FRIEDRICH NIETZSCHE

ECCE HOMO
CUM DEVII CEEA CE EŞTI

PREFAŢA
1.
Deoarece trebuie să mă înfăţişez în curînd omenirii cu cea mai grea dintre provocările ce i-au fost adresate vreodată, mi se pare neapărat necesar să spun cine sînt. în fond ar trebui să se ştie: căci nu m-am "lăsat nemărturisit1. Dar disproporţia dintre mărimea menirii mele şi micimea contemporanilor mei şi-a găsit expresia în aceea că n-am fost nici auzit şi nici măcar văzut. Trăiesc pe propriul meu credit şi este. poate, doar o prejudecată că trăiesc?.... Mi-e destul să vorbesc doar unui ins cultivat", care vine vara în Ober-Engadin, pentru a mă convinge că nu trăiesc... în aceste împrejurări există o datorie - împotriva căreia se răzvrătesc în fond obişnuinţele mele, chiar mai mult. mîndria instinctelor mele - şi anume de a spune: Ascultaţi-mâ! Căci eu sînt acesta. Şi înainte de toate nu mă luaţi drept altul! Nu sînt de pildă de loc o sperietoare, un monstru al moralei - sînt chiar o natură^ opusă acelui tip de om care a fost venerat pînâ acum drept virtuos. între noi fie spus, mi se pare că tocmai cu aceasta mă mîndresc. Sînt un discipol al filosofului Dionysos. aş prefera să fiu mai degrabă un satir decît un sfînt. Dar citiţi această scriere. Poate că am izbutit, poate că scrierea de faţă nici nu a avut vreun alt scop decît să exprime acest contrast într-o formă voioasă şi prietenoasă Ultimul lucru pe care l-aş promite ar fi de a îndrepta" omenirea Eu nu înalţ idoli noi; iar cei vechi să înveţe ce înseamnă să ai picioare de lut. Răsturnarea idolilor (denumirea mea pentru idealuri) face mai curînd parte din meseria mea. Realităţii i-a fost răpită valoarea, sensul şi veridicitatea sa, în măsura în care s-a născocit o lume ideală... Lumea adevărată1 şi lumea aparentă - spus de-a dreptul, lumea născocită si realitatea... Minciuna idealului a fost pînâ acum blestemul ce a plutit asupra realităţii, iar omenirea însăşi a devenit, datorită ei, mincinoasă şi falsă pînâ în instinctele ei cele mai de jos - pînâ la adularea valorilor opuse, ca şi cum acestea ar fi cele care i-ar garanta prosperitatea, viitorul, dreptul suprem asupra viitorului. 3. Cine ştie sâ respire aerul scrierilor mele, ştie că este un aer al înălţimilor, un aer tare. Trebuie sâ fii făcut pentru el, căci altfel pericolul de â răci nu este mic Gheţurile sînt aproape, singurătatea este imensă - dar cît de liniştit stau toate în lumină! Cît de liber se respiră! Ce multe se simt sub noi! Filosofia, aşa cum am înţeles-o şi am trâit-o pînâ acum, este viaţa aleasă de bună voie printre gh'eţuri şi înălţimi - căutarea a tot ce este străin şi îndoielnic în fiinţare, a tot'ce a fost proscris pînâ acum prin morală. Dintr-o îndelungă experienţă cîştigaţâ printr-o asemenea peregrinare în lumea a ceea ce este interzis, am învăţat sâ privesc, cu totul altfel decît s-ar putea dori, cauzele moralizării şi fdealizârii de pînâ acum: istoria ascunsă a filosofilor, psihologia marilor lor nume au ieşit la lumină pentru mine Cît adevăr îndură, cît adevăr cutează un spirit1?, acesta mi-a devenit din ce în ce mai mult criteriul de măsurare exactă a valorilor Eroarea (credinţaîn ideal) nu este orbire, eroarea e laşitate... Fiecare cucerire, fiecare pas înainte în cunoaştere vine din curaj, din asprimea faţă de sine, din curăţenie fajâ de sine... Eu nu contest idealurile, îmi pun doar mânuşi cînd ma apropii de ele... Nitimur in vetitum: sub acest semn va învinge într-o zi filosofia mea, căci pînâ acum a fost interzis din principiu doar adevărul... 4. Printre scrierile mele o poziţie aparte ocupă Zarathustra. Cu el i-am făcut omenirii cel mai mare dar din cîte i s-au făcut vreodată. Această carte, al cârei glas străbate peste milenii, nu este numai cea mai înaltă din cîte există, adevărate carte a înălţimilor - întregul fapt care este omul se află la o imensă depărtare sub ea - ea este şi cea mai adîncă, născută din cea mai iâuntricâ parte a împărăţiei adevărului, o fîntînâ nesecată în care nici o găleată nu coboară fârâ a se ridica plină cu aur şi bunătate. Aicinu vorbeşte un 'profet", unul dintre acei siniştri hibrizi între boală şi voinţa de putere, numiţi întemeietori de religii, înainte de toate trebuie bine auzit sunetul ce vine din acest glas, acest sunet de alcyon, pentru a nu răstălmăci fârâ

milă sensul înţelepciunii sale. Cuvintele cele mai domoale "sînt acelea care aduc furtuna, gîndurile care vin cu pas de porumbel conduc lumea . Smochinele cad din pomi, ele sînt bune şi dulci: în cădere îşi rup coaja roşie. Eu sînt un vînt de nord pentru smochinele coapte. învăţămintele acestea cad pentru voi, prietenii mei, asemenea smochinelor: acum sorbiţi-le sucul şi hrăniţi-vă cu carnea lor dulce! Este toamnă în jur şi cerul limpede şi după amiază. Aici nu vorbeşte un fanatic, aici nu se 'predică", aici nu se cere credinţă: dintr-o nesfîrşitâ lumină şi din adîncimea fericirii cade strop după strop, cuvînt după cuvînt - o tandră lentoare este ritmul acestor vorbe. Ele nu vor fi înţelese decît de floarea aleşilor; este un privilegiu fârâ seamân sâ fii aici ascultător; nu-i este dat oricui sâ aibă urechi pentru Zarathustra... Prin toate acestea Zarathustra nu este el oare un ademenitor?... Dar ce spune el atunci cînd se reîntoarce pentru prima oară în singurătatea lui? Tocmai contrariul celor pe care le-ar spune un înţelept. un ' sfînt, un "mîntuitor al lumii' sau alţi decadenţi. într-o asemenea împrejurare.. El nu vorbeşte doar altfel, el este altfel.. De-acum voi merge singur, învăţăceii mei! Şi voi veţi pleca de aici şi veţi pleca singuri! Aşa vreau eu Depârtaţi-vâ de mine şi apăraţi-vâ împotriva lui Zarathustra! 'Mai bine încă: lipsiţi din faţa lui! Poate câ v-a înşelat. Omul cunoaşterii trebuie nu numai sâ-şi poată iubi duşmanii, el trebuie şi sâ-şi poată urî prietenii. Un învăţător este râu răsplătit daca rămîi întotdeauna învăţăcel. Şi'de ce nu vreţi să-mi rupeţi din coroană? Mă veneraţi: dar în ce fel dacă veneraţia voastră piere într-o zi? Pâziţi-vâ sâ nu vă strivească o statuie! Spuneţi câ'voicredeţi în Zarathustra? Dar ce însemnătate are Zarath'ustrai Sînteţi 'credincioşii mei, dar ce însemnătate au credincioşii? Voi nu vă câutaseţi încâ pe voi înşivă: atunci m-aţi găsit pe mine. Aşa fac toţi credincioşii; de aceea înseamnă atît de puţin orice credinţa. ' Acum vâ poruncesc să mâ pierdeţi şi sâ vă regăsiţi pe voi: ş abia după ce cu toţii m-aîi renegat voi reveni printre voi....

Friedrich Nustzsche
In aceasta zi a împlinirilor în care totul se coace, nu numai strugurii se îngălbenesc, o rază de soare mi-a luminat viata: m-am uitat înapoi am privit înainte şi nicicînd n-am văzut dintr-o data lucruri atît de multe şi de bune. Nu degeaba mi-am înmormîntat astăzi cel deal 44-lea an al vieţii, aveam dreptul s-o fac - ceea ce a fost viată în el este salvat este nemuritor. Prima carte, reevaluarea tuturor valorilor, Cîntecele lui zarathustra, Amurgul zeilor, încercarea mea de a filosofa cu ciocanul -toate daruri ale acestui an, chiar ale ultimului trimestru! Cum să nu-ifiu recunoscător întregii mele vieţi? Şi astfel îmi povestesc mie viata mea

De ce sînt atît de înţelept
i. Norocul existenţei mele, poate singularitatea ei. constă în fatalitatea ei: pentru a folosi o formulă sibilină, ca tată al meu tocmai am murit, ca mamă a mea mai sînt în viaţă şi îmbâtrînesc. Această dublă origine, în acelaşi timp cea mai înaltă şi cea mai joasă treaptă de pe scara vieţii, a fi decadent şi totodată început - aceasta, dacă poate exista vreo explicaţie lămureşte acea neutralitate, acea libertate de spirit faţă de problematica vieţii, care poate mă caracterizează. Pentru semnele ascensiunii şi decăderii am o percepţie mai fină decît a avuto vreodată un om. Pentru aceasta sînt învăţătorul par excellence - le cunosc pe amîndouă. eu sînt amîndouâ. Tatăl meu a murit la treizeci şi şase de ani: era firav, îndatoritor şi morbid, ca o fiinţă destinată doar trecerii -mai curind o amintire binevoitoare despre viaţă decît viaţa însăşi în acelaşi an în care viaţa sa a intrat în declin, şi existenţa mea a cunoscut coborîşul: în al 36-lea an al vieţii am ajuns la cel mai scăzut punct al vitalităţii - mai trăiam încă, dar fără să văd la trei paşi înaintea mea. Atunci - era în 1879 - am renunţat la catedra mea din Basel, am trăit toată vara ca o umbră la St. Moritz, şi iarna următoare, cea mai puţin luminată de soare din toată existenţa mea, ca umbră la Naumburg. Acesta a fost punctul meu cel mai de jos: atunci s-a născut Călătorul şi umbra sa1. Fără îndoială, mâ pricepeam atunci la umbre.. Iarna care a urmat, prima mea iarnă la Genua, a adus acea îndulcire şi spiritualizare care este aproape condiţionată de o extremă sărăcire a sîngelui şi muşchilor şi anume Aurora . Desâvîrşita luminozitate şi voioşie, chiar exuberanţă a spiritului, pe care le oglindeşte opera amintită, se împacă la mine nu numai cu cea mai profundă slăbiciune fiziologică, ci chiar cu un exces de durere. în mijlocul torturilor pe care le aduce o durere de cap neîntreruptă de trei

zile, însoţită de emisiuni chinuitoare de flegmă - posedam o limpezime de dialectician par excellence şi pătrundeam cu foarte mult sînge rece lucruri pentru care, în condiţii de mai bună sănătate, nu sînt destul de capabil să mâ înalţ, destul de rafinat şi de rece Cititorii mei ştiu poate în ce măsură consider eu dialectica drept simptom al decandenţei, de pildă în cel mai vestit dintre toate cazurile: acela al lui Socrate. Toate tulburările maladive ale intelectului, chiar şi acea amorţeală care este urmarea febrei mi-au rămas pînâ astăzi lucruri în întregime străine, despre a căror natură şi frecvenţă a trebuit să mă instruiesc din cărţi Sîngele meu circulă încet Nimeni n-a putut constata la mine febră Un medic care m-a tratat ca bolnav de nervi vreme mai îndelungată mi-a spus în cele din urmă: Nu ! nu este nimic cu nervii dumneavoastră, eu însumi sînt doar nervos". Pur şi simplu o degenerescentă locală oarecare ce nu poate fi dovedită; nici o suferinţă de stomac organic condiţionată, oricîf de profundă ar fi slăbiciunea sistemului gastric ca urmare a epuizării generale. Şi boala mea de ochi, care m-a apropiat uneori în mod periculos de orbire, este doar o urmare şi nu o cauză, astfel încît odată cu creşterea vitalităţii, şi vederea s-a îmbunătăţit Un şir lung de ani, mult prea lung, înseamnă pentru mine însănătoşire - înseamnă însă, din păcate. în acelaşi timp, şi recădere, degradare, periodicitatea unui fel de decadenţă. Mai este nevoie să spun - după toate acestea -că am experienţă în chestiuni ce privesc decadenţa ? Le-am silabisit de la un cap la altul Pînâ şi acea artă de filigranist a sesizării şi înţelegerii în general, acel instinct pentru nuanţe, acea psihologie a divinaţiunii şi altele ce îmi sînt proprii, pe care fe-am învăţat abia a-tunci. reprezintă darul adevărat al acelei epoci în care totul în mine s-a rafinat, capacitatea de observare 'însăşi, ca şi toate organele ei. A privi în jos prin optica bolnavului în căutare de noţiuni şi valori mai sănătoase, şi invers, din optica belşugului şi siguranţei de sine a unei vieţi bogate, la munca tainică a instinctului de decadenţă - acesta a fost cel mai îndelungat din exerciţiile mele. adevărata mea experienţă, şi dacă în genere undeva - aici am devenit eu maestru. Acum am'în mînâ şi am mîna ce se cere pentru răsturnarea perspectivelor: primul motiv pentru care doar pentru mine este posibilă o " reevaluare a valorilor1. 2. Abstracţie fâcînd de faptul câ slnt un decadent, sînt şi opusul acestuia Dovada mea în acest sens este, printre altele, câ am ates întotdeauna instinctiv mijloacele potrivite pentru a face faţă împrejurărilor neprielnice: în timp ce decadentul alege întotdeauna mijloacele ce nu îi priesc. Ca summa summarum eram sănătos, ca un caz special eram decadent. Acea energie îndreptată spre absoluta izolare şi desprindere de condiţiile obişnuite, constrîngere pe care mi-am impus-o de a nu mă mai lăsa îngrijit, servit, doftoricit • toate acestea trădează perfecta siguranţă a instinctului cu privire la ceea ce îmi era în primul rind necesar atunci. M-am luat eu însumi în mîini şi eu însumi m-am vindecat, condiţia necesară pentru aceasta - orice fiziolog va recunoaşte - este să fii în 'fond sănătos. O fiinţă tipic morbidă nu se poate însănătoşi şi încă mai puţin să. se vindece ea însăşi; invers. pentru o fiinţă tipic sănătoasă, starea de boală poate deveni un stimulent energic pentru a trăi, şi pentru a trăi mai mult. Aşa îmi apare acum acea lungă perioadă de boală am descoperit din nou viata şi pe mine însumi am gustat toate lucrurile bune, chiar şi pe cele mici, aşa cum alţii nu le-ar putea gusta uşor - am făcut din voinţa de însănătoşire, de viaţa propria mea filosofie... Căci trebuie să dăm atenţie următoarei împrejurări: anii vitalităţii mele celei mai scăzute au fost cei în care am încetat să mai fiu pesimist: instinctul refacerii mi-a interzis o filosofie a sărăciei şi descurajării.. Şi, de fapt, după ce se recunoaşte reuşita! Un om reuşit impresionează plăcut simţurile, el oste cioplit dintr-o bucată. ceea ce îi prieşte. Plăcerea bucuria lui se opresc acolo unde limita a ceea ce li este prielnic este depăşită. El ghiceşte leacuri împotriva vătămărilor şi foloseşte întimplârile potrivnice în avantajul său; ceea ce nu-l ucide, îl întăreşte El îşi adună instinctiv rodul sau din tot ceea ce vede, aude. trăieşte, este un principiu selectiv, el lasă multe să se prăbuşească pe lîngâ el. El este întotdeauna în propria sa societate, indiferent dacă se află în mijlocul cărţilor, al oamenilor sau al peisajelor: el preţuieşte în timp ce alege, îngăduie, are încredere. El reacţionează lent în faţa provocărilor, cu acea încetineală pe care iau cultivat-o o îndelungată prudenţă şi o mîndrie voită • el examinează stimulul ce se apropie, ferindu-se să-i iasă în cale. Nu crede nici In "nenoroc , nici în vină1: o scoate la capăt, cu el însuşi, cu ceilalţi, ştie sâ uite - este destul de puternic pentru ca totul să trebuiască sâ se întoarcă în favoarea lui. Ei bine. sînt contrariul unui decadent căci tocmai m-am descris pe mine. Acest şir dublu de experienţe, această participare la lumi aparent separate se repetă în natura mea în orice privinţă ■ sînt un alîer ego.mai am şi o a doua faţă în afara primei Şi

la 10 octombrie. pentru a pătrunde fără premeditare într-o lume de lucruri mari şi gingaşe: acolo mă simt acasă. de la care primise slujba de paroh: evenimentele din 1848 l-au mîhnit peste măsură. Eu însumi. a murit în 1849 înainte de a prelua parodiatul comunei Rocken de lîngâ liitzen el a petrecut cîţiva ani !a castelul Altenburg ca profesor al celor patru prinţese Elevele sale sînt regina Hanovrei. născut de ziua naşterii regelui mai sus amintit. câ aşa i se întîmplâ oricui.ar fi trebuit sâ fiu bolnav ca sâ nu reuşesc sâ scot ceva ce merita sâ fie ascultat. care pătrunsese în mlaştina wagneriana (şi pe deasupra şi în cea a lui Duhring!).şi care a pricinuit destule . îi spuneam mereu că aceasta se datorează aerului bun al acestei înălţimi. nu fără legături cu cercul lui Goethe. ultimul german antipolitic. Oricare ar fi instrumentul. Pe de altă parte. cei mai leneşi erau la mine silitori. străbunica mea. Alegerea acestei zile a avut oricum un avantaj pe parcursul întregii mele copilării aniversarea mea a fost zi de sărbătoare Consider ca un mare privilegiu faptul de a fi avut un asemenea tată: mi se pare chiar că prin aceasta se explică tot ceea ce jni-a mai rămas ca privilegii . Oricît ar părea de necreştinesc.chiar şi atunci cînd el mi se părea deosebit de important. cum nu se mai auziseră încă niciodată aşa. in cei şapte ani cît am predat greaca la clasa superioară a Pedagogicului din Basel. Că pentru acest privilegiu am plătit aproape cu viaţa. născut în 1813.. ce ieftin.cu un picior dincolo de viaţă. trebuie sâ fiu nepregătit pentru a mă domina. anul marelui râ2boi. cu toata naivitatea impetuoasa a unui iuncher prusac. Aceasta din urmă şi-a petrecut întreaga tinereţe în vechiul Weimar.eu. n-am avut motive sâ dau vreo pedeapsă. sînt poate mai german decît ar putea sâ mai fie germanii de astăzi simpli locuitori ai Germaniei . marea principesă Constantin .şi acest lucru îl datorez de asemenea incomparabilului meu tată . a fost chemat la Weimar după moartea lui Herder ca superintendent general. Fratele ei. zi în care Napoleon a intrat în Eilenburg împreună cu statul său major. Poate cel mai frumos din partea lui Heinrich von Stein. mort nepermis de tînâr. "0 N-am cunoscut niciodată arta de a preveni pe alţii împotriva mea . faptul că n-am nevoie de o intenţie. de fapt numai o singură dată. nu este desigur un preţ prea mare Pentru a înţelege măcar cîte ceva din Zarathustra al meu trebuie poate sâ fii. nu degeaba eram la 6000 de picioare deasupra Bayreuth-ului -dar el nu voia sâ mă creadă. cît de rar sînt luat drept german s-ar părea câ fac parte numai din rindurile germanilor pîrîţi Totuşi mama mea Franziska Oehler este oricum ceva foarte german: de asemenea bunica mea din partea tatălui. Ca saxonă. ca unul carear fi fost dintr-o dată ridicat la propria sa înălţime şi ar li căpătat aripi. marele da spus vieţii. era o mare admiratoare a lui Napoleon: s-ar putea ca şi eu sâ mai fiu Tatăl meu. cauza n-a fost voinţa şi cel mai puţin reaua voinţa: aş putea să mă plîng mai curînd de bunăvoinţa . în primul rînd. nu trebuie să mă străduiesc pentru a fi un bun european . Dacă totuşi mi s-au făcut unele răutăţi mici şi mari. asemenea mie . urme că cineva nu mi-ar fi vrut binele -pcaîe insă prea multe urme de bunăvoinţă. ci doar de o simpla aşteptare. n-am păreri preconcepute nici măcar împotriva mea. se vor descoperi foarte rar.. prenumele Hohenzollern-ilor. la 15 octombrie..poate încă şi o a treia.. Viaţa mea poate fi întoarsă pe toate părţile. dezacordat cum numai instrumentul om1 poate fi . marea ducesă de Ol denburg şi prinţesa Therese de Sachsen-Altenburg El nutrea o profundă devoţiune fată de regele prusac Friedrich Wilhelm al IVIea.. am primit.. Şi totuşi strămoşii mei au fost nobili polonezi de la ei am moştenit multe instincte de rasă. sâ fi apărut sub numele de Muthgen în jurnalul tînârului Goethe Ea s-a căsătorit a doua oară cu superintendentul Nietzsche la Eilenburg: în 1813. a fost aceste trei zile un altul sub puterea vîntului furtunos al libertăţii. cuminţesc chiar şi măscăricii. Sînt întotdeauna gata sâ fac faţa neprevăzutului. Deja datorită originii mele îmi este permisă aruncarea unei priviri dincolo de toate perspectivele determinate doar local. chiar de către polonezi.. Experienţele mele chiar şi 10 cu acei oameni cu care oricine a făcut experienţe proaste pledează fără excepţie în favoarea lor: eu îmblînzesc orice urs. Nu este imposibil ca mama sa. oricît de dezacordat ar fi.şi cine ştie9 la urma urinei poate chiar şi tibeium veto Dacă mă gîndesc cît de des mi se adresează în călătorii cuvîntui ca unui polonez. Friedrich Wilhelm. ea dădu naştere unui copil. doar naţional. care a apărut pentru trei zile în Sils-Maria.neinciuzînd viaţa. după ce a obţinut în mod scrupuios îngăduinţa de a o face. abia acolo patima cea mai adîncâ se descătuşează. Erdmuthe Krause. explicînd oricui că nu venea pentru Engadin Acest om excepţional. Şi cît de des am auzit chiar de la instrumente . profesorul de teologie Krause din Konigsberg.pe care tocmai am amintit-o .

ea este de departe cea mai umană forma a dezacordului şi. Un zeu care ar veni pe pâmînt nici n-ar trebui să facă altceva decît să nu aibă dreptate . Felul meu de a mă răzbuna constă în a trimite cît mai repede ceva cu sens în urmărirea prostiei : în feiul acesta prostia va fi poate ajunsă din urmă. Experienţele mele îmi dau dreptul la neîncredere. De asemenea mi se pare că cel mai grosolan cuvînt. a nu mai lua nimic la sine. mai cu seamă în privinţa aşa-numiîelor instincte " dezinteresate. şi avem fachirul care doarme sâpîâmîni de-a rîndul într-un mormînt. care na trăit niciodată printre egalii săi şi căruia noţiunea de răzbunare" îi este la fel de inaccesibilă ca şi noţiunea de drepturi egale . A nu mai accepta absolut nimic.strică chiar şi stomacul. Dacă există ceva ce trebuie să fie pus în valoare împotriva bolii. a slăbiciunii. Marea înţelepciune a acestui fatalism . mai cinstite decît tăcerea. Celor care tac le lipseşte aproape întotdeauna delicateţea şi politeţea inimii. aceasta este logica. care ar trebui caracterizată mai degrabă ca o igienă. O socotesc drept slăbiciune în sine. pofta. acel fatalism fără 12 revoltă. în dreptul la o vlnâ grea. Nu mai ştii să te dezbari de nimic. drept caz aparte ai incapacităţii de rezistenţă la provocări .mila se numeşte doar la decadenţi virtute. într-o singurătate sub răni. una dintre primele noastre virtuţi Dacă eşti destul de bogat pentru aceasta este chiar un noroc să n-ai dreptate.nu asumarea pedepsei.dovada propriu-zisă a forţei sale. ' Ispitirea lui Zarathustra . Toţi cei care tac sînt dispep-tici. cu care ostaşul rus. ceea ce uneori poate obliga mai mult decît de a da. sfîrşeşte prin a se culca în zăpadă. pentru a n-o amesteca cu lucruri atît .dezordini în viaţa mea. tăcerea este o întîmpinare. iar înghiţirea ei vădeşte cu necesitate un caracter urît . bolnavui n-are decît un singur mare leac ... Pentru că ne-am consuma prea repede dacă am reacţiona. ultima probă. adică instinctul de apărare şi luptă din om.. Ceea ce a înţeles acel mare fiziolog care a fost $uda. pentru care campania a devenit prea aspră. Resentimentul este neîngâduitul Sin sine pentru bolnav .' sensibilitatea faţă de distanţe. care nu este întotdeauna doar curajul de a muri. în mijlocul moleşirii moderne. un fel de dorinţă de hibernare.pentru cel epuizat acesta este desigur modul cel mai neprielnic de a reacţiona: el determină o uzură rapidă a rezistenţei nervoase. Le reproşez celor miloşi câ îşi pierd uşor ruşinea. Religia sa. ci şi calitatea lui de a menţine viaţa in împrejurările cele mai primejdioase. nu mai ştii să înfrîngi nimic.oricît ar fi ea de echitabilă. neputinţa de răzbunare. de pildă a bilei în stomac. mică sau foarte mare. este că instinctul de vindecare propriu-zis. Se vede că n-aş dori să ştiu subestimată grosolănia. precum şi orice apărare. amintirea este o rană care coace. clarificarea asupra resentimentului -cine ştie pînă la urmă cît de multe îi datorez şi în acest sens lungii mele boli! Problema nu este tocmai simplă: trebuie să o fi trăit atît din tărie cît şi din slăbiciune. în care mila. încetinirea lui. gata oricînd de ajutor cu vorba şi cu fapta. Cînd mi se face ceva râu puteţi fi siguri că mă răzbun găsesc în scurt timp o ocazie de a-i exprima mulţumirile mele răufăcătorului (uneori chiar pentru fapta rea) . poate. a nu mai absorbi nimic . vrea sâ-l cotropească şi sâ-l înstrăineze de sine.eu îl numesc fatalismul rus. este micşorarea metabolismului. pe care trebuie s-o treacă Zarathustra . orice măsură de represalii. câ foarte repede mila miroase a plebe şi se aseamănă pînâ la punctul la care nu mai poate fi deosebită de manierele proaste . Amărăciunea. setea de răzbunare. otrăvirea în orice sens . cea mai ordinară scrisoare sînt mai blajine. Şi cu nimic nu se arde mai repede decît cu afectele resentimentului. evenimentele lovesc prea adine.. a întregii iubiri a aproapelui'". Socotesc depăşirea milei drept una dintre cele mai nobile virtuţi: am scris o poveste. ci a vinovăţiei ar fi abia ceva divin Eliberarea de resentiment. A fi bolnav este un fel de resentiment împotriva lui. orice justificare . orice măsură de protecţie . a păstra pură înălţimea menirii sale faţă de instinctele mult mai joase şi mai mioape care apar în aşa-numitele acţiuni dezinteresate. susceptibilitatea maladivă. şi-a pierdut rezistenţa. 11 5. A rămîne stâpîn pe sine. ca un ultim păcat. ca şi o sporire bolnăvicioasă a evacuărilor nocive. îmi interzic în toate cazurile în care împotriva mea a fost îndreptată o faptă nechibzuită.. veneraţia. nu mai ştii sâ respingi nimic . nu mai reacţionăm de loc. Cîţiva paşi înainte pe calea acestei logici.a nu mai reacţiona de loc.el constituie răul acestuia: din păcate însă şi tendinţa sa cea mai naturală.sau de a-l ruga ceva.. aceasta este proba. Şi sub un alt aspect sînt tatăl meu încă o dată şi totodată prelungirea vieţii sale după o moarte prematură Asemenea oricui.câ mîini milostive pot interveni uneori chiar distrugător întrun mare destin. în care el aude un strigăt adine de deznădejde.totul răneşte Oameni şi lucruri se apropie prea mult. Pentru a folosi o analogie: trimit o oală cu dulceaţă pentru a scăpa de o poveste acră.

Resentimentul născut din siâbiciune nu este pentru nimeni mai păgubitor decît pentru cel slab. Aşa l-am atacat pe Wagner. în. a ataca este la mine o dovadă de bunăvoinţă. A te lua pe tine însuţi aşa cum iei o soartă.împotriva unor adversari de putere egală. Altceva este lupta De felul meu sînt războinic.decît sâ mă răzvrătesc împotriva lor. greu de pătruns. de care vorbeam. Aşa l-am atacat pe David Strauss. la fel ca şi sensibilitatea ei faţă de nenorocirea altuia Forţa celui care atacă îşi are măsura în duşmănia ce îi este necesară. care îmi prilejuieşte dificultăţi de loc mici în raporturile cu oamenii? îmi este proprie o sensibilitate absolut înspâimînîâtoare a instinctului curăţeniei. un simţămînt a cărui dominare aproape că este dovada bogăţiei. dar una latentă. A ataca face parte din instinctele mele. stă scris la începutul învăţăturilor lui Buda. "Nu prin duşmănie se pune capăt duşmăniei. care este primul pas spre însănătoşire. Al doilea atac numai acolo unde ştiu că n-aş găsi aliaţi. sînt foarte departe de a pune pe socoteala unui ins ceea ce este un destin milenar. mai exact falsitatea.slujesc de persoană doar ca de o lupă puternică prin care pot face ■jftizibilâ o calamitate publică. în vremurile de decadenţă mi le interziceam ca dăunătoare. . 8 Pot sâ îndrăznesc să mai indic o ultimă trăsătură a naturii mele. Nu morala vorbeşte în felul acesta. un adversar de rigueur al creştinismului. locuinţelor. unde se consideră ceva mai prejos de sine. Ea are nevoie de împotrivire. a fi duşman . sâ le simt schimbătoare . unde lipseşte orice fundal al unor experienţe neplăcute. A putea sâ fii duşman. ci numai pe acelea împotriva cărora trebuie mobilizată întreaga putere. el este un simţâmînt de prisos. ambianţelor sociale. instinctul şovăielnic al culturii noastre^ care confundă rafinamentul cu bogăţia şi vechimea cu grandoarea In al patrulea rlnd atac numai acolo unde orice diferend personal este exclus. mă supăra pe atunci de moarte. orice creştere se trădează prin căutarea unui adversar puternic . mai exact succesul unei cărţi senile la germanii cultivaţi: astfel i-am surprins pe aceştia asupra faptului. Pentru mine era mai bine aşa decît sâ le schimb. nu se poate duce un război: unde se comandă. de îndată ce viaţa mi-a fost destul de bogată şi de mîndrâ. nu se cade sâ se facă război. într-un alt caz. N-am făcut niciodată public un pas care nu compromitea: acesta este criteriul meu pentru adevărata acţiune în al treilea rînd nu atac niciodată persoane .cei mai serioşi creştini mi-au fost întotdeauna binevoitori.lupta împotriva creştinismului este numai un caz izolat din cadrul acestei lupte va înţelege de ce pun atitudinea mea personală tocmai aici în lumină şi siguranţa mea instinctuală în practică. eventual de gratitudine.de vrednice de milă cum este creştinismul. în consecinţă ea caută împotrivirea: patosul agresiunii ţine în mod tot atît de necesar de forţă după cum sentimentul de răzbunare şi ranchiună ţine de slăbiciune Femeia de pildă este răzbunătoare: aceasta provine din slăbiciunea ei. Eu însumi. ieşea la iveală prin păstrarea cu îndărătnicie de-a lungul anilor a stărilor.unde mă compromit numai pe mine. Acel fatalism rus'. al unei persoane: pentru sau contra .. miros aproapierea .iată prima condiţie pentru un duel cinstit.presupune poate o natură puternică. ci prin prietenie se încheie duşmănia . pînâ la învăţătura liberului arbitru . în orice caz este înrădăcinat în orice natură puternică. în primul rînd: atac numai adversari victorioşi . a nu te dori altfel aceasta este în asemenea situaţii raţiunea însăşi. Dimpotrivă. în care premisa este o natură bogată. Cinstesc. mi le-am interzis ca fiind mai prejos de mine. aceste caractere pe care curăţenia mea nu ie poate suporta simt şi ele reţinerea care este dezgustul . a mă detaşa cu forţa. Unde se dispreţuieşte. Sarcina nu este de a învinge împotrivirile în genere.. aproape insuportabile. A mă tulbura în acest fatalism al meu..mă H. dar acoperită cu spoiala educaţiei. disting legîndu-mi numele de acel al unei cauze. Practica mea de război este cuprinsă în patru puncte. după ce ele miau fost date datorită întîmplârii. eliberării sufletului de acesta... supleţe şi măiestrie în ale armelor . unde sînt singur .îmi este egal Dacă mă războiesc cu creştinismul o fac deoarece din această parte n-am suferit neplăceri şi nu mi s-au pus piedici . aşa vorbeşte' fiziologia. Dacă nu mă înşel.. Cine cunoaşte seriozitatea cu care filosofia mea a pornit lupta împotriva sentimentelor de răzbunare şi de ranchiună. îşi subordonează efectul victoriei asupra resentimentului. astfel încît percep fiziologic. măruntaiele fiecărui suflet! Această sensibilitate a mea este înzestrată cu antene psihologice prin mijlocirea cărora pipăi şi prind în mină orice taină: îmi dau seama aproape de la prima atingere de întreaga murdărie ascunsă ce stă în adîncul unor caractere cauzată poate de un slnge impur.eventual aştept pînâ devin victorioşi.ce spun eu? âdîncurile. locurilor. Duşmani pe măsură ..sau a unei probleme grele: căci un filosof care este războinic provoacă şi probleme la o luptă în doi. realitate era de fiecare dată neînchipuit de 13 periculos.

întoarcerea spre mine. uşor jucăuş. vecini ai soarelui: aşa trăiesc vînturile puternice. Umanitatea mea este o continuă autodepâşire. A preţui cu atît mai mult ceva ce nu izbuteşte. nouă. Şi asemena vîntului voi mai sufla o dată asupra lor. 11 va numi diamantin. pentru că n-a izbutit . vecini ai zăpezii. ' mîntuirea". Aruncaţi-vă privirile curate în izvorul bucuriei mele. cu izvoare reci şi linişte fericită: veniţi. Eu înot.. preafericită: cum îşi mai doreşte văratica mea inimă răcoarea ta! A trecut tristeţea şovăitoare a primăverii meie! Au trecut fulgii de nea ai răutăţii mele din iunie! Am devenit întrutotul vară şi amiază de vară! . Tot aşa îmi lipseşte un criteriu sigur pentru ceea ce este o remuşcare după ceea ce se vorbeşte despre ea. . Vreţi sâ auziţi cuvintele cu care Zarathustra vorbeşte despre mîntuirea de dezgust? Oare ce mi s-a întîmplat9 Cum m-am mîntuit de dezgust? Cine mi-a întinerit ochiul? Cum am zburat pînâ la înălţimea la care nici o gloată nu mai sade lîngâ fîntînâ? Oare însuşi dezgustul meu mi-a creat aripi şi puteri de a presimţi izvoarele? într-adevăr. Mi-a scăpat complet în ce măsură aş putea fi păcătos . nu vor fi bucate din care să se poată înfrupta cei ce nu sînt curaţH Şi-ar închipui că mânîncâ foc şi şi-ar arde boturile Cu adevărat.. prietenii mei... în înaltul înaltului ţîşneşte izvorul bucuriei. aş prefera. în principiu. purităţii. simple noţiuni cărora nu le-am .meu: prin aceasta ele nu devin mai bine mirositoare. De ce ştiu ceva mai mult? De ce sînt în genere atît de deştept? N-am stăruit niciodată asupra unor întrebări care. Şi există o viaţă din care gloata nu vine să soarbă alături de mine! Te reverşi aproape prea năvalnic spre mine. locuim aici prea sus şi prea abrupt pentru toţi cei ce nu sînt curaţi şi pentru setea lor.. vreau să spun însănătoşirea. prieteni1 Cum ar putea sâ-l tulbure? Va rîde spre voi cu puritatea-sa. Nu cunosc de pildă din experienţă greutăţile celui cu adevărat religios. remuşcarea nu mi se pare ceva demn de laudă. De aceea. Din fericire nu la adresa prostiei pure. Dar îmi este necesară singurătatea. "Dumnezeu"..ste înălţimea noastră şi patria noastră. într-o atmosferă impură existenţa mea încetează. ci în a indura câ îl compătimesc..o limpezime extremă faţă de mine însumi este condiţia mea de existentă. N-aş vrea să părăsesc o acţiune. o fraţii mei! Aici. 16 De ce sint ntît de (k^tepl 1. respirarea unui aer liber. izvor al bucuriei! Şi adesea goleşti iarăşi cupa vrînd s-o umpli Şi încă trebuie să învăţ să mă apropii mai modest de tine: încă prea năvalnic mi se revarsă inima spre tine.nu m-am risipit. nu sînt întrebări . "lumea de dincolo.. să las în afara judecăţii de valoare deznodâmîntul ei nedorit. urmările sale. Ne clădim cuibul în copacul viitorului: vulturii să ne aducă hrana în ciocurile lor. celor singuratici! Cu adevărat. raporturile mele cu oamenii îmi pun răbdarea la grea încercare: umanitatea nea nu constă în a simţi milă că omul nu este aşa cum este.o vară în înaltul înaltului. Zarathustra este un vînt puternic pentru toate şesurile: şi acesta este sfatul pe care îl dă duşmanilor săi şi tuturor acelora care scuipă şi vomită: feriţi-vă să scuipaţi împotriva vîntului!. de fapt. Dezgustul de oameni.inima mea pe care se arde vara mea. fierbinte. scurtă.. în cazul unui rezultat nedorit se pierde prea uşor perspectiva corectă asupra a ceea ce sa făptuit: o remuşcare îmi pare un fel de privire rea1. pentru ca liniştea să fie şi mai fericită! Căci aceasta e. melancolică. dacă am fost înţeles.face mai curînd parte din morala mea. de gloată a fost întotdeauna primejdia cea mai mare pentru mine. După cum m-am obişnuit . şi cu spiritul meu voi lua răsuflarea spiritului lor: aşa voieşte viitorul meu. Cine ştie sâ vadă culorile. Cu adevărat. a trebuit sâ zbor plnâ în înaltul înaltului pentru a găsi izvorul bucuriei! 15 14 L-am găsit. nemurirea sufletului". mă îmbâiez şi mă bălăcesc Întotdeauna în apă sau în ait eiement perfect transparent şi strălucitor. întregul meu Zarathustra este un ditiramb închinat singurătăţii sau. nu pregătim aici cămine pentru cei ce nu sînt curaţi! Fericirea noastră ar fi peşteră de gheaţă pentru trupurile 'şi spiritele lor! Dorim să trăim deasupra lor ca vînturile puternice vecini ai vulturilor.

(Se spune că anul 1866 a adus o cotitură în această privinţă) Dar bucătăria germană în general . Spiritul german iste o indigestie.. atunci se va înţelege şi originea spiritului german . spre mijlocul vieţii.picioare de englezoaică. Ca băieţandru credeam că a bea vin este ca şi fumatul.acordat nici o atenţie. A scrie o lungă disertaţie în latineşte. că am învăţat atît de tîrziu din aceste experienţe. in mod ciudat. nici măcar în copilărie ... nu pot sâ predic îndeajuns 18 tuturor naturilor mai spiritualizate abţinerea necondiţionată de la băuturile alcoolice. de pildă. Numai perfecta mîrşăvie a culturii noastre germane . Cea mai bună bucătărie este cea din Piemonte. sînt uimit că mi-am'pus atît de tîrziu această întrebare. de trăit l-am trăit de fapt din copilărie..dar desigur în foarte mare măsură cu venerabila şcoală. Apa ajunge.imaginaţi-vâ un locuitor al Leipzigului de cultură clasică ! 17 (In fapt. Pentru a crede că vinul înveseleşte ar trebui să fiu creştin. altruist. Băuturile alcoolice nu îmi priesc. turnînd cîteva groguri de calibru greu peste latina mea. Prima condiţie a unei bune digestii este ca întregul stomac să lucreze. reprezintă un fel de reîntoarcere la natura".. de amintita bucătărie. prea cutezător pentru a accepta un răspuns gata făcut Dumnezeu este un răspuns gata făcut.idealismul. degradarea prăjiturilor în prespapier! Dacă se mai iau în considerare nevoile de supliment de-a dreptul bovine ale vechilor şi nu numai neapărat ale bâtrînilor germani.. de îndată ce este vorba de cantităţi mari. dacă alcoolul în doze mici. spre ) norocul bucătarilor şi altor semeni creştini. nu era de loc în contradicţie cu fiziologia mea. Admiţînd că am înţeles cam tîrziu acest lucru. el n-o scoate la capăt cu nimic. la virtutea fără făţărnicie? Experienţele mele pe acest tărîm sînt cît se poate de rele. adică la canibalism. la început doar o vanitate a bărbaţilor tineri şi mai tîrziu un obicei prost. în fond. în timpul unei nopţi de veghe. Dar şi dieta englezilor care. legumele preparate gras şi fâinos. Sils). întocmai ca şi Richard Wagner care m-a convertit. De pildă. Din acelaşi motiv sînt contraindicate' acele prînzuri interminabile la pensiune pe care eu le numesc sacrificii . pe Salustiu. Torino...cei de la celălalt pol trăiesc la Munchen. este profund potrivnică instinctului meu.această problema părea sâ fie dezlegată în mod fericit. doar o interdicţie gata făcută pentru noi: nu aveţi voie să gîndiţi!. Prefer locurile unde există pretutindeni posibilitatea de a scoate apa din fîntîni curgătoare (Nisa. şi anume problema hranei.ba chiar. am adoptat fireşte o atitudine din ce în ce mai severă împotriva oricărei băuturi spirituale1: eu. foarte diluat. aceasta încă în vremea cînd eram elevul venerabilei Schulpforta. nici timp. cu alte cuvinte sâ cred tocmai ceea ce pentru mine este o absurditate. la virtute în sens renascentist..îmi explică oarecum de ce tocmai aici am fost refrogra j piriâ la sfinţenie. Cu totul altfel mă interesează o problemă de care mîntuirea omenirii depinde în mai mare măsură decît de orice curiozitate teologică. Mai tîrziu. prea înclinat spre îndoială.. ea poate fi formulată astfel: cum trebuie să te hrăneşti peniru a ajunge ia apogeul forţei tale. Un prînz bogat este mai lesne de mistuit decît unul prea uşor. Pentru uzul curent. ei . şi a o mai şi copia. un pahar de vin sau de bere pe zi ajunge pentru a-mi transforma viaţa într-o vale a plîngerii' . concomitent cu primul meu studiu despre Schopenhauer (1865). în comparaţie cu cea germană. hrânindu-mă cu mîncâruri din Leipzig. Poate că vina pentru acest verdict aspru o poartă şi vinul de Naum-burg.. poate nici chiar cu Salustiu . îmi negam foarte serios "voinţa de a trăi". cultura clasică": de parcă n:ar fi condamnată încă de la început tendinţa de a reuni conceptele de clasic şi german într-o singură noţiune Mai mult. un adversar al vegetarismului din experienţă. un mic pahar mă însoţeşte ca un căţel. o nedelicateţe faţă de noi gînditorii . cărnurile secate prin fierbere. este şi amuzant . încă de pe vremea cînd eram băieţandru îmi arătam aici vitejia.din măruntaie întristate. devin aproape lup de mare. îmi pare că îi conferă spiritului picioare grele . Această cultură care ne învaţă din capul locului neluarea în seamă a realităţilor pentru a alerga după scopuri absolut problematice. In vino veritas: se pare că şi aici sînt în dezacord cu toată lumea în privinţa noţiunii de adevăr1: la mine spiritul pluteşte deasupra apelor. cu pana mînatâ de ambiţia de a imita' modelul meu. Să-ţi mai şi strici stomacul fără hrană îndestulătoare . Trebuie 'să-ţi cunoşti mărimea stomacului. pînâ la mijlocul maturităţii mele am mîncat întotdeauna numai prost. Îmi provoacă o stare de deprimare profundă. spre uimirea mea. aşa-zis ideale. şi mai puţin ca eveniment: el rezultă la mine din instinct Sînt prea curios. exprimat în limbaj moral -'am rnincat1 impersonal".cîte n-are pe conştiinţă1 Supa de la începutul prînzului (denumită alia îedesca încă în cărţile de bucate veneţiene ale secolului al XVI-lea).poate că n-am fost niciodată destul de copil pentru aşa ceva? Nu cunosc de fel ateismul ca rezultat. chiar şi cu cea franceză. Şi'încă cîteva indicaţii cu privire la morala mea. în rigoare şi concizie.

Sâ şezi cît mai puţin posibil. cfacâ este doar cu un grad prea slab. sa nu te încrezi nici unui gînd care nu s-a născut în aer liber. specializat şi acrit numai datorită lipsei de perspicacitate în chestiunile ce privesc clima.constituie adevăratul păcat împotriva sfîntului Duh 2.adică de un metabolism rapid. Veneţia . Şi aici limitele a ceea ce . ar fi o prostie să găsesc aici aşa-zise cauze morale . Ceaiul poate fi suportat doar dimineaţa. ma gîndesc cu groază la faptul înspâimîntâtor că pînă acum zece ani. Eu însumi aş fi putut avea această soartă dacă boala nu m-ar fi obligat la raţiune. Cînd eram aproape sfîrşit. la reflecţie asupra raţiunii realităţii. Florenţa. dar i le poate chiar ascunde: el nu le mai poate nici mâcar zări.în care şi muşchii îşi au sărbătoarea lor. Obiceiul de a şedea . Puţin. ajunge chiar şi numai clima germană pentru a tăia elanul unor intestine eroic concepute. şi cine trebuie sâ îndeplinească sarcini mari. în acelaşi fel în care aş constata-o cu un instrument foarte fin şi sigur. mi-am dus viaţa întotdeauna numai în locuri greşit alese. unde perspicacitatea. orice ocrotire a unui instinct poruncitor.cum ar fi indiscutabila lipsă a unei ambianţe sociale satisfăcătoare: căci această lipsă există astăzi cum a existat întotdeauna. într-o climă foarte iritantă ceaiul nu este indicat la început: trebuie să se înceapă cu o oră înainte cu o ceaşcă de cacao concentrată şi degresatâ. cum ar fi de la Torino la Milano. Paris. rafinamentul. Basel. tocmai fiindcă eram aproape sfîrşit. Nici mese intermediare. Naumburg. o uitare de sine şi o uitare a distanţei .. Ierusalim. fără un spor de energie care să acopere într-un fel oarecare consumul.am mai spus-o odată . are posibilităţi chiar foarte limitate de a alege. nici cafea: cafeaua posomorâşte.tot atîtea locuri nefericite pentru fiziologia mea. inclusiv programul zilnic. toate marile rătăciri ale instinctului şi toate ' modestiile care m-au îndepărtat de datoria vieţii mele.idealismul". devenită deprindere proastă. Turingia în genere. chiar fără vreo reflecţie despre consum şi înlocuire. Toate ideile preconcepute vin din intestine. grad la care cineva sâ-şi dea seama: acest lucru îl pot face singur. pentru care nu există compensare şi posibilitate de îndreptare Drept urmări ale acestui "idealism îmi explic toate hotârîrile greşite. Provenţa. care îmi erau dea dreptul interzise. înrudită cu problema hranei este şi cea a locului şi climei.ceva ce nu-mi iert niciodată. ceea ce prisoseşte şi este prostesc într-însa.blestematul "idealism" . întregul meu regim spiritual. de cer senin . de posibilitatea de a procura cantităţi mari. care îi solicită întreaga forţă. ceva din care n-'a ieşit nimic bun. chiar i-mense. Nimănui nu-i este dat sâ trăiască peste tot. retras. devenit îngust. maliţiozitatea făceau parte din fericire. a reprezentat o risipire cu totul nechibzuită a unor energii ieşite din comun.este adevărata fatalitate a vieţii mele. în anii cei mai periculoşi. dar tare: ceaiul este foarte dăunător şi indispune pentru toată ziua. alegerea climei şi a locului. merge atît de departe încît o hotârîre greşită în alegerea locului de reşedinţă şi al climei îl poate nu numai înstrăina pe cineva de sarcinile pe care le are. şi înregistrez variaţia gradelor de umiditate atmosferică chiar şi pe parcursul unei călătorii scurte. Alegerea hranei. ceva german1. unde geniul se simţea aproape obligatoriu la el acasă: toate se bucură de un aer deosebit de uscat. Ritmul metabolismului se afla în raport direct cu mobilitatea sau amorţeala picioarelor spiritului: spiritul însuşi nu este pînâ la urmă decît o'formâ a acestui 19 metabolism. Vigoarea animalică nu mai este niciodată atît de mare încît să atingă acel grad de libertate ce se revarsă în adîncul spiritului.solemne întrerupte. Am în faţa ochilor cazul unui spirit remarcabil şi liber. Acum. Comparaţi locurile unde există şi au existat oameni de spirit. Fiecare îşi are aici măsura proprie. Dacă n-am nici o amintire plăcută din toată copilăria şi adolescenta mea. O lenevire cît de mică a intestinelor. 3. Abia boala m-a condus la raţiune. de energie. Dar neştiinţa in physiologicis . Mi-a lipsit orice independentă mai subtilă. al treilea punct în care nu este îngăduită cu nici un preţ o hotărîre greşită este alegerea Qrogriului mod de odihnă. asupra încetinirii şi accelerării acestuia. Atena .de ce nu cel puţin medic sau altceva care mi-ar fi deschis ochii? în timpul petrecut la Basel. fără a mă împiedica să fiu voios şi cutezător. fixată adesea între cele mai înguste şi delicate limite. era o nivelare fn raport cu oricine. am început să meditez asupra acestei lipse fundamentale de raţiune a vieţii mele . cînd dintr-o îndelungata experienţă constat influenţele de natură climatică şi meteorologică asupra mea.. Influenţa climei asupra metabolismului. de pilda faptul că am devenit filolog .aceste nume demonstrează ceva: anume că geniul este condiţionat de atmosferă uscată. Leipzig. Schulpforta. în timpul mişcării libere . este absolut suficientă pentru a face dintr-un geniu ojnediocritate.

. Les sceptiques grecs. cârti pline de spirit.. 'Poate că nu tine de felul meu de a fi sâ citesc mult şi variat: o sală de lectura mă îmbolnăveşte.. Trebuie sâ mă întorc cu o jumătate de an în urmă pentru a mă surprinde cu o carte în mînă. Gyr. S-a observat oare că în acea stare de profundă tensiune. stimulii din afară trebuie ocoliţi cît mai mult.căci tot ce face epocă în el mi-a fost trimis de hazard.. niciodată de o recomandare . Faptul că nu-l citesc pe Pascal. ca ateu cinstit. Ce era de fapt? Un excelent studiu al lui Victor Brochard. nu văd de loc în ce secol al istoriei s-ar mai putea pescui laolaltă atîţia psihologi înzestraţi cu curiozitate şi în acelaşi timp atît de delicaţi ca'în Parisul de astăzi: ii numesc la întîmplare căci numărul lor nu este de loc mic .. Din instinctele mele face parte mai curînd reţinerea. înainte de toate doamna Cosima Wagner. din cîte am auzit.. aproape de negâsit în Franţa . întîmplarea. ucis încet. Guy de Maupassant. ci îl iubesc ca pe victima cea mai bogată în învăţăminte a creştinis20 21 muîui. şi în sfirşit. într-adevăr. în funcţie de gradul în care un spirit este unu/ sui generis. fără sa mai vorbim de cultura germană.damente proprii înţelepciunii instinctive a gestaţiei spirituale. decît "toleranţa".... Stendhal. Anatole France. Trebuie că sînt adînc înrudit cu Manfred al lui Byron: am regăsit toate acele abisuri 'in mine . abia războiul a "izbăvit" spiritul. în care a fost folosită şi Leartiana mea.la . o specie rară. Poate că îl pizmuiesc chiar pe Stendhal? Mi-a şterpelit cea mai bună vorbă de spirit ateistă.. voi cârti plăcute. de departe prima voce în materie de gust.este permis. în cazul meu orice lectură este o recreaţie: deci ceea ce mă desprinde de mine însumi. orice fel de stimul din afară acţionează prea vehement. un număr mic pînâ la urmă.. singurul tip onorabil din lumea cu două pînâ la cinci înţelesurfâ filosofilor!.la o distanţă incalculabilă faţă de tot ceea ce au făcut cu ea germanii de rînd.este absolut de nepreţuit prin simţul lui psihologic de anticipaţie. El poseda acea răutate divină fără de care numi pot închipui perfecţiunea .apreciez valoarea oamenilor. de pildă. de către Hegel. în perioadele de muncă încordată nu se văd cărţi în jurui meu: mă voi feri să îngădui cuiva să vorbească sau să gîndeascâ în apropierea mea Or pentru mine tocmai aceasta ar însemna de fapt a citi. încolo. loveşte1 prea adînc? Hazardul. Nu ţine de asemenea de felul meu de a fi să iubesc multe lucruri şi din cele mai diferite.ceea ce nu mai iau în serios. Ideea cea mai înaltă despre lirică mi-a dat-o Heinrich Heine. cine ştie? poate şi în trup: faptul că gustul meu artistic apără nu fără înverşunare nume ca Moliere. sînt jîtrînse. la care condamnă gestaţia spiritului şi în fond a întregului organism. cărţi inteligente! Vor fi oare cărţi germane?. întreaga logică a acestei forme oribile de cruzime inumană. Pirre Loti..mit eu oare unui gînd străin să se furişeze peste zid? Şi aceasta ar însemna de fapt a citi. sau pentru a pune în lumină unul din rasa puternică.. pe care tocmai eu aş fi putut-o face: singura scuză a lui Dumnezeu este că nu există1. faptul că am ceva din zburdălnicia lui Montaigne în spirit şi... După perioadele de muncă şi fertilitate vine vremea odihnei. una dintre cele mai frumoase întîmplâri ale vieţii mele .. în Franţa. un adevărat latin.. Puţinele cazuri de cultură adevărată pe care le-am găsit în Germania erau toate de origine franceză. ceea ce îmi permite să mă plimb prin ştiinţe şi suflete străine .cu tot respectul pentru Prosper Merimee. Cor-neille şi Racine împotriva unui geniu pustiu ca Shakespeare: toate acestea nu exclud însă că pînă şi autorii francezi din ultima generaţie sînt pentru mine o tovărăşie încintâtoare. chiar ostilitatea faţă de cărţile noi.. cărţi dovedite a fi tocmai pentru mine. Meilhac.pe domnii Paul Bourget. după măsura în care ştiu sâ-l înţeleagă pe zeu nedespărţit de satir. Cît de departe se întinde Germania se întinde şi degradarea culturii. O să-i per. Caut în van în toate imperiile mileniilor o muzică la fel de dulce şi pătimaşă. Scepticii. un fel de autoizolare face parte din primele coman. a raselor.. spre care sînt deosebit de înclinat. Lectura mă odihneşte tocmai de seriozitatea mea. dar nu mai puţin. căruia îi datorează înţelegerea greşită a marilor oameni şi a marilor epoci istorice). adică util. care sînt cu toţii corupţi de filosofia germană (domnul Taine. apropiaţi-vâ.. "lărgimea inimii" şi alte forme ale iubirii aproapelui... între noi fie spus. prin sensibilitatea lui pentru fapte care aminteşte de cel mai mare realist (ex ungue Napoleonem) . prefer această generaţie chiar şi marilor lor maeştri. mai întîi fizic şi apoi sufleteşte. Eu însumi am spus undeva: care a fost pînă acum cea mai mare obiecţie împotriva existenţei? Dumnezeu. Jules Lemaître. îmi găsesc refugiul aproape întotdeauna în aceleaşi cărţi. Si cum mînuieşte el germana ! Se va spune odată că Heine şi cu mine am fost de departe cei mai mari artişti ai limbii germane . în fond există un număr mic de francezi mai bâtrîni la care mă reîntorc mereu: cred numai în cultura franceză şi consider neînţelegere tot ce se mai numeşte cultură în Europa.

în Germania nici măcar nu se bănuieşte extraordinara ambiţie ce trăieşte în sufletul unui artist parizian. morbiditatea psihologică se întîlnesc numai la Paris. l-am venerat ca ceva ce aparţine străinătăţii. această seriozitate în mise en scene este seriozitatea pariziană prin excelenţă. în asemenea măsură îneît pînâ si apropierea'unui german îmi întîrzie digestia. mă plimb o jumătate^ de ceas de la un capăt la celălalt al camerei.' simţul pentru nuanţe. pentru a şti tot ce a făcut. toată puterea de pătrundere a două milenii n-ar fi fost suficientă pentru a ghici câ autorul lui Omenesc. Dar pentru a simţi astfel trebuie să fii adînc. Şi cu acestea mă întorc încă o dată la Franţa . Poetul mare se inspiră numai din realitatea sa .el a fost poate şi ultimul. Ei bine! Wagner era un revoluţionar . drept protest viu împotriva tuturor "virtuţilor germane". Aşa cum sînt.. Nu ştiu ce experienţe au făcut alţii cu Wagner: peste cerul nostru ri-a trecut niciodată vreun nor..în asemenea măsura încît după aceea nu-şi mai poate suporta opera. ce a vrut.. care eram copii în aerul de mlaştină al anilor '50. cu grozăvia faptei... dovada este Schumann. cu nelegiuirea . încapabil să-mi stăpînesc o convulsie insuportabilă de suspine. Nu pun mare preţ pe restul relaţiilor mele cu oamenii: cu nici un prej n-aş vrea însă să şterg din viaţa mea zilele de la Tribschen.n-am motive. ca Berlioz.. cunoscuţi fanatici ai expresiei. zile ale încrederii. sîntem în mod necesar pesimişti în faţa noţiunii "german". Şi pentru a o mărturisi: sînt instinctiv sigur câ lordul Bacon este iniţiatorul. să fii abis. prea omenesc" este vizionarul care a scris Zarathustra. virtuoşi cu desăvîrşire. drept opoziţie. ci certitudinea este cea care te face nebun.. CuJoţijjŢejemeaij&e^adevâr. Aşa ceva nu se ghiceşte . nu putem fi nimic altceva decît revoluţionari ...ale clipelor adinei. acelaşi care l-a înţeles primul pe Delacroix. Cind caut cel mai înalt cuvînt despre Shakespeare îl găsesc întotdeauna numai pe acela că el este cel care a conceput tipul lui Cezar. Cît de departe se întinde Germania . Germanul este blajin -'Wagner nu era de loc blajin..nu vom admite o stare de lucruri în care ipocritul să fie deasupra.el a fugit de germani... Ştim încă prea puţine despre lordul Bacon. prima mea atingere cu Wagner a reprezentat şi prima respiraţie din viaţa mea: l-am simţit.... Noi. doar o privire pentru aceia care îndrăznesc să pronunţe numele lui Faust în faţa lui Manfred. După ce am aruncat o privire în Zarathustra al meu. străin în cele mai adînci instincte ale mele faţă de tot ce este german.treisprezece ani eram deja pregătit pentru a înţelege această operă. Hans von Bulow spunea despre ea că n-a mai văzut niciodată aşternut pe portativ ceva asemănător şi că ar fi o siluire a Euterpei. Dar am spus deja destul (în "Dincolo de bine şi de râu) despre lumea căreia îi aparţine Wagner şi pe cine are el ca rudă apropiată: romantismul francez tîrziu. Ce nu i-am iertat niciodată lui Wagner? Câ a făcut concesii germanilor -câ a devenit supus al imperiului german.. acel gen sublim şi înălţător de artişti ca Delacroix.. Nu cunosc o lectură mai sfîşietoare decît Shakespeare: cît de mult trebuie să fi suferit un om pentru a avea o asemenea nevoie să facă pe măscăriciul ! Este oare Hamlet înţeles ? Nu îndoiala.eşti astfel sau nu eşti.. 5. dacă se înveşmîntează în roşu sau îmbracă uniforma de husar. N-am cuvinte. trebuie să adaug un cuvînt pentru a-mi exprima recunoştinţa faţa de ceea ce m-a recreat de-a lungul ei cel mai profund şi cel mai mult. să fii filosof.ea transmite cultura ei.. ce a simţit faţă de sine... cu un fond maladiv. cine a fost primul susţinător inteligent al lui Wagner? Cnarles Baudelaire. doar un dispreţ în coltul gurii pentru wagnerieni et hoc genus omne. Ca artist n-ai altă patrie în Europa dectt Parisul. domnilor critici ! Presupunînd câ l-aş fi botezat pe Zarathustra al meu cu un alt nume.. cu neputinţă de a se vindeca în fiinţa lor.. De fapt. . Şi la dracul.. acel decadent tipic în care s-a recunoscut o întreagă familie de artişti . Nu-mi pasă cîtuşi de puţin dacă astăzi joacă sub alte culori.ea chiar o şi presupune. ale întîm'plârilor 22 23 sublime . matadorul acestui gen înspâimîntâtor de literatură: ce mă interesează pe mine vorbăria demnă de milă a capetelor americane mărginite şi obtuze ? Dar energia ce ne înalţă pînă la cea rnai puternică realitate a viziunii nu numai câ se împacă cu cea mai puternică energie a acţiunii.. delicateţea celor cinci simţuri artistice pe care le presupune arta lui Wagner. Aceasta a fost fără îndoială relaţia mea intimă cu Richard Wagner.. Germanii sînt incapabili să înţeleagă orice formă de măreţie. ale voinţei. Din mînie ascunsă faţă de acest saxon am compus înadins o contrauverturâ la Manfred. Nicăieri în altă parte nu se găseşte această pasiune pentru problemele formei. Vorbind despre recreaţiile din viata mea. oameni care'îşi închipuie câ îl cinstesc pe Wagner prin aceea că îl găsesc asemănător cu ei.. primul realist în orice sens superior al cuvîntului. cel al lui Richard Wagner de pildă..

. De curînd stăteam lîngâ pod în noaptea brună.nu trebuie să ne înşelăm asupra acestui lucru -. pentru a fi pregătit sâ înţeleg această operă: atît de departe merge la mine curiozitatea proprie psihologului. Cei care sînt consideraţi muzicieni germani. Cînd vrei sâ scapi de o apăsare ce nu mai poate fi răbdată ai nevoie de haşiş Ei bine. Operele mai vechi ale lui Wagner le consideram mai prejos de mine . faptul câ am suferit mai adînc decît ar putea suferi oamenii acestui secol. eu am 24 avut nevoie de Wagner.. se impune chiar.iată prima înţelepciune. Aici raţiunea ar sta în faptul că cheltuielile pentru apărare. Cîntârind bine. Mai Jntîi două' secole de disciplină psihologică şi artistică. care îi întrece pe toţi muzicienii prin nobilele sale accente orchestrale. muzică -pluteau îmbătate în amurg. Socotesc drept un mare noroc faptul de a fi trăit la vremea potrivită şi tocmai printre germani.. nu mi-aş fi suportat tinereţea fârâ muzica lui Wagner. şi aşa cum sînt eu. găsesc întotdeauna doar cuvîntul Veneţia. a nu le auzi. atins nevăzut. germani din rasa stinsă. Sâ fie ea însăşi. spun de fapt numai Veneţia. Sufletul meu. croaţi.în alegerea hranei.porun-. Wagner este antidotul împotriva a tot ceea ce este german par excellence . îl consider pe Wagner marele binefăcător al vieţii mele. la fel de sigur sînt şi eu şi voi rămîne întotdeauna... . Imperativul său porunceşte nu numai să spui nu acolo unde încuviinţarea ar fi altruism1. Căci eram condamnat să fiu al germanilor.. a nu le lăsa să se apropie ... ceste un instinct al autoconservării care se exprimă cel mai clar ca in. în sfîrşit. ci să spui nu cît mai puţin cu putinţă. domnule von Bulow . şi pe cît de sigur este că Wagner reprezintg printre germani o ciudăţenie. a odihnei .cunosc noroculde a nu gîndi Sudul fără un fior de teamă. nu o tăgăduiesc. Datorită nevoii statornice de apărare poţi deveni destul de slab spre a te mai putea apăra. Venea un cînt de departe. Dar mai caut încă şi astăzi o operă de aceeaşi fascinaţie primejdioasă. Ceea ce ne înrudeşte. şi încă şi mai puţin de Sudul meu în muzică. chiar şi laolaltă. Cînd caut un alt cuvînt pentru muzică. obişnuinţă. domnii mei germani!. Să te separi.încă prea comune. Cred câ cunosc mai bine decît oricine acel înfiorător ce stâ în puterea lui Wagner cele cincizeci de lumi ale desfătărilor străine.-§ % stinct de autoapărare. îşi cînta în taină o barcarolă. şi tot ceea ce s-a născut dincolo de Alpi . curgeau stropi aurii pe tremurâtoarea întindere. o muzică de coarde. spre care nimeni în afara lui nu avea aripi.sau evrei. Bach şi Hăndel. oricît de mici ar fi ele. zburdalnică. o energie risipită pentru scopuri negative. olandezi .dincoace. germani de rasă puternică. cei mai mari dintre aceştia sînt străini. odată devenite regulă. Apărarea.. maestrul Pietro Gasti. Nu ştiu să fac deosebire între lacrimi şi muzică . prea germane .o otravă. italieni. lumini. folosirea unei formule mistice. Cheltuielile noastre mari sînt cele mici pe care le facem des.felicitări. a-nu-lâsasă-se apropie este o cheltuială .am devenit wagnerian. încă un cuvînt pentru ascultătorii cei mai aleşi: ce îi cer de fapt muzicii.6. în celălalt caz. poate şi cîte ceva din Liszt. Din clipa în care a existat o partitură pentru pian a lui Tristan . Toate ciudăţeniile lui Leonar-do da Vinci îşi desfac vraja la prima notă din Tristan. mîngîietoare. în toate . 8. Gondole. Această operă este negreşit nec plus ultra a lui Wagner. N-am sâ admit niciodată că un german ar putea şti ce este muzica. N-aş putea să mă lipsesc de Rossini. slavi. ci o necesitate Cuvîntul folosit în mod curent pentru acest instinct de autoapărare este gust.o caut zadarnic în toate artele. destul de puternic pentru a schimba în folosul meu chiar şi ceea ce este mai îndoielnic şi mai primejdios. să te desparţi de ceea ce ar cere să spui iarăşi şi iarâşi'un nu.II asculta oare cineva?.acesta este un pas înapoi la o natura ca a lui Wagner. ca Heinrich Schirtz.. el s-a odihnit după osteneala cu Maeştri cîntârep şj cu Inelul.. Dar acestea nu se recuperează. Sâ fie adîncâ şi senină ca o dupâ-amiazâ de octombrie. Lumea este săracă pentru acela care n-a fost niciodată destul de bolnav pentru această "voluptate a infernului": aici este permisă. Să ne închipuim că ieşind . Eu însumi sînt încă destul de polonez pentru a-i sacrifica lui Chopin tot restul muzicii las la o parte din trei 25 motive Idila lui Siegfried a lui Wagner. de aceeaşi nemărginire dulce şi înfiorătoare cum este Tristan . o femeie mică şi dulce făurită din perfidie şi graţie.. A deveni mai sănătos . prima dovadă că nu eşti o întîmplare.. va pune alături întotdeauna numele noastre. fremâtînd de multicoloră fericire. A nu vedea multe. pentru a deveni astfel şi mai puternic. determină o sărăcire neobişnuită şi total de prisos. de muzica veneţianului meu.. a locului şi climei. Şi dacă spun dincolo de Alpi. 7.

Ierarhizarea capacităţilor.'. N-am avut nici o dorinţă Sînt cel care poate spune după patruzeci şi patru de ani de viaţă că'nu s-a străduit niciodată pentru onoruri.. viaţa 26 27 dăruită altora şi altele de acest fel pot deveni o măsură de protecţie pentru menţinerea celui mai neîndurător egoism..ca spre o mare liniştită: nici o dorinţă *nu-i tulbură oglinda. pentru bani! Nu că mi-ar fi lipsit. bogate şi 'libere. a te uita pe tine.. a tinde" spre ceva.din casa mea aş găsi în locul liniştitului şi aristocraticului Torino micul oraş de provincie german: instinctul meu ar trebui să se împotrivească. Din acest punct de vedere pînâ şi greşelile vieţii. ci mîinile deschise.200 pe zi pentru filologul cu un ritm de muncă mediu . Presupunînd că scopul.gînduri. între timp. iniţiativa. este adus din afară.aceasta a fost condiţia iniţială. nu încetează să crească în profunzime . arta de a separa fără a învrăjbi.. amînârile. "A voi' ceva. "ideea" organizatoare. poate chiar înţelepciunea supremă îşi găseşte expresie in acestea: acolo unde no'sce te ipsum ar fi calea sigură spre prăbuşire. N-ar trebui de aceea să mă transform în arici7 Dar a avea ţepi este o risipă. întreaga suprafaţă a conştiinţei . care în fond nu face altceva decît să învVtâ cărţile . viaţa mea este pur şi simplu minunată Pentru ţelul reevaluării valorilor erau poate necesare mai multe capacităţi decît s-au reunit vreodată într-un singur individ.toate acestea nu le cunosc din propria experienţă. destinul scopului urmărit depăşesc mult măsura medie. care este totuşi contrariul haosului .. nu gîndeşte. contrar principiilor şi convingerilor mele. Dacă nu invîrte. chemarea. pentru teme/. a nu " împăca1 nimic.îşj pierde pînâ la urmă complet capacitatea de a gîndi singur. o uriaşă multiplicitate. în zorii zilei.ea începe să poruncească. Astfel am ajuns într-o zi bunăoară profesor universitar . râmase doar simple chibrituri pe care trebuie să le freci pentru a sări scîntei . Chiar şi în această clipă privesc spre viitorul meu . Ocrotirea sa profundă s-a dovedit prin faptul că niciodată nici măcar n-am bănuit ce anume creşte în mine . Nu vreau cîtuşi de puţin ca ceva sâ devină altfel decît este. îndeplinirea unei dorinţe . în critica celor deja gîndite .: perfecţiune. unde fiecare lucru. "scop1 şi "sens . de orice atitudine impunătoare! Toate reprezintă pericolul ca instinctul "să se înţeleagă" prea devreme.un viitor amplu . Nu-mi amintesc sâ mă fi străduit vreodată . Prudenţa chiar şi faţă de orice cuvînt mare. iau partea instinctelor dezinteresate11: ele lucrează aici în folosul egoismului. cărările lăturalnice şi rătăcirile vremelnice. în expresie morală iubirea aproapelui. ruinate prin lectură1 încă de la treizeci de ani. Instinctul de autoapărare i-a slăbit. a te micşora. la "ţel". această construcţie păcătoasă. în aurora fiinţei tale -acest lucru'îl socotesc imoral! 9. a urmări un 'scop'. O altă înţelepciune şi apărare de sine este să reacţionezi cît mai rar posibil. modestiile . în primul rînd capacităţi opuse. chiar un lux îndoit. îl inundă Sau aş găsi metropola . fără ca acestea să se stînjeneascâ sau să se distrugă unele pe celelalte. în toată prospeţimea. distanţa.nu mă gîndisem niciodatâ: nici pe . înainte de a lăsa să se întrevadă ceva cu privire la sarcina dominantă.în viaţa mea nu exista nici o urmă de luptă. a nu te înţelege. in deplina Io. A citi o carte dis-de-dimineaţâ. respingînd tot ceea ce. dar aşa am trăit întotdeauna. unde nu creşte nimic.germană. Ea formează pe rînd toate facultăţile destinate să servească. a nu amesteca nimic. eu însumi nu vreau sâ fiu altfel. seriozitatea risipită în scopuri străine ţintei propuse au sens şi valoare O mare înţelepciune. învăţatul .căci conştiinţa este o suprafaţă .un decadent Am vâzut-o cu ochii: naturi înzestrate. Ajuns aici. Acesta este cazul special în care.el reacţionează doar. nu mai pot ocoli răspunsul propriu-zis la întrebarea cum devii ceea ce eşti? Şi prin aceasta ating capodopera autoconservării . nici un pericol n-ar fi mai mare decît acela de a te vedea pe tine însuţi faţă în faţă cu acest scop.egocentrismul. sa te sustragi situaţiilor şi relaţiilor în care ai fi condamnat să-ţi expui oarecum la vedere 'libertatea'. a te limita a te socoti la fel cu alţii devin însăşi raţiunea.. munca ascunsă îndelungată şi arta Instinctului meu. atunci cînd ai libertatea de a nu avea ţepi.. Privită din această perspectivă. El răspunde cînd gîndeşte unui stimul (un gînd citit) . Ca să devii ceea ce eşti presupune să nu bănui nici pe departe ceea ce eşti..trebuie păstrată liberă de înrîurîrea vreunuia din" marile imperative. sînt contrariul unei naturi eroice.că toate capacităţile mele au răsărit dintr-o dată mature. ea pregăteşte anume calităţi şi capacităţi care se vor dovedi într-o bună zi de nelipsit ca mijloc în vederea întregului. chemată să domine. bun sau râu. să devii astfel o simplă reacţie. al autodisciplinârii. altfel sar apăra de cărţi.el însuşi încetează de a mai gîndi. venit din această lume plată şi laşă. să conducă încet înapoi de pe cărările lăturalnice sau greşite. învăţatul îşi cheltuieşte întreaga putere în aprobare ssu negare. Voi lua ca termen de comparaţie relaţia cu cărţile învăţatul.

. "păcat. înainte de a vorbi despre efe voi atinge problema înţelegerii sau a neînţelegerii acestor scrieri. Ceea ce omenirea a examinat pînâ acum cu seriozitate nu sînt nici măcar realităţi. Cea mai mică constringere.. Nici mie însumi nu mi-a sosit încă timpul. "virtute". în care am făcut fârâ întrerupere numai lucruri de prim ordin. începutul meu în orice sens. Formula mea pentru măreţia omului este amor fati: de a nu dori nimic altceva. n-am dormit niciodată mai bine. Pe cine dispreţuiesc. pentru câ oamenii cei mai dăunători au fost consideraţi mari. Patosul atitudinii nu face parte din măreţie.hrană. întreaga cazuistică a egoismului .' suflet1.. A nu îndura doar ceea ce este necesar. scrierile mele sînt altceva. Eu nici măcar nu-i socotesc pe aceşti aşa-zişi primi" drept oameni în genere . un chip întunecat. într-o vreme absurd de timpurie. prin care pînâ şi un german poate deveni simpatic: chiar şi pentru a ajunge la adevăr. recreaţie. o prospeţime şi voioşie copleşitoare.eu am suferit întotdeauna numai cînd eram cu alţii. "lumea de dincolo". adevăr". înţeleptul Leopold von Ranke. îmi dăunez mie însumi prin aceasta cu atît mai mult cu cît sînt destinat sâ înfăptuiesc ţeluri mari. de educaţie au fost prin aceasta falsificate pînâ în temelii. poate că atunci vor fi înfiinţate chiar şi catedre . şi cu mult mai mult împotriva operei sale !. Cine m-a văzut în cele şaptezeci de zile ale acestei toamne.. Nu cunosc un alt fel de a duce la îndeplinire ţeluri mari decît jocul. nici în eternitate.) 10. "viaţă veşnică. n-a putut percepe la mine nici o urmă de încordare. cine are nevoie în genere de atitudini este fals. Sînt lipsit de orice trăsătură maladivă: nici măcar în perioadele de boală grea n-am devenit bolnăvicios: se va căuta fără rost în fiinţa mea o trăsătură de fanatism. O fac cît se poate de detaşat.sînt infinit mai importante decît tot ceea ce a fost socotit pînâ acum drept important.a fost singurul savant genial pe care l-am întîlnit pînâ astăzi El poseda acea pervertire agreabilă 28 care ne caracterizează pe noi cei din Turingia. sînt plin de atenţie faţă de cei mai umili .sau să ne înşele câ le-ar face cu răspunderea pentru toate 29 milenilile ce-mi vor urma... pe care nimeni nu le-ar putea imita . Dacă mă compar acum cu oamenii care au fost cinstiţi pînâ astăzi drept primii oameni.... pentru câ am fost învăţaţi sâ dispreţuim lucrurile "mărunte". climă. Şi a suferi de singurătate este o obiecţie .departe la aşa ceva. loc.ei sînt pentru mine în afara umanităţii. ca indiciu al măreţiei. N-am mîncat niciodată cu mai multă plăcere. de ordine sociala. ci. dimpotrivă. minciuni izvorîte din instinctele rele ale naturilor bolnave. sau . Răspund : aceste lucruri mici .' Toate problemele de politică. dăunătoare în cel mai adînc sens al cuvîntului. ghiceşte că îl dispreţuiesc: revolt prin simpla mea prezenţă tot ceea ce are sînge impur. noi preferăm drumurile ascunse. mi-a fost cerută de către profesorul meu Ritschl pentru a fi tipărită în al sâu Rheinisches Museum ( Riîschl -o spun cu veneraţie . ştiam deja că niciodată o vorbă omenească nu mă va atinge: m-a văzut vreodată cineva întristat pentru aceasta ? Şi astăzi am încă aceeaşi bunăvoinţă faţă de oricine. Ei sînt doar oameni funeşti. Eu sînt ceva. Aşa sînt toate noţiunile de "Dumnezeu'. deosebirea va fi evidentă.. De ce scriu cărţi atît de bune 1. de dispreţ ascuns. considerate de judecata comună drept indiferente.. Reţinere faţă de toţi oamenii pitoreşti ! Viaţa mi-a devenit uşoară. pentru că aveam abia douăzeci şi patru de ani Aşa am ajuns într-o zi. unii se nasc postum. produse ale maladiei şi instinctelor de răzbunare. sînt simple plăsmuiri. în esenţa incurabili care se răzbună pe viaţă. vreau sâ spun aspectele esenţiale ale vieţii însăşi. Cîndva vor fi necesare instituţii în care să se trăiască şi să se predea aşa cum înţeleg eu să trăiesc' şi să predau. în toate acestea nu există nici o umbră de orgoliu. o premisă esenţială. pentru a spune lucrurilor pe nume. cel mai uşoară cînd mi-a cerut cel mai mult.. Nu ne este îngăduit să avem nervi. aceasta este. S-a căutat măreţia naturii omeneşti. în nici o ciipă a vieţii mele nu se va găsi vreo atitudine arogantă sau patetică. Mă veţi întreba de ce am povestit de fapt toate aceste lucruri mărunte. Nu vreau sâ-l fi subestimat cumva cu aceste cuvinte pe apropiatul meu compatriot. " divinitatea " ei în" ele . Tocmai aici trebuie sâ înceapă reînvăţarea. nici în viitor. doi ani mai devreme. nic'i în trecut. cu atît mai puţin a-l tăinui .. Vreau sâ fiu contrariul lor: privilegiul meu este de a avea sensibilitatea cea mai înaltă pentru toate semnele instinctelor sănătoase. filolog: în sensul că prima mea lucrare filologică.... la şapte ani. aşa cum se cuvine: căci timpul acestei întrebări n-a sosit încă. ci a-l iubi. o nota dură în voce sînt toate obiecţii ce se îndreaptă împotriva unui om...orice idealism reprezintă ascunderea a ceea ce este necesar -....

