1 Retorica Semestrul II 1. Definitie.

Retorica este o disciplina de deschidere, de cultura, un domeniu interdisciplinar si in istoria ideilor in care includem retorica, se inregistreaza asemenea epoci de declin, urmate de o reinviere a problematicii, o restituire si o reabilitare. De aceea traiectoria sa sinuoasa, de la stiinta care oferea un ideal formativ in antichitate, pina la stadiul de indreptar destinat oratorilor si scriitorilor nu trebuie sa surprinda. Dintre toate disciplinele antice, retorica a meritat in gradul cel mai inalt numele de stiinta, chiar de „regina a stiintelor”, cum a fost denumita mai ales oratoria judiciara, menita sa fie slujitoarea devotata a adevarului, prin intermediul persuasiunii. De aceea a fost considerata arta sau stiinta de a convinge. Sute de ani, in strinsa legatura cu afirmarea democratiei, aceasta arta a dominat viata politica a Greciei si a Romei antice. Declinul sau a inceput sub Imperiul Roman, o data cu restringerea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Involuntar, retorii si sofistii au contribuit la acest declin. Retorica devine un instrument periculos, nociv, pe plan etic si politic. Retorica este calea prin care filozofia isi poate amplifica domeniul de cercetare, oferind conditii extrem de adecvate adincirii relatiilor interdisciplinare. Astazi, ea este revendicata nu numai de filozofi, ci si de stilisticieni. Studiul elocintei influenteaza in mare masura inteligenta umana si in acest fel se amplifica si capacitatea ratiunii de a stabili conexiuni cu lumea, retorica si logica, logica juridica mai ales, avind foarte multe puncte de contact. De-a lungul a 2 milenii si ½ de existenta, recunoscuta sau nu ca atare, retoricii i s-au dat sute de definitii. O grupare a acestor definitii in trei grupuri este reprezentata de: a). Primul tip de definitie trimite la trimite la retorica generatoare de persuasiune, mai ales in domeniul politic si judiciar. Platon, Isocrate, Aristotel, Cicero au considerat ca esenta acestei discipline o constituie persuasiunea. Persuasiunea este actiunea de a persuada, de a trezi in auditoriu o credinta prin mijloace atit afective, cit si rationale. Persuasiunea poate fi obtinuta prin diverse mijloace sui generis la care modernii au adaugat si multe altele – forta fizica, influenta, puterea si banii fiind cele mai vizibile, din pacate. Retorica este deci inteleasa ca forta de a convinge prin discursul persuasiv. b). Al doilea tip de definitie este caracteristic elocintei postciceroniene, iar aici persuasiunea apare rar ca nota caracteristica a retoricii. In aceasta conceptie retorica este „arta de a aduna, alege si nuanta cu infrumusetarea cuvenita, tot ce poate servi ca sa convinga in materie politica”

Persuasiunea este o calitate esentiala a discursului care marcheaza in mod decisiv realizarea obiectivului final al oricarei cuvintari. Totodata trebuie sa mentionam ca retorica mai inseamna teoria. In cazul retoricii judiciare. lumea inconjuratoare. retorica este o stilistica practica. Sofistii. rafinament. Face parte din deontologia oratorica sa slujeasca intotdeauna adevarul si dreptatea.Gorgias din Leontinoi (485 – 380 i. savant .).e. Aceasta presupune un asamblu de procedee. in sensul ca el presupune un emitator (oratorul) si un receptor (auditorul). un fel de scepticism metafizic.). . capacitatea sa de cunoastere (relativa si nesigura). sa fie intotdeauna eficace.latura oratorica (stilistica – grupind mijloace de influentare a afectivitatii).n. .n. Sofistii adaugau artei oratorice o logica subtila. ii incredinteaza pe discipoli ca vor avea dreptate intotdeauna daca urmeaza preceptele lor. care este o structura dialogica. Sofistii urmareau sa faca din elevii lor buni cetateni.e.2 c). in centrul preocuparilor lor se afla omul. invatarea si practicarea acestei arte. Calitatile de baza care se cer unui orator sint: inteligenta. auditor. . . Sofistii sint cei dintii profesori de retorica.latura argumentativa (care grupeaza argumente tip. Invatarea retoricii presupunea doua aspecte: . onestitate.practica – foarte extinsa. si conform acestei definitii. cultura. capabil sa conduca cetatea. discurs. . procedee ce tin de ratiune).e. responsabili. Oratorul nu trebuie sa foloseasca niciodata tehnica persuasiunii pentru a corupe.teoria disciplinei (era destul de restrinsa si consta in notiuni generale ce puteau fi adaptate in cazuri de orice fel). in mare parte. adica obtinerea adeziunii la punctul de vedere al oratorului.n. ci numai in raport cu fiinta umana. Principalul scop al sofistilor este formarea omului politic. Pentru sofist. ce includea exercitii oratorice. Cei mai ilustrii sofisti sint: Protagoras din Abdera (485 – 411 i. superior. cit si viata publica. Sofistii nu-si aroga dreptul de a fi posesorii unui adevar absolut despre fiinta sau despre om..Prodicos din Keos (460 – 398 i. in speta a judecatorului. care o percepe si o judeca. definitia care convine in cea mai mare masura este aceea care pune accentul in primul rind pe persuasiune. 2. nu are nici o valoare in sine. distribuite pe 2 laturi definitorii: . atit de erorile cit si de reusitele acestei discipline. Cele doua laturi sint inseparabile.deci cele trei elemente esentiale ale actului oratoric sint: orator. Termenul – sofist – avea sensul de – invatat. care sa-si organizeze in mod optim atit viata particulara. Cel de-al treilea tip de definitie este frecvent intilnit in evul mediu si mai tirziu. pe convingerea auditoriului. pur si simplu. si isi gasesc concretizarea in discurs. bazate pe planul-tip al discursurilor judiciare.). in general. Retorica este deci arta de a convinge prin discurs pentru a determina o adeziune justa. preferind.

ci cauta sa le formeze gustul. Credinta sa este ca vorbele au o putere magica si prin cuvint pot fi stapiniti oamenii. Euripide si Socrate.discursuri stiintifice (pe subiecte din natura). incercind sa scape de executie. sa determine instalarea unei stari ireale. Oratorul poate vorbi convingator despre orice. cu aceste ocazii tinind conferinte care au avut mult succes printre intelectualii vremii. scopul era acela de a-i face capabili sa sustina sau sa combata la fel de bine aceeasi teza. Cercetarile sale se refera la domeniile fizicii.3 Protagoras – este cel mai important ginditor din miscarea sofista. el ii considera pe zei simple denumiri pe care oamenii le dau unor elemente utile vietii Cea mai importanta contributie a sofistilor la dezvoltarea retoricii ca disciplina consta in conceptia despre atotputernicia omului si a judecatii sale individuale asupra lumii. Ca sol. sa-i familiarizeze cu metode si procedee valabile pentru toate tipurile de discurs.daca ar exista si ar putea fi cunoscut. In acest sens sofistii ii pun la dispozitie omului o tehnica a argumentarii. Tezele gindirii sale sint: .. Retorul stabileste trei tipuri de discursuri: . A fost un mare filozof si retor. religiei si moralei. Prodicos din Keos – a fost elevul lui Protagoras si s-a bucurat de admiratia lui Socrate. miraculoase. Prodicos este ateu. venerat in orasul natal. a facut multe calatorii in Atena. unde s-au batut monede cu chipul sau. iar opinia sa era aceea ca binele si raul sint relative: ceea ce este bine pentru unul nu este pentru celalalt si viceversa. refuzind sa discute existenta zeilor din cauza unor obstacole insurmontabile. Acesta se considera – filozof al naturii si sofist .putem face sa triumfe teza mai slaba in detrimentul celei mai tari. Poate fi considerat si fondatorul sinonimiei. venind in intimpinarea interesului acestora transmitind cunostintele necesare pentru a deprinde arta cuvintului si pentru a le permite accesul la putere. intru cit nu sunt. cunoasterea n-ar putea fi comunicata. Gorgias s-a stabilit spre sfirsitul vietii la Atena. . paraseste Atena si moare intr-un naufragiu. . Ideea fundamentala a conceptiei sale este concentrata in maxima:”Omul este masura tuturor lucrurilor.nu exista nimic. utilizind antitaza si simetria. auditoriului. Dialectica lui Protagoras se sprijina pe doua teme: in orice problema exista doua puncte de vedere opuse.discursuri publice (elocinta din tribunale si din adunari). prieten al lui Pericle. Acesta nu se multumea sa le predea elevilor numai cunostinte generale despre elocinta. a celor ce sunt intru cit sunt si a celor ce nu sunt. . o stiinta care va fi dedicata in intregime convingerii interlocutorului. Ca si Protagoras. . deoarece cuvintul este un semn cu totul deosebit de lucrul pe care-l semnifica. iar poezia sa creeze iluzii. in care a trait pina la virsta de 104 ani. daca ar exista ceva nu ar putea fi cunoscut. acuzat si condamnat pentru impietate. Pentru acesta retorica este menita sa convinga. respectind concordanta dintre sens si forma cuvintului. . Sofistii au fost primii educatori ai tineretului atenian.dispute filozofice. Gorgias din Leontinoi – a fost profesorul marelui Tucidide.” Protagoras este un ateu.

Totusi influenta sofistilor asupra mentalitatii oamenilor a fost imensa. In anul 338 i. Trasaturile dominante ale gindirii sofistilor sint agnosticismul si relativismul pragmatic. Perseverenta si pasiunea il vor ajuta in aceasta privinta. . Demostene. La virsta de 7 ani Demostene isi pierde tatal. El isi consacra intreaga viata unui singur tel: trezirea constiintelor si realizarea unei rezistente militare si politice in fata expansiunii macedonene.n. dar nu obtine decit o parte din averea parinteasca si de aceea e nevoit sa se dedice meseriei de logograf.4 Datorita faptului ca ideile sofistilor ii faceau pe oameni sa se indoiasca de justetea vechilor legi si obiceiuri. insa este prea tirziu ca Elada sa mai poata fi salvata. Demostene isi da seama ca nu este suficient sa fii un bun cunoscator al regulilor si principiilor artei oratorice si sa te pricepi sa elaborezi un discurs. dusmanii sai declanseaza un proces cunoscut sub denumirea procesul „Pentru coroana”. Demostene reuseste sa cistige increderea atenienilor si intre anii 340 – 338 i. frecventeaza Adunarea poporului. care se va judeca abia in .e.n.e. conduce treburile publice in calitate de sef al partidului sau aflat la putere. a carui influenta este prezenta in stilul discursurilor lui de mai tirziu. In 336 i.n. raspindind in cetate ateismul si scepticismul. Debutul sau in viata politica a Atenei nu este insa cel asteptat: deficientele de pronuntare si respiratia sacadata il expun ironiilor auditoriului. fiica unui atenian plecat in Crimeea.e. magistrul. Citeste multa istorie. rostite intre anii 351 – 340 i.Filipicele (patru discursuri. sa puna totul in balanta cugetarii pentru a afla adevarul. iar averea parinteasca trece in administrarea tutorilor sai. mai trebuie sa stii sa-l rostesti cu maiestrie in fata auditoriului.e. care nu-si indeplinesc obligatiile cum se cuvine. atenienii si tebanii sint infrinti la Cheroneea.n. sustine mai multe discursuri politice si juridice. In acest scop. pregatindu-se pentru momentul cind va intra in viata politica. de la ei. in special opera istoricului Tucidide. este cel mai mare otrator al Greciei antice si unul din marii oratori ai tuturor timpurilor. 3. In aceasta epoca. Incepind din anul 355 i.n. Demostene – 384 – 322 i. individul a invatat sa puna totul sub semnul indoielii.e. isi da tutorii in judecata. el rosteste mai multe discursuri dintre care cele mai cunoscute sint: .e.e. tatal sau fiind un prosper fabricant de mobila si de arme. aflindu-se in fruntea partidului national-democrat. totusi.Olintienele (trei discursuri 349 i. Demostene. Este perioada in care se realizeaza alianta cu Teba. o educatie aleasa. Ajuns la majorat.). asculta dezbaterile. iar cartile lor arse. In acelasi timp.). el dovedind printr-o tenacitate iesita din comun si prin multe exercitii casi poate corecta defectele. Primeste.n.n. Filip al Macedoniei ameninta tot mai mult libertatea polisurilor si incerca sa-si extinda dominatia asupra intregii Elade. redactindusi singur discursurile sub indruumarea lui Isaios. iar mama. – se naste in Atena. multi dintre ei au fost prigoniti si exilati.

