FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAŢIA PUBLICĂ ŞI AGROTURISM

Student: Ana Maria Catargiu Anul II

Profesor curs: Conf. dr. ing. I. Gontariu Curs: Creşterea animalelor şi păsărilor

1

CUPRINS

INTRODUCERE – AVANTAJELE CREŞTERII SUINELOR……. I TEHNOLOGIA DE EXLOATARE ÎN ÎNGRĂŞĂTORIE…………… 1.1 Sisteme de îngrăşare – finisare ………………………….............. 1.1.1 Îngrăşarea pentru obţinerea porcului de carne…… 1.1.2 Îngrăşarea porcilor pentru producţia de bacon…… 1.1.3 Îngrăşarea porcilor pentru semiconserve…………… 1.1.4 Îngrăşarea porcilor pentru salamuri uscate………… TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII SCROAFELOR 2.1 Tehnologia de creştere şi exploatare a scroafelor şi scrofiţelor în perioada de pregătire pentru montă………….. 2.1.1 Alimentaţia scroafelor şi scrofiţelor în perioada de pregătire pentru montă……………………………………… 2.1.2 Întreţinerea scroafelor şi scrofiţelor în perioada de pregătire pentru montă………………………………… 2.2 Organizarea reproducţiei……………………………………………... 2.3 Tehnologia de creştere şi exploatare a scroafelor şi scrofiţelor gestante……………………………………………………… 2.3.1 Alimentaţia scroafelor gestante…………………………. 2.3.1.1 Proteinele …………………………………………... 2.3.1.2 Substanţe minerale……………………………… 2.3.1.3 Asigurarea microelementelor……………….. 2.3.1.4 Vitaminele ………………………………………….. 2.3.1.5 Nivelul energetic………………………………….. 2.3.1.6 Nivelul de hrănire………………………………… 2.3.2 Întreţinerea scroafelor gestante…………………………. TEHNOLOGIA DE EXPLOATARE ÎN MATERNITATE……………

3 5 5 5 6 6 6 8 9 10 12 14 14 14 16 16 17 17 17 17 19 23 24 24 25 26 26 28

II

III

IV TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A TINERETULUI SUIN……………………………………………………………. 4.1 Sisteme de întreţinere a tineretului suin în creşă…………… 4.1.1 Boxa de tineret pentru halele de tip pavilionar……. 4.1.2 Boxe de tineret pentru hale de tip comasat………... 4.1.3 Baterii pentru tineretul porcin…………………………….. BIBLIOGRAFIA……………………………………………………………………..

2

rezultă şi alte avantaje. valorificarea bună a diverselor furaje. din sau prin creşterea suinelor. atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră. urechile. energia sporită de creştere. inima. masa verde etc. dovleceii. limba.3 kg). grăsimea rezultată de la răzuirea pielii şi din curăţarea intestinelor şi chiar conţinutul aparatului digestiv. randamentul sporit la sacrificare şi posibilităţile variate de prelucrare a cărnii. iar topite se utilizează atât în hrana animalelor cât şi pentru diverse industrii. Conţinutul în substanţe grase îi conferă frăgezime şi savoare. creierul. faţă de celelalte animale de fermă. extremităţile. în comparaţie cu cea rezultată de la alte specii. sângele (3.5 kg). vezica urinară. testiculele. suculentă şi cu valoare energetică ridicate şi proporţii reduse de oase şi subproduse. unghiile. din slănină şi osânză. Foarte important este faptul că. pe care le prezentăm în continuare: • suinele. pe care le valorifică foarte bine. timusul. deosebit de importante pentru zootehnie. prolificitate mare. pe care le posedă această specie. utilizate în alimentaţia umană. fiind animale omnivore. Subprodusele utilizate în diversele industrii sunt: pielea (4. intestinele. Carnea de porc este producţia principală şi se caracterizează prin valoarea energetică mare. suficient de mari de carne.. în mare măsură. Grăsimea constituie o componentă importantă în echilibrarea energetică a alimentaţiei animale. Aceasta se datorează unor însuşiri biologice şi productive deosebit de favorabile. pe lângă furajele concentrate. particularitate ce înlesneşte practica de creştere şi uşurează aprecierea zootehnică a animalelor. 3 . ca urmare a prezenţei substanţelor grase. la satisfacerea acestui necesar. În urma sacrificării suinelor rezultă. sfecla. unele mult întrebuinţate în diverse industrii alimentare. Subprodusele utilizate în industria farmaceutică sunt: glanda tiroidă. în principal. Subprodusele rezultate în urma sacrificării suinelor sunt utilizate în alimentaţia umană. în industria alimentară şi în cea farmaceutică. proporţii relativ mari de ţesut adipos (slănină şi osânză). rinichii. Dintre subprodusele comestibile. glandele sexuale. dintre care amintim: fecunditatea suficient de ridicată. picioarele şi chiar pulmonii. pepsina stomacală şi. uneori. Pe lângă aceasta. Grăsimea este producţia secundară şi se compune. de nutreţuri combinate şi farmaceutice. consumă. la suine. toate reducând cheltuielile cu furajarea. enumerăm: ficatul. iar suinele participă. Ambele sortimente sunt utilizate sub formă de preparate în alimentaţia umană. părul. deoarece posedă peste 8000 kcal/kg.INTRODUCERE – AVANTAJELE CREŞTERII SUINELOR Necesarul de carne pentru consum este în continuă creştere. şi alte resurse furajere : cartofii declasaţi de la consumul uman. în comparaţie cu celelalte animale de fermă. însuşi corpul animalelor reprezintă producţia principală. întrevăzându-se îmbunătăţirea multor însuşiri productive şi calitative.

