P. 1
Drept Penal. sem II

Drept Penal. sem II

|Views: 1,285|Likes:
Published by jiregheana

More info:

Published by: jiregheana on May 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/20/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL
PARTEA GENERALĂ II

Lect. univ. dr. IOANA MARIA MICHINICI

- SUPORT CURS Anul II
Semestrul II

2009

La elaborarea acestui suport de curs s-au avut în vedere: 1. prevederile Codului penal al României adoptat prin Legea nr. 15 / 1968 (publicată în B. Of. nr. 79-bis din 21.06.1968), cu intrare în vigoare la data de 1 ianuarie 1969, ulterior republicat în B. Of. nr. 5556 / 23.04.1973, republicat în temeiul Legii nr. 140/1996 (în M. Of. nr. 65 / 16.04.1997), cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 278 / 2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi (publicată în M.Of. nr. 601 / 12.07.2006). 2. Codul penal actual va fi în vigoare până la data de 1 septembrie 2009, dată când va intra în vigoare art. 512 din Legea nr. 301 / 2004 de adoptare a noului Cod penal, publicată în M. Of. nr. 575 / 29 iunie 2004, rectificată în M. Of. nr. 303 / 12 aprilie 2005. 3. Comentariile din doctrina penală extrase din practica judiciară, inclusiv decizii ale Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate pentru admiterea unor recursuri promovate în interesul legii. Unde am apreciat ca necesar am reprodus – şi comentat succint – principalele modificări faţă de legea actuală, implicând schimbările majore de optică a legiuitorului noului Cod penal.

CUPRINS
Răspunderea penală – aspecte generale. Înlăturarea răspunderii penale 1. Noţiune şi principii 2. Cauzele care înlătură răspunderea penală Ansamblul sancţiunilor de drept penal 1. Pedepsele 1.1. Noţiune şi caracterizare 1.2. Pedepsele aplicabile persoanei fizice 1.3. Pedepsele aplicabile persoanei juridice 1.4.Perspective legislative 2. Individualizarea pedepselor 2.1.Individualizarea judiciară a pedepselor (Criterii generale) 2.2. Mijloace de individualizare judiciară a executării pedepsei 2.3. Perspective legislative 3. Regimul de sancţionare a infractorilor minori 3.1. Măsurile educative 3.2. Pedepsele aplicabile infractorilor minori 3.3. Particularităţi privind individualizarea pedepselor în cazul infractorilor minori 4. Măsurile de siguranţă Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei 1. Graţierea 2. Prescripţia executării pedepsei Cauzele care înlătură consecinţele condamnării 1. Reabilitarea – scurtă caracterizare 2. Formele reabilitării 2.1. Reabilitarea de drept 2.2. Reabilitarea judecătorească

4

I. RĂSPUNDEREA PENALĂ – ASPECTE GENERALE. ÎNLĂTURAREA RĂSPUNDERII PENALE 1. Noţiune şi principii Răspunderea penală – instituţie fundamentală a dreptului penal – reprezintă un ansamblu de drepturi şi obligaţii ce se realizează prin intermediul raportului juridic penal de conflict, constând în dreptul statului de a trage la răspundere persoana ce a comis o infracţiune – prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare şi dispunerea executării acesteia – şi obligaţia corelativă a infractorului de a suporta consecinţele faptei săvârşite, respectiv aplicarea şi executarea sancţiunii ce a fost dispusă. Promovând definiţia răspunderii penale în sens larg şi având în vedere complexitatea acesteia, doctrina penală reţine totodată şi obligaţia ce revine statului de a aplica sancţiunea în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, cât şi dreptul infractorului de a cere sancţionarea sa potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează răspunderea penală. Răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii juridice, fapta ce constituie infracţiune reprezentând singurul temei al răspunderii penale (art. 17 alin. 2 C.pen.). Principiile fundamentale ale dreptului penal guvernează şi instituţia răspunderii penale [a se vedea, în acest sens, dezvoltarea ideilor expuse în tratarea acestei teme]. Doctrina reţine şi alte principii specifice instituţiei de care ne ocupăm, menţionând dintre acestea: principiul unicităţii răspunderii penale potrivit căruia săvârşirea unei infracţiuni atrage o singură dată răspunderea penală; principiul prescriptibilităţii răspunderii penale; principiul inevitabilităţii răspunderii penale potrivit căruia persoana care săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal urmând să suporte consecinţele faptei sale, în afară de cazurile prevăzute de lege când este înlăturată răspunderea penală. Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt consacrate în lumina Titlului VII al părţii generale a Codului penal, conform art. 119 şi următoarele şi sunt reprezentate de: amnistie, prescripţia răspunderii penale, lipsa şi retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor. În condiţiile în care este incidentă una dintre aceste cauze generale de înlăturare a răspunderii penale pentru fapta comisă ce constituie infracţiune se înlătură răspunderea penală a persoanei ce a săvârşit-o şi, pe cale de consecinţă, se înlătură aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

c C. atrăgând după caz. dintre care reţinem în cele ce urmează amnistia antecondamnatorie şi cea postcondamnatorie. Aşa cum rezultă din art. amnistia va fi incidentă producându-şi efectele. nu se pierde beneficiul actului de clemenţă. Literatura penală descrie diferite feluri ale amnistiei. Sub acest din urmă aspect. 119 alin.pen). după cum aceasta intervine înainte sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi atrăgând efecte specifice.pr. în cazul săvârşirii infracţiunii în participaţie se înlătură răspunderea penală a tuturor participanţilor (în condiţiile în care executarea faptei este anterioară momentului intervenirii actului de clemenţă).. în situaţia în care este găsit vinovat. Cauzele care înlătură răspunderea penală Amnistia Amnistia este un act de clemenţă ce se acordă prin lege organică de forul legiuitor (Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Lipsa efectelor asupra măsurilor de siguranţă şi a celor educative se întemeiază pe scopul acestor 4 . amnistia antecondamnatorie înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. – pentru infracţiunile ce se înscriu în dispoziţiile sale. 119 alin. Amnistia este obligatorie pentru organele judiciare penale care nu pot refuza incidenţa sa.2..pen. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării – conform art.pen). măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate. comise anterior adoptării actului de clemenţă. după cum se înlătură şi executarea pedepsei pronunţate. 1 teza a III-a C. efectele „in rem”. 1 C. Potrivit dispoziţiilor art. amnistia face să înceteze interdicţiile. acesta poate cere continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia. precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. 13 C.1 teza I C.pen. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie (conform art. Producând.1 lit. de regulă. incapacităţile prevăzute în alte legi penale sau extrapenale.pen. Limitele efectelor amnistiei sunt înscrise în alin. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă (art. potrivit căruia amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. 119 alin.pen. 119 C. pe plan procesual penal. Amnistia postcondamnatorie înlătură executarea pedepsei pronunţate (a pedepsei principale şi complementare). beneficiul actului de clemenţă putând fi însă refuzat de către învinuitul sau inculpatul în cauză dacă acesta se consideră nevinovat. 2 al art. soluţia neînceperii urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale ori încetarea procesului penal. 38 alin.

sancţiuni de drept penal. dar care nu depăşeşte 15. sau amenda.pen. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani. cel care a comis infracţiunea fiind ţinut la despăgubiri civile faţă de persoana vătămată. Astfel. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Calculându-se de la data săvârşirii infracţiunii. Prescripţia răspunderii penale Instituţia prescripţiei răspunderii penale . Lipsa efectelor asupra drepturilor persoanei vătămate. sunt: • 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. în cazul infracţiunilor de durată interesează momentul epuizării. dar care nu depăşeşte 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. 121-124 C. cu excepţia celor contra păcii şi omenirii (Titlul XI. sunt prevăzute termenele de prescripţie a răspunderii penale având o durată diferită dată de gravitatea infracţiunii. Astfel. se prevede expres faptul că în cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii. Potrivit art. Cap. implică înlăturarea doar a răspunderii penale nu şi a răspunderii civile.pen. respectiv a obligaţiei infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. • 5 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an. 122 C. prin stingerea dreptului statului de a aplica pedeapsa. sau amenda. Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana juridică. Prescripţia înlătură răspunderea penală în cazul tuturor infracţiunilor. articole ce cuprind dispoziţii privitoare la termenele de prescripţie. 5 . conform art. • 3 ani. termene ce se calculează de la data săvârşirii infracţiunii. • 8 ani.. 1¹ C. se prevăd următoarele termene de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică: • 15 ani. • 5 ani. 122 alin. • 10 ani. I al părţii speciale a Codului penal care sunt infracţiuni imprescriptibile). dar care nu depăşeşte 10. sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului acesteia – este cauza de înlăturare a răspunderii penale după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de la data comiterii infracţiunii.pen. respectiv cel al înlăturării unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni (în cazul măsurilor de siguranţă) şi scopul preponderent educativ al măsurilor educative.prevăzută de art. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

prescripţia producându-şi efectele. Termenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori (art. În afară de întreruperea cursului prescripţiei. comunicarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti ş. Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care.iar în cazul infracţiunilor continuate. prezentarea materialului de urmărire penală. aplicându-se în mod corespunzător.). stare de război) ş. legiuitorul reglementează şi suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale care are loc pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal (art. Întreruperea cursului prescripţiei operează „in rem”. Lipsa / retragerea plângerii prealabile Tragerea la răspunderea penală se realizează. din oficiu potrivit unui principiu fundamental ce guvernează materia procesual penală (principiul 6 .pen. Legea procesual penală a creat posibilitatea pentru învinuit sau inculpat de a cere continuarea procesului penal şi în cazul intervenirii prescripţiei penale (conform art. ceea ce înseamnă că în caz de participaţie.pen. Spre exemplu. Intervenirea unei cauze care atrage suspendarea conduce la oprirea cursului prescripţiei de la data apariţiei şi până la încetare..pen. împiedicându-l să ia parte la proces sau intervenirea unor cazuri de forţă majoră (inundaţii.).a. Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condiţiile prevăzute de lege pentru persoana fizică. În acest sens. legea reglementând aşa-numita „prescripţie specială”. Prescripţia răspunderii penale operează totuşi oricâte întreruperi ar surveni.pen. dispoziţiile prevăzute în art. dacă termenul de prescripţie a fost depăşit cu jumătate din durata prevăzută de lege (art. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. doctrina menţionează exemplificativ următoarele acte de urmărire penală şi judecată: punerea în mişcare a acţiunii penale. potrivit legii.). 128 alin.pen. 121-124 C. 1 C. 129 C. 2). 13 C.3).a. prescripţia urmând săşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare (art.pen. termenul curge pentru toţi participanţii de la data săvârşirii infracţiunii. de regulă.). în situaţia în care nu s-a dovedit nevinovăţia persoanei. Prescripţia răspunderii penale operează in rem. constituie cauze de suspendare: boala gravă de care suferă învinuitul sau inculpatul.1 C. 123 alin. chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei. 124 C. producând efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune. de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (art. 122 alin. trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal (art.).. 128 alin.pr.

131 alin. când acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu (art. infracţiunea de ameninţare (art. ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. care dispune: „În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată.2). prin înscrierea în lege – corespunzător normelor de incriminare a unor fapte – a dispoziţiei conform căreia: „acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”. dreptul de a face plângerea aparţinând persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii. lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art. infracţiunea de vătămare corporală (art. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele (indivizibilitatea activă conform art. Plângerea prealabilă are şi un caracter indivizibil consacrat prin lege potrivit art.3).3 şi 4. Astfel. Astfel. 180 alin. Plângerea prealabilă are un caracter personal. 192 alin.4). Lipsa plângerii prealabile este prevăzută în art. iar atunci când fapta este săvârşită în participaţie.” Plângerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. de asemenea.4). infracţiunea de violare de domiciliu (art. fiind asimilate şi următoarele situaţii: introducerea acesteia de către o altă persoană decât cea vătămată (spre exemplu. 131 alin.a. în cazul anumitor infracţiuni. fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală. prin voinţa expresă a legiuitorului se lasă la latitudinea persoanei vătămate dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a continua procesul penal. cea făcută de părinte pentru copilul său major) sau introducerea tardivă peste termenul prevăzut de lege. este suficient ca plângerea prealabilă să fie introdusă numai de una dintre acestea. 131 alin. 131 alin. dacă prin fapta săvârşită s-a adus o vătămare mai multor persoane.1 C. constituind o condiţie pentru tragerea la răspundere penală (condiţie de pedepsibilitate) cât şi de procedibilitate.oficialităţii). Lipsa cât şi retragerea plângerii prealabile reprezintă cauze care înlătură răspunderea penală. Lipsa plângerii prealabile (lipsa propriu-zisă prin neintroducere) înlătură răspunderea penală.pen. fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia. 181 alin.3).5).2) ş. Cu alte cuvinte. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut cu privire numai la unul dintre ei (indivizibilitatea pasivă conform art.. Instituţia plângerii prealabile constituie o instituţie ce are caracter mixt. 131 alin. Introdusă cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege – în cazul 7 . cu rezerve în aplicare în cazurile de disponibilitate. găsindu-şi reglementare atât în dreptul penal material cât şi procesual. Spre exemplu. 193 alin. este suficient ca plângerea prealabilă să fie introdusă numai faţă de un participant pentru a atrage răspunderea penală.

În opinia doctrinei.2). 131 alin. persoana vătămată nu mai poate face o altă plângere cu privire la aceeaşi faptă. în condiţiile legii. 13 C.pen. 346 alin. înlătură răspunderea penală (art. caracterul necondiţionat al retragerii este strâns legat de caracterul total. – constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale care stinge şi acţiunea civilă. revine şi renunţă. • în doctrina majoritară se apreciază că retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală şi necondiţionată. Retragerea trebuie să fie totală (adică să privească atât latura penală. după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal (conform art. ţinem să precizăm că. existând şi infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Pentru ca retragerea plângerii prealabile să înlăture răspunderea penală se cer întrunite următoarele condiţii: • persoana îndreptăţită a retrage plângerea prealabilă este persoana vătămată. 132 C.. în sensul că după ce retragerea a avut loc. • retragerea plângerii prealabile trebuie să se facă într-un anumit interval de timp care se situează între momentul depunerii sale şi până la intervenirea hotărârii definitive de condamnare. Retragerea plângerii prealabile produce efecte irevocabile.). în cazul acelor infracţiuni pentru care acţiunea penală porneşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.pr. • retragerea plângerii prealabile trebuie să constituie o manifestare de voinţă expresă a persoanei vătămate de a renunţa la aceasta. Împăcarea părţilor Împăcarea părţilor – prevăzută în art. instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă încetarea procesului penal în caz de retragere a plângerii prealabile. asupra acesteia. în sensul că nu se înlătură răspunderea penală dacă retragerea plângerii prealabile este făcută – spre exemplu – sub condiţia unor reparaţii civile. retragerea plângerii prealabile constă într-un act unilateral de voinţă al persoanei vătămate prin infracţiune care. de asemenea. Împăcarea părţilor operează. Relativ la această condiţie. potrivit dispoziţiilor art. de regulă. 4 C. constând într-un act bilateral (înţelegere) ce intervine între partea vătămată şi infractor. modificat prin legea nr. în cazurile prevăzute de lege. Şi în caz de retragere a plângerii prealabile. cât şi cea civilă a cauzei).pen. 356/2006. infracţiunea de 8 . împăcarea părţilor înlăturând răspunderea penală (spre exemplu.infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de această instituţie – retragerea plângerii prealabile.pen.proc.

fără deosebiri semnificative în raport de actuala reglementare. lipsa / retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor. deci produce efecte „in personam”. 132 alin. Pentru ca împăcarea părţilor să atragă efectele – de a înlătura răspunderea penală şi de a stinge acţiunea civilă – se cer întrunite următoarele condiţii: • împăcarea părţilor se poate realiza în cazurile prevăzute de lege. ceea ce implică stingerea conflictului între părţi atât sub aspectul laturii penale cât şi a celei civile şi nu trebuie să fie condiţionată în faţa organului judiciar. 3). împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea fiind personală. • împăcarea părţilor trebuie să fie totală şi necondiţionată.pen. adică să nu mai existe o cale de revenire asupra ei.). Perspective legislative Noul Cod penal reglementează cauzele care înlătură răspunderea penală conform Titlului VI al Părţii Generale. prescripţia răspunderii penale. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu. ea produce efecte numai faţă de persoana sau persoanele cu care partea vătămată s-a împăcat. • împăcarea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor. care cuprinde: amnistia. spre deosebire de lipsa şi retragerea plângerii prealabile care operează „in rem”. trebuie să fie explicită adică exprimată clar între cele două părţi.seducţie – art 199 C. Împăcarea părţilor produce efecte şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu (art. 9 . • împăcarea părţilor produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi trebuie să fie definitivă.

individualizarea pedepselor. cât şi de înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancţiune cu caracter administrativ. Pedeapsa este o măsură de constrângere 10 . având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală.II.pen. Individualizarea pedepselor 3.pen. ANSAMBLUL SANCŢIUNILOR DE DREPT PENAL 1. mustrarea cu avertisment şi amenda administrativă.1. regimul de aplicare şi regimul general de executare a pedepselor. Pedepsele sunt sancţiunile specifice – sancţiuni penale – care se aplică în cazul săvârşirii faptelor ce constituie infracţiuni. 1. reeducare şi prevenire prevăzute de lege. Regimul de sancţionare a infractorilor minori 4. sancţiunile de drept penal. în condiţiile art. pe de altă parte. Măsurile de siguranţă Ansamblul sancţiunilor operante în materie juridico-penală cuprinde. Sancţiunile de drept penal constituie – alături de instituţia infracţiunii şi cea a răspunderii penale – o instituţie fundamentală de drept penal şi le reprezintă pedepsele. Sancţiunile cu caracter administrativ sunt atrase de săvârşirea faptei care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni (art. 90 C. 18¹ C.). Noţiune şi caracterizare. Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal care se dispun faţă de persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. care se aplică în cazul săvârşirii faptelor penale. Pedepsele Reglementări privitoare la pedepse sunt cuprinse în Titlul III al părţii generale a Codului penal (astfel intitulat) care înscrie dispoziţii ce consacră categoriile şi limitele generale ale pedepselor care se aplică persoanei fizice şi persoanei juridice. Sancţiunile de drept penal sunt definite în doctrină ca măsuri de constrângere. pe de o parte. în vederea sancţionării şi îndreptării celor vinovaţi. unele sancţiuni extrapenale cu caracter administrativ. respectiv: mustrarea. a restabilirii ordinii încălcate şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Pedepsele 2. Măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal ca sancţiuni proprii aplicabile infractorilor minori ce săvârşesc infracţiuni. măsurile educative şi măsurile de siguranţă.

pen. Pedepsele principale sunt: • detenţiunea pe viaţă. individualizării şi personalităţii. din punct de vedere al regimului de executare.2.pen. cu referire la regulile generale ale executării acestor pedepse şi la regimul de muncă (precizăm că Legea nr. art. asupra cărora – însă – nu vom insista. Pedepsele aplicabile persoanei fizice Articolul 53 C. Pedeapsa este o sancţiune cu caracter public ce se aplică de instanţele de judecată persoanelor ce au comis fapte ce constituie infracţiuni.a. intimidare şi reeducare.000 lei. de la 100 lei la 50. în cazul unor infracţiuni contra siguranţei statului. 1. instituţia pedepsei fiind guvernată de principiile: legalităţii. 53) şi persoanei juridice (art. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează amănunţit toate aceste aspecte. Pedepsele principale Aplicarea pedepselor principale este consecinţa comiterii unei infracţiuni (legea prevede pentru fiecare faptă incriminată o pedeapsă principală) şi nu depinde de o altă sancţiune. 55² (calculul pedepsei în caz de comutare sau 11 . Detenţiunea pe viaţă şi închisoarea sunt pedepse principale privative de libertate. Pedeapsa este cea mai severă sancţiune de drept penal (sancţiune penală) care realizează o funcţie de constrângere. art. A) Detenţiunea pe viaţă Este o pedeapsă privativă de libertate pe timp nelimitat. pedepse complementare şi pedepse accesorii. legiuitorul penal reglementând potrivit art. de la 15 zile la 30 de ani. având drept scop prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât de către cel condamnat (prevenţia specială) cât şi de către alte persoane înclinate să adopte un astfel de comportament (prevenţia generală). 52 alin. În partea generală a Codului penal sunt înscrise dispoziţii privitoare la această pedeapsă potrivit art. • amenda. • închisoarea.pen. spre exemplu. dispoziţii comune acestora. prevăzută de lege pentru cele mai grave infracţiuni. 533 şi 534 C. 53¹). 55 (neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă).aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni (art. consacră trei categorii de pedepse care se aplică persoanei fizice: pedepse principale.1 C. contra capacităţii de apărare. Cadrul general al pedepselor cuprinde categoriile şi limitele generale ale pedepselor care se aplică persoanei fizice (art.). 54 (locul şi modul de executare). contra păcii şi omenirii ş.

B) Închisoarea Pedeapsa închisorii este o pedeapsă privativă de libertate pe timp limitat şi constă – de regulă – în lipsirea condamnatului de libertate. potrivit art. 63 (stabilirea amenzii) şi art. 3 C. constând în suma de bani pe care infractorul e condamnat să o plătească. fie ca sancţiune alternativă cu pedeapsa închisorii. iar maximul de 10. 63 alin. potrivit normelor speciale.pen.. 2. 55¹).de înlocuire a pedepsei detenţiunii pe viaţă). reflectând gravitatea faptelor incriminate. Pedeapsa amenzii este prevăzută în legislaţia noastră penală fie ca o sancţiune unică. Astfel. fără a-i arăta limitele. 2 C. conform art. fără a-i arăta limitele. maxim 25 de ani. variază de la o infracţiune la alta. sau amenda alternativ cu pedeapsa închisorii. alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an. În afara limitelor generale ale amenzii – minim 100 lei. Când legea prevede pedeapsa amenzii. minimul special al amenzii este de 300 lei şi maximul 12 . cărora atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită această pedeapsă. Pedeapsa închisorii este prevăzută în legislaţia noastră penală fie ca sancţiune unică. Executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă este reglementată de Legea nr. distingând ca limite speciale: minim 1 lună. 57 (regimul de deţinere). ori de câte ori legea prevede că o infracţiune se pedepseşte numai cu amenda. În Partea Generală a Codului Penal sunt înscrise dispoziţii privitoare la această pedeapsă potrivit art. Limitele generale ale închisorii (minimul de 15 zile şi maximul de 30 de ani) nu pot fi depăşite în situaţia aplicării cauzelor sau circumstanţelor de agravare sau de atenuare a răspunderii penale. excepţiile constând în dispunerea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării ori în executarea pedepsei la locul de muncă. li se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani. maxim 50. Pedeapsa închisorii. În partea generală a Codului penal sunt înscrise dispoziţii privitoare la această pedeapsă potrivit art. în condiţiile legii. inclusiv dispoziţii privitoare la liberarea condiţionată (art. minimul special al acesteia este de 150 lei. care permit numai depăşirea limitelor speciale. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică infractorilor minori. prin plasarea lui întrun mediu de deţinere. fie ca sancţiune alternativă cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu amenda. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. C) Amenda penală Amenda este o pedeapsă pecuniară.000 lei – sunt indicate şi limitele pentru infracţiunile cărora legiuitorul le-a stabilit numai pedeapsa amenzii. unde este supus unui regim de viaţă şi de muncă impus. 109 alin.000 lei. 63¹ (înlocuirea pedepsei amenzii).pen.

minimul special este de 500 lei şi maximul special de 30. în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care acesta are această obligaţie legală (art. 63¹ C. se interpretează în sensul că. disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare. ţinând cont de partea din amendă care a fost executată (art. instanţa poate înlocui această pedeapsă cu închisoarea. menţionând şi reglementarea acesteia potrivit Cap.). respectiv executarea a cel puţin 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani. 50/2007. de durata pedepsei sau de starea de antecedenţă penală a condamnatului. Stabilirea pedepsei amenzii trebuie să se realizeze fără a-l pune pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea. 55¹ C. sau cel puţin 3/4 în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. la acordarea sa având vocaţie toţi cei condamnaţi la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. În ceea ce priveşte executarea. 275/2006 privind executarea pedepselor. reglementată conform dispoziţiilor art.pen. Liberarea condiţionată O instituţie complementară regimului de executare a pedepselor privative de libertate o reprezintă liberarea condiţionată (instituţia NU se numeşte eliberare condiţionată). 59-61 C.000 lei. în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii. 63 alin. În vederea acordării liberării condiţionate. 5). iar în cazul formelor pluralităţii de infracţiuni durata care trebuie executată se 13 . au decis că dispoziţia art. persoana condamnată la pedeapsa amenzii e obligată să depună recipisa de executare integrală la instanţa de executare.special de 15. art. prin decizia nr.. Liberarea condiţionată constă în (e)liberarea celui condamnat înainte de expirarea duratei pedepsei închisorii pronunţate de către instanţă (deci înainte de executarea în întregime a pedepsei).. sub condiţia să nu săvârşească din nou o infracţiune până la împlinirea duratei pedepsei. creşterea. Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii. legea prevede întrunirea următoarelor condiţii: • Executarea unei părţi (fracţiuni) de pedeapsă. 63¹ C. Liberarea condiţionată este o instituţie de generală aplicare. iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an. după executarea unei părţi din durata pedepsei. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.pen. dacă a fost stăruitor în muncă.pen. pedeapsa ce se stabileşte de instanţă nu poate fi decât cu executare efectivă.000 lei. VIII al Titlului IV din Legea nr.pen. deci indiferent de natura şi gravitatea infracţiunii comise.

în acest sens. 59¹ C. Legea instituie şi cazuri speciale în care poate opera liberarea condiţionată. pot fi liberaţi condiţionat după executarea a cel puţin 1/3 din pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 10 ani. dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii legale anterior prezentate (a se vedea. condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă. poate fi liberat condiţionat după executarea a cel puţin 15 ani de detenţie.apreciază în raport de pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul. considerând ca executată (pe baza unor criterii normative). precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 ani – pentru bărbaţi. referitoare la: • Condamnatul care. 60 alin. respectiv după executarea a cel puţin 1/2 din durata închisorii mai mari de 10 ani. sau cel puţin 2/3 în cazul închisorii mai mari de 10 ani. liberarea condiţionată poate fi acordată numai după ce s-a executat o anumită fracţiune din pedeapsă (după cum s-a arătat în cele ce preced) şi numai dacă – în plus – cel condamnat este stăruitor în muncă. când ajung la vârsta de 18 ani. nu a fost niciodată folosit la muncă. Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a minim 20 de ani de detenţiune.). condamnaţii trebuie să fi dovedit şi îndeplinirea 14 . aceste categorii de persoane. Atât în cazul pedepsei închisorii cât şi al detenţiunii pe viaţă.pen. 1 C.atunci când acestea nu se contopesc (art. sau 55 de ani – pentru femei. • Cei condamnaţi în timpul minorităţii. o parte din pedeapsă. • Pe lângă aceste condiţii. din cauza stării sănătăţii. 1 şi 3). În cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă. cel condamnat pentru comiterea uneia sau mai multor asemenea infracţiuni poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.pen. sau din alte cauze. 275/2006 creează o situaţie mai avantajoasă celor care prestează o muncă utilă la locul de deţinere. dispoziţiile art. pe baza muncii executate. sau 55 de ani – pentru femei. În cazul infracţiunilor săvârşite din culpă. respectiv după executarea a cel puţin 1/3 din durata pedepsei care depăşeşte 10 ani. dar după ce a executat cel puţin 1/2 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani. sau de totalul pedepselor . 59 alin. În vederea acordării liberării condiţionate Codul penal şi Legea nr. pot fi liberate condiţionat după executarea acel puţin 1/4 din durata pedepsei care nu depăşeşte 10 ani. condamnatul trecut de 60 de ani – pentru bărbaţi. ţinându-se seama – totodată – şi de antecedentele sale penale. ori nu mai este folosit (a se vedea art. disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare.).

instanţa – ţinând seama de gravitatea acesteia – poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate. 1 C. 55¹ alin. În cazul liberării condiţionate din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. în acest sens. la calcularea fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerate ca executată pe baza muncii prestate. producând toate consecinţele unei pedepse stinse prin executare. care au (potrivit legiuitorului) acelaşi tratament penal derogatoriu de la dispoziţiile art.pen. care se produc la expirarea intervalului de timp ce a mai rămas de executat (de către cel liberat condiţionat). 1 C. dacă se îndeplineşte condiţia de a nu se săvârşi o nouă infracţiune (când starea de liberare condiţionată se transformă în liberare definitivă). obligaţia de a nu săvârşi o nouă infracţiune este legată de un interval de timp de 10 ani după data liberării. fie revocarea – aceasta fiind de două feluri: obligatorie sau facultativă. art. 40 alin. putându-se aplica un spor de până la 5 ani.pen. de dispoziţiile art.). Pedepsele complementare care se aplică în cazul persoanei fizice sunt: interzicerea unor drepturi de la un an la 10 ani şi degradarea militară. pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (calculat de la data dispunerii măsurii) se contopesc. limitativ. 61 alin. 109 alin. Pedepsele complementare nu se aplică infractorilor minori (art. Revocarea este obligatorie atunci când infracţiunea face parte dintre cele indicate expres. dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracţiune i se aplică – în mod corespunzător – dispoziţiile art. 59 alin. 2 C. Şi în aceste cazuri.). În cazul revocării. Din punctul de vedere al efectelor distingem.pen. pedeapsa apare ca un antecedent penal. în cazul liberării condiţionate. Dacă în acest interval de timp cel liberat comite din nou o infracţiune. Revocarea este facultativă atunci când în perioada liberării condiţionate s-au comis alte infracţiuni decât cele indicate mai sus. 15 . 61 C. cât şi efectele definitive. 3 C. 39 alin. 2 şi art.pen. Prin comiterea unei noi infracţiuni în timpul liberării condiţionate urmează a se reţine – după caz – starea de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară de infracţiuni.pen.celorlalte cerinţe prevăzute de art. 3 C.pen. (a se vedea. atât efectele imediate (punerea în libertate a celui condamnat până la împlinirea duratei pedepsei pronunţate de instanţă sub condiţia nesăvârşirii unei noi infracţiuni). Pedepsele complementare Pedepsele complementare sunt pedepse secundare care se aplică obligatoriu sau facultativ pe lângă anumite pedepse principale – privative de libertate – în cazul comiterii unei infracţiuni.

64 C. cel condamnat trebuie să execute pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.pen. au decis că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută în art.). dacă pedeapsa principală stabilită este privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că. În asemenea situaţii. 65 şi inculpaţilor cetăţeni 16 . Atât în doctrină. 66 C.pen. în afară de cazul când legea dispune altfel. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă potrivit normei de incriminare a faptei. 64 care prevede interzicerea exerciţiului unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: • dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat se poate pronunţa numai pe lângă interzicerea exerciţiului dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este facultativă când nu este prevăzută de lege (potrivit normei speciale). dacă pentru infracţiunea săvârşită aplicarea acestei pedepse este obligatorie. Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii. aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie dacă legea o prevede [punct de vedere la care subscriem].pen. faţă de natura şi gravitatea infracţiunii. dacă pedeapsa principală stabilită este privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani (art. această pedeapsă este necesară. • dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.(a) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea pe timp determinat a exerciţiului unor drepturi prevăzute limitativ de lege. deoarece – în anumite cazuri – cel condamnat la această pedeapsă poate fi liberat condiţionat sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi înlocuită cu închisoarea pe timp mărginit. • dreptul de a fi tutore sau curator. prin decizia nr. conţinutul acestei pedepse fiind reglementat de art. 65 alin. XXIV/2007.). 3 C. Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. • drepturile părinteşti. împrejurările cauzei şi persoana infractorului. ori poate fi graţiată sau comutată. cât şi în practica judiciară s-a apreciat că în cazul în care se dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. se aplică în condiţiile art. • dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei (art. 2.

1 C. d) şi e) C. 71 C.).străini. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea strică de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. a) teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat. prin decizia nr. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei. ci se va supune aprecierii instanţei..) şi un regim facultativ pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. 64 lit. 71 alin. a) C. (1) lit. interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporţionalităţii.. prevăzută în art. dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă (art. Pedeapsa accesorie Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 67 alin. Degradarea militară se execută în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. au decis că dispoziţiile art. legea consacră un regim obligatoriu.pen. nu se aplică în mod automat. 3 din Codul penal. a)-c) C. 64 C. Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. se interpretează în sensul că.2 C. în raport cu gravitatea infracţiunii comise. 67 alin. 64 alin. 74/2007. ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare. referitoare la pedepsele accesorii. care reglementează conţinutul şi modul de executare a acesteia. Potrivit dispoziţiilor legale. (1) raportat la art. 64 lit. Interzicerea drepturilor prevăzute în art.pen. 71 alin. 3 din Protocolul nr. 64 lit.pen. Sub aspectul modului de aplicare. (b) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea definitivă a gradului şi a dreptului de a purta uniformă (art. interesele copilului ori ale persoanei aflate sub 17 . împrejurările cauzei. În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. persoana infractorului.pen. interzicerea drepturilor prevăzute de art. prin efectul legii. până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege.. condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate (detenţiune pe viaţă sau închisoare) atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.pen. în condiţiile prevăzute în art. în funcţie de criteriile stabilite în art. aplicându-se unei anumite categorii de infractori – condamnaţi militari şi rezervişti.pen. 71 C. pen.pen. dacă instanţa constată că. se aplică ţinându-se seama de: natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

în afară de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare.000 lei (RON). inaplicabile persoanei juridice. consacră felurile pedepselor care se aplică persoanei juridice şi care sunt: pedepsele principale şi pedepsele secundare. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda. 711 alin.3. iar maximul special al amenzii este de 600. În art. iar maximul special al amenzii este de 900. Spre deosebire de pedepsele aplicabile persoanei fizice. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10. condamnatul poate să-şi exercite drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator.tutelă sau curatelă. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.pen. pedepsele secundare sunt reprezentate. 1. pe o durată de la 3 luni la 3 ani. Pedeapsa principală este amenda – ca pedeapsă pecuniară – şi constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească. Limitele generale ale amenzii sunt de la 2500 lei (RON) la 2.2 şi 3 C.000 lei (RON). • interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achiziţii publice. exclusiv de pedepse complementare. ca pedepse complementare.000 lei. • afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. în acest caz. Legea mai prevede că pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei privative de libertate.000 lei (RON). minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5. Astfel.000 lei (RON).000. • închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice. suspendarea activităţii pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice (în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea) pe o durată de la 3 luni la 3 ani. În cazul persoanei juridice pedepsele complementare sunt pedepse secundare care se aplică obligatoriu sau facultativ pe lângă pedeapsa principală a • • 18 . Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt: dizolvarea persoanei juridice. Pedepsele aplicabile persoanei juridice Art. legiuitorul indică limitele pedepsei amenzii corespunzător pedepsei prevăzută de lege în cazul săvârşirii infracţiunii de către persoana fizică. pe o durată de la un an la 3 ani. 53¹ C.pen. deoarece – aşa cum s-a arătat – pedepsele accesorii decurg din pedepse principale privative de libertate.

când instanţa dispune pedeapsa suspendării până la punerea în executare a pedepsei complementare. spre exemplu.pen. dar nu mai mult de 3 luni (conform art. precum şi faţă de împrejurările în care a fost săvârşită. Conţinutul şi modul de executare a pedepsei dizolvării persoanei juridice sunt reglementate de art.). 1).pen. 3 C. acestea sunt necesare (art. 1-3 C. se pot aplica în mod cumulativ. constituite potrivit legii. cu excepţia dizolvării persoanei juridice. precum şi atunci când persoana juridică. 1 C. 2851 C. 712 C.pen. Dizolvarea persoanei juridice se apreciază ca fiind „pedeapsa capitală” aplicabilă persoanelor juridice. cu rea-credinţă.). dizolvarea nu poate fi aplicată persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei (art.pen. faţă de natura şi gravitatea infracţiunii.). Pedepsele complementare. Aplicarea facultativă a uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanţa constată că. patronatelor. Conţinutul acestei pedepse complementare este reglementat prin dispoziţiile art. 713 C. 532 alin. Dacă nici până la împlinirea acestui termen pedeapsa complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare.pen. în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea (alin. 1). sindicatelor. a căror executare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 714 C. al infracţiunilor indicate potrivit art. aceste pedepse (alin. De asemenea.pen. prin lege fiind instituită ca şi sancţiune în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a pedepsei complementare a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare. În ceea ce priveşte aplicarea pedepselor complementare.). Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice nu poate fi aplicată partidelor politice.. instanţa dispune dizolvarea persoanei 19 . având ca efect deschiderea procedurii de lichidare. potrivit legii. 2). deşi condamnată definitiv la una sau mai multe pedepse complementare (cu excepţia afişării sau difuzării hotărârii de condamnare) nu execută. 532 se distinge între aplicarea facultativă sau obligatorie a acestora. Aplicarea obligatorie a uneia sau mai multor pedepse complementare are loc când legea prevede această pedeapsă (art. 532 alin. din prevederile art. care prevede că pedeapsa suspendării activităţii persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice.. organizaţiilor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. 713 alin.amenzii în cazul comiterii de infracţiuni susceptibile să angajeze răspunderea penală a persoanei juridice. care prevede că această pedeapsă se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în acest scop (alin.pen. Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice. cum este cazul.

3). menită să avertizeze publicul asupra activităţii persoanei juridice. Conţinutul acestei pedepse complementare este reglementat prin dispoziţiile art. sindicatelor. pe o durată de la un an la 3 ani. direct sau indirect. constituind o adevărată publicitate negativă.pen. supunând oprobiului public persoana condamnată. prin afişare sau difuzare neputând fi dezvăluită identitatea victimei. Perspective legislative Noul Cod penal cuprinde reglementări privitoare la pedeapsă în Titlul III al Părţii Generale şi consacră: categoriile şi limitele generale ale pedepselor care se aplică persoanei fizice şi persoanei juridice. afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentatului său legal. 716 C. Conţinutul acestei pedepse complementare este reglementat prin dispoziţiile art. organizaţiilor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă prin intermediul presei scrise sau audiovizuale.. dizolvarea nu poate fi aplicată persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei (art.pen. 717 C. Această pedeapsă complementară nu poate fi aplicată partidelor politice. individualizarea pedepselor. De asemenea. regimul de aplicare şi regimul general de executare a pedepselor. care prevede că această pedeapsă constă în închiderea unuia sau a mai multor puncte de lucru aparţinând persoanei juridice cu scop lucrativ. instanţa stabileşte numărul apariţiilor.4. Interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achiziţii publice.). 717 alin. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege. Se consacră trei categorii de pedepse care se aplică persoanei fizice: pedepse principale.pen. Dacă difuzarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală. durata acesteia nu poate depăşi 3 luni. constituite potrivit legii. patronatelor. în care s-a desfăşurat activitatea în realizarea căreia s-a comis infracţiunea. pedeapsa fiind apreciată ca una infamantă. pedepse 20 . care nu poate fi mai mare de 10. ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală desemnate de instanţă. Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.juridice. 715 C.. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras în forma şi locul stabilite de instanţă pentru o perioadă cuprinsă între 1-3 luni (art. iar în cazul difuzării prin alte mijloace audiovizuale. 1. Pedeapsa complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare a persoanei juridice este reglementată de art. Această pedeapsă nu se aplică persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.. constând în interzicerea de a participa.pen. 714 C.

cu excepţia celei privitoare la persoana făptuitorului (art. Stabilirea şi aplicarea pedepsei nu se realizează aleatoriu. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative. Dintre aceste criterii generale ne ocupăm de prezentarea „criteriului nr. amenda – sub forma zilelor-amendă. închisoarea. de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (art. 72 alin. de gradul de pericol social al faptei săvârşite. 2. configurând criteriile generale de individualizare judecătorească a pedepsei (art. Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei sunt obligatorii şi se valorifică în ordinea înscrisă de legiuitor. 21 . 72 C. munca în folosul comunităţii). suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice. 4). Pedepsele principale se împart în pedepse principale pentru crime (detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă) şi pedepse principale pentru delicte (închisoarea strictă. afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. 72 alin. 72 alin. cu referire dintre acestea la circumstanţele generale atenuante şi agravante. Pedepsele secundare pentru crime şi delicte sunt pedepsele complementare (interzicerea unor drepturi şi degradarea militară) şi pedeapsa accesorie (care constă în interzicerea tuturor drepturilor care sunt prevăzute în conţinutul pedepsei complementare). La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se ţine seama de dispoziţiilor părţii generale a Codului penal. 2). interzicerea accesului la unele resurse financiare. 5” dat de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (denumite în doctrină cauze care agravează sau atenuează răspunderea penală). Pedepsele care se aplică persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse principale sau pedepse complementare. pedepsele complementare sunt: dizolvarea. pornind de la clasificarea bipartită a infracţiunilor în crime şi delicte. La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de aceleaşi criterii. de limitele de pedeapsă fixate în partea specială.). Individualizarea pedepselor 2. ci conform unor reguli instituite expres prin lege.complementare şi pedepse accesorii. cât şi pentru proporţionalizarea acesteia (art. interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achiziţii publice. Individualizarea judiciară a pedepselor (criterii generale) Ca formă a individualizării pedepsei.1. individualizarea judiciară se realizează de către instanţa de judecată şi reprezintă concretizarea răspunderii penale a persoanei fizice/juridice ce a comis infracţiunea. Pedeapsa principală este amenda.1).pen. se ţine seama de aceste reguli atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative.

73 C.unele împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante judiciare (facultative) privitoare la buna conduită antedelictum (înainte de săvârşirea infracţiunii) şi postdelictum. 22 . Atunci când aceeaşi împrejurare este prevăzută şi ca o circumstanţă generală şi ca una specială (de regulă. cele reale sunt legate de infracţiunea comisă. După cum am menţionat.pen.cu titlul exemplificativ . determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. calităţi care nu fac parte din conţinutul infracţiunii influenţând gravitatea infracţiunii sau periculozitatea persoanei ce a comis fapta. În cazul participaţiei penale. Potrivit art. spre deosebire de circumstanţele reale – privitoare la faptă – care se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut (conform art.pen. prin constatarea lor impunând instanţei obligativitatea reţinerii lor. depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate [a se vedea legitima apărare şi starea de necesitate unde am tratat şi aceste situaţii]. 28 C. odată reţinute atrăgând efectele prevăzute de lege. Din reglementarea ce li se acordă reţinem clasificarea acestora în circumstanţe atenuante şi agravante (după efectul atras asupra pedepsei) distingând între: • circumstanţe legale şi judiciare. Circumstanţele generale atenuante Potrivit art. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă (sau starea de provocare . Dacă circumstanţele personale privesc persoana infractorului. circumstanţele personale – privitoare la persoana unui participant – nu se răsfrâng asupra celorlalţi. deosebindu-se de circumstanţele speciale care sunt incluse în conţinut.Împrejurările care constituie circumstanţe generale sunt situaţii. Circumstanţele judiciare sunt lăsate la aprecierea instanţei în raport de infracţiunea comisă şi infractor. 74 C. • circumstanţe personale şi reale.). săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. b. sunt prevăzute circumstanţele atenuante legale (sau obligatorii) fiind reprezentate de următoarele împrejurări: a. sunt prevăzute .cum o denumeşte doctrina penală . Circumstanţele legale sunt prevăzute expres şi limitativ de lege. produsă prin violenţă. cele de agravare a răspunderii penale) se va reţine numai circumstanţa specială deoarece specialul primează asupra generalului.la care trimitem cu privire la condiţiile de reţinere a acestei atenuante şi pentru extrase de practică judiciară reţinute în acest sens). constând în atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii.pen. circumstanţele generale nu fac parte din conţinutul infracţiunii.

. dar nu mai jos de 1 an. aceste împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante dacă instanţa le apreciază în acest fel. În cazul anumitor infracţiuni (cele indicate limitativ în art. o situaţie materială precară. după cum urmează: • când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare. De asemenea. 76 C. putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei sau mai mare. pedeapsa se coboară sub minimul special. dar nu mai jos de 3 ani. dacă se constată că există circumstanţe atenuate. pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. dar nu mai jos de 3 luni. • când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare. stăruinţa depusă de făptuitor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită poate constitui o atenuantă judiciară. După cum s-a precizat. comportarea sinceră în cursul procesului. pedeapsa se coboară sub minimul special. pedeapsa se coboară sub minimul special. 2 C. • când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare. iar când minimul special este sub 3 luni. Circumstanţele atenuante produc efecte şi asupra pedepselor complementare. dar nu mai jos de minimul general. se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani. aceasta se coboară sub minimul ei special.pen. până la minimul general. constând în atenuarea răspunderii penale pentru infracţiunea comisă. • când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.pen. pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă. Dacă sunt reţinute de către instanţă îşi produc efectul consacrat prin lege. • când pedeapsa prevăzută de lege este amenda. situaţia familială deosebită a infractorului etc. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă. ori până la minimul general atunci când minimul special este sub 500 lei. • când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare. 76 alin. Mai pot fi reţinute şi alte împrejurări. pedeapsa se coboară sub acest minim. având în vedere toate împrejurările de comitere a faptei. dacă există circumstanţe atenuante. pedeapsa se coboară sub acest minim. sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei. atunci când există circumstanţe 23 . spre exemplu: starea de beţie voluntară completă (beţie ocazională). se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei. spre deosebire de atenuantele legale. În cazul în care există circumstanţe atenuante. legea prevede că. Efectele circumstanţelor atenuante sunt prevăzute de art.rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii. Astfel.).

respectiv într-unul dintre motivele discriminatorii enumerate de către legiuitor. Săvârşirea infracţiunii de către un infractor major. opinie. orientare sexuală.). săvârşirea infracţiunii din motive josnice.000 lei sau mai mare. Potrivit doctrinei.pen. prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. psihice sau chinuri prelungite. În cazul în care există circumstanţe atenuante. etc. dar nu mai mult de o pătrime. limbă.a. etnie. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. dar nu mai mult de o treime. ura. religie. motive cum sunt lăcomia. poate fi înlăturată. 1 C. amenda se coboară sub acest minim. gen. participaţia penală sub aspectul naturii juridice]. neinteresând dacă minorul este răspunzător penal sau nu. origine socială. Circumstanţele generale agravante Potrivit art.). cupiditatea ş. săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei se realizează în cazul infracţiunilor comise prin acte de violenţă asupra unui membru de familie (în sensul art. Temeiul acestei agravante rezidă în mobilul antisocial. vârstă. d. Spre exemplu. sunt prevăzute circumstanţele agravante legale fiind reprezentate de următoarele împrejurări: a. pedeapsa complementară privativă de drepturi. Se cere ca majorul să fi cunoscut starea de minoritate a făptuitorului. naţionalitate. convingeri. amenda se coboară sub acest minim. Săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă. boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV / SIDA. determinante în comiterea infracţiunii. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.atenuante. în masă. dizabilitate. b. 24 . 75 alin. pentru un număr indeterminat de persoane. pedeapsa principală a amenzii pentru persoana juridică se reduce după cum urmează: • când minimul special al amenzii este de 10.pen. apartenenţă politică. răzbunarea. Această împrejurare atrage agravarea răspunderii penale a infractorului major. creând o stare de pericol pentru securitatea socială. c. • când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare. actele de cruzime sunt săvârşite în cadrul comiterii infracţiunii prin care se provoacă victimei suferinţe fizice. metodele sau mijloacele prin care se produce pericol public se caracterizează prin faptul că pot provoca urmări grave asupra persoanelor sau bunurilor. c1. prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. avere. Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoanei împreună [vezi în acest sens. otrăviri de ape. 1491 C. bunuri sau alte valori sociale (explozii.

Atunci când săvârşirea unei infracţiuni are loc în condiţiile unui concurs între cauzele de agravare şi cele de atenuare. pedeapsa 25 . astfel: • în caz de concurs între împrejurările atenuante şi cele agravante. se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special (art. 2 C.e. În cazul anumitor infracţiuni. a).pen. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 2). 76 C. Când există circumstanţe agravante. Prin situaţie prilejuită de o calamitate se înţelege situaţia determinată de starea de tulburare specială pe care o produce existenţa unei calamităţi (spre exemplu: inundaţie. 78 alin. împrejurările privitoare la o conduită necorespunzătoare antedelictum sau postdelictum. este starea de beţie pe care infractorul şi-o provoacă pentru a dobândi mai mult curaj în săvârşirea infracţiunii. pericol ş. unele dintre împrejurările descrise ca circumstanţe agravante legale – spre exemplu cele prevăzută de art. efectele asupra pedepsei sunt cele prevăzute de art. săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (sau beţia preordinată.a. premeditată). care nu poate depăşi o treime din acest maxim.). 75 alin. Aşa cum am arătat. În cazul când există circumstanţe agravante. 1 C. În acest sens dispune art. 711 alin. se poate adăuga un spor de până la o pătrime din acel maxim (art. persoanei fizice i se aplică o pedeapsă până la maximul special.. f) – constituie agravante speciale.. 78 C. săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate. f.pen. 78 alin.pen. Efectele circumstanţelor agravante sunt înscrise prin dispoziţiile art.pen. 75 alin. care imprimă faptei un caracter grav poate constitui o circumstanţă agravantă judiciară. legiuitorul neprevăzând (nici măcar exemplificativ. iar în cazul aplicării amenzii. Pot fi reţinute ca agravante judiciare. în cazul când există circumstanţe atenuante.. 1 lit. 78 C. Orice altă împrejurare în afara celor enumerate limitativ în art. iar în cazul când există circumstanţe agravante. care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. fiind diferite în funcţie de persoana ce a comis infracţiunea. 1). persoanei juridice i se aplică pedeapsa amenzii. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. 75 alin. cum s-a procedat în cazul atenuantelor judiciare) unele împrejurări ce pot constitui circumstanţe agravante judiciare. b). dacă acesta este neîndestulător. starea de beţie voluntară completă etc. 2 sau 3. de care pot profita unele persoane pentru a săvârşi mai uşor infracţiunile programate.. legiuitorul distinge mai multe situaţii. efectele asupra pedepsei sunt cele prevăzute de art.pen. însemnând că nu se mai reţine ca agravantă generală în condiţiile săvârşirii faptei într-o astfel de împrejurare.

. 2. 62 C. art. dacă sunt întrunite condiţiile legii. Instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei – în cele două forme reglementate. coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie (efectul obligatoriu al circumstanţelor atenuante se converteşte într-un efect facultativ). executarea pedepsei la locul de muncă. pedeapsa aplicată nu poate depăşi 25 de ani. 86¹ şi următoarele. poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate pe o anumită durată de timp denumită termen de încercare. dacă maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic. 867.2. durata termenului de încercare. dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune şi nici nu s-a pronunţat revocarea măsurii. 72 C. cazurile de revocare şi anulare.pen. art. recidivă şi concurs de infracţiuni. la expirarea căruia. Mijloace de individualizare judiciară a executării pedepsei După stabilirea şi aplicarea pedepsei potrivit criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. operează reabilitarea sa de drept. art.pen.. 81 şi următoarele. potrivit doctrinei. recidivă şi concurs de infracţiuni. aspecte de care ne vom ocupa în continuare. în cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante. art. precum şi efectele definitive constând în reabilitarea de drept a condamnatului.• • • se va stabili ţinându-se seama de: circumstanţele agravante. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată persoanei fizice. În această materie. atenuante şi starea de recidivă. efectul circumstanţelor atenuante este facultativ şi atunci când acestea intră în concurs cu starea de recidivă. instanţa poate continua opera de individualizare şi sub aspectul modului de executare a sancţiunii (pedepsei) aplicate. suspendarea simplă şi suspendarea sub supraveghere – reprezintă mijlocul de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate persoanei fizice prin care instanţa.a. şi nu poate depăşi 30 de ani dacă maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani închisoare. executarea pedepsei într-o închisoare militară. ş. 26 . Mijloacele (sau măsurile) de individualizare judiciară a executării pedepsei sunt: suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată persoanei fizice. în cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor cu privire la circumstanţe agravante. pedeapsa amenzii aplicată persoanei juridice poate fi sporită până la maximul general. în caz de concurs între circumstanţele atenuante şi cele agravante. legiuitorul reglementează condiţiile de dispunere a suspendării – care este o facultate şi nu o obligaţie a instanţei dacă acestea sunt întrunite -.

pronunţă împotriva sa o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. instanţa. În acest sens legea prevede următoarele condiţii: • Pedeapsa aplicată de instanţă – trebuie să fie închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. în cazul executării pedepsei la locul de muncă. în cazul infracţiunii de abandon de familie (infracţiune contra familiei). Acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie motivată. 4 C. Termenul de încercare se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă. 869 alin. fiind atât condiţii obiective (privitoare la condamnare). O altă situaţie specială de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei este prevăzută în art. atunci când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă.pen. 82 – termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii. Pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să aibă o bună 27 . Astfel. chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art..pen. O situaţie specială de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei este prevăzută în art. 4 C. cât şi de ordin subiectiv (privitoare la persoana condamnatului) ce trebuie întrunite cumulativ. 305 alin. termenul de încercare este de un an. 81 C. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea sau închisoarea strictă de cel mult 2 ani.. în afară de cazurile când condamnarea intră în unul din cazurile prevăzute în art. dacă inculpatul trimis în judecată pentru această infracţiune nu s-a împăcat cu persoana vătămată dar în cursul judecăţii şi-a îndeplinit obligaţiile. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se acordă pe o anumită durată de timp care constituie termen de încercare pentru condamnat. caz în care instanţa dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. caz în care instanţa poate dispune această măsură de individualizare.Suspendarea condiţionată a executării pedepsei Condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt prevăzute de art. • Instanţa să aprecieze că scopul pedepsi poate fi atins chiar fără executarea acesteia. iar în cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată constă în amendă.. 38 C. Potrivit legii – art. 81. 81 C. în cazul când stabileşte vinovăţia.pen. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.pen. • Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. (condamnări care nu atrag starea de recidivă). la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.pen.

Din ansamblul reglementărilor în materia acestei instituţii de individualizare judiciară a executării pedepsei. Săvârşirea unei noi infracţiuni în aceste condiţii îi poate atrage celui condamnat. instanţa poate aplica dispoziţiile art. în afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaţii. 83 alin. anularea suspendării are loc dacă se descoperă în termenul de încercare că cel condamnat a mai săvârşit o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. caz în care instanţa poate aplica din nou suspendarea condiţionată a executării pedepsei.conduită şi să nu săvârşească din nou o infracţiune. pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare. care.. În aceste cazuri. Revocarea – ce se datorează unor cauze survenite după dispunerea măsurii în condiţiile legii – nu trebuie confundată cu anularea acestei măsuri ce implică desfiinţarea sa şi care se datorează unor cauze anterioare dispunerii suspendării.pen. Dacă. 1-3 C. starea de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară. beneficiul măsurii aplicate se pierde pe calea revocării. aplicându-se. după caz.. instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei.pen. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. nici suspendarea executării măsurilor de siguranţă). de regulă. prin adoptarea unei conduite contrare. Potrivit art.).pen. instanţa urmând să dispună executarea în întregime a pedepsei (pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune se va cumula cu pedeapsa iniţială pentru care instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării). chiar după expirarea acestui termen (ceea ce rezultă din prevederile art. respectiv o revocare obligatorie şi una facultativă. 81 C. după caz. ar fi exclus dispunerea acestei măsuri. dacă ar fi fost cunoscute de instanţă. Astfel. legea prevede un caz de excepţie – art. atâta timp cât suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării acestora (după cum. săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea măsurii. 85 C. revocarea obligatorie operează dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune cu intenţie şi descoperită în acest interval de timp. 83 alin. desprindem concluzia potrivit 28 . dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depăşeşte 2 ani. Revocarea obligatorie are loc şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. 3 – atunci când infracţiunea nou comisă este săvârşită din culpă. Legea consacră două feluri ale revocării. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă.

precum şi incapacităţile care rezultă din condamnarea suferită. dacă cel condamnat a respectat condiţiile impuse. ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei. în afară de cazul când condamnarea intră în unul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C..pen. intervine reabilitarea de drept. instanţa putând dispune această măsură dacă sunt realizate următoarele condiţii obiective şi subiective: • Pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. Efectele definitive ale suspendării constau. În ceea ce priveşte condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere acestea sunt prevăzute de art. Dacă pe durata termenului de încercare cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.pen. la care se 29 . Acordarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere trebuie motivată. deci. prin suspendarea executării pedepsei închisorii sau achitării amenzii pe durata termenului de încercare.căreia suspendarea condiţionată a executării pedepsei este incidentă în cazul anumitor categorii de condamnări de gravitate relativă uşoară [vezi condiţiile de aplicare] atrăgând ca efecte imediate. suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă de timp (termen de încercare) la expirarea căruia. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere implică – aşa cum rezultă din însăşi denumirea pe care o are – un ansamblu de măsuri de supraveghere la care este supus cel condamnat cât şi anumite obligaţii pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare. provizorii nepunerea în executare a pedepsei definitive. • Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere implică. în esenţă – ca şi suspendarea în formă simplă anterior prezentată -. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi – chiar fără executarea pedepsei – condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. la expirarea termenului acesta este reabilitat de drept. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni. Spre deosebire însă de suspendarea în formă simplă. Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani. în reabilitarea de drept a condamnatului care face să înceteze decăderile şi interdicţiile. 86¹ C. • Instanţa să aprecieze.

tratament sau îngrijire. • să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. • să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule. • să se supună măsurilor de control. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere are loc în aceleaşi condiţii ca şi în cazul suspendării în formă simplă. cu un tratament penal derogatoriu.. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: • să se prezinte. pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă. • să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţa. în prealabil. precum şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.pen. Săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare îi poate atrage celui condamnat. chiar după expirarea acestui termen. precum şi întoarcerea. la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la serviciul de probaţiune sau la alte organe stabilite de instanţă. între 2 şi 5 ani. aceasta revocă suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei. • să comunice informaţii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă. în special în scopul dezintoxicării. cel condamnat este supus unui ansamblu de măsuri de supraveghere şi obligaţii care sunt prevăzute de art. orice schimbare de domiciliu. Astfel. Dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă. Pe durata termenului de încercare. • să nu frecventeze anumite locuri stabilite. calculându-se de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. revocarea obligatorie are loc dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune cu intenţie şi descoperită în acest interval de timp. instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii: • să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. Ca şi în cazul suspendării în formă simplă. la datele fixate. • să nu intre în legătură cu anumite persoane.adaugă un interval de timp stabilit de instanţă. 30 . instanţa urmând să dispună executarea în întregime a pedepsei. • să anunţe. care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. De asemenea. 86³ C. starea de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile. după caz.

de măsuri şi obligaţii care trebuie respectate. nu poate ocupa funcţii de conducere. o serie de limitări şi interziceri de drepturi. durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă şi altele. reprezintă o executare a pedepsei închisorii nu în regim de detenţie. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii cu executarea pedepsei la locul de muncă cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune înainte de a începe executarea sau în timpul executării acestei pedepse îi va atrasă – după caz – starea 31 . aceasta apare ca un antecedent penal. cel condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este reabilitat de drept dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune în termenul de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea acestei măsuri. cu acordul scris al unităţii şi respectarea condiţiilor impuse prin lege. de împrejurările în care a fost comisă. de conduita profesională şi generală a infractorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare. conform art. • cel condamnat să fie apt de muncă şi – totodată – cel în cauză să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. dintre care enumerăm: • pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. ţinând seama de gravitatea faptei. având şi drepturile persoanei încadrate în muncă. dacă apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate. 868 alin 4-6 C.pen. Executarea pedepsei la locul de muncă Executarea pedepsei la locul de muncă este acea instituţie de individualizare judiciară a executării pedepsei. executarea pedepsei poate avea loc în unitatea în care condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau în altă unitate. ci în stare de libertate.pen. Astfel. pe timpul executării (conform art. (condamnări care nu atrag starea de recidivă). implicând.De asemenea. cu anumite limitări. Această măsură de individualizare. Precizăm că.pen. poate dispune această măsură. şi privesc: • pedeapsa aplicată de instanţă trebuie să fie închisoarea de cel mult 5 ani sau – în caz de concurs de infracţiuni – o pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare. 868 alin. 867 C. cum sunt.). Condiţiile de aplicare a executării pedepsei la locul de muncă sunt prevăzute de art. în afară de cazul în care condamnarea intră în unul din cazurile prevăzute în art. prin care instanţa. însă. • pe durata executării pedepsei este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă. prin particularităţile privitoare la modul de executare.pen.. 1 C. producând toate consecinţele pedepsei închisorii stinse prin executare. spre exemplu: condamnatul nu poae fi promovat. după împlinirea duratei executării pedepsei. 38 C. în toate cazurile.

8610 C. Dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei executării pedepsei condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune. 4 C.. cazuri în care se dispune executarea pedepsei întrun loc de deţinere. denumită „încetarea executării pedepsei”. 39 C. în acest din urmă caz pedeapsa aplicându-se potrivit dispoziţiilor art. îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare.de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară.pen. revocarea este obligatorie atunci când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă. În acest caz revocarea nu mai are loc şi pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.pen. 869 alin. Spre deosebire de revocarea executării pedepsei. a dat dovezi temeinice de îndreptare. anularea acestei măsuri constă în desfiinţarea hotărârii prin care s-a dispus executarea în acest mod a pedepsei. pe durata executării. În reglementarea executării pedepsei la locul de muncă legiuitorul actual a prevăzut şi o instituţie complementară. dacă cel condamnat a comis o nouă infracţiune în acest interval de timp. şi urmând a se executa într-un loc de deţinere. prevăzută potrivit dispoziţiilor art. 8611 C. pedeapsa se va stabili – după caz – potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. pedeapsa urmând a se aplica potrivit regulilor de sancţionare a recidivei (art. De asemenea. instituţie care apare ca un corespondent al instituţiei liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie. 61 C. 40 C. Executarea pedepsei într-o închisoare militară Un alt mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei având în 32 . aşa cum prevede art. a avut o bună conduită. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă. Dimpotrivă. sau.pen. Beneficiul măsurii se pierde pe calea revocării. în mod corespunzător.. Revocarea este facultativă dacă cel condamnat se sustrage de la prestarea activităţii sau nu-şi îndeplineşte. pedeapsa se consideră executată. ale art. instanţa putând dispune fie menţinerea acestei instituţii fie revocarea ei.). instanţa poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă. a fost disciplinat şi stăruitor.pen. Astfel. după caz. instanţa poate dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. i se va reţine în sarcină o pluralitate de infracţiuni. care apare ca o sancţiune a nerespectării condiţiilor impuse de lege. la cererea conducerii unităţii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea.pen. în condiţiile art. dacă măsura a fost luată fără îndeplinirea condiţiilor legale. Dacă cel condamnat a executat o anumită o parte din pedeapsă (cel puţin 2/3 din durata pedepsei).pen.

cum ar fi: „săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra”. 7 C.). 62 alin. 4 C. 2.3. „săvârşirea infracţiunii asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani”. Perspective legislative Noul Cod penal reglementează individualizarea pedepselor în Titlul III. este lărgit cadrul legal al circumstanţelor legale atenuante obligatorii (se introduc noi împrejurări. respectiv „săvârşirea faptei cu un mobil sau scop care pune în evidenţă pericolul redus al persoanei făptuitorului” şi situaţia în care „dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fapta prezintă o gravitate redusă”). cât şi al circumstanţelor agravante obligatorii (se introduc noi împrejurări. instanţa să o dispună.vedere condamnări de gravitate redusă suferite de anumite persoane – militari în termen – îl reprezintă executarea pedepsei într-o închisoare militară. 87 şi următoarele.). Spre deosebire de actuala reglementare. 62 alin. pedeapsa se execută într-un loc de deţinere (art. 13 C. dacă în timpul executării pedepsei militarul săvârşeşte din nou o infracţiune – şi care. Distinct de această situaţie. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deţinere (art. În cazul în care. • pedeapsa aplicată condamnatului militar în termen (calitate existentă la data săvârşirii infracţiunii sau a judecăţii ori după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare) să nu depăşească 2 ani. 40. înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară. în funcţie de împrejurările cauzei şi persoana condamnată. În acest sens menţionăm: atenuarea obligatorie a pedepsei prin efectul 33 .pen. în cazul infracţiunii de absenţă nejustificată. care are loc dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: • executarea pedepsei într-o închisoare militară să fie prevăzută de lege (spre exemplu. condamnatul a fost trecut în rezervă. cel condamnat este reabilitat de drept. fiind reglementate într-o manieră nouă şi efectele atrase de acestea asupra pedepselor. sau după graţierea totală ori după graţierea restului de pedeapsă.) sau când nu este prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă.pen.pen. Capitolul VI din Partea Generală. 39 sau ale art. după caz îi poate atrage starea de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară – instanţa care pronunţă condamnarea aplică dispoziţiile art. art. 2 C. După executarea pedepsei într-o închisoare militară potrivit art. conform art.pen. arestare sau executarea pedepsei” şi altele). 62 alin. 331 alin. Buna comportare pe durata executării pedepsei într-o închisoare militară atrage reducerea corespunzătoare a acesteia. „săvârşirea infracţiunii pentru a se sustragere pe sine sau pe altul de la urmărire.

). starea de minoritate reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei – în condiţiile art. persoanelor care.). avem în vedere. în limitele reduse potrivit art. 109 alin. instanţa urmând să aplice prevederile efectelor acestor circumstanţe după cum unele sau altele au caracter preponderent. introducând două noi mijloace de individualizare: renunţarea la pedeapsă şi amânarea aplicării pedepsei. noul Cod penal menţine măsura suspendării simple (sub supraveghere) a pedepsei. cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii. iar în caz de echivalenţă a acestora pedeapsa aplicându-se făcându-se abstracţie de cauzele de agravare sau atenuare. au împlinit vârsta de 18 ani în timpul judecării cauzei. măsurile educative nu pot fi luate decât faţă de persoane care au calitatea de minori la data pronunţării lor.măsură educativă sau pedeapsă – se ţine seama de 34 . După cum am precizat. Se menţine.2 C. 1 C. Fiind sancţiuni de drept penal specifice infractorilor minori.pen. executarea pedepselor aplicabile infractorilor minori cât şi particularităţile privind individualizarea executării pedepselor în cazul acestora). 3.pen. legea consacră un regim mixt de sancţionare prin măsuri educative şi pedepse – având caracter prioritar măsurile educative (aplicabile exclusiv minorilor care răspund penal) –. dar se renunţă la instituţia executării pedepsei la locul de muncă. reglementarea nouă în caz de concurs între cauzele de atenuare şi cele de agravare. Regimul de sancţionare a infractorilor minori Sub aspectul naturii juridice. Codul penal din 2004 extinde cadrul legal destinat individualizării executării pedepsei. pedeapsa aplicându-se numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului (art. Starea de minoritate – cauză de diferenţiere a răspunderii penale – se reflectă în regimul specific de sancţionare care este un regim mixt. nu li se pot aplica decât pedepse (dar. Cu referire la instituţiile de individualizare judiciară a executării pedepsei. deşi au comis infracţiunea în timpul minorităţii. introducând şi o nouă formă a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. 100 alin. instituţia executării pedepsei într-o închisoare militară. cât şi pe planul executării sancţiunilor aplicabile (sub acest din urmă aspect. de asemenea.circumstanţelor atenuante legale şi atenuarea facultativă în cazul circumstanţelor atenuante judiciare. 50 C. La alegerea sancţiunii . alcătuit din măsurile educative sau pedepse.pen. în special.dar şi o cauză de diferenţiere a răspunderii penale a acestei categorii de infractori – minori răspunzători penal – în raport de răspunderea penală angajată de infractorii majori. care reglementează minoritatea făptuitorului .

• internarea într-un institut medical-educativ. care înscrie aceste criterii). după cum am menţionat deja.) urmează măsurii mustrării în ordinea gravităţii – fiind o măsură educativă neprivativă de libertate şi implicând supravegherea deosebită realizată asupra minorului de anumite categorii de persoane. în prezenţa minorului care trebuie să asculte dojana şi celelalte sfaturi ale instanţei.pen. Potrivit art. 3. în sfătuirea minorului de a se purta în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare. Din practica instanţelor noastre penale semnalăm. de dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului. de starea fizică. şi anume: de gradul de pericol social al faptei săvârşite. de comportarea lui.) este cea mai uşoară măsură educativă şi constă în dojenirea minorului. Mustrarea (art. atrăgându-i-se totodată atenţia că. 101 şi următoarele) şi reprezintă acele sancţiuni de drept penal ca măsuri specifice ce pot fi atrase în sancţionarea minorilor care răspund penal pentru infracţiunile comise. 101 C. 1 teza a II-a C.1. Mustrarea este eficientă în cazul sancţionării unor infracţiuni de o gravitate scăzută. De pe poziţia contrară. sunt prevăzute limitativ măsurile educative care se pot lua faţă de minor: • mustrarea. ceea ce rezultă din ansamblul reglementărilor în materie. în legătură cu această măsură educativă. cu orientarea dominantă în acest sens. nu pot fi luate faţă de persoane care nu au calitatea de minor şi la data pronunţării. 100 alin. 102 C. ne raliem. în şedinţa în care s-a executat hotărârea. • internarea într-un centru de reeducare. dacă va săvârşi din nou o infracţiune.pen. 103 C. problema controversată referitoare la posibilitatea aplicării mustrării faţă de un infractor care a depăşit vârsta majoratului la data aplicării hotărârii. Libertatea supravegheată (art. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă. • libertatea supravegheată. comise de infractori minori primari şi se execută de îndată. inclusiv aceasta (fără durată de executare în timp). punctului de vedere care susţine opinia conform căreia măsurile educative.pen. Măsurile educative Măsurile educative sunt reglementate în lumina Titlului V al părţii generale a Codului penal (art. pe o anumită durată de timp (care curge de la data punerii în executare a 35 .anumite criterii prevăzute expres de lege.pen. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. de condiţiile în care a fost crescut şi a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului (conform art.

Astfel. părinţilor minorului. cât se va afla sub supraveghere deosebită. pentru luarea acestei măsuri educative este necesar ca. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. de preferinţă unei rude mai apropiate. Săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de un an face să se nască o pluralitate de infracţiuni. condiţie ce rezultă din durata de executare a măsurii (1 an). minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. celui care l-a adoptat sau tutorelui. Dacă pe durata executării acestei măsuri. instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului. unei persoane de încredere. înfietori sau tutore şi – numai în măsura în care aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare – instanţa va putea încredinţa supravegherea minorului unor persoane de încredere (de preferinţă rude apropiate).măsurii) în condiţiile prevăzute de art. minorul să nu fi împlinit încă vârsta majoratului. privitoare la persoana minorului cât şi la persoanele cărora li se încredinţează supravegherea acestuia. instanţa penală urmând să dispună această sancţiune dacă sunt îndeplinite condiţiile ce reies din textul legal menţionat. 36 .6 C. ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare. Potrivit legii instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile consacrate potrivit art. printr-o enumerare limitativă: părinţi. pe timp de un an. instanţa revocă măsura şi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Supravegherea poate fi încredinţată. ceea ce atrage revocarea şi tratamentul penal instituit de legiuitor potrivit dispoziţiilor art. respectiv măsura internării într-un centru de reeducare şi cea a internării într-un institut medical-educativ. Măsura educativă a libertăţii supravegheate este eficientă în cazul sancţionării infracţiunilor de gravitate medie.pen. 103 care dispune: „Măsura educativă a libertăţii supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate. În ceea ce priveşte persoanele cărora instanţa le poate încredinţa supravegherea minorului. mai exact să nu fi depăşit vârsta de 17 ani. sub supraveghere deosebită. 3 atrăgând totodată atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. la data pronunţării. după caz. 103 alin. ori unor instituţii specializate în supravegherea minorilor (Serviciul de Probaţiune – Legea nr. fiind excluse atât starea de recidivă cât şi pluralitatea intermediară. la cererea acesteia. 123/2006). pe acelaşi interval de timp. Legea prevede şi două măsuri educative privative de libertate. 103 alin. prin lege se instituie o anumită ordine de preferinţă..

dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării. instanţa poate să dispună revocarea.2. Internarea într-un institut medical-educativ (art. La data când minorul devine major.). instanţa poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani. 104 C. 105 C. pen. care prezintă un caracter condiţionat de trecere a cel puţin un an de la data internării şi de dovezile temeinice de îndreptare. de sârguinţă la învăţătură şi însuşirea pregătirii profesionale.Internarea într-un centru de reeducare (art. instanţa poate dispune prelungirea internării acestuia pe o durată de cel mult 2 ani. dispunând ridicarea instanţa poate. iar dacă minorul săvârşeşte din nou o infracţiune – funcţie de aprecierea instanţei.) Internarea într-un institut medical-educativ este o măsură educativă privativă de libertate având un caracter mixt care se ia faţă de minorul care. 106 C. Ca şi în cazul măsurii internării într-un centru de reeducare. In materia acestei sancţiuni cu un caracter privativ de libertate. 108 alin. 108 alin. Dacă în perioada internării într-un institut medical-educativ minorul săvîrşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii instanţa revocă internarea (art. 3. infractorilor 37 . pen. însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani.). instanţa va proceda conform dispoziţiilor legale (vezi în acest sens art. 106 C. iar la data când minorul devine major.pen.). Pedepsele aplicabile infractorilor minori Dintre categoriile de pedepse care se aplică persoanei fizice. din cauza stării fizice sau psihice are nevoie de tratament medical şi de un regim special de educaţie. dacă pe perioada liberării minorul adoptă o conduită necorespunzătoare. de unde rezultă că la data aplicării acesteia făptuitorul trebuie să fie minor. dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării (conform art. respectiv că este sau nu cazul să i se aplice o pedeapsă -. 2 teza a 2-a). Măsura trebuie să fie ridicată însă de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Măsura se ia pe timp nedeterminat însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. legiuitorul reglementează şi instituţia liberării. denumită liberarea minorului înainte de a deveni major. să ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare (art.) Internarea într-un centru de reeducare constituie măsură educativă cea mai severă care se ia faţă de minorul infractor în privinţa căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare în scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. pen. pen. dacă e cazul. 2 C. în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea de pedepse. internarea într-un institut medical-educativ se ia pe timp nedeterminat.

109 alin. 1101 C. 71 alin. condamnările pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă. pedepse ale căror limite se reduc la jumătate. 4 C. 38 alin. în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani. 1 lit. – suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. 1 că pedepsele ce se pot aplica minorilor sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani. 71 raportat la art.3. 72 C. a. b şi art. acestea îşi produc efectele prevăzute de lege în raport de limitele reduse potrivit stării de minoritate. iar în urma reducerii.pen. 64 lit. d din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori.art. Dacă pentru infracţiunea săvârşită de infractorul minor se constată existenţa unor cauze sau circumstanţe agravante sau atenuante.minori le sunt aplicabile doar pedepsele principale – privarea de libertate sub forma închisorii sau amenda penală – însă limitele minime şi maxime speciale se reduc la jumătate şi pedepse secundare reprezentate de pedepsele accesorii. de asemenea potrivit art. fiind consacrate dispoziţii mai avantajoase (termenele de încercare sunt reduse). De asemenea. Pentru a ocroti persoana minorului şi a o feri de consecinţele ce decurg din condamnare. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică acestei categorii de infractori atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită această pedeapsă. minorului i se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani. pen. 3 cu referire la art. Instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei în formă simplă se 38 . pen. 109 alin. instanţa putând dispune – dacă sunt întrunite condiţiile legii – art. Secţiile Unite au decis că pedeapsa accesorie prevăzută de art. 51 din 4 iunie 2007. care înscrie prin dispoziţiile alin. 81 şi art. Pedepsele pentru minori sunt reglementate potrivit art. pedepsele secundare ca pedepse complementare (interzicerea unor drepturi şi degradarea militară) nu se aplică minorului potrivit dispoziţiilor art.. 109 C. 64 lit. 3 care dispune în acest sens În ceea ce priveşte însă pedepsele secundare ca pedepse accesorii. Particularităţi privind individualizarea pedepselor în cazul infractorilor minori La stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru infractorii minori se ţine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei din art. atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei. prin Decizia nr. legea a inserat prevederea . 3. – potrivit căreia condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. a C.pen. pen.

Potrivit dispoziţiilor legale odată cu suspendarea simplă aplicată minorului în condiţiile art. de regulă. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. conform art. 75 din 5 noiembrie 2007 Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că dispoziţiile art. 1181 (dispoziţii generale şi regimul măsurilor de siguranţă).legiuitorul înscrie o altă instituţie denumită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. 103 (ce reglementează măsura educativă a libertăţii supravegheate). respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. . 1101 din Codul penal se interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicată inculpatului minor. 3. 1 din Codul penal. pen. spre exemplu: actele de clemenţă nu 39 . pe o perioadă nedeterminată.poate dispune şi în cazul infractorilor minori. Măsurile de siguranţă Măsurile de siguranţă sunt reglementate în lumina dispoziţiilor Titlului VI al părţii generale a Codului penal.” 4. pen. anumite instituţii de drept penal nu funcţionează în cazul măsurilor de siguranţă. 862 alin. cât timp subzistă starea de pericol. 1101 C. instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod şi nu potrivit art. putând stabili pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. condiţiile mai favorabile fiind prevăzute de art. aplicându-se pe lângă o pedeapsă sau ca sancţiune de sine-stătătoare. Ca sancţiuni de drept penal. 863 (ce reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere). dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. Spre deosebire de pedepse. Prin Decizia nr.110. termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani fixat de instanţă iar dacă pedeapsa aplicată este amenda termenul de încercare este de 6 luni. măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. iar temeiul dispunerii acestor sancţiuni rezidă în starea de pericol pe care o prezintă persoana ce a comis fapta prevăzută de legea penală (sau infracţiunea). încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. care prevede că în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicată minorului. 110 C. instanţa poate dispune pe durata termenului de încercare. având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranţă au un caracter preponderent preventiv. 103 alin. Conform articolului imediat următor – art.

atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate. ceea ce este valabil şi în cazul măsurii internării medicale (art. până la însănătoşire.pen.pen. prezintă pericol pentru societate. Dacă persoana obligată la tratament medical este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate (deci fapta comisă constituie infracţiune. a persoanei care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală. Potrivit art. Când persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical nu se prezintă regulat la tratament. 113 C.. iar măsura se aplică pe lângă o pedeapsă). 113 alin. Măsurile de siguranţă cu caracter medical Obligarea la tratament medical (art. reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă etc. 4). stupefiante sau alte asemenea substanţe. suspendarea condiţionată a executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere) nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă. 114 C.) constă în privarea de libertate prin internarea într-un institut medical de specialitate. 114 alin. • măsuri de siguranţă restrictive de drepturi şi de libertate. 112 C. • interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. 2). tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei. • expulzarea străinilor.produc efecte asupra măsurilor de siguranţă. Internarea medicală (art. 2). • interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. 113 alin. • interzicerea de a se afla în anumite localităţi. măsurile de siguranţă sunt: • obligarea la tratament medical. • măsuri de siguranţă cu caracter patrimonial. în urma clasificării măsurilor prevăzute de lege în: • măsuri de siguranţă cu caracter medical. Măsurile de siguranţă cu caracter medical se iau pe o durată 40 . Legea prevede că măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii (art.) constă în obligarea persoanei care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală de a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. se poate dispune internarea medicală (art. o meserie ori o altă ocupaţie. • confiscarea specială. dacă din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool. Doctrina penală reţine următoarele categorii de măsuri de siguranţă. de regulă. • internarea medicală.pen.

1 lit. conform dispoziţiilor art. 2). 115 C. 116 care prevede: Dacă instanţa constată că prezenţa unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii de cel puţin un an în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi constituie un pericol grav pentru societate.) se distinge prin unele caracteristici proprii.nedeterminată şi încetează odată cu însănătoşirea persoanei. 3). poate lua faţă de aceasta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare (alin. legea stabilind anumite condiţii în acest sens cât şi durata de aplicare a măsurii. meserii sau alte ocupaţii şi prezintă o stare de pericol ce se datorează uneia dintre aceste cauze. Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii se dispune pe o perioadă nedeterminată. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi (art. 64 alin. Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii nu trebuie confundată cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi (conform art. 116 C. Dacă s-a dispus măsura obligării la tratament medical. se poate înlocui cu măsura internării medicale. Măsurile de siguranţă restrictive de drepturi şi de libertate Interzicerea unei funcţii sau profesii (art.pen. putând fi luată în cazul săvârşirii unei fapte ce constituie infracţiune şi aplicându-se pe lângă o pedeapsă. date fiind temeiurile diferite ale acestor sancţiuni. Condiţia ca făptuitorul să fi fost condamnat pentru alte infracţiuni nu se cere când se pronunţă o condamnare mai mare de 5 ani. c – dreptul de a ocupa o funcţie. de a exercita o profesiune sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii).) se poate dispune când făptuitorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită incapacităţii. 115 alin.pen. Prelungirea nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial (alin. după trecerea unui termen de cel puţin un an. Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 5 ani şi poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii. In cazul anumitor 41 . poate fi înlocuită cu obligarea la tratament medical. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare (art. prin lege fiind prevăzut că ea poate fi revocată la cerere. 2). respectiv vinovăţia persoanei în cazul pedepsei şi starea de pericol în cazul măsurii de siguranţă. Dacă s-a dispus măsura internării medicale şi se constată o ameliorare considerabilă. dar boala se agravează.

furt sau viol) măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată. Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 2 ani. În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii.) este măsura de siguranţă care se ia în vederea înlăturării unei stări de pericol ce decurge din deţinerea anumitor categorii de bunuri prevăzute de lege. după trecerea unui termen de cel puţin un an. 1181 C. 116 alin. respectiv: 42 .pen. 1). Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată (art. 4). 2).pen. de asemenea.) se distinge. Statul în care persoanele urmează să fie expulzate este statul al cărui cetăţean este infractorul sau statul pe teritoriul căruia îşi are domiciliul. la cererea părţii vătămate (alin. 4). poate lua faţă de această persoană măsura interzicerii de a reveni în locuinţa familiei. constând în interzicerea de a rămâne pe teritoriul ţării. Măsuri de siguranţă cu caracter patrimonial Confiscarea specială (art. 117 alin.pen. 118 C. prin unele caracteristici proprii. durata sau cuantumul acesteia şi chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni (a se vedea în acest sens art. putând fi luată în cazul săvârşirii anumitor fapte ce constituie infracţiuni şi aplicându-se pe lângă o pedeapsă. Măsura poate fi revocată la cerere sau din oficiu. Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. conform dispoziţiilor art. Expulzarea (art. 117 C. constituie un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei. 5). 3). 116 alin. a persoanei condamnate la pedeapsa închisorii de cel puţin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice şi psihice săvârşite asupra membrilor familiei. aceste persoane nu vor fi expulzate dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi expulzat (art. dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. 155 alin.) poate fi luată faţă de cetăţeanul străin sau apatridul care nu domiciliază în ţară care a comis o infracţiune. în locuinţa familiei.infracţiuni limitativ prevăzute de lege (cum ar fi spre exemplu infracţiunile de tâlhărie. 1181 care prevede: Dacă instanţa constată că prezenţa. aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei (alin. excepţie făcând (şi) măsura interzicerii de a se afla în anumite localităţi (conform art. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare (art. legea stabilind anumite condiţii în acest sens cât şi durata de aplicare a măsurii. datorită stării de pericol pe care o prezintă.

combinarea sau prelucrarea altor materiale. iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor. bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor.a. prin echivalent bănesc. măsura impunându-se atunci când între fapta penală comisă şi cea de folosire a mijlocului de transport există o legătură indisolubilă. Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea. ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia. Potrivit doctrinei bunurile produse în scopul pregătirii infracţiunii sunt bunuri create de infractor prin transformarea. furt ş. Din practica instanţelor noastre penale rezultă măsura confiscării speciale cu privire la autovehicolul care a servit la săvârşirea infracţiunilor de omor. Bunurile modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni au existenţă materială anterioară infracţiunii însă sunt supuse unor operaţiuni de modificare sau adaptare pentru a le face mai eficiente în vederea atingerii scopului infracţional. In cazul acestei categorii de bunuri – bunuri care au fost folosite în orice mod la săvârşirea unei infracţiuni – dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faşă de natura şi gravitatea infracţiunii se dispune confiscarea în parte. iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă. se confiscă echivalentul în bani al acestora. substanţe care îşi pierd identitatea iniţială intrând în componenţa unui nou produs. modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni dacă au fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. bunurile produse. în orice mod. Dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu sunt ale infractorului. Bunurile cuprinse în această categorie sunt bunuri care nu au avut o existenţă anterioară faptei fiind create. produse sau fabricate prin acţiunea ce constituie elementul material al faptei bunurile care au fost folosite. se confiscă echivalentul în bani al acestora. la săvârşirea unei infracţiuni dacă sunt ale infractorului sau dacă aparţinând altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.. Dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu sunt ale infractorului. 43 . modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului.bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

pen. de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale. Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă. 4 şi 5).278/2006 au fost completate prevederile art. Bunurile cuprinse în această categorie sunt bunuri preexistente săvârşirii faptei şi care ajung în posesia infractorului prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Prin Legea nr. bunurile a căror deţinere este interzisă de lege. ce reglementează această măsură cu dispoziţii exprese privind confiscarea prin obligarea la plata echivalentului bunurilor confiscabile sau confiscarea altor bunuri de aceeaşi valoare (a se vedea în acest sens art. măsura confiscării speciale are caracter definitiv şi este irevocabilă. 118 C. prin legea menţionată s-a reglementat expres individualizarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale conform dispoziţiilor alineatului final care prevede că instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte dintre mijloacele de existenţă.bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. 44 . De asemenea. 118 alin.

în acest sens. „in personam”. la naşterea stării de recidivă în raport de instituţia graţierii sau de intervenirea prescripţiei executării pedepsei. după întinderea efectelor pe care le produce (graţierea totală sau parţială ori comutare de pedeapsă). partea din termenul de încercare care reprezintă durata 45 . menţionăm de asemenea reglementarea prin Legea nr.1 teza a 2-a) care înlătură executarea pedepsei pronunţate şi celelalte consecinţe ale condamnării. Ca efect al unui act de graţiere se înlătură executarea totală (remitere de pedeapsă) sau parţială (reducere de pedeapsă) a pedepsei principale ori are loc comutarea acesteia într-o pedeapsă mai uşoară. operând înlocuirea cu o pedeapsă mai uşoară). a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară (când nu se înlătură executarea. cauzele reprezentate de graţiere şi prescripţia executării pedepsei înlătură numai executarea pedepsei. Graţierea Graţierea este un act de clemenţă care se acordă de către forul legiuitor prin lege organică (graţierea colectivă) sau de către Preşedinte prin decret prezidenţial (graţierea individuală) prin care se dispune înlăturarea. spre exemplu. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării acesteia. Acestor cauze li se poate alătura şi amnistia postcondamnatorie (art.CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei sunt consacrate în lumina Titlului VII al părţii generale a Codului penal şi sunt reprezentate de graţiere şi prescripţia executării pedepsei. În acest caz. în unele cazuri putând avea şi un caracter obiectiv având în vedere persoana. materia recidivei cu referire. Se observă că. pe de altă parte. cei condamnaţi pentru anumite infracţiuni. privitor la condamnările care nu atrag starea de recidivă printre care se înscriu şi cele pentru infracţiuni amnistiate]. Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. însă condamnările rămân ca antecedente penale [a se vedea. de regulă. în totul sau în parte. Literatura penală descrie diferite feluri ale graţierii în raport cu persoanele cărora se acordă (graţiere colectivă sau individuală). Graţierea operează. 119 alin. spre deosebire de aceasta. pe de o parte. 120. după cum actul de graţiere impune sau nu realizarea unor condiţii pentru incidenţa sa (graţierea necondiţionată sau condiţionată) – [a se vedea pe larg dezvoltarea ideilor din doctrină]. 1. In Codul penal graţierea îşi găseşte reglementarea în art.

Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare. cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului acesteia – este cauza de înlăturare a executării pedepsei după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de la data pronunţării hotărârii de condamnare. termene ce se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. ce cuprind dispoziţii privitoare la termenele de prescripţie. se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată (art. 126 C. cu excepţia pedepselor pronunţate pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii (art. 120 alin. plus durata pedepsei închisorii stricte sau închisorii care urmează a fi executată.pen. graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative (art.). respectiv a obligaţiei celui condamnat de a o executa. temenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: • 20 de ani. De asemenea. 3 C.3 C.). în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea. când pedeapsa care urmează să fie executată este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani. ceea ce trebuie să conducă la corecta delimitare a acestor două cauze [subiect de reflecţie1. 120 alin. pen. 2.2 C. 3.4 C.pen. Executarea pedepsei închisorii atunci când aceasta înlocuieşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă se prescrie în 20 de ani. dar nu mai mult de 15 ani. prin stingerea dreptului statului de a impune executarea pedepsei. 125 alin. • 5 ani.). Potrivit art. Prescripţia executării pedepsei Instituţia prescripţiei executării pedepsei – prevăzută de art. în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere (art. 120 alin. sunt prevăzute termenele de prescripţie a executării pedepsei.pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător.pen. Prescripţia executării pedepsei înlătură executarea pedepsei principale. 125-128 C.. având o durată diferită în funcţie de pedeapsa aplicată.1. Din această prezentare sumară a graţierii şi a efectelor (limitelor efectelor) pe care le produce se desprind atât asemănări cât şi deosebiri în raport de clemenţa sub forma amnistiei intervenită după condamnare (postcondamnatorie). Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată. • 3 ani.pen. Astfel. iar în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere) de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă – conform art.pen. 46 . 2). Graţierea nu produce efecte nici asupra despăgubirilor civile. în cazul când pedeapsa este amenda. 126 alin.

pen.). 129). 47 .). 127 C. spre exemplu. după începerea executării pedepsei ceea ce face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii de la executare (art. însă nu are efecte asupra pedepselor complementare şi nici asupra măsurilor de siguranţă.pen. începând să curgă un nou termen de prescripţie de la data săvârşirii noii infracţiuni. 453 şi 455 C. prescripţia îşi reia cursul. Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a căror activitate nu poate fi suspendată se prescrie într-un termen de 3 ani care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată.pr. Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală (art. executarea pedepsei poate fi suspendată în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei consacrate prin dispoziţiile art.11 C. Cursul termenului prescripţiei executării se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni. 128 alin..pen. Din ziua în care a încetat cauza de suspendare.). Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin sustragerea de la executare.pen.Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori (art. Termenul de prescripţie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani (125 alin.2 C. Prescripţia executării pedepsei înlătură executarea pedepsei principale (cu excepţia infracţiunilor imprescriptibile).

[Pornind de la aprecierea doctrinei că reabilitarea produce efecte mai întinse.pen.1 teza a 2-a C. Sub aspectul naturii juridice. Legea reglementează două forme (feluri) ale reabilitării. Cap. 119 alin.IV. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII 1. din punct de vedere moral şi social. în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege (reabilitarea judecătorească). Instituţiei reabilitării – cauză care înlătură consecinţele condamnării – i se poate alătura şi amnistia intervenită după condamnare (postcondamnatorie) care are ca efect înlăturarea executării pedepsei. termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi începe să curgă de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse).). Reabilitarea este definită în literatura de specialitate ca fiind instituţia prin care fostul condamnat este reintegrat total în societate. Reabilitarea – scurtă caracterizare În lumina Titlului VII. respectiv reabilitarea de drept (sau legală) cu o sferă de aplicare mai restrânsă. a situaţiei pe care a avut-o înainte de condamnare. 2. • este indivizibilă. Formele reabilitării 48 . • produce efecte pentru viitor. IV al părţii generale a Codului penal sunt reglementate cauzele care înlătură consecinţele condamnării reprezentate de cele două feluri ale reabilitării: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească. precum şi a consecinţelor condamnării (art. reabilitarea este o cauză legală şi personală care înlătură consecinţele condamnării care prezintă următoarele trăsături: • operează în cazul tuturor condamnărilor indiferent de gravitate. Pentru a opera reabilitarea se cer întrunite anumite condiţii (mai multe în cazul reabilitării judecătoreşti). mai favorabile decât cele ale amnistiei sub diferite aspecte. de reflectat pe marginea unor asemănări/deosebiri între aceste cauze]. în cazul condamnărilor de gravitate scăzută şi reabilitarea judecătorească (sau judiciară) care constituie forma tipică de reabilitare şi are o sferă mai largă de aplicare. însemnând că nu se poate dobândi numai pentru o parte din condamnări. prin înlăturarea pentru viitor a incapacităţilor şi interdicţiilor care decurg din condamnare şi dobândirea. precum şi în cazul condamnărilor succesive suferite de o persoană (în cazul unor condamnări succesive. obţinându-se din oficiu dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege (reabilitarea de drept) sau prin hotărârea instanţei de judecată.

134 alin. • conduita condamnatului care în decursul termenului de 3 ani să nu fi săvârşit o altă infracţiune. 866 C. În acest sens se prevede în art.2.2). Potrivit art.pen. 278/2006 s-a reglementat expres reabilitarea de drept a persoanei juridice care are loc dacă în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau după caz pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată şi persoana juridică nu a mai săvârşit nici o infracţiune (art. Pentru cei condamnaţi la amendă. în măsura în care s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege. reabilitarea de drept este acea formă a reabilitării care se obţine din oficiu.). • termenul de reabilitare care are un cuantum fix de 3 ani şi care se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a stins într-un alt mod. 86 C. caz în care aceasta verifică îndeplinirea condiţiilor legale.pen. odată cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Din textul legal rezultă condiţiile instituite pentru a opera reabilitarea de drept şi care privesc: • condamnarea de gravitate redusă care se reflectă în pedeapsa aplicată de instanţă. Reabilitarea de drept poate fi constatată şi de instanţa de judecată. respectiv amendă sau pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. după executarea pedepsei (în situaţiile prevăzute de lege) sau după graţierea totală ori după graţierea restului de pedeapsă.).pen. 134 alin. după care pronunţă o hotărâre în constatare. • în cazul executării pedepsei într-o închisoare militară. 49 . reabilitarea de drept a persoanei fizice are loc în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an. fiind de reţinut: • reabilitarea în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei (art.). Prin Legea nr.. termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în orice alt mod (alin. 62 alin. prin efectul legii. 1 C.). Reabilitarea de drept Reabilitarea de drept este acea formă a reabilitării ce se obţine din oficiu. pen. (calculul termenului de reabilitare). Aşa cum am precizat. 2 C.pen.1. când cel condamnat este reabilitat de drept (art. 136 C. 5 C.pen. Reabilitarea de drept intervine şi în unele cazuri speciale. • reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. dacă în decurs de trei ani condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune. operând în cazul condamnărilor de gravitate redusă atât pentru persoanele fizice cât şi pentru persoanele juridice.

deoarece. unui termen de 7 ani. implicând ca cel condamnat: • în cursul termenului de reabilitare să nu fi suferit o nouă condamnare. 494 şi următoarele.). în urma unei proceduri desfăşurată în faţa instanţei de judecată. la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare. termenele de reabilitare sunt alcătuite dintr-un interval de timp fix (după caz. ci pe toată perioada scursă de la stingerea pedepsei până când se solicită reabilitarea. • în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani. uneori. în cazuri excepţionale. Condiţiile privitoare la conduita condamnatului – denumite în doctrină şi condiţii de fond – sunt cele reglementate de art. prin lege – art. după trecerea unui de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate. 5 sau 7 ani) la care se adaugă un interval de timp variabil constând în jumătate din durata pedepsei pronunţate de instanţă – rezultând termene astfel compuse. • în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă. Aceste termene se calculează potrivit dispoziţiilor art.2. Procedura reabilitării judecătoreşti este reglementată de Codul de procedură penală potrivit art. • să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste. 137 C. în familie. Doctrina apreciază că această condiţie a bunei conduite (la locul de muncă. Reabilitarea judecătorească operează în cazul condamnărilor pentru care nu operează reabilitarea de drept. la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate. 135 alin. După cum se observă. Procurorul general poate dispune. în funcţie de gravitatea pedepsei stabilită de instanţă. în societate) nu trebuie îndeplinită numai în decursul termenului de reabilitare.2.. comutate sau înlocuite. de 4.. 135 alin. 1 – fiind prevăzute următoarele termene de reabilitare: • în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani. 2 C. • a avut o bună conduită. Reabilitarea judecătorească Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării ce se obţine la cererea condamnatului. precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă. în general.pen. • în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. reducerea termenelor mai sus menţionate (conform art. 136 C.pen.pen. după trecerea unui termen de 5 ani. cel ce o solicită o 50 . după trecerea unui termen de 5 ani. la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.

Indiferent de felul reabilitării – de drept sau judecătorească – efectele sunt aceleaşi şi constau în încetarea decăderilor şi interdicţiilor. 497 C. iar în celelalte cazuri. Când instanţa constată că nu este îndeplinită această condiţie. cererea de reabilitare judecătorească se respinge. dacă ar fi fost cunoscută. reabilitarea nu constituie o repunere totală a condamnatului în situaţia avută anterior condamnării. cu toate acestea. dacă cel condamnat nu întruneşte condiţiile de fond.poate face după un interval mai mare decât cel prevăzut de lege. condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora s-a împlinit termenul de reabilitare sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă (art. precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare.pen. Cererea respinsă ca urmare a introducerii ei înainte de termenul legal poate fi reînnoită după împlinirea acestui termen.) în cazul reiterării unui comportament infracţional. deoarece infracţiunea comisă semnifică o realitate care infirmă buna conduită a persoanei.). poate dispune reabilitarea. De asemenea.pen. se apreciază ca nerealizată această condiţie. legiuitorul reglementează sancţiunea anulării acesteia care intervine atunci când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o condamnare care. Dacă cel condamnat întruneşte toate aceste condiţii.pr. În materia reabilitării judecătoreşti. afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat nu şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnarea. Altfel spus. ceea ce atrage reabilitarea condamnatului. 38 alin. poate fi reînnoită oricând. există unele limite ale efectelor 51 . Aşa cum se subliniază în doctrină. Respingerea cererii de reabilitare pentru lipsa condiţiilor de formă este reglementată de art. caz în care nu se poate face o nouă cerere decât după un termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani şi după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. 2 C. Dimpotrivă. efectele reabilitării nu înseamnă numai înlăturarea consecinţelor de ordin juridic. dar aceasta nu se datorează relei-voinţe a condamnatului..pen. 138 alin. cererea de reabilitare judecătorească se admite. aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii (art. 139). Condiţiile reabilitării judecătoreşti trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. însă. 1 C. După cum s-a arătat. ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare (art. ci şi reabilitarea în plan social şi moral. în situaţia în care cel condamnat a săvârşit o infracţiune care a fost amnistiată sau pentru care a intervenit o altă cauză care înlătură răspunderea penală. • a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.

133 se prevede că reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care făptuitorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale forţelor armate sau de redare a gradului militar pierdut (alin. în art. reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. 52 . limite prevăzute expres de lege. respectiv interzicerea de a se afla în anumite localităţi. De asemenea. 2). Astfel. cu excepţia celei prevăzute în art. d). 112 lit.reabilitării.

2. Ed. Tratat de drept penal. Partea generală. 2007. ediţia a 2-a.1. Ed. vol. 3. Bucureşti. Bucureşti. Hamangiu. 6. 1999. Drept penal. Constantin Butiuc. 53 . 2007. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. Partea generală. 2007. Juridică. Bucureşti. Ştefan Daneş. 3. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Bucureşti. 1998.Beck. Ioana Cristina Morar. Ioana Maria Michinici. Gheorghiţă Mateuţ. Individualizarea judiciară a pedepselor. Bucureşti. Bucureşti. Bogdan N. Editura Universul Juridic. Constantin Sima. Editura Hamangiu. 2. All Beck. Partea generală. Ed. Iancu Mândru. revizuită. Partea generală. C.H. 4. Drept penal. Constantin Bulai. Bucureşti. Constantin Mitrache. 1998. Bucureşti. Partea generală. 4.H. Viorel Paşca. Editura Fundaţiei „Chemarea”. Comentarii şi explicaţii. Legea nr. Ed. Cristian Mitrache. Manual de drept penal. 2007. Dan Hoffman. 2008. Teorie şi practică judiciară. C. Bucureşti. Florin Streteanu. I. Editura Hamangiu. Amnistia şi graţierea. Maria Zolyneak.H. 5. Iaşi. Viorel Paşca. Ortansa Brezeanu. 278 / 2006. Editura All Beck. 2007. 5. Bucureşti. Confiscarea specială în dreptul penal. Vasile Papadopol. Bucureşti. 2008. Codul penal comentat. 2005. Modificările Codului penal. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ (lecturi suplimentare) 1. I. vol. Editura C. Ed. 6. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ Matei Basarab. Editura Universul juridic.Beck.Beck. Bulai. Culegere de practică judiciară. 1999. Minorul şi legea penală.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->