Eschine. Socrate a inteles primejdia pe care o reprezentau pentru cetate niste conducatori lipsiti de virtute. care i-a fost discipol incepind cu anul 407 i. unele considerate apocrife. ca si sofistii. Insa. Chiar scrise. a redat cu fidelitate ideile lui Socrete in unele din dialogurile sale. indemnindu-l sa-si duca la capat menirea . dupa care Demostene rosteste discursul „Pentru coroana”. coroana trebuia acordata in Adunarea poporului. imorali. Platon. Ei trebuie sa practice virtutile atit in viata personala.n. cel vizat era Demostene. de la familiarizarea lor cu virtutiile morale inainte de toate. nimic nu lasa sa se intrevada elaborarea.5 anul 330 i. Socrate asista la lectiile sofistilor dar nu accepta nici o idee pina cind nu o supune unei indelungi meditatii. un orator calauzit intreaga viata de iubirea pentru patrie si adevar. Socrate. Si el. In timpul procesului. Demostene a fost un mare om politic. virtutile trebuie mai intii cunoscute. caci inteleptul Socrate nu a lasat nimic scris de el insusi. mestesugul. demostene propusese un decret pentru refacerea zidurilor cetatii si poporul ii incredinteaza conducerea lucrarilor. in tinerete. Socrate se nascuse in Atena (470/469 i. considera ca viata individului trebuie sa aiba la baza descoperirile propriei constiinte. Socrate a intruchipat cel mai puternic spirit critic specific sofistilor.n. dusmanul de o viata a lui Demostene. cit si in cea publica.e.) ca fiu al sculptorului Sophroniscos si al unei moase. are un stil direct. Phainarete. Ctesiphon. iar conducerea sa ruinase cetatea. il da in judecata pe Ctesiphon. Eschine. Socrate considera ca este stapinit de un daimon interior care il conduce.n. spune citeva cuvinte. adversarul sau. Catre cunoasterea acestora si practicarea lor tinde invatatura lui Socrate.e. adresata tinerilor atenieni. concis. dar de fapt. Ctesiphon. incisiv. dar filozofia acaparindu-l cu totul. „Cunoaste-te pe tine” – era deviza sa.e. De aceea. Discursul „Pentru coroana” a fost considerat de-a lungul secolelor o capodopera a artei oratorice. sustine ca avea o energie neobisnuita si la tribuna se agita „ca un tigru”. Elocinta lui Demostene este perfecta. pentru aceasta. 4. frazele sugereaza vehementa pasiunii sale oratorice. fiind el insusi sculptor. Ideea de baza a conceptiei sale este ca fericirea si bunastarea cetatii nu pot fi atinse decit prin formarea unor cetateni de o moralitate ireprosabila. in calitate de synegoros. Acuzatiile puneau la indoiala legalitatea decretului aprobat de senat: Demostene se afla in exercitiul functiei si nu facuse bilantul activitatii sale. folosind metodele sofistilor. la care se ajunge prin autocunoastere. De la Demostene au ramas 60 de discursuri. Demostene nu contribuise la consolidarea Atenei nici prin discursurile sale. apreciind contributia marelui orator (care fusese si financiara) cere acordul senatului pentru a i se acorda acestuia o distinctie deosebita – o coroana de aur. ii dicteaza vorbele si gesturile. Socrate isi propune sa abordeze educarea tinerilor pornind de la formarea caracterului. dar stapini pe arta oratorica. unui sir de intrebari.

Figura lui Socrate a ramas de nesters in istoria filozofiei universale ca un om deosebit de cumpatat de o seninatate proverbiala.6 cu care a venit pe lume. unde fondeaza o scoala de filozofica proprie. precursorul si magistrul lui Platon.n. regimul celor ”treizeci de tirani” este inlaturat. ca animal politic. momentul de apogeu al filozofiei grecesti. arata in dialogul „Apararea lui Socrate” cu cita demnitate si intelepciune s-a comportat filozoful in aceste imprejurari tragice. Socrate considera Binele si Raul niste date naturale. In 344 i. iar democratii care iau puterea. iar ironia sa devine usturatoare. este judecat in fata unei sectii din Heliaia. In anul 399 i.e. el este „principium movens” al filozofiei. sa-i trezeasca pe oameni la adevar. iar scopul acestei activitati fiind fericirea individuala si sociala. Opera sa. in familia medicului de la curtea Macedoniei. Spre deosebire de sofisti.n. 5. el a dat gindirii stiintifice o metoda – sinogismul. Platon. In anul 403 i. inteleptul se poarta drept si simplu. Socrate ramine o figura vie care ne priveste zimbind cu indulgenta din negura vremurilor. capabil de gluma si ironie. Aristotel studiaza omul ca zoon politikon. Aristotel (384 – 322 i. prezenta sa in activitatea politica fiind caracterizata de morala. Prin insusirile sale de intelept dar si de om apropiat. Alexandru. constituie. Cu cei tineri. care pot fi relevate prin autocunoastere. pe sofisti sau pe guvernantii cetatii. care pulverizau toate valorile sociale si morale. Aristotel pleaca din Atena.e. dupa condamnarea lui Socrate. asa zisii-atotstiutori.e. Dintre judecatori. Dupa moartea lui Alexandru. considerindu-le simple conventii care se schimbau de la un om la altul. dar principala victima va fi Socrate.e. pentru a nu mai da ocazia concetatenilor sai sa greseasca. cit avea tribunalul ales in fiecare an. Aristotel. alaturi de dialogurile lui Platon. Aristotel si al unui neintrerupt sir de cugetatori.n. Aristotel este intemeietorul stiintei logicii. care numara 500 de membrii din totalul de 6 000. iar 220 impotriva. coruperea minorilor si de introducerea unor zei noi. desi el nu se amesteca in politica. se reintoarce in Atena. un instrument indispensabil in demersul rational. pe cei aroganti. discipolul sau. din care s-au pastrat doar 47. mai drepti. El delimiteaza domeniul .) s-a nascut la Stagira. astfel incit Socrate va sfirsi bind cucuta si refuzind sprijinul prietenilor care il sfatuiau sa paraseasca cetatea. Socrate nu-i iarta. care in epoca numara 400 de lucrari. 280 au votat pentru condamnarea sa. Comportarea lui ii atrage multe dusmanii din partea puternicilor zilei. mai precis al rationamentelor prin care gindirea umana poate ajunge la adevarata natura a lucrurilor. pentru a-i face mai buni.n. Sint vizati in primul rind sofistii. ce va fi acuzat de impietate. La 18 ani vine in Atena si frecventeaza Academia platoniciana timp de doua decenii. Regele Filip al II-lea il insarcineaza cu educatia fiului sau. permit dezlantuirea unei adevarate „vinatori de vrajitoare” impotriva celor suspecti de colaborare cu vechiul regim.

in argumentare. caruia i se ia in considerare caracterul. a fost un titan al promovarii si afirmarii retoricii. Aristotel da retoricii o definitie mai adecvata desi mai modesta si anume ea nu mai este „arta de a convinge pe oricine de orice” . Asadar. .genus deliberativum. intilnite in stiintele exacte. pentru ca domeniul sau predilect este acela al deliberarii ce sta sub semnul verosimilului. ci doar verosibile. emotiile.se adreseaza cuiva anume. . Brutus.genus demonstrativum. nici pentru existenta umana. Marele orator s-a nascut la Arpinum (Latium). 6. un indreptar in arta controversei si a argumentarii. care cuprinde discursul judiciar. . in timp ce demostratia este valabila pentru oricine. opusa demonstratiei. discursul politic si discursul epidictic – cele 3 genuri ale discursului pe care romanii le vor numi: genus judiciale. om politic si personalitate de mare cultura. n-ar mai fi loc nici pentru arte.e. ea poate fi mai puternica sau mai slaba. legatura logica nu e constringatoare.tratate de oratorie (De oratore. credintele. in retorica nu este vorba de a sustine o teza.7 retoricii. Daca retorica este necesara. In timp ce dialectica este tehnica discutiilor. A urmat o cariera stralucita de avocat si om politic. talent si incepe sa se initieze in arta vorbirii dupa toate regulile prescrise de retorica. O lume in care daca totul ar fi cataligat o data pentru totdeauna. in joc fiind destinul judiciar. 106 i.argumentarea se sprijina pe premise care nu sint in mod necesar dovedite sau evidente. Spre deosebire de demonstratie. nici pentru sentimente. .n. retorica este o disciplina careia ii revine o mare responsabilitate pe plan social. de un jocde idei. politic sau moral. Marcus Tullius Cicero. ci de a apara o cauza. Pentru marele filozof.ea este rareori imbatabila si poate fi combatuta sau respinsa prin alta. Spre deosebire de dialectica. aici studiaza poezia si retorica cu Aelius Stilo. . Orator) . pentru ca ar fi nedemn ca un barbat sa nu stie sa se apere cu ajutorul cuvintului. La Roma. beneficiaza de o educatie aleasa. in opozitie cu limbajele artificiale. „Retorica – afirma Aristotel – este o antistrofa a dialecticii” intr-un cuvint. retorica este tehnica discursurilor. obiceiurile. un geniu care continua si azi sa influenteze cultura umanitatii. intr-o familie care apartinea clasei cavalerilor.argumentarea foloseste limba naturala. care duce la descoperirea unor adevaruri indubitabile. reversul acesteia. Cicero se distinge foarte repede prin inteligenta. . arma proprie numai omului. retorica utilizeaza argumentarea. . la 3 ian. Cicero a fost cel mai mare orator al Romei antice. A excelat ca avocat. unde se muta cu familia. .pledoarii. elocinta cu renumitii Marcus Antonius si Licionius Crassus. sustine Aristotel. devenind cel mai mare orator al antivhitatii. ci „arta de a descoperi tot ceea ce un caz dat contine ca potential persuasiv”. Opera pe care Cicero a lasat-o umanitatii cuprinde: discursuri. gindirea. asa cum este ea inteleasa in mod obisnuit. argumentarea are urmatoarele caracteristici: .

gesturile unui actor celebru. Pro lege Manilia. al sinceritatii acestuia. este procesul Verres (anul 70 i. care i-a adus gloria. De finibus bonorum et malorum (Limitele binelui si raului in sine). in 66 i. de altfel. fiind unul din marii oameni de stat ai Romei antice.n. De optimo genere oratorum (Despre cel mai bun fel de elocventa). insemnatatea lui sta in calitatile stilului. devine questor si in anul urmator isi indeplineste functia in Sicilia.ascutimea de minte a logicianului. filozof si narator. Cicero a fost socotit de contemporanii lui cel mai mare orator. De republica. rostind discursul cunoscut sub numele de Pro Sexto Roscio Amerino. divorteaza. cu putin timp inaintea implinirii virstei de 25 de ani. In raport de obiectivele pe care le urmaresta discursul in mod succesiv.o bogata corespondenta din care s-au pastrat 16 carti de scrisori. .n. eleganta si armonia stilului sau. . Topica (Locurile comune ). In anul 69 i. – pretor urban. Stilul lui Cicero este inimitabil. . poate fi si vehicului modestiei oratorului. In anul urmator (80). este Pro Quinctio (In apararea lui Quinctius). accede la functia suprema. iar in anul 63 i. De natura deorum (Despre natura zeilor). 7. dupa mai bine de 30 de ani de casnicie.). Structura tipica a discursului. Cicero i-a luat apararea lui Roscius din Ameria. De aceea tonul ales la . Exordiul sau introducerea trebuie sa fie adecvata continutului si sa fie naturala. Cicero ramine primul prozator latin clasic si nimeni nu a depasit niciodata bogatia.n.e. retorii au sintetizat elaborarea acestuia pe urmatoarele segmente: . Casatorit cu Terentia (in anul 79 i. este aedil currul.vocea tragedianului. .argumentare. rostit in anul 81 i. .n.opere politice.e.cugetarea filozofului. calitate in care rostesteprimul sau discurs politic. De legibus (Despre legi). De oficiis (Despre indatoriri). cel mai important proces. .n. Tusculanae disputationes (Discutii de la Tusculanum). aceea de consul. . . . marele narator este.peroratie. . .e. nu a ramas deoparte si s-a implicat in activitatea politica cu toata fiinta.e. pentru ca numai astfel intre locutor si destinatar se va crea un fluid de simpatie favorabil comunicarii.e. Primul sau discurs judiciar care s-a pastrat.exordiu. In anul 76 i. In conceptia lui Cicero un orator trebuie sa intruneasca o serie de calitati ca: .exprimarea aproape ca a poetului. in care Cicero s-a situat pe pozitia acuzatorului si l-a consacrat definitiv ca cel mai mare avocat al Romei antice.e.n. La 63 de ani se recasatoreste cu Publica de care se desparte insa repede. Cicero.opere filozofice: Hortensius.n.8 si lucrari mai putin extinse de retorica: Partitiones oratoriae (Despre partile discursului). puritatea.e. In viata particulara Cicero a fost un om obisnuit. inteligenta si talentul lui de om de cultura. considerat creatorul prozei latine moderne. cele mai multe destinate prietenului sau Atticus. El a fost un aparator consecvent al republicii ca forma de guvernamint. Cicero – orator si om politic – incepe o cariera stralucita de avocat.memoria jurisconsultului.naratiune.).

care reprezinta o expunere a faptelor ce serveste la comunicarea unor date privitoare la cauza sau la subiectul tratat. Argumentarea urmeaza mereu dupa naratiune. iar continutul acestora sa fie distinct. pina ce devine evident ca aceasta concluzie este consecinta alteia asupra careia s-a convenit. porneste de la enuntarea tezei care trebuie dovedita. apoi urmeaza succesiv diferite tipuri de argumente pina cind auditoriul va fi complet cinvins de ceea ce sustine oratorul. .gasirea. In legatura cu argumentele. In functie de complexitatea subiectului tratat enuntarea acestuia si a planului poate fi folosita. Pentru a avea un caracter probabil. locurilor si a tuturor celorlalte imprejurari in care s-au petrecut faptele evocate. In cazul prezentarii analitice. datoria si . a datelor. de prezentare gratie caruia sa capete mai multa forta. aceasta progresie. de la simplu la complicat. dispunerea si modul de exprimare. fara sa anticipeze totusi asupra restului discursului. Calitatile principale pe care trebuie sa le aibă o buna naratiune sint reprezentate de claritate. cind este desfasurat intregul arsenal de prope materiale si argumente propriu-zise. oratorul nu divulga telul spre care tinde si-i conduce pe ascultatori pas cu pas catre concluzia dorita. In pledoarie. O observatie importantalegata de exordiu este aceea referitoare la rolul sau de poarta deschisa catre sentimentele pe care oratorul isi propune sa le trezeasca ulterior. Este o parte foarte importanta a discursului pentru ca telul principal al celui care vorbeste este de a dovedi auditoriului ca un lucru este adevarat. naratiunea este adesea o parte foarte importanta a discursului si solicita o atentie speciala. In expunerea argumentarii oratorul trebuie sa tina seama de 3 reguli: . este realizata de Cicero in discursul „Pro Milone”. O trasatura de baza a artei acestuia va fi data de modul in care stie sa faca auzite notele dominante ale tonului sau. De aceea este necesara o atentie sporita la precizarea numelor. Ca lungime introducerea trebuie sa fie proportionala cu intinderea discursului. Urmatorul segment al discursului il formeaza naratiunea. in naratiune trebuie descrise caracterele persoanelor amintite. verisimil. probabilitate. Prezentarea aggumentelor poate fi facuta analitic sau sintetic. introducerea este facuta pe un ton calm. prin desfasurarea discursului. exprimat concis si limpede. pentru a avea credibilitate. mergind de la un adevar clarificat la altul. trebuie avute in vedere 3 aspecte: . De obicei. ea fiind momentul dovedirii si al respingerii. mai des intilnita. iar emotia se naste in raport cu prezentarea faptelor. Una dintre cele mai concise naratiuni. cu conditia ca punctele si subpunctele sa nu fie in numar prea mare. maniera stilistica trebuie sa permita aceasta evolutie ulterioara. concizie. incercind sa trateze vreuna din partile importante. just sau bun si de a determina adeziunea acestuia. Ordinea lor este cea naturala.inventarierea lor. Maniera sintetica de argumentare.adevarul. deosebit de expresiva. aratind ca actiunile acestora constituie consecinte ale unor cauze naturale.9 inceput.

.sa selecteze cei mai potriviti termenipentru a exprima aceste idei = elocutiunea. Meditarea subiectului este facuta cu scopul de a furniza materiale pentru memorie.prezentarea gradata a argumentarii. naratiune. dar si pentru ca ficare din partile acestor rationamente cistiga o valoare individuala. in mod distinct.o memorie a ceea ce a fost rostit. Retorica foloseste aceleasi argumente ca si logica. In discursul judiciar se prevede si o digresiune. . . Rostirea prealabila poate fi mai moderata.sa identifice ce are de spus si de scris = inventiunea. pe un ton cit se poate de natural si cit mai aproape de atmosfera reala. iar modul in care o face il priveste numai pe el. indiferent de subiectul tratat trebuie sa tina seama de urmatoarele operatii in redacterea unui discurs: . dictia mai putin accentuata si taria vocii redusa. dar intr-un mod mai flexibil. o meditatie. adaugindu-le ornamente stilistice ca: . .in cazul in care sint prezente argumente puternice si concludente. epilogul. Memoria este implicata in actul oratoric in trei directii: . care poate fi destul de extinsa. 8. Fiecare orator isi alege modalitatea de lucru in raport cu puterea sa de memorare. nu exista o regula absoluta care sa ne ajute sa dam forma adecvata unui discurs si oricare orator va ajunge la ea in functie de calitatile si inclinatiile sale.exista o memorie a ceea ce a fost gindit. in concluzie o conciziune mai mare a stilului. Discursul trebuie rostit in intregime nu pe fragmente. calitate necesara intr-o lume grabita. Metodologia de redactare a discursului. care poate fi o povestire. Aceste conditii sint necesare nu numai pentru ca gindirea capata claritate daca rationamentele sint duse pina la capat. Un discurs este o opera de arta.10 interesul trebuie prezentate distinct in argumentare. de obicei plasata intre argumentare si peroratie. El trebuie sa creeze o opera de arta. inainte de a fi sustinut. prosopopee care dau valente noi argumentarii gratie emotiilor suscitate.sa puna intr-o anumita ordine ideile gasite = dispozitiunea. argumentare si peroratie. ele trebuie prezentate separat. moment specific retoricii. Ultima parte a unui discurs este peroratia. insistind asupra fiecaruia in parte pentru ai releva intreaga semnificatie.e de pregatire a unui discurs. care sa distraga atentia de la tema principala tratata pe parcurs. Oratorul nu e chemat sa dea nimanui socoteala pentru metodele si procedeel. care se asambleaza din exordiu.Silogismul =argument compus . Peroratia include ceea ce serveste drept baza discursului. in mai multe parti. . . a impuritatilor de limbaj. Redactarea scrisa a discursului are ca efect evitarea repetitiilor de cuvinte. In oricare din aceste cazuri oratorul introduce in cuvintarea sa ordine.o memorie a ceea ce a fost scris. pentru a fi retinut cu usurinta. Oratorul. teza este acum o concluzie si aici nu trebuie in nici un caz introdus un subiect nou. Peroratia este segmentul in care pateticul se imbina cu argumentarea. claritate si logica.

.circumstantele. imprecatia. cauza si efectul. . hiperbola). din diferite inscrisuri. dubitatia. . b) interogatia si exclamatia retorica.Argumentul ad hominem =opune afirmatiei unui om propriile sale fapte sau cuvinte anterioare.11 din trei propozitii. Figurile de stil se clasifica in: . . Inca din antichitate s-au facut eforturi pentru a culege si ordona mijloacele lingvistice care impodobesc un discurs. apostrofa. catachreza. . sentinta. litota. Figurile de stil care au menirea de a orna discursul. comparatia. . . . din dispozitii ale martorilor. sinecdoca. alegoria.enumerarea partilor. . anacolutul. . Dupa cum consideram subiectul aflat in discutie sau in sine insasi distingem locuri comune extrinseci si locuri comune intrinseci. ironia. .antecedentele si consecintele. sarcasmul. Primele proveneau din marturii. in care una din premise este subinteleasa.Dilema =argument prezentind spre alegere adversarului 2 propozitii. . suspensia. prosopopeea). portretul aluzia.comparatia. metonimia.Exemplul =e un argument ce se bazeaza pe fapte analoge cu acela pe care vrem sal demonstram.lucruri care se resping reciproc. 9. din lege si cutuma. Printre locurile comune intrinseci enumeram: . Ele au fost in permanenta o preocupare majora a retorilor si stilisticienilor. reticenta. antiteza.figuri de cuvinte (metafora.Inductia = rationament care consta in extragerea unei concluzii generale dintr-unul sau mai multe rapoarte particulare. din care una este in mod necesar adevarata daca cealalta este falsa si din care se trag fie 2 concluzii.figuri gramaticale (inversiunea. pleonasmul. dintre care a treia (concluzia) este dedusa din prima (premisa majora) prin intermediul celei de-a doua (premisa minora). hiperbatul. .Epicherema =rationament silogistic in care fiecare premisa este insotita de dovada sa.contrariile. repetitia. Entimema =silogism incomplet si mai rapid.genul si specia.figuri de gindire: (a) descrierea. fie aceeasi concluzie pentru fiecare dintre cele 2 ipoteze. .definitia. .

12 .