un profesor al Universităţii berlineze mi-a dat binevoitor de înţeles că ar trebui să mă slujesc de o altă formă de expresie: aşa ceva nu va citi nimeni. Cine şi-a închipuit că a înţeles ceva de ia mine a confecţionat ceva despre mine după imaginea lui . să-mi doresc să fiu citit de modernii' pe care îi cunosc ! Triumful meu este tocmai opusul celui al lui Schopenhauer -eu spun "non legor.a putut cu toată seriozitatea sâ interpreteze cartea drept un semn al timpului1.. în viaţa mea am întîlnit rar 'reaua voinţă : de asemenea mi-âr fi greu să numesc vreun caz de rea voinţă" literară. dar mi se pare chiar drept. caractere verificate. pentru a lovi în capul cuiului pe deasupra mea într-un mod demn de reţinut . nici nu există nimic. V.. apărut în "Bund". De fapt aceasta este experienţa mea comună şi.. non legat. distrugătorul gnnraifti dă mult de gîndit . Cînd doctorul Heinrich von Stein s-a plîns odată cinstit că nu înţelege nici o vorbă din al meu Zarathustra i-am spus că aşa e bine: înţelegerea a şase fraze de aici. Alte cornute savante m-au bănuit din cauza lui de dan/vinism . ci Elveţia a fost cea care mi-a furnizat cele două cazuri extreme. editorfi mei ştiu acest lucru şi nu-mi vorbesc despre lucruri de acest fel. cu voia dumneavoastră.bănuiesc chiar că îşi scoate încălţările -pentru a nu mai vorbi despre cizme. respins de mine cu răutate. inclusiv din cărţi. Nu vreau să fiu confundat . de asemenea în "Bund". că astăzi nu se ştie lua de la mine este nu numai de înţeles. sub titlul Primejdioasa carte a lui Nietzsche". Trebuie sâ mi se ierte că sînt total lipsit de orice curiozitate fată de recenzarea cărţilor mele. Pînă la urmă nimeni nu poate afla din lucruri. Mi se pare că unul dintre cele 30 mai mari onoruri pe care şi le poate aduce cineva sie însuşi este să ia în mînâ o carte de-a mea . originalitatea experienţei mele. Cu atît mai mult încerc o explicaţie. în contrast cu oamenii moderni. cu oamenii buni1. Repet. în sfîrşit. vreau sâ spun că a fost înţeles drept tipul idealist1 al unui tip superior de om. Un articol al Dr. de pildă imaginea unui idealist. pentru care lui Kreuzzeitung i-a lipsit doar curajul ?.'. care atîrnâ greu. într-un caz aparte mi-a ajuns sub ochi tot ceea ce se putuse păcătui la adresa unei singure cărţi . cine nu m-a înţeles de loc consideră că nu trebuie nici măcar să fiu luat în seamă. prea greu.e vorba despre Dincolo de bine şi de râu". în acest caz nu se aude pur şi simplu nimic . n-ai nici urechi.cuvînt care în gura lui Zarathustra. . doar Journal des Debats . mai mult decît ştie deja. cu acest sentiment al distanţei. în schimb prea multă prostie pură .pentru interpretarea lui Zarathustra Dar ar fi'în totală contradicţie cu mine dacă aş aştepta deja astăzi urechi şi mîini pentru adevărurile mele: că astăzi nu se aude. Widmann. formate în înalte poziţii şi îndatoriri. drept adevărata şi dreapta filosofie a iunkerilor. reprezintă o culme în viaţa mea .. despre Dincolo de bine şi de râu".că ea reprezintă primul limbaj pentru o nouă serie de experienţe. ar trebui sâ fac un raport cuminte în această privinţă Este oare de crezut că National Zeitung .. Printr-o mică ironie a sorţii şi cu o consecventă pe care am admirat-o. te ridică pe o treaptă mai înaltă a muritorilor decît cea pe care ar putea s-o atingă oamenii moderni". acel mare falsificator de efigii. aş fi putut descumpăni tot restul literaturii. Să ne imaginăm un caz limită: că o carte vorbeşte despre trăiri adevărate aflate complet în afara domeniului unei experienţe frecvente sau doar rare . Chiar în vara aceasta. adică trăirea lor. fiecare frază era aici un adevăr răsturnat: fn fond nu fusese nimic altceva de făcut decît de " reevaluat toate valorile". nu Germania. am chiar şi genii .a fost înţeles aproape peste tot cu deplină candoare în sensul acelor valori a căror antiteză apare în figura lui Zarathustra. Acestea au fost spuse pentru germani.numai inteligenţe alese. pînâ şi" cultul eroilor al lui Carlyle..mă feresc să spun în ce sens. cînd poate cu literatura mea.. Cel din urmă îl consideră de pildă pe Zarathustra drept exerciţiu de înaltă stilistică. cu dorinţa de a mă îngriji mai tîrziu şi de conţinut. 2. a fost prin aceasta recunoscut.. Widmann îşi exprima respectul faţă de curajul cu care caut să desfiinţez toate sentimentele cinstite.în loc ca acest ■ cui să nimerească în capul meu. Cui îi şopteam că trebuie sâ caute mai degrabă un Cesare Borgia decît un Parsifal nu-i venea să-şi creadă urechilor. dacă vreţi. jumătate sftnt" şi jumătate geniu .... Prietenii mei. şi o relatare globală asupra cărţilor mele din partea domnului Karl Spitteler. Dr..şi nu arareori ceva opus mie.de aceasta ţine faptul că eu mă confund cu alţii.menţionez pentru cititorii mei străini că este vorba de UD ziar prusac. Pentru lucrurile la care n-ai acces printr-o experienţă trăita.eu însumi citesc. pentru că peste tot în alte părţi am cititori . mai ales în ziare. cu creştinii şi alţi 31 nihilişti . N-aş vrea prin aceasta să subestimez plăcerea pe care mi-a făcut-o adeseori nevinovăţia ce stă în negarea scrierilor mele. Cum aş putea eu . cu amăgirea auditivă ca acolo unde nu se aude nimic.. Cuvîntul supraom" pentru desemnarea tipului celei mai înalte izbînzi..

Bâtrfnul meu profesor Ritschl pretindea chiar câîmi concep pînâ şi dizertaţiile filologice ca un romancier parizian .. Am auzit acestea pînâ şi despre Zarathustra . celor îmbătaţi de taine. prin urmare. Cine nu vrea să aibă nimic comun cu conţinutul lor. ci încă mult mai mult laşitatea.că aş tulbura pînâ şi odihna nopţii. simpli germani. îmi cunosc într-o oarecare măsură privilegiile ca scriitor. St.expresia îi aparţine domnului Taine.. în unele cazuri am şi constatat cît de mult' strică " gustul obişnuinţa cu scrierile mele. Aceasta interesează destul de mult femeiuştile . 3.. Cine se înrudeşte însă cu mine prin înălţimea voinţei trăieşte aici adevărate extazuri ale învăţării pentru că eu vin din înălţimi la care nici o pasăre nu sa ridicat vreodată. acei care nu mi-au auzit niciodată numele.pentru că nu vreţi sâ vă purtaţi mîna laşa de-a lungul unui fir. Petersburg. Sînt antimăgarul par excellence şi deci un monstru al istoriei universale -sînt. nici cuvîntul filosofic. prevăzător.. dau de înţeles că' nu sînt întotdeauna de părerea mea.ceva mlădios. un grăunte din acea sare care nu devine niciodată neghioabă . Dacă încerc sâ-rni alcătuiesc imaginea unui cititor desâvîrşit. frumoasa consecvenţa a tuturor sufletelor frumoase Cornutele din rîndurile cunoştinţelor mele...pot face orice.pentru aceasta nu trebuie să fii german. Paris şi New-. ademenitori. aerul stătut din ungherele unui suflet te exclud.şi se remarcă un progres în limpezimea sporită a tonului. Mi sa spus că nu este cu putinţă sâ mai laşi din mînâ o carte de-a mea .. Ia Copenhaga. necurăţenia. A gîndi ca un german. ajung cel mult pînâ la a fi stînjenit. Nu există un gen de cărţi mai semeţ şi în acelaşi timp mai rafinat: ele ating ici şi colo punctul cel mai înalt care poate fi atins pe pâmînt. de pilda. cinismul. la apariţia mea se luminează şi se îmblînzeşte orice chip Ceea ce m-a măgulit'cel mai mult pînâ acum este faptul că toate precupeţele nu-şi găsesc liniştea pînâ cînd nu-mi aleg cei mai dulci dintre strugurii lor. pînâ şi în cele mai 'înalte forme ale ditirambului. Stockholm. j§i trebuie sâ recunosc că mă bucură şi mai mult cei ce nu mă citesc. foarte instructivele reacţii la scrierile mele.York.. Spiritele total vicioase..şi. Dumnezeu să-mi ajute ! Amin Ştim cu toţii. în Germania. îndrăznesc să afirm că posed cele mai mici urechi. O rusoaica fermecătoare nu se va înşela niciodată asupra originii mele Nu reuşesc sâ devin solemn... Pătrunderea in această lume distinsă şi delicată este o favoare fără seamăn .germană. Nu pot altfel. viclean. nu înţeleg pur şi simplu aceste cărţi . le consideră mai prejos de ei. Alte cârti nu mai pot fi pur si simplu citite. antichristul. mincinoase pînâ în străfunduri..adevărate printre cititorii mei. al căror suflet este atras cu flaute de orice abis: . ele trebuie cucerite atît cu cele mai delicate degete cît şi cu cei mai vînjoşi pumni. a simţi ca un german . Orice slăbiciune sufletească te exclude odată pentru totdeauna. orice feminism1 la oameni. Nu trebuie sâ te fi cruţat niciodată pe tine însuţi. acolo nu vă place sâ deschideţi. pe greceşte. în sfîrşit: n-am ştiut sâ spun mai bine cui îi vorbesc totuşi pînâ la urmă decît a spus-o Zarathustra: cui totuşi vrea el sâ-şi povestească taina9 Vouâ. şi nu numai pe greceşte. şi unde puteţi sâ ghiciţi. 4. cunosc prăpăstii în care nu sa rătăcit încă nimeni. cu voia dumneavoastră. cel puţin cele filosofice. aşa-zişii mei prieteni. trebuie sâ ai duritatea printre deprinderi pentru a râmîne vesel şi senin printre adevăruri limpezi şi dure.. La Vienâ. lată pînâ unde trebuie sâ fii filosof. chiar şi orice dispepsie: nu trebuie să ai nervi. un aventurier şi descoperitor înnăscut. devine cu acest prilej impersonal": sînt felicitat de a fi ajuns din nou aşa departe .. nu şi în şesul Europei. celor care iubesc clarobscurul. dorinţa tainică de răzbunare din măruntaie: un cuvînt al meu împinge toate instinctele rele în obraji. numită -esprit. căutători îndrăzneţi.. trebuie sâ ai un pîntece voios.absurd de captivante La Paris lumea chiar se miră de toutes mea audaces et fi32 nesses' . Printre cunoştinţele mele am mai mulţi cobai prin care mă pătrund de diferitele... Ei bine. dar că totuşi 33 uneori.sînt pretutindeni descoperit.. vouă celor care navigaţi cu pînzele viclene pe mări înspâimîntâtoareVouâ. dar asta e peste puterile mele. reprezintă o poartă închisă pentru mine: el va împiedica întotdeauna pătrunderea în acest labirint al cunoştinţelor temerare. atunci îmi apare întotdeauna un monstru de curaj şi curiozitate. . Nu numai sărăcia.mi se pare că se simt mai bine înţelese de mine. Nu degeaba polonezii sînt numiţi francezii slavilor.. ce este un urechiat. mă tem că la mine se va găsi. este pînă la urmă o favoare pe care trebuie s-o fi meritat. sufletele frumoase". unii o ştiu chiar din experienţă. dar oriunde ajung. aici la Torino de pildă. De asemenea. şi în afară de aceasta .. chiar şi la bărbaţi...

O femeiuşcă ce-şi caută răzbunarea ar da peste cap însuşi destinul Femeia este nespus mai rea decît bărbatul. cele care n-au reuşit. Morala. foate aşa-numitele "suflete frumoase1 au la bază un râu fiziologic -'nu spun totul. asupra cărora toată lumea este în esenţă de acord .. pur obiectivi.. Poate prima concluzie la care ajunge un bun cititor .. în esenţa ei este ura de moarte a sexelor.. Femeia are nevoie de copii. a desmoralizat pînâ la acea cumplită neghiobie câ dragostea ar trebui să fie ceva altruist1. a unei tensiuni lăuntrice patetice. Lucrarea mea Zarathustra de pildă îşi caută deocamdată încă asemenea oameni . furişat şi subteran! Şi în acelaşi timp atît de plăcut!. se apârâ cu mîini şi picioare 35 împotriva drepturilor In genere: starea naturală.câ exista unii capabili şi demni de o asemenea însufleţire...toate legile perioadei sînt artă a mişcărilor. femeie superioară ... deţin numeroase posibilităţi de expresie stilistică .. " idealism1 pur. înaintea mea nu s-a ştiut ce se poate face cu limba germana şi în genere cu o limbă Arta marelui ritm. emancipatele cărora le lipseşte dotarea pentru a face copii. "Emanciparea femeii" . a falsificat toată psichologica pînâ în străfunduri. create tocmai în acest scop. Trebuie sâ te sprijini foarte bine pe tine. despre moralişti şi alte capete seci. nici un mijloc mai sigur în acest scop decît pregătirea gimnazială. care nu greşeşte în alegerea semnelor.în ceea ce priveşte mijloacele.o! va mai trebui sâ caute mult! Trebuie sâ fii demn pentru a-l cerceta. am zburat cu mii de mile dincolo de ceea ce s-a numit pînâ acum poezie 5. Pot îndrăzni sâ afirm. câ eu cunosc femeiuştile? Aceasta face parte din zestrea mea dionisiacă.. Cine ştie? poate câ sînt primul psiholog al eternului feminin Toate mâ iubesc . Sau propoziţia omul aspiră spre fericire . O.... această . ca şi binele în sine". căci aş deveni medi-cinic. eternul război dintre sexe. aceasta Circe a umanităţii. pretext. Şi pînă atunci nu va exista nimeni care sâ înţeleagă arta care a fost risipită aici: nimeni n-a avut vreodată de risipit mâi multe mijloace artistice noi.Aş vrea sâ mai spun ceva în general despre arta mea stilistică Scopul oricărui stil este comunicarea unei stări. de pildă la Henrik Ibsen.. inclusiv prin ritmul acestora: şi datorită faptului câ diversitatea stărilor mele interioare este ieşită din comun. Sau propoziţia Fericirea este răsplata virtuţii.. Femeia. dar şi mai înţeleaptă: bunătatea la femeie este deja o formă a degenerescentei. altfel nu poţi cîtuşi de puţin iubi. Lupta pentru drepturi egale este chiar un simptom de boaiâ orice medic ştie acest lucru.. Instinctul meu este în această privinţă infailibil. cînd de fapt ego însuşi nu este decît o înşelătorie înalta .un cititor după cum îl merit. cu cît este mai femeie. O întreagă specie a idealismului vâtâmâtor ..este ura instinctivă a femeii ratate. faţă de femeia pe deplin izbutită . cu un ditiramb ca ultimul din cel de-al treilea Zarathustra. Principiile. tactică.. Râmînea de dovedit cum a fost aşa ceva posibil tocmai în limba 34 germană: mai înainte eu însumi aş fi respins această hotârîre.. marele stil al periodicii: ca expresie a unui avînt şi căderi uriaşe a pasiunii sublime. 'femeie idealistă". prin semne.apar la mine drept greşeli naive: de pilda.care apare de altfel şi la bărbaţi. Bun este orice stil care reuşeşte sâ comunice cu adevărat o stare interioara.. bărbatul este întotdeauna doar mijloc: asa grăit-a Zarathustra.curată prostie. în treacăt. S-a înţeles oare definiţia pe care am dat-o iubirii? Ea este singura demnă de un filosof. câ nu lipsesc aceia cărora ai voie sâ te împărtăşeşti... credinţa că altruist şi egoist" ar fi antiteze. primejdios. Presupunînd câ există urechi . S-a auzit răspunsul meu la întrebarea cum se tratează o femeie . FemeiuştHe ştiu prea bine acest lucru: nu le interesează de fel bărbaţii altruişti. un Ideal1. Cunosc aceste săritoare menade. câpâţîni de varză . pantalonii şi drepturile politice de vot pentru bovine. Nu există acţiuni nici egoiste. Din fericire nu sînt dispus sâ mâ las sfîşiat: femeia desâvîrşitâ sfîşie cînd iubeşte. intitulat Cele şapte peceţl". îi oferă oricum de departe primul loc. Stilul bun în sine . Sau propoziţia Plăcerea şi neplăcerea sînt contrarii11.. adică încapabile sâ nască. trebuie să te ţii cu îndrăzneală pe amîndouă picioarele. cam ca şi frumosul în sine. De fapt emancipatele sînt anarhişti în lumea eternului feminin1. nici altruiste: ambele noţiuni sînt nonsensuri psihologice. Iubirea . este război. ele vor sâ coboare nivelul general al femeii.lupta împotriva "bărbatului" este întotdeuna doar mijloc.este câ prin scrierile rnele vorbeşte un psiholog fârâ seamăn.în general cea mai bogată artă a stilului de care a dispus vreodată cineva. ca şi " lucrul în sine.cum este ea 'mîntuită"? Fâcîndu-i-se un copil.. au fost descoperite abia de mine. supraomeneşti.fârâ sâ mai vorbim despre filosofii care se pricep la toate. Atunci cînd se înalţă pe ele ca femeie în sine". care mă citeşte aşa cum filologii buni de altădată îl citeau pe Horaţiul lor . nemaiîntîlnite. a mişcărilor .o poveste veche: excepţie fac femeiuştile nenorocite. al căror instinct primar este răzbunarea.. ce mic animal de prada. a ritmului..

. ca dezvoltare a acestei idei". nu dăruit şi surprins. "Naşterea tragediei" pare foarte inactuală: nu ţi-ai putea imagina niciodată câ a fost începută sub tunetele bătălie': de la Worth. orice întinare a acesteia prin I noţiunea de «murdar» reprezintă o adevărată crimă la adresa vieţii -este adevăratul păcat împotriva Sfîntului Spirit al vieţii'.fată bâtrînâ tipică . citez o ciudată mostră de psihologie ce apare în ! Dincolo de bine şi de râu" . Am reflectat asupra acestor probleme în 37 faţa zidurilor de la Metz în nopţi reci de septembrie. de o noua nemulţumire şi renunţare..nu ceea ce este. Socrate ca instrument al destrămării greceşti. a cârui măiestrie stă în faptul că ştie sâ pară . s-ar spune astăzi -. ca o oglindă. Orice dispreţuire a vieţii sexuale.negermană . că eu aş fi răspunzător de opinia care sa statornicit asupra valorii culturale a acestei mişcări. recunoscut pentru prima oara ca decadent tipic.. s-ar putea mai curînd crede că lucrarea a fost scrisă cu cincizeci de ani înainte Ea este politic indiferentă . Pentru a fi drept cu Naşterea tragediei' (1872) trebuie uitate unele lucruri Ea a avut influenţa şi a fascinat chiar. zeul ispititor şi înnăscutul seducător al conştiinţelor.interzic de altfel orice presupunere privind persoana pe care o descriu în acest loc. a cărui voce ştie sâ coboare pînâ în străfundurile oricărui suflet. prin această optică.. mai nesigur poate. mîngîiat şi ascultat de un vînt de dezgheţ. voi mai cita un articol din codul meu moral împotriva viciului: prin noţiunea de viciu combat tot ceea ce este împotriva naturii sau. prin ceea ce na izbutit -şi anume prin aplicarea ei mişcării wagneriene. Opera bunăoară şi revoluţia. a firescului în dragostea sexuală. daca îndrăgim vorbele frumoase. ca şj cum aceasta ar fi reprezentat un simptom al ivirii unui astru. care nu spune nici un cuvînt. vede în el una dintre rădăcinile întregii arte greceşti." Naşterea tragediei 1. mai fragii. Şi pentru a nu lasă loc nici unei bănuieli asupra opiniei mele în această privinţa. Şi astăzi mi se mai aminteşte. lucruri care nu se întîiniserâ încă niciodată. mai gingaş. Geniul inimii care învaţă mîna neîndemînaticâ şi grăbită să zăbovească şi sâ cuprindă mai gingaş. Geniul inimii care sâ amuţească tot ceea ce 36 este zgomotos şi vanitos şi te învaţă sâ asculţi. 'Cele două înnoiri hotârîtoare aduse de carte sînt pe de o parte.Tocmai tragedia este dovada că grecii nu erau pesimişti: Schopenhauer s-a înşelat aici. istoria însăşi.transpusă în metafizic. Geniul inimii. mai frînt. de la a cârui atingere fiecare pleacă mai bogat. care descoperă comoara ascunsa şi uitată. 'Geniul inimii. Aceasta scriere a devenit un eveniment în viaţa lui Wagner: abia începînd de aici au apărut primele speranţe mari legate de numele lui. după cum s-a înşelat în toate Privita cu o anumită neutralitate. idealismul.. picătura de bunătate şi spiritualitate dulce sub crusta groasă de gheaţă opacă şi care este o baghetă magica pentru fiecare grăunte de aur de mult îngropat în temniţa cu mult nisip şi ml. deschis. . nu miluit şi apăsat ca de o bunătate străină. nu aruncă nici o privire în care sâ nu existe o urmă sau o cută a ispitei. înţelegerea fenomenului dionisiac la greci ■ ea redă prima psihologia acestora. care netezeşte sufletele aspre şi le face sâ simtă o noua dorinţă:"de a zace liniştit. în plin serviciu de ambulanţă. se luminează şi se explică reciproc. aşa cum îl posedă acel mare lucru ascuns.l-au depăşit.. O idee .dar s-a trecut peste ceea ce scrierea mea ascundea de fapt ca valoare.. dar plin de speranţe care n-au încă nume. are un miros hegelian supărător şi doar unele formulări sînt încărcate cu parfumul de înmormîntare al lui Schopenhauer. spre a-l urma cu tot mai multa convingere şi consecvenţa.are drept tel otrăvirea conştiinţei împăcate.. cealaltă este înţelegerea socratismului. în tragedie opoziţia se transformă în unitate. ci mai bogat în el însuşi. una pe cît de cinstită pe atrt de severă.. Principiul sună astfel: !' Propăvâduirea castităţii este o provocare publică la ceva împotriva naturii.. puse dintr-odată faţă în faţă. uneori chiar în mijlocul unei reprezentaţii a lui Parsifal. Pentru a oferi o imagine despre mine ca psiholog. ca sâ se reflecte în ele cerul adînc.. Mi-am văzut adesea scrierea citata ca " renaşterea tragediei prin spiritul muzicii': a fost luata în considerare doar noua formulă artistica pentru intenţia şi sarcina lui Wagner . de a se strînge tot mai aproape de el. mai nou pentru sine decît înainte.opoziţia dintre dionisiac şi apolinic . 6. Spiritul grec şi pesimismul": acesta ar fi fost un titlu mai puţin ambiguu: anume ca primă învăţătură cu privire ia felul în care grecii au pus capăt pesimismului . ci ceea ce reprezintă o cerinţă mai mult pentru cel ce-l urmează.. pUn de o nouă voinţă şi năzuinţă.

el miroase putregaiul. ca forţă ce distruge viaţa! în întreaga carte o tăcere adîncâ. Să aruncăm o privire peste un secol. a putut să încuviinţeze drept bun. a vinei însăşi. adică a ciclului tuturor lucrurilor ce se repetă necondiţionat şi la infinit . O singură dată apare o aluzie la preoţii creştini ca la ' un soi de pitici vicleni". exuberant şi impetuos. ca o condiţie a sa.singurele valori pa care Naşterea tragediei' le recunoaşte: este nihilistă în cel mai adînc sens. Cel puţin Stoa. nu este doar înţelegerea cea mai înaltă. chiar şi filosofia lui Platon într-un anume sens. dovedeam limpede cît de puţin era expusă siguranţa instinctului meu psihologic pericolului vreunei idiosincrasii morale: a considera morala însăşi drept simptom al decadenţei este o înnoire. în timp ce în simbolul dionisiac este atinsă limita extremă a afirmării.aşa cum greşit a înţeles Aristotel.această învăţătură a lui Zarathustra ar putea să fi fost deja propovăduită de Heraclit. primul.. voinţa de a trăi. a tot ceea ce este îndoielnic şi 38 străin în existenţa însăşi. plin de voioşie. în apropierea căruia mie mai cald. ceea ce este hotârîtor într-o filosofie dionisiacă. poartă urmele ei. Raţionalitatea cu orice preţ. 3. din belşug. cu negarea radicală chiar şi a noţiunii de fiinţă . filosofia lui Schopenhauer.aici recunosc întotdeauna ceea ce îmi este mai apropiat dintre toate care au fost 39 gîndite pînâ acum. de un prisos de putere: căci în aceeaşi măsură în care curajul poate îndrăzni sâ înainteze. Aprobarea trecerii şi a distrugerii. nimic nu este de prisos'.ea reprezintă una dintre condiţiile lor de conservare. ca forme tipice) şi formula afirmării supreme. mâ simt mai Dine ca oriunde... învăţătura eternei reîntoarceri". cunoaşterea definitivă a ceea ce este psihologia tragediei.. Cunoaşterea. fenomenul minunat al dionisiacului. Nimic'din ceea ce este nu trebuie înlăturat. duşmănoasă cu privire la creştinism. am exprimat-o şi în Amurgul zeilor1 : Aprobarea vieţii chiar şi în cele mai stranii şi mai dure dintre aspectele ei . născută din abundenţă.!. care a moştenit aproape toate ideile esenţiale ale lui Heraclit.' în acest sens am dreptul sâ mâ consider pe mine însumi drept primul filosof tragic . tot atil de mult. înaintea mea n-a existat această transpunere a dionisiacului într-un patos filosofic: lipsea "înţelepciunea tragică .instinctului. ci pentru bucuria eternă de a fi tu însuţi. nici dionisiacă: ea neagă toate valorile estetice . după puterea ta.laturile vieţii refuzate de creştini şi alţi nihilişti sînt infinit superioare pe scara valorilor faţă de ceea ce a încuviinţat instinctul decadenţei. n are nevoie să respingă creştinismul. Ea nu este nici apolinică.. cei din cele două secole dinaintea lui Socrate O îndoială mi-a rămas la Heraclit. instinctul degradării care se întoarce cu dorul de răzbunare împotriva vieţii (creştinismul. Pentru a înţelege toate acestea este nevoie de curaj şi. Nu pentru a te elibera de teamă şi de milă. Cine nu înţelege doar cuvîntul dionisiac'. bucurîndu-te chiar în jertfa celor mai înalte plăsmuiri ale ei de resursele ei nesecate . spus vieţii. recunoscîndu-l pe Socrate drept decadent.idealul .am căutat zadarnic urmele ei pînâ şi la marii greci ai filosofiei. de "subpâmînteni". Descoperisem singurul simbol singura replică a istoriei la experienţa mea cea mai intimă -şi înţelesesem astfel. întregul idealism . pe Platon sau pe Schopenhauer .adică drept opusul şi antiteza extremă a filosofului pesimist.Ei n-au libertatea de a cunoaşte: decadenţii au nevoie de minciună . ceva unic în cel mai înalt grad în istoria cunoaşterii Cît de mult zburasem cu amîndouâ deasupra jalnicelor flecăreli ale capetelor mărginite despre antiteza optimism-pesimism! Am fost primul care a văzut adevărata antiteză. te apropii de adevăr. aprobarea contradicţiei şi a războiului. devenirea. în această scriere vorbeşte o neţărmurită speranţă. 2 Acest începui este peste măsură de ciudat. ci şi cea mai\ profundă. nu pentru a te purifica de un sentiment primejdios printr-o descărcare vehementă . dincolo de teamâ_şi milă ■ acea bucurie care mai cuprinde în sine şi bucuria distrugerii. ce înţelegeam eu ca punte spre psihologia poetului tragic.iată ce numeam eu dionisiac. Măsura în care găsisem astfel ideea de " tragic'. susţinută şi confirmată în modul cel mai strict de adevăr şi ştiinţă. Acest da ultim. ci se şi înţelege pe sine în acest cuvînt. în aCelaşi timp.. ca forţă primejdioasă. acceptarea realităţii este pentru cel puternic o necesitate la fel de mare ca laşitatea şi fuga de realitate a celui slab sub imboldul slăbiciunii . presupunînd că reuşeşte atentatul meu asupra a două milenii de împotrivire faţă de natură şi .. Pînâ la urmă îmi lipseşte orice motiv de a renunţa l'a speranţa unui viitor dionisiac al muzicii.Raţionalitatea' împotriva. 4. o acceptare fără rezerve a suferinţei însăşi.

cine ştie ? Viziunea unei sărbătorile care o voi mai trăi. şi niciodată nu se va găsi o expresie mai grandioasă pentru evenimentul Zarathustra. descriam ceea ce auzisem eu .. în această lucrare. el nu s-a recunoscut în operă.alăturarea forţelor celor mai senine 40 şi a celor mai funeste.poate şi că încheietura mîinii mi se mişcă periculos de liber. că îmi place să trag spada . va renaşte atunci cînd omenirea va depăşi conştiinţa ceîor mai aspre. Este cea mai stranie 'obiectivitate1 din cîte pot exista.. tipuri inoportune 41 par excellence. două portrete ale celui mai aspru egoism. certitudinea absolută a ceea ce sînt s-a proiectat asupra unei realităţi întîmplâtoare oarecare -adevărul despre mine vorbea dintr-o adîncime abisală.. ideea de la Bayreuth" se transformase în ceva care pentru cunoscătorii lui Zarathustra al meu nu va fi o noţiune enigmatică.se poate scrie fără teamă numele meu sau Zarathustra acolo unde în text apare numele de Wagner. puterea neţărmurită de a învăţa. ceea ce macină şi osteneşte viaţa în felul nostru de a practica ştiinţa: că viaţa suferă de pe urma acestui angrenaj şi mecanism' dezumanizat' a depersonalizării' muncitorului. Bayreuth. nevoia unor anti-Alexandru pentru a reînnoda nodul gordian al culturii greceşti. Făgăduiesc o eră tragică: cea mai înaltă artă în afirmarea vieţii. Fără sens. devine barbară. Primul atac (1873) s-a îndreptat împotriva culturii germane spre care priveam încă de atunci cu un dispreţ necruţător. trasată cu o mare profunzime şi fără a atinge nici o clipă realitatea wagneriană. Zgomotul pe care l-a provocat a fost magnific în toate sensurile. a falsei economii a diviziunii muncii'. La pag. Bismarck . cultura . în acelaşi timp. Acel partid nou al vieţii.. Un psiholog ar mai putea să adauge că ceea ce auzisem eu în anii tinereţii în muzica lui Wagner n-are nimic de-a face cu Wagner. întreaga mică ticăloşie germană este un nor în care se oglindeşte o nesfîrşită Fata Morgana a viitorului. tragedia. creştinism.. pentru reabilitarea noţiunii de 'cultură". cultură. va face iarăşi posibil pe pămînt acel prea-plin de viaţă. fără scop: o simplă opinie publică'. ale celei mâi aspre autodiscipline.. în acel măreţ miez al zilei. apropierea revenirii spiritului grec.. inclusiv distrugerea nemiloasă a tot ce este degenerat şi parazitar. Nu există vreo neînţelegere mai vătămătoare decît aceea de a crede că marele succes de arme al germanilor ar dovedi ceva în favoarea acestei culturi . poate cu totul altceva. sensul istoric" cu 'care secolul nostru se mîndreşte a fost recunoscut pentru prima oară drept boală. . fără ca voinţa de acţiune să fie prin aceasta strivită.. că atunci cînd descriam muzica dionisiacă. fără să sufere. privirea despre care se vorbeşte la pagina 7 este adevărata privire a lui Zarathustra. această voinţă de putere cum n-a avut-o niciodată un om. Dintre aceste patru atentate primul a avut un succes extraordinar. Ascultaţi accentul de istorie universală cu care este introdusă noţiunea de sentiment tragic": în această scriere sînt numai accente de istorie universală. Scopul se pierde. Cele patru Inoportune slnt pe de-a-ntregul războinice.. pline de dispreţ suveran faţă de tot ceea ce în jurul lor se numea "imperiu. 2. care şi-a asumat cea mai înaltă dintre misiuni.. drept simptom tipic al decăderii... este scrierea mea " Wagner la Bayreuth': în toate punctele psihologic hotârîtoare este vorba numai despre mine .că a trebuit să traduc şi să transfigurez instinctiv totul în noul spirit pe care îl purtam în mine. 'succes. toate trasaturile caracteristice ale naturii mele au fost transpuse în ceie ale lui Wagner . Wagner. în a treia şi a patra Inoportună sînt schiţate. Dovada. aceea de educare superioară a umanităţii. cutezanţa fără reţinere în cele spirituale. în această scriere totul este profeţie. Inoportunele 1. întreaga imagine a artistului ditirambic este iitiaginea preexistentului autor al lui Zarathustra. -Schopenhauer şi Wagner sau: într-un cuvînt.de pîngârire a umanităţii. cînd floarea celor aleşi sînt'binecuvîntaţi pentru cea mai înaltă misiune . ci poate. actul unei imense purificări şi sfinţiri a umanităţii. ca indicaţii ale unui concept mai înalt al culturii. Patosul primelor pagini este cel al istoriei universale. dar necesare războaie. după ce a fost desfăcut. Nietzsche. din care va trebui să crească din nou starea dionisiacă. fără substanţă.. Wagner însuşi şi-a dat seama de acest lucru. atît de puternică cum nu poate fi decît o dovadă.sau chiar victoria ei împotriva Franţei. 71 este descris şi anticipat stilul din Zarathustra cu o siguranţă hotârîtă. Chiar şi psihologic. Ele demonstreză că nu eram ' Hans visătorul. decît cea care se găseşte ia pag 43-46. Pusesem degetul pe rana unei naţiuni victorioase anume că victoria ei nu reprezenta un eveniment cultural..mijlocul activităţii ştiinţifice modeme. A doua Inoportună (1874) scoate la iveală ceea ce este primejdios..

Nimeni nu mi-a căutat pînă acum pricină.ele conţineau mai mult albastru de Berlin". bâtrînul hegelian Bruno Bauer care de atunci înainte a devenit unul dintre cititorii mei cei mai atenţi. N-aş susţine că Inoportunele puse sub semnul lui Schopenhauer şi Wagner ar putea servi în mod special la înţelegerea sau chiar şi numai la formularea problemelor psihologice ale celor două cazuri . ceea ce este elementar în natura lui Wagner este deja desemnat aici.. pentru a exersa cîteva formule. gustului matur. Cu ei. care nu erau încă de loc fixate. istoriograful prusac. aşa cum foloseşti un prilej care ţi se oferâ pentru a exprima ceva. în fapt. a autoapărării pînâ la duritate. şi anume o problemă de educaţie fără seamăn. Paradisul meu se afla "la umbra paloşului meu1. Articolul său a putut fi citit în Augsburger Zeitung . Aprobindu-mâ necondiţionat. un drum spre măreţie şi spre misiuni 43 de amploare istorică universală îşi cerea prima expresie. întâmpinările prusace au fost mai perspicace . Hiliebrand a dat o înalta apreciere formei scrierii. Ei ar duce un război neîmpăcat'împotrjva a ceea ce eu sînt si a ceea ce vreau. Faptul este de altfel semnalat.. am folosit ocazia pe care mi-o ofereau tipuri celebre. şi anume după chipul lor. mi-a fost greu sâ-i împiedic pe cei indignaţi din Basel să treacă la fapte.fâcînd abstracţie. De pildă. a polemicii. De departe cea mai bine auzită şi cu cea mai mare amărăciune resimţită a fost pledoaria deosebit de viguroasă şi de îndrăzneaţă a de obicei atît de blîndului Karl Hillebrand.ei încă mai t'fed cu toţii în ideal . ca incorigibile capete seci şi măscărici ai ideilor moderne . el poate fi citit astăzi. 3. în favoarea mea s-au declarat necondiţionat doar cîţiva domni în vîrstâ. cu o siguranţă adîncâ a instinctului. sînt tratat în Germania cu o prudenţa morocănoasă: de ani de zile am uzat de totala libertate a cuvîntului. nu face decît sâ-şi exprime consecinţele. într-o formă ceva mai reţinută.în arta atît de periculoasă şi de nerecomandat. îmi răspunseră atît de cinstit şi de grosolan pe cît mi-aş fi putut dori. Eu sînt primul imo-ralist.culturâ pe care o pierduse. unde ar putea să capete lămuriri despre noţiunea de. 'moment de cotitură. ca o adevărată reîntoarcere a seriozităţii germane şi a pasiunii germane în problemele spiritului. de care nimeni nu se bucură astăzi destul. întărind chiar în ceea ce îndrăznisem eu sâ spun despre sărăcirea limbii în Germania (astăzi fac pe puriştii şi nu mai ştiu nici sâ construiască o fraza). pe scurt ca autorul acelei evanghelii de berărie a noii şi vechii credinţe' (cuvîntul filistin al culturii1 a trecut din scrierea mea în limbajul curent). acest ultim german uman care a ştiut să mînuiascâ pana. Cea mai curioasă şi de asemenea cea mai lungă reacţie faţă de scriere şi de autor a venit din partea unui vechi elev al filosofului von Baader. pe care îl făcusem de rîs ca tipul filistinului german al culturii şi al omului satisfăcut. Se tace. presupunînd că ar înţelege . Aceşti prieteni vechi. Ateismul a fost ceea ce m-a condus la Schopenhauer. Privind lucrurile în mare. un oarecare profesor Hoffmann din Wurzburg... cărora ca locuitori ai Wurtembergului şi ca şvabi le-am aplicat o lovitură profundă cînd l-am găsit pe idolul lor Strauss ridicol. cum se cuvine. Prin aceste scrieri urmăream de fapt cu totul altceva decît sâ fac psihologie. mă aflu într-o dezbinare chiar mai adîncâ decît cu oricare dintre duşmanii lor Şi ei vor în felul lor să îmbunătăţească lumea. tocmai pentru germani. din motive amestecate şi în parte ascunse. de pildă sâ-i indice domnului von Treitschke.Răspunsul a venit din toate părţile şi nu numai de la vechii prieteni ai lui David Strauss. mai ales în imperiu".aceea de a provoca un soi de criză şi de a aduce soluţia definitivă în problema ateismutj/i. 42 primă autoreflecţie. vestitul Grenzboten. un nou mod de înţelegere a autodisciplinei. . drept un talent actoricesc care.acel curaj suprem care aduce pe banca acuzării tocmai pe favoriţii unui popor. El îmi prezicea o mare menire . prin mijloace şi intenţii. De asemenea. semne. Efectele acestei scrieri în viaţa mea au fost de nepreţuit". Cel mai necuviincios a răspuns o gazetă din Leipzig. în ultimii săi ani îi plăcea să trimită la mine. Şi ce bine îmi alesesem primul adversar! primul libercugetâtor german!. cu aceiaşi dispreţ faţă de primii scriitori ai acestei naţiuni. Printre ei. astfel căpăta o primă expresie un fel cu totul nou de liberâcugetare: pînâ astăzi nu-tni este nimic mai străin şi mai îndepărtat decît întreaga specie europeană şi americană de libres penseurs . tactului perfect în diferenţierea dintre persoană şi cauză: el a omagiat-o drept cea mai bună operă polemică scrisă în germană . Ewald în Gottingen a dat de înţeles că atentatul meu a fost fatal pentru Strauss. de amănunte. semn de bun augur. cu o sagacitate absolut . încheia exprimîndu-şi admiraţia pentru curajul meu . ghicind în mine pe reprezentantul cel mai instinctiv şi mai lipsit de scrupule al acestuia. mijloace verbale în plus. în operele sale complete Aici scrierea apărea ca eveniment.. in fond practicasem o maximă a lui Stendhal: el sfătuieşte să-ţi faci intrarea în societate printr-un duel.

interludiu şi lucru de mîna a doua. cu o lumină pâtrun/âtor. aşa-numita 'convingere1. 93 a celei de-a treia Inoportune. eu văd -omenescul.. Voitaire este în primul rînd un graîid seigneur al spiritului: tocmai ceea ce sînt şi eu. Nietzsche ca educator.nu m-am înşelat nici o clipă asupra drumului.. 'siguranţa profundă asupra a ceea ce poate fi pentru mine misiune şi ceea ce poate fi doar mijloc. Oare unde eram? Nu mai regăseam nimic. Aici de pildă îngheaţă geniul .la o înălţime unde nu mai vorbesc cu cuvinte. Este o carte pentru spirite libere: aproape fiecare propoziţie exprimă o victorie . dedesubtul unui ţurţure gros îngheaţă ' eroul . ceva mai incoio îngheaţă sfîntul . ca o materie explozivă înspăimîntâtoare. nu este lipsită de semnificaţie mostra aspră de psihologie a savantului '■. cărui cosmopolitism al gustului îi vorbeşte arta lui Wagner.a reprezentat într adevăr un progres . Dar peste toate suflă un vînt al marii libertăţi: rana însăşi nu acţionează ca obiecţie.el îngheaţă... chiar şi mila' se răceşte simţitor .Wagnerianul devenise stăpînul lui Wagner! ..o.. fără patetism şi membre sfârîmate . de un gust distins pare să se menţină permanent la suprafaţă.ea exprimă sentimentul distanţei. Modul în care înţeleg eu filosoful.aproape peste tot îngheaţă lucrul în sine'1.. nemaivorbind' despre rumegătoarele" academice şi alţi profesori de filosofie: despre toate acestea scrierea mea oferâ o învăţătură de nepreţuit. împotriva unui curent mai adine al pasiunii. Cel care îşi poate face o idee despre viziunile ce miau ieşit încă de pe atunci in cale. a primejdiei .înspâimîntâtoare. pica omenesc Cu două continuări Omenesc. Ceea ce sînt astăzi. o. modul In care situez conceptul meu de filosof la mare distanţă de un concept care îl cuprinde chiar şi pe Kant. O greşeală după alta sînt aşternute liniştit pe gheaţă. cînd privesc de la o anume distanţă la situaţiile de a-tunci.. n-aş tăgădui că ele vorbesc în esenţă numai despre mine. are cuvîntul 'finind seama de faptul că pe atunci meseria mea era cea a unui savant şi că îmi cunoşteam meseria. doar prea omenescul . Scrierea Wagner la Bayreuthr este o viziune asupra viitorului meu. Cunosc mai bine oamenii. ce cunoaşte toate ungherele în care idealul se simte acasă -unde îşi are tainiţele şi în acelaşi timp ultimul refugiu. timbrul vocii s-au schimbat complet: cartea va fi găsită inteligentă. Degeaba răsfoiam prin amintiri Tribschen -o insula îndepărtată a fericirii: nici o urmă de asemănare. eram revoltaţi regâsindu-l pe Wagner înzorzonat cu virtuţi germane Cred că îl cunosc pe .re este dezvăluită această lume subterană a idealului. Privind mai îndeaproape. Ca şi cum aş fi visat. uneori dură şi batjocoritoare. nu lipseşte nici durerea cea mai mare. ci cu fulgere .şi a succesului! Marea linişte din această promisiune.spre mine. Accentul. descoperi un spirit nemilos. înainte de toate promisiunea mea solemnă!. recunoscînd că în fond aici nu 'Schopenhauer ca educator". care ştim mult prea bine căror artişti rafinaţi. Acum. a mării.pentru a putea ajunge la unul. mica societate care i se cuvenea. dar un război fără pulbere şi fum. care o sărbătorea si căreia nu trebuia să i se ureze mai întîi simţul lucrurilor delicate.toate acestea ar fi încă idealism . Este războiul. sînt cuvinte cu adevărat setoase de sînge.care răzbate brusc în aceasiă scriere. în faţa căreia totul este in pericol.Arta germană! Maestrul german! Berea germană!. Ce se petrecuse ? Wagner fusese tradus în germană! . ci contrariul său. unde mă aflu astăzi . Zilele neasemuite ale pietrei de temelie. Numele lui Voitaire pe o scriere a mea . în acelaşi fel s-a folosit şi Platon de Socrate. care a devenit din nou stâpîn pe sine însuşi.. abia îl mai recunoşteam pe Wagner. Cu o făclie în mîini. ca de o semiotică pentru Platon. în acest context are sens că apariţia cărţii în 1878 se justifică prin comemorarea centenarului morţii lui Voitaire. prea omenesc" constituie momentul unei crize. a cărei flacără nu tremură. Trebuia să fiu şi savant o vreme 44 Omenesc.prin ea m-am eliberat de tot ce nu-mi aparţine. a căror mărturie sînt aceste scrieri. O anume spiritualitate. contemplarea fericită a unui viitor care nu trebuia să rămînă doar făgăduinţă! Aici fiecare cuvînt este trăit. la sfîrşit îngheaţă credinţa .... devenirea mea. cît de departe mai eram încă pe atunci! Dar vedeam ţara . idealul nu este contrazis . Noţiunea de spirit liber trebuie înţeleasă aici într-un singur sens: un spirit care a devenit liber.. poate ghici starea mea 45 de spirit cînd m-am trezit într-o bună dimineaţă la Bayreuth. Noi ceilalţi. 2. pe cînd 'Schopenhauer ca educator înregistrează istoria mea lăuntrică. Idealismul îmi este străin: titlul spune acolo unde voi vedeţi lucruri ideale. la pag. pentru a putea deveni unul . rece. Căci în opoziţie cu toţi cei care au scris după el. înţelepciunea mea este de a fi fost multe şi în numeroase locuri. începuturile acestei cârti ţin tocmai de sâplâmînile primului festival de la Bayreuth: una din premisele ei a fost o adîncâ înstrăinare faţă de tot ceea ce mă înconjura acolo. profund. fără atitudini războinice. nici o urmă de asemănare.

chiar şi la studii istorice propriu-zise m-am reîntors abia cînd menirea mea m-a constrîns imperios s-o fac. pentru a vorbi fără echivoc. prea ^omenesc1. . Niciodată n-am trăit atîta bucurie cu mine ca în vremurile de boală. parcă devenit mut sub constrîngerea permanentă de a trebui să asculte alte euri (căci asta înseamnă de fapt a citi!).de pilda prin aria lui Wagner. în Germania. ani de zile n-am mai citit nimic . vorbea din nou. Ce spun eu! cinci pînâ la şase ore! 4.cea mai mare binefacere pe care mi-am făcut-o vreodată! Acel eu primar.. . conservat în spirt.Ceea ce a fost atunci hotârîtor în mine n-a fost o ruptură cu Wagner ■ am simţit o rătăcire generală a instinctului meu. ■ ei se uită astfel pe ei înşişi. pentru care n-ai nici o vocaţie . Pohl. căci spiritul lipseşte -. o aşa-numitâ profesie". s-a trezit încet. la început din neştiinţă. Nu am pierdut bunăvoinţa nimănui şi am cîştigat multă pe deasupra Boala mi-a ciat de asemenea dreptul ia o schimbare deplină a tuturor obiceiurilor mele. Dintr-o dată mi-a devenit îngrozitor de limpede cît timp se iroseşte deja . Destul. parcă îngropat.dar în sfîrşit. cele mai dureroase ale vieţii mele: este destul să-ţi arunci ochii pe Aurora1 . sub titlul general de "Brâzdarul plugului. mai bine. indiferent că ea se numea Wagner sau profesoratul la Basel. a mersului cu alţii. Am fost copleşit de o nerăbdare faţă de mine însumi: mi-am dat seama câ era într-adevăr timpul să mă reîntorc la mine.. m-am scuzat faţă de Wagner doar printr-o telegramă fatalistă.. Atunci am ghicit pentru prima dată legătura dintre o activitate aleasă împotriva instinctului. acea moştenire negativă din partea tatălui meu . începînd de la răposatul Brendel care îl confunda pe Wagner cu Hegef. Orice fel de viaţă. cu totul slăbit. cu inscripţia: aşa arăta spiritul pe care s-a clădit imperiul. •. o localitate pierdută adînc în pădurile Boemiei . în imperiu .am auzit tot felul de mărturisiri ale sufletelor alese despre Wagner. în cele din urmă. ar trebui împăiat un bayreuthian veritabil sau. medicinii şi ştiinţelor naturale.. Kohl. Mi-a fost ruşine de această falsă modestie. Un regat pentru o vorbă inteligentă! Cu adevărat. într-un fel pe care nu-l pot admira îndeajuns.. cu îndoială . cu toate că o pariziană fermecătoare căuta să mă consoleze. cele mai neprielnice condiţii. ea mi-a permis. nici măcar antisemitul. în mijlocul sărbătorii am plecat brusc pentru cîteva sâptâmîni. mi-a poruncit uitarea. numai psihologie dură. datorită tinereţii.. Aceştia năzuiesc spre Wagner ca spre un opiat. Mi-am purtat melancolia şi dispreţul pentru germani ca pe o boală. Dar aceasta însemna de fapt a gîndl!.. pent'ru edificarea posterităţii. de a aştepta şi de a avea răbdare. cu acribie şi ochi'miopi . o societate care îţi face pârul măciucă! Nohl. şi de care rămăsesem apoi agăţat din inerţie. Atunci instinctul meu sa decis fără cruţare împotriva cedării în continuare.şi acea nevoie de amorţire a senzaţiei de gol şi foame printr-o artă narcotică ..wagnerian. Bietul Wagner! Unde ajunsese! Dacă ar fi rămas cel puţin printre scroafe! Dar printre germani! . mia dăruit constrîngerea de a sta liniştit... se eliberează o clipă. sînt prea mulţi condamnaţi să se decidă prematur.. şi tocmai la timpul potrivit. A mă furişa prin metri antici.scriind din cînd în cînd cîte o propoziţie în agenda mea. grafioşi in infinitum\ Nici un avorton nu lipseşte. care se mai regăseşte poate în Omenesc.. timid. faţă de care greşeala particulară. ca apoi să lîncezească sub o povară de care'nu se pot elibera. îndeietnicin-du-mâ cu mărunţişuri de erudiţie prăfuită. a uitării propriei identităţi. la Klingenbrunn.. de a lenevi. în care ujtasem prea multe. boala.de fapt o predestinare pentru o moarte prematură Boala ma descătuşat cu încetul: ea m-a scutit de orice ruptură. Privind mai atent în jurul meu am descoperit aceeaşi stare de mizerie la un mare număr de oameni tineri: o stare nefireasca generează de-a dreptul o a doua. şi pînă la "idealiştii gazetelor din Bayreuth. care îi confundă pe Wagner cu oi înşişi. cu totul înfometat: realităţile lipseau de-a dreptul din ştiinţa mea. Aveam în urma mea zece ani. din aşa-numitul simţ al datoriei.acolo ajunsesem! M-am privit cu milă. timp în care nu mai învăţasem nimic folositor. 3. nu erau decît simple semne. Ochii mei au pus capăt întregii vieţi de şoarece de bibliotecă numită în germană filologie am fost mîntuit 47 de carte . iar idealităţile1 nu valorau nici doi bani! Mă cuprinse o sete arzătoare: de atunci nu m-am mai ocupat într-adevăr de nimic altceva în afara fiziologiei.. am apucat trei generaţii. în care hrâmrea spiritului se oprise de fapt' la mine.cît de inutil cît de arbitrar mă sustrage 46 întreaga mea existenţă ca filolog de la menirea mea. de orice pas violent şi scandalos. Aici mi-a venit în ajutor. sărăcia toate mi se păreau preferabile acelei nedemne "uitări de sine la care ajunsesem.

Această încrucişare a celor două cărţi . se vor percepe cu totul alte parfumuri. el scria. cu condiţia să ai o oarecare fineţe a nărilor. este aceea de a fixa puţin imagini ce trec aiunecînd uşor şi pe tăcute. forma definitivă a căpâtat-o într-o iarnă la Basel. Omenesc. aproape fiecare frază a cărţii este gînditâ. va servi poate vreodată. nici o răutate . cu capul legat şi în dureri. dar mai cu seamă un pasaj foarte elocvent este o mărturie asupra felului în care gîndeam pe atunci (1876) despre mine. Printr-un miracol al logicii şi al întîmplârii mi-a parvenit în acelaşi timp un exemplar frumos al textului lui Parsifal cu dedicaţia lui Wagner către mine pentru scumpul său prieten Friedrich Nietzsche. idealismului1. primul im'oralist). De altfel această vieţuitoare a mării eram eu însumi. simţâmintelor alese şi altor feminităţi pe care le tîrîsem după mine. Aurora Gînduri despre morală ca prejudecata Cu această carte începe campania mea împotriva moralei Ea nu emană nici o urmă de miros de pulbere: dimpotrivă. încheierea. într-un viitor oarecare -1890! . în sfîrşit terminată. pe temeiul acestui pasaj.. distinsul Dr Paul Ree . de pildă pe profesorul german tipic.. prin care am pus capăt dintr-o dată tuturor înşelătoriilor înalte". strecurată în acel vălmăşag de stînci din apropierea Genovei. dar oricum tot cu ceva . în timp ce HU eram doar autor. cei mai reci gînditori. devenită dură şi tăioasă sub lovitura de ciocan a cunoaşterii istorice (citiţi: Reevaluarea tuturor valorilor). De necrezut! Wagner devenise pios. mult mai plăcute. învâluindu-l de astă dată cu strălucirea unei glorii universale nu pe Schopenhauer sau Wagner. mi-a ajuns în mîini -spre marea uimire a unui om grav bolnav -.drept securea care se va abate la rădăcina necesităţii metafizice1 a omenirii . aproape fiecare frază mi se înfăţişează ca un fir cu care scot iarăşi din adîncuri cîte ceva de neuitat:' toată pielea îi este înfrigurată de fiorul delicat al amintirilor. Oricum. fâcînd şi corecturile . în fapt. după faptul că. Nu era oare sunetul a două spade care se încrucişează?.deoarece nu există lume inteligibilă.. rotundă şi fericită.ea stă mai degrabă în soare. Eu dictam..din fericire o persoană mult prea subtilă ca să. cu ce siguranţă înspâimîntâtoare îmi ţineam în mîini menirea şi ceea 48 ce era în ea istorie universală: numai că eu. clipe pe care le numesc şopîrle divine . Şi astăzi încă.dacă mai mult spre fericirea sau spre blestemul omenirii. în acest timp au apărut primele numere ale lui Bayreuther Blâtter: am înţeles atunci pentru ce sosise cu prisosinţă timpul. Cînd cartea. la orice atingere întîmplâtoare a cărţii. Nici artilerie grea. unde eram singur şi aveam taine numai cu marea. autorul cărţii Despre originea sentimentelor morale "(citiţi: Nietzsche.. care trăgea în ţeapă pur şi simplu biata şopîrliţâ.. Celelalte au fost pur şi simplu o urmare. are în eseniâ cartea pe conştiinţă.. am ocolit şi aici cuvîntul eu .. prea omenesc.a fost pentru mine ca şi cum aş fi auzit un sunet de râu augur. nu se 49 Biblioteca J — CIAJJ — află în contradicţie cu faptul că nicăieri în carte nu apare nici un cuvint negativ. aceste mijloace a căror influenţă urmează ca o concluzie şi nu ca o lovitură de tun.nu cu cruzimea acelui tînâr zeu grec. el conţinea contrazicerea a cincişase fraze ale prietenului meu: a se citi în acest sens prefaţa la "Genealogia moralei Pasajul sună astfel: Care este principiul la care a ajuns unul dintre cei mai îndrăzneţi. am trimis. acest monument al unei autodiscipline riguroase. nici uşoară: dacă influenţa cărţi: este negativă.. Richard Wagner. cu viclenia mea instinctivă. Alţii au fost mai puţin subtili: i-am recunoscut întotdeauna pe cei fâra speranţă dintre cititorii mei. au crezut că trebuie să înţeleagă întreaga carte drept un înalt Reealism.. nici un atac. care studia pe atunci la Universitatea din Basel şi mi-era foarte ataşat. Arta pe care o presupune nu este minoră...sau pe Călătorul şi umbra sa pentru a înţelege ce anume a fost această 'reîntoarcere la mine": cea mai înaltă formă a însănătoşirii însăşi. întreaga carte. Această propoziţie. şi scrutînd lumea cu acea privire dublă pe care o au toate marile adevăruri. consilier eclesiastic . printre altele. a fost scris în principal la Sorrente. mijloacele sale nu sînt astfel.. pe temeiul analizelor sale pătrunzătoare ale acţiunilor omeneşti? Persoana morală nu este mai apropiată de lumea 'inteligibilă decit persoana fizică . în condiţii incomparabil mai defavorabile decît cele de la Sorrente Domnul Peier Gast. două exemplare şi la Bayreuth.. asemenea unei vieţuitoare a mării care se bucură de soare printre stînci. ci pe unul dintre prietenii mei. Faptul că te desparţi de carte cu o prudenţă sfioasă faţă de tot ceea ce fusese pînâ atunci sub numele de morală obiect de cinstire şi chiar de veneraţie. aşa am simţit-o amîndoi: căci amîndoi am tăcut. cine ar şti să o spună ? Este însă în orice caz o propoziţie cu consecinţe importante rodnică şi înspâimîntâtoare în acelaşi timp.el era în fond adevăratul scriitor.

Morala nu este atacată. Cine nu este de acord cu mine asupra acestui punct pe acela îl socot infectat. . tradusă în sens invers. al decadenţei Problema originii valorilor morale reprezintă pentru mine o problema de prim rang deoarece ea condiţionează viitorul omenirii..trădează în suficientă măsură adincul din care ştiinţa a devenit aici voioasă: Tu.. Un vers. Ştiinţa veselă ("la gava scienza") 'Aurora' este o carte a încuviinţării. din care reiese câ preotul (inclusiv preoţii ascunşi.această menire decurge în mod necesar din înţelegerea faptului că omenirea nu urmează de la sine drumul drept. dar luminoasă si binevoitoare. a umanităţii: de aceea el păstrează partea ce degenerează .. Dacă se abate seriozitatea de la autoconservare. într-o detaşare de toate valorile morale. este. blestemat. cu totala siguranţă. adîncâ. gingăşia numai asupra lucrurilor rele. adică de la viaţă. dacă nu acela de a distruge fiziologic omenirea ?.ah. într-o acceptare şi încredere în tot ceea ce a fost pînă acum interzis. ca morală în sine.1 Ivîenirea mea de a pregăti omenirii o clipă de supremă întoarcere spre sine.. suflet1. o întreagă lume de zile noi ? într-o reevaluare a tuturor valorilor. Dacă în interiorul unui organism cel mai mărunt organ încetează într-o cit de mică măsură sâ-şi impună autoconservarea. de aşa-zişii sfinţi'. anume că omenirea s-a aflat pînă acum pe cele mai rele mîini.. filosofii) a devenit stâpîn în general şi nu numai în interiorul' unei anumite comunităţi religioase. voinţa de a nu lăsa să iasă la iveală adevărul cu privire la faptul deplîns. iubirea. Există atît de multe aurore care n-au strălucit încă11 . Cerinţa de a crede că de fapt totul este în mîinile cele mai bune. dacă se construieşte din saturnism un ideal şi din dispreţuirea trupului mîntuirea sufletului1. rezistenţa faţă de instinctele naturale.. de răzbunători perfizi.cu acest preţ o stăpîueşte. pe care am trâit-o - I 50 51 întreaga carte este un dar . al pervertirii. conştiinţa împăcată... Unde caută autorul ei acea nouă dimineaţă. care este partea ce revine pretutindeni celui egoist. Acelaşi lucru este valabil încă o dată şj în cel mai înalt grad pentru gaya scienza: aproape în fiecare fraza profunzimea şi zburdălnicia se ţin gingaş de mină..este singura carte care se încheie cu un "sau? .. un şir întreg.. Cu Aurora1 am început cel dintîi lupta cu morala dispreţului de sine.. Semnul hotărîtor. însă nimeni nu este de acord cu mine. Un asemenea contrast al valorilor nu lasă fiziologului nici o îndoială. în care. şi duşmănia. voinţa de moarte. care exprima gratitudinea pentru cea mai' minunată lună a lui ianuarie. ieşind de sub stăpînirea întimplârii şi a preoţimii. noţiunile salvatoare ale moralei. spirit1... că nu este cîtuşi de puţin cîrmuitâ în chip divin. Această carte se încheie cu un sau?1 . Fiziologul reclamă înlăturarea părţii degenerate. dispreţuit.ascuţit. Ce sens au acele noţiuni mincinoase. .. Această carte a încuviinţării îşi râspîndeşte lumina. încît să poată grăbi vijelios înspre marea supremei sale speranţe: întotdeauna mai luminos şi mai sănătos. ce înseamnă aceasta altceva decît o reţetă pentru decadenţă ? Pierderea greutăţii fizice. că prin cele mai sacre dintre instinctele ei ea a fost condusă în mod ademenitor de instinctul negării. care cu spada de flăcări Mi-ai spart gheaţa sufletului. îţi dâ asigurarea totală privind înţelepciunea şi cîrmuirea divină a destinului omenirii. tăgăduieşte orice solidaritate cu ceea ce este degenerat. a egoismului1 său. Dar preotul voieşte tocmai degenerarea întregului. Biblia. Liber în nevoia sa cea mai iubitoare - . înlocuirea energiei sale. atunci întregul degenerează. îşi pune pentru prima oară ca un întreg întrebarea de ce ? pentru ce ? . 2. liber arbitru1. fiind departe de orice milă pentru el. o mare amiază în care priveşte înapoi şi înainte.această inscripţie indiană străjuieşte la poarta acestei cârti. ea le conferă suflet'. ea nu mai este doar luată în seamă.aceasta s-â numit acum morală. de la sporirea energiei trupului. Dumnezeu". cu pana. aceşti calomniatori şi pîngaritori ai rasei umane. că o carte. este valoarea absolută. dreptul înalt şi privilegiul existenţei. într-un cuvînt "uitarea'de sine" . cu care începe iarăşi o zi . cea a celui dezinteresat. câ a fost guvernată de năpăstuiţi. acel roşu delicat încă necfescoperit. câ morala decadenţei.

dupâamiaza. aşezat chiar pe malul mării.. pînâ după Porto-fino. am descoperit împreună cu maestrul şi prietenul meu Peter Gast. Recoaro. cine se poate îndoi asupra a ceea ce înseamnă aici suprema speranţă?" Sau cine citeşte frazele de granit de la finele cărţii a treia. găsesc. W. de acea unitate dintre trubadur. nu departe de Genova. prin care prima oară un destin este fixat în formule pentru veşnicie? Cîntecele prinţului proscris. caracteristică zonei Provence. Voi povesti acum istoria lui Zarathustra. "an den Mistral. în primul rînd în privinţa muzicii. aproape de Vicenza.. este un desavîrşit provensalism. o schimbare bruscă şi hotârîtoare a gustului meu. aici se regăseşte chiar începutul lui Zarathustra. Concepţia fundamentală a operei. Acest loc şi acest peisaj s au apropiat şi mai mult de Inima mea . amintesc în mod explicit de noţiunea gaya scienza . în iarna ce a urmat am trăit în golful acela fermecător şi liniştit de la Papallo. că pasărea Phonix a muzicii zbura pe lîngâ noi cu un penaj mai uşor şi mai strălucitor ca niciodată.datează din luna august a anului 1881: ea a fost aruncată pe o foaie de hîrtie cu notaţia: ' La 6000 picioare depărtare de oameni şi timp . Atunci mi-a venit acest gînd. a cărui partitură a apărut acum doi ani la E. dimpotrivă. domnişoara Lou von Salome Acela care va şti să pătrundă sensul uitimeior cuvinte ale poeziei va înţelege pentru ce le-am dat preferinţă şi le-am admirat: ele au măreţie. Poate că şi muzica mea are aici măreţie (ultima.partea finală. cu permisiunea dumneavoastră! se trece peste morală dansînd. în penultima parte a cărţii a patra gîndurile cele mai de seamă ale lui Zarathustra. m-am oprit lîngâ o stîncâ imensă clădită în formă de piramidă. acel cîntec de dans zburdalnic în care. am încheiat-o chiar în ceasul sfînt în care Richard Wagtîer murea la Veneţia . ideea veşnicei reîntoarceri. tu cel mai frumos ianuarie! Dintre cei care au văzut strălucind frumuseţea diamantină a primelor cuvinte rostite de Zarathustra la încheierea celei de-a patra cărţi. aceeaşi din care am citat în prefaţă cîteva fraze. fără îndoială o renaştere a artei de a auzi a fost o condiţie prealabilă a acestei opere. de cîte ori sănătatea îmi permitea. cea mai înaltă formulă a acceptării care poate fi în genere atinsă .. într-o mică localitate balneară montană. cavaler şi libercugetâtor. El va fi cîntat într-o zi în amintirea mea. în februarie 1883 .Astfel îţi proslăveşte el minunile. trecînd pe lîngâ pini şi privind întinderea nesfîrşitâ a mării.rezultă o gestaţie de 18 luni. un han mic. m-a stăpînit în cel mai înalt grad. Acestui răstimp îi aparţine gaya scienza care are o sută de indicii ale apropierii de ceva incomparabil. prin care minunata cultură timpurie a provensalilor se ridică împotriva tuturor culturilor echivoce. mai ales ultimul cînt. mergeam de-a lungul întregului golf Santa Margherita. astfel Incit vuietul valurilor făcea noaptea somnul imposibil. unde mi-am petrecut primăvara anului 1881. nu un do. în iarna aceea şi în aceste condiţii neprielnice s-a născut Zarathustra al meu Dimineaţa urcam colina în direcţia sudică. Eroare de tipar). numit de mine patosul tragic. de asemenea un renăscut1. Dacă socotesc. care se încrustează între Chiavari şi dealurile Porto-Fino. Acest număr de chiar optsprezece luni ar putea lăsa să se înţeleagă. pe minunata cale spre Zoagli. născute în cea mai mare parte înSicilia. • Aşa grâit-a Zarathustra O carte pentru toţi si pentru nimeni 1. Intorcîndu-mâ în timp din acea zi cu cîteva luni înapoi. nota în la a clarinetului este un do diez. O. Poate că întregul Zarathustra trebuie considerat sub semnul muzicii. ei bine ! mai ai încă dure-rea-ţi. cel puţin printre budişti. M-am dus în acea zi la lacul Silvaplana 52 prin păduri. că sînt de fapt un elefant-femelâ. oferea cam în toate privinţele contrariul a ceea ce ar fi fost de dorit în ciuda acestui fapt şi aproape ca o dovadă a aserţiunii mele că tot ceea ce este hotârîtor se întîmplă In ciuda a ceva . Durerea nu este socotită ca o obiecţie împotriva vieţii: Dacă nu mai ai de unde să-mi dai fericire. Sănătatea mea nu era deosebit de bună: iarna a fost rece şi peste măsură de ploioasă. Fritzsch in Leipzig: un simptom foarte important pentru starea acelui an In care patosul încuviinţării prin excelenţă. deoarece circulă o neînţelegere în acest sens: el reprezintă inspiraţia surprinzătoare a unei tinere rusoaice cu care mă împrietenisem pe atunci. ca semn prevestitor. Tot în răstimpul acela sa născut şi acel "Imn vieţii' (pentru cor mixt şi orchestră). Textul nu-mi aprţine şi subliniez faptul în mod explicit. nu departe de Surlei. timpul trecut din ziua aceea pînâ ia naşterea bruscă şi în condiţiile cele mai naverosimile a operei. *«.

nevoia unui ritm amplu constituie aproape măsura pentru 55 puterea inspiraţiei. fără să te întrebi cine dâ: un gînd te luminează ca un fulger.. mai puternica. Un alt ideal ne stă în faţă. orbirea. Pe aceste două drumuri mi s-a înfăţişat primul Zarathustra.datorită dragostei mari pe care Ie-o purta împăratul Frederic al treilea. îndoielnic. este aşezată alături de toată seriozitatea de pe pâmînt. adevăratul semn de întrebare abia se pune. privire. sfînt. După asemenea viziuni şi cu o asemenea foame imensă în ştiinţă şi în conştiinţă. am fost întîmplâtor pe aceeaşi coastă în toamna anului 1886. Nu ştiu să explic noţiunea aceasta mai binre. cu tot ceea ce pînâ acum s-a numit sfînt. o idee limpede despre ceea ce poeţii epocilor viguroase numeau inspiraţie? Dacă nu. morală şi menire. mereu din nou sănătoşi. idealul unei bunâstări şi bunăvoinţe omeneşti-supraorneneşti. dacă cumva le mai privim în genere. mai sănătoşi decît ni sar îngădui. divin. argonauţii idealului. înţelept. Are cineva acum. pios. acele ceasornicului înaintează. Cel al cărui suflet este însetat de a fi trăit întreaga gamă a valorilor şi dorinţelor de pînâ acum şi de a fi navigat de a lungul tuturor coastelor acestei Mediterane' ideale. destinul sufletului se schimbă. înainte de toate Zarathustra însuşi. ci drept ceva determinat. ale unui singuratic divin de stil vechi: acela are nevoie în primul rînd de un lucru. o dată rărit: o ieşire nedesâvîrşitâ din tine cu senzaţia cea mai clară a nenumăraţi fiori delicaţi ce se prelungesc pînâ în tălpi. Totul se .. mai rezistentă. de pildă. bogat în primejdii. mai voioasă decît au fost pînâ acum toate sânătâţile. sentimentele unui cuceritor şi explorator al idealului. cu'necesitate în ceea ce priveşte forma. dar este de neocoiit să nu putem privi decît cu o seriozitate greu păstrată ţelurile şi speranţele lor cele mai demne.. a cărei uriaşă tensiune se descarcă uneori printr-un torent de lacrimi. Nu auzi. . anume de o sănătate nouă. după ce am drumeţit îndelung în acest fel. o lume atît de bogată în frumuseţe. al unui spirit pentru care bunurile supreme după care poporul îşi stabileşte pe buna dreptate măsura valorilor ar însemna atît de mult ca primejdia. care va părea destul de des neomeneascâ'dacâ. ale cărei graniţe nu le cunoaşte încă nimeni. înjosirea sau cel puţin atît ca odihna. dar cum am spus. tragedia începe. avem nevoie pentru un ţel nou şi de un mijloc nou.. 2 Pentru a înţelege acest tip trebuie clarificată mai întîi premisa lui fiziologică: ea este ceea ce eu numesc marea sănătate. o fericire profundă în care ceea ce este mai dureros şi mai întunecat nu acţionează ca ceva opus. ca tip: mai bine zis. ceva care te răscoleşte şi te doboară pînâ în adîncuri. la care pasul devine fără voie o dată furtunos. bun. pentru că o şi părăseşti mereu. noi cei râu înţeleşi . iei.. de marea sănătate . legislator.. cuvînt. uitarea vremelnică de sine. ni se pare că drept răsplată avem în fata o ţară încă nedescoperitâ. provocat drept culoare necesară înăuntrul unui asemenea prisos de lumină. noi născuţii înainte de vreme ai unui viitor încă nedovedit. degradarea. straniu. şi trebuie s-o părăseşti. cînd el vizita pentru ultima oară această mică lume pierdută a fericirii. drept involuntara parodie întruchipată a acestora . un ideal straniu. periculos de sănătoşi.ideal prin care cu toate acestea poate că marea seriozitate abia începe.una pe care nu o ai doar. C* el ce păstrează în el o rămăşiţă cît de mică de superstiţie nu va sti într-adevăr sâ respingă impresia de a fi doar încarnare. aiâturi de toată solemnitatea de pînâ acum în gesturi. poate mai curajoşi decît ar fi înţelept. am sâ vă spun eu. doar mediu al unor forţe atotputernice Conceptul de revelaţie.se spune acolo -. dintr-un prea plin de împlinire si putere. 3. pentru că nu recunoaştem nimănui atît de uşor dreptul asupra sa: idealul unui spirit care se joacă naiv. şi trebuie s-o cucereşti. doar gias. înspăimîntător şi divin încît curiozitatea noastră' ca şi setea noastră de stâpînire s-a revărsat . o lume dincolo de toate târîmurile şi ungherele de pînâ acum ale idealului. descrie pur şi simplu starea de fapt.. savant.. O încîntare. nu cauţi. ci o si cucereşti fără încetare. la sfîrşitul secolului al XlX-lea. la care n-am vrea sâ convertim pe nimeni. tonalitate. noi. fără intenţie. de neatins.n-am avut niciodată de ales. Noi. pentru apăsarea şi încordarea acestora. cei fără nume.. cu o siguranţă şi precizie de nespus. mai personal decît am făcut o într-unui din paragrafele finale ale cărţii a cincea din 'gaya scienza". în acelaşi timp ale unui artist.nimic nu ne mai poate sătura acum!. un instinct al raporturilor ritmice care se întinde peste spaţii largi de forme . un fel de compensaţie. cum am putea 54 să ne mulţumim cu omul de astăzi? Nu e bine. mai îndrăzneaţă..lungimea. în sensul câ ceva devine vizibil şi de auzit dintr-odatâ. fără şovăire. din aventura propriei experienţe. Şi acum. cel care vroa să cunoască. cei noi. seducător. adesea naufragiaţi şi păgubiţi. mai rafinată. m-a copleşit.

mai lăuntric şi mai profund în fiinţa noastră. în afara acestor operedezece-zile. nici o privire nu te mai saluta.n a fost uşor. dar ca într-o furtună a sentimentului libertăţii. cînd forţa creatoare curgea din belşug. opt ore prin munţi. Există ceva pe care eu îl numesc ranchiuna măreţiei: tot ceea ce este măreţ. opusul Romei. am sfîrşit prin a mâ mulţumi cu plana Barberini. ce este parabolă.. cea mai corectă. nu mă îndoiesc că ar trebui să mergem înapoi milenii pentru a găsi pe cineva care poate să-mi spună este şi a mea . tot ce devine vrea să înveţe de la tine să grăiască). ele nu mai sînt împrospătate cu energie. îngrozitoarea linişte pe care o auzi în jurul tău. Mi o teamă că odată pentru a ocoli pe cît se poate mirosurile neplăcute. . precum şi neîncrederii neîncredere care în numeroase cazuri este . Dar a fost fatalitatea în toate acestea a trebuit să mâ reîntorc După ce ostenisem în căutarea unui . Aceasta mi se pare determinată de risipa uriaşa a tuturor forţelor defensive. pe vremea aceea îmi dădea tot timpul ocol o melodie nespus de tristă. nu mai ştii ce este imagine. în amintirea unui ateu si duşman al bisericii comme ii faut. Tocmai fiindcă a înfăptuit-o.. rîcleam mult . de pe care se vedea toată întinderea Romei şi se auzea fontana murmunnd din adîncuri. nici pentru prima. un soi de revoltă. Tu călăreşti aici pe orice parabolă spre orice adevăr. a neatîmării.. Trupul este entuziasmat: să lăsăm sufletul1 în afara jocului.supleţea muşchilor mei a fost întotdeauna maximă. dar aproape de la oricine îmi era apropiat: se pare că nimic nu jigneşte mai mult decît a lăsa dintr-o dată să se simtă o distantă . anii lui Zarathustra şi mai ales cei după Zarathustra au fost ani de restrişte fără seamăn.. întemeiată datorită duşmăniei faţă de Roma. o operă. 5. am întrebat chiar şi lapa/a/zo del Quirinale dacă n-au cumva o camera liniştită pentru un filosof.. l-am dat la iveala pe al treilea Zarathustra . A avea în urma ta ceva pe care niciodată n-ai avut nevoie sâ-l vrei. nici pentru a treia şi ultima parte n-am avut nevoie de mai mult. Abia un an. el este acum slab • nu-şi mai suportă fapta. totul ţi se oferă ca expresia cea mai apropiată.cam de o vigoare şi răbdare perfecte. sa născut cel mai solitar cint din cîte au fost compuse vreodată. pentru ea se moare de mai multe ori în timpul vieţii. mişcarea nu face plăcere. Ceea ce e mai uimitor este caracterul involuntar al imaginii. oricărei fapte pornite din ceea ce este mai propriu.petrece în cel mai înalt grad involuntar. 56 In iarna ce a urmat. acea parte hotărîtoare care poarta" titlul "Despre table-vechi şi noi11 a fost concepută în timpul celui mai greu urcuş de la staţiune pînâ la minunatele cuiburi maure dintre stîncile Eza . n-o mai priveşte în faţă.. al parabolei. Singurătatea are şapte piei: nimic nu trece prin ea. am dat la iveală cartea a doua a sa. după cum şi eu voi întemeia într-o zi un loc. orice fiinţă vrea să devină aici cuvînt. cel mai necuviincios din lume pentru autorul lui Zarathustra." întors în vara la locul sfînt unde mâ luminase primul fulger al gîndului• Zarathustra. se întoarce neîntîrziat împotriva celui care a înfăptuit-o. Nemurirea costă scump. socotit pentru tot. o faptă. Dormeam bine. Pare într adevăr. pe care nu-l alesesem de bunăvoie: am încercat să mâ desprind. Prin aceasta micile capacităţi defensive sînt înăbuşite. a unei rude foarte apropiate. odată desâvîrşitâ. Am simţit o asemenea revoltă cu intensităţi foarte diferite. Te striveşte aproape.. care strălucea pe a-tunci pentru prima data în viaţa mea.. Ranchiuna măreţiei! Mai este si altceva. pentru a aminti o vorbă a lui Zarathustra. sub cerul alcionic al Nişei. oferindu-se parabolei ('aici toate lucrurile vin dezmierdâtoare spre vorbirea ta şi te măgulesc: căci ele vor să călărească pe spinarea ta. 4 Cîteva sâptâm'ni la rînd am zăcut bolnav la Genova A urmat apoi o primăvară melancolică la Roma unde am suportat viaţa . Friednch al doilea. Am fost văzut adesea dansînd.voiam să ajung la Aquiia.naturile nobile care nu ştiu să trăiască fără să venereze sînt rare Un al treilea lucru este sensibilitatea absurdă a pielii la înţepăturile mici. Cîntecul nopţii. matele împârdt al familiei Hohenstaufen. Zece zile rni-au fost cleajuns..şi eram gata. Te apropii de oameni. fără urmă de oboseală. ţinut anticreştin. risipă ce constituie premisa oricărei fapte creatoare. a puterii. pe vremea aceea puteam umbla şapte. De fapt mă supăra peste măsură acest loc. a divinităţii. ceva de care este legat nodul destinului omenirii .. saluţi prieteni: o nouă pustietate. Multe petice ascunse şi înălţimi din împrejurimile Nişei sînt pentru mine sfinţite prin clipe de neuitat. un fel de neputinţă în faţa a tot ce este mărunt. în nici unul din cazuri. Aici ţi se deschid toate cuvintele fiinţei şi toate scrinurile vorbelor. al cărei refren l-am regăsit în cuvintele mort de nemurire. Aceasta este experienţa mea privitoare la inspiraţie. cea mai simplă. Pe o loggia înălţată mult deasupra amintitei piazza. în cel mai'bun caz. câ devii prea expus senzaţiilor de frig. îndrăznesc sâ mai semnalez că digestia devine mai dificilă.şi pe care acum trebuie sâ-l porţi tu!. ca şi cum lucrurile însele s-ar apropia.

tot restul operelor umane pare sărăcăcios şi limitat. care poartă o misiune fatală. despre singurătatea azurie în care trăieşte opera aceasta. cum de acela care are cea mai puternică. toate curg cu siguranţă nemuritoare dintr-un singur "izvorinainte de el nu se ştia ce însemană înălţime şi adîncime. mai uşuratic şi mai înspâimîntâtor. în această accesibilitate pentru cei ce sînt opuşi. Zarathustra are dreptul etern de a spune: închid cercuri în jurul meu şi graniţe sfinte: tot mai puţini urcă cu mine pe munţi tot mai înalţi . Conceptul meu al dionisiacului a devenit aici fapta cea mai înaltă: asemuit cu ea. ghicit de vreunul dintre cei mai mari. Zarathustra se simte drept forma supremă a tot ce există. care încurajează cel mai fermecător nebunia. sufletul ce fiinţează şj vrea să intre în devenire. Forţele cele mai înalte şi mai adînci ale naturii omeneşti. Alcionismul.. poate fi cu toate acestea opusul unui spirit negator. un Shakespeare n-ar putea să respire nici o clipă în această atmosferă de uriaşă patimă şi înălţime. Şi cum coboară Zarathustra şi spune fiecăruia ceea ce este mai binevoitor ! Cu ce mîini gingaşe ii apucă şi pe adversarii săi.. pentru ei1 Aici omul 58 este depăşit în fiecare clipă. Scara pe care o urcă şi o coboară el este uriaşă. care se iubeşte cel mai mult pe sine însuşi. Cea mai mare putere de simbolizare care a existat pînâ acum este săracă şi este un joc pe tîngâ această reîntoarcere a limbii la firescul imaginii.57 doar o eroare etiologică. un spirit care domneşte asupra lumii. ceea ce este mai apropiat. elocinţa ce a devenit muzică: fulgere azvîrlite spre viitorimi încă necunoscute. omniprezenţa răutăţii şi trufiei împreună cu tot ce îl mai caracterizează pe Zarathustra n-a 'fost nici măcar visat vreodată ca esenţial pentru măreţie. rătăci şi hoinări cît mai departe de el însuşi. preoţii. cea mai înspâimîntâtoare înţelegere a realităţii. ceea ce este mai dulce. 59 . Cugetarea ce vibrează de pasiune. cel mai necesar. Şi tocmai în această întindere a spaţiului. sufletul ce are şi vrea să intre în voinţă şi dorinţă. a vrut mai mult. un destin -. Problema psihologică a tipului Zarathustra este întrebarea cum de acela care spune nu şi neagă în fapte tot ceea ce a fost încuviinţat pînâ acum într-o măsură nemaiîntîlnitâ. se ştia ş! mai puţin ce este adevărul. Acest spirit ce încuviinţează mai mult decît oricare altul. Această operă vorbeşte pentru ea însăşi Să lăsăm la o parte poeţii: poate că niciodată n-a fost creat ceva dintr-un asemenea prisos de forţă.. care se aruncă cu desfătare în întîmplare. nici o artă a vorbirii înainte de Zarathustra. toate acestea sînt puţine şi nu creează nici o idee despre distanţa. sufletul cel mai cuprinzător ce poate alerga. nici o cercetare a sufletelor. cel ce ascultă cum o defineşte va renunţa să caute ceva ce ar putea sâ-i semene. Nu există nici o înţelepciune.. suferind cu ei. el a văzut mai departe. O altă consideraţie conduce la aceleaşi concluzii.. mai comun vorbesc aici despre lucruri nemaiauzite.construiesc un munte din înălţimi tot mai sfinte1 Sa reunim laolaltă spiritul şi bunătatea tuturor sufletelor mari: toate împreună n-ar fi în stare să producă o cuvîntare a lui Zarathustra.tot ceea ce a fost considerat pînâ acum măreţ la om zace la o depărtare nesfîrşită sub el.. mai prietenoaseaceasta purta cu sine căldură. a putut mai mult decît oricine.ci mai curînd un temei mai mult spre a fi el însuşi eterna încuviinţare a tuturor lucrurilor uriaşa şi nemărginita încuviinţare a lui da şi amin. într-o asemenea stare. in toate abisurile îmi port încuviinţarea ce binecuvîntează. am simţit o dată apropierea unei cirezi de vaci încă înainte de-a o vedea prin'revenirea unor gînduri mai blînde. prinzîndu-se din urmă în cercurile cole mai largi. că poeţii Vedelor sînt preoţi nici măcar vrednici de a dezlega tălpile sandalelor unui Zarathustra. poate fi totuşi cel mai uşor şi mai de dincolo -Zarathustra este un dansator. cum de un spirit care poartă cea mai mare greutate a destinului. sufletul cel mai înţelept. că Dante pus lîngă Zarathustra este doar un simplu credincios şi nu acela care abia cieeazâ adevărul. Sufletul care are scara cea mai lungă şi poate coborî cel mai adînc. fluxul şi refluxul lor Dar aceasta este însăşi noţiunea de Dionysos. nici chiar fată de eterna reîntoarcere a acesteia. contrazice cu fiecare cuvînt al sau: în el toate opoziţiile se contopesc într-o unitate nouă. noţiunea de supraom devine cea mai înaltă realitate . în care toate lucrurile îşi au curgerea şi revenirea. Că un Goethe. Dar aceasta este încă o dată conceptul lui Dionysos. Nu există nici un moment în această revelare a adevărului care să fi fost anticipat. care a gîndit ideile cele mai profunde1 nu găseşte totuşi nici o obiecţie faţă de existenţă. pasul uşor. care fuge de sine însuşi. .

Dar eu trăiesc în propria-mi lumină. E noapte. care tînjeşte după setea voastră. O. foame arzătoare în saţietate! Ei iau de la mine: dar oare le mai ating sufletul ? E o prăpastie între a lua şi a da. voi nocturnii sînteţi singurii care produceţi căldură din ceea ce este luminoşi Voi sînteţi singurii care beţi laptele şi mîngîierea din ugerul luminii! Ah. nemuritoarea tînguire de a fi osîndit sâ nu iubeşti. Ei ascultă de voinţa lor neînduplecată. aceasta este duşmănia luminii faţă de ceea ce este luminos: ea îşi urmează căile. O. voi întunecaţii. de ce trebuie să fiu lumină ! Şi sete de tenebre! Şi singurătate! E noapte: acum izbucneşte din mine dorinţa ca un izvor. Sărăcia mea este ca mîna nu mi se odihneşte niciodată în a dărui: invidia mea este că văd ochi ce-aşteaptâ şi nopţile luminate ale dorului. nefericire a tuturor celor ce dăruiesc! O. E noapte ah. O asemenea răzbunare gîndeşte belşugul meu. Chiar şi cea mai adîncă tristeţe a unui astfel de Dionysos devine ditiramb. Nedrept cu ceea ce luminează în străfundul inimii. O. Nu cunosc fericirea celui ce ia. şi cea mai mică prăpastie va fi ultima peste care se va arunca un pod. cine împarte mereu are mîna şi inima bătătorite de atîta împărţire. E noapte: abia acum se trezesc toate cîntecele îndrăgostiţilor. E noapte: acum vorbesc mai tare toate fîntînile ţîşnitoare. mina mea a devenit prea nesimţitoare pentru tiemurul rnîinilor umplute. Sorii îşi urmează căile asemenea unui uragan. acoasta este răceala lor.1 Ce iimbâ va folosi un asemenea spirit cînd va vorbi doar cu sine Însuşi? Limbajul ditirambului. 18): înainte de mine nici o limbă n-a ştiut sâ exprime o asemenea fericire de smarald. care vrea sâ şi înalţe glasul. Fericirea mea de a dărui a murit prin dăruite. Din frumuseţea mea se naşte o foame: aş vrea sâ fac râu celor pe care îi luminez. Şi sufletul meu este cîntul unui îndrăgostit. de aş fi umbră şi întuneric! Cum aş vrea sâ sug la sî-nul luminii! Şi pe voi voiam încă să vă binecuvîntez. absorb din nou flăcările care izbucnesc din mine. datorită belşugului de lumină şi putere: a naturii tale solare. Ascultaţi cum vorbeşte Zarathustra cu sine înainte de răsăritul soarelui (III. rece faţă de sori . 61 . aş vrea sâi jefuiesc pe cei cărora le-am dăruit: aşadar sînt flâmînd de răutate. Ochiul meu nu mai lăcrimează în faţa ruşinii celor care cer. virtutea mea a obosit de prea plinul ei! Cine dăruieşte mereu este în pericol dea pierde ruşinea.şi sâ fiu fericit de darul vostru de lumină. De unde venea lacrima ochilor mei şi puful inimii mele? O. O. voi micuţe stele strălucitoare şi licurici de-acolo de sus! . 60 Retrag mîna cînd o mînâ se-ntinde deja spre ea: asemenea cascadei care mai ezită în cădere: aşadar sînt flâmînd de răutate. mîna Îmi atde din cauza gheţii! Ah. că sînt învăluit de lumină. E noapte acum se trezesc cîntecele îndrăgostiţilor. în mine sălăşluieşte o sete de iubire care vorbeşte'ea însăşi în graiul iubirii. tlnjesc spre cuvînt. fura trebuie sa fie o fericire mai mare decît a lua. Şi sufletul meu este o fîntînă ţîşnitoare. tăcere a tutui or celor ce Iurninea/â! Mulţi sori se roiesc în spaţiul pustiu: ei vorbesc cu lumina lor către tot ce este întunecat pentru mine tac. şi am visat adesea că a •-» . Eu sînt inventatorul ditirambului. dorinţă nestăvilită de a dori! 0. Lumină sînt: o de-aş fi noapte! Dar aceasta este singurătatea mea. este o sete în mine.aşa se roteşte orice soare. acum vorbesc mai tare toate fîntînile ţîşnitoare Şi sufletul meu este o îîntînâ ţîşnitoare. singurătate a tuturor celor ce dăruiesc1 O. întunecare a soarelui meu! O. o asemenea gingăşie dumnezeiască. o asemenea răutate izvorăşte din singurătatea mea. iau ca exemplu Cîntecul nopţii. Şi sufletul meu este cîntul unui îndrăgostit. gheaţa mă înconjura. In mine sălăşluieşte ceva nepotolit şi de nepotolit.

. Dincolo de bine si de râu Preludiu al unei filosofii a \iilorului 1.. mă îndoiesc chiar că cineva ar fi văzut aici vreo enigmă. el încuviinţează pînâ la justificare. Incepînd de aici toate scrierile mele sînt cîrlige cu momeală: poate câ mă pricep mai bine ca alţii la pescuit?. 2. nu sa suferit astfel: aşa suferă un zeu. Aici este luată în seamă şi căutarea înceată a celor apropiaţi. căci a venit la mine o umbră. o statuie îmi doarme în piatră.8.. cea mai profundă certitudine câ top creatorii sînt tari. dacă ornu! n-ar fi şi poet şi dezlegător de enigme şi mîntuitor al sorţii ? A mintui cele trecute şi a transforma toate au fost în aşa am vrut să fie ! ■ doar aceasta este pentru mine mîntuire intr-un alt loc.. Ah. utma partea de negare.. un Dionysos. a nu mai preţui şi a nu mai crea: o. Şi cum aş suporta să fiu om.Zarathustra a devenit stâpîn şi asupra marelui dezgust faţă de om. a unui tip ce încuviinţează.. de 'pildă vestita obiectivitate. în cea mai urîtâ piatră! Şi acum ciocanul meu se dezlănţuie înfiorător Împotriva temniţei sa/e Din piatră sar aşchii cemi pasa mie! 62 Vreau s-o desâvlrşesc. el determină atît de sever cît este cu putinţă coea ce poate fi pentru el numai omul. nu e vina mea. Imperativul fiţi tari". fără a se exclude ştiinţele moderne. . Zarathustra îşi determină odată cu severitate menirea . de a deveni şi dacă în cunoaşterea mea există nevinovăţie. pentru el omul este ceva lipsit de formă. Această voinţă m-a ademenit departe de Dumnezeu şi de zel. războiul cel mare. Lipseau peştii. nu s-a simţit. artele moderne. Răspunsul la un asemenea ditiramb al însingurării sorilor in lumină ar fi Ariadna. trebuie să nu fi învăţat ce înseamnă frica. Această carte (1886) este în esenţă o critică a modernităţii. a acelora care din tărie mi-ar fi întins mîna întru distrugere. de ce trebuie să doarmă în cea mai dură. reprezintă adevărata pecete a unei naturi dionisiace. însăşi bucuria de a distruge. După ce partea de încuviinţare a menirii mele se încheiase.este şi menirea mea -. Drept condiţii pentru înfăptuirea unei meniri dionisiace sînt tăria ciocanului. Trebuie să ai curaj chiar şi numai pentru a-l suporta. o piatră urîtâ care are nevoie de sculptor A nu mai voi. aceasta se întîmplâ pentru că în ea se afiş voinţa mea de zămislire. aşa cum este mînat ciocanul spre piatră.. ba chiar al milei . o materie. Niciodată nu s-a scris. Sarcina anilor ce vor urma de acum înainte era indicată atît de strict cît este cu putinţă. voi oameni. ce-ar mai fi de creat dacă zeii ar fi aici'? Dar mă tnînâ mereu spre om dorinţa mea arzătoare de creaţie.. care este atît de puţin modern cît este cu putinţă.de zei!. de a reuni într-un întreg tot ce este fragment şi enigmă şi soartă cumplită. noţiunea fiind luată într-un mod mai spiritual şi mai radical decît a fost luată 63 vreodată.. provocarea unei zile a deciziei. fie-mi această mare oboseală pururea departe ! Şi în cunoaştere simt numai plăcerea voinţei mele de a "• ■ zămisli şi.cel mai tainic şi mai uşor dintre toate lucrurile a venit o dată la mine ! Frumuseţea supraomului a venit la mine ca umbră: ce-mi mai pasă .. Relev un ultim punct de vedere: versul subliniat îmi oferă prilejul. aproape ca maniere proaste. alături'de indicarea unui tip opus. Dar cine ştie în afară de mine ce este Ariadna!. pînâ la mîntuirea chiar şi a tuturor celor trecute Umblu printre oameni ca printre fragmente ale viitorului: ale acelui viitor pe care îl privesc. prin cuvînt şi faptă: reevaluarea valorilor de pînâ acum. Pentru toate aceste enigme n-a avut încă nimeni pînâ acum cheia. ca să nu se poată înşela asupra'sensului. nici chiar' politica moderna. Toate lucrurile de care este mîndră vremea noastră sînt resimţite ca o contrazicere a acestui tip. ■ nu un obiect al dragostei. statuia statuilor! Ah. în acest din urmă sens. Dacă nu s-a prins nimic. . Şi aceasta este întreaga mea năzuinţă... cartea este o şcoaiâ a gentilomului. a unui tip nobil.

ca şi cum "voinţa ar fi aprins în mine o lumină deasupra căii oblice'pe care ea gonea pînă acum în jos. ci şl cei mai tineri. Se va găsi în toate părţile ei. începeţi cu această scriere. căci eu vorbesc rar ca teolog . timpul.. mai zguduitor ■ mai răutăcios. iar psihologia este mînuitâ cu o duritate şi cruzime mărturisite... Un vînt puternic bate printre pomi şl peste tot cad fructe -adevăruri. bunăoară. ci taute de mieux .. Calea oblică . cu toate că acesta este Idealul dăunător prin excelenţă.şi cînd în mine ar fi crescut o a doua conştiinţă.. zdrobindu-le ■ sînt prea multe. . mal feste ceva îndoielnic. în primul rind lipsea un contraideal • pînâ la Zarathustra. a idealului preoţilor.. din "spirit. un ideal al decadenţei Răspuns: nu pentru că Dumnezeu este activ în spatele preoţilor.e vîrstâ. voioasă şi funestă ca ton. opera unor atît de puţine zile îneît nu mă încumet să le spun numărul. intenţiei şi artei de a surprinde. cu temenelele în faţa unor petits faiîs.. naşterea creştinismului din spiritul resen64 timentului şi nu. Ceea ce se numeşte 'zeu" în titlu este pur şi simplu ceea ce se numea pînâ acum adevăr. cele trei dizertaţii din care se compune această genealogie sînt poate cele mai neliniştitoare lucruri care s-au scris vreodată După cum se ştie. Pe primul plan se află rafinamentul.Zarathustra este mai perspicace decît ţarul . cum se crede. marea ridicare împotriva dominaţiei nobilelor valori. în care totul este mînat înainte cu o înfricoşătoare încordare La sfîrşit. Adevărul primei dizertaţii este psihologia creştinismului. 1 2.. Numai eu am în mînâ norma pentru adevăruri. neegalat de nimic.. Treptat mai multă nelinişte. S-a sfîrşit cu orice pornire obscură .) Nu numai zeii nemuritori. tocmai omul bun ştia cel mai puţin drumul bun. meniri.compasiunea pentru toţi cei ce suferă". atunci cînd nu se mai poate descărca spre exterior.pentru că pînâ acum era singurul ideal. Nu exista realitate. vuind surd din depărtări. şi tot ce ne înconjoară. Daca ne gîndim că această carte i-a urmat lui Zarathustra. cu un sentiment suveran de mîndrie.. . Şi o spun cu toată seriozitatea. se ghiceşte poate şi regimul dietetic căruia îi datorează naşterea sa Ochiul răsfăţat de necesitatea copleşitoare de a privi departe . am atacat sarcina imensă a reevaluării. nimeni nu a ştiut înainte de mine drumul cel bun. în mod intenţionat prim plan.pînâ cînd este atins în sfîrşit un fempo feroce....ascultaţi. A treia dizer-taţie răspunde la întrebarea asupra originii puterii înfricoşătoare a idealului ascetic. Dacă vreţi sa vă faceţi repede o Imagine despre harababura care domnea înainte de mine. Ideile moderne. mai independent... Toate acestea odihnesc: dar cine ghiceşte pînâ la urmă ce fel de odihnă reclamă o asemenea risipă de bunătate cum este Zarathustra?.. în intenţie. sigur în . constituie în genere o excepţie printre cărţi: nu există ceva mai bogat în conţinut. în formă..cărţii îi lipseşte orice vorbă blîndâ. un demon care rîde -. o aceeaşi părăsire voită a instinctelor care au făcut posibilă naşterea unui Zarathustra.este obligat aici să cuprindă cu ascuţime ceea ce se află în imediata apropiere.. îndată după încheierea operei amintite mai sus şi fără a mai pierde nici chiar o zi. ba chiar le mai şi calci. Arn fost înţeles Trei studii preliminare hotâritoare ale unui psiholog pentru1 o reevaluare a tuturor valorilor. cum se crede. potrivit naturii el. Această scriere de nici 150 de pagini. drumuri de parcurs pentru cultură .. numai eu pot să hotărăsc Ca. Amurgul zeilor ■ spus de-a dreptul: se sfîrşeşte cu vechiul adevăr. ştiinţific. Această carte conţine prima psihologie a preotului. un nou adevăr vizibil printre norii groşi. Cea fâ-adoua dizertaţle redă psihologia conştiinţei: aceasta nu este. de fiecare dată în mijlocul tunetelor absolut înspâimîntâtoare. Dionysos este şi zeul întunericului De fiecare dată un început menit să însele. acestea sînt hotârîri. după curn se crede. Dracul nu este altceva decît leneveala lui Dumnezeu în fiecare a şaptea zi. Genealogia moralei O opera polemică Din punctul de vedere al exprimării. Este aici risipa unei toamne prea bogate: te împiedici în adevăruri. în arta tăcerii. în mod intenţionat amăgitor. deci cel mal slăbiţi d. voinţa de a muri.. dar mai ales în formă. Vorbind teologic . drumul în sus: abia începînd cu mine există din nou nădejde.era numită drumul spre "adevăr. Dar ceea ce poţi aduna în mîinl nu". simţul istoric" cu subordonarea sa în faţa gustului străin...eu sînt voiosul vestitor.o contramişcare. Făcuse totul prea frumos. rece.. Amurgul zeilor Cum se fîlosofeazâ cu ciocanul 1. pentru că nu avea concurent. • ci instinctul cruzimii care se întoarce înapoi. Cruzimea este scoasă aici pentru prima dată la lumină ca una dintre temeliile cele mai vechi şi mai greu de gîndit ale culturii. nici' idealitate' care să nu fi fost atinsă în această scriere (atinsa: ce eufemism prudent!. "vocea lui Dumnezeu în om'. . ' ştiinţificitateâ'. adevăruri foarte neplăcute care se aud din ce în ce mai tare. Căci omui vrea mai degrabă neantul decît să nu vrea".. chiar ironic.Dumnezeu însuşi a fost acela care'la căpătui zilei de muncă sa aşezat ca şarpe sub arborele cunoaşterii: se odihnea de faptul de a fi Dumnezeu. Tocmai de aceea sînt şi destin 3. fulgere izolate.

ei sînt restauratorii moralei. Cu/ul YVsigiUT O problemă a muzicanţilor Pentru o apreciere dreaptă a acestei scrieri trebuie să suferi pentru soarta muzicii ca de o rană deschisă Puntru ce sufăr atunci cînd sufăr. Există un mod imperial german de a scrie istoria. fiind oprit de inundaţii şl râmînînd pînâ la urmă singurul oaspete al acestui loc minunat.. voinţa de putere (de imperiu ) ca şi evanghelia celor umili. ai imperativului categoric. am fost eu însumi martor cînd sa înfiinţat ta Leipzlg o asociaţie Llszt în cinstea maestrului Heinrich Schiitz. să fii rasa. în table de bronz. Dar aici nimic nu mă va împiedica să devin grosolan şi să ie spun germanilor cîteva adevăruri aspre altfel cine o va face? Vorbesc despre imoralitatea lor In historicis Nu numai că la istoricii germani sa pierdut cu totul viziunea de ansamblu pentru mersul. cu scopul cultivării si răspîndirii viclenei muzici bisericeşti.. cuprinzind toate contrastele. îmi stă în putinţă să îndrept piesele mele de artilerie grea împotriva tui Wagner f Dar am păstrat pentru mine tot ce era hotârîtor în această privinţa • l-am iubit pe Wagner Pînâ la urrnâ în spiritul şi. N-am trăit niciodată o asemenea toamnă. unde s-a născut VittoriQ Emanuele. m-am apucat din nou de lucru: râmînea de terminat doar ultimul sfert din lucrare La 30 septembrie mare victorie. care acordă tuturor drepturi egale. Fără şovăire şi fără a mă lăsa abătut nici o clipă. abia apoi poţi să decizi asupra tuturor valorilor şi nonvalorilor in historicis • să le stabileşti. 66 ziua a şaptea. dragostea creştineasca'. pentru valorile culturii. şttinţificltatee. cu priveliştea spre pia/za Carlo Alberto şi mai departe spre coline. care devine din ce in ce mai inertă şi instinctual mai săracă. în raport cu impe/ium romanum ei sint purtătorii libertăţii. reşedinţa mea de acum înainte. nu simplu german al Imperiului. mai am de dat în vileag alţi necunoscuţi. in culori arzătoare. şi că sini cu toţii măscărici ai politicii (sau ai bisericii) această privire de ansamblu este proscrisă chiar de el înşişi în primul rînd trebuie să fii german'. cu siguranţa unui destin.un Claude Lorrain împins la nosfirşit. locul meu verificat. care era inundat şi unde ajunsesem tîrziu în noapte. am sosit în după amiaza zilei de 21 la Torino. plimbare" leneşă a unui zeu dea lungul rîului Po in aceeaşi z! am mai scris şi prefaţa la Amurgul zeilor. că a ajuns muzica decadenţei şi nu mai este fluierul lui Dionysos. care merge înainte cu o poftă de invidiat. o propoziţie a esteticianului şvab Vischer. Fără nici o îndoială că germanii sint idealişti Cînd am vizitat 67 ultima dată Germania am găsit gustu! german strâdulndu-se să acorde aceleaşi drepturi lut Wagner si trompetistului de la Săkkingen. m-am întîlnit cu cea mai frumoasă zi pe care OberEngadin mia oferit-o vreodată -transparentă. in faţa întinsului palat Carignano. mereu mai cinstita în lucrurile spirituale. toate nuanţele dintre gheaţă şi sud. care găseşte totul gustos. atunci scrierea aceasta va fi găsită plină de scrupule şi peste măsură de bfindă. pentru destinul muzicii? Pentru că muzicii i s a răpit caracterul de transfigurare a lumii şi de încuviinţare. După o călătorie cu peripeţii. german în sensul veehi al cuvîntului. Fără nici o îndoiala. Această lipsă de părtinire intre contram < Această neutralitate şi dezinteresare bucală ' Acest simţ da dreptate ai cerului gurii germane.ridendo dicero severum. corectura colilor de tipar a fost recrearea mea în luna septembrie. nici naş. unul dintre cei mai autentici şi mai germani muzicieni. Ia fel ca şi antisemitismul.. unde verurn dicere ar justifica orice asprime .pe calea sarcinii mele stă un «tac la adresa unui necunoscut mai distins. şi înghite. via Carlo Alberto 6. German este un argument. Prefaţa sa născut la 3 septembrie 1888: ieşind dimineaţa afară.fiecare clipă de nemurirea mea şi gravînd semn după semn. 2. există mă tem şi un mod antisemit de a o scrie • există o scriere de curte a Istoriei şi domnului von Treitschke nu ia fost ruşine. căruia recunoştinţa mea vrea săi facă darul unui nume nemuritor. Am părăsit Sils-Măria abia la 20 septembrie. ca istoria propriei suferinţe. III. din fericire decedat a .. Germania.aceasta este însămi umanitatea Cine se îndoieşte de fapt că mie. fi crezut că aşa ceva ar fi cu putinţă pe pâmînt . persiffindu te şi pe tine cu bunătate . după ce o scrisesem. în raport cu secolul al XVIII-lea. fără greutăţi de digestie. chiar şi cu primejdie de moarte în Corno. Recent o judecată de idiot in historicis. ca vechi artilerist ce sînt.. cu totul alţii decit un Cagltostro al muzicii ■ şi desigur încă mai mult un atac asupra naţiunii germane. care nu poate fi ghicit uşor de cineva • oh. A fi vesel în astfel de cazuri. Ml-am reluat locuinţa pe care o avusesem şi în primăvară. Germania mai presus de orice este un principiu germanicii reprezintă ordinea morală a lumii" în istorie. fiecare zi de aceeaşi nestăvilită perfecţiune. germanii sint Idealişti. Admiţînd însă că problema muzicii este resimţită ca p probJomâ proprie.

care constituie o chezăşie a viitorului.. cind cele nobile. Marcher « făcător. germanii sînt înscrişi doar cu nume dubioase. cu preţul unei extraordinare vitejii şi depăşiri de sine. scandinavi şi francezi • vor fi ei din ce în ce mai mulţi? în Istoria cunoaşterii. această boală şj lipsa de judecată potrivnică culturii care există. împăratul german numeşte eliberarea sclavilor din Africa datoria sa creştinească : printre noi ceilalţi europeni acensta ar fi numită simplu germană. de ce să nu-mi exprim bănuiala? Germanii vor încerca şi in cazul meu totul pentru a naşte un şoarece dlntr-un destin copleşitor Fină acum el sau compromis în legătura cu mine şi mă îndoiesc că vor proceda mai bine în viilor Ah. de raţiune ■ au adus-o într-o înfundătură. Şi la urma urmei. a epocii Renaşterii. tot ceea ce avem astăzi.făcut ocolul ziarelor germane ca un adevăr la care orice german trebuie sâ subscrie Renaşterea ş Reforma. cît de mult îmi doresc sâ fiu aici un râu profet!. Catolicii ar avea toate motivoie să celebreze Sărbătorile lui Luther şi să compună cintece pentru Luther. să le spun odată germanilor tot ce au deja pe conştiinţă.. Toate marile crime culturale a patru secole le au pe conştiinţă! Şi tot mereu din acelaşi motiv. Luther . Schelling. numai amîndouâ Împreună constituie un întreg .drept consecinţă! a restaurat-o. aceasta nevrose naţionale de care suferă Europa. pe care o trădează flecare cuvînt. ca monedă internaţionala pentru această degradare psihologică? în acest moment de pildă. destul de puternică pentru a < rea din Europa o unitate politica şi economică îndreptată spre scopul guvernării mondiale. Şi cînd îf laud ocazional .un La Rochefoucould. Germanii n-au trecut niciodată printr-un secol al XVIMea de aspră autoverificare ca francezii . 3. un Descartes sînt de o suta de ori superiori germanilor în ceea ce priveşte lealitatea -. 69 greu în vecinătatea acestei murdării in psichotogicis pare a devnit Instinct. Au scris oare geirnanil chiar şi numai o singură carte profundă7 Lor le scapă pînâ şi noţiunea cJespre ceea ce este profund într-o carte Am cunoscut învăţaţi care ÎI considerau pe Kant profund. Hegel Schleiermacher merită acest cuvînt la fel de? bine ca şi Kant şi Leibniz. a politicii mici: ei au lipsit Europa însăşi de sensul ei. in faţa unor asemenea propoziţii ajung la capătul răbdării şi simt plăcerea.văl vrei. care datorită neputinţei sate a atacat biserica şi . o resimt chiar ca o datorie. germanii sînt idealişti După ce. din idealism Germanii au Hpsit Europa de strîngerea rodului.. care încuviinţează viaţa.. în esenţă formule pentru dreptul la respingerea ştiinţei. mă tem că la curtea Prusiei profund este considerat domnul von Treitschke. toţi sînt simpli făcători de văluri) nu vor avea niciodată cinstea sâ fie socotiţi una cu primul spirit leal din istoria spiritului cu spiritul în care adevărul cheamă la judecată pe falsificatorii a patru milenii Spiritul german este aerul meu stricat respir • Joc de cuvinte Schieir . Dar prin aceasta el nu este nici măcar plat Ceea ce se numeşte în Germania 'adînc" este tocmai această necurăţenie a instinctului faţă de tine despre care vorbeam: nu vrei să fii în termeni clari cu tine însuţi N aş avea dreptul sa propun cuvîntul german. al valorilor decadenţei ■ pâtrunzind pinâ în instincte!*) celor care stăteau acolo1 Luther acest călugăr funest a restaurat biserica şl ceea ce este 68 de o mie de ori mai râu. Şi dacă nu eşti nici măcar curat curn să fi atunci profund? La germani. el nu o are: asta e tot. aceasta eternizare a micilor formaţii statale în Europa. germanii au ştiut sâ găsească de două ori căi ascunse către vechiul Ideal'.renaşterea estetică şi renaşterea spirituală . Creştinismul acesta negare a voinţei de a trăi devenită religiei. cînd pe pun'ea dintre două secole de decadenţă a devenit vizibilă o force majeure de geniu şi voinţă. fiecare mină a unui german. de minunea sensului în existenţă care a fost Napoleon ■ şi cu aceasta ei au pe conştiinţă tot ce sa întîmplat mai apoi... se ajunsese ta un mod de gîndire onest. care este şi fuga de adevăr. pentru dreptul la minciună Leibniz şi Kant • aceste două piedici maxime pe calea Europei spre lealitatea intelectuală1 in fine. el au născut întotdeauna numai falsificatori de bani Involuntari (Fichte. împăcări între adevăr şi ' ideal. a restaurat creştinismul. germanH cu aie lor războaie de eliberare au lipsit Europa de sensul. neechivoc.. ajunseseră victorioase pe scaunul celor opuse. naţionalismul. Dar psihologia este aproape măsura curăţeniei sau necurăţeniei unei etnii. Cunoaşte cineva în afară de mine b cale de ieşire din această înfundătură? Este o menire destul de mare sâ legi din nou popoarele?.. din nesinceritatea devenită le ei instinctivă. ei n-au avut pînâ astăzi nici un psiholog.şl renaşterea morală ! La dracu cu toată psihologia! Fără îndoială.. de sensul ultimei mari epoci. Luther. într-un moment în care apăruse o ordine mai înaltă a valorilor. Schopenhauer.. în momentul în care fusese învins.. pe deplin ştiinţific. nu ajungi niciodată la temelie. un călugăr imposibil. din cauza fugii lor interioare în 'faţa realităţii. aproape ca şi la femeie. încă de pe acum cititorii şi auditorii mei fireşti sînt ruşi.

. Nu vreau să fiu urmat de "credincioşi'. Religiile sMjreburile gloatelor. un danez a fost primul care a avut destula finpţs a instinctului şi curaj. în care dintre universităţile germane ar fi posibile astăzi cursuri despre filosofia mea aşa cum au fost ţinute în primăvara trecută la Copenhaga de către Dr. ei sini atît de blajini.. care s-a dovedit prin aceasta încă o dată un psiholog? Eu însumi n-am suferit niciodată pentru toate acestea.. eu nu vorbesc niciodată m.. care n-are esprit în picioare şi nici măcar nu poate merge. eu simt nevoia să mă spat pe mîini după contactul cu oameni religioşi. Reevaluarea tuturor valorilor: aceasta este formula mea pentru un act de cea mai înaltă autoreftecţio a omenirii. îi spun fiecăruia dintre prietenii mei în faţă că n-a considerat niciodată câ merită osteneala sâ studieze vreuna dintre scrierile mele ghicesc din cele mai mici semne câ nici măcar na ştiu ce cuprind ele.. Dar adevărul meu este cumplit: căci pînâ acum minciuna sa numit adevăr. Germanii n-au nici cea mai mică idee despre cit sînt de ordinari.căci na existat pînă acum nimic mal mincinos decit sfinţii . Soarta mea . Mi e o toarnă cumplita că voi fi declarat într-o zi sfînt: se va înţelege de ce public această carte înainte. Ei îşi spun părerea despre orice... Poate că sînt un măscărici.. îmi cunosc soarta. chiar şi ironia istoriei universale Şi astfel am trimis în lume Cazul Wagner". sint dinamită Şi cu toate acestea rvo am nimic din ceea ce este propriu unui întemeietor de religie. ţţl de ce n-aş merge pînâ la capăt7 îmi place să dau cărţile pe faţă Tine chiar de ambiţia mea să fiu considerat dropt cel ce îi dispreţuieşte pe germani par exceltonce Neîncrederea mea faţă de caracterul german mi-am exprimat-o încă de la virsta de douăzeci şi şase de ani (a treia Ir oportună pag 71) Germanii sint pentru mine imposibili Dacă încerc să mi imaginez un tip uman împotriva căruia se răzvrătesc toate instinctele mete. care dintre prietenii mei ar fi văzut în el mai mult decît o îngîmfare nepermisâ din fericire cu totul inofensivă?. ceea ce este necesar nu mâ răneşte: amor fati este cea mai lăuntrică natura a mea. Nu suport t&sa asta cu care eşti întotdeauna în companie proastă. Zece ani şi nimeni din Germania nu şi-a făcut o datorie de conştiinţă din ami apăra numele faţă de tăcerea absurdă sub care era îngropat: un străin. despre cea mai profundă ciocnire a. de delicatesse faţă de mine De la evrei da.. dar culmea josniciei este că nici măcar nu le este ruşine de a nu fi nimic altceva decît germani. prefer să fiu un măscărici... o salvatoare oarecare a Capitoliului ar socoti că sufletul ei foarte urît ar fi cel puţin la aceeaşi înălţime. in oricare att caz faci parte fără scăpare din categoria generoasă. ei au doar membre inferioare. Admiţlnd că cej mai adînc spirit 70 al tuturor mileniilor ar apărea printre germani. Aceasta nu înseamnă însă că nu îmi place ironia. de la germani niciodată Felul meu de a fi mâ face ca sâ fiu blînd şi binevoitor faţă de oricine • ani dreptul de a nu face diferenţieri: aceasta nu mâ împiedică sâ ţin ochii deschişi Nu excep-' tez pe nimeni..pe Stendhal ca psiholog adînc.. dacă vede pretutindeni rang. cate a fost indignat de pretinşii mei prieteni. ' intreaga mea viaţă este mărturia de rigueur pentru aceste propoziţii Degeaba caut de'-a lungui ei o aovadâ de tact. sau mai curînd nu cu toate acestea . Eu nu sînt un om.ulţlmi-lor. despre o decizie împotriva a tot ceea ce a fost crezut.. mi s-a întîrnplat să întîlnesc profesori universitari germani care ml au cerut să le silabisesc numele. cred că sînt prea răutăcios pentru a crede chiar şj în mine însumi... într-o zt de numele meu se va lega amintirea despre ceva neobişnuit. care va produce convulsii întregului pâmînt: germanii vor trebui sâ se mai înşele o dată în privinţa mea într-un mod nemuritor şi sâ se eternizeze: abia mai au timp pentru aceasta! S-a reuşit? De minune. ah. Nu vreau să fiu un sfînt. 71 De ce sînl un destin 1. se consideră pe ei înşişi (drept cei ce decid mă tem că au decis chiar şi în ceea ce mâ priveşte.. conştiinţelor. De fapt. Contactul cu germanii te înjoseşte germanul pune pe aceeaşi treaptă. cerut sfinţit pînâ acum.. care a devenit prin mine trup şi geniu. germanii n-au de loc picioare. grad ierarhia între oameni.prin mine votbeşîe adevărul. apare întotdeauna un german. despre o criză cum n-a mai existat pe pâmînt. Iar în privinţa lui Zarathustra. ea trebuie sa prevină excese cu privire la mine... Ramîne totuşi adevărat câ resimt drept cinism aproape fiecare ecrisoare pe care am primit-o de-a lungul anilor există mai mult cinism'în bunăvoinţa care mi se arată decît în orice ură. dacă distinge "prin aceasta eşti gentilom... cu aproximativ doi ani înainte de nimicitoarea lovitura de trăsnet a Reevaluării.. Şl cu toate acestea. domnii mei germani! Felicitările mele. Primul lucru sub care îl cercetez cu luare eminte pe cineva este daca are în sînge simţul distanţei... Georg Brandes. atit de blajină a canaliei Dar germanii sînt canalii • ah. cel mai puţin pe prietenii mei ■ şi sper că c/e fapt aceasta na ştirbit umanitatea mea în raport cu ei I Există cinci-şase lucruri din care mi-am făcut întotdeauna o chestiune de onoare. Dacă las la o parte relaţiile mele cu cîţiva artişti în primul rînd cu Richsrd Wagnor n-am petrecut nici un ceas bun cu germani. care nare simţ pentru nuances ■ vai mie! eu sint o nuance •.

Sînt de departe cel mai îngrozitor om care a existat pînâ acum. în voinţa 'de putere) sînt mai necesare.întreaga istorie este contestarea experimentală a principiului aşa-numitei ordini morale universale : lucrul cel mai însemnat este că Zarathustra e mai sincer decît oricare alt gînditor.. Abia începînd do la mine va exista pe pâmînt o politica mare. şi ar fi trebuit să fiu întrebat. prostia ca destin . aceasta nu exclude faptul că voi fi cel mai binefăcător dintre oameni. Ar fi îngăduit sa socotim cea de-a doua contradicţie drept cea hotărîtoare. Geniul mou se află în nările mele. Prin toate acestea sînt în mod necesar şi omul dtslinului Căci dacă adevărul intră în luptă cu minciuna mileniilor se vor produce zguduiri. privit la scară mare. conţine sinceritatea drept cea mai înaltă virtute . drept un simptom al slăbiciunii. binefăcători. 'decît acea formă a micii fericiri aşa-numita bunătate : trebuie să fii de-a dreptul îngăduitor pentru a-i . Sint oare înţeles?. Mă' opresc deocamdată la psihologia omului bun. morala decadenţei.. Pentru a aprecia ce valoare are un tip uman trebuie să socotim cît costă întreţinerea lui. Nu numai pentru că aici are o experienţă mai îndelungată şi mai mare decît oricare alt gînditor ..itâ şi sint cu toate acestea contrariul unul spirit care neagă Eu sînt un vestitor voios cum n-a mai fost vreunul. de pildă.din milă. în marea economie a întregului. deoarece supraestim&rea bunătăţii şi a bunăvoinţei. văzută în mare.în amîndouâ ascult de natura mea dionisiacă ce nu ştie să despartă facerea râului de încuviinţare. este opera sa Dar de fapt această întrebare'ar fi deja şi răspunsul Zarathustra a creat această eroare fatală. binevoitori. aşadar. morala creştină... N-am fost întrebat.. Cuvintul meu imoralist închide în sine în esenţă două negaţii.prin mine .. şi numai ea. Zarathustra a fost cel dinţii care a văzut în lupta binelui şi râului adevărata roată in angrenajul lucrurilor.. în gura primului imoralist. în dorinţe. -şi cine vrea să fie un creator în bine şi în râu. 73 autodepâşirea moralistului prin opusul său . A considera vitregiile de orice fel drept o întîmpinare. numele Zarathustra: căci ceea ce determină formidabila unicitate în istorie a acelui persan este tocmai contrariul imoralismului. pe cei buni.am mirosit-o. Eu am fost primul care a descoperit adevărul prin faptul că am sim(it primul minciuna ca minciună .adică drept opusul laşităţii idealistului care o rupe la fuga în faţa realităţii. Zarathustra are mai multă cutezanţă în sine decît toţi gînditorii laolaltă.. cum nici nu sa visat vreodată Noţiunea politică dispare atunci cu totul într-un râ?boi al spiritelor. voinţa de a nu vedea cu orice preţ cum este alcătuită de fapt realitatea. drept ceva ce trebuie înlăturat. abia odată cu mine există din nou nădejde. scop în sine. Condiţia de'existenţă a celor buni este minciuna altfel spus.. trebuie să-i cunoaştem condiţiile de existenţă. cauză. Răutatea cea mai mare ţine.vrea ca eu să fiu primul om cinstit. şi anume nu aşa încît să stîmeascâ în orice clipă instincte binevoitoare şi încă şi mai puţin astfel încît să îngăduie oricînd intervenţia unor mîini mioape şi blajine.aceasta înseamnă în gura mea numele Zarathustra. o adevărată nenorocire în urmările sale. A spune adevărul şi a frage bine cu arcul. înseamnă niaiserie par excellence şi. mai clar spus. Eu neg pe de o parte acel tip de om care a fost socotit pînâ acum drept cel mai înalt. Transpunerea în metafizică a moralei ca forţă. părţile înspâimîntâtoare ale realităţii (m sentimente.aproape la fel de prostesc ca şi voinţa de a^suprima vremea rea . într-o măsură ce nu poate fi socotită. o strămutare a voilor şi munţilor. fată de oamenii săraci. Autodepâşitea moralei prin sinceritate. 72 2. cunosc meniri atîî de înalte îneît pînâ acum ne a lipsit chiar şi noţiunea lor. 4. toate structurile do putorp ale vechii societăţi sar în aer ■ căci ele toate se sprijină pe minciuna vor fi râ/boaie cum n-au mai fost pe pâmînt. să mă ştiu în opoziţie cu minciunile mileniilor. ce înţeles are în gura mea. Cunosc plăcerea de a distruge într-o măsură potrivită cu puterea mea de distrugere . incompatibil cu o'viaţă care urcă şi încuviinţează: în încuviinţare negarea şi distrugerea sint condiţii. o convulsie de puterea cutremurelor. Eu contrazic cum nu sa contrazis vrfeod. Sînt primul imoralist: prin aceasta sînt distrugătorul par excellence. morala în consecinţa trebuie să fie şi primul care o recunoaşte ca eroare. Vreţi o formulă pentru un astfel de destin care devine om? Ea se află In Z"arathustra al meu. de bunătatea cea mai mare: aceasta este însă cea creatoare. neg pe de altă parte un anume fel de morală care. îmi apare deja drept consecinţă a decadenţei. ca morală în sine. aceasta este virtutea persană. acela trebuie să fie mai Intîi un distrugător şi să nimicească valori. s-a bucurat de validitate Şi dominaţie. învăţătura lui.

El nu ascunde câ tipul său de om... pentru câ îşi impun existenţa atît pe socoteala adevărului cît şi pe socoteala viitorului. Zarathustra. Voi oameni superiori..ponegrirea lumii ? Cine a îndrăznit chiar şi numai să bănuiască faptul că ele sînt peşteri? Care dintre filosofi a fost înaintea mea psiholog şi/iu mai curînd opusul acestuia. identificat cu râul. Totul este minţit şi trunchiat pînâ în temelii de către cei buni. Zarathustra. a cere ca totul să devină om bun . primul psiholog al celor buni.. 6 Dar cuvîntul imoralist mi l-am ales ca simbol. pe care i-a întîlnit ochiul meu. Voi avea un prilej deosebit de a proba urmările îngrozitoare pe care Ie-a avut în întreaga istorie asupra mulţimilor optimismul.. cum doreşte domnul Herbert Spencer. Şi oricîte pagube ar putea aduce cei ce vorbesc de râu lumea. iată care este îndoiala mea despre voi şi rîsul meu tainic: ghicesc câ l-aţi numi pe supraomul meu .nu este înstrăinată.. Daca minciuna îşi revendică cu orice preţ cuvîntul adevăr pentru felul ei de a vedea. suflet frumos . atunci cel cu adevărat sincer va trebui regăsit sub numele cele mai rele. sacrifică pentru ei viitorul.. Şi aceasta este ceea ce s-a încercat! Tocmai aceasta a fost numită morală!..sau 74 . câ cei buni şi drepţi i-ar numi pe supraomul său diavol. binevoitor. aceasta nu s-a putut întîmpla decît în dauna speciei opuse. 5. ca semn distinctiv şi într-un alt sens. v-ati născut şi adăpostit în minciunile celor buni. dar este oricum un destin: căci şi cel ce dispreţuieşte poate fi primul. această creaţie a homines optimi.. înainte de toate el'îi consideră cea mai dăunătoare specie de oameni.au fost întotdeauna începutul sfîrşitului. deoarece condiţia ei este minţirea instinctelor.aceia nu pot crea. este . cu ochi albaştri. 75 De aici şi nu din altă parte trebuie pornit pentru a înţelege ce vrea Zarathustra: această specie de oameni pe care o gîndeşte el. Cei buni .. de o perspectivă. ea poartă în sine toate acele trăsături înspâimîntâtoare şi îndoielnice prin care omul poate avea abia măreţie. gîndeşte realitatea aşa cum este: e suficient de puternică pentru aceasta . Din fericire lumea nu este clădită pe instincte.. a celor mai buni a fost ceea ce i-a insuflat groaza faţa de om. Dacă animalul de turmă străluceşte în lumina celei mai pure virtuţi. un idealist? înainte de mine psihologia nici n-a existat. un şarlatan superior. îndepărtată de realitate. este însăa realitatea.prin urmare -prietenul celor răi. primul care a Înţeles că optimistul este la fel de decadent ca şi pesimistul şi poate mai dăunător. cînd începutul sfîrşitului".acorda celei din urmă un loc în genere. sînt mîndru să port acest nume care mâ opune întregii omeniri.diavol! Atît de străini sînteti măreţiei cu sufletul vostru încît supraomul vi s-ar părea înspăimântător în bunătatea lui. altruist. Primejdia care mă paşte este scîrba faţă de om.toţi se aflau în slujba ei Cine a pătruns înaintea mea în peşterile de unde se ridică suflarea otrăvită a acestui soi de ideal . de o profunzime şi abisalitate psihologică nemaiîntîlnite pînă astăzi. este suprauman tocmai în raport cu cei buni. un tip relativ suprauman. Dacă un om al decadenţei a fost ridicat la cel mai înalt rang. ar însemna să i se răpească existenţei carcaterul ei înălţător.. paguba adusă de cei buni este paguba cea mai dăunătoare. Zarathustra nu lasă nici o îndoială în această privinţă: el spune câ tocmai recunoaşterea celor buni. din această repulsie i-au crescut aripile pentru a pluti spre'viitoruri îndepărtate". crucifică viitorul tuturor oamenilor! Cei buni . aceia sint întotdeauna începutul sfîrşitului ei îl răstignesc pe cel ce scrie noi valori pe table noi. încă nimeni n-a simţit morala creştină ca fiind mai prejos de el: pentru aceasta ar fi fost nevoie de o înălţime. In acest sens. Cei buni v-au învăţat despre ţărmuri şi certitudini false.. ar însemna castrarea omenirii şi coborîrea ei la nivelul unei biete chinezării. Morala creştină a fost pînâ acum o Circe a tuturor gînditorilor . a speciei omului tare care are conştiinţa vieţii. A fi aici primul poate fi un blestem. 7. spune: oamenii buni nu spun niciodată adevărul.. Am fost oare înţeles? Ceea ce mâ delimitează. atunci omul de excepţie trebuie degradat. pentru ca doar animalele blajine de turmă sâ-şi găsească aici fericirea lor îngustă. Zarathustra îi numeşte pe cei buni cînd ultimii dintre oameni". ceea ce mâ scoate din rînduri şi mâ opune restului omenirii este de a fi descoperit morala creştină* De aceea aveam nevoie de un cuvînt care sâ cuprindă sensul unei provocări faţa de oricine A nu fi deschis ochii mai curînd în . animal de turmă.

cea mai rea formă a voinţei de minciună adevărata Circe a omenirii. Morala ca vampirism.aceasta privinţa îmi pare a fi cea mai mare murdărie pe care omenirea o are pe conştiinţă. Aici ar rămîne deschisă posibilitatea ca nu omenirea sâ fie în degenerescentă. dietă spirituala. se vede în semnele tipice ale decăderii şi în contrazicerea instinctului. înşelăciune in psychologicis pînă la crima. mai'dâunâtor sieşi decît ar fi putut visa şi cel mai mare dispreţuitor al umanităţii. Mileniile. popoarele. pentru a opune tuturor lucrurilor ce merită să fie luate în serios în viaţa. Tot ceea ce s-a nur. Pun preţ pe această definiţie. Creştinul a fost pînâ acum însăşi fiinţa morală'.care a ghicit în morala creştină mijlocul de a ajunge la putere. mai uşuratic. pînă la urmă chiar şi suflet nemuritor1. cu intenţia ascunsă 'de a se răzbuna pe viaţă . autoînşelarea devenită instinct. Orbirea faţa de creştinism este crima par excellence . lumea adevărată". ' mîntuirea sufletului" . el vede doar cea mai funestă specie de monştri. născocită pentru a devaloriza singura lume ce există . funestă pentru câ fascinau. .. pentru a face din neîncrederea faţă . noţiunea de liber arbitru . Cum ? Sâ fie oare omenirea însăşi în decadenţă? A fost ea întotdeauna? Ceea ce e sigur este câ nu i s au propovăduit drept valori supreme decît valori ale decadenţei. a rămas agăţat deasupra omenirii!. pentru a-l face bolnav .. Fulgerul adevărului a lovit tocmai ceea ce stătea pinâ acum mai sus: cine înţelege ce anume a fost distrus aici. de cuviinţă. ci ca omenire!. Definiţia moralei: morala ■ idiosincrazia decadenţilor.. în faţa acestei privelişti nu eroarea ca eroare este cea care mâ îngrozeşte... c/e aici morala. ceea ce a stricat-o.. igienă.sub acest aspect sînt cu toţii o apâ şi un pămînt. tratarea bolnavilor.. în dezinteresare". pentru a rătăci instinctele. să vadă dacă mai are ceva în mîini. nici o cauzalitate. cea mai perfidă. otrăvitor. eu ca al şaptelea . Şi de fapt părerea mea este aceasta: învăţătorii. nici o sarcină pentru realitatea noastră pămîntească! Noţiunea suflet.el rupe istoria omenirii in două bucăţi Se trăieşte înainte de ei. neagă viaţa în cele mai adinei temelii.în ea se uneşte într-un întreg înspâimîntâtor tot ceea ce este păgubitor.sfînt -. primii şi ultimii.şi nu numai \n imperativ!. morala uitării de sine. mai absurd. născocită pentru a dispreţui trupul. au fost şi decadenţi cu toţii: de aici reevaluarea tuturor valorilor în valori vrăjmaşe vieţii.. nici lipsa milenară de bunăvoinţă1. Cel care descoperă morala a descoperit în acelaşi timp şi nonvaloarea tuturor valorilor în care se crede sau s-a crezut: el nu mai vede nimic venerabil în cele mai venerate tipuri umane. întreaga duşmănie de moarte faţă de viaţă! Noţiunea lume de dincolo1. în pierderea greutăţii. spirit.. ce spun eu? valoarea în sine. o nepăsare înspâimîntâtoare! în locul sănătăţii.. este transpunerea faptului mă sfîrşesc" în imperativul trebuie sâ vă sfîrşiţi cu toţii" . de disciplină.şi aceasta cu succes. nici o realitate.crima împotriva vieţii. câ se caută principiul râului în cea mai profundă necesitate de creştere.. Am fost oare înţeles? N-am spus nici un cuvînt pe care sâ nu-l fi spus deja acum cinci ani prin gura lui Zarathustra Descoperirea moralei creştine este un eveniment fără seamăn. voinţa principiala de a nu vedea nici un fapt. A te înşela în asemenea măsură. filosofii şi femeile bâtrîne . Morala creştină . de a o sărăci de sînge. nu ca popor. problemele de hrană. ca imperativ categoric.. cea mai subterană formă a minciunii: sfîntul pretext de "a face omenirea mai bunâ:..cu excepţia a cinci-şase momente ale istoriei. a preoţilor.vreau să spun o folie circulaire între convulsiile penitenţei şi isteria mîntuirii! Noţiunea de 'păcat născocită împreună cu instrumentul de tortură care ţine de ea. de îndrăzneală în cele ale spiritului. Câ s-a învăţat dispreţuirea instinctelor primordiale ale vieţii: câ s-a născocit un suflet . un destin .şi...pentru a nu mai păstra nici un ţel. în depersonalizare şi în iubirea aproapelui' (patima aproapelui !) valoarea superioară. ca fiinţă morală . Noţiunea de Dumnezeu1 născocită ca noţiune contrarie vieţii . mai mincinos.it pînâ acum adevăr1 a fost recunoscut drept cea mai dăunătoare. trădează voinţa de a muri. nu de unul singur. este faptul cu adevărat înspăimîntâtor că însuşi ar-ti-firescul s-a bucurat ca morală de cele mai mari onoruri. locuinţă. o curiozitate fără seamăn . în cea mai strictă iubire de sine (chiar şi noţiunea este defăimătoare)... o adevărată catastrofă Cine face lumină în jurul ei este o force majeure. teologi cu toţii. mai vanitos... în cele ce se declară ele însele sfinte. ce se trădează prin izbînda sâ: este lipsa firescului.. iar ca lege. Morala uitării de sine este morala declinului par excellence. care s-a ridicat în mod mincinos prin morală pînâ la rangul celor cei dictează valorile . conducătorii omenirii. câ invers. se 76 77 trăieşte după el. defăimător. în sexualitate. ci numai acea specie umană parazitară. ca viclenie de a stoarce viaţa însăşi. un spirit" pentru a dăuna trupului: câ se propovâduieşte a vedea ceva impur în premisa vieţii. climă. Această singură morala care a rost propovăduită pînâ acum.

. care este chezăşia viitorului . de ' negare de sine". rataţi. împotriva celui care încuviinţează. Şi toate acestea au fost socotite drept morală! Ecrasez l'infâme! CUPRINS Prefaţă De ce sînt atît de înţelept De ce sînt atît de deştept De ce scriu cărţi atît de bune Naşterea tragediei Inoportunele Omenesc. ale divinului1 în om! în sfîrşit . din ademenirea de către ceea ce este dăunător.de instincte o a doua natură! A face în genere din noţiunea de uitare de sine . însemne ale valorii.a lua prin noţiunea om bun' parte tuturor celor slabi.a sta în calea legii selecţiei. tuturor celor care trebuie sâ piară . celor ce suferă de ei înşişi. adevăratul semn distinctiv al decadenţei.. 78 . din neputinţa de a-ţi mai găsi propriul folos. din distrugerea de sine. ale datoriei ale sfinţeniei. prea omenesc Aurora La gaya scienza Aşa grăit-a Zarathustra Dincolo de bine şi de râu Genealogia moralei Amurgul zeilor Cazul VVagner De ce sînt un destin 37 17 30 41 45 49 51 63 65 67 72 Am fost oare înţeles? Dionysos împotriva celui răstignit. bolnavi. împotriva omului sigur 'de viitor.acesta înseamnă de acum cel râu.ceea ce este mai înspăimântător . a face un ideal din împotrivirea faţă de cel mîndru şi izbutit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful