Subiecte pentru examen – Copii cu CES

1. Diferenţierea comportamentului normal , deviant, disfuncţie, decizii clinice Normalitatea: - bine fizic, psihic, social; - capacitate de adaptare; - normă; - dinamic Devianţă – determinată de gradul de abatere de la normal al unui comportament Disfuncţie – impactul tulburării asupra vieţii individuale - performanţe individuale; - abilităţi   Distresul Pericolul se măsoară prin evaluarea riscului de rănire propria persoană ceilalţi

Decizii clinice - se referă la tratamentul impus, şi dacă este necesară internarea; - sunt în funcţie de: • intensitatea manifestării; • durată; • frecvenţă Caracteristicile copilului: • biologice; • genetice; Mediului: • • • familie; colegi; prieteni

Decizii _____ caracteristici_____tulburare – uşoară – moderată – severă 2. Abordări teoretice ale devianţei. Teorii biomedicale, comportamentale, cognitive. a) Teoriile biomedicale - sunt importanţi factorii biologici şi genetici, temperament, ereditate şi funcţiile creierului

1

- modelul deviant în prisma acestei teorii se oglindeşte în disfuncţiile anumitor părţi ale corpului sau creierului. b) Teoriile dinamice Freud (psihanaliza clasică) consideră comportamentul anormal ca fiind rezultatul fixaţiilor şi al regresiilor cauzate de etape de conflict anterior nedepăşit; Rolul mecanismelor de apărare este acela de a proteja Eul vulnerabil de conflictele dintre sine (principiul plăcerii primitive – miezul comportamentului copilului) şi supraeu (conştiinţa morală) Erick Erickson subliniază importanţa etapelor psihosociale bazate pe sarcini socioemoţionale care trebuie stăpânite. Aceste sarcini permit la vârsta de 2 ani dobândirea sentimentului de încredere primară sau neîncredere

c) Teoriile comportamentale - ideea fundamentală se referă la faptul că orice comportament este determinat de asocieri din consecinţe pozitive (întăriri) şi negative (pedepse); - consecinţele pozitive sunt întăriri pozitive şi aduc un beneficiu, dar pot aduce şi întăriri negative – înlătură o consecinţă negativă sau determină evitarea ei; - consecinţele negative determină o întărire adversă sau negativă în genere manifestată prin pedeapsa şi înlătură sau contribuie la evitarea unei consecinţe pozitive prin penalizare d) Teoriile cognitive Piaget: -- până la un an: perceperea permanenţei obiectivelor; - 1 an – 2 ani ½ limbaj de 100 cuvinte, perfecţionarea abilităţilor motorii şi de explorare - 2 ani ½ - 6 ani: distingerea dintre aparenţă şi realitate, capacitate de centrare; - 6 ani – 11 ani: operaţiuni concrete; sunt normale dificultăţile gândirii abstracte; - Adolescenţă: dezvoltarea raţionamentului abstract. S-a demonstrat ştiinţific că aceste etape ale lui Piaget nu sunt universal valabile. e) Teoriile socio-cognitive Bandura: - experiment prin care a demonstrat învăţarea prin observaţie şi reciprocitate triadică: Mediu - Comportament - agresivitatea este rolul copierii, de multe ori al violenţei domestice şi a tendinţei de atribuire negativă; f) Teoriile cognitiv-comportamentale - credinţele greşite ale copilului determină comportamentul de inadaptare, care se manifestă prin agresivitate, depresie, anxietate. Beck: --- depresia la copil este trăită în 3 forme principale: neajutorare, disperare, subapreciere. Persoana

2

Main şi Hesse – la copii maltrataţi sunt activate două sisteme de răspuns opuse şi simultane: ataşament şi teamă. nivel scăzut al spiritului de iniţiativă.copii cu multă încredere în sine.ataşament puternic dependent .manifestarea a 2 sentimente : dragoste furie.consideră că neajutorarea este rezultatul autoatribuirii negative repetate. respect de sine scăzut şi competenţe sociale reduse. .ataşament deviant. ceea ce determină profeţii ce se autorealizează g) Teorii privind ataşamentul şi stilul educaţional.atenţia este îndreptată către copil ca problemă şi este evitată problematica copilului 3 .părinţi fermi – riguroşi şi afectuoşi --. poziţiilor şi supunerii. .părinte – copil partenerii de cuplu fraţii familia extinsă În prisma acestor teorii tulburările sunt date de menţinerea rigidă sau deplasarea frontierelor.--.copii independenţi care rezolvă bine problemele.copii cu dificultăţi de responsabilizare şi autocontrol.părinţi autoritari – riguroşi şi puţin afectuoşi --.părinţi permisivi – afectuoşi şi puţin riguroşi --. grad ridicat de autocontrol şi stimă de sine crescută. Teoria ataşamentului Ainsworth Mary --. . .3 tipuri de ataşament: .dezvoltarea unor copii agresivi şi necooperanţi. Baumrind – 3 stiluri de creştere a copiilor: . apropiere şi respingere (nu neapărat maltratare fizică) h) Teoria sistemelor familiale subsisteme ---.relaţii afective securizante . • evitarea . .agresivitatea copilului se manifestă ca rezultat a 3 factori • coaliţia părinte-copil împotriva celuilalt părinte • triangulaţia – copilul este prins între cei 2 părinţi.Peterson . cu teamă de pedepse.

copii de aceeaşi vârstă. depresie. comunitate.grad de inteligenţă MEDIU: Familia.autoeficienţă redusă . divorţ.temperament .caracter individual . depresie şi anxietate .structura genetică .izolare socială . evitarea contactelor sociale Simptome sau forme de manifestare . Evaluarea tulburărilor mentale COPIL ____________ . cartier CONTEXT SOCIO-ECONOMIC: Nivel financiar. şcoala. stres familial CONTEXT CULTURAL 4.stimă de sine scăzută Trei scale de sindrom în anxietate Anxietate/depresie Izolare /depresie 4 . acuze somatice.neglijarea persoanelor de aceeaşi vârstă . Tulburările anxioase fobii şi temeri anxietate de separare anxietate generalizată fobia socială tulburarea de panică tulburările obsesiv-compulsive (TOC) Tipuri de probleme a) de internalizare – comportamente supracontrolate b) de externalizare – comportamente subcontrolate Problemele de internalizare – sunt de obicei legate de sine: anxietate.3.afectivitate negativă.

tensiune musculară Anxietatea din perspectiva stadiilor de dezvoltare Vârsta mică – 7 ani: fobii specifice. dar fără o bază raţională.experienţe condiţionate individual --. Etiologie --. Fobii şi temeri. Adolescenţă – fobie socială. tremurături. prin înlocuirea cu o emoţie incompatibilă cu teama (ex. anxietatea de separare fobie specifică – frică intensă şi persistentă faţă de obiecte sau situaţii clar circumscrise. tulburare obsesiv-compulsivă 5. modelarea şi condiţionarea aparentă --.un bun teren pentru fobii este dat de reacţiile protectoare ale părinţilor la situaţii stresante. starea de relaxare) Anxietatea de separare se manifestă prin nevoia de a fi în permanenţă în apropierea persoanei care se ocupă de îngrijirea copilului Simptome --.acuze fizice şi somatice manifestate prin dureri de stomac şi vărsături --.descărcarea. dar nespecifică. respiraţie accelerată.Acuze somatice Tipare şi reacţii la copii cu tulburări anxioase a) comportamental se manifestă sub formă de fugă şi evitare b) cognitiv – aprecieri negative la propria persoană c) fiziologic: ritm cardiac crescut. tulburare de panică. anxietate de separare. în acest caz copilul nu are un model interior prin care să facă faţă experienţelor tulburătoare Tratament 1) modelare participativă şi învăţare prin observare 2) practica întărită 3) desensibilizare – „in vitro” – prin imaginaţie dirijată „in vivo” – prin demonstraţie comportament filmat interviu 4) desensibilizare sistematică – expunere treptată a persoanei la obiectul sau evenimentul de care se teme şi anularea asociaţiilor sale cu emoţia. 8 – 10 ani – anxietate generalizată – îngrijorare constantă. Fobia specifică.îngrijorare excesivă manifestată în cel puţin una din următoarele împrejurări: 1) teama că persoana respectivă ar putea muri prin accident sau rănire 2) preocupare excesivă privind despărţirea de ea în viitor 3) refuzul de a merge oriunde neînsoţit de persoana respectivă 5 .

întărirea comportamentelor evitante ale copilului --. excitaţie fiziologică . băut. comportament de fugă. rude de gradul I cu fobie socială Tratament . comportamental + genetic.stilul educaţional al părinţilor poate accelera tendinţa copiilor de a avea comportamente anxioase Tratament .două subtipuri: generalizată de a vorbi în public apare în special la copii cu temperament inhibat d. socială şi relaţiile de familie  debut: 8 – 10 ani Etiologie: 80 – 40 % factori genetici .expunere „în vivo” .joc de rol . Fobii şi temeri.se manifestă prin evitare. sănătatea şi performanţa lor + incapacitatea de a controla această nelinişte Concluzii pentru diagnostic  starea să persiste în decurs de 6 luni  deficite importante în adaptarea şcolară.p.protejare excesivă --. vorbit în public.4) teama de a fi singur fără persoana respectivă sau un substitut al ei 5) reticenţa de a adormi singur sau departe de casă 6) coşmaruri pe tema despărţirii Comportamente care întreţin aceste tulburări: --.debut în adolescenţă .v. prietenii. autoapreciere negativă.d. Anxietatea generalizată.disfuncţionalitatea familiei 6.modelare participativă 6 . fobia socială Anxietatea generalizată la copii şi adolescenţi se manifestă prin nelinişte permanentă în legătură cu familia. scris în public (copii unici) .dezvoltarea comportamentelor de coping .desensibilizare sistematică Fobia socială .frica permanentă de a nu se face de râs: mâncat.depresia maternă --.

pierderea interesului pentru activităţile cotidiene 7 simptome din care minim 4 sunt obligatorii pentru diagnostic .desensibilizare cu expunere „in vitro” .insomnie /hipersomnie . anxietatea de separare Etiologie  genetic – activitate neregulată de secreţie de noradrenalină. le preiau Tratament .nu există semne de episod depresiv major de a lungul unui an . tremurat.iritabilitate --.într-un an nu lipsesc aceste simptome mai mult de 2 luni .sentiment de inutilitate .fatigabilitate .idei sinucigaşe recurente Deprimare cronică cel puţin un 1 . sufocare cognitiv: teama de a pierde controlul depersonalizare senzaţie de pierdere a raţiunii dorinţa puternică de a fugi .7.capacitate de concentrare redusă .apetit redus / mâncat excesiv .pierderea apetitului .întârziere în dezvoltare care se poate observa ulterior 7 . transpiraţie. este acut şi durează sub 10 minute fizic: palpitaţii.minim 2 simptome din cele de mai sus .  copiii care văd astfel de atitudini la părinţi. Depresia – tulburarea depresivă majoră – distimia Tulburarea depresivă majoră Distimia Durata medie este de 4 luni Lipsa plăcerii --. Tulburare de panică cu şi fără agorafobie atacul de panică apare brusc.lentoare / agitaţie psihomotorie .iritabilitatea Stadii de dezvoltare  sugari .medicamentos cu antidepresive 8.apare în fobiile specifice.

viitorul.18 luni) dacă sunt depărtaţi de mamă – mediu nefavorabil perioada de plâns – comportament de retragere sau indiferenţă .- coşmaruri şi temeri nocturne mişcări repetitive ale capului combinate cu clătinări continue ale corpului  copilărie .profeţii ce se autorealizează ..nivel scăzut al stimei de sine. autocritici. de conflicte din familie. ceilalţi. Caracteristicile episodului maniacal Trecerea rapidă de la euforie la iritabilitate. toleranţă redusă la frustrare  adolescenţi .simptome somatice 10. b) neajutorarea învăţată (Seligman 1975) c) Teoria atribuirii – se fac asocieri între gânduri şi rezultate 2) Modelul de influenţă de la familie şi egali Familia:. stil educaţional. respingerea celorlalţi copii . 8 . Comportamente periculoase (promiscuitate sexuală. Consideră că vor ajunge într-un vârf al unei profesii Tulburări ale somnului. Modele explicative ale depresiei 1) Modelul cognitiv-comportamental a) gândirea negativă (Beck) – triada negativă: persoana.modelul de întărire negativă . furt) Etiologie: ţine de istoricul familial. Vorbire frenetică.climat familial advers în care sunt prezente abuzul şi respingerea . scăderea nevoii de somn.apar în plus şi foarte vizibil lentoarea psihomotorie şi de multe ori halucinaţiile auditive 9.episoadele depresive sunt cauzate de factori de mediu.modele de reglare emoţională slabă egali: comportamentul agresiv determină retragerea care duce la depresie 3) Modelul psihanalitic (Spitz) depresia apare la sugari (6. Sentiment de grandomanie . Fugă de idei. Intensitate crescută a activităţii motorii.regresie în dezvoltare --.

12. îndreptat împotriva Comportamente agresive: Implicite ------explicite nedistructive -------.distructive Implicite nedistructive: nerespectarea autorităţii. încălcarea regulilor. cruzime. cruzimi. Fraudă sau furt – intrare prin efracţie. Agresează deliberat pe ceilalţi. II. sfidător. furt cu confruntare cu victimă. Se ceartă cu adulţii.Tratament de urgenţă: litiu. Tulburarea de conduită T. Sfidător. Pierde cumpătul. Tulburarea opoziţionismului provocător Pattern comportamental persistent figurilor ce reprezintă autoritatea ostil. incendiere Explicite nedistructive: opoziţie. Blamează pe ceilalţi pentru propriile greşeli şi probleme. Sunt afectate viaţa e familie.C. deranjant Explicite distructive: agresiune. vina pe alţii. acest lucru determină perpetuarea simptomelor. înjurături Implicite distructive: încălcarea proprietăţii. 2. nu se conformează cererilor. Distrugerea proprietăţii. 4.coercitive. absenţe nemotivate. sfidare. Încălcarea regulilor: lipsa de acasă noaptea. Minim 4 din 8 simptome: 1. nesupus şi negativ. 7. încăpăţinare. dispreţ Comportament continuu şi durabil minimi 6 luni. folosirea armelor. sfidător. irascibilitate. – este cea mai severă formă de comportament disruptiv Definiţia: pattern comportamental repetitiv şi persistent de încălcare a normelor sociale sau a drepturilor celorlalţi. III. vandalism. absenţe nemotivate frecvente. Simptome: 4 categorii (prezente minim 3 timp de 6 luni) I. fuga de acasă. IV. Uşor iritabil. Când părinţi iau măsuri negative. furt. activitatea de la şcoală. Ranchiunos şi răzbunător. 5. 11. bătaia. Furios. certăreţ. Agresiune faţă de oameni şi animale – bătăi. resentimente. evitarea sarcinilor. 6. 9 . 3. 8.

13. anomalii cromozomiale (cariotip 47xyy) IQ poate fi normal. .nu sunt sensibili la gândurile şi sentimentele celorlalţi. mai ales la preşcolari . Tulburările de comportament alimentar: anorexia În jurul alimentaţiei se conturează cea mai precoce axă de interacţiune între mamă şi copil. dependenţă de alcool.manipulatori. Aceasta determinând nivelul de referinţă al stadiilor de dezvoltare ulterioară Alimentaţia copilului nu reprezintă doar satisfacerea fiziologică a nevoii de foame ci reprezintă prototipul interacţiunii umane. stiluri educaţionale diferite între părinţi. Freud consideră că alimentaţia reprezintă satisfacerea individului de a fi hrănit (foamea) şi „prima plăcere” – primele interiorizări ale relaţiilor umane. genetici. .comportamentul bebeluşului. Teoriile cognitive . absenţa empatiei şi incapacitatea de a avea încredere în ceilalţi 2.îi bănuiesc de ostilitate pe cei din jur.Altă cauză este ataşamentul insecurizant. tulburări afective. schizofrenie 1.mimează sentimentul de vină sau remuşcare doar pentru a primi o pedeapsă mai mică. activitatea scăzută a lobului frontal. . .comportamentul disruptiv (agresiv) este determinat de tendinţa atribuirii ostile . Teoria sistemică de familie . dezacord între părinţi în aplicarea regulilor.personalitate antisocială Caracteristici ale persoanelor cu T. . 3. Etiologia comportamentului disruptiv Factori biologici. neurologici.nu au remuşcări.agresivitatea copilului reprezintă de fapt o încercare de a schimba raportul de forţe datorat inconsecvenţei părinţilor sau exigenţelor crescute în stabilirea limitelor şi frontierelor.Stilul autoritar educaţional duce la agresivitate mai ales în adolescenţă . liminar sau scăzut. .incapabili de empatie. determină apariţia comportamentului agresiv.Practici parentale defectuoase – părinţi inconsecvenţi în aplicarea regulilor. menţinerea comportamentului agresiv. Atitudinea mamei depinde de 4 factori: . Părinte biologic sau adoptiv cu tulburare antisocială.Sub 18 ani – tulburări de conduită Peste 18 ani .Interpretează indiciile ambivalente ca fiind ostile // un zâmbet discret este văzut ca dispreţuitor 4.C. . mai multe pedepse pentru un comportament inadecvat şi mai puţine recompense pentru un comportament adecvat 14. Teoria psihodinamică ia în consideraţie lipsa iubirii parentale. Teoriile comportamentale consideră că factorii de mediu sunt responsabili pentru întreţinerea. 10 .

dar fără patologie. intruzive. Anorexia mentală gravă – anorexie simplă persistentă la care se adaugă tulburările de somn. este angoasată şi contrariată când se apropie masa..anorexia este trăită ca o modalitate de a spune „nu”. Copii şi adolescenţi Apare la 90% la fete Preocupări specifice: . capacitatea de a se adapta la situaţii noi În adolescenţă a lua masa împreună are un rol fundamental şi este foarte important ce se întâmplă în timpul mesei. spasme.poate fi rezultatul incapacităţii de individualizare a figurii materne a copilului. pe care mama nu o înţelege şi nu o acceptă. bebeluşul nu dă atenţie meselor. După Dolto. manipulatoare.3 mese). care poate să provină din angoasa de a nu fi o mamă bună.le place să mănânce. reacţia copilului la mâncare se manifestă în 2 forme: . Apare la naştere. apare opoziţia. poate fi un prim semn care anunţă autismul. masa pentru bebeluşul anorectic nu înseamnă a mânca mâncare. stări colerice intense. la boală sau la schimbarea cadrului de viaţă. hohote de plâns. este pasageră şi este legată de atitudinea de forţare din partea mamei. copilul trebuie hrănit de altcineva (1.total dezinteres . Mama resimte conduita bebeluşului ca un refuz direct îndreptat asupra ei. şi au o acută nevoie de a hrăni.. Rezolvare: mama trebuie să fie liniştită. este pasiv.- propriile afecte în ceea ce priveşte oralitatea. O formă specifică a anorexiei bebeluşului este anorexia esenţială precoce.teamă accentuată de obezitate .opoziţia vehementă Mănâncă doar alimentele dulci / lactate / legume Explicaţia dată de terapia psihanalitică – copiii cu astfel de anorexie au mame autoritare. angoasa de abandon sau frica de moarte. dar vor să fie zvelte . ci a înghiţi angoasa mamei sale.percepţie distorsionată a greutăţii şi a aspectului fizic 11 . ANOREXIA La copil are 2 forme după Kreisler: Simplă şi mentală gravă Anorexia simplă este o tulburare reactivă la înţărcare. S-a observat familiaritatea copiilor anorectici cu persoane străine . capacitatea de a învăţa. Atitudinea bebeluşului . o psihoză precoce infantilă. refuz de a intra în relaţie cu mama.

absenţa a 3 cicluri menstruale consecutive Stare afectivă: .rigiditate.nevoie puternică de a controla influenţele din mediu . bulimia În jurul alimentaţiei se conturează cea mai precoce axă de interacţiune între mamă şi copil.teamă profundă de a nu creşte în greutate.teamă excesivă de a nu deveni grasă .comportamentul bebeluşului.pentru anorectici stima de sine este sinonimă cu imaginea de sine şi autoinfometarea = tărie de caracter 2 subtipuri de anorexie Restrictiv: regimuri severe. .mod de gândire rigid . exces de exerciţii fizice Mâncat compulsiv: mănâncă mult. . Tulburările de comportament alimentar.atitudine protectoare excesivă. 15.se consideră puternică când reuşeşte să nu mănânce . laxative. Freud consideră că alimentaţia reprezintă satisfacerea individului de a fi hrănit (foamea) şi „prima plăcere” – primele interiorizări ale relaţiilor umane. . post. 12 .menţinerea greutăţii mult sub greutatea normală . .negarea existenţei unui conflict.interdependenţa membrilor.perfecţionism .preocupare excesivă pentru aspectul exterior Cu cât debutul este mai precoce. cu atât prognosticul este mai bun Apariţia anorexiei este determinată de un eveniment stresant. Aceasta determinând nivelul de referinţă al stadiilor de dezvoltare ulterioară Alimentaţia copilului nu reprezintă doar satisfacerea fiziologică a nevoii de foame ci reprezintă prototipul interacţiunii umane.inhibarea exprimării emoţionale şi a sentimentelor şi a spontaneităţii Cognitiv: . Atitudinea mamei depinde de 4 factori: . .propriile afecte în ceea ce priveşte oralitatea. vărsături. Criterii de diagnostic: . Caracteristicile familiei: .sentiment de ineficienţă .percepţia distorsionată a corpului .

hiperfagie -----Se reia ciclul 2 subtipuri: Cu purgare: vărsături.frate geamăn bulimic --. diuretice Cu non-purgare: înfometare. BULIMIA NERVOASĂ Ciclul bulimic ------.obezitate . Răspund inadecvat. abuz de substanţe . capacitatea de a se adapta la situaţii noi În adolescenţă a lua masa împreună are un rol fundamental şi este foarte important ce se întâmlă în timpul mesei. exerciţii fizice în exces Etiologie .există obezitatea maternă Temperament: sociabili.conflict făţiş părinţi/copii . depresie. laxative.nivel scăzut de serotonină . ruşine ------foame puternică ------. extraverţi. Răspund adecvat la nevoile copilului. Oferă hrană când sunt agitaţi şi enervaţi.obiceiurile alimentare din copilări care detrmină greutatea de referinţă a individului .Mâncat excesiv -------.există ipoteza transmiterii genetice .agresivitate şi învinovăţire reciprocă 13 . biologice şi emoţionale + grijă şi atenţie Copilul nu-şi poate consolida propriile semnale interne a senzaţiei de foame şi asociază mâncarea cu starea de bine Caracteristicile familiei . probleme de impulsivitate Influenţele familiei: Părinţi Eficienţi Ineficienţi Sensibili.multe cazuri de boală.- capacitatea de a învăţa.23% şanse şi al doilea să fie bulimic .Vinovăţie.factori biologici şi genetici .

Tratamentul corect: restricţie alimentară + terapie de susţinere pentru creşterea motivaţiei copilului pentru a fi altfel şi nu obez. În aceste familii obezitatea este asociată în mod simbolic cu sănătate (gras şi frumos). Este mobilizată viaţa fantasmatică legată de oralitate – angoase de devorare – lumea exterioară este simţită ca fiind primejdioasă. Dpdv psihanalitic se diferenţiază în funcţie de gen Fete – mijloc activ de afirmare activă a corpului.protector împotriva lumii înconjurătoare . atunci când acced la societatea de consum.apatic . Obezitate Obezitatea provine din tendinţa mamei de a hrăni copilul ca răspuns la orice cerere a acestuia.timid . negând castrarea . mascând existenţa sexului Plan clinic: Obezitatea = excedent de minimum 20% din greutatea normală în raport cu media Peste 60% din greutatea normală reprezintă un risc. nesimbolizate . 14 . nu de copil – acesta scade în greutate şi apoi creşte din nou rapid în greutate după oprirea regimului.16. Comportamentul alimentar excesiv al mamei determină obezitatea.între 10 – 13 ani Personalitatea copilului obez: .pasiv .garant al integrităţii şi stimei de sine.în primul an de viaţă -.caută satisfacţii imediate.reduce funcţia parentală la rolul alimentar Obezitatea este frecventă la copiii din clasele defavorizate. Tratament Ţinut doar pe regim (simptom) este un eşec de cele mai multe ori – este cerut de părinţi. 2 perioade de constituire a obezităţii -. Obezitatea are dublu rol în viaţa fantasmatică: .capabil de forme rapide de agresivitate .tăcut . • Copilul obez şi corpul său a) schema corporală este perturbată b) obezitatea reflectă problematica identităţii sexuale c) viaţa fantasmatică a copilului obez – sub atitudinea de forţă şi vigoare se ascunde trăirea depresivă pe care copilul încearcă să o mascheze.dorinţa de a fi puternice Băieţi – protecţie pasivă împotriva angoasei de castrare.

obiceiuri nesănătoase legate de somn .tulburare de învăţare : limbaj si comunicare . să apară in cel puţin 2 contexte (şcoala.tulburări de conduita .sfidătoare .tulburare de dispoziţie . ADHD Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie Anii 30 – 40 – se numea „agitaţie şi neatenţie” 1968 – DSM II – „reacţie hiperkinetică” 1980 – DSM III – „tulburare cu deficit de atenţie” 1987 – DSM III Revizuit – „tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie” Sunt 3 subtipuri 1) Tipul predominant neatent 2) Tipul predominant hiperactiv impulsiv 3) Tipul combinat Simptome: .iritabilitate .întârziere şcolară .deficiente cognitive . Comorbiditate: .temperament dificil . familie.tulburări anxioase .labilitate afectiva . mediu social).semne neurologice minore: • • neconcordanta motorie fina anomalii perceptiv motorii (gesturi pe care nu le poate controla . ocupaţionale.ticuri nervoase Semne premergătoare înainte de 3 ani: .tulburări de control sfincterian . şcolare. Trebuie sa existe efecte deteriorative in planul funcţionării normale sociale.greu de consolat când sunt supăraţi 15 .conflicte cu anturajul .activitate excesiva .tulburare opoziţionist .diferit de ticuri) Este necesar să se manifeste minim 6 simptome.17.

evită privirea.concentrarea atenţiei si selectarea reacţiei 2) moştenirea genetică: 50% au un părinte cu ADHD 3) neurotransmiţători: concentraţie scăzută de catecolamine (adrenalina si noradrenalina) .factori de mediu: . cognitiva . comportamentului. absenţa zâmbetului la 3 luni.30% dispar simptomele la adolescenţă sau la adultul tânăr .30% agravarea simptomelor cu apariţia patologiei (alcoolism. a relaţiilor cu ceilalţi.medicamente stimulatoare cu acţiune rapidă (lungă durată: Ritalin) .conflicte conjugale Tratament . are insomnie liniştita.factori biologici si neurologici 1) structurile cerebrale • • activitate scăzută a lobului frontal . se face "uitat" ca si cum nu ar fi. manifestată prin activităţi restrânse si repetitive. personalitate antisociala) Etiologie: . nu plânge. Semne precoce de autism Tulburare pervaziva de dezvoltare DSM IV: Alterare globala a capacităţii de comunicare.Evoluţie: .0-6 luni: bebeluşul e cuminte. nu cere.deficite in procesarea emoţiilor. relaţionale in prag moderat . sociale.tensiuni in relaţia familială .ţin de atenţie si de activitatea motorie 4) procesarea neuro-cognitivă . Autismul. absenţa dialogului tonic sau gesticulare neîncetată.40% persistă simptomele si se manifestă dificultăţi şcolare. toxicomanie. figură serioasă. familia.intervenţie terapeutica cu copilul. rigidă 16 . nu se linişteşte in braţe. adesea stereotipe. funcţie executiva activitate crescuta a girusului cingular . mediul şcolar 18. Apare sub diverse manifestări: • • • • • tulburări autiste (autismul tipic) sindromul Rett tulburări dezintegrative ale copilăriei sindromul Asperger tulburări pervazive de dezvoltare nespecifice (autismul atipic) . psihopatie.probleme legate de rezolvarea de probleme.

6-12 luni: absenţa dialogului mama-bebeluş.motricitate limitată: inerţii. interes exclusiv pentru obiecte bizare (fragmente. absenţa expresiei faciale sau a schimbării mimicii. folosirea obiectelor cu întrebuinţare schimbată. o strălucire. interdicţii. atracţie către vibraţie). privirea pare goală (îndepărtată) de obicei se uita in alta parte . agresivitate. sunetul apei) . nu există comunicare (mimic. atingerea suprafeţelor aspre. Funcţiile intelectuale: Performanţe video-spaţiale si de memorizare Capacitate redusă de raţionament si elaborare a informaţiei 20. se accentuează stereotipiile.ciudăţenii în domeniul gustativ (gustul de oţet) . interes pentru un aspect limitat de obiecte (miros. schimburile mai complexe (întrebări. o agitaţie cu alură sacadată .1-3 ani: absenta limbajului si a precursorilor limbajului. De exemplu: obişnuinţe motorii (manierism motor stereotip şi repetitiv: bătăi si torsiuni ale mâinilor. plângeri din partea părinţilor ca nu sunt recunoscuţi de copil si trăiesc o senzaţie de jenă sau disconfort in relaţie cu copilul 19. Modulare senzorială si motorie: -hiper/hipo activitate la stimuli senzoriali (lasă obiecte să cadă dar repetitiv.folosirea pietrelor. învârtit). fragmente de jucării. zgomote neaşteptate sau musafiri). îşi sug limba) . manierism gestual.dpdv vizual sunt blocaţi pe o culoare. insistenţa de a face ceva anume/intra in contact. înţelege ordine specifice. firelor. nu-şi exprimă plăcerea.indiferenţa la lumea sonoră. hipotonie (ca o păpuşă de paie). bătăi din palme. hipertonie (e rigid). absenţa jucăriilor. la zgomote sociale (nu reacţionează la chemări) . nu imită. ţin un obiect în gură pe care îl sug. Autismul. fac zgomot cu gura. mers pe vârfuri. comenzi pe sarcini specifice. indiferenţa la separare si regăsire . lipsa dialogului tonico . inversarea pronumelor. nu există jocul "ca si cum" si nici jocul imitării sociale. legănat. In viaţa cotidiană se manifestă prin obişnuinţe si ritualuri golite de semnificaţie. furie Urmează unei frustrări.mecanică.. braţelor întinse. Activitatea apare ca o robotizare. sfori). a traseului.interes pentru zgomote particulare (sunetul aspiratorului. cuvinte concrete.muscular. Reacţiile bizare: angoasa. mimicii. o reflectare . exprimă cu precădere angoasa.tulburări de comunicare si limbaj: limbajul nu apare la vârsta obişnuită. glume. când apare limbajul ecolalie . se balansează. exprimarea emoţiilor) determină perplexitate si refuz Reacţii bizare si restrângerea intereselor Apar la schimbări de mediu (modificarea poziţiei mobilierului.tulburări ale contactului: refuz sau fuga de contact vizual. Sindromul autist tipic Sindromul autist tipic se formează progresiv în al doilea an de viaţă si devine clar diagnosticabil la 2-3 ani Manifestare: . gestual).repetă ce a spus interlocutorul. Alte obişnuinţe . Autismul cu nivel înalt şi autismul atipic 17 . schimbarea pieptănăturii.

Klein 2) A. Comunicare c. muzică) Interesul lor are aspect repetitiv. afectează in special fetele Criterii de diagnostic: Dezvoltare neurologica si mintală in primele 7-18 luni Stagnarea dezvoltării la 18 luni. Sindromul Rett Encefalopatie evolutivă non-congenitală De etiologie necunoscuta.1. Autiştii cu nivel înalt Tulburările de comunicare si relaţionare sunt în prim plan Performanţe cognitive normale sau foarte bune intr-un singur sector. Sindromul Asperger Absenţa retardului si absenţa deficienţelor de limbaj sau de dezvoltare cognitivă Nivel intelectual: normal sau superior Handicap social si interactiv (nu interacţionează) Evoluţie: persistenţa tulburărilor determină apariţia episoadelor psihotice (adolescenţă) 22. pierderea treptata a mersului Anomalii neurologice: tulburări vasomotorii. Comportament retras. Autismul atipic După vârstă de 3 ani Se manifestă prin existenţa simptomelor din 2 din cele 3 domenii: a. Freud 1) Leagă minciuna copilului de declinul puterii parentale 2) Minciuna determină predominanţa proceselor primare asupra proceselor secundare. stereotip si nu implică tentative de comunicare 2. Se pot clasifica in 3 categorii: a) minciuna utilitară 18 . epilepsie Nu exista tratament 2. lovirea dinţilor cu pumnul Incapacitatea de a-si menţine trupul drept. urmată de o deteriorare mentală si comportamentală rapidă determinând o stare de autism in mai puţin de 18 luni Pierderea manipulării voluntare aceasta fiind înlocuită de stereotipii ale mâinilor. Sindromul Rett şi sindromul Asperger 1. memorizare excepţională (calculează cu exactitate calendarul) Performanţe de calcul Interes senzorial (desen. A spune adevărul nu vine de la sine ci este o învăţare progresiva. Minciuna 1) M. stereotip (frecvent la copii cu retard mental profund) 21. Interacţiuni sociale b. frecarea mâinilor încrucişate in faţa pieptului.

apoi copilul se linişteşte .bomboane . Utilizarea obiectelor furate . după această vârstă conturează personalitatea de tip isteric c) 1905 – Dupré – mitomania – tendinţa patologică mai mult sau mai puţin voluntară si conştientă de a minţi si de a crea istorii imaginare Carenţe afective si incertitudini de identificare 23.obiecte râvnite Uneori obiectul este aberant si nu are o utilitate. Furtul Condiţie delincventa frecventă – 70% din delictele minore Pentru a numi furt (in cazul copilului) sunt necesare anumite condiţii: 1) dobândirea noţiunii de proprietate 2) dobândirea noţiunii de limită 3) dezvoltarea conceptului bine/rău si implicarea lor sociala Toate 3 sunt prezente in dezvoltarea sănătoasă după 6-7 ani.jucării .Furtul trăit ca revendicare îndreptăţită sau ca revendicare a unei lipse 19 . Obiecte .Ascuns si neutilizat din sentiment de angoasă si teamă de a fi descoperit .mâncare .bani .Lupta anxioasă împotriva gestului – realizat in culmea tensiunii.Dăruit altora Semnificaţia furtului: . se joacă. actul de furt ca atare este investit de emoţia care-l însoţeşte.Poate fi distrus .Obiectul este abandonat in manieră ostentativ vizibilă ca şi cum ar aştepta copilul să fie descoperit si pedepsit .b) minciuna compensatorie c) mitomania a) Pentru a obţine un avantaj Pentru a evita o neplăcere Atitudinea copilului este determinata in mod direct de atitudinea adultului Poate veni din cauza unei morale excesive b) Traduce nu căutarea unui beneficiu concret ci mai degrabă a unei imagini pe care copilul o consideră inaccesibilă sau pierdută Este un tip normal in copilăria mica (4-5 ani) Îşi inventează un dublu cu care vorbeşte.In mod direct . îşi comentează viaţa – acest dublu este normal până la maxim 6 ani.

Toleranta maxima . văzându-l omnipotent. chiar autorizat sa fure 24. cum se împarte discursul. fantasmele Interviu clinic – urmărim: ▪ nivelul infraverbal – repartizarea persoanelor in spaţiu (cum se aşează in cabinet). divorţ. mama si fraţii – probleme si intre fraţi.când copilul este despărţit de mamă. el nu caută obiectul furat ci o caută pe mama.Rigoare extremă Winnicott: “Atunci când un copil fură un obiect. gesturile si mimica ▪ nivelul verbal – calitatea formală si articulară a discursului.Rigiditate excesiva – copilul devine suspect permanent si comportamentul lui este dat de o componentă masochistă La toleranta maxima – se simte scuzat. conţinutul si rupturile de logică 20 .Separare parentala: abandon . Examinarea copilului Prima întrevedere: • modalitate de contact • persoana care stabileşte contactul • motivaţiile – daca sunt exprimate succint. in familii cu discordie o mama singură – mama se asigură sau îl învesteşte foarte mult pe specialist. situaţie neobişnuită . către cine se îndreaptă copilul. apărările.Carenţe afective: furt bani – furt afectiv . asupra căreia consideră ca are nişte drepturi” . prezentate amplu sau ţinute secret • cu cine e copilul: o copilul cu mama: o anume normalitate o copilul cu ambii părinţi: in familii foarte atente – supraprotecţie din partea ambilor părinţi.Desfăşurare o in prima parte intră toţi si părintele se exprima in prezenţa copiilor o copilul apoi este văzut singur un număr de şedinţe si apoi familia este reunita o atent la discursul parental liber – modul de comunicare.- Refulare – duce starea de vinovăţie in interior – ideea de împrumut Provocare Ritual de iniţiere (bandă) Furt sportiv – specific adolescenţilor Origine: . construcţiile defensive. de interacţiune o copilul singur sau cu un terţ: suferinţa de tip abandon o copilul cu tata : discordie familială. prima reacţie este sa fure Reacţia părinţilor la furt: . că el poate spune ce se întâmplă cu copilul fără să-l vadă o copilul.

modelaj) reeducare 21 . sociale.antecedentele personale. spontan regresiv). conflict natural inerent dezvoltării copilului (sau un conflict tranzitoriu. reeducări psihomotorii. sechelare (conduite care intr-un stadiu precedent au fost expresia unui conflict dar care au pierdut acest prim sens când nivelul conflictual a fost depăşit). istoria simptomelor. Aceasta suferinţă nu arată clar cât de gravă e patologia copilului Suferinţa părinţilor – când se identifică cu copilul. Opţiuni terapeutice Abordarea centrată pe simptom sau pe structura de personalitate Menţinerea/sau nu a relaţiilor obişnuite ale copilului 5. interesele. Modalităţi terapeutice Terapii simptomatice (TCC. psihopedagogica) Terapii psihodinamice (modalităţi de comunicare ale copilului si transferul) Psihodrama Psihoterapie specifica mama-copil (reparaţia maternă) Terapii familiale (toţi membrii) Psihoterapie de grup (art-terapie. 2. relaţia cu fraţii. istoria familiei. starea în care copilul e simptomul unei patologii parentale importante În întrevederi se investighează: . Locul suferinţei Determină cererea terapeutică Suferinţa copilului – fizică sau psihologică (fobii).istoria copilului . relaţiile şcolare. relaţia cu părinţii.Întrevederile ulterioare: *3-4 interviuri de investigare (pp. Confidenţialitatea) Întâlniri cu părinţii – când ei solicită. relaxare. modul de petrecere a timpului liber. Funcţia conduitei simptomatice 4 tipuri de manifestări: de neadecvare intre copil si exigenţele exterioare. examinări efectuate până în momentul consultaţiei 25. conflict intern real. istoria părinţilor. Consultaţia terapeutică 1. portofonice. conflictul poate rezona cu altul extern. Evaluarea terapeutica a) idealul – conform teoriei şi a imaginaţiei părinţilor b) indispensabilul – ce are nevoie pentru a funcţiona c) posibilul – ce putem face cu ce are in momentul respectiv 4. relaţiile cu copiii de aceeaşi vârstă. când atinge o rană narcisica a părintelui. demersuri întreprinse. când copilul e miza unui conflict în cuplu. reflectă rejecţia adică părintele este preocupat de propria persoană si nu de relaţia sa cu copilul Absenţa suferinţei părinţilor când copilul vine însoţit de o terţa persoană 3. psihoafective. medicale. frecvent.

Dialogul tradiţional (discuţie între cei doi) .P. Teoria biologică Supradotarea – efectul factorilor ereditari 2. Teorii de explicare a supradotării Dotarea .“cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor şi dispune de cea mai înaltă capacitate creatoare”. copilul trebuie sa spună ce vorbesc “Testul satului” . personaje cu animale “Pata neagra” . Modelele ale dotării 22 .procese de dezvoltare la nivelul psihomotricităţii. Comunicarea dintre copil si clinician 1 Jocul Bilanţ psihomotor – ocuparea spaţiului (restrâns. modul in care îşi poate stăpâni angoasele Tendinţa de identificare (cu 1 sau 2 părinţi) 2 Dialogul imaginar . Teorii care explica supradotarea 1. chestionare (MMPI). teste tematice (TAT.jucării prin care se realizează un sat si relaţiile între oameni 27. ereditare si a sistemelor operaţionale care mijlocesc performanţe deosebite si realizări originale (P. teste proiective. geniu. Teoriile interacţionale Interacţiunea eredităţii si a mediului 28. Neveanu) Geniul . CAT).purceluş cu pata neagră . exersare si relaţii cu mediul 3. toată încăperea) Jocul arată fantasmele.ansamblu de însuşiri ereditare care in urma educaţiei determină performanţe crescute intr-un anumit domeniu. dotare.Desen Liber sau cu tema impusă . precocitate. Copilul supradotat: definiţie.2 persoane ce vorbesc. talent. inteligenţă) Teste de personalitate (componente afective ale personalităţii.Teste psihologice Teste de nivel (nivel de dezvoltare. Talentul – ansamblul dispoziţiilor funcţionale. Precocitatea . Teoria învăţării Supradotarea se poate dobândi prin educaţie.Terapii instituţionale Prescripţii de medicamente 26. afectivităţii si intelectului care depăşesc nivelul stabilit pentru vârsta sa Este dată de ereditate si de condiţiile de mediu Precocitatea nu oferă garanţia rezultatelor ulterioare.

încrederea în forţele proprii.1 Modelul Renzulli Capacitatea de a sta în sarcină \ Abilităţi / \ Creativitatea 2 Erika Landau se bazează pe dezvoltarea emoţională Abilităţi „Eu vreau” „Eu pot” Dezvoltarea emoţională Imaginea de sine 3 - Dezvoltarea intelectuală Gagne consideră că supradotarea se bazează pe : . respectul de sine autonomie autocontrol raţiunea morală maturitatea emoţională 23 .

ambient . Factori ereditari V. primii născuţi 13% in plus faţa de al doilea.educaţia favorabila . Profilul psihologic al copilului supradotat Trăsături cognitive Intelect peste medie Capacitate crescuta atenţie si concentrare Perseverenţa Precizie. 116 băieţi la 100 fete 30. Supracompensarea VI. 63% faţa de al treilea.4 - sănătatea mentală Garner --.atitudinale Sensibilitate generala ridicata Optimism Carisma si empatie Receptivitate faţa de norme morale Simţul dreptăţii Altruism Simţul umorului Preocupare precoce pentru fenomenul morţii (a vedea dincolo de realitate) Perfecţionist Energie crescută (vitalitate) Ataşament si angajament personal puternic Sensibilitate artistica 24 . operaţii ale gândirii) IV. imaginaţia. expresivitate si fluenţa Aptitudini in utilizarea simbolurilor Memorie superioara Dezvoltare precoce a vocabularului Curiozitate Preferinţa pentru activităţi individuale Interese academice multiple Capacitatea de a elabora idei originale Motivaţie crescută Trăsături afectiv .nivelul de educaţie . Dezvoltarea intelectuală (gândirea.susţinerea din partea familiei .modelele existente in familie . Mediul familial: . Creativitatea II. memoria. inteligenţele caracteristice domeniilor de expresie a excelenţei inteligenţa socială 29. Rangul naşterii – după Ferman.Teoria inteligenţelor multiple se referă la inteligenţa individuală specifică.valorile care exista in familie III.starea materiala . Factorii care influenţează supradotarea I.

conştiincios .mare capacitate pentru îndeplinirea cu succes a variate categorii de activităţi: dans. să aplice cunoştinţele lor in rezolvarea unei multitudini de probleme -“mintea creativa” . după o minimă îndrumare.nu este lider in şcoală dar poate să-şi facă adepţi .are rezultate şcolare bune dar nu strălucite – intelectualul creativ . patinaj.uneori ajunge la delincvenţă .nu este cel mai creativ si nu este original .îi ajuta pe ceilalţi .este foarte original 3.detestă profesorii şi relaţia cu aceştia . Tipologia lui Douglass Sunt 6 tipuri: -”mintea sugativă” . -”mintea dibace” .cei care au imaginaţie şi impuls spre creaţie in domenii ca arte plastice. să înţeleagă toate sensurile -”mintea de tip rezolvare de probleme” .foarte bună percepţie a problemelor c) rebelul .nu are rezultate şcolare strălucite dar nici slabe .preferat de profesori.are redusă responsabilitate socială . teatru etc.non-conformist . la altele rezultate extrem de scăzute .pune munca şcolară înaintea distracţiilor .scoruri foarte înalte la creativitate – fluenţă.are succes şcolar .popular si acceptat de colegi drept conducător . flexibilitate si originalitate .există capacitate de un mare volum de muncă şi înaltă dificultate .la unele discipline este strălucitor.individualist .copiii apţi sa generalizeze si sa prindă.rareori este lider in clasă . scriere rapidă la computer “mintea îndreptată spre domeniul social şi de conducere” 25 .învaţă mult .pune multe întrebări profesorilor.respectă regulile b) liderul . adesea provocătoare si neaşteptate .31. muzică. Tipologii ale copilului supradotat (una la alegere) 3) Tipologia lui Drew a) elevul cu succes şcolar deosebit .sunt capabili.învaţă repede si reţin foarte bine tot ceea ce citesc -”mintea care înţelege totul” .

testarea psihologică individuală . Definiţii. atitudini morale faţă de capacitatea de învăţare. Good Enough 34.identificarea de către profesor .teste de aptitudini Teste psihologice de identificare a copiilor supradotaţi 26. comunicare si a predicţiei şcolare 4) Elaborarea planului de servicii complementare si de influenţare a potenţialului de dezvoltare a copilului cu CES 26 .rezultate şcolare .dezvoltarea fizică .prin obiective .avizul psihologului . Wechsler şi WPPSI pentru 4-6 ani 28.dezvoltarea intelectuală . Cattell 33. calificative. Metode de identificare a copiilor supradotaţi .evaluarea abilităţilor care concură la autonomia personala şi socială şi la formarea deprinderilor de viaţa cotidiană Paşii evaluării: 3) Stabilirea dialogului. dezvoltare.teste de inteligenţă aplicate în grup . a potenţialului de învăţare.normativă . Bonnardel 33.dezvoltarea socială Este necesară realizarea unei evaluări complexe: . clasificări. Evaluarea copilului cu CES. Binet – Simon şi Stanford – Binet pentru 4-8 ani 27. Wais: 13-15 ani 29. capacităţi intelectuale. Eysenck 35. Domino 32.dezvoltarea comunicării si a limbajului . Se realizează pe mai multe domenii: . Raven – specific pe vârste 30. deprinderi. Paşi Reprezintă un act psihopedagogic de determinare prin note.reuşite demonstrative .testarea creativităţii . puncte a rezultatelor instructiv-educative obţinute de un elev (cunoştinţe.32. traducerea practică a celor învăţate).de dezvoltare . Matrix -62 31.

vorbirea independentă . melodicitate.examinarea articulării verbale: integrarea funcţională în ansamblul aparatului articular. adjectivelor . pe parcursul activităţii 34. modul de folosire a substantivelor.dezvoltarea relaţiilor intrafamiliale .bolile infecţioase . tonalitate.integrarea copilului in familie .5) Elaborarea proiectelor de intervenţie terapeutică complexă 6) Studiul şi interpretarea datelor de referinţa oferite de instituţia şcolară şi de alte organizaţii guvernamentale si non-guvernamentale 7) Evaluarea datelor obţinute: in momentul examinării primare.boli ereditare . Structurarea evaluării copilului cu CES I.malformaţii .semnalarea de către cadre didactice II. Depistarea si înregistrarea cazurilor Prin 3 modalităţi: . Anamneza Conversaţie cu părinţii + fisa medicala. nuanţă.traume sau accidente III. Examenul motricitatii 27 .se realizează după 6-7 ani V. sacadare .examinarea formelor de limbaj verbal: evidenţierea dialogului de scurtă durată si a solilocviului IV.examinarea vocii: sonoritate. intensitate. avem in vedere: . disfuncţie.examinarea vocabularului activ: observarea volumului de cuvinte folosite in povestire.momentele de progres psihofizic .examinarea nivelului de înţelegere a vorbirii . răguşeală. Examinarea limbajului .examinarea auzului . rezonanţă.dezvoltarea afectivă .semnalarea de către familie .naşterea .examen sumar care evidenţiază deficienţe grave . vorbirea reflectată (capacitatea de redare prin imitaţie). astenie vocală. Examenul lexic si grafic . rinolalie. vorbirea independentă.examinarea structurii gramaticale .

eficienţă XI. . Evaluarea abilităţilor cognitive .aptitudini sociale .funcţie cognitivă . casa .motivaţie si afectivitate . pom.proba definirii de noţiune .vocabular .S.sinonime/antonime ..formarea conceptelor .scris/citit .se foloseşte testul Oseretski: lateralitate.matricele progresive Raven .proba comparării de noţiune . greutate.responsabilitatea socială specifică vârstei VIII. Evaluarea capacitatii de invatare .desenul familiei Examenul personalităţii 28 .Rorschach .C.aptitudini in viaţă cotidiană .I.raţionament analogic .analiza/sinteza .comunicarea .operaţii . VI.desenul omuleţ. urmată de rezolvarea acestora prin mediere.prin identificarea itemilor nerezolvaţi in prima fază. Evaluarea activităţilor adaptative . număr.TAT .calcul aritmetic IX.Duss (fabule) . apoi reaplicarea testului iniţial sau a unui test logic izomorf si calcularea coeficientului de învăţare X. .relaţii spaţiale . volum . Identificarea zonelor de schimbare Se utilizează o fişă de evaluare a domeniilor de schimbare: .memoria propoziţiilor .W. ritm etc.proba de completare a lacunelor VII. Examenul dezvoltarii mintale .conceptele de cantitate.standardele de independenţă personală .

dezvoltare somatică şi hormonală XIII.audiologic .note .stomatologic .ORL . Examenul rezultatelor activităţii şcolare . Examen medical .XII. Consemnarea rezultatelor examenelor si evaluarea finala 29 .relaţia cu profesorii XIV.neuropsihiatric general .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful