Tantra – revelarea rădăcinilor sufletului

[- Dakini White & Joe Black -]

Cuvânt introductiv.

Acest material nu-l citesc ad-literam pentru că asta înseamnă să judec Cuvântul şi astfel să
n-am parte de nici o transformare, ci fiind atent la puterea evocatoare a Cuvântului pentru că asta
înseamnă să las Cuvântul să mă transforme.

Capitolul 1. Conceptul de libertate interioară în Tantra.

1.1. A fi aservit paradigmei lucrului făcut anapoda.

AserviŃi fiind paradigmei lucrului făcut anapoda, noi facem alegeri şi astfel nu ne preŃuim, nu
ne preŃuim şi astfel ne mândrim, ne mândrim şi astfel suntem neîncrezători, suntem neîncrezători şi
astfel ascultăm de instincte, ascultăm de instincte şi astfel dorim, dorim şi astfel suntem logici,
suntem logici şi astfel ne identificăm cu tot răul. Suntem aserviŃi unei motivaŃii ce ne este dată nouă
de către simŃuri, aserviŃi unei cunoaşteri de sine dobândită în urma unor întâlniri exterioare, aserviŃi
sentimentului neîmplinirii interioare, urmare a unei naşteri inconştiente şi a abandonului în vâltoarea
vieŃii.
Tantra ! Când spui Tantra, mintea iŃi înfăŃişează automat scene imaginare cu experienŃe
sexuale exotice. PuŃin ştiu, insă, ceea ce este cu adevărat Tantra.

1.2. A fi fidel paradigmei lucrului bine făcut.

Fideli fiind paradigmei lucrului bine făcut, noi inşine suntem chemarea şi astfel ne respectăm,
ne respectăm şi astfel ne smerim, ne smerim şi astfel suntem încrezători, suntem încrezători şi astfel
iubim, iubim şi astfel trăim în adevăr, trăim în adevăr şi astfel mângâiem, mângâiem şi astfel suntem
totuna cu Nimicul. Abandonul ataşamentului faŃă de « cine sunt eu » ne serveşte ca demers al
dobândirii libertăŃii noastre interioare, preaplinul libertăŃii noastre interioare ne serveşte drept
motivaŃie, iar împlinirea interioară ne serveşte drept cunoaştere de Sine.
Tantra este o experienŃă unică; ea are nevoie de tine în totalitate. DEVI [aspectul feminin,
receptiv] observă, SHIVA [aspectul masculin, emisiv] face cunoscut. « A face » este echivalent cu
« a cunoaşte », cu « a te corecta ».
DEVI şi SHIVA simbolizează iubirea fără obiect. ÎnvăŃătura profundă nu poate fi asimilată
în lipsa iubirii care are loc între elev şi profesor. Numai aşa pot fi exprimate lucrurile ascunse,
profunde.
Discipolul trebuie să fie într-o atitudine de iubire, de receptivitate feminină. Atitudinea
feminină - DEVI – observă. Bărbatul şi femeia sunt diferiŃi psihic – mintea feminină este receptivă,
se caracterizează prin absorbŃie, lucrul receptat devine parte din tine, învăŃătura creşte în tine.
 1. Omul este marcat de ambele aspecte, de bisexualitate (masculin şi feminin).

Limbajul poate fi cel al logicii, caracterizat prin agresivitate asupra minŃii – a convinge, a
converti, a stăpâni. În acest caz răspunsul este bazat pe două alternative – drept sau greşit, având ca
rezultat amplificarea ego-ului; limbajul iubirii, bazat pe lipsa ego-ului, are verbele « a ajuta », « a
transforma ». Logica foloseşte intelectul, conceptul, argumentul. Iubirea foloseşte liniştea dintre
cuvinte, ochii, gesturile, mesajul telepatic.

Tantra nu foloseşte convingerea, ci relatarea.

Iubirea nu curge nici în trecut, nici în viitor, ea curge doar în Prezent. Sutrele/Tantrele sunt
mesajele lui Shiva. Shiva nu este conştient de iubirea fără obiect. Noi suntem conştienŃi de această
iubire pentru că nu suntem total în ea. Din cauza acestui contrast simŃim iubirea. Iubirea fără
obiect este Shiva.
Shiva nu este formă, nu are trup. Când iubeşti, corpul iubit dispare, rămâne un abis. De aceea
ne este teamă de a iubi – ne imaginăm un trup, o fiinŃă, o formă – nu un abis…
La început iubim de formă. Urmează lipsa formei, a ceea ce nu găsim nicăieri. Când iubirea
ajunge pe culmi, « forma » dispare. De ce ? Pentru că, în realitate, fiecare este lipsit de formă. Nu
suntem un trup, ne mişcăm doar în el. Când privim pe cineva din afară, el este un trup, dar iubirea
fără obiect trece dincolo, penetrează şi atunci nu mai vedem persoana. Ne cunoaştem unii pe alŃii
prin forma exterioară, aşa încât ajungem să ne indentificăm cu ea.
Cine eşti tu ? Forma a dispărut, urmează întrebarea. Într-o iubire fără obiect pătrunzi celălalt
aspect al tău. Când iubeşti pe cineva îl pătrunzi, iar el iŃi devine doar o prezenŃa luminoasă.
Tantra înseamnă a observa pentru a Ńi se face cunoscut. Tantra este amorală – în afara
moralului şi imoralului. Tantra este un joc. Jocul este deschidere, sobrietatea este închidere.
Nu poŃi întreba cum să iubeşti, asta Ńi se întâmplă pur şi simplu. Iubirea fără obiect şi
abandonarea, renunŃarea la sine, sunt unul şi acelaşi lucru.
 2. Prima întâlnire a celor două aspecte (masculin şi feminin) este o reverie.

Întreabă-te cum poŃi să nu iubeşti, cum faci de nu te abandonezi, cum poŃi trăi fără să înŃelegi ce este
Iubirea. Întreabă-te, care este trucul tău, apărarea ta, împotriva renunŃării la sine ?
Trăim prin ego. Spun « eu sunt » fără să ştiu cine sunt. Acest « eu » este ego, este paravanul
meu de apărare. A fi conştient de această apărare, înseamnă să devenim conştienŃi de un rău de care
ne putem păzi. Încet-încet, devenim conştienŃi de această apărare şi ajungem la « eu nu sunt ». Când
am ajuns aici, abandonarea vine de la sine. Să căutăm, deci locuinŃa lui « eu nu sunt »

3. A doua întâlnire a celor două aspecte (masculin şi feminin) este o trezire la viaŃă.
 Discipolul merge la Maestru şi-l întreabă :

- Cum pot obŃine libertatea ? Eliberează-mă !

Maestrul îi face cunoscute următoarele :
- ObŃine-Ńi-o singur ! Mergi şi observă unde este « eu-l » tău, meditează.
După un timp, discipolul vine şi îi face cunoscut la rândul său Maestrului:
- Eu nu sunt corpul meu, numai asta am aflat.
- Mergi şi observă mai departe, îi face cunoscut Maestrul.
După un alt timp de practicat meditaŃia :
- Eu nu sunt mintea mea, căci îmi observ gândurile, deci ceea ce observ este diferit de
Observator.
Maestrul îi face cunoscute următoarele:
- Eşti foarte aproape de libertate, mai meditează.
- Deci, eu nu sunt corpul meu, nu sunt mintea mea, trebuie să fiu sufletul meu, Atman.
Dar meditând a înŃeles că nu există suflet, pentru că acel suflet este informaŃie mentală –
doctrine, cuvinte, filosofie. Deci, într-o zi a venit alergând la Maestru :
- Eu nu sunt !
Maestrul îi făcu cunoscute următoarele:
- Trebuie să te mai învăŃ acum metoda de a te elibera ?
Discipolul îi facu cunoscut la rândul său Maestrului:
- Sunt liber pentru că nu mai sunt; nu mă mai simt constrâns, sunt pretutindeni ca Nimicul, ca
Vidul. Numai Nimicul poate fi liber. Daca eşti cineva vei fi constrâns de altcineva. Dacă
« eşti », eşti sclav. Numai un spaŃiu gol poate fi liber, numai astfel, Nimic nu te va constrânge.
- Eu nu sunt; nicăieri nu mă aflu ! Aceasta este libertatea !

4. A treia întâlnire a celor două aspecte (masculin şi feminin) este o renaştere.

 Abandonarea nu poate fi o tehnică. Te abandonezi sau nu. Tu însuŃi eşti piedica. Tu şi
renunŃarea nu puteŃi locui încă împreună. Află întâi unde eşti tu!
Nu trebuie să te întrebi niciodată cine eşti, fiindcă răspunsul nu va veni niciodată. Întrebarea
trebuie desfinŃată. Când eu-l nu există, abia atunci se deschide adevăratul eu. Când ego-ul nu mai
există, îŃi întâlneşti pentru prima dată adevărata fiinŃă. Această fiinŃă este liberă. Atunci te predai.
Abia atunci poŃi merge pe calea tantrică.
Când te predai eşti ca o vale. Când eşti un ego, eşti ca un pisc. Ego înseamnă că eşti deasupra
altcuiva, că eşti cineva. Cât timp eşti cineva, nu poŃi fi corectat, atins; eşti închistat.

Alegerea

Pe aceia care nu simt această Iubire,

Împinge-i precum un fluviu.
Pe aceia care nu se îmbată cu lumina zorilor,
Precum cu o cupă cu apă de izvor,
Sau nu o beau la apus ca cină,
LăsaŃi-i să doarmă!

Această Iubire este dincolo de studiul teologiei,

Acea veche înşelăciune şi ipocrizie.
Dacă vrei să-Ńi « desăvârşeşti » mintea astfel
Continuă să dormi.

Am renunŃat la mintea mea

Mi-am sfâşiat haina
Şi am aruncat-o.
Dacă nu eşti complet gol,
Învaluie-Ńi frumoasa haină de cuvinte
În jurul tău, şi dormi.
Rumi

Când te predai devi usor, imponderabil. Întreaga existenŃă începe să te pătrundă. Abisul,
Nimicul [Dumnezeu] vine de pretutindeni spre tine, pătrunde prin fiecare por.

5. Omul care-şi află libertatea interioară devine un lotus cu 1.000 de petale.

Această pătrundere poate fi simŃită în mai multe feluri. Abandonarea către un Maestru este o
abandonare minoră, dar simŃi imediat cum e energia lui începe să te pătrundă, să treacă prin tine.
Atingerea lui Dumnezeu poate genera reacŃii ciudate şi imediate de Aliniere la Lumină,
asemănătoare din exterior cu nebunia, dar deloc reacŃii nebuneşti.
Trebuie să fi o vale, un pântec ca să poŃi avea receptivitate. Dacă locuieşti cu Dumnezeu cum
poŃi să primeşti ceva? Energia nu te poate pătrunde.
Apleacă-te chiar şi în faŃa Maestrului, trebuie să devi vehicolul unei mari forŃe. Absoarbe
privirea, gestul cuiva. Prin predare obŃii ceva necunoscut, incredibil de neaşteptat. Aceasta este
munca unui Maestru – să te ajute într-o abandonare minoră pentru a primi curaj.
Cum îŃi dai seama că o tehnică te conduce spre abandonarea de sine? Te simŃi ciudat, ceva se
întâmplă cu tine, te transformi într-o persoană străină Ńie, priveşti lumea altfel, conflictele, tensiunile
încetează, pământul nu te mai atrage, gravitaŃia devine de neînŃeles. În meditaŃie unii oameni nu-şi
mai simt greutatea, corpul rămâne pe pământ, dar simŃi levitaŃia, orice faci nu mai este trivial, mergi,
mănânci, gândeşti altfel.
Acest altfel îl simŃi pretutindeni, peste tot observi o lipsă, un gol, simŃi că eficienŃa ta este
pierdută, utilitatea redusă, pretutindeni eşti un outsider, nu te mai implici, ceva este pierdut. Tu te-ai
schimbat, nu lumea!
O nouă energie este dezvăluită, mai mare decât energia sexuală. Eşti într-o perioadă tranzitorie.
Nu mai eşti al lumii. Nu mai eşti nici copil, nici matur, nu devi nici mai liniştit, nici mai cuminte.
Dimpotrivă, dacă o tehnică te atinge, devi mult mai zbuciumat. Liniştea vine mai târziu…
MeditaŃia te transformă, te ajută să fi în armonie cu universul, nu cu societatea; la început devi
ca un nebun, pentru că de fapt, eşti un nebun.
Adevărul este întotdeauna Aici şi Acum, el nu trebuie căutat altundeva. Tu eşti Adevărul –
Aici şi Acum! Adevărul nu este ceva care trebuie creat de tine.
Mintea este mecanismul, motorul dorinŃelor. Ea întreabă tot timpul, aşteaptă, doreşte. Doreşte
altceva; nu este legată nici de prezent, nici de trecut şi nici de viitor.
Adevărul reprezintă Prezentul. Mintea nu are nici o legatură cu Adevarul, ele nu se pot
întâlni. Când mintea caută Adevărul, căutarea devine un nonsens. Nu se poate căuta cu mintea
Adevărul, întrucât însăşi căutarea devine o piedică, o frână. Când începi să cauŃi, pleci din Prezent,
te depărtezi de tine însuŃi, pentru că tu eşti Prezentul. Tantra spune : « Observând, astfel vei afla,
căutând orbeşte, ba. »
Tehnica lui Shiva constă în întoarcerea minŃii din viitor şi din trecut în Prezent; ceea ce
observi, ceea ce poate fi făcut cunoscut este Aici. Întoarcerea de la căutare oarbă la observare.
Când spui « observând », observarea însăşi devine obiectul acestei căutări ardente [doresc dorinŃa
însăşi], astfel încât căutarea ardentă intră din nou în tine.
Tot ceea ce cauŃi orbeşte devine lumesc, pentru că lumea înseamnă căutare oarbă. Dacă-l
cauŃi orbeşte pe Dumnezeu, el devine parte a lumii. Libertatea, Dumnezeu, Nirvana, Eliberarea
devin parte a lumii.
Prezentul este lipsit de spaŃiu. În Prezent gândurile încetează, nu se mai pot mişca. În Prezent
nu poŃi gândi, întrucât mintea se suspendă.

Te-am văzut şi astfel am devenit gol.

Această vacuitate este mai frumoasă decât existenŃa.
Ea anulează existenŃa şi totuşi atunci când apare,
ExistenŃa creşte şi creează mai multă existenŃă.
Rumi

Adevărata problemă este cum să fi Aici şi Acum. Încerci, dar nu reuşeşti, vrei să fi în Prezent,
dar punctul trece imediat în viitor. Dacă întrebi cum să fi în Prezent, întrebi cum să fi de fapt în
viitor, ori libertatea constă în A FI ACUM, AICI !
 1.3. A FI ACUM, AICI !
1.3.1. Primul pas spre împlinirea interioară, este renunŃarea la complex-ul de
superioritate/inferioritate/egalitate; ca urmare percep că totul din jurul meu este unic şi incomparabil.
Cele 3 ispite ale complexului de superioritate/inferioritate/egalitate sunt :
1. La nivel de corp, ispita este bineînŃeles calea nemuririi (un corp indestructibil).
2. La nivel de minte, ispita este bineînŃeles calea cuceririi (o minte cuceritoare ca a lui
Alexandru Macedon, la nivelul întregului Univers).
3. La nivel de inimă ispita este bineînŃeles calea dragostei (aşa-zisei iubiri, să fii iubit/
apreciat/dorit de un întreg Univers).

1.3.2. Al doilea pas spre împlinirea interioară, este depăşirea legii inerŃiei: închid
capitolul « lumea » (descopăr încântarea de a fi un nimeni), dar ea se Ńine de mine ca « scaiul de
oaie » (plăcerea satisfacŃiei profesionale/familiale etc).
Legea inerŃiei nu se depăşeşte prin disciplină (luptă, ascetism, demisie, abandon familial), ci
prin legea minimului efort (sunt doar implicat în ceea ce fac), sunt pe « pilot automat » şi atenŃia
mea nu urmează plăcerea/satisfacŃia, ci las totul să se întâmple de la Sine.

1.3.3. Al treilea pas spre împlinirea interioară, este răbdarea: timpul nu mai fuge după
mine, pentru că deja din acest punct percep curgerea inversă a timpului.

Libertate

Pe caiete în mănunchiuri
Pe băncuŃe şi pe trunchiuri
Pe zăpada nisipoasă
Numele Ńi-l scriu.

Pe pagini scrise
Pe pagini nescrise
Pe piatră, sânge, hârtie, sau pe cenuşă
Numele Ńi-l scriu.

Pe imagini aurite
Pe armamente lustruite
Pe coroana regală
Numele Ńi-l scriu.

Pe sălbăticie şi sihăstrie
Pe cuiburi şi pe tufişuri
Pe amintirile copilăriei
Numele Ńi-l scriu.

Pe cârpele de menaj
Pe soarele mucegăit de pe iaz
Pe imaginea lunii de pe lac
Numele Ńi-l scriu.

Pe câmpuri şi pe zare
Pe aripi de zburătoare
Pe-a umbrelor moară
Numele Ńi-l scriu.
 Pe îngânarea de soare
Pe mare şi pe vapoare
Pe muntele abrupt
Numele Ńi-l scriu.

Pe spuma norilor
Pe umiditatea furtunilor
Pe ploaia măruntă şi deasă
Numele Ńi-l scriu.

Pe formele strălucitoare
Pe clopotul de culoare
Pe adevărul legilor fizicii
Numele Ńi-l scriu.

Pe cărările practicabile
Pe drumurile înrâurite
Pe gurile de revărsare
Numele Ńi-l scriu.

Pe lampa care luminează

Pe lampa care se stinge
Pe imboldurile puse laolaltă
Numele Ńi-l scriu.

Pe fructele despicate
Din oglindă şi din cameră
Pe patul meu asemenea cochiliei goale
Numele Ńi-l scriu.

Pe câinele mâncăcios şi afectuos

Pe urechile lui ciulite
Pe laba lui neîndemânatică
Numele Ńi-l scriu.

Pe tocul de la intrare
Pe obiecte personale
Pe flăcări de foc sfinŃit
Numele Ńi-l scriu.

Pe iubirea fraŃilor
Pe fruntea fârtaŃilor
Pe mâna ce Ńi se-ntinde
Numele Ńi-l scriu.

Pe vizoarele simŃite
Pe buzele aŃintite
Mai presus şi de tăcere
Numele Ńi-l scriu.
 Pe colibele prăbuşite
Pe turnurile năruite
Pe zidurile melancoliilor
Numele Ńi-l scriu.

Pe lipsurile fără dorinŃe

Pe solititudinea golaşă
Pe convoaiele de prizonieri
Numele Ńi-l scriu.

Pe sănătatea restabilită
Pe riscul dispărut
Pe speranŃa fără aducere-aminte
Numele Ńi-l scriu.

Şi prin a cuvântului putere

Renasc într-o noua vrere
Întru tine-s zămislit
Întru tine mi-s numit

Libertate

Paul Eluard
Poezii şi adevăruri, 1942

Capitolul 2. Cântecul regal al lui Saraha.

Cântecul regal al lui Saraha

« După deliciile sărutului cel înşelat tânjeşte

Luându-le drept realitatea ultimă. »

În Tantra orice întâlnire/contopire dintre Yin şi Yang, dintre masculin şi feminin, între
Shiva şi Shakti este simbolizată prin sărut. Această întâlnire nu rămâne fără consecinŃe în fiinŃă
atunci când este pătrunsă de sentimentul profund al Iubirii, căci atunci această întâlnire,
transcende, trece dincolo de stratul superficial al exteriorităŃii, orientându-se spre interior către
centrul ultim al fiinŃei unde dualitatea dispare. Acest centru mai este cunoscut ca Sahashrara
Chakra, sau Lotusul cu o mie de petale.
Până atunci aceste întâlniri, acest sărut se repetă de nenumărate ori, fără ca aceasta să
producă o reală transformare a fiinŃei. Până în acel moment, cel care se amăgeşte, trăieşte în iluzie,
se înşeală singur pe sine că aceste întâlniri sunt realitatea ultimă şi scopul pentru care el este în
manifestare, va căuta mereu şi mereu să aibă acces la astfel de întâlniri ca un dependent de droguri
care cu fiecare doză devine dornic să-şi mărească doza pentru a mări şi senzaŃia.
Cel care se află într-o asemenea situaŃie, va alerga mereu în exterior să-şi găsească
contrapartea masculină sau feminină care să întruchipeze modelul ideal interior despre care crede că
există, fără să fie conştient că acel ideal este o realitate intrinsecă, o realitate ultimă regăsită în
comuniunea directă cu Dumnezeu.
 6. Celor ce-şi deschid inima le sunt făcute cunoscute tainele acestor întâlniri.

Cel înşelat este reprezentarea celui veşnic însetat după certitudinile lumii obiective.

Deliciile sărutului sunt reprezentările confirmărilor exterioare care-mi dau pe moment o « stare de
bine », cum că cineva, undeva, are într-un mod imperios nevoie de mine.

Realitatea ultimă este reprezentarea realităŃii Gnost-ului (fiinŃa născută în urma unui abandon
total; născută din Sfântul Duh), cunoscută în termenii celei de « a doua naşteri » a sufletului, o
naştere conştientă în spirit.

Saraha ne spune într-un limbaj remarcabil, « luându-le drept », limbaj care ne (re)aduce aminte că
o naştere conştientă este precedată întotdeauna de o moarte conştientă, a se vedea « înainte ca
împărăŃiile să se schimbe, oamenii trebuie să se schimbe » .
Moarte conştientă înseamnă că ajung, pas cu pas, până într-un punct de alegere conştientă în
care îmi spun sincer mie însumi că într-adevăr « nu mai am de demonstrat Nimic nimănui şi nu
mai am de aşteptat Nimic de la nimeni », iar odată atins acest punct de totală sinceritate de Sine,
conştientizez / experimentez « a doua naştere » (revelaŃia repausului), nu înainte !

« Ca un bărbat ce-şi părăseşte casa şi, stând în prag

Roagă o femeie să-i povestească despre plăcerile senzuale.”

Un bărbat (aici cu sens de minte impură / obiectuală) şi o femeie (aici cu sens de minte pură /
individuală).

Saraha ne spune « mură-în-gură », cum că a atinge inima (natura feminină) pornind din minte
(natura masculină), este în sine un drum foarte scurt care se sfârşeşte întotdeauna în nisipurile
mişcătoare ale « plăcerilor senzuale ».
 7. Mintea obiectuală rătăceşte pe cărări ocolite; mintea pură urmează drumul drept.

Atunci când te depărtezi de interioritatea fiinŃei, când te îndepărtezi de inimă şi cu mintea

încerci să înŃelegi acel mister numit Iubire care este trăit pur şi simplu în inimă, te îndepărtezi de
adevărata cale tantrică alunecând în hăŃişurile atrăgătoare ale minŃii, ale dorinŃei.
Omul are un centru, dar trăieşte în afara lui. Acest lucru crează o tensiune interioară, un
chin. FiinŃa care trăieşte în afara ei [ce-şi părăseşte casa] are la bază tensiunea mentală. Dacă
această tensiune este prea mare are ca şi consecinŃă nebunia. Un nebun este un om care se află în
afara lui complet. Un om înŃelept (iluminat) este reversul nebunului. El este centrat pe el însuşi.
Majoritatea oamenilor se găsesc « între ». Nu au ieşit complet din sine, dar nu sunt nici în centrul
lor. Câteodată se îndepărtează atât de mult încâ sunt ca şi un nebun. DiferenŃa este că un nebun se
află permanent în afara lui, iar omul normal se îndepartează doar temporar.
Câteodată atinge nebunia, câteodată când este liniştit îşi atinge propriul centru – acesta este
momentul de strălucire. Dar el trece foarte repede.
Această mişcare între două stări este foarte periculoasă, din cauza imposibilităŃii de a-Ńi fixa
propria fiinŃă, de a-Ńi face o imagine proprie despre tine însuŃi. Nu ştii cine eşti. Aceasta este fiinŃa
normală: niciodată nu atinge nebunia total, dar nici strălucirea, tihna. Omul normal este ca şi un
om mort între aceste două puncte.
Am putea distinge patru tipuri de oameni :
1. – omul normal, care are identitate normală, solidă, care ştie ce este: doctor, profesor, inginer,
muncitor…
2. – omul cu imagini fluide – poet, pictor, artist. El nu ştie cine este uneori, alteori e nebun, alteori
atinge extazul.
3. – omul permanent nebun. Acesta este permanent în afara lui însuşi şi nu se întoarce niciodată
în casa lui. Nici nu-şi mai aminteşte că are o casă…
4. – Omul care a ajuns în casa lui Dumnezeu, Christos… ei sunt relaxaŃi, în conştiinŃa lor nu există
nici o tensiune, nici efort, nici dorinŃă. Într-un cuvânt, nu mai este nici o devenire.
Ei sunt, ei au devenit întru fiinŃa lor. FiinŃa lor este pace. Nu vor să meargă nicăieri, nu vor să
schimbe nimic altceva decât pe ei înşişi. Ei nu mai au viitor.
Acest moment este etern! Clipa este eternă! Nici o dorinŃă! Asta nu înseamnă că acest
înŃelept (iluminat) nu mai mănâncă sau nu mai doarme. El face toate acestea, dar nu ca pe o dorinŃă.
Un înŃelept (iluminat) mănâncă azi, el trăieşte în această clipă, nu-şi proiectează viaŃa în viitor, nu
există viitor pentru el. Orice viitor ar veni, el vine ca Prezent. Totdeauna este azi, acum.
Atunci când vrei altceva sau altundeva decât eşti sau unde eşti se produce o tensiune.
Veşnica nemulŃumire este caracteristica constantă a celui care doreşte. Orice ai avea, este
insuficient, aceasta este dorinŃa, devenirea. Te mişti dintr-o lume în alta şi acest lucru continuă la
nesfârşit. Nu există sfârşit în dorinŃă.
Dacă n-ar exista această dorinŃă, dacă te-ai accepta în totalitate, devenirea ar înceta.
Atunci n-ar mai exista nici tensiune, nici stres, ai fi în pace cu tine însuŃi, fără griji. Această
nedevenire întru fiinŃa este fiinŃa centrată pe ea însăşi.
La polul opus este nebunul, el neavând fiinŃă, el este doar devenire. Singura lui realitate
este lumea viselor lui. Majoritatea oamenilor se află între aceste două extreme.
Se întâmplă câteodată când eşti relaxat să fii chiar în centrul tău. Eşti îndrăgostit – pentru o
clipă iubita ta/iubitul tău este cu tine. A fost o lungă dorinŃă, un mare efort şi în sfârşit sunteŃi
împreună. Pentru o clipă gândurile, mintea încetează. Mintea se opreşte pur şi simplu.
În clipa aceea iubita/iubitul este lângă tine, nu mai există dorinŃa, eşti relaxat(ă), şi deodată
te întorci spre tine. Dacă Iubirea nu te face să te întorci spre tine, atunci nu iubeşti cu adevărat. Dacă
nu devi tu însuŃi lângă persoana iubită, atunci aceea nu este decât dragoste oarbă. Dacă mintea nu
încetează lângă omul iubit, atunci nu iubeşti cu adevărat. Se poate ajunge până acolo încât să
înceteze chiar dorinŃa, pentru că dragostea este lipsită de dorinŃă.
Dacă iubeşti cu adevărat, Ńi se va întâmpla acest lucru şi vei primi această stare nouă ca pe un
şoc. Mintea nu mai funcŃionează pentru că ar fi absurd. Mintea habar nu are de ceea ce trebuie făcut
în Prezent.
Întregul mecanism se opreşte, eşti relaxat în tine însuŃi, Ńi-ai atins fiinŃa, centrul, eşti chiar în
fiinŃa ta. O lumină ciudată te inundă şi o mireasmă te înconjoară. De aceea iubirea te transformă atât
de puternic. Dacă iubeşti n-o poŃi ascunde – te trădează ochii, faŃa, felul cum stai, felul cum mergi.
Totul arată altfel la tine, pentru că nu mai eşti acelaşi om.
Curând însă, mintea va începe să lucreze. Va începe iar să gândească – oare întâlnirea de
mâine va fi la fel? Deci totul este de scurtă durată! Aceste stări de centrare în fiinŃă te părăsesc şi tu
încerci zadarnic să le reproduci, să le repeŃi iar şi iar. Singura metodă de a păstra prospeŃime în orice
lucru este să nu laşi mintea să creeze tipare, să nu aibă aşteptări. Să menŃii mintea în Prezent.
Dragostea, MeditaŃia şi Moartea au în comun faptul că toate se produc în Prezent. Sunt experienŃe
similare. Dacă poŃi pătrunde într-una din aceste experienŃe le poŃi înŃelege pe celelalte două.

« AŃâŃarea forŃelor vitale în casa deşertăciunii

A determinat apariŃia nenumăratelor plăceri grosiere.
Astfel de yoghini se sting în mizerie,
Căci ei s-au prăbuşit din spaŃiul celest,
AdemeniŃi de viciu. »

Casa Sinelui este reprezentarea sălii tronului domnitorului celeilalte lumi, domnitorul numit Cel
Viu; un templu al Sinelui.

Casa deşertăciunii este reprezentarea sălii tronului domnitorului acestei lumi, domnitorul numit
Aşteptarea; o ordinară sală de aşteptare.

Plăcerile grosiere sunt reprezentările confirmărilor exterioare ale minŃii obiectuale însetată de noi
şi noi cuceriri obŃinute prin exercitarea puterii trupului şi a minŃii.

Saraha ne prezintă într-un limbaj foarte convingător cum, în cazul aşa-zişilor yoghini în care este
încă prezentă orice formă de aşteptare, acea chemare interioară de realizare de Sine exprimată în
limbajul popular prin sintagma « a fi la casa ta » (spaŃiul tău celest) poate degenera atât de uşor
într-un viciu.

Acumularea şi exacerbarea energiei creatoare / sexuale la nivelul primilor centrii de forŃă, chakras, la
nivelul simŃurilor exterioare, deci în casa deşertăciunii are ca şi consecinŃă apariŃia diferitelor
« plăceri grosiere ». Asemeni acelui drogat căruia nu-i mai este suficientă doza zilnică şi care caută
senzaŃii noi mărindu-şi doza, care încearcă altfel de substanŃe mai tari care au efecte mai puternice,
în acelaşi fel cel care nu face decât să-şi trezească energia erotică fără să urmărească să o transmute
şi să o sublimeze în centrul ultim Sahasrara nu face decât să se piardă pe sine în acest viciu al
« plăcerilor grosiere ».

8. Mintea obiectuală este fluctuantă; mintea pură este statornică ei însăşi.

« Asemeni unui brahmin care aduce orez şi unt

Ca ofrandă văpăii focului,
Creând o cupă de nectar în spaŃiul celest
Şi ia toate acestea, printr-o gândire visătoare,
Drept Realitatea Ultimă. “

Brahminul este reprezentarea celui plecat în cunoaşterea adevărului.

Nectarul este reprezentarea respectului acordat vieŃii, vinul vieŃii veşnice.
Cupa este reprezentarea rânduielilor superioare, Potirul Sfânt / Sfântul Graal.

Saraha ne prezintă jertfele făcute în exterior, cele care nu dau nici un rod al vieŃii veşnice. A se
vedea aici atât pilda viticultorilor cât şi cea a smochinului neroditor. Rânduielile superioare devin
propria mea rânduială doar atunci când auzind chemarea interioară îi acord respectul cuvenit.

Chiar dacă angrenarea şi implicarea într-un act erotic poartă haina ritualică tantrică, fără abandonul
şi iubirea fără obiect, condiŃii absolut indispensabile într-o asemenea angrenare, cel care îşi
imaginează că doar acest ingredient exterior îl ajută să ajungă la Sine, îl duc la Realitatea Ultimă,
nu este decât un visător amăgindu-se pe sine însuşi.

9. FiŃi precum copiii: observaŃi lucrurile Ńinându-le în palmă şi nu de la distanŃă.

« Unii oameni, ce şi-au aprins făclia interioară

Şi au ridicat-o până la nivelul gâtului,
Îşi ating epiglota cu limba
Într-o stare de bucurie nedefinită.
Au confundat ceea ce înlănŃuie cu ceea ce eliberează
Şi-şi spun cu mândrie yoghini. »

« Au confundat ceea ce înlănŃuie cu ceea ce eliberează », cuvinte de o expresivitate rar întâlnită

care fac de prisos orice căutări de circumstanŃe atenuante.

Realitatea Supremă nu poate fi descoperită decât în polul suprem al fiinŃei, acolo unde dualitatea
dispare şi orice realizări normale sau paranormale care sunt consecinŃa unei practici consecvente nu
sunt confirmarea înŃelepciunii (iluminării). Dacă practica consecventă a fost pornită din inimă,
atunci realizările şi rezultatele ce apar nu îl înlănŃuie pe cel care le dobândeşte, din contră îl ajută să
păstreze o stare de permanentă recunoştinŃă divinului; dacă însă, această practică consecventă a fost
menŃinută cu ajutorul minŃii[Ego-ului] apariŃia anumitor siddis-uri [puteri paranormale] au ca şi
consecinŃă înlănŃuirea fiinŃei în acea stare fără şansa de a merge până la capăt.
 10. Personalitatea înlănŃuie sufletul; transcenderea Persoanei îl eliberează.

« Drept cea mai elevată stare de conştiinŃă,

consideră experienŃa lor interioară.
Ceea ce înlănŃuie numesc eliberare. »

Tantra nu priveşte viaŃa printr-o dihotomie, dualitate sau împărŃire. Ea îmbrăŃişează, în

totalitate, vieŃile noastre. Dacă, pentru a fi o fiinŃă spiritualizată, trebuie să negăm orice aspect
referitor la cine suntem, atunci creăm o spiritualitate neautentică. Adevărata spiritualitate ar trebui
să fie un instrument al trezirii conştiinŃei, nu o unealtă a amăgirii. Cum putem să trăim pe
Dumnezeu, Realitatea Ultimă dacă refuzăm să fim cinstiŃi la cine suntem şi mai ales la cine nu
suntem. Tantra ne învaŃă că trezirea vine atunci când ştim şi recunoaştem mai ales cine nu suntem.
Dumnezeu vrea ca noi să fim autentici – cu toate contradicŃiile şi dihotomiile noastre. Să nu ne
ascundem în spatele experienŃelor interioare care apar pe orice cale spirituală. Să nu purtăm masca
spiritualităŃii, uitând să fim noi înşine.
Din păcate, cea mai mare păcăleală a minŃii este să ne facă să credem că, dacă am trăit
anumite revelaŃii şi stări deosebite interioare suntem spirituali şi prin urmare trebuie să îmbrăcăm
haina spiritualităŃii. Adevărul de a recunoaşte ceea ce nu suntem poate fi dificil, dar are propria lui
frumuseŃe care durează. Minciunile pot părea frumoase la suprafaŃă – dar, dacă privim dedesubt, cu
luciditate, nu o să ne placă ceea ce vedem. Aceasta ne învaŃă Tantra, să fim lucizi şi autentici.
Doar atunci când vom accepta ceea ce nu suntem, putem să vedem ceea ce suntem şi
obiectiv şi detaşat să ne observăm stările care ne conduc la Realitatea Ultimă şi nu să rămânem
agăŃaŃi doar la nivelul anumitor experienŃe interioare.

Starea de conştiinŃă (fiinŃare a divinităŃii) pre-există experimentării. Este acel « ceva » care la
început ne apare doar din când în când ca o chemare interioară pe care nu o putem explica şi
înŃelege, dar pe care o urmăm fără să ne punem alte întrebări şi care după ce am urmat-o ne dă
senzaŃia « lucrului bine facut » şi împlinit.

Starea de pace (conştiinŃă) a trupului divin este numită Smeritul, cu referire la harul (lumina
interioară) care este păstrată în interior, pentru uz intern. Este acea senzaŃie care ne ajută să tăcem
când mintea noastră urlă şi strigă spre a i se da atenŃie şi întâietate. Acea senzaŃie care ne face să
experimentăm o înălŃare deşi, în mod concret, nu am făcut decât să plecăm capul, adică mintea în
favoarea inimii.

Starea de fiinŃare (conştiinŃă) a inimii divine este numită Fecioara , cu referire la iubirea care nu a
cunoscut vreodată dualitatea. Aici vorbim despre ceea ce numim Iubire fără obiect, acea trăire
care face să dispară orice diferenŃiere şi judecată şi care ne pune în faŃă frumuseŃea simplă a
existenŃei şi asta ne este îndeajuns.

Starea de unicitate (conştiinŃă) a minŃii divine, este numită Hristos , cu referire la adevărul născut
din inima divină. Această stare este consecinŃa experimentării Vidului, acel Nimic care înseamnă
de fapt Totul, acel Tot etern şi unic.

Starea de desăvârşire (conştiinŃă) a memoriei divine, este numită Mângâietorul, cu referire la

ocrotirea născută din mintea divină. În urma acestei stări de conştiinŃă tot ceea ce până acum am
numit karma se pierde/arde la contactul cu conştiinŃa pură ale cărei atingeri sunt cele mai suave
mângâieri.

Procesul conştientizării (purificării, acceptării de Sine) are 7 etape :

1. chemare;
2. respect / sinceritate;
3. smerenie;
4. încredere;
5. iubire;
6. adevăr şi
7. mângâiere.

Saraha ne prezintă cazul aşa-zişilor yoghini, care prin acŃiunea lor de reprimare a
ispitelor din experienŃele lor exterioare, cad pradă amăgirilor din experienŃele lor interioare.
Că este vorba de o dorinŃă materială a celor care aleg să trăiască pentru trup şi satisfacerea
poftelor sale, ori că este vorba de o dorinŃă spirituală de a atinge un anumit grad de elevare, a celor
care aleg drumul spiritualităŃii şi transformării de sine, tot dorinŃă este şi tot la nivelul minŃii [ego-
ului] ia naştere. Tantra ne învaŃă că procesul conştientizării apare doar atunci când aceste 7 etape
au fost asimilate în fiinŃă.
 11. Să cazi din lac în puŃ, din răul ispitelor în mai răul amăgirilor.

« Un ciob de sticlă colorat în verde

este pentru ei un nepreŃuit smarald.
IgnoranŃi, nu pot deosebi un giuvaer
de ceea ce cred ei c-ar trebui să fie. »

Cel ignorant este reprezentarea celui veşnic înfometat după realizările lumii efemere / obiectuale.

Mintea noastră este o acumulare. Dacă mergem în profunzime, vom găsi că identitatea
noastră este ca o ceapă; dăm la o parte o foaie şi vine alta…şi în cele din urmă, înăuntru nu găsim
nimic. Trupul şi mintea noastră sunt ca o ceapă, căci dacă dăm jos toate foile nu vom găsi nimic
altceva decât un abis, un Nimic, o prăpastie fără fund care ne şochează şi ne provoacă frica.
De aceea preferăm să ne minŃim pe noi înşine că suntem ceva sau altceva, tocmai pentru a
scăpa de senzaŃia de frică. Putem să ne minŃim că suntem spirituali doar pentru că participăm la
acŃiuni spirituale, dar adevărul este că fugim de singurătatea din noi, de Nimicul şi neantul din noi
care ne sperie. Medităm asupra unei idei, medităm asupra unei stări, mereu medităm la ceva, dar
aproape deloc la noi înşine pentru că asta ne Ńine departe de frică, de neant.

Inima Inimilor este reprezentarea giuvaerului cel viu, piatra filosofală a alchimiei interioare.

Toată frica are la bază moartea. Orice frică, indiferent de nume, formă, moduri de a fi, stă orientată
spre moarte. O metodă foarte bună de a scăpa de această frică este să medităm în cimitire, la
funeralii, în locuri unde oamenii mor zilnic. Când vom înŃelege că de la moarte nu este scăpare,
când vom înŃelege că moartea este drumul vieŃii, că ea este implicată în viaŃă, că ea trebuie să fie
implicată în viaŃă, că nu avem nici o scăpare, atunci vom cunoaşte o mare parte din realitate. Atunci
când vom fi atât de siguri de moarte nu vom mai avea de ce să ne temem şi vom putea medita. Vom
putea pătrunde dincolo de ceea ce nu suntem, adică trup şi minte.

Saraha ne vorbeşte, într-un limbaj elocvent, despre credinŃa (încrederea oarbă), cea care se
dobândeşte înaintea (o falsă pre-existenŃă a) experimentării.
 12. Pre-existenŃa este privită ca pre-zent al existenŃei şi nu ca pre-cedent al ei.

« Ei iau cuprul drept aur.

MărginiŃi de gândirea discursivă,
Confundă aceste gânduri cu Realitatea Ultimă.
Tânjind după plăcerile mult visate
Iau efemerul corp mental drept Pură Beatitudine. »

Cuprul (aici cu sens de corp impur/obiectual) şi aurul (aici cu sens de corp pur/individual).

Saraha ne vorbeşte, în termeni de « ceea ce nu este », despre calitatea de Martor, cu referire la

realizarea de Sine care nu este nicidecum ceva care poate fi argumentat logic şi/sau dobândit
obiectual, ci doar o simplă şi pură mărturie a existenŃei vieŃii în Sine. Este ceva diferit de acea
amăgire a aşa-zişilor sfinŃi şi realizaŃi spirituali care încearcă să vorbească despre existenŃa lui
Dumnezeu prin intermediul speculaŃiilor pur mentale, logice, creând imagini şi calităŃi ale lui
Dumnezeu pe care le adoră.
Ori, Tantra ne învaŃă că aşa cum credinŃa nu este adevărul tot aşa nici adevărul nu este
niciodată o credinŃă; adevărul este o experimentare. Un om care şi-a cunoscut realitatea
interioară, esenŃa sa divină, Sinele său nemuritor, Atman, ştie că nu există o altă dovadă a existenŃei
Divinului decât această realitate a sa.
 13. Mărturia necesită să fim la locul şi momentul potrivit.

« Prin simbolul EVAM ei speră

Să atingă Puritatea Supremă.
Prin diferitele situaŃii
care necesită cele patru sigilii
Ei iau propria lor fantezie drept spontaneitate,
Dar asta înseamnă să te laşi înşelat
de reflexia din oglindă. »

EVAM (Eva) aici cu sens de simbol al naturii feminine.

Puritatea Supremă aparŃine Inimii Inimilor.

Cele patru sigilii ale procesului conştientizării (purificării, acceptării de Sine) sunt: acŃiunea,
ştiinŃa, timpul şi spaŃiul.

Tantra vorbeşte de deschiderea celor patru sigilii.

1. Primul sigiliu, acŃiunea sau karma, se deschide atunci când, aşa cum spune sugestiv
folclorul nostru, punem suflet în fiecare lucru în a cărui acŃiune ne angrenăm. Doar participând cu
toată fiinŃa şi energia de care dispunem în fiecare acŃiune putem să atingem acea stare de
conştientizare care o dată atinsă ne translatează dincolo de acŃiune. Într-un spirit cât se poate de
tantric, William Black spunea că « Drumul excesului duce la palatul înŃelepciunii » referindu-se
firesc la acest exces de suflet, de zel, de energie care trebuie să ne însoŃească în tot ceea ce
întreprindem.

2. Al doilea sigiliu este ştiinŃa sau cunoaşterea. Spre deosebire de primul sigiliu, acŃiunea,
care este un act exterior, deci îl privim în afară, cunoaşterea este un act interior, deci presupune o
privire în interiorul nostru. Deschiderea acestui al doilea sigiliu presupune o sinceritate faŃă de
realitatea cu care venim în contact. Tantra spune cunoaşte, şi apoi crede, opusă oarecum
principiului creştin crede şi vei cunoaşte. Aceasta presupune ca să fim sinceri în primul rând faŃă de
noi înşine şi apoi faŃă de ceilalŃi cu privire la cunoaşterea unei realităŃi. Poate că suntem întrebaŃi
la un moment dat: ştii ce este Iubirea? iar noi ne grăbim să spunem că ştim, pentru că avem nişte
noŃiuni teoretice despre Iubire şi ştim că aşa ar trebui să fie Iubirea, dar noi nu am trăit niciodată
acea realitate. Nu am simŃit niciodată ce înseamnă să treci dincolo de fiinŃa proprie punând binele
personal pe un loc secund iar binele celuilalt[-i] pe primul plan.

3. Al treilea sigiliu este timpul. Tantra ne spune şi ne învaŃă că deschiderea acestui al treilea
sigiliu presupune trecerea şi depăşirea celui de-al doilea sigiliu cunoaşterea şi ancorarea doar în
Prezent. Noi împărŃim timpul în trei părŃi: trecut, prezent şi viitor, dar această împărŃire este falsă,
deoarece timpul este în realitate doar trecut şi viitor. Prezentul nu face parte din timp, el face parte
din eternitate. Acela care trece este timp, iar acela care vine este timp. Acela care este nu este
timp, pentru că niciodată nu trece. El este dintotdeauna acolo, acum este totdeauna aici; acest acum
este etern. Dinspre trecut, te mişti întotdeauna spre viitor, în acest timp nu poate fi Prezent nici
măcar o clipă. Din Prezent nu poŃi să pătrunzi decât tot în Prezent, tot mai adânc şi mai adânc.
Aceasta este viaŃa veşnică. Iar pentru a trăi în Prezent, Iubirea este prima uşă. Prin ea putem ieşi
din timp, de aceea fiecare dintre noi vrea să iubească şi să fie iubit. Iubirea deschide infinitul,
veşnicia existenŃei. Dar pentru asta nu trebuie să iubim stând la distanŃă, în afara iubirii. Trebuie să
devenim iubirea însăşi, ca să putem fi în eternitate. În Iubire trebuie să pătrundem cu totul, să ne
pierdem cu totul ego-ul. Iubirea este cel mai uşor mijloc de distrugere a ego-ului; de aceea cei
egoişti nu pot iubi – pot discuta îndelung despre iubire, să scrie despre ea, s-o cânte, dar nu pot iubi.
Ego-ul nu poate iubi.
Iubirea va schimba dimensiunea noastră. Vom ieşi în afara timpului unde vom afla eternitatea.
Iubirea poate deveni o adâncă meditaŃie, cea mai adâncă posibilă.
Aceasta înseamnă Tantra, transformarea iubirii în meditaŃie. De aceea se vorbeşte atât de mult în
Tantra despre Iubire şi eros.
Pentru SHIVA, dragostea este marea poartă şi pentru el erosul nu este ceva care trebuie condamnat.
Erosul este sămânŃa, iar iubirea este floarea; dacă condamnăm sămânŃa, vom condamna implicit
şi floarea. Iubirea trebuie să devină floare, erosul trebuie să fie iubire, iar dacă nu devine, nu e
vina erosului, e vina noastră. ÎnvăŃătura Tantra spune: Erosul nu trebuie să rămână eros, el trebuie
transformat în dragoste; nici iubirea nu trebuie să rămână iubire, ea trebuie să se transforme în
Iubire fără obiect, în Lumină, în experienŃă meditativă.
Cum să transformăm iubirea? Fiind actul în sine. Când iubim trebuie să fim iubirea, doar atât.
Atunci nu mai este iubirea noastră, a lui, a ei… este doar Iubire fără obiect.

4. Al patrulea sigiliu este spaŃiul, iar acest sigiliu poate fi desfăcut prin experimentarea stării
de vid interior, de Nimic.
Fără ruperea acestor patru sigilii, Puritatea Supremă nu poate fi atinsă.

ÎnŃelegerea (ruperea) celor patru sigilii prin prisma momentului în care citesc Biblia :

Etapa 1. În acest moment simt/(re)descopăr o chemare arzătoare de a citi ceva anume din Biblie.

Etapa 2. În acest moment îmi exprim/(re)descopăr respectul/sinceritatea de Sine (umilinŃa

necesară) de a recunoaşte faŃă de mine însumi că nu pot cunoaşte divinitatea de o manieră
nemijlocită, ci mijlocit prin intermediul unei « punŃi de legătură cu divinitatea », prin intermediul
Duhului Sfânt (în Tantra cu sens de abandon total).

Etapa 3. În acest moment îmi exprim(re)descopăr smerenia (supunerea) puterii trupului şi minŃii
mele înaintea sensibilităŃii inimii mele, astfel transcend/rup sigiliul acŃiunii de citire a Bibliei.
Etapa 4. În acest moment îmi exprim/(re)descopăr totala mea încredere în Sinele divin; nu mai ştiu
nimic, venit din trecut, despre divinitate, astfel transcend/rup sigiliul ştiinŃei despre divinitate.

Etapa 5. În acest moment îmi exprim/(re)descopăr iubirea Sinelui divin, dau curs din tot sufletul
meu, unei chemări arzătoare a Sinelui divin, chemare venită din Prezent, în a descoperi Nimicul
(divinul) de o manieră neposesivă şi nemotivată, astfel transcend/rup sigiliul timpului.

Etapa 6. În acest moment îmi exprim/(re)descopăr adevărul Sinelui divin; nu mai ştiu nimic, venit
din memorie ca reflexie în oglinda mentalului, despre divinitate, astfel transcend/rup sigiliul
spaŃiului.

Etapa 7. În acest moment de trăire totală îmi exprim/(re)descopăr ocrotirea inimii din prima mea
natură, Inima Inimilor, ca pe o mărturie a existenŃei lui Dumnezeu şi nu ca pe o
convingere mentală, raŃională, ştiinŃifică.

Saraha ne spune de o manieră edificatoare, cum că a atinge inima (natura feminină) pornind din
minte (natura masculină), este întotdeauna un drum înfundat în/cu fantezii mentale.

14. Fantezia presupune să fim în căutarea fie a locului, fie a momentului potrivit.
 « La fel cum, sub puterea iluziei,
o turmă de cerbi aleargă
Să bea apa unui miraj fantasmagoric.
Tot astfel, cel ignorant nu-şi potoleşte setea,
limitat fiind de lanŃurile iluziei.
Ba chiar găseşte o bucurie în înlănŃuirea sa,
Spunând că toate acestea sunt Realitatea Ultimă.”

Iluzia este o reflexie în oglinda mentalului.

Aici este vorba despre aceeaşi mare păcăleală a mentalului care ne face să credem că reflexiile ce se
petrec în mintea noastră sunt Realitatea Ultimă. Aceste reflexii sunt consecinŃa dorinŃelor născute
în mintea noastră, dorinŃe care nu se vor sfârşi niciodată dacă nu ne hotărâm să atingem Puritatea
Supremă. Vom alerga ca bezmeticii de la un maestru la altul, de la un iubit[-a] la altul[-a], de la o
carieră la alta, mereu fiind nemultumiŃi de ceea ce trăim în Prezent.

Mirajul este o închipuire a minŃii.

Calea care ne smulge din acest miraj este Tantra. Acceptând să devenim învăŃăcei ai propriei
noastre vieŃi, iar viaŃa acceptând-o ca pe propriul nostru maestru, fiecare clipă fiind o lecŃie, fiecare
frustrare fiind o lecŃie, şi cu fiecare greşeală să invăŃăm ceva. Şi această învăŃare să nu se oprească
niciodată până ce Dumnezeu nu va deveni propria noastră prezenŃă.

De această dată, Saraha ne prezintă şi amăgirile unor « realizări » în interior, cele care nu dau
nici ele vre-un rod al vieŃii veşnice.

15. A ne reînnoi sau nu, aceasta exprimă realizarea sau ne-realizarea noastră.
 TANTRISMUL ŞI PURITATEA

Ce înŃelege tantrismul prin puritate, ce înŃelege Tantra prin purificarea minŃii ca o condiŃie
de bază ?

În mod obişnuit împărŃim totul în bun sau rău. Această împărŃire poate avea ca şi suport
mai multe criterii: din punctul de vedere al igienei, din punctul de vedere al moralei, sau chiar din
punctul de vedere al vieŃii, totul rezumându-se la a fi bun sau rău. Prin puritate înŃelegem
bunătate, « calităŃile rele » nefiind îngăduite.
În Tantra această împărŃire este fără înŃeles. Tantra nu priveşte viaŃa printr-o dihotomie,
dualitate sau împărŃire.
Dacă întrebăm un preot el ne va spune că supărarea este rea, erosul este rău, mânia nu este
bună. Prin urmare, orice emoŃie negativă e rea şi tot ce este pozitiv este bun. Budiştii şi hinduşii
răspund diferit la ce e bun sau rău, dar cu toŃii acceptă dihotomia, împărŃirea.
Pentru Tantra, aceasta este o problemă profundă. Tantra nu face nici o deosebire între bun
şi rău. Ce vrea să însemne atunci puritatea ? Tantra spune că a împărŃi este impur şi a trăi în non-
dividere este pur. Deci puritatea înseamnă inocenŃă, inocenŃă nediferenŃiată.
Dacă privim la un copil spunem că el este pur; el are supărări, răzbunări şi totuşi îl numim
pur. Ce este pur în copilărie? InocenŃa! Nu există nici o împărŃire în mintea unui copil. El nu
separă în bun şi rău. Această inconştienŃă este puritatea. Chiar dacă e supărat, el nu are o minte
supărată, este pur şi simplu un fapt. Nimic nu este în spatele acestei întâmplări, supărări. Şi Nimic
nu este dincolo de această supărare. Copilul este la fel ca înainte, ca şi cum nu ar fi fost niciodată
supărat.
Un copil este pur pentru că el nu gândeşte. Cu cât creşte, cu atât devine impur. Supărarea nu
mai este un lucru spontan. Câteodată copilul îşi suprimă supărarea şi atunci ea rămâne în mintea lui.
Când nu mai are nici un motiv să fie supărat, vechea lui stare apare, are nevoie de o ieşire, de o
defulare. Şi astfel totul devine impur când este pătruns de gândire.
În ochii noştrii un copil poate fi văzut ca un hoŃ, dar el nu este hoŃ atâta timp cât nu ştie că
lucrurile sunt individuale, că aparŃin cuiva. El nu cunoaşte conceptul de individual. Furtul lui este
pur, iar nefurtul lui este impur.
Tantra spune că atunci când vom deveni din nou copii[ca si copiii] vom fi puri. Similar cu
inocenŃa recâştigată. Un copil stă gol[nud] – nimeni nu simte goliciunea lui, deoarece copilul nu
este conştient de trupul lui. Goliciunea lui nu este asemănătoare cu goliciunea noastră – noi suntem
conştienti de trupul nostru.
 16. Copilul are instinctiv privirea aŃintită spre interior.

Copiii au altă percepŃie despre viaŃă....!

Nuditatea
O mamă se plimba cu maşina, împreună cu cei trei copii mici, într-o după-amiază toridă de vară,
când o femeie dintr-o maşină decapotabilă s-a ridicat din scaun şi a început să le facă cu mâna.
Femeia era complet goală. În timp ce mama îşi revenea din şoc şi se gândea să le spună repede
copiilor să nu se uite, fetiŃa de cinci ani a spus cu inocenŃă: "Mami, mami, femeia aia nu poartă
centura de siguranŃă!".

Un băieŃel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea
au inceput să Ńipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părŃile, ca să se ascundă.
BăieŃelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: "Ce s-a întâmplat? N-aŃi mai văzut un băieŃel
în viaŃa voastră?"

Onestitate
Un băieŃel de patru ani a venit alergând din baie, ca să-i spună mamei că şi-a scăpat periuŃa de
dinŃi în toaletă. Mama a scos-o din toaletă şi a aruncat-o la gunoi. Atunci, baieŃelul a stat şi s-a uitat
puŃin să se gândească, după care a fugit în baie şi s-a întors cu periuŃa mamei. A ridicat-o în faŃa
mamei şi i-a spus cu un zâmbet încântat: "Mai bine ai arunca-o şi pe asta, pentru că a căzut în
toaletă, acum două zile".
Păreri
În prima zi de şcoală, un elev din clasa întâi i-a dat învăŃătoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet
scria: "Părerile exprimate de acest copil nu sunt neapărat cele ale părinŃilor lui".

Ketchup
O femeie se chinuia să facă să curgă ketchup dintr-o sticlă. În timp ce se chinuia, a sunat telefonul,
aşa că l-a rugat pe baieŃelul ei de patru ani să răspundă. "Este directorul, mamă" i-a spus copilul
mamei. Dupa care a adăugat: "Mama nu poate răspunde acum. Dă o sticla peste cap".

BătrâneŃe
O mamă făcea voluntariat la o organizaŃie care ducea hrană bătrânilor fără ajutor. În timpul orelor
de program, o lua pe fetiŃa sa de patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu
rotile şi alte lucruri care aveau legătură cu bătrânii. Într-o zi, mama a găsit-o holbându-se la o
proteză de dinŃi, care stătea într-un pahar cu apă. În timp ce mama se pregătea să răspundă la
inevitabilele întrebări ale fetiŃei, aceasta s-a întors şi a şoptit "Zâna MăseluŃă n-o să creadă
niciodată aşa ceva".

Îmbrăcămintea
O fetiŃă se uita la părinŃii ei cum se îmbrăcau pentru petrecere. Când l-a văzut pe tatăl său cum îşi
îmbracă costumul, aceasta i-a spus: "Tati, nu ar trebui să porŃi costumul ăla". "De ce, scumpa
mea?". "Pentru că ştii că îŃi dă dureri de cap, în dimineaŃa următoare".

Şcoala
O fetiŃă abia a terminat prima săptămână de clasa întâi şi a venit nervoasă acasă: "Îmi pierd
vremea cu şcoala" îi spune mamei. "Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!"

ÎnŃeleptul trebuie să recâştige această inocenŃă.

Deci pentru Tantra, împărŃirea în rău şi bine este impură, dar această stare face parte din
viaŃa noastră. Nu trebuie să rămânem aşa, trebuie să o transcendem. Transcenderea noastră duce din
nou la starea de puritate, de inocenŃă. Dacă împărŃirea, diviziunea îşi pierd înŃelesul, dacă în
cunoaştere nu mai există diferenŃă între bine şi rău, vom putea privi lumea printr-o atitudine
inocentă, pură.
ViaŃa şi moartea, dragostea şi ura, bun şi rău – totul face parte din acelaşi fenomen, aceeaşi
energie, diferenŃa este numai de grad, ele neputând fi despărŃite.
Ce este rău şi ce este bun? Cum le putem demarca şi separa? Sunt întotdeauna una. O dată
ştiut şi simŃit acest lucru, devenim din nou puri. Aceasta se înŃelege prin puritate în tantrism.
InocenŃa ignorantă însă, nu poate fi de nici un folos. Trecem prin cunoaştere, ne maturizăm,
dar nu trebuie să rămânem acolo. Este necesar să ne mişcăm. Puritatea tantrică este destul de greu
de înŃeles şi uneori poate fi de neînŃeles.
Întreaga tehnică tantra vine ca să ne tulbure mintea ca să o putem transcende, să trecem
dincolo de ea. Să o anihilăm. Mintea trăieşte prin definiŃii, prin disciplină, legi, mintea este ordine.
Dar ATENłIE – Tantra nu este dezordine! Acest aspect este delicat pentru înŃelegere.
Legea interioară este de ajuns. Dacă avem nevoie de alte legi aceasta înseamnă că nu ne
cunoaştem propria Lege. Lucrurile adevărate nu sunt cele impuse. Din punct de vedere al moralei, al
religiei, bunătatea trebuie impusă din afară. ToŃi vorbesc despre răul inerent. Ei nu cred în
bunătatea omului, în bunătatea dinlăuntru.
Omul este privit ca un haos; ordinea trebuie făcută în el de către preoŃi, moralişti, reguli,
care au creat astfel un om confuz.
Tantra crede în bunătatea înăscută. Bunătatea este natura omului, iar acesta are nevoie de
o creştere naturală. De aceea nimic nu este luat drept rău.
 17. Privirea de copil este una contemplativă.

Non-memoria este adevărul convenŃional

Şi mintea care a devenit non-minte este ultim adevăr.

ÎnŃelegerea încrederii (inocenŃei conştiente) în Tantra :

Etapa 1. Căutăm (descoperim) încrederea oarbă (inocenŃa in-conştientă) în Nimic/divin (etapa

specifică vârstei 0-7 ani).
Etapa 2. Căutăm (descoperim) încrederea oarbă (inocenŃa in-conştientă) în valori materiale (etapa
specifică vârstei 7-14 ani).
Etapa 3. Căutăm (descoperim) încrederea oarbă (inocenŃa in-conştientă) într-o altă persoană
« demnă » de încredere (etapa specifică vârstei 14-21 ani).
Etapa 4. Căutăm (descoperim) încrederea vie (inocenŃa semi-conştientă) în noi inşine (etapa
specifică vârstei 21-28 ani).
Etapa 5. Căutăm (descoperim) încrederea vie (inocenŃa conştientă) într-o altă persoană
« nedemnă » de încredere (etapa specifică vârstei 28-35 ani).
Etapa 6. Căutăm (descoperim) încrederea vie (inocenŃa conştientă) în valori spirituale (etapa
specifică vârstei 35-42 ani).
Etapa 7. Căutăm (descoperim) încrederea vie (inocenŃa conştientă) în Nimic/divin (etapa specifică
vârstei 42-49 ani).

Poate omul să intre pentru a doua oară în pântecul mamei?

DA, cu condiŃia ca odată ajuns la etapa a 4-a, să revină prin « ruperea conştientă a sigiliului
acŃiunii » la etapa 1 trecând însă defapt mai departe în etapa a 5-a a primei revelaŃii, revelaŃia
naturii feminine, « a doua naştere » / « non-încrederea » / « non-manifestarea » / « ruperea
conştientă a sigiliului timpului ».

Etapa a 6-a este etapa celei de a doua revelaŃii, revelaŃia naturii masculine, unicitatea minŃii divine
« conştiinŃa hristica » / « non-mintea » / « ruperea conştientă a sigiliului ştiinŃei ».
Etapa a 7-a este etapa celei de a treia revelaŃii, revelaŃia naturii neutre, auto-revelaŃia desăvârşirii
memoriei divine « conştiinŃa mângâierii » / « non-memoria » / « ruperea conştientă a sigiliului
spaŃiului ».

1. Ruperea (transcenderea) conştientă a sigiliului acŃiunii [instincte, « ceea ce fac în mod

repetat », reflectate în oglinda corpului] se face printr-o practică continuă a atenŃiei primare corp /
acŃiune.

2. Ruperea (transcenderea) conştientă a sigiliului ştiinŃei [logica/raŃiunea « ceea ce cunosc în

mod repetat », reflectată în oglinda minŃii] se face printr-o practică continuă a atenŃiei secundare
minte / ştiinŃă.

3. Ruperea (transcenderea) conştientă a sigiliului timpului [dorinŃele, « ceea ce iubesc în mod

repetat », reflectate în oglinda inimii] se face printr-o practică continuă a atenŃiei terŃiare inimă /
timp.

4. Ruperea (transcenderea) conştientă a sigiliului spaŃiului [identificările, « ceea ce etichetez în

mod repetat », reflectate în oglinda memoriei] se face printr-o practică continuă a atenŃiei pătrare
memorie / spaŃiu.

Saraha ne avertizează că dacă sărim peste etapa 5 « non-încrederea » / « non-manifestarea », atunci

defapt vom sări direct la etapa 7 « non-memoria », nedescoperind etapa 6 decât ca adevăr
convenŃional « conştiinŃa indusă » / « un ciob de sticlă colorat în verde » şi nicidecum ca adevăr
ultim « conştiinŃa hristică » / « un nepreŃuit smarald ».

18. Copilul nu doreşte să fie special; el ESTE cu totul şi cu totul special.

 Aceasta este împlinire,
acesta este cel mai înalt bun;
prieteni, de acest cel mai înalt bun,
deveniŃi constienŃi.

Într-adevăr în Tantra, adevărata împlinire este starea de non-minte, este starea de unde izvorăşte
însăşi existenŃa vieŃii şi a existenŃei înseşi. Ceva mai presus de aceasta, nu există împlinire şi
mulŃumire. Este trezirea şi trăirea la nivelul centrului subtil de forŃă, Sahasrara, acolo unde
dualitatea dispare şi unde există un singur Adevăr, şi acest Adevăr este Dumnezeu.
Iar pentru a ajunge aici Saraha ne spune să devenim conştienŃi, adică această devenire implică
trecerea prin cele trei stadii de conştienŃă: atenŃia asupra obiectului, atenŃia asupra obiectului şi
subiectului şi pura conştiinŃă.
Prin adresarea plină de afecŃiune a lui Saraha, în care îi numeşte prieteni pe cei cărora le vorbeşte,
putem să observăm starea sa de puritate despre care vorbeam, starea de nediferenŃiere, apropiaŃi sau
duşmani, pentru un maestru toŃi sunt prieteni.

Împlinirea este reprezentarea realizării de Sine.

Prietenii sunt reprezentările discipolilor apropiaŃi, Văzătorul şi SimŃitorul.
Cel mai înalt bun este reprezentarea pre-existenŃei / auto-creării.
Conştientizarea este reprezentarea fenomenului de curgere nepolarizată a energiei într-o relaŃie
maestru-discipol, relaŃia care nu cunoaşte dualitatea.

Saraha ne dezvăluie misterul transcenderii dualităŃii într-o relaŃie maestru-discipol: maestrul unei
stări de conştiinŃă « ordinară » devine la rândul lui discipol al unei stări de conştiinŃă « superioară »
primeia.

19. Prezentul tot solitar rămâne, flancat fiind sau nu de trecut şi viitor.
 În non-memorie e mintea absorbită;
Doar aceasta este percepŃia perfectă şi pură.
Este nepoluată de binele sau răul lumescului
Ca un lotus neafectat de mâlul din care creşte.

Tantra ne învaŃă procesul de contemplare a minŃii, de observare a minŃii, care atunci când este
realizat perfect are ca şi consecinŃă absorbŃia energiei mentale care hrăneşte şi alimentează mereu şi
mereu mintea neobosită. Ceea ce mai rămâne atunci este starea de Vid, sursa vieŃii şi a existenŃei
înseşi. Iar trăirea constantă şi permanentă a acestei stări de vid are ca şi rezultat trezirea în fiinŃă a
unui nou tip de energie – energia afectivă. Devenim afectuoşi: se trezeşte în noi compasiunea,
devenim mângâierea însăşi.

AbsorbŃia minŃii este reprezentarea absorbŃiei curgerii energiei în deşertul minŃii.

PercepŃia perfectă şi pură este reprezentarea stării de conştiinŃă de desăvârşire a memoriei numită
« non-memorie » / mângâiere.

Saraha proclamă instaurarea domniei abundenŃei stării de non-memorie « tot ce ai trebuinŃă se

găseşte la Sine » şi abdicarea domniei lipsurilor stării mentale « tot ce ai trebuinŃă se găseşte la
celălalt ».

20. Mângâierea sculptează memoria, desăvârşind-o.

 Şi totuşi, cu siguranŃă trebuie ca toate lucrurile
să fie privite ca şi cum ar fi o minunată vrajă...
Dacă fără discriminare
poŃi accepta ori respinge Samsara sau Nirvana,
neclintită este mintea ta,
eliberată de giulgiul întunericului.
Înăuntru vei fi tu însuŃi,
dincolo de gând, în esenŃa ta divină.

Una din tehnicile Tantra de trezire a lucidităŃii este de a privi lumea ca pe un vis, ca pe o
vrajă minunată, ca pe un joc pe scenă. Iar pentru aceasta este foarte important să ne focalizăm
atenŃia pe respiraŃie. Pe intervalul care se scurge între doua respiraŃii, acel interval de vid.
Să ne imaginăm ca jucăm de exemplu într-o piesă. Trebuie să interpretăm un rol. La periferie
jucăm acel rol, dar noi ştim că nu suntem acel rol. AtenŃia este concentrată asupra noastră, chiar
dacă activitatea continuă la periferie.
Practicând această metodă, întreaga viaŃă va deveni o lungă piesă. Vom fi mereu actori care
interpretează roluri, dar mereu focalizaŃi pe acel interval de vid dintre respiraŃii. Dacă uităm acest
interval, nu mai jucăm un rol, devenim însuşi rolul şi atunci dispare piesa, dispare visul din
conştiinŃa noastră, identificându-ne cu acel vis, acea piesă, fiind asimilaŃi de acel vis, acea piesă. Noi
credem că ne trăim viaŃa, dar aceasta nu este viaŃă, este numai un rol care ne-a fost dat de societate,
de circumstanŃe, de cultură, de tradiŃie, de situaŃie, de karma/destin. Ni s-a dat un rol, noi îl jucăm,
identificându-ne cu el.
Această tehnică este pentru a sparge identificarea cu rolul, cu piesa, cu visul. Identificarea
naşte seriozitate; devenim într-adevăr rolul acordat şi astfel apar probleme. Practicând această
metodă, întreaga viaŃă va fi ca şi cum nu ni s-ar întâmpla nouă, ci altora. Rămânem mereu în starea
de Martor detaşat !
Folosită consecvent, această metodă ne ajută să ne desprindem ataşamentele de tot ceea ce este
efemer, de tot ceea ce reprezintă Samsara, sau Maya, Iluzia Cosmică, această manifestare şi astfel
îmbraŃişând această detaşare lucidă scăpăm de suferinŃa provocată de dispariŃia sau sfârşitul oricărui
lucru cu care am venit la un moment dat în contact şi care a făcut parte din viaŃa noastră şi care nu
reprezintă adevărata realitate.
Care este adevărata realitate în Tantra ? Este tot ceea ce rămâne pentru eternitate. Tot ceea ce vine
şi pleacă este ireal. Un aforism tantric care relevă acest aspect este : « Realitatea este aceea care,
atunci când încetezi să crezi în existenŃa sa, nu dispare »

Dar această transcendere şi detaşare nu se rezumă doar la ceea ce face parte din manifestare, din
lumea tangibilă pe care o percepem prin intermediul simŃurilor noastre, ci ea merge mai departe şi se
răsfrânge şi asupra credinŃelor noastre despre Paradis, Rai, Nirvana. Trezirea la realitate implică
chiar şi renunŃarea la credinŃele noastre despre Paradis. Atunci când se trece dincolo de orice
discriminări, atunci apare non-mintea şi aceasta este înŃelegerea reală în Tantra. Atunci când nu
ne mai poate influenŃa absolut Nimic, atunci spunem că fiinŃa este Acasă, este în Dumnezeu!

Toate lucrurile sunt reprezentările lumii obiective.

O minunată vrajă este reprezentarea visului.
Discriminare aici cu sens de disecare / divizare.
Samsara este reprezentarea efemerului / ÎmpărăŃiei omului.
Nirvana este reprezentarea eternului / ÎmpărăŃiei Lui Dumnezeu.
Giulgiul întunericului este reprezentarea îndoielilor / contradicŃiilor.
Dincolo de gând aici cu sens de călcând pe norii cerului.
EsenŃa ta divină este reprezentarea Sfântului Duh (în Tantra cu sens de abandon total).
Saraha ne prezintă în limbajul transcendental tehnica (misterul) contemplării vidului creator,
Nimicul ca « principiu unic al existenŃei », « fără de care Nimic nu ar exista din tot ceea ce există » :
« În lumea asta obiectivă, pot pierde orice, însă ... dacă nu mi-am pierdut încrederea în existenŃă,
atunci nu am pierdut Nimic ».

21. Abandonul total este o neclintită încredere în Sine.

Această lume a aparenŃei

niciodată nu a ajuns să fie;
fără de tipar, a ieşit din tipare.
Căci astfel este o continuă şi unică meditaŃie;
Este non-meditaŃie, contemplare neclintită, non-minte.

Saraha continuă să ne vorbească despre această lume pe care noi o percepem ca fiind reală, datorită
identificării greşite cu corpul şi simŃurile noastre şi care nu este decât o Iluzie Cosmică, care nu a
existat şi nu va exista niciodată, care apare din neant şi se întoarce în neant asemenea unui vis.
Iluzia Cosmică a fost mereu sub tipare, ceea ce arată cu alte cuvinte lipsa de substanŃialitate şi de
soliditate. Nu are baze solide, deci nu poate fi permanentă… poate dispărea oricând.
Singura realitate care există este fără de tipar, ieşită din tipare, şi care nu dispare este starea de
non–minte, starea în care nu mai eşti, dar în care exişti cu adevărat.
Aceasta este Tantra.
Aceasta este starea de cunoaştere a lui Dumnezeu, de revelare a Sinelui Suprem. Aceasta stare de
expansiune în care suntem dilataŃi la infinit, când suntem identificaŃi cu întreg universul, când am
ajuns la acestă expansiune cosmică atunci am ajuns Acasă. Acesta este Ńelul ultim în Tantra.
Lume a aparenŃei este reprezentarea realităŃii induse.
Fără de tipar este reprezentarea realităŃii ultime.
A ieşit din tipare aici cu sens de Nenumit / Sfântul Duh perceput ca un abandon total.
Non-meditaŃia este reprezentarea graŃiei divine.
Non-mintea este reprezentarea conştiinŃei hristice.

Saraha ne spune că după ce ne-am însuşit, ca trăire, tehnica (misterul) contemplării vidului creator,
pentru a ajunge Acasă mai avem de făcut încă 2 paşi: trăirea unicităŃii clipei şi trăirea
eternităŃii clipei.

22. Acum, Acasă şi atunci, în lume.

Intelectul, mintea şi conŃinutul ei sunt una,

Una este şi lumea şi tot ce face parte din ea
Tot ceea ce poate fi perceput, cât şi cel ce percepe
Repulsia, dorinŃa, ignoranŃa sau eliberarea.
 RelaŃia spirit – materie

Viziunea tantrică în ceea ce priveşte fuziunea delicată dintre spirit şi materie este de acceptare, de
înŃelegere şi de integrare a spiritului şi materiei într-un tot unitar şi armonios. Această viziune
derivă în special din aspectul dual al ConştiinŃei Absolute a lui Dumnezeu, transcendent şi imanent
ceea ce face creaŃia să fie privită ca şi realitate obiectivă, şi nu ca iluzie. Astfel, Tantra ne vorbeşte
despre o perfecŃiune a trupului care se realizează prin rafinarea energiilor multiple care îl răzbat, în
special a energiei erotice, în forme tot mai rafinate şi care crează, gradat Corpul Spiritual.
O astfel de atitudine de respect pentru corp nu este prea răspândită, şi ca atare, nici înŃeleasă
corespunzător.
Atitudinea cea mai răspândită a oamenilor faŃă de corp constă într-o robotizare a corpului, ca o
maşină ce poate fi condusă după bunul plac. Prin urmare corpul este supus diferitelor trasformări
artificiale pentru a se încadra în « moda zilei », în stereotipuri impuse de o societate superficială care
neglijează naturaleŃea şi frumuseŃea interioară. Toate acestea nu produc decât rezultate
dezastruoase ce conduc la complexe, acestea transformând oamenii în adevărate marionete
manevrate de puterea imitaŃiei.

Corpul, ca şi tot ceea ce îl înconjoară, reprezintă « materie » vibrând la diferite frecvenŃe. Însă
această materie are ca substrat şi origine Energia Creatoare, Shakti, această formidabilă energie
infinită care creează şi produce « iluzia universală », perceptibilă, în special prin existenŃa timpului
şi spaŃiului. Sinele Suprem sau spiritul esenŃă din fiinŃa umană, rămâne însă complet detaşat şi
neafectat de această iluzie. El călătoreşte prin manifestarea adusă la obiectivare de Shakti, dar
pentru aceasta este nevoie să fie într-un anumit fel « îmbrăcat », o necesitate evidentă pentru o natură
unică şi imuabilă, aflat încă în planul dualităŃii. Acest veşmânt al Spiritului, este oferit de Shakti
sub forma MinŃii şi a Materiei. Astfel, Mintea şi Materia reprezintă Corpurile Spiritului, una de
natură subtilă, cealaltă de natură grosieră. Ambele au ca şi sursă comună Shakti. Prin urmare, nici
unul din cele două nu îl poate produce pe celălalt, ci ambele sunt efectul Cauzei Originare, Shakti.
Totuşi, acest aspect nu-l exclude pe cel al conlucrării şi interacŃiunii mutuale dintre cele două
« corpuri » [Mintea şi Materia]. De altfel, acest aspect l-a acceptat chiar şi ştiinŃa modernă. O bună
şi armonioasă conlucrare între minte şi corp poate şi trebuie să conducă pe aspirant în mod accelerat
spre Ńinta supremă. Totuşi, tocmai aceste descoperiri care acordă atât Materiei cât şi MinŃii roluri
importante limitează evoluŃia fiinŃei. ŞtiinŃa actuală a descoperit că materia înseamnă de fapt
energie. Această energie precum şi infinitele forme sub care ea se obiectivează sau apare, reprezintă
puterea Sinelui, adică Shakti, de a se înfăŃişa ca obiect al unui centru limitat de cunoaştere. Mintea,
la rândul ei, reprezintă – un alt fel de a spune – aspectul de « conştiinŃă » a Sinelui, limitat la starea
unui astfel de centru finit din CreaŃie, [de exemplu, omul] de însăşi Shakti. Astfel
« atotcunoscătorul » - calitatea esenŃială [omniscientă] atribuită lui Dumnezeu, Sinelui Suprem
sau Principiului Absolut în viziunea tantrică – omul se confruntă cu un « puŃin cunoscător » şi în
loc de « atotputernic » [omnipotent], el este doar un « mic şi biet înfăptuitor ». Astfel se prezintă
limitarea la nivel de creaŃie prin intermediul MinŃii şi Materiei. Privite însă în ansamblu, Mintea
constituie aspectul subiectiv, iar Materia aspectul obiectiv al UnităŃii Divine.

Atât Mintea, cât şi Materia există în fiece particulă a universului; deşi nedispuse identic sau în
echilibru în acestea, Materia se află pretutindeni sub toate formele şi densităŃile pe care şi le-a
asumat, dar şi Mintea se află acolo deşi, datorită amestecului cu Materia, este încă într-un stadiu
incipient de dezvoltare. De aceea, se spune că Dumnezeu este cel care doarme chiar şi într-o piatră
de pe drum. ViaŃa este conŃinută, potenŃial, în Dumnezeu [Shiva] şi, prin urmare, în materia
anorganică, materie pe care unii o consideră « fără viaŃă şi simŃire ». Începând de la această stare de
contracŃie, Shakti începe să evolueze spre forme organizate de materie din ce în ce mai înalte.

Acest proces evolutiv în spatele căruia acŃionează Shakti apare sub forme ce definesc o
transformare a ConştiinŃei de la materia aparent inconştientă a rocilor [regnul mineral] către cea
uşor conştientă a lumii plantelor [regnul vegetal], apoi către o conştiinŃă sporită a lumii animale,
până la conştiinŃa mult mai înaltă a omului, care în plenitudinea evoluŃiei lui individuale, se
eliberează de Minte şi Materie, devenind astfel una cu însăşi Suprema ConştiinŃă, Dumnezeu. Nu
există nici o lacună şi nici o lipsă în acest proces grandios al CreaŃiei. Pentru un tantric, diferenŃa
între o plantă şi un animal sau între un animal şi un om este mai curând o diferenŃă de grad de
apreciere, decât una de fond. Pretutindeni există o ConştiinŃă Unică ce dă naştere unei MinŃi
cosmice [ de la care se desprind şi în care sunt incluse minŃile individualizate] şi unei Materii
universale care se organizează pe mai multe trepte de evoluŃie. EvoluŃia semnifică deci, pierderea şi
îndepărtarea legăturilor în care s-a adâncit ConştiinŃa [în adevărata ei natură neschimbătoare],
această pierdere a legăturilor fiind cu atât mai pronunŃată, cu cât procesul evolutiv avansează.

La capătul acestor străduinŃe se ajunge la acea stare despre care textele vorbesc ca fiind « atât de
dificil de obŃinut », căci ea reprezintă rodul mai multor şi mari eforturi, şi anume starea de
Unitate.

ÎnŃelegerea unicităŃii / individualităŃii / integralităŃii în Tantra :

Etapa 1. Îmi accept (transcend) natura mea duală: sunt totodată trup (femeie) şi minte (bărbat).
Etapa 2. Îmi accept (transcend) pre-existenŃa: moartea mea este în fapt(e) doar o stare de
conştiinŃă trăită deja în chiar momentul primei mele naşteri inconştiente la venirea mea pe lume.
Etapa 3. Îmi accept (transcend) atitudinea de sacralitate (puritate) deplină drept atitudinea mea
emoŃională faŃă de existenŃă.
Etapa 4. Îmi accept (transcend) atitudinea de încredere deplină drept atitudinea mea afectivă faŃă
de existenŃă.
Etapa 5. Îmi accept (transcend) atitudinea de creativitate deplină drept atitudinea mea
necondiŃionată de a dărui întotdeauna originalul.
Etapa 6. Îmi accept (transcend) atitudinea de comuniune (simbioză) deplină drept atitudinea mea
mentală faŃă de existenŃă.
Etapa 7. Îmi accept (transcend) unicitatea / individualitatea / integralitatea deplină drept
atitudinea mea holistică faŃă de existenŃă.

Intelectul este reprezentarea obiectului de observat / perceput / cunoscut.

Mintea este reprezentarea observatorului care observă / percepe / cunoaşte.
ConŃinutul minŃii este reprezentarea observaŃiei / percepŃiei / ştiinŃei, asa-zisei cunoaşteri.
Repulsia, dorinŃa, ignoranŃa sau eliberarea sunt reprezentările atitudinilor inconştiente faŃă de
existenŃă.

Saraha ne prezintă iluzia deplinătăŃii spiritului de turmă (mulŃime) al oricărei comunităŃi lumeşti.
 23. Pogorârea în materie a rânduielilor superioare ale spiritului.

Asemeni luminii unei lămpi

ce străluceşte în întunericul ignoranŃei
şi alungă obscuritatea din minte
cine-şi poate închipui esenŃa fiinŃei,
cea-fără-de-dorinŃe ?

ÎnvăŃătura tantrică ne spune că o conştientizare intensă – printr-o trăire totală – a legăturii care
încătuşează spiritul în lumea forŃelor supuse dualităŃii constituie procesul ce-l eliberează rapid pe
adept din « sclavia dorinŃelor », căci transformarea nu se face prin conflict, ci prin
conştientizare. Aceasta este Lumina lămpii ce străluceşte în întunericul ignoranŃei.
Conştientizarea stării interioare, lăuntrice, identificarea şi pătrunderea în profunzimile fiinŃei
noastre ne permite înŃelegerea şi transcenderea stării respective, căci toate provin din noi înşine, pe
când ceea ce se află în exterior reprezintă doar acele situaŃii care permit manifestarea diferitelor
aspecte care subzistă în fiinŃa noastră.

Numai în cele mai adânci şi frenetice trăiri ale sufletului se află sublima forŃă creatoare şi putere
de pătrundere către cele mai sublime adevăruri, căci Adevărul suprem nu poate fi învăŃat
teoretic, ci numai trăit şi experimentat în mod direct.

Cel care aspiră la dobândirea Cunoaşterii Ultime prin Tantra este un om cu adevărat viu şi prezent
oricând şi oriunde, în sensul că el conştientizează din ce în ce mai profund adevărata realitate pe
care o reprezintă, apropiindu-se din ce în ce mai mult de natura sa divină; pentru că viaŃa este
Dumnezeu şi nu există un alt Dumnezeu decât viaŃa.
Lumina unei lămpi este reprezentarea spiritului unicităŃii / individualităŃii / integralităŃii.
Întunericul ignoranŃei este reprezentarea uitării de Sine.
Obscuritatea este reprezentarea fricii.
EsenŃa fiinŃei este reprezentarea Sfântului Duh (în Tantra cu sens de abandon total).
Cea-fără-de-dorinŃe este reprezentarea Inimii Inimilor.

Saraha ne prezintă realitatea deplinătăŃii spiritului unicităŃii / individualităŃii /

integralităŃii al unei comuniuni (simbioze) cu existenŃa.

24. Lumină din lumină, născută şi nu făcută.

 Nu este nimic de negat,
nu este nimic de afirmat.
Pentru că Unicul nu poate fi înŃeles
de mintea fragmentată şi limitată.
Nedivizată şi pură este spontaneitatea.

Când ajungem să fim Martorul preceselor noastre mentale, să ne fixăm în Centrul fiinŃei noastre,
Sinele, ajungem să trăim realitatea faptului că Nimic din ceea ce ne înconjoară nu este bun sau rău,
nu este Nimic de care să fugim şi Nimic care să ne atragă, ci Totul este doar o magică şi mistică
necesitate.
De ce este magică ? Pentru că dincolo de dualitate, unicul nu poate fi explicat, nu poate fi înŃeles,
nu poate fi văzut, auzit; doar poate fi trăit.
Starea care se instalează ulterior acestei trăiri în fiinŃă este cea a unui copil care se bucură de
fiecare moment Prezent, care găseşte un motiv de bucurie şi celebrare a bucuriei în orice lucru şi
situaŃie cu care vine în contact. Este o renaştere a unui phoenix, care nu poate fi înŃeleasă decât
dincolo de tot şi toate !

Nu este nimic de negat, nu este nimic de afirmat este reprezentarea paradoxului existenŃial.
Unicul, aici cu sens de unicitate a clipei.
Spontaneitatea este reprezentarea inocenŃei conştiente.

Saraha ne prezintă tărâmul Unicului, realitatea ultimă (un paradox existenŃial în care lucrurile
« se întâmpla » şi nu « se argumentează »), o realitate faŃă de care nu poŃi fi un stăpân (posesor)
al ei, ci doar un Martor inocent (simbiotic) al existenŃei ei.

25. Duhul înŃelegerii, duhul care lăcrimează.

 Dacă doreşti să înŃelegi Supremul
folosindu-te de postulate
El nu Ńi se va revela.
Transcenzând cunoaşterea simŃurile sunt eliberate
şi radiantă devine inteligenŃa intelectului;
aceasta este numită meditaŃie,
Pura ConştiinŃă este adevărata noastră esenŃă.

Aflat la acest nivel de conştiinŃă al UnicităŃii, EsenŃa fiinŃei, Sfântul Duh, Shakti se află în forma
ei nediferenŃiată, ceea ce înseamnă că îşi asumă şi forma Fiului, Shiva, constituind astfel o unitate
indestructibilă cu acesta, într-o stare ce se află chiar dincolo de transcendenŃă, o stare despre care
nu se poate spune Nimic. Este o absorbŃie completă în cel care nu este nici imanent, nici
transcendent, nici nu există, nici există, dar care, nefiind niciunde, este totuşi pretutindeni.
Aceasta condiŃie de stare a fost denumită Supremul Absolut, Dumnezeu, Tatăl.

Supremul este reprezentarea sacrului (divinului).

Postulatele sunt reprezentările formulelor de politeŃe la adresa Adevăr-ului.
Cunoaşterea, aici cu sens de ştiinŃă, o aşa-zisă cunoaştere.
SimŃurile sunt reprezentările atitudinilor.
InteligenŃa este meditaŃie este reprezentarea graŃiei divine, mângâierii.
Pura ConştiinŃă este reprezentarea conştiintei realităŃii ultime.
Adevărata noastră esenŃă este reprezentarea Sfântului Duh (în Tantra cu sens de abandon total).

Saraha ne prezintă în limbajul transcendental tehnica (misterul) contemplării Unicului (non-

mintea / mintea divină): « În lumea asta obiectivă, pot exprima orice, însă... dacă nu mi-am
exprimat sacralitatea deplină faŃă de existenŃă, atunci nu am exprimat Nimic ».

26. Preamărindu-L pe Dumnezeu.

 Ajunsă pe Tărâmul Beatitudinii,
mintea contemplativă se îmbogăŃeşte.
Şi, de aceea, aici şi dincolo este cea mai utilă;
chiar şi atunci când aleargă dupa obiecte,
nu se înstrăinează de ea însăşi.

Beatitudinea de dincolo de plăcere.

Una dintre modalităŃile trăirii tantrice constă în cultivarea beatitudinii prin mărirea plăcerii de n
ori. Plăcerea şi durerea sunt condimentele existenŃei lumeşti, sunt sarea şi piperul acesteia. Omul
obişnuit caută în permanenŃă ca prin tot ceea ce întreprinde să-şi maximizeze plăcerea şi să-şi
minimizeze durerea. Este o stare natural umană.

În majoritatea tradiŃiilor orientale verticaliste şi chiar creştine, căutarea lumească a plăcerii sau
gratificarea simŃurilor, este privită ca o ignoranŃă, sau chiar mai rău, ca un păcat.
Iar aceasta, spun ei, este principala sursă a durerii; iar aspectul care trebuie transcens şi depăşit este
durerea sau suferinŃa. Iar, de regulă, calea recomandată în acest sens este supunerea simŃurilor
proprii prin concentrare mentală şi focalizare interioară. Dar, raportarea la plăcere ca la ceva josnic,
rău şi păcătos este o atitudine care a transformat lumea într-o lume a păcatului, desfrâului şi
degradării, căci împotriva impulsului naturii umane nu este în nici un caz indicat să se lupte. Cea
mai înŃeleaptă atitudine este folosirea acestei naturi spre propria elevare, iar aceasta este Tantra.

Deşi Tantra este de acord că suferinŃa şi durerea nu sunt de dorit, ea se distinge de aceste orientări
radicaliste prin faptul că nu consideră plăcerea ca fiind ceva rău sau greşit în sine, privind într-un
context mai larg impulsul natural al omului către evitarea durerii şi urmărirea plăcerii.
În Tantra plăcerea este o manifestare a beatitudinii supreme, care este parte a naturii noastre
adevărate. Cu alte cuvinte, căutarea plăcerii este în esenŃă o urmărire a beatitudinii Sinelui. Nu
există nimic greşit în plăcerea propriu-zisă. Singura ei problemă este că e prea limitată şi frustrant
de temporară, motiv pentru care ne transformă în nişte dependenŃi de ea, căci noi dorim apoi să
avem parte de momentele plăcute din nou şi din nou. Această atitudine de dependenŃă ne transformă
în sclavi, înlănŃuindu-ne într-o măsură mai mare sau mai mică şi transformându-se astfel într-o sursă
de suferinŃă propriu – zisă. Noi devenim dependenŃi fie direct de plăcere, fie de lupta pentru a
regăsi o stare lipsită de suferinŃă. În ambele cazuri, ascundem astfel libertatea şi beatitudinea
intrinseci naturii noastre.

Tantra ne învaŃă că nu plăcerea este rea ci rămânerea/stagnarea doar în stadiul ei limitat este într-
adevăr un păcat. Dacă atunci când experimentăm cele mai puternice stări de plăcere nu ne pierdem
pe noi înşine în acea plăcere, ci contemplăm acea plăcere cu starea de Martor, atunci vom
transcende instantaneu într-o altă dimensiune a plăcerii, care nu mai este doar plăcere, este chiar
beatitudine.
FiinŃarea în această realitate a beatitudinii nu este altceva decât însăşi realizarea naturii noastre
divine, Sinele suprem.

Tantra ne spune că după realizarea Sinelui suprem « oriîncotro s-ar întoarce mintea, ea ramâne
focalizată acolo ». Altfel spus, mintea iluminată rămâne centrată extatic asupra oricărui obiect care
îi atrage atenŃia. Indiferent că hotărâm să medităm, sau pur şi simplu orice altă actiune întreprindem.
ÎnŃelegerea eternităŃii / realităŃii / existenŃialităŃii în Tantra :

Realitatea efemeră este procesul chimic al curgerii inconştiente a energiei în exterior, memorie ->
minte -> inimă -> corp, cu destinaŃie corpul.

Realitatea eternă este procesul alchimic al curgerii conştiente a energiei în interior, corp ->
inimă -> minte -> memorie, cu destinaŃie memoria.

Beatitudinea este reprezentarea vieŃii eterne.

Mintea contemplativă este reprezentarea minŃii neposesive.
ÎmbogăŃirea este reprezentarea înnobilării.
Utilul este reprezentarea practicului.
Alergarea este reprezentarea preocupării conştiente.
Înstrăinarea este reprezentarea căderii în sclavie / pierderii libertăŃii.

Saraha ne prezintă în limbajul transcendental tehnica / misterul dobândirii vieŃii eterne (Sine-
xistenŃa): "Dacă alerg inconştient să posed ceva anume, atunci voi deveni un sclav al acelui ceva
anume posedat sau pe cale de a fi posedat. Însă, dacă sunt preocupat conştient de ceva anume,
atunci voi fi şi voi rămâne întotdeauna propriul stăpân al Sine-xistenŃei mele".

27. Nunta Cuvântului cu SemnificaŃia lui.

Mugurii bucuriei şi ai plăcerii

Şi frunzele gloriei cresc.
Dacă nimic nu se revarsă nicăieri,
Extazul inexprimabil va rodi.

Calea tantrică cultivă starea naturală ce se ascunde dincolo de ideile naive referitoare la plăcere şi
durere. Tantra urmăreşte să extindă în viaŃa de zi cu zi acele momente sacre în care noi ne aflăm în
contact cu un Adevăr mai mare, cu un simŃ mai profund al existenŃei, la fel cum urmăreşte să
extindă momentele obişnuite de plăcere până la punctul în care acestea îşi revelează adevărata lor
faŃă, care este beatitudinea.

« Adeptul tantric trebuie să-şi amintească mereu faptul că întregul univers, la fel ca şi corpul său,
sunt umplute cu propria lor beatitudine înăscută. Devenind conştienŃi de acest lucru şi folosindu-se
de propriul său nectar înnăscut, el trebuie să-şi asume pe loc forma supremei beatitudini »

« Atunci când experimentează o amplificare a bucuriei provocată de plăcerea produsă de hrană sau
de băutură, fericirea provocată de întâlnirea unei persoane apropiate şi îndrăgite după mult timp şi
mai ales fericirea experimentată în actul amoros, adeptul tantric trebuie să-şi contemple această
stare în care este umplut de bucurie, şi din care se va naşte marea beatitudine »
(Vijnana-Bhairava Tantra)

Această recomandare a fost explorată din plin de practicanŃii Tantra de mâna stângă şi Kaula. Ei au
folosit din plin sexualitatea, care dă naştere la cea mai mare plăcere posibilă pentru majoritatea
oamenilor, fără a-i permite totuşi acestei plăceri să ajungă să le controleze mintea. Tantrika-sii au
văzut întotdeauna în sex un adevăr mai profund decât acela al simplului orgasm. În realitate fiorul
orgasmic aduce cu sine sfârşitul plăcerii pentru organele sexuale. El presupune o expulzare a forŃei
vieŃii şi conduce, de regulă, la o diminuare a lucidităŃii. Tantra însă constă în protejarea şi păstrarea
forŃei vieŃii şi astfel cultivarea lucidităŃii, căci singura cale către adevărata beatitudine în Tantra
este amplificarea energiei şi a stării de trezire interioară. Cu cât mai mult este păstrat, menŃinut în
fiinŃă potenŃialul erotic creator, cu atât mai mult şi chiar exponenŃial creşte extazul care devine
inexprimabil.

Adevărata noastră natură, Sinele transcendental, este suprema FiinŃă-ConştiinŃă-Energie [Tatăl

– Fiul – Sfântul Duh]. Ea este beatifică în sine. Această atitudine nu reprezintă o simplă experienŃă,
căci experienŃele apar şi dispar, dar beatitudinea este stabilă, imuabilă şi eternă [viaŃa eternă]. De
vreme ce putem gusta o picătura din ea în urma unui act erotic, este limpede că o putem descoperi
sau redescoperi în orice alte circumstanŃe, dacă vom reuşi să oprim mişcarea minŃii.

Mugurii bucuriei şi ai plăcerii sunt reprezentările onoarei şi respectiv cinstei.

Frunzele gloriei sunt reprezentările preaslăvirii / binecuvântării de Sine.
Dacă nimic nu se revarsă nicăieri este reprezentarea păstrării energiei în interior.
Extazul inexprimabil este reprezentarea harului divin.
Rodirea este reprezentarea transformării / transfigurării de Sine.

Saraha ne prezintă în limbajul transcendental tehnica / misterul dobândirii harului divin (corpul de
lumină) : "Prin exprimarea preocupării conştiente faŃă de existenŃă, onorez, fac cinste şi
preaslăvesc existenŃa ... şi viceversa".
 28. Pre-[zent]-ocuparea neobosită a inimii.

Ceea ce a fost făcut, şi unde,

şi ceea ce va rezulta din asta, nu înseamnă nimic.
Cu toate că, pe ici pe colo a fost util.
Căci, fie cu pasiune, fie fără,
Tiparul este vidul.

Clipa în care se realizează fuziunea dintre Shiva – Shakti, dintre Yin şi Yang, dintre masculin şi
feminin, dintre conştiinŃă şi energie este cunoscută sub numele de extaz. Acest extaz nu este
altceva decât Vidul Beatific. Aici dispare totul… trecut – viitor, rămâne doar o permanentă
prezenŃă. Toate contrariile bine – rău, urât – frumos dispar într-o stare de unitate în care nu există
Nimic, şi totuşi, există Totul.

Acest Vid, odată trăit şi asimilat în fiinŃă are drept efect acel aspect paradoxal de a fi omniprezent
deşi animă în aparenŃă un corp finit; de a fi omniscient, deşi posedă în aparenŃă o cunoaştere
limitată; de a fi etern, deşi se manifestă în aparenŃă ca o fiinŃă umană cu o durată de viaŃă limitată;
de a fi infinit de beatific, deşi experimentează în aparenŃă plăceri şi dureri. Acesta este punctul
eliberării, care nici măcar nu este un punct, deoarece transcende timpul şi spatiul.

A fost făcut ... va rezulta este reprezentarea karmei (principiul cauză - efect).
Utilul este reprezentarea practicului.
Pasiunea este reprezentarea intensităŃii afective.
Tiparul este reprezentarea sursei.
Vidul este reprezentarea Sfântului Duh (în Tantra cu sens de abandon total).
Saraha proclamă instaurarea domniei Gnostului (fiinŃa născută din Sfântul Duh) şi abdicarea
domniei karmei (destinul / pre-determinarea, forŃa născută din propriul trecut care se răsfrânge
implacabil asupra evenimentelor prezente şi/sau viitoare).

29. Încoronarea creaŃiei ajunsă la maturitate.

De sunt eu ca un porc, ce vrea

doar în noroiul lumii să se scalde;
cu ce-ar putea greşi o minte neclintită,
vreau să-mi spui.
De ceea ce nu limitează,
cum ar putea fi cineva înlănŃuit ?

Pentru cel care sălăsluieşte în starea unitară a Sinelui, orice activitate a sa înseamnă adorare, orice
cuvânt al său este o rugăciune/mantra autentică, şi orice privire a sa este o stare de meditaŃie.
Pentru asemenea om, Nimic nu mai rămâne de făcut.
Şi totuşi, tocmai pentru că fiinŃa eliberată nu mai este supusă constrângerilor karma-ei, care se
manifestă în obişnuinŃele personalităŃii egotice, ea se bucură de libertatea supremă de a urmări orice
scop şi de a se angaja în orice acŃiune, fără a mai planta seminŃele karma-ice ale ignoranŃei şi
suferinŃei. O asemenea fiinŃă este cu adevărat liberă.

Noroiul lumii este reprezentarea inconştientului colectiv (gândurile impure / reziduale / efemere).
Mintea neclintită este reprezentarea minŃii nepolarizate / statornice.

Saraha ne vorbeşte, în termeni de « ceea ce nu poate fi declarat », despre calitatea de a fi liber (a

fi propriul stăpân al Sine-xistentei noastre).
La apogeul său Tantra s-a dovedit o tradiŃie unică, ce a fost creată de adepŃi extrem de elevaŃi, ale
căror învăŃături pline de înŃelepciune nu şi-au pierdut nici astăzi cu nimic relevanŃa. Chiar dacă
simbolismul oriental pare practic inaccesibil occidentalilor, totuşi o mare parte din acest simbolism
este accesibil iar prin practica personală a disciplinelor tantrice prin care ni se pot revela şi
învăŃături care deocamdată par imposibil de înŃeles. Miza este extrem de mare în ceea ce priveşte
Tantra, căci noi suntem atât experimentatorii cât şi obiectul experimentului. Câştigul potenŃial
este însă pe măsură. În cel mai rău caz ne vom spori cunoaşterea, iar în cel mai bun caz vom fi
conduşi către eliberarea şi beatitudinea de care vorbesc Tantra-ele. Adevărata mare putere este
eliberarea, care constă în experimentarea directă a fuziunii beatifice dintre atotputernicii Shiva –
Shakti.

MulŃi oameni sunt atraşi de aşa zisul neo-tantrism apărut în ultimii ani cu precădere în occident,
datorită deschiderii sexuale pe care o promite, deşi el nu face decât să îmbrace impulsurile pur
sexuale sau necesităŃile nevrotice şi emoŃionale într-o spoială de spiritualitate.

Mai presus decât altele, Tantra este tradiŃia care trezeşte în cea mai mare măsură capacităŃile
latente din noi, care trebuie apoi controlate cu înŃelepciune, în spiritul compasiunii şi bunătăŃii
faŃă de ceilalŃi. Folosirea greşită a acestor puteri poate avea consecinŃe karma-ice severe. Tantra
este un instrument puternic, care necesită însă maturitate, autocontrol şi o inima cu adevărat
bună pentru a putea fi manevrat fără pericol. Faptul că ea nu a fost niciodată uşor accesibilă a avut
menirea să protezeje deopotrivă şi tradiŃia propriu-zisă, dar şi pe potenŃialii săi discipoli.
Acest lucru rămâne la fel de valabil şi astăzi, ca şi acum o sută sau o mie de ani.

30. Statornicia inimii unificate cu mintea.

Cuvânt de final.
« Tantra nu este accesibilă ... este doar Tantra ! »

„Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află sau citesc;
Mai presus de cei care află sau citesc sunt cei care memorează;
Mai presus de cei care memorează sunt cei care înŃeleg;
Mai presus de cei care înŃeleg sunt cei care aplică;
Mai presus de cei care aplică sunt cei care obŃin rezultate;
Mai presus de cei care obŃin rezultate sunt cei care, atingând succesul, dobândesc puteri
paranormale;
Iar mai presus de cei care dobândesc puteri paranormale se află cei care ating Absolutul,
dobândind ÎnŃelepciunea prin care totul devine cu putinŃă”.
(Tantra Sara)

31. Din Nimic apare Vidul, din Vid se naşte Totul

şi Totul se dizolvă într-o zi înapoi în el.

El este Totul şi Nimic

El este totul şi Nimic.

El crează bucuria şi întristarea.
De ce nu vezi
Că nu eşti altceva decât El?
Rumi
 32. Sărutul Spiritului.

Un anumit sărut

Există un anumit sărut ce ni-l dorim

Cu întreaga noastră viaŃă:
Atingerea Spiritului asupra corpului.
Apa mării imploră perla să se arate;
În mărgăritare pasiunea noastră se şterge
Ea are nevoie de acea iubire sălbatică.

În această noapte am deschis fereastra

şi am cerut Lunii să vină
să-şi lipească faŃa de a mea,
şi să respire în mine.

Închide-Ńi uşa limbajului

Şi deschideŃi fereastra iubirii.
Luna nu va folosi uşa,
Ci numai fereastra.
Rumi
33. Abandonul total în faŃa mâinii nevăzute.

Murind pentru Iubire

Mori, mori, mori în această Iubire!

Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaşte!

Mori, mori, nu te speria

de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri faŃă de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern.
Mori, mori, rupe lanŃurile
Care te Ńin prizonier
în lumea ataşamentelor!

Mori, mori mori faŃă de

Ceea ce are moarte
şi vei deveni etern!

Mori, mori, evadează din aceşti nori!

Când vei ieşi dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!

Mori, mori, mori faŃă de

Zgomotul grijilor lumeşti!

Şi în tăcerea Iubirii,
Vei găsi scânteia vieŃii!
Rumi
 34. Fără de povară.

Fereastra Sufletului

Ascultă, deschide o fereastră pentru Dumnezeu

şi începe să te încânŃi pe tine însuŃi
privind cu atenŃie către El prin deschidere.

ÎnŃelepciunea iubirii este

de a face această fereastră în Inimă,
deoarece sufletul este atunci iluminat
de frumuseŃea Iubitului.

Priveşte neîncetat către chipul Iubitului!

Ascultă, aceasta este în puterea ta,
Prietenul meu.
Rumi
35. În-văl-uirea sau par-curgerea neliniară (în spirală) a timpului.

Sensul iubirii

Atât lumina cât şi umbra sunt dansul Iubirii,

Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul şi iubita sunt inseparabili şi atemporali.

Deşi am încercat să descriu Iubirea

Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.

Deşi am încercat să scriu despre Iubire,

Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt şi foile au alunecat.

În acel loc inefabil în care iubitul,

Iubirea şi obiectul iubirii sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin lumina iubirii.
Rumi
 36. Zboară spre înălŃimi, tu suflet călător.

Reîntoarce-te

O, pasăre, reîntoarce-te în Ńinutul tău natal ;

Ai fost eliberată din colivie.
Aripile tale sunt acum pregătite pentru zbor,
Zboară din acest Ńinut mlăştinos către izvorul vieŃii !
Reîntoarce-te din acest vestibul,
Către reşedinŃa regală a sufletului !
Du-te, grăbeşte-te o, sufletule,
Lasă în urmă această lume a separării
Şi vino împreună cu noi către acea a uniunii.
Cât timp te vei mai juca în această lume,
Precum un copil care îşi umple buzunarele
Cu pietre care nu-i sunt de folos ?
Aruncă povara greutăŃii acestui pământ
Şi zboară către paradis !
Lasă deoparte grijile copilăreşti
Şi alătură-te banchetului regal.
Fii conştient de nenumăratele moduri
În care acest corp te-a Ńinut prizonier.
Sfarmă strânsoarea sa mortală.
Ridică-te şi conştientizează această capcană înlănŃuitoare !
Dumnezeu i-a spus omului : « Reîntoarce-te de unde ai venit »
El a spus MorŃii : « În puterea ta sunt fiinŃele lumeşti »
El a spus Sufletului: « Zboară către nevăzut.
Ia toate comorile pe care le poŃi duce şi nu mai plânge. »
Rumi
***
Am închis gura
Vom spune restul poemului
Cu gura închisă