Terapia transgenerationala de familie (Boweniana

)
By Robert C. Aylmer, Lifecycle Center, Newtown, Masachusetts

Murray Bowen a fost unul dintre pionerii studierii schizofreniei în familie, studiu responsabil de naşterea terapiei de familie în general. Accentul teorii sale este pus pe funcţionarea familiei, terapia are un rol secundar. El a pornit de la ideile psihodinamice de deprivare maternă şi mama schizofrenă şi a continuat cu relaţia simbiotică mama-fiu. Studiile s-au realizat pe familii cu copii schizofreni spitalizaţi la Institutul Naţional de Sănătate Mentală, în cadrul cărora Bowen a observat că relaţia dintre mama şi copil este dependentă de unitatea familiei, apoi studiul şi-a modelat ipotezele incluzând şi taţii între subiecţii cercetaţi, cercetarea extinzându-se şi la alte tipuri de familii. Un concept cheie asupra căruia Bowen s-a oprit a fost acela de fuziune, sau inabilitatea unor indivizi de a distinge între procesele emoţionale subiective şi procesele intelectuale obiective, indivizi care fuzionează. Pentru Bowen, capacitatea de a diferenţia între cogniţii şi emoţii este cheia maturităţii emoţionale. Indivizii care fac această diferenţă, diferenţiaţi separă funcţiile cognitive de cele afective, funcţionarea intelectuală fiind capabilă să obţină o relativă autonomie în perioadele de stres, sunt mai flexibili, mai adaptativi şi mai independenţi faţă de emoţii, fac faţă mai bine vieţii stresante, cursul vieţii lor este mai ordonat şi mai de succes şi sunt remarcabil mai eliberaţi de probleme caracteristice umane. Studiind variabilele psihologice individuale în contextul spitalizării întregii familii l-a condus pe Bowen la o extensie a teoriei sistemice, de familie. Astfel, familii ai căror membrii sunt caracterizaţi de o degradare masivă a fuziunii sau imaturitate emoţională pot fi consideraţi ca având un sistem emoţional imatur, pe care l-a denumit masă de ego familial nediferenţiat (unitate emoţională intensă într-o familie, care produce emoţionalitate ce interferează cu gândirea şi împiedică diferenţierea individului de familie). Studiind ce anume a determinat apariţia masei de ego familial nediferenţiat, s-a ajuns la conceptul de triunghiuri sau triangulări. Funcţionarea triunghiului are funcţia de a reloca stresul astfel încât relaţia diadică să fie protejată şi echilibrul familial să fie menţinut (când relaţia dintre două persoane devine prea stresantă este atrasă o a treia persoană pentru ca anxietatea să fie redusă).
1

proiecţiile familiei de origine. Bowen nota ca în general oamenii se căsătoresc cu cei care au un nivel de diferenţiere aproximativ la fel cu al său. 2 . Sistemul sinelui Problemele sinelui pot fi separate în: probleme de dezvoltare. abilitatea individuală şi a familiei ca sistem de a tolera stresul şi a menţine funcţionarea modalităţilor de rezolvare a problemelor (diferenţierea) şi de a rezolva problemele de relaţionare fără a face triangulări. schimbările bruşte de identitate. roluri şi aşteptări în cursul oricărei căsnicii. de exemplu căsătoria imediat după moartea unui părinte. indivizii aflaţi într-o relaţie stresantă vor aduce (triangula) o a treia persoană prin care procesul său emoţional poate fi reluat. carieră. fiind ghidaţi de pseudo-eu. problemele de dezvoltare a adultului în conceptualizarea individuală şi relaţională a problemelor. 1. I. posturi reciproce în care unul din soţi funcţionează la un aparent nivel de independenţă şi putere mai mare decât celălalt. Termeni ca „vârsta de 30 de ani”. determină în mare măsură cu cine şi când se căsătoresc indivizii şi cât de bine soţiile fac faţă problemelor rezultate din trăirea unei relaţii precare. Astfel de patternuri sunt frecvent găsite în dinamicile familiare nucleare în jurul unui copil simptomatic. Problemele de dezvoltare şi pentru conflictul marital în particular. Evident. cu un tată distant. de exemplu mama unui copil simptomatic este deosebit de apropiată(responsabilă) faţă de copilul ei. factori de personalitate. sunt bine documentate şi descrise de mulţi cercetători. pseudo-eul unuia din soţi se va baza pe pseudo-eul celuilalt) Modelul bowenian al conflictului marital În modelul bowenian al conflictului marital. rezultatul fiind separarea de familia de origine şi fuzionarea soţilor. În mod clar.. există o influenţă a sistemului sinelui. pentru a compensa problemele maritale. poziţie socială sau soţie în ciclul vieţii plasează un stres sever asupra relaţiilor şi cer o schimbare neaşteptată de reguli. sistemul familial extins (familia de origine) şi sistemul nuclear al cuplului. ca şi în problemele individuale la adulţi şi copii.În forma cea mai simplă a unei triangulări. „criza vârstei de mijloc”. Triangulările familiei extinse multigeneraţional sunt vizibile observaţiei clinice prin modul de angajare şi selecţie a soţiilor în căsnicie. „menopauza masculină”. capacitate psihică. (două persoane nediferenţiate tind să se găsească una pe cealaltă.

2. Forgarty se ocupă de dimenisiunea adâncimii cel mai elocvent în lucrarea sa „Pe empatie şi apropiere”. când nu se ajunge la aceste aşteptări nerealiste. distresul emoţional care emerge este adesea protejat de relaţiile interpersonale. are un ritm intern şi interpersonal care funcţionează cu două viteze: viteză maximă şi stop. îi plac provocările şi aventurile. în timp ce sfârşiturile şi luările de rămas bun sunt foarte grele. Obiecte şi Timp reflectă tendinţe interactive (ex. precum şi a altora în viaţa sa. care sunt: oamenii. îşi asumă mai multe riscuri decât este necesar şi are un optimism incurabil. Cel mai apropiat terapeut de terapia boweniană vine cu o teorie noninteracţională teorie a personalităţii prin scrierile existenţiale despre sine în terapia sistemică ale lui Forgarty. Scuzele şi faptele explicite vin rapid. sfârşiturile şi separările par să cauzeze mai puţină supărare şi durere emoţională. El este o persoană matinală. 3 . Un urmăritor emoţional tinde să fie mai degrabă o pasăre de noapte decât un matinal şi să valorizeze intruziunea sa în viaţa personală a celorlalţi. pe care Forgarty îl vede ca pe un aspect al existenţei umane inevitabil. Oamenii însă. Erorile pe care le face sunt de domeniul omisiunilor. obiectele. Scuzele apar de obicei greu. Din punct de vedere temperamental se apropie cu precauţie de sarcini noi şi aventuri şi are o doză sănătoasă de pesimism. goliciune. ca şi cum satisfacţia personală (împlinirea) unuia este responsabilitatea celuilalt şi nefericirea unuia este vina celuilalt. Totuşi la o examinare mai atentă. recompense materiale şi în ultimul rând prin relaţii interpersonale. Cum golul este practic imposibil de umplut. Urmăritorul emoţional este o persoană orientată spre comunicarea sentimentelor. în timp ce să abandoneze o sarcină e uşor. dimensiunile Oameni. decât să umple cu acest gol. aici ele descrie dificultăţile care emerg în relaţii care decurg din lipsa de dorinţă a indivizilor sau incapacitatea de a simţi termenii experienţei sufleteşti de pustiire. doar în dimensiunea Adâncime Forgarty descrie ceea ce poate fi considerat eveniment intrapsihic. implicării. mişcarea printre obiecte) în contextul unei relaţii (îndepărtarea de oameni). care descriu paternurile relaţionale în termenii „interblocarea nevrotică” ca în binecunoscutul mariaj obsesiv-isteric. Distanţatul emoţional pe de altă parte este o persoană orientată spre obiect cu o tendinţă extrem de slabă spre a transmite gânduri şi emoţii personale altora şi a cărui ritm este clar şi previzibil. adâncimea şi timpul. a cărei tendinţă este de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea relaţiilor. Erorile pe care le comite sunt de domeniul faptelor. care preferă să nu i se adreseze întrebări personale şi care va răsplăti acest favor adresând extrem de rar întrebări persoanale. probabil. extins studiaţi de modelul psihodinamic al terapiei maritale. El este un tip entuziast. Terapeuţii bowenieni descriu acelaşi tip de indivizi în termenii patternurilor relaţionare interactive ca „urmăritori orientaţi emoţional” sau „distanţaţi orientaţi spre obiect” (distanţare emoţională). El descrie zone sau arii de investiţie în individ. încearcă să-l umple cu succes. Factorii de personalitate sunt.

care a concurat cu fiica ei pentru doza limitată de afecţiune pe care o aloca tatăl. iritabil. Acest program este gândit spre a avea loc în mecanismul multigeneraţional al procesului de proiecţie familial. trec prin stadiile dezamăgirii. rănirii. Tatăl distant Mama distant supra-implicată (sufocantă) Fiul În mod analog. cu un tata departe. proiecţii. aspru. în care progresiv. relaţiilor şi evenimentelor demult îngropate. idealizat şi represiv. Tata distant Mama 4 . membrii familiei sunt investiţi cu anumite caracteristici: serios. Astfel aceşti indivizi ies din familiile lor de origine în lume şi căsnicie programaţi să repună în scenă caracteristici aparţinând oamenilor. furiei şi în final alienare şi izolare. divorţuri sau despărţiri. pe care îl urmează. cu un tata extrem de distant şi o mama supra-implicată. expectaţiile nerealiste cu privire la soţ şi căsătorie. În procesul de proiecţie familială. o femeie care a crescut într-un triunghi parental tipic. experienţe existenţiale. modelată de tatăl său. poate ajunge la maturitate cu o dependenţă emoţională de bărbaţi distanţi. un bărbat crescut într-un triunghi parental tipic. nerealist şi obligaţii emoţionale: ai grija de mama etc de către predecesorii ale căror probleme de relaţionare în familie sunt nerezolvate din cauza doliului incomplet. orientări şi concepţii care afectează comportamentul individului în căsnicie. o mama extremă. 3. sufocantă (care a renunţat să-şi mai ajungă soţul) poate ajunge la relaţii intime adulte cu o alergie emoţională la apropiere. loialităţii familiale. tristeţii. Acest proces este mai evident în al său ciclu „expectaţii-alienare”. dar pe care niciodată nu reuşeşte să-l ajungă şi cu o incapacitate de a relaţiona cu femei. De exemplu. auto-conştientizare în evaluarea şi terapia cuplului. Proiecţiile familiei de origine sunt determinantul major al conţinutului (şi intensităţii) acestor expectanţe disfuncţionale. care îl va face să experimenteze o invazie şi o pierdere a independenţei şi de asemenea cu o atitudine compensatorie extrem de distantă.Forgarty pune considerabil accentul pe responsabilitatea personală. determină de asemenea multe dintre atitudini.

mai apropiate noului context. bărbaţii şi femeile cresc într-un sistem familial cu fraţi şi surori. cu atât mai mare este riscul ca acestea să fie reluate în relaţiile maritale şi să predispună la suferinţă. O viziune structural strategică afirmă că schimbările din ciclul vieţii unei familii (ex.distant. Toman a demonstart. Viziunea sistemul familial bowenian este că nivelul neaşteptat de anxietate. Aceste piese de afacere neterminată cu părinţii. iar această experienţă de frate est un alt determinant puternic în comportamentul interpersonal al adultului. idealizarea figurilor reciproce ale soţilor se erodează şi se instaurează deziluzia cu un corespondent nerealist. că mariajele care sunt complementare (un frate mai mic al unei surori căsătorindu-se cu o soră mai mare a unui frate mai mic) au o mai mare probabilitate de rezistenţă în timp şi de procreare decât mariajele necomplementare. Oricum. modurile de a face faţă anxietăţii şi severitatea stersorilor recenţi reprezintă evenimentele 5 . un model al conflictului marital are nevoie să specifice cum aceste patternuri sunt declanşate şi ce menţine evidenta disfuncţionare şi interacţiunea dureroasă care caracterizează aceste patternuri în conflictul marital. Sistemul familial extins Secţiunea precedentă a descris cum creşterea într-un anumit tip de familie predispune indivizii. dar mai puţin decât optime. idealizat supra-implicată. naşterea unui copil) fac interacţiunile obişnuite ale familiei disfuncţionale sau regulile învechite. II. proiectiv şi negativ înspre celălalt soţ. Cu cât aceste probleme sunt mai intense şi cu cât sunt tratate prin distanţare şi înlăturare din sistemul marital în care s-au dezvoltat. fraţii şi rudele mai îndepărtate sunt normale din punct de vedere statistic. O viziunea psihodinamică asupra conflictului marital susţine că sub presiunea realităţii în convieţuirea de zi cu zi. în condiţii de stres la recrearea patternurilor relaţionale predictibile şi însufleţirea acestora în moduri disfuncţionale predictibile. de exemplu. iar soţii se vor afla în conflict până când vor elabora reguli noi. critică Fiica În final.

iar depresia postpartum este mai comună femeilor care sunt distanţate fizic şi emoţional de familiile lor extinse sau care au avut un deces recent în familiile de origine. În plus. Rolul decesului membrilor familiei în depresia postpartum ilustrează al doilea factor major din familia extinsă în conflictul marital. cercetările stresului şi a bolilor arată ca interacţiunile neaşteptate cu familia de origine joacă un rol semnificativ în setul psihic de simptome. în care porţiuni din procesul emoţional neplăcut (ex: dezamăgire) sau probleme sufocante (ex: suferinţe nerezolvate) sunt evitate încetând să mai conlucreze cu membrii importanţi ai sistemului familial care reprezintă problemele toxice. pentru astfel de observaţii clinice. care sunt adesea compuse din o strangulare şi două mreje individuale. De exemplu într-un sistem familial cu un grad mare de fuziune. apropierea reactivă şi situaţia încâlcită. Corespunzător. numit eveniment sau stresor nodal. Evenimentele nodale pot fi recente (conflictul îngrijrii bunicii în vârstă) sau îndepărtate (disputa pe marginea moştenirii bunicului de acum zece ani). instantanee (atacul de cord al 6 . nivelul anxietăţii este extrem de ridicat din cauză că stresorii şi tulpinile vieţii normale nu sunt tratate în mod eficient. distanţarea reactivă (emoţională) şi strangulările. Între aceste structuri reciproce se află triangulările (descrise mai sus).nodale (care intensifică anxietatea ca emoţie şi proces) în sistemul familial extins din jurul mariajului sunt determinanţii majori ai timpului. despre care am discutat mai sus. De exemplu. în care anumiţi indivizi sunt împiedicaţi de la o separare normală şi o autonomie de funcţionare. Reciprocitatea acestor structuri este vizibilă în observarea triangulărilor în familie. intensităţii şi persistenţei conflictului marital. adesea compensează nevoile emoţionale în alte relaţii care sunt tratate prin distanţare reactivă. cât de bine se înţeleg indivizii cu părinţii lor este un predictor important al bolilor legate de stres. În plus. structurile disfuncţionale apar spre a face faţă unor nivele neobişnuit de ridicate de anxietate cronică. în astfel de sisteme.

astfel intensificând paternurile disfuncţionale ale familiei (triangulări.. Mai mult decât atât. evenimentele nodale sunt fie fenomene de familie (căsătoria. Unii dintre aceşti factori incluzând incompatibilitatea în poziţia dintre fraţi. Astfel de factori sunt reluaţi în relaţia maritală şi predispun la disfuncţii în context stresant. incluzând deciziile zilnice. Astfel. înălţimea frecvenţei şi severitatea evenimentelor nodale în sistemul familial extins şi maturitatea emoţională scăzută (diferenţierea şi apropierea) a sistemului vor va naştere la anxietate ridicată si la o probabilitate mai mare de apariţie a simptomelor individuale în relaţie. multe compromisuri. aşteptări nerealiste şi triangulări reciproce reactive (distanţa-urmărie. divorţul. surse ale conflictului marital apar din afara relaţiei de cuplu şi a altor probleme ale familiei nucleare. moartea etc) producându-se în sistem sau fenomene non-familiale (angajarea. chiar dacă aceste moşteniri complicate şi limitări nu sunt prezente. 7 . adaptări şi învăţături noi care trebuie să apară între două persoane pentru a putea trăi împreună şi probabil să aibă copii sunt formidabile. În orice caz. Pe scurt. pozitive (naşterea unui copil) sau negative (moartea unui frate). cum ar fi când şi cum să mănânce. Desigur. natura evenimentelor nodale specifice poate declanşa probleme maritale vulnerabile şi toxice care nu sunt adresate cuiva anume (ex: divorţul surorii poate ameninţa stabilitatea altor mariaje din sistemul familial). care creşte stresul individual al membrilor familiei (inclusiv soţilor) şi în mod simultan descreşte şirul opţiunilor relaţiei şi coerenţa potrivită reţelei familiale. naşterea. situaţii încâlcite). al grupului social (libertatea femeilor). evenimentele nodale pot influenţa suferinţa maritală prin creşterea nivelului anxietăţii în sistemul familial extins. peste şi sub-funcţionare) sunt dificil de izolat decontextele interconectate ale sinelui şi ale familiei extinse. doramă. serioase (ameninţarea unui război nuclear) sau blânde (copilul începe şcoala cu internat). Cuplul/ sistemul familial nuclear În final. relaţional (divorţul surorii).tatălui) sau de termen lung (boala Alzheimer a mamei). strangulări. Mc Goldrick nota: Căsătoria cere ca un cuplu să renegocieze împreună un număr vast de probleme personale pe care mai înainte le-au definit pentru ei înşişi sau au fost definite de către părinţi lor. negocieri. sau la nivelul întregii societăţi (criza energetică). fenomene sociale) care se strecoară spre membrii familiei din exterior. III. la un nivel mai mulţumitor. Evenimentele nodale pot de asemenea să se producă la nivel individual (pierderea slujbei). incluzând conflictul marital.

În sistemul cuplului în care reaciprocitatea reactivă primară este pe axa orizontală de urmărire-distanţare. Ei trebuie să lucreze la compatibilitate pentru ca cei doi să se potrivescă. Ei trebuie să decidă în ceea ce priveşte vacanţele.vorbească. timpul şi noile stadii ale ciclului familial al vieţii lovesc cuplul. reducă tensiunea. patternuruile de mişcare (urmărire-distanţare. supra şi sub. prietenii şi alte rude din perspectiva mariajului lor. La modul general. Cuplu s+ar putea găsi de asemenea în situaţia de a renegocia relaţiile lor cu părinţii. credibilitatea. când stresul atinge mariajul (din oricare dintre sistemele descrise mai sus). Odată ce aceste greutăţi trec. numeroşi parametri ai relaţiei maritale pot trece prin stres. Distanţă Urmărire Reciprocitatea distanţă-urmărire Distanţă Distanţă Distanţarea reactivă din partea urmăritorului Urmărire Respingere 8 . timp şi bani. Guerin menţionează „funcţionarea relaţională de întreţinere” care poate ceda la stres: comunicarea. Acestea şi mii de alte decizii similare nu mai pot fideterminate individual. amenajarea spaţiului. aceste funcţii sunt manifestarea climatului emoţional al cuplului. În astfel de cupluri . iar disfuncţiile pot apărea în unele arii ale sistemului familial. Apoi sunt deciziile de familie despre ce tradiţii şi ritualuri trebuie să reţină din familia de origine a fiecăruia şi care sunt partenerii pe care îi vor dezvolta pentru ei. şi timpul de activitate al relaţiei. conducând la conflict marital care nu duce nicăieri şi formează copilul simptomatic de mai târziu. auto-dezvăluirea. fraţii. relaţiile extramaritale şi triangulările cu copii sunt comune. În general. lupte. patternurile tranzacţionale care ar putea fi adaptative sau cel puţin benigne. facă sex. devin mai reactive şi mai exacerbate. progresia este în general de la urmărire activă la distanţă spre distanţare reactivă a urmăritorului şi urmărire reactivă a distanţatorului şi şa chin reciproc sfârşit prin distanţa fixă întreruptă de întâmplătoare bătălii furtunoase. schimbul de informaţii.funcţionare) şi triangulările centrale.

Subfuncţ distanţă 9 suprafuncţ . respingere din partea urmăritorului Tensiune Distanţa fixă Muncă Aventură etc Apropiere Distanţare Distanţare conflictuală Triangulare maritală Distanţare tăcută Distanţă apropiere Copil simptomatic Triangularea copilului Cuplurile în care tranzacţia reactivă primară s-a realizat pe axa verticală a supra şi subfuncţionării dezvoltă adesea simptome la unul dintre soţi sau tranzacţii ritualizate în jurul abuzului de substanţe când stresul loveşte sistemul.Urmărire reactivă din partea distanţatorului.

existând patternuri reciproc reactive (urmărire-distanţare. mreje). În acest sens. incluzând aşteptări nerealiste. procesului marital proiectiv. Când aceste paternuri emoţionale cu părinţii nu sunt renegociate la vârsta adultă şi sunt doar permise să persiste în spatele unei strangulări. strangulări. în fantasma că soţul „va reuşi să se descurce mai bine”(un nou început în care nu se vor repeta greşelile părinţilor. concentrarea pe celălalt soţ) pe un nivel al sinelui (concentrarea pe propriul comportament şi contribuţie la problemă). Acestea duc la o suprainvestire în relaţia de cuplu. cenzuri în comunicare şi intensificarea anxietăţii privitoare la relaţie. soţ simptomatic) Modelul bowenian al schimbării terapeutice Având în vedere faptul că modelul bowenian al conflictului marital se centrează pe disfuncţii în cascadă în familia extinsă. ele sunt examinate în afara matricei multigeneraţionale a nivelului 10 . supra şi sub-funcţionare. aspectele proceselor de sine apar din afara reactivităţii. aşteptările şi potenţialul reactiv sunt mutate în mariaj.simptome. alcool etc Reciprocitatea supra şi sub-funcţională Sumar Indivizii părăsesc în mod fizic familiile de origine cu alergii emoţionale şi dependenţe emoţionale (sub forma de aşteptări sau reactivitate) spre tipuri clare de indivizi sau relaţii. sine şi proces marital se înţelege că modelul de tratament se va baza împiedicarea într-atât cât este posibil a cursului reversibil în jos. copil simptomatic. Raţiunea generală pentru tratamentul marital este. În condiţii de stres (care poate apărea de oriunde în sistemul familiar nuclearextins sau în mediul socio-fizic). să tragă procesul emoţional dintre soţi şi apoi să schimbe accentul de pe nivelul marital (ex. apare distorsiunea relaţiilor (distanţa fixă. blocând şi intensificând procesul emoţional şi creând disfuncţiuni sistemice (conflict marital. astfel. triangulări) acestea se intensifică.

este acordată atenţie egală modalităţilor istorice prin care generaţiile anterioare au creat patternurile familiale la fel ca şi manifestările curente a acelor patternuri în sistemul familial. În plus. terapia merge pe creşterea centrării pe sine (proiecţii şi învinovăţire). terapia asistă soţii să-şi îmbunătăţească reţelele lor sociale personale. Ţinta tratamentului este împărţită similar mariajului. În final. Procesul emoţional multigeneraţional 11 . mătuşi. patternuri de schimbare reactivă reciprocă (urmărire-distanţare. La nivelul sistemului familial. La nivelul sinelui. unchi. familiei şi nivelului social. În ultima fază. difuzarea mrejelor emoţionale. La nivel marital. clarificând şi punând accentul pe conştiinţa soţului şi confortându-l prin sistemele sale interne (dimensiuni ale sinelui) şi vid (deşertăciune). problemeleor toxice şi a evenimentelor nodale care contribuie la problemă). sinelui. punerea în ordine şi neutralizarea triangulărilor multigeneraţionale şi detoxifierea problemelor tabu). supra şi sub-funcţionare) şi triangulările cheie (relaţiile extraconjugale şi copilul). la nivel societal. terapeutul lucrează la schimbarea climatului emoţional (afecte şi comunicare). terapia îşi propune să deschidă drumul opţiunilor pentru apropiere (împotriva distanţării şi a strangulărilor).sistemului extins (centrat pe patternurile strangulărilor. să-şi examineze şi poate să-şi revizuiască opţiunile pentru carieră şi implicarea pentru cauze personale sau politice în afara triangulărilor maritale. triangulărilor. mrejelor. veri). focusul familial este antrenat şi pe familia nucleară de origine (părinţii şi fraţii soţului) şi pe sistemul familial extins (bunici.

12 .