Dreptul de copyright: Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.

ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

,

Referenţi ştiinţifici: Profesor metodist Apostol Constantin Colegiul Naţional Alexandru Vlahuţă, Râmnicu Sărat Profesor grad I Stanciu Neculai director Grupul Şcolar Tehnic”Sf. Mc. SAVA”,Berca

2

Dedic această carte elevilor mei de la Grupul Şcolar Tehnic „ Sfântul Mucenic Sava”, Berca.

3

y A(a+ib) c O a b x

A’(a-ib)

4

Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie

În geometria plană, se poate utiliza ca metodă de rezolvare a unor probleme sau teoreme numerele complexe fie sub forma algebrică z=x+iy, fie sub forma trigonometrică z=r e iϕ unde r= z iar

ϕ =arg z întrucât fiecărui punct din plan îi corespunde un număr complex z=x+iy numit afixul punctului respectiv. De asemenea, fiecărui segment orientat îi putem asocia numărul complex corespunzător. Dacă M 1 , M 2 , M 3 ,….. M n sunt puncte în plan iar
OM 1 , OM 2 , OM 3 ,........., OM n sunt vectorii de poziţie
corespunzători, atunci vectorul OM se scrie ca o combinaţie liniară de aceşti vectori astfel:

OM = k1 OM 1 + k 2 OM 2 + k 3 OM 3 + .........k n OM n . Pentru a
transcrie această relaţie în complex, considerăm z1 , z 2 , z3 ,...., z n afixele punctelor M 1 , M 2 , M 3 ,….. M n iar z afixul lui M atunci: z= k1 z1 + k 2 z 2 + k3 z3 + .... + k n z n .

5

1.Raportul în care un punct împarte un segment Fie M 1 , M 2 puncte în plan de afixe z1 , z 2 iar punctul M de afix z împarte segmentul

M1 M 2 M 1M z + kz 2 .Din =k⇒z= 1 MM 2 1+ k
orientat

în

raportul

k>0

astfel:

M1M z − z1 =k ⇒ = k ⇒ z − z1 = k(z2 − z) ⇒ z = z1 + kz2 − kz ⇒ MM2 z2 − z z= z1 + kz2 1+ k

Dacă M este mijlocul lui M 1 M 2 atunci k=1 ⇒ z =

z1 + z 2 . 2

Dacă G este centrul de greutate al triunghiului ABC situat pe mediana AM, atunci

z + z B + zC z + 2zM AG = 2 ⇒ k=2 ⇒ z G = A = A . 1+ 2 3 GM

2.Măsura unui unghi. Fie M 1 ( z1 ), M 2 ( z 2 ) . Atunci

z ˆ ˆ ˆ m( M 2OM 1 ) = m( M 2Ox) − m( M 1Ox) = arg z2 − arg z1 = arg 2 z1 Pentru punctele M 1 ( z1 ), M 2 ( z 2 ) , M 3 ( z 3 ) , z −z ˆ m( M 3 M 1M 2 ) = arg 3 1 . z2 − z1
3.Puncte coliniare. Punctele M 1 ( z1 ), M 2 ( z 2 ) , M 3 ( z 3 ) sunt coliniare ⇔

z 3 − z1 ∈R. z 2 − z1

6

M 2 ( z 2 ). M 3 ( z 3 ) sunt coliniare ⇔ arg z 3 − z1 z − z1 ∈ {0. 2 z3 − z 4 ⎩ 2 2 ⎭ z3 − z 4 5. M 2 ( z 2 ) . z 2 − z1 z 2 − z1 M 1 ( z1 ).k ∈ R 1+ k în această ordine ⇔ z2 = 4. sau z − z 2 ⎧π 3π ⎫ z − z2 3π ⇔ arg 1 = ⎨ . D( z 4 ) . M 3 ( z 3 ) sunt coliniare z1 + kz 3 . Fie A( z1 ).Drepte perpendiculare. M3M4 perpendiculare: M 1M 2 ⊥ M 3 M 4 ⇔ Dacă dreptele M 1 M 2 dintre ele este z1 − z 2 z − z2 ∈ iR. π } M 1 ( z1 ). C ( z 3 ). ⇔ Re 1 =0 z3 − z 4 z3 − z 4 si M 3 M 4 sunt perpendiculare atunci unghiul π 2 . π } ⇒ 3 ∈R. : z3 − z2 z4 − z2 ABCD este inscriptibil ⇔ m(〈 ACB) = m(〈 ADB) ⇔ arg z1 − z 3 z − z z − z1 z − z4 = arg 1 ∈R. ⎬ ⇔ Re 1 =0 . ⇔ 3 1 : 4 z 2 − z3 z2 − z4 z3 − z 2 z 4 − z 2 z1 − z 3 z − z z − z1 z − z4 = arg 1 ∈R.Patrulater inscriptibil. B ( z 2 ).⇔ m(〈 M 3 M 1 M 2 ) ∈ {0. ⇔ 3 1 : 4 z 2 − z3 z2 − z4 z3 − z 2 z 4 − z 2 arg 7 . Patrulaterul ABCD este inscriptibil ⇔ z 3 − z1 z 4 − z1 ∈R. Două drepte M1M2.

z 3 ' sunt asemenea dacă şi numai dacă: z 2 − z1 z ' 2 − z '1 = . diferită de 1.D sunt conciclice dacă şi numai dacă patrulaterul ABCD este inscriptibil.Patru puncte A. z 3 − z1 z '3 − z '1 Relaţia se obţine din scrierea asemănării triunghiurilor: z −z z' − z' m (〈 BAC ) = m (〈 B ' A' C ' ) ⇔ arg 2 1 = arg 2 1 z3 − z1 z '3 − z '1 si z 2 − z1 z3 − z1 = z '2 − z '1 z '3 − z '1 ⇒ ΔABC ~ ΔA' B ' C ' ⇒ z 2 − z1 z ' 2 − z '1 AB A' B' = şi . 8 .Triunghiuri asemenea. z 2 . unde este rădăcina de ordinul trei a unităţii.C. = AC A' C ' z 3 − z1 z '3 − z '1 1 1 1 Relaţia se mai poate scrie şi astfel: z1 z 2 z3 =0. Două triunghiuri ABC şi A’B’C’ cu vârfurile de afixe z1 . z 3 respectiv z1 ' .B. 6. z 2 ' . z '1 z ' 2 z '3 Astfel putem arăta că un 2 triunghi ABC este echilateral ⇔ ε z A ⋅ ε + z B ⋅ ε + z C = 0.

b) Din punctul a) rezultă că MNPQ ⇔ z M + z P = z N + zQ ⇒ z M − z N + z P − zQ punctului T este paralelogram = 0 . a) Să se arate că mijloacele laturilor unui patrulater sunt vârfurile unui paralelogram. b) Să se arate că se poate construi un patrulater cu distanţele de la un punct T la mijloacele patrulaterului dat . 2 Pentru a fi paralelogram. 2 zC + z D .C. relaţie care 2 2 este adevărată dacă înlocuim relaţiile de mai sus.TEOREME ŞI PROBLEME REZOLVATE CU AJUTORUL NUMERELOR COMPLEXE 1.B. 9 . TQ = zT − z Q . ceea ce este echivalent cu a arăta că: z M + z P z N + zQ = . Atunci: afixul mijlocului lui AB este: z M = afixul mijlocului lui BC este: z N = z B + zC .D ale patrulaterului respectiv. trebuie arătat că mijloacele diagonalelor patrulaterului MNPQ coincid. TN = zT − z N . TP = zT − z P . z B . Rezolvare: a) Fie z A . z C . Fie zT afixul ⇒ ( z M − zT ) + ( zT − z N ) + ( z P − zT ) + ( zT − z Q ) = 0 ⇒ MT + TN + PT + TQ = 0 ⇒ că se poate forma un patrulater cu lungimile vectorilor TM = z M − zT . afixul mijlocului lui CD este: z P = 2 zD + z A : afixul mijlocului lui DA este: z Q = 2 z A + zB . z D afixele vârfurilor A.

b respectiv c. Aplicând Teorema bisectoarei în triunghiul ABC Rezultă: Din BD c a⋅c . Dacă z I este afixul centrului cercului înscris în triunghiul ABC atunci să se arate că are loc relaţia: zI = a ⋅ z A + b ⋅ z B + c ⋅ zC . Să se arate că ABCD este paralelogram dacă şi numai dacă zO = z A + z B + zC + z D . ⇒ = ⇒ = = a⋅c ID BD ID a b+c D împarte segmentul orientat Teorema triunghiul ABD Cum BC în raportul c b ⇒ zD = zB + c ⋅ zC b ⋅ z B + c ⋅ zC b . aşadar relaţia dată este adevărată. Cum z O = A 2 2 4 zM + zN ⇒ = zO ⇒ 2 zM = O este mijlocul segmentului MN ceea ce se întâmplă numai dacă M . de lungime a. fie M respectiv N mijloacele diagonalelor BD respectiv AC.2. Fie triunghiul ABC cu vârfurile de afixe z A . Fie O punctul de intersecţie a diagonalelor unui patrulater ABCD. O sunt identice ⇒ ABCD este paralelogram.(*) = c b+c 1+ b 10 . = şi de aici rezultă BD = DC b b+c bisectoarei în AI AB AI c b+c . N. AB. Notăm cu I intersecţia dintre AD şi BE. z C . z B . 4 Rezolvare: Dacă ABCD este paralelogram atunci diagonalele AC şi BD au acelaşi mijloc . CA. Atunci zB + zD z A + zC z + z B + zC + z D şi z N = . şi laturile BC. Reciproc. 3. a+b+c Rezolvare: Fie D ∈ BC astfel încât AD este bisectoarea unghiului A şi E ∈ AC astfel încât BE este bisectoarea unghiului B .

a) Dacă z A . 11 . CC’. z B . G 2 ( z 2 ). b) Dacă G1 ( z1 ). să se arate că centrul de greutate al triunghiului G1G2 G3 este situat pe dreapta OH. şi O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC . AHB. Rezolvare: a) Se consideră O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi D un punct în plan astfel încât OD = OB + OC . a+b+c A A E I B D C B H O C A’ D 4. Cum OB =OC rezultă că patrulaterul OBCD este romb ⇒ OD ⊥ BC . OH = OA + OD = OA + OC + OB (*) Cum OD AA' si AA' ⊥ BC ⇒ H ∈ AA' ⇒ H se află şi pe înălţimile BB’. z C respectiv z H sunt afixele vârfurilor respectiv ortocentrului triunghiului ABC să se arate că : z H = z A + z B + z C . G3 ( z 3 ) sunt centrele de greutate ale triunghiurilor BHC. CHA.Punctul I împarte segmentul orientat AD în raportul b+c zA + ⋅ zD a ⋅ z A + (b + c) ⋅ z D b+c a ⇒ zI = = b+c a a+b+c 1+ a a ⋅ z A + b ⋅ z B + c ⋅ zC Din (*) ⇒ z I = .

5.P au afixele Fie 2 2 z M = z A + z A ⋅ z B + z A ⋅ zC . Dacă ABC şi MNP sunt două triunghiuri echilaterale din acelaşi plan la fel orientate. 12 . z C afixele vârfurilor triunghiului ABC. Să se arate că dacă punctele M. Mai mult ⇒ z H = 3 z G adică OH= 3OG b) Fie G( z G ) centrul de greutate al triunghiului G1G 2 G3 : ⇒ z G = z1 + z 2 + z 3 = 3 z B + zC + z H + z A + z H + zC + z A + z H + z B = 9 2( z A + z B + zC ) + 3z H 5 = zH ⇒ 9 9 G aparţine lui OH. z P = zC + zC ⋅ z A + zC ⋅ z B atunci triunghiurile MNP şi ABC sunt asemenea. BN. z P − z M = ( z C − z A )( z A + z B + z C ) ⇒ zM − zN = zN − zP = zP − zM zC − z A = z A + z B + zC ≠ 0 ⇒ z A − zB z B − zC ΔMNP ~ ΔABC . 2 z N − z P = ( z B − z C )( z A + z B + z C ) . z A . să se arate că se poate forma un triunghi cu segmentele AM. 6. z N = z B + z B ⋅ z A + z B ⋅ zC .Dacă într-un sistem de axe ortogonale luăm punctul O drept originea sistemului . z B . atunci din (*) ⇒ z H = z A + z B + z C . CP.N. Rezolvare: Cum z M − z N = ( z A − z B )( z A + z B + z C ) . cu z A + z B + z C ≠ 0 .

prin scăderea celor două egalităţi ⇒ ( zM − z A )( zC − z B ) + ( z N − z B )( z A − zC ) + ( z P − zC )( z B − z A ) = o iar prin trecere la modul ⇒ (*) ( z M − z A ) ⋅ ( zC − z B ) ≤ ( z N − z B ) ⋅ ( z A − zC ) + ( z P − zC ) ⋅ ( z B − z A ) ⇔ AM ⋅ BC ≤ BN ⋅ AC + CP ⋅ AB . Cum z A ( z C − z B ) + z B ( z A − z C ) + z C ( z B − z A ) = o . Fie P un punct situat pe cercul circumscris unui triunghi ABC. Să se arate că ortocentrele triunghiurilor PAB. PBC. Triunghiul ABC este echilateral (AB=AC=BC) ⇒ AM ≤ BN + CP . BN şi CP pot fi 7. Fie H 1 ortocentrul triunghiului MAB de afix : z1 = z + z A + z B Fie H 2 ortocentrul triunghiului MAC de afix : z 2 = z A + zC + z Fie H 3 ortocentrul triunghiului MBC de afix : z3 = z + z B + zC ⇒ 13 . AM. PCA formează un triunghi congruent cu triunghiul dat. Rezolvare: Fie P de afix z şi punctul O centrul cercului circumscris triunghiului ABC astfel încât z O = 0 .Rezolvare: z − zC z A − zB = A ⇔ zM − zN zM − zP ( z A − z B )( z M − z P ) = ( z M − z N )( z A − z C ) ⇔ ΔABC ~ ΔMNP ⇔ z M ( z C − z B ) + z N ( z A − z C ) + z P ( z B − z A ) = o . Din relaţia (*) pot fi scrise şi celelalte două inegalităţi ceea ce implică faptul că laturile unui triunghi.

3 Centrul de greutate al triunghiului A’B’C’ este G’( z'G ) z' + z' + z' ⇒ z 'G = 1 2 3 . zP = 3 . B' ( z ' 2 ). M ( z M ). C ( z 3 ). 8. zN = 2 . CC’ care le împart în raportul k.c.t. B( z 2 ). BB’. P( z P ). = 14 .G’.G’’ sunt coliniare şi punctul G’’ împarte segmentul GG’ în raportul k. 3 Dacă notăm cu G’’(g) centrul de greutate al triunghiului MNP z + zN + zP atunci ⇒ g = M = 3 1 z1 + z2 + z3 z1 + z2 + z3 + k ( z '1 + z '2 + z '3 ) + = ⋅ 3(1 + k ) 1+ k 3 k z '1 + z '2 + z '3 zG + k ⋅ z 'G ⇒ + ⋅ = 1+ k 3 1+ k G. N ( z N ). C ' ( z '3 ). Fie ABC şi A’B’C’ două triunghiuri cu centrele de greutate G respectiv G’ şi punctele M. P situate pe segmentele AA’.H 1 H 2 = z 2 − z1 = z C − z B = BC H 1 H 3 = z 3 − z1 = z C − z A = AC H 2 H 3 = z 3 − z 2 = z B − z A = AB ⇒ c. Atunci : z M = 1 1+ k 1+ k 1+ k Centrul de greutate al triunghiului ABC este G( z G ) z + z 2 + z3 ⇒ zG = 1 . Să se arate că centrul de greutate al triunghiului MNP este situat pe segmentul GG’ şi îl împarte pe acesta tot în raportul k. astfel încât AM BN CP = = =k MA' NB ' PC ' z + kz ' 3 z + kz '1 z + kz ' 2 . N.d . A' ( z '1 ). Rezolvare: Fie A( z1 ).

Rezolvare: Fie punctele A( z1 ). . C ' ( z ' 3 ) şi BA' CB ' AC ' = = =k⇒ A' C B' A C ' B z + kz 3 z + kz1 z + kz 2 z '1 = 2 z'2 = 3 z '3 = 1 . 2 2 2 AB + BC + CA ⇔ OG 2 = R 2 − 9 9OG 2 = 3R 2 + 3R 2 + 3R 2 − AB 2 − BC 2 − CA 2 ⇔ ⇒ 15 . = 3 3(1 + k ) 3 unde G(g) este centrul de greutate al triunghiului ABC. B ' ( z ' 2 ). (Teorema lui Euler) 9 unde O este centrul cercului circumscris triunghiului. Fie triunghiul ABC şi punctele A’. Rezolvare: Fie O originea sistemului de axe.B’. A B’ C’ B G=G’ C A’ 10. G centrul său de greutate iar R este raza cercului circumscris. (Teorema lui Pappus). . centrul de 1+ k 1+ k 1+ k greutate al triunghiului A’B’C’ este G’(g’) cu g’= z '1 + z ' 2 + z '3 z1 + z 2 + z 3 + k ( z1 + z 2 + z 3 ) z1 + z 2 + z 3 = = g. Să se arate 2 că 2 în orice 2 triunghi are loc relaţia OG 2 = R 2 − AB + BC + CA . B( z 2 ). AC respectiv AB le împart pe acestea în acelaşi raport k. A' ( z '1 ).C’ situate pe laturile BC. Să se arate că triunghiurile ABC şi A’B’C’ au acelaşi centru de greutate. C ( z 3 ).9.

D patru puncte oarecare. DA . z B .C. D' ( z ' 4 ) vârfurile paralelogramelor de 16 . Fie O originea sistemului cartezian şi M. C ( z 3 ). B( z 2 ). DD’ în acelaşi raport k. unde 2 2 2 2 2 2 z A . zG = = A 2 2 4 z G = 0 ⇔ z G = z O adică G coincide cu originea sistemului cartezian ⇒ există şi este unic punctul G astfel încât z A + z B + zC + z D = 0 . CC’. 11. BB’. z C . B' ( z ' 2 ). 12. B. C ' ( z ' 3 ). Cum mijloacele laturilor unui patrulater sunt vârfurile unui paralelogram rezultă că intersecţia diagonalelor MP şi NQ pe care o notăm cu G este un punct de afix z A + z B zC + z D + z + z B + zC + z D zM + zP 2 2 = . Rezolvare: Fie A( z1 ). Rezolvare. Să se arate că există un unic punct G astfel încât z A + z B + z C + z D = 0. rezultă că teorema este demonstrată. D( z 4 ) .Q împart segmentele AA’.⎛ z + z B + zC ⎞ 2 2 2 2 2 9⎜ A ⎟ = 3 z A + 3 z B + 3 zC − ( z B − z A ) − ( zC − z B ) 3 ⎝ ⎠ − ( z A − zC ) ⇔ 2 2 2 2 2 z A + z B + zC + 2( z A z B + z B zC + zC z A ) = 3z A + 3z B + 3zC − − 2 z A − 2 z B − 2 zC + 2( z A z B + z B zC + zC z A ) ceea ce este adevărat. distincte din plan. BC. Fie ABCD şi A’B’C’D’ paralelograme astfel încât punctele M. z D sunt afixele punctelor A. A' ( z '1 ).N.B.P. Fie A.P.N. Să se arate că MNPQ este paralelogram. C.D.Q mijloacele laturilor AB. CD.

P( z P ). Rezolvare: a) Să presupunem că G este centrul de greutate al patrulaterului ABCD şi să arătăm că G este şi centrul de greutate al ⇔ z A + z B + zC + z D = patrulaterului MNPQ z M + z N + z P + zQ Din z − k ⋅ zD MB = k ⇒ zM = B . b) Fie E mijlocul lui (BD) şi F mijlocul lui (AC). Rezultă: zQ = 4 1+ k z + z 3 + k ( z '1 + z ' 3 ) zM + zP = 1 . Din relaţiile (*) rezultă z N + zQ = 2 1+ k z M + z P = z N + z Q ceea ce este echivalent cu faptul că MNPQ este paralelogram.DD’ în raportul k. MD 1− k 17 .afixe corespunzătoare ⇔ z1 + z 3 = z 2 + z 4 . (*) Fie M ( z M ). 1+ k 1+ k 1+ k z + kz ' 4 . 13. iar N. Q ∈ (AC) împart segmentele orientate în raportul k astfel : MB PD NC QA = = = =k. AM BN CP DQ = = = =k MA' NB' PC ' QD' z + kz ' 3 z + kz '1 z + kz ' 2 Atunci rezultă: z M = 1 . zP = 3 . P ∈ (BD).BB’. MD PB NA QC a) Să se arate că centrul de greutate al patrulaterului ABCD coincide cu centrul de greutate al patrulaterului MNPQ. 1+ k z + z 4 + k ( z'2 + z'4 ) . Fie ABCD un patrulater convex şi punctele M. Q( z Q ) punctele care împart segmentele AA’. Să se arate că mijlocul segmentului EF este centrul de greutate al patrulaterului MNPQ. N ( z N ). zN = 2 .CC’. z '1 + z '3 = z ' 2 + z ' 4 .

= k ⇒ zQ = A 1− k QC z − k ⋅ zB PD = k ⇒ zP = D .d .⇒ = k ⇒ zN = C NA 1− k z A + z B + z C + z D − k ( z A + z B + zC + z D ) 1− k = z A + z B + zC + z D ⇒ c.c.d. b) Fie G mijlocul segmentului EF. z M + z N + z P + zQ = O A Q F P D A M D G M B E N B C N C 18 .t.z − k ⋅ zC QA .c. A arăta că G este centrul de greutate al patrulaterului MNPQ revine la a arăta că G este z + z B + zC + z D centrul de greutate al lui ABCD ⇔ z G = A . PB 1− k z − k ⋅ zA NC . 4 G este mijlocul lui EF ⇒ z B + z D z A + zC + zE + zF z + z B + zC + z D 2 2 = A = zG = 2 2 4 ⇒ c.t.

arătăm că MN 1+ t zO + t ⋅ z B z + t ⋅ zC −k⋅ O z − k ⋅ zD 1+ t = zM = A = 1+ t 1− k 1− k ⎡ ⎤ k 1 = zO ⎢ − ⎥+ ⎣ (1 + t )(1 − k ) (1 + t )(1 − k ) ⎦ ⎡ ⎤ zB k ⋅ zC − + t⎢ ⎥= ⎣ (1 + t )(1 − k ) (1 + t )(1 − k ) ⎦ t z + t ⋅ zN 1 ⋅ zN = O = zO ⋅ + 1+ t 1+ t 1+ t Aşadar . Fie ABCD un trapez cu AD N ∈ (BC) astfel încât BC şi punctele M ∈ (AD) . N ( z N ). M ( z M ). MA NB = . MD NC Notând cu O punctul de intersecţie a dreptelor AB cu CD să se demonstreze că punctele O. punctele O. zD = O 1+ t 1+ t Pentru a arăta că O. C ( z C ). N. Rezolvare: Fie punctele A( z A ). sunt coliniare.14. N sunt coliniare. O( z O ) cu afixele corespunzătoare. M. 19 . D( z D ). M. N sunt coliniare este suficient să z + t ⋅ zN OM = t ⇔ zM = O . zN = B Din . B( z B ). M. MD NC 1− k 1− k OA OD Cum AD BC ⇒ = = t〉0 ⇒ AB DC z + t ⋅ zB z + t ⋅ zC zA = O . z − k ⋅ zC z − k ⋅ zD MA NB = = k 〈0 ⇒ z M = A .

centrul de greutate al triunghiului BCD de afix z 2 z + zC + z D ⇒ z2 = B . ⇒ z4 = A 3 ⇒ z3 = ⇒ G1G2 G3 G4 este inscriptibil z −z z − z4 ˆ ˆ ⇔ m G3 G1G2 = m G3 G4 G2 ⇔ arg 3 1 = arg 3 ⇔ z 2 − z1 z2 − z4 z − z z − z4 z − z B zC − z B ⇔ 3 1: 3 ∈R ⇔ D : ∈R relaţie z 2 − z1 z 2 − z 4 z D − z A zC − z A adevărată din (*). D( z D ) . Rezolvare: Fie punctele A( z A ). 3 G4 ( z 4 ) . BCD.centrul de greutate al triunghiului CDA de afix z 3 zC + z D + z A . CDA. 3 G3 ( z 3 ) .centrul de greutate al triunghiului ABC de afix z1 z + z B + zC ⇒ z1 = A .15. Să se demonstreze că dacă ABCD este un patrulater inscriptibil atunci centrele de greutate ale triunghiurilor ABC.centrul de greutate al triunghiului ABD de afix z 4 z + zB + zD . B( z B ).vârfurile patrulaterului ABCD . (*) z A − z D z A − zC Fie G1 ( z1 ) . DAB sunt puncte conciclice. Rezultă că patrulaterul ( ) ( ) 20 . C ( z C ). ABCD este inscriptibil z − zC z − zD ˆ ˆ ⇔ m ADB = m ACB ⇔ arg B = arg B ⇔ zA − zD z A − zC ( ) ( ) z B − z D z B − zC : ∈ R . 3 G2 ( z 2 ) .

G centrul său de greutate iar A’ . CA. Fie ABC un triunghi. z B . B’ respectiv C’ mijloacele laturilor BC. Mai departe rezultă 2 2 2 2 2 2 z A + z B + zC + z A + z B + zC + 2( z A z B + zB zC + zC z A ) = ⎛ z + z B + zC ⎞ + 9⎜ A ⎟ = 3 ⎝ ⎠ 2 = 2 z A + zB + zC + 2( z A zB + z B zC + zC z A ) ceea ce este adevărat .C . M un punct în planul triunghiului. 2 2 2 ( ) 21 . z C afixele punctelor A.G1G2 G3 G4 este inscriptibil adică vârfurile sale sunt patru puncte conciclice.B. 16. Rezolvare: A C’ G B’ M B A’ C Fie M un punct în exteriorul triunghiului ABC şi z A . rezultă de aici că relaţia dată este adevărată. respectiv AB. atunci relaţia 2 2 2 MA 2 + MB 2 + MC 2 + 9 MG 2 = 4 ( MA ' + MB ' + MC ' ) devine: z A + z B + zC 2 2 2 . unde punctul M ⎡⎛ z B + zC ⎞ 2 ⎛ z A + zC ⎞ 2 ⎛ z A + z B ⎞ 2 ⎤ 4 ⎢⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ⎥ ⎢⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ este originea sistemului ortogonal de axe. Să se arate că are loc relaţia: MA 2 + MB 2 + MC 2 + 9 MG 2 = 4 ( MA ' + MB ' + MC ' 2 2 2 ).

z C . z D . D. z E afixele punctelor A. Pe laturile AB şi BC ale triunghiului ABC se construiesc pătrate având centrele D şi E . Cum segmentul BD se obţine din rotaţia lui AD cu un unghi de 90º ⇒ π π⎞ ⎛ z B − z D = ⎜ cos + i sin ⎟ ⋅ ( z A − z D ) =i ⋅ (z A − z D ) ⇒ 2 2⎠ ⎝ iz − z B zD = A . Să se arate că dreptele AC şi DE se intersectează după un unghi de 45º. i −1 De asemenea BE se obţine din rotaţia lui CE cu un unghi de iz − z B . C. astfel încât punctele C şi D sunt situate de aceeaşi parte a dreptei AB. B. Rezolvare: Fie z A . z B . 22 . E. iar punctele A şi E sunt separate de dreapta BC. 90º ⇒ z E = C i −1 z A − zC z A − zC i −1 = = 1+ i = = z D − z E iz A − z B − izC + z B i i −1 π π⎞ ⎛ = 2 ⎜ cos + i sin ⎟ ⇒ 4 4⎠ ⎝ AC şi DE formează între ele un unghi de 45º.17.

C. Rezolvare: Fie E mijlocul lui BM şi se prelungeşte EC până se intersectează cu DP în F.A *D B *E C A D F P B E C N M 18. F sunt coliniare este suficient să arătăm că EF este perpendicular pe DP echivalent cu zE − zF ∈ iR. C şi piciorul perpendicularei din C pe DP sunt trei puncte coliniare. zD − zP Rotind pe DC cu 90º se obţine BC astfel: π π⎞ ⎛ z B − zC = ⎜ cos + i sin ⎟ ⋅ ( z D − zC ) = i ( z D − zC ) 2 2⎠ ⎝ . Fie ABCD şi CMNP două pătrate care nu au puncte interioare comune. Să se arate că mijlocul lui BM. Aşadar a arăta că punctele E. (i − 1) zC + z B ⇒ zD = = (1 + i ) zC − iz B i Analog CP se obţine din CM printr-o rotaţie de unghi 90º ⇒ 23 .

z B . B. C. Fie z A . C. F. E. iar E respectiv F mijloacele diagonalelor AC respectiv BD . Să se arate că are loc relaţia: AB 2 + BC 2 + CD 2 + DA 2 = AC 2 + BD 2 + 4EF 2 (Relaţia lui Euler) .π π⎞ ⎛ z P − z C = ⎜ cos + i sin ⎟ ⋅ ( z M − z C ) ⇒ z P = (1 − i ) z C + iz M . 2 2 2 Cum E respectiv F sunt mijloacele diagonalelor AC respectiv BD ⇒ 24 . Se consideră patrulaterul convex ABCD. z D . 2 2⎠ ⎝ E. D. z F afixele punctelor A. Cum z E = B 2 CF z + zM ⇒ B − z C = − r ⋅ z F + r ⋅ zC + r ⋅ z F ⇒ 2 2 z (r + 1) − z B − z M zF = C 2r z E − z F (r + 1)( z B + z M − 2 z C ) r + 1 = = ⋅ i ∈ iR ⇒ EF ⊥ DP. Avem de arătat următoarea relaţie: 2 2 2 2 z B − z A + zC − z B + z D − zC + z A − z D = zC − z A + z D − z B + 4 z F − z E . zD − zP − 2ri ( z B + z M − 2 z C ) 2r z E − z C = (z F − z C ) ⋅ 19. z C . Rezolvare. Notăm cu r raportul CF z + zM CE . F coliniare ⇒ EC se obţine din CF printr-o rotaţie de 180º ⇒ CE (cos π + i sin π ). z E .

Să se arate că într-un patrulater convex există relaţia: AC ⋅ BD ≤ AB ⋅ CD + AD ⋅ BC . Atunci ( z C − z A ) ⋅ ( z D − z B ) + ( z B − z A ) ⋅ ( zC − z D ) + + ( z D − z A ) ⋅ ( z B − zC ) = 0 ⇒ ( z C − z A ) ⋅ ( z D − z B ) = ( z B − z A ) ⋅ ( z D − zC ) + + ( z D − z A ) ⋅ ( zC − z B ) Prin trecere la modul ⇒ zC − z A ⋅ z D − z B ≤ z B − z A ⋅ z D − zC + z D − z A ⋅ zC − z B ⇒ AC ⋅ BD ≤ AB ⋅ CD + AD ⋅ BC . B. z B .( z E − z F ) = z E − 2 z E ⋅ z F + z F = z A + 2 z A zC + zC − 4 2 2 z + z z + zD zB + 2 zB zD + zD −2 A C B + ⇒ 2 2 4 2 2 2 4( z E − z F ) = z A + 2 z A zC + zC − 2 z A z B − 2 z A z D − 2 zC z B − 2 2 2 2 2 − 2 zC z D + z B + 2 z B z D + z D ⇒ 2 2 2 2 2 2 2 4( z E − z F ) = ( z A − 2 z A z B + z B ) + ( z C − 2 z B z C + z B ) + 2 2 2 2 2 2 2 2 ( zC − 2 zC z D + z D ) + ( z D 2 z A z D + z A ) − − ( z A − 2 z A zC + z D ) − ( z B − 2 z B z D + z D ) Am adunat şi am scăzut suma z A + z B + z C + z D ⇒ 2 2 2 2 2 2 2 2 4( z E − z F ) = ( z A − z B ) + ( z B − zC ) + ( zC − z D ) + ( z D − z A ) − 2 2 2 − ( z A − zC ) − ( z B − z D ) ⇒ 4 zE − zF 2 2 = z A − z B + z B − zC + zC − z D + z D − z A − 2 2 2 2 2 − z A − zC − z B − z D ⇒ 4 EF 2 = AB 2 + BC 2 + CD 2 + DA 2 − AC 2 − BD 2 c. 20. 25 . (Inegalitatea lui Ptolemeu) Rezolvare: Fie z A .d. z D afixele punctelor A.c. C. D.t. z C .

P sunt coliniare. C sunt pe un cerc de rază r atunci z A = z B = zC = r〉0 ⇒ z A z A = z B z B = z C z C = r 2 . B ( z B ). BM=AB. Rezolvare: Dacă punctele A.21. Fie triunghiul ABC cu BM ⊥ AB . P sunt coliniare zP − zN zN − 26 . B. Să se arate că patrulaterul z A + z B + zC ABCD este inscriptibil. E ∈ BC. CP=AC. Să se arate că 2 Rezolvare: z M − z B = ( z A − z B ) ⋅ i ⇒ z M = z B + ( z A − z B )i z P − z C = −( z A − z C ) ⋅ i ⇒ z P = z C − ( z A − z C )i z B + zC z − zB z + zC z − zB =i C ⇒ zN = B +i C 2 2 2 2 zP − zM ⇒ = 2 ∈ R ⇒ M. C ( z C ) vârfurile unui patrulater iar D este un punct de afix z D = z A z B + z A zC + z B zC . NE= BC . N. Fie A( z A ). NE ⊥ BC. N. mai rămâne să arătăm că şi D se află pe cerc ⇔ z D = r ⇔ z D z D = r 2 z A ⋅ z B + z B ⋅ zC + z C ⋅ z A r 2 ( z A + z B + zC ) = zD = z A z B + z B zC + z A zC z A + z B + zC ⇒ z D ⋅ z D = r 2 ⇒ ABCD este inscriptibil 22. EB=EC astfel încât punctele M. CP ⊥ AC.

M. Fie ABC un triunghi iar pe laturile sale se construiesc în exterior triunghiurile echilaterale ABP. B( 1 + z + z ) să fie coliniare.A N M E P B C 23. CNA. Să se determine mulţimea punctelor M de afix z astfel încât 2 punctele A(1). M(z).0) şi de rază 2. Rezolvare: ΔMBC echilateral ⇒ z B + εz M + ε 2 z C = 0 ⋅ ε 2 ⇒ z B ⋅ ε 2 + z M + z C ⋅ ε = 0 (1) ΔACN echilateral ⇒ z C + ε ⋅ z N + ε 2 ⋅ z A = 0 (2) 27 . BMC. B sunt coliniare ⇔ vectorii AM ( x − 1. Să se arate că centrele lor de greutate formează un triunghi echilateral. y ). 24. ⇒ z M − z A = x + iy − 1 = x − 1 + iy z B − z A = 1 + z + z 2 − 1 = x + iy + ( x + iy ) 2 = x + x 2 − y 2 + i ( y + 2 xy ) Punctele A. si AB ( x + x 2 − y 2 . y + 2 xy ) să fie coliniari ⇔ (x-1)(y+2xy)-y( x + x 2 − y 2 )=0 ⇒ y ( x 2 + y 2 − 2 x − 1) = 0 ⇒ locul geometric căutat este cercul de centru A(1. Rezolvare: Fie z=x+iy afixul punctului M.

DQA. z B − z M = ( z A − z M ) ⋅ i ⇒ z M (1 − i ) = z B − z A ⋅ i z C − z N = ( z B − z N ) ⋅ i ⇒ z N (1 − i ) = z C − z B ⋅ i z D − z P = ( z C − z P ) ⋅ i ⇒ z P (1 − i ) = z D − z C ⋅ i z A − z Q = ( z D − z Q ) ⋅ i ⇒ z Q (1 − i ) = z A − z D ⋅ i ⇒ 28 . P A N A G3 G2 M Q D B C B G1 N C P M 25. BNC. Pe laturile patrulaterului ABCD se construiesc în exterior triunghiurile dreptunghice isoscele AMB.ΔAPB echilateral ⇒ z A + εz P + ε 2 z B = 0 ⋅ ε ⇒ z A ⋅ ε + z P ⋅ ε 2 + z B = 0 (3) Adunând cele trei relaţii ⇒ z B + zC + z M + ( z A + z N + z C ) ⋅ ε + ( z P + z A + z B ) ⋅ ε 2 = 0 : 3 ⇒ zG1 + zG2 ⋅ ε + zG3 ⋅ ε 2 = 0 ⇒ G1G2 G3 este echilateral. Rezolvare. Să se arate că MP este perpendicular pe NQ. CPD.

d .c. N ∈ (AB) astfel încât PM AB şi PN AD. z 2 . BCD.t. BNP. 26. Să se arate că triunghiul MNC şi triunghiul ale căror vârfuri sunt centrele de greutate ale triunghiurilor DMP. BNP. unde z1 . Avem: 3 z1 = z D + z M + z P 3z 2 = z B + z N + z P 3z 3 = z B + z C + z D ⇒ 3( z1 + z 2 + z 3 ) = z M + z N + z C + 2( z P + z D + z B ). Fie paralelogramul ABCD şi P ∈ (BD). M ∈ (AD). BCD au acelaşi centru de greutate. 29 .( z P − z M )(1 − i ) = z D − z B + ( z A − z C ) ⋅ i ( z Q − z N )(1 − i ) = z A − z C + ( z B − z D ) ⋅ i ⇒ z P − z M = ( zQ − z N ) ⋅ i ⇒ ⇒ MP = NQ şi MP ⊥ NQ. Din AMNP paralelogram ⇒ z A + zP = zM + zN ⇒ z A + zC + z P = z M + z N + zC = z B + z D + z P ⇒ 3( z1 + z2 + z3 ) = zM + z N + zC + 2( z P + z D + z B ) = = 3( z M + z N + zC ) : 3 ⇒ c. z 3 sunt afixele centrelor de greutate ale triunghiurilor DMP. Rezolvare: Este suficient să arătăm că z M + z N + z C = z1 + z 2 + z 3 . Cum ABCD este paralelogram ⇒ z A + zC = z B + z D + z P ⇒ z A + zC + z P = z B + z D + z P .

b. vom obţine tocmai relaţia din teorema lui Stewart. Să se arate că M. F ∈ (BC) astfel încât AE BF = şi M ∈ (AB). Să se arate că are loc relaţia: AB 2 ⋅ EC + AC 2 ⋅ BE − BE ⋅ EC ⋅ BC = AE 2 ⋅ BC (Teorema lui Stewart). iar lui BC numărul b+c. Fie ABCD un patrulater convex cu E ∈ (AD). EC numerele complexe corespunzătoare a. P ∈ (CD) ED FC AM EN DP = = . Fie E un punct situat arbitrar pe latura BC a triunghiului ABC.c atunci lui AC îi corespunde numărul a+c. Rezolvare: Dacă asociem vectorilor AE. 28. Plecând de la identitatea: c(a − b) 2 + b(a + c) 2 = a 2 (b + c) + bc(b + c) pe care trecând-o la module. N ∈ (EF). P sunt coliniare.A M B N D P C B A a C b E c 27. N. BE. lui AB numărul a-b. astfel încât MB NF PC Rezolvare: Fie AE BF = =k ED FC ⇒ zE = z A + kz D 1+ k zF = z B + kz C 1+ k 30 .

1+ t şi ⇒ zM = z A + tz B z + tz F . P sunt coliniare. 1+ t 1+ t Prin înlocuirea lui zE şi a lui zF în zN rezultă: z A + kz D z + kzC +t B 1 + k = z A + tz B + kzD + ktzC = zN = 1 + k 1+ t (1 + t )(1 + k ) z A + tz B z + tzC +k D 1 + t = z M + kzP = 1+ t 1+ k 1+ k ⇒ M.AM EN DP = = =t MB NF PC z + tz C zP = D . N. 31 . zN = E .

Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti . Virgil Nicula. Matematica în concursurile şcolare2001. Probleme de geometrie şi de trigonometrie . Nicolae Soare şi colab. Culegere de probleme de matematică pentru clasa a X-a . Costel Chiteş. Probleme de geometrie .1991 Probleme practice de geometrie . Editura Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.2004-Dan Brânzei şi colaboratori. Editura Paralela 45.Maria Batineţu-Giurgiu şi colaboratori. Editura Academiei. Editura Tehnică. Bucureşti. Numere complexe. Acu şi colaboratori.1987 Manual de matematică pentru clasa a X-a.C. Vladimir Boskoff. Bucureşti 1984.Stere Ianuş. Editura Tehnică. Editura Mathpress 2005. Teodorescu şi colaboratori.Liviu Nicolescu.Joseph Gibert. .BIBLIOGRAFIE - Culegere de probleme de matematică . Editura Sigma 2000. Editura Porto-Franco. Exercices et problemes de mathematiques. Editura tehnică.Mihai Cocuz. 1993: Culegere de probleme pentru concursurile de matematică. Probleme din Gazeta Matematică. Manual de matematică pentru clasa a X-a.1990.Drăghicescu. Bucureşti 1984. N. Mircea Ganga. 1997. Bucureşti.I. 32 .D.

33 .

ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului 34 .mateinfo.Dreptul de copyright: Cartea downloadată de pe site-ul www.

01+ g ⋅ 0. bc = abc . b = -Fracţii zecimale periodice:- ab . 90 990 simple: a. c-cifra zecilor. 100 ab − a abc − a .. 9 99 abc − ab abcd − ab mixte: a. 10 a.efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 = = a ⋅10+ e ⋅ 0. b-cifra sutelor. Mulţimea numerelor reale 1. Rapoarte şi proporţii a a a⋅n se numeste raport ∀b ≠ 0. b(cd ) = . a.1. a. b b b⋅ n k se numeşte coeficient de proporţionalitate . d-cifra unităţilor.001 e-cifra zecimilor. = 2 b d 2 35 . g-cifra miimilor. Proporţii derivate: ⎧ ⎪ ⎪ a c ⎪ = ⇒ ⎨ b d ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ b d sau = a c a = a ± b c a a + c = b b + d d c a b sau = = b a c d c a ± b c = sau ± d b a a − c = sau sau b b − d ± d d a2 c2 . 2. Fracţii -Fracţii zecimale finite: a. f-cifra sutimilor. a. b(c ) = . Scrierea în baza zece: abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d a-cifra miilor. n ∈ Q* .. (b) = 3. = = k.1+ f ⋅ 0. Proprietatea fundamentală a proporţiilor: a c = ⇒a⋅ d = b⋅ c b d 4. (bc) = .

.... = n = 1 b1 b2 bn b1 + b 2 + b 3 + .. b n ) sunt invers proporţionale a a1 a 2 = = . ... ⎩ a〉0 a = 0 a 〈0 2.. ⇔ x ∈ [− a. b 3 ... Reguli de calcul în R 2 2 1. 2. 36 . 10. 3. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 . Sir de rapoarte egale: (a 1 . b n ) proporţionale ⇔ a a + a 2 + a 3 + . a = b. .. Modulul numerelor reale Proprietăţi: ⎧ ⎪ a. 6. b1 b2 bn ⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. . a〉 0 . a n )şi (b 1 . a1 a = 2 = .− a] ∪ [a... = a n ⋅ bn 6. 8.... ∀a ∈ R . ⎪ ⎪− a. 9. 5. 7. a ≥ 0.. a 2 . b 2 . b 3 .. a].. ⇔ a = ±b .. b 2 . a 3 .. 7.. ∀a ∈ R .. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 . 4. ⎪ ⎨ 0. ⇔ a = 0.5.. = n = k .. + b n sunt direct (a 1 .. + a n ... a = −a. ⇒ x = ± a.. x ≤ a. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 .. a 2 .+∞]. a ⋅b = a ⋅ b a a = b b a − b ≤ a±b ≤ a + b x = a. 3. a def 1. x ≥ a.. a〉 0 ... a = 0.. ⇔ x ∈ [−∞. a〉 0 .. a n )şi (b 1 .. a 3 .

(a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 . a± b = a + a2 − b a − a2 − b ± 2 2 unde a²-b=k² . b ≠ 0 b ⎝b⎠ 8. 8. 8. a o = 1.. 4. a m = a n ⇔ m = n. a 2 = a ≥ 0. a − n = n 1 . a ≠ 0 n a 9.4. 3 5. 37 . 4..a ≠ 0 an an ⎛a⎞ 7.. ∀a ∈ R a ⋅b = a ⋅ b a b = a . Puteri cu exponent întreg a n def 1.b ≠ 0 b n an = ( a )n = a 2 . (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca 2 6. Proprietăţile radicalilor de ordinul doi 1. 2.0 n = 0.. a1 = a. ⎜ ⎟ = n . a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) . 2.. am = am−n . 3. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) . a m + n = a m ⋅ a n 3. ( a m ) n = a m ⋅ n 6. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b n n n a ⋅ a ⋅ a ⋅ .⋅ a n factori 5. 5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 . 3 7.

Procente p % din N = x = a. Ecuaţii Inegalitatea mediilor xy ≤ x+ y 2 b a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − . p.a ≠ 0 a x2 = a ⇒ x = ± a .x+ y 2 Media geometrică m g = x ⋅ y Media aritmetică ma = Media ponderată m p = 10. = 1 1 x+ y + x y 2 xy ≤ x+ y 11. a ≥ 0 ⇒ x = a 2 . a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1. a ≥ 0 . b 2 − 4ac ≥ 0. a ≥ 0 ⇒ x = ± a. Medii p⋅x+q⋅ y . a + 1) 12. q − ponderile p+q 2 2 xy Media armonică m h = . 2 = a ≠ 0. [x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a. 2a x = a. − b ± b 2 − 4ac . p ⋅N 100 38 .

N 1. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. ∀k ∈ Z 6. ∀x. ∀x ∈ R . x % din N =a ⇒ x = 13. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] . ∀k ∈ Z . [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0. k + 1] ⇔ x − y < 1 4. x ∈ R 5. x = [x ] + {x} . Identitatea lui Hermite [x] + ⎡ x + 1 ⎤ = [2 x] . [x + k ] = k + [x ] . x. {x + k } = {x}. î. {{x}} = {x} 8. Dobânda obţinută prin depunerea la bancă a unei 100 ⋅ 12 sume S de bani pe o perioadă de n luni cu procentul p al dobândei anuale acordate de bancă . a unui număr N este dată de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10] 39 . Cât la sută reprezintă numărul a din N. Prima zecimală. y ∈ R 10. ∀x ∈ R . y ∈ [k .D= S ⋅ p⋅n ….1) 2. Dacă x ∈ R ⇒ [[x]] = [x] ∈ Z [{x}] = 0 . Partea întreagă a ⋅ 100 . după virgulă. ⎢ ⎥ ⎣ 2⎦ ∀x ∈ R 9. Dacă {x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z 7. {[x]} = 0 . [x ] ≤ x < [x ] + 1 [x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1 3.

∀r > 0 b b b+r 40 .a1an + a2 a3 + . + an ) ≥ 2(a1a2 + . 14.. a a 1 1 4. 2 ⎝ 2 ⎠ a a a+r . a.. + an −1an ) 9.1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1 2. (n − 1)(a12 + . c ≥ 0 3 2 11. a + b + c ≥ a + b + c ∀a. b.k .. ∀ n ∈ N 2 2 ( ) a n + bn ⎛ a + b ⎞ 13. b > 0. + a n ) .2.. c ∈ R a+b+c 3 3 10.. ∀r > 0.. ( ) 2 12. 0 < a ≤ b ⇒ a m − b m a n − b n ≥ 0 ∀ m.. b > 0 1 1 2 + a b 7.. ≥⎜ ⎟ . b. < = k . ≥ a+b 8. ≥ 2 a2 + b2 6. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a. b ∈ R ⎝ 2 ⎠ a+b 2 ≥ ab ≥ . c ∈ R 2 2 ( ) a 2 + b2 + c2 1 ≥ (a + b + c ) ∀ a. b. c ∈ R a2 + b2 5. 3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a. 0 < < 2 ⇒ < b b b+r a a a+r 1< ⇒ > . Inegalităţi a k −1 < a k ∀ k ≥ 1 a ∈ (0. 2 k k + k +1 1. ∀ a. n a12 + . n ∈ N 1 1 3. ∀n ∈ N .. b.k −1 k + k −1 2 k 1 1 > = k +1.. a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0. a > 1 ( )( ) ⎛a+b⎞ ⎜ ⎟ ≥ ab ∀ a. + a n ≥ (a1 + .

b > 0 .. xn ≥ 0 si x1 + . z ∈ R+ a... + pn 41 . ⎜ ⎟ ⎝b⎠ ≥ 1 a ≠ b ∀ a..x n e maxim când x1 = .. a ± b ≤ a + b . 1 1 1 1 1 = ≤ = − 2 n n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n 1 1 1 1 < = − n! (n − 1)n n − 1 n 20.15.. x n ≥ 0 si x1 + ... n p1 p2 pn p1 + . b.. c a b 24.. a − b ≤ a − b in R sau C . = xn = k.. b. x1 . = x n = .... n 21. pi ∈ N * . c ∈ R+ ⇒ a+b b+c c+a + + ≥ 6. a.. m ∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1... m. 19. 17. + x n = k constant atunci produsul k x 2 ⋅ x 2 . a1 ± a 2 ± . b ∈ R sauC .i * 23.. Dacă. xn < 0 si ∏ i =1 n xi = k constant ⇒ x1 + . Numerele pozitive a.. y.... n = . 25.. b ∈ Z . + a n . c = x + y. a −b * dacă şi numai dacă ∃ x. x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a. n ⎛a⎞ 22.. 26. 16. n ∈ Z . 18. + x n = k = constant atunci x 2p1 ⋅ x 2p1 .... + x n e n minimă atunci când x1 = . b = x + z.... i = 1. Dacă x1 ..x npn este maxim când x1 x x k = 2 = . a. in R sau C . a... Dacă x1 .. c pot fi lungimile laturilor unui triunghi a = y + z . ± a n ≤ a1 + .

+ an ⎝ a1 ⎞ ⎟ ≥ n 2 . ∀n ∈ N . j = 1. i = 1..Inegalitatea lui Bernoulli: (1 + a )n ≥ 1 + na...α ≥ β . + a n ⎟ ≥ 1 ⎟ n ⎠ 1 2 33.a n ≤ a1 + . + a n ⎝ 2 1 2 n ⎞ a + ... 42 . + anbn ) ∀ai . + an ⎟ ≥⎜ ⎟ ⎜ n ⎠ ⎝ 1 ⎞β ⎟ . x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2 ⎟ ≤ (≥ ) n n ⎠ ⎝ Dacă f : Ι → R. bi ∈ R+ . + f ( xn ) ⎛ x + .. ⎟ ⎠ egalitate când ai = aj .... + an ⎜ ⎜ n ⎝ α .... n 29. i = 1.. + a n .. β ⎞ α ⎛ a1β + .... Teorema lui Jensen: f ( x1 ) + f ( x2 ) ⎛ x1 + x2 ⎞ ⎟ ≤ (≥ ) 2 ⎝ 2 ⎠ f ( x1 ) + . ∀ ai ≥ 0.. Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔ = . ⎟ ⎠ 1 ⇓ 32.27. ai aj 31. a ≥ −1.. n. (a1 + a 2 + . ∀i.. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz. 28.. β ∈ R.. + a1 an ≤ n a1 . Inegalitatea mediilor n 1 1 + . + xn ⎞ ∀x1 . bi bj 2 1 2 (a )( ) α α ⎛ a1 + . (Ι interval) si f ⎜ ∀xi ∈ Ι . ⎜ ⎜ ⎛ a + . + an b12 + .. 30. n.. 2 2 + . bi ∈ R. + bn ≥ (a1b1 + ... n. ∀ai . + a n )⎜ ⎜ ⎛1 1 + ...

A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B\C)=(A×B)\ (A×C) A×B≠B×A A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B) A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B)) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A) x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B) 43 .3. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C 2. A E. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie: A (B C)=(A B) (A C) 6. 1. A Ø=A 5. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune: A (B C)=(A B) (A C) 7.Mulţimi. A. A\(B C)=(A\B)\C A\(B C)=(A\B) (A\C) (A B)\C=(A\C) (B\C) (A B)\C=A (B\C)=(A\C) B 11. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei: A A=A A A=A A Ø=Ø 4. (A B)= (A B)= ( A)=A A A B B (A B) 9. 8. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei: A B=B A A B=B A 3. Operaţii cu mulţimi. A\B= 10.B E.

p (q r) = (p q) (p r). ‫ך‬p p = F. 4. p ⇒ q ‫ך‬p q. p A = p . p q = q p . ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q. 5.12. p ‫ך‬p =F . 3. 2. Relaţiile lui de Morgan 1. p A=A 7. (p q) r = p (q r) (p q) r = p (q r) 11. ‫ך(ך‬p)=p 9. 6. p q = q p 8. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p). p (q r)=(p q) (p r). p F = p p F = F 44 . ‫ך‬p p=A. p ‫ך‬p =A 10. ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q .

şirul numerelor pare 2.5. a 2 . a1 . (bn ) n sunt egale dacă a n = bn . a3 . b) cu ajutorul unei formule a n =2n c) printr-o relaţie de recurenţă.4.8. ∀n ∈ N Orice şir are o infinitate de termeni..6. a n Observaţie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând cu zero: a 0 .. Două şiruri ( a n ) n .3. un şir de numere reale este dat în forma a1 . Un şir poate fi definit prin : a) descrierea elementelor mulţimii de termeni...2.…….. Progresii 1.4.2.. i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i.4.6.1. 45 .. unde a1 . Şiruri Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0..5.3. Definiţie: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f: N*→R . a n +1 = a n + 2 Un şir constant este un şir în care toţi termenii şirului sunt constanţi : 5.4. a 2 . a 2 . ai .5.. reprezintă poziţia pe care îi ocupă termenii în şir. a3 sunt termenii şirului iar indicii 1.. definită prin f(n)=a n Notăm (a n )n∈N * şirul de termen general .. 2.…… Din observaţiile directe asupra acestor şiruri...…….….

Progresii aritmetice Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r.a2. x3. x4 = u + 3v.v ∈ ℜ . Trei numere x1. x2. 8.……. ∀ u. Suma oricăror doi termeni egal departaţi de extremi este egal cu suma termenilor extremi : ak + an−k+1 = a1 + an 5. … an-1.v ∈ ℜ . Şirul termenilor unei progresii aritmetice: a1 .2. x3 se scriu în progresie aritmetică de forma : x1 = u – v x3 = u + v ∀ u. a m − a n = (m − n )r x2 = u 7. Relaţia de recurenţă între doi termeni consecutivi: an+1 = an + r. a1 + r . Suma primilor n termeni : Sn = (a1 + a n ) ⋅ n 2 6. an. ∀n ≥1 2. x2 = u – v . 1. Patru numere x1. x2. x3 = u + v . 9. numit raţia progresiei aritmetice. a1. a1 + 3r . a1 + 2r . Termenul general este dat de : an = a1 + (n −1)r 4. x4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x1 = u – 3v. Dacă ÷ ai ⇒ ak ak +1 〈 ak +1 ak + 2 46 . an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔ an = a n −1 + a n +1 2 3.

. Progresii geometrice Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q. Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal cu produsul extremilor bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn 5. Patru numere x1. x3 se scriu în progresie geometrică de forma : x1 = u v x1 = x2 = u x3 = u ⋅ v . … bn-1... x3.. bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu termeni pozitivi ⇔ bn = b n −1 ⋅ b n + 1 n −1 3. Şirul termenilor unei progresii geometrice : b1 ... b1 ⋅ q. numit raţia progresiei geometrice. x2. Relaţia de recurenţă : b n +1 = b n ⋅ q . ∀ n ≥ 1 2. ∀u . b1.b2.b1 ⋅ q n .. 7. x4 se scriu în progresie geometrică astfel : u v3 u x2 = v x3 = u ⋅ v x4 = u ⋅ v 3 ∀u . bn. x2. 1. v ∈ R*+ 8.4. b1 ⋅ q 2 . v ∈ R*+ 47 . Trei numere x1. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice : Sn 1− qn = b1 ⋅ 1− q 6. Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q 4.

2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a. dusă printr-un punct al lui B. intersectează graficul funcţiei într-un punct şi numai unul. ∀ x ∈ A. ƒ(x)=y. dacă orice paralelă la axa 0x.î. 1)Funcţia ƒ este surjectivă. 1) Funcţia ƒ: A→B este inversabilă .5.dacă ∀ x. II. 1) Funcţia ƒ este injectivă. dacă orice paralelă la axa 0x intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct. 2) Funcţia ƒ este surjectivă. există cel puţin un punct x ∈A. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y. funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ-1. Funcţii I. daca ƒ(A) =B. dacă ∀ y ∈ B. 2) Funcţia ƒ este injectivă. dusă printr-un punct al lui B. 1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă. 48 . III. dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B.pentru orice y din B) 3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x. IV. x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y).y ∈A.are o singură soluţie. 3) Funcţia f este injectivă.dacă din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y. 2) ƒ(x) = y <=> x= ƒ-1(y) 3) ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă. intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct. a.î. 1A: A→A prin 1A(x) =x. Fie ƒ: A→B. 3) Funcţia ƒ este surjectivă.

atunci g o ƒ este surjectivă. Fie ƒ: A→B si X. Dacă ƒ si g sunt (strict) descrescatoare. Dacă ƒ si g sunt injective.din ƒ o u =ƒ o v.atunci g o ƒ este 4) (strict) crescatoare. atunci g o ƒ este bijectivă. Fie ƒ:A→B si g: B→C.V. atunci g o ƒ este injectivă. Fie ƒ: A→ B si g:B→C. atunci g o ƒ este periodică. 7) Dacă ƒ este pară. Funcţia ƒ este surjectivă. 9) Dacă ƒ este impară si g pară. 8) Dacă ƒ si g sunt impare. două funcţii. Dacă g o ƒ este surjectivă. atunci g o ƒ este 5) (strict) descrescatoare. VII. atunci ƒ este injectivă. 10) VI. atunci g o ƒ este impară. Dacă ƒ este periodică. rezultă u=v 49 .v :B→Y. daca şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u.atunci 6) g o ƒ este descrescatoare. Dacă g o ƒ este injectivă. 2) Dacă ƒ si g sunt bijective.Y mulţimi oarecare. Dacă ƒ si g sunt monotone. atunci ƒ = g. două funcţii.g: A → B iar h: B→ C bijectivă si h o ƒ = h o ƒ. 1) Dacă ƒ si g sunt surjective. din u o ƒ = v o ƒ. Dacă g o ƒ este bijectivă. atunci g este surjectivă. rezultă u=v. atunci ƒ este injectivă si g surjectivă. 3) Dacă ƒ si g sunt (strict) crescatoare.v: X→A. Dacă ƒ. de monotonii diferite. atunci g o ƒ este pară. Funcţia ƒ este bijectivă. dacă şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. atunci g o ƒ este pară.

atunci ƒ este constantă. 2) ƒ surjectivă <=>(∃) g : E→F (injectivă) a. 3) Funcţia ƒ este injectivă dacă ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B). ƒ(x)=y} ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}. 3) Daca ƒ : R→R este bijectivă şi impară. Fie ƒ: E → F. Fie ƒ : E → F. IX. atunci 1)ƒ injectivă <=> (∃) g : F →E (surjectivă) a.i. B ⊂ E. 50 .B ⊂ E ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B). atunci a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B). 2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monotonă. c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B).B ⊂ E. 2) Funcţia ƒ este surjectivă dacă şi numai dacă (∀) B ⊂ F există A ⊂ E.Fie ƒ: E→ F si A. XI. d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B). b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B).i.atunci ƒ este injectivă. 1)Dacă ƒ :A→B este strict monotonă. 1. ∀ A. Fie ƒ : E → F si A⊂ E. g o ƒ=1E. Atunci ƒ este injectivă <=> este surjectivă. B ⊂ E. 4) Fie A finită şi ƒ :A→A. X. 1)Funcţia ƒ este injectivă dacă şi numai dacă (∀) A.VIII.i. ƒ o g =1F 3) ƒ bijectivă <=> inversabilă. astfel încât ƒ(A)=B. atunci ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a.atunci ƒ-1 este impară.

B ⊂ F atunci a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B). unde ⎝ 2a 4a ⎠ Δ = b2 − 4ac a〉 0 f este convexă. e) ƒ-1 (F) = E. Funcţia de gradul al doilea Forma canonică a funcţiei f:R→R. Δ〈0 .Fie ƒ: E → F si A. Δ⎞ ⎛ b . ∀x ∈ R . c ∈ R. 2 a. b. d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B). a ≠ 0 este b ⎞ Δ ⎛ . f ( x ) = a⎜ x + ⎟ − 2a ⎠ 4a ⎝ Δ⎞ ⎛ b Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ − . x1. 51 .− ⎟ .− ⎟ .punct V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ de minim.2. b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B).x2 ∈ C f(x) >0. c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B). ∀x ∈ R . f ( x) = ax 2 + bx + c.

− ⎟ funcţia este strict descrescătoare. funcţia este strict crescătoare 2a 52 . ∀x ∈ (−∞. x 2 ) b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. x1=x2 ∈ R f(x) ≥ 0. ∀x ∈ ( x1 . b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0.+∞) .Δ = 0 . f(x)<0. ∀x ∈ R .+∞). 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− . x1 ] ∪ [ x 2 . x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0.

− ⎟ .+∞) 53 .punct de V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ maxim Δ = 0 .a<0 funcţia este concavă Δ 〈0 . x 2 ] . ∀x ∈ [ x1 . b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. Δ⎞ ⎛ b .x2 ∈ C f(x) <0. x1=x2 ∈ R f(x) ≤ 0. ∀x ∈ R . ∀x ∈ (−∞. x1 ) ∪ ( x 2 . x1. f(x)<0. ∀x ∈ R .

z1 a ⋅ c + b ⋅ d b⋅c − a⋅d = 2 +i 2 2 z2 c +d c +d2 1 b a 6. NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ ALGEBRICĂ ⎧ ⎫ C = ⎨z z = a + ib.b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. 2a 6. i2 = −1⎬ ⎩ ⎭ .mulţimea numerelor complexe. z1 = a − ib. Atunci: 1.+∞). = 2 −i 2 2 z1 a + b a + b2 54 . a. funcţia este strict descrescătoare. 3. z1 = z 2 ⇔ a = c si b=d. b ∈R. 4. z1 ⋅ z 2 = ( a ⋅ c − b ⋅ d ) + i ( a ⋅ d + b ⋅ c).− ⎟ funcţia este strict crescătoare. . z 2 = c + id . conjugatul lui z1 5. 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− . 2. z=a+ib=Re z+Im z OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE Fie z1 = a + ib. NUMERE COMPLEXE 1. z1 + z 2 = ( a + c ) + i (b + d ).

i = = −i .2 = ± a + ib ⇒ ⎡ a + a2 + b2 − a + a2 + b2 ⎤ ⎥ z1. ‚-‚ dacă b negativ 55 . i = i.2 = ±⎢ ±i 2 2 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ‚+’ dacă b pozitiv. 4k +2 3. i = −1 . z n = z n 8. z ⋅ z = z 2 3. z = 0 ⇔ z = 0 4. i i 1. z ≥ 0.modulul nr. z = z z1 z1 = . z2 ≠ 0 z2 z2 z1 − z 2 ≤ z1 ± z 2 ≤ z1 + z 2 7. n par ⎪ = (−i ) = (−1) ⋅ i = ⎨ ⎪− i n . 6. 2. n impar ⎩ n n n PROPRIETĂŢILE MODULULUI z = a 2 + b 2 . i 4k 4 k +1 6.PUTERILE LUI i = 1. i −n ⎧i n . complexe 1. ECUAŢII: z ∈ R ⇔ Im z = 0 ⇔ z = z z2 = a + ib ⇒ z1. z ∈ C . 2. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 5. i = −i . 4 k +3 4. 1 −1 1 −n 5 . i = n .

III ( a . 2 = − b ± b 2 − 4ac 2a daca Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 sau x1. b ) ∈ II . b ) ∈ IV ϕ = arctg b + kπ . 2 = −b±i −Δ daca 2a Δ〈0 NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ GEOMETRICĂ Forma trigonometrică a numerelor complexe: z= ρ (cos ϕ + i sin ϕ ) . ⎪ ⎪ k = ⎨1. z1=z2 ρ 1 = ρ 2 . ⎪ ⎪ 2. b) ∈ I ( a . a ρ = z = a + b se numeşte raza polară a lui z 2 Fie z1= ρ 1 (cos ϕ 1 + i sin ϕ 1 ) şi z2= ρ 2 (cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 ) . ⎩ 2 (a.ax 2 + bx + c = 0 ⇒ x1.i ϕ 1 = ϕ 2 + kπ z1 ⋅ z 2 = ρ 1 ⋅ ρ 2 [cos(ϕ 1 + ϕ 2 ) + i sin(ϕ 1 + ϕ 2 ) z1 = ρ 1 (cos ϕ 1 − i sin ϕ 1 ) 56 . si exista k ∈ Z a. ⎧0.

1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〉 a x2 Proprietăţi: Fie a. b ≠ 1. ∞ ). n ∈ R ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ n z = n ρ (cos 1 + i sin 1 ). n − 1 1 1 n n n n 7. k ∈ 0. a〉 0.1 1 = [cos(−ϕ 1 ) + i sin(−ϕ 1 )] z1 ρ 1 z2 ρ2 = [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1 ρ 1 z1 = ρ 1 (cos nϕ 1 + i sin nϕ 1 ). f: R→ (0. y ∈ R ⇒ 57 .b ∈ (0. f(x)= a x .∞). a ≠ 1 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〈 a x2 Dacă a ∈ (0. a. x. FUNCTIA EXPONENTIALĂ Def.

nu se defineste a x pentru Tipuri de ecuaţii: 1.b ≠ 0 = 1 . a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. a〉 0. a〉 0. Inecuaţii a>1. a f ( x ) = b g ( x ) . a. a. 5. b〉 0. b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b 4. ecuaţii exponenţiale reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a f ( x ) = b.a ≠ 0 a x a 〈 0 . b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b 2. a f ( x ) = a g ( x ) . ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei exponenţiale. a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) 3.a ≠ 0 x x a ⎛ a ⎞ ⎜ ⎟ = b ⎝ b ⎠ 0 a = 1 a − x .1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 58 .a x ⋅a ⋅b y x y = a = a x+ y x (a a a (a ) x y )x ⋅a y = a x⋅y = a x x− y . a ≠ 1.

FUNCTIA LOGARITMICĂ Def: f:(0.∞) →R. ∞ ). a. a ≠ 1 . ∞). b. y ∈ (0. c ≠ 1. m ∈ R ⇒ Proprietăţi: a y = x 〉 0 ⇒ y = log a a x a log log x ⋅ y = log x = log y a a x + log a y a x − log y 59 . f(x)= log a x . a〉 0.x>0 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈log a x 2 Dacă a ∈ (0. x.b c ∈ (0.1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2 Fie a.

a = 1. log f ( x ) g ( x) = b.log log a log a a m = m. f . log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b 4. g 〉 0.1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 60 . a . ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. log log log b log b . Tipuri de ecuaţii: 1. log g ( x ) Inecuaţii a>1. log a a b m = m log b a a b a a b = c c c a 1 log x = a a log x = log b b = c log a 1 = 0. 5. log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) 3. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei logaritmice. log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x ) b 2.

.. Newton a extins-o şi pentru coeficienţi raţionali. Numărul termenilor dezvoltării binomului (a+b)n este n+1. Dacă n=2k+1 ⇒ Cnk şi Cnk+1 sunt egali şi sunt cei mai mari. Pentru (a-b)n avem următoarea formă a binomului lui Newton: 0 1 n (a−b)n =Cn0an −Cn1an−1 ⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 −.. C n ..... Coeficientul celui de-al doilea termen este 8 iar coeficientul binomial este C41 =4..... (−1)nCnnbn ...>Cnn daca n este par.+ + (1’) Proprietăţi: 1.8.nkan−k ⋅bk +.... Exemplu: (a+2b)4= a4 + 4a 3 . TEOREMĂ: Pentru orice număr natural n şi a şi b numere reale există relaţia: (a+b)n =Cn0an +Cn1an−1⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 +. Dacă n=2k ⇒ coeficientul binomial al termenului din mijloc al dezvoltării este Cnk şi este cel mai mare..2b+….. Cno<Cn1<……<Cnk >Cnk+1>….. Deşi formula era cunoscută încă din antichitate de către matematicianul arab Omar Khayyam (1040-1123).. BINOMUL LUI NEWTON În 1664 Isaac Newton (1643-1727) a găsit următoarea formulă pentru dezvoltarea binomului (a+b)n.Cnnbn +C + (1) Numerele C n .. Este necesar să se facă distincţie între coeficientul unui termen al dezvoltării şi coeficientul binomial al acelui termen......(−1)kCnkan−k ⋅bk +..... n=2k 61 . C n se numesc coeficienţii binomiali ai dezvoltării....

C =(1+1 .12.>Cnn daca n este impar. Cn = Cn (2) k n−k 3. Pentru a=b=1 se obţine n 0 1 2 n n n n n (6) ceea ce înseamnă că numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n . Relaţia de recurenţă între termenii succesivi ai dezvoltării este următoarea: Tk + 2 n − k b = ⋅ Tk +1 k + 1 a (5) 5.... Coeficienţii binomiali din dezvoltare..... n (3) k ⇒ Formula binomului lui Newton scrisă restrâns are forma: (a + b )n = ∑ C n k a n − k b k . 2. . n=2k+1. egal depărtaţi de termenii extremi ai dezvoltării sunt egali între ei..+ ) 62 . k =0.Cno<Cn1<……<Cnk =Cnk+1>…........ Termenul de rang k+1 al dezvoltării (sau termenul general al dezvoltării) este Tk+1 =Cn an−k ⋅bk . k =0 n (4) 4. C +C +C +...

indicat printr-o săgeată de la originea A la extremitatea B.AB = BA .9. dată de dreapta AB sau orice dreaptă paralelă cu aceasta. acelaşi sens şi acelaşi modul. o pereche ordonată de puncte din plan. Definiţie: Se numesc vectori egali. AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 . B(x. . Observaţii: Orice vector AB se caracterizează prin: . Notaţii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B. acelaşi modul şi sensuri contrare: .direcţie. Adunarea vectorilor se poate face după regula triunghiului sau după regula paralelogramului: 63 . Se numeşte vector.normă). .y0). dat de lungimea segmentului AB. vectorii care au aceeaşi direcţie.y). Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie. aceeaşi lungime şi acelaşi sens cu ale unui segment orientat.modulul vectorului AB unde A(x0. mulţimea tuturor segmentelor orientate care au aceeaşi direcţie. Vectori şi operaţii cu vectori Definiţie: Se numeşte segment orientat.modul(lungime.sens.

∀λ ∈ R Daca λ ≠ 0.λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0. v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v . λ ⋅ v are direcţia şi sensul vectorului v dacă λ 〉 0 şi sens opus lui v dacă λ 〈0 . vectori necoliniari Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a. În caz contrar se numesc necoliniari. vectori coliniari Teoremă: Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare. Definiţie: Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie.i. 64 . v = λ ⋅ u .

Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. β se numesc coordonatele vectorului v în baza a. Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor de coordonate. ( ) 65 . Definiţie: Fie XOY un reper cartezian. Baza i. Considerăm punctele A(1. j se numeşte bază ortonormată. x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 . Dacă u şi v sunt vectori necoliniari atunci ∃x.0). y ∈ R a.1). AB = λ ⋅ AC . Ei au modulul egal cu 1. α . ( ) B(0. AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari.i.Punctele A. β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b .i. direcţiile axelor şi sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY. B. b . Oricare ar fi vectorul v . C sunt coliniare ⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra. există α . Vectorii a şi b formează o bază.

v( x' . 2 Vectori de poziţie. ∀u. y ' ) nenuli. cos α = x ⋅ x'+ y ⋅ y ' x 2 + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2 2 2 Fie u ( x. y ' ) sunt coliniari x y ⇔ = = k . 3) u ( x. v). u ⋅ u = u ≥ 0. u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u. λ y’). Dacă rA . y ' ) . ⇔ xy '− x' y = 0. x' y ' 4) Produsul scalar a doi vectori nenuli. 2) ∀λ ∈ R. y ' ≠ 0. i ⋅ j = 0.v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB.y+y’). ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0. v( x' . x' .yA v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 Teoremă: Fie u ( x. u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0. atunci: AB = rB − rA 66 . y ). Atunci: π π α ∈ [0. π ]. π ] ⇒ u ⋅ v〈0 u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0. Atunci: 1) u + v are coordonatele (x+x’. α ∈ [0. y ). i ⋅ i = j ⋅ j = 1. v( x' .xA. α ∈ ( . rB sunt vectori de poziţie. λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’. y ). y=yB.

⎥ ⎣ 2 2⎦ Cos: 0. π → − 1.1] ⎣ 2 2⎥ ⎦ ⎡ π π⎤ arcsin:[-1.1 [ ] [ ] arccos:[-1.1] → [0.1]→ ⎢− . Funcţii trigonometrice Semnul funcţiilor trigonometrice: Sin: ⎢ − ⎡ π π⎤ . π ] 67 . → [− 1.10.

Tg: ⎜ − ⎛ π π⎞ . π 2 ) Notăm sgn f= semnul funcţiei f. k = impar ⎪ 2 ⎩ celelalte. ⎟ ⎝ 2 2⎠ Reducerea la un unghi ascuţit Fie u ∈ (0. k = impar ⎪ 2 ⎩ π 68 . f ( k ± u ) = ⎨ 2 ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ). ⎟→R ⎝ 2 2⎠ ⎛ π π⎞ arctg:R→ ⎜ − . k = par ⎪ În general. π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ f (u ). cof = cofuncţia lui f π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ sin u . k = par ⎛ π ⎞ ⎪ sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨ Analog pentru ⎝ 2 ⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u.

cos x+ ccos2 x=0 Ecuaţii trigonometrice care se rezolvă prin descompuneri în factori. k ∈ Z Ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii care conţin aceeaşi funcţie a aceluiaşi unghi. a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ . dacă a ∈ [0. dac ă a ∈ [ − 1. dacă a ∈ [0. dac ă a ∈ [ − 1.0 ] cos x = a. Ecuaţii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0.1] = ( − 1) k +1 arcsin a + kπ . a un număr real şi k ∈ Z . Ecuaţii simetrice în sin x şi cos x. Ecuaţii de forma: a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = − c ⇒ a c x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ a a sin x + b cos x ≤ a2 + b2 Observaţie importantă: Prin ridicarea la putere a unei ecuaţii trigonometrice pot apărea soluţii străine iar prin împărţirea unei ecuaţii trigonometrice se pot pierde soluţii.1] = ± arccos a + ( 2 k + 1)π . a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ . asin2 x+bsin x .Ecuaţii trigonometrice Fie x un unghi.0 ] tgx = a. sin x = a. a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ . 69 .

tg 2α = 2 2ctgα 1 − tg α 70 . 9. 2 2 α α 1 + cos α 1 − cos α cos = ± . 6. 4. ctgα − ctgβ 10. sin 2α = 2 sin 11. sin 2 α = . 2. cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α 1 + cos 2α 1 − cos 2α cos 2 α = . 13. tg (α − β ) = . α cos α . ctg 2α = . 1 + tg 2α 1 + tg 2α cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β . 15. 12. sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α . 2 2 2 2 1 − cos α 1 + cos α α α tg = ± . sin = ± . sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α . cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β . sin α = ± . ctgα + ctgβ ctg (α − β ) = =± 1 − cos 2 α ⇒ cos α tg 2α + 1 = 1 . sin α = ± 1 − cos α 2 α ∈ R tgα = ± 3. 7. tgα + tgβ tgα − tgβ . tg (α + β ) = 1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ ctgα ⋅ ctgβ − 1 .FORMULE TRIGONOMETRICE 1. ctg = ± 2 1 + cos α 2 1 − cos α 2 2tgα ctg α − 1 . 5. sin α 2 1 − sin α 1 tgα cos α = ± . 8. cos 2 α ctg (α + β ) = ctgα ⋅ ctgβ + 1 . 14. sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α .

2 cos α = 1 − tg 2 1 + tg α 2. 2 2 α sin a + sin b = 2 sin a+b a−b ⋅ cos 2 2 a−b a+b sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos 2 2 cos a − cos b = −2 sin a+b a−b ⋅ sin 2 2 a−b a+b cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos 2 2 sin( a + b) cos a ⋅ cos b tga + tgb = tga − tgb = sin( a − b) cos a ⋅ cos b sin(b − a ) ctga − ctgb = sin a ⋅ sin b ctga + ctgb = sin(a + b) sin a ⋅ sin b 71 . 3 3tgα − tg 3α tg 3α = 1 − 3tg 2α ctg 3α − 3ctgα . 2tg 1 − tg α 2 . ctg 3α = 3ctg 2α − 1 1 ctg 18.16. tg α 2 = sin α 1 − cos α = = 1 + cos α sin α 2tg 1 + tg α 2 . cos 3α = 4 cos α − 3 cos α . α 2 2 3 sin 3α = 3 sin α − 4 sin α . α 2 α 19. tgα = 17. 2 α ctgα = 1 − tg 2 2tg α 2. sin α = 2 .

sin a ⋅ cos b = sin( a + b) + sin( a − b) 2 cos a ⋅ cos b = sin a ⋅ sin b = cos(a + b) + cos(a − b) 2 cos( a − b) − cos( a + b) 2 arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 ) arcsin x+arccos x= π 2 1 π arctg x+arctg = x 2 arctg x +arcctg x= π 2 arccos(-x)= π -arccos x 72 .

d ' ) a b c Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠ a ' b' c ' 73 .11. ECUAŢIILE DREPTEI ÎN PLAN 1. Dreptele d şi d’ sunt paralele Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’. Ecuaţia carteziană generală a dreptei: ax+by+c=0 (d) Punctul M(x0. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1. şi θ = m( 〈 d . Tangenta unghiului ϕ a celor două drepte este m − m' tgϕ = 1 + m ⋅ m' 7.y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0 2. a b 6.y0) şi o direcţie dată( are panta m) y-y0=m(x-x0) 4. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’ ⇔ m=m’şi n ≠ n’. B(x2. Ecuaţia explicită a dreptei (ecuaţia normală): y − y1 y=mx+n. Ecuaţia dreptei prin tăieturi: + = 1. unde m = tgϕ = 2 este panta x 2 − x1 dreptei şi n este ordonata la origine. Ecuaţia dreptei determinată de punctele A(x1. Ecuaţia dreptei determinată de un punct M(x0. a.y1). b ≠ 0.c’ ≠ 0.b’. x y 5.y2): y − y1 x − x1 = y 2 − y1 x 2 − x1 3.

D(x4. Dreptele d şi d’ coincid ⇔ cos θ = v ⋅ v' v ⋅ v' = a ⋅ a ' +b ⋅ b ' a 2 +b 2 ⋅ a ' +b' 2 2 unde v (−b .y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c .y3) să fie coliniare este: y 3 − y1 x − x1 = 3 y 2 − y1 x 2 − x1 9. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare. B(x2.a b c = = a ' b' c ' a b Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔ a ' b' ab’-ba’ ≠ 0. d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0 8.y2). B(x2.y1).y4) în plan. d ( M 0 . Distanţa dintre punctele A(x1. a ). C(x3.î AB = α CD sau mAB=mCD.y1) şi B(x2. Fie punctele A(x1.y1). C(x3. Dreptele AB şi CD sunt paralele. h) = a2 + b2 74 .y3). AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 Condiţia ca punctele A(x1. v' (−b' . a. AB|| CD ⇔ ∃α ∈ R*. a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor d şi d’.y2).y2) este AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 ) 2 2 Distanţa de la un punct M0(x0. Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare.

CERCUL Definiţie: Locul geometric al tuturor punctelor din plan egal depărtate de un punct fix. y2) (x . b) respectiv O(0. r ) = { M ( x . Ecuaţia cercului de diametru A(x1.0) : y = mx ± r 1 + m² O(a. B(x2.a)² + (y + b)² = r² .x1)(x .y1).a) + (y .12.b) = r² 6. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0. 0) si raza „r” (x . numit centru se numeşte cerc. Ecuaţia tangentei după o direcţie O(0. Ecuaţia generală a cercului A(x² + y²) + Bx + Cy + D = 0 2.y1)(y .x2) + ( y. x² + y² = r² 3. CONICE 1. y ) | OM = r } 1.a)(x0 . y0) (x· x0) + (y ·y0) = r² respectiv (x .y2) = 0 4. C ( O .b) : y-b = m(x-a) ± r 1 + m² 5. Ecuaţia cercului de centru: O(a. Ecuatia normala a cercului 75 .b)(y0 .

MF’.raze focale 1. F. b) la dreapta de ecuaţie y = mx + n este d(0. Ecuaţiile tangentelor din punctul exterior M(x0. Se scrie ecuaţia 4 şi se pune condiţia ca M să aparţină cercului de ecuaţie 4. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0. Δ =0 2. se numeşte elipsă.x² + y² + 2mx + 2ny + p = 0 cu O(-m. FF’ distanţa focală E= {M ( x. ELIPSA Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan care au suma distanţelor la două puncte fixe.d) = | ma − b + n | | ax 0 + by 0 + c | sau ( d = ) m² + 1 a ² + b² 9.F’.y0 = m(x . y ) MF + MF ' = 2a} MF. y0) I.p 7. Ecuaţia elipsei 76 . II.y0) x · x0 + y · y0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p = 0 8. Distanta de la centrul cercului O(a.focare. constantă. -n) şi r² = m² + n² . y .x0) x² + y² = r² .

Ecuaţia tangentei în punctul M(x0. se numeşte hiperbolă 77 . Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. a ² b² b² = a² . m=− ⋅ a² b² a² y0 4. HIPERBOLA Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan a căror diferenţă la două puncte fixe este constantă. x² y ² + = 1 cu conditia Δ = 0 a ² b² 3. Ecuaţia tangentei la elipsă y = mx ± a ² m² + b² 3. y0) la elipsă VAR I Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M să aparţină elipsei de ecuaţie 2 de unde rezultă m VAR II Se rezolvă sistemul y – y0 = m(x-x0) .c² 2.x² y ² + =1 . y0) la elipsă b² x0 x ⋅ x0 y ⋅ y0 + =1 .

VAR II. Se rezolva sistemul y . Ecuaţia tangentei în punctul M(x0.y0 = m(x .y) | |MF – MF’| = 2a } y=± b x --ecuaţia asimptotelor a 1. cu Δ = 0 Definiţie: Locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. y0) x ⋅ x0 y ⋅ y 0 − =1 .a² . de unde rezultă m. se numeşte parabolă. b² = c² . PARABOLA . (numit focar) şi o dreaptă fixă (numită directoare). Se scrie ecuaţia 2 si se pune condiţia ca M să aparţină hiperbolei de ecuaţie 2. a² b² m= b² x0 ⋅ a² y0 4. y0) VAR I.H: = { M(x. Ecuaţia hiperbolei x² y ² − = 1 .Ecuaţia tangentei la hiperbolă y = mx ± a ² m² − b ² 3. 78 . a ² b² Daca a = b => hiperbola echilaterală 2.x0) x² y ² − =1 a ² b² 4.

Ecuaţia parabolei y² = 2px 2. 1.y0 = m(x . y0) y·y0 = p(x + x0) 4.x0) y² = 2px cu Δ = 0 79 .P: = { M(x. Se rezolvă sistemul y . Ecuaţia tangentei în M (x0. Ecuatia tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M ∈ (ecuatia 2) => m VAR II. y) | MF = MN } (d): x = − p ( locul geometric al punctelor din plan de unde putem 2 duce tangente la o parabolă). Ecuaţia tangentei la parabolă y = mx + P 2m 3. y0) VAR I.

Adunarea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜c d ⎟+⎜z t ⎟ = ⎜c + z d +t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞ a ⋅⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎜ z t ⎟ = ⎜ a ⋅ z a ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ Înmulţirea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ c d ⎟⋅⎜ z t ⎟ = ⎜c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ T ⎛a c ⎞ ⎛a b ⎞ Transpusa unei matrice ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ = ⎜b d ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2. atunci determinantul matricei este nul. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule. 80 . a b c d = a⋅ d −b⋅ c. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. ALGEBRA LINIARĂ 1. 2. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul. 3. 4. DETERMINANŢI. MATRICE. a b c d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d g h i Proprietăţi: 1.13.

6. a2 b2 c2 11.5. Factor comun ' '' a⋅x u a⋅ y v a⋅z r x u y v z p r b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n 81 . Determinantul Vandermonde: 1 1 1 a b c = (b − a )(c − a )(c − b) . Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij atunci det A = det A’ +det A’’. obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale. 7. atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f . Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a. 8. a 0 0 b c 0 = a⋅c⋅ f d e f 12. 10. 9. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale. Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero.

s) al lui AB se poate scrie ca o combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B). Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero. determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane. s (C ) . 1 ≤ r ≤ min(m. Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică. n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A. Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A. 82 .3. nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există) sunt nuli. B ∈ M n . Dacă noul determinant este nul rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie liniară de celelalte linii (respectiv coloane). A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0. Definiţie: Fie A ≠ Om . Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecărei matrice. n (C ) . j → A−1 ) 3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 . Definiţie: ∈ M n (C ) . Atunci orice minor de ordinul k . Stabilirea rangului unei matrice: Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o linie (respectiv cu o coloană). n (C ). n) . 1 2) A−1 = ⋅ A* det A ( A→A τ → A* = ((−1)i+ j dij)i. Rangul unei matrice Fie A ∈ M m .( A este nesingulară). Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B. r ∈ N. Teorema: Fie A ∈ M m. 1 ≤ k ≤ min(m.

.. .... Definiţie: ...........matricea coeficienţilor necunoscutelor.... a1n b1 ⎞ ⎟ ⎜ Matricea A = ⎜ ..α n se numeşte soluţie a sistemului (1) ⇔ ∑a j =1 n ij α j = b i ..α 2 . Definiţie: Un sistem de numere α1 ....... + a1n xn = b1 ⎪ sau (1 ⎨....Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie.. Sisteme de ecuaţii liniare Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este: ⎧a11 x1 + a12 x2 + ....... ⎟ se numeşte matricea extinsă ⎟ ⎜a ⎝ m1 . m . i = 1..Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o singură soluţie. 83 . amn bm ⎠ a sistemului.. 1 ≤ j ≤ n .................Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie...Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele (respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte coloane(respectiv linii). .... + a x = b m2 2 mn n m ⎩ m1 1 ∑ n j =1 a ij x j = bi Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m ......... 4.......... ⎪a x + a x + .. Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele să nu fie combinaţie liniară a celorlalte. ⎛ a11 .

n. Δ Teorema lui Kronecker. I II m=n=r m=r 〈 n Sistem compatibil determinat Sistem compatibil nedeterminat Sistem compatibil determinat sau Δ≠0 III n=r 〈 m Minorul principal este nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli 84 . det A i =1 Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer: Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 . Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.. B ∈ M n (C ) . r -rangul matricei coeficienţilor. n . Rezolvarea matriceală a unui sistem Fie A. Notăm cu m-numărul de ecuaţii.Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = n 1 ⋅ ∑ aij ⋅ bi .Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o infinitate de soluţii. atunci sistemul AX=B are o soluţie unică Xi= Δi . j = 1.numărul de necunoscute.

Sistem incompatibil IV r 〈 n. r 〈 m Sistem compatibil nedeterminat sau Sistem incompatibil Există cel puţin un minor caracteristic nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli Există cel puţin un minor caracteristic nenul Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia banală ⇔ Δ ≠ 0 85 .

Un punct x ∈ D care nu e α α punct de acumulare se numeşte punct izolat.. Atunci: (a n )n∈N este monoton crescător ⇔ a n ≤ a n +1 . o funcţie f : N → R definită prin f(n) = an . a+ ε) ⊂ V. SIRURI DE NUMERE REALE 1... Definiţia 2 : Două şiruri a n este termenul general al sunt egale (a n )n∈N .. ∀n ∈ N sau a n +1 − a n ≥ 0. atunci limita sa este unică. Puncte de acumulare.. Teorema 1: Dacă un şir e convergent ..ε .. Vecinătăţi... şirului (a n )n∈N . ∀n ≥ k ∈ N Definiţia 3: Fie a ∈ R. Orice şir are o infinitate de termeni..{ }) ≠ Ǿ.. a3 ... sau a n +1 ≥ 1.{ } ⇔ V ∩(D.. 2... Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale. Notăm (a n )n∈N : a 0 ... (bn )n∈N ⇔ a n = bn .. Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ R.. an 86 . a1 . Definiţia 4: Fie D ⊆ R.. Definiţia 1 : Se numeşte şir .sau a1 . a 2 .. Un punct α ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D dacă în orice vecinătate a lui α există cel puţin un punct din D. o mulţime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de forma (a...14. Şiruri convergente Definiţia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent către un număr a ∈ R dacă în orice vecinătate a lui a se află toţi termenii şirului cu excepţia ⎯ ⎯ unui număr finit şi scriem a n ⎯n→∞ → a sau lim a n = a n→∞ a se numeşte limita şirului . a 2 .

Teorema 5: Lema lui Cesaro: Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent. an Definiţia 6. Dacă un şir are limită infinită + ∞ sau −∞ ⇒ şirul este divergent. Teorema 6: Dacă (a n )n∈N ∈ R+ este un şir strict crescător şi * nemărginit atunci lim a n = +∞ n→∞ ⇒ lim 1 =0 . OBS: Orice şir crescător are limită finită sau infinită. sau a n +1 ≤ 1. ∀n ∈ N sau a n +1 〈1 . sau a n +1 〉1 . an sau este monoton descrescător ⇔ a n ≥ a n +1 . fie dacă are o limită sau dacă admite două subşiruri care au limite diferite. Un şir (a n )n∈N este mărginit ⇔ a n +1 − a n 〈 0. 87 . Un şir an descrescător cu termenii pozitivi este mărginit de primul termen şi de 0. Teorema 4: Orice şir convergent are limită finită şi este mărginit dar nu neapărat monoton. ∀n ∈ N a n +1 − a n ≤ 0. Definiţia 7: Dacă un şir are limită finită ⇒ şirul este convergent. β ∈ R astfel încât α ≤ an ≤ β . Teorema 3: Teorema lui Weierstrass: Orice şir monoton şi mărginit este convergent. an este strict descrescător ⇔ a n 〉 a n +1 . sau încât a n ≤ M sau ∃ M ∈ R astfel ∃α . Definiţia 8: Un şir e divergent fie dacă nu are limită. ∀n ∈ N sau a n +1 − a n 〉 0.(a n )n∈N (a n )n∈N (a n )n∈N este stict crescător ⇔ a n 〈 a n +1 .

0·(±∞). b n ⎯n→∞ → b . ∞ ∞ = ∞. n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ lim( α ⋅ a n )=α·lim a n .α ⋅ an .a>0.a ∈ R. a+∞=∞. a+(-∞)=-∞. an n au bn lim( a n + bn )= lim a n +lim bn . a au b sens atunci şirurile .ab a b . dacă a〈 0 ⎩ a Nu au sens operaţiile: ∞-∞. n . lim( a n ⋅ bn )=lim a n . an − bn . a·∞=∞ . ∞0. a·∞=-∞.a<0. ∞ ⎧ ⎪∞. a b an + bn . ∞+(-∞)=-∞. Operaţii cu şiruri care au limită Teorema 7: Fie (a n )n∈N . -∞·(-∞)=∞. şi bn → 0 ⇒ a n ⎯n→∞ → a ⎯ ⎯ şi bn → ∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → ∞ ⎯ ⎯ 88 .lim bn . ±∞ 1∞ . Dacă operaţiile a+b.3. Teorema 8: Dacă a n − a ≤ bn Dacă a n ≥ bn ±∞ . an ⋅ bn . 0 = 0. ∞ −∞ = 0. ∞·(-∞)=-∞. dacă a〉 0 ∞ =⎨ ⎪0. (bn )n∈N şiruri care au limită: ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . lim a n bn lim ită lim a n lim a n = bn lim bn = (lim a n ) lim bn lim (log a a n ) = log a (lim a n ) lim k a n = k lim a n Prin convenţie s-a stabilit: ∞+∞=∞ . 1−∞ .

dac ă q ∈ ( − 1.. ⎪ b0 ⎩ 89 .+ a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a + . dacă p〉q şi 0 〈0... dac ă q ≤ − 1 ⎧∞ .1) ⎪ ⎪1.Dacă a n ≤ bn şi bn → −∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → −∞ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . dacă p = q p p −1 a0 ⋅ n + a1 ⋅ n + .. + a p = ⎨ n→∞ ⎪ − ∞ .. Dacă a n ⎯n→∞ → a ⇒ ⎯ ⎯ Dacă a n ⎯n →∞ → 0 ⇒ ⎯ ⎯ Teorema 9: Dacă şirul iar (bn )n∈N este un şir mărginit.. dac ă q 〉1 ⎪ ⎪ ⎩ nu exist ă . atunci şirul produs a n ⋅ bn este convergent la zero.. dacă p〉 q şi 0 〉0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞.. dacă p〈q ⎪ a0 ⎪ ... (a n )n∈N este 4. ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → 0 . a0 〈 0 ⎩ ( ) ⎧ ⎪0.. dac ă q = 1 n lim q = ⎨ n→∞ ⎪ ∞ . Limitele unor şiruri tip ⎧ ⎪ 0 . a 〉 0 ⎪ 0 lim a 0 n p + a1n p −1 + ... ⎯ ⎯ convergent la zero. + bq n →∞ b0 ⋅ n + b ⋅ n 1 ⎪∞.

...71.. lim ⎜ 1 + ⎜ xn ⎟ n⎠ ⎝ ⎝ ⎠ n→∞ x n →∞ xn =e lim (1 + xn ) xn = e x n →0 lim 1 lim sin xn =1 xn x n →0 arcsin x n =1 xn lim tgx n =1 xn x n →0 x n →0 lim arctgx n =1 xn lim ln(1 + xn ) xn =1 x n →0 x n →0 a xn − 1 = ln a lim xn x n →0 lim (1 + xn )r − 1 xn =r x n →0 lim e xn xn p =∞ lim ln x n xn p =0 x n →∞ x n →∞ 90 ..n ⎛ 1 ⎞ 1⎞ ⎛ ⎟ lim ⎜1 + ⎟ = e ≈ 2.

∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există lim f ( x). Dacă lim f(x) există. x → x0 ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x) x → x0 x → x0 91 . lim f(x)= l s . Dacă lim f(x) =l atunci x → x0 3.15. lim f ( x) = 0 x → x0 4. x → x0 ⇒ lim f ( x) = 0 x → x0 2. Funcţia f are limită în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 ) Proprietăţi: 1. lim g ( x) x → x0 . î. atunci această limită este unică. x0 ∈ D un punct de acumulare. LIMITE DE FUNCŢII Definiţie: O funcţie f:D ⊆ R → R are limită laterală la stânga ( respectiv la dreapta) în punctul de acumulare x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. Fie f. (respectiv lim f(x) = l d ).g:D ⊆ R → R . Dacă Reciproc nu. lim f ( x) = l . x → x0 x〈 x0 x → x0 x〉 x0 Definiţie: Fie f:D ⊆ R → R .

g ( x) ≤ M . Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a. Dacă şi ⇒ lim f ( x) = −∞. 2. l1 2 . OPERAŢII CU FUNCŢII Dacă există lim f ( x) = l1 . x→x0 6. l1 l2 atunci: 1. lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 . x→x0 x→x0 f ( x) − l ≤ g ( x) ∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi Dacă lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l 7. Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi ∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l . ⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0 Dacă 8. l1 − l2 . l1 ⋅ l2 .5. lim g ( x) = l2 şi au sens operatiile l l l1 + l2 . 1 .î. limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2 92 . f ( x) ≥ g ( x ) f ( x) ≤ g ( x ) şi lim g ( x) = +∞ lim g ( x = −∞ ⇒ lim f ( x) = +∞.

+an .1) q=1 ∞.a0 ≠ 0 n lim P( x) = a0 (±∞) x ⎯ ±∞ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim q = x 0.3.lim f ( x) g ( x ) = l1 2 5. 1.. dacă dacă q ∈ (− 1. nu există.lim f ( x) l1 = g ( x) l 2 l 4.lim f ( x) = l1 P(X)=a0xn + a1xn-1 + ……………. dacă q>1 dacă q ≤ −1 93 .

+ bq x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x ⎪∞ ..1) a>1 a ∈ (0...1) ⎯→ ∞ x⎯ lim a lim a x =∞ =0 a ⎯→ −∞ x⎯ x lim ax = 0 x ⎯→ ∞ x⎯ ⎯→ x ⎯ −∞ lim a ⎯→ 0 x⎯ =∞ a ⎯→ ∞ x⎯ lim log lim log x=∞ x = −∞ lim log ⎯→ 0 x⎯ x = −∞ x=∞ ⎯→ ∞ x⎯ a lim log a x⎯ ⎯→ 0 lim sin x =1 x tgx =1 x u x lim ( ) sin u ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim u x lim ( ) tgu ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim lim arcsin x =1 x arctgx =1 x 1 x u x lim ( ) arcsin u ( x ) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 u x lim ( ) arctgu ( x ) =1 u(x ) ⎯ ⎯→ 0 1 u x x⎯ ⎯→ 0 lim (1 + x ) =e ⎯→ 0 u x ⎯ lim (1 + u(x )) ( ) = e ( ) 94 .. dacă p 〉 q şi 〉 0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞ . ⎪ b0 ⎩ a>1 a ∈ (0. dacă p 〈 q ⎪ a0 ⎪ .⎧ ⎪0. dacă p = q p p −1 a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + .. dacă p 〉 q şi 0 〈 0. + a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a0 + ......

⎛ 1⎞ lim∞ ⎜1 + x ⎟ = e ⎠ ⎯→ ⎝ x⎯ x ⎛ 1 ⎞ lim ∞ ⎜1 + u(x ) ⎟ ⎜ ⎟ u(x ) ⎯ ⎯→ ⎝ ⎠ u(x ) =0 x⎯ ⎯→ 0 lim lim lim ln(1 + x ) =1 x a x −1 = ln a x u x lim ( ) ln(1 + u ( x )) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 au( x) − 1 lim 0 u(x ) = ln a ⎯→ u(x ) ⎯ (1 + x )r − 1 = r x x⎯ ⎯→ 0 (1 + u (x ))r − 1 = r lim 0 u(x ) u(x ) ⎯ ⎯→ u (x ) lim ∞ a u ( x ) = 0 u(x ) ⎯ ⎯→ k xk lim∞ a x = 0 x⎯ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim ln x =0 xk ⎯→ ∞ u x ⎯ lim u(x ) ( ) ln u (x ) k =0 95 .

. tg x. DEFINIŢIE. DEFINIŢIE. x = x0 96 . f(x) = ⎨ ⎧ f ( x).se numeşte discontinuă în x0 şi x0 se numeşte punct de discontinuitate. ctg x. f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului). dar ≠ f(x0). funcţia exponenţială ax.punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o limită laterală e infinită sau nu există. ld (x0 ) finite. Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f. x0 se numeşte punct de continuitate. funcţia logaritmică log f(x).... funcţia raţională f(x)/g(x). cos x. există o vecinătate U a lui x0.16. funcţia radical n f ( x) .punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ). Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c. funcţiile trigonometrice sin x. funcţia putere xa. Dacă f are limita l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒ f: D ∪ { x0} →R. O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) . Fie f : D ⊂ R → R. x ∈ D ⎩l . funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + . f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în x0 şi lim f(x) = f(x0) sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0). astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V.an . Acesta poate fi: ... FUNCŢII CONTINUE DEFINIŢIE. • Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie. PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE DEFINIŢIE. funcţia identică x..

b] şi dacă are valori de semne contrare la extremităţile intervalului ( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci există cel puţin un punct c ∈ ( a. b). α ∈ R. Dacă f. Reciproca nu e valabilă. lim f( g (x) = f( lim g(x)) x→x0 x→x0 Orice funcţie continuă comută cu limita. f este strict monotonă ⇔ f: I →J .surjectivă f . Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a.este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin continuitate a lui f în x0. atunci g•f e continuă în x0 ∈A. f•g. f sunt continue în x0 ( respectiv pe D). g ≠ 0. Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B. PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL LEMĂ.g:D→R sunt continue în x0 ( respectiv pe D) atunci f+g.continuă f(I) =J .b] ⇒ ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o rădăcină în intervalul ( a. T3.injectivă Orice funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi atinge marginile. 97 .b) astfel încât f(c) = 0. T2. • Dacă f este strict monotonă pe [ a. fg. αf.f/g. Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f (x) e continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D). OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE T1.

98 . a. atunci ⇒ f( I) e interval. J ⊂ R intervale. care nu se anulează pe acest interval păstrează semn constant pe el. O funcţie continuă pe un interval.b). Fie f : I ⊂ R → R o funcţie monotonă a. f(b)) sau λ ∈ ( f(b). Fie f : I → R. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui Darboux. T3.î. f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a. ⇔ ∀ a.î. I. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR INVERSE T1. Orice funcţie continuă pe un interval are P.b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a). f(c) = λ. Dacă f :I → R are P. ( Reciproca e în general falsă). T2. Orice funcţie continuă şi injectivă pe un interval este strict monotonă pe acest interval. TEOREMĂ.STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII PROP. f( I) e interval. Dacă f e bijectivă şi continuă atunci inversa sa f-1 e continuă şi strict monotonă. DEFINIŢIE. Atunci f este continuă.D.D.

17. DERIVATE
FUNCŢIA DERIVATA

C x xn xa ax ex
1 x

0 1 nxn-1 axa-1 a x lna ex
1 x2 n - n+1 x 1

-

1 xn x
n

x

2 x 1
n n x n −1

sin x cos x tg x ctg x arcsin x

cosx -sinx
1 cos 2 x 1 - 2 sin x 1
1− x2

99

arccos x arctg x arcctg x lnx log a x (uv)’
=

-

1 1− x2 1 1+ x2 1 1+ x2 1 x 1 x ln a

v. uv-1.u’ + uv.v’.lnu

f(x)=

ax + b cx + d

f’(x)=

a c

b d

( cx + d ) 2

REGULI DE DERIVARE (f.g)’=f’g+fg’

(χf )' = χf '
⎛ f ⎞ f ' g − fg ' ⎜ ⎟= ⎜g⎟ g2 ⎝ ⎠
−1 ' 0 '

( f ) ( f ( x )) =

1 f ( x0 )
'

100

18. STUDIUL FUNCŢIILOR CU AJUTORUL DERIVATELOR Proprietăţi generale ale funcţiilor derivabile . 1.Punctele de extrem ale unei funcţii. Fie Ι un interval şi f:Ι → R. Definiţie. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al funcţiei f , un punct a ∈ Ι pentru care există o vecinătate V a lui a

astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv. f ( x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V. • Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem. • a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dacă f ( x ) ≤ f (a )(resp. f ( x ) ≥ f (a )) . ∀ x ∈ Ι. Obs.1.O funcţie poate avea într-un interval mai multe puncte de extrem.(vezi desenul).

Obs.2.O funcţie poate avea într-un punct a un maxim (local), fără a avea în a cea mai mare valoare din interval.(vezi desenul f (a ) < f (c ) ).

(a, f (a)), (c, f (c))
-puncte de maxim

(b, f (b),)(d, f (d))

-puncte de minim

101

3.atunci f ' ( x0 ) = 0 . Condiţia ca punctul de extrem x0 să fie interior intervalului este esenţială. f ( x0 )) este paralelă cu OX. lui FERMAT nu este adevărată. O altă teoremă care dă condiţii suficiente pentru ca derivata să se anuleze este : 102 . Obs.TEOREMA LUI FERMAT Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct 0 de extrem.2. Reciproca T. Ex. (dacă ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca f ' ( x0 ) ≠ 0 ). f ( x ) = x. Obs. Teorema este adevărată şi dacă funcţia este derivabilă numai în punctele de extrem.1. • Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente (dar nu si necesare) pentru ca derivata într-un punct să fie nulă. Interpretare geometrică: • Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 . Punctele de extrem se găsesc printre acestea.(se pot găsi funcţii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 să nu fie punct de extrem). • Soluţiile ecuaţiei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice . Obs.

Fie f : I → R. f este derivabilă pe (a. b ) a.TEOREMA LUI ROLLE.b]. Între două rădăcini consecutive ale derivatei se află cel mult o rădăcină a funcţiei. f este continuă pe [a. 1. Între două rădăcini ale unei funcţii derivabile se află cel puţin o rădăcină a derivatei. a < b. atunci există cel puţin un punct în care tangenta este paralelă Consecinţa 1. a. f (a ) = f (b ). [a. atunci ∃ cel puţin un punct c ∈ (a. f este continuă pe [a. Consecinţa 2. a. Dacă: 1. a < b. b ∈ I. b ∈ I. b ) .I (interval.î f ' (c ) = 0.b]. INTEPRETAREA GEOMETRICA Dacă funcţia f are valori egale la extremităţile unui interval cu axa ox . TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite) Fie f : I → R. Dacă: 2. b] 103 . 3.

3) f ( x ) = ⎨ ⎧1. f (b ) − f (a ) tangenta la grafic în M are coeficientul.a extremităţilor) există cel puţin un punct de pe grafic(care nu coincide cu extremităţile). b−a INTERPRETAREA GEOMETRICĂ Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct(cu excepţia eventual. b−a unghiular f ' (c ) dar f (b ) − f (a ) f ' (c ) = b−a Obs. Dacă o funcţie are derivata nula pe un interval.1) ∪ (2.3) 104 . b ) a. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle.1) ⎩2. Expl. în care tangenta este paralelă cu coarda care uneşte extremităţile. atunci există cel puţin un punct c ∈ (a. f : (0.2.1.î să avem f (b ) − f (a ) = f ' (c ). x ∈ (2.atunci ea este constanta pe acest interval. • Dacă o funcţie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de intervale proprietate nu mai rămâne adevărată în general. tgα = Consecinţa 1.b ). x ∈ (0. f este derivabilă pe (a.

Domeniul de definiţie. Expl. f − g = c.Consecinţa 2. Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict crescătoare pe I. 2. Intersecţia cu axa Oy este un punct de forma {0. g (x ) = ⎨ ⎪tgx − 1. − Consecinţa 5. Dacă f si g sunt două funcţii derivabile pe un interval I şi dacă au derivatele egale f ' = g ' atunci ele diferă printr-o constantă. Dacă l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 .0}. f ( x ) = tgx ⎧ ⎛ π⎞ ⎪tgx + 1. Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descrescătoare I. x ∈ ⎜ 0. Consecinţa 4. 2 ⎟ ⎪ ⎝ ⎠ . x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R . Intersecţia graficului cu axele de coordonate : Intersectia cu axa Ox conţine puncte de forma{x. proprietatea e falsă în general.Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' păstrează semn constant pe I. x ∈ ⎛ π π ⎞ ⎜ ⎟ ⎪ ⎝2 ⎠ ⎩ Consecinţa 3. ETAPELE REPREZENTĂRII GRAFICULUI UNEI FUNCŢII 1. c ∈ R • Dacă f si g sunt definite pe o reuniune disjunctă de intervale. Studiul continuităţii funcţiei pe domeniul de definiţie : 105 .unde x este o rădăcină a ecuaţiei f(x)=0 {daca există}. ⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x0 ). f : i → R.f{0}} {dacă punctul 0 aparţine domeniului de definitie} 3.

Se rezolva ecuatia f’’(x)=0. 6. 4.Se calculează f’’ b. Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de inflexiune ale graficului c. Astfel.Studiul derivatei a doua : a.Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant.Studiul primei derivate : a.pe intervalele pe care f’’>0 functia este convexă şi pe cele pe care f’’<0. dacă există cel puţin o limită laterală a funcţiei în x0. unde a= lim f ( x) dacă cel puţin una din aceste limite are sens şi x → ±∞ există în R. Rezolvarea ecuaţiei f’(x)=0. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant. 7. b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0. Tabelul de variaţie.Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei . b. c. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a. funcţia eate concavă.Dacă funcţia este definită pe R se studiază limita funcţiei la ± ∞ iar dacă este definită pe un interval se studiază limita la capetele intervalului. c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n. 106 . Trasarea graficului. 8. Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f. Calculul lui f’.Asimptote : a. analog şi pentru x x →∞ x →∞ -∞. unde f ( x) m = lim ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R . 5. infinită.

Teorema 1. atunci orice primitivă F a ⇒ f admite o infinitate de primitive. x ε I. ∀ x ∈ I. Se ştie că derivata oricărei funcţii are Proprietatea lui Darboux . c= constantă 107 . Dacă două primitive ale funcţiei f.F 1 2 : I → R sunt OBS 1. G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . F sunt primitive atunci F . dacă ∃ F : I →R astfel încât a) F este derivabilă pe I.{0 }. ∀ x ε I.1 OBS 3. f(x) = x² ⎧ x3 ⎪ +1 x3 ⎪3 F= . Se spune că f admite primitive pe I F se numeşte primitiva lui f. Proprietăţi. Fie f: I → R. c= constantă 1 2 1 2 ' 1 2 1 2 1 2 0 2 sunt F a unei funcţii. G= ⎨ 3 3 ⎪x + 2 ⎪3 ⎩ F.19. Fiind dată o primitivă F . rezultă că f are Proprietatea lui Darboux. Contradicţie cu T 1. lui f are forma F = F0 + c .1 Fie f : I → R. ⇒ F ( x) − F ( x) = c . Demonstraţie : Dacă ' 1 ' F . PRIMITIVE Primitive. atunci există o constantă c ∈ R astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c. Fie I un interval din R. F’ =f. ( I poate fi şi o reuniune finită disjunctă de intervale). F derivabile ⇒ F ( x ) = F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I ⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 . Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux. Definiţia 1. b) F’(x) =f(x). OBS 2. Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă de intervale Expl: f: R.

Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala Definiţia 2. Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive. rezultă f(I) este interval ceea ce este o contradicţie. (αf)(x)=α. Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P lui Darboux.F P. Fie F(I)= { f : I → R} Pe această mulţime se introduc operaţiile : (f+g)(x) =f(x)+ g(x) .α constantă C= { f : I → R / f ∈ R} ∫ f ( x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui f . nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f (x ) dx. Dacă I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci f nu admite primitive.D P C D OBS 4.f(x) ∀ x ∈ R . } 108 . Fie f: I →R o funcţie care admite primitive. OBS 5. Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii(care admite primitive ) se numeşte integrare. în 1675.

2.-cos x) atunci tg x=t. 2) f admite primitive. fie metoda substituţiei.g:I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α ∈ R.Teorema 1.∫ f’(x)g(x)dx Formula schimbării de variabilă (sau metoda substituţiei). f’g. Teorema 1. Dacă funcţia este impară în sin x.) Atunci funcţia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive. În acest caz se pot face substituţiile: 1.1 Dacă f. Teoremă: Fie I.cos x)=-R(sin x. 109 .g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue. α ≠0. ∫αf=α∫f. R(sin x. Dacă funcţia este impară în cos x.cos x) atunci cos x=t. αf admit de asemenea primitive şi au loc relaţiile: ∫(f+g) =∫f +∫g.-cos x)=-R(sin x. iar funcţia F o ϕ este o primitivă a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adică: ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt ' = Fo ϕ + C 5. (Fie F o primitivă a sa. atunci funcţiile f+g.J intervale din R şi ϕ : I → J . Integrarea funcţiilor trigonometrice Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi. atunci funcţiile fg. 3. α≠0. functii cu proprietat ile : 1) ϕ este derivabilă pe I. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x. fg’ admit primitive şi are loc relaţia: ∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x). ∫f =∫f +C Formula de integrare prin părţi.cos x) atunci sin x=t. R(-sin x.2 Dacă f. f : J → R .

I interval. 0 ≤ grad r<grad g şi deci R(x)= R( x) = f ( x) r ( x) = q( x) + . sin 2 x = 1 − cos 2 x 2 cos 2 x = 1 + cos 2 x 2 Integrarea funcţiilor raţionale Definiţie: O funcţie f:I→R . Pentru g ( x) g ( x) ca suma de functii R ( x ) se face scrierea rationale simple . g ( x) Dacă grad f ≥ grad g. ∫ cdx = c ⋅ x + C . unde f. Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1.4.atunci se utilizează substituţiile universale: sin x = 2t 1− t2 . se numeşte raţională dacă f ( x) .g sunt funcţii polinomiale. x ∈ I . ax a dx = + C ln a x 110 .3. x n +1 + C n +1 3. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE 1. ∫ ∫ x α +1 x dx = +C α +1 α 4. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice: sin 2x=2sin x . ∫ x n dx = c∈R 2. cos x = 1+ t2 1+ t2 unde t = tg x 2 5.cos x. g ( x) ≠ 0. atunci se efectuează împărţirea lui f la g ⇒ f=gq+r.2.

1 a −x 2 2 dx = arcsin 111 . 1 dx = ln x + C x 1 2 7. x +a 2 2 14.5. 1 1 x dx = arctg + C 2 a a +a 1 1 x−a dx = ln +C 2 2a x+a −a 1 dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C 12. ∫e ∫ x dx = e x + C 6. ∫ cos 1 2 x dx = tgx + C 9. ∫ sin xdx = − cosx + C ∫ cos ∫x ∫x ∫ ∫ ∫ 2 xdx = sin x + C 11. 10. ∫ sin x dx = − ctgx + C 8. 2 13. 1 x −a 2 2 dx = ln x + x 2 − a 2 + C x +C a 15.

18. ∫ ∫ ∫ tgxdx = − ln cos x + C ctgxdx = ln sin x + C x x2 + a 2 dx = x2 + a 2 + C 19. ∫ ax + b dx = a ln ax + b + C ∫ ( ax 1 1 1 ⋅ + C dx = − n n −1 a + b) ( n − 1 )( ax + b ) 1 1 ∫ 26. x 2 a2 x 2 a − x dx = a − x + arcsin + C 2 2 a 2 2 24. ∫ x x2 − a 2 dx = x2 − a 2 + C 20. ∫ ∫ ∫ ∫ x a −x 2 2 dx = − a 2 − x 2 + C x 2 2 a2 x + a + ln x + x2 + a2 + C 2 2 x 2 2 a2 x − a − ln x + x2 − a2 + C 2 2 21.16. 25. 1 1 dx = 2 2 2 2 (x + a ) a ∫ (x ∫ x2 + a2 − x2 2 + a2 ) 2 +C = 1 a2 ∫ 1 1 dx − 2 2 2 x +a a ⎛ −1 x ⋅⎜ ⎜ 2 x2 + a2 ⎝ ( ) ⎞ ⎟ dx ⎟ ⎠ ' 112 . x2 + a2 dx = 22. 17. x2 − a2 dx = 23.

1 m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ dx 2 ax + bx + c 2 Ax + B dx = + bx + c ∫ 113 . Δ〉 0 ⎪∫ ⎪ a[( x + b ) 2 − ( Δ ) 2 ] 27. Δ〈0 ⎪∫ b 2 −Δ 2 ) ] ⎪ a[( x + ) + ( 2a 2a ⎩ 28. 1 ⎪ 2a 2a ∫ ax 2 + bx + c dx = ⎨ 1 ⎪ dx. ∫ ax ∫ ax 2 ax + b dx = ln ax 2 + bx + c + C 2 + bx + c m ( 2 ax + b ) + n dx = ax 2 + bx + c 29.1 ⎧ dx.

1996. I. Stănescu: Matematică-Manual pentru clasa a X-a-Algebră”.1980. Editura Tehnică. Beju:”Compendiu de matematică”.1984. 114 . Bucureşti. . Bucureşti. Năstăsescu. Editura Booklet. ..Editura tehnică. . I.D.”Tabele şi formule matematice”.2006. Complemente de matematică. Bucureşti. Niţă. Bucureşti. pentru clasele 9-12”.C.C. .1983.E. Beju.D.E.Luminiţa Curtui.P. Năstăsescu. .. Rogai. 1958. Rizescui:”MatematicăManual pentru clasa a IX-a”.„Mică enciclopedie matematică”. C Niţă. Editura tehnică. Bucureşti.” Memorator de Matematică-Algebra. 1982.C. Gh.P. E.Bibliografie: . . editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Arno Kahane. E.

1 1 2. a a Rezolvare: 1 Ridicăm la puterea a doua relaţia dată: ( a − )2=49... + 2007 = ⋅ 2008 .Să se determine numerele întregi a şi b astfel încât 4 6 + 14 = a 2 + b 3.... să se calculeze a4 + 4 . după formula 3 3² 2 3 3 1 + X + X ² + .Aflaţi X din X. + X n = ⇒ X ⋅3 2008 X n +1 − 1 X −1 = [3 2008 2 3 2008 2 − 1] ⋅ 2008 ⇒X = 3 3 3 −1 115 ...Probleme propuse şi rezolvate 1. Rezolvare: Ridicăm la puterea a doua expresia dată: 4 6 + 14 = 2a 2 + 2 6ab + 3b 2 .3 2008 = (3 2008 – 1) : (1+ 1 1 1 + 2 + ...Dacă a − =7..... Din egalarea termenilor asemenea între ei rezultă : ab=2 şi 2a2+3b2=14 rezultă: a=1 şi b=2.. a a 3.. + 2007 ) 3 3 3 Rezolvare: 1 1 1 3 3 2008 − 1 1 + + + .. a 1 a2+ 2 =51 procedând analog se obţine a 1 1 a 4 + 4 = 512 − 2 ⇒ a 4 + 4 = 2599 ......

Ştiind că a = 3 − 1 să se calculeze partea întreagă a b a ² + b² numărului a ² − b² Rezolvare: a = 3 + 1 ⇒ a = 3 + 1.Se dă numarul x = 6 − 2 5 − 6 + 2 5 Să se arate ca x² = 4 Să se calculeze (X+2)2007 Rezolvare: a) 116 . Să se calculeze: 2a − 3 3−a unde a = 7 − 11 − 4 7 Rezolvare: 11 − 4 7 = 11 + 3 11 − 3 − = 7 −2⇒ a = 2 2 2 2 2− 3 3− 2 = (2 2 − 3 )( 3 + 2 ) = 2 6 + 4 − 3 − 6 = 6 +1 3− 2 5. b = 1 ⇒ b = = 5+2 3 3+ 2 3 = (5 + 2 3 )(3 − 2 3 ) = 9 − 12 ( ( 3 +1 ² +1 ) = 3+ 2 3 + 1)² − 1 3 + 2 3 +1+1 3 +1−1 = 15 − 10 3 + 6 3 − 12 3 − 4 3 4 3 − 3 = = 3 −3 −3 ⎡ 4 3 − 3⎤ ⎢ ⎥ =1 3 ⎦ ⎣ 6.4.

x =

(1 − 5 )² − (1 + 5 )² =
1 − 5 − 1 + 5 = −1 + 5 − 1 − 5 = −2 ⇒ x² = 4

b. x = − 2 ⇒ x + 2 = 0 ⇒ ( x + 2) 2007 = 0

66b a . = 2007 , să se calculeze b a 223 − 9b Rezolvare: 66b 66 66 1 a = b 2007 ⇒ = = = b 2007 ⋅ 223 − 9b 223 ⋅ 3 − 9 660 10
7. Dacă 8.Să se calculeze suma S=

2 + 2 2 + 2 3 + .......... + 2 2007 .

Rezolvare: S=
=

( 2+
(

23 + 25 + ............ + 22007 +

)

+ ⎛ 22 + 24 + ............ + 22006 ⎞ = ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ = 2 1 + 2 + 22 + ............ + 21003 + + 2 + 22 + 23 + ............. + 21003 + 1 − 1 = = 1 + 2 + 22 + ............. + 21003

)

2 + 1 − 1. Am adăugat şi am scăzut 1.
1004

( = [(2 ) − 1](

)

)(

2 +1 −1 =

)

117

9.Calculaţi: E = Rezolvare:

4 + 2 3 + 7 − 4 3 + 2 68 − 351 + 2 68 : 350

(

)

4+2 3 = 7−4 3 =

4+2 4−2 + = 3 +1 2 2 7 +1 7 −1 − = 2− 3 2 2

(2 ) − (3 )
4 17 51

3 17 50

< 0 ⇒ E = 3 + 1 + 2 − 3 + − 268 + 351 + 268 : 350

(

)

= 3 + 3 : 3 = 3 + 3 = 6.
10.Determinati n ∈ Z astfel încât Rezolvare

14 − 6 5 + 6 − 2 5 ∈ Z. n 5 −1
=

(3 − 5 )

2

+ n

(

5 −1

)

2

=

3− 5 + n

3 − 5 + 5 −1 n

=

2 ∈ Z ⇔ n ∈ {− 2,−1,1,2} n

11. Să se rezolve ecuaţia: (2x-4)(2x-3)(2x+1)(2x+2)=-6 Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: (2x-4)(2x+2)(2x-3)(2x+1)=-6 ⇔ (4x2 –4x-8) (4x2 –4x-3)=-6 Notam 4x2 –4x-8=t ⇒ t(t-5)=-6 ⇒ t2-5t+6=0 ⇒ t1=2 si t2=3

⇒ 4x2 –4x-8=2 ⇒ x1,2= 1 ± 11
2

4x2 –4x-

8=3 ⇒ x3,4=

1± 2 3 . 2

118

12 . Se dă ecuaţia: x² + 18x + 1 = 0. Se cere să se calculeze 3 x1 + 3 x 2 , unde x1, x2 sunt soluţiile ecuaţiei .

Rezolvare : Fie A = 3 x1 + 3 x 2 . Se ridică la puterea a treia A³ = x1 + x2 + 3 3 x1 x 2 · A Cum x1 + x2= - 18 x1+x2=1 (Relaţiile lui Viete) A³- 3A + 18= 0 ; Soluţia reală a acestei ecuaţii este A = -3 ; restul nu sunt reale A³+ 3A²-3A²-9A+6A+18=0 A²(A+3) – 3A (A+3)+6(A+3)=o (A+3)(A²-3A+6)=0 A=-3
13. Doua drepte perpendiculare între ele în punctul M(3;4) intersectează axa OY în punctual A si OX în punctual B. a) să se scrie ecuaţia dreptei AB b) să se arate ca diagonalele patrulaterului AOBM sunt perpendiculare ,unde 0 este originea sistemului.

Rezolvare : Scriem ecuaţiile dreptelor AM si MB (1)AM : y − 4 = m(x − 3) cum AM ⊥ MB (2)MB : y − 4 = − 1 (x − 3) m Aflam coordonatele lui A: - din (1) când x = 0 ⇒ y = 4 − 3m Aflam coordonatele lui B: - din (2) când y = 0 ⇒ x = 4m + 3

119

y) mijlocul lui AB 4M + 3 4 − 3m 2x − 3 ⇒X = ⇒x= .4) O B 14.3).y = 2 2 4 2x − 3 ⇒ 2y = 4 − 3⋅ ⇒ 8 y = 16 − 6 x + 9 ⇒ 4 ⇒ 6 x + 8 y − 25 = 0(ec. f) ecuaţia dreptei care trece prin A şi face un unghi de 300 cu axa OX. C(6. Se dau punctele A (2. c) ecuaţia dreptei BC. 4 Panta dreptei OM este evident 4−0 4 = ⇒ m AB ⋅ mom = −1 ⇒ OM ⊥ AB.6). b) coordonatele centrului de greutate.drepteiAB ) 3 ⇒ panta dreptei AB este m = − . e) ecuaţia înălţimii din A pe BC şi lungimea sa .-2). Se cere: a) perimetrul triunghiului ABC şi natura sa . d) ecuaţia medianei AM şi lungimea sa. 3−0 3 A M(3.Fie P(x. B(-4. 120 .

AC = 4 5 ⇒ P = 12 5 . Rezolvare: a) Aplicând formula distanţei pentru cele trei laturi ale triunghiului AB = (x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2 obţinem: AB = 3 5 . 2 1 d) Coordonatele mijlocului segmentului BC sunt : M (1. ) ⇒ 2 ecuaţia medianei este: x−2 y−6 = ⇒ 11x-2y-10 =0. h) ecuaţia bisectoarei din A şi lungimea ei i) aria triunghiului ABC. Se verifică cu reciproca teoremei lui Pitagora că triunghiul este dreptunghic cu unghiul de 900 în vârful A. BC = 5 5 . 3 3 ⎝3 3⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia dreptei BC se scrie folosind formula: y − y1 x − x1 = ⇒ y 2 − y1 x 2 − x1 y−3 x+ 4 = ⇒ 5x+10y-10=0 x+2y-2=0 10 −5 1 (forma generală a dreptei )sau y = − x + 1 (forma normală). 2 2 e) Fie AD înălţimea din A ⇒ AD şi BC sunt perpendiculare ceea ce înseamnă că produsul pantelor este egal cu -1. Cum 121 . ⎟ . Pentru calculul lungimii 1− 2 1 −6 2 medianei AM se poate folosi faptul că într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare ipotenuzei este jumătate din ipotenuză: BC 5 5 ⇒ AM = = . b) Coordonatele centrului de greutate sunt date de formula: ⎛ x + x 2 + x3 y1 + y 2 + y 3 ⎞ ⎛4 7⎞ . G⎜ 1 ⎟ ⇒ G⎜ . altfel se poate aplica formula distanţei.g) ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu BC.

12 10 . Pentru a calcula lungimea 2 6 −2 −6 7 7 bisectoarei ne putem folosi şi de formula A 2 AB ⋅ AC cos 2 care este utilizată de obicei când se AE = AB + AC cunoaşte măsura unghiului a cărei bisectoare se calculează.Folosindu-ne EC AC 4 de raportul în care un punct împarte un segment rezultă ⎛2 6⎞ coordonatele lui E ⎜ . ⎟ . BE AB 3 Din teorema bisectoarei k= = ⇒ k= . BC 5 5 5 Altfel. 2 panta dreptei BC este − 122 . ⇒ AE = 7 i) Aria triunghiului dreptunghic ABC este dată de formula A = AB ⋅ AC = 30 . 3 f) y-6= (x-2). 2 2 h) Fie AE bisectoarea unghiului A. Pentru calculul înălţimii (într-un triunghi dreptunghic) este convenabil să aplicăm formula: AB ⋅ AC 3 5 ⋅ 4 5 12 5 AD = = = .1 ⇒ panta lui AD este 2. Atunci ecuaţia bisectoarei este: ⎝7 7⎠ x−2 y−6 = ⇒ 21x-7y=0. Am aplicat formula y-y0=m(x-x0) în 3 condiţiile în care panta este tg300 1 1 g) y-6= − (x-2) unde − este panta dreptei BC . Rămâne să 2 scriem ecuaţia dreptei care trece prin A şi are panta 2 : y-6=2(x-2) ⇒ 2x-y+2=0 este ecuaţia înălţimii din A. trebuia rezolvat sistemul format din ecuaţiile dreptelor BC şi AD pentru a determina coordonatele lui D.

Sa se rezolve ecuaţia : x x 3 ⎞ ⎛ ⎜ 2005 4 + 2005 4 ⎟ + 1 2006 − 2005 = 6 ⋅ 2005 + 4⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Rezolvare : Ecuaţia dată este echivalentă cu : x x x 2 x ⎛ ⎞ 2006 = ⎜ 2005 4 + 1⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Ridicăm la puterea x x x x 1 ⇒ 2006 4 = 2005 4 + 1 ⇒ 2006 4 − 2005 4 = 1 4 x 4 (x ) Din monotonia funcţiei f ( x ) = (1 + a ) − a x care e strict crescătoare ⇒ ecuaţia (x ) are soluţie unică ⇒ x = 4 x 16 . a2 + b2 15.Se va insista pe faptul că dacă triunghiul nu ar fi fost dreptunghic ar fi trebuit să se calculeze distanţa de la A la dreapta BC adică tocmai lungimea înălţimii iar aceasta s-ar putea face mai simplu folosind formula : Distanţa de la un punct M0(x0. h) = . Să se rezolve ecuaţia: x 2x x x 3 3 2007 – 2006 = 3(2006 + 2006 ) + 1 123 .y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c d ( M 0 .

Ridicăm la puterea 1/3 => x x 3 3 2007 = 2006 +1 => x x 3 3 2007 – 2006 =1 (*) Din monotonia funcţiei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict crescătoare => ecuaţia (*) are soluţie unică: x = 3 17. 124 . Să se determine numărul de cifre din care este compus numărul 72007. Din (*) => lg 10p-1 ≤lg N <lg 10p => p-1 ≤ lg N <p . Pentru N = 72007 => lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre.Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: x x 3 3 2007 = (2006 + 1) . p = 4 (*) 10p-1 ≤ N < 10p . Rezolvare: 102 < abc <103 . unde p reprezintă numărul de cifre ale lui N. p = 3 ______ 3 10 < abcd < 104 .

11 2006 ori de 1 d = 2006 Rezolvare : 2005 A e inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifră a numărului det A e≠0 u (a ) = 5 u (d ) = 6 ⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0. Să se arate că matricea A = ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ ∈ M 2 (Z ) e ⎠ ⎝ inversabilă . + 6 2006 c = 1 + 11 + 111 + ....⎛a b ⎞ 18. + 111 . u (b ) = 6 u (c ) = 6 125 .... unde : a = 2005 2006 b = 6 + 6 2 + 6 3 + .

( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 . 3 2 3 3−2 2 ⋅ 2 c) d) e) f) g) h) i) 5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅ { [ ( 3 − 2 2 : 22. ( 287 − 358 − 358 ) : 1620.sinteze I. )]} 12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6 − + . ⎜ 20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠ ⎝ 5 −1 126 .Probleme . 3 2 3 − 12 . 2 3 3 2 6 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 − ⎟:⎜ ⎟ . NUMERE REALE. Să se calculeze: a) b) 98 − 44 − 50 + 99 . (520 + 330 − 520 ) : 914. 1. (7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ). APLICAŢII.

) 2. Să se calculeze numărul a + a + a 〈 2007.5 şi b = 46. 3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) . ⎛ 1 2 1 ⎞ ⎜ − + ⎟: 3 2 ⎜ ⎟ 32 2 2 ⎠ ⎝3 2 ( ) −1 2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2.2007. 2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ).5 127 . 3+ 2 2+ 2+ 3 3+ 2 − 2 ( ) ( ) ( 2 )( 3− 2. m) n) o) p) (3 − 7 ) + (2 − 7 ) .j) k) l) 6561 + 1225 − 5184 . q) r) s) t) u) v) 3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ). 2 2 2 2 2 2 16 x16 25 y 24 . (3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) . 2− 3 2+ 3 2+ 3 + 2− 3 2− 2− 3 3− 2 + . a 2 − b 2 pentru a = 242. 2+ 3 2− 3 + . Dacă a=2006. 11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 . arătaţi că 3.

2x − 4 14. 6 6 .4. a 3b = 1996 ..41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1. 12. Să se ordoneze crescător numerele: 2 . Să se arate că: a) 2 sau 3 3 2 . E= b= 2a − b ∈Q a + 2b stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5 7 − 1 − 11 − 4 7 8.41 − 2 7. 128 .. Să se afle x ştiind că 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ .. Comparaţi numerele: a= ( 5− 3 + ) 2 ( 3− 5 +2 ) 2 ( 5 + 3 +46− 5 . Să se afle numerele întregi x pentru care ∈ Z. Care număr este mai mare: 10*. Să se arate că expresia ( ) 5 e pătrat perfect. ) 2 ( ) b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 . x+5 a) 3 5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2 9+4 5 +3 9−4 5 =3 3 15. 17. 5... Dacă b a ⋅ 499 + 3b 6. 9. a〉 0. ∀n ∈ N .. Să se verifice egalităţile: b) 3 16. calculati . a) 5n + 7 ∈ R − Q b) 5n + 13 ∈ R − Q 2n n +1 11. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: 13.. Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor: 3. Arătaţi că numărul a = 1. Să se arate că: a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q.. + 2 999. Să se aducă la o formă mai simplă expresia: E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 ... ∀n ∈ N b) 2 ⋅ 9 +4 n+ 2 ⋅3 2n ∈ N . 2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + .. ⋅ 31 + 32 ∈ Q..

b) a 1 ... a 2 .. Să se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dacă : II. Dacă se dau doi termeni ai progresiei să se afle ceilalţi : a )a3 = 7.. r= 0.b. a15 = ? b)a8 = 40. 1 2+ 3 + 1 4 + 15 + . PROGRESII ARITMETICE c) a1 = 1. a9 = ?... a 20 = −20.3 a) a1 =-3 .. r=5 b) a1 =7 . a9 = −125... Să se găsească primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n : a) a1 . b) 3 1 2−3 3 1 2 +1 . Să se determine cel mai mare număr natural n cu proprietatea: 2 −2 6 ≤3 2.. d) . Fie (a n )n o progresie aritmetică. a19 = ? 5.27.r=2 2..c numere raţionale astfel încât ab+ac+bc=1. c) 3 1 9 +3 5 .. Să se demonstreze că: (a 2 +1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q . a11 = ? d )a 2 = −5. − 9 . a 7 = ?.15. a10 = 36. 5 ... 2+ 3+ 5 nu este un număr raţional.. − 2 ...... . a10 = ? c)a 6 = 2. 3.. e) 18.21.. Să se demonstreze că 1. Să se determine rădăcina pătrată a numărului a= 6 + 2 3 − 2 19.. b) a n = 3 + (-1) n c) a n = n +n + 1 2 4. Fie a. a 2 . + 1 2n + 4n 2 − 1 20...5 −3 2 2− 2 − 3 2+ 2 − 3 a) 3 1 .... a 7 = ?. )( )( ) 21... a9 = ?.. a5 = 13.. Fie (a n )n o progresie aritmetică . Se dau : 129 .3 . Să se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n a) a n =3n+1 ..

4 2 b) a1 = ?.5 se cere a 19 c) a10 = 131. 11.5. r = −5 c)a1 = 5. Determină x ∈ R astfel încât următoarele numere să fie în progresie aritmetică.5 9. Să se arate că ( x n )n e o progresie aritmetică. b) x n =10-7n. a)a1 =10 a100 =150 8. a 60 = −92 c)a1 + a 7 = 42. 12. b) Sn= 7n-1 . r = −3 se cere a1 6. Să se afle primul termen şi raţia. S30 =900 . S10 = 100. Sn =3 n 2 2 .a )a1 = −2. c) Sn = -4 n +11. Să se afle S 100 dacă : b)a1 = 2. Este progresie aritmetică un şir pentru care : a) Sn = n -2n . r = −1. Să se calculeze S50. Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice dacă : a )a5 = 27. ÷ ai . a 27 = 60 b)a 20 = 0. Sn = n2 − n. r = 0. a3 + a 4 + a5 = a12 + 2 7. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general. a1 ⋅ a5 = 28 e) S10 = 8S 5 . .Cunoscând Sn să se găsescă : a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dacă Sn =5n +3n . r = 12 se cere a1 d) a 200 = 0. 10. a100 = 7. 130 .5 se cere a 12 b) a1 = 3. r= ? dacă Sn = 2 n 2 +3n . a10 − a3 = 21 d )a 2 + a 4 = 16. 2 ÷ ai . S 3 = −3 f )a1 + a 2 + a3 = a 7 . a) x n =2n-5 .

b 2 . x+3 .4 − 2 x + x 2 2 c) x + 2 . a²+b² . Să se arate că : 1 1 1 n −1 + + . c b) 2 2 2 ÷ a 2 + 2bc. Să se rezolve ecuaţiile : a) 1+7+13+…. Să se arate că următoarele numere sunt în progresie aritmetică : a) (a+b)² . c) x +1 2x x( x + 1) 15. Fie ecuaţia ax² +bx+c =0 cu soluţiile x1. b . Să se arate că dacă numerele 1 1 1 sunt în progresie .c . . . c 2 .b .. c sunt în progresie aritmetică. b(a − b) 2ab a (b − a) a x + a −1 x2 + a −1 . . x − 2 13.+x =280 . b+c c+a b+a 2 2 2 aritmetică atunci numerele a . b−c c−a a−b ÷ a3 a2 3 b2 3 c2 d2 .b. d 2 bcd acd abd abc 131 ..18.a) x-3. 9..c sunt în progresie aritmetică atunci există relaţia : 2(x1+x2)+x1.x2. c − ab ⇔ ÷a.. e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100. c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+…. . (3x ) . x ≠ −1. b) 1+3+5+…. Dacă numerele a.d3 ⇒ ÷a 2 . 14. c 2 + 2ab ⇔ ÷ c) 1 1 1 . d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ …….. b − ca. b) a a+b b . b 2 + 2ca. x ≠ 0..+(x+28) = 155 . + = .x2 +1 = 0 18.. . (a-b)² . . Fie (a n )n o progresie aritmetică. b) x 2 + 2.+(x+25) = 338 .+x = 169 . ∀n ≥ 2 . a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n 17. Să se demonstreze : a) ÷ a − bc. b... 16.

b6 . Dacă se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n a) b3 = 6. bn +1 = 3bn c) b1 = 9. 6.…………….225. q = 3 2. numerele următoare să fie în progresie b) 2 x . 3.−135.81....6 − x .. să se găsească b7 .. bn +1 = −3bn a) b1 = 2. b2 . Să se determine x geometrică : b) Sn = 2 − 1 . x ... Să se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin : b) b1 = 4. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n : a) b1 . q = e) b1 = 1.54. b9 . 2 2 7.5 1 2 d) b2 = 0. b12 .... b+x.III. bn +1 = 1 bn 5 5.. bn +1 = 2bn d) b1 = 10. q = −0. b8 = −10 . 4.5. b) b1 .î. b10 b) b5 = 10.36.. q = 5 b) b1 = −24. b5 = 24 . q = 2 c) b2 = −10.. Să se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dacă : a) b1 = 6.. 2 4 a) a+x.24. c) 1.. Este progresie geometrică un şir pentru care suma primilor n termeni este : a) Sn = n² -1 .32 . b3 .. b2 . x . c+x .... n c) Sn = 3 + 1 n a. Să se găsească primul termen b1 şi raţia q a progresiei geometrice (b n ) n dacă : 132 . PROGRESII GEOMETRICE 1...

Să se arate că log26+log62>2... + (1 + x ) = 0..3 g) 7+77+777+…..x 3 2 = 0. b) E= 4 c) E= a3 . Să se rezolve ecuaţiile : a) 1 + x + x + x + . Să se calculeze expresiile: a) 11 log 25 121 133 .... 2 3.... + 2 b) 1 − 2 + 2 2 1 1 + 2 22 1 1 d) − 2 2 2 c) − 23 + .... 4..... Să se determine expresia E ştiind că : lg E=2 lga.. + 22008 1 1 + 3 + ..... LOGARITMI 1.. x ≠ 1 2007 b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + .... Să se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2 7 ab 6 .... x ≠ 0 IV.100 ⋅ 22007 2007 9.... − 2008 2 2 e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1) f) 3+33+333+……..33333…......7777…7(de n ori 7) h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2 2 2 + 4 ⋅ 23 + .Să se calculeze sumele : a) 1 + 2 + 2 + 2 + ... b5 a⋅3 b a ⋅ b2 1 2.lgb-3 lg3.... + 2008 2 2 1 1 + 3 − ...a) ⎨ ⎧b2 − b1 = −4 ⎩b3 − b1 = 8 2 3 b) ⎨ ⎧b3 − b2 = 12 ⎩b4 − b2 = 48 2008 c) ⎨ ⎧b6 = 25 ⎩b8 = 9 8..

..Să se calculeze suma: 31+log3 7 − 2 log 4 121 1 1 + log 2 1 + log 2 2 + .. Să se arate că dacă a.z.b.. log b y. + log n n 8. + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .. log c z sunt în progresie aritmetică. + log 3 n + . log 96 2 log12 2 b) E= 7. b. ⎝ 3⎠ ⎝ 21 ⎠ d) log 5 (log 3 (log 6 216)) e) log 2 (log 5 (log 3 243)) f) c) E=log225-log2 ⎛ ⎜ log 5 125 − log 3 3 9 64 log 8 2 + log 2 2 g) 49 log 7 3 + log 3 81 5. x〉 0 1 9.. Să se arate că expresia: E= log 2 3 2 − log 3 3 log 2 x + log 2 y + log 2 3 z log 3 x + log 3 y + log 3 3 z este independentă de valorile strict mai x. + 1 log n 1 + log n 2 + .y.1 log 4 b) 7 49 20 ⎞ ⎛ 4⎞ ⎟ + log 2 ⎜ ⎟ . 134 . Să se calculeze expresiile: a) E= mari ca 1 ale variabilelor log 2 24 log 2 192 − ..c sunt în progresie geometrică atunci are loc egalitatea: 2 1 1 = + log b x log a x log c x ∀a.. c ∈ R * + − { }. y. z sunt în progresie geometrică atunci log a x. 6. Să se arate că dacă x..

∫ 16. ∫ dx 2 sin x. ∫ (3 x + 3 )dx x x ⎛ 5 3 2 ⎞ ⎟dx 6. ∫ (x 5 +5 x )dx 1 )dx ex 2 ∫⎜ ⎝ ⎛ 5 + 4x ⎞ ⎟ dx x ⎠ 12. x 2 + 4dx 4 − x 2 dx x2 + 3 14. ∫ (x + 2)3 dx x3 x 2 − 9dx 1 13. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx 3. ∫ x ( x − 1) 3 dx 9. cos x 135 . ∫ (2 x − 3 x + 45 x dx ) 7. ∫ x(x-1)(x-2)dx 1 4. ∫ 1− x ∫ ∫ ∫ dx x + x2 −1 x2 − 2 dx x2 − 3 1 dx sin x . ∫ 17. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx 5. ∫ 15. 1. ∫( e x + 11. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii. cos 2 x 1+ x dx 21. 2. ∫ 18. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx x x ⎠ ⎝ 10.PRIMITIVE 1. ∫ ⎜ 5 − 3 + ⎜ ⎟ x x⎠ ⎝ x 5 3 ⎞ ⎛ 8. 20. dx x2 + 2 1 19.

2. ∫ ln 2 xdx 2 8. ∫ dx cos 2 3 x 2 1 11. ∫ 2ctg 2 xdx 3. ∫ dx sin 2 5 x 1 13. ∫x 1 ln xdx ∫ x ln xdx 1 ∫ x ln xdx 2 3.. ∫ ln 3 x dx x2 ln 2 x 10. ∫ tg 4 xdx 14. ∫ 4 sin 4 xdx 6. ∫ 3 4 x dx 5. ∫ x ⋅ e dx 2 x 23. 9 − 16 x 2 dx 12. ∫ cos(ln x)dx x2 2 13. ∫ sin(ln x)dx 14. ∫ dx 11. 5. dx 3x 22. ∫ dx x 2 7.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse. ∫ 3 cos 3 xdx 7. ∫ x 2 2 ) ∫( 19. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e 21. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx 15. ∫ x ln dx x +1 −x 18. 2. ∫ dx 16 x 2 + 4 2 ∫ 4x 2 ∫ 25 − 9 x ∫ 1 1 2 dx dx 4x + 9 1 9. ∫ ln(1 + )dx x 9. ∫ x ⋅ ln xdx ln(ln x) 6. 3. ∫ ∫ 5x + 3 dx 8. 12. 2. ∫ x ⋅ e dx 2 2 2x x +1 x + 1 ⋅ e x dx ln(1 + x 2 + 1)dx ∫ x ln( x − 1)dx x −1 16. 17. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx 4. 1. ∫ dx 2x ∫ x ⋅ e dx 20. ∫ x ⋅ e dx 2 −x 136 . 1 1 dx − 16 1 10. ∫ ln xdx 4. ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx 3⋅ 2x + 2 ⋅ ex 24. Să se calculeze primitivele următoare utilizând metoda integrării prin părţi: 1.

∫ cos x 25. 47. ex ∫ e x + 1dx ex 9. ∫ x ⋅ sin xdx 31. ∫ cos 2 (ln x)dx 44. ∫x⋅ 45. ∫ arcsin x dx x2 42. ∫ x ⋅ arcsin x ∫ e ⋅ cos 2 xdx 30. ∫ x ⋅ cos 2 xdx 36. ∫ (ax + b ) dx 3. e2x ∫ e x − 1dx 137 . ∫ e ⋅ sin 2 xdx 29. ∫ x (x + 1) dx 2. ∫ x ⋅ cos xdx x dx 38. ∫ x(5 x − 3) dx 6. ∫ x(2 x − 1) dx 5.∫ e ⋅ sin xdx 27. x 2 2 39. 8. ∫ x ⋅ 43. ∫ x ⋅ cos xdx 32. ∫ e − x 1− x2 ⋅ sin 2 xdx dx 40. ∫ x ⋅ sin xdx 33. ∫ sin x 2 2 2 2 41. 9 2 7 k k +1 n 7. ∫ 2 x dx e +1 e x dx 11. ∫ x ⋅ sin 2 xdx 35. ∫ x (x + 1) dx 9 2 3 6 x ∫ x ⋅ 7 dx 2 ∫ (2 x − 1) dx 4. Să se calculeze integralele prin metoda substituţiei 1. ∫ x ⋅ cos xdx 34. ∫ e x dx 12. x x 2 2 26. ∫ x 2 − 9dx 4 − x 2 dx ∫ x ln xdx x 2 − 2x + 5 dx ex n 3. ∫ e x ⋅ cos xdx 28. ∫ x ⋅ sin xdx x dx 37. ∫ x 10. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx 46.

∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx 138 . ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx 2. ∫ dx x ln x dx ( ) 1 + ln x dx x 1 dx 37. ∫x 25 x − 1dx 2 ∫ 2 x + 5dx 17. ∫ x 3 x 2 + 2dx 38. 23. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx 3. ∫ sin(2 x + 5)dx 4. 24. ∫ x(2005 + ln x) 2006 35. 16. ∫ dx 2 x 3 − ln x − x + 3x + 4 x 30. ∫ dx x2 +1 1 32. ∫ x − 6 x − 7 dx 3 2 ∫ ∫ ∫ ∫ 22. ∫x 1 x2 −1 dx 4. 25. ∫ x 1 − x dx 15. ∫ x x + 2dx 20. ∫ 2 x dx e −1 14. ∫ ∫ ∫ ∫ ln x dx x x ln xdx ln x dx x x−2 x 3 x 1 2 dx dx 26. ∫ 4 dx x +1 1 31. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii trigonometrice: 1. (1 − x )2 dx x x 1 2 4x + 2x − 3 x 29. ∫ dx 2 x ln x + 8 1 34. ∫ dx 4 x(1 + ln x ) 1 33. ∫ 3 36 . 3 2 x + 5dx − x 2 − x + 2dx ∫ x 1 + x dx 18. 28.e3x 13. 3 4 19. 27. 21.

5. 7.

∫ (tgx + tg x )dx
3

6. 8.

∫ 1 + sin ∫
1
x

cos x
2

x

dx

sin 3 x ∫ cos x dx x dx 9. ∫ 1 − cos x 11. ∫ cos 3 xdx sin x 13. ∫ dx cos 2 x − 4 15. ∫
1

cos x dx

10. ∫ sin 3 xdx 12.

arcsin x
2

dx 1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x 1 dx 17. ∫ 18. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx cos x (arctgx )2006 dx 1 dx 20. ∫ 19. ∫ 1+ x2 1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006

1 − (cos x ) 1 16. ∫ dx sin x
2

14. ∫

1− x sin 2 x

dx

2

dx

5.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale:

1. 4. 7.

∫ 3x + 5 dx ∫ 2 x + 3 dx
1 − 3x

1

2. 5.

∫ 2 x + 1 dx ∫ (2 x + 3)
11. ∫ 13. 1
2005

2x + 3

3.
dx

∫ x + 4 dx ∫x
2

x

6. 9.

1 dx −9

1 8. ∫ x 2 + 4 dx 1 dx 10. ∫ 2 3x + 5 1 dx 12. ∫ (x + 1)(x + 2)

x2 ∫ x 2 − 2 dx

x2 ∫ x 2 + 1 dx dx

(x − 1)(x − 2)
1

1

∫ x(x + 2) dx
139

1 dx − 3x + 2 1 dx 16. ∫ 2 3x + x + 1 4x − 3 dx 18. ∫ 2 2 x − 3x + 1 3x − 2 dx 20. ∫ 2 x − 5x + 6 x +1 22. ∫ 2 dx x + 2 x + 10 x dx 24. ∫ 1 4 x + 4 3 x dx 26. ∫ 1 + x8 14.

∫x

2

15.

1 dx − x −3 1 17. ∫ 2 dx x − 2x + 5 6x − 2 19. ∫ 2 dx 3x − 2 x + 5 5x − 2 21. ∫ 2 dx x +4 x2 23. ∫ 6 dx x −3 2x 25. ∫ dx 1+ x4

∫ 2x

2

27. 29.

∫ (x − 1)

x3

12

dx

28.

∫ (x − 1)

x

10

dx

x2 ∫ x 6 + 4 dx

140

ISTORICUL NOŢIUNILOR MATEMATICE

Sec. 18 î.e.n. mesopotamienii creează primele tabele de înmulţire; sec. 6 î.e.n. este cunoscută asemănarea triunghiurilor de către Thales; Sec. 5 î.e.n. pitagorienii introduc noţiunile de număr prim, număr compus, numere relativ prime, numere prime perfecte; Sec. 4 î.e.n. Aristotel (384-322 î.e.n) filozof grec a introdus noţiunile de perimetru, teoremă, silogism. Sec. 3 î.e.n. Matematicianul grec Euclid(330-275 î.e.n ) cel care a întemeiat celebra şcoală din Alexandria (în 323 î.e.n) a introdus noţiunile de semidreaptă, tangentă la o curbă, puterea unui punct faţă de un cerc sau sferă, sau denumirile de paralelogram, poliedru, prismă, tetraedru. A enunţat teorema catetei şi a înălţimii pentru un triunghi dreptunghic şi a demonstrat concurenţa mediatoarelor unui triunghi; Apolonius din Perga(262-200 î.e.n), unul din cei mai mari geometri ai antichităţii introduce pentru prima dată denumirile pentru conice, de elipsă, hiperbolă, parabolă şi noţiunile de focare, normale şi defineşte omotetia şi inversiunea şi dă o aproximare exactă a lui π cu patru zecimale. este dată aria triunghiului în funcţie de laturi sau în funcţie de raza cercului înscris şi semiperimetru; Eratostene din Cyrene(275-195 î.e.n) introduce metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat, metodă cunoscută sub numele de „Ciurul lui Eratostene”

141

acesta a mai dat şi definiţia conicelor precum şi teorema despre volumul corpurilor de rotaţie Sec. 1515.d.rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea cu o necunoscută de către Scipio del Fero.e. Tot prin opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dată în Europa numerele negative. 142 . a două numere întregi 85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezintă în cartea sa „Almagest”.Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician italian introduce notaţia pentru fracţia ordinară. 1202.n) precursor al calculului integral. 3 s-a dat formularea teoremei celor trei perpendiculare de către Pappos.este descrisă extragerea rădăcinii pătrate şi a celei cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian Bhaskara(1114-1185). deşi promisese autorilor lor să nu le divulge. precum şi sistemul de numeraţie zecimal. tot el prezintă şi operaţiile de înmulţire şi împărţire cu numere negative. iar mai târziu de Niccolo Tartaglia în 1530. matematician indian. Acestea au fost făcute cunoscute abia în 1545 de către Girolamo Cardano(1502-1576) în lucrările sale. Arhimede(287-212 î.în prima carte din „Elementele” lui Euclid este cunoscută teorema împărţirii cu rest şi „algoritmul lui Euclid” pentru aflarea c. 7 sunt cunoscute regulile de trei directă şi inversă de către Bragmagupta. 1228. Sec. şi pe acelea de gradul al patrulea de Ludovico Ferrari în 1545. pe lângă vaste cunoştinţe de astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360 de părţi congruente şi exprimarea acestora în fracţii sexagesimale.m. a determinat aria şi volumul elipsoidului de rotaţie şi ale hiperboloidului de rotaţie cu pânze.m.c.Fibonacci introduce denumirea pentru numărul zero. 1150. fiind interpretate ca datorii.

= 0 şi a ∞ 0 denumirilor de interpolare respectiv mantisă 1670. 1679. 143 . tipărit abia în 1742 şi de asemenea a mai scris un manual de calcul diferenţial. 1654. 1656.începutul creării teoriei probabilităţilor datorat corespondenţei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii odată cu apariţia lucrării lui Pascal.este dată teorema lui Ceva de către Ceva Giovani(1648-1734). reguli de integrare.matematicianul englez John Wallis(1616-1703) 1 1 introduce simbolul ∞ cu notaţiile = ∞.1591-matematicianul francez Francois Viete(15401603) introduce formulele cunoscute sub numele de relaţiile lui Viete.inventarea logaritmilor naturali de către John Neper(1550-1617). 1640. 1614. „Regula lui l’Hospital” este dată de către Jean Bernoulli lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o publică în 1696. 1692.este determinat semnul sinusului şi desenată sinusoida respectiv secantoida de către John Wallis).este scris primul manual de calcul integral de către matematicianul elveţian Jean Bernoulli(16671748)” Lectiones mathematicae de methodo integralium aliisque”. descoperit abia în 1920. reducând problemele de geometrie la probleme de algebră.este introdusă denumirea pentru cicloidă de către Galileo Galilei (1564-1642).este introdusă noţiunea de variabilă de către Rene Descartes(1596-1650). 1678. cel care a introdus literele alfabetului latin pentru notaţii şi a folosit coordonatele carteziene (definite după numele său). definiţia derivatei. „Combinaţiones”. 1637. a lui Pierre Fermat(1601-1665).în „Varia opera mathematica” apărută postum. a fost dată „Marea teoremă a lui Fermat”.

144 . n→∞. caracterizată de inegalitatea (1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli).sunt descoperite proprietăţile spiralei logaritmice (Jacques Bernoulli) 1694. cosx..Matematicianul elveţian Leonhard Euler(17071783) introduce şi calculează constanta 1 1 1 e= lim(1 + + + .este propusă denumirea de integrală de către Jacques Bernoulli(1654-1705) 1692.realizarea dezvoltării în serie a funcţiilor ex. 1735. + − ln n) =0.crearea trigonometriei sferoidale de către Alexis Clairaut(1713-1765).relaţia lui Stewart este demonstrată de Mathew Stewart după ce în prealabil ea îi fusese comunicată de către Robert Simson în 1735. 1747 este enunţată problema celor trei corpuri de către Clairaut.577215. n 2 3 1739. punerea problemei izoperimetrelor de către Jean Bernoulli. de către matematicianul englez Isaac Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului diferenţial şi integral concomitent cu Gottfried Leibniz(1646-1716).este demonstrată existenţa rădăcinilor complexe în număr par a unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi reali de către Mac Laurin Colin(1698-1746.arcsinx. 1696-1697. 1731.este descoperită curba numită lemniscată...este dată „Legea numerelor mari” de către Jacques Bernoulli.introducerea conceptului de integrală curbilinie de către Alexis Clairaut. 1705.introducerea calculului variaţional. 1729.utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru a determina poziţia unui obiect în funcţie de cele trei coordonate. 1711. 1733. 1746. sinx..1690..

acesta a introdus şi funcţia ϕ (n ) .introducerea metodei multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de către Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783).Gabriel Cramer dă o regulă de rezolvare a sistemelor cunoscută sub denumirea de metoda lui Cramer. 1785.crearea mecanicii analitice de către Joseph Lagrange(1736-1813) cu enunţarea principiului vitezelor virtuale şi a ecuaţiilor Lagrange. 1775. Monge). 1768. 1766. 1771. Monge. Monge). de către Joseph Fourier(1768-183). 1755.a fost dată ecuaţia planului tangent(G.este dată „Teorema lui Fourier” de determinare a numărului rădăcinilor reale cuprinse într-un interval.au fost introduse liniile de curbură ale suprafeţelor(G. 1750. i. cunoscută sub denumirea de „teorema lui Lagrange”.indicatorul lui Euler.sunt puse bazele calculului variaţional de către Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler.a fost dată ecuaţia planului normal şi formula distanţei dintre două puncte din spaţiu de către matematicianul francez G. 145 . 1796. f(x)şi a creat teoria fracţiilor continue.demonstrarea existenţa factorului integrant la ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi de către D’Alembert. precum şi notaţiile e. 1797.începutul creării geometriei descriptive de către Gaspard Monge(1746-1818).este dată formula creşterilor finite. 1780.demonstrarea iraţionalităţii lui π de către Heinrich Lambert(1728-1777). 1767. 1765. sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912).introducerea noţiunilor de soluţie generală şi soluţie particulară în teoria ecuaţiilor diferenţiale de către Leonhard Euler.

Augustin Cauchy(1789-1857). modul al unui număr complex.au fost considerate cosinusurile directoare ale unei drepte(G. 1812. criteriu care-i poartă numele.]. cel care a demonstrat teorema fundamentală a algebrei. atribuinduse din greşeală numele lui Euler acestei teoreme. fondatorul analizei matematice moderne. a introdus noţiunile de afix. fondatorul către geometriei proiective alături de matematicianul francez Jean Poncelet. a dat primele teoreme de existenţă din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi al ecuaţiilor cu derivate parţiale. cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte este considerat pentru prima dată de către Charles Brianchon . 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit la crearea teoriei analitice a căldurii. transpoziţie.este introdusă seria hipergeometrică de către Carl Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german. 146 . a b este propusă denumirea de reprezentare conformă de către Gauss. 1822 introducerea funcţiilor Bessel de către Friedrich Bessel. a enunţat criteriul de convergenţă al seriilor.1798. este introdusă notaţia pentru integrala definită ∫ f ( x)dx . 1816-1835. 1807-. pentru partea întreagă de către Arien Marie Legendre (1752-1833).introducerea noţiunii de raport anarmonic de Chasles Michel(1793-1880). Jean Poncelet şi Karl Feuerbach. numere conjugate. 1820. de către Fourier. este introdus simbolul [.. Monge).

1824este dată denumirea de geometrie neeuclidiană de către Gauss. 1834.1823-1831. 1827. 1831. W. funcţia Dirichlet. referitor la integralele 1837. 147 .este dată o formă a eliminantului a două ecuaţii algebrice de către James Sylvester(1814-1897).începutul creării primei geometrii Bolyai(1802-1860) neeuclidiene de către Janoş concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski. 1839introducerea noţiunii de integrale multiple(Dirichlet). 1825.este propusă denumirea de grup cu înţelesul actual de către matematicianul francez Evariste Galois(1811-1832).Abel introduce integralele ce-i poartă numele.definitivarea calculului cu numere complexe de către Gauss . Niels Abel(1802-1829) demonstrează imposibilitatea rezolvării cu ajutorul radicalilor. 1830. 1828 sunt introduse formele fundamentale ale suprafeţelor şi curburii totală a unei suprafeţe(curbura Gauss) de către Gauss. matematician englez. 1841descoperirea invarianţilor de către matematicianul irlandez George Bole (1815-1864).introducerea notaţiilor pentru limite laterale de către Dirichlet şi a funcţiei care îi poartă numele. a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru. demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de către matematicianul german Dirichlet (1805-1859). 1840. Hamilton introduce termenul de asociativitate a unei legi de compoziţie.introducerea noţiunii de factor de discontinuitate.este creată teoria funcţiilor eliptice de către Abel.

„Teorema limită centrală” este dată de matematicianul rus Pafnuti Cebâşev. 1852.Kronecker(1823-1891) introduce notaţia a ij = det(a ij ) . 1843. 1847 este introdus calculul logic de George Boole. Tot el introduce mulţimea întregilor unui corp de numere algebrice. numită geometria sferică. 1871 Dedekind introduce noţiunile de corp şi modul ceeace în limbajul actual exprimă noţiunile de subcorp şi Z-submodul ale lui C. creatorul algebrei booleene. 1846.introducerea noţiunilor de margine inferioară şi superioară ale unei funcţii.este introdusă noţiunea de oscilaţie într-un punct de către Riemann care creează o nouă geometrie neeuclidiană. 1853.crearea calculului matriceal de către Arthur Cayley(1821-1895) matematician englez . 1845. 1851. introducerea sufrafeţelor riemann de către matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866). de convergenţă uniformă de către Weierstrass(1815-1897).introducerea segmentelor orientate AB de către Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi proprietăţile axei radicale a două cercuri precum şi a conicelor şi cuadricelor.sunt introduse noţiunile de rang şi signatură a unei forme pătratice şi sunt propuse noţiunile de matrice şi jacobian(J.Legea numerelor mari – Cebâşev. definind şi 148 . introducerea variabilei complexe în teoria numerelor imaginare de către D’Alembert. este introdusă noţiunea de ideal de către Ernest Kummel(1810-1893). 1858.descoperirea cuaternionilor de către William Hamilton (1805-1865). Sylvester). lui datorându-se studiul integralei definite. 1854.

1897. intersecţie.H.141592. 1880-sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912). 1899 -axiomatizarea geometriei de către David Hilbert.rezolvarea problemei celor patru culori pentru colorarea hărţilor de către Cayley. sensul de astăzi...idealele acestei mulţimi şi demonstrează teorema fundamentală de descompunere unică a oricărui ideal în produs de ideale prime. mulţime bine ordonată.. asociază conceptului de corp.. 1874-1897. introducerea numerelor raţionale prin tăîeturi de către Dedekind. mulţime numărabilă. produs cartezian. 1893. distributivă şi în care orice element e inversabil. 1873.. Weber.718281.introducerea denumirii de inel de către Hilbert(1862-1943). (un număr se numeşte transcedent dacă nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali). 149 ... n →∞ n 1874. 1872introducerea structurilor de subinel şi modul de către Dirichlet. mulţime închisă. 1878.este dată denumirea de subgrup de către Sophus Lie(1842-1899). mulţime densă... punct de acumulare.Charles Hermite(1822-1901) demonstrează 1 transcendenţa numărului e= lim (1 + ) n = 2. 1882Ferdinand Lindemann(1852-1939) a demonstrat trascendenţa numărului π =3. tot el demonstrează imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul. reuniune.crearea teoriei mulţimilor de către Georg Cantor(1845-1918). El a introdus noţiunile de mulţime deschisă. punct izolat. ca o structură cu o lege de grup aditiv şi o înmulţire asociativă.

1910. de determinare a legilor limită ale unui lanţ Markov.Hilbert). 1905. 150 . 1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui spaţiu riemannian este introdusă de Grigore Moisil(1906-1973). 1912 -este descoperită noţiunea de derivată areolară(Pompeiu) 1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la geodezice dată de Octav Onicescu(1892-1983).derivată de către Dan Barbilian. unul din fondatorii analizei funcţionale. având două milioane de cifre. 1996 -celebra conjectură a lui Fermat este demonstrată de către Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton din Cambridge. 1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(19061981) dă o metodă cunoscută sub numele de metoda Schulz-Mihoc.1900introducerea axiomatică a numerelor întregi(D. obţinut cu ajutorul a 20 de mii de calculatoare puse în reţea. 2000 -este determinat cel mai mare număr prim 269725931.este introdusă denumirea de funcţională de către Jacques Hadamard (1865-1963). 1950 -este introdusă noţiunea de Δ . 1944 -este introdusă în domeniul algebrei moderne noţiunea de signatură de către matematicianul român Dan Barbilian(1895-1961). 1928 -este introdusă funcţia areolar-conjugată de către matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975). 1933 -introducerea funcţiilor convexe de ordin superior de către Tiberiu Popoviciu(1906-1975).este introdusă noţiunea de distanţă între două mulţimi închise de către matematicianul român Dimitrie Pompeiu(1873-1954).

Caleidoscop matematic. Bucureşti. Editura Rafet.Istoria matematicii. 3.vol2. Editura Niculesu. Editura Tehnică.BIBLIOGRAFIE.1974/ 1981.Editura Ştiinţifică şi enciclopedică.. Mică enciclopedie matematică. 2: Vasile Bobancu. Mihăileanu. Bucureşti 151 . 4. 1: N.1. Neculai Stanciu. 100 de probleme rezolvate.vol.

.......................93 Funcţii continue.................................................................................................................................109 Probleme propuse şi rezolvate..........................................................................................................................59 Binomul lui Newton.......................75 Conice.........sinteze.......................50 Numere complexe................37 Inegalităţi...................77 Algebră liniară............................56 Funcţia exponenţială şi logaritmică........................................................................................................................5 Sinteze matematice Mulţimea numerelor reale......69 Formule trigonometrice...117 Probleme...........................................82 Şiruri de numere reale...........................................88 Limite de şiruri....63 Vectori şi operaţii cu vectori..........................47 Funcţii.................................... 45 Progresii...........................................................................................Cuprins Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie.....................................................128 Istoricul noţiunilor matematice..............................................................................................................................101 Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor....................143 152 ....98 Derivate....... ..........65 Funcţii trigonometrice...103 Primitive.....................................................72 Ecuaţiile dreptei în plan............................................................................................42 Mulţimi.......................................... Operaţii cu mulţimi............................................

153 .