deoarece aceasta se poate reproduce în toate sezoanele anului. creşterea suinelor asigură o rentabilizare a unităţilor zootehnice. specia suine se pretează la exploatarea în unităţile industriale cu flux continuu. asigură o permanentizare a utilizării forţei de muncă. precum şi în diverse sectoare anexe.• • gunoiul de grajd poate fi utilizat în fertilizarea terenurilor agricole calcaroase creşterea suinelor în unităţile mari. mai ales în sezoanele răcoroase şi din emisfera nordică a globului. cu implicaţii majore în asigurarea cărnii pentru un consum sigur şi îndelungat al populaţiilor umane. iar procesele de producţie se pot mecaniza şi chiar automatiza. atât în cele cu exploatare industrială. • • 4 . iar în gospodăriile personale a constituit o activitate anexă. cât şi în gospodăriile populaţiei.

duce la obţinerea de rezultate economice pozitive. Îngrăşătoria este sectorul care. În condiţiile asigurării tuturor cerinţelor biologice ale animalelor. în cazul urmăririi unor direcţii de îngrăşare. semi-intensiv. dacă este condus cu competenţă. în funcţie de direcţia urmărită (porc pentru carne. este necesară aplicarea cu atenţie a tehnologiilor de furajare. respectiv la peste 100 kg (105 – 110 – 115 kg). de multe ori compensând unele rezultate din celelalte sectoare. extensiv). iar pe de altă parte. până la 100 kg în unităţile de tip industrial şi cu furaje concentrate completate cu masă verde. cu un consum minim de furaje.B. Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face. în special în mica gospodărie. sau porci trirasiali rezultaţi din femele F1 şi vieri dintr-o rasă de carne. acţiunile ce se desfăşoară fiind mult mai reduse.7% P. conform programului de ameliorare. îngrăşarea porcilor constituie faza finală a fluxului tehnologic. în abatoare trebuie să ajungă numai porci rezultaţi din încrucişarea F1 cu vieri dintr-o rasă de carne.). a respectării programului etc. pe de o parte.1 îngrăşarea pentru obţinerea porcului de carne Acesta este sistemul mai mult practicat în toate ţările. fie metişi F1 între două rase materne sau una maternă şi una paternă. Tehnologia de îngrăşare diferă. până la masa planificată pentru livrare la abator. Pentru obţinerea porcilor de carne pentru abator se folosesc fie porci de rasă curată. precum şi la noi.B. În ţara noastră. Sectorul de îngrăşare – finisare are rolul de a prelua tineretul porcin la o masă corporală medie de 25 – 35 kg din creşă şi a-l întreţine şi îngrăşa (mai corect ”finisa”). porc pentru şuncă etc. în funcţie de sistemul de întreţinere practicat. de sistemul de îngrăşare practicat (intensiv. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi cu 13. cu nutreţ combinat cu 15.1 SISTEME DE ÎNGRĂŞARE – FINISARE 1.1. de la stadiul de grăsun la stadiul de porc îngrăşat. urmărindu-se numai creşterea masei corporale.7% P. care se încheie cu livrarea animalelor către abator. suculentă 5 . Deşi din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrăşătorie este mai puţin pretenţioasă decât în celelalte sectoare. 1. în acest sector este posibil să se realizeze maximum de spor în greutate.Capitolul I TEHNOLOGIA DE EXLOATARE ÎN ÎNGRĂŞĂTORIE În procesul de producţie. în fermele mixte şi în unele ferme de porci. a asigurării condiţiilor de microclimat. El cuprinde toţi porcii care se trec la îngrăşat.

În ţările care produc şunca pentru conserve.3 Îngrăşarea porcilor pentru semiconserve Cerinţele consumatorilor de semiconserve şi conserve de carne de porc. Această rasă. Pentru semiconserve de şuncă se folosesc. Pietrain etc. în principal. s-a realizat. au dus la ”specializarea” creşterii porcilor pentru obţinerea acestor produse. german. 1. foarte apreciat atât de consumatorii interni cât şi de cei externi (produs pentru prima oară în România cu circa 80 de ani înainte). De asemenea. pentru a nu favoriza depunerile de grăsime. suedez.2 Îngrăşarea porcilor pentru producţia de bacon Baconul este o specialitate folosită în ţările nordice. în special din jambon. mai ales în Anglia. care corespunde cerinţelor pentru realizarea unii produs de calitate superioară. în fermele de tip gospodăresc. porcii sunt sacrificaţi şi prelucraţi în ”piese comerciale” specifice producţiei de bacon.1. 1. Ţările care produc bacon folosesc rasa Landrace. la obţinerea masei corporale de 80 kg. 1. crescuţi până la 75 – 80 kg. realizate din anumite zone anatomice. hibridul comercial de Periş. din carne de porc de rasă Mangaliţa. ”specializată” pe consumul de cereale. mai ales Landrace danez. o rasă cu strat foarte subţire de slănină. rasele cu slănină subţire şi dezvoltare bună a jambonului (Landrace belgian.).1. cât şi durata de îngrăşare fiind strâns corelate cu nivelul de furaje practicat. animalele înregistrează sporuri mari până la masa de 80 kg. ritmul de creştere. cerinţa principală o constituie îngrăşarea unui porc a cărui caracteristică principală o reprezintă jambonul foarte bine dezvoltat şi lipsa miopatiei (carne exsudativă) care depreciază şi face inutilizabilă carnea pentru acest produs.1.etc. Pentru realizarea baconului se folosesc porci din rase cu strat subţire de slănină.. are în componenţa cărnii un procent mai 6 . iar produsul finit este bine plătit la export. în primul rând. modificări fiind în ceea ce priveşte rasa. iar receptura de nutreţ combinat trebuie să conţină un procent de proteină brută mai mare cu 1 – 2% decât în alte raţii şi cu un conţinut mai mic de energie metabolizabilă. şi în primul rând de porumb. Tehnologia de producere a porcului pentru bacon este apropiată de cea pentru producerea porcului pentru carne. La noi în ţară. aşa cum s-a arătat. ”salamul de Sibiu”.4 Îngrăşarea porcilor pentru salamuri uscate Industria de producere a salamurilor uscate foloseşte ca materie primă carnea de porc cu anumite caracteristici. Din punct de vedere economic. La noi în ţară se pretează foarte bine şi constituie o sursă importantă pentru semiconserve de şuncă. respectiv se foloseşte. creşterea şi îngrăşarea porcilor pentru bacon este economică.

