P. 1
Organe de Masini Si Mecanisme-Vol1

Organe de Masini Si Mecanisme-Vol1

|Views: 87|Likes:

More info:

Published by: Andrei Și Andra Zvîncă on May 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/02/2011

pdf

text

original

Sections

  • 1.1 Element cinematic
  • 1.2 Cuplă cinematică
  • 1.3 Lanţ cinematic
  • 1.4 Mecanism
  • 1.5 Analiza structurală a mecanismelor plane
  • 1.5.1 Transformarea mecanismelor
  • 1.5.2 Principiul formării mecanismelor plane
  • 2.1 Materiale utilizate în construcţia de maşini
  • 2.1.1 Clasificarea materialelor şi domenii de utilizare
  • 2.1.2 Criterii de alegere a materialelor
  • 2.1.3 Comportarea materialelor la solicitări statice
  • 2.1.4 Comportarea materialelor la solicitări variabile
  • 2.2 Calculul de rezistenţă al organelor de maşini
  • 2.2.1 Siguranţa la tensiuni limită (critice)
  • 2.2.2 Calculul de rezistenţă la solicitări statice
  • 2.2.3 Calculul de rezistenţă la solicitări variabile
  • 2.3 Noţiuni de tribologie
  • 2.3.1 Frecare, ungere, uzură
  • 3.1 Generalităţi
  • 3.2 Asamblări demontabile
  • 3.2.1 Asamblări filetate
  • 3.2.2 Asamblări cu pene
  • 3.2.2.1 Clasificare
  • 3.2.2.2 Pene longitudinale înclinate
  • 3.2.2.3. Pene longitudinale paralele
  • 3.2.3 Asamblări prin caneluri
  • 3.2.4 Asamblări cu ştifturi
  • 3.2.5 Asamblări prin strângere directă
  • 3.2.7 Asamblări prin strângere pe con cu şurub

VIORICA CONSTANTIN

VASILE PALADE

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME
VOLUMUL I

EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “Dunărea de Jos” Galaţi

Viorica CONSTANTIN

Vasile PALADE

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME

Colecţia Ştiinţe inginereşti

Prezenta lucrare face o simbioză între mecanisme şi părţile componente ale acestora – organele de maşini, reţinând din partea de mecanisme numai elementele necesare înţelegerii funcţionării şi proiectării maşinilor. Organe de maşini şi mecanisme este o disciplină de cultură tehnică generală cu caracter tehnic şi aplicativ care are ca scop studierea elementelor componente ale maşinilor şi mecanismelor, cu luarea în consideraţie a legăturilor şi interdependenţei dintre ele, a satisfacerii rolului funcţional, al siguranţei în exploatare şi al cerinţelor de execuţie şi montaj, în vederea stabilirii factorilor caracteristici ai fiecărui organ de maşină. Această disciplină contribuie la formarea orizontului tehnic şi interdisciplinar al viitorului specialist, la deprinderea lui cu metodele inginereşti ştiinţifice de abordare şi soluţionare a problemelor din construcţia de maşini. Lucrarea se adresează tuturor studenţilor secţiilor cu profil tehnic, proiectanţilor şi inginerilor din exploatare. Materialul este concis, explicit şi prezintă toate elementele necesare înţelegerii unei proiectări corecte.

ISBN 973-627-164-1

VIORICA CONSTANTIN VASILE PALADE ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME VOLUMUL I Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”.Galaţi. 2004 .

ugal.ro .ing.UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE MECANICĂ Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” Galaţi Este acreditată de CNCSIS Control ştiinţific: Prof. Galaţi.dr. Tehnoredactare computerizată ing. 2004 ISBN 973-627-164-1 www.ro editura @ugal.editura. Vasile PALADE Grafica: Elena ZOTA Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”.univ. Constantin Fălticeanu .

hidraulice. prin aceasta realizându-se: . .). în cazul motoarelor (motoare termice. . maşini textile. Atât maşinile cât şi mecanismele sunt constituite din părţi elementare cu funcţii distincte denumite organe de maşini (şuruburi.organe de maşină de uz general (şuruburi. în cazul generatoarelor (generatoare electrice. Maşina energetică transformă o formă de energie disponibilă în energia mecanică necesară acţionării maşinii de lucru. Maşina de lucru transformă energia mecanică in lucru util. de construcţie). .înlocuirea activităţii intelectuale a omului – maşinile cibernetice. Organele de maşini se împart în: .schimbarea poziţiei obiectului – maşinile de ridicat şi transportat. pneumatice). cuţite de foarfeci. agricole. Mecanismele sunt părţi componente ale maşinilor servind la transmiterea mişcării sau la transformarea ei în altă mişcare necesară. alcătuită dintr-un complex de corpuri materiale cu mişcări relative determinate. Legătura între maşina energetică şi maşina de lucru se poate face direct sau prin mecanisme denumite transmisii (mecanice.).). pneumatice. pneumatice etc.controlarea activităţilor altor maşini – maşinile de conducere şi control. hidraulice. .INTRODUCERE Maşina este creaţia tehnică a omului.) sau transformă energia mecanică în alt tip de energie.). rotoare de turbine etc. electrice etc. roţi.organe de maşină speciale (valţuri de laminoare. ce pot fi studiate. proiectate şi executate independent. arbori etc.schimbarea formei şi dimensiunilor obiectului – maşinile tehnologice (maşini unelte. hidraulice. servind la transformarea unei forme de energie în lucru mecanic (maşina de lucru) sau la transformarea unei forme de energie în altă formă de energie (maşina energetică). electrice. arbori etc. .

uzură 2.1 Clasificarea materialelor şi domenii de utilizare 2.3 Calculul presiunii de contact în cazul contactelor concentrate 2.1 Element cinematic 1.3.3 Comportarea materialelor la solicitări statice 2.1.2.3.1.1 Asamblări filetate 3. ASAMBLĂRI 3.3 Lanţ cinematic 1.3.2.2.5 Frecarea în cuplele cinematice 3. ELEMENTE GENERALE CE STAU LA BAZA PROIECTĂRII ORGANELOR DE MAŞINI 2.3 Noţiuni de tribologie 2.2 Clasificarea contactelor 2.1 Frecare. ungere.4 Calculul presiunii de contact şi a pierderilor de energie în cazul contactelor de suprafaţă 2.2 Principiul formării mecanismelor plane 2.2.2 Cuplă cinematică 1.2 Asamblări cu pene 3.2 Criterii de alegere a materialelor 2.4 Mecanism 1.3 Calculul de rezistenţă la solicitări variabile 2.1.2 Calculul de rezistenţă la solicitări statice 2.4 Comportarea materialelor la solicitări variabile 2.CUPRINS INTRODUCERE 1.2 Asamblări demontabile 3.3.1 Materiale utilizate în construcţia de maşini 2.5 Analiza structurală a mecanismelor plane 1.1 Transformarea mecanismelor 1. STRUCTURA MECANISMELOR 1.1.2.2.5.3.1 Clasificare 7 9 9 10 13 15 20 20 21 25 25 25 31 32 35 42 42 43 43 46 46 51 51 55 55 60 60 63 63 88 88 .1 Siguranţa la tensiuni limită 2.2 Calculul de rezistenţă al organelor de maşini 2.1 Generalităţi 3.5.2.

caracteristici 3.6 Transmisii prin curele dinţate 4. TRANSMISII PRIN CURELE ŞI LANŢURI 4.1. VARIATOARE DE TURAŢIE 5. clasificare.3 Forţe şi tensiuni în ramurile curelei 4.2.8.1.2.8.1 Transmisii prin roţi de fricţiune 5.8.2.8.2.3 Exemple de calcul a sudurilor 4.1 Noţiuni generale 5.5 Transmisii prin curele trapezoidale 4.1.2 Principii de calcul 3.2 Variatoare de turaţie 5.4 Asamblări cu ştifturi 3.3.3.1 Noţiuni generale 5.2.2.2.3 Arcul cu foi 3.2.3.2.ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME 3.2 Transmisii prin lanţuri 4.2.3 Pene longitudinale paralele 3.3 Asamblări cu caneluri 3.4 Calculul curelelor late 4.1.2 Arcul elicoidal 3.2 Pene longitudinale înclinate 3.2 Elemente geometrice şi cinematice 4.8.1.1 Generalităţi.8 Asamblări elastice 3.2.1 Noţiuni generale 4.7 Asamblări cu strângere pe con cu şurub 3.2 Elemente de calcul 5.5 Arcul bară de torsiune 3.2 Tipuri de variatoare de turaţie BIBLIOGRAFIE 89 91 92 94 97 102 104 105 105 113 116 122 124 125 125 128 130 136 136 136 138 139 144 145 150 154 154 156 158 161 161 161 164 165 165 166 170 .4 Arcul spirală plană 3.1.5 Asamblări prin strângere directă 3. TRANSMISII PRIN ROŢI DE FRICTIUNE.1 Transmisii prin curele 4.2.2 Elemente geometrice şi cinematice 4.3 Asamblări nedemontabile prin sudare 3.2.2.1 Noţiuni generale 4.1 Rol. clasificare 3.1.2.1.2.2.6 Asamblări cu clemă 3.2.2.2.3 Elemente de calcul 5.

.elemente flexibile (cabluri.1. manivela.elemente rigide (fig.) sunt sinonime. roata dinţată. lanţuri). : pistonul. biela.1 asamblate între ele astfel ca ansamblul obţinut să constituie un rigid (ex. 1.1a) – considerate nedeformabile. cama. folosite pentru .1 Element cinematic Elementul cinematic este un corp material component al mecanismului care atunci când este mobil. are rolul de a permite transmiterea mişcării şi a forţei.Capitolul 1 STRUCTURA MECANISMELOR 1. biela unui motor reprezintă un singur element cinematic deşi este formată din mai multe piese componente). cureaua etc. Elementele cinematice se clasifică după următoarele criterii: a) După natura fizică: . formate dintr-o singură piesă (organ de maşină) sau mai multe organe de maşină Fig. curele. In teoria mecanismelor noţiunile de element cinematic şi organ de maşină (ex.

1. .1c.1 Clasificarea cuplelor cinematice a) Din punct de vedere structural cuplele cinematice se împart în cinci clase după numărul gradelor de libertate interzise de cuplă. poziţia unui corp în raport cu un sistem de referinţă. Gradul de libertate reprezintă numărul parametrilor scalari independenţi necesari pentru a determina.1. .10 Organe de maşini şi mecanisme transmiterea la distanţă a mişcării şi implicit a puterii mecanice (fig. Un corp liber în spaţiu are 6 grade de libertate ce corespund . uleiul la prese de puteri mari) . 1. Legătura se poate realiza continuu sau periodic şi are loc pe o suprafaţă.elemente conducătoare – elemente mobile cu legi de mişcare cunoscute.elemente conduse – elemente mobile a căror legi de mişcare depind de legea de mişcare a elementului conducător. 1. la un moment dat.1.elemente lichide (apa la pompe şi prese hidraulice. . b) După rangul lor: Prin rang (notat cu j) se înţelege numărul legăturilor pe care un element cinematic le are cu elementele vecine.2 Cuplă cinematică Cupla cinematică reprezintă legătura mobilă.elemente simple (j≤2) din categoria cărora fac parte elementele monare (j=1) şi cele binare (j=2).1b). realizată în scopul limitării libertăţilor de mişcare relative dintre acestea şi transmiterii mişcării de la un element la altul. directă dintre două elemente cinematice.elemente complexe (j>2) din categoria cărora fac parte elementele ternare (j=3) şi polinare (j>3). linie sau punct. .2.elemente electrice (câmpul electromagnetic) – fig. c) După legea de mişcare: .elemente gazoase (aerul comprimat utilizat la uneltele pneumatice) – fig. . .1d.

f.3g. e. j.cuple cinematice de clasa III-a (fig. h.2 ( 0 ≤ L ≤ 6 ) şi cu m numărul mişcărilor anulate de cuplă ( 1 ≤ m ≤ 5 ).3a) notate cu C1 şi care suprimă elementelor un grad de libertate (m=1).1.1. .cuple cinematice de clasa I (fig. g. f) notate cu C3 si la care m=3.3d. rezultă relaţia: L = 6−m (1. (fig. la care contactul se realizează pe o suprafaţă (fig.1.3i.3b.cuple cinematice de clasa IV-a (fig.1. 1.1.1. i. . . Dacă se notează cu L numărul gradelor de libertate pe care cupla cinematică le permite elementelor ei Fig.cuple cinematice inferioare.1.1) Clasa cuplei cinematice este dată de numărul mişcărilor anulate m.cuple cinematice de clasa II-a (fig.2) Cele 6 libertăţi de mişcare pot fi limitate introducând anumite condiţii de legătură care pot suprima mişcarea într-o direcţie sau pot impune o relaţie între mărimile unor componente ale translaţiei şi rotaţiei instantanee.1.1. Oy. c) notate cu C2 şi la care m=2. b) Din punct de vedere geometric (după natura contactului dintre elemente) se disting: .cuple cinematice de clasa V-a (de rotaţie fig. .3d. de translaţie fig. Oz ale vectorului translaţie v şi a vectorului de rotaţie instantanee ω ale mişcării sale. h) notate cu C4 şi la care m=4. Ţinând cont de aceste considerente se disting următoarele tipuri de cuple cinematice: . k).Structura mecanismelor 11 componentelor pe cele trei axe Ox. e.3j şi cupla şurub-piuliţă fig. .3k) notate cu C5 şi la care m=5.

3f.3b. c) sau într-un punct (fig. j). h. . la care contactul se face pe o linie (fig.3 c) Din punct de vedere cinematic cuplele cinematice se împart in: . g. Fig.1.3a).cuple cinematice superioare. i.cuple cinematice plane care permit elementelor mişcări într-un singur plan sau în plane paralele (fig.1. 1.12 Organe de maşini şi mecanisme .1.

Cuplele cinematice se reprezintă grafic prin semne convenţionale (fig. . care au în componenţa lor cel puţin un element de rang j ≥ 3 (fig.3.cuple cinematice deschise. g. h. k). .4a.1. .Structura mecanismelor 13 . d. e). b.se fixează unul din elementele cuplei. Aceasta este o cuplă cinematică spaţială. . .1.4d. j.1. e. folosirea lui în tehnică este posibilă numai după ce i s-a fixat unul din elemente. constituite din elemente de rang j ≤ 2 (fig.1. deschisă. c.3b. 1. superioară.cuple cinematice spaţiale.3) 1. e. d) Din punct de vedere constructiv se disting: .lanţuri cinematice deschise (fig.cuple cinematice închise. care permit mişcarea în spaţiu a elementelor (fig. Pentru stabilirea clasei unei cuple cinematice se procedează în felul următor: . b. Clasa cuplei cinematice va fi dată de numărul mişcărilor anulate. f). f).3a.3 Lanţ cinematic Lanţul cinematic reprezintă un ansamblu de elemente mobile legate între ele prin cuple cinematice de diferite clase. b. la care contactul dintre elemente se asigură printr-o ghidare permanentă (fig.4c). d.1.1 Clasificarea lanţurilor cinematice a) După rangul elementelor componente: .lanţuri cinematice complexe. de clasa I. i. deoarece m = 1 ). b) După formă: .1. c.3a. în fig. c.4a. f).se ataşează celuilalt element un sistem triortogonal de axe Oxyz şi i se studiază posibilităţile de mişcare.lanţuri simple. la care contactul dintre elemente se asigură prin forţă (fig.1.lanţuri cinematice închise (fig.3a este reprezentată o sferă pe un plan.1. d.1. Toate elementele lanţului fiind mobile. m (ex. e).

2.4 . c. 1. 5 (1.lanţuri cinematice plane.4e. …5).1.lanţuri cinematice spaţiale.1.2) Pentru un lanţ cinematic cu mişcare plană rezultă: L = 3e − sau m=4 ∑ (m − 3) ⋅ Cm . f).3.4a. Gradul de libertate al unui astfel de lanţ cinematic se obţine scăzând din numărul total al mişcărilor celor e elemente considerate libere în spaţiu.3) L = 3e − 2C5 − C4 . 1. la care cel puţin un singur element are o mişcare într-un plan diferit de al celorlalte elemente (fig. ale căror elemente au mişcări într-un singur plan sau în plane paralele (fig. Se consideră că în structura unui lanţ cinematic intră e elemente cinematice şi Cm cuple cinematice de clasa m (m=1.2 Formula structurală a lanţurilor cinematice Gradul de libertate al unui lanţ cinematic este dat de numărul gradelor de libertate ale elementelor componente. b. d). adică: L = 6e − ∑ m ⋅ Cm m=1 5 (1. numărul total de restricţii de mişcare introdu-se de Cm cuple cinematice. Fig.14 Organe de maşini şi mecanisme c) După felul mişcării elementelor: .

.mecanisme hidraulice.1. . . care are proprietatea că pentru o mişcare dată unuia sau mai multor elemente în raport cu elementul fix. Se spune astfel că mecanismul este desmodrom.cu pârghii (fig.Structura mecanismelor 15 1. cu un element fix (sau presupus fix). b) După varianta constructivă: . 1. b.mecanisme mecanice .mecanisme electrice.mecanisme spaţiale. e). .cu roţi (fig.1. g).mecanisme plane (fig.1.1.cu came (fig.4 Mecanism Mecanismul este un lanţ cinematic închis.mecanisme pneumatice.5d. . 1. toate celelalte elemente au mişcări univoc determinate.cu elemente flexibile. Fig.5 .4.5f. .5).5a.1 Clasificarea mecanismelor a) După posibilităţile de mişcare ale elementelor: . . c).

5) devine: M = 3n − ∑ (m − 3) ⋅ Cm = 3n − 2C5 − C4 m=1 3 (1.mecanisme de prindere. 1.5) Pentru mecanismele plane relaţia (1. .6) Determinarea gradului de mobilitate al unui mecanism este o operaţie obligatorie deoarece valoarea sa arată dacă mecanismul .mecanisme electronice. .mecanisme de reglare.mecanisme de cuplare.numărul de elemente mobile). când un element al acestuia este fix. rezultă că din numărul total de elemente e se scade unul. Prin grad de mobilitate al unui mecanism se înţelege numărul posibilităţilor sale de mişcare sau al gradelor de libertate ale elementelor mobile în raport cu elementul fix. rezultă: M = 6n − ∑ m ⋅ C m m=1 5 (1. .2) devine: M = 6(e − 1) − ∑ m ⋅ Cm m=1 5 (1. . .4.mecanisme de inversare.mecanisme de blocare.mecanisme de oprire-pornire etc.4) Dacă se notează e − 1 = n (n .mecanisme de frânare. Unul din elementele lanţului cinematic al mecanismului fiind fix.16 Organe de maşini şi mecanisme . . .mecanisme de acţionare. . c) După destinaţie: .2 Grad de mobilitate Deoarece mecanismul este un caz particular al lanţului cinematic. se va introduce noţiunea de grad de mobilitate în loc de grad de libertate. Relaţia (1.mecanisme de strângere.

C4 = 0 M = 3⋅3 − 2⋅ 4 − 0 =1 b) Elemente cu mişcare de prisos In general acest rol este îndeplinit de role. 1. pot interveni uneori elemente şi cuple care nu au influenţă asupra mişcării celorlalte elemente. C5 = 4 (Ao.1. C5 = 6 (Ao. elementele cinematice pasive împreună cu cuplele aferente se exclud din calcul.3 Excepţii în determinarea gradului de mobilitate In structura mecanismelor. împreună cu cupla de rotaţie proprie.7 . prin înlocuirea frecării de alunecare cu frecarea de rostogolire.1. Bo. A. D). C4 = 0 M = 3⋅ 4 − 2⋅6 − 0 = 0 Corect: n = 3.7). rola 2 se poate roti în jurul axei sale fără a influenţa caracterul mişcării mecanismului. pe lângă elementele şi cuplele cinematice care stabilesc caracterul mişcării. a) Elementele cinematice pasive îndeplinesc un triplu rol si anume: consolidează mecanismul. B. C. La stabilirea gradului de mobilitate al unui astfel de mecanism elementele cinematice cu mişcare de prisos.4. M = 3n − 2C5 − C4 Greşit: n = 4. la mecanismul cu camă şi tachet cu rolă (fig. uşurează trecerea prin poziţiile extreme şi evită rigidizarea sa temporară sau inversarea mişcării.6).Structura mecanismelor 17 funcţionează (M > 0) sau nu (M ≤ 0) şi indică numărul elementelor conducătoare necesare îndeplinirii condiţiei de desmodromie.6 Fig. 1. Astfel. A. 1. Exemplu: Mecanismul patrulater consolidat (fig. B. se exclud din calcul. Bo). Fig. La stabilirea gradului de mobilitate al unui mecanism. care sunt introduse în construcţia mecanismelor cu scopul de a micşora frecarea.

C4 = 1(1-3) M = 3⋅ 2 − 2 ⋅ 2 −1 = 1 c) Cuple cinematice pasive au rol de a consolida construcţia mecanismelor şi nu introduc condiţii suplimentare de legătură faţă de cuplele existente. B’). La stabilirea gradului de mobilitate acestea se exclud din calcul. C4 = 0 . B). 1.8 Exemplu: Mecanismul cardanic (fig. C5 = 3 (0-1. O cuplă multiplă este echivalentă cu „ p ” cuple simple. A. Prezenţa lor este impusă de necesitatea consolidării construcţiei. O1. A’. Fig. C5 = 4 (O. M = 3⋅3 − 2⋅ 4 =1 d) Articulaţii multiple Cupla de rotaţie ce leagă mai mult de două elemente cinematice se numeşte cuplă de rotaţie multiplă. fără a se perturba caracterul mişcării.8) M = 3n − 2C5 − C4 Greşit: n = 3. M = 3n − 2C5 − C4 Greşit: n = 3. C5 = 6(O.18 Organe de maşini şi mecanisme Din punct de vedere cinematic rola poate fi îndepărtă sau rigidizată. A. 3-4). C4 = 0 M = 3 ⋅ 3 − 2 ⋅ 6 = −3 Corect: n = 3. . O1.1. 2-3. C4 = 1(1-2) M = 3⋅3 − 2 ⋅3 −1 = 2 Corect: n = 2 (se elimină rola 2). B. 3-4). C5 = 2(0-1.

9 In fig.1.Structura mecanismelor 19 p = i −1 (1. duble (b) şi triple (c). In aceste cazuri se pot face transformări structurale care nu influenţează Fig. 1.7) unde i reprezintă numărul elementelor cinematice incidente în cuplă. M = 3n − 2C5 − C4 Greşit: n = 5.1.11b).1. C5 = 6. Fig.1.11c cupla cinematică din B . La stabilirea gradului de mobilitate al unui mecanism cuplele multiple vor fi transformate mai întâi în cuple simple şi apoi considerate în calculul mobilităţii mecanismului. In fig.9 se arată reprezentarea articulaţiilor simple (a). C4 = 0 M = 3⋅5 − 2⋅7 =1 e) Sunt situaţii în care numărul Fig. C4 = 0. C5 = 7 (în B sunt 2 cuple C5) .10 cuplelor nu este evident (fig.1.10).11a). Exemplu: Mecanismul concasorului cu fălci (fig. 1. M = 3⋅5 − 2 ⋅6 = 3 Corect: n = 5.11 mobilitatea mecanismului (fig.1.

12) format din cama 1 şi profilul 2 aflate în contact în punctul A printr-o cuplă superioară C4. de rotaţie şi de translaţie (cuple inferioare). Se unesc cele două cuple C5 printr-un element cinematic 3′ apoi .5 Analiza structurală a mecanismelor plane 1. (1. rezultă: M = 3n − 2C5 − C 4 = 3( n + n′) − 2(C5 + C5′ ) .20 Organe de maşini şi mecanisme deşi este de clasa a treia (articulaţie sferică) se va lua în calculul gradului de mobilitate ca o cuplă de clasa cinci. precum şi cuple superioare de clasa a patra la care contactul este punctiform în plan. Pentru facilitarea analizei cinematice şi dinamice cuplele superioare C4 se pot transforma în cuple inferioare C5. intră elemente şi cuple cinematice de clasa cinci. gradul de mobilitate al mecanismului trebuie să rămână neschimbat. Aceasta deoarece cupla B are restricţii comune de mişcare cu celelalte cuple. adică: ′ 3n′ + C4 . Pentru aflarea mecanismului înlocuitor se procedează astfel: în punctul de contact A se duce normala comună n-n pe care se determină cele două centre de curbură O1 şi O2 în care se plasează cele două cuple de rotaţie. iar legea de mişcare a elementului conducător să nu se modifice.5.8) Rezultă că o cuplă superioară C4 se poate înlocui cel mai simplu cu un element cinematic şi două cuple C5. Se consideră un mecanism (fig. 1. Pentru realizarea acestui lucru.1. 3n′ − 2C5′ + C4 = 0 . C5 = 2 Soluţia cea mai simplă pentru această ecuaţie este: ' n′ = 1 si C5 = 2 (pentru C4 = 1).1 Transformarea mecanismelor In structura mecanismelor plane. Dacă se notează cu n’ si ' C5 numărul elementelor şi respectiv cuplele cinematice nou apărute după înlocuirea celor de clasa a patra.

Dacă unul din profiluri este o dreaptă (fig. Pe aceasta bază s-a format principiul lui Assur care fundamentează clasificarea structurală a mecanismelor: orice mecanism poate fi format prin legarea succesivă la elementul conducător (sau elementele conducătoare) şi la elementul fix a grupelor structurale.12 Fig. Prin grupă structurală se înţelege un lanţ cinematic cu grad de libertate zero. se procedează Fig.Structura mecanismelor 21 acest element se uneşte cu restul mecanismului ( 1′ şi 2′ ) obţinându-se mecanismul înlocuitor. gradul de mobilitate.13). după echivalarea cuplelor cinematice superioare. numai că în locul cuplei de rotaţie. 1. Deoarece mobilitatea grupei structurale este nulă. se calculează cu relaţia: (1. se va folosi o cuplă de translaţie cu direcţia de mişcare perpendiculară pe normala n-n.9) M = 3n − 2C5 . 1.1. mecanismul echivalent este valabil numai pentru o poziţie dată a elementului conducător.2 Principiul formării mecanismelor plane Studiul cinematic al mecanismelor impune adoptarea unui criteriu unitar de clasificare structurală având la bază noţiunea de grupă structurală sau cinematică. 1. In cazul mecanismelor plane.5. care ar trebui plasată la infinit pe direcţia normalei comune n-n.13 analog. iar grupa este . Deoarece razele de curbură ale celor două elemente se modifică de la o poziţie la alta.

12) Analizând relaţia (1.11) (1.22 Organe de maşini şi mecanisme constituită din ns elemente cu C5 s cuple cinematice. C5 s = 9 rezultă triada dublă.10) se obţine formula structurală a C5 s = 3 ⋅ ns 2 (1.10) Egalând relaţiile (1.12) se observă că pentru a se obţine valori întregi pentru C5 s este necesar ca ns să ia valori pare. Dând diverse valori pentru ns se obţin diferite grupe structurale. grupei: 3ns − 2C5 s = 0 . C5 s = 3 rezultă diada. tetrada complexă. Tabelul 1. ns = 4.1. sau (1. Reprezentarea convenţională a acestor grupe este redată în tabelul 1. C5 s = 6 rezultă triada.1 ns = 2 Diada ns = 4 Triada Triada dublă ns = 6 Tetrada complexă clasa II. ns = 6. ordin 3 . Astfel pentru: ns = 2. ordin 4 clasa IV. ordin 3 clasa III.9) si (1. ordin 2 clasa III. gradul de mobilitate al mecanismului se poate scrie sub forma: M = 3(n + ns ) − 2(C5 + C5 s ) .

14 mecanism motor de clasa I numit şi mecanism fundamental (fig.F) una sau mai multe grupe structurale (fig. ordinul este dat de numărul cuplelor exterioare libere iar aspectul reprezintă variantele sub care grupele se pot prezenta constructiv.15 Operaţia inversă formării mecanismelor este descompunerea acestora. ţinând seama de numărul şi poziţia cuplelor de translaţie aflate în structura lor.1. ordin şi aspect. Clasa şi ordinul unui mecanism sunt determinate de clasa şi ordinul celei mai complexe grupe structurale care intră în componenţa mecanismului. 1. . Fig. Convenţional se admite că elementul fix şi elementul conducător formează un Fig.1. Orice mecanism poate fi descompus în grupe structurale şi elemente motoare legate de batiu.14 a si b).se precizează elementul conducător (M.se porneşte de la cel mai îndepărtat element faţă de elementul conducător şi se extrag succesiv grupele structurale până se ajunge la .Structura mecanismelor 23 Dintre aceste grupe structurale cea mai răspândită este diada. In scopul precizării clasei şi ordinului unui mecanism se procedează astfel: . 1. Mecanismele se formează adăugând la mecanismul fundamental (M. Grupele structurale sunt caracterizate prin: clasă. Clasa este dată de rangul maxim al elementelor cinematice componente.F).15).

1.3). Mecanismul are în componenţă mecanismul fundamental MF (0. cu condiţia ca. Rezultă că acest mecanism este de clasa a II-a. Fig. ordinul 2. 1. Operaţia de extragere a grupelor structurale se execută identificând existenţa lor în succesiunea de la grupa cea mai simplă – diada – către grupele complexe. ceea ce rămâne sa fie tot mecanism.16 .16).24 Organe de maşini şi mecanisme elementul conducător.1) şi două diade (4. după extragerea unei grupe.5) şi (2. Exemplu: Mecanismul mesei basculante a laminorului de tablă (fig.

se impune ca această alegere să se facă după o analiză atentă. Întrucât de alegerea materialului depinde tehnologia de execuţie şi îndeplinirea condiţiilor cerute organelor de maşini.1 Materiale utilizate în construcţia de maşini Gama materialelor folosite în industria constructoare de maşini este foarte bogată şi variată. 2.1 Clasificarea materialelor şi domenii de utilizare O clasificare generală a materialelor utilizate în construcţia de maşini se prezintă astfel: fonte feroase carbon metalice oţeluri aliate neferoase – aliaje neferoase de uz general naturale nemetalice ceramice plastice Materiale compozite oţeluri speciale. materiale pentru temperaturi ridicate.Capitolul 2 ELEMENTE GENERALE CE STAU LA BAZA PROIECTĂRII ORGANELOR DE MAŞINI 2. sub toate aspectele. materiale pentru temperaturi scăzute materiale antifricţiune materiale de fricţiune materiale de ungere materiale pentru garnituri de etanşare cu destinaţie specială . a avantajelor şi dezavantajelor fiecărei soluţii posibile.1.

26

Organe de maşini şi mecanisme

Fonte Sunt aliaje Fe-C cu (2,11...4)% C şi se clasifică astfel: brute Fonte obişnuite pentru turnătorie; speciale pentru turnătorie; pentru afânare.

cenuşii cu grafit lamelar; pentru maşini unelte; cenuşii cu grafit nodular; maleabile; austenitice. Fontele brute nu se utilizează în construcţia de maşini în starea obţinută, ele se folosesc doar pentru elaborarea altor materiale. Fontele cenuşii cu grafit lamelar (obişnuite sau modificate) turnate în piese sunt prevăzute în standardul SR EN1561:1999. Aceste fonte sunt caracterizate fie prin rezistenţa la tracţiune, fie prin duritatea Brinell pe suprafaţa piesei turnate. Proprietăţile fontelor se corelează cu masa metalică, dimensiunile şi forma grafitului. Fonta de rezistenţă minimă l00 N/mm2 are masa metalică feritică şi separări grosiere de grafit. Creşterea rezistenţei minime peste 200 N/mm2 este asigurată de masa perlitică şi separări fine de grafit. Rezistenţe peste 300N/mm2 se obţin prin modificare. Rezistenţa la tracţiune şi duritatea Brinell scad cu creşterea grosimii de perete a piesei care se toarnă. Utilizările fontelor cenuşii sunt determinate de proprietăţile acestora: - rezistenţă la uzură (batiurile maşinilor unelte, axe, roţi dinţate, cilindri de la motoare Diesel); - rezistenţă la coroziune şi refractaritate (creuzete de topire a metalelor, ţevi de eşapament la camioane); - capacitate de amortizare a vibraţiilor (plăci de sprijin a fundaţiilor, batiuri); - rezistenţă la şoc termic (lingotiere); - tenacitate (volanţi, batiurile motoarelor Diesel); - compactitate şi rezistenţă la coroziune (cilindri la compresoare, pompe, organe de maşini ce lucrează la presiuni mari, discuri de ambreiaj); - preţ de cost redus. turnate în piese

Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini

27

Fontele cu grafit nodular turnate în forme din amestec clasic sunt clasificate în SR EN 1563:1999 în funcţie de caracteristicile mecanice ale materialului, rezultate din încercarea de tracţiune şi încovoiere prin şoc mecanic sau prin încercarea de duritate Brinell. Utilizarea fontelor cu grafit nodular este în corelaţie cu proprietăţile: - rezistenţă la uzură (arbori cotiţi pentru motoare de automobile şi motoare Diesel, segmenţi de piston, piese pentru turbine, roţi dinţate, saboţi de frână, cilindri de laminor semiduri); - refractaritate (lingotiere); - rezistenţă Ia coroziune (armături, conducte de apă subterană, tubulatură pentru canalizări); - rezistenţă mecanică (utilaje miniere, corpuri la compresoare) Fontele maleabile sunt clasificate în standardul SR EN 1562:1999, în funcţie de caracteristicile mecanice rezultate din încercarea de tracţiune Aplicaţiile fontei maleabile cu inimă albă sunt limitate, deoarece se obţine printr-un procedeu mai complicat, se pretează mai puţin la producţia de serie, grosimea pereţilor pieselor este limitată, iar durata tratamentului de decarburare creşte cu grosimea pereţilor. Costul este ridicat. Se pretează la piese mici şi subţiri, dar tendinţa este de a fi înlocuită cu fonta maleabilă cu inimă neagră sau aliaje sinterizate. Principalul avantaj al acestei fonte este sudabilitatea, datorată absenţei grafitului în straturile superficiale. Se foloseşte pentru piese mici de racord la montarea cadrelor de bicicletă, radiatoare pentru încălzire centrală etc. Fonta maleabilă cu inimă neagră feritică are o largă aplicaţie în industria automobilului (cutia diferenţialului, suportul fuzetelor, cutia de direcţie, pedala de frână, pedala de ambreiaj etc.) şi al maşinilor agricole. Sunt piese cu forme complexe, rezistenţă ridicată, cu suficientă tenacitate şi ductilitate. Fonta maleabilă cu inimă neagră perlitică. are rezistenţa la rupere peste 450N/mm2 . Se foloseşte pentru piese mai compacte, supuse la uzură abrazivă, cum sunt roţile şi coroanele dinţate, pinioanele. Mărcile cu rezistenţa la rupere 700-800N/mm2 sunt tratate termic prin călire în ulei şi revenire.

28

Organe de maşini şi mecanisme

Oţeluri Sunt aliaje Fe-C cu un conţinut în carbon până la 2,06% .Oţelurile cu conţinut până la 0,8% C se numesc hipoeutectoide, cele cu 0,8% C eutectoide, iar cele cu peste 0,8% C hipereutectoide. Oţelurile carbon sunt acele oţeluri care nu conţin în mod voit alte elemente în afară de Fe, C şi cele impuse în procesul de elaborare Mn, Si, Al. Oţelurile carbon constituie în mod neîndoielnic cea mai importantă grupă de materiale folosită în construcţia de maşini datorită proprietăţilor sale: - proprietăţi mecanice şi de rezistenţă superioare; - prelucrabilitate tehnologică variată: sudabilitate, prelucrare prin deformare plastică la cald (laminare, forjare, presare, matriţare), deformare la rece (laminare, ambutisare, extrudare), aşchiere; După destinaţie, oţelurile carbon se clasifică în oţeluri de construcţie, pentru scule şi cu destinaţie specială. Pot fi livrate în stare turnată sau laminată, cu sau fără tratament termic final. Simbolizarea lor exprimă destinaţia, tehnologia de prelucrare, caracteristicile mecanice sau conţinutul în carbon. Oţelurile nealiate turnate pentru construcţii mecanice de uz general, sunt prevăzute în SR ISO 3755:1995, în corespondenţă cu mărcile din STAS 600-82. Sunt oţeluri hipoeutectoide. care se livrează în stare recoaptă, după normalizare şi detensionare sau după normalizare, călire şi revenire. Oţelurile de uz general şi calitate pentru construcţie, conform SR EN 10025+A1:1994, cuprind mărcile de oţeluri destinate fabricării produselor laminate la cald, sub formă de laminate plate şi bare forjate, pentru construcţii mecanice şi metalice. Sunt oţeluri hipoeutectoide, care se livrează cu diferite clase de calitate şi grade de dezoxidare. Sunt cele mai ieftine oţeluri, cu o largă utilizare, fără alte deformări plastice la cald sau tratamente termice. Sunt uşor prelucrabile prin aşchiere, sudabile, cu capacitate de deformare plastică la rece. Oţelurile de calitate nealiate de cementare, sunt prevăzute în SR EN 10084:2000, în corespondenţă cu mărcile din STAS 880-88. Sunt oţeluri de calitate superioare, care conţin sub 0,18%C, max. 0,045% P,

piese pentru aparatura hidraulică. aluminiul etc. plunjere etc).045)% S. Funcţie de cantitatea elementelor de aliere oţelurile pot fi slab. pentru obţinerea unor piese cu rezistentă mecanică şi tenacitate ridicate. alamă. Staniul cu aliajele lui. pentru obţinerea unui strat superficial dur şi rezistent la uzură. a cuzineţilor. max. precum şi cuprul cu aliajele se comportă bine la antifricţiune. tamburi de frână etc. Se utilizează la confecţionarea pieselor în mişcare accelerată (pistoane.. conductivitate termică şi electrică mare. la aparatura medicală şi telefonică etc. titan şi cobalt sunt dure.020-0. accesorii pentru instalaţii de irigaţii. Materialele metalice neferoase.020. carcase pentru pompe. conductibilitate termică şi electrică ridicată etc.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 29 (0..0. Se supun îmbogăţirii superficiale în carbon. Se utilizează la confecţionarea coroanelor roţilor melcate. 0. se folosesc în mod curent sub formă de aliaje (bronz. elicelor navale. roţi pentru curele. care conţin 0. Zincul şi aliajele sale sunt rezistente la coroziune. Aluminiul şi aliajele lui prezintă densitate redusă (sunt uşoare). proprietăţi anticorozive.045%S.) Aceste materiale sunt mai scumpe decât cele feroase şi se utilizează în scopul conferirii unor caracteristici deosebite pieselor. Oţelurile de calitate nealiate pentru călire şi revenire. 0. în corespondenţă cu STAS 880-88. mediu sau bogat aliate.. chiulase de motor.045%P. urmată de călire şi revenire joasă. de aceea se . asociat unui miez tenace.65%C. Carburile de wolfram. zincul. acela la care participarea totală a elementelor de aliere nu depăşeşte 5% şi bogat aliat dacă suma elementelor depăşeşte 10%. cum ar fi cuprul. duraluminiu etc. Se consideră oţel slab aliat. caracteristici de antifricţiune. Se supun îmbunătăţirii (călire şi revenire înaltă). Oţelurile aliate sunt oţeluri la care s-a adăugat în mod voit unul sau mai multe elemente de aliere pentru a le modifica proprietăţile fizice şi mecanice. Sunt oţeluri de calitate superioare. sunt prevăzute în SR EN 10083-2:1995. staniul. cum ar fi greutate scăzută. Elementele de aliere conferă oţelurilor caracteristici fizico-chimice şi îndeosebi mecanice superioare celor ale oţelurilor carbon.17-0.

30 Organe de maşini şi mecanisme utilizează pentru confecţionarea sculelor aşchietoare. Al. sunt uşoare. Materialele nemetalice au întrebuinţări numeroase în construcţia de maşini datorită proprietăţilor lor. . proprietăţi bune de fricţiune sau antifricţiune. nitruri. silicea. pentru căptuşirea roţilor în cazul curelelor metalice (pluta) etc. grafit. Se utilizează pentru confecţionarea garniturilor. Se recomandă a nu fi utilizate în medii cu umiditate ridicată deoarece sunt higroscopice. N etc) obţinându-se alumina.Materialele plastice prezintă rezistenţă mecanică redusă. bune izolatoare termice şi electrice. diamant. rezistente la agenţi chimici.Ceramicele sunt materiale anorganice. sticle minerale. Cele mai utilizate materiale plastice sunt: polietilena. care îşi combină proprietăţile specifice. sticlele organice. Ele se împart în: a) Naturale: piele. polistirenul. boruri. cânepă. care se manifestă prin rezistenţă mecanică şi termică la temperaturi ridicate. proprietăţi de izolatori termici şi electrici etc. Fe etc) cu metaloizi (O. .Materialele compozite sunt formate din două sau mai multe materiale diferite. plută. ceea ce ar putea conduce la modificarea dimensiunilor iniţiale. azbest. a roţilor dinţate supuse la solicitări mici (în industria alimentară. Prin presarea pulberilor metalice şi încălzirea lor ulterioară se obţin materialele sinterizate. curelelor. Se disting prin refractaritate. iută. carburi. in. cum ar fi: greutate specifică mică. care rezultă din reacţia unor metale (Mg. Sunt foarte dure şi fragile. Aceste materiale au coeficient de frecare mare şi conductivitate termică mică. Materialele plastice prezintă stabilitate termică limitată. Organele de maşini realizate din materiale sinterizate nu mai necesită prelucrări ulterioare prin aşchiere motiv pentru . cauciucul etc. politetrafluoretilena (PTFE) cunoscută şi sub denumirea de teflon. Astfel. b) Sintetice: . Majoritatea sunt izolatori termici şi electrici. rezistenţă ridicată la acţiunea mediilor agresive. C. poliamidele. bărcilor etc. policlorura de vinil. folosit la confecţionarea recipientelor. poliesterii consolidaţi cu fibre de sticlă formează un compozit uşor şi rezistent mecanic. Se utilizează la confecţionarea garniturilor. în mecanică fină). în general până la 2000 C.

fie materiale obişnuite care vor fi protejate prin lăcuire. are în vedere caracteristica şi natura solicitărilor ce iau naştere în timpul funcţionării în piesa proiectată. rezistenţa la oboseală.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 31 care au un domeniu larg de aplicaţii. rezistenţa la rupere fragilă. condiţii de tratament termic etc.1. 2. La temperaturi înalte se vor folosi materiale rezistente la fluaj. In majoritatea cazurilor cunoaşterea caracteristicilor de rezistenţă statică nu este suficientă. nichelare. Al. Dacă organul de maşină proiectat este solicitat . La temperaturi joase se vor folosi materiale cu reţea cristalină cubică cu feţe centrate (Cu. galvanizare. Ag). cromare. azbest. simple compuse solicitări mecanice statice dσ =0 dt variabile cu viteză finită dσ ≤A dt periodice dinamice dσ ≠0 dt dσ →∞ dt cu şoc neperiodice cu regim nestaţionar cu regim staţionar Alegerea materialelor se face în funcţie de o serie de factori. In funcţie de compoziţia pulberilor utilizate se obţin materiale cu proprietăţi mecanice şi fizice deosebite. Feγ. materiale ceramice. Funcţionarea în medii corosive implică fie folosirea unor materiale rezistente la coroziune. Criteriul de rezistenţă. prezenţa particulelor nocive. cum ar fi: caracteristicile de rezistenţă statică. 2.2 Criterii de alegere a materialelor La alegerea materialelor se va ţine seama de următoarele patru criterii: 1. Criteriul mediului de lucru caracterizat prin temperatură. Pb. concentratori de tensiune. umiditate. acţiune electrochimică.

3. 2. Criteriul economic ţine seama de costul materialelor. Pentru piesele solicitate la oboseală se recomandă oţeluri cu un conţinut de carbon mai mic de 0. 2 – curba materialelor elastice: oţeluri netratate. tehnologiei de fabricaţie şi exploatării. Criteriul tehnologic are în vedere forma organului de maşină. titan. La proiectare se va ţine cont de faptul că rezistenţa la oboseală a pieselor se poate mări în straturile superficiale prin tratamente mecanice. numărul de bucăţi.4 %. σ e – limita de elasticitate (deformaţii remanente < 0. procedeul şi procesul tehnologic aplicat. forme raţionale şi prelucrări corespunzătoare a suprafeţelor.32 Organe de maşini şi mecanisme variabil.3 Comportarea materialelor la solicitări statice a) La temperaturi normale Curbele caracteristice la tracţiune pentru diverse materiale sunt arătate în fig.2%).1 σ p – limita de proporţionalitate: σ = ε ⋅ E (valabilă legea lui Hooke). Fig. La oboseală. 2.1. în scopul micşorării sarcinilor de inerţie. 4. 3 – curba materialelor fără domeniu de curgere: oţeluri de înaltă rezistenţă. oţelurile aliate nu prezintă avantaje sensibile faţă de cele obişnuite. magneziu sau materiale plastice. 1 – curba materialelor fragile (casante): fonta. rezistenţa la oboseală a materialului ales trebuie să fie cât mai ridicată. aşa cum se întâmplă în cazul solicitărilor statice. 2. aliaje de aluminiu. . Pentru acestea se vor alege oţeluri aliate care au rezistenţa la rupere şi limita de curgere mare. σ c – limita de curgere (deformaţii remanente 0. tratamente termice.1 ÷ 0.01%). mai ales la cele în mişcare. σ r – limita de rupere. materiale ceramice.1. Se impune adesea ca unele organe de maşină să aibă greutate redusă.

Cr.27%) la care procentele de elemente aliate (Si.aliajele neferoase. Ea depinde de elementele de aliniere. care conţin fier mai puţin de 10%.2). care reprezintă tensiunea ce produce o alungire ε impusă. sunt indicate pentru temperaturi peste 700°C. AB – zonă de fluaj stabilizat.oţelurile feritice (C = 0.viteza de fluaj. . . la tensiuni mai mici decât σ e (fig. Cele aliate cu molibden au comportarea cea mai bună.a. Acestea se folosesc până la temperatura de 600°C. La majoritatea metalelor acest fenomen apare la peste 350°C. se folosesc până la temperatura de 600 ÷700°C. pe bază de nichel şi crom. Fluajul este proprietatea materialelor de a se deforma lent şi continuu în timp sub acţiunea unei sarcini constante. aliate cu crom şi nichel. W.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 33 b) La temperaturi ridicate.2 Prezintă comportare bună la fluaj: . In figură: OA şi BC – zone de fluaj nestabilizat. Fig.04 ÷ 0. reprezentată prin panta curbei AB: vf = ∆ε = tan α ∆t .otelurile austenitice.. Parametrii fluajului sunt: .2. Ti) sunt sub 10%.limita tehnică de fluaj σ f . granulaţie şi tratament termic. ele folosindu-se la roţi de turbină ş. Mo. la o durată de încercare şi temperatură date. Ni. . Mn. apare fenomenul de fluaj. 2.

3 I – Zona temperaturilor ridicate: limita de curgere scade cu creşterea temperaturii (pentru oţeluri între 200-400°C. peste 400°C apare fenomenul de fluaj). Al. Fe γ. până la -270°C. Ag. Mo. Cr.2. Zn. oţeluri aliate până la -150°C. III – Zona temperaturilor joase: limita de curgere creşte cu scăderea temperaturii. II – Zona temperaturilor normale: limita de curgere nu depinde de temperatură. W) devin fragile cu scăderea temperaturii.materialele cu reţea cristalină cubică cu feţe centrate (Cu. Be) sunt foarte fragile şi nu se folosesc la temperaturi joase.materialele cu reţea hexagonală (Mg. IV – Zona de frig adânc: limita de curgere poate evolua după diverse .100°C. In fig. Au) se modifică puţin cu scăderea temperaturii. Se recomandă: oţeluri carbon obişnuit până la -50°C. Pe diagramă se disting patru zone: Fig. . . oţeluri înalt aliate până la -196°C. Pb. aliaje pe bază de aluminiu.3 este indicată variaţia limitei de curgere cu temperatura.materialele cu volum centrat (Feα. oţeluri carbon de calitate până la . Este denumit domeniul fragilităţii.34 Organe de maşini şi mecanisme c) La temperaturi joase comportarea materialelor este dictată de structura lor cristalină: . 2.

din aceasta cauză este denumit domeniul anomaliilor.4): T – perioada ρ max . acestea pot fi grupate în: . iar caracteristicilor mecanice respective – limite de oboseală sau rezistenţe la oboseală. faţă de cele statice.1. Acest mod de solicitare duce la o micşorare sensibilă a caracteristicilor de rezistenţă.tensiunea medie.4.tensiunea maximă. 2. fie ca valoare şi direcţie.solicitări nestaţionare. Elementele caracteristice ale unui ciclu de solicitare sunt (fig.solicitări staţionare. La rândul lor. forţele aplicate variază în timp de un număr mare de ori. ρm = ρ max + ρ min 2 ρ v .1. la care eforturile unitare variază ca amplitudine în decursul unei perioade’ 2. ρ m .1 Cicluri de solicitare variabilă Variaţia periodică a tensiunii în funcţie de timp formează un ciclu de solicitare. . Dintre solicitările variabile. între o limită superioară ρ max şi una inferioară ρ min . ρ min . ρv = ρ max − ρ min 2 R – coeficientul de asimetrie al ciclului: R = Fig. la care eforturile unitare variază.4 Comportarea materialelor la solicitări variabile In majoritatea pieselor de maşini.4 ρ min .amplitudinea ciclului.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 35 curbe. funcţie de material. de un număr nelimitat de ori. 2. Prin solicitare variabilă se înţelege acea solicitare provocată de sarcini care variază în timp fie ca valoare.tensiunea minimă.2. ρ max . cele mai frecvente sunt solicitările periodice. Fenomenului i s-a dat numele de oboseală.

ρm = 0 . ρ min = ρ m − ρ v Principalele tipuri de cicluri staţionare de solicitări variabile şi caracteristicile acestora sunt: a) static (fig.2. ρ min > 0 . 2. ρm = ρv = Fig.2. ρ max ≠ ρ min . ρ min > 0 .7) ρ max > 0 . ρ v = ρ max . Fig.8) ρ max > 0 . ρ v = 0.2.5) ρ max > 0 . ρ m = ρ max = ρ min . 2 R = 0.2. ρ min = 0 . c) pulsator (fig. 2. ρ max = ρ min . b) oscilant (fig. 2. . d) alternant simetric (fig. ρ min < 0 .36 Organe de maşini şi mecanisme ρ max = ρ m + ρ v .5 R = +1. ρm = ρv = Fig. 2.8 R = -1.6) ρ max > 0 .7 ρ max . Fig.6 ρ max + ρ min ρ max 2 − ρ min 2 0< R <+1.

4σ r . Ea se determină pe maşini de încercat la oboseală. Curba lui Wőhler S-a constatat că.1. Se constată că la o anumită valoare a lui σ max . pentru oţeluri sau σ max = σ 1 = 0. Prima din seria de epruvete se încarcă în aşa fel încât să se realizeze în ea un efort unitar alternant-simetric σ max = σ 1 = 0. la solicitări variabile. căreia i se dă numele de rezistenţă la oboseală.. In partea fisurată cele două părţi ale piesei se ating mereu.6σ r . secţiunea piesei rupte prin oboseală are două zone: una lucioasă şi alta grăunţoasă. N1 ). Se constată că această epruvetă se rupe după N1 cicluri. materialele rezistă la solicitări variabile mai puţin decât la solicitări statice de aceeaşi valoare. Caracteristica mecanică a materialului.9 2( σ 2 . Ca urmare. 2.. N (fig. Acest fenomen de micşorare a proprietăţilor de rezistentă sub efectul solicitărilor variabile poartă numele de oboseala materialelor.20) MPa decât σ 1 şi se constată că ea se rupe după N 2 cicluri.9). A doua epruvetă se încarcă la un efort maxim σ 2 mai mic cu (10.2. pentru aliaje neferoase uşoare. ceea ce face ca materialul să ia un aspect lucios. epruveta nu se mai rupe. Aspectul secţiunii unei piese rupte prin oboseală este diferit de cel al piesei rupte static. unde N 2 > N1 .Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 37 2. . La ruperea prin oboseală apare o fisură iniţială care se extinde din ce în ce mai mult în secţiune. Când secţiunea a slăbit destul de mult se produce ruperea bruscă. este rezistenţa la oboseală. Se marchează punctul următor. Fig. Se continuă acest procedeu. N 2 ).2 Rezistenţa la oboseală. cu ajutorul epruvetelor executate din materialul de încercat.4. Intr-un sistem de coordonate σ max . se marchează punctul corespunzător ruperii primei epruvete 1( σ 1 .

la care epruveta nu se mai rupe la oricâte cicluri ar fi solicitată.1) ρm ⋅ N = K în care: m – coeficient funcţie de materialul piesei (6. poartă denumirea de curba de durabilitate sau curba lui Wőhler.4. Pentru a stabili tensiunea critică a unui material supus la un număr de cicli N < N∞.12).38 Organe de maşini şi mecanisme Curba din fig. N ∞ ) ⋅ m N∞ N (2. N ∞ ) ⋅ N ∞ ρ (−1. Ea este influenţată de următorii factori: 1.107.9 a cărei asimptotă dă mărimea rezistenţei la oboseală. N ) ⋅ N = ρ m (−1. Factori constructivi : a) Concentratori de tensiune Aceştia pot fi: degajări.1) pentru două puncte ale curbei: ρ m (−1. k – constantă. încercată în aer uscat la 200C.108 pentru neferoase. N ) = ρ (−1. canale de pană etc. fără concentratori de tensiune. găuri transversale.2.. se va scrie relaţia (2. Pentru oţel m = 9.1.. N∞ = 107 pentru metale feroase.2) (2. racordări. Condiţiile standard de încercare presupun: epruveta cu diametrul d0=10mm. Pentru N < N∞ curbele pot fi exprimate prin funcţia exponenţială: (2. lustruită.3) Valoarea rezistenţei la oboseală a unui material depinde de ciclul de solicitare. filete. Influenţa acestora se introduce în calculule prin coeficientul de concentrare a tensiunilor β ρ ( ρ fiind σ sau τ ) definit ca raportul dintre rezistenţa la .. 2.3 Factori care influenţează rezistenţa la oboseală Rezistenta la oboseală se consideră ca fiind tensiunea maximă ce apare într-o secţiune a unei epruvete solicitată variabil într-un ciclu cu coeficient de asimetrie R. Rezistenţa la oboseală a unui organ de maşină concret diferă de rezistenţa la oboseală a epruvetei chiar dacă materialul este acelaşi.. în condiţii ideale de încărcare. N∞ = 5. Concentratorii de tensiune micşorează rezistenţa la oboseală.

Efectul stării suprafeţei poate fi considerat în calculul de oboseală prin introducerea coeficientului de calitate a suprafeţei γ . ετ = 0 (τ R )d (τ R )d (2. rezistenţa la oboseală scade.5) 0 ε ρ are valori subunitare. ρ RK βσ = σR . εσ = 0 (σ R )d (σ R )d . favorabile rezistenţei la . Factori tehnologici a) Calitatea suprafeţei Microgeometria suprafeţei piesei este deosebit de importantă. deoarece urmele rămase din prelucrarea mecanică reprezintă concentratori de tensiune. 2. ερ = (ρ R )d (ρ R )d . σ RK βτ = τR τ RK (2. c) Forma secţiunii Pentru alte secţiuni decât cea circulară. rezistenţa la oboseală scade cu creşterea dimensiunii. Influenţa deosebirii dintre dimensiunile piesei reale şi ale celei încercate este luată în considerare prin introducerea factorului dimensional ε ρ definit ca raportul între rezistenţa la oboseală a unei epruvete având un diametru oarecare d şi rezistenţa la oboseală a epruvetei cu diametrul d0 = 10 mm.6) γ are valori subunitare şi nu este influenţat de tipul solicitării. b) Factorul dimensional Pentru piese similare din punct de vedere geometric. definit ca raport între rezistenţa la oboseală a unei piese cu suprafaţa având un grad de prelucrare oarecare ( ρ R )γ şi cea a piesei lustruite ( ρ R ) : γ = (ρ R )γ ρR (2. b) Tratamentele termice superficiale şi cele termochimice produc modificări structurale în stratul superficial.4) β ρ are valori supraunitare.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 39 oboseală a epruvetei fără concentrator ( ρ R ) şi respectiv cu concentrator de tensiune ( ρ RK ) : βρ = ρR . cu aceeaşi stare a suprafeţei şi executate din acelaşi material.

8 …0.diagrame de tip Goodman. dintre care cele mai multe uzuale sunt: .4. se folosesc diagramele rezistenţelor la oboseală. care dau variaţia ρ max funcţie de ρ min . .5) . care dau variaţia ρ max . numite şi diagramele ciclurilor limită.3) . ecruisare cu jet de alice: δ t = (1. .diagrame de tip Smith.40 Organe de maşini şi mecanisme oboseală. cromare δ t = (0. rezistenţa la oboseală pentru o piesă de dimensiuni date cu calitatea suprafeţei cunoscută. de aceea pentru determinarea rezistenţei la oboseală a unui material. tratată termic.7) βρ βσ 2.: σ −1 p = σ −1 σ ⋅ δ t (2.8). tensiunea critică nu mai depinde de numărul de cicli de solicitare (fig.1. ρ min în funcţie de ρm . Curba BK CK AK reprezintă curba ciclurilor limită.1 …1.9).4 …1.10) ciclurile limită alternant – simetric.9).4). se deosebesc mai multe tipuri de astfel de diagrame. Ţinând cont de toţi aceşti factori de influenţă. nichelare δ t = 0.7 . In funcţie de sistemul de axe adoptat şi de legea de variaţie a rezistentei la oboseală cu gradul de asimetrie R sau cu tensiunea medie ρ m .2. care poate lua valorile: rulare cu role: δ t = (1.diagrame de tip Haigh. Factori de exploatare a) Suprasarcinile au un efect mic în cazul în care durata de aplicare este mică. CK şi respectiv AK.3 …1. b) Temperatura are efect negativ şi depinde de material. . pulsator şi static sunt reprezentate prin punctele BK.2. c) Coroziunea chimică micşorează considerabil rezistenţa la oboseală.2 …1. nitrurare δ t = (1. cementare δ t = (1. Influenţa lor se introduce prin coeficient ul δ t . 3. se calculează cu relaţia: ε ⋅γ ε ⋅γ ρ Rp = ρ R ρ ⋅ δ t Ex. care dau variaţia ρ v funcţie de ρ m . In diagrama Haigh (fig.4 Diagramele rezistenţelor la oboseală Pentru un număr de cicli N ≥ N ∞ .

10 ruperea. diagrama Haigh se schematizează prin linii drepte astfel: . Rezistenţa la oboseală corespunzătoare unui ciclu oarecare reprezentat prin punctul MK este: ρ R = ρ max = ρ m + ρ v = OM + MM K iar gradul de asimetrie: R= ρ min ρ m − ρ v OM − MM K = = ρ max ρ m + ρ v OM + MM K Dacă se cunoaşte gradul de asimetrie R. fonte) se foloseşte schematizarea Goodman (fig. D) nu va cauza Fig.2. 2. Un ciclu oarecare reprezentat printr-un punct din interiorul curbei (ex. stării limita dată de rezistenţa la . .11a). E) cauzează ruperea prin oboseală. orice punct al planului de coordonate reprezintă un ciclu de solicitare variabilă. In cazul cel mai general.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 41 Intre BK si CK sunt cuprinse cicluri limită alternate. iar intre CK şi AK cicluri oscilante.la materiale fără limită de curgere (ex.la materiale tenace (oţelurile) . pe când unul reprezentat printr-un punct exterior (ex. în această diagramă. punctul MK se determină intersectând curba AKBK cu o dreaptă dusă din origine sub unghiul θ K a cărui valoare este: tan θ K = ρ v ρ max − ρ min = ρ m ρ max + ρ min Pentru scopuri practice.

2.1.în cazul în care nu există date despre σ 0 se foloseşte diagrama schematizată Soderberg (fig.2.2. Pentru aceasta s-a introdus coeficientul de siguranţă efectiv exprimat prin raportul dintre tensiunea critică şi tensiunea efectivă într-un anumit punct.42 Organe de maşini şi mecanisme oboseală σ −1 i se adaugă şi limita de curgere σ c . Fig.11b).la solicitări statice: ρK ≥ ca ρ c(+1) = (2. Intr-un organ de maşină bine dimensionat trebuie ca tensiunile efective să fie mai mici decât tensiunile critice ( ρ K ).3 ρ (+1) .. nefiind admise deformaţii plastice (fig. Pentru a fi asigurată rezistenţa organului proiectat se pune condiţia ca acest coeficient efectiv să fie mai mare decât un coeficient de siguranţă admisibil: c= .1). 2..1 Siguranţa la tensiuni limită (critice) Tensiunile reale care apar în piese în timpul funcţionarii poartă numele de tensiuni efective ( ρ )..2 Calculul de rezistenţă al organelor de maşini 2.8) ρ K (+ 1) ≥ ca (+1) = 1.11c).. 2. definită prin valorile σ −1 şi σ c .11 . Ele se calculează cu relaţii cunoscute din rezistenţa materialelor (tabelul 2.

iar solicitările pot fi simple sau compuse. calculul de rezistenţă la oboseală este un calcul de verificare. ρ (−1) Tensiunea admisibilă: ρ a = ρK ca ≥ρ 2. dimensiunea sau chiar forma organului de maşină se aleg constructiv şi apoi se fac verificări în secţiunile periculoase astfel ca tensiunea efectivă să fie mai mică decât tensiunea admisibilă.la solicitări variabile: c( R ) = c(−1) = ρ K (R ) ≥ ca (R ) pentru ciclul R.2 Calculul de rezistenţă la solicitări statice Acest calcul poate fi de dimensionare sau de verificare. după care ţinând cont de tehnologia utilizată pentru realizarea lui şi de poziţia ocupată în ansamblu se schiţează forma sa. 2. ρ (R ) ρ K (−1) ≥ ca (−1) pentru ciclul alternant simetric. In cazul particular al solicitărilor prin cicluri alternant simetrice. La verificare. In plus este necesar să se aleagă un criteriu de calcul de trecere de la ciclul real din piesă la ciclul limită.2.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 43 . Pentru a calcula coeficientul de siguranţă este necesar a se cunoaşte rezistenţa la oboseală a piesei şi valorile caracteristice ale ciclului real de solicitare. când solicitarea variabilă este caracterizată de un singur parametru ρ v = ρ max = ρ min coeficientul de siguranţă la oboseală este: . In tabelul 2. La dimensionare se stabileşte dimensiunea principală a organului de maşină ca rezultat al calcului de rezistenţă.2.3 Calculul de rezistenţă la solicitări variabile Deoarece rezistenţa la oboseală depinde de o serie de factori care implică cunoaşterea formei şi a dimensiunilor piesei.1 se dau relaţiile de calcul pentru solicitările statice simple şi compuse.

1 Felul solicitării Relaţii de dimensionare Relaţii de verificare Tracţiune A≥ F σ at A≥ F σt = F ≤ σ at A F ≤ σ ac A Mi ≤ σ ai W F ≤ τ af A Compresiune σ ac σc = Încovoiere W= σ ai A≥ F Mi ϖi = Forfecare τ af τf = τt = Răsucire Wp ≥ τ at Mt Mt ≤ τ at Wp SOLICITĂRI STATICE COMPUSE Tracţiune (compresiune) Tensiuni de şi încovoiere aceeaşi natură Forfecare şi răsucire Tensiuni de Încovoiere (tracţiune) naturi diferite răsucire (forfecare) şi σ tot = σ t (c ) ± σ i ≤ σ a τ tot = τ f ± τ t ≤ τ a σ e = σ 2 + 4τ 2 ≤ σ a sau σ e = σ 2 + 3τ 2 ≤ σ a In cazul ciclurilor asimetrice (diagrama Haigh) problema stabilirii coeficientului de siguranţă este mai complicată deoarece trebuie comparat un ciclul de solicitare cunoscut cu un punct necunoscut de pe curba ciclurilor limită AKCKBK (fig.44 Organe de maşini şi mecanisme cρ = ρ −1 p σ −1 p τ −1 p .2. cτ = ρv σv τv SOLICITĂRI STATICE SIMPLE (2. cσ = .10).9) Tabelul 2. .

12 Fig. σ v = ct (fig. σ min = ct .12). σ m = ct . existând diverse legi de trecere pe baza cărora se află ciclul limită.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 45 Alegerea modului de trecere de la ciclul real la cel limită este dificilă. de coeficient de siguranţă c = ct (fig. 2..2. 2. Fig.13). c= σ max L σ max M Calculul coeficientului de siguranţă prin metoda Soderberg Se consideră diagrama tensiunilor limită schematizată prin dreapta Ak Bk şi diagrama ciclurilor reale prin dreapta A1B1 . Printre cele mai răspândite legi sunt: R = ct.13 Coeficientul de siguranţă se defineşte ca raportul între tensiunea maximă limită L şi tensiunea maximă reală din piesă M.2. Coeficientul de siguranţă va fi: σ σ + σ vL OL1 + L1 L = c = max L = mL σ max M σ mM + σ vL OM 1 + M 1M Din asemănarea triunghiurilor Bk OAk si MM1A se poate scrie: MM1 Bk O = M 1 A1 OAk Făcând înlocuirile rezultă: .

2. cτ = σv σm τv τm + + σ −1 p 1 σc τ −1 p τc 1 (2. ungere şi uzură ce au loc în straturile superficiale ale organelor de maşini în contact.11) Înlocuind σ −1 p cu expresia din relaţia (2.7) se obţine: cσ = σv σm + ε σ ⋅ γ σ −1 σ c ⋅ βσ . Pentru materiale tenace relaţia devine: 1 1 cσ = .1 Frecare.10) Aceste relaţii se aplică materialelor fragile. coeficientul de siguranţă global se calculează cu relaţia: c ⋅c c = σ τ ≥ ca (2.13) 2 cσ + cτ2 în care cσ şi cτ sunt coeficienţi de siguranţă parţială. cτ = τv τm + ε τ ⋅ γ τ −1 τ c ⋅ βτ (2. pentru materiale tenace. Pe plan . cât mai ales prin uzură. datorită unor surse de frecări necontrolate şi a unei lubrificaţii necorespunzatoare.12) In cazul solicitărilor compuse definite prin tensiunile σ şi τ .3. cu mişcare relativă. uzură Ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor de frecare.3 Noţiuni de tribologie 2. S-a constatat că majoritatea organelor de maşini nu se distrug atât prin solicitări mecanice şi termice. ungere.46 Organe de maşini şi mecanisme σr c 1 σv −σm = σ −1 p σr Efectuând calculele. relaţia devine: cσ = σv σm + σ −1 p σ r . cτ = τv τm + τ −1 p τ r 1 (2. poartă denumirea de tribologie.

fără ungere (coeficientul de frecare µ >0.3). temperatură. Deşi în unele cazuri. . Piesele componente ale maşinilor nu acţionează individual ci în ansamblu. cca. . duritate. cât şi prin prevenirea sau diminuarea uzurii prin folosirea unei lubrificaţii corespunzătoare.natura şi caracteristicile materialelor din cuplele cinematice. pe plan mondial. b) la limită (onctuoasă) – în cazul interpunerii unor straturi moleculare de lubrifiant. mixtă (la roţi dinţate). dar din cauza rugozităţii suprafeţelor el . c) mixtă (semifluidă) – când filmul de lubrifiant are o grosime corespunzătoare scurgerii fluidelor. . totuşi în majoritatea cazurilor ea aduce prejudicii mari. Intre elementele în contact se transmit importante forţe şi momente. orientate în sens opus tendinţei de mişcare. Acestea conduc la apariţia unor forţe şi momente de frecare între suprafeţele în contact. Tribologia urmăreşte prelungirea duratei de funcţionare a maşinilor şi instalaţiilor. transmisii prin fricţiune.calitatea suprafeţelor în contact: rugozitate.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 47 mondial deteriorarea anuală a maşinilor datorită uzurii este echivalentă cu distrugerea a aproximativ 20% din totalul lor. După starea de ungere a suprafeţelor. atât în interiorul maşinilor.condiţiile de funcţionare – încărcare: presiune. Ele vin în contact unele cu altele formând cuple cinematice sau îmbinări fixe. cupla cilindru-piston). prin combaterea sau eliminarea uzurii.felul mişcării relative: rostogolire (la lagărele cu rulmenţi.). 25% din energia produsă este pierdută prin frecare.3). abateri de la forma geometrică. cât şi la deplasarea maşinilor în mediul înconjurător. alunecare (la ghidaje. ambreiaje. filmul de ulei reduce dar nu elimină contactul dintre elementele cuplei. roţi pe şine). frecarea constituie un avantaj (frâne. viteză medie. Principalii factori de care depinde frecarea şi efectele ei sunt: . de cele mai multe ori în prezenţa unor mişcări relative. atât prin cunoaşterea cauzelor (fenomenul frecării).starea de ungere şi calităţile lubrifiantului. ungerea este la limită (0. transmisii prin curele etc. Astfel.1< µ <0. frecarea poate fi: a) uscată – în cazul contactului direct între cele două elemente ale cuplei. .

Acest tip de frecare apare la pornirea şi oprirea lagărelor de alunecare. a formei geometrice şi în anumite condiţii de temperatură conducând chiar la modificări structurale în straturile superficiale.perioada uzurii finale. Uzura îşi găseşte expresia în pierderea de material de pe suprafeţele în contact ale corpurilor în mişcare relativă. o parte din sarcina normală este preluată de pelicula fluidă. t3 . timp în care se produce netezirea suprafeţelor şi uniformizarea jocurilor.1). In acest caz ungerea este parţială (0. d) fluidă – când se asigură separarea perfectă a suprafeţelor cuplei printr-un film continuu de lubrifiant. Ungerea este fluidă (0.14 Uzura se exprimă cantitativ în volum sau greutate. 2.05 < µ < 0. Forţele şi momentele transmise în prezenţa sau absenţa mişcării relative.05). t2 . în grame / cursă dublă). duc la deteriorarea elementelor componente ale contactului – uzură – şi la pierderea de energie sub formă de căldură. cu sau fără lubrifiant. de asperităţile mai dure ale uneia dintre suprafeţe sau de . La variaţia uzurii în timp (fig. la montajul hidrostatic al asamblărilor cu strângere etc.14) se disting trei etape: t1 .48 Organe de maşini şi mecanisme se rupe şi se reface. dt Fig.01< µ < 0. raportată la anumiţi parametri geometrici sau funcţionali (de exemplu: la cuplele de translaţie. Viteza de uzare se determină cu relaţia: du v= = tan α .perioada de rodaj. având ca efect modificarea dimensiunilor.2.perioada funcţionării normale. Atât la frecarea uscată cât şi în prezenţa lubrifiantului pot apare următoarele tipuri de uzuri: a) Uzura abrazivă – este provocată de prezenţa particulelor dure dintre suprafeţe.

b) Uzura de aderenţă (de contact) – este caracteristică contactelor cu mişcare relativă care funcţionează cu încărcări specifice mari. Distrugerea începe prin apariţia unor fisuri în stratul superficial în care pătrunde uleiul care acţionează ca o pană (ca urmare a presiunilor mari) şi dislocă material din pereţii fisurii formând ciupituri care prin cumulare iau aspectul unor cratere. în cilindri motoarelor Diesel.pittingul (uzura prin ciupituri). Intre asperităţile în contact iau naştere aderenţe puternice ce se distrug. Este un tip de uzură des întâlnit şi uşor de recunoscut prin urmele disperse şi orientate de microaşchiere. Mo) din oţel. rulmenţi) când în punctele de contact apar tensiuni cu caracter pulsator sau chiar alternantsimetric ce depăşesc limita de curgere a materialului. măresc rezistenţa la uzura abrazivă a acestuia. se datoreşte tensiunilor tangenţiale variabile şi care depăşesc rezistenţa la forfecare din zonele cu frecări concentrate sau se datoreşte tensiunilor interne rămase în urma unor tratamente termice defectuoase. Cavitaţia se produce de regulă pe suprafeţele palelor de elice. temperatură ridicată şi fără ungere. intervine în cazul contactelor de rostogolire sau rostogolire cu alunecare (roţi dinţate. Cr. palelor de turbină. Ea depinde în mare măsură de duritatea suprafeţelor în contact. Materialele de acelaşi nume (oţel –oţel) au tendinţă de gripare mai accentuată faţă de cele cu compoziţii chimice diferite (oţel – staniu). în condiţii de ungere cu ulei.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 49 izbirea suprafeţei cu jet de particule dure. Conţinutul mare de carbon şi elemente de aliere (Mn. producând smulgeri ce imprimă în suprafaţa conjugată şanţuri dirijate pe direcţia de alunecare. Ea se manifestă prin desprinderea sub forma de solzi din . Acest tip de uzură se combate folosind uleiuri cu aditivi de extremă presiune.exfolierea. . c) Uzura de oboseală – se datoreşte solicitărilor ciclice din straturile de la suprafaţa de contact. Ea poate apărea sub următoarele forme: . se datoreşte acţiunii pulsatorii de natură hidrodinamică a unui fluid cu presiune variabilă. Pittingul se întâlneşte în cazul unor materiale cu durităţi HB mai mici de 3500 MPa. O consecinţă a acestei uzuri este gripajul care se manifestă sub formă de suduri şi smulgeri cu rizuri adânci sau chiar blocaj parţial sau total. . rotoarelor de pompă.cavitaţia.

şuruburile cu . în cazul solicitării pulsatorii la răsucire. care favorizează transferul de material.50 Organe de maşini şi mecanisme straturile mai dure ale materialelor în contact. se datorează unui proces de microalunecări pe distanţe atomice în urma solicitărilor variabile din straturile superficiale ale pieselor asamblate prin strângere. Apare cu precădere pe suprafaţa cilindrilor de laminor. cum ar fi roţile dinţate. de aceia se întâlneşte noţiunea de coroziune de fretare.coroziunea electrochimică. .coroziunea chimică. lăcuire sau diminuarea activităţii corosive a mediului. Pentru prevenirea coroziunii electrochimice. . cromare. Calculul la uzură este dificil de efectuat. datorită complexităţii fenomenelor şi se bazează de cele mai multe ori pe studiul experimental în condiţii concrete de funcţionare. de forma geometrică exterioară a butucului şi de încărcarea centrifugală diferită pe suprafaţa asamblării. d) Uzura de coroziune poate fi de natură chimică sau electrochimică: . vopsire. Aceste variaţii locale sunt influenţate de câmpul termic tranzitoriu. Acest tip de uzură apare la capetele asamblărilor presate unde presiunea de contact are valori mari iar asamblarea este solicitată la încovoiere alternant-simetrică. Pentru diminuarea acestui tip de uzură se recomandă diverse forme constructive ale extremităţilor asamblării care să realizeze descărcarea presiunii la capetele ei. oxigen sau substanţe agresive existente în lubrifianţi) care conduc la formarea compuşilor chimici.frettingul. se datoreşte reacţiilor cu mediul (apa. de aceia calculul la uzură în cazul unor organe de uz general. acolo unde raportul dintre tensiunile tangenţiale şi cele radiale depăşeşte coeficientul de frecare. acoperirea suprafeţelor prin nichelare. Pentru prevenirea coroziunii chimice se recomandă folosirea materialelor anticorosive. precum şi local pe suprafaţa de contact. De multe ori frettingul este însoţit de coroziune. apare la metale diferite aflate într-un mediu purtător de ioni (bun electrolit). uzura este provocată de starea de tensiuni din zona de contact. rulmenţii. galvanizare. De multe ori însă. pe nave se fixează plăcuţe de zinc astfel ca transferul de material să se facă de pe aceste plăcuţe şi nu de pe elice.

punctuale – la rulmenţi cu bile. . .statice: când sarcina normală este constantă iar corpurile rămân fixe după încărcare. caneluri.3.a. cu pene. fusuri axiale. role pe şină.cu spin: dacă cele două corpuri au o mişcare de rotaţie în jurul normalei comune (exemplu: bila de rulment). cuplată cu variaţia sarcinii normale în timp. 2.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 51 bile ş. în cazul cel mai dezavantajos după un ciclu pulsant. .3. asamblări cu ştifturi. ambreiaje conice etc. Din acest punct de vedere se deosebesc două mari categorii de contacte: a) Conforme (de suprafaţă).2 Clasificarea contactelor Contactele care apar în aplicaţiile inginereşti au o mare diversitate de forme. Există mai multe criterii de clasificare a lor. ambreiaje plane etc. In funcţie de mişcarea relativă dintre suprafeţe.3 Calculul presiunii de contact în cazul contactelor concentrate (neconforme) .plane – la ghidaje plane sau jgheab. .spaţiale – la îmbinări presate. dimensiuni. . iar între cele două corpuri nu există tendinţa de deplasare decât în lungul normalei comune. cilindri de laminor etc. contactele pot fi: . roţi de fricţiune. care pot fi: .cu alunecare: dacă cele două suprafeţe alunecă una faţa de alta în lungul unei curbe. încărcări şi regimuri de ungere. b) Neconforme (concentrate). 2.cu rostogolire: când cele două corpuri se rostogolesc unul faţă de celălalt sub sarcină constantă sau variabilă. . se efectuează limitând tensiunea din zona de contact (σH). dar cel mai utilizat ţine seama de configuraţia contactului.liniare – la roţi dinţate. şuruburi cu bile etc.pulsante: când sarcina normală variază în timp. care pot fi: . cuple elicoidale. scrisă cu ajutorul relaţiei lui Hertz.

52

Organe de maşini şi mecanisme

Contactele hertziene sunt contacte concentrate (neconforme) şi pot fi: - punctiforme, ca în cazul: sferă/sferă; sferă/plan; rolă butoi/rolă butoi; rolă butoi/plan; sferă/cilindru; sferă/tor (la rulmenţi); sferă/elicoid (la şurubul cu bile); cilindru/cilindru având axele perpendiculare; - liniare, ca în cazul cilindru/cilindru având axele paralele (la cilindri de laminor, lagăre de alunecare, roţi de fricţiune, roţi dinţate etc.); con/con având axele concurente (la roţi de fricţiune conice, roţi dinţate conice, rulmenţi cu role conice etc); cilindru (con)/plan (la variatoare de turaţie). Relaţiile lui Hertz pentru determinarea tensiunii în aceste contacte au fost stabilite în cazul când corpurile sunt fixe, omogene, izotrope, deformaţiile sunt elastice, sarcina este constantă şi normală pe suprafaţa de contact, contactul este direct între suprafeţe, deformaţiile sunt foarte mici. Relaţiile se pot aplica însă cu o oarecare aproximaţie şi în cazul când suprafeţele sunt unse şi există o mişcare relativă între ele. a) In cazul contactului punctiform, se consideră două corpuri cu contact într-un punct (fig.2.15), încărcate cu o forţă normală F.

Fig. 2.15

Fig. 2.16

Contactul iniţial punctiform, se transformă într-o elipsă cu axele a şi b, a cărei ecuaţie şi arie sunt date de relaţiile:

Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini

53

x2 y2 + =1 (2.14) a2 b2 A = πab (2.15) Pe suprafaţa de contact, presiunea de contact se distribuie după un elipsoid (fig.2.16). Presiunea maximă se atinge in dreptul punctului iniţial de contact şi are valoarea: 3 F σ H max = ≤ σ aH (2.16) 2 πab Semiaxele elipsei sunt:
a = na ⋅ 3 3 F Ee 3 F Ee ; a = nb ⋅ 3 ⋅ ⋅ 2 ρe 2 ρe

(2.17)

unde: Ee – modulul de elasticitate echivalent al celor două materiale în contact (E1 si E2):
2 1 1 − ν 12 1 − ν 2 = + Ee E1 E2

(2.18)

ν 1 şi ν 2 – coeficienţii Poisson ai materialelor în contact;
na şi nb – coeficienţi ce depind de unghiul dintre planele principale de curbură; ρe – raza de curbură echivalentă a corpurilor în contact (fig.2.17):
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ =⎜ (2.19) ⎜R + R ⎟ ±⎜R + R ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ρ e ⎝ 11 12 ⎠ 22 ⎠ ⎝ 21 (+) în cazul contactului exterior, iar (-) în cazul contactului interior; R11 şi R12 – razele de curbură ale corpului 1 în punctul de contact;

1

Fig. 2.17

Fig. 2.18

54

Organe de maşini şi mecanisme

R21 şi R22 – razele de curbură ale corpului 2 în punctul de contact. Înlocuind relaţiile (2.18) şi (2.19) în (2.17) şi apoi în (2.16) rezultă:

σ H max =
unde n = na ⋅ nb

1 3F Ee 3 ⋅ ≤ σ aH π ⋅ n 2 ρe

(2.20)

b) In cazul contactului liniar (fig.2.18), întâlnit cel mai des (la roţi de fricţiune, roţi dinţate, lagăre de alunecare etc), elipsoidul presiunilor din cazul contactului punctual degenerează într-un cilindru eliptic (a = ∞).La apariţia încărcării F, generatoarea de contact se transformă într-o bandă de lăţime b:
b= 4q ρ e ⋅ π Ee

(2.21)

Tensiunea maximă va fi:

σ H max =

2q ≤ σ aH π ⋅b
q Ee ⋅

(2.22)

Înlocuind relaţia (2.21) în (2.22) se obţine:

σ H max =
unde:

π ρe

(2.23)

1

ρe

=

R ± R1 1 1 ± = 2 R1 R2 R1.R2

Pentru oţel/oţel: E1=E2=E; ν 1 = ν 2 = 0,3 Rezultă Ee=E/1,82, şi

σ H max = 0,418

R ± R1 F ⋅E⋅ 2 ≤ σ aH λ R1 R2

(2.24)

Verificarea la uzură în cazul contactului liniar se poate face cu relaţia (2.24), dacă materialele în contact sunt oţel/oţel.

20 totdeauna egală cu forţa normală N înmulţită cu coeficientul de frecare µ . 2.5 Frecarea in cuplele cinematice a) Intr-o cuplă cinematică de translaţie (fig.20). deoarece puterea pierdută prin frecare va fi: In cupla de translaţie: Pf = F f ⋅ v . apare o forţă de frecare F f ce se opune mişcării şi care este Fig. 2.2. Forţa rezultantă din cuplă R va fi înclinată faţă de direcţia forţei normale cu unghiul ϕ ( tan ϕ = µ ).2. In repaus coeficientul de frecare µ 0 ≥ µ şi se numeşte coeficient de aderenţă.19 Fig.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 55 2.3. iar în cupla de rotaţie: Pf = M f ⋅ ω .19) la contactul dintre elemente.3. forţa de frecare este mai mare ca în cazul suprafeţelor plane (fig. La aceeaşi apăsare normală N.4 Calculul presiunii de contact şi a pierderilor de energie în cazul contactelor de suprafaţă Pentru stabilirea pierderilor de energie prin frecare este necesar să se determine forţa de frecare F f în cuplele cinematice de translaţie şi momentul de frecare M f în cuplele cinematice de rotaţie. La contactul elementelor în translaţie sub formă de jgheab. reacţiunea ghidajului se manifestă prin două rezultante: N N′ = α 2 sin 2 . 2.

2. α Fig. adică forţa de frecare la contactul 2 elementelor în translaţie sub formă de jgheab este mai mare decât la frecarea în cuplele de translaţie plane. In repaus. deci: .21 Când fusul începe să se rotească. sarcina exterioară (N) este echilibrată de reacţiunea (R) a lagărului.. Rezultă că µ ′ > µ . ambele trecând prin centrul fusului (fig. unde se urmăreşte mărirea forţei de frecare.21a). se poate aproxima sin ϕ ≅ tan ϕ . 2. Puterea pierdută prin frecare este dată de relaţia : Pf = v ⋅ F f b) Cupla cinematică de rotaţie cu joc este caracteristică lagărelor de alunecare. Acest aspect are aplicaţii la curele trapezoidale.21b). roţi de fricţiune canelate. ambreiaje conice etc. rezultând momentul de frecare: M f = Rr sin ϕ Având în vedere că unghiurile de frecare sunt relativ mici.fig. punctul de contact dintre fus şi cuzinet. se deplasează datorită frecării în sens invers direcţiei de rotaţie (în B.2.56 Organe de maşini şi mecanisme Forţa totală de frecare: F f = 2 µN ′ = sin µN = µ ′N α 2 unde: µ ′ = µ / sin . A.

25) şi o reacţiune normală centrică: R′ = R cos ϕ c) Cupla cinematică de rotaţie fără joc.2.cosinusoidală (fig.22 Reacţiunea R se determină cu relaţia: R=2 π /2 ∫ 0 p ⋅ cos θ ⋅ dA = 2 π /2 0 ∫ p ⋅ r ⋅ λ ⋅ cos θ ⋅ dθ (2. 2. Se disting două cazuri de repartiţie a presiunii pe suprafaţa de contact: . . se deosebeşte de cupla cu joc prin aceea că.pentru p = constant.22a) – în cazul cuplelor noi.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 57 M f = µRr (2.27) . Fig. reacţiunea nu se mai exercită după o linie ci după o suprafaţă semicilindrică.uniformă (fig. rezultă: p= R 2r ⋅ λ (2.25) Intr-o cuplă de rotaţie cu joc va acţiona deci un moment de frecare ce se opune mişcării dat de relaţia (2.26) unde λ reprezintă lungimea cuplei .2.22b) – în cazul cuplelor rodate.

32) p= π ⋅ d 2 − d i2 ( ) Momentul de frecare elementar între pivot şi suprafaţa de sprijin va fi: dM f = dF f ⋅ ρ = µdF ⋅ ρ = µpdA ⋅ ρ (2.33) dar: Fig. 2.23 .58 Organe de maşini şi mecanisme .25.57 r.pentru p = p0 cos θ .pentru p = constantă: M f = µ⋅R⋅ π 2 ⋅ r = 1. relaţia (2. 2.pentru p = p0 cos θ .29) .27 µ ⋅ r ⋅ R (2.26) devine: R=2 π /2 ∫ 0 p0 r ⋅ λ ⋅ cos 2 θ ⋅ dθ = 2 p0 r ⋅ λ π 4 .30) . se constată că la aceeaşi forţă de frecare (µR).30 şi 2. relaţia (2. punctul de aplicaţie al acesteia variază de la r la 1.23.2.28) R p0 = ⋅ π r ⋅λ Momentul de frecare rezultă: Mf =2 π /2 π /2 0 2 ∫ 0 µ ⋅ p ⋅ r ⋅ dA = 2 ∫ µ ⋅ p ⋅ r 2 ⋅ λ ⋅ dθ (2.57 µ ⋅ r ⋅ R (2. (2. relaţiile 2. solicitată de forţa axială Fa . Se consideră că forţa axială creează pe suprafaţa de sprijin presiunea constantă: 4 Fa (2.31) Dacă se compară momentele de frecare în cuplele cinematice de rotaţie.31.29) devine: M f = µ⋅R⋅ µ 4 ⋅ r = 1. d) Frecarea pe suprafaţa frontală a cuplelor cinematice de rotaţie Se consideră cupla cinematică din fig. în cele trei cazuri.

32 se obţine: 4 Fa d 3 − d i3 1 d 3 − d i3 1 M f = 2πµ ⋅ ⋅ ⋅ = µFa ⋅ 2 8 3 π d 2 − d i2 3 d − d i2 ( ) (2.Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor de maşini 59 dA = 2πρ ⋅ dρ Înlocuind relaţia (2. se obţine: (2.35) sau: M f = µFa ⋅ Rm unde: Rm = 2 d 3 − d i3 ⋅ 3 d 2 − d i2 (2.34) în relaţia (2.33).36) Puterea pierdută prin frecare rezultă: Pf = ω ⋅ M f .34) dM f = 2πµ ⋅ p ⋅ ρ 2 ⋅ dρ . In condiţiile p = constant rezultă: 1 d 3 − d i3 M f = 2πpµ ∫d / 2 ρ ⋅ dϕ = 2π ⋅ p ⋅ ⋅µ i 3 8 d /2 2 Înlocuind presiunea din relaţia 2.

prin încleiere Asamblările demontabile permit montarea şi demontarea repetată a pieselor fără distrugerea elementelor de legătură. frete (fig. inele profilate.4) . . şaibe şi bucşe elastice (fig.1) .Capitolul 3 ASAMBLĂRI 3.prin lipire. .cu suprafeţe profilate .3.elastice (cu arcuri) . .cu pene. cleme.cu ştifturi şi bolţuri.prin nituire.prin sudare.2) .demontabile Asamblări . .prin forţe de frecare .1) sunt necesare modificări ale .cu elemente intermediare: arcuri. . un mecanism.cu caneluri.prin formă (fig. La asamblările prin formă (fig.3) b) cu strângere directă (fig. dispozitiv sau alte construcţii metalice.cu filet .3. . pe când cele nedemontabile necesită distrugerea parţială sau totală a lor. Organele de asamblare folosite în construcţia de maşini pot fi grupate astfel: . .3.1 Generalităţi Organele de asamblare servesc la îmbinarea elementelor care compun o maşină.fără elemente intermediare: a) cu elemente de strângere: şuruburi.nedemontabile .3.3.

Asamblări 61 Fig.1 . 3.

Asamblările fără elemente intermediare (fig. duc la concentrări de tensiune şi slăbesc rezistenţa asamblării. arbori profilaţi. Asamblările prin strângere directă (fig.3 plastic şi se demontează greu. elementele elastice se deformează Fig. modificări care produc schimbări în liniile de forţă. Asamblările cu elemente intermediare (fig. Asamblarea prin forţe de frecare păstrează forma circulară a elementelor asamblate şi transmite sarcinile prin frecarea dintre suprafeţele în contact. iar după un timp.2) au dezavantajul că piesele intermediare măresc Fig. dar cu elemente de strângere.3. filete) oferă posibilitatea deplasării relative a elementelor asamblate.3.3).3.62 Organe de maşini şi mecanisme secţiunii elementelor asamblate.4) se realizează prin prelucrarea precisă a elementelor asamblate astfel ca . 3. 3.2 preţul de cost şi că trebuie ca pe suprafaţa de contact să nu pătrundă lubrifianţi. fie că există sau nu elemente intermediare. caneluri. asigură transmiterea directă a încărcărilor. permit totuşi un montaj simplu şi în unele cazuri (pene paralele. însă necesită elemente de strângere care în majoritatea cazurilor dezechilibrează asamblarea.

filetul este obţinut prin deplasarea unei figuri geometrice generatoare de-a lungul unei elice directoare Fig.1. Desfăşurata unei elice directoare cilindrice fiind un plan înclinat (fig. se stabileşte o analogie funcţională între planul înclinat şi asamblările prin filet. Ca urmare Fig. 3.3.Asamblări 63 diferenţa lor de dimensiuni să corespundă ajustajelor presate.5 înfăşurate pe o suprafaţă cilindrică sau conică.5).6 a prezenţei filetului. .2. 3. filetată la interior se numeşte piuliţă.6). iar piesa 2.2. Elementul principal al şurubului şi piuliţei este filetul.1 Generalităţi Asamblările cu filet sunt realizate cu ajutorul unor piese filetate conjugate (fig.1 Asamblări filetate 3.2 Asamblări demontabile 3.4 3. Fig. 3. 3. Piesa 1 filetată la exterior se numeşte şurub. Geometric. o mişcare de rotaţie imprimată uneia din piese este obligatoriu însoţită de o mişcare de translaţie pentru aceeaşi piesă sau pentru piesa conjugată.

. imprimată obişnuit şurubului. pas.de fixare. au o tehnologie simplă de execuţie. folosind forţe tangenţiale de acţionare mici. Este definit geometric prin: profil. Dezavantajele acestor îmbinări sunt: filetul este un puternic concentrator de tensiune. randament scăzut. . unghiul elicei şi dimensiunile profilului generator.de mişcare. . asamblarea necesită elemente de împiedicare a autodesfacerii.de măsurare. 3.7 .2 Elemente geometrice ale asamblărilor filetate Filetul. Asamblările prin filet au răspândire foarte largă în construcţia de maşini. peste 60 % din piesele componente ale unei maşini au filet. formând grupa cea mai utilizată de asamblări filetate. servind pentru fixarea poziţiei relative a două piese .de reglare. în mişcare de translaţie pentru şurub sau piuliţă . Principalele elemente geometrice ale Fig. deoarece sunt elemente de rotaţie sau plane.1. mai puţin rezistent la solicitări variabile. realizează forţe axiale mari de strângere. Această utilizare largă este justificată de următoarele avantaje: permit montarea şi demontarea uşoară a elementelor asamblate.64 Organe de maşini şi mecanisme După rolul funcţional asamblările filetate pot fi: .2. sunt mai scumpe ca asamblările nedemontabile. cu sau fără strângere iniţială. transformând mişcarea de rotaţie. 3.

3.profil triunghiular (pentru şuruburi de fixare).înălţimea utilă a profilului. ..7). H 2 .7). respectiv piuliţei. Clasificarea filetelor se face după: a) profil: .înălţimea totală.filetul trapezoidal (Tr) are profilul de forma unui trapez (fig.diametrul mediu al şurubului.β . . cu unghiul la vârf de β = 550 . din care fac parte: .3. α 2 .diametrul interior al şurubului. definit ca distanţa măsurată în acelaşi plan median între două puncte omoloage situate pe flancuri paralele consecutive. d1 ( D1 ) . respectiv piuliţei.3.3.8 cu unghiul la vârf de β = 300 . pe care are loc contactul spirelor şurubului şi piuliţei. având fundul şi vârful rotunjit şi fără joc la fund.unghiul profilului.3.filetul în ţoli (Whitworth) (W) are profilul de forma unui triunghi echilateral (fig. d (D ) diametrul interior al şurubului.Filetul pentru ţevi este cu pas fin. H – înălţimea profilului teoretic al filetului. d 2 ( D2 ) . H1 . cu unghiul la vârf de β = 600 . Este utilizat pentru şuruburi de mişcare.8). folosit pentru scopuri de fixare-etanşare. respectiv piuliţei. .filetul metric (M) are profilul de forma unui triunghi echilateral (fig. Fig.unghiul elicei generatoare.7): . p – pasul filetului.Asamblări 65 filetului sunt (fig.

filetul rotund (Rd) are profilul realizat din arce de cerc racordate prin drepte înclinate. Se Fig. în condiţii de murdărie (şuruburi neprotejate ce lucrează la sarcini cu şoc – la cuple de vagoane). Pentru uşurinţa execuţiei flancul activ are o înclinare de 30.3.9 (Pt) are adâncimea şi înălţimea filetului egale cu jumătate din pas (fig. . trapezoidal (fig. putând prelua sarcini numai într-un singur sens. 3.filetul fierăstrău (S) are profilul asimetric. Este folosit la şuruburi care preiau sarcini mari. .66 Organe de maşini şi mecanisme .11). 3. Cu toate că realizează randamente superioare altor tipuri de filete.3.10). c) numărul de începuturi: cu unul. stânga. 3.9). are utilizarea limitată de apariţia jocului axial datorită uzurii flancurilor.3. b) direcţia de înfăşurare: dreapta (normale). viteze mici.11 unghi de 300 (fig. Este utilizat la piese supuse la înşurubări şi desfaceri repetate. cu două sau mai multe. . direcţiile flancurilor formând un Fig.filetul pătrat Fig.10 utilizează pentru şuruburi de forţă.

.3. striat (fig.3.3. cilindric şi hexagonal la interior (fig.3. .3. conic.distanţiere .forma filetului. semirotund şi nas (fig.utilizare .şuruburi de fixare . în funcţie de rolul funcţional.13d). conic.3. Fig. ciocan (fig. Ca şi capetele de şuruburi. semirotund crestat în cruce etc.12d).3.3.3. OL60.13c).Asamblări 67 d) forma corpului de înfăşurare: cilindric. Piuliţa.3.13 . fluture (fig. spaţiul disponibil.forma capului: hexagonal (fig. pas fin.3.12c).3.12g).clasa de precizie: precise (din oţeluri aliate). OL42). f) mărimea pasului: pas mare. tronconic (fig.şuruburi de mişcare . Clasificarea şuruburilor se face ţinând seama de: .12f). piuliţele pot avea forme constructive foarte variate.speciale .12e).13e). pas normal. 3. 3.12 . plan. pătrat (fig.12a).13b). semirotund crestat (fig. . .tipul vârfului: plan (fig.fără cap (prezon). OLC35).12b). inel (fig.3.13a). . grosolane (OL37. înecat crestat (fig. Şurubul.3.de fundaţie.forma tijei: cilindrică sau conică.12h). Fig. .12j).cu cap. cu cep tronconic (fig.12i). bombat (fig.3. semiprecise (din OL50. cu cep plat (fig.

3 Material şi tehnologie Alegerea materialului se face pe baza criteriilor care privesc îndeplinirea funcţiunii.1. Există de asemenea trei categorii de execuţie: grosolană.14 Şaiba. tehnologia de fabricaţie şi costul. semiprecisă şi precisă.2. având rolul de a micşora şi uniformiza presiunile de contact şi de a asigura perpendicularitatea suprafeţei de reazem a piuliţei pe axa şurubului. OL42.68 Organe de maşini şi mecanisme sistemul de asigurare. Piuliţele obişnuite se execută din oţel fosforos pentru piuliţe OLF. Cele mai frecvente forme de piuliţe se prezintă în fig. Şuruburile pentru utilizări uzuale se execută din OL37. Şaibele sunt discuri metalice. .3. care se aşează între piuliţă şi suprafaţa de reazem a piuliţei. formele de bază fiind cele rotunde şi pătrate. In marea majoritate. găurite. 3. Fig.14. cu capacitate bună de deformare plastică la rece. şuruburile şi piuliţele se execută din oţel. 3. Sunt standardizate.

Nichelul sau aliajele sale se utilizează pentru cerinţe de rezistenţă la coroziune şi la temperaturi înalte. OL60. 3. Pe lângă oţeluri se utilizează şi aliaje neferoase.Asamblări 69 Pentru solicitări medii se utilizează oţelurile OL50. poate fi echivalată cu ridicarea. pentru filetul pătrat.4 Consideraţii teoretice Momentul de frecare dintre şurub şi piuliţă Strângerea sau desfacerea piuliţei unei asamblări filetate. unui corp cu greutatea F pe un plan înclinat al cărui unghi de înclinare este egal cu unghiul de înclinare mediu α 2 a elicei filetului. iar titanul pentru fabricarea şuruburilor puternic solicitate în condiţii de temperatură ridicată şi mediu corosiv.15 asupra corpului aflat în mişcare uniformă pe planul înclinat. 3. rezistenţă la coroziune şi rezistenţă la temperatură.2.1.3. se utilizează oţeluri inoxidabile.15 se prezintă. Condiţia de . respectiv coborârea. aflate sub acţiunea unei forţe axiale F. In fig. OLC35 şi OLC45. forţele care intervin Fig. pentru condiţii care cer materiale cu o bună conductibilitate electrică şi termică şi rezistenţă la agenţi corosivi se utilizează aluminiul şi cuprul sau aliajele lor. Şuruburile îmbinărilor supuse la condiţii severe de solicitare se pot executa din oţeluri aliate tratate termic. Atunci când condiţiile funcţionale impun materiale cu rezistenţă mecanică ridicată. Astfel.

70 Organe de maşini şi mecanisme echilibru a piuliţei este: µN + F + N + Ft = 0 ρ ρ ρ ρ (3.la desfacere Ft min = F tan(α 2 − ϕ ) este definit de relaţia: tan ϕ = µ . Forţele FR / 2 se echilibrează reciproc.1) Pe baza acestei ecuaţii se construiesc poligoanele de forţe pentru strângere şi desfacere (piuliţa urcă sau coboară pe planul înclinat). aplicată pe cercul cu diametrul d 2 . 3.3) In relaţiile de mai sus ϕ poartă denumirea de unghi de frecare şi Fig. La şuruburile cu filet ascuţit se poate presupune că forţa axială F este echilibrată de două componente F / 2 rezultate din descompunerea forţei normale la spiră FN / 2 (fig.3.la strângere Ft max = F tan(α 2 + ϕ ) .16 frecare ce se opune deplasării piuliţei este în acest caz: µF = µ ′F F f = µFN = β cos 2 Coeficientul µ ′ poartă denumirea de coeficient de frecare aparent şi este dat de relaţia: µ′ = µ = tan ϕ ′ cos β / 2 .4) 2 2 în care semnul plus se ia pentru înşurubare şi semnul minus pentru deşurubare. din care rezultă mărimea forţei tangenţiale Ft . Forţa de (3. respectiv desfacere se determină cu relaţia: d d M t1 = Ft 2 = F 2 tan(α 2 ± ϕ ) (3. Momentele de torsiune corespunzătoare învingerii frecării dintre spirele şurubului şi piuliţei la strângere.16). .2) (3.

Randamentul se determină ca raport între lucrul mecanic util şi cel consumat.5) (3.9) .7) Unele dintre filete cu pas mărit şi în special cele cu mai multe începuturi nu prezintă autofrânare (şuruburile de mişcare) Randamentul cuplei şurub-piuliţă La o rotaţie completă a piuliţei în jurul axei şurubului. ea se va deplasa axial cu lungimea unui pas. Condiţia ca piuliţa să nu se autodeşurubeze (condiţia de autofrânare) este: Ft min = F tan(α 2 − ϕ ′) ≤ 0 de unde rezultă: α2 ≤ ϕ′ (3. piuliţa se poate deşuruba sub sarcină. Relaţiile obţinute pentru filetul cu profil pătrat rămân valabile şi la filetul triunghiular.6) M t1 = Ft d2 d = F 2 tan(α 2 ± ϕ ′) 2 2 Condiţia de autofrânare Dacă unghiul de înclinare a elicei filetului este destul de mare. cu condiţia considerării unghiului de frecare aparent ϕ ′ .Asamblări 71 Deoarece µ ′ > µ rezultă că filetul triunghiular este indicat pentru şuruburile de strângere iar filetele pătrat sau trapezoidal. Ft = F tan(α 2 ± ϕ ′) (3.8) ′ 2πFt ⋅ 2 tan(α 2 ± ϕ ) 2 unde: p = πd 2 tan α 2 Dacă α 2 = ϕ ′ rezultă: tan α 2 1 − tan 2 α 2 1 = ≤ η= tan 2α 2 2 2 (3. pentru şuruburile de mişcare. fără a considera frecarea pe suprafaţa frontală a piuliţei: tan α 2 F⋅p η= = d (3.

Forţa de strângere F produce pe suprafaţa inelară de contact (fig. dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem a acesteia.10) .3.17) o presiune uniform distribuită. Momentul necesar strângerii piuliţei La strângerea unei piuliţe pe lângă momentul M t1 datorat frecării dintre spirele şurubului şi ale piuliţei trebuie învins şi momentul de frecare M t 2 .3. pot realiza creşterea randamentului prin creşterea unghiului α 2 . au un randament scăzut ( η <0.72 Organe de maşini şi mecanisme Şuruburile de fixare. Şuruburile de mişcare. care trebuie să îndeplinească condiţia de autofrânare α 2 ≤ ϕ ′ . prin utilizarea unui filet cu pas mărit.3. sau cu mai multe începuturi.17 p= Din fig.5). la care condiţia de autofrânare nu este întotdeauna obligatorie.17 rezultă: 4F π ( D12 − D02 ) (3. p: Fig.

12 F ⋅ d ≈ 0. datorate momentului de torsiune M t1 . apar tensiuni normale. în tija şurubului. din relaţia (3. create de forţa axială F : 4F σt = . d 2 ≈ 0. µ 2 ≈ 0. tan ϕ ′ ≈ µ 2 .10) se poate determina forţa cu care trebuie strânsă piuliţa. (3.08F ⋅ d + 0.76d . D0 ≈ d .88d .12) unde: M t1 = F ⋅ d2 d = F tan(α 2 + ϕ ) ⋅ 2 .11) unde µ 2 reprezintă coeficientul de frecare dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem. α 2 = 2 0 30′.15.Asamblări 73 M t2 = µ2 3 F D13 − D0 ⋅ 2 3 D1 − D02 (3. Fch . Momentul total care trebuie aplicat la cheie pentru strângerea (desfacerea) piuliţei este: M t = M t1 + M t 2 = Fch ⋅ Lch (3.2 F ⋅ d Dacă se cunoaşte Lch (lungimea cheii de strângere) şi momentul total M t . d1 ≈ 0.14) . 2 2 M t2 = µ2 ⋅ 3 F D13 − D0 3 D12 − D02 Admiţând pentru elementele filetate uzuale. pentru învingerea forţelor de frecare dintre spirele în contact: d2 tan(α 2 + ϕ ′) 2 π ⋅ d13 16 τt = M t1 = Wp F⋅ (3.13) π ⋅ d12 şi tensiuni tangenţiale. rezultă: M t ≈ 0. valorile: D1 ≈ 2d . Predimensionarea şuruburilor La şuruburile de fixare în timpul strângerii piuliţei.

3 la filete metrice.15) π ⋅ d12 unde: ⎡ d ⎤ β = 1 + 3 ⋅ ⎢2 tan(α 2 + ϕ ′) ⋅ 2 ⎥ d1 ⎦ ⎣ 2 Rezultă că forţa axială F se amplifică cu un coeficient β care ţine cont de solicitarea de torsiune a tijei.25 la filete trapezoidale şi β = 1.18) pot apărea următoarele situaţii : .dacă forţa de strângere din şurub F0 este suficient de mare. Coeficientul β are următoarele valori: β = 1. dimensionarea se poate face ţinând seama doar de tracţiune. 3. β = 1.16) Solicitări suplimentare ce pot apare în şuruburile de fixare În afară de tracţiune şi forfecare în şurub mai pot apare solicitări suplimentare de încovoiere datorită : a) forţelor transversale. va fi : 4 βF σ e = σ t2 + 3τ 2 = ≤ σ at (3.2 pentru filete pătrate. La proiectare. după ipoteza a IV–a. luând însă în considerare o forţă majorată d1 ≥ 4β ⋅ F π ⋅ σ at (3. astfel încât forţa de frecare pe suprafeţele în contact µF0 este mai mare decât forţa F (µF0>F). . deoarece nu se cunoaşte momentul de torsiune M t .18 nu alunecă şi în şurub nu apar forţe suplimentare . În cazul când şurubul fixează două table solicitate la forţe F perpendiculare pe axa asamblării (fig.3. tablele Fig.74 Organe de maşini şi mecanisme Tensiunea echivalentă din tija şurubului.

Asamblări 75 .19 .19). b) forţei axiale excentrice.18) Solicitarea şurubului în acest caz creşte foarte mult. Pentru a evita o astfel de solicitare se pot prevedea pe suprafaţa de contact praguri sau pene care să preia forţa transversală.dacă forţa de frecare µF0<F şi şurubul este montat cu joc se produce alunecarea celor două piese. Această situaţie se întâlneşte la folosirea şuruburilor cu cap ciocan (fig. care venind în contact cu şurubul îl solicită la încovoiere : M F ⋅ λ ⋅ 32 σî = î = (3.19) In acest caz rezultă o tensiune inferioară celei obţinute la şuruburile σ tot = σ t + σ i = σ t (1 + 8e ) d Fig. In cazul folosirii şuruburilor păsuite apare solicitarea suplimentară la forfecare : F ⋅4 τf ≈ π ⋅ d 12 deci : σ e = σ t2 + 3(τ + τ f ) 2 ≤ σ a cu joc. la care pe lângă solicitarea de întindere şi torsiune se mai adaugă solicitarea de încovoiere: F ⋅ e ⋅ 32 (3.3.17) W π ⋅ d 13 Dacă λ ≈ d1 : 4 ⋅ F ⋅8 = 8σ t π ⋅ d 12 σî ≈ Deci : σ e = (σ t + σ î ) 2 + 3τ 2 = (9σ t ) 2 + 3τ 2 ≤ σ a (3.20) σî = π ⋅ d 13 (3. 3.

se prevăd şaibe înclinate sau bosaje care să preia diferenţa de la neparalelismul feţelor de strângere (fig. în corpul şurubului iau naştere tensiuni suplimentare de încovoiere : M E ⋅ I ⋅ d 1 Ed 1 σi = i = = (3.22) este solicitată la: .3.23) Pentru a se evita această solicitare suplimentară. trebuie să se stabilească numărul de spire la piuliţă (dimensionarea piuliţei) Se presupune că spirele piuliţei se încarcă uniform şi asupra unei spire acţionează forţa F / z (z numărul de spire). Spira astfel încărcată (fig.3. 3.21 Prin existenţa unei abateri de la Fig.22) R⋅I ⋅2 2R W E⋅I Mi = (din ecuaţia fibrei medii deformate) unde : R Rezultă : σe = (σ t + σ î ) 2 + 3τ 2 ≤ σ a (3.20 paralelism a suprafeţelor de strângere (capul şurubului şi piuliţă). deci : σ tot ≈ 9σ t σ e = (9σ t ) 2 + 3τ 2 ≤ σ a (3.3.76 Organe de maşini şi mecanisme pentru e ≈ d . 3. Calculul piuliţelor nestandardizate Când se folosesc piuliţe nestandardizate sau din alt material decât şurubul. Fig.21) c) înclinării suprafeţei de aşezare a piuliţei (fig.20).21).

23 Fig. 3.24 De fapt. încărcarea spirei nu este uniformă din cauză că şurubul se alungeşte sub acţiunea forţei F iar piuliţa se contractă.3. ajungând .25) Fig. deci variază pasul.24) π ⋅ d12 4 ⋅ σ at σ at pas ⋅ d12 4 ⋅ d 2 ⋅ t2 (3. 3.22). Primele spire în contact cu piesa se încarcă cel mai mult (fig.22 a) presiunea de contact : Fmax p= ≤ pas z ⋅ π ⋅ d 2 ⋅ t2 unde : Fmax = Din (3.Asamblări 77 Fig. 3.24) rezultă : z≥ (3.

3. în afara sarcinilor de la montaj şuruburile mai pot fi solicitate de forţe axiale care provin din modul de funcţionare sau din dilataţii termice împiedicate.a).3.3. Din cele două valori rezultate pentru numărul de spire (rel.a. piuliţa se strânge doar până la dispariţia jocurilor din asamblare (fig.22). iar 2 pe suprafaţa capacului (flanşei). Din acest motiv.78 Organe de maşini şi mecanisme ca peste 10 spire acestea să nu mai preia sarcini. 3. se vor schimba dimensiunile filetului sau diametrul şurubului.3. se alege valoarea maximă (care nu trebuie să depăşească 10 spire) şi se calculează înălţimea piuliţei : h=z·p Dacă rezultă mai mult de 10 spire. Pentru o distribuţie mai uniformă a încărcării spirei se adoptă diverse soluţii constructive. piuliţele vor avea maxim 10 spire. în secţiunea de încastrare a spirei apar tensiunile : F t1 ⋅ Mî z 2 = 3 ⋅ F ⋅ t1 σî = = π ⋅ D ⋅ p2 π ⋅ D ⋅ p2 ⋅ z W 6 τ= F z ⋅π ⋅ D ⋅ p (3.24) ş. Se consideră cazul unui şurub ce strânge flanşa de capacul unui rezervor sau a unei conducte sub presiune.23).25.2.26).25 şi 3.25).26) rezultă un număr de spire “z” necesar rezistenţei filetului la solicitarea compusă.5 Solicitările şuruburilor cu prestrângere în timpul exploatării În timpul funcţionării. Considerând o spiră desfăşurată pe lungimea unui pas (fig.3. de exemplu : piuliţe sprijinite pe guler (fig.26) σ e = σ î2 + 3σ 2 ≤ σ aî Din relaţia (3. 3. . piuliţe crestate variabil la fundul spirei (fig.1. b) încovoiere cu forfecare. Punctul 1 este considerat pe şurub. a cărui montaj şi exploatare se face la aceeaşi temperatură (fig. Înainte de montaj.

27 devine : ⎛1 1 ⎞ F + F0' F0' F0 ⋅ ⎜ + ⎟ = + ⎜ cs c f ⎟ cs cf ⎠ ⎝ ⎛1 ⎛1 1 ⎞ 1 ⎞ F F0 ⋅ ⎜ + ⎟ = F0' ⋅ ⎜ + ⎟ + ⎜ cs c f ⎟ cs ⎜ cs c f ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ F0 = F0' + F ⋅ cf cs + c f (3. L Cu notaţia adoptată.Asamblări 79 Strângând piuliţa în continuare cu cheia (fig.25.25. Şurubul va fi solicitat în acest caz de forţa de exploatare F şi ′ de forţa remanentă de la montaj F0 .3.29) .27) În general. care vor produce o deformaţie ∆Ls . cauzată de presiunea din recipient. care provoacă o alungire a şurubului cu ∆Lo şi o s comprimare a flanşelor cu ∆Lof . 3. alungirea : ∆L = L ⋅ ε = L unde s-a notat cu c = σ E = L⋅F F = E⋅A c (3. În cazul când intervine şi forţa de exploatare F.28) A⋅ E rigiditatea. punctele 1 şi 2 ajungând să se suprapună. 3. Suma deformaţiilor la exploatare rămâne însă aceeaşi : ∆L + ∆L = ∆Ls + ∆L f 0 s 0 f montaj şi Fig.25 (3.b). la montaj apare în şurub forţa de prestrângere F0 . şurubul îşi măreşte alungirea iar flanşele se decomprimă. rămânând totuşi ′ comprimate ( ∆L f ) de o forţă F0 (fig.c) necesară asigurării etanşării. relaţia 3.

În cazul flanşelor de grosime diferită sau din materiale diferite. se poate scrie la fel : n A ⋅E 1 1 1 1 fi fi = + + . Aria astfel comprimată se echivalează cu secţiunea transversală a unui cilindru cu diametrul exterior : Lf1 + Lf 2 D2 = D0 + 2 Fig.30) ∆Ls = ∆Ls1 + ∆Ls 2 + . … Ls1 Ls 2 n i =1 c si = E s ∑ Asi . 3.26 Astfel aria flanşei va fi : A f = π 4 2 ( D2 − D02 ) .. Aprecierea secţiunii flanşelor A f se face considerând că distribuţia de tensiuni în flanşe se face sub un unghi de 45o (fig...25 ÷ 0. cs 2 = s s 2 ..3. ς= cf cs + c f .. + =∑ cf cf1 cf 2 c fn i =1 L fi Deci elasticitatea unui ansamblu de piese este egală cu suma elasticităţilor pieselor componente.75 în funcţie de etanşare. Lsi “n” fiind numărul de secţiuni diferite..26). + ∆Lsn = Fs ( unde : deci : 1 1 1 + + . + ) cs1 cs 2 csn cs1 = E s ⋅ As1 E ⋅A . Forţa de prestrângere necesară la montaj va fi: F0 = F (ξ + ς ) Dacă şurubul are secţiuni diferite : (3.80 Organe de maşini şi mecanisme Forţa remanentă se poate scrie: F0′ = ξF unde: ξ = 0.

σ max s La solicitarea variabilă. Notând cu: µF – scara forţelor. 3. f . µL – scara deformaţiilor. Coeficientul de asimetrie al solicitării şurubului va fi: σ Rs = min s . rezultă : F ⋅µ µ tgϕ s = 0 F = cs F Ls ⋅ µ L µL tgϕ f = c f µF µL Dacă forţa de Fig.s = s max . aria şurubului As trebuie să fie cât mai mică iar lungimea Ls cât mai mare. la solicitări variabile şuruburile zvelte rezistă mai bine. σ min. F ′ Fs max = F + F0 . Pentru ca cs să fie mic.2. As Fs min = F . 3. atât şuruburile cât şi flanşele vor fi solicitate variabil. coeficientul de asimetrie Rs este mai mare (mai aproape de unitate).27. F f max = F0 ⇒ σ max. pentru aceleaşi forţe F şi F0’ cu cât panta ϕs este mai mică. s = Fs min . se va trata cazul frecvent .7. Calculul asamblărilor cu şuruburi de fixare încărcate excentric Dintre multiplele situaţii ce pot interveni. deci rigiditatea cs mai mică (elasticitate mai mare). f . astfel că reprezentând grafic variaţia deformaţiei în raport cu forţa de acţionare se obţine diagrama din fig.1. As F f min = F0 ⇒ σ min. σ max. 3.Asamblări 81 Se consideră că deformaţiile în şurub şi flanşe au loc în domeniul elastic.27 exploatare acţionează dinamic. Deci.

3. 3. următorul cu o forţă F2 .82 Organe de maşini şi mecanisme întâlnit la fixarea consolelor sau la prinderea carcaselor pe fundaţii. cât şi a alunecării suportului. As Notând cu i numărul de şuruburi şi considerând că forţa FV se repartizează uniform. asupra suportului acţionând forţa F. se realizează prin montarea şuruburilor cu o strângere iniţială F0 ce conduce în şurub F la o tensiune σ 0 = 0 . după o direcţie oarecare. astfel că : F1 ⋅ a1 + F2 ⋅ a2 = M i Fig. i ⋅ As Datorită momentului încovoietor. Împiedicarea atât a desprinderii. rândul cel mai depărtat de şuruburi va fi încărcat cu o forţă suplimentară F1 . fiecare şurub va fi încărcat suplimentar cu : F σV = V .28).28 dar F1 a1 a = ⇒ F2 = F1 ⋅ 2 . Cele două componente FH şi FV ale forţei F solicită suplimentar îmbinarea cu un moment de încovoiere : M i = FH ⋅ z0 − FV ⋅ y0 Componenta FV şi momentul Mi solicită la tracţiune şuruburile iar componenta FH caută să producă o alunecare relativă între suport şi fundaţie. F2 a2 a1 care înlocuit în prima ecuaţie conduce la : a F1 = M i ⋅ 2 1 2 . a1 + a2 . Se consideră un suport fixat de fundaţie printr-un grup de şuruburi (fig.

Fig. între elementele transmisiei se prevăd canale elicoidale.29 .1. de şuruburi pe un rând.3. 3. Această încărcare conduce la o tensiune suplimentară : F σ i max = 1 u ⋅ As în care u = (3. cu mişcare de alunecare între spire.29) care după ce ies din zona de lucru a piuliţei.nr. siguranţă în funcţionare. devine nesatisfăcătoare. Pentru obţinerea mişcării de rostogolire. randament ridicat. sunt reintroduse în circuit printr-un canal de recirculare. n Tensiunea de tracţiune maximă în şuruburi va fi : σ t = σ 0 + σ v + σ i max 3.2.8 Şuruburi cu bile (STAS 12757-89) La transmisiile cu şuruburi de mişcare la care se impune păstrarea preciziei cinematice în timp. între care circulă bile (fig.Asamblări 83 In general se poate scrie : F1 = M i ⋅ a1 ∑a y =1 n 2 y (3.32) i .31) unde n reprezintă numărul de rânduri. utilizarea şuruburilor clasice.

pentru construcţia elementelor componente.3.30d. 3. Pentru obţinerea unei durităţi a suprafeţelor de minim 60 HRC oţelurile folosite se tratează termic sau termodinamic. cu contact în două puncte (fig. a liniilor automate. Majoritatea firmelor constructoare realizează aceste profiluri cu θ = 45 0 . Din aceste cauze diametrul bilelor se limitează în funcţie de pasul filetului: (3. Astfel de şuruburi se întâlnesc în construcţia roboţilor industriali.. autovehicule ş.0. sunt cele mai des utilizate pentru obţinerea unor capacităţi portante mari.55. e şi f). la maşini unelte.a.3. deoarece în Fig. oţeluri aliate sau oţeluri de rulmenţi.84 Organe de maşini şi mecanisme Utilizarea pe scară largă a şuruburilor cu bile este limitată de construcţia mai complicată care determină un cost ridicat.3. Profilurile curbilinii.30b şi c).65) ⋅ p Căile de rulare se pot realiza cu profil curbiliniu (fig. Alegerea diametrului bilelor se face pe baza unui compromis între capacitatea portantă şi precizia cinematică. Tendinţa de utilizare pe scară largă a şuruburilor cu bile a determinat măsuri de tipizare a acestora (STAS 12757-89)..30a.3.33) 2r = (0. La transmisiile de mare precizie se utilizează.30 .30a) şi cu contact în patru puncte (fig. b şi c) sau rectiliniu (fig.

e şi f) sunt constructiv mai simple. în regim static (sub 10 rot/min) pentru evitarea deformaţiilor plastice şi în regim dinamic (peste 10 rot/min) pentru asigurarea durabilităţii impuse. Intre şurub şi piuliţă forţa se transmite .Asamblări 85 cazul unor unghiuri de contact mari se impun măsuri speciale pentru reducerea jocurilor axiale. trapezoidală sau dreptunghiulară (fig.30d. . Folosind condiţiile de echilibru static se determină componentele: Fig.randamentul mecanic. Transmisia este solicitată. prin intermediul bilelor. care se consideră repartizată uniform pe numărul z de bile din zona se lucru. .31).rezistenţa la solicitarea de contact.97) R . 3. dar au o capacitate portantă mult inferioară profilurilor curbilinii. Pentru profilurile curbilinii se recomandă r = (0. sub forma unei forţe normale Fn orientată după direcţia liniei de contact (fig. de aceea se recomandă la transmisiile cu rol cinematic. la o forţă exterioară axială F. Criteriile care trebuie considerate la calculul şuruburilor cu bile sunt asemănătoare celor de la rulmenţi şi anume: .3. unde nu există solicitări importante.3.. Profilurile rectilinii de formă triunghiulară.85.forţa axială: Fa = F / zc .0..31 .

zc ⋅ tan θ ⋅ cos(α + ϕ ) F zc ⋅ sin θ ⋅ cos(α + ϕ ) . unde α este unghiul de înclinare al elicei medii.80) ⋅ 10 −3 mm.. randamentul se menţine în limitele η = 0. .. forţa F este preluată de un număr de bile z c . F .9.. randamentul se calculează cu relaţia (3.. rezultând o mişcare de translaţie pentru piuliţă.forţa tangenţială: F t = . f = (50.35) tan(α + ϕ ) η= tan(ϕ − ϕ ) tan α (3.35).86 Organe de maşini şi mecanisme .9) ⋅ z Unghiul de frecare de rostogolire ( ϕ ) se calculează în funcţie de coeficientul f de frecare la mişcarea de rostogolire.34) Pentru bile din oţel călit. tan ϕ η= (3.95 . dacă bilele se rostogolesc pe suprafeţe din oţel necălit.. Condiţia de autofrânare este ϕ ≥ α . inferior numărului teoretic z..36).10) ⋅ 10 −3 mm. In cazul în care şurubul este elementul motor. f = (8.. iar în cazul când piuliţa este element motor.0.7. unghiul de frecare ϕ are valori foarte mici şi condiţia de autofrânare nu este îndeplinită.forţa normală: Fn = In relaţiile de mai sus s-a ţinut seama că datorită erorilor de profil ale bilelor şi căilor de rulare.36) Pentru α ≥ 3o . tan ϕ = f r sin θ (3. rezultând o mişcare de rotaţie pentru şurub. randamentul va fi dat de relaţia (3. zc = (0. La transmisiile fără pretensionare. care se rostogolesc pe suprafeţe din oţel călit.forţa radială: Fr = F tan(α + ϕ ) zc ..0.

Capacitatea dinamică C de încărcare este semnificativă pentru şuruburile cu bile care lucrează la turaţii peste 10 r0t/min şi reprezintă forţa axială care determină.5 – pentru turaţii obişnuite. fără a provoca deformaţii permanente de 0. 10 6 rotaţii scoaterea din uz a 10% din transmisii.pentru turaţie mică. Pe baza analogiei cu rulmenţii radiali-axiali cu bile.5…2.3.3. F ≤ C0 STAS C0 = (3. .38) unde Fe reprezintă forţa dinamică echivalentă şi este dată de relaţia: Fe = F ⋅ fd fH (3. care se alege din fig.coeficient de duritate.2…1. f d =1. forţă fără şocuri.32). 3. forţa axială exterioară F şi durabilitatea L există relaţia : ⎛C⎞ L=⎜ ⎟ ⎜F ⎟ ⎝ e⎠ 3 Fig.2 . f d =1. forţe cu şocuri. după ale şurubului.37) ′ fH ′ în care coeficientul f H ia în considerare influenţa durităţii suprafeţelor în contact (fig.0001 din diametrul corpului de rostogolire d.32 (3.5 – pentru condiţii normale de funcţionare. f H .32. între capacitatea dinamică.39) în care: f d =1…1.Asamblări 87 Capacitatea statică C0 este o mărime foarte importantă pentru şuruburile cu bile care lucrează la turaţii joase şi reprezintă sarcina axială maximă care poate fi suportată.

37) .paralele (fig. rotaţii] L= 10 6 în care: n – turaţia [rot/min].subţiri (fig. . care se montează cu axa lor geometrică paralelă cu axa pieselor asamblate (fig. .1 Clasificare Penele sunt organe de maşină demontabile.obişnuite.tangenţiale (fig. ghidarea sau reglarea poziţiei relative a pieselor. Lh . fig. (3.concave (fig.3.34) : o pană fără strângere ce permite înclinarea axei butucului faţă de axa arborelui.3.3.33d). b) pene longitudinale.durata de funcţionare [ore].33c).disc (fig.38) se calculează capacitatea dinamică: C = Fe 3 L ≤ C STAS (3. .37).subţiri.33b).35.33a). Penele longitudinale pot fi la rândul lor : . care se montează cu axa lor geometrică perpendiculară pe axa pieselor asamblate . de formă prismatică.3.2.88 Organe de maşini şi mecanisme Cu relaţia (3. . 3.41) . se deosebesc : a) pene transversale. După poziţia axei lor în raport cu axa longitudinală a pieselor asamblate.3. care servesc la fixarea.40) unde: L – durabilitatea.înclinate (cu strângere) .3.3.2. calculată cu relaţia: 60nLh [mil.2. Dacă din calcule rezultă C (C0 ) > C STAS se va mări diametrul d 0 al şurubului. .2 Asamblări cu pene 3. .3.obişnuite (fig.

3. ceea ce conduce la o dezaxare a forţei F0 faţă de axa asamblării. realizând o îmbinare fixă între acestea. denumite de aceea şi cu strângere (fig.2. Fig. Făcând . la baterea ei cu o forţă P.2 Pene longitudinale înclinate Penele longitudinale înclinate se montează paralel cu axa pieselor de îmbinat.33 Fig. 3. În timpul funcţionării.34 3.Asamblări 89 Penele se execută din : OL50.35 Datorită înclinării penei. ia naştere o forţă radială F0 care produce la montaj o reacţiune între butuc şi arbore distribuită cosinusoidal. 3. Fig.2. OL60. există tendinţa de rotire relativă a butucului faţă de arbore. când prin asamblare se transmite momentul M t . OL70 sau OLC45.3.35).

Această fixare. cu momentul de frecare : F0 ⋅ 2 x = µF0 ⋅ h . se vor adopta 2 sau 3 pene de strângere.36 M t = µF0 M t = µF0 2d h ⎛d h⎞ + µF0 ⎜ − ⎟ + F0 µ π 2 ⎝ 2 2⎠ (3. Lungimea penei se calculează limitând tensiunea de strivire pe suprafaţa de contact (considerând presiunea distribuită triunghiular pe lăţimea penei – cazul cel mai dezavantajos) : p= 2 F0 2 F0 ≤ pas ⇒ λ ≥ b⋅λ b ⋅ pas (3. decalate cu 1200. se cunosc : M t .90 Organe de maşini şi mecanisme echilibrul forţelor ce acţionează asupra penei (fig.36) rezultă : h 2 Momentul ce poate fi transmis printr-o astfel de îmbinare este egal. aduce cu sine şi avantajul micşorării dezaxării butucului. Dacă lungimea penei rezultă mai mare decât a butucului. diametrul arborelui d şi materialele reperelor. În funcţie de diametrul d se alege din STAS secţiunea transversală a penei (b x h).42) d ⎛ 4⎞ ⋅ ⎜1 + ⎟ 2 ⎝ π⎠ Din relaţia (3.43) Pentru dimensionarea acestor pene. deci : x = µ Fig.3.42) rezultă forţa de strângere necesară pentru a transmite prin asamblare momentul M t : F0 = 2M t ⎛ π⎞ µ ⋅ d ⋅ ⎜1 + ⎟ 4⎠ ⎝ (3. la limită.44) Lungimea penei se adoptă la o valoare standardizată superioară celei calculate şi corelată cu lăţimea butucului. Penele de strângere aşezate la 1800 transmit acelaşi moment ca o singură pană. . 3.

45) Forţa care acţionează asupra pereţilor canalului de pană va fi : 2M t F= (3.46) ⎛ 4µ ⎞ d ⋅ ⎜1 + ⎟ π ⎠ ⎝ . rezultă : 2d b + µF + F ⋅ z1 M t = µF π 2 unde:: d µb − 2 2 d ⎛ 4µ ⎞ M t = F ⎜1 + ⎟ 2⎝ π ⎠ z1 = (3.3.3.2. ele realizează asamblări fără Fig. Pene longitudinale paralele Datorită faptului că aceste pene se introduc în locaşul lor cu joc între pană şi fundul canalului din butuc (fig. momentul de răsucire M t transmiţându-se numai prin feţele laterale ale penei. 3. Din echilibrul penei (fig.2.3. Au avantajul că nu produc dezaxări ale butucului faţă de axa arborelui şi permit deplasarea butucului în lungul arborelui. deci : y = 2 Făcând echilibrul între momentul ce se transmite M t şi momentul forţelor de frecare ce acţionează asupra arborelui.37b) rezultă : µ ⋅b µFb = 2 yF .37a ).37 strângere.Asamblări 91 3.

Utilizate mai mult la asamblări .3. deoarece ele lucrează pe feţele laterale.47 şi 3. capacitate de transmitere a momentelor de răsucire mai mari. din STAS 1004 se stabilesc dimensiunile secţiunii transversale a penei (b x h) iar cu relaţia 3. Se utilizează în special la montarea roţilor baladoare din cutiile de viteză ale maşinilor unelte şi autovehiculelor.48) Lungimea penei se standardizează la o valoare superioară celei mai mari valori din cele două calculate (rel.c). nu prin frecare.46 se calculează forţa F. Dacă lungimea penei rezultă mai mare decât a butucului se vor adopta două sau mai multe pene paralele. Faţă de penele longitudinale. când este necesară deplasarea frecventă a roţilor în lungul arborelui.Forma secţiunii canelurii: a) Caneluri dreptunghiulare (fig.38. arborii canelaţi prezintă următoarele avantaje: centrare şi ghidare bună a pieselor montate.3 Asamblări prin caneluri Arborii canelaţi pot fi consideraţi ca arbori cu pene longitudinale multiple.b) (STAS 12154-88) c) Caneluri triunghiulare (fig.92 Organe de maşini şi mecanisme Pentru dimensionarea acestor pene.seria mijlocie (STAS 1769-86) .3.38.seria grea (STAS 1770-86) b) Caneluri în evolventă (fig.3. Lungimea penei se calculează din limitarea tensiunii de strivire pe suprafeţele ei laterale şi a forfecării : 2F F ⋅2 p= ≤ p as ⇒ λ ≥ (3. 3. Clasificarea asamblărilor cu caneluri se face după: .a) .47) h⋅λ h ⋅ p as τf = F F ≤ τ af ⇒ λ ≥ b⋅λ b ⋅ τ af (3. făcând corp comun cu arborele. cunoscând M t şi diametrul arborelui d.seria uşoară (STAS 1768-86) .38.48) şi corelată cu lungimea butucului.2.3. Poziţia lor reciprocă nu prezintă nici o importanţă.

exterioară (fig.a) . cuplate şi decuplate sub sarcină. cele din seria grea putând fi în plus. Canelurile din seria mijlocie şi grea preiau integral momentul suportat de arbore.39. e) Caneluri rotunde.interioară (fig.Asamblări 93 fixe. 3. Sunt utilizate rar.Felul centrării : .b) .3. 3.39.39.3. Elemente de calcul.40). Fig.b) Fig.38 d) Caneluri trapezoidale. Canelurile din seria uşoară preiau parţial momentul M t suportat de arbore. .3.laterală (fig. momentul de răsucire este transmis prin contactul lateral al flancurilor.39 Centrarea interioară este mai precisă iar centrarea exterioară este mai economică. de unde rezultă că : . În asamblările cu caneluri (fig.3.

Forma ştifturilor este cilindrică sau conică.75 coeficient de imprecizie a prelucrării.50) F1 = dm ⋅ z ⋅ϕ M t = F1 Această forţă solicită canelurile la: a) strivire a flancurilor : F F1 p = 1 ≤ p as ⇒ λ ≥ h ⋅ p as λ⋅ h (3.49) rezultă forţa ce încarcă o canelură : 2M t (3.52) Se stabileşte lungimea canelurii cu relaţia 3. τ = F1 = σi = f Wz b⋅λ λ⋅ b 2 6 Fiind o solicitare compusă se determină tensiunea echivalentă cu relaţia: σ e = σ 2 + 3σ 2 ≤ σ a f (3.51. Din relaţia (3. φ = 0. Găurile date în piesele de îmbinat trebuie să corespundă riguros cu ştiftul.94 Organe de maşini şi mecanisme Fig.49) ⋅ z ⋅ϕ 2 d+D unde : d m = . aceasta se standardizează în corelaţie cu funcţionarea asamblării şi se verifică asamblarea cu relaţia 3. 3.2.40 dm (3. 2 z – număr de caneluri .51) unde λ reprezintă lungimea canelurii b) forfecare cu încovoiere la baza canelurii : h F1 ⋅ Mi 2 . fiind necesară o alezare .4 Asamblări cu ştifturi Ştifturile înlocuiesc de regulă penele transversale a căror axă geometrică este perpendiculară pe axa pieselor asamblate.52. 3. plină sau tubulară.

Asamblări 95 precisă cu un alezor cilindric sau conic.realizează o articulaţie. având rol de osie – bolţurile.41 a) Calculul la forfecare se face pe baza relaţiei: 2M t 4M t τf = d 2 = ≤ τ af πd s πd ⋅ d s2 2⋅ 4 (3. având rol de pană – ştifturile longitudinale şi transversale. Ştifturile crestate sunt mai economice. Materiale: OLC 50. 3. Asamblările cu ştifturi conice prezintă avantajul asigurării unei precizii ridicate chiar la demontări repetate ale pieselor. cât şi cele crestate sunt standardizate. Ştifturile au următoarele funcţii: .limitează o forţă sau un moment de răsucire – ştifturi de siguranţă. Acestea se introduc în locaşuri cu forţe mai mari decât cele necesare pentru fixare. Ştifturile. atât cele simple . . Ştifturile transversale (fig.3. .41) sunt solicitate îndeosebi la forfecare (în secţiunea de separaţie a celor două elemente asamblate) şi la tensiuni de contact. Fig. având toleranţe mai mari.53) .realizează o îmbinare în vederea transmiterii unei încărcări. . Pentru evitarea acestui inconvenient se pot utiliza ştifturi crestate. OLC45. îmbinarea fiind asemănătoare celei prin strângere.asigură poziţia relativă a două piese la montări repetate – ştifturi de centrare.

54) ps 2 = 4M t F2 = 2 ≤ pas D − d (D − d 2 ) ⋅ ds ds ⋅ 2 (3. dată de relaţia: 6M 2 F1 = 2 t ≤ p as d d ⋅ ds ds ⋅ 2 Pentru contactul dintre ştift şi butuc se poate scrie: 2Mt D+d M t = F2 ⋅ ⇒ F2 = 2 D+d p s1 = (3.96 Organe de maşini şi mecanisme b) Calculul la presiunei de contact admite o repartiţie triunghiulară a forţei între ştift şi arbore şi o repartiţie dreptunghiulară între ştift şi butuc.41.42 Momentul încovoietor maxim se determină cu relaţia : .3.bolţurile sunt solicitate la forfecare. Ştifturile cu rol de osie (fig. se poate scrie: 2 3Mt M t = F1 ⋅ d ⇒ F1 = 3 2d Această forţă va crea o tensiune de contact.3. la transmiterea unui moment de torsiune M t .42) . 3.55) La aceste verificări se ia în consideraţie presiunea admisibilă pentru materialul mai puţin dur din sistemul piese – ştift. Cu notaţiile din fig. pentru contactul dintre ştift şi arbore. încovoiere şi presiune de contact. p s1 . Fig.

.capacitate portantă mare. .5 Asamblări prin strângere directă Din categoria asamblărilor ce transmit încărcarea prin forţe de frecare.5d ) σi = = ≤ σ ai 3 π ⋅ ds π ⋅ d s3 32 b) tensiunea de forfecare : F τf = ≤ τ af πd s2 2⋅ 4 c) presiunea de contact între furcă şi bolţ : F 4 p1 = ⋅ ≤ p as 2 ⋅b ⋅ ds π d) presiunea de contact între tijă şi bolţ: F 4 p2 = ⋅ ≤ p as d ⋅ ds π (3. prin lipsa pieselor şi a prelucrărilor suplimentare.57) (3. permiţând transmiterea unor momente mari şi a forţelor dinamice cu direcţii variabile .59) 3. asamblările cu strângere directă sunt cel mai des utilizate.centrare bună a pieselor la îmbinare .fixarea coroanelor sau a bandajelor din material de calitate pe discurile roţilor executate din material inferior. Având în vedere avantajele enumerate. . asemenea asamblări se utilizează la: .construcţie simplă şi gabarit redus (prin lipsa organelor auxiliare) .58) (3.Asamblări 97 Mi = F ⎛b d ⎞ ⎜ + ⎟ 2 ⎝2 4⎠ a) tensiunea de încovoiere maximă: Mi 8 ⋅ F ⋅ (b + 0. deoarece prezintă următoarele avantaje : .preţ de cost scăzut. .56) (3.2.

Asamblările montate prin fretare sau cu presare mixtă sunt de preferat. aceasta datorită faptului că neregularităţile suprafeţelor în contact nu se distrug în aceeaşi măsură.asamblări fretate. de aceea este de preferat asamblarea prin presare mixtă.asamblări cu presare mixtă. ulei sub presiune înaltă (metodă propusă de firma SKF).executarea unor organe complexe din elemente separate (de ex. volanţilor. După procedeul tehnologic de montaj folosit. executate în piesa cuprinsă sau cuprinzătoare (fig.98 Organe de maşini şi mecanisme montarea rulmenţilor. realizate prin deplasarea radială a suprafeţei de contact. Această metodă de montaj este însă costisitoare. realizate prin introducerea forţată a piesei cuprinse în cea cuprinzătoare sau invers . la care presarea axială este aplicată în paralel cu cea radială.43).3. Asamblările fretate se pot realiza prin încălzirea piesei cuprinzătoare sau subrăcirea piesei cuprinse. care utilizează pentru dilataţia butucului. ceea ce conduce şi la posibilitatea de montări şi demontări repetate. Repartizarea uleiului sub presiune pe suprafaţa de contact a asamblării se face prin unul sau mai multe canale de distribuţie a uleiului (ce se termină înainte de capetele asamblării). 3. Uleiul introdus dilată butucul şi creează un film de ulei între suprafeţe. . asamblările prin strângere directă se pot clasifica în : .asamblări presate. . . ca rezultat al contracţiei piesei cuprinzătoare sau al dilataţiei piesei cuprinse . deoarece au o capacitate portantă de 2 ÷ 3 ori mai mare ca a asamblărilor presate. – arborii cotiţi) etc. făcând astfel ca deplasarea axială reciprocă a pieselor să se facă mult mai uşor (coeficientul de frecare scade de aproximativ 10 ori). mai ales în cazul pieselor foarte mari întâlnite în industria metalurgică. Fig.43 - . rolelor şi roţilor fixe pe arbori. semicuplelor.

alimentarea cu ulei sub presiune este întreruptă. Presiunea minimă necesară pe suprafaţa de contact pmin la o .Asamblări 99 După montaj.3. astfel că uleiul din interstiţii se scurge din cauza presiunii ce apare între suprafeţele de contact. prin procedeul arătat. Depresarea se poate face utilizând acelaşi procedeu. ceea ce atrage mărirea preţului de cost al reperelor. Asamblările cu strângere directă pe suprafaţa cilindrică sau conică. presupun o îmbinare tensionată în care diametrul arborelui d A este mai mare decât diametrul alezajului d B . Ca rezultat. următoarele avantaje : posibilităţi de obţinere de strângeri diferite la aceleaşi dimensiuni de execuţie . (α .unghiul la vârf al conului) pentru a nu necesita elemente de 2 asigurare împotriva deplasării axiale. deplasarea axială dată uneia dintre elementele asamblării la montaj este mică . astfel încât la calare manşonul se µ > tg α Fig. Dezavantajul ar consta în necesitatea prelucrării corecte a conicităţii.44 întinde iar arborele se comprimă (fig. atunci când între suprafeţe există tendinţa de mişcare relativă. adică : . Asamblările prin strângere directă pe suprafaţa conică au faţă de cele montate pe suprafaţă cilindrică. pe suprafaţa de îmbinare se obţine o presiune normală care conduce la apariţia forţelor de frecare ce se opun mişcării. 3. montarea şi demontarea îmbinării se face cu uşurinţă.44). Asamblările conice cu strângere sunt cu autofrânare. care tind să-şi revină din deformaţia elastică suferită.

60) unde µ reprezintă coeficientul de frecare. .dacă se transmit simultan o forţă axială Fa şi un moment de torsiune M t : pmin = Fa2 + 2M t d µ ⋅π ⋅ d ⋅ L (3.61) .dacă se transmite un moment de torsiune M t : pmin M = 2M t µ ⋅π ⋅ d 2 ⋅ L (3.1 … 1.65) A 2c unde: σ cA(B ) . .63) pmax în arbore : B = σ cB 2c 2 (1 − δ B ) (3. δA = . de la care piesele în contact ar căpăta deformaţii permanente : pmin ≤ p ≤ pmax Deformaţiile plastice apar în momentul în care în butuc : (3. p max A = c .limita de curgere pentru materialul arborelui sau al butucului .62) Presiunea care se realizează pe suprafaţa de contact datorită strângerii p trebuie să fie superioară presiunii minime necesare pmin .coeficient de siguranţă (pentru oţel c = 1. d d δB = 1 . dar trebuie să depăşească presiunea maximă admisibilă pmax .dacă se transmite o forţă axială Fa : pmin F = Fa µ ⋅π ⋅ d ⋅ L (3.3).100 Organe de maşini şi mecanisme asemenea asamblare se determină din condiţia ca forţele de frecare să fie mai mari sau egale cu forţele ce se transmit. d d2 .64) σcA (1 − δ2 ) (3.

se corectează ţinând seama de : . .65).Rugozitatea pieselor în contact.Asamblări 101 . Presiunea maximă de contact nu trebuie să depăşească cea mai mică valoare din cele două presiuni maxime (relaţiile 3.70) ∆St = d ⋅ [α B ⋅ (t B − t0 ) − α A ⋅ (t A − t0 )] în care: t0 .2( R A + RB ) în care R A + RB reprezintă înălţimile maxime ale rugozităţilor suprafeţelor în contact ale arborelui.66) valoarea p = pmin se calculează strângerea teoretică minimă necesară S t min .69) ∆S r ≅ 1.66) unde : CA = CB = 2 1+ δ A −ν A 2 1− δ A 2 1+ δB −ν B 2 1−δB (3. p = pmax se Strângerile teoretice calculate. . iar pentru calculează strângerea teoretică maximă admisă S t max .67) (3.temperatura mediului ambiant. E A şi E B reprezintă modulele de elasticitate ale arborelui. respectiv butucului. respectiv al butucului . care se distrug parţial la presare. cu valoarea : (3.64 şi 3. Din teoria tuburilor cu pereţi groşi se poate determina valoarea strângerii teoretice : În cazul fontei se înlocuieşte cu ⎛C C ⎞ St = S A + S B = p ⋅ d ⋅ ⎜ A + B ⎟ ⎜E ⎟ ⎝ A EB ⎠ σ cB σr (3. iar c′ = 2 … 3. respectiv a alezajului.68) în care ν A şi ν B reprezintă coeficienţii Poisson pentru materialul arborelui. Introducând în relaţia (3.Diferenţa de temperatură a pieselor în timpul funcţionării : (3. prin σ r înţelegânduc c′ se rezistenţa la rupere.

45 În relaţia de mai sus se obţine amin pentru S min şi amax . în timpul funcţionării. calculată de la caz la caz. calculele făcându-se pe un diametru mediu al zonei de contact conice (deoarece conicitatea este în general mică). Fig.temperatura de regim a arborelui. respectiv a butucului.71) S t max şi S t min . .73) (3. corespunzătoare strângerii alese din standard (fig. cum ar fi : forţe centrifuge. S max ≤ S max .72) * şi S min strângerile reale. corecţia adusă sarcinii va fi ∆S d . Aceste sarcini vor schimba distribuţia de presiuni în asamblare. 3. respectiv butucului. Strângerea efectivă rezultă : S = St + ∆S r + ∆St + ∆S d obţine strângerea efectivă maximă şi minimă. S max şi S min . Ţinând seama de aceste sarcini.3.74) * * S min = d A min − d B max . momente încovoietoare şi forţe tăietoare ce solicită asamblarea.102 Organe de maşini şi mecanisme t A .Sarcini ce ar deforma suplimentar piesele. din relaţia (3.66). Toleranţa ajustajului TS trebuie să îndeplinească condiţia : TA + TB ≤ TS ≤ S max − S min în care TA şi TB reprezintă toleranţa arborelui. În acest caz se calculează o deplasare axială: a = K ⋅S (K – conicitatea suprafeţelor în contact). S max = d A max − d B min Asamblările cu strângere pe con se calculează la fel cu cele cilindrice. t B . se (3. * Notând cu S max (3. (3.45): * * S min ≥ S min .71) Considerând în relaţia (3.

47).47 . α tan 2 3. Această asamblare oferă avantajul unei strângeri reglabile şi al unei demontări uşoare. între inel şi arbore apar presiuni de contact p (fig. Prin strângerea şuruburilor cu forţa Fs . în timpul exploatării creează forţe de frecare care se opun momentului sau forţei transmise prin asamblare.2.46b) – care se solidarizează pe un arbore prin strângere cu şuruburi. În acest caz.Asamblări 103 pentru S max . Aceste asamblări pot transmite momente de răsucire sau forţe axiale. Aceste presiuni.46a) – sau din două semiinele – clema cu două deschideri (fig.a. 3.3.6 Asamblări cu clemă (brăţară elastică) Asamblarea cu brăţară elastică este formată dintr-un inel elastic secţionat – clema cu o deschidere (fig. avansul minim axial amin trebuie corectat cu un avans suplimentar a* ce ţine seama de abaterea unghiulară γ ce poate exista între suprafeţele ce se asamblează: tan γ a* = L = 2 LK ⋅ tan γ .3.3. 3.46 Fig. Fig. la aparate de laborator. datorită forţei de strângere realizată cu ajutorul şuruburilor. de aceea se utilizează în construcţia de maşini unelte. la aparate de măsurat ş.

volanţi.104 Organe de maşini şi mecanisme Pentru simplificare se consideră că la strângerea şuruburilor brăţara va apăsa pe arbore cu o forţă Fn concentrată la mijloc.2. egal cu momentul de exploatare.46b) .77) În cazul brăţării elastice cu două deschideri (fig.3.7 Asamblări prin strângere pe con cu şurub Aceste asamblări (fig. Momentul de frecare trebuie să învingă momentul activ M t . pe direcţie diametrală.3.5 ⋅ d ) (3.3. Din echilibrul forţelor la montaj rezultă: . Ele au avantajul că se pot monta şi demonta uşor. se poate scrie ecuaţia de momente faţă de punctul A: d⎞ d ⎛ Fs ⎜ a + ⎟ − Fn ⋅ = 0 (3.48) sunt folosite pentru fixarea pe arbori a unor roţi. Deci: M t = F ⋅ L ≤ µ ⋅ Fn ⋅ d ⇒ Fn ≥ F ⋅L µ ⋅d (3. creată la strângerea piuliţei. Transmiterea mişcării se face prin forţa de frecare dintre suprafeţe.79) (3. 3. pârghii etc. forţa de strângere dezvoltată de şuruburi dă naştere reacţiunii Fn = 2 Fs .75) 2⎠ 2 ⎝ Condiţia de funcţionare este ca momentul de frecare dat de reacţiunea Fn . deci: M t = F ⋅ L ≤ µ ⋅ Fn ⋅ d rezultând: Fs ≥ F ⋅L 2µ ⋅ d (3.76) Înlocuind Fn în relaţia de mai sus rezultă: Fs ≥ F ⋅L 2 ⋅ µ ⋅ (a + 0.78) Forţa astfel calculată (rel. să fie mai mare sau.79) permite dimensionarea şuruburilor de strângere. la limită. Considerând punctul A ca punct convenţional de articulaţie şi neglijând forţa elastică din brăţară.77 sau 3.

caracteristici Arcul este un organ de maşină care.48 M f ≥ M t .8.83) 2 Lungimea necesară de contact a conului. transformă prin deformare elastică. Pentru ca piesele să nu alunece trebuie ca: Fig. rezultă din condiţia rezistenţei la strivire: 2M t λ≥ (3. 2 µ ⋅ dm (3. De aceea.2. arcurile se folosesc ca legătură elastică între piesele mecanismelor îndeplinind următoarele roluri funcţionale: . forţele de frecare îşi schimbă sensul. clasificare.2.80) 2 2⎠ ⎝ La apariţia momentului de răsucire. ⇒ Fn ≥ .81) Din relaţiile de mai sus rezultă mărimea forţei axiale care trebuie dezvoltată de şurub pentru ca asamblarea să transmită momentul M t : Fa ≥ în care: 2M t dm ⋅ µ′ (3. 3.8 Asamblări elastice (cu arcuri) 3. devenind tangente la cercul cu diametrul d m şi în sens invers momentului de transmis. lucrul mecanic în energie potenţială şi este capabil să retransforme energia potenţială acumulată în lucru mecanic. care încarcă asamblarea. M t ≤ µ ⋅ Fn ⋅ dm 2M t .1 Rol.84) 2 π ⋅ µ ⋅ d m ⋅ pas 3. datorită formei şi a materialului elastic din care este confecţionat.Asamblări 105 α⎞ ⎛ α Fa = Fn ⎜ sin + µ cos ⎟ (3.82) µ′ = sin α 2 µ + µ cos α (3.

3. Fig. aparate de măsură etc. 3.3. tampoane etc. roţi cu clichet. supape. .arcuri elicoidale: . .arcuri cu foi (de încovoiere): .preluarea şi amortizarea energiei vibraţiilor: la suspensii de maşini.3.reglarea şi limitarea forţelor: prese etc.exercitarea de forţe elastice permanente: la came.acumularea de energie în vederea redării treptate ulterioare.măsurarea unei forţe sau a unui moment prin dependenţa dintre acestea şi deformaţiile produse: la dinamometre.arcuri disc (de compresiune): .51a).de torsiune (fig. .49 .3. .106 Organe de maşini şi mecanisme . ambreiaje etc. Clasificarea arcurilor se face după: a) forma constructivă şi tipul solicitării arcului: .de tracţiune (fig.lamelar (fig.50 a). cuplaje elastice etc.50b).49d). .modificarea pulsaţiilor proprii a unor subansamble ale maşinilor sau mecanismelor înlăturând vibraţiile: la fundaţii.3.49c). . . .cu foi suprapuse (fig.3. . pentru acţionarea unui mecanism: la ceasuri. rulouri etc.simplu (fig.49a şi b).de compresiune (fig. .

53).53 .50 b) a) b) Fig.arcuri bară de torsiune (fig. Fig. .multiplu (fig.de compresiune.arcuri inelare (fig. 3.Asamblări 107 .52) . 3. a) Fig.51 c) . 3.arcuri spirale plane (fig.3. .52 Fig.de torsiune.3. 3.3.3.51b).51c) .

3.3.54 a).108 Organe de maşini şi mecanisme .3.55 Fig. .56 . a căror suprafaţă este dreaptă şi care pot fi fără centru rigidizat (fig.3.plane.54c).arcuri de cauciuc: .de compresiune (fig. 3. .55b).de forfecare (fig. . a căror suprafaţă are un număr de gofrenuri concentrice.de torsiune (fig. Fig.3. 3.sferice.membrane: .gofrate. .54 c) . a) b) Fig.3. a căror suprafaţă este curbată în formă de calotă sferică.54b).55a) sau cu centru rigidizat (fig.

Asamblări 109 . Fig. 60 Si 15 A. plută. dilataţie termică redusă. . OLC 55 A. bronzul şi monelul) şi materiale nemetalice (cauciuc. 56 Si 17 A. . 3. să-şi menţină proprietăţile mecanice la temperaturi ridicate.arcuri cu secţiune pătrată. Cele mai răspândite materiale folosite la confecţionarea arcurilor sunt oţelurile de arc OLC 65 A. amagnetism. 51 V Cr 11 A.arcuri cu secţiune dreptunghiulară.a.3.56}. Pentru mărirea rezistenţei la oboseală a arcurilor din oţel se poate aplica ecruisarea cu alice şi nitrurarea.57) de formă spirală b) secţiunea semifabricatului: .arcuri cu secţiune circulară.arcuri manometrice (fig. Materiale şi tehnologie Materialele din care se confecţionează arcurile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: limită ridicată de elasticitate. .57 .tuburi ondulate (silfoane) (fig. În afară de material.). calitatea arcurilor de oţel este condiţionată de tehnologie şi îndeosebi de tratamentul termic corect. c) după tipul caracteristicii elastice: .arcuri cu secţiune profilată. OLC 75 A. aer comprimat ş. . rezistenţă la oboseală.3.cu caracteristică constantă. mase plastice. table sau sârmă. Semifabricatele utilizate la executarea arcurilor au formă de bare. bandă. . 51Si 17 A. OLC 85 A.cu caracteristică variabilă. la care se adaugă materiale neferoase (alama. rezistenţă la coroziune. Pentru arcurile din oţel limita de curgere se măreşte prin călire urmată de o revenire joasă. utilizate frecvent datorită proprietăţii de a se deforma mult sub acţiunea sarcinilor exterioare. rezistenţă înaltă la rupere.

fig.3.58a). Lucrul mecanic de deformaţie ce poate fi înmagazinat în arc sub formă de energie potenţială.58b. 3. Reprezentarea caracteristicii poate fi liniară (fig. sau M t = k ′ ⋅ θ . Ea reprezintă panta caracteristicii ( k = tan α ) şi poate fi: a) constantă: k = F f sau k ′ = M t θ (fig.58b. în care k şi k ' reprezintă rigiditatea arcului.3. Rigiditatea arcului Se defineşte ca fiind forţa (momentul) necesară producerii unei deformaţii liniare (unghiulare) unitare. 2. sau un moment M.3. c).85) La arcurile cu caracteristică dreaptă: L=F⋅ f k⋅ f2 θ k ' ⋅θ 2 = sau L = M t ⋅ = 2 2 2 2 (3. prin deformarea lui elastică. Sarcina poate fi o forţă F. Caracteristica sarcină – deformaţie. In cazul deplasării liniare caracteristica sarcină-deformaţie este Fig.3.58a) sau neliniară (progresivă.reprezintă influenţa formei constructive şi a felului solicitării arcului asupra capacităţii .3. este reprezentat prin aria cuprinsă între caracteristica arcului şi axa deformaţiilor şi are expresia: L = ∫ Fdf sau L = ∫ M t dθ 0 0 f θ (3.58 definită de relaţiile: F = k ⋅ f . sau unghiulară θ . iar deplasarea este o deplasare liniară f . 3. b) variabilă: k = dF df sau k ′ = dM t dθ (fig.86) 4. Aceasta este cea mai importantă dintre caracteristicile arcului. Coeficientul de utilizare specific (de formă) k f . sau regresivă.110 Organe de maşini şi mecanisme Caracteristicile funcţionale ale arcurilor 1. fig.58c).

materialul este mai bine utilizat.59). L − Lc 1 − η δ= = (3. Randamentul arcului η .reprezintă raportul dintre lucrul mecanic şi volumul arcului.3.60 . Ea se efectuează: Fig.59 dintre componentele arcului. σ2 σ2 L (3.Asamblări 111 sale de a înmagazina lucru mecanic de deformaţie. Coeficientul de utilizare volumetric k v . Cu cât k f este mai mare. 3. 5.87) = kf a = kf a V 2E 2E 6.89) L + Lc 1 + η Gruparea arcurilor Serveşte la obţinerea unei caracteristici dorite sau la încadrarea întrun gabarit dat. 7. 3. Capacitatea de amortizare a arcului este exprimată prin raportul dintre lucrul mecanic necesar învingerii frecării şi suma lucrurilor mecanice de încărcare şi descărcare. Diferenţa dintre lucrul mecanic înmagazinat şi cel cedat în exterior se consumă prin frecarea Fig.88) L La arcurile cu frecare. curba de încărcare nu se suprapune peste cea de descărcare (fig.reprezintă raportul între lucrul mecanic kv = cedat la descărcare Lc şi lucrul mecanic înmagazinat la încărcare: L η= c (3.

Fig.în paralel (fig. kj Rigiditatea grupării se reduce: 1 = k ∑ fj j =1 n F =∑ 1 j =1 k j n (3. .91) Această grupare se adoptă când se doresc deformaţii mici la o forţă mare. Rigiditatea grupării creşte şi este dată de relaţia: F = kf = ∑ k j f j .61 Săgeata arcurilor este aceeaşi: f = f j = f n iar forţa ce le încarcă este egală cu suma forţelor preluate de fiecare arc: F = ∑ F j .3. Săgeata grupului de arcuri: f = ∑ f j . . Fiecare arc este încărcat cu aceeaşi forţă F F = F j = Fn .90) Această grupare se adoptă atunci când se doresc la o forţă mică deformaţii mari. 3.61). j =1 n F = kj ⋅ fj ⇒ fj F = 1 .3. la suspensia autovehiculelor.112 Organe de maşini şi mecanisme .în serie (fig. k = ∑kj j =1 n (3.60). Se întâlneşte la cuplele de la vagoane.

Asamblări 113 etc. .

Asamblări

113

3.2.8.2 Arcul elicoidal Arcurile elicoidale se obţin, prin înfăşurarea unei sârme sau bare, după o elice trasată pe o suprafaţă directoare cilindrică, conică, elipsoidală sau parabolică. Cel mai des utilizate sunt arcurile cilindrice elicoidale supuse la forţe exterioare de întindere sau compresiune. Parametrii geometrici ai arcului elicoidal cilindric de compresiune (fig.3.62) sunt:

Fig. 3.62

H 0 - înălţimea în stare netensionată (liberă): H 0 = t 0 ⋅ n ; unde:
n - numărul de spire active;

t 0 - pasul spirelor la înfăşurare: t 0 = πDm ⋅ tgα 0 ; în care: Dm - diametrul mediu de înfăşurare;

α 0 - unghiul de înclinare a elicei la execuţia arcului;
H - înălţimea în stare tensionată; f - săgeata arcului: f = H 0 − H ;
d - diametrul sârmei; nt - numărul total de spire nt = n + nr ;

114

Organe de maşini şi mecanisme

nr - numărul de spire de rezemare: nr ≅ 1,5 ;

i - indicele arcului: i = Dm d ; ( 4 ≤ i ≤ 16 - pentru arcuri înfăşurate
la rece şi 4 ≤ i ≤ 10 - pentru arcuri înfăşurate la cald); λ - lungimea desfăşurată a arcului: λ ≅ π ⋅ Dm ⋅ n . În urma solicitării, în secţiunea arcului apar tensiuni de torsiune, τ 1 şi tensiuni de forfecare, τ 2 (fig.3.63).

τ1 =

M t F ⋅ Dm ⋅ 16 = ; Wp 2 ⋅π ⋅ d 3

τ2 =

4F π ⋅d2

(3.92)

La diametrul interior al arcului ( D1 ), tensiunile se însumează, rezultând:

Fig. 3.63

Fig. 3.64

τ max = τ 1 + τ 2 =

8 FDm 4F 4F (1 + 2i ) ≤ τ a + = 3 2 π ⋅d π ⋅d π ⋅d2

(3.93)

Deformaţia este comprimarea arcului ca efect al acţiunii forţei F. Reducând arcul elicoidal la o simplă bară (fig.3.64) săgeata f coincide cu drumul parcurs de forţa F care comprimă arcul: f =θ ⋅ Dm M t ⋅ λ Dm ⋅ = G⋅Ip 2 2 (3.94)

unde: θ - unghiul de răsucire al sârmei datorită momentului de torsiune M t .
G - modulul de elasticitate transversal;

I p - momentul de inerţie polar al secţiunii.

Asamblări

115

Dacă în relaţia (3.94) se înlocuiesc M t , λ, I p cu valorile lor, se obţine:
2 3 F ⋅ Dm ⋅ π ⋅ Dm ⋅ n 8 ⋅ n ⋅ Dm ⋅F = (3.95) π ⋅d4 G⋅d4 4⋅G ⋅ 32 Lucrul mecanic de deformaţie înmagazinat de arc la săgeata f va fi:

f =

L=

3 4 ⋅ n ⋅ Dm 1 ⋅F2 F⋅ f = 4 2 G⋅d

(3.96)

Înlocuind pe F ( F =

πd 3 ⋅ τ at
8 Dm

), dacă se neglijează efectul de

forfecare) şi ţinând seama că V este volumul arcului ( V = se obţine în final:

π ⋅d2
4

⋅ π ⋅ Dm ⋅ n ),

1 τ t2max L= ⋅ ⋅V 2 2G Pentru arcurile cilindrice elicoidale, rezultă: Coeficientul de utilizare specific: k f = 1 2 .
Coeficientul de utilizare volumetric:

(3.97)

kv =

τ2 L = k f ⋅ t max V 2G

(3.98)

Cunoscând sarcina de lucru F, săgeata f şi felul solicitării, calculul arcurilor elicoidale de secţiune circulară comportă următoarele etape: - alegerea materialului, a indicelui arcului i şi a unghiului elicei α 0 ; - stabilirea diametrului sârmei de arc d; - stabilirea diametrului mediu al arcului Dm = i ⋅ d ; - stabilirea numărului de spire active n; - pasul arcului: t 0 = π ⋅ Dm ⋅ tgα 0 ; - înălţimea arcului în stare liberă: H 0 = t 0 ⋅ n + (nr − 0,5) ⋅ d ; - lungimea sârmei: λ = π ⋅ Dm (n + nr ) . - înălţimea de blocare (spiră de spiră): H b = (n + nr ) ⋅ d ;

Pentru dimensionarea lor. 8 F1 ⋅ i1 8 F2 ⋅ i2 = = .. 3.100) rezultă că indicele de înfăşurare i trebuie să fie acelaşi pentru toate arcurile (fig.. considerând că la această montare în paralel.. . din motive de gabarit sau pentru a obţine o anumită caracteristică sau încărcare. blocarea lor (spiră pe spiră) fiind simultană: n1d1 = n2 d 2 = . se determină forţa preluată de fiecare arc. ... arcurile vor avea aceeaşi înălţime..99) şi (3.. 4 4G ⋅ π ⋅ d14 4G ⋅ π ⋅ d 2 (3.3.99) Ţinând seama că săgeţile sunt aceleaşi ( f = f1 = f 2 = .8.2. ). 3.100) şi că tensiunea de forfecare maximă este aceeaşi τ max1 = τ max 2 = .. Fig... se folosesc sistemele la care arcurile sunt introduse unul în altul şi întră în acţiune concomitent (fig.. Forţa F preluată de sistem va fi: F = ∑ Fi = F1 + F2 + . 2 F1 ⋅ D12 ⋅ π ⋅ D1 ⋅ n1 ⋅ 32 F2 ⋅ D2 ⋅ π ⋅ D2 ⋅ n2 ⋅ 32 = = .101) în (3. i =1 n In stare complet comprimată..116 Organe de maşini şi mecanisme In utilizările practice. (3.3 Arcul cu foi Arcurile cu foi pot fi constituite dintr-o singură foaie (arcuri lamelare) sau din mai multe foi suprapuse (arcuri cu foi multiple sau cu foi .65 săgeţile arcurilor sunt aceleaşi şi că ele sunt confecţionate din acelaşi material.65b): i1 = i2 = .. 2 π ⋅ d12 π ⋅ d2 (3.101) prin înlocuirea relaţiilor (3..65a).3..

12 Lucrul mecanic de deformaţie.66a).3.3.66c) sau eliptică şi sunt supuse solicitării de încovoiere.102) se poate determina forţa maximă suportată de arc: bh 2 σ ai ⋅ 6 λ Săgeata maximă se determină cu relaţia: Fmax = f = F ⋅ λ3 3E ⋅ I (3. trapezoidală (fig. comutatoare electrice etc. Aceste arcuri sunt des utilizate ca arcuri de apăsare în construcţia mecanismelor cu clichet. în secţiunea încastrată apar eforturi de încovoiere maximă: M 6F ⋅ λ σ i max = i = ≤ σ ai (3.66 (fig.105) . a) la arcul lamelar dreptunghiular Fig. bh 3 .Asamblări 117 suprapuse) .momentul de inerţie geometric.66a). Lamela poate avea fibra medie dreaptă sau curbă. în urma solicitării exterioare.103) (3. în baza relaţiilor de mai sus se scrie: I= L= σ2 1 1 σ2 F ⋅ f = ⋅ i max ⋅ V = k f ⋅ i max ⋅ V 2 18 E 2E (3.104) unde: E .3. 3. Are secţiunea dreptunghiulară (b x h) şi forma dreptunghiulară (fig.3. ca lamele de contact la relee.modulul de elasticitate longitudinal. site vibratoare.102) W b ⋅ h2 Din relaţia (3. triunghiulară (fig.Arcurile lamelare simple sunt formate în mod curent dintr-o lamelă de oţel încastrată la un capăt şi liberă la celălalt.66b). unde este solicitată de o sarcină exterioară F.

111) Deci. y = 0 .118 Organe de maşini şi mecanisme unde: V = b ⋅ h ⋅ l .111) se obţine lucrul mecanic .5 ori mai mare decât a arcului dreptunghiular de aceeaşi grosime şi lungime.110) f = 6 F ⋅ λ3 F ⋅ λ3 = E ⋅ b ⋅ h3 2E ⋅ I (3.106) şi (3.108) d2y 12 F ⋅ λ =− 3 (3. b) La arcul lamelar triunghiular eforturile unitare de încovoiere în secţiunea x se scriu: M F ⋅ x ⋅ 6 6F ⋅ λ σ i( x) = i( x) = = = σ i max ≤ σ ai (3. M i( x) = F ⋅ x 12 12 L Înlocuind în ecuaţia fibrei deformate.107) 2 EI x dx unde: bx ⋅ h 3 bh 3 x = ⋅ . în cazul arcului lamelar triunghiular. Ţinând seama de relaţiile (3. λ Rezultă că.109) de două ori şi punând condiţiile la limită ( x = λ . la aceeaşi încărcare. y ' = 0 ) se obţine expresia fibrei deformate: 12 F ⋅ λ x 2 12 F ⋅ λ2 6 F ⋅ λ3 ⋅ − ⋅x+ E ⋅ b ⋅ h3 2 E ⋅ b ⋅ h3 E ⋅ b ⋅ h3 Săgeata maximă se obţine pentru x = 0 . se obţine: Ix = (3. y= (3. f = y . tensiunile de încovoiere sunt constante pe toată lungimea arcului (solid de egală rezistenţă). Săgeata maximă se obţine din ecuaţia diferenţială a fibrei deformate: M i( x) d2y =− (3.volumul arcului.106) Wz ( x ) bx ⋅ h 2 b ⋅ h2 x deoarece bx = b . k f = 1 9 coeficientul de utilizare specific. săgeata arcului triunghiular este de 1.109) 2 dx bh ⋅ E Integrând ecuaţia (3.

3.3.68 Arcurile cu foi multiple sunt constituite dintr-o suprapunere de arcuri .cu un singur braţ (sfertul de arc) (fig.67). Arcurile cu foi multiple pot fi: .cu două braţe articulate la cele două capete şi rezemat la mijloc (fig. 2 kf =1 3 .volumul arcului. 3. .5 ori mai mare decât aceea a arcului lamelar dreptunghiular şi în plus are vârful ascuţit.50b) .112) V= 1 b ⋅ h ⋅ λ . Acest avantaj este diminuat de faptul că săgeata arcului lamelar triunghiular este de 1. ceea ce produce o răsucire a arcului în contact cu elementul care îi transmite sarcina F. Rezultă că arcul lamelar triunghiular foloseşte materialul mai raţional decât cel dreptunghiular.3. 67 Fig.închis (eliptic) (fig.coeficientul de utilizare specific.3. Fig.69). de aceea se înlocuiesc cu arcuri din mai multe foi. Arcul cu foi multiple La sarcini mari arcurile lamelare rezultă prea lungi şi prea late.68). .Asamblări 119 de deformaţie: L= unde: σ2 1 1 σ i2max F⋅ f = ⋅ V = k f ⋅ i max ⋅ V 2 6 E 2E (3. Practic pentru evitarea dezavantajelor se adoptă forma trapezoidală. .3.cu două braţe articulate şi articulat la mijloc (CANTILEVER) (fig.

circulare. arcul se apropie de un solid de egală rezistenţă. . denumită legătură de arc (fig. parabolice). Aceste arcuri se utilizează la suspensia autovehiculelor. prevăzută cu ochiuri de prindere. asamblate cu o brăţară de strângere (a) la mijloc.70).69). iar foile se uzează relativ repede. foile de arc nu au toate aceeaşi lungime. Prin adoptarea unor lungimi diferite ale foilor. ele au o curbură iniţială diferită. în principal datorită frecării dintre foi.3. 3. Arcurile cu foi prezintă următoarele avantaje: dimensiuni de gabarit reduse. 3. capacitate mare de amortizare a vibraţiilor.70 Fig.3. Calculul arcurilor cu foi (STAS E12782-90) are la bază echivalarea lui (fig. Pentru a se asigura contactul şi participarea egală a foilor la preluarea sarcinii. din acelaşi semifabricat se pot obţine arcuri cu caracteristici diferite. a vagoanelor şi locomotivelor. în timp ce capetele foilor secundare au forme variate la extremităţi (triunghiulare.3.120 Organe de maşini şi mecanisme lamelare. Toate foile au pe o faţă un canal iar pe cealaltă o nervură pentru a nu se deplasa lateral una faţă de alta (fig. Fig. Se deosebesc trei feluri de foi: foaia principală (1). Ele prezintă dezavantajul că datorită frecării dintre foi. amortizarea nu are loc decât la sarcini relativ mari când sunt învinse forţele de frecare dintre foi. foaia principală de întărire (2) şi foile secundare (3). trapezoidale. Pentru ca materialul să fie economic utilizat. la ciocane mecanice etc. 69 Foaia principală are aceeaşi lăţime.71a) cu arcul lamelar triunghiular – dacă nu are foaie de întărire – sau trapezoidal – dacă are foi de întărire.

8. Neglijând solicitările de forfecare şi întindere care sunt reduse. trecând de la săgeata iniţială f 0 la o săgeată f1 .71 Fig/ 3. deformaţia arcului fiind f (fig.Asamblări 121 Arcurile cu foi multiple curbate foarte puţin pot fi calculate cu relaţiile stabilite la arcurile lamelare triunghiulare. Astfel. 3.72 aplatizează. efortul unitar de încovoiere va fi: 6 Fλ σ i max = ≤ σ ai (3. Forţa exterioară F care solicită arcul se descompune.72).3.1). solicitându-l la încovoiere... ţinând seama că n este numărul foilor de arc. forfecare şi întindere. admiţând că toate foile lucrează împreună şi introducând un coeficient c care ţine seama de aceste solicitări cât şi de faptul că arcul cu foi diferă de cel triunghiular (c=0. arcul se Fig.113) n ⋅ b ⋅ h2 iar săgeata: f = Fλ3 6 Fλ3 = 2 EI E ⋅ n ⋅ b ⋅ h 3 (3. sub acţiunea sarcinii.114) La arcurile cu curbură mare. se poate scrie condiţia de rezistenţă a arcului la încovoiere: .

volumul arcului. admiţând într-o primă aproximaţie f1 = f 0 iar α1 = α 0 . rezultă: α f f1 = λ ⋅ tan 1 sau α1 = 2 arctan 1 (3.8.4 Arcul spirală plană Arcurile spirale plane sunt formate dintr-o panglică înfăşurată după o spirală arhimedică.115) W n ⋅ b ⋅ h2 Din considerente geometrice. modul de prindere a arcului este încastrarea la ambele . considerând curbura după un arc de cerc. De obicei.117) σ i max = unde: f 0 = λ ⋅ tan săgeata: f = α0 2 şi α 0 = 2 arctan f0 λ (3. ceasornicelor. Lucrul mecanic de deformaţie ţinând seama de relaţiile de mai sus şi de aproximaţie.116) 2 λ f1 = f 0 − f (3. Se folosesc la mecanisme de mecanică fină din domeniul aparatelor de măsurat sau diferitelor aparate electrotehnice. 3.122 Organe de maşini şi mecanisme M i max 6 ⋅ c ⋅ F (λ + f1 tan α1 ) = ≤ σ ai (3.118) 6 ⋅ c ⋅ F ⋅ λ2 (λ + f1 tan α1 ) E ⋅ n ⋅ b ⋅ h3 (3. 2 kf ≅1 3 .119) Calculul săgeţii şi a efortului unitar maxim de încovoiere se fac prin aproximări succesive.120) n⋅b⋅h⋅λ . se scrie: σ i2max 1 1 σ i2max L= F⋅ f ≅ ⋅ ⋅V = k f ⋅V 2 3 2E 2E unde: V = (3.coeficientul de utilizare specific.2. ca elemente motoare sau de comandă şi ca elemente pentru readucerea acelor indicatoare la poziţia iniţială.

73). creează în arbore un moment de răsucire M t = F ⋅ R .74 Încărcarea arcului 1 se poate realiza de către axul 2.3.3. indiferent dacă arcul este înfăşurat sau desfăşurat. lamela considerându-se desfăşurată pe întreaga lungime λ .73 Fig. Tensiunea de încovoiere în secţiunea arcului va fi: σi = Mi Mt ⋅ 6 = ≤ σ ai Wz b ⋅ h2 (3. axul fiind fix.121) . 3..3. Arcul este solicitat la încovoiere în secţiunea transversală a barei. forţa F care acţionează la distanţa R (fig. 2 In cazul cel mai frecvent al arcului încastrat la ambele capete.74. Momentul încovoietor dat de forţa F este: Mi = F ⋅ λ iar momentul de răsucire este dat de relaţia: D M t = F ⋅ (λ + 0 ) 2 D Deoarece o << λ rezultă M i = M t . carcasa 3 fiind fixă.Asamblări 123 capete (fig. Fig.73) sau încastrarea la un capăt şi articulaţie la celălalt. dar efectul practic se traduce printr-un moment de răsucire. Egalitatea dintre momentul de răsucire M t şi momentul încovoietor M i rezultă din fig. Acest moment de răsucire solicită arcul la încovoiere prin momentul încovoietor M i = M t . sau de către carcasă. 3.

Unghiul de rotaţie θ . cuple torsiometrice etc. este dat de relaţia: θ= Mt ⋅ λ λ σ =2 ⋅ i E ⋅ Iz h E (3.122) (3. 3 3. Are o construcţie foarte simplă.5 Arcul bară de torsiune Este constituit dintr-o bară cilindrică (fig.75 construcţia unor aparate de măsură ca dinamometre. Aceste arcuri sunt solicitate la torsiune. indică o bună utilizare a materialului.124 Organe de maşini şi mecanisme Din relaţia 3.75) cu secţiune plină sau inelară.123) λ⋅ R 2 ⋅ F b ⋅ h3 ⋅ E Lucrul mecanic de deformaţie: f = R ⋅ θ = 12 ⋅ 1 1 σ 2 ⋅ Wz ⋅ λ 1 V = ⋅ ⋅ σ i2 M t ⋅θ = ⋅ i 2 2 E⋅I 6 E Coeficientul de utilizare volumetric: L= kv = (3.3.121 se poate determina grosimea h a lamelei dacă a fost adoptată lăţimea sa b. fixată la un capăt în batiu iar la celălalt legată de un element mobil (pârghii sau leviere).124) L 1 σ i2 (3. 3. .125) = ⋅ V 3 2E 1 Coeficientul de formă k f = . în funcţie de care se determină săgeata liniară f. Se pretează la realizarea de construcţii capsulate. cu un gabarit redus.2. în Fig.8. Este utilizat la suspensii de autovehicule.

de compoziţie identică sau similară.128) Lucrul mecanic de deformaţie: 2 τ at 1 1 L = M t ⋅θ = ⋅ V ⋅ 2 2 2G (3.Asamblări 125 Mt F ⋅R = ≤ τ at (3. cu sau fără utilizarea unor elemente intermediare de îmbinare.1 Generalităţi. 2 kv = 3.3. indică o bună utilizare a materialului.130) = k f ⋅ at V 2G 1 Coeficientul de formă k f = . cu sau fără adaos de material.129) unde V = ⋅λ 4 Coeficientul de utilizare volumetrică: π ⋅d2 τ2 L (3.127) Deformaţia unghiulară: θ= Mt ⋅ λ λ τ = 2 ⋅ ⋅ at G⋅Ip d G (3. cu sau fără folosirea unei forţe . Clasificare Îmbinările sudate se execută prin operaţia tehnologică de sudare. Îmbinările sudate se realizează prin aducerea până la starea plastică sau de topire a suprafeţelor de îmbinat (cu sau fără folosirea unei surse de căldură). τ t max = d ≥3 16 M t π ⋅ τ at (3.3 Asamblări nedemontabile prin sudare 3.126) Wp π ⋅ d 3 16 Din această relaţie se poate determina diametrul necesar al barei. Ele se pot realiza între piese metalice sau nemetalice.

raze γ. cu ultrasunete. . .controlul sudurilor este dificil. cu rezistenţă (prin efect Joule). fascicul de electroni.126 Organe de maşini şi mecanisme exterioare de apăsare a pieselor de îmbinat. . .sudura introduce tensiuni şi deformaţii remanente (pot fi atenuate prin tratamente termice şi mecanice). uşoară. .76b). . prin frecare.verticală (fig. automatizată.3. .prin presiune: .reduce greutatea construcţiei. .cu arc electric. prin forjare şi difuzie. .la sudurile efectuate manual calitatea lor depinde de calificarea sudorului (dezavantajul se înlătură prin automatizare). b) După poziţia tablelor: . Dezavantajele îmbinărilor sudate: . prin laminare.cap la cap: .3.3.76a).cu radiaţii: luminoase.nu toate materialele sunt uşor sudabile (de preferat sunt oţelurile cu procent mic de carbon).cu arc electric. ultrasunete.cu energie mecanică: la rece.prin topire: . . se efectuează cu raze Röntgen.cu gaze: prin presiune.execuţie simplă. .76c).cu gaze. laser.se poate utiliza pentru reparaţii şi recondiţionări. . \ . .rezistenţa cusăturii este la fel de bună ca restul piesei.orizontală pe perete vertical (fig.orizontală (fig. prin şoc.asigură etanşeitatea.cu rezistenţă. Clasificarea sudurilor: a) După metoda de sudare: . . . Avantajele sudării: .

.în T (fig.77e).77f). . Fig.3.în găuri (fig. .prin suprapunere (fig.pe plafon (peste cap) (fig.Asamblări 127 .79 Fig.76 Fig.78): . 3.76d).3.îmbinare în U. . .3. .de colţ: .77c).78 .3.îmbinare în Y.77 c) După forma cordonului în secţiune transversală: . .3. .77b).3. 3. 3. Fig.îmbinare în I.3. 3.de colţ pe muchie (fig.îmbinarea cap la cap poate fi (fig.77d).îmbinare în V.frontală (fig.

3. . . d) După forma cordonului în secţiune longitudinală: .65).128 Organe de maşini şi mecanisme . Tensiunile efective din cusătură trebuiesc comparate cu tensiunile limită la tracţiune a materialului de bază.79b). să reziste la fel de bine şi la limită.) se tinde către o sistematizare în ceea ce priveşte calculul îmbinărilor sudate. La propunerea Institutului Internaţional de Sudură (I. 3. k – concentrator de tensiune. b) la sudurile de colţ φ =0. ce intervine la calculul sudurilor solicitate variabil: . Tensiunea admisibilă a sudurilor ( σ as ) se calculează în funcţie de ' tensiunea admisibilă a materialului de bază ( σ a ) astfel: ' σ as = k ⋅ ϕ ⋅ σ a (3.sudură discontinuă.îmbinarea de colţ poate fi: .3.79c). solicitarea la încovoiere φ =0.S.convexă (fig.3.85.plană (fig.3.dacă aceasta este solicitată la sarcini simple constă în a limita tensiunea maximă la o valoare admisibilă: σ max ≤ σ as sau τ max ≤ τ as .65. . solicitarea la compresiune φ =1.79a). În principiu calculul unei îmbinări sudate: .8. a) la sudurile cap la cap: (solicitarea la tracţiune φ=0. solicitarea la forfecare φ =0.131) unde: φ – coeficientul ce depinde de natura sudurii şi de solicitări.concavă (fig.dacă solicitările sunt compuse se limitează tensiunea echivalentă maximă: σ e max ≤ σ as .I.2 Principii de calcul La o îmbinare sudată trebuie să se aibă în vedere ca atât cordonul de sudură cât şi materialul de bază. . Calculul sudurilor se bazează pe date experimentale.sudură continuă.

pentru sudura cap la cap. Tensiunea echivalentă se calculează: .pentru sudurile de colţ. ' σ a – rezistenţa admisibilă a piesei pentru ciclul de variaţie respectiv.pentru sudurile cap la cap. τ 2 .Asamblări 129 a) la sudurile cap la cap: pentru R > 0. paralelă . La calculul lungimii s-a ţinut seama de imperfecţiunea cordoanelor de sudură la ambele capete care cuprinde o zonă egală cu 2a.tensiunea tangenţială în secţiunea mediană a sudurii. cu relaţia: σ e = σ 2 + 3τ 2 ≤ σ as . . k = 1 .tensiunea tangenţială în secţiunea mediană a sudurii.pentru sudura de colţ. este înălţimea triunghiului înscris în secţiunea sudurii (fig.132) ( ) (3. k = .tensiunea normală în secţiunea mediană a sudurii.79).3.81). produsul dintre lungimea şi grosimea de calcul a cusăturii.133) unde: σ . Tensiunile efective din sudură se calculează cu relaţiile obişnuite din rezistenţa materialelor în funcţie de sarcinile ce acţionează asupra îmbinării.3. considerându-se ca arie de calcul pentru cusătură. a . perpendiculară pe lungimea cusăturii. R 1− 3 1 b) la sudurile de colţ: pentru R ≤ 0 .8 ⋅ τ 12 + τ 2 ≤ σ as (3. k = 1. este grosimea tablei celei mai subţiri a = s min (fig. 4 R − 3 3 pentru R < 0 . τ 1 . cu relaţia: 2 σ e = σ 2 + 1. Lungimea de calcul: λ = λs − 2a unde: λs – lungimea sudurii.

3 Exemple de calcul a sudurilor a) Suduri cap la cap a1. Făcând trecerea de la planul median al sudurii (P) la planul de separaţie al cordonului cu materialul de bază ( P′ ) şi considerând aria celor Fig.3. τ 1 şi τ 2 iar cu relaţia de dimensionare (3. Suduri cap la cap solicitate la tracţiune şi încovoiere.3. din echilibrul forţelor rezultă: σ= 1 (t1 + n ) . S-a considerat asamblarea din fig. Fig.134) În calculul sudurii de colţ se determină mai întâi tensiunile n. t1 şi t 2 iar apoi cu relaţiile de mai sus se trece la tensiunile din planul median σ . 3. τ 2 = t2 2 2 (3.80).81 supusă la solicitări de tracţiune (de către forţa F) şi încovoiere (de momentul încovoietor M i ). 3.130 Organe de maşini şi mecanisme cu lungimea cusăturii.81 . 3. τ1 = 1 (t1 − n ) .3.80 două secţiuni egală (fig.133) se verifică sau se dimensionează cusătura.

3. Suduri cap la cap la cazane şi recipiente sub presiune Recipientele se compun din corp.8 ⋅ k ⋅ σ a λ ⋅ smin λ ⋅ smin Cu relaţia de mai sus se poate stabili lungimea cordonului de sudură sau se poate verifica rezistenţa unei cusături.82 longitudinal ( σ t ).135) M ⋅6 F ' + i ≤ 0.Asamblări 131 Tensiunea din cordonul de sudură va fi: σ s = σ ts + σ is = σs = F Mi + As Ws (3. Corpul recipientelor se execută prin sudarea cap la cap în V a virolelor cilindrice cu cordoane de sudară inelare. Fig. Datorită presiunii interioare p în învelişul recipientului vor apare tensiuni de tracţiune (fig.3. 3. atât în plan Fig. 3.84 Fig. a2. capac şi fund (fig. 3.84) rezultă: p ⋅ D ⋅ λ = 2σ t ⋅ s ⋅ λ .85 Din echilibrul forţelor (fig.83 Fig.82).3. cât şi în plan transversal ( σ t1 ).83). 3.

care generează în acest tensiunile: M n= i . Forţa F se reduce în planul de separaţie a sudurii cu materialul de bază la o forţă tăietoare F şi un moment încovoietor M i = F ⋅ d .8k ⋅ σ a 2s (3.8k ⋅ σ a 4s σ 1t = 2σ t . Wz n= plan F ⋅ d ⋅6 3⋅ F ⋅ d = 2 ⋅ a ⋅ λ2 a ⋅ λ2 Fig.138) cu relaţiile (3.3. τ2 = 2 2 2a ⋅ λ 2 a⋅λ 2 a⋅λ Cu relaţia (3.137) σ 1t = Se constată că p⋅D ′ ≤ 0.3.136) b) Suduri de colţ b1.134) rezultă: F 1 3F ⋅ d 1 3F ⋅ d σ= ⋅ . 3.133) se scrie tensiunea echivalentă: . 2aλ Calculând tensiunile din planul median al cusăturii t2 = (3.85) şi scriind ecuaţia de echilibru a forţelor rezultă: σ 1t ⋅ π ⋅ D ⋅ s = p ⋅ πD 2 4 (3.86 F şi t1 = 0 .132 Organe de maşini şi mecanisme σt = p⋅D ′ ≤ 0. τ1 = − ⋅ .136) Cusăturile transversale (2) se execută cap la cap în V (fig. Din acest motiv verificarea se face utilizând relaţia (3. pericolul distrugerii învelişului recipientului fiind pe direcţie longitudinală (direcţia generatoarei recipientului). Suduri de colţ bilaterale în “T” 1) Cordoane paralele cu direcţia forţei (fig.86).

Forţa F se reduce în planul de separaţie a sudurii cu materialul de bază la o forţă tăietoare F şi un moment încovoietor M i = F ⋅ d (cu axa Fig.87 paralelă cu sudurile).3. care generează în acest plan tensiunile: n= F Mi F ⋅d . t 2 = 0 .133) se scrie tensiunea echivalentă şi se pune condiţia ca σ e ≤ σ as .3. Suduri de colţ la table suprapuse 1) Cordoane paralele cu direcţia forţei (longitudinale).139) 2) Cordoane perpendiculare pe direcţia forţei (fig.Asamblări 133 σe = ⎜ 2 ⎡⎛ 1 3F ⋅ d ⎞ 2 ⎛ F ⎞ 2 ⎤ ⎛ 1 3F ⋅ d ⎞ + 1.140) În planul median al cusăturii rezultă: σ= F ⋅d ⎞ 1 ⎛ F 1 ⎛ F ⋅d F ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ 2 a ⋅ λ + W ⎟ . care generează tensiunile: . În planul de separaţie a tablelor (fig.87). b2. 3.88) forţele F se reduc la o forţă F şi la un moment încovoietor M i = 0.8⎢⎜ − ⋅ ⋅ ⎟ +⎜ ⎟ ⎟ ⎥ ≤ σ as 2 2 a ⋅ λ2 ⎠ ⎝ 2a ⋅ λ ⎠ ⎥ ⎝ 2 a⋅λ ⎠ ⎢⎝ ⎣ ⎦ (3.5F (s + s′) .141) Aplicând relaţia (3. τ 2 = 0 ⎜ 2⎝ s ⎠ ⎠ ⎝ s (3. t1 = = 3 3 2a ⋅ λ Ws (h + 2a ) − h ⋅ λ ⎞ ⎛h 12⎜ + a ⎟ 2 ⎠ ⎝ [ ] (3. τ 1 = 2 ⎜ W − 2a ⋅ λ ⎟ .

133) se scrie tensiunea echivalentă.5F (s + s′) ⋅ 6 F = . σ= ( ) (3.89 .3.88 În planul median al cusăturii rezultă: F 1 3F s + s ' . 3.143) 2) Cordoane perpendiculare pe direcţia forţei (transversale) Tensiunile din planul de separaţie al sudurii (fig.89) cu materialul Fig. ⋅ = −τ 1 iar τ 2 = 2 2a ⋅ λ 2 2a ⋅ λ Aplicând relaţia (3.134 Organe de maşini şi mecanisme n= M i 0. 3. t2 = .142) Fig. t1 = 0 2 2a ⋅ λ Ws 2aλ (3.

134) şi se verifică tensiunea echivalentă cu relaţia (3. 3.147) unde: n – numărul cordoanelor de sudură. Sudura de colţ supusă la moment de răsucire (fig.145) Tensiunea echivalentă: ' σ e = 1.Asamblări 135 de bază: n= M i 0.34τ 2 ≤ σ as = 0.65kσ a (3.146) Dacă σ e σ as rezultă mult mai mic decât 1 se pot face mai multe cordoane de sudură discontinue. obţinându-se în acest caz tensiunea în cordon: τ2 = 2M t n ⋅ λ ⋅ a ⋅ (D + a ) (3.65σ a rezultă numărul cordoanelor dacă s-a ales lungimea lor sau invers.3. la sudarea flanşelor pe arbori etc. λ – lungimea de calcul al unui cordon.5F s + s ' ⋅ 12(a + 0. ' Din condiţia 1. b3.144) În planul median al cusăturii tensiunile se calculează aplicând relaţia (3. .34τ 2 ≤ 0.5h ) F = .90) Această situaţie se întâlneşte la roţile dinţate care au obada sudată de butuc sau de coroană. t2 = 0 3 3 2a ⋅ λ Ws λ ⋅ (2a + h ) − h ( [ ) ] (3.133).90 τ2 = 16 M t (D + 2a ) Mt = Ws π ⋅ (D + 2a )4 − D 4 [ ] (3. t1 = . În acest caz sudura este solicitată la forfecare iar tensiunile din lungul cordonului vor fi: Fig.

4..92.4.4.1 Noţiuni generale Transmisia prin curele realizează transferul energetic între doi sau mai mulţi arbori. Ca dezavantaje amintim: gabarit mare. poziţia axelor în spaţiu: a) axe paralele (fig. nu impun condiţii tehnice deosebite pentru montaj şi întreţinere.1c).1 încrucişate (fig. ceea ce conduce la necesitatea dispozitivelor de întindere. Clasificarea transmisiilor prin curele se face după: 1. curele dinţate( fig. pot fi utilizate la puteri şi viteze foarte variate etc. 4.1b). funcţionare însoţită de alunecare elastică ceea ce face ca raportul de transmitere să nu fie constant.4.1a).3a).4.1): curele late (fig. curele trapezoidale (fig. capacitate de transmitere redusă.4. funcţionare lină. cu con etajat (fig.2c).4.. montat pretensionat şi roţile de curea fixate pe arbori. constituie un element de siguranţă (la suprasarcini cureaua poate patina).1.Capitolul 4 TRANSMISII PRIN CURELE ŞI LANŢURI 4. curele rotunde (fig.4.0.3):cu ramuri semiîncrucişate (fig.96 ) etc.4. b) axe neparalele (fig.4. cum ar fi: posibilitatea transmiterii mişcării de rotaţie la distanţe mari. fără zgomot. se realizează la cu un cost redus.2a). slăbirea curelei în timp datorită îmbătrânirii şi a deformaţiilor remanente.4.4. cureaua.1 Transmisii prin curele 4. cu ramuri Fig. forma secţiunii curelei (fig. Faţă de alte transmisii prezintă o serie de avantaje. durabilitate limitată. în .1d).2b). 2. datorită frecării dintre un element intermediar flexibil.2d).2): cu ramuri deschise (fig. amortizarea şocurilor şi a vibraţiilor. cu con continuu (fig. randament relativ scăzut ( ηc = 0.

. deformaţiile plastice şi densitatea trebuie să fie mici. v<30 m/s) se confecţionează din: piele. bumbac şi cauciuc cu inserţie textilă. roţile pentru transmisii sunt căptuşite cu plută ( µ = 0.Transmisii prin curele şi lanţuri 137 unghi. ele având dimensiuni mai reduse la aceeaşi putere. Curelele late obişnuite (t< 550 .35 ). Se pot utiliza de asemenea benzi de transmisie din oţel. cu rolă de ghidare (fig. Curelele late compound constau dintr-o folie de material plastic de înaltă rezistenţă căptuşită la interior cu un strat de piele ce asigură un coeficient mare de frecare şi rezistenţă la uzură.3b). alungirea curelei. faţă de curelele din piele. Pentru curele trapezoidale se utilizează cauciucul cu inserţie textilă. Fig. În acest caz.2 Materiale Materialele folosite pentru confecţionarea curelelor trebuie să fie rezistente la solicitări variabile şi la uzură. mătase. să aibă un coeficient de frecare şi flexibilitate mari.4.3 Fig. 4. 4.

unghiurile de înfăşurare ale curelei pe roţi.4 Ţinând seama de sensul de rotaţie al roţii conducătoare ( ω1 ) se fac următoarele notaţii: 1-ramura activă. β 2 . Deoarece .4 şi are expresia: (4.distanţa dintre centrele celor două roţi.2) L = 2 A cos unde: γ 2 + π 2 ( D1 + D2 ) + γ 2 ( D2 − D1 ) γ 2 = arcsin D2 − D1 2A 2. Elemente geometrice Se consideră transmisia cu ramuri deschise. β1 + β 2 = 2π Lungimea curelei se determină din fig.1.4): Fig. 2-ramura pasivă.1) (4. Elemente cinematice Dacă cureaua ar fi inextensibilă. cu axe paralele (fig.4. vitezele periferice ale roţilor ar fi egale între ele şi egale cu viteza unui punct oarecare de pe curea.diametrul roţii conduse.138 Organe de maşini şi mecanisme 4. 4. 4. β 1 .unghiul dintre ramurile curelei. D1 diametrul roţii conducătoare. D2 . β 2 − γ = π . A .2 Elemente geometrice şi cinematice 1. γ . În acest caz rezultă: β1 + γ = π .

4 se înlocuiesc n1 şi n2 cu: n1 = 60v1 . respectiv conduse. π D2 (4. Forţe în ramurile curelei In stare de repaus cureaua se montează pe roţi cu o întindere iniţială. rezultă că are loc o alunecare locală elastică a curelei pe roţi. are expresia: v −v ε= 1 2. frecarea dintre roată şi curea modifică distribuţia de forţe din ramurile curelei astfel că în ramura motoare F0 creşte la F1 . astfel că în fiecare din cele două ramuri ale curelei va apare o forţă de pretensionare. determinată cu relaţia: Fu = 2 M t1 D1 unde M t1 reprezintă momentul de torsiune la arborele conducător. π D1 n2 = 60v2 . rezultă: D2 ic = .5) şi se ţine seama de relaţia 4.1. respectiv condusă a curelei.Transmisii prin curele şi lanţuri 139 viteza unui punct de pe partea înfăşurată nu este constantă. Fu . In timpul funcţionării.4) n2 în care n1 şi n2 reprezintă turaţiile roţii conducătoare. iar în ramura condusă F0 scade la F2 . Coeficientul de alunecare elastică a curelei.3. F0. Deoarece suma forţelor de la .3) v1 unde v1 şi v2 reprezintă vitezele periferice ale unui punct de pe ramura conducătoare. Raportul de transmitere este: n ic = 1 (4. D1 ⋅ (1 − ε ) (4. care datorită frecării dintre acestea asigură posibilitatea transmiterii unei forţe periferice. ε .3 Forţe şi tensiuni în ramurile curelei 1.6) 4. Această forţă va crea o apăsare normală N între curea şi roată. Dacă în relaţia 4. (4.

2 2 2 (4. F1 = F0 + u . cos 2 2 2 termeni infinitezimali.5). (4. normală elementară (dN).masa pe unitatea de lungime. 2 (4.masa elementară a curelei.140 Organe de maşini şi mecanisme montaj rămâne egală cu suma forţelor din timpul exploatării rezultă: F F F1 + F2 = 2 F0 . (4. Din condiţia de echilibru a forţelor pe direcţia orizontală rezultă: dβ dβ dN + dFc = 2 F sin + dF sin . F2 = F0 − u .8) 2 2 Dacă se pune condiţia să nu existe alunecare. Asupra acestuia acţionează forţa centrifugă forţa elementară (dFc). Din relaţiile de mai sus rezultă: . înfăşurat pe roata motoare (fig. 4.7) 2 2 Pentru a determina valoarea forţelor din ramurile curelei ( F1 şi F2 ) se consideră un element infinitezimal de curea definit prin unghiul dβ.9) dβ dβ dβ ≅ 1 şi se neglijează produsele a doi ≅ .10) în care: dm . Forţa centrifugă elementară se poate exprima sub forma: dFc = dm ⋅ Dp D1 2 D 2 ⋅ ω1 = ρ λ ⋅ 1 ⋅ dβ ⋅ ⋅ ω12 = ρ λv1 dβ .4. Fig. ρ λ . se obţine: µ ′ dN = dF cos Se acceptă sin dβ .5 forţa de frecare elementară ( µ ′ dN ) şi momentul încovoietor datorat curbării curelei pe roată (M).

Transmisii prin curele şi lanţuri 141 dF µ F2 = dβ ( F − ρ λv 2 ) β (4.15) Forţele F1 şi F2 se compun dând o rezultantă R ce acţionează asupra arborelui pe care este montată roata de curea (fig. F0 : F1 + F2 Fu e µβ1 + 1 2 + ρ λv1 = ⋅ µβ 1 2 2 e −1 Această forţă se poate obţine prin mai multe procedee.7. (4.4.7) se obţine: F1 = Fu ⋅ e µ ′ β1 e µ ′ β1 −1 + ρ λv12 = F1' + ρ λv12 . 4.6) : R = ( F1' ) 2 + ( F2' ) 2 + 2 F1' F2' cos γ Din relaţiile 4.15 se poate deduce expresia forţei de întindere a curelei.16) Fig. cum ar fi: montarea unei curele mai scurte. folosirea unei role F0 = (4.14 şi 4.12) sau: ln 2 F1 − ρ λv1 = µβ1 2 F2 − ρ λv1 de unde: 2 F1 − ρ λv1 = e µβ 1 2 F2 − ρ λv1 (4.6 .13) şi ţinând seama de relaţia (4. ∫ 2 F1 F − ρ λv1 0 (4. 4.14) şi F2 = Fu ⋅ 1 e µ β1 −1 2 + ρ λv12 = F2' + ρ λv1 . (4.11) Prin integrarea acestei ecuaţii diferenţială se obţine: 1 dF = ∫ µ ′dβ .13) Prin rezolvarea ecuaţiei (4.

8).4. cât şi a comportamentului diferit al acestora la sarcini exterioare. deplasarea motorului pe glisiere (fig.7a).4.142 Organe de maşini şi mecanisme de întindere (fig. ş.7b).tensiuni de încovoiere Considerând că materialul curelei respectă legea lui Hooke. Se consideră un element de curea definit prin dβ .17) Ac .8 . Acceptând ipoteza simplificatoare a omogenităţii secţiunii curelei. date de forţele F1 şi F2 şi care se determină cu relaţia: F σ t1. a.7 2. 4.7c). Fig. Fig. Tensiunile din curele Datorită neomogenităţii materialelor din care sunt executate curelele. calculul riguros al stărilor de tensiune este foarte dificil. aşezarea articulată a ansamblului motor-roată motoare (fig. 4.4. se calculează alungirea fibrelor extreme ale curelei faţă de fibra medie considerată nedeformabilă (fig. σ t1 > σ t 2 deoarece (4. 2 = 1. respectiv a stării de tensiune uniformă pe întreaga arie transversală se poate afirma că în curea se dezvoltă : . 2 .4.tensiuni de întindere.

Fig.9. σ max = 1 + Ac D1 în care: σa = unde: σr ca (4.5 – coeficient de siguranţă admisibil.rezistenţa la rupere a materialului curelei ..18) Tensiunea de încovoiere rezultă: σi = E ⋅ε = E ⋅ h D (4. Distribuţia tensiunilor în lungul unei curele care echipează o transmisie cu axe paralele şi ramuri deschise este redată în figura 4.19) în care h reprezintă înălţimea profilului curelei. Expresia tensiunii maxime din ramura activă a curelei în punctul de contact al curelei cu roata conducătoare devine: (4. iar E modulul de elasticitate al materialului din care este confecţionată cureaua..9 .20) F E⋅h ≤ σa σ max = σ t + σ i ≤ σ a .21) σ r .Transmisii prin curele şi lanţuri 143 Lungirea specifică este: hdβ ∆L 2 ε= = D +h L 2 = dβ h h ≅ D +h D (4. ca = 3. 4.

Unghiul de înfăşurare al curelei pe roata mică: β1 = π − γ ≥ 2..Se alege materialul curelei.5.frecvenţa maximă admisă a încovoierilor (în funcţie de materialul curelei).Distanţa între axele roţilor se recomandă: A ≥ (1. calculul 1 practic al unei transmisii cu curele se efectuează astfel: ..4 Calculul curelelor late Cunoscându-se puterea de transmis P . .1.Unghiul dintre ramurile curelei (în cazul ramurilor deschise): D − D1 γ = 2 arcsin 2 2A .1400) ⋅ 3 P [kW ] 1 [mm] n1 . turaţiile n1 şi n2 .1rad . 80 100 D1 . L în care: x..Se verifică viteza curelei: v1 = πD1n1 ( ( 1 1 h )= Λ pentru curele din piele şi textile.Se verifică frecvenţa încovoierilor curelei: v f = x 1 ≤ f max [ s −1 ].Lungimea curelei (rel.Diametrul roţii conduse: D2 = ic D1 (1 − ε ) .2) .numărul de roţi peste care trece cureaua f max .Se alege raportul h / D1 în funcţie de materialul curelei: .se calculează diametrul roţii de curea conducătoare cu relaţia practică: D1 = (1150.2) ⋅ ( D1 + D2 ) . ≤ vadmis . 30 20 D1 1 1 h )= Λ pentru curele compound..144 Organe de maşini şi mecanisme 4.. 60 .4.

Forţa de pretensionare F0 . In acest caz cureaua se confecţionează dintr-un element de rezistenţă.4. format din straturi de Fig.4.14 şi 4.10 inserţie ţesută. . 2 şi protejat la exterior de un strat de ţesătură cauciucată rezistentă la uzură.16).10a). D1 1000 şi se standardizează grosimea curelei „h” la valoarea cea mai apropiată inferioară.Transmisii prin curele şi lanţuri 145 ( 1 h )= pentru bandă de oţel. Parametrii geometrici ai unei curele trapezoidale sunt prezentaţi în . şnururi sau cabluri din fire artificiale.Se proiectează forma roţii de curea. încorporat în cauciuc vulcanizat. 1. . 4. . 4.4.Forţa rezultantă R (rel.Forţele din ramurile curelei F1 şi F2 (rel. .Lăţimea curelei.1.4.15) . .3 (fig. se determină din rel.20.Se verifică durabilitatea curelei la oboseală.Forţa utilă din curea: P [W ] Fu = 1 [N] v1[m / s] .5 Transmisii prin curele trapezoidale Profilul trapezoidal este cel mai răspândit.

curele trapezoidale clasice cu λ/ h =1.transmit puteri mai mari la aceleaşi dimensiuni.40)% faţă de curelele trapezoidale clasice de acelaşi tip dimensional şi structură de rezistenţă.10-4 2.10-4 1.94. deoarece coeficientul de frecare aparent între roată şi curea este mai mare.1 şi simbolizate prin SPZ. SPC(STAS 7192-83). Tabelul 4. .697 Transmisiile prin curele trapezoidale se deosebesc faţă de cele cu curele late prin următoarele: .curele trapezoidale late cu λ/ h =3.64.1. In funcţie de valoarea raportului λ/ h curelele trapezoidale se împart în: .146 Organe de maşini şi mecanisme fig.10b şi anume: λ . Z. W40. E (STAS 1164-91). W25.lăţimea primitivă (de referinţă). W63.curele trapezoidale înguste cu λ/ h =1.10-4 α [rad] 0. dimensiunile secţiunii curelelor trapezoidale înguste.5.8 3. W80.. W28.1.54.10-4 2.1 se prezintă.. Din echilibrul forţelor pe verticală rezultă: . B. SPB.3. C.5 11 14 16 19 h [mm] 8 10 13 15 18 b [mm] 2 2. A.4. α unghiul dintre flancurile active. Sunt utilizate preferenţial pentru variatoare de turaţie..4 şi simbolizate prin Y. In tabelul 4.5 4 4. 16x15.8 Ac [m2] 0..02. h – înălţimea profilului.distanţa de la fibra neutră la baza mare a trapezului. SPA.11).87. W50.asigură transmiterea mişcării între doi arbori cu un raport de transmitere mai mare.. D. b . W31. . W100 (STAS 7503/185). W20.. Acestea au capacitatea de tracţiune majorată cu (30.125 şi simbolizate prin W16. fiind vorba de suprafeţe în formă de jgheab (fig.1 Tipul curelei SPZ SPA SPB (16x15) SPC λ [mm] 8.4. conform standardului. .10-4 0.

Se calculează diametrul roţii conduse D2 = ic D1 şi se standardizează astfel ca abaterea raportului să nu depăşească ± 3% .au o durabilitate mai scăzută.încărcarea arborilor este mai mică. .Se alege diametrul roţii conducătoare D1 din STAS 1162-84 în funcţie de tipul curelei.Transmisii prin curele şi lanţuri 147 N = 2 N1 sin F f = 2 µN1 = 2µ ⋅ α 2 . Transmisiile prin curele trapezoidale se calculează pe baza datelor din STAS 1163-91. unde α 2 Fig. = sin µ coeficient de frecare aparent α 2 Deoarece µ .11 µ. deoarece forţa de pretensionare necesară este mai mică: . la aceeaşi apăsare pe roată. turaţia arborelui motor n1 1 şi a arborelui condus n2 .4.prezintă siguranţă mai mare în exploatare. forţa de frecare este mai mare. se recomandă ca α ≥ 340 . . . Pentru a se evita înţepenirea curelei în canalul roţii la scăderea unghiului α. .au un randament mai bun.Se alege profilul curelei din nomograme în funcţie de P şi n1 (se 1 preferă profilele înguste). care cuprinde etapele de mai jos: Date de proiectare: puterea de transmis P . deci aceste curele pot transmite încărcări mai mari. deoarece raportul h /D este mult mai mare decât la curele late. N 2 sin α 2 . Ff = sin µN = µ ′N . .costul roţilor de curea este mai mare. . deoarece cureaua fiind ghidată în canal nu mai poate cădea de pe roată. . > µ .

Se recalculează unghiul γ . preliminar: D − D1 γ ′ = 2 arcsin 2 A′ .Se calculează unghiul dintre ramurile curelei.2) şi se standardizează la valoarea cea mai apropiată L: Se recalculează distanţa dintre axe A. .75 ⋅ ( D1 + D2 ) ≤ A′ ≤ 2 ⋅ ( D1 + D2 ) . β 2 = π + γ Pentru a evita alunecarea curelei trebuie respectată condiţia: 2.14 rad .Unghiurile de înfăşurare ale curelei pe roţi: β1 = π − γ .1 rad ≤ β1 ≤ 3.Se calculează lungimea preliminară a curelei L′ (rel. cu relaţia: z0 = cf ⋅P 1 cL ⋅ cβ ⋅ P0 unde: . ţinând seama de lungimea standardizată a curelei L: A = 0.Se verifică frecvenţa încovoierilor curelei pe roată: v f = x ≤ f max = 40 Hz (pentru material grupa R) L unde x reprezintă numărul de roţi peste care trece cureaua. unde . Dm = .Se calculează numărul preliminar de curele.Se alege preliminar distanţa dintre axe: 0.148 Organe de maşini şi mecanisme . z 0 .4. ţinând seama de distanţa reală între axe.Se verifică viteza periferică: π ⋅ D1 ⋅ n1 v1 = ≤ va 60 v a = 30 m/s pentru curele trapezoidale clasice v a = 40 m/s pentru curele trapezoidale înguste A.25 ⋅ ( L − π ⋅ Dm ) + ( L − π ⋅ Dm ) 2 − 2( D2 − D1 ) 2 unde: [ ] D1 + D2 2 .

Se determină forţele din transmisie: Fu . înseamnă că există posibilitatea patinării curelei şi se va proceda la întinderea ei. .Curelele din piele trebuie unse periodic cu unsori animale pentru a nu-şi pierde flexibilitatea.coeficient de lungime (depinde de tipul şi lungimea curelei). . . cu relaţia: z z′ = 0 cz unde cZ este un coeficient dependent de numărul de curele.Transmisii prin curele şi lanţuri 149 P0 . R. 1 mm/100 mm lungime). z ′ .20). cL .Se vor respecta toleranţele cu privire la paralelismul arborilor (max.coeficient de înfăşurare (depinde de unghiul de înfăşurare β1 ) . Valoarea lui z ′ se rotunjeşte la un număr întreg. . raportul de transmitere. Indicaţii privind montajul şi exploatarea transmisiilor prin curele Montajul corect al elementelor transmisiei influenţează decisiv comportarea şi durabilitatea curelei în exploatare: . F2 .Se verifică tensiunea maximă din curea (rel. . z. coaxialitatea roţilor pe arbori etc. a rezultat mai mare de 8 se reia calculul alegând alt tip de curea. regimul de lucru şi utilajul acţionat).puterea nominală transmisă de o curea.La transmisiile cu curele late orizontale se preferă ca ramura activă să fie cea de jos. D1 şi n1 ) c f .Dacă în timpul funcţionării roţile se încălzesc. datorită greutăţii proprii a curelei.Cureaua trapezoidală trebuie să fie aşezată complet în canalul ei. F1 . . alt diametru D1 (mai mare) iar distanţa dintre axe preliminară A’ către limita superioară. pentru că astfel unghiul de înfăşurare β1 creşte. z.4.coeficient de funcţionare (depinde de motorul de acţionare. după STAS 1163-91 (dependentă de tipul curelei. c β . pentru a avea contact cu părţile laterale ale canalului.Se dimensionează roţile de curea. Dacă numărul de curele. .Se determină numărul de curele. .

dispus în stratul neutru (din oţel.Montarea şi demontarea curelelor se va face numai în repaus. una din roţi se execută uşor bombată.1. domeniu mare de viteză (până la 80 m/s).13 Fig.La curelele late. 4. tensionare mică a curelelor.6. Geometria curelei sincrone.Pentru a avea un mers liniştit al transmisiei.12 Cureaua dinţată prezintă o structură neomogenă (fig. domeniu larg de puteri (de la 0.1 Elemente geometrice Transmisiile prin curele dinţate. în scopul măririi stabilităţii pe roată. sticlă). după ce s-a procedat la slăbirea curelei. distanţă mică între axe şi funcţionare liniştită. . este .6 Transmisii prin curele dinţate 4. numite şi transmisii sincrone. 4. . 4.4.1. roţile de curea vor fi echilibrate static pentru v ≤ 25m / s şi static + dinamic pentru v ≥ 25m / s . Dantura prismatică 3 este dispusă pe interiorul curelei 4. randament mare.150 Organe de maşini şi mecanisme .12) alcătuită dintr-un element de înaltă rezistenţă la tracţiune 1. încorporat într-o matrice de elastomer. Fig.12 la 420 kW). întreţinere simplă. -Funcţionarea transmisiei prin curele nu este permisă fără ca aceasta să fie protejată cu apărătoare de tablă sau plasă. care constituie masa curelelor 2. fibre poliesterice. acumulează avantajele transmisiilor prin curele trapezoidale cu avantajele transmisiilor prin lanţuri şi anume: raport de transmitere constant. dată în STAS 12918/3-91.

51 1.56 19.4. 4.3.63 6.750 s [mm] 1.14 2.52 Seria MXL XL L H XH XXH 40 50 40 40 40 40 F.51 1.27 1. Tabelul 4.13): pasul pb .57 2. lăţimea bs . unghiul dintre flancuri 2β .19 1. roţile sunt prevăzute cu flanşe laterale pentru prevenirea deplasării curelelor. Roţile se pot executa în două variante: cu flanşă sau fără flanşă (fig. înălţimea totală hs .35 9.080 9. Uzual. .03 ht [mm] 0. înălţimea dinţilor ht .60 4.14 Elementele geometrice ale danturii cu profil drept sunt prezentate în fig.13 0. definit în sistemul de măsurare în inches. grosimea de bază s .4. căreia îi corespunde un număr întreg de paşi z p .30 11. uşoară usoară Grea F. lungimea primitivă L p .30 3.02 1.225 31. Raportul de transmitere maxim se limitează pentru a determina un unghi de înfăşurare al curelei pe roata mică suficient de mare. Fig.14).2.15 şi tabelul 4.29 6.Transmisii prin curele şi lanţuri 151 caracterizată de următorii parametri (fig.91 2.20 15. Simbolizarea şi dimensiunile nominale ale curelelor sincrone sunt indicate în tabelul 4. Curelele sincrone cu dantură trapezoidală sunt ordonate în şase mărimi de pas.70 rr [mm] 0.525 12.38 0.4.2 Simbol pas Pasul curelei 2β [] o pb [mm] [in] 2/25 1/5 3/8 1/2 7/8 1 1/4 2.51 1. de putere mică (< 1 kW) pot fi fără flanşe laterale.09 12.320 5.grea Roţile dinţate pentru curele au dimensiunile date în STAS 12918/491.53 hs [mm] 1.38 0. grea F.13 0.28 ra [mm] 0.uşoară F.f.57 4.700 22.14 2.02 1.f. In cazul curelelor înguste.

7 56.1 7.15 Tabelul 4.65 2.6 89.3 Simbol pas MXL XL L H Lăţime min.7 20.7 39.6 7.1 8.8 116. Fig.8 79.47 16.8 31.84 1.68 Raportul de transmitere max .34 222.3 118.9 8.67 5.8 110.17 7..6 83.9 57.57 XH XXH 7.14 10.17 36.7 137.1 8.3 29.6 10.7 64.508 0.67 3.0 24.40 8.1 91.8 110.2 145.4 12.2 17.794 3.8 83.38 64.34 6.00 .05 βr 20° 25° 25° 20° 2U z1 mi n 10 10 12 16 d min 6.3 83.048 18 22 127.4.i 0.05 4.20 8.0 56.152 Organe de maşini şi mecanisme astfel încât numărul minim de dinţi aflaţi în angrenare să fie cel puţin trei.372 7.19 hg [mm 0.7 5.508 0.0 23.2 43.8 5.4 14.3 26.4 52. b [mm] cu fără flanşă flanşă 3.2 bw [mm] 0.5 62.90 12.0 20.9 10.32 3.31 20° 20° 2.3 7.762 1.69 1.3 26.

în care: c1 – coeficient ce ţine seama de tipul maşinii de antrenare şi a maşinii antrenate.16.2 pentru transmisia cu rolă de întindere. Datele iniţiale necesare proiectării sunt: puterea utilă de transmis Pu . Fig.1. care se determină cu relaţia: Pc = c ⋅ Pu (4. maşina de lucru antrenată.6. regimul de lucru. raportul de transmitere i.22) unde: c – coeficient global de corecţie ( c = c1 + c 2 + c3 ). dimensiunile arborilor pe care se montează roţile. c3 = coeficientul sistemului de întindere al curelei (c3 = 0. modul de reglare a întinderii (cu glisieră sau cu rolă de întindere). c2 = 0 pentru o funcţionare ocazională).2 pentru 3 schimburi pe zi. c3 = 0 la transmisia cu glisieră de întindere).4. Alegerea tipului de curea se face utilizând nomograma din fig. c2 – coeficient de exploatare (c2 = 0.4. turaţia n1 a roţii motoare. .16 în funcţie de turaţia roţii mici de curea şi puterea de calcul. c2 = 0.1 pentru 1-2 schimburi pe zi.2 Calculul transmisiilor prin curele dinţate Acest calcul se efectuează conform STAS 12918/2-91.Transmisii prin curele şi lanţuri 153 4.

celelalte conduse şi un lanţ care angrenează cu roţile.26) 4A Valorile L p obţinute cu relaţia (4. ceea ce conduce la un raport de transmitere constant. Lăţimea aproximativă a curelei b′ se calculează pe baza relaţiei: Pc (4. una motoare. Transmisia prin lanţ se utilizează în cazurile când se .4 Lăţimea b′ se corectează cu un coeficient de tensionare ct (dat în tabele) şi se rotunjeşte la valorile tipizate.23) b' ≥ P0 ⋅ c z unde: c z – coeficient al numărului de dinţi în angrenare. în funcţie de simbolul pasului. z1’ = 3 → cz = 0. Datorită angrenării lanţului sunt excluse alunecările.2.25) Lăţimea calculată se corelează cu lăţimile indicate în tabelul 4. Diametrele de divizare şi exterioare ale roţilor dinţate pentru curele se stabilesc în funcţie de numărul de dinţi şi de simbolul pasului. b = ct ⋅ b ′ (4. z1 : ′ ' z1 = β1 ⋅ z1 360 (4. admiţându-se abateri de ± 1% între raportul de transmitere teoretic şi cel real. z1’ = 4 → cz = 0. Lungimea primitivă a curelei se determină cu relaţia: ( d 2 − d1 ) 2 (4.1 Noţiuni generale Transmisia prin lanţ se compune din două sau mai multe roţi de lanţ.57(d1 + d 2 ) + minus la un multiplu întreg de paşi . de unde se extrag elementele geometrice ale danturii roţilor de curea.26) se rotunjesc în plus sau în L p = 2 A + 1.24) Pentru: z1’ > 6 → cz = 1.3.8. z1’ = 5 → cz = 0.6.2 Transmisii prin lanţuri 4.3.154 Organe de maşini şi mecanisme La stabilirea numărului de dinţi ai roţilor ( i = z 2 / z1 ) se au în vedere valorile z1 minime din tabelul 4. 4.

. pot fi: .lanţuri articulate (utilizate la transmisii şi transport). Clasificarea lanţurilor se face după mai multe criterii şi anume:: a) după destinaţie: . . . .întreţinerea este pretenţioasă (necesită ungere).18).cu eclise. . . care pot fi calibrate sau necalibrate .randament relativ ridicat (η=0.4.cu eclise şi bolţuri – tip GALLE.lanţuri de transmisie (viteze mari.cost ridicat. . b) după construcţie .transmit puteri mari cu raport de transmitere constant.produc vibraţii şi zgomot. .cu eclise obişnuite: . .96 ÷ 0. deoarece lipsesc alunecările. coroziune).nu amortizează şocurile. bolţuri şi bucşe.pas mare pentru lanţ). bolţuri.ghidare sigură pe roată.lanţuri sudate (utilizate la ridicat şi transportat).cu eclise dinţate (fig.4. .funcţionează şi în condiţii grele de exploatare (praf. . . .98).au viteze relativ mici (v<20m/s). .gabarit redus. .cu eclise.lanţuri de transportat (viteze medii .Transmisii prin curele şi lanţuri 155 cere transmiterea unor momente de torsiune mari cu menţinerea raportului de transmitere constant. . bucşe şi role (fig. Avantajele transmisiei prin lanţ: .lanţuri de ridicat (utilizate pentru viteze mici şi sarcini mari).17). pas mic). .cer montaj precis al arborilor şi al roţilor.încărcarea redusă a arborilor. deoarece nu necesită pretensionare.uzura inevitabilă a articulaţiilor conduce la o durabilitate limitată. . Dezavantajele acestei transmisii sunt: .au mers neuniform (viteza variază la înfăşurarea lanţului pe roată).până la 4 m/s . .

z1 şi z 2 . bucşe) se execută din oţeluri de cementare OLC15.19) definit ca distanţa dintre două articulaţii succesive.17 1 – eclisă. Roţile de lanţ se toarnă din fontă cenuşie. iar pentru solicitări şi viteze mari se foloseşte oţelul de calitate sau aliat.2.2 Elemente geometrice şi cinematice Parametrii principali ai transmisiei sunt: . care se supun unui tratament termic pentru a ajunge la duritatea 45 ÷ 60 HRC. 4.156 Organe de maşini şi mecanisme În cazul unor sarcini mari. 41MoCr11 Piesele articulaţiilor (bolţuri. se folosesc lanţurile cu mai multe rânduri de zale (2 sau 3) executate din aceleaşi elemente ca şi cele cu un rând.17. 4.19 .numărul de dinţi ai roţilor. aliaje de aluminiu.rolă Fig. 2 – bolţ. 3 – bucşă. 4. 2 – bolţ din două bucăţi Materiale Eclisele se fac din platbandă laminată la rece din: OLC 45.pasul p (fig.4. . 4. 4. însă cu bolţurile mai largi. Fig. A. .18. OLC50. 4 . oţel. 14 CrNi35.18 1 – eclisă dinţată.distanţa dintre axele roţilor de lanţ. OLC20.4. 35CrNi15. Fig. 40Cr10.

D1 şi D2 (fig. vmed Acceleraţia lanţului: dv D1 2 = ω1 sin ϕ1 . Dacă se ţine cont că πD1 = pz1 şi se înlocuieşte în relaţia de mai sus . Viteza lanţului variază cu poziţia bolţului pe roată: D v = 1 ⋅ ω1 cos ϕ1 2 Deoarece: (4. dt 2 Acceleraţia va avea valoarea maximă pentru ϕ1 = α1 .Transmisii prin curele şi lanţuri 157 .28) Deoarece viteza periferică v pe cele două roţi este aceeaşi se poate πD1n1 = πD2 n2 .diametrele cercurilor pe care se găsesc articulaţiile lanţului când acesta se înfăşoară pe roţi.numărul total de zale.lungimea lanţului. .4.27) − α1 < ϕ1 < +α1 se obţine: vmax = (α1 = π z1 ) D1 ω1 în poziţia 1 a articulaţiei (fig. 2 2 Raportul de transmitere : ω 2vD2 cos ϕ 2 D2 cos ϕ 2 i= 1 = = ω 2 2vD1 cos ϕ1 D1 cos ϕ1 amax = scrie: 2 (4.19). respectiv condusă.19) 2 D vmin = 1 ω1 cos α1 în poziţia 2 a articulaţiei (fig. unde n1 . adică: a= D1 2 pω1 ω1 sin α1 = . L. n 2 reprezintă turaţia roţii de lanţ conducătoare. m = L / p .19) 2 Datorită neuniformităţii transmiterii mişcării apare un grad de neregularitate a vitezei care se determină cu relaţia: v −v δ = max min .4. .4.

de aceea: z1 min = 15 ÷ 18 dinţi. Forţa din ramura motoare (activă) se determină cu relaţia: F F1 = Fu + F2 + Fc + Fd ≤ r .31) ca unde: Fu = 2 M t1 . Lungimea totală a lanţului se calculează similar cu a curelei: L = 2 A cos γ 2 + z1 p 1800 − γ 0 1800 + γ 0 + z2 p 3600 3600 (4. lanţul nu este solicitat la încovoiere la trecere peste roţi.3 Elemente de calcul Spre deosebire de curele. m. (4. în schimb apar forţe dinamice cauzate de acceleraţiile lanţului.forţa utilă ce se transmite.30) Numărul total de zale din lanţ: L 2A γ z1 + z 2 ( z 2 − z1 )γ 0 cos + m= = + 2 2 p p 3600 Trebuie ca numărul total de zale. D1 . z1 este limitat de sarcinile dinamice ce apar datorită neuniformităţii transmiterii mişcării.masa) trebuie ca pasul să fie cât mai mic. Numărul minim de dinţi pe roata conducătoare. Pentru a micşora forţele dinamice ( Fd = qAamax unde qA . 4. să fie un număr întreg.29) Raportul de transmitere pentru transmisii obişnuite cu lanţ: i ≤ 8 . ceea ce atrage necesitatea modificării corespunzătoare a lungimii L şi a distanţei între centrele roţilor A. deci z1 cât mai mare. de unde rezultă expresia raportului de transmitere în funcţie de numerele de dinţi ale celor două roţi de lanţ: i = n1 / n2 = z 2 / z1 (4.2.158 Organe de maşini şi mecanisme se obţine: pz1n1 = pz 2 n2 .

2 Această forţă devine apreciabilă la turaţii mari.5 %. A – distanţa dintre axe. de aceea lanţurile sunt recomandate până la ω1 =500 rad/s Fd = q ⋅ A ⋅ Fr . care conduce la mărirea lungimii lanţului şi deci la o funcţionare necorespunzătoare. Verificarea lanţurilor se face la (fig. Alungirea admisă este max. g – acceleraţia gravitaţională.coeficient în funcţie de poziţia transmisiei ( K f =1 pentru transmisii verticale.5 pentru transmisii orizontale şi K f =2 pentru transmisii înclinate la 600).17): .forţa de rupere a lanţului.2. provenită din greutatea proprie a lanţului. . K f =2.presiunea de contact dintre eclisă şi bolţ: 4 F1 p= ⋅ ≤ pa . K f . pω1 .4. în care: q – greutatea pe unitatea de lungime.forţa din ramura pasivă.forfecarea bolţului: 4 F1 τ= ≤ τ af .forţa dinamică.coeficient de siguranţă admisibil ( ca = 7 ÷ 18 în funcţie de pas şi n1 ). Majoritatea transmisiilor prin lanţ sunt scoase din uz datorită uzurii articulaţiilor.diametrul bolţului. d . h – grosimea eclisei. i ⋅π ⋅ d 2 .forţa de inerţie centrifugală. Fc = qv 2 .Transmisii prin curele şi lanţuri 159 F2 = K f A ⋅ q ⋅ g . 2 ca .tracţiune a ecliselor: . i⋅d ⋅h π unde: i – numărul de eclise între două bolţuri consecutive.

160

Organe de maşini şi mecanisme

σt =
- uzura lanţului.

F1 ≤ ο at ; i ⋅ (b − d ) ⋅ h

Dacă ∆p este cantitatea cu care creşte pasul prin uzură,

∆p
p

≤ 0,025 .

Se recomandă ca: - ramura motoare a lanţului să fie cea superioară; - ungerea să se facă prin imersia ramurii pasive în baie de ulei; - pentru viteze v>3m/s ungerea să se facă cu unsoare consistentă; - pentru protecţia şi evitarea pătrunderii impurităţilor, transmisiile cu lanţ vor fi prevăzute cu apărători sau carcase.

Capitolul 5 TRANSMISII PRIN ROŢI DE FRICŢIUNE VARIATOARE DE TURAŢIE

5.1 Transmisii prin roţi de fricţiune
5.1.1 Noţiuni generale Transmisiile prin roţi de fricţiune se bazează pe frecarea între elementele în contact. Avantajele acestor transmisii, faţă de celelalte transmisii, sunt: - simplitate constructivă; - funcţionează fără şocuri, cu zgomot redus; - patinează la suprasarcini, protejând instalaţia. Ca dezavantaje pot fi enumerate: - randament relativ scăzut; - raportul de transmitere i nu se poate menţine constant datorită alunecărilor; - încărcări mari ale arborilor După poziţia axelor în spaţiu, transmisiile prin roţi de fricţiune se împart în: - transmisii cu axe paralele ce au în componenţă roţi de fricţiune cilindrice netede (fig.5.1a), sau roţi de fricţiune cilindrice canelate(fig.5.1b) - transmisii cu axe concurente formate din roţi de fricţiune conice (fig.5.1c).. Una din roţi, aflată în mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω1 , este montată pe lagăre deplasabile şi apăsată asupra celeilalte roţi cu o forţă Fa . În zona de contact a roţilor forţa de frecare va fi:

F f = µFa .
Pentru a se putea transmite puterea şi mişcarea între cei doi arbori, trebuie ca: F f ≥ Ft ,

162

Organe de maşini şi mecanisme

Fig. 5.1

unde:

Ft =

2 M t1 . D1

Analizând forţa de apăsare, Fa , în cele 3 situaţii, rezultă: a) roţi de fricţiune cilindrice netede (fig.5.1a) Pentru a se evita patinarea este necesar a fi îndeplinită relaţia: (5.1) µFa = cFt unde:

c = 1,2 ÷ 0,2 - coeficient de siguranţă la alunecare;

µ = 0,12 ÷ 0,2 - coeficient de frecare între roţile de fricţiune.
Din rel.5.1 rezultă expresia forţei de apăsare, Fa : Fa = c

µ

Ft

(5.2)

Înlocuind în rel.5.2 valorile lui c şi µ rezultă că Fa ≈ 10 Ft , adică pentru a transmite o forţă Ft este necesar a se apăsa cu o forţă Fa de aproape 10 ori mai mare. Această forţă încarcă mult arborii şi lagărele transmisiei, de aceea roţile de fricţiune cilindrice netede se utilizează la puteri mici (max. 20 kW). Pentru puteri mai mari se recomandă folosirea roţilor canelate. b) roţi de fricţiune canelate (fig.5.1b) In acest caz forţa de apăsare are expresia: Fa = 2 Fn ⋅ z sin α , de unde:

2z sin α în care z reprezintă numărul de caneluri. în acest caz. materiale feroase/textolit. Forţa de frecare se determină cu relaţia: Fn = F f = 2 zµFn = µ Fa = cFt sin α sin αFt (5.4) Se constată că forţa de apăsare.3) Din rel. cauciuc etc.5) µ ⋅ Ft sin δ 1 La roţile conice Fa depinde de unghiul δ 1 . unghiul canelurii.1c) Din figură rezultă: Fa = Fn sin δ 1 . oţel/oţel.5. Variatoare de turaţie 163 Fa .3 rezultă expresia forţei de apăsare. Din cauza alunecării elastice raportul real de transmitere dintre roţi are expresia: . ceea ce conduce la recomandarea ca apăsarea axială să se exercite pe roata mică ( δ 1 < δ 2 deci sin δ 1 < sin δ 2 ).5. Se utilizează fontă/fontă. deoarece la aceeaşi valoare a momentului de transmis M t1 . Fa : Fa = c µ (5. de unde: Fn = F f = µFn = Fa = c Fa sin δ 1 µ Fa = cFt sin δ 1 (5. rezistenţă la presiune de contact şi o bună comportare la uzură. c) roţi de fricţiune conice (fig.Transmisii prin roţi de fricţiune. Fa va avea o valoare mai redusă. Materialele utilizate în construcţia roţilor trebuie să asigure un coeficient de frecare cât mai mare. iar 2α . este mai mică decât în cazul roţilor netede.

modulul de elasticitate longitudinal echivalent. 5. i. .6) unde ε este coeficient de alunecare elastică ( ε =0. Presiunea maximă ce ia naştere între două corpuri de oţel.razele roţilor de fricţiune. se vor exprima R1 . calculată cu relaţia lui Hertz.1.raza de curbură echivalentă şi care este dată de expresia: R + R1 1 1 1 = + = 2 R1 R2 ρ R1 R2 în care: R1 şi R2 .5.164 Organe de maşini şi mecanisme i= R2 ω1 = ω 2 R1 (1 − ε ) (5. R2 şi b în funcţie de distanţa dintre axe A şi raportul de transmitere. În cazul roţilor de fricţiune cilindrice: c M Fn = Fa = ⋅ t1 µ R1 Dimensionarea constă în stabilirea distanţei între axe A. trebuie să satisfacă condiţia din rel. Fn .05 pentru cauciuc pe oţel).418 unde: Fn E ≤ σ aH b ρ (5. Pentru aceasta. determinat cu relaţia: E= 2 E1E2 .02 pentru roţi metalice şi ε =0. ρ .2 Elemente de calcul Verificarea transmisiei se face la solicitarea la presiune de contact.7 şi anume: σ H max = 0. E1 + E2 în care E1 şi E 2 reprezintă modulele de elasticitate a materialelor din care sunt executate cele două roţi de fricţiune.7) E.forţa normală la suprafaţa de contact.

unde ψ A = 0. Construcţia variatoarelor este mai simplă decât a cutiilor de viteză cu roţi dinţate sau a maşinilor electrice cu turaţie variabilă. datorită alunecărilor relative.turaţia la arborele condus. rolă.9) n 2 min imin unde: n2 .cu element intermediar flexibil: curea sau lanţ Caracteristica unui variator este gama de reglare G dată de relaţia: n i G = 2 max = max (5.8) După adoptarea distanţei între axe A se stabilesc R1 . R2 = iR1 = i +1 i +1 (i + 1) 2 = ρ i A 1 b = Ψ A ⋅ A .4 (coeficient de lăţime al roţilor) Înlocuind în rel. disc .cu contact direct – folosind roţi de fricţiune: cilindrice.1747c ⋅ M t1 ⋅ E 2 µ ⋅ψ A ⋅ i ⋅ ο aH (5. R2 şi b. ceea ce conduce la obţinerea turaţiei optime din punct de vedere economic la arborele condus. .7 se obţine: A ≥ (i + 1) ⋅ 3 0. inel. Variatoare de turaţie 165 A = R2 + R1 = R1 (i + 1) .2. Însă. între anumite limite. .1 Noţiuni generale Variatoarele de turaţie permit modificarea continuă a raportului de transmitere. Unele variatoare pot inversa sensul de mişcare al elementului condus.Transmisii prin roţi de fricţiune.cu element intermediar rigid: bilă. raportul de transmitere diferă de cel teoretic.2 Variatoare de turaţie 5.2 ÷ 0. conice sau profilate. iar încărcarea lagărelor este ridicată. 5. R1 = A i⋅ A . Variatoarele pot fi: .5.

5.166 Organe de maşini şi mecanisme i – raportul de transmitere.4 R1 .2 Fig.6 (5. 5. La acest variator (fig. 5. Se compune din două roţi de fricţiune cilindrice 1 şi 2 montate pe arborii I şi II (fig. R2 max = GR2 min . Variator cu roţi de fricţiune cilindrice .10) Fig..3) modificarea turaţiei arborelui II se realizează prin schimbarea poziţiei roţii 1 şi a arborelui I.. astfel încât în punctul de contact A să fie R1 max sau R1 min imax = R2 / R1 min . Arborele I cu roata de fricţiune cilindrică 1 se pot deplasa spre stânga sau dreapta modificându-se astfel raza de contact cu roata a-2-a ( R2 ). Gama de reglare rezultă: imin = R2 / R1 max .3 2. Rapoartele de transmitere vor fi: R n n R imax = 1 = 2 max . Variator cu roţi de fricţiune conice.2 Tipuri de variatoare de turaţie 1.2. imin = 1 = 2 min n2 min R1 n2 max R1 Gama de reglare rezultă: n i R R R G = 2 max = max = 2 max ⋅ 1 = 2 max n2 min imin R1 R2 min R2 min R2 min = 0.5. G = 3. 5.2).

imin = R2 min / R1 max .12) Dacă se consideră: R1 max = R2 max = Rmax . o roată de fricţiune cilindrică ce se poate deplasa axial. Variatoare de turaţie 167 G= n2 max imax R R R = = 2 ⋅ 1 max = 1 max n2 min imin R1 min R2 R1 min (5. Rapoartele de transmitere au expresiile: imax = R2 max / R1 min . Variator cu roţi conice şi roată intermediară cilindrică Este format din două roţi de fricţiune conice (fig.5. Fig.11) 3.Transmisii prin roţi de fricţiune.12) rezultă: .4) între care este montată. R1 min = R2 min = Rmin şi înlocuind în (5. pe un arbore intermediar III. 5. iar gama de reglare rezultă: G= n2 max imax R2 max R1 max = = ⋅ n2 min imin R1 min R2 min (5.4 La aceste variatoare arborii I şi II au acelaşi sens de rotaţie. Prin deplasarea acesteia se obţine modificarea turaţiei.

5. se vor modifica diametrele de contact ale roţilor montate pe arborii I şi II şi deci turaţia. R1min R1 max ⎡R ⎤ G = ⎢ max ⎥ ⎣ Rmin ⎦ Fig. Variator cu roţi toroidale şi disc intermediar La acest variator (fig. Rapoartele de transmitere şi gama de reglare se determină cu Fig.5. imin = 2 min . roata 2 vine în contact cu roata 1 sau 1′ . imin = R2 / R1 max G= R2 R1 max R1 max ⋅ = R1 min R2 R1 min (5. Rapoartele de transmitere şi gama de reglare se determină cu relaţiile: R R imax = 2 max .5 relaţiile: imax = R2 / R1 min . Pentru a obţine sensuri diferite de rotaţie la arborele II. a unghiului α. 5.6) prin schimbarea poziţiei discului intermediar III.13) 4.14) 5.5. pe care sunt montate roţile de fricţiune cilindrice 1 şi 1′ (fig.6 2 .5) şi arborele II pe care este montată roata de fricţiune cilindrică 2.168 Organe de maşini şi mecanisme ⎛R ⎞ R R G = 2 max ⋅ 1 max = ⎜ max ⎟ R1 min R2 min ⎜ Rmin ⎟ ⎠ ⎝ 2 (5. Variator inversor de rotaţie cu roţi de fricţiune cilindrice Se compune din arborele I (ce se poate deplasa axial).

precum şi cele din fig. Calculul de rezistenţă al variatoarelor cu fricţiune se face Fig.4 şi 5.7 similar cu al transmisiilor prin fricţiune. 2 .5. similar cu al transmisiilor prin curele sau lanţuri. R R imax = 2 max imin = 2 min R1min R1max ⎡R ⎤ G = ⎢ max ⎥ ⎣ Rmin ⎦ Acest variator.Transmisii prin roţi de fricţiune.5. la care prin apropierea sau depărtarea conurilor 1-1’ sau 2-2’.6 sunt utilizate pentru obţinerea unor game de reglare foarte mari. cureaua 3 va lua contact cu alte diametre. Variator cu roţi conice şi curea (fig. 5. iar al variatoarelor cu elemente intermediare flexibile.7. Variatoare de turaţie 169 6.

.Organe de maşini. – Mecanisme şi organe de maşini.. Editura Didactică şi Pedagogică. – Organe de maşini.. Editura Tehnică. Levcovici. 1976.ş. T. Bucureşti.Curele dinţate. 2003. . Ivanov. 1997. vol. 4.a.a. A. Palade. ş. Bucureşti.. Sisteme de asamblare. Bucureşti. Constantin. * * * .. Editura „Evrika”. – Organe de maşini.N. – Elemente constructive de mecanică fină. Jâşcanu. Editura Tehnică.a. 14. vol. 1988.II. Demian. Gh. S. vol. 7. 13. Tehnică a Moldovei. M. Manea. C. Fălticeanu. 2002.Organe de maşini. M. Brăila. Bucureşti.. – Organe de maşini şi mecanisme. – Organe de maşini.a. 1970. C. Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” Galaţi. 9.M. 10. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. V. Bologa. 6. Univ. Editura „Tehnica”. 3. 11. I. 8. 1995. 2003. ş.. – Probleme fundamentale ale contactului cu rostogolire. – Studiul materialelor. Asamblări demontabile şi nedemontabile. 1998. Popinceanu. Editura Didactică şi Pedagogică. 5. V. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. vol. Gafiţanu.I şi II. Galaţi.I. 1980. 1985.a.I. 12. 1981.I. O. vol. – Inginerie mecanică.Elemente de inginerie mecanică. 1977. Galaţi.. N.I. Crudu. Chişiu. 2. STAS 12913/3-91 şi STAS 12913/4-91. ş.BIBLIOGRAFIE 1. . – Organe de maşini. Paizi. vol. Bucureşti. Editura “Evrica” Brăila. Editura Tehnică. M. ş.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->