Comentariu literar ,,C ma ile de Grigore Vieru

Poezia ,,C ma ile a ap rut în volumul ,,Numele t u în 1968. Izvor ul de inspira ie pentru Grigori Vieru au fost anii de dup cel de-al doile r zboi mondial, cînd multe mame i -au a teptat în z dar feciorii s i mor i de pe front, multe so ii i-au a teptat so ii s i i mul i copii au a teptat s se întoarc tata. Poezia este receptat ca un strig t de durere, dar i de alarm împotriva r zboiului nedrept, împotriva mor ii. Crea ia se circumscrie în tema preferat a autorului, ce ar putea forma un voluminos ciclu tema Mamei. Ideia poeziei o constitue dragostea etern a mamei pentru feciorul s u mort pe front.

Curentul literar în care se poate înscrie aceast crea ie este expresionismul , deoarece corespunde tr s turilor definitorii ale acestui curent. Este un apel de salvare a omului, a spiritului, a valorilor suflete ti. Se observ întoarcerea spre etern se pune accent pe deta area de lumea real , adic este vizibil preferin a pentru transcendent (dincolo de lumea real ). Compozi ional poezia este alc tuit din dou strofe i 24 de versuri inegale. M rimea versului fiind de 3 i 7 silabe i are o form liber . Poezia nu are rim , iar ritmul corespunde gîndirii i tr irii poetului. Forma modern pe care o folose te Grigori Vieru este o eliberare de la regulile clasice, fiind o cale direct de transmitere a idei i i a sentimentului poetic. Titlul poezie este sugestiv, arat c aici va merge vorba despre anumite c m i, care constitue unicile amintiri despre fiu i unicile lucruri care d u speran e la viitor pentru b tîna mam singuratic în fa a vie ii i a mor ii. Motivele dominante din aceast crea ie sînt motivul: c ma ilor, mamei, speran ei i a r zboiului. Motivul c ma ilor este i titlul acestei poezie. Prin intermediul lui autorul ne vorbes te c speran a nu trebuie s moar niciodat , aceste c ma e simbol izeaz eternul, ve nicia. Faptul c acestea se încep a rupe denot timpul care a trecut i poate c chiar i b trîne ele b trînii care î i a teapt mereu copilul s vin de pe front. Motivul c ma ilor i cel a speran ei sînt într-o strîns corelare, deoarece ultima speran a mamei r mîne c feciorul v-a veni i cînd va fi hor în sat v-a îmbr ca acele c ma e. Motivul mamei r mîne

motivul abordat aproape în toate operele lui Vieru. Fiind acas de mic copil cu mama în sufletul lui mama a r mas unica fiin a propiat pentru el unde mereu î i g sea alinarea i lini tea sufleteasc . Cuvîntul r zboi treze te mereu ni te sentimente urîte, de triste e i duio ie, dar atunci cînd într-o poezie sînt intercalate atît acest motiv cît i motivul mai sus men ionat motivul mamei se creaz o atmosfer mult mai subr , o durere ap s toare. "C ma ile" transmite durerea, jalea mare a mamei nemîngîiate. Motivul cheie îl constituie r zboiul - acest flagel care 1-a secerat i pe feciorul drag al femei. Pentru mama îndurerat , timpul pare a nu mai fi alc tuit din trecut, prezent i viitor. Totul se contope te într-un singur moment cel actual, al a tept rii f r margini. Viitorul pe care ea i l -ar dori r mîne o stare de spirit vag conturat . Primul vers, reluat apoi la mijlocul poeziei, este construit dintr-o propozi ie simpl , succint deci, în care verbul ini ial "a fost" ar p rea s ne conduc spre un basm cu un F t Frumos, i cu o zîn bun . Dar substantivul "r zboi" pe care cade dur accentul, genereaz imediat o atmosfer de gravitate. Leg tura peste timp cu cei c zu i - de regul tineri - pe cîmpul de lupt , este realizat de poet prin ceea ce se mai p streaz în lada amintirilor amare: "c ma i mai vechi, mai noi". Autorul d , astfel, evenimentului evocat un fior duios de intimitate familial . S pt mîn de s pt mîn , sîmb t de sîmb t aceste simple c m i de bumbac sunt mereu i mereu sp late la izvorul ce- i adun apa din lacrimile nesecate ale maicu ei. "De ani prea lungi de-a rîndul", mama, trimis de dor i n dejde, cu c m ile "în poal ", î i îndreapt pa ii spre limpezile unde ale izvorului natal, imaginate ca o fermecat ap vie ce poate reda via a celor tineri, buni i drep i. Cu toate c "De cît au fost, ah, La izvor sp late S-a ros acum uzorul i alb, bumbacul S-a r rit în spate", cu toate c n-au mai fost îmbr cate de mult vreme, mama simte c straiele feciorului ei trebuie s fie, în fiecare moment curate. Rabdarea i se altoie te pe o statornic speran de acea nu se las prada disper rii.

Ca o adev rat mam care a urzit cîndva pînza c ma ilor, i i gase te ra iunea existen ei doar în ideea reîntoarcerei b iatului sau printre feciorii care nu au mai r mas în sat. Doar gîndul înflorit c într-o duminic la hor , îl va putea revedea veselindu-se cu ceilal i tineri, o mai ine înc în via "C ci mîine Fac b ie ii hora-n sat

i fete multe-s Cîte-n flori albine" Mersul ei s pt mînal la izvor se transform într-un ritual, ad pat de o dezn d jnui , iar ac iunea ei nu este altceva decît un ecou al dorului. Imaginea "Cîte-n flori albine'', înso ind constatarea "fete multe-s" are for a generalizatoare, durerea, ca i speran a mamei, fiind nu doar una particular , ci a întregii existen e umane i naturale. Semnifica iile întregii crea ii lirice a lui Gr. Vieru str bat barierele impuse de grani e statale nefire ti, c ci "Acest poet n scut de miresmele i durerile p mîntului s u, a ezat - dup o vorb cunoscut - în calea r ut ilor, nu se ru ineaz s - i poarte tragedia i iubirea pe fa " (Eugen Simion).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful