Cuvânt înainte

“O stafie bântuie Europa” - scriau în Manifestul lor comunist, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, autorii unei doctrine. Prin conŃinutul ei insurgent, deşi generos pe alocuri, ea avea să aducă, însă, atunci când a fost să fie aplicată cu violenŃă, mari suferinŃe continentului nostru, ca şi lumii întregi. Am putea spune că, în ceasul istoriei prezente, “o altă stafie bântuie lumea”, lumea europeană şi pe noi toŃi; începutul de secol şi de mileniu stă sub semnul Ideii europene revenite la sine, trezite din somnul dogmatic ce a născut monştrii războaielor nimicitoare şi hotărâte să zidească o lume nouă: aceea a concordiei statelor şi naŃiunilor, aşezate pe fundamentul instituŃional al Uniunii Europene. Procesul este în plin avânt şi a cuprins şi o bună parte din est, inclusiv România, de curând aderată, dar care are de parcurs abia de acum înainte drumul spinos al sincronizării cu ritmul istoric alert al civilizaŃiei materiale continentale. Cât priveşte moştenirea ei spirituală, România este eminamente europeană. Integrarea oferă naŃiunii noastre şansa întâlnirii cu propriile-i valori, zămislite în lunga-i istorie, după o dureroasă captivitate politică şi ideologică în universul concentraŃionar al ocupaŃiei staliniste şi dictaturii. Dar revenirea românilor în matca fiinŃei şi conştiinŃei de apartenenŃă se împlineşte anevoie. Procesul este tulburat, când nu deturnat, de manipulatorii direcŃiei internaŃionaliste. Deşi ea are astăzi alte forme, urmăreşte însă acelaşi scop: estomparea identităŃii şi suveranităŃii 3

naŃionale şi etatice, profitorie unora, dar nu poporului nostru. Integrarea României în UE poate fi şansa afirmării noastre creative în concertul culturii şi civilizaŃiei europene, dar depinde şi de consecvenŃa Europei cu propria-i istorie în urcuşul promis spre împlinirile aşteptate. ConstrucŃia instituŃională a integrării urmează un sens care nu este dat, ci se reconfigurează din mers. El va fi rezultatul confruntării de proiecte, politici şi ideologii diferite, când nu opuse. Or nu toate dintre acestea sunt emanaŃia de gând şi voinŃă autentică a popoarelor. Unul dintre sensurile inautentice propulsate în retortele internaŃionaliştilor se regăseşte în strategia Europei federaliste, construită după model nord-american, dar străină cu totul particularităŃilor continentului nostru. Odată aplicată, ea ar îndepărta Uniunea de şansa afirmării depline şi de punerea în valoare a diversităŃii culturale, izvor de forŃă reală a personalităŃii sale. Diversitatea este aceea care uneşte cu adevărat popoarele continentului, creând o complementaritate armonică a surselor civilizaŃiei europene. În ordinea sa, Dreptul comunitar, disciplină de studiu academic şi, deopotrivă, preocupare ştiinŃifică, nu poate ignora premisele de la care pleacă. Şi aici operează hamletian - întrebarea: construim o ordine politică şi instituŃional-juridică tentată să se suprapună aceleia a statelor naŃionale, membre ale ComunităŃii, sau încredinŃăm instituŃiilor comunitare o autoritate delegată, chemată să gestioneze sinergic efortul naŃiunilor, astfel încât acestea să-şi menŃină diferenŃa specifică, singura sursă de creativitate autentică? Din păcate, în literatura românească a problemei, dar nu numai aici, subzistă multe simplificări, în genere o 4

atitudine necritică sub aspect ştiinŃific, constând cel mai adesea în preluarea mecanică a unor slogane, false concepte şi reprezentări asupra fenomenului integrării, naturii şi finalităŃilor sale. Lucrarea noastră încearcă să exprime un punct de vedere critic, lucid despre ce este şi mai ales despre ce trebuie să fie integrarea europeană. Efortul de înŃelegere a lucrurilor nu este însă unul de senină contemplare şi de confortabilă delimitare teoretică. El presupune angajare, un anume militantism, o implicare atitudinală fără de care abordarea lucrurilor e constrânsă să ascundă o laşitate comodă, cu iz veleitar, întâlnit în atâtea cărŃi “preŃioase”. Să nu ne ascundem însă în spatele informaŃiilor neutrale, a căror livrare cantitativă sporeşte artificial greutatea (fizică) a cărŃilor noastre! Să căutăm suportul ideatic, ideile călăuzitoare şi convingerile care animă! Or, judecăŃile descriptive nu obligă la nimic, nu slujesc ŞtiinŃa - socială - a dreptului, implicit a Dreptului comunitar. Cartea de faŃă este destinată studenŃilor şi masteranzilor care, indiferent de facultatea sau specialitatea urmată, au prevăzut Dreptul comunitar (într-o formulare sau alta) în planul de învăŃământ.

Ianuarie 2007

Autorul

5

6

de altfel 1 . Consiliul alcătuieşte „triunghiul instituŃional al Uniunii Europene”. 7 ..Capitolul I Consiliul Uniunii Europene Prin Tratatul de fuziune din 1965 se instituia. lucr. extinzându-i totodată competenŃele în afara domeniului comunitar. Tratatul de la Maastricht. a consacrat pentru Consiliu denumirea de Consiliul Uniunii Europene. consemnând evoluŃia comunitară produsă între timp. numit Consiliu. cit. Consiliul era chemat să exercite competenŃele atribuite prin fiecare dintre cele trei tratate institutive. odată cu o Comisie unică. Consiliului CEE şi Consiliului CEEA. fiecare Tratat fixând în domeniul propriu competenŃele ce reveneau Consiliului. Împreună cu Parlamentul şi Comisia. nu şi funcŃional. ComunităŃile rămâneau distincte. Această structură tripartită reprezintă centrul deciziilor majore în domeniul raporturilor omunitare şi al 1 Roxana Munteanu. ca şi Comisiei. pentru pilonii doi şi trei. El lua locul Consiliului special de miniştri al CECO. p. un Consiliu al ComunităŃilor Europene. 76. De unde rezultă că fuziunea viza aspectul instituŃional.

8 . Drept comunitar şi InstituŃii europene. ComponenŃă şi constituire Tratatele instituind ComunităŃile au atribuit Consiliului importante competenŃe. dacă sunt competenŃi în domeniu. care să asigure definirea şi fundamentarea optimă a acŃiunilor comunitare. Guvernele pot însă împuternici şi alŃi demnitari de rang superior în reprezentarea intereselor sau chiar şi exponenŃi. Consiliul se întruneşte prin convocarea preşedintelui ori din iniŃiativa unui membru sau a Comisiei. îndeplinite în conformitate cu proceduri riguroase. 111. în loc. Fiecare stat membru asigură pe rând preşedinŃia Consiliului pentru şase luni. cit. ai unor entităŃi regionale3. prin decizii ale Consiliului. într-un domeniu dat. Întrucât este purtător al interesului naŃional. reprezentantul statului în Consiliu nu acŃionează cu titlu independent. Consiliul poate accepta să acorde preşedinŃia pentru un alt interval decât acela fixat iniŃial. luc. 1. precum membrii Comisiei. de regulă. Consiliul cuprinde câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru. p. pentru cicluri ulterioare. 111. Este necesară prezenŃa majorităŃii 2 Dumitru Mazilu. după o ordine stabilită prin Tratatul de la Maastricht şi. La cererea unui stat membru. Consiliul este purtătorul direct al intereselor naŃionale ale statelor membre în ComunităŃi şi Uniune. împuternicit să angajeze guvernul acelui stat în decizii luate în plan politic şi juridic..raporturilor UE cu statele membre 2 . Integrare europeană. cit. În ordinea rolului jucat şi a naturii sale. 3 Octavian Manolache. O dată pe lună.. p.

Miniştrii de resort. politică socială şi sănătate. transport. În exerciŃiul procedurii. comerŃul exterior. în scopul asigurării procedurii de vot. educaŃie. Delegarea de vot nu poate opera. În raport cu subiectele abordate. membri în Consiliul UE. telecomunicaŃii şi energie. îşi desfăşoară activitatea în bună măsură în Ńara fiecăruia. Ibidem. în scopul asigurării continuităŃii efortului de integrare. Consiliul acoperă două domenii prioritare de activitate. el asigură coordonarea acŃiunilor pregătitoare ale întrunirilor Consiliului European. 4 5 9 . Dar Consiliul poate întruni şi şefii de stat şi guvern în probleme privind uniunea economică şi monetară. decât între membrii Consiliului4. 113. Consiliul UE are în vedere PESC-ul (politica europeană de securitate şi apărare).membrilor cu drept de vot. precum şi coordonarea generală a politicilor. organ auxiliar Ibidem. folosirea forŃei de muncă. 6 Ibidem. cooperarea pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar 6 . tineret şi cultură etc. 112. în consecinŃă. Consiliul. un membru al Consiliului poate vota prin procură doar pentru un alt membru al consiliului. p. fie în opt configuraŃii profilate pentru aspecte economicofinanciare. Mai întâi. cu agende separate pentru fiecare dintre ele. mizează pe sprijinul Comitetului ReprezentanŃilor PermanenŃi (COREPER). a dosarelor transmise de Consiliul European în materia uniunii economice şi monetare. p. În al doilea rând. Când se întruneşte pentru probleme generale şi relaŃii externe.5. Neactivând permanent. Consiliul se întruneşte fie într-o configuraŃie pentru probleme generale şi relaŃii externe (cu miniştrii de externe ai statelor membre). justiŃie şi afaceri interne.

este remisă COREPER pentru reanalizare. de un secretariat general. Cei doi sunt numiŃi de Consiliu. Consiliul cooperează cu Comisia în COREPER. responsabil cu administrarea secretariatului general. pentru a nu se reduce rolul Consiliului la o întâlnire periodică interguvernamentală.permanent.de statele membre. Dacă o propunere a organului auxiliar al Consliului UE nu e votată sau nu ajunge să fie votată în Consiliu. normarea acestei relaŃii s-a făcut încă în Tratatul de Fuziune. desemnaŃi unii de Comisie. Preşedintele COREPER elaborează ordinea de zi a sesiunilor Consiliului. membrii COREPER alcătuiesc totuşi un organ comunitar. Uniunea Europeană: de la economic la politic. El este asistat de un secretar general adjunct. 8 Ibidem. 150. condus de un secretar general. p. Fiind acelaşi la nivelul ComunităŃilor. Consiliul UE dispune. Tritonic. 152. Ei au rolul de a fundamenta tehnic actele Iordan Gheorghe Bărbulescu. COREPER a devenit garantul continuităŃii şi al permanenŃei Consiliului8. 2005. ca înalt reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună. normate de dreptul comunitar. chemat să decidă cu majoritate calificată. 7 10 . Bucureşti. COREPER imprimă permanenŃa de facto a Consiliului7. Prin rolul încredinŃat. Pe lângă Consiliul UE funcŃionează şi grupurile de experŃi. Deşi sunt numiŃi şi remuneraŃi de ele. alŃii . El urmăreşte pregătirea sesiunilor Consiliului UE şi asigurarea activităŃii între sesiunile sale. p. potrivit TUE. De asemenea. cu funcŃii specifice. Fiecare stat dispune de un Reprezentant permanent şi de unul adjunct în faŃa ComunităŃilor. acest organ cuprinde funcŃionari sau tehnicieni ai statelor membre.

95. Consiliul Uniunii (CU). Radu C. În acelaşi scop tehnico-legislativ funcŃionează şi Comitetul pentru agricultură. Gyula Fábián. în convenŃii internaŃionale10. 11 Stelian Scăunaş. rămân aplicabile fără condiŃia ratificării ulterioare. Trebuie totuşi să distingem între ceea ce înseamnă Consiliul ca voce a statelor membre şi ceea ce constituie. în Consiliu. corpul operaŃional al reprezentanŃilor guvernelor reuniŃi în cadrul acestei instituŃii. Există însă şi alte organe auxiliare pe lângă Consiliu. ReprezentanŃii desemnaŃi de guvernele statelor membre acŃionează doar ca o conferinŃă ministerială. ale cărei acte adoptate. Bucureşti. 2. este centrul de greutate decizional al ComunităŃilor.PESC-ul. Uniunea Europeană: construcŃie. adevărata instituŃie cu forŃă deliberativă 9 . Ed. All Beck. 2005.normative. ca organ de natură interguvernamentală. cit. 9 10 11 . Comitetul pentru cercetare ştiinŃifică şi tehnică. specifice dreptului internaional public. TUE a înfiinŃat Comitetul monetar. lucr. TM a creat Comitetul politic. 100. la cerere sau din oficiu el înaintează avize Consiliului. lucr. CompetenŃa decizională a Consiliului Raportat la celelalte instituŃii. pp. materializându-şi însă hotărârile. Comitetul pentru educaŃie etc. Irina Moroianu Zlătescu. p. Pentru coordonarea politicii monetare. angajat în definirea politicilor pilonului doi . Caracterul fundamental al atribuŃiilor CU 11 se regăseşte în competenŃele sale. cum ar fi Comitetul permanent pentru forŃa de muncă. instituŃii. angajând reprezentanŃii statelor.. p. 161-162.. Demetrescu. drept. cit.

CU coordonează direcŃiile majore ale politicilor economice ale statelor membre prin Consiliul afacerilor economice şi financiare. o obiectivare constructivă. în diferite domenii. ea nu operează spontan. de către amintitul Consiliu al afacerilor. este firul imanent care leagă politicile naŃionale în acest plan. Pentru că nu se manifestă ca o reducŃie a lor. CU îşi pate rezerva sieşi competenŃe de execuŃie în situaŃii date. 12 Irina Moroianu Zlătescu. 102. Radu C.reprezintă o practică instituŃională proprie dreptului comunitar. menită a regla relaŃiile dintre Consiliu şi Comisie. cu Parlamentul European. Comisia înaintează propunerile normative. ci tocmai exprimă faptul că decizia în elaborarea şi aplicarea politicilor respective Ńine de competenŃa statelor membre. comitete ale Comisiei la care participă funcŃionari naŃionali în vederea materializării anumitor politici comunitare 12 . p. cit. Politica economică globală asigurată la nivel comunitar este de fapt politica economică comună statelor membre. În legătură cu actele pe care le adoptă. El colegiferează. odată adoptate. după cum tot ea este chemată să le aplice.numită comitologie deoarece Comisia consultă comitetele pentru obŃinerea avizelor necesare. necesitând. Demetrescu. Trebuie precizat că sporirea atribuŃiilor Consiliului în coordonarea politicilor economice nu afectează. sub semnul autorităŃii CU. Delegarea de competenŃe . De asemenea. CU are dreptul de a atribui Comisiei competenŃe de execuŃie.În primul rând. astfel încât aceasta din urmă să nu-şi depăşească atribuŃiile încredinŃate de Consiliu. exprimându-le convergenŃa. CU adoptă legislaŃia UE. asigurată.. Altfel. 12 . cea dintâi rezultă din aceea din urmă. ai căror reprezentanŃi alcătuiesc Consiliul. lucr.

acesta nu revine. dispune asupra cheltuielilor neobligatorii.Revine Consiliului importanta atribuŃie a numirii membrilor Comisiei. ai Comitetului Economic şi Social. p. din motive obiective. asupra cheltuielilor obligatorii. 95. Dacă aceste instituŃii nu convin asupra aceleiaşi soluŃii.. în final. După cum se ştie. fapt care evidenŃiază. dar şi asupra aprobării finale a ansamblului bugetului. ca reprezentant al voinŃei electoratului UE. În acelaşi timp. 13 . adoptă Statutul FuncŃionarilor Comunitari şi fixează remuneraŃiile membrilor Comisiei şi CJCE. ale comerŃului etc. CU este împuternicit să încheie acorduri internaŃionale între UE şi organizaŃii internaŃionale ori terŃe state pe probleme ale cooperării şi dezvoltării. La rându-i. Totodată. cit. potrivit competenŃelor în domeniul personalului. CU este în măsură să hotărască. lucr. a abugetului UE. derivând din voinŃa statelor membre de a decide suveran în domeniul PESC. ai CurŃii de Conturi şi ai Comitetului Regiunilor. la rându-i. Dar CU încheie înŃelegeri şi între statele CE în materii precum fiscalitatea. adevăratul sens de ordonare a relaŃiilor de autoritate între aceste instituŃii: aşezarea lor sub semnul interguvernamental şi legitimarea lor prin vocea statelor membre în Consiliu. Consiliul. Parlamentul. CU configurează politica externă şi de securitate comună. De competenŃa Consiliului Ńine şi aprobarea. Nu în ultimul rând. spre 13 Stelian Scăunaş. dreptul societăŃilor comerciale. îndeosebi în domeniul agricol sau al acelora legate de acordurile cu state din afara UE. protecŃia consulară ori justiŃia şi afacerile interne13. împreună cu Parlamentul European.

ViaŃa Uniunii palpită în profunzimile ei naŃional-etatice. CU de la Nisa (decembrie 2000) s-a pronunŃat pentru înfiinŃarea unor structuri politico-militare cu regim permanent. în alt context. 14 14 . când ea nu este de fapt decât comunitară. alcătuită . între care Comitetul politic şi de securitate. s-a decis crearea unei forŃe de reacŃie rapidă. ceea ce e altceva. tinzând să plaseze instituŃiile comunitare deasupra statelor naŃionale). fatal. o numeşte „supranaŃională”. deci supranaŃionale. din partea acelora care le întrebuinŃează.semnificativ din forŃe armate naŃionale. supuse ordinelor naŃionale. stă. Comitetul militar al UE. a căror împlinire o realizează. metodei comunitare 14 . Pentru a realiza cooperarea în domeniu. scop în care. Dar de ce „deocamdată”? Ar rezulta că procesul comunitar ar trebui să înghită. în 1999 la Helsinki. 96) că PESC nu revine „deocamdată” metodei pe care. motiv pentru care nu avem de ce să-l punem între ghilimele. nu dintr-un corp al unei „armate europene”. statele membre se folosesc de Consiliu (în sensul tare al cuvântului. Am desprins. nu aceasta are ca scop comunitarizarea. ca atâŃia alŃi autori. nu edificiul UE! Adevăratul edificiu al UE sunt naŃiunile şi statele europene. dar nu numai ele.în idealuri şi acŃiuni comune. însă. În legătură cu acest aspect. instrumental şi funcŃional. că Uniunea Europeană nu se reduce la comunitarizare. aflate sub răspunderea sa. agitaŃie sterilă ori creaŃie aventuristă ce deturnează sensuri şi valori clădite anevoie în meandrele istoriei europene. CU poate interveni în gestionarea crizelor internaŃionale.acelea care au reuşit să o facă .gestionare. fără de care ele rămân formă goală. Între altele. care rămâne mijlocul. toate componentele Uniunii şi să se suprapună parazitar însuşi procesului mai larg al integrării. care aici marchează. nu doar un semn grafic. autorul citat în nota anterioară afirmă (la p. Scopul comunitarizării şi al metodei pe care ea o propune este Uniunea însăşi. şi el. ci şi o mentalitate federalistă. în fondul instituŃiilor ComunităŃii. instrumentul construcŃiei europene. instituŃiile comunitare. unite acum . adică.

se aplică votul cu unanimitate. unde pot lua cuvântul. potrivit TA. Dar proporŃionalitatea nu este strict matematică. Stelian Scăunaş. 15 . 3. întrucât se are în vedere o reponderare16. potrivit distribuŃiei pe state membre. aptă să prevină 15 16 Gyula Fábián. Consiliul UE ia decizii prin vot. luând cuvântul şi răspunzând la întrebările adresate. 97. un vot”. cu majoritate simplă (50% + 1). cooperarea interguvernamentală în cadrul Consiliului urmăreşte accesul egal la justiŃia civilă a cetăŃenilor din UE în orice stat membru. ci aceea a votului ponderat 15 . ea operează ca tendinŃă. Pe de altă parte. reclamată de implicaŃiile transfrontaliere ale criminalităŃii. unde nu mai operează regula clasică „un om.Consiliul are în vedere şi asigurarea cooperării între instanŃele de judecată şi forŃele de poliŃie naŃionale în materie penală. 165-166. dar nu au drept de vot. pp. Numărul voturilor reprezentanŃilor statelor membre în CU este în raport proporŃional cu populaŃia fiecărui stat. Dar Consiliul votează şi prin vot majoritar calificat. conform TCE. cit. Procedura adoptării deciziilor La şedinŃele Consiliului participă reprezentanŃii Parlamentului European şi ai Băncii Centrale Europene.. deci cu majoritatea statelor membre. Sunt însă domenii unde. lucr.. lucr. p. cit. Deciziile de procedură şi regulamentul de ordine interioară se adoptă. întrucât aici fiecărui stat îi revine un vot. iar reprezentanŃii Consiliului pot fi prezenŃi la întrunrile Parlamentului şi ale comisiei de resort.

Letonia. cit. Estonia. lucr. drepturile angajaŃilor resortisanŃi (Actul unic european). Uniunea celor 27 (incluzând şi România şi Bulgaria) dispune de 345 de voturi în Consiliu. lucr.„minorizarea statelor mici” 17 şi să permită exprimarea voinŃei lor decizionale. 19 Octavian Manolache. AUE cere majoritate calificată pentru reglementări asupra tarifelor vamale comune.. În timp ce FranŃa. Gyula Fábián. p. 155. industrie şi cultură (conform TCE). 166. 117.. privind mai ales hotărâri capitale pe probleme de uniune economică şi monetară. p. e necesară doar o majoritate de fapt care să asigure aplicarea dispoziŃiilor19. cit.. în realitate. există. de constatare a încălcării de către un stat membru a principiilor TUE şi suspendarea dreptului de vot. iar Bulgaria 10. referă la luarea deciziilor în domeniile precizate expres de tratatele comunitare. lucr. Pe lângă majoritatea calificată. considerată în genere. la cealaltă „extremă” sunt Cipru. rezultând din votul ponderat. În acest sens. 167. cum s-a spus. p. Slovenia .cu 3.câte 4 voturi şi Malta . lucr. cit. p... România are 14 voturi. cit. 20 Stelian Scăunaş. pentru care voturile de la majoritatea calificată se obŃin de la cel puŃin două treimi dintre statele membre21. 99. libera circulaŃie a Iordan Gheorghe Bărbulescu. lucr. de fiscalitate. 21 Gyula Fábián. libera prestare a serviciilor. Germania. libera circulaŃie a persoanelor. Majoritatea calificată. abŃinerea unora dintre membrii prezenŃi nu blochează adoptarea actului normativ 18 . În situaŃia votului bazat pe unanimitate. 17 18 16 . şi majoritatea dublu calificată. cit. De unde rezultă că. Italia şi Marea Britanie au câte 29 voturi. p. Unanimitatea se impune în situaŃii absolut delimitate. de politică externă şi de securitate comună20. Luxemburg.

educaŃia. dincolo de dimensiunea tehnică a abordării ei. cum s-a admis24. exprimată formal în condiŃia ei tehnică. prezintă Stelian Scăunaş.capitalului. lucr. în sistemul comunitar. sancŃiuni economice etc. 98-99. 167. nu poate să nu fie în ultimă analiză unul de factură ideologică. lucr. Ibidem. p. îndeosebi federaliste în construcŃia europeană. între altele. cooperarea vamală. de instituŃie interguvernamentală. deoarece adaugă această condiŃie procentuală la cele două condiŃii ale majorităŃii dublu calificate. p. cit. TUE avea în vedere politica vizelor. Credem că problema esenŃială a votului în Consiliu. La rândul său. cooperarea în domeniul dezvoltării. regiunile ultraperiferice22. Iar TA trimitea. Răspunsul la această problemă. exponenŃi ai opŃiunii supraetatiste. Cei mai mulŃi teoreticieni şi analişti. Este vorba aici de o majoritate triplu calificată. refugiaŃi. piaŃa internă (cu unele excepŃii) etc. 62% din totalul populaŃiei UE 23 . 24 Gyula Fábián. sănătatea publică. Tratatul de la Nisa stipulează că pentru încheierea unui acord trebuie ca cel puŃin 14 dintre cele 27 state să-l accepte şi să reprezinte. 22 23 17 . În cazul adoptării unei decizii care reclamă majoritate calificată. 99. cit. Finalitatea votului cu majoritate calificată este de a aşeza capacitatea decizională pe criterii economico-demografice şi de a extinde aria aplicării sale. numită şi demografică. Astfel. lupta antifraudă. totodată. este de fapt aceea a felului în care se asigură prin modalitatea votului realizarea funcŃiei instituŃionale specifice Consiliului... la autorizarea cooperării consolidate. un membru al Consiliului poate solicita verificarea reprezentării procentuale statutare. pp.

în luarea deciziilor majore privind viaŃa comunitară şi evoluŃia ei. unanimitatea se exprimă ea însăşi ca un principiu constitutiv al ComunităŃilor şi o garanŃie a păstrării sensului unitar al construcŃiei europene. cu formele sale. cât şi practic-politic.întrucât o procedură se practică în numele unei opŃiuni valorice. contrapunerea principiului unanimităŃii aceluia al majorităŃii calificate. pe acest teren. este unul inevitabil ideologic. atât teoretic. nu este de natură a explica Însuşi faptul că unanimitatea.nefiind un scop în sine. Mai mult. Or. sunt inerent ideologice. supraetatică . este mai întâi un principiu . unii îşi exprimă aproape frustrarea că se menŃine acest tip de vot. în care sistemul instituŃional . Răspunsul asupra oportunităŃii sau „caducităŃii” unanimităŃii în practica votului Consiliului. Ńine de viziunea cardinală şi de spiritul tratatelor institutive şi al celor ce leau urmat de a respecta voinŃa statelor. oricât s-ar drapa cu „nevinovata” formulă tehnică. ca voinŃă a statelor în Consiliu. pentru a fi o procedură. în exprimarea votului în Consiliu. prin aceasta. aşa cum am afirmat şi în altă ordine. între opŃiunea naŃională ca principiu al integrării europene („unitatea în diversitate”) şi aceea internaŃionalistă (a „suprastatalităŃii” instituŃiilor comunitare). Din această perspectivă. el tranşează.este chemat să slujească instrumental. inclusiv sub forma soluŃiei federaliste.angajează.are un fundament principiar . 25 18 . ni se pare că. În acest sens. cooperarea în sistem integrativ a statelor Uniunii. când nu predicŃionează cu satisfacŃie nereŃinută asupra restrângerii sale accentuate în perspectivă sau chiar a renunŃării cu totul la folosirea lui. în examinarea rostului ei. un sistem de autoritate originară şi. prin votul reprezentanŃilor lor ministeriali în Consiliu. declarat sau nu.votul bazat pe principiul unanimităŃii25 ca o modalitate tot mai depăşită de obiectivare a voinŃei reprezentanŃilor statelor membre. judecăŃi de valoare şi opŃiuni care.

Încât. care numai aşa dă curs tendinŃei. în continuare. spre ilustrare. ales la întâmplare dintre numeroase altele. Numai că o face în ultimă instanŃă şi într-o formă opozabilă. ele urmăresc acelaşi scop: să exprime cât mai adecvat. ale diferiŃilor autori. în raport cu problemele dezbătute. apare anacronică” Iordan Gheorghe Bărbulescu. 157). reclamă o rezolvare imediată cu atât mai mult acum când UE s-a extins din nou. votul majoritar şi acela majoritar calificat sunt complementare. p. în consecinŃă. care exprimă simptomatic punctul de vedere în raport cu care ne detaşăm critic: „Problema «majoritate calificată» versus «unanimitate». Acestea rămân ca atare în individualitatea lor autojustificativă şi 26 Iată. dar susŃinem că între tipurile de vot există acele diferenŃe şi opoziŃii care exprimă de fapt corelarea lor necesară într-un mecanism sistemic. iar Uniunea Politică se găseşte în «plină ascensiune». celui bazat pe unanimitate. chiar şi acolo unde votul majoritar sau majoritar calificat sunt statuate ca modalităŃi funcŃionale potrivite armonizării voinŃei statelor membre reprezentate prin trimişii lor direcŃi în Consiliu. având drept principiu director vocea statelor în Consiliu. cit. nu mecanic şi absolut opozabile. are aceeaşi finalitate ca şi votul unanim: să exprime voinŃa delegată etatic reprezentanŃilor.lucrurile şi. Mai mult. dar rămâne valabilă. cele dintâi sunt chemate să asigure funcŃionalitatea celui din urmă în împrejurări şi în probleme unde aplicarea lui liniară nu este posibilă sau adecvată. Nu dorim să forŃăm logica fenomenului discutat. În acest context. voinŃa stelor. menŃinerea posibilităŃii votului prin unanimitate. exprimată instituŃionalizat prin forma votului în Consiliu. lucr. un fragment de text. oricare ar fi el. direcŃiei vectoriale şi întâlnirii statistice a voinŃelor etatice. 19 . de a asigura evoluŃia funcŃională a ComunităŃilor şi Uniunii 26 . UEM se află în cea de-a treia fază.. Votul majoritar. în afara cazurilor stabilite expres de tratate.

ci printr-una statistică. fiind autoritate interguvernamentală. într-o rezultantă care. în liniile conjuncturale ale deciziilor luate cu vot majoritar. la identitatea lor. este „negaŃia lui dialectică”. VoinŃa lor armonizată prin instituŃionalizare comunitară nu poate face obiectul contestării ori al unui troc politic. la nivelul ansamblului în care se regăseşte prin idealurile şi interesele colective la care subscrie. le exprimă nu printr-o lege dinamică. ele însele urmând însă principiul-forŃă al voinŃei institutive a statelor membre. ele caută să-şi sporească modul lor propriu. Din acest unghi. Votul majoritar este până la urmă forma elastică. în liniile strategice ale deciziilor unanime. astfel.purtătoare de interese. adică un alt mod de a-l regăsi în împrejurări diferite (situaŃii şi domenii de reglementare determinate). Acesta din urmă este un alt mod de a vehicula în Consiliu aceeaşi voinŃă etatică delegată reprezentanŃilor. Fie direct. zicând aşa. capabilă să menŃină neatins elementul individual . nu anulează însă fundamentul poziŃiei proprii: interesul naŃional. Cum însă interesul naŃional poate fi deosebit de la 20 . credem că problema reală cu care ne întâlnim nu stă în contrapunerea tipurilor de vot şi în opŃiunile politizate pentru unul dintre ele. Statele şi popoarele nu intră în ComunităŃi şi în Uniune ca să renunŃe la ele însele. adaptativă şi negociantă a principiului unanimităŃii. are a beneficia de sporirea funcŃionalităŃii sistemului de vot în acord cu trendul integrării şi achiziŃiile de solidaritate comunitară înregistrate. prin votul majoritar. întemeietoare şi păstrătoare a raŃiunii de a fi a ComunităŃilor şi Uniunii Europene. prin integrare. fie indirect.voinŃa unui anume stat. dar se conjugă. eliminând dreptul de veto din motive funcŃionale. Votul majoritar. capabilă să exprime fiecare voinŃă tendenŃial. Consiliul.

.o naŃiune la alta şi de la un stat la altul. în urma Compromisului de la Luxemburg. întemeiate pe principiul voinŃei constitutive a statelor membre. lucr. cu aceasta. fie şi unite instituŃionalizat în Consiliu. numai dacă dreptul în cauză se 27 Iordan Gheorghe Bărbulescu. într-o problemă unde un stat membru arată că prin votul majoritar simplu sau calificat i se ating interesele vitale. în strategii combinatorii ulterioare. în situaŃiile în care. Realitatea. pentru a se regăsi. Totodată. după ce FranŃa părăsise pentru mai multe luni Consiliul. dacă nu contrazice principiile unanim admise. 21 . a unor compromisuri revelatorii în ce priveşte sistemul de votare. totuşi. p. abia. pentru că de aceea e interes naŃional. ea nu e mai puŃin regulă. un interes particular poate fi trecut în plan secund prin votul majoritar. el nu poate fi anulat juridic de voinŃe extranee. Cu atât mai mult cu cât ea este în spiritul tratatelor institutive. dar fără a ieşi din ComunităŃile Europene (criza „fotoliului gol”). negocierile vor continua până când statul respectiv va vota împreună cu celelalte actul normativ. din moment ce viaŃa o impune şi practica relaŃiilor intracomunitare şi interguvernamentale o acceptă. implicit aceea a relaŃiilor comunitare şi de integrare. din 1966. Trecut în surdină. S-a afirmat că această regulă există mai mult „în fapt” decât „în drept”27. Iată. cit. Comisiei i se cerea să nu mai trimită spre aprobare Consiliului proiecte de acte normative care să afecteze interesele vitale ale statelor membre. de dreptul comunitar în speŃă. în numele cărora. Consiliul urmând să nu aprobe astfel de proiecte prin vot cu majoritate calificată. Dar. s-a admis că. complinitoriu. tratatele ar fi permis-o. 156. rămân idealurile şi valorile comune. se lasă modelată de normele de drept. Motiv pentru care filosofia tratatelor a lăsat deschisă calea unor soluŃii practice.

De pildă.revendică imperativelor reale ale integrării şi nu este un prefabricat aventurist. s-a dovedit că. Dealtfel. Dar practica relaŃiilor şi a instituŃiilor comunitare nu a evidenŃiat până acum că arbitrariul ar veni din această direcŃie. la aplicarea acordurilor încheiate la nivel comunitar de parteneri sociali. în orice caz supranaŃională. nu 28 Augustin Fuerea. confirmat şi reconfirmat de viaŃă. cit. infirmă pretinsa veracitate a supoziŃiei după care regula amintită a practicii comunitare ar genera arbitrariul. au fost introduse noi cazuri de vot cu unanimitate. la suspendarea dreptului de vot. dacă nu şi abuzivă a votului majoritar. pe alocuri. Manualul Uniunii Europene. pentru a se obŃine efectul ironic.. pp. pentru un stat care a încălcat principiile din art. 22 . 6. în literatura problemei. pe motiv că orice stat ar putea oricând invoca interesul vital (expresie pusă de obicei. Mişcarea pulsatorie înregistrată de cele două tipuri de vot. 6. Deşi Tratatul de la Nisa a extins votul cu majoritate calificată la noi domenii. Acest adevăr elementar. în Trattul CE. la deciziile luate în cadrul noului Titlu IV CE (cu unele excepŃii aici). lucrul nu dovedeşte pretinsa tendinŃă de fond a evanescenŃei votului bazat pe unanimitate. singurul arbitrariu tangibil poate veni din ignorarea voinŃei etatice delegate reprezentantului său în Consiliu prin folosirea mecanică. între ghilimele. TUE. Tratatul de la Amsterdam a extins unanimitatea la constatarea încălcării de către un stat a principiilor din art. dacă nu acela de falsă ilegitimitate) în scopul egoist al blocării votului majoritar. deşi altele au fost reduse. Aici. în contrasens cu prezicerile despre inerenta restrângere a materiilor supuse votului prin unanimitate. în loc. 80-81. de sorginte federalistă. TUE şi la adaptarea de către Consiliu a acŃiunilor şi poziŃiilor comune în cadrul PESC28.

p. de a fi locul unde răsună. (Desigur. până la stabilirea unui acord reciproc acceptabil. Această calitate defineşte şi relaŃia sa cu celelalte instituŃii comunitare. de dosarul agricol). Compromisul de la Luxemburg şi-a dovedit utilitatea constructivă şi în alte situaŃii decât aceea. a FranŃei. până la urmă. nu înŃelegem de ce o bună parte a comentatorilor şi chiar a doctrinarilor deplâng poziŃia 29 Gyula Fábián. cât şi Germania s-au prevalat ulterior de această practică. nu blocant. în speŃă. în relaŃiile cu instituŃiile comunitare şi. 23 . 167. De aceea. lucr.) CompetenŃele majore care revin Consiliului UE în cadrul celor cinci instituŃii comunitare se explică tocmai prin calitatea cu care este investit. prin reprezentanŃii trimişi. se poate constitui o minoritate calificată sau „minoritate de veto”29. ci o permamentă peocupare pentru afirmarea acestuia în regim funcŃional. vocea statelor naŃionale. S-a admis că atunci când se înregistrează 23 până la 25 de voturi contra. după aderările ulterioare.. estimarea „minorităŃii de veto” are o altă cuantificare. ceea ce a dovedit oportunitatea ei politică. Compromisul de la Ioanina a avut acelaşi scop. a cărei delegaŃie în Consiliu ceruse continuarea discuŃiilor când în joc erau interese foarte importante (legate. Atât Marea Bitanie. cit. deşi compromisul nu avea valoare juridică.neapărat invers proporŃională în dinamica noilor domenii supuse unui tip de vot sau altul nu validează o reconsiderare valorică a interesului vital şi a voinŃei etatice care îl susŃine instituŃional. ceea ce impune continuarea negocierilor până la obŃinerea consensului. ades invocată. cu interesele celorlalte state membre.

a unei mentalităŃi reductive pornită să contrapună autoritatea (totuşi. 24 .cele mai importante atribuŃii în sistemul instituŃional? Aceasta să fie proba democratizării? Şi apoi. că sunt tipic comunitare şi în afara influenŃelor naŃionale”. în context: oare caracterul tipic al unei instituŃii comunitare stă în faptul că ea este dincolo de influenŃele naŃionale? Da. creatoare a ComunităŃilor. cit. rolul Parlamentului European tinde să sporească.. în legătură cu problema cea mai importantă. de asemenea. între alŃii. Comentând nu atât litera. cât orizontul de gândire al acestei afirmaŃii (era să spunem „spiritul” ei. Iordan Gheorghe Bărbulescu.instituŃională centrală a Consiliului. p. ieşită aici la suprafaŃă.. astfel încât ele săşi îndeplinească şi mai bine rolul instrumental în evoluŃia ascendentă a integrării în folosul statelor membre şi al popoarelor lor? E adevărat. poate şi trebuie să fie dincolo de presiunile inacceptabile ale unui stat membru sau altul. poate. dar de ce ar trebui ca să revină unui organ executiv . faptul că „cele mai mari competenŃe le are Consiliul şi nu Comisia sau Parlamentul European. Se deplânge. afectând atât Comunitatea cât şi celelalte state. dar nu poate 30 Aşa cum afirmă. delegată!) a instituŃiilor comunitare la autoritatea originară a statelor membre.). Oare maturarea procesului de integrare are ca sens de evoluŃie şi criteriu de evaluare diminuarea rolului Consiliului sau. Mai mult. dimpotrivă. am văzut. în lucr. funcŃionalizarea relaŃiilor instituŃionale. dar ..Comisia . 159. singurele despre care putem afirma. exprimând necesara democratizare instituŃională a comunitarizării. fără teama de a greşi. vom constata prezenŃa de subtext. lamentarea merge până acolo încât locul important deŃinut de Consiliu este pus pe seama „slăbiciunii şi imaturităŃii procesului de integrare”30.

ton altfel inconfortabil într-un demers ştiinŃific. care este şi instituŃie comunitară. deşi este una delegată. al voinŃelor naŃionale corelate şi armonizate prin tratate. în măsură să le permită asumarea răspunderii în construcŃia comunitară şi în mersul integrării. admiŃând că acestea s-ar situa „în afara influenŃelor naŃionale” din principiu. Aici. nu se poate construi nimic. logic. oricare ar fi varianta lui. înseamnă a contesta însuşi principiul naŃional. care legitimează instituŃiile comunitare. ceea ce ar fi. Autoritatea încredinŃată instituŃiilor de către statele membre. absurd şi inacceptabil politic. inclusiv Consiliului UE. Şi pentru că prezenŃa lui imersivă şi corodantă nu este conştientizată pe măsura răului indus. cu internaŃiolismul.să fie în afara ideii de influenŃă naŃională. 25 . Acolo unde s-a ivit. el nu a adus decât aventurism şi distrugeri: de destine colective şi de ritm istoric. E nevoie oare să mai afirmăm încă o dată motivaŃia creării instituŃiilor şi desfăşurării acŃiunilor comunitare? Or. înseamnă a fi deasupra statelor. Fapt ce permite ComunităŃilor şi Uniunii Europene să fie mult mai mult decât o organizaŃie internaŃională clasică. a fi în afara influenŃelor naŃionale ca voinŃă naŃională întemeietoare. într-o supranaŃionalitate ce deturnează ilicit o autoritate de natură eminamente delegată într-una pretins autarhică. Iată „curatul” internaŃionalism care bântuie în subteranele construcŃiei europene şi din când în când iese „nevinovat” la suprafaŃă! Or. conferă însă acestora. ne impune un patetism al demitizării şi refuzului său. atribuŃii cu adevărat complexe.

AUE şi TM au reconfirmat statutul Comisiei în sistemul instituŃional comunitar. acŃionând ca instituŃie executivă în realizarea deciziilor comunitare. în loc. cit. aşadar. la formarea unei Comisii unice: Comisia ComuntăŃilor Europene. Fuziunea executivelor prin Tratatul din aprilie 1965 a condus. în ordinea sa. 31 Dumitru Mazilu. a unicităŃii instituŃiilor comunitare31. strâns legată de prima. îndeosebi în aplicarea deciziilor.. cât şi aceea. Ca urmare a creării UE. între altele. 119. ea se regăsea originar cu fiecare dintre cele trei ComunităŃi: Înalta Autoritate în CECO şi Comisie în CEE şi CEEA. dar cu competenŃe specifice fiecăreia dintre ele. Comisia face parte din amintitul „triunghi instituŃional”. Constituită în baza tratatelor institutive.Capitolul II Comisia Europeană 1. Natura Comisiei Alături de Consiliu şi Parlamentul European. fiind consacrată ca instituŃie a UE. 26 . acordându-i puteri sporite. Integrare europeană. materializa. rezultat al fuzionării executivelor. Comisia. atât exigenŃa unificării instituŃionale a ComunităŃilor... cu precizări necesare pentru desemnarea comisarilor şi asigurarea independenŃei lor. TA a venit. p.. instituŃia executivă comunitară a primit denumirea de Comisie Europeană.

AtribuŃiile şi responsabilităŃile Comisiei, ca organ executiv al ComunităŃilor şi UE, o fac să fie privită, potrivit reglementărilor TCE, drept motorul ce susŃine activităŃile comunitare. Dar creşterea atribuŃiilor executivului antrenează, într-un spaŃiu democratic, preocupări şi rezerve. Şi aceasta, nu doar într-un sistem politic etatic şi în dreptul său intern, ci şi în planul relaŃiilor comunitare de autoritate. E adevărat că - dincolo de expresia uzitată prin care Comisiei i se spune „guvern comunitar”, expresie inadecvată dacă este luată ad litteram - natura ei de instituŃie executivă a provocat, în istoria evoluŃiei sale, diverse puneri în gardă, menite a preveni tentaŃiile supraetatiste potenŃiale ale activităŃii sale. În acest sens, pentru Charles de Gaulle şi, apoi, pentru Margaret Thatcher Comisia nu era decât „Secretariatul în Europa Patriilor”, iar pentru Jean Monnet - „un organ de tehnocraŃi” într-o Europă a statelor dezvoltate. Dar, de pe poziŃii opuse, un Walter Hallstein sau un Jacques Delors o priveau ca „un guvern federal într-un stat federal european”32. Prin competenŃe, structură şi funcŃii, Comisia nu este însă nici una, nici alta. Chemată să îndeplinească obiectivele comunitare, Comisia, în primul rând, aduce cu sine acea diferenŃă specifică a ComunităŃilor faŃă de o organizaŃie internaŃională clasică. Dacă dreptul internaŃional consemnează şi organizaŃii dispunând de ConferinŃe ale statelor membre, aşa cum ar fi Consiliul UE privit din perspectivă internaŃională, totuşi nicio organizaŃie internaŃională nu dispune de o instituŃie cu rolul particular al Comisiei Europene 33 . Raportată la Consiliul UE, ea nu poate fi redusă la un „Secretariat” sau
32 33

Cf. Gyula Fábián, lucr. cit., p. 167. Iordan Gheorghe Bărbulescu, lucr. cit., p. 169.

27

la o „Comisie Permanentă” a acestuia; Comisia este o instituŃie comunitară şi a UE, cu funcŃii şi statut propriu, nu organul excutiv al Consiliului. Nu Comisia UE, ci Secretariatul General al Consiliului şi COREPER-ul reprezintă Consiliul când acesta nu e întrunit. Totodată, Comisia are capacitate normativă, actele sale normative creând drepturi şi obligaŃii directe pentru statele membre şi cetăŃenii lor34. Înainte însă de a prezenta rolul efectiv al Comisiei, se impun alte câteva precizări. Numeroşi autori, nu numai din literatura românească a problemei, apreciază Comisia ca fiind o instituŃie „supranaŃională”. Ar fi redundant să dăm exemple, numărul lor fiind copleşitor şi vădind o mentalitate deformatoare. Dar de ce să confundăm, şi în acest caz, atributele de comunitar şi supranaŃional? Am desprins cu alt prilej că Uniunea şi ComunităŃile nu sunt o construcŃie etatică în sine şi, prin aceasta, deasupra statelor componente; ele sunt structuri instituŃionale cu regim interetatic, dar şi cu acŃiune intraetatică, la baza lor stând tehnicile de drept intern. În acelaşi timp, legitimitatea lor Ńine de autoritatea delegată pe care o exercită prin voinŃa institutivă a statelor constituante de viaŃă comunitară. Originalitatea ComunităŃilor şi a UE nu stă - o afirmăm iarăşi şi iarăşi - într-o ontologie necondiŃionată politic şi juridic, capabilă să confere acestora calitatea de entităŃi supraetatice, supranaŃionale şi izvoare de putere originară şi autoritate supremă. Ontologia lor este de autoritate derivată şi de natură funcŃională. În ordinea ei, Comisia Europeană este şi ea, ca şi celelalte instituŃii, expresia instituŃionalizată a funcŃiei de armonizare a politicilor
34

Ibidem.

28

etatic-naŃionale, cu care este înzestrată de statele înseşi. De aceea, ne întrebăm şi aici: de ce a fi comunitar ar însemna neapărat a fi supranaŃional? Confundarea lor este o eroare teoretică, când nu o strategie federalistă ce deturnează esenŃa Ideii europene. Aceasta din urmă nu face din întreg ceva deasupra şi opus părŃilor prin supraordonare ierarhică; întregul (aici ComunităŃile) este imanent părŃilor institutive (aici statele membre), rezultă din ele şi le serveşte. Se susŃine, de asemenea, aproape la unison, că fiecare instituŃie comunitară ar personaliza, potrivit principiului reprezentării intereselor, un anume interes. Care anume ar fi acesta, am arătat în altă ordine, când am precizat, că nu acreditarea şi reprezentarea intereselor diferite este menirea autentică a instituŃiilor comunitare, cât conjuncŃia funcŃiilor diferite personificate de instituŃii în scopul armonizării voinŃelor etatic-naŃionale, în beneficiul reciproc al statelor şi naŃiunilor lor. Or, punctul de vedere de largă circulaŃie, de care suntem obligaŃi să ne detaşăm critic prin logica lucrurilor, se regăseşte într-un enunŃ care îl acoperă tipic în următoarea formulare: „Comisia este o instituŃie foarte importantă a sistemului instituŃional comunitar, din moment ce reprezintă interesul comunitar comparat cu interesul naŃional al fiecărui stat membru. Ea este răspunzătoare de modul în care interesul comunitar prevalează atunci când un stat membru sau Consiliul UE ia(u) o decizie referitoare la realizarea obiectivelor comunitare” 35 . Dacă cercetăm nu atât textul citat, cât punctul de vedere ce-l dezvăluie şi care se regăseşte, spuneam, în multe alte lucrări, observăm mai întâi că
35 Cornelia Lefter, Fundamente ale dreptului comunitar instituŃional, în lucr. cit., p. 164.

29

importanŃa Comisiei este dedusă din opoziŃia interesului comunitar faŃă de acela naŃional. Nu mai facem aici fenomenologia interesului comunitar şi a celui naŃional; am admis altundeva că cel dintâi are o valoare instrumentală în raport cu al doilea, pe care în fond trebuie să-l susŃină şi să-l consolideze prin acŃiunile sale ca interes general al statelor membre, interes modelat şi promovat practic şi prin eforturile Comisiei. În calitatea ei de instituŃie executivă, Comisia ridică, pe cât este posibil la un moment dat, interesul general de la starea de aspiraŃie colectivă la aceea de realitate practică generalizată comunitar. Sub acest aspect aşadar, legitimitatea interesului comunitar nu se întemeiază în opoziŃia sa la acela naŃional, iar Comisia nu-l confiscă pe cel dintâi ca să fie doar ea purtătoarea lui. În al doilea rând, de ce scopul Comisiei ar fi să asigure prevalarea, cum rezultă - a propri, a interesului comunitar în realizarea obiectivelor ComunităŃilor? Nu ar trebui să se preocupe în aceeaşi măsură de menŃinerea atribuŃiilor ei în limitele de autoritate încredinŃată? Iată de ce, în raport cu datele reale ale problemei, următorul enunŃ, din acelaşi tip de enunŃuri precum acela comentat deja, ni se pare cel puŃin superficial, dacă nu eronat: „Comisia are drept scop principal pe acela de a asigura fiecărei ComunităŃi - parte a Uniunii Europene - identitatea sa proprie, punând în valoare interesele comunitare, mai presus de interesele statelor membre (s.n. - I.H.), exprimând, astfel, interesele fiecărei ComunităŃi în parte”36. Pretinsa supranaŃionalitate a Comisiei nu-şi poate găsi susŃinerea nici în afirmaŃia, cu rol de argument, după care cea mai mare parte a personalului comunitar este afectată instituŃiei executive pentru a-şi îndeplini
36Augustin

Fuerea, InstituŃiile Uniunii Europene, în loc. cit., p. 69.

30

nu de amplasare în şi apartenenŃă la o autoritate supranaŃională. Dar toate acestea pot evidenŃia complexitatea gestiuni executive. dar nu fac proba autonomizării politice a aparatului tehnic. de bună seamă. autonomie înŃeleasă însă de autori ca „independentă”. este un atribut al suveranităŃii . cu 24 de Directorate Generale. Octavian Manolache. organizaŃi într-un aparat costisitor. autonomia ei în raport cu statele membre. 37 Aşa cum susŃin. la supranaŃionalitatea şi suprastatalitatea prezumate de cei mai mulŃi doctrinari. Aşa-zisa independenŃă .. cit.. o autonomie generatoare de autoritate încredinŃată de tratatele institutive prin voinŃa statelor. 119120. am văzut. într-o autoritate supranaŃională care nu poate fi la rigoare decât o altă structură etatică. indiferent de forma ei. comentatori şi oameni politici. ele vizează capacitatea tehnică a aparatului comunitar al Comisiei. există în prezent 27 comisari. ea nu conduce. tinzând să se autogenereze Kafkian. structurate piramidal. în lucr. în lucr. Marin Voicu. cit. p. deci. nu natura ei pretins supranaŃională.este. În concluzie. cu un număr de servicii echivalente. 31 . sunt criterii de profesionalism şi obiectivitate politică şi administrativă. Iar criteriile ferme în desemnarea membrilor Comisiei. între alŃii. 31. E adevărat. implicit pericolul birocraŃiei. în primul rând competenŃa lor recunoscută şi garanŃiile de independenŃă faŃă de guvernele naŃionale. iar în serviciul Comisiei lucrează multe mii de angajaŃi. nici a transformării tehnocraŃiei în supraetatism. în sens strict. pp.car. rolul executiv al Comisiei în cadrul acŃiunilor comunitare presupune.importantele-i atribuŃiuni37.

nu în fondul ei. în fapt. statut. propice duplicităŃilor suverane). pledăm pentru acea obiectivitate reală şi realistă. proceduri decizionale Membrii Comisiei sunt resortisanŃi ai statelor Uniunii. al interesului general al statelor şi popoarelor constituante ale ComunităŃilor. căutăm echilibrul înŃelegerii lucrurilor.acesta este principiul . 119-120. Promovarea interesului comunitar. cineva nu poate renunŃa decât formal şi declarativ.2. abŃinându-se totodată de la acele acŃiuni incompatibile cu natura funcŃiilor ce le îndeplinesc. ele însele terorizate de comisarii roşii.instrucŃiuni ale guvernului naŃional ori ale oricărui alt guvern sau organism. ci în implicarea lor deschisă pentru viabilizarea conŃinuturilor de universalitate ale tuturor aspiraŃiilor şi intereselor. 39 Octavian Manolache. Ei nu solicită şi nici nu acceptă . în ultimă instanŃă. o încărcătură absolut negativă. cit. statele membre sunt Ńinute să asigure bunul şi nepărtinitorul exerciŃiu al funcŃiilor executivului comunitar39. al obiectivismului desnudat de orice suport opŃional şi sentiment al apartenenŃei.. idiliste asupra obiectivităŃii pretinse membrilor Comisiei. la care. În acelaşi timp. ca şi pentru popoarele ocupate de Armata Roşie. 38 32 . Deşi sunt naŃionali ai statelor componente. În locul acestei reprezentări necritice. aleşi după criterii de competenŃă şi garanŃii de independenŃă. Cuvântul comisar are pentru români. verificabilă în forma. adică. lucr. Afirmând acestea. amintind de abuzurile şi teroarea practicate de cei care purtau acet nume în cadrul trupelor sovietice. nutrită nu în neutralismul ipotetic al membrilor Comisiei (care poate fi unul de faŃadă. adică membrii Comisiei. nu trebuie să se susŃină pe un mit: acela al neutralismului total. nu sunt reprezentanŃi ai acestora în executivul comunitar. pp. comisarii38. ComponenŃă.

astfel. Desigur. se cern direct şi vorbesc direct. Durata mandatului este de cinci ani.inclusiv acelea ale naŃiunii sau ale altei forme etnice de apartenenŃă. aceasta nu este în sine o soluŃie. dar prin acordul candidatului la preşedinŃia instituŃiei executive şi în baza propunerilor făcute de fiecare dintre statele membre40. În caz contrar. p. reunit cu participarea şefilor de stat sau de guvern. Preşedintele şi membrii desemnaŃi sunt propuşi. şi după încetarea acestei calităŃi. colectiv. Aceasta se pronunŃă. urmând ca Parlamentul să aprobe. dar nu şi desemnarea unui membru al Comisiei. pentru decăderea din dreptul la pensie sau anularea altor beneficii. nicio altă activitate profesională. or implicarea militantă rupe duplicitatea şi oferă criteriile prompte şi generoase de evaluare a intenŃiilor şi faptelor care. ci un mod de a vedea lucrurile şi de a renunŃa la falsa problemă a obiectivităŃii declarate. Tot cu majoritate calificată este adoptată lista viitorilor membri ai Comisiei. pe timpul mandatului. Consiliul. 33 . În mod justificat însă. fapt care evidenŃiază greutatea propunerilor făcute de statele membre pentru lista de comisari. pentru demisia din oficiu şi. Consiliul poate sesiza Curtea. putând fi reînnoit. votează cu majoritate calificată persoana desemnată ca preşedinte al Comisiei. aprobării Parlamentului. în funcŃie de prima ori a doua situaŃie. lucrativă sau nu. corectitudinea şi loialitatea deontologică. Ei sunt obligaŃi. respectiv. membrii comisiei nu au dreptul să desfăşoare. prin specularea poziŃiei avute. 120. Subiectivismul şi părtinirea se ascund acolo unde de obicei nu se autodeclară. Acesta poate bloca lista ca întreg. Odată acceptată 40 Ibidem. să nu primească funcŃii şi avantaje care le-ar pune în discuŃie.

nu tehnic-profesional. ei fiind aleşi printr-un sistem de rotaŃie fondat pe principiul egalităŃii. 34 . cu reglementări fixate de Consiliu prin votul cu unanimitate. un stat 41 42 Roxana Munteanu. a întărit legătura politică directă cu Parlamentul ales democratic. Demetrescu. s-a admis că. făcută prin TM.. precum şi. p. la întărirea autorităŃii ei faŃă de Parlament şi Consiliu. pe această cale. statutul Comisiei a fost revalorizat prin sporirea legitimităŃii ei democratice 41 . altfel atât de preŃioasă. Membrii Comisiei sunt selecŃionaŃi din rândul înalŃilor funcŃionari. 105. Consiliul numeşte efectiv pe preşedintele şi membrii Comisiei prin majoritate calificată. În acest plan de raporturi. a profesionalismului Comisiei nu conduce. nu se reduce la competenŃă. din acel moment un cetăŃean al său să devină membru al Comisiei. lucr. Radu C. prevedea că atunci când Uniunea va număra 27 state membre. dintre reputaŃi cercetători şi experŃi. odată ce la legitimitatea rezultată din voinŃa statelor se adaugă şi aceea a voinŃei popoarelor reprezentate de PE. Cu atât mai puŃin creşterea profesionalismului membrilor Comisiei ar putea slăbi autonomia lor („independenŃa”) faŃă de guvernul Ńării native. dmpotrivă. 214. anexat TUE şi TCE. Protoculul privind extinderea UE. Totuşi. dintre oamenii politici. cit. cit. numărul comisarilor va deveni inferior numărului statelor membre. al altor tehnicini. Alinierea duratei mandatului Comisiei la durata legislaturii Parlamentului European. Irina Moroianu Zlătescu.. Între cei doi factori nu este vreo legătură cauzală. tot mai mult. cum totuşi se susŃine 42 .lista de către Parlament. Dar creşterea. lucr. p. poate că lucrul s-a întâmpla când. autoritatea este de ordin politic. atunci când un stat aderă la Uniune.

După aprobarea Comisiei de către Parlament. cit. fie când are lor demisia voluntară sau aceea din oficiu ori.desemnează un slab profesionist. lucr. preşedintele ei numeşte vicepreşedinŃii din rândul membrilor (în număr de doi. secretariat general. Încetarea mandatului se produce nu numai prin expirarea sa. la cererea Consiliului sau a Comisiei. fiecărui membru îi 43 Octavian Manolache. Un membru al Comisiei poate fi pus în situaŃia de demisionar şi de către Curtea de JustiŃie. acum).125-126. cum am văzut. bineînŃeles. explicată prin responsabilitatea ei politică43. precum şi al aparatului său administrativ (cu direcŃii generale. apreciat drept garanŃie a eficienŃei sale. Comisia are un caracter colegial. 35 . prin deces. InstituŃia executivă dispune de o competenŃă de autoorganizare. fixându-şi regulamentul interior de funcŃionare proprie. Calitatea de membru al Comisiei încetează fie când se încheie mandatul. Toate funcŃionează prin coordonare şi conlucrare pentru aplicarea deciziilor Comisiei). propuneri . din motive de eficienŃă. cu condiŃia însă a aprobării colectivului colegial al Comisiei.. pp. reuşita unei moŃiuni de cenzură duce la demisia în bloc a Comisiei. rămas îndatorat politic pentru propunerea care îl propulsează nemeritat. Toate actele încredinŃate Comisiei prin tratate .angajează prin deliberare în comun răspunderea colegială: răspunderea colectivă de ordin politic a membrilor ei. decizii. diferite servicii comune pentru ComunităŃi şi chiar structuri specifice constituite ad hoc pe anumite probleme. Tratatul de la Nisa a specificat şi o altă modalitate a demisiei: atunci când preşedintele o solicită.regulamente. În practică însă. dacă a comis o faptă care pune sever în discuŃie statutul său.

Luarea deciziilor comportă patru modalităŃi 44 . Deciziile. Dacă o propunere nu întâmpină nicio rezervă în termenul dat. la iniŃiativa preşedintelui. p.revine o responsabilitate determinată asupra cel puŃin unuia dintre principalele sectoare de activitate ale executivului comunitar. dacă este susŃinută de Directoratul general pe domeniu şi dacă primeşte aviz favorabil din partea serviciului ei juridic. prezentându-i. se consideră adaptată. colegialitatea rămâne efectivă. înclusiv măsuri 44 Prezentarea pe larg a problemei. acŃiuni administrative. Membrii Comisiei primesc textul propunerii. 36 . unde întrunirea este valabilă în raport cu numărul membrilor prezenŃi. în Octavian Manolache. permite acordul Comisiei asupra unei propuneri a unui membru sau mai multor membri. convocate de preşedinte săptămânal. oricare dintre comisari putându-se implica şi în alte probleme decât acelea ce-i revin nemijlocit. oricare ar fi natura lor. opiniile. Un membru al Comisiei poate fi înlocuit de şeful cabinetului său. Cu toate acestea. cerut de Regulamentul interior. dezbătute în baza propunerilor unuia sau mai multor membri sunt adoptate cu majoritate. în limitele încredinŃate.123 şi urm. ŞedinŃele nu au caracter public.procedura scrisă.. A doua modalitate dcizională . prin care Comisia împuterniceşte pe unul ori mai mulŃi membri ai săi să întreprindă. urmând ca într-un răstimp precizat să-şi formuleze eventualele rezerve şi să propună amendamente. DiscuŃiile fiind confidenŃiale. Colegialitatea impune luarea deciziilor în şedinŃă. cit. Prima dintre ele constă în luarea deciziilor în sedinŃe. A treia modalitate de luare a deciziilor este abilitarea. lucr. Acesta prevede şi procedura adoptării deciziilor. secretarul general participă la şedinŃe numai dacă Comisia nu decide contrariul.

formularea uzitată după care Comisia 45 Roxana Munteanu. Înainte de a trece în revistă funcŃiile Comisiei (prezentate cu munuŃie în literatura problemei). originalitatea sa în comparaŃie cu structuri quasiasemănătoare ale dreptului intern sau internaŃional45. delegarea. pentru a fi înaintat celorlalte instituŃii comunitare. Potrivit amintitului articol al TCE. De aici.. Cât priveşte a patra modalitate. Comisia veghează la respectarea întocmai a tratatelor. Acel articol avea în vedere misiunile Comisiei pentru asigurarea funcŃionării şi dezvoltării pieŃei comune. prin aceasta. AtribuŃiile Comisiei Tratatul CE enumeră în art. 155 atribuŃiile Comisiei. credem. o remarcă de principiu. Acestora li se adaugă însă şi alte dispoziŃii din tratat. De asemenea. cu respectarea exigenŃei răspunderii colective. aplicarea deciziilor Comisiei este şi ea normată în regulile de procedură. reluate în TM şi în TA. Abia ansamblul documentului este în măsură să ofere o imagine sintetică asupra competenŃelor Comisiei şi regrupării lor. Abilitarea şi delegarea nu afectează autoritatea şi puterea Comisiei. 37 . 219. în condiŃii şi limite precizate. chemată să răspundă pentru ele. unele măsuri de management ori de ordin administrativ directorilor generali ori şefilor de serviciu. lucr. se impune. p. ea permite Comisiei să încredinŃeze. La rândul ei. evidenŃiind multifuncŃionalitatea executivului comunitar şi. cit. unul sau unii membri ai Comisiei pot primi misiunea să formuleze textul definitiv al unui document convenit în dezbateri.pregătitoare pentru o decizie ulterioară a Comisiei. 3.

Dar lucrurile au. Comisia nu poate fi. Legat de aceasta. Nicoleta Diaconu. Autoritatea cu care este împuternicită în acest sens instituŃia în cauză a fost şi este nu o dată interpretată ca având o sursă şi fiind de natură supraetatică. o face prin acordul de împuternicire institutivă dat de către state însele prin tratate. nu adevărul însuşi. o rigoare elementară. TM a statuat că în materia politicii monetare. Se constată. Acesta nu este însă absolut. admitem că. deşi are prin TM şi atribuŃii ce angajează nu numai primul pilon.. tendinŃa 46 Viorel Marcu. cit. misiunile ei.este. 38 . 145. „gardianul tratatelor”. repetând insistent un enunŃ. devenite. îl transformăm într-un truism. Chiar şi în situaŃia în care propune sau ia măsuri sancŃionatorii la adresa statelor şi particularilor. din motivele de mai sus. Cu deschiderea propusă. Dar aici poate obosi enunŃul care comunică un adevăr. atunci Comisia apără Tratatele prin împuternicirea statelor naŃionale şi se justifică funcŃional şi instrumental prin acordul de voinŃă al statelor naŃionale. p. în cadrul procedurii legislative. Ea are astfel şi monopolul iniŃiativei legislative în UE46. susŃinut de conŃinutul lucrurilor. Atunci de unde pretinsa fundamentare supraetatică. aptă a fi exprimată şi logistic: dacă încheierea Tratatelor este opera voinŃei Înaltelor PărŃi Contractante şi dacă formarea instituŃiilor comunitare implicit a Comisiei. este rezultatul lor. de extracŃie federalistă şi natură supranaŃională a Comisiei? Fiind organismul „cel mai comunitar”. nici ea. lucr. contrapusă statelor membre. Comisiei îi revine în primul rând o misiune generală de iniŃiativă. să amintim funcŃiile Comisiei. Consiliul nu se pronunŃă asupra propunerilor făcute de Comisie decât după ce Parlamentul şi Banca Centrală Europeană şi-au dat avizul. şi aici.

susceptibilă de modificare pe întreg traseul procedurii de adoptare a unui act comunitar. justificarea raŃională a propunerilor e necesară în toate cazurile. Credem că nu aceasta e problema reală. Dar de ce Comisia să dispună a priori de o „libertate de acŃiune”? Desigur. unde se apelează şi la experŃi independenŃi. de cele mai multe ori. 146. autoritatea ei decizională. formal ea trebuie atribuită. Comisia e chemată să facă propunerile în baza cărora Consiliul deliberează. În acest 47 48 Ibidem. ea exprimă interrelaŃionarea funcŃională a instituŃiilor pe fondul democratizării lor. Comisia îşi poate retrage propunerea. Comisia face propuneri Consiliului. Sunt consultaŃi şi reprezentanŃi ai mediilor socio-profesionale din arealul comunitar. Ibidem. pe fondul relaŃiilor Comisiei cu statele membre. se poate justifica în sine şi pentru sine. aceasta fiind obligată să argumenteze temeinicia propunerilor făcute48. sustrăgânduse determinărilor. p. dimpotrivă. 39 . ca până atunci.Propunerile sunt fundamentate în cadrul departamentelor Comisiei. Retragerea trebuie însă motivată.dialogului direct între Parlament şi Consiliu 47 . Iar dacă acesta nu statuează. În urma TCE. nu numai la solicitarea statelor membre. cu majoritatea membrilor săi. În acest fel. provoacă şi angajează multiplu activitatea şi răspunderile instituŃiei executive. iar Parlamentul informat când operează procedura consultării sale. ci şi a Parlamentului. dar exerciŃiul ei efectiv are a fi de fiecare dată condiŃionat. S-a afirmat că aplicarea principiului subsidiarităŃii limitează libertatea de acŃiune a Comisiei. Altfel. Cu toate acestea. în vederea elaborării unui act comunitar. Subsidiaritatea în ordinea ei. sporirea rolului Comisiei nu este rezultatul concentrării „puterilor” ei.

p. al aplicării condiŃionate în gestiunea execuŃională a sistemului comunitar şi al UE. altfel se abstrage condiŃiei sale reale. însăşi calitatea de organ executiv operează. ReprezentanŃii guvernelor alcătuiesc Comitetele consultative. Ceea ce evidenŃiază şi în acest cadru puternica împlinire voliŃională a statelor în funcŃionarea instituŃiei comunitare în cauză şi în definirea (conform supra) a tipului de autoritate de care dispune Comisia. ei sunt însă luaŃi în nota lor comună. e indusă. în cazul Comisiei. termenii funcŃie. în sens larg 50 . cu tentaŃii insular autarhice. 147. nu revendicată şi confiscată a priori din premise de sorginte federalistă. şi numeroase. ActivităŃile executive ale Comisiei sunt şi diferite. competenŃă au accepŃii semantice diferite. inaptă să genereze. Nicoleta Diaconu. ea lua măsuri de executare a normelor numai ca urmare a împuternicirii primite de la Consiliu. deŃinător atât al puterii legislative cât şi executive. E o autoritate care sporeşte prin rolul implicat. căreia îi poate contrapune una juridic-formală. în condiŃiile convenite. Comisia a rămas executiv comunitar. Până la Actul Unic European. lucr. Comisia Europeană are şi o funcŃie49 de executare şi respectare a ansamblului legislaŃiei comunitare. În contextul în care îi folosim. Comitetele de gestiune 49 În sens strict. 50 Viorel Marcu. a Comisiei are a spori în beneficiul tuturor factorilor sistemului. de înfăptuire pragmatică..în afara cazurilor în care Consiliul îşi rezervă expres acest drept. interşanjabili. autoritatea. de natură federală sau de orice altă natură teoretic admisă. cit. atribuŃie. 40 . o putere supranaŃională.sens. Dar Consiliul supraveghează demersurile executorii ale Comisiei prin comitete de reprezentanŃi ai guvernelor statelor membre. Autoritatea de statut se redefineşte continuu prin autoritatea de rol. aici. ceea ce îi face. misiune.

În acest scop. în scopul evitării blocajelor rămâne valabilă opŃiunea Comisiei. cu majoritate calificată. 41 . Dacă nu se obŃine în Consiliu majoritatea statuată pentru una dintre cele două situaŃii. poate hotărî soluŃii de execuŃie diferite în raport cu cele ale Comisiei 51 . asupra căreia are a se pronunŃa şi Consiliul. să declanşeze şi o acŃiune în justiŃie împotriva acelui stat care nu ar aplica tratatale. Comisia solicită şi examinează avizul Comitetului consultativ cât priveşte deciziile asupra pieŃei interne. Comisiei îi revine şi funcŃia de asigurare a repectării tratatelor de către statele membre şi agenŃii economici. Sunt însă cazuri în care Consiliul poate bloca o măsură propusă de Comisiei doar prin votul cu majoritate simplă. Aici. ea poate. p. se aplică propunerea Comisiei. atunci. fie persoane fizice sau juridice. Comisia are o putere autonomă extinsă în ce priveşte regulile de concurenŃă şi a ajutoarelor acordate de stat. fie că o modifică (prin vot bazat pe unanimitate). fie că adoptă propunerea Comisiei (cu vot majoritar calificat). Acesta. Comitetele de gestiune pot interveni în administrarea organizaŃiilor pieŃei comune în cadrul Politicii agricole comune. Dacă se produce un eventual dezacord. menŃinută în TM şi în 51 Ibidem. la limită. Ea supraveghează totodată şi respectarea de către celelalte instituŃii comunitare a dreptului comunitar originar şi a celui derivat. Dacă avizul unuia sau altuia dintre ele este negativ. 149. trebuie sesizat Consiliul. Comitetele de reglementare sunt preocupate îndeosebi de reglementările în domeniul produselor alimentare. FuncŃia de control a Comisiei. un aviz negativ din partea Comitetului atrage sesizarea Consiliului care. în scopul prevenirii vidului normativ.şi Comitetele de reglementare.

Statele membre sunt interesate direct de o calificată reprezentare. ea are atribuŃii în ce priveşte administrarea fondurilor Uniunii. Comisia beneficiază şi în acest cadru de o largă autonomie. purtate în numele ComunităŃii. plecând de aici. cât şi prin delegare de competenŃă din partea Consiliului. Diversitatea atribuŃiilor Comisiei Europene exprimă în fond complementaritatea misiunilor ei.TA. îndeosebi în cadrul politicii concurenŃiale şi al controlului modului de realizare a politicilor comune (precum în transporturi. Comisia Europeană dispune şi de funcŃia de decizie. lucr. 42 . agricultură). în Viorel Marcu şi Nicoleta Diaconu. S-a spus. o îndreptăŃeşte la măsuri eficiente de informare şi prevenire. întâlnită în punctul de convergenŃă a ceea ce a fost numit interesul comunitar. capabilă astfel să le promoveze mai bine interesele în comparaŃie cu negocierile purtate izolat. că această instituŃie de 52 Mai pe larg. Încă Tratatul de la Roma investea Comisia cu atribuŃii speciale în tratativele cu terŃe state ori cu organizaŃii internaŃionale. Sistemul resurselor proprii a înlocuit contribuŃiile statelor membre şi are ca resurse taxe vamale. În fine. 151 şi urm. Comisia are şi funcŃia de reprezentare a ComunităŃii în unele negocieri externe. Ea elaborează regulamente. emite directive şi adoptă decizii atât prin efectul direct al Tratatelor. dispunând de o largă capacitate de recomandare şi avizare. cit. TM a circumscris limitele generale ale competenŃei de reprezentare. p. impozite agricole şi o cotă-parte din produsul naŃional brut al statelor membre52. a colectării fondurilor proprii şi gestionării politicii protecŃioniste.. De asemenea.

afară de faptul că interesul comunitar nu este. numai ca spirit obiectivat al tuturor factorilor angajaŃi în construcŃia civilizaŃiei Europei unite. de exemplu. 43 . p.. lucr. aşa cum am încercat să acredităm. spiritul comunitar se justifică. mai exact. şi el.221. a idealurilor şi tablei de valori europene. ar promova în gradul cel mai înalt spiritul comunitar53.natură comunitară. fiind şi trebuind să fie forma comunitarinstituŃionalizată a interesului general al statelor şi popoarelor Uniunii. scop în sine. Roxana Munteanu. cit. am văzut. Dar. 53 Vezi. dar şi cu rol pentru pilonii doi şi trei.

Ele se originau şi în rezistenŃa (vezi îndeosebi cazul Marii Britanii. exprimată democratic prin vot universal.Capitolul III Parlamentul European 1. a mişcărilor prounioniste şi a sindicatelor necomuniste. structurile instituŃionale europene urmau să se legitimeze în ultimă instanŃă în voinŃa europeneilor înşişi. dar nu numai) la ideea unei Adunări parlamentare puternice. dincolo de proiectele politice şi demersurile etatice care le anticipau şi. Dezideratul avea să se împlinească în timp. Aceasta a fost cauza partidelor politice democratice. în dialogul postbelic al construcŃiei europene. Formarea Parlamentului European Europa integrată nu putea fi o Europă democratică în afara reprezentării parlamentare care avea să dea o Europă parlamentară la nivelul Uniunii. nu însă fără dificultăŃi. Avea să treacă mai mult timp pentru a se înŃelege că sporirea rolului instituŃiei parlamentare dă măsura implicării democratice a voinŃei populare în politica ComunităŃilor şi a UE. deopotrivă cu statele lor. În fond. respectiv. le pregăteau. angajate. asociată ideii de supranaŃionalitate. fără să 44 .

TUE generalizează formula de Parlament European. Până în 1979. Germania. Bucureşti. departe de a fi. acest rol a fost încredinŃat votului universal. din martie 1957.. 9. numită. PE era desemnat de parlamentele statelor membre. prin aceasta. dimpotrivă. 55 Jean-Louis Burban. cum susŃine între alŃii şi Jean-Louis Burban (în Parlamentul European. în timp ce FranŃa. una comună. Faptul producea o noutate cu totul deosebită: o adunare parlamentară cu caracter internaŃional (aspect el însuşi novator) era aleasă prin vot universal55. În 1962 ea se încununa cu titlul de Parlament European. Belgia şi łările de Jos fixau delegaŃii proporŃional cu mărimea grupurilor parlamentare. cit. Italia şi Luxemburgul aplicau regula majorităŃii absolute. cu consecinŃe asupra reprezentativităŃii. ea. 54 45 . pretinsa supranaŃionalitate a Parlamentului54. în raport cu modul de desemnare. Meridiane. Astfel. Roma. ConvenŃia referitoare la unele instituŃii comune ale ComunităŃilor Europene. în loc. 1999. Dar implicarea electoratui prin reprezentare.alimenteze. factorul prevenirii lor pentru că este puterea celor mulŃi exercitată reprezentativ din interiorul structurii comunitare. p. reluat în AUE. de câte o Adunare. 6-7). p. sursă a supranaŃionalităŃii şi a supraetatismului. în locul celor trei Adunări. a creşterii rolului său de relaŃia direct proporŃională cu sporirea pretinsei sale supranaŃionalităŃi. ComunităŃile au dispus fiecare. Deşi TCE mai foloseşte şi denumirea de Adunare. care îl consacră oficial. Parlamentul European. de la crearea lor. Ed. Până la această dată. cât şi comentatori de azi ai fenomenului condiŃionează necesara afirmare instituŃională a Parlamentului European. În preajma alegerilor Cu toate acestea. Din iunie 1979. este. nu numai oameni politici ai începutului anilor ’50. ori de mai încoace. prin RezoluŃia din martie 1958. delegaŃii Adunării erau desemnaŃi după procedurile specifice fiecărui stat membru. stabilea. Adunare Parlamentară Europeană.

o putere originară. unde nu se contesta legitimitatea autorităŃilor. Pe de altă parte. Cum s-a observat 58 . totuşi problema constituantei europene era o falsă problemă 57 măcar pentru că Adunarea era chemată să servească ComunităŃile. că Parlamentul ales şi-ar putea asuma un rol constituant. arogându-şi competenŃe supraetatice. susceptibilă să blocheze manevrele federaliste pe linia creşterii puterilor şi autorităŃii Comisiei în cadrul ComunităŃilor. a popoarelor Europei comunitare stârnea rezerve ori temeri din partea unor orientări diferite. 12. Chemarea la urne.directe. nu politice. 56 57 46 . prin definiŃie. proprii prin definiŃie unei Constituante. ceea ce nu se regăsea în alegerile pentru PE. Constituanta instituie. Federaliştii vedeau în implicarea electoratului naşterea unei instanŃe de voinŃă populară autorizată. 58 Ibidem. pentru alegerea PE. Parlamentul devenise deja o adunare a tuturor familiilor politice europene. apărătorii valorilor etatice naŃionale se temeau. Alegerea directă nu avea să modifice prea mult structura sa politică. înaintea alegerilor din 1979. La rândul lor. dacă trecem peste excepŃia laburiştilor şi liberalilor. a „puterilor” naŃionale. prezentându-se în realitate ca secvenŃe însumate ale alegerilor naŃionale pentru desemnarea delegaŃiilor naŃionale ce urmau să alcătuiască PE. opuse statuluinaŃiune şi care să conducă spre un fel de State Unite ale Europei. a căror scopuri erau declarat economice. p. Ibidem. ele nu au dispus de un sistem Ibidem. p. 48. Deşi asemenea intenŃii nu au lipsit. alegerile din iunie 1979 nu reuşiseră să fie alegeri europene autentice. „beneficiari” ai sistemului electoral britanic favorabil conservatorilor56. Apoi. p. 49.

Parlamente europene. În 1975 a fost convenită o procedură de conciliere între cele două instituŃii în scopul adoptării legislaŃiei bugetare. În acelaşi timp. PE a beneficiat apoi. PE şi-a marcat treptat statutul în raporturile interinstituŃionale prin revizuirile succesive ale tratatelor institutive. Între altele. Bucureşti. Cu toate acestea. Creşterea însemnătăŃii sale ca for de reprezentare populară a redus deficitul de democraŃie al sistemului comunitar. conferind astfel Parlamentului European un statut major în sistemul instituŃional comunitar59. Tratatul de la Amsterdam a simplificat procedura codeciziei şi a extins-o la noi domenii.electoral comun. Marius Amzulescu. prin vot universal. împreună cu Consiliul. Editura FundaŃiei „România de mâine”. 2003. literatura problemei înregistrează şi 59 Mihai Constantinescu. acum PE dobândea funcŃia de colegislator. Cât priveşte consemnarea şi interpretarea fenomenului în cauză. Totodată. sporea funcŃia de control asupra Comisiei şi Băncii Centrale Europene. 83. de crearea procedurii de codecizie. a Parlamentului comun pentru popoarele ComunităŃilor. p. după cum nu au autorizat candidaturile cetăŃenilor unui stat membru în celelalte ori accederea la vot şi la eligibilitate pentru lucrătorii migranŃi. 47 . De la un simplu organ consultativ. concretizată spectaculos în desemnarea. în urma Tratatului de la Maastricht. Şerban Nicolae. Istoria evoluŃiei Parlamentului European este istoria afirmării rolului său în cadrul instituŃional comunitar. a sporit competenŃa bugetară a Parlamentului care. dacă organul legiuitor tradiŃional al ComunităŃilor era Consiliul. alegerile din 1979 au marcat definitiva reconciliere europeană. exercită autoritatea bugetară. s-a extins procedura de cooperare şi aria de manifestare a avizului conform.

sistemul UE nu se reduce la componenta lui legislativă ca să poată astfel fi comparat. altfel devine reductivă întrucât compară realităŃi instituŃionale cu esenŃă diferită de autoritate. Să mai adăugăm şi faptul că cetăŃenia UE nu e de extracŃie federalistă. ca o valoare politică deasupra ori alături de cetăŃeniile federate care. creşterea competenŃelor PE nu confirmă şi nu mobilizează cu nimic în spiritul ideii federaliste ca bază a Uniunii Europene. dacă nu într-un stat federativ. în alta? Or. Afară de aceasta. CetăŃenia UE s-a născut juridic şi urmează să se consolideze politic şi psihologic prin diferenŃele care unesc. acolo. Avem aici câteva motive care ne interzic să primim necritic comparaŃii şi paralele de 60 Ibidem. că paralela instituŃiilor comunitare cu cele naŃionale nu poate fi decât parcimonioasă. prin suprapunere.cetăŃenii60. amintit şi în altă ordine. Şi peste toate acestea: unde. nu se disting între ele după criteriul naŃionalităŃii. Consiliul are şi alte funcŃii decât aceea legislativă. iar Parlamentul European . motivate în primul rând de faptul. în care Consiliul European ar reprezenta statele membre. ConvergenŃa reală este numai acolo unde diferenŃele naŃionale există şi au temei real. 48 . sistemul UE ar fi devenit asemănător aceluia bicameral clasic. ea nu apare. statele sunt reprezentate într-una dintre camerele parlamentului federal. cu acela „bicameral clasic”. în timp ce cetăŃenii. prin faptul că PE a dobândit o putere reală de decizie. deci cu unul dintre tipurile de structurare a legislativului naŃional. Avem însă rezerve faŃă de această interpretare. Totodată. cum am văzut. care se păstrează ca diferenŃe întemeietoare de convergenŃe. precum e în cazul în SUA.punctul de vedere potrivit căruia. dincolo de ele nu rămâne decât uniformitatea entropică a vidului universalist.

dar şi al compromisului statelor membre.Durata legislaturii PE este de 5 ani. nu neapărat ideologice. tind să reprezinte opŃiuni politice concentrice la nivelul popoarelor ComunităŃii. ei reprezintă popoarele lor şi. din intenŃii analitic-gnoseologice. eventual federalist. ComponenŃă. făcută şi ea. ca putere primară autoinstituită în acest caz supranaŃional. organizare şi funcŃionare PE dispune de trei sedii de lucru. aceeaşi cu a mandatului parlamentarilor. dacă Parlamentul European a dobândit o legitimitate directă prin evoluŃia naturii reprezentativităŃii sale de la desemnare la alegerea directă a parlamentarilor. a fiecărui stat membru. care patrii stau sub autoritatea publică. pe măsura formării grupurilor de partide politice la nivelul UE. La Strasbourg se desfăşoară cele 12 perioade ale sesiunii anuale. PE este aceea în care deliberarea este publică. dar care induce concluzii inacceptabile. ai patriilor UE. Este evident că legitimitatea directă a PE nu-l autonomizează absolut. poate. Bruxelles este locul sesiunilor plenare adiŃionale iar la Luxemburg funcŃionează Secretariatul general al PE şi serviciile adiacente. 2.felul celei acum discutate. legitimitatea sa nu este în nici un caz una de ordinul puterii revendicată supranaŃional şi transetatic. 49 . VoinŃa politică a cetăŃenilor UE nu poate fi ruptă de voinŃa politică a cetăŃenilor. Cu toate acestea. deopotrivă politică şi juridică. aceiaşi. rezultat al evoluŃiei ComunităŃilor. Pe de altă parte. membrii PE nu pot fi mandataŃi de guvernele statelor cu îndeplinirea anumitor instrucŃiuni. eventual federal. inclusiv aceea pentru votarea bugetului comunitar. Dintre instituŃiile comunitare.

în raport cu presiunile extinderii UE. Danemarca şi Finlanda . Slovenia. Membrul PE nu e legat de un mandat imperativ. Slovenia -7. Marea Britanie. Se poate însă încadra în grupurile parlamentare ale PE. Malta . Spania şi Polonia câte 50.18. Irlanda şi Lituania . FranŃa şi Italia . România .Până la aplicarea Tratatului de la Nisa. mandatul parlamentarului nu poate fi 50 . Tabelul pentru o Uniune de 27 state membre se prezintă astfel: Germania . Odată cu alegerile pentru PE din 2004. Belgia şi Portugalia . cu sistemul de liste sau votul unic transferabil.câte 17. el acŃionează independent.99. Consiliul a recomandat în 2002 statelor membre ca alegerea parlamentarilor să se facă conform principiului reprezentării proporŃionale.30.8. numărul total al parlamentarilor a fost fixat la 626. a intervenit şi incompatibilitatea calităŃii de europarlamentar cu aceea de parlamentar naŃional (cu derogări temporare pentru Marea Britanie şi Irlanda). Bulgaria şi Austria . Cipru şi Luxemburg . ci să ducă la redistribuirea lor în limitele fixate. din raŃiuni de eficienŃă. Calitatea de parlamentar european este incompatibilă cu aceea de membru al oricărei alte instituŃii comunitare ori de funcŃionar în instituŃii şi în organele lor.fiecare câte 72. Neavând caracter imperativ. ele concentrează opŃiuni politice la nivel comunitar. Viitoarele extinderi nu aveau să sporească numărul europarlamentarilor.câte 22.câte 6. Suedia . Letonia .câte 13.25. Grecia.câte 20. TN a fixat totuşi ultima cifră la 732. în interesul binelui public. Olanda . Estonia. Tratatul de la Amsterdam hotărâse ca numărul lor maxim să nu fie mai mare de şapte sute.5.câte 12. Cehia şi Ungaria .

fiind personal şi netransmisibil. p.revocat. Parlamentul a adoptat un astfel de statut în septembrie 2005.. Totodată. În timp. Şerban Nicolae. cit. 90. 51 . pe lângă exigenŃele amintite ale calităŃii de parlamentar european (natura mandatului. reŃinuŃi ori urmăriŃi pentru opiniile şi votul exprimat în exerciŃiul reprezentări parlamentare. 63 Octavian Manolache. aceştia se bucură de libera circulaŃie. Regulamentul se adoptă cu majoritatea membrilor constituienŃi. Diversitatea culturilor parlamentare de la Ńară la Ńară a făcut dificilă elaborarea. nu poate fi cedat. deputaŃii PE rămân supuşi obligaŃiilor statului membru de care aparŃin. Cu toate acestea. şi de imunitate de jurisdicŃie penală. cit. Irevocabilitatea este garanŃia independenŃei 61 . nici exercitat prin corespondenŃă. conform procedurii adoptate. imunităŃi şi facilităŃi) şi o altă prevedere de mare importanŃă: acordul asupra demisiei din mandat înainte de expirarea sa ori la sfârşitul unei legislaturi este nul şi neavenit63. lucr. p. al unui statut al parlamentarului european 62 . mandatul. de imunitatea personală pe timpul mandatului.Autoorganizarea sa a fost consfinŃită încă prin Tratatul de la Roma instituind CEE... PE se organizează în conformitate cu Regulamentul interior. 102. înlocuit sau substituit. după cum nu poate bloca ridicarea ei de către PE. 62 Jean-Louis Burban. El inseră. lucr. altfel necesară. p. În baza imunităŃilor care incumbă calităŃii lor de parlamentari. incompatibilităŃi. Marius Amzulescu. el 61 Mihai Constantinescu. cit. Dar imunitatea nu este operantă în situaŃii de flagrant delict. Referitor la situaŃia financiară personală. 110. membrii PE nu pot fi cercetaŃi. lucr.

cit. Cele 20 de comisii permanente dau continuitate vieŃii parlamentare între sesiuni. de organizare şi personal. Comisiile temporare şi de 64 Mihai Constantinescu. Aici există o similitudine cu atribuŃiile birourilor permanente ale parlamentelor naŃionale64. 93. sunt semnate de Preşedintele PE şi de acela al Consiliului UE. ConferinŃa preşedinŃilor comisiilor şi ConferinŃa şefilor tuturor delegaŃiilor interparlamentare. Chestorii au rol consultativ. ConferinŃa preşedinŃilor. Hotărârile comune ale Parlamentului cu Consiliul. adoptate în cadrul procedurii de codecizie. cât şi în relaŃiile internaŃionale. Şerban Nicolae. 14 vicereşedinŃi şi 5 chestori. pe timpul exerciŃiului funcŃiei sale.a cunoscut modificări în acord cu evoluŃia instituŃiei parlamentare europene. angajată în organizarea activităŃii PE. Marius Amzulescu. lucr. La rândul ei. Biroul răspunde de anteproiectul bugetului Parlamentului. în planificarea legislativă şi în relaŃiile interinstituŃionale comunitare sau cu organisme din afara ComunităŃii. Preşedintele.. Preşedintele este reprezentantul PE atât în situaŃii oficiale. p. în situaŃia când intervine totuşi. Preşedintele şi preşedinŃii grupurilor politice alcătuiesc ConferinŃa preşedinŃilor. conduce şedinŃele Biroului şi ConferinŃa preşedinŃilor. ConferinŃa preşedinŃilor comisiilor reuneşte preşedinŃii comisiilor permanente şi ai acelora temporare. 52 . de ordin administrativ. îi ia locul un vicepreşedinte. precum şi de problemele privind desfăşurarea lucrărilor. Parlamentul are ca organe de conducere Biroul Permanent. Preşedintele şi vicepreşedinŃii sunt aleşi pentru doi ani şi jumătate. nu participă la dezbateri. Compus din preşedinte.

grupul Confederativ al Statelor Unite Europene/ Stânga Verde Nordică (GUE/NGL). AlianŃa DemocraŃilor şi Liberalilor pentru Europa (ALDE). parlamentari din aceeaşi Ńară. la cererea unei pătrimi dintre membrii PE. la nivelul PE are loc un fel de resorbŃie a disputelor naŃionale în favoarea regrupării ideologice 66 . Ele reunesc aleşi din peste o sută de partide politice.. reapar uneori clivaje naŃionale sau voturi ”naŃionale”. preŃuri agricole etc. cu prilejul dezbaterii unor probleme vitale (buget. votează împreună împotriva altora din altă Ńară. cit. p. 62.101-102. Grupurile politice sunt multinaŃionale. Un astfel de grup poate lua naştere dacă numără membri aleşi din cel puŃin jumătate dintre statele membre. cit. lucr. grupurile politice nu sunt monolitice în exprimarea votului. potrivit TUE. lucr. grupul Uniunii pentru Europa NaŃiunilor (UEN)65. grupul Verzilor/AlianŃa Liberă Europeană (Verts/ALE). deşi fac parte din grupuri diferite în PE. plus nealiniaŃii: Partidul Popular European (democratcreştin) şi DemocraŃii Europeni (PPE-DE). coagulaŃi şi ei după apartenenŃa naŃională.. grupul Socialist la Parlamentul European (PSE).).anchetă se instituie. grupul IndependenŃei şi DemocraŃiei (IND/DEM). 53 . Lucrările comisiilor nu sunt de regulă publice. Jean-Louis Burban. Faptul acesta este apreciat drept o 65 66 Octavian Manolache. După cum s-a constatat. Grupurile politice desemnează delegaŃiile interparlamentare. Un deputat nu poate face parte în acelaşi timp din diferite grupuri politice. Totuşi. pp. însă nevoia transparenŃei lor le pot face publice prin hotărârea membrilor acestora. În urma alegerilor parlamentare din 2004 pentru PE s-au configurat şapte grupuri politice.

AtribuŃiile PE sunt manifestarea funcŃională a rolului său efectiv. AtribuŃiile Parlamentului European AtribuŃiile PE. Alături de aceste competenŃe expres stabilite. Creşterea rolului PE nu a fost un rezultat de la sine produs. ea exprima voinŃa politică a tuturor factorilor interesaŃi de mersul integrării auropene. Credem însă că el are o logică imanentă. ceva bizar. în situaŃii anume.De asemenea. de „putere” ale PE cu celelalte instituŃii. elaborarea avizelor conforme şi acordarea de avize consultative. sunt rezultatul evoluŃiei sale în cadrul relaŃiilor interinstituŃionale comunitare. săi prezinte propuneri asupra problemelor care ar impune normarea comunitară în scopul aplicării Tratatului. PE dezbate în şedinŃă deschisă reportul general anual înaintat de Comisie. dar şi intercondiŃionate în relaŃiile de autoritate. aşa cum se configurează în prezent. PE este în măsură să adopte rezoluŃii pe orice aspecte ale vieŃii comunitare sau să facă recomandări de acŃiune guvernelor naŃionale. Totodată. 54 . Tabloul atribuŃiilor PE cuprinde participarea la adoptarea de acte comunitare după proceduri stabilite. 3. de ordinul opŃiunilor naŃionale care. reciproc condiŃionate. devansează opŃiunile partinice şi combinaŃiile ideologice. la solicitatea majorităŃii deputaŃilor.curiozitate. Ele alcătuiesc un sistem de competenŃe. în baza unei prevederi a TM. putând introduce o moŃiune de cenzură împotriva instituŃiei executive. PE poate cere Comisiei.

cu atât mai semnificativă cu cât ea privea acele acte normative menite să reglementeze piaŃa internă. încă din anii ’70 s-a instituit ca regulă practică însoŃirea oricărei propuneri a Comisiei de solicitarea Avizului PE67. vorbeşte despre adoptarea „împreună”. în urma căreia. Actul Unic European a contribuit la concertarea efectivă a Consiliului Comisiei şi PE în această privinŃă. Tratatul de la Amsterdam menŃine cooperarea şi adoptarea în comun . Ibidem. totuşi AUE prevedea condiŃia cooperării cu PE. prin majoritate calificată şi cu Avizul PE. AtribuŃiile normative ale PE Deşi sunt în creştere. 136. Avizele nu erau însă angajante. Ca urmare. Consiliul o adoptă ca „PoziŃie Comună”. PE aviza propunerile înaintate de Comisie către Consiliu.a diferitelor acte 67 68 Iordan Gheorghe Bărbulescu.1. a unor categorii de acte normative. 137. IniŃial.. de către Consiliu şi PE. p. TCE. cit.3. în noua redactare (1992). deci „nucleul dur al integrării”68. PE. p. atribuŃiile normative ale PE sunt totuşi mai restrânse decât acelea ale unui parlament naŃional. poate să-şi exprime dezacordul cu PoziŃia Comună şi să facă amendamente după o procedură menită să deblocheze activitatea normativă. s-a putut observa creşterea rolului PE. atunci când Curtea de JustiŃie a procedat la sancŃionarea Consiliului pe motivul nesolicitării Avizelor PE ori când actul normativ pentru care se obŃinuse Avizul suporta modificări de fond pentru care PE nu mai era solicitat să reavizeze. lucr. 55 .PE şi Consiliu . hotărând cu majoritate absolută. pe baza propunerii Comisiei. Deşi Consiliului îi revenea ultimul cuvânt în adoptarea actelor normative cu caracter general. Dar.

nu unul efectiv decizional al PE la activitatea normativă comunitară.. 103. lărgind sfera problemelor de competenŃă normativă comună. Analiştii au remarcat faptul că. statuat prin modificările făcute de TM. nu prin autoasumare. numai în raport cu structura generativă a democraŃiei lor interne ca regim politic se poate construi şi defini până la urmă democraŃia PE. p. state sau formaŃiuni de state. la care s-a adăugat accelerarea procedurii în cauză odată cu TA 69 . în cadrul căreia.normative. decât în raport cu organizarea etatică. fiind privit ca un deficit democratic al ComunităŃii şi al UE. În aceste condiŃii. Aceasta din urmă operează doar în redistribuirea lor interinstituŃională şi are şi ea un spaŃiu de joc pendinte de tratate. Cu toate acestea. Dar şi o altă problemă: vestejirea cu atâta energie 69 Octavian Manolache. DemocraŃia nu are sens. Originalitatea lor nu este creatoare de un nou stat în raport cu statele membre ale ComunităŃii şi UE. existent. cit. dincolo de ceea ce pare a fi doar un rol contributiv. acolo unde este. ci structuri interetatice pe de o parte (pilonii doi şi trei) şi intraetatice (pilonul unu. competenŃele lor sunt instituite prin tratatele convenite de state. ascunde. Faptul în sine e deplâns de unii autori şi politicieni. repetăm un lucru simplissim. un alt fenomen. aşadar. Dar odată ce structurile de autoritate delegată instituŃiilor comunitare nu le conferă acestora autoritate etatică. comunitar). participativ. în alte componente ale vieŃii comunitare. PE nu are monopolul activităŃii legislative comunitare. lucr. ComunităŃile şi UE nu sunt. relatul organic al democraŃiei PE rămân tot statele naŃionale. se manifestă propriu-zis un drept de codecizie al Consiliului şi PE. 56 . e drept. Aşa-numitul deficit democratic. poporul îşi exprimă voinŃa. numai.

70 Gyula Fábián. CompetenŃe bugetare ale PE ComunităŃile Europene au la dispoziŃie surse bugetare proprii. cu obiective care nu au crescut. cit.. Consiliul configurează un proiect de buget. o parte stabilită de contribuŃie de la fiecare stat în raport cu produsul intern brut. alcătuieşte un proiect preliminar de buget. 188. Cât de puŃină democraŃie poate fi acolo unde se clamează democraŃia! 3. precum suprataxele agrare. din consultarea democratică a voinŃei popoarelor UE. taxele vamale. lucr.2. eventual federativă. 57 . peste fiinŃa statelor membre. p. Comisia centralizează proiectele de buget elaborate până la 1 iulie de instituŃiile comunitare. La rândul său.a „deficitului democratic” parlamentar în Comunitate nu este de fapt decât nostalgia nedeclarată. încasările din amenzi şi taxe70. bugetul comunitar este cuantificat în euro. Anul bugetar se suprapune anului calendaristic. orice s-ar spune. Din 1999. Bugetul se adoptă prin procedura de codecizie Consiliu-Parlament. prezenŃă politică activă în PE. Dar oare grupul Confederativ al Statelor Unite Europene. poate şi neconştientizată în unele cazuri. este numai o nostalgie? El este efectiv o mişcare politică. Există însă şi surse constând în impozitul pe salariul funcŃionarilor comunitari. după o supraconstrucŃie etatică. înaintându-l până la 1 septembrie Consiliului şi Parlamentului. un procent din taxa pe valoare adăugată obŃinută la nivelul statelor membre.

Cele neobligatorii vizează cheltuielile cu personalul şi chiriile. lucr. cit. PE.înaintat. Pentru modificări aduse acelora obligatorii. transport. până pe 5 octombrie. E necesar însă să reŃinem ca semnificaŃie a minuŃiei procedurale că ea constituie suportul tehnic al asigurării unui echilibru în difuziunea. Acesta poate schimba ori respinge modificările făcute de Consiliu amendamentelor sale. îl analizează cu Comisia.łin de cheltuielile obligatorii (care au ponderea de 66% din buget). celelalte cheltuieli sunt neobligatorii.. Şerban Nicolae. În situaŃia în care Consiliul nu acceptă modificările cerute de PE ori modifică vreun amendament al acestuia. Marius Amzulescu. 72 Sunt obligatorii cheltuielile statuate în tratate sau în actele normative elaborate în baza tratatelor. care în termen de 45 de zile trebuie să-şi exprime punctul de vedere71. Fondul European de Dezvoltare şi angajamentele externe ale Uniunii. Procedura cuprinde în detaliu şi alte aspecte tehnice. primind proiectul de la PE. dar şi Fondul Regional de Dezvoltare. 108-110. Cu majoritatea membrilor săi. mediu. pp. PE are dreptul să facă amendamente la capitolele din buget privitoare la cheltuielile neobligatorii. Consiliul.a. completarea şi 71 Mihai Constantinescu. 58 . PE îşi exercită diferenŃiat atribuŃiile bugetare. În funcŃie de caracterul obligatoriu ori neobligatoriu al cheltuielilor bugetare 72 . adoptând bugetul cu o majoritate calificată de 3/5 din voturile exprimate. proiectul de buget se întoarce la Parlament. Fondul Social European. cercetare ş. comentate în amănunt în literatura problemei. PE are nevoie de majoritate absolută la vot. putând modifica un amendament al Parlamentului numai cu majoritate calificată. Fondul Agricol European de GaranŃii.

cit. atunci se constituie. în acord cu voinŃa statelor. p. chemată să analizeze faptele prezumate şi să comunice PE concluziile printr-un raport. Executarea bugetului cade în sarcina Comisiei. Aşa cum s-a observat. PE urmează să-l dezbată şi să se pronunŃe. Sesizarea faptelor infracŃionale ori de rea administrare se poate face. obligată totodată să facă o dare de seamă anuală pentru celelalte două instituŃii asupra costurilor execuŃiei bugetare pe anul anterior. inclusiv infracŃiuni. la solicitarea unui sfert dintre parlamentarii care s-au arătat convinşi de oportunitatea demersului. AtribuŃii de anchetă şi de mediere Dacă PE ia cunoştinŃă despre afirmaŃii şi informaŃii privitoare la producerea unor fapte grave. Consiliul este acela care aprobă resursele proprii ComunităŃilor. 59 .condiŃionarea reciprocă a competenŃelor. după cum permite interpretarea textului în cauză din TCE. 141. lucr. Rolul nemijlocit al PE în adoptarea bugetului exprimă dreptul său decizional individual în această materie73. astfel încât să se asigure buna funcŃionare a instituŃiilor comunitare. ca voinŃă originară a tratatelor institutive. lucr.. 103. o Comisie temporară de anchetă.3. Parlamentul European controlează efectuarea cheltuielilor ComunităŃilor. Iordan Gheorghe Bărbulescu. 3. PE nu poate aproba norme care să reglementeze resursele comunitare. Cu toate acestea.. în orice modalitate şi de către orice 73 74 Octavian Manolache. în aplicarea dreptului comunitar şi dacă acestea nu fac obiectul preocupărilor unei autorităŃi jurisdicŃionale. dar nu-şi exercită competenŃa asupra resurselor acoperitoare74. p. cit.

în urma modificărilor produse prin IM75. Un rol important în această materie joacă mediatorul (ombudsman). înaintate Parlamentului în mod individual sau în asociere. 194 şi art. şi dreptul de petiŃionare. în conformitate cu art. 104. modul de realizare a anchetei (conform unei Decizii comune din martie 1995). Această exigenŃă procedurală. juridică -. care. PetiŃiile. PE fixează statutul şi condiŃiile activităŃii mediatorului. TCE asigură. El îşi desfăşoară activitatea în deplină independenŃă faŃă de instituŃiile comunitare sau naŃionale. prin Decizie a PE. Misiunea sa este incompatibilă cu orice activitate profesională. Parlamentul. luând 75 Octavian Manolache. Mediatorul este desemnat după fiecare alegere a PE. să asigure echilibrul funcŃiilor în relaŃiile de autoritate şi de realizare a competenŃelor. împuternicit să primească şi să examineze plângerile din partea persoanelor susmenŃionate. lucr. 60 . pentru a evita ceea ce am putea numi depolarizarea relaŃiilor de autoritate („de putere”).. a fost desemnat primul mediator.fie fizică. oricât de colaterală ar părea. Consiliul şi Comisia stabilesc. de către statele membre. totodată. 195. precum şi de către instituŃii şi organisme comunitare şi. cit. prin acord comun. pe intervalul legislaturii. p. cu efecte perturbatoare asupra echilibrului inter-instituŃional. şi ea. nu în ultimul rând. afectează nemijlocit autorul (autorii) petiŃiei. revenind oricărui cetăŃean al Uniunii sau oricărei persoane (fizice/juridice) rezidente sau cu sediul statutar într-unul dintre statele membre. este menită. Dreptul de petiŃionare a fost apreciat ca o noutate absolută în dreptul comunitar. trebuie să vizeze un aspect semnificativ din viaŃa ComunităŃii.persoană . cu mandat reînnoibil. În iulie 1995.

141. 107. La cererea lor. El angajează aşadar voinŃa politică. PE pune în dezbatere publică Raportul general anual al Comisiei. Aceasta este până la urmă voinŃa alegătorilor unionali. 78 Iordan Gheorghe Bărbulescu. Dacă trece. Demisia Ibidem. O altă modalitate de supraveghere şi control o constituie „moŃiunea de cenzură”. în loc. pe care însă PE nu-l poate demite. nu are. conferindu-i de jure atribuŃii de control. lucr. 109. CompetenŃe de supraveghere şi control Controlul exercitat de Parlamentul European asupra altor instituŃii comunitare este de natură politică. deja amintită. s-a constatat 78 .. Dumitru Mazilu. după procedura orală. Comisia este revocată77. în numele Comisiei. Ceea ce face ca autoritatea Parlamentului să fie nemijlocit una de reprezentare politică. Revocarea Comisiei.. de a preveni depolarizarea relaŃiilor de autoritate dintre instituŃiile comunitare în favoarea uneia dintre ele. ci mai degrabă Consiliul.4. EurodeputaŃii sau PE ca instituŃie adresează întrebări Comisiei ori membrilor săi. supunând aprecierilor şi observaŃiilor critice ale deputaŃilor eventualele neajunsuri ale activităŃii ei.avizul Comisiei şi aprobarea Consiliului76.. prin medieri partinice. cit. Acest triunghi al intercondiŃionării decizionale probează aceeaşi necesară preocupare. Controlul priveşte mai ales Comisia Eureană. membrii ei pot fi audiaŃi. dincolo de ceea ce la prima vedere pare a fi un seism pentru ComunităŃi. un efect pe măsură. p.. în PE. Integrare europeană. Comisia nu este executivul în sens plin. 3.. reprezentată. cit. Totodată. prin votul a 2/3 dintre membrii PE. p. 76 77 61 . p.

p. atunci nu s-ar mai contesta opoziŃia dintre PE şi Comisie. cit. în măsură să aşeze „puterile” delegate instituŃiilor. în lucr. să acceptăm clivajul dintre Consiliu. Controlul politic al PE se exercită şi asupra Consiliului. pe de altă parte. s-a exprimat punctul de vedere că relaŃia de confruntare a priori Parlament Comisie ar fi anormală. ea este de fapt un „executiv derivat”. Aici. de către Iordan Gheorghe Bărbulescu. Iată şi aici concluzii discutabile sau chiar false probleme. astfel încât să se asigure un echilibru al condiŃionărilor şi limitărilor reciproce. ci de guvernele statelor membre. El se susŃine prin aceste tensiuni şi totodată le domină întrucât se originează în voinŃa statelor membre. în raport cu alŃi autori. Iar noua Comisie nu este numită de PE. dar raŃională în esenŃa sa. la care se ajunge tot datorită amintitei contrapuneri a intereselor comunitare celor naŃionale. pe de o parte. Această opoziŃie rezidă în distribuirea competenŃelor lor.Comisiei nu echivalează cu demisia unui guvern naŃional.. 141. pentru funcŃionarea instituŃiilor comunitare. opozantul lor trebuind să fie Consiliul. chemat şi el să prezinte raport de activitate. deci al tensiunilor dintre ele. reală. purtător al intereselor naŃionale80. întrucât ambele ar reprezenta aceleaşi interese ale comunităŃii. şi Comisie şi Parlament. chiar hilară. dimpotrivă. 79 80 62 . Opinie exprimată mai tranşant. orientată îndeosebi asupra Comisiei. Falsa problemă este Ibidem. În legătură cu funcŃia de control a Parlamentului. „tehnic”79. Dacă s-ar accepta că cele dintâi sunt forma comunitar vehiculată şi recunoscută a înseşi intereselor naŃionale. menite să evite polarizarea „puterilor” spre una dintre ele. ar fi „hilar”. ca reprezentant al statelor. Orice echilibru este un echilibru de forŃe.

AtribuŃiile consultative ale PE Tratatul de la Maastricht prevede în diferite articole situaŃiile în care Consiliul European este obligat la consultarea Parlamentului. garanŃiile necesare echilibrului funcŃional în procesul de decizie comunitară.. Integrare europeană.. Dacă PE şi Comisia ar contraveni prin tentaŃie federalistă şi abuz federalizator misiunilor încredinŃate de tratate. în ordinea ei. Consiliul adoptă o decizie care este lovită de nulitate.. abia atunci .. tutelare . dacă acestea ar exista ca atare. p. nu putem plasa PE. apărate de Consiliu. Deoarece oferă. de reprezentare a voinŃei electoratului.5. 110. 81 Dumitru Mazilu. Cum rezultă. În cazul că nu consultă PE. 63 . Avizul conform este dat mai rar.am avea de-a face cu o problemă adevărată. 3. Pe de altă parte. interese de sorginte inerent naŃională.de a vedea în Consiliu opozantul celor două pe motiv că interesele comunitare ar trebui să fie în opoziŃie cu cele naŃionale. consultarea PE nu e o formalitate. fie că reunoaşterea acestui elementar adevăr place sau nu place unora sau altora. în loc. consultarea a devenit o exigenŃă de jure81. în sfera intereselor „pur” comunitare. PE dă un aviz conform ori numai un aviz consultativ. Parlamentul aduce cu sine în dialogul instituŃiilor comunitare încărcătura definitorie a intereselor alegătorilor. cit. datorită naturii sale de instituŃie aleasă. În funcŃie de materia reglementării.lucru de neadmis în raport cu interesele naŃionale.

7.. vocea popoarelor trebuie nu numai să fie auzită. Statutul jurisdicŃional al PE prezintă importanŃă. Pe de altă parte. În fond.3. lucr. Marius Amzulescu. Câteva concluzii AtribuŃiile în extindere ale PE dovedesc rolul crescând al acestei instituŃii alese de electoratul statelor UE în viaŃa comunitară şi a Uniunii. Să ne amintim că încă în 1974 Consiliul European împuternicea Parlamentul la interpelarea Consiliului UE pe domenii ale cooperării politice. Şerban Nicolae. între altele. AtribuŃii jurisdicŃionale PE poate să-şi asume şi poziŃia de parte într-un litigiu.6. lărgirea ComunităŃii prin aderarea unor noi state. legiuitorul este chemat să răspundă pentru caracterul neconstituŃional al unei reglementări sau pentru omisiunea de reglementare82. prin ea însăşi. 111-112. pp. mai larg. a oferit Parlamentului oportunitatea să-şi asume problemele 82 Mihai Constantinescu. ca reclamant (îndeosebi dacă reclamă încălcarea unei competenŃe atribuite. ea are a se exprima instituŃional prin PE în construcŃia comunitară şi în procesul integrativ unional. Practica CurŃii de JustiŃie a admis şi posibilitatea să invite PE pentru a furniza informaŃii. pentru afirmarea drepturilor cetăŃeanului european. precum într-o acŃiune de anulare a unui act comunitar emis fără consultarea sa) sau ca pârât. 3. un factor blocant al aprofundării sale. cit.. Asocierea crescândă a PE la ritmurile sporite ale cooperării şi-a găsit susŃinerea necesară şi în voinŃa guvernelor naŃionale. având să zdruncine mitul că ar deveni. 64 .

a fost o constantă de fond şi. Ne însuşim opinia după care ascendenŃa politică a PE în sistemul instituŃional comunitar şi al UE nu 83 84 Jean-Louis Burban. protecŃia mediului.apărării83. 65 . lărgirea problematicii protecŃiei drepturilor omului. actori ai integrării. marcând exclusiv din sine afirmarea statutului PE. PE poate fi privit şi ca o sinteză vie a experienŃei parlamentare acumulate la nivelul statelor membre şi exprimate acolo în forme tipice.realizată economic.tinde să ia forma rotunjită a un câmp de valori răsărite într-o socialitate comună statelor şi naŃiunilor. bazate pe democraŃia parlamentară să rezoneze cu trendul voinŃei colective. până la urmă. lucr. Aceasta din urmă. Ibidem. Creşterea puterilor PE şi alegerea sa directă la un moment dat au fost posibile nu atât printr-o dinamică imanentă şi spontană. corijarea lor reciprocă84. precum şi temperamente parlamentare germano-britanice cu cele latine. PE combină tehnici parlamentare anglo-saxone cu acelea continental-europene. 94. Iar intrarea a noi popoare în Uniune aduce cu sine. securitatea muncii şi aceea socială.. ea a impus şi statelor. 116. p. antiterorismul şi multe altele. noi preocupări pentru PE privind circulaŃia persoanelor şi piaŃa forŃei de muncă. deşi nu o dată confuză şi ezitantă pe ritmuri particulare şi domenii segmenŃiale şi neocolind contracurente la sensul dominant. ele însele aflate în faza în care construcŃia europeană . cit. p. cristalizată juridic şi configurată politic . la nivel comunitar. factorul de coagulare a diversităŃii energiilor creative. cât mai ales prin conjugarea voinŃei popoarelor reunite în Comunitate. EvoluŃia Parlamentului este rezultatul şi măsura evoluŃiei ComunităŃii Europene şi a UE. fapt care permite.

Apoi. El este astăzi elementul democrtic aşezat al asigurării reprezentativităŃii parlamentare. aşa cum s-a evidenŃiat argumentat 85 . schimbând ordinea de drept pe fondul schimbărilor revoluŃionare care o legitimează social. ca atare. Parlamentul face din Guvern o simplă prelungire executivă a voinŃei sale puternice. Ea nu mai este o stare revoluŃionară. votul electoratului Uniunii nu mai este revoluŃionar ca în cazul sufragiului francez din 1789. care induc opoziŃia dintre unitatea naŃională şi aceea europeană. Dacă idealul unităŃii naŃionale acapara revoluŃia de la 1848.antrenează. Or. Ceea ce nu se poate întâmpla la nivelul UE. când înlocuia principiul eredităŃii seniorale sau regale. Ibidem. ci una istoriceşte consolidată. riscul transformării sale într-un regim de adunare europeană. Regimul de adunare este acel tip de regim democratic în care. pe ruinele unui executiv compromis. RevoluŃionară este astăzi construcŃia europeană care zideşte Unitatea Europeană 87 . ne despărŃim însă de continuările ei. PE nu răstoarnă puterea etatică şi ordinea de drept a statelor membre. În autenticitatea mişcării istorice reale care a creat naŃiunile şi le-a îndreptăŃit sub soarele Ibidem. unde nu există obiectul temerei: un guvern european propriu-zis. aceasta nu este orice Parlament. Tot argumentat s-a apreciat ca improbabilă transformarea PE într-o Constituantă86. 87 Ibidem. ci funcŃionează în numele lor la nivel comunitar. ci organul de putere primară care. Acceptând până în acest punct argumentarea opiniei comentate. unitatea naŃională realizată peste timp de popoare este o valoare câştigată. 85 86 66 . îşi asumă cu de la sine voinŃă suprema capacitate de decizie în stat. exprimate de PE.

nu în ceea ce o dizolvă.] liantul oricărei naŃiuni”90 (citeşte: memoria. 116-117. În felul lui. Ibidem. Altfel nu ar avea obiect. Numai diferenŃele ei întemeietoare îi asigură unitatea pentru viitor. Unitatea naŃională a unui popor ajuns în această fază a evoluŃiei sale reprezintă o valoare şi un imperativ actual şi pentru că asigură posibilitatea UnităŃii Europene. asta ar însemna că vor fi „la fel de sătule” şi de calitatea lor de naŃiuni ca mod de a fi în istorie? Nu putem crede că mergând „împreună cu federaliştii europeni”89 vom găsi calea Europei de mâine. ar fi o Europă topită. că o conştiinŃă europeană („conştiinŃa comună în faŃa pericolelor comune”) se poate naşte renunŃând la amintirile [. sentimentul şi spiritul existenŃei naŃionale). de obstacole la schimbările de tot felul etc”88. 88 89 67 . Este atât de evident că ea îşi susŃine unitatea în ce o uneşte. 90 Ibidem. peste timp.. Şi dacă popoarele statelornaŃiuni „vor fi tot atât de sătule de frontiere.umanităŃii stă... şi legitimitatea UnităŃii europene exprimată de ComunităŃi şi UE.] care sunt [. şi nu numai. consolidat şi valorizat. dacă urmăm exigenŃele elementare ale filosofiei culturii. după cum nu putem fi convinşi.. federalismul este un nihilism. O Europă unită este unită prin ceva: prin ceva câştigat istoriceşte. pp. dizolvată federalist. Ibidem.

factori de voinŃă institutivă a ComunităŃilor şi Uniunii Europene. deşi sistemul de drept comunitar are. din perspectiva menŃionată. acŃiunile instituŃiilor. să cerceteze. în comparaŃie cu dreptul internaŃional convenŃional.organelor de jurisdicŃie. Precizări preliminare Statele membre.dar nu cu totul . p. lucr. inclusiv cu limitele de competenŃe atribuite. vizând promovarea şi apărarea intereselor statelor şi cetăŃenilor lor. mai multe şi mai eficiente pârghii de aplicare. au creat şi instituŃiile comunitare. înzestrate cu o competenŃă specială comunitară. instrumente de realizare a misiunilor celor dintâi. cu toate acestea rămâne de depăşit problema reală a lacunelor implementării sale91. este prima îndatorire a CurŃii de JustiŃie şi a CurŃii de Primă InstanŃă. 68 .. prin interpretarea şi aplicarea tratatelor. în conformitate cu conŃinutul şi spiritul tratatelor. 91 Octavian Manolache. Dar. Revine . ca şi ale resortisanŃilor.Capitolul IV JurisdicŃia comunitară 1. ale statelor Uniunii. 129. cit. Asigurarea respectării dreptului.

Dar nu numai creşterea numărului de state membre. Totuşi. ci şi a numărului de cauze explică lărgirea treptată a componenŃei CurŃii. 92 Ibidem.. fie neremunerată. Tratatul instituind CEE stipula alegerea judecătorilor dintre persoanele cu o competenŃă recunoscută. p. Statutul CurŃii de JustiŃie le interzice judecătorilor să deŃină vreo funcŃie politică ori administrativă sau să exercite o profesie. cercetătorilor ştiinŃifici pe domeniul juridic. asupra arbitrilor aparŃinând unor structuri organizate etc. drept de care ei beneficiază şi în sistemele juridice naŃionale. Curtea de JustiŃie 2. 69 . avocaŃilor. structura şi organizarea CurŃii În preajma aderării României şi Bulgariei la UE. Curtea avea 25 judecători. cu dispensă excepŃională pot desfăşura activităŃi didactice şi de cercetare ştiinŃifică în plan juridic. ele trebuie să-şi fi dovedit integritatea şi să fi rămas absolut independente faŃă de orice influenŃă exterioară în activitatea de realizare a dreptului.2. sub aspect deontologic. deoarece legea nu distinge 92 . 129-130. Nu se cere însă ca persoana desemnată să fi îndeplinit neapărat o funcŃie judecătorească în cadrul instanŃelor naŃionale.1. faŃă de cei şase de la început. Totodată. Ei sunt chemaŃi să se concentreze cu eficienŃă şi dezinteresat exclusiv asupra problemelor care îi solicită profesional.p. în baza căreia pot ocupa în Ńările lor cele mai înalte funcŃii juridice. Alegerea se poate opri şi asupra procurorilor. întrucât le permite perfecŃionarea profesională. fie remunerată. Compunerea. ExcepŃia are raŃiunea ei.

70 . În acelaşi scop. acestea nu îi mai pot revoca.. a activităŃilor aplicate ale CurŃii94. o deosebită semnificaŃie pentru înŃelegerea şi acceptarea rolului determinant al voinŃei etatice în atribuirea competenŃelor instituŃiilor comunitare. Pensionarea sau decesul judecătorului pe timpul mandatului său duce la numirea unui înlocuitor doar pentru perioada rămasă vacantă. 131. în loc. pentru a nu obliga judecătorul numit la posibile influenŃe partizane asupra mandatului său93. cit. cit. de ordin primar. la fiecare trei ani producându-se o înlocuire parŃială a judecătorilor. p. fapt soluŃionabil prin consultări neoficiale. se poate ivi situaŃia în care alte guverne să-i solicite o altă propunere în locul celei anunŃate. ceea ce are.. Cu prilejul propunerii unui candidat de către guvernul unui stat al cărui cetăŃean este candidatul. 93 94 Dumitru Mazilu. Pe de altă parte. Deşi judecăorii sunt propuşi de statele membre. Durata mandatului este de şase ani. unde judecătorii trebuie să analizeze activitatea instituŃiilor. şi aici. dezirabil şi în planul relaŃiilor instituŃionale comunitare. guvernul are dreptul. am văzut. vreo procedură comunitară anume pentru confirmare sau ratificare. Integrare europeană . fapt care permite valorificarea diversităŃii practicii juridice şi îmbogăŃirea. când face propunerea. ProvenienŃa după state a judecătorilor CurŃii de JustiŃie face din această instituŃie locul de întâlnire a unor viziuni de gândire şi a unor şcoli juridice diferite. 127.Judecătorii CurŃii de JustiŃie sunt numiŃi prin acordul guvernelor.. a căror autoritate nu este. nu se practică. p. prin dialog. Octavian Manolache.. Expirarea mandatului unui judecător nu împiedică numirea lui pentru un alt mandat. lucr.. la numirea lor. să nu consulte instituŃii naŃionale de resort.

care asistă Curtea. Statutul CurŃii de JustiŃie fixează aceeaşi procedură aplicabilă judecătorilor şi pentru desemnarea avocaŃilor generali. Unul dintre ei este numit de către Curte ca prim avocat general. cât şi avocaŃii generali depun. înaintea începerii activităŃii. Curtea beneficiază de serviciile grefei (angajată în operaŃii de administrare). preocupaŃi de a obŃine informaŃii şi studii comparative în drept)95. Curtea trebuie să rămână indiferentă la naŃionalitatea judecătorilor ei şi a justiŃiabililor. p. Statutul le asigură privilegii şi imunităŃi. nefiind o instanŃă naŃională.NaŃionalitatea unui judecător nu poate constitui un motiv de schimbare. 95 Ibidem. 71 . un jurământ care să oblige la asumarea deontologică a atribuŃiilor. dar şi specialişti în alte sisteme de drept. 134. Opiniile lor nu sunt obligatorii. ale secretariatului juridic (compus din jurişti care asistă judecătorii şi avocaŃii generali la pregătirea cauzelor) şi ale departamentului de cercetare şi documentare (cuprinzând cel puŃin un specialist pentru fiecare dintre sistemele naŃionale de drept ale statelor Uniunii. prezentând în şedinŃă publică concluzii motivate în cauzele în care este cerută prestaŃia lor. Imunitatea se prelungeşte şi după încetarea activităŃii. În scopul garantării independenŃei judecătorilor şi avocaŃilor generali. Ei sunt consultanŃi independenŃi. opt la număr. Atât judecătorii. la cererea unei părŃi. a compunerii instanŃei într-o cauză aflată pe rol. dar pot contribui la dezvoltarea dreptului comunitar. cât priveşte actele realizate în exerciŃiul funcŃiei. Plenul CurŃii poate însă proceda la ridicarea imunităŃii pe motive statutare. pe durata unui an.

în această situaŃie. asistă şi grefierul. au dreptul să participe. decătorul cu vechimea cea mai mică se retrage de la deliberări. dar nu-i blochează termenele procedurale 97 . ea reclamă prezenŃa exclusivă a judecătorilor participanŃi şi la faza procedurii orale. În cadrul CurŃii. cit. Pentru a elimina paritatea. şi la Camere. InstituŃiile Uniunii Europene. deciziile se iau prin vot majoritar. p. au fost create Camerele.3. Deliberarea. Nu participă nici avocatul general care a pus concluziile în cauză. îi întrerup activitatea. pp. în situaŃii deosebite.. deciziile CurŃii sunt colective. are loc sub forma Camerei de Consiliu. 120 72 . în loc. cuprinzând de la trei la cinci judecători. Atunci când obiectul deliberării priveşte aspecte administrative şi de funcŃionare a CurŃii. angajând-o in corpore. Votul preşedintelui nu are forŃă dominantă. În şedinŃa plenară sunt obligatoriu prezenŃi cel puŃin şapte judecători. 97 Ibidem. şi la Curte. primul invitat să ia decizia fiind judecătorul cel mai tânăr (se presupune că decizia sa ar influenŃa cel mai puŃin deciziile celorlalŃi). şi avocaŃii generali. nici grefierul. iar în Camere .În ce priveşte funcŃionarea CurŃii. deliberarea este valabilă cu condiŃia numărului impar de judecători. VacanŃele judiciare. şi pe timpul vacanŃei judiciare. Dacă în cursul deliberării nu se obŃine consensul. deşi ea lucrează de regulă în şedinŃe plenare. cu vot deliberativ. preşedintele CurŃii este în măsură să convoace şedinŃe. totuşi. Sistemul jurisdicŃional comunitar nu copie instituŃia „judecătoruui naŃional”96. Potrivit Regulamentului de procedură. 119120. Limba franceză este limba de 96 Augustin Fuerea. stabilite de Curte. datorită numărului mare de cauze. Procedeul „opiniei separate” nu se admite. Deliberarea are caracter strict secret.

p. dar şi ale Comisiei şi Băncii Centrale Europene. a legalităŃii actelor Consiliului. CompetenŃa CurŃii de JustiŃie CJE. cit. când nu identice în acest doemniu). La solicitarea Consiliului. fără a se interzice însă folosirea celorlalte limbi vorbite în ComunităŃi. comentată supra în altă ordine. Fapt care înseamnă . ci este una de atribuŃie98.desfăşurare a lucrărilor CurŃii. aşa cum rezultă şi din art. CEE. deşi este instituŃia jurisdicŃională unică pentru ComunităŃi. De aici şi caracterul de Curte constituŃională a CJE în situaŃia în care verifică legalitatea actelor instituŃiilor comunitare. într-o cauză dată. în conformitate cu prevederile tratatelor institutive (prevederi apropiate. 183. Curtea de pronunŃă în privinŃa legalităŃii actelor emise împreună de Parlamentul European şi Consiliu. lucr. ele însele fiind în conformitate cu voinŃa statelor membre. CompetenŃa CurŃii nu este de drept comun. 130 73 .2. Tratatul CE este definit de însăşi CJE ca o „Cartă constituŃională” a ComunităŃilor.. se alege limba nativă pârâtului. În mod formal. a Comisiei ori a unui stat membru. 2. dar având şi aici aceeaşi acuitate . a Comisiei ori BCE în cazul nerespectării Tratatului CE. CJE nu-şi poate depăşi competenŃele atribuite prin tratatele institutive. CJE se pronunŃă asupra compatibilităŃii cu tratatele unui acord încheiat de ComunităŃi cu un stat 98 Dumitru Mazilu.că litigiile în care ComunităŃile sunt parte nu sunt excluse din competenŃa instanŃelor naŃionale. Ea se pronunŃă şi asupra situaŃiilor de inacŃiune din partea PE. îi revin totuşi atribuŃii specifice fiecăreia dintre ele. a Consiliului.pe lângă semnificaŃia acestui termen.

transporturi. p. p. Mandatul este de şase ani şi poate fi reînnoit. Cu această ocazie. Cauzele judecate la nivelul CPI pot fi supuse recursului la Curtea de JustiŃie. lucr. 131. Tribunalul dispune de grefă proprie. În pricini importante se întruneşte Marea Cameră a CPI. În baza competenŃei încredinŃate. 116. Tribunalul are şi el ca misiune să asigure respectarea drepului comunitar. Dacă acesta este negativ. drept instituŃional. Preşedintele CPI este ales de judecători. 3. recurs în carenŃă (în 99 100 Ibidem. ajutoare de stat. el decide în recursul direct al persoanelor fizice sau juridice contra instituŃiilor. Dar ea este şi instanŃă de recurs pentru că se pronunŃă asupra recursurilor la hotărârile Tribunalului de Primă InstanŃă99. cit. Mandatul lui e de trei ani şi poate fi reînnoit. e numit de judecători. cu cinci sau trei judecători. ele dau un aviz. Curtea (Tribunalul) de Primă InstanŃă (CPI) CPI numără 25 de judecători.. blochează valabilitatea acordului. 74 . în cele mai diferite materii (îndeosebi: agricultură. politică comercială. Recursul este: în anulare (când vizează actele instituŃiilor comunitare). grefierul. CPI nu are avocaŃi generali. CPI este şi el structurat în Camere. regională ori socială. câte unui din fiecare stat al UE. concurenŃă. Întrucât avizele CurŃii au şi ele o natură constituŃională. ea acŃionează şi în această situaŃie ca o instanŃă constituŃională. Stelian Scăunaş. statutul funcŃionarilor)100.membru sau cu o organizaŃie internaŃională. cu mandat de şase ani. Serviciile CurŃii de JustiŃie acoperă şi activităŃile administrative ale CPI. a tratatelor şi izvoarelor juridice derivate. în cauze anume decide judecătorul unic.

recursul în materie de responsabilitate contractuală (pentru litigii la contractele de drept public sau privat încheiate de ComunităŃi). dar . a Camerelor jurisdicŃionale. ForŃa lor de decizie grevează. Ele sunt privite ca jurisdicŃie internă a ComunităŃilor. competenŃa lor nu e de drept comun. recurs în indemnizaŃie (pentru repararea prejudiciilor cauzate de instituŃiile comunitare). configurate după modelul jurisdicŃiei statale 102 . Deciziile lor sunt susceptibile de recurs la CPI. lucr.spunem un lucru de acum banal prin 101 102 Ibidem.o jurisdicŃie de tip etatic propriu-zis şi. Ele reprezintă tribunale specializate pe materii distincte. 75 . cum am văzut. Curtea de JustiŃie şi CPI nu au natura unei jurisdicŃii internaŃionale. Dar a urma modelul jurisdicŃiei statale nu înseamnă şi a fi .116-117. O posibilă concluzie Prin competenŃele sale. în baza Tratatului de la Nisa. Datorită numărului în creştere al cauzelor. şi asupra statelor membre. una de tip supraetatic. ci de „atribuŃie”. această calitate . Consiliul UE are a trasfera către CPI competenŃa de judecarea recursurilor statelor membre împotriva instituŃiilor comunitare..nici nu-şi asumă. Deoarece. recursul în materie de funcŃie publică (pentru litigii între ComunităŃi şi funcŃionarii ori agenŃii lor)101. în situaŃii date. Urmare a TN. Curtea însăşi şi CPI sunt o construcŃie de autoritate jurisdicŃională încredinŃată de statele membre. p. cit.cazul inacŃiunii instituŃiilor comunitare). pp. s-a prevăzut crearea. de altfel. 4. 141. cu atât mai puŃin. CPI are regulament procedural propriu. Octavian Manolache.

ontologia juridică a CJE şi a CPI are a se defini mai bine în funcŃie de evoluŃia procesului comunitar şi a componentei sale de factură normativ juridică: dreptul comunitar. altele. Oricum. ca parte componentă a puterii publice. obiectivată în structurile comunitare. să se justifice prin sine direct. unele. O astfel de „internalitate” nu se poate însă asocia cu nici o pretinsă „federalitate”. modelul jurisdicŃiei statale.repetare! . dacă ontologia autorităŃii jurisdicŃionale comunitare este de sursă interetatică. astfel. Dar. care. 76 . instituŃional. revendicată unei puteri transcendente aceleia a suveranităŃilor concordante ale statelor membre. exterioară în raport cu statele-subiecte ale acestui tip clasic de drept.pentru că voinŃa comună a statelor au hotărât-o prin tratatele institutive pe care le-au semnat. ulterior. o federalizare jurisdicŃională. ca Înalte PărŃi Contractante sau la care au aderat. Aici. inclusiv în acelea jurisdicŃionale. rămasă. atributul de intern conferit jurisdicŃiei comunitare nu poartă cu sine sensul unei puteri judecătoreşti etatice. pentru eficienŃa scontată de statele membre. „Internalitatea” jurisdicŃiei comunitare se defineşte ca atare prin opoziŃie cu o jurisdicŃie de drept internaŃional consacrat. funcŃionalitatea ei cere.

lucr. După crearea ei şi până la TUE. 195. unde verifica legalitatea operaŃiunilor financiare şi de gestiune contabilă. 77 . 103 104 Iordan Gheorghe Bărbulescu. după care membrii unei instituŃii comunitare nu pot fi aleşi de către membrii altei instituŃii comunitare. precum şi asupra organismelor create de acestea.. Curtea nu figura între instituŃiile comunitare. ci Consiliul. Ibidem.Capitolul V Curtea de Conturi 1. Scopul ei viza controlul extern asupra veniturilor şi cheltuielilor ComunităŃilor. Natura CurŃii de Conturi Până la TUE. p. Curtea de Conturi era un organ auxiliar al ComunităŃilor. cit. adică între acele organe investite să realizeze obiectivele principale ale ComunităŃilor103. Natura sa de organ auxiliar era evidenŃiată şi prin faptul că nu guvernele statelor membre îi desemnau componenŃii. Acest aspect. Curtea lua locul Comisarului de Conturi activând în cadrul CECO. Însă TUE a statuat calitatea CurŃii de instituŃie comunitară. vădea şi el natura CurŃii de Conturi ca organ auxiliar104. Ea fusese creată prin Tratatul de modificare a unor dispoziŃii financiare a Tratatelor ce instituie ComunităŃile Europene şi a Tratatului care a instituit un Consiliu unic şi o Comisie unică a ComunităŃilor Europene (iulie 1975). coroborat cu exigenŃa asigurării echilibrului instituŃional.

Curtea nu face parte din triunghiul instituŃional. măcar de aceea nu poate fi „deplin independentă”. adoptă cu majoritate calificată lista membrilor propuşi de guvernele statelor. Nu trebuie neglijat nici argumentul privind însăşi condiŃia juridică a Consiliului şi relaŃia lui cu guvernele statelor membre. după consultarea Parlamentului European. determinări care o relativizează prin lipsa suportului intrinsec de putere. Numirea membrilor CurŃii se face pentru şase ani. am văzut cu alt prilej. intercondiŃionate în exerciŃiul relaŃiilor lor de autoritate. 78 . cetăŃean al său. sub aspectul competenŃelor de ordin tehnic. ComponenŃa CurŃii de Conturi Curtea cuprinde câte un reprezentatnt al fiecărui stat membru. ales dintre personalităŃile participante în Ńările lor la instituŃiile de control extern şi care să ofere garanŃiile independenŃei. în practică însă. Totuşi membrii ei erau numiŃi în continuare de Consiliu.cu atribuŃii adecvate funcŃiilor fiecărei ComunităŃi. ea acŃionează cu deplină autonomie105. Dar. 105 Ceea ce nu e totuşi acelaşi lucru cu „independenŃa deplină”. 2. dacă sub aspect formal Curtea nu are o independenŃă deplină. asociată cu atribuŃiile cu totul specializate ale CurŃii în raport cu acelea ale celorlalte instituŃii. Pe de altă parte. ai căror miniştri de resort îi reprezintă. Preşedintele CurŃii este ales de către membrii ei pentru trei ani. care nu poate fi decât de substrat etatic pentru a o legitima efectiv. Mandatul este reînnoibil. atribuită de unii autori CurŃii de Conturi. Consiliul. poate că aceasta se explică prin inerŃia unei reglementări anterioare care îşi dovedise funcŃionalitatea. poate fi însă reales. Însăşi independenŃa atribuită instituŃiilor triunghiului instituŃional comunitar poartă cu sine. Fiind numită de Consiliu.

dacă actul constitutiv nu blochează verificarea. 3. dar şi a legalităŃii şi regularităŃii operaŃiunilor auxiliare. cit. InterdicŃiile privind exercitarea altor activităŃi profesionale. Parlamentul şi Consiliul primesc din partea CurŃii o declaraŃie de asigurare a fiabilităŃii conturilor . Curtea îşi prezintă rezultatele într-un raport anual. după încheierea exerciŃului financiar.. AtribuŃiile CurŃii de Conturi Curtea are competenŃa de a verifica conturile ansamblului veniturilor şi cheltuielilor ComunităŃilor şi a organismelor înfiinŃate de ele. obligaŃia la un comportament prob. adăugată declaraŃiei CurŃii de Conturi106. transmis celorlalte 106 107 Octavian Manolache. lucr. menŃinându-şi independenŃa. abŃinându-se totodată de la orice manifestare incompatibilă cu statutul lor. ei nu au dreptul să solicite şi nici să accepte instrucŃiuni de la nici un guvern sau organism.. p. Controlul realizat de Curte este un control asupra realizării veniturilor şi cheltuielilor. Fiecare domeniu mai semnificativ al activităŃii comunitare poate fi supus evaluării specifice. ci şi pe timpul desfăşurării sale 107 . Însă Curtea poate exercita controlul nu numai după încheierea exerciŃiului financiar. privilegiile şi imunităŃile. p. Iordan Gheorghe Bărbulescu. 197.Membrii CurŃii de Conturi funcŃionează în interesul general al ComunităŃilor. cit. precum şi toate celelalte cerinŃe conexe sunt în principiu similare acelora prevăzute în cazul judecătorilor din spaŃiul justiŃiei comunitare. 154. În statele membre controlul se face în colaborare cu instituŃiile naŃionale de control. lucr. 79 .

adoptate cu majoritatea membrilor componenŃi. De asemenea. ea prezintă rapoarte şi emite avize.instituŃii comunitare. Curtea de Conturi are şi competenŃe consultative. Curtea poate asista Parlamentul şi Consiliul în activitatea de control al execuŃiei bugetare. Astfel. 80 . la solicitarea unei instituŃii comunitare. Acestea răspund la observaŃiile din raport.

Parlamente europene.. 2e éd. Paris. Lumina Lex. 2005. Paris. România de Mâine. Coman. All EducaŃional. Ion M. Rosetti. Dutheil de la Rochère. Lumina Lex. 81 .. 2006. 2e éd. Şerban. JustiŃia europeană. Louis. Chevontian. NiŃelea. 2004. Bucureşti. Octav. Mihai Nicolae. Tritonic. deziderate şi perspective. Uniunea Europeană: de la economic la politic. Hachette. 1999. Bucureşti.Repere bibliografice Anghel. Bucureşti. Richard. Nicolae. Manualul Consiliului Europei. 2e éd. Curtea de JustiŃie Europeană instanŃă de judecată supranaŃională. Bucureşti. Paris. Iordan Gheorghe. Mariana. 2004. Droit matériel de l’Union européenne. 2002. Dubois.. Blumann. Georgeta. Droit institutionnel de l’Union européenne. Bucureşti. Dalloz. Duculescu. Fábián. Meridiane. Biroul de informare al CE la Bucureşti. 2003. Iaşi. Marius. Victor. Bibere. 2002. Ecobescu. Jean-Louis. Bărbulescu. România şi integrarea europeană. Ramona. Ed. Bucureşti. Uniunea Europeană: între real şi virtual. Jacqueline. Parlamentul European. Gyula. Duculescu. 1999. 2005. Bucureşti. Ed. Personalitatea juridică şi competenŃele ComunităŃilor Europene/Uniunii Europene. Ed. 2006. Ed. Constantinescu. Droit communautaire. Litec. Burban. Institutul European. Amzulescu. Mecanisme. Ana Maria. Claude. Dobre. 2005.

82 .. Dan Burcea. Bucureşti. LuminiŃa. Gyula. Cluj-Napoca. Gautron. Ideea europeană sau Noi şi Europa (istorie. Curtea Veche. Hyperion Chişinău. 2006. Marc. Guy.. Gheorghiu. 1999. Curtea Veche Publishing. cultură. Paris. Uniunea Europeană. Augustin. Jinga. InstituŃiile Uniunii Europene. Droit institutionnel de l’Union Européenne. Universul Juridic. 1993. RealităŃi şi perspective. Sfera Juridică. Jean-Claude. Leicu. Al. 1998. civilizaŃie). 2004. Hoffmann. Studii despre Europa (1964-1994). Bucureşti. LGDJ . Bucureşti. Paris. Identitate şi conştiinŃă europeană în secolul al XX-lea. René (coordonator). Dalloz. Gualino éditeur. 11e éd. Bucureşti. Fuerea. Elena Neculcea.. Paris. Institutul European Iaşi. Droit général de l’Union européenne. L’essentiel de l’Union Européenne et du Droit communautaire. ed. Manualul Uniunii Europene. Drept instituŃional comunitar. Corina. Bucureşti. Drept comunitar.Montchrestien. Universul juridic. Jean-Marc. Casa Editorială Odeon. 1999. Paris. Bucureşti. Florian. 2002. Bucureşti. Jacqué. Universul Juridic. 2003. Stanley. Girault. 3e éd.Fábián. Renaşterea Europei. Droit européen. Sirey. Sisiful european. 2004. trad. 2004. Husar. 2004. Dalloz. a II-a. Fuerea Augustin. 2004. 2004. Isaac. Favret. Lumina Lex. Dalloz. 2005. Bucureşti. Lumina Lex. Gârz. Jean Paul. EvoluŃia sistemelor juridice contemporane: privire specială asupra tipologiei dreptului comunitar. Ion. 9e éd. 6e éd. trad. Blanquet.

Bucureşti. Dumitru. ed. Lumina Lex. Diaconu. ed. Militaru. Manin. SemnificaŃia Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Academia Română. constituŃie. Bucureşti. Tempus. Bucureşti. Institutions . Nicolae. Lumina Lex. Bucureşti. Institutul European. Drept comunitar şi InstituŃii europene. 2005. Mazilu. 2002. Tempus. Academia Română. Iaşi. Cornelia. 2006. Mazilu. Nicoleta. Europa politică: cetăŃenie. colectiv „Integrarea europeană şi dreptul românesc”. Institutul de Cercetări Juridice. democraŃie. Drăghiciu. Philippe. Tratat de drept comunitar. Ion. Ed. Paul. Puncte de vedere privind limitările (restrângerile) de suveranitate în procesul de integrare europeană. Viorel. Academiei Române. 83 . Bucureşti. 2003. Editura Economică. 2003. Nicoleta. Drept comunitar general. a II-a. 2005. Pedone.Ordre juridique .Contentieux. Integrare europeană. Manolache. Ramona Coman şi Ana Maria Dobre. Dumitru. Bucureşti. Marcu. colectiv „Dreptul românesc şi ConstituŃia Europeană”. Tratat. Instrumente juridice fundamentale ale Uniunii Europene. în vol. Institutul de Cercetări Juridice. C.Lefter. MeditaŃii despre Occident. Bucureşti. Ed. Magnette. Ed. 2005. Viorel. Manolache. Beck. în vol. Octavian. Paris. Fundamente ale dreptului comunitar instituŃional. trad. Cătălina. Octavian.H. Marcu. Ed. 2003. A. Purdă. Lumina Lex. L’Union Européenne. 2006. Bucureşti. Diaconu. 2005. a III-a.

Neumann. pe tăcute. All. Academia Română. Jeremy. LGDJ Montchrestien. Irina. Iaşi. 1999. Bucureşti. C. 2005. 2004. 1996. Polirom. instituŃii. Academia Română. Bucureşti. colectiv „Dreptul românesc şi ConstituŃia Europeană”. colectiv „Dreptul românesc şi ConstituŃia Europeană”. Bucureşti. Academia Română. drept. Stelian. Prolegomene la un drept instituŃional comunitar. 2005. All Beck. Bucureşti. Demetrescu. EvoluŃie InstituŃii . Autonomia locală şi integrarea europeană. Sauron. Paris. Corneliu-Liviu. Beck. Raportul dintre dreptul internaŃional şi dreptul comunitar. Oscar Print. Institutul de Cercetări Juridice. Visul european: despre cum. 2005. Jean-Luc. Roxana. Ed. Uniunea Europeană: construcŃie. din perspectiva dreptului comunitar. Europa va pune în umbră „visul european”.Moroianu Zlătescu. Drept european. ConstituŃia europeană în perioada de reflecŃie după eşecul ratificării. Bucureşti. Statul de drept şi integrarea europeană. Ed. Editura Economică. TentaŃia lui homo-europaeus. 2006. Dumitra. în vol. în vol. Sofia.Ordine juridică. Popescu. în vol. Bucureşti. 1991. Tempus. Roxana. Le puzzle européen. 84 . Tempus. Popescu. Bucureşti. 2003. Scăunaş. colectiv „Integrarea europeană şi dreptul românesc”. Munteanu. 2006. Ed. Editura ŞtiinŃifică. Victor. Popescu. Bucureşti. Cours d’Institutions européennes. Institutul de Cercetări Juridice. Geneza spiritului modern în Europa centrală şi de sud-est. Gualino éditeur. Munteanu. Ed. Rifkin. Radu. Institutul de Cercetări Juridice. Tempus.

Tudorel. Beck. Drept comunitar. Ex Ponto. 2000. MocuŃa. a II-a. 2003. 2005. Pan-Publishing House. Nicolae. Teorie şi jurisprudenŃă. Bucureşti. Drept comunitar material. Amarcord. Voicu. Etudes de droit constitutionnel. C. Marian. Bucureşti. 1997. Iaşi. CurŃi internaŃionale de justiŃie. Emmanuel. Lumina Lex. Theodorescu. All Beck. Institutul European. Cultură şi civilizaŃie europeană. Bucureşti. łinca. Bucureşti. 2000. Todd. Ruxandra. Genoveva. Voiculescu. Răzvan. Bucureşti. Ovidiu. 85 . 2006. Burdescu. Drept şi instituŃii sociale internaŃionale. ed. Introducere în dreptul comunitar.Ştefan. Iaşi. România de Mâine. Timişoara. Polirom. Inventarea Europei. Ed. Voican. Mădălina. 2003. Ed. Ed. Colectiv: Un Concept românesc privind viitorul Uniunii Europene. Ed.H. 2002. 2001. Gheorghe. ConstanŃa. Vrabie.

86 .

. Câteva concluzii .... 55 3...........1................ 37 Cap...3..................... 7 2...................... proceduri decizionale ....... 32 3........ Natura Comisiei .. AtribuŃiile normative ale PE... 44 1....IV – JurisdicŃia comunitară...................... organizare şi funcŃionare ... 68 1......... 7 1............1.......................... ComponenŃă şi constituire........ Formarea Parlamentului European .............2... AtribuŃiile Parlamentului European ..........................................2................................... 73 3. 61 3....................................Cuprins Cuvânt înainte ........................6..... Curtea de JustiŃie........................ Procedura adoptării deciziilor............................II – Comisia Europeană.............5............ Curtea (Tribunalul) de primă instanŃă (CPI)................III – Parlamentul European...... 64 Cap.... 26 2............ 3 Cap...................4.......................................... statut.............................. 57 3...................................................... 69 2................ CompetenŃe bugetare ale PE ...... 49 3...................................... 15 Cap........... CompetenŃa decizională a Consiliului ...................... Precizări preliminare ........................I – Consiliul Uniunii Europene.. AtribuŃiile Comisiei ............................... structura şi organizarea CurŃii ........................... AtribuŃiile jurisdicŃionale................ Compunerea.. 64 3................... ComponenŃă....... 44 2............................................................................................................ 57 3............................................. 54 3.... CompetenŃe de supraveghere şi control .. 26 1... 69 2....... 63 3....................... 74 87 .............................................. 68 2............ ComponenŃă..................... 11 3..... CompetenŃa CurŃii de JustiŃue... AtribuŃiile de anchetă şi de mediere ........7.. AtribuŃiile consultative ale PE.........

. 77 2...................................... 77 1...V – Curtea de Conturi........4............ 78 3........... Natura CurŃii de Conturi ........ ComponenŃa CurŃii de Conturi ............................................................................................ 81 88 ........... AtribuŃiile CurŃii de Conturi ........................................................................................................................... O posibilă concluzie........ 75 Cap......... 79 Repere bibliografice .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful