Hamlet Prinţ al Danemarcei Tragedie Traducere de Ion Vinea Persoanele

CLAUDIUS, rege al Danemarcei HAMLET, fiul fostului rege şi nepotul actualului rege HORAŢIO, prietenul lui Hamter POLONIUS, şambelanul curţii LAERTES, fiul său VOLTIMAND CORNELIUS ROSENCRANTZ GUILDENSTERN OSRIC UN GENTILOM UN PREOT MARCELLUS BERNARDO FRANCISCO, un oştean REYNALJX), slujitorul lui Palonius UN CĂPITAN, Soli DUHUL TATĂLUI LUÎ HAMLET FORTINBRAS, prinţul Norvegiei' DOI ŢĂRANI, gropari GERTRUDA, regină a Danemarcei şi mama lui Hamlet OFELIA, fiica lui Pblonius NOBILI, doamne, ofiţeri, oşteri-, actori, marinari, soli şi suită.
10 — Teatru — Shakespeare

ACTUL
SCENA 1

I

Elsenor. O terasă în faţa castelului, Francisco la postul său. Intră Bernardo. BERNARDO Cine-i acolo ? FRANCISCO A, nu, răspunde-mi tu : stai şi te-arată. BERNARDO Trăiască regele ! FRANCISCO Bernardo ? BERNARDO EI! FRANCISCO Vii chiar la timp. BERNARDO Bătut-a miezul nopţii, Mergi la culcare Francisc. FRANCISCO Mulţumesc Că vii să mă schimbi. Ce ger ! Sînt sloi. '.147

BERNARDO
f j» a*

Nimic deosebit în ceasul tau de strajă ? FRANCISCO Nici un şoarec. BERNARDO Drum bun atunci Şi dacă-mi vezi tovarăşii de strajă, Marcellus şi Horaţio, zoreşte-i. FRANCISCO I-aud, îmi pare. Stai ! CingsL-acoi©--?- . HORAŢIO Supuşii regelui ! MARCELLUS Copiii ţării ! FRANCISCO Cu bine dar ! MARCELLUS Viteazule, cu bine ! Au cin' ţi-e schimb ? FRANCISCO Bernardo. Noapte bună. MARCELLUS Hei, tu Bernardo ! , BERNARDO Ce, e şi Horaţio ? HORAŢIO O parte doar din el !
14H

BERNARDO

Bine-aţi venit ! MARCELLUS

A

S-a mai ivit o dată (lucru-axela ? BERNARDO Eu n-am văzut nimic.
MARCELLUS

Horaţio zice că-i o nălucire A noastră şi nu vrea saTHea crezare -%4?niei de,două ori zărită De noi — de aceea l-am rugat de veghe .'„.Să stea de-a lungu-acestei nopţi cu noi. .....5*Şi dacă iax-stafia se arată / Să creadă-n ce-am văzut şi să-i vorbească.
HORAŢIO Poveşti ! N-o să se arate ! BERNARDO Şezi o clipă Şi lasă iar să-ţi ciocănim auzul, Ce s-a-ndărătnicit să nu ne creadă, Cu ce-am văzut în două nopţi. HORAŢIO Să stăm Şi s-auzim ce-are de spus Bernardo. BERNARDO Ieri noapte, Cînd steaua, _caxe-i,Ja_ apuŞj trecuse Să lumineze cerul chiar pe locul Pe care arde-acum, eu şi Marcellus, Cînd clopotul tocmai bătea de unu...

(Intră Duhul.)
149 MARCELLUS Tăcere.

Lasă vorba. Iată-l iar !

BERNARDO

E chipul regelui cel răposat. MARCELLUS Eşti cărturar, Horaţio : vorbeşte-i !
BERNARDO Nu seamănă cu regele ? Priveşte-l. HORAŢIO Leit ! Mă-ncearcă spaima şi uimirea. BERNARDO Vrei să-i vorbim ? MARCELLUS întreabă-l tu, Horaţio. HORAŢIO Tu cine eşti, ce foloseşti şi ceasul Acestei nopţi şi mîndra-nfăţişare Războinică sub care răposatul Rege al nostru se ducea la luptă ? Pe Dumnezeu, vorbeşte, te conjur. MARCELLUS Jignit e parcă ! BERNARDO Şi se depărtează. HORAŢIO Stai, spune, spune, te conjur, vorbeşte l (Duhul iese.) 150 BERNARDO

Ce zici, Horaţio ? Tremuri şi eşti palid : Aşa-i că-i vorba nu de-o nălucire, Ci de-altceva mai mult ?
HORAŢIO

Pe Dumnezeu, n-aş fi putut-o crede, Dar n-ar fi via şi adevărata Mărturisire-a chiar ochilor mei. MARCELLUS Nu seamănă cu regele ?
HORAŢIO

Ca tine Cu tine însuţi. La fel a fost armura ce-o purta Cînd a răpus norvegul îngîmfat Şi-aidoma-ncruntat ca-n sfada-n care Din sanie-n zăpadă-a năpustit De regele polon. Ciudate lucruri. MARCELLUS De două ori l-aceeaşi moa£jă_oxă, Ojjgas solemn pe lîngă străji trecu. HORAŢIQ La care-anume gind sa ma opresc Nu ştiu, dar îndeobşte-astfel de semne Sînt rău prevestitoare pentru ţară. MARCELLUS Să stăm atunci şi cel ce ştie spună-mî De ce apasă noaptea pe supuşi O vajnică şi scrutătoare strajă, De ce atîtea tunuri de aramă Turnate zilnic, scule de război Aduse din afară, şi de ce

Dulgheri de nave, mulţi şi strînşi cu sila,
151
'■<■ ',/ : '• ■ ,

Sînt puşi chiar şi duminica la lucru ? ■Ce rost să aibă asudata grabă !Ce-njugă-n trudă noaptea lîngă zi ? _Au cine-mi poate da răspuns ? HORAŢIO Pot eu. ;Se zice cum că răposatul rege, Al cărui chip de-abia ni s-a ivit, A fost, cum ştiţi, de Fortinbras norvegul î'Pe care-l îmboldea o rea trufie — •Chemat la luptă dreaptă. Dar viteazul iHamLet, faimos în lume ca atare, ÎRăpusu-l-a pe Fortinbras, şi-acesta, Prin legămînt pecetluit şi scris 'Şi întărit prin lege şi prin crainici, Lăsă biruitorului la moarte Tărîmurile toate cucerite De-acesta, iar al nostru rege-n schimb : Chezăşuia ţinuturi, deopotrivă 'Lui Fortinbras sortite-n moştenire, De biruia. Aşa cum prin acelaşi rHrisov şi legăminte-n el cuprinse ILe-a-nstăpînit Hamlet. Dar Fortinbras »Cel tînăr, ne-ncercat şi plin de clocot .A strîns acum în marginea Norvegiei, ;De peste tot, pe toţi vîntură-lume, 'Ce pentru-o pîine-s gata la orice Isprăvi ce nu cer decît cutezanţă, Iar scopul lui, la noi mult prea ştiut, "E să ne smulgă cu-armele în mînă Şi silnice mijloace-acel ţinut 'Pierdiut de tatăl său. Şi iată, cred, Obîrşia acestor pregătiri Şi tîlcul străjii noastre şi pricina înfriguratei grabe şi-a alarmei "Din ţară.,. BERNARDO Cred c-aşa-i şi nu altfel. De-aceea deci prevestitorul chip
i ;

Soseşte armat prin faţa strâjii noastre Atît de-asemeni regelui ce-a fost Şi este cel care-a-nceput războiul. HORAŢIO E-un fir de praf ce-ţi tulbur' ochii minţii. Pe vremea slavei Romei şi în preajma Căderii prea puternicului Cezar, Ieşeau din groapă morţii-n giulgiul lor Cu ţipăt şi aiurare prin cetate. Prăpăd în soare, rouă-nsîngerată Şi stele-n cer cu cozi de foc, şi astrul Cel umed ce domneşte peste ape S-a-ntunecat de moarte în eclipsă. Tot semne de-astea de-ntîmplări cumplite, Precuvîntări dezastrelor ce vin, Pămîntul azi şi cerul le arată Cuprinsului şi oamenilor ţării. (Intră Duhul.) Tăcere ! Iată-l ! Colo-i, vine iar ! Chiar de mă spulberă, l-întîmpin. Stai, NălucăJ De-ai vreun glas şi poţi grăi Vorbeşte-mi ! Vreo faptă bună dacă pot să fac Să-ţi fie de ajutor, să-mi fac pomană, Vorbeşte-mi ! De ştii vreun rău de soarta ţării tale, Ce poate fi pre'ntîmpinat, vestindu-l, O, vorbeşte ! De-ai îngropat în viaţă vreo comoară Furată, în pîntecul pămîntului, Că, zice-se, de-aceea-adeseori Voi duhurile pribegiţi... (Cîntă cocoşul.)

mi-e sfatul. Cocoşul. Cu voia voastră. dimineaţa-nveşmîntată In mantă roşiatică. Opreşte-l tu. Hamlet. Şi să-mpărtăşim. Cînd naşterea lui Crist o prăznuim. E mut cu noi. eu vă jur. Blajină-i noaptea. se zice. să se încumete pe-afară. al nostru frate. Vreun duh smintit ar fi rătăcitor. Atît de plin de har şi sfînt e ceasul. Şi-s glume ale noastre lovituri. Polonius. Tot ce-am văzut azi-noapte lui Hamlet Cel tînăr. întreaga noapte cîntă. Voltimand. Intra regina. Că. care-i goarna dimineţii. REGELE Deşi ni-i vie-n amintire moartea Iubitului Hamlet. Dovadă Stau cele chiar acum aci-ntîmplate. Cu viersul lui semeţ şi ascuţit Pe zeul zilii-l scoală. BERNARDO Iată-l ! HORAŢIO Aici! (lese Duhul. prin rouă. măreţ cum este. Că-n preajma sărbătorilor. că azi cu o cuminte Durere-l pomenim şi totdeodată Cornelius.. Să mergem. Şi semnalu-i. dar lui îi va vorbi. gentilomi . pasămite. pămînt. L-întoarce-n locul cuvenit. Oriunde-n mare. La răsărit. Şi-i de nevătămat cum e văzduhul. zodiile-s blînde. în dimineaţa asta.) SCENA 2 Sala tronului în castel. foc. şi atunci Nu-i duh. şi suită. de nu cînta cocoşul. spune-mi. păsările dimineţii. Cu silnicie să-i aţinem calea. Cocoşii. Duhul ăsta. sau aer. Dar iată. MARCELLUS Să mergem deci. nici vrăjitoare . Marcellus ! Cu lancea ? MARCELLUS Să-l străpung 152 153 HORAŢIO Da. HORAŢIO Şi-a tresărit precum un vinovat Chemat de-un glas cumplit. (Ies. de nu se-opreşte.Stai. pe dealul nalt se-arată. 154 HORAŢIO Am auzit şi eu şi cred în parte. Ştiu unde să-l găsim Fără de greş. şi-n ţara-ntreagă Să fie numai jale şi mîhnire.) S-a dus Nedrepţi sîntem cu el. In cuget totuşi ne-am luptat cu firea Atît de mult. BERNARDO Ar fi vorbit. să-l înştiinţăm De toate-acestea-aşa cum datoria Şi dragostea ce i-o purtăm ne-o cere. Laertes.. MARCELLUS La cîntecul cocoşului s-a stins. Nici iele nu pîndesc. Şi-ar fi mai potrivit să ne-nchinăm Tristeţii sufletul.

Pe-a noastră. cu celălalt în lacrimi. cînd datoria mi-e-mplinită. Tu. Cît despre noi şi rostu-acestui sfat. Aflaţi-l : scris-am regelui norveg Ce tînărului Fortinbras i-e unchi.) Şi-acum. cu noi Am luat-o de soţie ţinînd seama De sfatul ce ne-aţi dat cu-acest prilej De bună voie. La regele bătrîn. 156 REGELE Nu mă-ndoiesc. soră ieri. Dar azi. ce-i cu tine ? Vorbeai de-o rugăminte. Dar slăbănog pe patu-i de zăcere Abia de-o fi ştiut din auzite De scopul urmărit de-al său nepot — Să curme toate-aceste pregătiri. dar fără altă îndrituire în solia voastră Decît este cuprins şi-amănunţit Aci-n acest tratat. Voltimand şi bunule Cornelius. în folosul Viteazului meu frate. Şi vă mulţumim. Asta-i totul. . Sau socotind că statul nostru-i gata Prin moartea fratelui Hamlet scump nouă. Laertes. sau poate întemeiat pe visu-i de putere — Ne-a tot trimis solii peste solii Să-i dăm'napoi acele ţări pierdute Pe drept. Aflaţi acum ca Fortinbras cel tînăr — Punînd nu mare preţ pe vlaga noastră . decît Mi-e tronul de legat de tatăl tău. Laertes. spune-mi. Iar zelul Să vă-ndrumeze-n datoria voastră. şi glasul în deşert să-ţi fie. (Voltimand şi Cornelius ies. Mărturisesc ca gîndul meu şi dorul Se-ndreaptă iar spre Franţa şi mă rog Măriei tale să-ncuviinţezi. dezbinat . regină astăzi. mintea inimii.Putem a ne-ngriji şi de-ale noastre. spune-mi ! LAERTES Doamne prea temut : Bunăvoinţa şi-nvoirea ta Să plec în Franţa iar. Părtaşă-augustă-ntru ocîrmuirea Războinicului nostru stat. care ? Că nu poţi regelui să-i ceri ceva Pe drept. Să se dărîme. Deci vă trimit pe voi cu-acest răvaş. Laertes. CORNELIUS şi VOLTIMAND în tot şi-n toate slugi prea credincioase. 155 Voioşi în jale. cu toate că De bună voie m-am întors în ţară. C-un ochi rîzînd. Cu o cernită bucurie deci. Drum bun. Cu-atît mai mult cînd chiar supuşii săi Sînt cei înscrişi şi strînşi la oaste. drum bun. de-al său părinte. La-ncoronare vrînd să fiu de faţă. nici mîna Mai slujitoare gurii nu-i. prohodind la nuntă Şi cumpănind răsfăţul cu mîhnirea. Spune-mi. Din inimă. Ce poţi să-mi ceri şi eu să nu pre'ntîmpin Cu darul meu ? Căci nu-i mai credincioasă.

Laertes. pe-un timp. Părere. îngăduie-i. Dar Să stărui într-un doliu îndărătnic Semn este de orbire nepioasă.REGELE Ce spune tatăl tău ? Ce spui. în sfîrşit. şi un gînd smintit în faţa judecăţii omeneşti. Tu ştii. închinat Părintelui tău. doamnă. nici Veşmintu-ndătinat. Dar mai puţin de-un soi. Dar tu ştii. nepotul meu şi fiumi. Şi urmaşul e ţinut de datoria-i De fiu. REGELE Spre laudă şi cinste firii tale E acest prinos de lacrimi. Celclalte-s doar Găteli ale durerii şiamăgiri. necontenit ne strigă : „Aşa e dat să fie !" Te dezbăra. Nici mantia-mi întunecată. doamnă ? Nicidecum. nici mîhnirea feţei 158 Cu fel şi chip de semne-ale durerii Nu-s în măsură să m-arate lumii Aşa cum sînt.. Nu căta Cu genele necontenit plecate Pe nobilul tău tată în ţărînă. Să afle lumea toată că tueşiL De tronu-mi cel mai apropiat supus. de mare doliu. Prin rugăminţi prea mult stăruitoare. De ce îţi pare atît de nefiresc ? HAMLET Să mi se pară. REGELE De ce atîrnă încă norii-asupră-ţi ? HAMLET Prea stau lîngă soare. Tot ce trăieşte moare. Dar ce e-n minte-nţrece Tot ce se vede. Al cărei înţeles obştesc e moartea Părinţilor şi care de la mortul Cel mai dintîi şi pînă la cel care Muri chiar azi. Şi-acum. A ta e vremea. de-un doliu de prisos Şi ne priveşte ca pe un părinte. şi prieteneşte Te uită l-al tău rege.. în faţa firii.. Nu mi se pare : este. harul şi răsfăţul. să plece. HAMLET Da. pe-a lui dorinţă pus-am Cu greu pecetea învoirii mele. Că tatăl tău şi-a fost pierdut un tată. Aşa e dat. 157 HAMLET Mai mult de-un neam. şi nici izvorul plin Al lacrimilor. REGINA Şi dacă-i astfel. De chin neînţelept. Nici furtunosul răsuflării hohot Nestăpînit.. O minte simplă şi neînvăţată. Hamlet. el mai arată Un cuget răzvrătit faţă de cer. sire. Rugămu-te. la jale-adîncă. Dar. Bună mamă. Acestea pot să pară Făţărnicii ce sînt la îndemîna Oricărui om. te rog în genunchi. întocmai celui mai de rînd din lucruri. Iar eu cu o dragoste nu mai prejos Decît o poartă-un tată mult duios . Hamlet. Că noi. ceea ce ştim că-i scris şi-obştesc. sire REGINA Dezbară-te de portul tău cernit. trecînd prin viaţă-n veşnicie. Polonius ? POLONIUS Mi-a smuls cu greu îngăduinţa. iubite. aşa e dat. Hamlet. De ce s-o pui la inimă-n această Ursuză-mpotrivire ? E un păcat în faţa cerului şi-n faţa morţii. REGELE Alege-ţi ceasul potrivit. Tatăl acesta mort pierdu pe-al său.

Unde-am ajuns ! Doar două luni de cînd muri. faţă de acesta. regina şi curtenii ies. Hamlet. şi nu pleca La Wittemberg : aceasta-i rugămintea-mi. însăşi ea. Răsfăţ şi-alean ochilor mei şi cel mai Dintîi printre curteni. E o grădină Ce creşte neplivită. De-aş putea Să nu mă mai gândesc ! O. REGELE O. carnea aceasta mult prea închegata De s-ar topi şi s-ar preface-n rouă. Şi-atîta de duios cu mama mea. Sili-mă-voi să-ţi fiu cît mai supus. Să mergem.. voi veni spre tine. chiar mama mea. doamnă. rămîi aci. pe mama ta Sa-şi irosească rugile-n zadar . ceruri şi pămînt ! Să mai rni-aduc aminte ? Cît de strîns De el se alipea. după o lună. iată un răspuns frumos şi blînd. Ca mine însumi fii în Danemarca.. Şi stăruitor Te rog..) HAMLET O.. Doamne-.. Rămîi cu noi aci. Că n-ar fi îngăduit să se atingă Nici vîntului ceresc mai cu asprime De chipul ei. (Regele. Răsunet tunetului pămîntesc. Să mergem. înclină-te . Ierburi rele în voie-o cotropesc.Odraslei sale. HAMLET în tot şi-n toate celea.. REGINA O. Cînd şi o fiară fără judecată . Cînd nici încălţămintea-i nu s-a rupt Cu care a dus pe tatăl meu la groapă în lacrimi toată-ntocmai ca Niobe — Cum. Iar vorbele regeşti De ceruri fie iarăşi îngînate. Cît despre gîndul tău de-a te întoarce 159 La şcoală-n Wittemberg e mult potrivnic Dorinţei mele. uciderii de sine ! / O.. Şi-apoi. Doamne. Aceasta-nduplecare Nesilnică şi blîndă a lui Hamlet E un zîmbet sufletului meu. de parcă doru-i Creştea din chiar îndestularea sa. slăbiciune^ Ţi-e numele femeie ! Doar o lună. nu lăsa. şi muced mi se pare Tot rostu-acestei lumi. Şi-n cinstea-î Nu va-nchina o cupă regele Pe care tunul să n-o dea de ştire Şi norilor. nepot şi fiu. nici doua r Un rege atît de bun ! Ca un luceafăr Pe lîngă un satir. O. doamna mea. o./ 160 Şi de prisos. \ Sau dacă Cel-de-sus n-ar sta-mpotrivă. cît de obosit şi searbăd. Cu legea lui.

161 11 — Teatru — Shakespear HAMLET Bucuros 'Că eşti aci şi teafăr. O. HORAŢIO Eu l-am văzut o dată. Că mai degrabă Socot ca vii la nunta mamei mele. stăpîne. domnul meu. unde ? HAMLET în ochii minţii mele. ce vînt din "Wittemberg te-aduce ? HORAŢIO "Un dor hoinar. HAMLET Mă bucur că te văd. Horaţio.) HORAŢIO Mă-nchin măriei tale. Horaţio. al tatălui meu frate. stăpîne. prea bunul meu stăpîn. Mîndru rege ! HAMLET Dar mai presus de toate-a fost un om Cum nu mi-e dat să văd ca el un altul. Eşti chiar Horaţio. HAMLET Pe rege. HAMLET Văzut ? Pe cine ? 163 11* HORAŢIO Pe regescu-ţi tată. . Dar frînge-te. cam una după alta. desfrînată grabă Ce-atîta de dibaci a repezit-o-n Culcuşul patimei nelegiuite ! Nu-i bine aşa. Marcellus şi Bernardo. 162 HAMLET O. Că trebui | De-acum încolo lacăt să-mi pun gurii. HAMLET "N-aş vrea s-aud nîcî chiar pe-al tău duşman Rostind cuvîntul ăsta împotrivă-ţi Şi n-ai putea urechea mea s-ondupleci Să creadă-n ce chiar tu mi-ai spus. aşa să-mi zici. am venit la-ngropăciune. HORAŢIO Au fost. Horaţio : Te ştiu prea bine : nu eşti un hoinar. Nu mă-nşel. (Către Bernardo). economii ! Fripturile rămase de la praznic Au fost aduse reci la masa nunţii. ce-i drept. HORAŢIO însuşi el. nu-ţi rîde De mine. chiar pe tatăl meu ? HORAŢIO Stăpîne. Dar semănînd cu tata nu mai mult Decît cu Hercul eu ! O lună-abia. o. HORAŢIO 'Stăpîne. Dar zău. Era mai bine să mă fi-ntîlnit în cer cu cel mai crunt duşman al meu. HAMLET Economii. rogu-te.Ar fi jelit mai mult — s-a măritat Cu unchiul meu. Cînd sarea mincinoaselor ei lacrimi Din ochii ei roşiţi nici nu s-a şters. şi nici poate fi. Horaţio ? Marcellus ? MARCELLUS Da. •Ce treburi te-au adus la Elsenor ? Te învăţăm să bei vîrtos aicea. Decît să văd această zi. Bine-ai venit. < (Intră Horaţio. cred că l-am văzut ieri noapte. HAMLET Prieten.. Şi slujitor smerit întotdeauna. tatăl meu ! Parcă-l zăresc pe tata. HORAŢIO Stăpîne. laolalt-am fost prin şcoli . '. inimă. Din Wittemberg ce te-a adus. S-a luat cu el ! O. HORAŢIO Stăpîne.

Şi-atît de-aproape că-i putea atinge Cu sceptrul.. prieteni. 165 HAMLET Din coif în tălpi ? MARCELLUS şi BERNARDO Din creştet în călcîie. foarte palici. Dar chiar atunci cocoşul a cîntat Şi cîntul lui. O mînă cu cealaltă Nu seamănă mai mult. Stafia s-a ivit. HAMLET Era-ncruntat ? HORAŢIO Părea mai mult mîhnit. HAMLET Te conjur. 164 HAMLET Dar unde asta ? HORAŢIO Stăpîne-acolo unde stăm de strajă. HAMLET Deci chipul nu i l-aţi văzut ? HORAŢIO O. La noapte sînteţi iar de strajă ? MARCELLUS şi BERNARDO Da! HAMLET în zale. Recunoscut-am Pe tatăl tău. HAMLET Şi pal sau rumen ? HORAŢIO Palid. tot atît Cum este că trăiesc. HAMLET Ciudat e foarte ! HORAŢIO E-adevărat. muţi şi îngheţaţi De frică. ziceţi ? MARCELLUS şi BERNARDO Da. Dar ei. Că fruntea şi-a-nălţat într-o mişcare De parcă ar fi vrut să ne vorbească. aşa-i. De trei ori. HAMLET Aşa-i. O dată-mi pare. Decît în prada unei mari mînii. stăpîne-n zale. Şi-acolo-ntocmai cum mi-au povestit De ceas şi loc şi de regescul chip S-a adeverit în faptă şi-n cuvînt. De-acea minune. . el s-a perindat în şir Sub ochii lor uimiţi şi plini de groază. stînd de strajă-n Deşertul mort al miezului de noapte. Măreţ şi-ncet trecînd pe lîngă ei. totuşi. stăpîne. A treia noapte-am stat cu ei de strajă. vorbeşte ! HORAŢIO De doua nopţi de-a rîndul — aceşti prieteni. Au fost întîmpinaţi astfel : un chip Asemeni tatălui măriei tale Şi-mplătoşat la fel. să-ţi vorbesc De faţă cu-aceşti domni ce-mi stau ca martori. avea viziera ridicată. şi ne-am gîndit Că-i scris adînc în datoria noastră Să-ţi spunem tot. i-am vorbit. HAMLET Iar ochii lui stăteau ţintiţi asupră-ţi ? HORAŢIO Stăruitor. mă tulbură ce-mi spuneţi.. HAMLET Vorbitu-i-aţi ? HORAŢIO Stăpîne. zoritu-l-a deodată Şi ne-a pierit din ochi. Marcellus şi Bernardo. într-adevăr. din tălpi în creştet. n-au vorbit nimic cu el. Dar n-a răspuns. în mare tain-apoi mi-au spus acestea. da Stăpîne.Uimirea ta ţi-o stăpîneşte-o clipă Şi fii cu luare-aminte. Ieşi-naintea lor cu pas solemn.

Atîta numai ? OFELIA 168 LAERTES Nu-i da preţ mai mare. şi dorul tău ascunde-l Departe de primejdia ispitei. Că făr'delegea iese la iveală •Chiar dacă-ntreg pămîntul se prăvale Ca s-o ascundă de-ochii omeneşti. nu dormi. Zorită dar nu veşnică. Şi orişice s-ar mai ivi la noapte Să ţineţi doar în cuget. Intră Laertes şi Ofelia LAERTES Rămîi cu bine. HORAŢIO Nu cînd am fost şi eu* HAMLET Şi barba lui era căruntă oare ? HORAŢIO Cum ai văzut-o-n viaţa. Dămi veşti de-acasă. o dulce soră Ofelia. HAMLET La noapte fi-voi Cu voi de strajă. bun rămas. în za. Şi-acum. Drum bun. Am să-i vorbesc. Stipuşi măriei tale. "O floare-a tinereţii-n primăvară. vă rog. Şi dacă-ţi spune Că dragă-i eşti. Voi răsplăti credinţa voastră. dar cînd lăcaşul Cel sfînt sporeşte. La noapte. Şi-a stat mult ? 166 HORAŢIO Cît numeri pîn' Ia sută fără grabă. (Ies toţi.lui. şi ştii prea bine De cununia lui că-i strîns legată Statornicia-ntregii noastre ţări. soră.) SCENA 3 O cameră în casa lui Polonius. Dar nu mai departe Decît dă voie glasul Danemarcei. De vreme ce-aţi ascuns cele văzute.) Al tatălui meu duh. Totu-i gata. El însuşi nu-i stăpîn pe voia lui. atunci şi slujba minţii Şi-a sufletului creşte. o mireasmă numai "Şiavîntul unei clipe. pe locul cel de strajă. BERNARDO şi MARCELLUS. noapte ! Iar pînă-atunci. Vino. MARCELLUS şi BERNARDO Mai mult. HAMLET Nu-ncape îndoială. afară de Hamlet. HORAŢIO. Că firea-n creştere nu se-mplineşte Doar în puteri şi-n stat. deci. mai mult.HAMLET O. Doar atît. UT HAMLET Din inimă. dacă s-ar supune Nestăpînitei sale stăruinţi. Voi fi cu voi. Dar Tu trebuie să te temi de-a lui mărire . Deci teme-te de el. de-un negru > Cu fire de argint. Măsoară deci cît poate cinstea ta Şi inima să piardă şi comoara Făpturii tale. Se prea poate Să te iubească azi cu o iubire Curată şi neprihănită. ia-le doar Ca pe o toană — un joc al sîngelui. (Iese. nu pe buze. de-aş fi fost de faţă ! HORAŢIO Ai fi rămas uimit din cale-afară.. duioasă Dar trecătoare. tu fii cuminte totuşi Şi crede-l numai în măsura-n care Din naltul loc şi din a sa pornire îi poate fi îngăduit să-şi schimbe Cuvîntu-n faptă. prieteni. Că e supusul obîrşiei sale Şi nu e slobod să-şi croiască soarta Ca orice om de rînd . Iar dacă vînt prielnic se iveşte "Şi pleacă vreo corabie. OFELIA Oare te-ndoieşti ? LAERTES Cît despre gingăşiile cu care Hamlet azi te răsfaţă. Nu-i bine ! Presimt o mîrşăvie. Păstraţi-le-n tăcerea voastră încă. Şi cea mai îndărătnică fecioară . chiar de se cască iadul t Silindu-mă să tac. Şi-alegerea-i e-anume mărginită De glasul şi-nvoirea-acelui trup Al cărui cap e el. poate vine iar: HORAŢIO Mă ţin chezaş că se arată iar. HAMLET De-ntr-adevăr stafia mi se-arată Sub chipul nobilului meu părinte. fii suflete pe pace.

dar nu prea. Am prins de veste că de la o vreme Domnia-sa ţi-nchină-ntreg răgazu-i. Urechea ta ţi-o pleacă orişicui. LAERTES N-ai teamă ! Am zăbovit. Te du. (Iese. Ofelia ? OFELIA Cu voia ta. Căci împrumutul seacă buna stare. C-adesea judeci omul după port. Şi să-ţi întipăreşti aceste sfaturi în mintea ta : să nu dai grai gîndinii Nici împliniri smintitelor dorinţi. E tocmai vremea. soră. Nu fi trufaş. Dar. Dar să-ţi audă glasul doar aleşii. stăpîne. dar nici nu te-njosi. Nu da şi nu lua bani cu împrumut. de ţi-ai ales. Ţine minte Povaţa mea. Prieteni încercaţi. Drum bun. Pe fiecare află-l ce gîndeşte. Iar tu te-arăţi faţă de el cu mult 170 . că mi-ai adus aminte. Nu însă fistichiu : bogat. că nimănui Nu vei putea să-i fii de rea-credinţă. Eşti aşteptat. Că pierzi şi banii şi prietenia. Dar iată. dar o dată Intrat în ea. 169 N OFELIA Povaţa ta-nţeleaptă-o voi păstra Ca strajă inimii. (Intră Polonius. Te-mbracă-n scump veşmînt dacă-ţi dă mîna. bune frate.Prea darnică-i cu frumuseţea ei Dezvăluind-o chiar şi-n faţa lunii.zi. POLONIUS Eşti aşteptat. ceva despre Hamlet. Şi binecuvîntarea mea Rodească-n tine sfaturile-acestea. Ca noaptea după. Iar mai presus de-orice : nu te minţi Pe tine însuţi. Şi de-aci urmează. Chiar şi cînd nimeni nu o ameninţă. Te binecuvîntez. Dar palma să nu-ţi toci în cîrdăşie Cu-orice fîrtat golaş de-abia ouat. Uitînd de-nvăţătura ta. Iar cheia ei o vei păstra chiar tu. LAERTES Rămîi cu bine. POLONIUS E bine. Duşmanul tinereţii e-n ea însăşi. Lăstarul primăverii-e ros de viermi Cînd muguru-i nici n-a prins încă viaţă Şi-n rouă şi în zorii tinereţii Ades se-abate-un vînt înveninat. LAERTES Adio. Dar nu-i destăinui ce cugeti tu. / LAERTES * ' Smerit îmi iau. Ia seama deci . De suflet* prinde-i cu verigi de-oţel. ruşine ! Tot aici ? La navă ! Prielnic vînt se umflă-n pînza ei. Nu-mi arăta doar asprul drum spre ceruri Asemeni preoţilor fără har Pe cînd tu însuţi ca un desfrînat Sătul şi fără grijă iei poteca De flori împodobită-a desfătării.) Prilejul îmi surîde la plecare Şi-o îndoită binecuvîntare Pogoară-asupră-mi har de două ori. te poartă-n aşa chip încît duşmanului să-i pară rău. scăparea e-n veghere . Fereşte-te de vrajbă. zău. POLONIUS Laert. Virtutea însăşi pradă-i defăimării. vine tata. bun rămas.) POLONIUS Ce ţi-a spus Laert. în Franţa cei mai mari în rang şi-avere Se-arată-n asta iscusiţi şi darnici. OFELIA Mi-e-n cuget zăvorită.

să nu uiţi Ca tînăr e şi-i este-ngăduit Să joace-n ham mai slobod decît tine. stăpîne. laţuri de prins prepeliţe. stăpîne. (Ies. OFELIA Stăpîne. POLONIUS Hei. De-acum încolo nu mai vreau s-aud Că-ţi înjoseşti pînă-ntr-atît răgazul La vorbă şi la glumă cu Hamlet. mă simt Dator să-ţi spun că nu-ţi dai bine seama De ceea ce se cade şi ce nu Fiicei mele şi onoarei sale Să nu-mi ascunzi nimic : ce e-ntre voi ? OFELIA Mi-a dat. şi-i chiar ce mi s-a spus. HORAŢIO E-un aer aprig şi pătrunzător. Intră Hamlet. Cît despre prinţul Hamlet. Pe scurt. ca să nu-mi pierd şirul vorbei — C-am luat-o razna — o să-mi pari o proastă. OFELIA Zoritu-m-a cu dragostea-ntr-un fel.171 Prea darnică şi primitoare. POLONIUS Un fel sau altul. nu demult. Căci jurămintele-i nu sînt misiţii Vopselii ce pe straie li se vede. POLONIUS Te-nvăţ eu. Mai mult preţ pe tovărăşia ta. Tu nu le lua drept foc. HAMLET O fi tîrziu ? 173 HORAŢIO E-aproape miezul nopţii. nu te-ncrede-n el . Horaţio şi Mar-cellus. Ştiu. stăpîne. Altminteri. Atît. Jurîndu-se pe toate cele sfinte.. Fii mai zgîrcită Cu feciorelnica-ţi prezenţă .. încît să nu i-o dărui la poruncă. . Stingîndu-se cînd crezi că-s mai în toi. POLONIUS De dragoste ? Vorbeşti ca o fetiţă Ce n-a trecut prin sitele primejdiei. lasă. Ţine-te mai mîndră. Stăpîne. Ofelia.) SCENA 4 Terasa. Te du cu bine. Cînd sîngele e-n clocot. fata mea Ce strălucesc şi nu prea dau căldură. am să te ascult.-ţi poruncesc. Te-ncrezi în ceea ce numeşti dovezi ? OFELIA Nici eu. plin de cuviinţa. dovezi De dragostea ce-mi poartă. Dacă-i Aşa. HAMLET E-un frig cumplit şi aeru-i tăios. 172 Vâpăile acestea. Ci soli ai unui gînd nelegiuit Şoptind ca un codoş mironosit Să poată păcăli mai bine. zi-i nainte ! OFELIA Şi spusele-i şi le-a-ntărit. MARCELLUS A şi bătut. zău ! eşti chiar ca un copil ! Dovezile-astea tu le iei drept bune Şi-s numai fleacuri. nu ştiu ce să cred. Ia seama. cît de darnic E sufletul cu gura-n jurăminte. pune.

Căci nimeni nu-şi alege obîrşia — Prin chiar prisosul vr'unei însuşiri 174 Ce rupe stăvilarul cumpătării. deci trebui' să-l urmez. Aceste Chiolhanuri ne-au făcut de rîs şi-ocară La răsărit şi-apus. De-aduoi duhori din iad sau o mireasmă Din cer. ce-nseamnă asta ? HAMLET în noaptea asta regele veghează. paiante ale firii. Ne zic beţivi şi cîte alte vorbe Porceşti. îţi spun Hamler. ce să fac ? (Duhul îi face semn lui Hamlet. Cu datina crescut. împlătoşat cutreieri Sub raza blîndă-a lunii. Aşa se-ntîmplă-ades cu unii oameni Năpăstuiţi de fire. De ce mormîntu-n care te ştiam Dormind în tihnă-ntocmai ca-ntr-o urnă. O. Culcate-n raclă. leş mort. şi asta scade Din meritu-ne-oricît de mare-ar fi. priveşte ! HAMLET îngeri şi soli cereşti. îi strică-ntregul. o stăpîne. c-ar fi mai bine S-o rupi cu ea. Chimvalul şi trompeta rag în cinstea Măreţei lui isprăvi. . (Fanfare. Şi lumea tot o va huli. spre talazuri. Sau prin cîte-un nărav dospit în ei Rupînd tiparul celor cuvenite — Făpturile-astea. şi-i destul Să iste jocurile deznădejdii în orice cuget. că dramul De rău. HORAŢIO Dar daca Te-atrage. sfinţite. 175 MARCELLUS Priveşte cu ce-ndemn curtenitor Te-mbie spre un loc mai singuratic.) HORAŢIO Măria ta. din soartă sau din fire. Părinte. Fălosul face chef. Am să-l urmez. Te va tîrî apoi în nebunie ? Gîndeşte : locul. de parcă Doreşte să-ţi vorbească numai ţie. purtînd pecetea Metehnei lor. păziţi-ne ! De eşti duh sfînt sau blestemat strigoi. Şi cînd mai dă pe gît un vin de Rin. da ! Dar eu socot. Sau către-ngrozitorul stîncii pisc I Ce-atîrnă aplecat deasupra mării Şi-acolo. spre-a ne mînji. doamne. din născare Cu vreun cusur — de care nu-s de vină. se-mpleticeşte. vrednic miez. Şi măduva şi miezul vredniciei. giulgiul şi l-au rupt . bîntui noaptea. îşi cască fălcile de marmură Zvîrlindu-te afară ? Ce să-nsemne Că tu. mai de spaima. de-ar fi ea preacurată Ca sfîntul har. la alte neamuri. răspunde-mi ! Să nu mă laşi să ard în neştiinţă . numai. Iar sufletului meu ce-i poate face Cînd e nemuritor cum e şi el ? Mă-ndeamnă iar. Pe cînd pe noi. Dar nu te duce ! HORAŢIO Nu.) HORAŢIO îţi face semn să-l însoţeşti. şi-ar fi nemărginită Cît poate firea omului s-o-ncapă. încît îţi voi vorbi. luînd vr'un alt chip. deşi sînt băştinaş. De ce. HORAŢIO Stăpîne. de vii cu gînd milos sau vitreg — Te-arăţi c-un chip atît de îmbietor. Ne scuturi groaznic mintea cu gîndiri Ce trec hotarul sufletelor noastre ? De ce acestea ? Spune-mi.) HORAŢIO Măria ta. zic. HORAŢIO E-o datină ? HAMLET O. dacă stă acolo La înălţime de atîţia stînjeni Să vadă marea şi să o audă Cum urlă dedesubt. Ce te-ar putea lipsi de-al minţii reazim. (Intră Duhul. ale tale oase.HORAŢIO Adevărat ? N-am auzit. E vremea Cînd duhu-obişnuieşte-a rătăci. decît s-o ţii. cu nici un chip ! HAMLET Nu va vorbi . Salve de artilerie. nu-l urma ! HAMLET De ce m-aş teme ? Nu dau pe viaţa-mi preţul unui ac. Virtutea lor. rege-al ţării.

MARCELLUS Hai după el.' HORAŢIO închipuirea-l face-a-şî pierde mintea. în orice fir plăpînd al cestui trup Turnînd puteri ca-n leul din Nemeea. HAMLET O. De mi-ar fi-ngăduit să cuvîntez. O. HAMLET Vorbeşte ! Mi-e dat să te ascult. HAMLET Ce vrei să spui ? 178 DUHUL Sînt duhul tatălui tău Şi-s osîndit să rătăcesc prin noapte O vreme.. DUHUL Şi-ţi va fi dat Apoi să mă răzbuni.. ca toate — Aceasta însă mai presus de-oricare. Doamne ! DUHUL Răzbună-i mîrşava ucidere. Cu aripi iuţi ca dorul şi ca gîndul Să mă răzbun. Dar fii cu luare-aminte La tot ce-ţi voi destăinui. Vecia însă nu-i pentru urechi De carne şi de sînge. Porneşte ! Te urmez ! 176 MARCELLUS Stăpîne. Jos mîna. Unde-or duce-acestea ?MARCELLUS Ceva în ţara Danemarcii-i putred. HAMLET Te-ascult. mîrşavă-mpotriva firii. Pe tatăl tău de l-ai iubit cîndva. Mă cheamă iar. să-ngheţe în tine tînărul tău sînge.. De taina temniţii mele ţi-aş spune Ceva din care-o vorbă-ar fi destul Să-ţi răscolească sufletul. Să nu-l fi ascultat ! HORAŢIO Hai. Păcatul vieţii-n foc să-mi curăţesc.HAMLET Mă cheamă iar. V-o jur.. HORAŢIO Păzească-l cerul ! HAMLET Nu ! Hai să-l urmănr. DUHUL Curînd îmi bate ceasu-ntoarcerii la chinuri în flăcări şi pucioasă. ziua să postesc în flăcări. luaţi-i urma. Ucidere ? HAMLET DUHUL O mîrşavă ucidere. . Să-mi iau zborul. Ochii Ca două stele ţi-ar ţîşni din cap. HAMLET Duh sărman ! DUHUL Să nu mă plîngi.) 177 12 — Teatru — Shakespeare 1 SGENA 5 Altă parte a terasei. domnii mei V Fac un strigoi din cel ce-mi ţine calea. în lături ! Te urmez ! Porneşte. asculta. nu te duce ! HAMLET Mîna jos ! HORAŢIO' Fii tare ! Nu te du i HAMLET Mă strigă soarta. (Ies. Ciudată. HAMLET Unde mă duci ? Vorbeşte ! Mai departe Nu merg ! DUHUL Ascultă-mă. Zulufii-ţi cîrlionţaţi s-ar dezbina Şi fir de fir a sta zbîrliţi apoi Ca ţepii-unui arici înspăimîntat. HAMLET Grăbeşte-te şi spune-mi.

o cheamă Gunoiul. în somn. fii tare ! iar voi. Un sînge limpede şi sănătos. HAMLET Unchiul meu ! O. că licuriciul Vesteşte-apropierea dimineţii Şi-şi stinge-ncet zadarnica văpaie. viaţa. viclene daruri — O. unchiul tău veni Şi-n porţile urechii-mi deşertă Acel venin. la marea judecată. în livadă. Mă ţineţi drept! Să nu te uit ? Pe tin^ ! Cit timp în globu-acesta rătăcit Va dăinui aducerea aminte. Se satură de-un pat ceresc . Să fiu scurt. cînd. 179 De nu te-ai îngrozi. de lepră dătător. De o pecingine cu hîde coji. Da-n orice chip ai urmări păcatul Nu-ţi pîngări nici sufletul. Cu zeamă blestemată de cucută într-o sticluţă. ce-n daruri Fireşti e-un nevoiaş pe lîngă mine. în schimb.Că iute ca argintul viu pătrunde 380 Prin ale trupului poteci şi stăvili Şi cu năprasnică putere-ncheaga. Pe trupu-mi neted. chiar cînd pare Ca un luceafăr — patima. josnic duh şi daruri ce-au putinţa De a momi astfel — a-nduplecat La pofta-i ruşinoasă pe regina-mi Ce după chip părea virtutea însăşi ! Ce prăbuşire. Să nu mă uiţi. (Iese. Acoperit. sufletu-mi profetic ! DUHUL El. S-a spus că adormit fiind Odată.) HAMLET O. un frate mi-a furat Cu mîna lui regina. Am fost. Acum ascultă. De-ar fi c-un înger luminos unită.DUHUL Eşti vrednic. o. Dar după cum virtutea nu se lasă De viciu ispitită. groaznic. nu-mbătrîniţi deodată. şarpele acela Ce tatălui tău viaţa i-a răpus-o îi poartă azi coroana. Astfel. Cu nedesăvîrşirea-mi toată-asupră-mi. în tihna mea. văd. Dormeam ca de-obicei după-amiaza Într-o grădină. Rămîi cu bine-acum. puteri. Cercînd ceva-n potriva mamei tale. Danemarca-ntreagă a fost Prin ticluita veste-a morţii mele Minţită grosolan. . groaznic. nici gîndul. Nepregătit. n-am să te uit ! Voi şlerge Din amintire orice dor mărunt. nespovedit. scîrnava şi desfrînata fiară Cu duh de vrăjitor. groaznic. De gîtul unui ticălos. Nobile tînăr. mult prea groaznic ! De-ai inimă în tine. Tăiat cînd înflorea pacatu-n mine. numaidecît. Hamlet ! s-ajungă De la iubirea mea care-i păstrase Sfinţenia jurată la altar. o adio. Şi m-a trimis neuns. Precum oţelul picurat în lapte. O. Şi-ai fi Mai lînced decît buruiana grasă Ce creşte-n ţărmul apelor uitării. Hamlet. Aşa şi eu. tronul. Mai bine las-o Domnului şi-acelui Spin care-n sîn o-nghimpă şi o-njunghie. . Dar tăcere. Şiatît de duşman sîngelui de om. Adio. Parcă simt Mireasma dimineţii. m-a muşcat Un şarpe. asemenea lui Lazăr. nu răbda î Nu-ngădui regescul pat al ţării Desfrîu s-adăpostească şi incest. Sărmane duh. voi oştiri cereşti ! Pămînt ! Ce încă ? S-adaug iadul ? Inimă. Dar afl-acum.

183 HORAŢIO 'Stăpîne. puişori ! (Intră Marcellus şi Horaţio. Iar nerăbdarea voastră S-aflaţi ce-a fost între noi doi. jur ! MARCELLUS Nici eu. Şi fără-amestec cu-alte griji de rînd Trăi-va singură porunca ta în cartea şi-n cuprinsul minţii mele. o jignire grea. Şi-acum. stăpîne. Că toţi avem dorinţe şi nevoi De-un fel sau alt. stăpîne ? HAMLET Nu ! Veţi da-n vileag. să ne despărţim Care-ncotro-l duc trebile şi dorul. îmi pare rau din suflet. eşti al meu ! Şi-acum Lozinca mea-i : „Să nu mă uiţi ! Adio. şi-am să mă roe. stăpîne. Adio". stăpîne !: HAMLET O. stăpîne. eu Mă duc. frînaţi-o "Cum ştiţi. stăpîne ? 182 HAMLET O. HORAŢIO şi MARCELLUS Stăpîne Hamlet ! MARCELLUS Hamlet ! HORAŢIO Doamne-ajută-l l f HAMLET Aşa să fie ! MARCELLUS Hehehei ! Lord Hamlet ! HAMLET Hehehehei. băieţi ! Hai. HORATIO Nici o jignire. cercetate-n tinereţe. prieteni dragi de-mi sînteţi.) MARCELLUS Mărite prinţ. Ca fraţi de arme şi de-nvăţătură. E-un duh cinstit. Cît despre Vedenie. mai bine-i Să ne dăm mîna.. nu. Mişel. da î HAMLET în toată Danemarca nu-i mişel Ce ticălos de frunte să nu fie. HORAŢIO Eu nu. Iar eu. învăţături 181 Şi chipuri. Horaţio. prinţe ! HAMLET ~Ba da. Am jurat. pe sfîntul Patrick. minunat! HORAŢIO Ne spui. vedeţi voi. HAMLET Că te-au jignit. spune ! HAMLET TSlci un cuvînt de cele ce-aţi văzut! HORAŢIO şi MARCELLUS Stăpîne. Femeie. nu vom vorbi ! HAMLET . ai dreptate Şi fără multă vorbă. Sînt sigur. o zîmbitor şi blestemat Mişel ! Tabletele ! Să-nsemn că poţi Zîmbi şi iar zîmbi şi fi mişel ! Aşa e. astea-s vorbc-n vînt şi goale. deci.Tot ce-am aflat din cărţi. cel puţin. HORAŢIO Nu trebuia să vie-un mort din groapa Ca s-aflam asta ! HAMLET Sigur. ce e ? HORAŢIO Ce-i nou. cine şi-ar fi-nchipuit ? Ce ziceţi > Dar veţi tăcea ? HORAŢIO şi MARCELLUS Pe cer. în Danemarca. îndepliniţi-mi o umilă rugă.. îngăduie-mi să-ţi spun. HORAŢIO Tot ce doreşti. Unchiule. este una. mult primejdioasă ! O. Da crede-mă„.

pace ţie. o. dragul meu Reynaldo. se poate". rogu-vă. Şi ţineţi degetul. domnii mei. Căci se petrec în cer şi pe pămînt Mai multe lucruri de cîte-a visat Horaţio. vă rog. cîndva. să mergem împreună. şi-mi juraţi aci din nou. Juraţi ! DUHUL HAMLET O. să v-arate Iubirea lui.. Veniţi. haideţi. REYNALDO Da. vă jur ! HAMLET Pe spada mea! MARCELLUS Dar am jurat. băiete ! spui şi tu la fel ? Aci mi-erai comoara mea ? Ei. Juraţi pe spada mea ! DUHUL (Dedesubt. Un om sărman ca mine. că niciodat'. pe buze. să n-arătaţi Că ştiţi ceva anume despre mine.Sînt şi-unii ce-nţeleg". sau orice alte Cuvinte în doi peri. Şi puneţi mîna iar pe spada mea. Intră Polonius şi Reynaldo. zi. POLONIUS . Dă-i banii şi scrisorile acestea. domnii mei. Cam cum se poartă. Purtarea mea — căci s-ar putea-ntîmpla Să mă arăt. stăpîne ! HAMLET Pe spadă totuşi. Aşa să vă ajute sfmtul har. filozofia ta. Că vremile ieşitu-şi-au din matcă — O. sobol bătrîn. pe spadă ! DUHUL Juraţi ! HAMLET Aha. să cercetezi. Reynaldo. Pe Dumnezeu. sau alte vorbe De îndoială : „Da. suflet chinuit ! Şi-acum. REYNALDO Chiar aveam de gînd. voi. din toată inima. sau : . soartă blestemată. cu voi sînt.Juraţi-mi ! HORAŢIO Pe legea mea că nu ! MARCELLUS Ni oi eu. oricît Vi s-ar părea de ne'nţeles. va face-o cu-nvoirea Lui Dumnezeu. prieteni buni ! HORATIO O.) Juraţi ! HAMLET Hic et ubique ? Să schimbăm deci locul . Prin braţe-ncrucişate-aşa pe piept Sau clătinări din cap. niciodată. cam năzdrăvan — Văzîndu-mă atunci. înainte de a-l vedea. — îl auziţi pe-acel fîrtat din beciuri — Vă rog. Poţi oare Să scormoni sub pămînt atît de grabnic ? 184 Ce vrednic săpător ! încă o dată Din loc să ne mişcăm. Să mergem împreună. Juraţi. (Ies. DUHUL HAMLET Că bine zici. juraţi ! HORAŢIO Cum sună jurămîntul ? HAMLET A nu vorbi nicicînd de ce-aţi văzut. POLONIUS Ar fi cuminte.) ACTUL POLONIUS II SCENA 1 O încăpere în casa lui Polonius. noapte ! Cît de stranii lucruri ! HAMLET întîmpină-le deci ca un străin. Şi tot ce poate face. ciudată. nenoroc Să fiu născut ca să le-adun la loc. Veniţi dar. Veniţi pe lîngă mine. stăpîne.

. cam zvăpăiat". REYNALDO O. Că ponegrind niţel pe fiul meu Şi-mpovărîndu-l cu uşoare-abateri. domnul meu. prietene". De pildă : „Mda. Şi dă-i nainte-aşa cu născociri.. Ia bine seama. poate şi pe el". Scînteia şi zbucnirea minţii-n flăcări. dar atît ! REYNALDO Stăpîne. de te pricepi a cumpăni Să nu-l împovărezi cu alt cusur Decît. Nu asta-aveam de gînd. vorbi despre crailîcuri. Şi-aşa cum spui.. de nu mă-nşel... La : „Domnul meu. 188 POLONIUS De ce anume-aşa ? Aş vrea să ştiu.. domnul meu. POLONIUS E chiar ce urmăresc Şi cred că planul meu e fără greş . Prefă-te că-l cunoşti din auzite. Sau altă dată cu vreun ins sau altul. sau : „La joc cu mingea . nu-l făcea de-ocară. Greşeli şi pozne bine cunoscute Ca fiind tovarăşele tinereţii Lăsată-n voia ei. tocmai. Ce viaţă duc. înţelesu-m-ai tu bine ? 187 REYNALDO Stăpîne. Dar cu măsură. sau al celui om. POLONIUS Da. „Cunosc pe domnu-acesta — o să-ţi spună Şi l-am văzut chiar ieri-alaltăieri. POLONIUS Cheful. POLONIUS de minune. Stăpîne.. scumpul meu stăpîn. Cată. Să bagi de seama bine la aceasta.. El o să te. Şi neamurile. dar adu vorba Atît de gingaş de-ale lui năravuri. fireşte. juca la cărţi sau bea Din cale-afară".. POLONIUS Zău nu. Sau graiul ţării. REYNALDO Dar. Dezlănţuirea sîngelui în clocot Ce iureş dă. REYNALDO POLONIUS Şi. Şi-aflînd prin întrebări meşteşugite Că îl cunosc pe fiul meu. Stăpîne. „seniore' Precum o cere buna-cuviinţă. zău. Acel pe care-l iscodeşti cu vorba De l-a văzut cîndva păcătuind Pe tînărul pe care l-ai bîrfit. „. el o să. Pe sfinta liturghie. sfada sau duelul. şi poţi s-adaugi : „Dar nu prea bine .. Muierile. în strună-ţi va cînta în felul ăsta : „Prietene". că bine zici. Unde rămăsesem ? REYNALDO La : „O să-ţi cînte-n strună". încît să pară-un rod al libertăţii. şi. tocmai Voiam să spun ceva... Reynaldo. de pildă. sau : „domnul meu".Şi poate şi pe el".-l cunosc pe tatăl lui.Nu. dar înseamn-a-l necinsti. Reynaldo. te-apropie Mai mult decît dacă-i întrebi de-a dreptul. pe urmă. bine. De află ce danezi sînt la Paris. E cam nestăpînit.. Poţi. da. ce cheltuială fac Din ce mijloace şi cu cin' se-adună. REYNALDO Jocul de cărţi. al nestăpînirii. stăpîne.. Sau aşa ceva..

REYNALDO Stăpîne scump ! POLONIUS Ia seama la năravu-i. Hamlet intră. POLONIUS Şi ce ţi-a spus ? OFELIA M-a prins şi strîns de-ncheietura mîinii Şi dînd 'napoi lungime ca de-un braţ. Sa mergem. REYNALDO Stăpîne. întorsu-i-am scrisorile. de ce ? OFELIA Pe cînd coseam. M-a lăsat. da. fireşte. nu ! dar cum mi-ai poruncit. El trebuie să afle de-acest lucru Ce-i mult mai primejdios ţinut în taină Decît dacă-l voi da-n vileag. (Ies. Vorbitu-i-ai prea aspru ? OFELIA Stăpîne-o. POLONIUS Drum bun. în iatac. pe tăcute. aşa-i ? REYNALDO Stăpîne-am înţeles. şiapoi Cu capu-ntors spre mine. sau : „L-am văzut Intrînd în cîte-o casă deocheată". REYNALDO Stapîne-aşa voi face. POLONIUS Nebun din dragoste ? OFELIA Stăpîne. Prin sforării şi prin piezişe căi Ajungem cu ocoluri drept la ţintă. zău. încet venit-a pînă-n faţa mea. POLONIUS Cale bună ! (Intră Ofelia. POLONIUS Mă duc la rege. Reynaldo. iar lumina lor Asupră-mi şi-a ţintit-o pîn' la urmă. A cărei însuşire-i să se piardă Pe sine însăşi în mînia ei. Dar. prin sfatul meu şi prin Învăţătura dată. şi multe de-astea Ia seama. mă tem că da. parcă îmi făcea portretul . peste umăr.189 Se-ncăiera cu toţi". îmi pare rău. cei cu pătrundere şi minte. blestemată fie-mi bănuiala ! Mă jur că e cusurul vîrstei noastre Să judecăm prea aspru ce vedem. Că parc-atunci ar fi scăpat din iad Să spună lumii groaza de acolo. POLONIUS Şi-l laşi să tot vorbească. Temutu-m-am ca vrut doar să se joace Şi să se ducă astfel la pierzare.) Ofelia. POLONIUS Dintr-asta-a-nnebunit ! îmi pare rău că nu l-am cîntărit Mai cu măsură şi cu judecată. deci ! Momeala vicleşugurilor tale Agaţă capul adevărului. Mînînd pe calea deznădejdii vrerea Mai mult ca orice patima sub cer Din cele ce ne bîntuie pe noi. La fel şi tu. Vino. la rînd. ce-i ? Ţi s-a-ntîmplat ceva ? 190 OFELIA Stăpîne. Căci fără de-ajutorul lor ieşi Pe uşă-afară. oprindu-l De-a mai veni. Şi alb la faţă cum îi e cămaşa . stăpîne. O. răsuciţi. POLONIUS m-am speriat atît de rău. E nebunia dragostei. 191 Şi-atît de-adînc a suspinat şi jalnic De parcă-ntregu-i trup se zguduia Să-şi dea sfîrşitul. Şi mergi cu Dumnezeu. Aşa cum tinereţea se pripeşte Ades şi ea. M-ai înţeles. cu capul gol. cu haina în neorînduială. de vreo trei ori. căzuţi pe glezne. Genunchii-i se ciocneau unul de altul Şi-atît de jalnic la înfăţişare. cu ciorapii Desprinşi. hai cu mine. Să ne grăbim la rege. ai să te-apropii De fiul meu. în numele lui Dumnezeu. Părea că fără ochi îşi află calea. A stat aşa-ndelung şi-ntr-un sfîrşit. Uşor de tot m-a scuturat de mînă. Iar noi. nu ştiu. Adică la bordel. Cu palma pusă streaşină la frunte Cu-atîta luare-aminte s-a uitat La chipu-mi. A dat din cap.) .

vouă. Aţi auzit ceva despre Hamlet Şi de schimbarea-i ? O numesc aşa. Iar dintre voi Să-i ducă unul pe aceşti domni la prinţ. 194 POLONIUS Stăpîne-aşa-i ? Măria ta să ştie Că sufletul şi datoria mea Le-nchin pe amindoua deopotrivă Lui Dumnezeu şi bunului meu rege. Vă mulţumim şi vă rugăm din suflet în chiar această clipă să-l vedeţi Pe mult schimbatu-mi fiu. sau mintea-mi nu mai este-n stare S-adulmece o urmă ca pe vremuri. Dar nu prin rugăminţi. să-i găsim un leac. regina. voi ce-aţi crescut cu el Din fragedă copilărie şi Vă potriviţi la vîrstă şi la fire. Căci poate prin tovărăşia voastră Să-l ispitiţi către petreceri iarăşi Şi c-un prilej sau altul să culegeţi Din spicuiri. Şederea voastră va fi răsplătită Cu mulţumiri ce-s vrednice de-un rege. Jertfindu-vă răgazu-aci-n folosul Şi-ndeplinire-a ceea ce dorim. REGELE Ai fost mereu un tată de veşti bune. Rosencrantz şi Guildenstern. Prea scumpe Rosencrantz şi Guildenstern. Ca dezvelindu-l. REGINA Amin ! (Ies Rosencrantz. stăpîne S-a^ntors cu voie bună. Fiindcă nici lăuntric nici la faţă El nu mai seamănă cu sine însuşi. Vă rog din suflet Pe amîndoi. Nu-mi pot închipui. REGELE Dragi Rosencrantz şi Guildenstern. De vreţi a fi atît de buni cu noi. Şi cred.) POLONIUS Solia din Norvegia. Măriei-voastre punem la picioare Supunerea deplină şi-aşteptăm Poruncile. Curteni. salut. GUILDENSTERN De bună voie însă. Fanfară. Afară de-a părintelui său moarte. Pe lîngă dorul de-a vă revedea Nevoia mea de ajutorul vostru Mă-ndeamnă să vă chem în mare grabă. ci prin poruncă. amîndoi. Intră regele. REGINA Da. Guildenstern şi cîţiva curteni.192 SCENA 2 O sală în castel. GUILDENSTERN Şi facă cerul ca şederea noastră Şi felul cum ne vom purta cu el Să-i placă şi să-i folosească. C-am desluşit pricina-adevărată A nebuniei prinţului Hamlet. vă mulţumim. Ce altă pricină l-a scos din fire. ca să puteţi afla Ce rău ascuns anume-l copleşeşte. că nu-s pe lume Alţi doi ce pot să-i fie-atît de dragi. REGELE Prea scumpe Guildenstern Şi Rosencrantz. că mi-a vorbit Aşa de mult de voi. Intră Polonius. o domnii mei. 193 13 — Teatru — Shakespeare ROSENCRANTZ Putere-au ale voastre maiestăţi Prin dreptul suveran asupra noastră De-a-şi împlini temutele dorinţi. REGINA Aflaţi. Binevoiţi a sta un timp la curte. REGELE .

în acelaşi timp Vă mulţumesc pentru strădania voastră. POLONIUS întîi solia. Duceţi-vă acum de v-odihniţi Deseară ne vom ospăta-mpreună. REGELE Solia-mi place. că nu fac oratorie. Dar mai de-aproape cercetînd află Că-s împotriva înălţimii tale. Cu bine. REGINA Socot că alta nici nu poate fi Afară de a tatălui său moarte Şi de zorită noastră cununie. Precum arată-aci.Te rog. Ard de nerăbdare. Ştirea mea Va fi desert ospăţului acesta. şi-n urmă Făgădui.) îmi spune c-a găsit. Voltimand ? VOLTIMAND Cu bucurie Salutul şi urarea ţi le-ntoarce. jurînd unchiului său Că niciodată n-are să pornească Război potrivnic înălţimii tale. La drept vorbind. (Ies Voltimand şi Cornelius. A luat măsuri din chiar întîia zi 13* li'5 S-oprească ridicările de oşti Făcute de nepotul său. (Reintră Polonius cu Voltimand şi Cornelius. decît a fi nebun ? Să trecem mai departe. e drept. venit. regină scumpă. POLONIUS Jur. şi noaptea noapte. Poloniei împotrivă. Cu ruga-nscrisă-aci. doamnă. Izvorul şi pricina tulburării Care-a cuprins pe fiul tău Hamlet. trecerea prin ţară. de care Credea că-i ameninţă pe poloni. el se supuse.) POLONIUS Iată o ispravă bună. să-ngăduiţi Cu ţelu-acesta. Şi timpul timp — atunci ar însemna Să pierd aşa şi timp şi zi şi noapte. sire. (lese Polonius. La cel dintîi răgaz o voi citi Şi chibzuind asupra-acestei trebi Voi da răspunsul. Primi dojana regelui. trei mii de galbeni Şi-i porunci să-şi folosească-ostaşii Din vreme strînşi. Voi fi deci scurt. Către regină. REGINA Miez mai mult Te rog şi mai puţin-oratorie.) Prietenii mei buni. Atunci moşneagu-n culmea bucuriei I-a dat în dar. Că-i drept. De-ar fi să tălmăcesc ce-i maiestatea Şi ce e datoria şi apoi De ce e ziua zi. . REGELE întîmpină-i şi adu-mi-i aci. Mîbnit că vîrsta. boala şi sleirea-i Au fost neomenos batjocorite. REGELE Tot ce se poate. păcat e. Că e nebun. bine-aţi venit ! Ce veşti de la-al meu frate din Norvegia Mi-aduci tu. Chezăşuind de linişte şi pace. vorbeşte-mi. Iar vorba lungă trupul şi podoaba-i. îl voi cerceta. Stăpîne-ocrotkor şi doamna mea. Pe scurt. A dat poruncă să-l întemniţeze Pe Fortinbras. Prea nobilul tău fiu E chiar nebun şi spun că e nebun Căci nebunia ce poate să fie. 196 Fiind scurtimea sufletul gîndirii.

(Citeşte. O. nu eşti de seama lui.) „Cereştei făpturi şi-al sufletului meu idol. supusă şi cuminte Şi încă şi mai mult. Hamlet respins — să nu lungesc povestea -Căzu-n tristeţe-adîncă. flămînzi. nu cunosc meşteşugul de-a-mi potrivi suspinele. De-aci-n nesomn. REGINA I-a scris Hamlet aceasta ei ? 197 POLONIUS O clipă. Nebun." Deci iată ce anume fata mea Mi-a-ncredinţat." etc. m-am pus pe lucru. ( Vorbit-am astfel. Curînd culese-al sfatului meu rod. oare ce crezi despre mine ? REGELE Eşti om cinstit şi de credinţă-n toate. Dar nu şi de iubirea mea. POLONIUS Aş vrea să ştiu de s-a-ntîmplat vreodată Să spun eu cu tărie : este-aşa Şi-altfel să fie ? REGELE . nu se poate !" Poruncit-am Să-şi pună lacăt inimii şi uşii. mult prea frumoasei Ofelia". nu mă pricep la versuri. Al tău pe veci. dacă în faţa-acestei dragoste-nfocate Şi^n plin avînt — că vă mărturisesc C-am prins de ea de veste chiar nainte Ca fata mea să-mi fi vorbit de el — Ce-ai fi crezut măria-ta de mine. Ce-ai fi crezut de imine. domnişoarei mele : „Hamlet e prinţ. nici solii. Făcîndu-mi inimii un semn cu ochiul Şi-aş fi privit cu nepăsare totul ? Ce-ai fi crezut ? Dar nu. Ca un pupitru sau un catastif. cum şi unde-a urmărit-o. De-aş fi făcut pe surdul şi pe mutul. : Gîndiţi-vă : O fată am — o am cît timp e-a mea — Şi care-ascultătoare şi supusă Mi-a dat. De focul ce scînteie-n stea. cită vreme lutul ăsta mai este încă al meu. apoi în vlăguire. ce-i vine de-undeva. n-am s-ascund nimic. dar ascultaţi ce vine. însă. lunecînd în nebunia în care-acum se zbate Şi care ne-antristat pe toţi. doamnă. De legile nemuritoare. H. Ce-ar vrea el. dar credemă că te iubesc cu o dragoste adevărată.Păcat că-i drept. vedeţi ? aceasta Culegeţi deci şi trageţi încheieri. Sau mai degrabă de-unde-acest defect. etc. să-i zicem. e o vorbire vulgară. Şi scumpa-ne regină-aci de faţă. POLONIUS Aş fi prea bucuros s-o dovedesc. Să nu primească daruri.. Crezi asta ? REGELE REGINA Pare foarte cu putinţă. scumpă Ofelia. (Citeşte. „Mult prea frumoasă". De-aici în aiureală. destăinuindu-mi în ce fel. această.. REGELE Dar ea. Ofelia. Adio.) „Tu poţi să te-ndoieşti de soare. Prostească vorbărie —■ Adio ei : am să vorbesc deschis. Şi ne mai rămîne S-aflăm de unde vine-acest efect. Efect-defect.) „La sinul tău cel dalb şi fără seamăn. Rămîne asta şi o rămăşiţă. E o vorbire urîtă. Iată : (Citeşte. i-a primit iubirea ? POLONIUS Stăpîne. E o vorbire schimonosită. doamna mea mult iubită.

Pamfletarul ăsta nemernic susţine că bătrînii au bărbi cărunte. măria-ta ? (Aparte. Dacă n-o iubeşte. Aproape tot ca şi el. POLONIUS Chiar atunci. rogu-vă pe amîndoi. domnul meu — deşi sînt pe deplin încredinţat că aşa şi este — nu se cuvine totuşi să fie aşternute pe hîrtie. (Ies regele.) Merge cu gîndul la fata mea. fiindcă şi domnia-ta.) POLONIUS Cum îi mai merge bunului meu stăpîn Hamlet ? HAMLET Slavă Domnului. e totuşi o nebunie bine chibzuită.) Ce răspunsuri pline de înţeles are uneori. măria ta ? HAMLET Cum să nu ! Eşti un negustor de peşte. prietene ! POLONIUS Ce vrei să spui. Dac-o fi altfel. am îndurat şi eu în tinereţe multe necazuri din dragoste. nu ai vrea să pleci din aerul ăsta ? HAMLET Unde ? în mormînt ? POLONIUS Da. regina si curtenii. stăpîne. REGELE Atunci. Să-i mai spun ceva.) Ce citeşti măria-ta ? HAMLET Vorbe. cum ştiţi. vorbe. POLONIUS HAMLET Nu lăsa s-o bată soarele. domnul meu.Nu. Mă las de sfetnicie şi mă fac Plugar şi căruţaş. citind. 198 199 REGELE într-adevăr. Toate acestea. Şi dacă m-ajută împrejurările-aflu adevărul De-o fi ascuns şi-n iad. Să-l las singur. ore-ntregi. POLONIUS HAMLET Căci dacă soarele dă naştere la viermi într-un dine mort. în lumea noastră a fi cinstit înseamnă a fi unul dintr-o mie. că din ochi le curge un clei vîscos ca răşina prunului. Pe fata mea o fac să-i iasă-n cale Iar noi pîndim de după o perdea Tot ce se-ntîmplă. La drept vorbind. precît ştiu eu. se plimbă uneori Pe-aci. înseamnă a pleca din aer. domnul meu. în adevăr. L-întîmpin eu. REGINA Dar cît de trist. HAMLET Vorbe de clacă. măria ta. (Tare. stăpîne ? 201 HAMLET între cine şi cine ? POLONIUS Adică despre ce e vorba în cartea pe care o citeşti. Ma lua drept un negustor de peşte. daţi-mi voie. . care nu le nimereşte aşa de uşor. prin galerie. REGELE Să încercăm. citind. stăpîne. (Tare. Adevărat. Totuşi la început nu m-a recunoscut. vine sărmanul ! POLONIUS în lături. că sînt cu totul slabi la minte şi totodată au şi încheieturile slăbite. A luat-o razna de tot. A zămisli e un har al cerului. POLONIUS Eu nu. măria-ta. POLONIUS (arătînd spre capul şi umerii săi) Desparte ce-i aici de ce-i aici. POLONIUS (aparte) Oricît ar părea că e nebunie ceea ce spune. Ia seama. stăpîne ? cinstit. Şi dacă nici nu şi-a ieşit din minţi. domnul meu. O. Intră Hamlet. POLONIUS Şi despre ce e vorba. POLONIUS Mă mai cunoşti. dar nu în felul în care ar putea zămisli fata domniei-tale.) Măria-ta. E un noroc de care mai adesea are parte nebunia decît un cuget sănătos şi chibzuit. bine. dacă ai da înapoi ca racul. ai putea fi de vîrsta mea. 200 HAMLET Măcar de-ai fi atît de POLONIUS Cinstit. obrazuri zbîrcite. HAMLET Ei. aşa e. cum facem ? POLONIUS Hamlet. Ai vreo fată ? Am. dar'mite cînd e vorba de un hoit bun de sărutat. (Aparte. vorbe.

stăpîne. plină de cotloane. Danemarca e prea neîn-■căpătoare pentru mintea măriei tale. fireşte. decît ambiţie. hrube şi carcere. Mergem la curte ? Pe legea mea. Pen ■ tru mine e o temniţă. ROSENCRANTZ Nici acolo. Sîntem aleşii soartei. stăpîne. Cinstit vă spun că sînt cumplit de prost slujit. HAMLET Atunci se apropie sfîrşitul lumii. măria-ta. GUILDENSTERN Ferice de noi că nu sîntem prea fericiţi. nu mai sînt în stare să judec. fiindcă orice lucru e 'bun sau rău. HAMLET în locurile ei cele mai tăinuite. soartei voastre. Ce veşti îmi aduceţi ? ROSENCRANTZ Nici una. HAMLET Nici nu poţi.) GUILDENSTERN Mărite stăpîne ! ROSENCRANTZ Prea iubitul meu stăpîn ! HAMLET Bunii mei prieteni ! Cum îţi mai merge. măria-ta ? HAMLET Danemarca e o temniţă. nimic mai mult. HAMLET Şi încă una straşnică. de viaţa mea. numai după cum îl face închipuirea noastră. avea visuri rele. îmi iau cu plecăciune bun rămas.) POLONIUS îl căutaţi ROSENCRANTZ pe prinţul Hamlet ? Iată-l aci. HAMLET Atunci vă aflaţi cam pe la brîu. ROSENCRANTZ Adevărat . soarta e o curtezană. HAMLET Atunci. 204 HAMLET O. ■ POLONIUS Rămîi cu bine. Nu vreau să vă număr printre ceilalţi slujitori ai mei. 202 HAMLET Plicticoşi mai sînt nebunii ăştia batrîni ! (Intră Rosencrantz şi Guildenstern. prieteni. ROSENCRANTZ Atunci şi lumea întreagă e tot o temniţă. de v-a trimis în această temniţă ? GUILDENSTERN Ce temniţă. HAMLET Visul însuşi nu e decît o umbră. Doamne ! Aş putea fi închis într-o coajă de nucă şi să mă socotesc un rege al văzduhului nemărginit. de bună seamă. dragii mei ? ROSENCRANTZ Ce face orice copil al pămîntului. GUILDENSTERN Visurile acestea nu sînt.) Mărite stăpîne. Vă mulţumesc. însă. Dar vestea voastră nu e adevărată. Dar. într-adevăr. mulţumirile mele .O să pun la cale îndată un prilej de întîlnire cu fata mea. Guildenstern ? Şi Rosencrantz ! Ce mai faceţi. cerşetorii sînt trupuri. în afară de viaţa mea. HAMLET Nicidecum. în numele vechii noastre prietenii. domnul meu. 203 GUILDENSTERN Fireşte. ROSENCRANTZ Doar ambiţia te face s-o vezi aşa. ce căutaţi la Elsinor ? ROSENCRANTZ Am venit să te vedem. HAMLET Un cerşetor ca mine e sărac pînă şi în mulţumiri. să-mi iei ceva de care să mă despart mai bucuros. măria-ta. Doar atît că lumea s-a făcut cinstită. ROSENCRANTZ Nu sîntem chiar mărgăritarul de pe tichia Norocului. în mijlocul plăcerilor. Lăsaţi-mă să vă întreb ceva ce vă priveşte îndeosebi : cu ce-aţi greşit. numai de n-aş. HAMLET Dacă e aşa. pentru voi nici nu e temniţă . Fiindcă cel ambiţios se hrăneşte doar cu umbra unui vis. de viaţa mea. stăpîne. (către Polonius) Domnul să te aibă în pază ! (Iese Polonius. totuşi . GUILDENSTERN şi ROSENCRANTZ Stăm la porunca măriei tale. şi socotesc ambiţia un lucru atît de uşor şi de străveziu încît nu e decît umbra unei umbre. ROSENCRANTZ Nouă nu ni se pare aşa. (Tare. Danemarca e una dintre cele mai rele. iar domnii şi vitejii cei vestiţi sînt doar umbra cerşetorilor. HAMLET Dar nici sub talpa încălţărilor lui.

Ei îşi dau toată silinţa. văzduhul. cu dreptul pe care mi-l dă prietenia noastră şi în numele înţelegerii depline din tinereţe.) Dacă mă iubiţi. cît şi pentru cîştig ? 207 ROSENCRANTZ Cred că piedica le vine de la o schimbare ivită în teatru de cîtăva vreme. am fost chemaţi. Ei sînt acum la modă. haide. ca să nu şchiopăteze versul. dacă spui că omul nu te încîntă. ca un acoperămînt falnic. acel prea frumos baldachin. şi mă simt atît de copleşit de această toană rea. Aţi fost chemaţi. ajungînd şi ei actori de rînd — cum o să li se întîmple dacă nau alte mijloace — că le-au făcut mai mult decît bine scriitorii aceia care îi pun să ponegrească propria lor moştenire ? . HAMLET Cel ce joacă pe regele va fi bine primit. nu mi-a trecut prin gînd o astfel de nerozie. iar taina voastră cu regele şi regina nu va fi jumulită de penele ei. cele ghicite de mine o să preîn-tîmpine mărturisirile voastre. nu e pentru mine altceva decît un vălmăşag de miasme spurcate şi rău mirositoare. speriaţi de cei cu pene de gîscă. 205 GUILDENSTERN Ce-am putea spune.nu fac nici două parale. mîndra boltă ce atîrnă asupră-ne. nici măcar femeia. măria-ta ? HAMLET Orice. Dar despre ce actori e vorba ? ROSENCRANTZ Sînt chiar cei care te făceau să petreci odinioară. (Tare. stăpîne o droaie de copilandri care ţipă cît îi ţin gura în toiul jocului şi sînt aplaudaţi nebuneşte tocmai din pricina asta. ROSENCRANTZ în ce scop. de-abia mai îndrăznesc să se arate pe-acolo. sau nu ? Tu ce zici ? ROSENCRANTZ (către Guildenstern) HAMLET (aparte) Dacă e aşa. De la o vreme — nu ştiu nici eu din ce pricină — mi-a pierit toată veselia şi m-am lăsat de toate deprinderile şi îndeletnicirile mele. bătut în scîntei de aur. n-am să vă slăbesc din ochi. vă rog din suflet. vorbiţi o dată. vin încoace să se pună în slujba măriei tale. comicul o să-şi sfîrşească tirada lui nestingherit. Am să-i plătesc tributul meu măriei sale. Dar s-au ivit. GUILDENSTERN Stăpîne. Cavalerul rătăcitor o să-şi poată folosi spada şi scutul. stăpîne. Ştiu că bunul nostru rege şi regina au trimis după voi. al făgăduinţelor de nestrămutată dragoste şi al tuturor nestematelor ce altul mai meşter la vorbă ca mine vi le-ar mai putea înşira. HAMLET Atunci de ce ai rîs cînd am spus că bărbatul nu mă încîntă ? ROSENCRANTZ Mă gîndeam. numai să-mi răspundă la întrebare. ce primire de post îi aşteaptă pe actori din partea măriei tale. nu prea. HAMLET Cum se face ? Au prins rugină ? ROSENCRANTZ Ba de loc. încît şi minunata alcătuire care 206 e pămîntul îmi pare doar o stîncă stearpă. ROSENCRANTZ Stăpîne. Podoaba luminii ! Pildă a vietăţilor ! Şi totuşi ce e pentru mine această mînă de lut ? Bărbatul nu mă încîntă. I-am lăsat în urmă . încît mulţi din cei ce poartă sabie. Şi teatrele de rînd — cum le spun ei — sînt atît de defăimate. Iar domniţa îşi va spune fără teamă gîndul întreg. măria-ta ? HAMLET Voi să mi-l spuneţi. vorbiţi deschis. Dar. Vedeţi voi. atît pentru renumele lor. Nu v-a chemat nimeni ? Aţi venit din chiar îndemnul vostru ? De bună voie ? Hai ! spuneţi drept. HAMLET Să vă spun de ce. nu-mi ascundeţi nimic. măscăriciul o să stîmească hohotele celor al căror rîs porneşte ca din praştie. deşi zîmbetul domniei tale ar vrea să spună că da. E în ochii voştri ca o mărturisire pe care sfiala nu e în stare s-o ascundă. îndrăgostitul n-are să suspine de pomană. Actorii de tragedie ai oraşului. Haide. HAMLET Prin ce întîmplare sînt pe drumuri ? Nu le pria mai bine să stea locului. Astfel. fără înconjur : fost-aţi chemaţi. Ce lucru desăvîrşit e omul ! Ce aleasă îi e cugetarea ! Şi cît de nemăsurate însuşirile ! Ce falnic şi minunat în portul şi mişcările sale ! întocmai ca un înger în fapte şi ca un zeu în năzuinţele lui. HAMLET Cum ? Sînt doar nişte copilandri ? Dar cine-i sprijină ? Cu cine se însoţesc ? N-au să se ţină de meseria asta decît atîta vreme cît pot cînta ? N-au să spună mai tîrziu. HAMLET Faima le e aceeaşi ca atunci cînd eram eu în oraş ? Tot mai au căutare ? ROSENCRANTZ La drept vorbind.

Şi într-o vreme nu era rost de nici un cîştig de pe urma piesei pîraă ce poetul şi actorii nu-şi cărau cîţiva pumni. daţi-mi voie să mă supun acestui obicei în ce vă priveşte . bătrîne Iefta ? POLONIUS Dacă mie-mi zici Iefta. măria-ta ? HAMLET „O fată încîntătoare şi alta nimic. pastorale comice. Pe cînd Roscius era actor la Roma. cincizeci. daţi-mi mîna. ţi-aduc veşti. Pe cinstea mea ! HAMLET POLONIUS HAMLET Fiece actor pe un măgăruş călare.. domnii mei. şi poeme libere. aşa e. stăpîne ? Chiar şi pe Hercule cu globul său. .. să vă pară mai mare decît faţă de voi. Sînt neîntrecuţi. HAMLET Şi au învins băieţandrii ăştia ? ROSENCRANTZ Mai întrebi. măcar de s-ar încumeta filozofia să-l dezlege. Nu e asta urmarea.. domnul jneu . fără-ndoială. iar cei ce şi-ar fi bătut joc de el cîtă vreme trăia tatăl meu. Cum e cu putinţă ? HAMLET 208 ROSENCRANT2 Au fost multe capete sparte. la care ţinea ca la ochii din cap". fie în tragedie. în comedie. pot să deosebesc un şoim de un cocostîrc. e ceva nefiresc într-asta. dau astăzi douăzeci. stăpîne. Anumite forme şi ceremonii sînt nelipsite la o primire buna . la fiecare ureche un ascultător : pruncul ăsta bătrîn pe care îl vedeţi încă nu a ieşit din scutecele cu care a fost înfăşat. Guildenstern. HAMLET Nu e de mirare. care vă spun dinainte că trebuie să se vădească tuturor. Seneca nu poate fi prea greoi pentru ei. piese istorice. măria-ta.. bîz. (Sunete de trîmbiţe înăuntru. Bine zici. Băgaţi de seamă. atît în ce priveşte respectul celor scrise cît şi în uşurinţa exprimării. pastorale. pastorale istorice. judecător al Israelului" — ce comoară ai avut ! POLONIUS Ce comoară a avut. POLONIUS Au sosit actorii. HAMLET Stăpîne. piese ce respectă regulile. şi tu de asemenea . POLONIUS Stăpîne. Unchiul meu e regele Danemarcei . Bîz.ROSENCRANTZ într-adevăr cele două tabere au avut de furcă împreună. pastorale tragi-comico-istorice. HAMLET Vă fac o prorocire : vine să-mi spună despre actori. apoi am o fată la care ţin ca la ochii din cap. bine-aţi venit la Elsinor ! Hai. scumpul meu stăpîn ? HAMLET Nu sînt nebun decît dinspre nord-nord-vest: cînd adie vîntul de la miazăzi. POLONIUS (aparte) Iar fata mea ! HAMLET N-am dreptate.) POLONIUS Bine v-am găsit. Pe legea mea.. ţi-aduc veşti. Fiţi bineveniţi ! însă unchiul care mi-e tată şi mama care mi-e mătuşă se înşală. ROSBNCRANTZ Pesemne că s-a întors din nou în ele : se spune doar că orice bătrîn e copil a doua oară. GUILDENSTERN HAMLET Domnii mei.Shakespeare HAMLET Ascultă. o sută de ducaţi ca să-i aibă chipul zugrăvit.. Şi mulţimea socotea că nu-i un păcat să-i întărite în cearta lor. luni de dimineaţă. 210 HAMLET „O. patruzeci. GUILDENSTERN Cum asta..) Au sosit actorii. ca nu cumva bunăvoinţa mea faţă de actori. POLONIUS Cei mai buni actori din lume. Iefta.. (Intră Polonius.. 209 14 — Teatru ».. nici Plaut prea uşor. tragico-istorice.

taţi.. stă-nfiptă-n loc Şi nu-l ascultă. Să ascultăm pe loc o tiradă. Cojit şi ars de-al străzilor pîrjol Ce-ntinde-o crîncenă de iad lumină Pe cei ce şi-au măcelărit stăpînii. ÎNTÎIUL ACTOR Ce fel de tiradă. Dar vîntul cruntei săbii. o tiradă plină de patimă. nu-i aşa : se-ncepe chiar cu Pirus „Cumplitul Pirus cu-arme-ntunecate. Oare vii în Danemarca să-mi pui şi mie o barbă ? 211 14* Ce văd ? Tînăra doamnă şi stăpînă ! Sfînta Născătoare J înălţimea voastră e mai aproape de cer decît ultima oară cînd ne-am văzut : a crescut cu un toc de pantof.Dar care-i urmarea ? HAMLET POLONIUS HAMLET „Şi soarta a făcut Şi Dumnezeu a ştiut. De foc şi de mînie mistuit Şi năclăit de sîngele-nchegat. POLONIUS Pe legea mea. bine-aţi venit! Bine-aţi venit cu toţii! Mă bucur că vă văd sănătoşi. Prea grea puterii lui. Era ca icrele negre pentru norodul de rînd. O. Vechea-i spadă.) Meşterilor. loveşte-n gol.. Trînti pe-acest moşneag fără de vlaga. alcătuită cu măsură şi iscusinţă. Ca gîndul lui de negre şi ca noaptea. „Cumplitul Pirus. fiţi bineveniţi cu toţii ! Să mergem drept la ţintă. INTÎIUL ACTOR „îl găseşte-ndată. Fiindcă. să nu-şi fi schimbat sunetuL Meşterilor.. Haide. Iar în turbarea lui. ca să dea gust lucrării. stai. Dacă-ţi mai aduci aminte. stăpîne. de fii şi fiice.. iată. Văpsit îngrozitor cu-atîta sînge De mume. măria-ta ? HAMLET Te-am auzit spunînd de mult o tiradă. A fost să fie. Deie Domnul ca glasul tău. Dar după preţuirea mea şi-a altora mai vrednici ca mine să-şi spună răspicat părerea în astfel de pricini. Pîndind pitit în blestematul cal. bine recitat! Cu însufleţire şi cu pătrundere. (Intră patru sau cinci actori." Nu. Se spunea — mi-aduc aminte — că nu are destulă sare printre rînduri. Primul stih al acestui cîntec bisericesc are să te lămurească mai bine. drăcescul Pirus îl căuta pe Priam cel bătrîn. îmi plăcea mai cu seamă o parte : povestirea lui Eneas către Didona şi îndeosebi acolo unde pomeneşte de uciderea lui Priam. întocmai ca şoimarii din Franţa. era o piesă minunată. Şi mai departe. 232 Cu ochii lui de jar. puternic şi duios totodată. care se reped la tot ce le iese în cale. Izbind în greci nespornic. dar nici fraze greoaie care să-l facă vinovat pe autor de pedanterie.. Atunci ne'nsufleţitul Uium. şuierînd. sau să fi fost cel mult o dată. începe cu stihul ăsta. Hai arătaţi-ne ce sînteţi în stare.. unei fiare-asemeni. vi-e rîndul. bine înjghebată. piesa nu plăcuse mulţimii. se surpă deodată . Socotea că felul lui de a scrie e cinstit. dar n-a fost jucata niciodată. Bun venit dragii mei ! Oho ! Vechiul meu prieten ! De cînd nu ne-am văzut.. fiindcă. după cîte îmi amintesc. însă mai curînd măreţ decît meşteşugit. sînt silit să mă întrerup." Acum. Ia să văd. ţi-ai pus o perdeluţa la bărbie. parcă Simţind lovirea. Mînjitu-şi-a fioroasa-nfăţişare Din cap în tălpi cu şi mai crunte steme. aşa precum se ştie". ca un galben tocit.. nedreaptă luptă ! Dă iureş Pirus în bătrînul Priam.

şi astfel Pirus Stătu ca un tiran scris în icoană Şi cumpănit de faptă şi voinţă Rămase-ncremenit." 214 POLONIUS > Uite cum s-a îngălbenit la faţă şi are ochii plini de lacrimi. Sabia lui ce s-abătea Pe capul dalb al regelui. în lături. ÎNTÎIUL ACTOR „Fugea desculţă-ameninţînd pîrjolul Cu-al lacrimilor orbitor şuvoi. după scurtu-i preget. Şi-i prăvăliţi de sus din cer butucul Rotund în fundul iadului. fără glas. Privind cum Pirus în fiorosu-i joc Pe soţul ei îl ciopîrţea cu sabia. o. Voi zei în plin zbor. ades. O." HAMLET Regina-mbrobodită ? POLONIUS Bun ! Regina-mbrobodită e foarte bine.. Dar acum. O scoarţă smulsă-n grabă spaimei ei —■ Acela care-ar fi văzut-o astfel. păru Oprită în văzduh. Ar fi rostit cu glas 'necat de ură Că soarta-i vinovată de trădare : Dar dacă înşişi zeii-ar fi văzut-o. Zi-i mai departe." Prea lung ! POLONIUS HAMLET Am s-o trimit la bărbier cu barba domniei tale. Cu o basma pe capu-ncoronat Odinioară. Pămîntul mut de-o linişte de moarte. Treci la Hecuba. Rogu-te. şi purtînd drept straie Pe trunchiu-i supt de-a fi rodit atît. urletul ce i-a scăpat atunci — Afară doar de nu4 înduioşează Nimic din ce se-ntîmplă pe pămînt — Ar fi făcut şi stelele să plîngă Şi zeii să se-ndure. continuă ! Nu-i plac decît mascările. pace-n neguri Şi vîntul aprig astfel. e deajuns. Răzbunător s-a pus pe lucru iar : Şi niciodată n-a căzut ciocanul Ciclopilor pe zalele lui Marte Ce pentru veşnicie-s făurite Mai fără de cruţare decît spada Cea crîncenă-a lui Pirus se-abătu Pe creştetul lui Priam. cîntecele de ruşine şi istorioarele piperate — altfel adoarme.Cu creştetul în flăcări la pămînt. cine a văzut regina îmbrobodită. 213 ' Sfărmaţi-i spiţele şi-obada roţii. La fel şi Pirus.. Te rog. nainte de furtună Vedem în cer tăcere. . Şi vuietul năprasnic prinse-auzul Lui Pirus. Apoi un trăsnet despicînd văzduhul. Soartă fără de ruşine. ÎNTÎIUL ACTOR „Dar cine. să-i luaţi puterea.

domnii mei. ce mai vitejie : Eu fiul unui drag părinte-ucis. Că-şi poate sufletul supune minţii Atît de mult. ai putea juca Omorul lui Gon-zago ? Da. Un aiurit ş-un josnic ins. \ Să-njur întocmai ca o tîrîtură. Ce ticălos. 1NTÎIUL ACTOR HAMLET Foarte bine. O. pe care aş scri-o eu şi pe care am adăuga-o la piesă ? Ce crezi ? 215 Cum nu. răzbunare ! Asin ce sînt ! O. Pizmaş şi trădător şi crud tîlhar. acum sînt singur. La nevoie.) Ascultă. Ne-nstare de-un cuvînt nici pentr-un rege Al cărui tron şi viaţă-au fost răpite Prin mîrşave mijloace. (Ies Polonius şi toţi actorii.HAMLET un ! ai să-mi reciţi în curînd şi ce urmează! Scumpul meu i. Arata-le calea. Poftiţi. Şi bun venit la Elsinor. fiindcaltminteri Aş fi-ngrăşat ereţii-acestui cer Cu măruntaiele tîlharului Mişel. Am să-l pîndesc. Duhul ce-am văzut E poate diavolul. îmi dă un bobîrnac şimi bagă-n gît Minciuna p*nă-n piept. pe legea mea. ia seama să fie bine îngrijiţi actorii. O slujnică ! Ruşine ! Puah ! Sus. Cel fără vină s-ar îngălbeni. l Să-mi vărs în vorbe focul. stăpîne.) HAMLET Domnul să vă aibă în pază. Ceva cum tatăl meu a fost ucis. ROSENCRANTZ Scumpul meu stăpîn ! (Ies Rosencrantz şi Guildenstern. M-ai auzit ? Vezi Bun domn. doar ei sînt cronica vie şi prescurtată a vremurilorJ. Şi glasu-i frînt e.Mai bine să ai parte de un epitaf prost după moarte decît de bîrfeala lor cît eşti în viaţă. De-o poate plînge-aşa ? Ce-ar face el C-un gînd ş-o pricină de suferinţă C-a mea ? Ar potopi cu lacrimi scena Şi l-ar înnebuni pe ucigaş. încît mărturisit-a Pe loc nelegiuirea săvîrşită. ÎNTÎIUL ACTOR HAMLET Să ni-l joci mîine seară. dar grăieşte Prin alte mijloace mai minunate. chipul De-a binelea-i păleşte. destrăbălat şi sîngeros. ochii-i plîng Şi pare rătăcită-nfăţişarea-i. ia seama sa rie bine îngrijiţi să fie cinstiţi cum se cuvine . omule : cu mult mai bine. ca o tîrfă. POLONIUS HAMLET Urmaţi-l. Pe cel neştiutor l-ar îngrozi Şi-ar tulbura vederile şi-auzul Oricui. A Ştiu ce voi face. Iar eu. Şi toate-acestea sînt pentru nimic ! Pentru Hecuba ! Ce-i lui Hecuba şi ce-i el Hecubei.) Dragii mei (către Roseti-crantz şi Guildenstern) vă las pînă deseară. (Iese primul actor. POLONIUS Stăpîne. HAMLET La naiba. Nu cumva Sînt un mişel ? Şi cine oare-mi spune 216 i Că-s doar un ticălos şi-mi sparge ţeasta Şi-mi smulge barba şi mi-o zvîrle-n faţă. Lunatic şi nevrednic de-al meu ţel. şi cu-ntregu-i zbucium El cugetului potriveşte chipuri. Căci nu-s decît un pui nesimţitor De-amarul unei asupriri. cugete ! Se zice Că la teatru-odată-un vinovat A fost atît de răscolit de jocul Actoricesc. o-nchipuire. prieteni. stăpîne. cine oare ? Ha! Aşa mi-ar trebui. ai putea învăţa o tiradă de vreo douăsprezece pînă la şaisprezece rînduri. 1 împins de cer în iad la răzbunarea-mi. Dar vezi să nu-ţi baţi joc de el. în faţa regelui. Am să-l pătrund. afară de primul. am să-i cinstesc aşa cum merită. ce sclav becisnic sînt ! Să nu te-nfiori cînd vezi un comediant Doar într-un vis de chin. tînjesc. Voi pune-aceşti actori să-mi joace-o piesă. Omorul limbă n-are. dragă prietene. Du-te cu gentilomul acela. că prin silinţa-i. Aşa. Dacă măcar tresare. Dac-ai cinsti pe fiecare după merit. cu atît mai vrednică de laudă ţi-e dărnicia. o. că-i stă-n putere Să-şi dea cea mai plăcută-nfăţişare Şi folosindu-se de-a mea tristeţe Şi slăbiciune — că-i puternic foarte Pe-astfel de suflete — să m-amăgească Şi să mă ducă Ja . Cu cît merită mai puţin. Mîine o să ne jucaţi o piesă. cine ar mai scăpa de bici ? Poartă-te cu ei după cinstea şi nobleţea domniei tale.

) REGELE Tu. ROSENCRANTZ Prea bine. Sînt bucuros S-aud că se desfată. dar de-l întrebăm Răspunde din belşug. Ori nu. doamne. Ofelia. Stăpîne Cu voia ta. de actori. Ci cu-aiurări şirete ne-ocoleşte Cînd vrem să-l facem să mărturisească Ceva-n privinţa lui._âStea:____1 Iar piesa mea-i capcana ce-n curînd ' Va prinde-n ea pe rege şi-al său gînd. . Ades sîntem de-ocară pentru asta. Intră regina. în suferinţa-i.-a ta singurătate Printr-o asemenea-ndeletnicire Să pară cu atît mai potrivită. Rosencrantz şi Guil-denstern. (Către Ofelia. Şi harul tău Să-l ducă iar pe-adevărata-i cale. REGELE Din toată inima. (Ies Rosencrantz şi Guildenstern. REGINA Cu voie bună ? Şi v-a primit ROSENCRANTZ Ca un gentilom. Ca frumuseţea ta să fie tîlcul Durerii lui Hamlet. mereu să-l îndemnaţi Către plăceri călăuzindu-i gîndul. Spre cinstea ta şi-a lui. 219 REGINA Mă supun. REGINA Nu l-aţi poftit La vreo petrecere ? ROSENCRANTZ întîmplător am întîlnit pe drum O trupă. POLONIUS Aşa e Şi m-a rugat să stărui să poftiţi Măria voastră amîndoi de faţă. ca iscoade îndrituite-a şti. domnii mei. De ce se înveşmîntă-n rătăcire Şi tihna-acestor zile şi-o sfîşie Cu-al nebuniei 2'bucium şi primejdie ? ROSENCRANTZ El recunoaşte că e tulburat. 217 A G T U L III SCENA 1 O sală în castel. far-a-l sili. am pus la cale Că stînd la pîndă făr-a fi văzuţi Să judecăm în voie. REGELE Şi n-aţi putea afla. Aşa. ca dintr-o simplă întîmplare.pierzare. OFELIA De-ar fi aşa ! (Iese regina. aş dori. I-am spus» Şi parcă vestea l-a cam bucurat. Dar pricina nu vrea s-o dea-n vileag. Ei sînt aici şi ştiu că au poruncă Să joace-n faţa lui deseară. GUILDENSTERN Nici nu se lasă iscodit de noi. Ofelia. plimbă-te pe-aci. Cît despre tine. Căci pe Hamlet chematu-l-am in taină S-o poată întîlni aci pe-Ofelia. regele. Polonius. regină. Eu însumi şi-al ei tată. GUILDENSTERN Dar cu o silnică bunăvoinţă 218 ROSENCRANTZ Nimic nu-ntreabă. De-s chinurile dragostei de vină.) Citeşte-n Această carte. să ne pitim. Voi. după fapte Şi după vorba şi purtarea lui. Vreau I Dovezi rriuiţ_jnai_j^meinice_ca__. du-te.) POLONIUS Ofelia. doamnă.

săgeţile şi praştia Norocului vrăjmaş. Eu ? Bine. Cine-ar sta să-şi ducă Povara vieţii-n geamăt şi sudori. intră Hamlet.. REGELE (aparte) O. cucernice purtări. O. Nimfă. Trufia dregătorilor. Durerea dragostei ne'mpărtăşite. asta este prea adevărat. Şi cugetul ne schimbă-n bieţi mişei. păcătosul. Ce bici cumplit pe cuget. sau mai degrabă Să te-narmezi în faţa unei mări De zbucium şi prin luptă s-o răpui ? Să mori. din parte-ţi daruri. sire ! (Ies regele si Polonius. Să dormi poate visînd ? Aici stă totul. Să ne ascundem. Şi-aici se află şi acea-ndoială Ce dă restriştii-o viaţă — atît de lungă.. pomeneşte în ruga ta de mine. cine-ar mai răbda dispreţul. Jignirea-adusă numelui de om. De n-ar fi spaima de ceva de-apoi. încît firescul chip al hotărîrii Sub raza slabă-a gîndului păleşte. ce faci de-atîta vreme ? HAMLET Smerite mulţumiri. O. OFELIA Păstrez. biciul Acestor vremi şi-obida asupririi. Să ştii Că printr-un somn poţi pune-odată capăt Durerii sufleteşti şi-atîtor chinuri Ce-s partea cărnii. iată o-ncheiere Spre care năzuim.. OFELIA Stăpîne scump. dreptatea Zăbavnică. grea povară ! POLONIUS L-aud venind. HAMLET . bine. Să mori. Putem să-l îndulcim chiar şi pe dracul. nimic mai mult. Cînd liniştea şi-ar căpăta-o singur C-un vîrf de jungher.E mult prea dovedit că arătînd Un chip smerit. te rog. iat-o Pe mîndra-Ofelia. decît să tindem Spre altele pe care nu le ştim. bătaia din picior Pe care vrednicia răbdătoare O tot îndură de la nedestoinici. Dar tăcere. De ţărmul neştiut de unde nimeni N-a mai venit şi care ne-ngrozeşte Făcîndu-ne mai lesne să-ndurăm Urgiile de-aici. Ce vise-n somnul morţii poţi visa Cînd am scăpat vremelnicei strînsori ? E tocmai ce ne-ndeamnă-a pregeta. ' E oare mai de laudă să suferi în sinea ta. Şi vreau de mult să ţi le-napoiez. Primeşte-le. să dormi .) HAMLET A fi sau a nu fi : iată-ntrebarea. să dormi. ţi-e cuvîntul ! Obrajii tîrfei dreşi cu iscusinţă Nu-s mai urîţi sub sulimanul lor Ca fapta mea sub vorbele-mi alese. măria ta.. Şi-avînturile cele mai măreţe Sub semnu-acesta se abat din drum Şi pier ca faptă.

sau răgaz să le înfăptuiesc. nicidecum. Cu aspru glas. Şi însoţite de atît de dulci Cuvinte. răzbunător. Nu te-am iubit. stăpîne. Dumnezeu v-a dat un chip şi voi vă faceţi altul . cîte nu am gînduri să le cuprind. ia un nerod. Oglinda Şi pilda frumuseţii-n chip şi port. încît ar fi fost mai bine de nu ma aducea mama pe lume. Rămîi cu bine ! 223 OFELIA O. Ceilalţi să rămînă aşa cum. HAMLET Du-te la mănăstire ! De ce să dai naştere unor păcătoşi ? Eu însumi sînt oarecum cinstit. c-am văzut ce am văzut Şi văd acum ce mi-a fost dat să văd. Stăpîne. îţi dau ca zestre acest blestem : de-ai fi ca gheaţa de curată. Doamne sfinte. Răsună-asemeni unui clopot spart. din tonul lui clintit. cîntul şoaptei lui. pilda tuturor. El. Văd azi cum mintea-i ieri atotstăpînă. pociţi cuvintele. Team iubit odată. m-aţi înnebunit. ţopăiţi. Nu-s tocmai de nebun. căci pentru-o fire-aleasă Bogatul dar îşi pierde-ntregul preţ Cînd cel ce-a dat se-arată rău la suflet. aşa m-ai făcut să cred. Du-te la mănăstire ! Du-te ! Adio ! Sau daca trebuie să te măriţi cu orice preţ. umblaţi în buiestru. 22 i Vai mie. se află. ca zăpada de neprihănită şi de bîrfeală tot sa nu scapi..Nu. daţi felurite porecle făpturilor Domnului şi vă prefaceţi poftele în nevinovăţie. HAMLET Ha ! ha ! Eşti cinstită ? OFELIA Stăpîne ? HAMLET Eşti frumoasă ? OFELIA Ce vrei să spui. iată-le aci. puteri cereşti ! Tămăduiţi-l ! HAMLET Am auzit vorbindu-se destule şi despre sulimanurile voastre. căci oamenii cu. OFELIA Cu atît mai rău m-am înşelat. îţi spun că n-o să mai fie căsnicii. 222 OFELIA Dar stăpîne. Ia-le înapoi. ca să nu facă pe nerodul decît la •el acasă. Du-te la mănăstire ! Unde e tatăl tău ? Acasă. din doamne cea mai oropsită. HAMLET N-ar fi trebuit să mă crezi. Du-te la mănăstire ! (Iese. Ce supt-am mierea. La mănăstire ! Du-te. cinstea ta nu trebuie să stea la sfat cu frumuseţea. ştii bine. încît să nu se mai simtă nici urmă din ce-a fost înainte.. Să nu-l crezi pe nici unul dintre noi. totuşi m-aş putea învinui de asemenea fapte. afară de unul. (Reintră Regele şi Polonius. cap ştiu prea bine ce dihănii faceţi din ei. OFELIA HAMLET închideţi uşile peste el. Eu niciodată nu ţi-am dat nimic. Fiindcă virtutea nu poate altoi un trunchi bătrîn pînă într-atît. măria ta. în al său suflet Tristeţea lui cloceşte-un gînd ascuns. mi le-ai dat. s-a prăbuşit ! Iar eu. cît mai repede.. Nu mai vreau să aud nimic . însă vremurile de azi îi dau dreptate. Nădejdea Şi floarea-acestei mîndre ţări. Pleacă. închipuire să le dau viaţă. decît nevinovăţia să facă frumuseţea sa-i semene. . măria ta ? HAMLET Că dacă eşti cinstită şi frumoasă. ambiţios şi atîtea păcate îmi stau la îndemînă.. Toţi cei care au apucat să se însoare mai de-\ mult o să trăiască. ajută-i ! HAMLET Dacă te măriţi. Drum bun ! OFELIA O. OFELIA Mărite doamne.) REGELE Iubire ? Alta-i suferinţa lui. Făptura-i fără seamăn şi în floare De suflul nebuniei veştejită-i. cu cine oare s-ar putea mai bine însoţi frumuseţea decît cu cinstea ? HAMLET Adevărat ! Fiindcă puterea frumuseţii e mai curînd în stare să facă o codoaşă din nevinovăţie. La ce bun să se mai tîrască între cer şi pămînt unul ca mine ? Toţi sînteni nişte păcătoşi nemaipomeniţi. Lucrul acesta părea cîndva un paradox.-ncît păreau şi mai bogate. Curtean şi cărturar şi-ostaş.) OFELIA Cu minte-aleasă se destramă-aici ! El. deşi-s cam fără şir. Iar spusele-i. De vreme ce mireasma le-a pierit. Sînt prea semeţ. OFELIA Cel puţin. ochi şi grai şi spadă totodată.

am hotărît Să plece-n mare grabă-n Englitera Sa ceară-ntîrziatul ei tribut. nu poţi decît să nemulţumeşti un om cu mintea întreagă. 226 INT1IUL ACTOR Trag nădejde că noi am îndreptat oarecum cusurul ăsta. Ofelia. păcatului icoana lui şi tuturor vremilor şi vîrstelor tiparul lor. Ca s-o pre'ntîmpin deci. Urît obicei ! Şi trădează o ambiţie vrednică de milă la caraghiosul care se foloseşte de asemenea mijloace. (Iese Polonius. Pe •unul ca ăsta. aşa de pildă ca şi cum ai tăia aerul cu ferestrăul. HAMLET Horaţio. care. intră Polonius. dacă însă te-apuci să răcneşti. să atîrne tot atît de greu cît mulţimea întreagă care umple teatrul. fiindcă tot ce întrece armura se abate de la scopul teatrului. pun mai bine pe crainicul tîrgului să-mi strige rstihurile. HAMLET Roagă-i pe actori să se grăbească. nici măcar înfăţişarea de creştin. Te rog. să arate virtuţii adevăratele ei trăsături. i-am văzut jucînd şi am auzit pe alţii ridicîndu-i în slava cerului. sau poate-ntemniţează-l Oriunde gîndul tău cel prea-nţelept Va hotărî. de cele mai multe ori. mă tem. măria-ta. cum ţi-e voia. acest scop fiind încă de la începuturile sale şi pînă astăzi să se păstreze ca o oglindă a firii . îngăduie-i reginei.) Aici sînt. atunci trimite-î în Anglia.) Voi doi vreţi să daţi ajutor ca să fie gata mai repede ? ROSENCRANTZ şi GUILDENSTERN Negreşit. tu nu mai eşti ţinută Să-mi povesteşti ce spusu-ţi-a Hamlet . Ce crezi oare ? POLONIUS Că bine-ar fi ! Cred totuşi că-nceputul Şi-izvorul suferinţei lui porneşte Dintr-o iubire neîmpărtăşită.) HAMLET Hei. domnul meu ? Doreşte regele să asculte POLONIUS Da.) 225 15 — Teatru — Shakespeare SCENA 2 O sală în castel. sau dacă nu-l poţi atinge. Şi regina de asemenea. Iar părerea unuia ca acesta trebuie. sau chiar de ■om n-o mai aveau. aşa de cumplit maimuţăreau tot ce e omenesc. la porunca măriei tale. Potriveşte fapta cu vorba şi vorba cu fapta . stăpîne drag. Dar dacă socoteşti că-i nimerit. făcînd-o zdrenţe. Şi nu îngăduiţi celor ce fac pe paiaţele să spună mai mult decît e scris pentru ei. HAMLET îndreptăţii cu totul. Rosencrantz şi Guildenstern. de vreo primejdie. Dacă depăşeşti acest ţel. după sfîrşitul piesei. Sînt unii care se pornesc pe rîs. fereşte-te de astfel de lucruri. n-aş vrea să vorbesc cu patimă. sfîşiind o pasiune în ibucăţi. chiar de-ai face să rîdă de prostănaci. Să-l întîlneascâ. Duceţi-vă să vă pregătiţi ! (Ies actorii. Dar lasă-te călăuzit de bunul simţ. aşa cum am ros-aat-o eu .Şi de-o rodi. care nu -mai aveau nimic creştinesc în spusa lor. pe care ar trebui s-o ^asculte. ia aminte numai să nu depăşeşti măsura . Sminteala cînd la cei de sus s-arată Nu trebuie în voia ei lăsată. Chiar acum. Sire. şi spărgînd urechile spectatorilor de la parter. Reginei spune-i să-i vorbească neted. măria-ta. cum fac mulţi actori de-ai voştri. (Rosencrantz şi Guildenstern ies. ca să facă să rîdă cîţiva spectatori nerozi. Horaţio ! (Intră Horaţio. ÎNTÎIUL ACTOR Iţi făgăduiesc. Se umflau în pene şi răgeau de am ajuns să •cred că i-a făcut oameni vreun salahor de-al creaţiunii şi că i-a făcut greşit. (Ies. să-i asculte păsul. trebuie să cauţi să păstrezi o măsură care s-o mai astîmpere puţin. de păgîn. HAMLET Să nu fii totuşi nici prea molatic. nu sînt în stare să pre-ţuiască altceva decît pantomime de neînţeles şi gălăgia. cu-nvoirea ta. deşi între timp se joacă vreo scenă însemnată. Sînt şi unii actori. mamei lui Ca singură. ce se crede mai grozav decît Termagant şi mai Irod decît Irod-împărat. De nici regina Nu poate să-l descoase. al furtunii ■— ca să zic aşa — în vîrtejul pasiunii. S'-aud tot ce-or vorbi. tu eşti omul cel mai drept Cu care am avut vreodat-a face __ . Nici să nu dai din mîini prea tare.) HAMLET piesa Ce s-a întîmplat. Fii cît mai potolit. Intră Hamlet şi actorii. Voi sta la pîndă. REGELE Să fie precum zici. Aflat-am totul. Chiar în mijlocul noianului. Oh ! Mă doare în suflet cînd aud vreun vlăjgan cu căpăţîna vîrîtă într-o perucă. HAMLET Te rog spune tirada răspicat şi curgător. în preţuirea voastră. aş pune să-l bată cu biciul. Şi poate-atîtea mări şi ţări străine Cu noua lor privelişte s-alunge Din inimă acel ceva ce-l roade Şi-l scoate din sărite.

atunci plătesc Eu paguba. eu ? Da. Intră regele. Dacă mi-o fura Un cît de cît. e aici un magnet care mă atrage mai mult. HAMLET Crezi că m-am gîndit la lucruri necuviincioase ? 230 OFELIA 'Nu cred nimic.. Genunchii să se-ndoaie din ţîţîni Cîştigului adus prin linguşire. Să tălmăcim înfăţişarea lui. măria-ta. M-auzi ? De cînd mi-e sufletul stăpîn. OFELIA . (Către Polonius. Iată-i vin. REGELE Răspunsul acesta nu mă atinge. scumpul meu stăpîn. Rogu-te. HORAŢIO Bine. REGINA Vino încoace. Şi ştie osebi pe-un om de altul. HAMLET Nici ale mele nu mai sînt. Deseară-n faţa regelui se joacă O piesă amintind împrejurarea De care ţi-am vorbit. măria-ta. Ca un vînat. ] (Marş danez. Nu suferă nimic. HAMLET Ce brutal din partea lui să omoare un cogeamite viţel. Şi dac-ascunsa Nelegiuire nu va fi stîrnită.227 15* HORAŢ1O O. Pe tine te-am pecetluit şi-ales . stăpîne. pe legea mea ! Mă înfrupt din Tirana cameleonului : mă îndop cu aer. Din răsputerea sufletului tău. Stai lîngă mine. Sînt gata actorii ? ROSENCRANTZ Da.. stăpîne. stăpîne. ai jucat teatru pe vremuri. pe cînd se joacă piesa Şi-mi scapă ochilor. de-anume amănunte. Eu trebuie acum să fiu nebun. Dă-mi omul care Nu-i robul patimei. şi treceam drept un actor bun. Tu care-ai numai voia ta cea bună Drept hrană şi veştmînt ? Ce linguşire Cuvinese săracului ? Mai bine Mieroasa limbă s-o lăsăm să lingă Deşartă şi neroada strălucire. Mă ucidea Brutus. după cîte mi-ai spus. măria ta. mamă dragă. mă pot culca în poala ta ? (Se aţază la picioarele Ofeliei. Ofelia. aşa cum fost-a Ucis al meu părinte.) REGELE 'Cum îi mai merge vărului nostru Hamlet ? HAMLET Cum nu se poate mai bine. Atunci e necurată arătarea Pe care am văzut-o amîndoi. Hamlet. stăpîne ? HAMLET Nimic. Cine. Rosencrantz. şi—1 voi purta în miezul inimii.) OFELIA Nu. Pîndeşte-l pe-al meu unchi.-n străfundul ei. HAMLET Şi ce rol ai jucat ? 228 POLONIUS Rolul lui Iuliu Ce2ar. Fanfară. Polonius. să stai între picioarele unei fecioare. că ochii mei nu-l vor slăbi. Asemenea cuvinte nu sînt ale mele. Iar ale mele-nchipuiri sînt negre Precum cuptorul lui Vulcan. HAMLET Nu. regina. POLONIUS (către rege) Oho. '. POLONIUS Am jucat.) Domnul meu. HAMLET Nu-i măgulire. cu capul pe genunchii tăi ? OFELIA Da. Ia-ţi locul. HAMLET Straşnic gînd. HAMLET Vreau să zic. Guildenstern si alţii. la universitate. Şi-apoi ne vom împărtăşi gîndirea. Ai auzit. Să fie binecuvîntaţi acei în care sîngele şi judecata Se aflăatît de bine contopite încît ei nu-s asemeni unui fluier Ce-n degetele soartei va să cînte Ce-i place ei. Căci ce folos aş trage de la tine. Am fost ucis în Capitol. măria-ta ? HAMLET Domniţă. Ai fost ca unul ce tot suferind. Pe cînd vei urmări desfăşurarea. stăpîne. Ia seama La el. Dar destul. care e plin de făgăduinţe. Aşteaptă porunca voastră. Precum te port pe tine. scumpul meu Hamlet. HAMLET . Eşti vesel. măria-ta. bărbatul care Primea lovirea sau surîsul soartei Şi mulţumea la fel pentru-amîndouă. N-ai putea îngraşă astfel un clapon. OFELIA Ce anume.

Tu ştii.) REGELE DIN PIESA De treizeci de ori al lui Apollo car A dat ocol abisului sărat Al lui Neptun precum şi l-al lui Tellus Tărîm rotund. Şi orice altă scenă mută pe care i-ai înfăţişa-o. OFELIA Pesemne că ni s-a înfăţişat subiectul piesei. dracul să mai poarte doliu. (Iese. Regina îl îmbrăţişează şi el \ pe dinsa. HAMLET E aşa de mult de-atunci ? Dacă-i aşa. Şî tatăl meu a murit numai de două ceasuri. stăpîne. care-i scoate lui coroana şi o sărută. Că frica şi iubirea la femei Se cumpănesc întru nimic şi-n totul. cu-a lor lumină de-mprumut Trecut-au tot de-atîtea ori prin lume De cînd prin dragoste-ale noastre inimi Şi mîinile prin nuntă ni-s unite Cu cele mai sfinţite legături. Atunci poţi să tragi nădejde că amintirea unui om mare va dăinui o jumătate de an după săvîrşirea sa din viaţă. Cadavrul este scos afară. Intră un rege şi o regină ce par foarte îndrăgostiţi.) HAMLET O să aflăm acum de la actorul acesta. (Intră doi actori: un rege şi o regină. eu am să mă-mbrac în negru. la fel cu calul de lemn. OFELIA O să ne spună ce însemnează scena aceea mută ? 232 < HAMLET Da. stăpîne. OFELIA Eşti răutăcios. Regina se întoarce. şi înseamnă nelegiuire. O ! Ceruri ! E răposat de două luni şi încă n-a fost uitat. toarnă otravă în urechea regelui şi iese. Urmează pantomima. El o ridica şi-şi pune capul pe umărul ei. se întoarce şi el şi pare că plînge alături de ea. OFELIA Cum ? sînt de două ori două luni.HAMLET OFELIA HAMLET Oh ! Nu sînt decît paiaţa ta. Îndată după ea intră un bărbat. eşti răutăcios. împreună cu vreo două-trei personaje mute. . HAMLET Ca şi dragostea femeii. Cum îl vede adormit. care poartă epitaful t Vai ! vai ! uitat e bietul căluşel ! 231 (Trîmbiţele. 233 De tot atîtea ori ca pîn-acum. doar dacă a ctitorit biserici. Apoi ea îngenunchează şi l arată că-i face făgăduieli. Spun totul. Altminteri. sună. iubirea mea ţi-a dat dovezi. Că mă-nspăimînt. Ucigaşul. Pe urma. pe Sfînta Născătoare. Vreau să ascult piesa. Actorii ies ) OFELIA Ce înseamnă asta. el se culcă pe o pajişte înflorită. o să aibă parte de uitarea tuturora. soarele şi luna de ne-ar da Să numărăm ocolurile lor. (Intră Prologul. Nainte de-a se stinge dorul nostru ! Vai mie. ea îl lasă singur. PROLOG Pentru a noastră tragedie Rugămu-ne de îndurare Şi vă cerem ascultare. REGINA DIN PIESĂ O. măria-ta.) HAMLET E oare un prolog sau deviza de pe un inel ? OFELIA E scurt. se împotriveşte la început şi pare că-l dispreţuieşte. Dar. Şi treizeci de duzini De luni. Otrăvitorul o îmbie pe regină cu daruri. dar se înduplecă în cele din urmă şi îi primeşte dragostea. măria-ta ? HAMLET Hei. ea . asta e miching mallecho. Actorii nu pot păstra nici o taină. Şi totuşi spaima mea Nu trebuie. să-ţi dea grijă . însă : eşti bolnav de-o vreme Şi-atît de abătut şi de schimbat. Ce poate face un om pe lume decît să se bucure ? Uită-te numai ce veselă arată mama. îl găseşte pe rege mort şi dă semne de deznădejde. Să nu te ruşinezi să-i arăţi orice şi nici el n-are să se ruşineze să-ţi spună ce înseamnă.

De somn şi voioşie zi şi noapte. Dar vorba ca să n-o schimb şi să-nchei. rîsul jeluieşte La cea mai ne-nsemnată întîmplare Pămîntul nu-i ciudat. Dar cel ce-i pune totuşi la-ncercare Cînd e-n impas. dar prea plăpînd din fire : Un fruct necopt. mort îţi e şi gîndul. Calicu-ajuns. prea cinstită Şi răsfăţată. ci numai socoteala. Atunci durerea mai amarnic plînge. soarta-aşa ni-s dezbinate : întîi zadarnic stăm şi plănuim Că tot ce plănuim e spulberat . dureri şi bucurii îşi mistuie şi tîlcul şi fiinţa : Cînd bucuria-n voie se răsfaţă. Dar noi uităm ades ce-am hotărît. HAMLET (aparte) Amar pelin. c-am să te las curînd . Căci noi pe noi uităm a ne plăti De datoria ce ne-o datorăm. REGINA DIN PIESĂ O. Iar dragostea se ţine de noroc : Nu duce lipsă de prieteni omul Cînd el nevoie n-are de nimic. REGINA DIN PIESA Temeiul unei cununii de-a doua Nu-i dragostea. în focul lor. Ce-n toiul patimii ne-am pus în gînd. te rog ? O nouă dragoste ar fi trădare. Cum trece dragostea. ai lui zboară . duşmani şi i-a făcut. Blestem asupră-mi soţ urmaş de^mi iau. 234 REGELE DIN PIESA Te cred că spui doar gîndul ce-l gîndeşti . Voinţa. Nu ştim care din noi călăuzeşte. Iar după moartea mea tu vei trăi Pe lumea asta mîndră. Puterile treptat mă părăsesc. Iar jalea rîde. Că nimeni nu nunteşte-a doua oară De n-a ucis pe mirele dintîi. amar pelin. . Pe soţul mort l-ucid a doua oară Cînd celalt soţ în pat m-o săruta. REGELE DIN PIESA Simt. Cînd patima s-a stins. dragoste. legat de creanga sa. duşmanii-l îndrăgesc. s-a dus şi gîndul.De-o seamă-mi sînt şi dragostea şi frica Şi-acolo unde dragostea e mare Se schimbă-n teamă cea mai mică grijă Şi-acolo unde temerile cresc Sporeşte şi iubirea deopotrivă. Cînd cade-un om de seamă. Ce cade singur cînd a dat în pîrg. norocul trece. Poate s-ai şi parte De-un soţ blajin. Să-mi fie crez şi dor doar deznădejdea. cruţă-mă. Şi-un trai de schivnic pus în fiare soarta-mi. nici veşnic nu-i . Al nostru-i gîndul. Pornit cu-avînt. nu şi-nfăptuirea-i Dar moară-ţi soţul. Căci scopu-e doar un rob al amintirii . REGINA DIN PIESĂ Să n-am de pîine şi lumină parte.

Tu. departe-n veci de noi. ei nu fac altceva decît să glumească.) Acesta e un oarecare Lucianus. Mi-e duhul tulbure şi-aş vrea o clipă Să uit în somn povara zilei. Şi-n preajmă nici un suflet viu rămas. (Toarnă otravă în urechea celui adormit. îl cheamă Gon-2ago. REGINA DIN PIESĂ Dormi Şi fie somnul leagăn minţii tale Iar ceasul rău. să iasă-n calea A tot ce mi-am dorit. Povestea e adevărata şi scrisă într-o italiană aleasă. Pe duce îl 236 cheamă Gonzago şi pe soţia sa Baptista. Piesa înfăţişează un omor ce s-a întîmplat la Viena. otravă descîntată. (Iese. HAMLET Da. lumina ! (Ies cu toţii în afară de Hamlet şi Horaţio. singur.Năpasta-n faţa căreia păleşte AI bucuriei chip. REGELE Cunoşti subiectul piesei ? Nu e nimic supărător ? HAMLET Nu. dacă O dată văduvă. noi ne ţinem bine în şa. Prilej sosi. zeamă puhavă şi-amestecată. aprigi mîini. nu ne atinge cu nimic. O otrăvire tn gluma. lumină. Gloaba împunsă n-are decît să zvîrle.) HAMLET Cum vi se pare piesa. să-l nimicească. măria-ta. Dar ce ne pasă nouă ? Pe maiestatea-voastră şi pe noi. Veţi vedea îndată cum cîştigă ucigaşul iubirea soţiei lui Gonzago. OFELIA încă şi mai bine şi mai rău. cei cu suflete curate. HAMLET Aş putea tălmăci ce se petrece între tine şi iubitul tău numai de-aş vedea jocul păpuşilor. mă fac mireasă. ucigaşule ! Lasă strîmbătu-rile astea. 235 Pedeapsă veşnică să cadă-asupră-mi Aci şi dincolo de lume. Nu poate jigni pe nimeni. blestemate şi începe! Haide! Corbul răguşit cron-căne a răzbunare LUCIANUS Cînd negru. începe o dată. HAMLET Aşa sînt soţii. OFELIA Ce bine joci rolul corului.. OFELIA Vai ! ce înţepător eşti. Mă lasă.. Veţi vedea îndată că e o ticăloşie fără seamăn. nepotul regelui. Din buruieni culese-n miez de noapte. Cum ? Bineînţeles la figurat. De trei afurisenii-nveninată Şi de trei ori spurcată de Hecate Cumplita-ţi vrajă-n trup şi sănătate. nu. stăpîne ! Ce înţepător ! HAMLET Te-ar costa un geamăt ca să-mi toceşti vîrful. (Intră Lucianus. dar îşi va ţine cuvîntul.) HAMLET .) 237 HAMLET îl otrăveşte în grădină. dragă. OFELIA Regele se ridica ? HAMLET Cum ? Se sperie de un foc de paie ? REGINA Cum se simte stăpînul meu ? POLONIUS încetaţi jocul ! REGELE Aduceţi lumini ! Haideţi ! POLONIUS Lumină. prielnic ceas. ca să-i ia coroana. HAMLET Dar dacă nu se ţine de cuvînt ! REGELE DIN PIESA Greu jurămînt. doamnă ? REGINA Cred că regina face prea multe jurăminte. REGELE Cum se numeşte piesa ? HAMLET Capcana de şoareci.

că stihurile acestea cu o pădure de pene la pălărie şi cu doi trandafiri de Provenţa pe pantofii mei m-ar putea face să fiu primit într-o trupă de actori ? HORAŢIO La partea jumătate. Destul acum. bunul meu stăpîn. domnul meu. iar dacă nu. HAMLET O. nu crezi oare. Dacă soarta va fi vitregă cu mine de aci încolo. mă crezi. din pricina mîniei. măria ta.-rii mele. sau. punînd capăt însarcină. Ziceai că mama. HAMLET Nemaipomenit e fiul ăsta care e în stare să-şi uimească in aşa hal mama ! Dar această uimire a mamei nu are nici o urmare ? Spune ! ROSENCRANTZ Doreşte să stea de vorbă cu măria-ta în iatacul său. s-ar putea să se înfurie şi mai rău. m-am domolit. HAMLET Nu pot. înainte de culcare. Văzut-ai ceva ? HORAŢIO Foarte bine.. să-mi fie cu iertare. fii bun şi pune oarecare rînduială în vorbă şi nu te abate atît de tare de la cele ce am să-ţi spun. domnul meu . să vină muzica ! Să vie flautiştii ! Căci piesa dacă regelui nu-i place Desigur că i-a displăcut şi pace ! Să vie muzica ! (Intră Rosencrantz şi Guildenstern. HAMLET Cînd a fost vorba de otravă. HORAŢIO Nu strica dacă-i punea-i o rimă. să trecem la fapte. măria ta. GUILDENSTERN Regina. stăpîne ? HAMLET Să-ţi dau un răspuns bine chibzuit. a mamei. Mai doreşti şi altceva ? .Tu laşi să geamă ciuta săgetată. domnul meu. HAMLET Ar fi fost cu mult mai înţelept dacă ai fi împărtăşit aceasta medicului său. 240 GUILDENSTERN Ce anume. 239 HAMLET Ce i s-a întîmplat. am să împlinesc porunca mamei măriei tale . domnul meu. HAMLET Şi o întreagă poveste. HAMLET Ba pe de-a-ntregul. ţ Acest regat părăginit Ce-a fost de Dumnezeu iubit E stăpînit de-o. prietene.. chiar de-ar fi de zece ori mama noastră. Că tu. ROSENCRANTZ Purtarea măriei tale a uimit-o şi a umplut-o de mîhnire. alţii se desfată : Aşa e lumea de cînd este ea. HAMLET Ne vom supune. fiindcă nu m-aş încumeta eu să-i dau o curăţenie. domnul meu ? GUILDENSTERN S-a retras în odăile sale nespus de tulburat. Pe cînd plîng unii. m-a trimis încoace. vorbeşte. HAMLET Iată. HAMLET Aha ! Haide. pun rămăşag o mie de galbeni pe spusele stafiei. GUILDENSTERN Regele. Dacă binevoieşti să-mi dai un răspuns bine chibzuit. GUILDENSTERN Stăpîne. stăpîne. dragul meu Horaţio.. HAMLET Din pricina băuturii ? GUILDENSTERN Nu. mai bine zis. domnul meu. bufniţă. Fii binevenit ! HAMLET GUILDENSTERN Nu. oricînd la porunca domniei tale. Dar. dacă-i vorba de un răspuns aşa cum sînt eu în stare.. Nu sînt teafăr la minte. cu sufletul plin de durere. îngăduie-mi să-ţi spun un cuvînt.. curtenia aceasta nu e tocmai nimerită. am să mă înapoiez. HORAŢIO Am băgat de seamă. Să zburde cerbul teafăr cît o vrea.. mama măriei tale.) GUILDENSTERN Bunul meu stăpîn.

HAMLET Eu găsesc că seamănă cu o nevăstuică. Horaţio etc. HAMLET Vrei să mă faci să cînt. Guildenstern.. (Îşi arată mîinile. Şi. regina vrea să-ţi vorbească numaidecît. (Reintră Polonius. ROSENCRANTZ Cum se poate ? Cînd regele însuşi te numeşte moşteni-Sor la tronul Danemarcei ? HAMLET Da. GUILDENSTERN Crede-mă că nu pot. vrei să mă faci să vibrez de la nota cea mai joasă pînă la cea mai înaltă. ca să isprăvesc cu voi. şi totuşi nu-l poţi face să vorbească. (Intră actorii cu flaute.) HAMLET Ah.) HAMLET îndată. măria ta. Oamenii ăştia mă scot din sărite. (Iese Polonius. (Ies Rosencrantz. Vin îndată. domnul meu. o jur pe aceste scule apucătoare şi hoaţe. tot n-ai să mă faci să cînt. Acest micuţ instrument e plin de melodii. HAMLET Sau ca o balenă ? POLONIUS Chiar ca o balenă. domnul meu. dragostea mă face nepoliticos . acestea sînt clapele. De ce tot îmi dai tîrcoale.. Dumnezeu să te aibă în pază. într-o vreme ţineai la mine. HAMLET IFe rog eu. HAMLET Te rog din suflet. stăpîne. e uşor de zis.. şi flautul va viersui cea mai încîntătoare ■muzică. pune-l la •:gură şi suflă în el . GUILDENSTERN Dar nu-i pot smulge nici un sunet armonios. La naiba.) ROSENCRANTZ Bunul meu stăpîn. HAMLET Şi mai ţm şi acum. GUILDENSTERN -Nu ştiu nici măcar să-l mînuiesc. cum îţi închipui că sînt mai uşor de mînuit decît un fluier ? Poţi să mă iei i drept orice fel de instrument. Potriveşte degetul cel •mare şi celelalte patru degete pe aceste găurele . e întocmai ca o cămilă. într-adevăr. domnul meu. am să vin îndată la mama. dar pînă ce creşte iarba. 241 j6 — Teatru — Shakespeare HAMLET Nu Înainte2 de loc. HAMLET Vezi norul acela în chip de cămilă ? POLONIUS Pe sfînta liturghie. de parc-ai vrea să mă prinzi în laţ ? GUILDENSTERN O. cînd îţi ascunzi necazurile faţă de un prieten. oricît m-ai suci. POLONIUS Mă duc să-i spun. Prieteni.) POLONIUS Stăpîne. zicătoarea s-a cam învechit.? HAMLET Nu prea înţeleg.. vrei să arăţi că-mi cunoşti stru-'nele . (Ini Guildenstern). Vrei să cînţi cu flautul ăsta ? GUILDENSTERN Nu pot. Uite. 242 i HAMLET E la fel de uşor cum ar fi să minţi. flaute ! Daţi-mi unul să-l văd.) .ROSENCRANTZ Stăpîne. POLONIUS Este adus de spate ca o nevăstuică. 243 HAMLET Atunci. vrei să smulgi pînă şi inima tainei mele. care e pricina tulburării tale ? îţi fereci singur lanţurile. de sunete minunate. dacă datoria mă face prea îndrăzneţ. lăsaţi-mă singur.

Mă ţin chezaş Ca ea-l va dojeni cu mare-asprime. Rosencrantz şi Guildenstern REGELE Nu-mi place şi găsesc că nu-i cuminte Să las frîu slobod nebuniei lui. Vă pregătesc solia. Rămîi cu bine. nu-ngădui vreodată Cuvîntu-mi să-l pecetluiesc prin faptă. Tare mi-e dorinţa . Văzînd-o. suflete. Pot fi chiar crud. Făţarnic fie-mi sufletul şi graiul Şi-oricît de aspru-n vorbeaş veşteji-o. E-o roată uriaşă De culmea celui mai nalt munte prinsă Şi de-ale cărei spiţe mari lipite-s Mărunte amănunte fără număr. ROSENCRANTZ Şi-un om de rînd şi singur e ţinut Din toată vlaga sufletului său Să-şi apere de nimicire viaţa. nu-ţi pierde Adevărata fire. Fiţi gata deci. s-ar cutremura. Tăcere. ocrotitorul meu . Cînd cască cimitirile.HAMLET Acum e ceasul vrăjilor de noapte. dar nu neomenos : Să am pumnale-n glas.) 244 245 POLONIUS Se-ndreaptă spre iatacul mamei sale. micile făpturi Se prăvălesc — urmare ne'nsenmată — în vuietul ruinii. REGELE Gătiţi-vă pentru-acest grabnic drum. aş face Vreo faptă-atît de rea. Cînd regele suspină. Iar el vă va-nsoţi în Englitera . Dar cum ai spus — şi prea-nţelept grăit-ai — Un alt ascultător. Nu pot să-ngădui ceas de ceas în preajmă-mi Ameninţările smintelii lui. Intră regele.) Păcatu-mi rîncezit la cer duhneşte. Cînd cade roata. nu numai mama — Căci mama e firesc părtinitoare — Să tragă cu urechea din loc sigur. (Rosencrantz şi Guildenstern ies. Cu-atît mai mult acelui de-a cărui soartă Fiinţa tuturora-i strîns legată. E pentru noi O sfîntă şi pioasă datorie Să ne-ngrijim de mîntuirea-atîtor Şi-atîtor inşi a căror vieţi şi pîine Sînt strîns legate de măria-ta.) SCENA 3 O sală în castel. dar nu şi-n mîini. Intră Polonius. am hotărît să stăvilesc Această spaimă care prea de tot A luat-o razna. Tu. Totdeauna. REGELE îţi mulţumesc. el nu moare singur : Ca o vîltoare. trage după sine Tot ce-i prin jur. Vă rog . Inimă. GUILDENSTERN Ne pregătim de drum. Nainte de ora stingerii mă-ntorc Să-ţi spun tot ce-am aflat. Blestemul cel mai vechi apasă asupră-i : Uciderea de frate ! Să mă rog Aş vrea şi nu pot. ROSENCRANTZ şi GUILDENSTERN Vom fi gata. M-aşteaptă mama. Cînd moare-un rege. sire. ţara geme. (Iese Polonius. că ziua însăşi. cînd iadul Răsuflă-a molimă-ntr-această lume Acum aş bea şi sînge cald. (Iese. Stăpîne. Nu lăsa Să intre sufletul lui Nero-n pieptu-mi. Eu voi sta după perdea S-aud tot ce-şi vorbesc.

E-n rugăciune. Am săvîrşit păcatul. Cît sînt de slab ! O. Dar poate totul va fi bine. Un ticălos ucisu-l-a pe tata Şi singurul său fiu. Au n-are cerul blînd destule ploi S-o spele albă ca zăpada ? Oare La ce-o fi bună mila dacă nu Să-nfrunte chipul crimei ? Ce e ruga. mîrşava mea crimă. i Nu-i răzbunare "asta. (Ingenunche şi se roagă. cu-aurita-i mînă.)) HAMLET j Acum ar fi s-o fac. Şi se duce-n ceruri." Dar asta nu se poate. A legii hotărîre cumpărînd-o. Atuncea ? Ce mai am ? Doar pocăinţa ? S-o-ncerc ce poate. Acolo sus nu-i însă tot aşa. de faţă cu-ale noastre fapte Ce rînjetul şi chipul şi-l arată. şi-anume Regina mea. Jos. j Şi astfel mă răzbun. îl trimit Pe ticălos în cer.Şi vrerea mi-e la fel de tare. cumplit. Şi-ades văzut-am mîrşavu-i cîştig. pînă-n pămînt. Să chibzuiesc. genunchi semeţi. cîtă vreme Mai sînt în stăpînirea-acelor lucruri Ce-mpinsu-m-au să fac omor. 246 Pcţi fi iertat păstrîndu-ţi rodul crimei. te fă plăpîndă Ca trupuşorul unui nou-născut. Nu-ncap acolo măshueli. voi. ci răsplată. Ce fel de rugă mi se potriveşte ? „Şi iartă-mi. şi totuşi tot mai mult te-nclei ! O. ajutor ! fie-vă milă . suflet încleiat care te zbaţi Să scapi. îngeri. t Pe căile piezişe ale lumii Păcatul poate.. totuşi Păcatul îmi înfrînge năzuinţa Şi ca un om aflat între ispite Potrivnice. Tu inimă de-oţel. Din două n-alegînd nici una. Ce nu poate oare ? De însă nu mă pot căi. Iar noi. e vană. eu. Acum e clipa. acolo Se merge fără greş cu cercetarea. trufia-mi şi coroana. Cum ? De-ar fi această blestemată mînă De sîngele de frate îngroşată. pe tatăl meu . De nu-i puterea ceea îndoită De-a ne feri nainte de păcat Şi-a ne ierta apoi după cădere ? Să cercetez. Siliţi sîntem a ne mărturisi. Intră Hamlet. El l-a răpus. S-abată şi dreptatea de la ţelu-i-. gînd ca moartea negruiO. nu-ncep nu-ncep nimic şi preget.. Doamne..

Dar după-mprejurări. POLONIUS Ce s-a-ntîmplat ? Săriţi. Iar tu. Iar sufletu-i cel blestemat să fie Mai negru decît iadu-n care intră. curat prin rugă. despre ce e vorba ? REGINA Hamlet. Nu. (Iese. Te-am luat drept altul. (Iese. Intră regina şi Polonius POLONIUS Soseşte-ndată. însăşi mama mea. blestemînd. — atunci îl Izbeşti să dea cu tălpile de cer.) POLONIUS Am fost ucis! REGINA O. eu îl ucid. şi-n orice stări Ce nu-l gătesc de mîntuire. Aşa am spus. da. o. care ţi-e . L-aud că vine. Biet prost. Ţi-am făgăduit. cutezător şi nepoftit. nu ! Regină eşti. mamă. fii aspră. REGINA Hamlet. jignit-ai greu pe tatăl tău. Intră Hamlet. Leacul ăsta doar JDe-ţi mai lungeşte zilele bolnave. Cît să ucizi un rege şi pe urmă Să te măriţi cu însuţi al său frate. 247 Stai. nu-ntreba fără ruşine. în patu-i de incest şi desfătare La jocuri. Spune-i răspicat Că poznele-i au întrecut măsura. ca-nflorirea-n mai. cu păcate în plină floare.îngreuiat de masă. că vei fi cu mult mai cruda Beat-mort sau în turbare cînd o fi. Te rog. HAMLET Şezi jos şi n-ai să mişti din loc nainte Să-ţi^pun în faţă o oglindă-n care Ai să te vezi aproape-aşa cum eşti. rămîi cu bine. Nu-i regele. 249 REGINA Ce vrei să faci ? Să mă omori ? Săriţi. REGINA Cît sa ucizi un rege HAMLET Doamnă. Cuvinte fără gînd n-ajung la cer. drept răzbunare. ce-ai făcut ? HAMLET \ Nici eu nu ştiu.. o ştie numai cerul. atunci am să-ţi trimit pe cei Ce se pricep cum trebui să-ţi vorbească. Iar din păcate. că e mort ! (Împunge cu sabia prin draperie. gîndul mi-e stingher.\ De moarte-i pregătit. mamă.) SCENA 4 Iatacul reginei. Doamne. (Polonius se ascunde după perdea. cumva ? REGINA Ce crîncenă şi ce cumplita faptă ! HAMLET Aproape-aidoma. HAMLET (în culise) Mamă. REGINA Prea bine. REGINA Ia seama. Că scut ai stat între-a măriei sale Mînie şi Hamlet. M-ascund acolo.) REGELE (ridicîndu-se) 'Cuvîntu-mi zboară. săriţi ! săriţi ! HAMLET (scoţînd sabia) Un şobolan ! Pe-un galben. iar azi nevasta chiar A fratelui bărbatului dintîi. mamă ! REGINA N-ai grijă. M-aşteaptă mama. . atunci. ce-nseamnă asta ? HAMLET Care asta ? Uiţi cine sînt ? REGINA HAMLET Pe sfînta cruce. Acum Retrage-te. Şi cît de mari. greu. scumpă mamă. HAMLET Ia seama.. pe tatăl meu. nu-mi răspunde fără rost. şi-a mea părere Sînt grele foarte. mamă.) 248 HAMLET Ei. Cînd tocmai sufletu-i. HAMLET Jignit-ai. spadă.

O-ntruchipare şi o plăsmuire De parcă zeii toţi şi-au pus pecetea S-arate lumii ce-nsemnează-un om. ce-i slujeşte Să poată osebi măcar atît. ci-şi păstrează oarecare Putinţă de-a alege. s-a cuminţit. pe-o culme pogorît. mamă. Se-nroşeşte Şi faţa cerului şi chiar această Plămadă deasă cu-al ei jalnic chin Doar auzind de ea se-mbolnâveşte Ca-n faţa judecăţii de apoi. simţuri fără văz. E-o faptă care smulge însuşi duhul Din trupul legii. Din sfîntul legămînt al cununiei Un jurămînt de cartofor ea face. şi-n şirag de vorbe Credinţa neo preschimbă. nici chiar un crîmpei . vezi-l. Şezi la un loc. ai simţire. e pe chipu-acesta : Cu părul inelat al lui Hiperion. Cu fruntea parcă a lui Jupiter. Te-ai încredinţat Că-i primejdios să prea te afli-n treabă. C-al sîngelui pojar. Cu ai lui Marte ochi poruncitori Şi plini de-ameninţare. N-ai ochi ? Ai f@st în stare să cobori Măreţul munte dătător de viaţă Şi-n mlaştina-asta să te-nfunzi ? N-ai ochi ? Nu poţi să spui că-i vorba de iubire. căci altminteri Nu te-ai putea mişca. smulge şi coroana De trandafiri a dragostei curate Şi-n locul ei aşază doar buboaie. iar virtutea o numeşte Făţărnicie.stăpînul. REGINA Vai mie. 250 De ce-ţi frîngi. crainic Văzut sub cer. Nici nebunia Nu poate rătăci-n aşa măsură. Ce cuminţenie E asta însă care te-a-ndemnat Să cazi de unde-ai fost la ce-ai ajuns ? Desigur. în care cei doi fraţi sînt zugrăviţi. Ce drac a fost cel ce te-a păcălit De parcă te-ai jucat de-a baba oarba ? Ochi fără simţuri. "Căci niciodată simţul nu-i robit Cu totul. Şi-acum Priveşte-l şi pe celalt : ca neghina-i Ce creşte-n spicul-frate şi-l usucă. oare ce am săvîrşit De tuni şi fulgeri astfel împotrivă-mi ? HAMLET Priveşte-acest portret şi-acestălalt. mirosul Lipsit de toate. de ochi. Primeşte-ţi soarta. şi lasă-ma să-ţi frîng Eu inima. Acesta fost-a soţul râu. Simţirea-ţi însă Lovită-i de dambla. şi-o statură Asemeni celei a lui Hermes. REGINA Dar ce-am făcut că-ngădui limbii tale Să-mproaşte-n mine cu venin ? HAMLET O faptă Ce veştejeşte harul şi bujorii Sfielii. la vîrsta ta S-a stins. Auz lipsit de mîini. Şi-aşa voi face dacă Făcută nu-i din prea vîrtos aluat Şi dacă blestemata-obişnuinţă N-a oţelit-o în aşa măsură Că nu-i fior s-o poată-nduioşa. Cît farmec. mîinile ? Destul.

ruşine ! unde ţi-e roşeaţa ? Tu. dacă poţi Şi-n oasele unei femei trecute Să clocoteşti aşa. în trupurile slabe Gîndirea bîntuie mai cu putere. Hamlet. Nu vreau j Să fiu clintit din aspra-mi hotărîre De ochii-ţi trişti. pungaş de sceptre şi de tronuri.. cruţă-mă. în focu-i Virtutea ca pe-o ceară s-o topească. 254 . Dragă Hamlet. 253 HAMLET ^ Nu vii cumva să-ţi mustri fiul care Tot zăbovind îşi iroseşte vremea Şi patima. I O. La ce te uiţi ? HAMLET La el mă uit. e nebun. ceresc ocrotitor.^ Dar iată deznădejdea mamei tale : Fii scut între-al ei suflet zbuciumat Şi-a ei fiinţă. nu.. ce doreşte ? REGINA Vai mie. vai mie ! Că stai aşa cu ochii ţinta-n gol Vorbind văzduhului cel fără trup ? Sălbatic gînd în ochii tăi pîndeşte Şi ca ostaşii-n somn cînd sună-alarma Stau firele-ţi de păr în cap zbîrlite. Sfinţita-ţi faţă. 252 REGINA încetează Hamlet. să mi te dezmierzi. Şi-n loc de sînge-ar curge numai lacrimi. nu te uita la mine. Ai îndreptat a mea privire Spre-adîncurile sufletului meu Şi văd în el atîtea negre pete. la el ! Priveşte-l cum ne fulgeră din ochi Şi cît de palid e ! Dreptatea lui Unită cu-al său chip. în petice şi zdrenţe. ar fi în stare. Iar ce-am de gînd să fac Şi-ar pierde-atunci adevărata-i faţă. Un măscărici De regi. şi-asupra mea deschide ţi Aripile. HAMLET Nu..Beteag al unui simţ nevătămat Nu poate-n gropi să dea aşa ! O. Hamlet. Vorbeşte-i. un rob Ce nici a mia parte nu-i din cel Ce-a fost stăpînul tău. scapă-mă. nu ! în sufletu-mi cuvintele-ţi pătrund. Pe arşiţa şi focul urii tale Revarsă unda rece a răbdării. spune-mi ! DUHUL Nu uita că vin la tine Doar ca s-ascut imboldul tău tocit. HAMLET Ce-i cu tine. Hamlet ! HAMLET Un rege De Vicleim. dar să trăieşti în rînceda sudoare-a unui pat Soios şi puhav. dă voie-atunci Şi-nflăcăratei tinereţi. drag Hamlet. Ce n-au să iasă. De parcă sînt pumnale ascuţite. Ruşinea nu mai este nicăieri Cînd patima-asmuţită. nu-mi mai vorbi aşa ! HAMLET Un ticălos şi-un ucigaş. O. mamă ? REGINA Cu tine ce-i. (Intră Duhul.) O. De parcă-au prins viaţă. o. lăsînd neîndeplinită Cumplita faptă a poruncii tale ? O. să mişte şi o piatră. De ar vorbi. dînd năvală. tu. REGINA Nu-mi mai vorbi aşa. Să te desfeţi în cocina spurcată. care arde Atît de tare-ncît din judecată îşi face o codoaşa. iad în răzvrătire. Şi care fură de pe raft coroana Cea fără preţ şi-o bagă-n buzunar ! REGINA O. Aprinde chiar şi gheaţa.. spune-mi.

) REGINA E născocirea minţii tale doar : în astfel de deşarte plăsmuiri E foarte iscusită nebunia. De-obraji să te ciupească ştrengăreşte. Virtutea însăşi trebuie să ceară | Iertare viciului şi să-ngenunehe \ în faţa lui s-o lase să-l ajute. Mîine Cu-atît mai lesne te vei stăpîni. Nu te duce însă în patul unchiului. mamă. dar şi un înger. (Arătîndu-l pe Polonius. chiar de n-ai virtute. HAMLET Dar uite-l. mamă. prin portal. mi-ai frînt inima în două. ca-n viaţă-nveşmîntat.REGINA Dar cui îi spui acestea toate. Măsura lui e-a însăşi sănătăţii Şi ce-am rostit nu-s vorbe de nebun . 255 Sub care însă nevăzut puroiul Ar cotropi lăuntrul putrezit. Fii ca şi cum Ai fi virtuoasă. Dar asta-a fost a cerului voinţă : 256 Prin el pe mine şi pe el prin mine Să ne lovească. Şi-n schimbul unor scîrnave . Şi cum se duce. Şi-aşa-ţi va fi mereu tot mai uşor. îţi mai cer să-mi ierţi virtutea» j Că-n aste vremi ce gîfîie-n plăceri. Mă voi griji de el şi-am să răspund De moartea lui. ca să trăieşti O viaţă mai curată cu cealaltă. HAMLET Şi nici n-ai auzit nimic ? REGINA Nimic. Să-ţi zică şoricelul lui iubit. Că nu păcatul tău. (Iese Duhul. fireşte. Deci înc-o dată. Deci noapte bună iar. Pe locu-nsîngerat O pieliţă subţire-ar prinde coajă. Tu lasă-l iar pe regele cel puhav în patul său să te ademenească. Tu stăpîneşte-te la noapte.) Cît despre domnu-acesta. O vorbă încă.. am fost spre-a fi milos. Gunoiul nu-l întinde Pe bălării ca să le-ngraşi mai tare. Căci monstru-acesta-obişnuinţa. Hamlet. am să-ţi cer La rîndu-mi binecuvîntarea ta. o. Ce faptelor frumoase deopotrivă Le dă veşminte lesne de purtat. Pe sfîntul har. şi totuşi văd In jurul nostru tot ce-i de văzut. Chiar şi pe diavol să îl stăpînească. Iar cînd nevoia binecuvîntării Se va trezi şi-n tine. începe rău — dar fi-va şi mai rău. mă căiesc . mamă. vezi cum se depărtează. noapte bună. HAMLET Cum ? Nebunia ? Dar pulsu-mi bate aidoma cu-al tău. ci nebunia-mi Vorbeşte aşa. care Simţirea toată ne-o mănîncă. iată-l. să vezi că-ţi spun din nou Aceleaşi spuse fără să-mi pierd şirul. Căci stă-n puterile obişnuinţii Să schimbe-aproape şi tiparul firii. este Un diavol nărăvit. Pe tatăl meu. j Şi. REGINA O. Fost-am slujitorul Şi biciul hotărîrilor cereşti. Deci. încearcă-mă. Tu spovedeşte-te dumnezeirii. HAMLET Aruncă partea-i rea. mamă. Hamlet ? HAMLET Nu vezi nimic ? REGINA Nimic. Sau ca prin farmec chiar să îl alunge. Şi de-am fost crud. Afară de noi înşine şi-atît. nu-ţi aşterne Acest balsam adormitor pe suflet. Fereşte-te de-a mai cădea-n ispită Şi pocăieşte-te. noapte bună.. REGINA Ce să £ao ? HAMLET Nimic din tot ce te-am rugat.

suie Pe-acoperişuri şi deschide coşul. o clipa singuri. Dar fiu-ţi unde-i ? REGINA (către Rosencrantz şi Guildenstern) Lăsaţi-ne. Dă drumul păsărilor să-şi ia zborul Şi-asemenea maimuţii din poveste Tu bagă-te în coş. în cari mă-ncred Ca-n două vipere colţate. iar suflarea dacă Din viaţă e făcută. într-adevăr. Cu bine mamă. Se-arată-n toată curăţia lui. celălalt într-alta. regina. Cînd soarele de munte se atinge Iar fapta-i mîrşavă o voi ierta Şi-o voi acoperi cu dibăcia Şi cu puterea-mi toată. Treaba lor. ce-am văzut azi-noapte ! REGELE Gertrudo. Guildenstern ! (Reintră Rosencrantz şi Guildenstern.) Stapîne drag. Căci sufletul. ce plăcut să vezi că se-ntîlnesc Pe-aceeaşi matcă două vicleşuguri. sâ-l depărtez la vreme Pe tînărul acesta scos din minţi. împărtăşeşte-mi-l şi mie : Sînt dornic să-nţeleg. — aveam aceeaşi soartă In locul lui dacă eram acolo. un şobolan !" şin spaima-i Descreierată. (Arată spre Polonius. I-ar prinde bine. Să-l duc tîrîş deci pe burtos alături. domnul meu. ca aurul în zgură. REGINA Fii sigur : dacă vorbele-s făcute Din răsuflare. Pofteşte. E liniştit. ce-ai văzut ? Hamlet ce face ? REGINA Nebun ca marea şi ca vîntul cînd Dezlănţuite se măsoară-n luptă : în furia lor oarbă. 257 17 — Teatru — Shakespeare HAMLET Eu trebuie să plec în Englitera.) Cu omul ăsta-ncep să-mi fac de drum. Dar unde oare s-o fi dus Hamlet ? REGINA S-ascundă trupul cel ucis de el. vă rog. REGELE Să mergem. Frumoasă şi cuminte. să vezi cum e. n-ar fi în stare S-ascundă de-un motan. Ei trebuie să-mi netezească drumul De-a dreptul în capcană. de un liliac Şi de-un broscoi o ştire ca aceasta. Pe care-l plînge-n nebunia lui . Cei doi colegi ai mei. ah. duc solia. Că seama nu mi-am dat ce trebuia Să fac. acum. l-a ucis pe bietul Bătrîn. vai ! S-a hotărît aşa.. o. Cum oare voi răspunde de această Ispravă sîngeroasă ? Toată vina Asupră-mi va cădea. Sfetnicul acesta Ce-n viaţă-a fost flecar şi nătărău Şi cam mişel. noapte bună. tăcut şi foarte grav. Intră regele.săruturi Sau pipăieli prelinse pe grumaz Cu degetele lui afurisite. întocmai cum un om bolnav De-o boală ruşinoasă şi-o ascunde Pe cînd ea-i roade măduva fiinţei. (Ies imul într-o parte. Ci numai mă prefac. Gertruda mea.) CORTINA ACTUL REGELE IV SCENA 1 O sală în castel. Dar dragostea mi-era atît de mare. să isprăvim Iar ţie. Rosencrantz şi Guildenstern Suspinele şi gemetele tale Au tîlc. 17* REGELE Cumplită faptă. Hamlet tîrîndu-l pe Polonius. Şi-n zori îl vom porni de-aci-n corabie. HAMLET Scrisorile au fost pecetluite. mamă. Căci numai o regină cumpătată. O. pe-orişicine. Ştiai ? REGINA Uitasem. Şi frînge-ţi gîtul. nu am viaţă Să pot sufla o vorbă din ce-ai spus. (Rosencrantz şi Guildenstern ies. Căci jocul e să-i faci să sară-n aer Cu pocnitoarea lor cu tot pe meşteri Şi rău mi-ar merge de n-aş izbuti Să sap de-un cot pe dedesubtul minei Şi-n lună pe mineri să-i năpustesc. că n-am ştiut Să-l ţin din scurt.)] . auzind Ceva mişcîndu-se după perdele. pe care nici nu l-a văzut. Destăinuieşte-i adevărul tot Şianume că nu sînt nebun de loc. pe mine. Că altul cine-ar mai putea s-o facă ? Şi-n ciuda judecăţii şi a tainei De care eşti şi tu legată. Dar libertatea lui ne ameninţă Pe amîndoi. Şi-a tras din teacă sabia strigînd : „Un şobolan.

Ce primejdie ! Un om ca el e rău să fie slobod. (Intră Rosencrantz şi Guildenstern. Ce anume ? HAMLET ROSENCRANTZ HAMLET Că aş putea urma sfatul vostru şi nu pe al meu. ceva care suge hatîrurile. ROSENCRANTZ Nu te înţeleg. să le-arătăm Ce-avem de gînd şi ce s-a întîmplati 260 Atît^de făr' de veste. ? ROSENCRANTZ Nu vrea să spună unde-i leşul ascuns. Intră regele însoţit de curteni. GUILDENSTERN Un lucru mic. A cărei şoaptă lumea o străbate Precum şi-atinge tunul ţinta lui Cu-mpuşcătura sa ucigătoare.ţe Hamlet! HAMLET ^ Ce e larma asta ? Cine-l strigă pe Hamlet ? A ! Iată-i ca vm. Căutaţi-l Vorbiţi-i blînd şi duceţi mortul trup în Capelă. Cînd are nevoie de ce aţi cules. vă stoarce puţin. era rudă Cu pulberea. ROSENCRANTZ. mergeţi. ca bureţii. HAMLET L-am. Şi dac-aşa-i. stăpîne ? 26Î2 HAMLET Mic şi de nimic. O. Această grabnică plecare-i bine Să pară chibzuită pe-ndelete. răsplata şi puterea de la rege. (Ies. li ţine între fălci. dar regele nu e cu trupul. stăpîne. HAMLET Mă bucur.) SCENA 2 O altă sală în castel. o să fiţi iar uscaţi. nu vina. ci pedeapsa Acestui vinovat atîrnă greu. trebuie să ne spui unde e trupul şi să mergi cu noi la rege. domnul meu . Dar ca s-o liniştim şi s-o-mpăcăm. cum ţine o maimuţă nucile . Sau nu se vindecă de loc. ROSENCRANTZ Ne spune unde e. REGELE Dar unde-i el ? ROSENCRANTZ Stăpîne. Iar răul ce-a crescut fără cruţare Se vindecă prin leac necruţător. Duceţi-mă la el. 261 Să nu credeţi. aşteaptă-afară a ta poruncă. Măria-sa e un lucru mic. Gertrudo. Lovind zadarnic în văzduh. GUILDENSTERN (de afară) Hamlet ! Prir. în nebunia-i. La urma urmelor.) ROSENCRANTZ Stăpîne ce-ai făcut cu trupul mort ? HAMLET Ce ? Una cu pămîntul . ci cu ochii. REGELE Poruncă-am dat să fie căutat Şi leşul să mi-l afle. De data asta numele să-mi cruţe. la întrebarea unui burete. ROSENCRANTZ Ei ! Guildenstern ! Să vie prinţul ! . HAMLET Trupul e cu regele. să-l luăm de acolo Şi să-l depunem în capelă. Mi-e sufletu-ngrozit şi dezbinat. pe Polonius L-a omorît şi l-a tîrît afară Din camera reginei. Gata ! (Ies cu toţii) SCENA 3 O sală în castel. vino .) Ce est. măria-ta ? HAMLET Da. Şi de altfel. cît mai degrabă. Defăimarea.Prieteni. pus la păstrare. Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea.. ce răspuns poate da fiul unui rege ? ROSENCRANTZ Mă iei drept un burete. Intră Hamlet. ROSENCRANTZ Măria-ta. luaţi-vă-ajutoare : Hamlet.. cheamă din prieteni: Pe cei mai înţelepţi. mai întîi îi mestecă şi mai pe urmă îi înghite. şi voi.. Ce nu cu minte-alege. 263 REGELE Aduceţi-l aici. Şi-acum. (Intră Rosencrantz. Şi nul putem supune asprei legi : Căci prea e drag nesocotitei gloate. căci se trăgea din ea. Dar vă rog. O vorbă isteaţă adoarme într-o ureche bleaga. astfel de curteni îl slujesc cel mai bine pe rege.

căpitane. Trimite să vezi. De nici o bucurie. ne porunceşte Să pleci la drum ca fulgerul de iute. Dacă Măria-sa doreşte să mă vadă. Te-aşteaptă la corabie însoţitorii tăi. Vai ! Vai ! REGELE HAMLET Un om poate pescui cu un vierme care a mîncat dintr-un rege . La care ospăţ ? REGELE HAMLET Acolo unde nu mănîncă. pîn's-o-nfăptui. unde e Polonius ? HAMLET La ospăţ. îmi eşti mamă. Fă ce îţi cer. căci Hamlet. Hamlet. REGELE (către slujitori) Duceţi-vă şi—1 căutaţi acolo. Să mergem îi* Anglia. REGELE Tot bine ai zice. Şi noi ne îndopăm pentru viermi. îngrăşăm toate vieţuitoarele. Deci. HAMLET Ba mamă ! Tatăl şi mama sînt soţ şi soţie . Vă rog să vă grăbiţi ! (Ies Rosencrantz şi Guildenstern. La drum ! Căci totul pentru-această faptă E bine ticluit şi sub pecete. orice-ar fi. precum şi grija Ce-avem de paza ta. Rămîi cu bine. FORTINBRAS Du regelui danez salutul meu Şi spune-i. ca să ne îngrăşăm noi. Şi la corabie L-ademeniţi degrab' ! Nu pregetaţi. de bună seamă. să-i simţi mirosul cînd urci scările spre galerie. Să-l ştiu la noapte chiar pornit de-aci. o anumită adunare de viermi politici e împrejurul lui. soţul şi soţia sînt un singur trup. cu voia Măriei sale. 265 HAMLET Eu văd un înger care-l vede. caută-l singur prin partea cealaltă. Să nu respingi porunca-mi suverană.) Tu.(Intră Hamlet şi Guildenstern. ca o boală îmi clocoteşte-n sînge . HAMLET Vă aşteaptă pînă ce veniţi.) REGELE Hamlet. Dar. Şi-un vînt prielnic Spre Anglia vă va purta. Dacă solul tău nu-l găseşte pe acolo. şi poate mînca apoi din peştele care s-a hrănit cu acel ^vierme. Cuprinsul căreia stă în scrisori Stăruitoare. Engliteră ! De pui vreun preţ pe-a mea prietenie. HAMLET Spre Anglia ? REGELE Da. (Iese.) REGELE Ei. servite «deosebit la acelaşi ospăţ ! Acesta-i sfîrşitul. HAMLET Bine. Engliteră. în Anglia ! REGELE Tatăl tău care te iubeşte. Fii gata deci. Hamlet.) 266 SCENA 4 O cimţie în Danemarca. (Iese. Viermele e împăratul mîncăilor. de mi-ai cunoaşte gîndul tot. 264 Unde e Polonius ? REGELE HAMLET în ceruri. Sosesc . Aşa precum puterea mea o cere Şi rana ta ce încă sîngerează De paloşul danez pricinuită Şi teama ce mi te-a îngenuncheat.) REGELE Urmaţi-l pas cu pas. care cer ca Hamlet Să piară de îndată. a ta scăpare după fapta-ţi Ce-adînc ne-a îndurerat. Fortinbras îi cere Făgăduita încuviinţare De-a trece prin împărăţia lui Ştii unde-i locul de-ntîlnire. mamă dragă-Deci. Hamlet. Intra Fortin-bras. ai. Ce vrei să spui ? REGELE HAMLET Nimic decît să vă arăt cum poate un rege să facă o călătorie în măruntaiele unui cerşetor. să mă vindeci ! Eu nu am parte. haidem. (Slujitorii ies. ci e mîncat . un căpitan şi soldaţi în marş. dacă nu-l descoperi pînă într-o lună. Un rege pîntecos şi un cerşetor costeliv nu sînt decît două feluri de mîncare. că.

Nu pentru vreun cîştig. gîndurile-mi pline Să-mi fie. De ce mai stau pe gînduri. cînd un tată Ucis şi-o mamă pîngărită sînt îndemn pentru-al meu gînd şi pentru sînge. Dînd pinteni răzbunări-mi amorţite !l Ce^i omul. CĂPITANUL Stăpîne. O. domnul meu. Şi las s-adoarmă tot.) SCENA 5 . C-un prinţ firav şi blînd care-o comandă» Al cărui duh purtat de-o sfîntă rîvnă îşi bate joc de piedicile sorţii. v-ajung. de-azi nainte. pentru-a le lăsa Să prindă mucegai în sinea noastră. (Ies cu toţi. în ce scop e-adunată ? CĂPITANUL In contra-unui ţinut de prin Polonia. Smerite mulţumiri. CĂPITANUL Cu Dumnezeu nainte. CĂPITANUL A şi trimis acolo întăriri. domnul meu. Intră Hamlet. cel ce ne-a făcut cu-atîta Cuprindere de minte să vedem Ce-a fost şi ce va fi. nu ne-a-nzestrat Cu-această judecată şi putere Dumnezeiască. HAMLET Şi. Şi-n care nu-s nici locuri de mormînt Destule să-şi înmormînteze morţii. Atunci cînd cinstea-ţi însăşi este-n joc. N-aş da pe el nici cinci ducaţi arendă. j Mă-ndeamnă pilde mari cît tot pămîntul. Guildenstern şi alţii. Rosencrantz. Se bat pentru un petic de pămînt în care nici n-au loc toţi să se lupte. Un gînd ce-i doar pe-un sfert înţelepciune. cinstite domn. şi îl voiesc • Şi am puteri şi mijloace să-l fac. nici douăzeci De mii de galbeni nu vor fi de-ajuns Acestei vrăjbi pentru-o nimica toată. primejdiei şi-a morţii. doar pentru pricini mari. pot pleca ? HAMLET Porniţi. HAMLET Şi. cine-i. Aceasta-i buba care obrinteşte Din pace şi prea mult belşug şi sparge Pe dinăuntru făr-a da alt semn Decît prin moartea omului bolnav.) HAMLET A cui e oastea-aceasta. Ci să te baţi chiar pentr-un fir de pai. rogu-te. Spre cucerirea unei coji de ou". la poruncă ! FORTINBRAS Să fii cu luare-aminte.în grabă-n faţă-i să mă-nchin. HAMLET Atunci polonul nu-l va apăra. în fruntea ei ? 267 CĂPITANUL E Fortinbras. Şi care numai pentru-o-nchipuire 269 \ Şi numai pentru umbra unei glorii Se duc la groapă cum s-ar duce-n pat.) 268 Cum fiece prilej mă-nvinuieşte . Desigur. şi ca să nu mă laud.. Şi numai mişelie pe trei sferturi. Aşa să-i spui. Vrem doar să luăm un petic de pămînt. HAMLET Se-ndreaptă chiar spre inima Poloniei ? Sau spre-un ţinut al ei de la hotar ? CĂPITANUL La drept vorbind. (Ies. domnul meu. domnul meu ? CĂPITANUL E. Şi fie că-i becisnică uitare. Sau poate doar sfială mişelească Aceea ce mă face-a cumpăni Prea mult asupra faptei plănuite. Polonul sau norvegul n-ar lua Mai mult pe el vînzîndu-l chiar pe veci. ROSENCRANTZ Stăpîne. Şi-această oaste-mi stă de mărturie Cu numărul şi greutatea ei. pe cînd privesc — Spre-a mea ruşine — douăzeci de mii De-ostaşi ameninţaţi să moară-ndata. (Iese. HAMLET Nici două mii de morţi. a regelui norveg. afară de Hamlet. ori de sînge-ori de ruşine. el le-aruncă-acum în faţa Norocului. al regelui nepot. dacă n-are alt gînd pe lume De<4t să doarmă şi să se hrănească ? Un dobitoc şi alt nimic mai mult. ci pentru faimă. Iar tot cei nestatornic şi vremelnic într-însul. Nici eu nu ştiu de ce trăiesc spunîndu-mi : ( „Lucrul acesta trebuie să-l fac Şi am de ce să-l fac.. A fi om mare într-adevăr nu-nseamnă Să te frămînţi.

. din cap. I-a deschis îndată Fata-n casă i-a intrat N-a mai ieşit fată.. I-e mintea-i rătăcită . REGELE Ce-ai tu.) OFELIA Dar unde e regina prea frumoasa A Danemarcei ? REGINA Draga mea Ofelia ! OFELIA (cîntă) Cine-i vieţii tale drag Ţi-l ghicesc după toiag. Domnul fie-ţi oaspete.. of ! 87U REGINA Dar. îşi dă mereu cu pumnii-n piept. Dar cei care-o aud răstălmăcesc Cuvintele-i lipsite de-nţeles. stăpîne. Ca nu cumva să semene gînd rău La cei cu-nchipuiri răuvoitoare. Mi-e sufletul bolnav. Fugar mereu. A murit şi mi s-a dus I s-a pus o piatră de călcîi. După cuşma cu mărgele Şi-ncălţarea-i de-opincele. Cel cu păcat în orice semn se vede-ameninţat . Cum dă din mîini. OFELIA Rogu-te. Intră regina. spune-i aşa : Mîine-i sfîntul Valentin Dis-de-dimineaţă. noi ştim ce sîntem. Domnul vă aibă în pază. Vorbeşte în doi peri şi fără şir. S-a sculat. Horaţio. (Intră Horaţio şi Ofelia. Iarbă i s-a pus la căpătîi. OFELIA Cu flori dalbe-mpodobit Şi la groapă. REGINA Lăsaţi-o să se-apropie. Se zice că bufniţa a fost odată fată de brutar. plîns l-au dus Şi cu lacrimi l-au stropit. . îţi vine-a crede-n minte-i că se iscă 270 Şi gînduri limpezi. (Intră regele. La fereastră-ţi iată vin Ca să-ţi fiu mireasă. (Iese Horaţio. gingaşă domniţă ? OFELIA Mulţumesc. Şi bine-ar fi sa i se mai vorbească. şi cum clipeşte. se-ncruntă Şi bate din picior pentru nimica.. Rogu-te. REGINA Domniţa mea. şi oftează. REGINA Nu vreau s-o văd. totuşi tare triste. ascultă : Cu giulgiu-i alb ca neaua de pe munte. Doamne. REGINA Ce doreşte ? HORAŢIO Vorbeşte mult de tatăl ei şi spune Că lumea-i trădătoare. HORAŢIO Dar stăruie. O sală în castel. dar nu ştim ce putem fi. S-o vezi. se lasă singur prins. f..) REGINA Priveşte-o. REGELE Tot cu gîndul la tatăl ei. s-a îmbrăcat. ce rost au vorbele-^astea ? OFELIA i spus ceva ? ascultă numai : A murit şi mi s-a dus.. mai mare mila. nici un cuvînt despre asta.La Elsinor. Dar dacă te-ntreaba cineva ceva. vai. OFELIA dragă Ofelia.) v. Le cercetează şi le potrivesc Cu-adaosuri pe bănuiala lor. De-o veşnică nelinişte cuprins.

Iar el îi răspunde : Pe soare jur că te-aş fi luat. Năprasnic vinovat de ce păţeşte. spune-mi. Intră. Şi ca şi cum cu ea se-ncepe lumea. noapte bunăr.. Şi spune-mi mie. fii pe pace. să te ridici Cu răzvrătire-atît de uriaşă ? Gertrudo. domnii mai. Cît despre noi. O. dragele mele doamne. Ea strigă : „L-am ales ! Laerte-i rege !" Căciuli şi guri şi mîini îl saltă-n slava : „Laert să fie rege. Cînd vin răstriştile. LAERTES Vă rog. şl—i prea tîrziu. ce te-a-nverşunat ? Gertrudo. lasă-l. Uitînd de datină şi de trecut. ce e larma asta-afară ? REGELE închideţi poarta. Bătrînul omorît. DANEZUL Bine. Asemeni unei ţinte vii-n bătaia T\Tecontenită-a unei guri de foc. cu capu-n nori. rătăcită De sine şi de mintea-i fără care Un om e doar chip zugrăvit sau fiară. Vă rog afară. şi-asta pune vîrf la toate. E-ntărîtat de fel de fel de zvonuri Şi vorbe care-i ţiuie-n urechi De moartea lui Polonius şi tinzînd. încornorat l-ar face. lasă-l. ci-n legiuni. El izvorăşte Din moartea lui Polonius. Mă simt ucis de mii şi mii de ori. Din gură-n gură. Noapte bună. el mi-ar striga : „Bastard !" Pe tatăl meu.) O. Iar dalba şi neprihănita frunte A mamei mele-atît de credincioase. ci doar să îl întrezărească. Gertrudo. Fratele meu o să afle şi el : aşa că vă mulţumesc pentru bunele voastre sfaturi. Şi drojdia răscolită A gloatei şuşoteşte nişte gînduri Urîte despre moartea lui Polonius . acesta e veninul Durerii ei adînci. măria ta. să nu vorbesc cu păcat. noapte bună. regină scumpă. lăsaţi-mă o clipă. încît trădarea nu poate răzbi La el. LAERTES De-ar fi în mine doar un pic de sînge împăciuit. De veste zăpăcit.. rege josnic. (Iese Ofelia. O. 275 . Vino. Nici marea revărsată peste ţărmuri Nu cotropeşte-ogoarele mai lacom In graba-i aprigă. noapte bună. dar nu pot să nu plîng la gîndul că o să-l culce în pămîntut rece. E surghiunit. doamnelor. La urmă. Pentru viaţa mea Nu-ţi fie teamă. De pază staţi la poartă. Urmăriţi-o De-aproape. (Ies ţe uşă. Dar ce-ai cătat la mine-n pat ? REGELE De cînd e în starea asta ? OFELIA Nădăjduiesc că totul va fi bine. Unde mi-este garda ? (Intră un gentilom. bine. el e rege !" REGINA Ce vesel strigă ei pe căi greşite ! Aţi luat-o razna.) 274 LAERTES Dar unde-i regele ? Staţi. în cale.Draga de Ofelia ! REGELE 272 OFELIA într-adevăr. 273 18 — Teatru — Shakespeare întors pe-ascuns din Franţa. nu vin în chip De singuratice iscoade.) REGELE Vă rog. (Iese Horaţio. am fost prea uşuratici Cînd ne-am pripit să-l ducem pe furiş La groapă. cîinilor danezi ! REGELE Au spart şi porţile. Laertes înarmat şi cîţiva danezi cu el. decît Laertes 'Ce-n fruntea unor cete răzvrătite Răstoarnă-mpotrivirea gărzii tale. fratele-i. Pe domnul nostru Isus Hristos. De atîta har Dumnezeiesc e apărat un rege. mai bine-aici.) Dar ce se-ntîmplă ? GENTILOMUL Fugi. Laert. Mi-a spus nevastă c-am să-i fiu Şi m-a pus jos. O. REGINA Vai mie. Şi Ofelia.. DANEZUL Nu. Ar înfiera-o ca pe-a unei tîrfe. fie-le ruşine. E vai şi-amar de mine. Zău. Iar fiul tău. să mă-nvinuiască Pe mine însumi. Laertes. Să-mi vie trăsura. mai are şi-un sfîrşit r. drag prieten. purtaţi-i grijă. (Zgomot. REGELE Ce te-a făcut. dragul meu Laertes. gloata şi l-a pus stăpîn..) LAERTES Vă mulţumesc. Trebuie s-avem răbdare. Băieţii toţi sînt nişte hoţi. dă-mi pe tatăl meu ! REGINA O.

să nu mai văd cu ei. nici de cea de-apoi. te rog. Şi ducă-se la dracu ce-am jurat ! Străfund de-abis să-nghită har şi suflet. OFEL1A (cînta) Cu capul gol în raclă mi l-au pus3 Vai. nani. Şi duşmani şi prieteni deopotrivă. puiu mamii.) DANEZUL Deschideţi-i să intre. Rămîi cu bine. De ce stau scrişi în răzbunarea ta Şi cei ce pierd şi cei ce trag foloase. vin' jos Şi să-i strigi să cadă jos. LAERTES Şi-n toate minţile de-ai fi. O cît e de potrivit refrenul ăsta. scumpă fată.18* LAERTES Unde-i tatăl meu ? REGELE E mort. LAERTES învăţătură trasă din nebunie : gîndul şi amintirea îmbinate. LAERTES De ce-a murit ? Cu mine nu te joci ! în iad cu legămîntul de-nchinare. nu-mi pasă Nici de-astă lume. Le voi gospodări atît de bine Că multpuţine-mi voi atinge ţinta. REGELE Tu. dulcea mea Ofelia ! O. Mijloacele-mi. de vreme ce doreşti Să afli adevăru-adevărat Asupra morţii scumpului tău tată. să nu mă uiţi. REGELE Prietene. Că talerul va-ncovoia vergeaua. Să fiu afurisit: că de-unde sînt înfrunt osînda veşnică. OFELIA Uite flori de rosmarin ca să-ţi aduci aminte . am să le dărui Şi sîngele din vine. Şi iată şi panseluţe. cum e oare cu putinţă. florile gmdului ca să te gîndeşti. nani. floare-a primăverii. arşiţă. REGINA Dar nu din vina lui. şi-ai vrea Să-mi dai imbold n-ai izbuti mai bine ! OFELIA (cînta) Să-i tot cînţi. Pe cer. vrei să-i cunoşti ? LAERTES Acelor care mi-s prieteni buni Atît de drag eu braţele-mi deschid -Şi-asemeni pelicanului milos De viaţă dătător. Că vină n-am în moartea lui Polonius De care sînt adînc îndurerat. Să nu mai ştiu. Şi-i faci la fel răspunzători ? 278 LAERTES Pe duşmani doar ! REGELE Atunci. REGELE Ai vorbit Ca nobil gentilom şi vrednic fiu. Lumina duhului unei fecioare 277 Să fie pieritoare tot atît Ca suflul vieţii unui om bătrîn ? Că firea omului se subţiază în dragoste şi-n destrămarea ei Trimite pe-urma celui prea iubit Tot ce-i de preţ în sine-şi. (Zgomot în culise. ca să vorbim de ele. E povestea unchiului necredincios care a furat pe fata stăpînului. porumbelul meu. nani. doar voinţa mea. iubitule. şi-atît ! REGELE Şi cine oare te-ar putea opri ? LAERTES Nici lumea toată. usucă-mi mintea ! Lacrimi De şapte ori sărate-orbiţi-mi ochii. sminteala ta va fi plătită în cumpăna dreptăţii-atît de greu. întîmplă-se ce s-o-ntîmpla ! Vreau numai Pe tatăl meu să mi-l răzbun.) O. lasă-l Să-ntrebe tot ce are de-ntrebat. . ceruri. O. vin' jos. Şi-n groapă lacrimi multe-au curs. Vei înţelege tot atît de bine Cum vezi cu ochii tăi lumina zilei. LAERTES Asta ce-i ? Ce-nseamnă zgomotul acesta iar ? (Intră Ofelîa. LAERTES Nimicurile astea au totuşi un tîlc. Duioasă soră.

(Slujitorul iese. şi fiţi-mi călăuze Spre cel ce v-a trimis. Aş fi doiit să-ţi dau şi cîteva viorele. spre-a te despăgubi. te rog. am rămas prizonier. Şi tainica-i înmormîntare. REGELE Vei afla. Şi tuturor sufletelor creştineşti ! Pre tine. Am multe să-ţi spun despre ei. Şi tot ce am. Oamenii aceştia de treabă te vor aduce la mine. Am să-ţi şoptesc la ureche cîteva vorbe care au să te lase mut. Dar dacă nu. Dumnezeule ? REGELE Laertes. patimi. Şi uite am ceva şi pentru mine. (Intră marinarii. şi-alege-ţi din prieteni Pe cei ce-i socoteşti mai înţelepţi S-asculte şi să judece-ntre noi. spadă.) 280 1NT1IUL MARINAR Domnul să te binecuvînteze. Departe mi s-a dus . Şi de-or găsi că am avut amestec Cu mîna mea sau printr-o altă mînă. greutatea faptelor. LAERTES Durere. Am o scrisoare pentru domnia-ta — e de la solul trimis în Englitera — dacă te cheamă Horaţio.. dar toate s-au veştejit cînd a murit tata. după ce vei fi citit acestea. dar nu ca mine. înlesneşte acestor oameni să ajungă pînă la rege. Rămîi cu bine Acela pe care-l ştii al tău. coroana. urmează-mă. fără Podoabe. n-am avut altă scăpare decît în vitejie. (cînta) Că doar dragul de Robin e bucuria mea. singur. Domnul fie cu voi. Cu barba-i colilie. Şi unde-i vina.) N-aş şti din care parte-a lumii pot Primi salut. ÎNT1IUL MARINAR Aşa o să şi facă. HORAŢIO (citeşte) „Horaţio. Cu pletele lui sure. vreau să-mpărtăşesc durerea-ţi. Şi tu trebuie să porţi 278 floarea raiului. gînd şi chiar şi iadul Prin ea se schimbă-n har şi-n gingăşie. Şi cum înaintam destul de încet.OFELIA Uite şi sulfină pentru tine şi căldăruşe. stăpîne . şi spun că ar avea scrisori pentru •domnia ta. cadă şi securea ! Te rog. Uite şi o mărgărită. uite şi floarea raiului pentru tine. Hamlet". spre mine-atunci îndreaptă-ţi 279 Cu mulţumire-a ta răbdare-ntreagă. Se zice că a murit de moarte bună. Doamne. HORAŢIO Lasă-i să intre. bine înarmată. LAERTES Aşa să fie. Şi-mi voi uni strădania cu-al tău suflet Să-i pot da cuvenita mîngîiere. îţi dau regatul meu. Te du acum. Altminteri îmi tăgăduieşti un drept. Eram abia de două zile în largul mării cînd se luă după noi o corabie de piraţi. Veniţi cu mine şi-nmînaţi de grabă Scrisorile. Amarul mi-e nespus Şi domnul pază-i fie.. să le zicem florile harului sfintei duminici. de nu-i de la Hamlet. Fă în aşa fel ca să-i ajungă regelui scrisorile ce i-am trimis şi aleargă la mine cu graba cu care ai fugi de moarte. Rosencrantz şi Guildenstern călătoresc înainte spre Englitera.) SCENA 6 Altă sală în castel. (. stăpîne. dacă vrea el. LAERTES Vezi tu asta. HORAŢIO Cine sînt cei care vor să-mi vorbească ? SLUJITORUL Nişte marinari. îmi strigă de se-aude ca un glas Pornit din ceruri pînă la pămînt Că trebuie să aflu. Moartea lui ciudată. HORAŢIO Şi pe tine de asemenea. (Ies. Nicicind n-o să mai vie. am sărit pe puntea lor. Dar chiar în clipa aceea s-a desprins de corabia noastră şi astfel. stăpîne. Ştiau ei ce fac! Le dau prilejul să încheie un tîrg bun. Intră Horaţio şi un slujitor. Sînt totuşi prea nevinovate pentru. OFELIA (cînta) Şi n-are să mai vie ? Şi n-are să mai vie ? E mort şi îngropat Culcat pe-al morţii pat. în încăierare. stemă pe-al lui trup. viaţa. S-au purtat cu mine ca nişte tîlhari plini de omenie. Şi nici alai măreţ şi nici prohod. . după cum mi s-a spus. îi aduc nişte scrisori.

) 281 SCENA 7 O sală în castel. LAERTES Eu am pierdut un tată-atît de vrednic Şi-o soră-n stare deznădăjduită. Păstrează-mi deci în inimă un loc De bun prieten. însă lasă-l să vie. încît. tu ai făcut asta !" REGELE De-i aşa — Şi cum n-ar fi aşa. Laertes ? LAERTES Stăpîne. Şi nădăjduiesc Că asta te va face să-nţelegi." Ce-nseamnă asta ? 'Ntorsus-au cu toţii ? Să fie-nşelăciune. Hamiet. Nu pot fără de ea. (Intră un sol cu scrisori. atunci îl voi supune La o-ncercare ce-mi rnijeşte-n minte Şi-n care fără greş îşi află moartea. REGELE La pacea sufletului tău. Pe lîngă asta — Şi-i tocmai ce mă-mpiedică să-i cer în public socoteală — e iubirea Pe care tot poporul meu i-o poartă Şi scaldă-n ea greşelile-i. Şi nici un zvon nu va zvoni de rău La moartea-i. (Către sol.. LAERTES . Horaţio mi le-a dat. în regatul tău. Cît despre mine — pacoste. altminteri ? -Vrei tu s-asculţi de sfatul meu. El le-a primit Din mîna celui care le-a adus. Dar răzbunarea vine ! REGELE Să nu-ţi strici somnul pentru grija asta. stăpîne.. mama lui. Intră regele şi Laertes REGELE Acuma conştiinţa ta nu poate Să nu-mi pecetluiască izbăvirea. scoţînd Ca apa ce preschimbă lemnu-n piatră Podoabe din chiar lanţurile lui. îţi voi povesti pricina neaşteptatei şi prea ciudatei mele întoarceri. Aşa încît săgeţile-mi. Nu trebuie să crezi că sînt croit Dintr-un ţesut atît de rar şi moale Că pot fi zdravăn zgîlţîit de barbă Şi să îmi pară glumă. vei şti tot. Aşa cum grija ta de tine însuţi Şi gîndu-ţi înţelept şi cîte toate Ţi le cereau ? REGELE Din două-anume pricini Ce poate-ţi vor părea neînsemnate. Regina. în loc s-ajungă unde leam ţintit. prin el trăieşte. REGELE Scrisori de la Hamlet ? Dar cin' le-aduce ? SOLUL Se 2ke că-s matrozi. Că inima-mi bolnavă clocoteşte La gîndul că-i voi spune în obraz : „Ştiu. afară De ceasul rău. Reginei. ţărm.) Ne lasă singuri (Citeşte. Regelui. Mîine voi cerşi învoirea să pot vedea regeasca-ţi faţă : şi după ce mai întîi îţi voi fi cerut iertare. sau nimic ? LAERTES Scrisu-l cunoşti ? REGELE E a lui Hamiet: Iar sub iscălitură scrie „singur". tăiate 282 Din lemn prea slab să-şi poată face drum Pe-un vînt năprasnic. află că am fost lăsat gol şi despuiat pe. doar de nu mă-ndemni la pace.) 283 I „înalt prea puternic stâpîne.(Ies. Ce sfat îmi dai ? LAERTES Nici eu nu ştiu. una.) G e veşti SOLUL Scrisori de la Hamlet. Ca steaua ce nu-şi iese din orbită. Nu i-am văzut. Şi care — dacă lauda mai poate Să-ntoarcăn loc ce nu mai e — a fost în vremea de-azi o pildă fără seamăn Prin meritu-i. sau poate Norocul meu — mi-s sufletul şi viaţa De ea legate atît de strîns. şi cum. Laertes De Hamiet s-a întors din drum cu gînd Să nu mai plece. Dar spune-mi din ce pricină n-ai luat Măsuri în contr-acestor fapte-atît De sîngeroase şi nelegiuite. căci ai auzit Şi te-ai încredinţat că omul care L-a omorît pe tatăl tău a vrut Să-mi ia viaţa. dar mă iubesc Pe mine însumi. cealaltă. REGELE Laertes. s-ar întoarce-n arcu-mî. Mai mult încă : Iubeam pe tatăl tău . Dar pentru mine-s foarte cu temei. LAERTES Pare-a fi a$u. însăşi mama lui va spune 'Că nimeni alt n-a fost de vină.

Era-n zadar. Nimic nu-i tot mereu desăvîrşit . Cu-atît mai mult. Viteazul ăsta Părea un vrăjitor . să-l întrec. trebui Făcut atunci cînd vrem. Se schimbă. Iar ceea ce noi vrem să facem. Dar şi folositoare. LAERTES Ce mă-ntrebi ? REGELE Nu vreau să spun că pun la îndoiala Că l-ai iubit pe tatăl tău. E-într-adevăr podoaba Şi piatra nestemata-a-ntregii naţii. Desăvîrşirea-mpinsă prea departe Sortită-i morţii prin prea plinul ei. De cînd cu lipsa ta. LAERTES Care ni-i folosul ? REGELE Laert. LAERTES Şi zici. Şi-i tocmai cel mai ne-nsemnat în ochii-mk LAERTES Stăpîne. Din treaba asta. în pizma lui.. jocuri. de-o-ndemînare în care zice-se. că tot ce născoceam : Galopuri. garda. încît părea crescut Şi ca turnat pe el. REGELE Se şi potriveşte. salturi. De faţă cu Hamiet. Iar „trebuie" acesta este-asemeni Suspinului bolnav care te doare în clipa cînd răsufli. s-a tot vorbit. Hamlet. de faci aşa încît Să-ţi fiu unealtă. Că ai atîta măiestrie-n jocul Şi meşteşugul luptei. Din meritele-ţi toate laolaltă Pe-acesta numai ţi—1 invidiază. guri Şi cîte lucruri se găsesc pe lume. înfipt în şa. Ştia să-şi joace-atît de minunat Frumosu-i cal. Şi s-a jurat că-n ţară La el nu se găseşte spadasin Cu ochiul. Sînt două luni de cînd a fost pe-aci Un gentilom normand. Iar de-aceste spuse. care-i meritul acesta ? REGELE O panglică-n tichia tinereţii. Că nu mai are-alt dor şi altă rugă Decît să vii-napoi cît mai curînd. REGELE Ne-a spus ce crede despre tine. 284 2£5 LAERTES Pe viaţa mea. Dar ştiu Că dragostea se naşte-n timp şi văd 286 Din fel de fel de fapte cu temei Că timpu-i suflă-n focu-i şi-n scînteia-i.-i Lamord ! REGELE Chiar el ! LAERTES îl ştiu de mult. m-am războit cu ei.. era normand > REGELE Normand era. şovăie.. In chiar văpaia dragostei trăieşte Ceva pe care vremea-ncet îl stinge . tineretul Se-mbracă în veşmîntul cel uşor Al nepăsării. Iar „vrem" acesta.Stăpîne-am să te-ascult.. şi-agerimea-n stare Să-ţi stea-mpotrivă. mai ales La spadă-ncît a spus în gura mare C-ar fi nemaivăzut să fie vr'unul Să-ţi ţie piept. în potrivire Cu sănătatea şi-ncruntarea lor. Eu pe francezi I-am cunoscut. Dar să punem Pe rană degetul : Hamlet se-ntoarce. Eram atît De uluit. e-atît de-acrit. Un chip lipsit de suflet. Cu tine să se poată măsura.-ntîlneşte piedici La fel de multe cîte braţe. iubitu-l-ai pe tatăl tău ? Sau eşti doar o icoană a durerii. Nu numai în cuvinte ? . că n-ai pereche. cum cei vîrstnici poartă Samuru-ntunecat. Tu ce-ai de gînd să faci ca să te-arăţi Al tatălui tău fiu cu-adevărat. Sînt straşnici călăreţi.

Da. într-un sfîrşit Vom pune rămăşag pe capul vostru. Şi chiar de ni-i ruşine. O duseră. Hamlet întors aci. de vrei s-asculţi. Cu-ale ei podoabe cîmpeneşti Cu tot. Un rămăşag De mare preţ vom pune pe voi doi . nu are Să cerceteze spadele. REGELE Pentru-omor Altar pe lume nu-i ca să-l oprească Nici stăvili nu-s în faţa răzbunării. 289 19 — Teatru — Shakespeare Adio. şi-atunci Va fi uşor. E de ajuns o gură. umflmdu-se de ape. Atît deotrăvitoare-ncît de-nmoi în ea un ascuţiş. rege. Vorbele-mi de foc . Să cumpănim şi mijlocul şi clipa Prielnice ca să ne-atingem ţinta. Aşa ni-i dat. făcută de francez. La urmă. s-alung din mine slăbiciunea. De parcă se găsea în lumea ei Născută şi crescută chiar acolo. grele de-apă Au tras la fund în nămolos mormînt Pe biata fată. Dar. Ofelia. ca să poată Să fie-nlocuit la trebuinţă. eu voi fi gata Cu-o cupă anume. îşi are firea legile. asta-i : în focul luptei. închide-te o vreme-n casa. va şti că eşti în ţară. ca maestru al spadei. Ia stai. Să strălucească înc-o dat-atîta Şi faţă-n faţă-ajunşi. dar Fecioarele sfioase-i spun cervană — Acolo ea-ncercînd să se agate. îmi ung al spadei vîrf cu-acea unsoare. dragul meu Laert. Veşmintele-i. nebănuind nimic.LAERTES Să-i tai gîtul în timpul sfintei slujbe. Să vindece pe-un ins de-abia zgîriat. — Tu vei zori din răsputeri spre asta — Şi-o cere de băut. cînd veţi fi-nsetaţi. Ia să vedem. Ca faima ta. Cînta-ntre timp frînturi de cîntec Nedîndu-şi seama de răstrişte. ce s-a întîmplat ? REGINA Nenorocire una după alta. ea.) Regină scumpă. cu vreo scamatorie. Şi de-a scăpat de spada-ţi otrăvită. Mai bine nici să nu mai fi-ncercat. Noi treaba ne-am făcut-o. Mă duc Să plîng. Nu-s oblojeli pe lume-alcătuite Din ierbi de leac culese-n nopţi cu lună. sora ta s-a înecat. s-a-necat ? /echi Da. Mărinimos şi lăsător din fire. Laertes. Că greş de-om da şi sîntem luaţi la ochi. vălurile-i. S-anine ierburile-i împletite De ramurile plîngătoare. 288 LAERTES S-a înecat ? Cum ? Unde ? REGINA E lingă rîu o salcie plecată Ce frunza-i sură-n ape şi-oglindeşte. Hamlet. De-aceea s-ar cădea la planul nostru Să adăugăm un altul. De margarete şi de gălbinele Şi floarea roşie căreia păstorii îi zic c-un nume de ruşine. căzut-a-n rîul plin de lacrimi. Ce se-aude ? (Intră regina. Purtînd cununi ciudate de urzici. REGELE La treaba asta să ne mai gîndim. 287 S-alegi o sabie cu vîrful slobod Şi dintr-o lovitură măiestrită. Plăteşte-i ! LAERTES îi plătesc — şi pentru asta Voi unge spada mea cu o unsoare Pe vremuri cumpărată la un vraci. s-a-necat ! REGINA LAERTES Te plîng destule ape-acum. o vreme. LAERTES Vai mie. ca pe-o nimfă. smulsă de la cîntu-i Cel prea duios. Şi lacrimile mele-s de prisos. Voi face să fii ridicat în slăvi Cu el de faţă. Uşor apoi îl zgîrii şi e mort.-o creangă Vrăjmaşă ruptu-sa şi dintr-o dată. cînd dă de sînge. Dar asta nu putea să ţină mult.

Judecătorul a văzut cum stau lucrurile şi a găsit că trebuie s-o îngroape creştineşte. dulgherul şi meşterul de corăbii ? AL DOILEA GROPAR Cel care face spînzurători. ÎNTÎIUL GROPAR Cum se poate una ca asta? Doar dacă s-a înecat fără să vrea. vrînd-nevrînd.. meşterul de corăbii şi dulgherul ? . Aşa că tragem confuzia că s-a înecat de bună voie. AL DOILEA GROPAR Şi ce. Adam era boier de neam ? ÎNTÎIUL GROPAR A fost cel dintîi care a purtat arme ca nobilii. ÎNTÎIUL GROPAR Pe legea mea.) ACTUL V SCENA 1 La Elsinor. Bun !. dar în ce fel e bună ? E bună pentru cei care fac râu. Intră doi gropari cu bîrleţe. nu-şi scurtează viaţa. ÎNTÎIUL GROPAR Şi-o să mai aibă ea parte de întnormîntare creştinească. Prin clădirea lui se perindă chiriaşii cu miile. De nu le-ar stinge deznădejdea mea.. AL DOILEA GROPAR Vrei să ştii cum vine treaba ? Dacă n-ar fi fost femeie de neam mare. Hai. ÎNTÎIUL GROPAR Ce. acela nu-i vinovat de moartea sa. Aşa o fi. să-l urmam. Omu-i acolo ? Bun !. apărîndu-şi viaţa. AL DOILEA GROPAR Zi! 292 ÎNTÎIUL GROPAR Cine clădeşte mai trainic decît zidarul. n-ar fi îngropat-o în pămînt sfinţit.. 291 ÎNT1IUL GROPAR Stai să vezi ! Apa e aici. Ei au moştenit meseria lui Adam. dacă nu eşti în stare să-mi răspunzi la întrebare. AL DOILEA GROPAR ÎNTÎIUL GROPAR Mai degrabă şi-a făcut seama. sapa nu-i o armă ? Să te mai întreb ceva . Un cimitir. şi să duci la bun sfîrşit. AL DOILEA GROPAR Oare aşa sună legea ? ÎNTÎIUL GROPAR Păi sigur. spune-o fără înconjur.) REGELE Să-l urmărim.. AL DOILEA GROPAR Cine clădeşte mai trainic ca zidarul. în confuzie. îmi place că eşti deştept. eşti păgîn ? Cum tălmăceşti sfînta scriptură ? Scriptura spune că Adam săpa. spînzurătoarea ar fi bună şi pentru tine. Legea judecătorului de construcţie. mai caută. altcum nu se poate. dacă şi-a făcut seama singură ? AL DOILEA GROPAR Păi dacă-ţi spun eu ! Aşa că apucă-te de-i sapă groapa. (Ies... (Iese. va să zică nu s-a înecat singur. AL DOILEA GROPAR Ia ascultă cumetre. Anevoie Am potolit cumplita lui mînie Şi teamă mi-i că izbucneşte iar. De-aceea. muncitorul cu sapa şi groparul. ÎNTÎIUL GROPAR Că bine zici ! Ţi-e mai mare mila să vezi că cei sus-puşi pe lumea asta au mai mult drept să se înece sau să se spânzure decît bieţii creştini de rînd. Nici nu-i pe lume nobil mai de soi decît grădinarul.. Dar ce. Gertrudo. Hai ! Dă-mi lopata. Bagă la cap ! Dar dacă apa vine la el şi—1 îneacă. Şi o faptă are trei părţi : adică să înfăptuieşti. asta înseamnă. că el singur s-a dus.Ar izbucni să pîrjolească totul. Aci stă tot şiretlicul : dacă mă înec de bună voie. Bună-i spînzură-toarea. s-a întîmplat o faptă. să împlineşti. AL DOILEA GROPAR Cum asta ? Că n-avea arme de loc. Tu rău faci cînd spui că spînzurătoarea e mai trainic zidită decît biserica : în confuzie. Dacă omul merge spre apă şi se îneacă.

ÎNTÎIUL GROPAR Dar

spune o dată, fără glumă.

AL DOILEA GROPAR Iaca, acuma spun... ÎNTÎIUL GROPAR Ei? AL DOILEA GROPAR Zau ca nu pot !

(Intră Hamlet şi Horaţiu, care ranân la o parte.) ÎNTÎIUL GROPAR Nu-ţi mai frămînta creierii de pomană. Că măgarul îndărătnic tot nu-şi schimbă năravul dacă-l baţi. Cînd ţi-o mai pune cineva întrebarea asta, să-i spui că groparul. Locuinţele pe care le face el ţin pînă la judecata de apoi. Hai, du-te pîn' la cîrciumă de adă o cană de rachiu. (lese al doilea gropar.) 293 i INTÎIUL GROPAR (sapa şi cîntă) în tinereţe cînd iubeam, iubeam, Ce dulce în braţe strîngeam, Ce vremuri pline de folos, Cînd pe toate le întorceam pe dos. HAMLET Omul ăsta nu-şi dă seama ce face ? Cîntă în timp ce sapă un mormînt. HORAŢIO Obişnuinţa l-a făcut nepăsător. HAMLET Aşa e ! Mîna nemuncită e mai simţitoare. INTÎIUL GROPAR (cîntă) Dar bătrîneţea cu pas mic în gheara ei m-a înhăţat Şi sub pămînt m-a îngropat Ca pe un lucru de nimic. HAMLET Hîrca aceasta avea şi ea o limbă şi putea cînta. Şi cum o mai dă de-a rostogolul nemernicul cela, de parcă ar fi falca lui Cain, cel care a săvîrşit întîiul omor. Şi asta, de care îşi bate joc dobitocul, poate că o fi căpăţîna unui politician ; vreunul care era în stare să-l tragă pe sfoară şi pe bunul Dumnezeu.
HORAŢIO

Se prea poate, măria ta.
HAMLET

Sau al vreunui curtean, care se pricepea să zică : „Bine v-am găsit, scumpul meu stăpîn ! Cum vă mai merge, bunul meu stăpîn ?" Ar putea fi al seniorului cutare, care lăuda
294

calul seniorului cutare, cu gîndul că o să-i fie dăruit. Şi de ce nu ?
HORAŢIO

Fără îndoială, măria ta.
HAMLET

Chiar aşa e. Iar acum a luat-o în primire jupînul Vierme, scofîlcită şi lovită peste falcă de sapa unui gropar. Ce adîncă prefacere, dacă am fi noi destul de iscusiţi ca s-o vedem. Oare aceste oseminte nu au preţuit nimic atunci cînd au fost făcute, dacă ajungi să joci arşice cu ele ? Numai la gîndul ăsta, ale mele mă dor. INTÎIUL GROPAR Sapa şi hîrleţul, şi hîrleţul, Şi giulgiul... 0 groapă-n cimitir E de-ajuns pentru-aşa musafir. (Scoate la iveala o hîrcă.) HAMLET încă una ! De ce n-ar fi aceasta căpăţîna unui avocat ? Unde i-or fi acum vicleşugurile, chiţibuşurile, pricinile, cîşti-gurile, şi toată iscusinţa ? Cum de poate îndura ca ticălosul cela mojic să-l pocnească peste scăfîrlie ou lopata lui murdară şi nu-l dă în judecată pentru loviri şi răniri ? Hm ! Fîrtatul asta poate că era pe vremuri un mare cumpărător de pămîn-turi, cu zapise, ţidule, amenzi, privilegii şi garanţii. Cu atîta privilegiu s-a ales din toate privilegiile lui : capul lui care nu visa decît pămînturi, îi e plin cu pămînt. Oare martorii şi răsmartorii lui o să-i poată garanta din toată agonisita lui măcar atît cît ai întinde cîteva contracte ? Toate actele moşiilor sale ar încăpea cu greu în cutia asta. Şi sigur că nici chiar moştenitorul n-o să aibă parte de mai mult. Hai, ce zici ? HORAŢIO Nici o iotă mai mult, măria ta. HAMLET Oare nu se fac pergamentele din piele de oaie ?
295

HORATIO

Da stăpîne, ca şi din piele de viţel. HAMLET Oi şi viţei sînt cei ce-şi pun încrederea în ele. Am să vorbesc cu omul cela. A cui e groapa asta, prietene ? 1NTÎIUL GROPAR A mea, domnule. (cîntă) O groapă-n cimitir E de-ajuns pentru-ăst musafir. HAMLET Adevărat o fi a ta. Doar stai într-însa. ÎNTÎIUL GROPAR Dumneata stai deasupra, domnule, aşa că nu e a dumitaie. Cît despre mine, chiar dacă nu stau în ea, tot a mea e. HAMLET Stai în ea, fiindcă eşti în ea şi zici că e a ta. Doar e pentru morţi nu pentru cei vii. Aşa că minţi ! ÎNTÎIUL GROPAR Şi minciuna mea e vie, domnule, o să vie înapoi de la mine la dumneata. HAMLET Cine-i omul căruia îi sapi groapa ? ÎNTÎIUL GROPAR Nu-i nici un om. HAMLET Atunci, cine-i femeia ? ÎNTÎIUL GROPAR Nu-i nici o femeie.
296 HAMLET

Atunci, cine o să fie îngropat într-însa ? ÎNTÎIUL GROPAR Cineva care a fost femeie, domnule ; dar a răposat. Dumnezeu s-o odihnească. HAMLET încăpăţînat mai e hoţomanul ! Trebuie să-i vorbeşti ca din carte, altfel te omoară cu glumele lui în doi peri. Doamne, Horaţio, am băgat de seamă de trei ani încoace că vremea noastră s-a făcut atît de subţire, încît ţăranul se ţine în pas cu nobilul de la curte şi—1 calcă pe picioare. De cîtă vreme eşti gropar ? ÎNTÎIUL GROPAR Din toate zilele anului. Am început să sap în ziua. în care răposatul rege Hamlet l-a învins pe Fortinbras. Cît e de-atunci ?
HAMLET ÎNTÎIUL GROPAR

Nici atîta lucru mu ştii ? Orice nătărău ştie asta. Era în ziua cînd s-a născut Hamlet cel tînăr, cel care-i nebun şi lau trimis în Englitera. HAMLET Ce spui ? Şi de ce l-au trimis în Englitera ? ÎNTÎIUL GROPAR Ei, fiindcă era nebun ; acolo o să-i vină mintea la cap ; şi dacă nu-i vine, nu e nici o pagubă. De ce?
HAMLET ÎNTÎIUL GROPAR

Acolo n-o să se bage de seamă, fiindcă pe-acolo oamenii sint tot asa de nebuni ca el.
297

HAMLET Şi cum de-a înnebunit ? INTÎIUL GROPAR Se zice că într-un chip foarte ciudat. HAMLET Cum anume ? INTÎIUL GROPAR Păi... pierzîndu-şi minţile. HAMLET Dar de unde i-a venit nebunia ? INTÎIUL GROPAR De unde să-i vie ? De aici, din Danemarca. Am fost aci gropar, ca om în toată firea şi ca băiat tînăr, vreme de treizeci de ani. HAMLET Cît timp zace un om în pămînt, pînă ce putrezeşte ? ÎNTÎIUL GROPAR De ! Cînd nu e gata putrezit înainte de moarte — că. vedem în zilele noastre multe mortăciuni descarnate care abia de mai ţin pînă le bagi în pămînt — apoi trebuie să ţină vrea opt, nouă ani. Un tăbăcar ţine nouă ani. HAMLET De ce el mai mult decît altul ? ÎNTÎIUL GROPAR Apăi, domnule, pielea îi e aşa de argăsită de meseria lui, că nu primeşte apa multă vreme. Şi apa e prăpădul cel mai grozav pentru păcatele astea de hoituri. Uite o căpăţînă ! Căpăţîna aceasta a stat în pămînt douăzeci şi trei de ani.
HAMLET

A cui era ?

298

ÎNTÎIUL GROPAR A unui smintit de fecior de lele. A cui crezi ?

HAMLET Habar n-am.
ÎNTÎIUL GROPAR

Mînca-l-ar ciuma de zănatec i O dată mi-a turnat în cap o sticlă de vin de Rin. Hîrca asta, domnule, e a lui Yorick măscăriciul regelui. Asta? Chiar asta !
HAMLET ÎNTÎIUL GROPAR

HAMLET Dă-o încoace ! (Ia hîrca în mină.) Vai, bietul Yorick X L-am cunoscut, Horaţio. Era un om plin de haz şi de o minunată fantezie. De mii de ori m-a dus în cîrcă şi acum cît mi se îngrozeşte mintea ! îmi vine rău. Aci se deschideau buzele, pe care le-am sărutat de atîtea ori. Unde-ţi sînt poznele ?• Tumbele ? Cîntecele ? Sclipirile acelea de veselie, care stîrneau hohote^ la masă ? N-a mai rămas nici una, ca să-şi rîdă de strîmbătura ta de-acum ? Stai cu fălcile încleştate ? Du-te pînă în iatacul frumoasei doamne şi spune-i că, chiar de i-ar fi sulimanul de un deget de gros, tot aci o să ajungă. Fă-o să rîdă de gluma asta bună. Dar, te rog, Horaţio, spune-mi un lucru.
HORAŢIO

Ce anume, măria-ta ? HAMLET Crezi oare că Alexandru arăta îa fel în pămînt > HORAŢIO întocmai.
299

HAMLET Şi

tot aşa mirosea ? Puah ! (Pune jos tidva.) HORAŢIO Tot aşa, stăpîne. HAMLET La ce josnice întrebuinţări putem coborî, Horaţio ! Şi de ce n-am putea să căutăm cu închipuirea urma nobilei ţărîne a lui Alexandru, pîna ce o găsim astupînd o vrană de butoi?
HORAŢIO

Ar însemna să priveşti lucrurile într-un chip prea neobişnuit.
HAMLET

Nicidecum, pe legea mea. Poţi urmări asta, cu gîndul plin •de sfială şi ţinînd seama de ceea ce pare cu putinţă. Cam în felul acesta : Alexandru a murit, Alexandru a fost îngropat, Alexandru s-a prefăcut în ţărînă. Ţărîna e pămînt. Din pămînt facem lut. Şi cu lutul acesta în care s-a preschimbat el, ■de ce n-ar putea cineva să astupe un butoi cu bere ? Cezarul mort şi-ajuns niţel pămînt Azi umple-o bortă şi-apără de vînt. Ast pumn de lut, mai ieri a lumii fală, Cu viscolul se luptă-n tencuială ! Dar sst ! La o parte : vine regele. (Intră o procesiune de preoţi. Trupul Ofeliei purtat în sicriu deschis, urmat de Laertes şi de bocitoare. Regele, regina, suita lor etc.) HAMLET Regina, curtea. Cine-i dus la groapă Şi c-un tipic atît de mult trunchiat ? Pesemne răposatul şi-a pus singur, Cu mîna deznădejdii, capăt vieţii, Era un om de seamă. Să ne-ascundem, Şi să vedem. (Hamlet şi Horaţio se ascund.) 300
LAERTES Ce rugăciuni urmea2ă ?

HAMLET E Laertes. Un foarte vrednic tînăr. Să vedem. LAERTES Ce rugăciuni urmează ? 1NTIIUL GROPAR I s-a slujit atît cît s-a putut Căci moartea ei a dat de bănuit, Şi dacă n-ar fi fost porunca-naltă Ce-a-nfrînt canonul cel bisericesc, în groapă nesfinţită-ar fi fost pusă S-aştepte pîn' la trîmbiţa de-apoi. în loc de milostive rugăciuni, Pietriş, tăciuni şi cremeni ar fi fost Asupră-i aruncate. Iată însă Că feciorelmcele-i cununii I-au fost îngăduite şi tot astfel Podoabele-i de fată şi-nsoţirea Cu clopote la locul cel de veci. LAERTES Atît şi alt nimic ? ÎNTÎIUL PREOT Atîta tot. Ar fi să pîngărim sfinţita slujbă A morţilor, de i-am cmta prohodul Ca celor duşi cu sufletu-mpăcat. LAERTES Culcaţi-mi-o-n pămînt dacă-i aşa Şi din frumosu-i trup neprihănit Să crească viorele. Află-acum, Tu, preot

Reintră-n mohorîta lui tăcere. stăpîne ! (Ii despart. (Sare în mormint.nemilos. Hamlet. din gîtul meu. HAMLET (înaintînd) Dar cine-i cel ce-n marea lui durere Se vaită în ouvinte-atît de-umflate. vai. domnilor. spune-mi ce-ai de gînd să faci ? Să plîngi.. domnul meu. Ceva e-n mine totuşi de primejdie. Chiar zece mii de fraţi Şi n-ar iubi-o atît ca mine Ce-ai fi tu-n stare-a face pentru ea ? E. pe ce temei Te porţi cu mine-aşa ? Eu te-am iubit întotdeauna — ce folos — cînd Hercul . lasă-i să îşi prăvale Asupră-ne pogoane-ntregi. (Sare-n groapă. Şi-apoi mai blînd deeît o porumbiţă Cînd pun ei de aur ies din ou. Hamlet al Danemarcii. nici mînios. lăsaţi-l ! 303 HAMLET La naiba. Cel care-amestecă-n jelania lui Chiar stelele pribege şi le-opreşte Ca să-l asculte buimăcite ? Iată. LAERTES Năpastă întreită sa se-abată De zeci de ori pe blestematul cap A cărui faptă ucigaşă-a scos Din minţi gîndirea ta cea cumpătată ! O clipă încă. S-o mai ţin o dată-n braţe. să-şi ardă Mormanu nostru piscu-n soare.) LAERTES Dracul Să-ţi ieie sufletul. Sînt eu. să lupţi.. n-aruncaţi pămînt Asupră-i. Hamlet şi Laertes ies din groapă. REGINA Să lupţi.. TOŢI Dar. Că făr-a fi aprins. să te sfîşii ? Faci post ? Sau bei oţet ? înghiţi un crocodil ? Şi eu ! Sau vii să gemi ? Sau să mă-nfrunţi Sarmd în groapa-i ? Fii-ngropat de viu Cu ea cu tot : voi fi şi eu ! Şi dacă îndrugi de munţi. •Credeam s-aştern cu flori un pat de nuntă. REGINA O. Iar nu mormîntul tău. Jos mîna. -ncît Pe lîngă el. nu neg să pară Ossa. e chiar Ofelia ? REGINA (punîndu-i flori) Pllpînde flori pentru plăpînda floare : Rămîi cu bine. Iar dacă zbieri. HORAŢIO Fii liniştit. dar pentru ce ? HAMLET Eu o iubeam Pe Ofelia.) HAMLET Mă voi lupta cu el pentru acest lucru Cît timp din pleoape-am sa mai pot clipi.. (Se încaieră cu el) 302 HAMLET Ce strîmb te rogi.) Acum zvîrliţi pe mort şi viu ţărînă. 301 HAMLET Cum. ca sora mea LTn înger fi-va-n cer cînd ai să urli Tu-n iad. am să răcnesc şi eu ! REGINA Aceasta e curată nebunie. Şi-ai fi cuminte dacă ţi-ar fi teamă. fecioară blîndă. REGELE Despărţiţi-i. rogu-te. Ia-ţi mîna. nebun ! REGELE REGINA Pe Dumnezeu. Din şesu-acest un munte să-nălţaţi Mai sus ca Pelionul sau cerescul Şi-albastrul vîrf al muntelui Olimp. HAMLET Ascultă. Am nădăjduit Să fii a lui Hamlet al meu soţie. Aşa-l apucă şl—1 frămînt-o vreme.

fară-ntrebare Şi nici răgaz de a se spovedi. te rog. Ca orice om de stat. .) 304 SCENA 2 (O sală în castel. citeşte-o. Nesocotinţa ne slujeue bine Atunci cînd socotelile dau greş. (Horaţio iese. iată Mi-a fost din nou prielnic. „De vreme ce" iubirea care leagă Menită-i a-nflori . vai. Am în pungă Sigiliul tatei. cînd ei Se şi puseseră pe lucru. HORAŢIO Nu-ncape îndoială.) Laertes. Incît fără o clipă de zăbavă Nu. Semnez. e ţinut De-ndată ce-a văzut şi a citit Acest cuprins. HAMLET Sării din pat înfăşurat în manta-mi şi prin beznă Pe dibuite-i caut.-am rupt pecetea Cumplitei lor solii. Pe vremuri socoteam.) HAMLET Destul cu asta. o pun la loc. răbdare şi veghere. eu M-aşez şi ticluiesc un nou răvaş Şi-l scriu frumos. din asta mari foloase.El însuşi n-ar putea nimic : pisica Tot miorlăie. acum. nici măcar pentru-ascuţit securea — Să mi se taie capul.. lupta. Trecem la cealaltă. ia seama. 306 HORAŢIO Şi ce pecete pus-ai ? HAMLET Cerul. Cînd ai timp. HORAŢIO Cu putinţă-i ! HAMLET Porunca iat-o. Intră Hamlet şi Horaţio. pecetluiesc. după care-a fost Turnată şi pecetea Danemarcei. Dar pîn-atunci. Am tras. (Ies amîndoi. domnul meu. la moarte să-i trimită Pe-aducătorii lui. însoţeşte-I. A doua zi s-a dat Pe mare. (Iese. Grăbi-voi totul catre-un bun sfîrşit. Căci temerile m-au făcut să uit De buna-cuviinţă. Mă f rămîntam Ca ră2vrătiţii-n lanţurile lor. Mi-am îngăduit. iar pe seama mea Atîtea sperietori şi scîrnăvii. Şi nimeni n-a băgat de seamă pruncul C-a fost schimbat. cum că. iar cîinele tot muşcă. îndoi scrisoarea-asemeni celeilalte. ştii tot. Ţii minte-mprejurarea ? HORAŢIO Da. „de vreme ce" Sub spicele-mpletite ale păcii Unirea lor sortită-i veşniciei. Pe acest mormînt se cade să-nălţăm Un falnic monument spre pomenire. îi găsesc. ai răbdare. că-i de ruşine Să scrii frumos. stăpîne. Inşfac pachetul şi-n sfîrşit mă-ntorc La locul meu. şi deci m-am străduit Să uit ce-am învăţat — dar. Şi cîte altele „de vreme ce" De mare-nsemnătate. Curînd ne sună ceasul de odihna . HAMLET în mine se dădea un fel de luptă Ce somnul mi-alunga. „de vreme ce" Englezu-i este tributar supus . Şi-n ea găsit-am — Horaţio.) REGELE Fii bun. Nu uita Şi crede-n cele hotărîte-azi-noapte. Dar vrei acum să ştii ce-am mai făcut ? Cuprins într-o reţea de mîrşavii Pe care nici n-o bănuiam. că uneori. Ce-a urmat. Şi-ar trebui de-aicea să-nţelegern Că soarta ni-i de Dumnezeu croită. în chip pripit — şi fie lăudată Pripeala mea. Nu vrei să ştii cuprinsul celor scrise ? Stăpîne-ascult. regească mişelie — Poruncă straşnică şi împănată Cu fel de fel de argumente despre A Engliterii şi a Danemarcii 20 — Teatru — Shakespeare Prosperitate. Gertrudă dragă-ai grijă de-al tău fiu. HORAŢIO HAMLET O cerere fierbinte A regelui.. Oricît ne-am strădui s-o peticim. Horaţio.

HAMLET Nu. Vîntul bate de la OSRIC Adevărat. e păcat să-l cunoşti.. 300 OSRIC înălţimea voastră vorbeşte de el deosebit de fără greş. crede-mă. găsît-au.. HAMLET Ferice de tine . plînsul lui plin de-nfruntare M-a scos din minţi. însă-mi pare rău c-am fost Nestăpînit în faţa lui Laertes . (Hamlet îl pofteşte să-ţi pună pălăria. domnul meu. de. dar cum îţi spun. HORAŢIO Dar. pe legea mea .. singur. îi voi împărtăşi ceva din partea măriei sale. Dar. Pe cel ce-a stat între nădejdea mea Şi tron. e manualul şi harta nobleţei. în propriul meu chin eu văd icoana Durerii lui . parcă nici nu ştiu cum să spun. măria-sa m-a trimis să te înştiinţez că a pus o prinsoare mare pe capul înălţimii tale : iată despre ce e vorba. bunul meu stăpîn. stăpîne . este mare zăpuşeală. sau poate firea miazănoapte. e cam frig.. stăpîne. stăpîne. cerca-voi să-l îmbun.. mă simt mai bine aşa. HAMLET Smerite mulţumiri. atît e de veloce. deşi ştiu că disociindu-l exhaustiv. Cine vine ? (Intră Osric. un gentilom absolut. ce fel de rege-i ăsta ? HAMLET Nu crezi că sînt dator să pedepsesc Cu braţul meu pe cel ce-a omorît Pe regele-mi şi-a pîngărit pe mama. circumscrierea lui nu suferă nici o lacună de la dumneata . OSRIC Mulţumesc înălţimii tale dar e foarte cald. îl socotesc un suflet de mare esenţă . cu toată agerimea minţii mele. şi chiar dac-am face doar o schiţă. şi vezi în el compendiul a ceea ce în mod parţial ar trebui iă arate un gentilom. Laertes a sosit de curînd aici la curte. ' E vai de-un om mărunt prins între două Cumplite săbii ale-unor vrăjmaşi Puternici. OSRIC Scumpul meu stăpîn. şi-a-ntins o cursă vieţii mele Cu-atîta viclenie — nui drept oare ? Şi^n-aş fi bun de-osînda cea de veci Să las un vierme de-ăsta-n trupul meu Să roadă mai departe ? 307 20* HORAŢIO Curînd el va afla din Englitera Deznodămîntu-acestei întîmplări. îl cunoşti pe ţînţaruî ăsta ? HORAŢIO Nu. OSRIC Din cale-afară. e făcută pentru cap. e. HAMLET Dar semnificaţia. Nu-i am pe suflet. ca să vorbesc în mod sensibil despre el. HAMLET Domnul meu. HAMLET Şi totuşi. încît ca să-l formulăm adecvat. Tăcere. unicul semn al său 11 e oglinda . OSRIC Nu. HAMLET Am să ascult. Horaţio. şi de mare exterior . HAMLET Curînd va şti : răstimpul însă-al meu. foarte delicat în societate.) OSRIC Fii binevenită înălţimea ta întoarsă în Danemarca. plin de cele mai distinse detalii. domnul meu. într-adevăr.HORAŢIO Deci Guildenstern şi Rosencrantz. şi oricine i-ar călca pe urme doar umbra. frate. vălăul lui e la masa regelui. Ce-au căutat. Dar.. s-au dus ! HAMLET Ei. Şi-o viaţă de-om se curmă cît zici „unu". în concocţiunea lui e de asemenea preţ şi raritate. 308 mea. Dar în veridicitatea elogiului..) HAMLET Te rog din suflet. am tulbura matematica memoriei .. E un filfizon . Pune pălăria la locul ei. Are moşii multe şi foarte mănoase : o vită ajunsă stăpînă peste viţei. e stăpîn peste mari întinderi de noroaie. Crede-mă. pe legea mea ! înălţimea ta. dacă înălţimea ta îmi dă răgaz.. nu uita. au cerşit această slujbă . mi se pare că e zăpuşeală şi cald. e foarte frig.. domnul meu ? De ce să învăluim pe acest gentilom în răsuflarea noastră atît de grosolană ? .

am să mă aleg doar cu ruşinea şi cu loviturile date înainte. de teamă că m-aş lua cu el la întrecere. HAMLET Nu îndrăznesc să mărturisesc acest lucru. Şi pentru ce oare au fost „impuse". la drept vorbind. . afeturi pline de gingăşie şi de o concepţie cît se poate de originală. Trei dintre afeturi sînt într-adevăr de o bo gata fantezie. HAMLET Şi dacă răspund nu ? OSRIC Vream să zic. reiese că măiestria lui în această privinţă e fără pereche. stăpîne. cum zici domnia-ta. ca să înţelegi textul. Dar ca să cunoşti bine un om. 2ău. şase spade şi pumnale franceze cu tot ce le însoţeşte. împotriva a şase spade franceze cu tot ce le însoţeşte şi trei afeturi de o originalitate bine concepută.. nu prea mi-ar folosi la ceva. HAMLET Cuvmtul ar fi mai înrudit cu faptul.. dar fie. şi dacă acel gentilom se învoieşte şi regele îşi ţine rămăşagul. în totul demne de mînerele lor..OSRIC Stăpîne ? HORAŢIO Nu e oare cu putinţă să ne înţelegem într-altă limbă ? încearcă. stăpîne sînt agăţătorile. el nu te va întrece decît cu trei lovituri. domnul meu ? OSRIC Nu ignoraţi eminenţa lui Laertes în. toate vorbele aurite şi le-a cheltuit. HAMLET Domnul meu. adică : cingători. domnul meu ! HAMLET Ce rost are menţionarea acestui gentilom ? OSRIC A lui Laertes ? HORAŢIO I s-a şi golit punga . HAMLET Aş vrea sa ştii . iar de nu. să se aducă floretele. după cum am aflat. dacă înălţimea voastră binevoieşte a-i răspunde. lata rămăşagul francezului faţă de cel danez. cu voia măriei sale. de-mi va fi cu putinţă . HAMLET Ce numeşti domnia ta afeturi ? HORAŢIO Ştiam eu că o să fie nevoie să recurgeţi la note marginale. regele a pus rămăşag şase cai din Barbaria. OSRIC Mă recomand înălţimei tale cu tot devotamentul. domnul meu . mai departe ! Şase cai de Barbaria. dacă am purta la şold un tun.. Din imputaţia ce i-au făcut. înseamnă că te ştii pe tine însuţi. Pînă atunci. HAMLET A lui. împo* triva cărora Laertes a pus. e ceasul meu de odihnă . OSRIC Să transfer răspunsul acesta întocmai ? HAMLET întocmai.. Iar el s-a prins pe nouă lovituri din douăsprezece şi e gata să se înfăţişeze la o întrecere. da:ă ai şti. şi cu toate înfloriturile cerute de firea dumitale. HAMLET OSRIC HAMLET Atunci sînt două . Dar. OSRIC Afeturile. toate acestea ? 311 OSRIC Stăpîne.. domnul meu. OSRIC Ştiu că nu ignoraţi. a răspunde cu persoana înălţimii tale în această întrecere. îmi place mai mult „agăţători". am să-l cîştig. regele a pus rămăşag că într-o duzină de asalturi între înălţimea ta şi Laertes. Ei. 310 OSRIC Vreau să spun că e eminent în mînuitul armelor. Mai departe ? OSRIC Stăpîne. eu am să mă plimb acum prin sala asta . Ce armă mînuieşte ? Spada şi pumnalul. agăţători şi celelalte. şi iată că aşa s-a şi întîmplat.

Laertes. sînt şi eu. regina. Am să le ies înainte cînd vin încoace şi am să le spun că nu eşti gata. Şi- . Dacă. (Intră un curtean) CURTEANUL Stăpîne. care-i poartă de colo pînă colo. HORAŢIO Guguştiucul acesta fuge cu găoacea oului pe cap. Am să cîştig cu punctele care mi s-au dat înainte. HAMLET într-un ceas bun ! CURTEANUL Regina doreşte să-i spui cîteva vorbe prietenoase lui Laertes. că te-am jignit . Dar iartă-mă cum iartă-un gentilom. Atunci cînd nu mai este el. scos din minţi. Hamlet. domnul meu. tot o să sune o dată. Nu s-ar găsi nimeni altul care s-o facă. Şi dacă este-aşa. CURTEANUL Regele şi regina cu toată curtea se îndreaptă încoace.) HAMLET Iertare. acum sau mai tîrziu. De cînd a plecat el în Franţa. înainte de-a începe asaltul. mă iartă Că fără voie mi-am ucis un frate Zvîrlind săgeata pe deasupra casei. şi dacă n-o fi să fie altă dată. HORAŢIO Dacă mintea ta e împotrivă. Totuşi e un fel de presimţire. dacă e gata. 313 HORAŢIO Cum să nu. o spun deschis.(Ies. stăpîne. De faţă. Dacă mi-a sunat ceasul acum.) REGELE Te-apropie. Toţi cei de faţă ştiu Şi-ai auzit fără-ndoială Că sînt lovit de-o rătăcire grea. 312 HAMLET Asta făcea temenele şi sfîrcului înainte de a suge. HAMLET îmi dă povaţă bună. şi eu. numai să-mi fie tot de la îndemînă. Şi el şi mulţi alţii de o seamă cu el — cu care văd că se împăunează veacul nostru decăzut — prind doar tonul modei şi spoiala obiceiurilor de lume : un fel de spumă uşoară. HAMLET Nu prea cred. nu el jigneşte. Sfidez prevestirile. decît sminteală. ascult-o. Dar nu-i nimic. trebuie să fie acum . firea. seniori.) HAMLET Şi eu. (Intră regele. De vreme ce nu-ţi mai dai seama de cele ce laşii după tine. HAMLET E o prostie. sau dacă vrei o amînare. Bine face că se recomandă singur. Dar e de ajuns să sufli asupra lor şi băşicile de spumă se sparg. 314 Hamlet reneagă. nu vreau împăcare. măria-sa ţi-a trimis salutul său prin tînărul Osric. N-a fost. Dar nici nu-ţi închipui ce ciudat mă simt pe-aci pe la inimă. ciugulind părerile cele mai zvînturate. Cine-i deci de vină ? Sminteala lui. scumpul meu stăpîn. ce-ţi pasă dacă pleci mai curînd ? Fie ce-o fi. n-o să-mi sune altă dată. m-am pregătit într-una. Şi-n gîndul tău mărinimos. şi slujitorii cu spade etc. sărmanul. LAERTES Mi-e sufletu-mpăcat. care i-a adus răspunsul că-l aştepţi în această sală. Cît priveşte cinstea. domnul meu. Doreşte să afle dacă ţi-e voia să te iei acum la întrecere cu Laertes. El mă-ndemna La răzbunare. Hamlet jignit-a oare pe Laertes ? El ? Niciodată. (Regele pune mîna lui Laertes în mîna lui Hamlet. Mă ţin deoparte. Hamlet Jigneşte pe Laert. Ce-am făcut Şi ţi-a trezit brutal onoarea. HAMLET Sînt nestrămutat în hotărîrea mea : ea urmează bunul plac al regelui . HAMLET Ba de loc. Totul e să fii gata. Osric. cu toată curtea Mă lepăd de-orice rea precugetare. Căci nebunia e vrăjmaşul lui. de care s-ar tulbura poate o femeie. domniei tale. şi-această mînă Primeşte-o de la mine-n mîna ta. Nu moare nici măcar o vrabie fără ştirea Proniei. acum sau oricînd altă data. Hamlet e dintre cei jigniţi. HORAŢIO Ai să pierzi prinsoarea asta.

Voi daţi-mi cupele.) Atins din nou. Sînt la fel de lungi ? OSRIC Da. REGINA Dar vino să-ţi şterg faţa. Gata. LAERTES Să-ncepem iar. E drept. Hamlet. doamnă. . Hamlet îl atinge Sau de-o răspunde bine la a treia. sire .) Să-i daţi o cupă. Regina închină pentru biruinţa ta. Vorbească toba Trompetelor. întîi să isprăvim. 316 HAMLET Să-ncepem. Să văd şi alta. Cunoşti prinsoarea ? HAMLET Foarte bine. LAERTES HAMLET Voi fi unealta biruinţii tale. începeţi lupta.. Gertrudo ! REGINA Cu voia ta. V-am văzut. trompeta către tunuri :Şi tunurile către cer şi cerul Pămîntului. ţi-am dat înainte. judecători.) REGELE (aparte) E cupa cu venin. Laert fiind Şi mai maestru. E ne'ndoios atins. REGELE N-am teama. Ce zici ? LAERTES Atins. Şi dacă la întîia lovitură. Iar voi. Iar regele va bea în sănătatea-i Şi-n cupă un mărgăritar va pune Mai scump decît acela din coroana Purtată-n şir de patru regi danezi. LAERTES Stăpîne-ncepem HAMLET O dată ! LAERTES Nu! HAMLET Ce spun arbitrii ? OSRIC Atins. rîzi de mine ! HAMLET Nu. Fii sănătos ! (Sună trîmbiţele. Hamlet. 317 REGELE Cîştigă fiul nostru. Daţi-mi de băut. Laert. Să mi se dea O spadă. HAMLET Pune-mi-o deoparte . că regele acum Bea-n cinstea lui Hamlet. şi mie una. Pe lîngă neştiinţa mea. (Bea. Dar pînă-atunci Primesc şi cred în dragostea pe care Mi-o-mbii acum şi n-o dispreţuiesc. LAERTES Aceasta-i mult prea grea. ţi-o jui315 REGELE Osric. HAMLET îmi place asta. Salve de artilerie afară. domnul meu. stăpîne. vreau sa beau. Sau la a doua. Să tragă toate gurile de foc. REGELE Pe masă puneţi cupele cu vin. Ai părtinit în joc pe cel mai slab. HAMLET O clipă. nu. HAMLET Primesc cu drag şi voi lupta cu cinste-In acest asalt frăţesc. LAERTES Stăpîne. REGINA Şi-i gras. îndemînarea ta va străluci Ca steaua-n beznă. Nepoate Hamlet. HAMLET O. (Se luptă. dă spadele. bunul meu stăpîn. E prea tîrziu. Năframa mea-i aici.aştept ca meşteri vechi şi respectaţi Să-mi spună dacă f ost-au şi-n trecut Asemenea-mpăcări — ca să-mi păstrez Un nume nepătat. şi şterge-ţi tîmplele. luaţi bine seama. REGELE Staţi. am fost atins. bună doamnă ! REGELE Nu bea. al tău e Acest mărgăritar. cu atît mai viu. Tu ia-o. Nu cutez să beau. Da.

REGINA O. nu e-n ea mărgăritarul tău ?• Te du pe urma mamei ! (Regele moare. Ticăloşia-ntorsu-s-a-mpotriva-mi Şi zac aci... Horaţio. prin chiar trădarea mea. dar n-am să mă mai scol. în mîna ta-i unealta trădătoare Cu vîrful slobod şi-n venin muiată. Şi viaţă n-ai mai mult de-un sfert de ceas. O.) Unde e trădarea ? LAERTES Aicea e.. în încăierare îşi schimbă spadele şi Hamlet răneşte pe Laertes. Şi nici a ta. (Moare. Eu mor. otrava ! (7/ străpunge pe rege. Iar mama ta. mă tem. E cupa. . incestuos şi ucigaş Şi blestemat. Hamlet. 320 HAMLET Danez tu. la lucru. (Laertes cade.. din răsputeri : Te porţi.îl voi lovi.. ia seama ! (Laertes răneşte pe Hamlet. şi ea e otrăvită. te rog. regele e de vină. Ucis de drept. fost-am otrăvită. stăpîne ? OSRIC Laertes..) REGELE Opriţi-i ! Se-ntăiîtă. Tu. eşti mort . cupa. bea din fiertura as tar. HAMLET Te izbăvească cerul. hai. 319 HAMLET Dar ce e cu regina t REGELE A leşinat Văzîndu-i plini de sînge pe-amîndoi.) TOŢI Trădare! Trădare I REGELE Săriţi. Noi.) OSRIC I-c rău reginei ! HORAŢIO Sînt plini de sînge. HAMLET A nu ! Să începem iar. LAERTES E o dreaptă^ Răsplată. (Regina cade. Aşa-ţi par ? Hai ! LAERTES (Se luptă.). de parc-aş fi copil. Ah. dragul meu Hamlet. LAERTES Acum. Te urmez. rămîi cu bine. Hamlet. asupră-mi.) HAMLET O. nu ! e cupa. prieteni ! Nu-s decît rănit.) OSRIC Nimic. vrednicule Hamlet.. Cum îţi e. cum te simţi ? LAERTES Precum sitarul prins în lanţul său. 318 HAMLET Laertes. Şi-a tatei să nu cadă-asupra ta. unul altuia să ne iertăm. LAERTES Şi totuşi parcă-i Ceva-mpotriva cugetului meu. e pentru-a treia oară. Nu-i leac pe lume-n stare să te scape. LAERTES Sire-acum REGELE Nu cred. ce ticăloşie ! -Ncmdeţi poarta ! Trădare. Moartea mea. HAMLET Şi vîrfu-i otrăvit ! Atunci. Căci i-ai dat să bea otrava-Pe care-a pregătit-o însuşi el. de nici o parte. Dar luptă-te. nu mai pot. Vezi.

.. Veţi auzi de fapte sîngeroase Şi scîrnave şi nefireşti. Năpraznica otravă Gîndirea-mi covîrşeşte. de-ai doborît Atîţia principi. Voi cei sosiţi din Anglia. cîtă vreme totul Rămîne-o taină. el niciodată N-a dat poruncă pentru moartea lor. Ca nu cumva greşeli sau uneltiri Să se întîmple.) FORTINBRAS Vrem să vedem ce-a fost. Dacă m-ai purtat 21 .. HORAŢIO Nu crede asta niciodată. Dar cine să ne mulţumească ? HORAŢIO El. 322 FORTINBRAS Grămada asta strigă a măcel. Voi. sînt Mai mult un vechi roman decît danez: Mai e ceva pe fund. pe care Prilejul mă-nlesneşte să le cer.) HORAŢIO O mare inimă se f rînge-acum. Că Guildenstern şi Rosencrantz sînt morţi. eu mor. cu tobe. Şi glasul meu ce moare-i pentru el . Jur. Salut războinic solilor englezi. HAMLET Horaţio. vă spun. aici. (Moare. Iar glasul lui va cîntări mai greu. voi din Războiul cu Polonia. cel de-aici. HORAŢIO Ce-ai vrea să vezi ? O jale-adîncă. Prea tîrziu Sosim cu veştile din Englitera. de-o cursă-n care Căzut-au înşiri cei ce au întins-o. ce nume veşted Las după mine. Iar pentru cei ce nu cunosc povestea.. muţi martori. Trufaşă moarte. am de vorbit din parte-i. (Se aud un marş militar şi salve..Nefericită doamnă. Restu-i tăcere. FORTINBRAS Să-l ascultăm îndată. tu trăieşti. las' să fie-aşa . Dar Fortinbras. Cît minţile sînt încă răvăşite. Dar fiindc-aţi nimerit aci în toiul Acestei sîngeroase întîmplări. Lăsaţi-mă să spun cum s-a-ntîmplat. ca să-i spui povestea mea. dragul meu. Aşa să-i spui. Nu mai pot Trăi s-aud din Englitera veşti. Horaţio. la pămînt ? SOLUL Priveliştea-i de spaimă. fi-mi mie martor Şi vieţii mele.Teatru _ Shakespeare 321 Vreodată-n a ta inimă. blînde prinţ. de-aş avea Doar vreme — aspra moarte însă este Un temnicer ce nu ştie s-aştepte — V-aş spune. va fi alesul. întors cu biruinţa din Polonia. De inşi ucişi prin vicleşug şi silnic. ce-n tremur. Şi-urechea celui ce-ar fi vrut s-audă E surdă-acum la ştirea că porunca-i A fost adusă la îndeplinire. steaguri şi suită. noapte bună. Dar ce bat tobele tot mai aproape ? (Intră Fortinbras şi solii englezi. mor. care dă.. chiar viaţă de-ar avea Să-ţi poată mulţumi. şi cam ce a dus La aceste întîmplări. Ai celor petrecute. sau cumplită groază ? Te-opreşte-atunci şi nu mai căuta. cu o lovitură Atît de sîngeroasă. Aceste toate pot să le destănui Cu-adevărat. Palizi priviţi l-acest prăpăd. spre-a mă-ndreptaţi" în faţa celor ce s-ar îndoi.) Dar ce-i această larmă de război ? HORAŢIO E Fortinbras cel tînar. de-omoruri Nevrute şi de strîmbe judecăţi. Şi-n tot acest sfîrşit. Să cînte Un stol de îngeri spre odihna ta. o voi avea Horaţi©. HAMLET Bărbat eşti oare ? Dă-mi cupa. Dar astea toate-acum să lencheiem. în văzul lumii. Şi pe cei mari să-i adunăm s-asculte — Iar eu salut norocu-mi cu mîhnire . O. atunci Te mai lipseşte-un timp de fericire Şi-n lumea asta hîdă tu mai poartă-ţi Durerea. 323 21* Am drepturi vechi pe-acest regat. daţi poruncă Să fie aşezate-aceste leşuri Pe-un catafalc înalt. Las-o. HORAŢIO Şi eu. ce ospăţ găteşti în veşnicu-ţi celar.

Privelişti de-astea nu-şi au rostu-aci.FORTINBRÂS Patru căpitani Să-l poarte pe Hamlet ca pe-un ostaş Pe catafalc. Un rege mare dac-ar fi domnit . războinice saluturi Şi muzicile ostăşeşti să cînte Spre-a lui cinstire. Potrivite-n bătălii. sînt sigur. Se aud salve de artilerie. luînd trupurile. comandaţi foc. Să mergem . El ar fi fost.) . Luaţi morţii. în calea lui. (Marş funebru. Ies toţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful