Unitatea de învăţare nr.

2 Antreprenoriatul în teorie şi practică

U2.1. Tipuri de şcoli de gândire Literatura de specialitate a identificat sase scoli de gandire privind intreprinzatorul, grupate in doua viziuni. Viziune macroeconomica prezinta o paleta larga de factori de succes sau esec ce determina intrarea sau nu in afaceri si care sunt in afara controlului intreprinzatorului. Scoala de gandire de mediu se ocupa cu factorii externi care afecteaza stilul de viata al intreprinzatorilor potentiali. Ea pune accent pe institutiile si valorile care formeaza un cadru de mediu sociopolitic ce influenteaza dezvoltarea antreprenoriatului. Scoala de gandire financiara (a capitalului) se bazeaza pe procesul de cautare a capitalului (initial sau de crestere). Ghidurile de planuri de afaceri reflecta aceasta orientare. Scoala de gandire a mutatiilor se concentreaza asupra mutatiilor realizate in societate. Exista trei tipuri de mutatii (schimbari) care il pot determina pe individ sa intre in afaceri: mutatiile politice, mutatiile culturale; mutatiile economice. Viziunea microeconomica studiaza factorii specifici antreprenoriatului si care sunt sub controlul intreprinzatorului. Scoala trasaturilor antreprenoriale se ocupa cu studiul oamenilor de succes si identifica acele trasaturi care maresc sansele de reusita in afaceri. In cadrul acestei scoli exista trei conceptii: O prima conceptie pune accent pe calitatile personale ale intreprinzatorului. Pentru a fi sigur de reusita, intreprinzatorul trebuie sa fie, in acelasi timp, un cuceritor, un organizator si un "negociator". Unul din adeptii acestei conceptii este W. Sombart, care considera ca intreprinzatorul trebuie sa posede urmatoarele calitati: vivacitate de spirit, inteligenta, perspicacitate.

acesta fiind adeptul schimbarilor economice pe care le face numai ca rezultat al inovarii. Efectuand o sinteza a celor patru tipuri de intreprinzator. Scoala de gandire a oportunitatilor de afaceri se concentreaza asupra oportunitatii initierii si derularii afacerilor. In acest sens. cucerirea unui nou segment de piata. dupa W. Schumpeter considera ca acesta trebuie sa fie capabil sa realizeze urmatoarele combinatii noi: introducerea unor metode noi de productie. utilizarea unei noi surse de materii prime. 2) Intreprinzatori inovativi al caror obiectiv principal este dorinta de a avea senzatii. In ceea ce priveste tipurile de intreprinzatori. motto-ul personal. care au mare nevoie de implinire. . In sfarsit. banii. O alta conceptie considera ca intreprinzatorul este persoana care realizeaza combinatii noi. Scoala de gandire privind formularea strategica subliniaza rolul planificarii in succesul afacerii. speculatorul. Cheia succesului in afaceri dupa aceasta scoala o constituie dezvoltarea unei idei viabile de afaceri. preferinta pentru un risc moderat. Sombart. Printre motivatiile intreprinzatorului sunt mentionate: dorinta de a-si asuma responsabilitatea. in special cele care devin intreprinzatori. o alta conceptie pune accent pe motivarea individuala a intreprinzatorului. literatura de specialitate a identificat urmatoarele tipologii: 1) Intreprinzatori conducatori al caror obiectiv principal il constituie siguranta. birocratul. la momentul oportun. sunt: proprietarul funciar. Aceasta conceptie isi are originea in lucrarile lui J. Din aceasta perspectiva. directorul si promotorul. Clelland arata ca exista anumite persoane. ca rasplata a muncii. inca din anii '60. realizarea unei organizari noi a intreprinderii. pentru o nisa de piata adecvata.Schumpeter. capitanul de industrie. dupa J. David Mc.Tipurile clasice de intreprinzatori. Tipurile de intreprinzator. sunt: fabricantul comerciant. mobilurile individuale constituie un element esential al actului de a intreprinde. punctul de plecare. negociatorul si manufacturierul. ele constituie cauza initiala.Schumpeter care considera ca numai combinatiile noi il definesc pe intreprinzator. fiind impotriva combinatiilor traditionale.

Gruparea antreprenorilor dupa Vesper arata astfel: 1. succesorul intr-o afacere exterioara familiei. 6.). artisti(artizani) ai vânzarii/cumpararii. 9. indivizi care formeaza echipe. Observatie.3) Intreprinzatori controlori care urmaresc castigarea si mentinerea puterii. indivizi specializati in achizitii. indivizi care copiaza modele.2. 4. indivizi singuratici care lucreaza pentru ei insisi.M. inovatori independenti. indivizi care copiaza economiile la scara. persoane care acumuleaza capital. 2. U2. francizatul. 7. antreprenorul non – profit. manipulatori de valoare. speculatori. altii. succesorul unei afaceri de familie.M. francizorul. 8. 11. specialisti in conglomerari. antreprenorul conducator al unei corporatii(I. 10. Tipologiile mentionate de Vesper si Schuman au in comun anumite categorii de antreprenori care nu se exclud reciproc. 5. 3. achizitorul. . Tipuri contemporane de antreprenori Vesper mentioneaza si grupeaza tipurile de antreprenori dupa strategiile de intrare pe piata a acestora la inceputul activitatii lor. individul care lucreaza pentru sine. Totodata Schuman propune o tipologie diferita de antreprenori (intreprinzatori) care arata astfel: independentul care porneste afacerea de la zero.

cei care pun accentul pe serviciile imbunatatite dezvoltând in acest sens o strategie concurentiala. de lipsa altor optiuni. antreprenori care incheie vânzari(dealer). Cele 8 tipuri rezultate sunt: 1. 7.Gartner(1989) pune in evidenta 8 tipuri de antreprenori(intreprinzatori) pe baza unei analize factoriale prin care erau luate in considerare urmatoarele variabile: caracteristicile individuale ale celor analizati. natura mediului in care functionau organizatiile acestora. unica. care pentru tipurile distincte de antreprenori utilizeaza o clasificare mai detaliata pe baza unor criterii specifice. 2. cei care isi pun experienta in valoare concurând alte firme. 4. mostenitorii care mostenesc o afacere de familie sau intra intr-o afacere printr-o legatura de familie. administratorii care cumpara o afacere sau o franciza si care sunt motivati de anumite obiective financiare. 8. strategiile urmate de acestia. cei care au o idee noua. 3. structurile si procesele folosite. 6. Sebastian Vaduva (2004) contureaza urmatoarele tipuri distincte de antreprenori: 1. 5. 3. cei care cumpara firme existente deja. Astfel: In grupa Creatorilor: Dupa -individul care In grupa Mostenitorilor: -indivizii care lucreaza In grupa Administratirilor: -indivizii care lucreaza . Tinând seama de cele precizate de Sebastian Vaduva. cei care isi pun in practica abilitatile si relatiile dobândite anterior. 2. cei care folosesc activitatea antreprenoriala pentru a cauta ceva nou. creatori care pornesc noi afaceri cu visul de a crea un produs sau serviciu nou. de dorinte de a cumpara o afacere existenta sau de a pune in practica prin franciza o formula deja testata ca mijloc de minimizare a riscului. cei care adapteaza o strategie existenta aplicând-o insa mai bine sau intr-un mod diferit.

-indivizii care formeaza echipe. dezvolta sau practica un serviciu agresiv. -antreprenorul care conduce o corporatie (IMM). pentru ei insisi. pentru ei insisi. -cei care formeaza echipe. -succesorul intr-o afacere de familie. -francizatul. Dupa Criteriul calitatii personale al lui Gartner (1989) -acei indivizi care: incearca ceva nou. -cei care copiaza modele. -cei care exploateaza economiile de scala. -antreprenorul care conduce o corporatie. -succesorul intr-o afacere externa familiei. -specialistii in conglomerari -manipulatorii de valoare. -cel care cumpara o afacere. administrtorii care incheie afaceri.Criteriul strategic. -antreprenorul nonprofit sau cel care lucreaza pentru sine. al lui Schuman (1982) -indivizii care pornesc de la zero. -cel care lucreaza pentru sine. -artistii in vânzaricumparari. dezvolta o organizare metodologica. -cei care formeaza echipe. -cei care acumuleaza capital. -cei care cumpara firme. -indivizii independenti. Vaduva mentioneaza (1920) lucreaza pentru sine. -cel care lucreaza pentru sine. Dupa Criteriul operational. . S. -francizorul. dovedesc abilitati si au relatii. cumpara o firma.

5) Am demarat aceasta franciza ca modalitate de a intra in lumea afacerilor. U2. 6) Am demarat aceasta franciza dupa ce m-am pensionat. dar nu eram dispus sa-mi asum riscul unei afaceri noi. Am avut intentia de a porni o afacere. Antreprenoriatul nu mai este un concept abstract. fiind in stransa legatura cu mediul social din care provine intreprinzatorul. cresterea gradului de constientizare. considerând-o cea mai buna oportunitate. etica. 7) Prin cumpararea unei afaceri deja existente. 3) Mostenirea afacerii in cadrul familiei. in ultimul deceniu. Mai mult. In concluzie. Exista cerere si interes din ce in ce mai mare pentru plasarea "antreprenoriatului" (crearea de noi afaceri) ca element cheie in procesul de dezvoltare si revitalizare a zonelor mai putin dezvoltate din Europa. Exemple de posibile moduri de pornire a unei afaceri 1) Pornirea unei afaceri de la zero. De asemenea. tinând seama de cele mentionate. putem spune ca: Creatorii sunt motivati de viziunea unui nou produs sau serviciu. furnizor. 4) Am intrat in aceasta afacere neavând alte optiuni (imi pierdusem slujba si nu mai puteam sa-mi continui cariera).Evolutia rolului intreprinzatorilor a fost puternic influentata de principiile si tehnicile manageriale. având un crez sporit in viziunea lor. insa nu voiam sa-mi asum riscuri prea mari.3. insa dorinta mea era sa am propria afacere. El trebuie sa fie constient ca isi asuma responsabilitati de natura economica. acesta fiind visul personal de a crea un produs sau serviciu nou. clienti. folosindu-si abilitatile se considera adevaratii intreprinzatori. a importantei intreprinderilor nou create si a intreprinderilor mici si mijlocii (IMM-uri) in cadrul dezvoltarii economice a determinat multe administratii publice formate din membri ai tuturor formatiunilor politice si la toate nivelurile sa creeze politici care sa favorizeze si sa stimuleze crearea de noi firme. 2) Prin mostenirea unei afaceri de la parinti. activitatea antreprenoriala a trezit interesul multor cercetatori din mediul universitar care au demonstrat ca niveluri ridicate ale activitatii antreprenoriale pot avea efecte pozitive asupra generarii de locuri de munca si cresterii economice. sociala fata de angajat. - .

pe când mostenitorii nu sunt motivati si interesati de astfel de evenimente.7 % a probabilitatii ca o persoana sa conduca propria afacere. Cercetatorii in domeniu antreprenoriatului au analizat proprietarii de mici afaceri in functie de anumite trasaturi de caracter specifice (situatii): 1) Modul in care au ajuns sa aiba propriile afaceri. 4) Anumite categorii de factori demografici. Mostenitorii sunt mai putin orientati spre dezvoltarea afacerii pe care au mostenit-o si o conduc in prezent. Cele trei categorii de antreprenori (creatorii. 3) Obiectivele prezente existente. considerându-se adevaratii intreprinzatori.Ei considera ca afacerea pe care au demarat-o nu comporta mari riscuri si nu asteapta sa fie motivati prin recompense financiare. mostenitorii si administratorii) au trebuit sa raspunda la urmatoarele intrebari. care au vizat: A. fiind interesati de punerea in evidenta a aptitudinilor si abilitatilor. Modul de cunoastere al domeniului lor de activitate. 2) Obiectivele care le-au motivat activitatea. Administratorii pot fi motivati de recompense financiare si sunt puternic inclinati spre dezvoltarea afacerii. . Observatie. Cercetarile facute de Light si Rosenstein (1995) estimau ca fiecare an de educatie in plus determina cresterea cu 0. 5) Anumite date existente despre afacerea lor. Cum isi evalueaza ei acest nivel de cunoastere si educatia lor formala (stiind ca educatia se considera ca are o influenta pozitiva asupra antreprenoriatului). Ce constatari se pot desprinde? Creatorii sunt motivati de viziunea dezvoltarii unui nou produs sau serviciu sau de câstigarea respectului sau aprecierii. B.

Mitul nr. Mitul nr.Administratorii au o orientare mai pragmatica spre latura financiara.Un simt dezvoltat de independenta. cat si datorita lipsei de cercetari in domeniul antreprenoriatului. Mitul nr. 7.Preferinta pentru afaceri cu grad mediu de risc. Intreprinzatorii sunt oameni de actiune nu “filozofi”.Reactie rapida. Iata care sunt acestea. 5. Profilul unui intreprinzator este definit de urmatoarele trasaturi: . Mitul nr.Organizare eficienta a timpului de munca. Pentru a deveni intreprinzator este nevoie doar de bani. Intreprinzatorii sunt complet independenti. 4. Mitul nr. Intreprinzatorii sunt fie inventatori. . Intreprinzatorii sunt niste aventurieri. nu facuti. Mitul nr. 9. decizii prompte in activitatea curenta . . fie inovatori.Capacitatea crescuta la efort intens si de durata. Mitul nr. 8. Miturile antreprenoriatului Miturile privind intreprinzatorul au aparut atat ca urmare a legendelor create de-a lungul timpului in jurul oamenilor intreprinzatori. Rolul intreprinzatorului in economia contemporana: . Mitul nr. Intreprinzatorii sunt neadaptati academic sau neintelesi social. Mitul nr. 1. .Dorinta de a-si asuma o responsabilitate si de a conduce o afacere . Mitul nr. 2. Ignoranta este o binefacere pentru intreprinzator. 3. . 6. Pentru a deveni intreprinzator este nevoie doar de noroc. Intreprinzatorii sunt nascuti. fiind preocupati de protejarea investitiilor pe care le reclama constructia unei afaceri. Intreprinzatorii trebuie sa corespunda profilului teoretic. . 10.

elaborându-se in acest sens o legislatie permisiva si stimulatoare. având adânci radacini. Evolutia antreprenoriatului românesc parcurge etape de dezvoltare. De retinut lucrarile aparute intre 1800 – 1900 ale diferitilor filosofi. Agentii economici sunt imlicatitot mai mult intr-un amplu proces de schimbare si inovare. cei care o disemineaza in societate si gasesc formulele stabile in care eficienta este maximizata U2.4. evolutie si etape de dezvoltare Dupa 1989 asistam la o trecere treptata a economiei românesti de la forma centralizata la cea concurentiala. au viziunea si incapatanarea de a reusi si de a gasi formula de succes • Antreprenorii sunt. de competitivitate. fara indoiala.• Sunt cei care dezvolta modele noi si indraznete. Prin aceasta actiune s-a urmarit armonizarea legislatiei si obiectivelor cu cea a Statelor Occidentale si implicit a Uniunii Europene. proces finalizat printr-un grad mare de privatizare si transformare a intreprinderilor de stat in diferite tipuri de societati comerciale si implicit intreprinderi mici si mijlocii (IMM-uri). Are loc totodata. in care conceptul de lider este mentionat: clasic cât si celui care face referire la dezvoltarea . un amplu proces de restructurare a intreprinderilor mari de stat. Antreprenoriatul românesc – istoric.D. in special in primele doua decenii. O serie de gânditori au abordat antreprenoriatul astfel: In secolul XIX George Baritiu si A. in lucrarile lui Emil Mituleac apar tratate probleme specifice atât managementului antreprenoriatului. Xenopol au tratat si abordat dezvoltarea gândirii antreprenoriale. “purtatorii” cunoasterii. vin cu solutii absolut novatoare • Sunt cei care isi asuma o parte din riscurile asociate dezvoltarii afacerii. prin privatizarea sectoarelor industriale si nu numai. care pot fi mentionate inca din secolul al XVI – lea. flexibilitate si reducere a costurilor. abordând conceptul de lider si evolusia acstuia de-a lungul timpului. In secolul XXI.

care au determinat dezvoltarea monopolului de stat. Gheorghe Titeica. adica erau intreprinzatori care inchiriau spatii sau anumite masini si echipamente pentru a produce singuri bunuri sau servicii. promovându-se un cult al personalitatii care a influentat in mod hotarâtor procesul de luare a deciziilor. sub coordonarea profesorului Mihai Dumitrescu. Virgil Madgearu. in care erau precizate atributiile de identificare a intreprinderilor. „Sistemul bicameral din România” prin care a urmarit implementarea teoriilor lui F.a. E. dar tolerate de stat. Asistam la o centralizare excesiva a economiei. dar ilicite in fond. printe care si lucrarea lui H. intre care mentionam aparitia in 1939 a unor lucrari având ca autori pe N. De altfel. Nechifor in „Pravila Comerciala”. iar functia de planificare devine tot mai rigida. Dupa 1965 au loc actiuni de tranaformare a organizatiilor industriale si activitatilor manageriale. Dupa 1965 au fost create o serie de institutii specifice economiei centralizate. cu privire la organizarea stiintifica a locului de munca. Diversele forma de antreprenoriat privat in aceasta perioada au coexistat si cu proprietatea de stat si cu antreprenoriatul insa. Gheorghe Ionescu Sisesti. „Enciclopedia Conducerii . adevaratul management si antreprenoriat nu au fost acceptate in economia centralizata. care i-a avut ca initiatori pe D.„General and Industrial Administration”. Totusi. comportamentul antreprenorial a vizat „insusirea bunurilor” intreprinderilor de stat si comercializarea acestora pe piata neagra in tara sau in tarile vecine. Mai târziu a fost infiintat „Institutul Român de Organizare a Muncii”. Au fost publicate totodata lucrari importante pe tema managementul activitatii antreprenoriale. in paralel cu economia oficiala. iar managerii au devenit simplii executanti a ordinelor primite de la „centru”. In cadrul acestui institut au fost traduse lucrari importanta de management. Madgearu cu lucrarea „Evolutia economiei românesti dupa razboiul mandial”. Protopopescu -„Intreprinderi Comerciale si Industriale” si V. Asistam la un proces a evolutiei economiei cenusii care se bazeaza pe o serie de activitati economice tolerate de stat. Putem spune ca economia cenusie sta la baza dezvoltarii unei activitati antreprenoriale private.I. Gusti. Fayol (1916) . in 1981 apare o lucrare de referinta numita Intreprinderii”. In acest context.W. b. Taylor. devenite mai apoi functii ale managementului.

rezultatele obtinute indica importanta prezentei in cadrul familiei intreprinzatorului a uneia sau mai multor persoane intreprinzatoare pentru a spori activitatile antreprenoriale.Dupa 1989 profundele transformari din tara au determinat mutatii importante nu numai pe plan politic. Studiu de caz – Antreprenoriatul din Romania Centre for Entrepreneurship & Business Research (CEBR) a creat un raport al activitatilor antreprenoriale din Romania. De asemenea s-a constatat ca varsta medie a celor implicati in activitati antreprenoriale este cuprinsa intre 33 si 35 ani. In cazul celor deveniti recent intreprinzatori.6% din persoanele implicate in activitatile anterioare demararii afacerii raporteaza prezenta unui intreprinzator in familia lor. Rezultatele acestui prim raport indica faptul ca femeile sunt implicate puternic in activitatile antrepreneuriale anterioare demararii afacerii (in proportie de 9.58%) in timp ce barbatii detin o pondere oarecum mai mare in crearea de afaceri in perioada recenta (16. precum si o implementare a unei politici monetare stricte. pentru a oferi o viziune mai larga in ce priveste caracteristicile si motivatiile potentialilor si ale proaspetilor intreprinzatori din Romania. O pondere de 38. precum in cazul persoanelor implicate in activitatile antreprenoriale antecedente demararii afacerii. care a determinat pe parcursul anilor dezvoltarea sectorului privat.09%). raportul urmareste sa prezinte si sa identifice factorii demografici si socioculturali precum si motivatiile persoanelor implicate in activitati antreprenoriale. care include 1.81%). . dar si in plan economic. 20.14%). Folosind un esantion alcatuit de catre Centre for Entrepreneurship & Business Research (CEBR). care in prezent depaseste 55% din PIB si are angrenata peste 52% din forta de munca activa.69% dintre respondenti au un intreprinzator in familie si. Totusi se observa ca persoanele cu varste cuprinse intre 36 si 50 ani sunt implicate intr-o masura mai mare in activitatile antreprenoriale anterioare demararii afacerii (9. Mai mult. exemplul cel mai adesea dat fiind tatal (22.449 persoane din Romania.75%). Pentru persoanele devenite recent intreprinzatori. proportia cea mai mare o regasim la persoanele cu varste cuprinse intre 26 si 40 de ani (18.40%). Aparitia legii privatizarii a determinat desfasurarea unui amplu proces de privatizare. tatal este membrul familiei cel mai des dat ca exemplu (15. Are loc o liberalizare a preturilor si a cursurilor de schimb valutare.

rezultatele indica faptul ca respondentii considera si aspectele sociale ca fiind factori importanti care le motiveaza decizia de a se implica in activitati antreprenoriale.In ceea ce priveste motivatiile pentru implicarea in activitatile antreprenoriale. . Mai interesant. Oamenii percep antreprenoriatul mai mult ca pe o ocazie de a profita de oportunitatile de afaceri. de a-si imbunatati calitatea vietii. rezultatele obtinute indica faptul ca persoanele din esantionul alcatuit de noi sunt motivate de cele mai diverse aspecte de viata pentru a deveni intreprinzatori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful