Nr.
Crt. DENUMIRE AXE
1. Libertate
1. Încă din 1901, își anunțase părinții de
hotărârea sa de a se muta la Paris.
Argumentele familiei de a-l opri la Barcelona
se izbesc de zidul încăpățânării sale. Decizia
lui fusese luată, iar voința de a pleca a rămas
neclintintă. (Deac M., Femeile și operele lui
Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București,
1997, pag.11)
2. Picasso era prea liber în activitatea și
gândirea sa pentru a suporta teoriile și
disciplina impuse din afara atelierului lui. .
(Deac M., Femeile și operele lui Picasso,
Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997, pag.
23)
3. Pictura reprezintă afirmarea independenței
lui creatoare, a libertății șocante și
provocatoare. (Deac M., Femeile și operele
lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București,
1997, pag. 56)
4. Trebuie să profităm de libertate, spunea
Picasso. O avem pe de-a-ntregul. (Parmelin
E., Călătorie prin tărâmul lui Picasso, Ed.
Meridiane, București 1987, pag.83)
Raționalitate
2. 1. […]el mi s-a dezvăluit chiar de la acea
primă întâlnire ca un mare artist intelectual.
[…]. Henry Mahaut (Șoldea I., Picasso –
antologie de texte și de imagini, Ed.
Meridiane, București 1972, pag. 14)
2. Picasso, […] folosește inteligența cea mai
lucidă și mai rafinată ca să defăimeze
aparențele lumii vizibile, înfățișate pare-se
fără legătură, dar supuse unei logici noi, cu
totul internă și arbitrară, care suprapune
peste universul obișnuit unui imposibil și
creează absurditatea vizuală. René Huyghe
(Șoldea I., Picasso – antologie de texte și de
imagini, Ed. Meridiane, București 1972,
pag. 28)
3. Prin creația sa, Picasso descoperea sursele 3.
ascunse care legau omul de real. El rezuma,
Determinism
1. […] dar șapte femei l-au subjugat și înflăcărat
fiecare având caracteristici proprii. Cele șapte
femei au marcat principalele etape ale vieții și
operei lui. (Deac M., Femeile și operele lui
Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997,
pag. 26)
2. Iubirile i-au condiționat operele, forma,
conținutul, expresia, virulența, emotivitatea. În
prezențe lor picta ca un nebun. . (Deac M., Femeile
și operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997, pag. 28)
3. Jacquline a fost atât de perseverentă și de
egoistă, reușind să-l acapareze pe pictor în așa
măsură, încât el nu s-a mai putut lipsi de prezența,
de ajutorul și de activitățile ei. (Deac M., Femeile
și operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997, pag. 161)
4. Dar nu e de mirare că acest bărbat care nu poate
trăi fără o prezență feminină să nu găsească două
mâini destul de devotate pentru a-i cârpi
buzunarele? (Brassaï, Convorbiri cu Picasso și 51
de fotografii ale autorului, Ed. Meridiane,
București, 1975, Pag.108)
Iraționalitate
1. asemenea atator barbați și femei din oțel, Pablo
primea ca pe o catastrofă orice minusculă
imperfecțiune, era înnebunit dacă îl durea
genunchiul. Se vedea erou și martir pentru orice
lucru de nimic. (Parmelin E., Călătorie prin
tărâmul lui Picasso, Ed. Meridiane, București
1987, pag.98)
2.
 în tablou, elementele universului într-o
imagine sintetică. (Deac M., Femeile și
operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997, pag. 60-61)
4. Ceea ce se impune acum este luciditatea
intelectuală, autenticitatea, autoritatea și
măestira sa de desenator, de improvizator.
(Deac M., Femeile și operele lui Picasso,
Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997, pag.
132 )
5. Picasso se angajase total în jocul vieții ca
și în criticarea ei; orice motiv insera în el o
substanță vitală. În acest sens a trăi înseamnă
pentru el, a judeca moral și totodată a face
din orice motiv un instrument al
poeziei(Deac M., Femeile și operele lui
Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București,
1997, pag. 154)
6. Arta sa a avut ca obiectiv codul invizibil al
vizibilului, care definește o stare a lumii,
adică o cultură, dar și o inteligență
atotcuprinzătoare. (Parmelin E., Călătorie
prin tărâmul lui Picasso, Ed. Meridiane,
București 1987)
7. Trebuie să ai curajul vocației tale și
trebuie să ai curajul să-ți traiești vocația.
(Brassaï, Convorbiri cu Picasso și 51 de
fotografii ale autorului, Ed. Meridiane,
București, 1975, Pag.156)
3. Holism Elementarism
1. Întreaga operă a lui Picasso (…) poartă 1.
amprenta unui patetism care, atunci când nu
se dă deoparte în fața tragicului, cedează
locul, uneori, unei răceli indiferente. Maurice
Raynal (Șoldea I., Picasso – antologie de
texte și de imagini, Ed. Meridiane, București
1972, pag. 15)
2.Picasso rămâne personalitatea cea mai 2.
marcantă a vremii noastre. Opera lui
considerabilă, […] este un monument la care
ar fi putut colabora mai multe generații de
arhitecți inspirați și care formează un tot
liric, unde fiecare piatră, numai cioplită cu
finețe, este indispensabilă edificiului. Pierre
Loeb (Șoldea I., Picasso – antologie de texte
și de imagini, Ed. Meridiane, București
1972)
3. Dacă opera, în aparență, e schimbătoare, 3.
ea posedă totuși o adevărată unitate. Pierre
Descargues (Șoldea I., Picasso – antologie
 de texte și de imagini, Ed. Meridiane,
București 1972, pag. 38)
4. La Picasso totul conduce spre pictură.
(Parmelin E., Călătorie prin tărâmul lui
Picasso, Ed. Meridiane, București 1987,
pag.6)
5. Pentru adversari, pentru știutori sau
ignoranți în ale artei, el este arta modernă.
Face parte din viață. marchează timpul.
(Parmelin E., Călătorie prin tărâmul lui
Picasso, Ed. Meridiane, București 1987,
pag.171)
4. Constituționalism Enviromentalism
1. Tatăl era profesor de desen la o școală de 1. Picasso e lipsit de originalitate. Se așează
arte si meserii. […] A contribuit la totdeauna pe lângă opera vreunui bătrân maestru ca
stimularea gustului pentru artă al lui Picasso, Igres sau Lautrec. Nu e statornic și tabloul de azi îl
cu atât mai firesc cu cât Picasso se dovedise contrazice pe cel de mâine. Pierre Descargues
de mic precoce pentru desen. (Deac M., (Șoldea I., Picasso – antologie de texte și de
Femeile și operele lui Picasso, Ed. 100+1 imagini, Ed. Meridiane, București 1972, pag. 38)
GRAMAR, București, 1997, pag. 8)
2.Mediul în care s-a dezvoltat a fost al unei 2. Se îmblânzea însă repede, atunci când se afla în
familii care avea o tradiție și un mare respect apele lui, când îi reușise o pictură sau vânduse o
pentru artă(Deac M., Femeile și operele lui lucrare, și surâsul cald, încrezător în sine, îi apărea
Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, pe față. fem .32
1997, pag. 8)
3. Primise, în realitate, de mic, o educație 3. Timp de cinci ani am fost lipsiți de sărbătoarea
atentă, deoarece în vechea Castilie tradiția națională. Am fost mișcat de acest 14 Iulie de după
nobiliară feudală era prezentă și cultivată în eliberare, așa că l-am picat. (Brassaï, Convorbiri cu
mediul familial. (Deac M., Femeile și Picasso și 51 de fotografii ale autorului, Ed.
operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, Meridiane, București, 1975, Pag.268)
București, 1997, pag. 33)
4. Porumbelul l-a fascinat pe Picasso, așa
cum am arătat, încă din copilărie. Tatăl său
pictase porumbei, folosindu-l pe fiul său la
pictarea picioarelor. (Deac M., Femeile și
operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997, pag. 146)
5. Schimbare Uniformitate
1. Picasso avea să fie puternic impresionat la 1. Totuși, Picasso însuși a afirmat, el nu se
contactul cu viața și cultura din Barcelona. schimbă niciodată; în toate picturile sale trebuie să
Orașul avea să constituie trambulina de pe căutăm aceleași principii de desen, aceleași valori,
care va porni să cucerească lumea făcând aceeași obiective. Herbart Read (Șoldea I., Picasso
marele salt în necunoscutul artei. (Deac M., – antologie de texte și de imagini, Ed. Meridiane,
Femeile și operele lui Picasso, Ed. 100+1 București 1972, pag. 18.)
GRAMAR, București, 1997, pag. 9)
2. Picasso nu putea rămâne prea multă vreme 2.
credincios unui stil ce se potrivea atât de
puțin temperamentului său. Frank Elgar
(Șoldea I., Picasso – antologie de texte și de
imagini, Ed. Meridiane, București 1972,
 pag. 16)
3. Oricum de azi încolo, va fi artistul 3.
rupturilor bruște, făcând salturi înainte și
înapoi, fără ca aceste schimbări subite să se
explice altfel decât prin grija de a face în
orice moment dovada libertății sale. Joseph-
Émilie Muller (Șoldea I., Picasso –
antologie de texte și de imagini, Ed.
Meridiane, București 1972, pag. 26)
4. Perspectiva lineară tradițională fusese
complet îndepărtată, formele erau exprimate
prin planuri geometrizate […]. Deci o totală
schimbare a principiilor picturii tradiționale.
(Deac M., Femeile și operele lui Picasso,
Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997, pag.
53)
5. Picasso nu bănuia că tânăra avea să-i
schimbe total cursul vieții(Deac M., Femeile
și operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997, pag. 30)
6. La el niciodată nimic nu este definitiv.
(Brassaï, Convorbiri cu Picasso și 51 de
fotografii ale autorului, Ed. Meridiane,
București, 1975, Pag.311)
6. Subiectivitate Obiectivitate
1. Ar fi putut obține succese strălucite ca 1.
pictor academist, dacă n-ar fi fost un artist
extrem de serios și devotat lui însuși,
refuzând să-și risipească talentul pentru
succese moderne efemere. Lionello Venturi
(Șoldea I., Picasso – antologie de texte și de
imagini, Ed. Meridiane, București 1972,
pag. 34)
2. N-a urmat cu strictețe decât legile propriei 2.
sale invenții. Dar n-a încetat să predice
libertatea totală a gândirii creatoare pentru
ceilalți. David Douglas Duncan (Șoldea I.,
Picasso – antologie de texte și de imagini,
Ed. Meridiane, București 1972, pag. 40)
3. Picasso trebuie să transforme tot ce atinge, 3.
să facă ceva care să-i aparțină numai lui,
care, fără de el nu ar fi existat. . Joseph-
Émilie Muller (Șoldea I., Picasso –
antologie de texte și de imagini, Ed.
Meridiane, București 1972, pag. 43)
4. Evoluția sa artistică nu a urmărit nici o
ideea sau o dogmă preconcepută. El spunea:
” Nu caut, eu găsesc”. (Deac M., Femeile și
operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997)
 5. Pornirile lui de cuceritor nu au fost
întotdeauna suficient de controlate, el
lăsându-se purtat de pasiuni și subiectivisme.
(Deac M., Femeile și operele lui Picasso,
Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997, pag.
74)
6. Puteți să-l admirați întotdeauna, […], el
pictează cu sângele său. (Deac M., Femeile
și operele lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR,
București, 1997, pag. 174 )
7. Acțiuni generate de stimuli interni
1. Desigur, Picasso a fost și rămâne, înainte
de orice, un pictor; dar o parte din el lucrează
înăuntru său alături de pictor, dându-i
sugestii, împrumutând și alăturându-i-se ca
de la egal la egal. Roland Penrose (Șoldea I.,
Picasso – antologie de texte și de imagini,
Ed. Meridiane, București 1972, pag. 18)
2. Confundă bucuros creația cu născocirea,
așa încât și-a schimbat de mai multe ori stilul
pentru a asculta de impulsurile de moment și
a inventa ceva nou. Lionello Venturi (Șoldea
I., Picasso – antologie de texte și de imagini,
Ed. Meridiane, București 1972, pag. 35)
3. O neliniște interioară îl va chinui
permanent, care va spori cu trecerea anilor și
singurele refugii le va găsi în munca intensă
din atelier și în dragostea pe care o află la
acele femei pentru care va nutri o iubire
intensă, ieșită din comun, posesivă,
desfășurată prin capriciu și constanță. (Deac
M., Femeile și operele lui Picasso, Ed.
100+1 GRAMAR, București, 1997, pag. 24)
Acțiuni generate de stimuli externi
1. În viața sa, întotdeauna ceva avea să intervină,
evenimente politice, relațiile cu femeile,
problemele materiale, descoperirea unor tehnici
artistice necunoscute înaintea sa, ce-i vor schimba
drumul pe care venea pentru a vira în alte direcții.
(Deac M., Femeile și operele lui Picasso, Ed.
100+1 GRAMAR, București, 1997, pag. 9)
2. […] artistul și-a calmat violența emotivă, găsind
accente de seninătate și bucurie nepăsătoare în
reprezentarea vieții circului, acrobaților,
saltimbancilor, călărețelor. Alberto Martini (Șoldea
I., Picasso – antologie de texte și de imagini, Ed.
Meridiane, București 1972, pag. 16)
3. Idolii triburilor primitive din Africa nu i-au fost
de un real folos lui Picasso decât în măsura în care
l-au ajutat să obțină o viziune a lumii în stare să
modifice aspectul și caracterul experienței sale
estetice și să-i ofere o nouă înfățișare a lumii, în
care supranaturalul și experiența se încalcă și
compun prin interferențele lor o realitate. Christian
Zervos (Șoldea I., Picasso – antologie de texte și
de imagini, Ed. Meridiane, București 1972, pag.
18)
4. Dar în această viață întinsă pe 8 decenii, femeile,
[…]au jucat un rol extrem de important și decisiv
ca stimulent și justificare în viața și creația sa.
(Deac M., Femeile și operele lui Picasso, Ed.
100+1 GRAMAR, București, 1997, pag. 25)
5. . Se îmblânzea însă repede, atunci când se afla în
apele lui, când îi reușise o pictură sau vânduse o
lucrare, și surâsul cald, încrezător în sine, îi apărea
pe față. (Deac M., Femeile și operele lui Picasso,
Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997, pag. 32)
6. Lumina este minunată. Ea face să vibreze
acoperișurile, coșurile, zidurile pe care Picasso le
are mereu în față când pictează. (Brassaï,
Convorbiri cu Picasso și 51 de fotografii ale
autorului, Ed. Meridiane, București, 1975,
Pag.155)
8. Homeostazie Heterostazie
1. 1. De la o inimaginabilă mizerie și crudă foamete,
de la anonimatul ucigător, Picasso s-a ridicat la o
totală libertate, la o stare materială opulentă și la o
celebritate universală (Deac M., Femeile și operele
lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997,
pag. 5.)
2. 2. La 13 ani depășise priceperea tatălui său în
știința desenului[…]. (Deac M., Femeile și operele
lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997,
pag. 8)
3. 3. Știindu-se pasăre măiastră, Picasso arde
neîncetat pentru plăcerea neobosită de a se renaște
din propria-i cenușă. René Huyghe ( Șoldea I.,
Picasso – antologie de texte și de imagini, Ed.
Meridiane, București 1972, pag. 27)
4. În toate perioadele (albastră, roz etc.), care țin în
mare măsură de evoluția generală a artelor cât și de
evoluția internă, îi depășește totdeauna pe cei care
urmează aceeași cale cu el. Pierre Descargues
(Șoldea I., Picasso – antologie de texte și de
imagini, Ed. Meridiane, București 1972, pag. 38)
5. Picasso devine generos și-i place să se înconjoare
de scriitori, pictori și amatori de artă. Succesul său
este în creștere. (Deac M., Femeile și operele lui
Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997,
pag. 66)
6. Găsea întotdeauna lucruri care îl împingeau să
caute mai departe. (Parmelin E., Călătorie prin
tărâmul lui Picasso, Ed. Meridiane, București
1987, pag.18)
7. […]și eu îmi spun adesea: Încă nu e bine. Poți să
faci mai bine… Rar mi se întâmplă să mă abțin de a
relua un lucru…[…]. Întotdeauna trebuie să cauți
perfecțiunea…[…]. Pentru mine înseamnă de la o
pânză la alta să merge mereu mai departe, mai
departe, mai departe…(Brassaï, Convorbiri cu
Picasso și 51 de fotografii ale autorului, Ed.
Meridiane, București, 1975, Pag.103)
9. Cognoscibilitate Incognoscibilitate
1. Dar întotdeauna, în schița făcută pe o față 1. Picasso va rămâne omul care trebuie să-și
de masă din hârtie, ca și în pânza meditată schimbe mereu masca pentru a ascunde faptul că nu
îndelung, în obiectul de lut sau din fiare are chip. Și, la urma urmelor, care e adevăratul
vechi, ca și n statuia de bronz, el imprimă Picasso? Cel care a executat tablouri desăvârșite și
acea prezență vrăjită și ironică, tandră și bine migălite – Arlechinul (1917)? […] Sau e cel
crudă, luminoasă și amară – acea a unui om care a executat cei Trei muzicanți mascați?
mare. Claude Roy (Șoldea I., Picasso – Franҫoise Fosca (Șoldea I., Picasso – antologie de
antologie de texte și de imagini, Ed. texte și de imagini, Ed. Meridiane, București 1972,
Meridiane, București 1972, pag. 38) pag. 37)
2. 2. Pentru omul de pe stradă, Picasso a ajuns un fel
 de mit, simbolizând tot ceea ce pare exagerat sau
aiurit în pictura modernă: e un mare mistificator
care a știut să agonisească o avere imensă bătându-
și joc încontinuu de contemporanii săi. Henri
Perruchot (Șoldea I., Picasso – antologie de texte și
de imagini, Ed. Meridiane, București 1972, pag.
41)
3. 3. Picasso are o atitudine de neînțeles. (Deac M.,
Femeile și operele lui Picasso, Ed. 100+1
GRAMAR, București, 1997, pag. 95)
4. Mai mult, afirma că pictura lui o lasă indiferentă,
că nu o epatează valoarea pe care i-o atribuie, ca nu
o înțelege.(Thérèse) (Deac M., Femeile și operele
lui Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997,
pag. 110)
5. Dar Picturile lui Picasso, care au exaltat și
revoltat la timpul lor, reprezintă și azi altceva decât
cunoaștem. (Deac M., Femeile și operele lui
Picasso, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 1997,
pag. 170)
6. în fața dramei el se închide în sine, și nici o forță
de pe fața pământului nu poate să-i străbată
carapacea. Într-o zi, Picasso a spus: ”N-aveți decât
să încercați, hai, dați-i drumul! Dar n-o să reușiți. E
un <<interior>>. (Parmelin E., Călătorie prin
tărâmul lui Picasso, Ed. Meridiane, București
1987, pag.22)
7. Desigur, ușurința lui Picasso, agilitatea sa
minunată de a acoperi o pânză pot ului pe cineva.
Trei tablouri făcute în câteva ore. Dar nu ne facem
noi o idee falsă despre ”tablou” gândindu-ne numai
al acelea care cereau ani de efort și de muncă?
(Parmelin E., Călătorie prin tărâmul lui Picasso,
Ed. Meridiane, București 1987, pag. 217)
8. Omul Picasso era o esenta la fel de concentrata
ca si pictura sa. Fireste ca pentru a o asimila trebuia
sa ai forta si pasiunea de a o sorbi. (Parmelin E.,
Călătorie prin tărâmul lui Picasso, Ed. Meridiane,
București 1987, pag. 103)