Morfosintaxa adverbului între tradiţional şi modern

6.1. concept
6.2. criterii de clasificare:
6.2.1. înţeles: loc, timp, mod (mod propriu-zis, cantitate, distribuţie, comparaţie; continuarea,
durata sau revenirea, frecvenţa acţiunii sau stării exprimate de verb; afirmaţia, negaţia,
nesiguranţa, precizarea, restricţia, proximitatea, explicaţia), cauză, scop; adverbe cu valori
multiple
6.2.2. formă1: simple (cele primare, cele formate prin derivare, compunere, conversiune ),
compuse, locuţiuni adverbiale (cu structură simplă sau complexă)
6.2.3. origine; primare, secundare
6.2.4. clase semantice
adverbe circumstanţiale (indică circumstanţele desfăşurării procesului exprimat de verb):
a. adverbele de loc indica pozitia (aici/acolo,sus/jos,inauntru/afara,deasupra/dedesubt, pretutindeni/
nicaieri,din loc in loc, unde) directia (incotro/dincotro, de colo pana colo, pe ici pe colo, peste tot (locul),
undeva), distanta (aproape/departe, de jur imprejur, in lung si-n lat).
b. adverbele de timp care exprima situare in timp a procesului sunt (acum, adineaori, alaltaieri, azi, asta-
vara, azi-noapte, poimaine, aseara, cand, candva, in curand, decamdata)
Adverbele de timp ca atunci, apoi pot indeplini o functie conectiva. In aceasta situatie, adverbele isi pierd
semnificatia temporala, devenind conclusive.
Adverbele de loc si de timp se pot combina cu anumite prepozitii, cu care nu formeaza insa locutiuni.
Prepozitiile au rolul de a nunanta sensul sau de a preciza circumstanta: de aici, pana maine, in sus etc:
Ex: Pana maine dormi aici, in odaia mea.
Eu am inceput sa ma uit in sus.
c. adverbele de mod constituie o clasă numeroasă, largita prin conversiunea adjectivelor calificative. La
inventarul de adverbe de mod propriu-zise (agale, aievea, alene, astfel, asemenea, asa, bine, cum, cumva,
dinadins, impreuna, oricum, in zadar, de pomana etc) se adauga cele provenite din adjective calificative
(frumos, gresit, incet, rau, serios etc.) si, mai rar, din substantive (cuc, colac, cobza, manunchi, tun etc.).
Ex: Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni.
Pasea lin pe podeaua lucioasa.

1
Valeria Guţu- Romalo, Morfologia, în Limba română contemporană, coord. I. Coteanu, E.D.P., 1974
 Adverbele cantitative constituie o clasa cu un inventar destul de restrans, ai carei termeni insa sunt foarte
frecvent intrebuintati: mult, putin, destul, suficient, enorm, cat, oricat, berechet, asa de, atat de, cat de cat,
de multe ori, de ajuns etc. in aceasta clasa se incadreaza si numeralele adverbiale (o data, de trei ori) si
numeralele multiplicative (indoit, inzecit etc.), precum si sintagmele de felul a doua oara, a treia oara etc.
Adverbul mult combinat cu prepozitia de are valoare temporala: il cunosc de mult. Aceasta valoare
determina uneori, in scris, confuzia cu adverbul de timp demult. Cele doua forme se disting contextual: il
cunosc de mult vs Demult, pe aceste meleaguri, locuia un popor brav. (odinioara, in trecut).
Din categoria adverbelor cantitative fac parte si adverbele intensive, provenite in general din adjective:
extraordinar, grozav, teribil, ingrozitor, uimitor, exagerat etc. Aceste adverbe in structuri de tipul extrem de
destept, extraordinar de bine, constituie marci lexicale de realizare a gradatiei adjectivului si adverbului
Ca adverbe cantitative functioneaza si substantivele de felul foc, cobza, mar etc. cand au rolul de
intensificatori ai unui adjective: frumoasa foc, racita cobza, batut mar. In aceasta situatie, constituie marci
lexicale ale gradului maxim de intensitate.
Adverbele cantitative constituie realizarea prototipica a circumstantialului cantitativ.
Adverbele de cauza si de scop sunt in numar foarte redus. Sunt cuprinse in aceasta clasa locutiunea
adverbiala interogativa de ce, cu varianta populara la ce, si structuri locutionale alcatuite din pronumele
demonstrative cu forma de feminine singular, insotit de prepozitiile de si pentru: de aceea, pentru aceea, de
asta, pentru asta, de aia. Aceste structuri au valoare neutra si functie anaforica, reluand sau anticipand
informatia din text. Ele exprima cauza sau scopul, in functie de context: Ploua, de aceea nu am iesit la
plimbare (cauza, functia sintactica de complement circumstantial de cauza). De aceea te-am cautat, sa iti dau
vestea cea buna (scopul, functia sintactica de complement circumstantial de scop.)
Adverbele concesive constituie la randul lor o clasa restransa. Intrinsec concesivele sunt adverbul totusi
si locutiunea adverbiala cu toate acestea:
Ex: Trebuie sa recunoastem totusi ca bucataria romaneasca e cea mai buna.
Norvegia a fost obligată sa isi insuseasca mare parte din normele uniunii. Cu toate acestea, nici vorba de
aderare.
Contextual, si adverbele tot si inca pot avea nuante concesive, in prezenta unor elemente corelative: Desi
i-am explicat de multe ori, tot n-am inteles. Cu toate ca sunt casatoriti, inca se mai iubesc ca in prima zi
Sintactic, aceste adverbe realizeaza functia de circumstantial concesiv.

adverbele substitute
Criteriul care sta la baza demilitarii acestei clase este modul de procurare a referinte. Pe langa clasa
adverbelor referentiale (care exprima circumstante spatiale, temporale, cantitative, modale), se distinge o
clasa de elemente care isi precizeaza sensul prin raportare la alte componente ale textului (Am intrat in sala.
Acolo nu era nimeni) sau isi recupereaza sensul din situatia de comunicare ( Azi nu dam pe datorie, maine
da).
Adverbele substitute se organizeaza in subclase paralele cu ale pronumelui.
Adverbele demonstrative precizeaza circumstante ale actiunii prin raportarea la locator. Proximitatea sau
relative distanta spatio-temporala raportate la emitator sunt evocate prin adverbele aici/acolo, dincoace/
dincolo, acum/atunci.
Modalitatea, din perspective locutorului, este redata prin adverbele asa, astfel, altfel, cantitatea prin atat.
Adverbele nehotarate exprima, neprecizat sau generic, locul (oriunde, undeva), timpul (oricand, candva),
modul (oricum, oarecum, fiecum, cumva), cantitatea (catva, oricat)
Locutiunile adverbiale nehotarate provin din combinarea adverbelor relative ,,cand, cum, cat, unde”, cu
structurile verbale ,,cine stie, nu stiu, te miri, te pomenesti: cine esti unde, te miri cand, nu stiu cum, te
pomenesti cat etc (Stau pe cine stie unde si se desurca cine stie cum).
Adverbele nehotarate realizeaza aceleasi functii sintactice ca adverbele referentiale. In plus, adverbele
nehotarate oricare, oricand, oriunde, oricum pot functiona ca elemente de relatie introducand propozitii
relative neinterogative libere: Citeste o carte oricand ai putin timp liber.
Adverbele negative exprima, de asemenea, coordonate circumstantiale ale actiuntii, marcate negative:
timpul (niciodata, nicicand), locul (nicaieri, niciunde), modul (nicicum, nicidecum), cantitatea (nicicat).
Adverbele pronominale interogative si cele relative au forme omonime: cand, cum, cat, unde. Adverbele
interogative constituie, alaturi de pronumele interogative, marci ale interogativelor partiale (Unde ai fost
aseara? Cand se intorc din vacanta? Cum ai pastrat secretul atata timp? Cat costa?). In transpunerea vorbirii
directe in vorbirea indirecta, subordonarea fata de regent se face prin intermediul adverbelor relativ-
interogative. Adverbele pronominale relative functioneaza ca elemente de relatie in fraza.

Adverbele modalizatoare
Adverbele modalizatoare functioneaza ca modificatori ai predicatiei enuntarii (Poate nu au retinut exact
locul de intalnire.) sau ai unui element avand calitatea de predicat semantic. (castigatoarea concursului,
incontestabil cea mai frumoasa, a primit un premiu substantial. Ne vedem, poate maine).
Modalitatea se exprima prin adverbe de certitudine (desigur, fireste, bineinteles, evident, cu siguranta,
fata indoiala etc.) si incertitudine (poate, posibil, parca, eventual). neincrederea intr-o opinie preluata (cica,
pasamite, chipurile). prin raportarea la straile emotionale): regretabil, uimitor, trist, din pacate, din fericire,
important bine, rau, util, important, vital, semnificativ, decisive D.p.d.v sintactic, aceste adverbe pot aparea
ca elemente regente, cu functia sintactica de predicat, cand au ca adjunct o propozitie subiectiva introdusa
prin conjunctia că ( Poate ca nu s-a observat. Noroc ca nu am plecat de acasa cu masina), cu functia de
circumstantial de modalitate cand sunt independente, integrate (Se gandeste probabil la un post de
conducere) sau parantetice (Se asteapta, desigur, sa fie promovat. Din fericire, accidentul nu a fost grav),
ori ca nume predicative in constructii impresonale (E evident ca nu putem ajunge la timp. E rau sa duci o
viata dezordonata)
adverbe relationale
O serie de adverbe s-au specializat in redarea anumitor valori sau relatii in cadrul propozitie sau al frazei.
Adverbele relative functioneaza ca elemente de relatie in propozitiile relative neinterogative si in cele
interogative indirecteAdverbele relative indeplinesc functii sintactice in subordonatele in care sunt integrate.

6.3. categorii gramaticale ( are flexiune parţială, totuşi este considerat neflexibil, deoarece
flexiunea nu afectează tema cuvântului ca atare 2):comparaţia şi intensitatea, realizate analitic.
6.4. conversiunea
 adjectivul calificativ →adverb:
Scrie frumos.
 substantive care denumesc unitati de timp (primavara, vara, seara) etc →adverb (primavara, vara,
seara etc.).
Vara mergeam la tara)
De asemenea, devin adverbe o serie de substantive utilizate in constructii eplitice pentru a exprima
forma: colac, covrig, manunchi, ciorchine (dormea covrig, s-au strans manunchi/ciorchine in jurul lui, norii
stau gramada peste sat) sau intensitatea, construind mijloace lexicale de exprimare a superlativului (inghetat
bocna, legat cobza, frumoasa foc, singur cuc, negru corb, adormit bustean). In aceste situatii, procesul de
adverbializare este complet; termenii, utilizati in contructii fixe, isi pierd caracteristicile morfologice si
disponibilitatile sintactice si se desemantizeaza.
 Prepozitie → adverb
Termin cursul si vorbim dupa. Mananci cu sare sau fară?
 Numeralele cardinale, unu, doi, trei etc si cele ordinale intai, al doilea etc., au valoare adverbiala
cand sunt folosite pentru a enumera argumente intr-o expunerea teoretica. Au numeralul ca baza
lexicala adverbele indoit, inzecit, de doua ori, de trei ori etc, precum si sintagmele a doua oara, a
treia oara etc.
 Pronumele relativ-interogativ ce este folosit cu valoare adverbiala (relative) avand sensul cat: mai
merge el ce mai merge, numai iaca vede o dihanie de om.
 adverbul →substantiv: binele facut va fi rasplatit/ un bine nu se uită niciodată

2
Valeria Guţu Romalo, Morfologia, în Limba română contemporană, coord. I. Coteanu, E.D.P., 1974
 Plasarea adverbului in pozitia specifica substantivului (determinare adjectivala) duce la substantivizarea
acestuia: Din sânul vecinicului ieri…
 adverbul →prepozitie: inainte>inaintea, imprejur>imprejurul, in jur> in jurul, in spate>in
spatele.
Adverbele de tipul romaneste, frantuzeste, englezeste, cand determina verbe tranzitive ca a vorbi, a scrie,
a invata, a sti, pot fi considerate un caz special de substantivizare. Ele sunt echivalente semantic cu
sintagmele limba romana, limba franceza, etc.
adverbul →adjective invariabile: astfel, asemenea, anume, aievea, asa, bine, gata, intocmai
Aşa băiat să tot ai.
 Prin desemantizare, adverbele relative devin conjunctii: cum (imediat ce) a aflat vestea a plecat de
acasa. Unde (fiindca, deoarece) nu si-a facut tema, n-a venit la scoala. L-as ucide in bataie când
(daca) as afla ca el a fost vinovatul.

De conspectat din Gramatica Academiei

Adverbul
 definiţie (p. 585);
 structură morfematică (p. 587-590); locuţiuni adverbiale (p. 590-591);
 descrierea sintactică: adverbe neintegrate sintactic, integrate sintactic în enunţ (p.
591);
 clase semantice: adverbe circumstanţiale, substitute, modalizatoare, relaţionale (p.
595-602);
 categorii gramaticale: intensitatea (p. 602-603)
 relaţia cu alte clase lexico-gramaticale (p. 603-605)