îşi păstrează forma şi dau calitatea salamului de Sibiu. Tehnicile moderne de producere a salamului uscat folosesc astăzi şi carnea animalelor adulte sin alte rase de porci. rasa Mangaliţa fiind crescută numai în gospodăriile particulare şi nemaiputând asigura cantităţile solicitate de industria producătoare de salam tip Sibiu. pentru salamurile uscate se folosesc numai porcine adulte. Recepturile de nutreţuri combinate pentru animalele destinate producerii de salamuri uscate sunt mai bogate în energie metabolizabilă cu 200 – 300 Kcal/kg nutreţ combinat. sub formă de grăunciori de dimensiunea unui bob de mei.mare de grăsime faţă de rasele pentru carne. fie scroafe şi vieri reformaţi şi apoi îngrăşaţi pentru această destinaţie. Caracteristic pentru carnea rasei Mangaliţa este faptul că grăsimea se află intercalată printre fibrele musculare. 7 . la prelucrare. În alte ţări. fie porci îngrăşaţi până la masa de peste 136 kg. aceasta pentru a favoriza depunerile de grăsime. uneori mai mari şi care.

5 – 2 ori mai multe scrofiţe decât necesarul planificat să intre în producţie. pe lângă celelalte criterii. În fermele de producţie. la vârsta introducerii la reproducţie este indicat să se reţină de 1. tipică rasei din care fac parte şi o constituţie robustă sau fină. se impune atât o alegere riguroasă a scroafelor pentru reproducţie.Capitolul II TEHNOLOGIA CREŞERII Ş EXPLOATĂRII SCROAFELOR Scroafele de reproducţie reprezintă circa 10% din efectivul total de suine. până la alegerea definitivă a scroafelor. Ţinând seama de importanţa acestei categorii de suine în realizarea producţiei de carne. 8 . La bonitare. de conformaţie şi constituţie. care nu ţin evidenţe zootehnice riguroase în acest sens. Ultima alegere a scrofiţelor se face înainte de introducerea la reproducţie. când se ţine seama de producţia de purcei a acestora. Prin intensificarea folosirii la reproducţie. Având în vedere că pe parcurs. se ţine seama şi de conformaţia şi constituţia scrofiţelor. precum şi acelea la care se observă anumite defecte de conformaţie. când are loc şi bonitarea acestora. care trebuie să fi în număr de cel puţin 12. La aprecierea conformaţiei. La alegerea scrofiţelor de reproducţie se va ţine seama de origine (în special de producţia de purcei a ascendenţilor). ponderea efectivului de scroafe se poate reduce până la circa 7% din efectivul total de suine. de performanţele proprii realizate în perioada de testare. de starea de sănătate. constituind categoria de bază prin care se asigură obţinerea purceilor necesari pentru creştere şi îngrăşare. Pe parcursul creşterii şi dezvoltării se elimină din lotul de prăsilă scrofiţele care nu au ritm de creştere şi dezvoltare corespunzător. o atenţie deosebită se va acorda mamelelor. ceea ce influenţează pozitiv eficienţa economică a creşterii suinelor. cât şi aplicarea unei tehnologii de creştere şi exploatare adecvată scopului urmărit. simetrice şi uniform dezvoltate. Alegerea definitivă a scroafelor se face după prima fătare. o parte din scrofiţe se elimină ca necorespunzătoare. Acestea trebuie să aibă o conformaţie armonioasă. de la scroafe care fată şi înţarcă un număr mare de purcei bine dezvoltaţi şi uniformi. alegerea scrofiţelor se face încă din perioada de purcei sugari.

Se ştie că desfăşurarea normală a ciclului sexual. pe lângă factori 9 . deoarece după această vârstă prolificitatea şi numărul purceilor înţărcaţi încep să scadă. rezultă că. vârsta primei monte.0 – 2. constituţie corporală. În general. deci şi maturarea foliculilor de Graaf şi ovulaţia.2 fătări anual). condiţii de întreţinere. anual. se recomandă folosirea scroafelor la reproducţie până la fătarea a 6 – 7-a. În această perioadă. intensitatea utilizării la reproducţie şi de particularităţile individuale. în care se practică folosirea intensivă a scroafelor la reproducţie (2. În complexele industriale. Ţinând seama de durata folosirii la reproducţie. durata exploatării scroafelor este mai redusă. de numai 4 – 5 fătări în medie. este influenţată. din efectivul de scroafe trebuie să se reformeze 30 – 35% în fermele de tip gospodăresc şi până la 50% în complexele industriale. printr-o hrănire şi îngrijire corespunzătoare. adică până la vârsta de circa 3 ani.1 TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A SCROAFELOR ŞI SCROFIŢELOR ÎN PERIOADA DE PREGĂTIRE PENTRU MONTĂ Categoria de scroafe şi scrofiţe în perioada de pregătire pentru montă cuprinde scrofiţele care intră pentru prima dată la reproducţie şi scroafele în perioada de la înţărcare până la montă.Durata folosirii la reproducţie a scroafelor este influenţată de rasă. Tehnologia de creştere şi exploatare a scroafelor în sectorul de montă şi gestaţie este diferită în funcţie de starea fiziologică a acestora: perioada de pregătire pentru montă şi perioada de gestaţie. adică până la vârsta de 4 – 41/2 ani. 2. se urmăreşte ca scroafele şi scrofiţele să intre în călduri într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

când scrofiţele intră la reproducţie (începe depistarea celor care manifestă călduri). În unităţile de creştere a suinelor de la noi din ţară. de creşterea corespunzătoare scopului urmărit.interni. se aplică o hrănire stimulativă cu 3 – 3. în vederea realizării condiţiei de întreţinere de reproducător. în special a lucernei.5 kg furaje concentrate în funcţie de dezvoltarea corporală şi starea de întreţinere. şi de factori externi: alimentaţie. unde au fost furajate până la vârsta de 6 luni la discreţie. dacă acestea sunt grase. administrându-se zilnic cantitatea de 2 – 2. în principal. cât şi morcovii au influenţă favorabilă asupra funcţiei de reproducţie a scrofiţelor. pentru reproducţie.5 kg concentrate (unii autori recomandând în această perioadă chiar o hrănire şa discreţie). 2. degenerări ovariene. În general. care are un nivel proteic de 14. întreţinere. Atât furajele verzi. în cantitate de 2 – 3 kg. sfeclă) sau 0. cu repercusiuni negative asupra funcţiei de reproducţie manifestată prin: dereglări hormonale. Pregătirea pentru montă a scroafelor şi a scrofiţelor are drept scop realizarea condiţiei de reproducător. iar pe timp de iarnă 2 kg suculente (morcovi. astfel ca la vârsta de circa 8 luni să poată fi introduse la reproducţie. deoarece de starea de întreţinere a femelelor depinde în mare măsură eliberarea unui număr mare de ovule din ovare şi fecundarea lor.3 kg făină de lucernă. Pe timp de vară se recomandă introducerea în hrana scrofiţelor a furajelor verzi. este necesar să li se aplice o furajare restricţionată până la vârsta introducerii la reproducţie.1 Alimentaţia scroafelor şi scrofiţelor în perioada de pregătire pentru montă Pregătirea pentru montă a scrofiţelor constă.5% proteină brută. Raţia se administrează sub formă uscată sau umedă. Prin creşterea corespunzătoare se înţelege asigurarea condiţiilor optime de hrănire şi întreţinere în vederea dezvoltării normale a scrofiţelor.2 – 0. indiferent de provenienţa scrofiţelor. este indicat ca înainte de montă cu circa 2 săptămână să se aplice acestora o furajare suplimentară în vederea stimulării intrării în călduri. În cazul scrofiţelor provenite din unităţile de testare. regim de mişcare. scrofiţele de prăsilă de la vârsta de 6 luni se hrănesc cu un amestec de furaje concentrate sau cu furaj combinat 0 – 5. Se evită suptraalimentaţia. regim de exploatare. climă etc. Alimentaţia scroafelor multipare. Până la intrarea la reproducţie se aplică scrofiţelor o hrănire restricţionată. care duce la îngrăşarea scrofiţelor. absenţa ovulaţiei. Pregătirea pentru montă a scroafelor multipare îmbracă aspecte diferite în funcţie de sistemul înţărcării purceilor (vârsta de înţărcare). 10 . La vârsta de circa 8 luni şi la greutatea de 105 – 110 kg. a dezvoltării foliculilor ovarieni şi a fecundării unui număr cât mai mare de ovule. fecunditate scăzută etc.1. de starea de întreţinere în care se află scroafele şi de intensitatea folosirii la reproducţie a acestora.

în care caz adăparea se va face de cel puţin 3 ori pe zi.2 kg. nu intră în călduri. produc un număr mic de purcei la fătare. În hrana scroafelor în pregătire pentru montă se mai recomandă 4 – 5 kg de lucernă verde sau suculente (morcovi. în următoarele 2 – 3 zile se administrează cantităţi mai reduse de hrană. În ziua înţărcării este indicat ca scroafele să nu primească nici un fel de hrană în vederea întreruperii secreţiei glande mamare pentru prevenirea mamitelor. Dacă organismul scroafei este într-o stare bună de întreţinere. este intrând în mod obişnuit în călduri la 5 – 7 zile de la înţărcare. În acelaşi scop. scroafele în pregătire pentru montă sunt hrănite cu nutreţ combinat 0 – 6. asigurându-se un front de furaje de minimum 40 cm pentru fiecare scroafă. şi numai după aceea vor fi date la montă. Hrana se administrează sub formă umedă sau uscată. Cantitatea de hrană administrată depinde de starea de întreţinere şi de vârsta scroafelor. în final. perioada necesară pentru restabilirea condiţiei de reproducător este mai îndelungată. în mod obligatoriu. sau din cauza unei alimentaţii necorespunzătoare în timpul lactaţiei şi la înţărcare scroafa este slăbită. când se aduc scroafele înţărcate din maternitate.3 – 0. Din ziua a 3-a. a 4-a de la înţărcare şi până la montă se recomandă hrănirea stimulativă cu 3 – 3. pregătirea pentru montă. În general.5 kg concentrate. care trebuie să aibă un conţinut în substanţe nutritive asemănător cu nutreţul combinat 0 – 6.Perioada de timp necesară pentru realizarea unei stări de întreţinere corespunzătoare pentru montă este condiţionată de starea de întreţinere în care se află scroafa după înţărcarea purceilor. uneori administrându-se şi nutreţ combinat 0 – 5 cu un nivel proteic de 14. scroafele înţărcate la 30 – 35 zile după fătare şi hrănite raţional în perioada de alăptare se menţin într-o stare bună de întreţinere şi nu necesită o pregătire deosebită pentru montă. la lotizarea pe boxe se va ţine seama de masa corporală a scroafelor (care reflectă vârsta acestora) şi de starea lor de întreţinere. de regulă.5 kg făină de lucernă. Apa pentru alăptare se asigură prin adăpări automate sau în jgheaburi. scroafele cu o stare de întreţinere slabă se supun unei alimentaţii corespunzătoare depunerii unui spor mediu zilnic de 800 – 1000 g. În cazul în care lactaţia a solicitat în mare măsură organismul scroafei.5% proteină brută. În complexele de tip industrial. datorită fie unei producţii mari de lapte sau lactaţii prelungite. Cantitatea de furaje concentrate care se administrează depinde de perioada în care se găsesc scroafele după înţărcare. În fermele de tip gospodăresc se administrează scroafelor în pregătire pentru montă un amestec de furaje concentrate. Aceste scroafe. care are un nivel proteic de 13. mortalitatea embrionară ridicată şi. perioadă în care recuperează 50 – 60% din greutatea pierdută în timpul lactaţiei. Pentru a preveni acest neajuns. iar dacă intră au o ovulaţie redusă. de 2 – 2. Datorită acestui fapt. ori 0.5%. timp de circa 20 zile (durata unui ciclu sexual). 11 . sfeclă). pregătirea pentru montă necesită un timp mai scurt. Scroafele care în perioada de alăptare au scăzut în greutate mai mult de 15 – 20% faţă de greutatea avută după fătare necesită.

realizează o fecunditate şi o prolificitate scăzute şi au o producţie mică de lapte. 2.5 m spre aleea de serviciu. în cele mai multe complexe industriale pardoseala boxei. într-o boxă se cazează de la 14 – 15 până la 20 – 25 scroafe sau scrofiţe în pregătire pentru montă. afectându-se pentru fiecare scroafă o suprafaţă de 1. boxele pentru aceste scroafe se găsesc în adăposturile în care se cazează şi scroafele gestante.3 – 1. adică 24 – 30 scroafe. cum sunt complexele industriale. ceea ce asigură o bună ventilaţie în interiorul boxei. În unităţile cu efective mici şi mijlocii. unde compartimentele din maternitate sunt mai mari. Este foarte important ca scroafele să fie lotizate în boxe în funcţie de vârstă şi starea lor de întreţinere. revenind 1.5 m2. are o lăţime de 80 cm. în cea mai mare parte.1. Pereţii despărţitori ai boxelor. sau care repetă căldurile (nu rămân gestante după două cicluri de călduri). dejecţiile căzând prin interspaţiile grătarului în canalul de colectare prevăzut cu pernă de apă. în vederea furajării diferenţiate. cât şi al scrofiţelor se va evita aducerea acestora într-o stare de întreţinere de îngrăşare. În prezent. în boxe comune. În figura 1 se prezintă schiţa amenajării interioare a boxei pentru scroafe în pregătire. pardoseala continuă fiind doar pe o zonă cu lăţimea de 1 – 1. cu interspaţii între ele. într-o boxă se cazează toate scroafele înţărcate dintr-o maternitate. De obicei. iar în unităţile cu efective foarte mari. mai ales a acelora care intră în călduri târziu după înţărcare (după 18 – 21 zile de la înţărcare). în fermele de tip gospodăresc. În acest fel se uşurează mult efectuarea curăţeniei în boxă. 12 . Uşa boxei. câte 12 – 15 scroafe într-o boxă. iar scrofiţele să fie cazate în boxe separate. Amenajarea interioară a boxelor este asemănătoare cu a boxelor pentru întreţinerea în comun a vierilor de reproducţie.10 – 1. care constituie zona de furajare unde sunt amplasate hrănitorile.3 m2 pentru fiecare scroafă.Atât în cazul scroafelor. Numărul de scroafe cazate într-o boxă diferită în funcţie de mărimea boxei. sau acestea pot fi împărţite în două boxe. Într-o astfel de boxă se cazează 14 scroafe.20 m. înalţi de 1.2 Întreţinerea scroafelor şi scrofiţelor în perioada de pregătire pentru montă În perioada de pregătire pentru montă scroafele şi scrofiţele sunt cazate în grup. sunt construiţi din prefabricate de beton armat. scroafele şi scrofiţele în pregătire pentru montă se cazează în adăposturi destinate numai acestei categorii de animale. Scroafele şi scrofiţele grase manifestă slab căldurile. construită din ţevi metalice. este din grătar de beton armat. În unităţile de tip industrial.

Aceste condiţii de microclimat se realizează printr-o curăţenie şi ventilaţie corespunzătoare. asupra fecundităţii şi prolificităţii acestora. 3 – pardoseală din grătar cu interspaţii de 2 – 2. 4 – adăpători tip suzetă Pentru a asigura un microclimat corespunzător. este indicat ca adăposturile să fie prevăzute cu padocuri pentru mişcarea scroafelor şi a scrofiţelor în aer liber.2 ORGANIZAREA REPRODUCŢIEI 13 . De aceea. Viteza curenţilor de aer nu trebuie să depăşească în timpul iernii 0. temperatura optimă în adăpost trebuie să fie de 15 – 18oC. Suprafaţa de padoc recomandată este de circa 5 m2 pentru fiecare animal.Figura 1 – Schiţa amenajării interioare a boxei pentru scroafe în pregătirea-montă: 1 – hrănitori. Plimbarea are un efect favorabil asupra intrării în călduri a scroafelor şi scrofiţelor. 2 – pardoseală continuă din beton. în aer liber.3 m/s. Plimbarea sau mişcarea în padoc.03%o NH3. este obligatorie atât pentru scroafe. indiferent de starea lor de întreţinere şi de nivelul alimentaţiei aplicate. de până la 1 m/s şi se va pulveriza apă în adăpost cu ajutorul unor aspersoare sau se va stropi pardoseala. pentru asigurarea căldurii şi a umidităţii optime se va efectua o ventilaţie maximă. umiditatea relativă de 70 – 75% iar concentraţia aerului în gaze nocive să nu depăşească 0. În zilele de vară cu temperaturi foarte ridicate. cât şi pentru scrofiţe.2 – 0.5 cm şi bare din beton late de 7 – 7. 2.5 cm.3% CO2 şi 0.

după înţărcare scroafele sunt trecute în sectorul de montă pentru a intra întrun nou ciclu de reproducţie. atunci când ajung la vârsta şi masa corporală corespunzătoare. iar plimbarea animalelor în aer liber este foarte redusă sau lipseşte cu desăvârşire.Organizarea reproducţiei şi modul de desfăşurare a acesteia au o importanţă deosebită pentru unităţile de creştere şi exploatare a suinelor. asigurarea 14 . 2. dezvoltarea produşilor de concepţie. căldurile apar la 4 – 10 zile după înţărcare. În general. nivelul de hrănire şi durata perioadei de alăptare (vârsta înţărcării purceilor). În sectorul de montă sunt cazate şi scrofiţele de prăsilă care. aducerea şi menţinerea organismului scroafei într-o stare bună de întreţinere. excepţie făcând acelea care se reformează la înţărcare. în funcţie de durata perioadei de alăptare. Astfel. se consideră că cu cât înţărcarea se face mai devreme. în funcţie de starea de întreţinere. mai devreme sau mai târziu. (1982). 2. în vederea asigurării cerinţelor de substanţe nutritive şi energie. În sistemul de creştere şi exploatare intensiv – industrial. asigurarea unor rezerve de substanţe nutritive în ţesuturile organismului scroafei. Apariţia căldurilor după înţărcare este influenţată şi de sistemul de creştere şi exploatare.3 TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A SCROAFELOR ŞI SCROFIŢELOR GESTANTE După efectuarea montei are loc fecundaţia.1 Alimentaţia scroafelor gestante În perioada de gestaţie este necesar să se aplice scroafelor o alimentaţie raţională. în mod normal. în sistemul de creştere gospodăresc.3. pe baza observaţiilor făcute până în prezent o grupă de scroafe înţărcate intră în totalitate în călduri într-o perioadă de circa 24 zile după înţărcare. unde animalele beneficiază de mişcare. Indiferent de vârsta înţărcării purceilor. căldurile ovulatorii nu apar mai repede de 20 – 21 zile de la data fătării. Indiferent de metoda de creştere (în rasă pură sau prin încrucişare). caracterizată prin modificări morfofuncţionale şi neurohormonale menite a crea condiţii optime pentru dezvoltarea embrionilor. intrând. După Krider şi colab. Căldurile apar la scroafe în primele zile după înţărcare. cu atât căldurile apar mai târziu după înţărcare. sunt introduse la reproducţie. la scroafele înţărcate la 6 – 8 săptămâni după fătare căldurile apar în mod normal în cel mult 10 zile după înţărcare. unde se practică o folosire mai intensă a scroafelor la reproducţie. în grupa de pregătire pentru montă. scroafele intrând în starea de gestaţie. procentul mediu zilnic de intrare în călduri fiind de circa 10%. pentru: întreţinerea funcţiilor vitale. de fapt. respectiv a fetuşilor. rezerve necesare pentru lactaţia viitoare.

0 1082.9 675.6 49. Scrofiţele primipare.3 51. refacere necesară pentru buna desfăşurare a gestaţiei şi a lactaţiei următoare.0 După Pomeroy (1960) Masa (g) 15.7 90. atât pentru creşterea şi dezvoltarea produşilor de concepţie.6 521. dacă scroafele nu au ajuns la maturitatea somatică.4 556.0 240.6 114.3 1120. Tabelul 1 Vârsta (zile) 26 27 30 32 42 45 51 59 60 66 68 74 76 80 85 86 90 95 97 104 106 109 110 114 Masa corporală şi lungimea fetuşilor la diferite vârste După Marrable După Braude. în cazul scrofiţelor.3 133. Aşadar.4 1327.5 1. sporirea în greutate a organismului scroafei. precum şi scroafele tinere care se află la gestaţia a II-a.7 393.3 92.2 289.6 119.substanţelor nutritive necesare pentru creşterea şi dezvoltarea organismului propriu.0 239.68 28. cât şi pentru refacerea organismului scroafei slăbit în urma lactaţiei anterioare.4 152.9 20. (1967) Citat de Gligor (1969) Lungimea Masa Lungime Masa (mm) (g) (mm) (g) 20. sporul de creştere în greutate a organismului propriu trebuie să fie de minimum 34 – 35 kg. trebuie să realizeze sporuri de creştere în greutate mari în perioada de gestaţie.9 58.0 17.8 962. de asemenea.4 0.2 25.2 2.0 303.2 329. Baker (1970) consideră că.4 1.9 16.8 789.5 192.2 798. în vederea creşterii şi dezvoltării lor normale.8 1296.0 266.8 - În perioada de gestaţie se urmăreşte. Paralel cu acumulările de substanţe organice şi minerale la nivelul uterului se dezvoltă şi fetuşii.1 203.1 192. deci care nu au ajuns la maturitatea dezvoltării corporale. 15 .0 206. Acest spor de creştere în greutate în perioada de gestaţie (exclusiv masa uterului şi a produşilor de concepţie) este în mod obişnuit de 20 – 22 kg. încât la diferite vârste au lungimea şi masa corporală arătate în tabelul.0 220. în organismul scroafei au loc acumulări însemnate de substanţe organice şi minerale.

Aplicare unei alimentaţii deficitare cantitativ sau calitativ este dăunătoare. în mod obişnuit a carbonului de calciu şi a fosfatului dicalcic. De asemenea. datorită neasigurării necesarului de calciu în raţie. restrictivă. iar cele de clorură de sodiu de 0. Acest nivel proteic este adecvat numai în cazul în care valoarea biologică a proteinelor este corespunzătoare.50% din amestecul de concentrate.3 Asigurarea microelementelor în hrana scroafelor are. adică asigură necesarul de aminoacizi esenţiali. conţinutul hranei în proteine este deosebit de important.1 Proteinele. În perioada de gestaţie fierul trebuie 16 . cât şi sporul de creştere în greutate al organismului scroafei se realizează. Fosforul se asigură mai uşor în hrana scroafelor. astfel că în ultima săptămână de gestaţie să fie mai mare cu circa 43% faţă de acela din starea de negestaţie.75%. de asemenea.3.3.50%.2 Substanţele minerale. în principal. pe seama proteinelor din hrană. sunt absolut necesare şi în cantităţi suficiente. rezultă că 14% proteină brută este un nivel proteic corespunzător pentru hrana administrată scroafelor în perioada de gestaţie. devenind tot mai ridicat.1. neviabili. deoarece furajele de bază sunt concentratele. Se impune. Adeseori. cât şi producţia de lapte din lactaţia viitoare. Alimentaţia abundentă. 2. Cerinţele de calciu sunt de circa 0. se obţin purcei morţi la fătare sau purcei slab dezvoltaţi. care duce la îngrăşarea scroafelor este. dăunătoare. precum şi pentru pregătirea organismului scroafei în vederea gestaţiei o alimentaţie raţională. ci şi pentru producţia de lapte a scroafelor în lactaţia viitoare. Se desprinde concluzia că pentru creşterea şi dezvoltarea normală a produşilor de concepţie. mai ales în partea a II-a a gestaţiei. importanţă deosebită. deoarece atât creşterea şi dezvoltarea produşilor de concepţie. de asemenea. Administrarea unor raţii cu un conţinut insuficient de proteine poate duce la obţinerea la fătare a unor purcei subdezvoltaţi şi cu vitalitate scăzută. pot apărea atonii uterine şi retenţii placentare. care are importanţă nu numai pentru creşterea şi dezvoltarea normală a embrionilor şi a fetuşilor.3. corespunzătoare aducerii şi menţinerii lor într-o stare bună de întreţinere. Din punct de vedere calitativ. influenţând negativ atât creşterea şi dezvoltarea embrionilor şi a fetuşilor. rezultă că în organismul scroafei se produc transformări profunde. număr redus de purcei la fătare şi cu greutate mică şi o producţie scăzută de lapte în lactaţia viitoare. Asigurarea necesarului de calciu se face prin adăugarea în amestecul de concentrate a unor: săruri de calciu. pentru formarea scheletului fetuşilor.1. atrăgând după sine o fătare grea. ceea ce face ca însuşi metabolismul bazal să se modifice. 2. După majoritatea autorilor. cele de fosfor de 0.1. în special calciul şi fosforul.Pe baza celor arătate. ceea ce influenţează negativ creşterea şi dezvoltarea purceilor. deci o alimentaţie normală. 2. care în general au un conţinut destul de ridicat în fosfor. datorită insuficienţei în substanţe minerale a raţiilor. cu hrană care să conţină toate substanţele nutritive la un nivel optim.

ci numai creşterea în greutate a organismului propriu al scroafei. are rol important în dezvoltarea scheletului fetuşilor. însă. adică în această perioadă se manifestă efectul anabolic al stării de gestaţie.1. pe lângă acţiunea specifică pe care o au asupra aparatului genital. determină fătări tardive şi purcei care mor imediat după naştere. 2. estrogeni şi progesteron. 17 . în care metabolismul ei este profund schimbat. deoarece într-o perioadă scurtă de timp scroafa trece prin stări fiziologice diferite. decât să se asigure acumularea substanţelor nutritive sub formă de rezerve în organism în timpul gestaţiei şi apoi în perioada de lactaţie să fie transformate în lapte. 2. deoarece sporirea acestuia nu influenţează pozitiv numărul şi greutatea purceilor la naştere. Carenţa în vitamina E cauzează modificări degenerative ale placentei. concentraţia diferiţilor hormoni şi raportul dintre aceştia în organism se schimbă faţă de starea de negestaţie. la expulzarea fetuşilor şi a învelitorilor fetale.3. Carenţa în iod. Carenţa în colină determină obţinerea unor purcei care prezintă nesiguranţă în mers şi lipsa de coordonare a mişcărilor. astfel. precum şi la involuţia uterină. Vitamina B12 este indispensabilă creşterii şi dezvoltării produşilor de concepţie. faptului că în această perioadă placenta elaborând hormoni gonadotropi. când scroafa transformă substanţele nutritive din furaje direct în lapte. Hrănirea la un nivel mai scăzut se bazează şi pe faptul că în perioada de gestaţie scroafele valorifică mult mai bine substanţele nutritive din hrană. cât şi pentru formarea şi anemia purceilor nou-născuţi.1. Astfel.M. lipsa ei din hrană putând fi cauza principală a resorbţiei embrionare. acest lucru se datorează. Se consideră.3.1. că este mai economic să se aplice o furajare completă în timpul alăptării. Unii autori recomandă un nivel energetic mai ridicat în lunile călduroase de vară. fiind implicată în metabolismul calciului şi fosforului.4 Vitaminele au un rol deosebit de important în desfăşurarea normală a gestaţiei.asigurat atât pentru formarea hematiilor. au un rol deosebit şi în metabolism. Vitamina D. iar carenţa în mangan mortalitatea embrionară ridicată./kg nutreţ concentrat. ca urmare a distrofiei musculare. 2.3.6 Nivelul de hrănire al scroafelor gestante este mult discutat în literatura de specialitate. insuficienţa ei în hrană ducând la obţinerea unor purcei cu vitalitate scăzută. atrăgând după sine şi o schimbare a necesarului de hrană. datorită faptului că scroafele au un consum voluntar de hrană mai redus. Vitamina A are un rol important în menţinerea funcţiilor placentei. resorbţia precoce a embrionilor şi fătarea unor purcei care au un mers rigid şi care manifestă lipsa de coordonare a mişcărilor. Aceşti hormoni. Vitamina B 1 influenţează tonusul şi amplitudinea contracţiei fibrelor musculare.5 Nivelul energetic adecvat al hranei administrată scroafelor gestante este de 3100 – 3200 Kcal E. probabil. Cercetările ştiinţifice au stabilit că nivelul de hrănire în timpul gestaţiei nu trebuie să fie prea ridicat. contribuind.

După unii autori (Krider şi colab.2 kg. o hrănire stimulativă în prima lună de gestaţie. comparativ cu al scroafelor hrănite numai cu 18 . proporţia furaj : apă fiind de 1 : 1 sau 1: 1.5 kg pe zi. Cantitatea de nutreţuri concentrate recomandă a se administra scroafelor gestante în unităţile de producţie de la noi din ţară este.3 – 0. asigurându-se pentru fiecare scroafă un front de furaje de 40 – 50 cm. În fermele de tip gospodăresc se alcătuiesc amestecuri de concentrate care trebuie să aibă un nivel proteic de 13.5 kg făină de lucernă. pentru că aceasta ar influenţa. se administrează 2.0 kg. de circa 2. se pot administra 0. Scroafele trebuie să se găsească într-o stare bună de întreţinere. creşterea glicemiei. pe lângă furajele concentrate.6 – 3 kg. 1982). în luna a IV-a.2 kg. Pe baza celor prezentate rezultă că nu este indicată o hrănire abundentă a scroafelor în perioada de gestaţia. sau numai în primele 10 zile după montă (în funcţie de starea de întreţinere a scroafelor). Nutreţurile concentrate se pot administra sub formă uscată sau umedă. şi prin substituirea acestora (în funcţie de starea de întreţinere şi de posibilităţile unităţii).0 – 2. cu excepţia ultimelor 2 – 3 zile de gestaţie. dar sporul de creştere în greutate al scroafelor în perioada de gestaţie a fost mai mic de 18 kg.5 – 14% proteină brută. pentru că aceasta ar duce la îngrăşarea scroafelor şi ar influenţa negativ producţia de purcei a acestora. sau tehnologia de exploatare nu permite administrarea acestora. sau 3 – 4 kg de suculente pe timp de iarnă. 2. în vederea refacerii organismului scroafei şi asigurării unei bune nidaţii. precum şi în ultima lună de gestaţie. negativ producţia de purcei.0 – 2. 2. Pe parcursul gestaţiei. care are un nivel proteic de 13. scroafelor gestante li se pot administra şi 4 – 5 kg porumb – siloz de foarte bună calitate. Progesteronul influenţează metabolismul. Dacă unitatea nu dispune de suculente.5% proteină brută. retenţia apei şi a sodiului şi eliminarea potasiului. indicaţi fiind morcovii pentru conţinutul lor în caroten. Nicio furajare la un nivel prea scăzut nu este indicată. în medie. vitamine şi săruri minerale. Oliver (1987) a constatat că substituirea unei treimi din raţia de concentrate ci porumb-siloz nu a influenţat numărul şi greutatea purceilor la înţărcare. completat cu un supliment de concentrate cu un conţinut ridicat de proteine. favorizând anabolismul proteic. când intensitatea de creştere a fetuşilor este foarte ridicată. de asemenea. în lunile a II-a şi a III-a de gestaţie. favorizează absorbţia intestinală a calciului şi o bună fixare a acestuia şi sunt implicaţi în stimularea sintezei proteice. deci. 3 – 4 kg furaje verzi pe timp de vară. În hrana scroafelor gestante se recomandă a se administra. fără însă a se urmări formarea unei rezerve prea mari de substanţe nutritive pentru lactaţia viitoare. Limitele minime sau maxime se aplică în funcţie de starea de întreţinere a scroafelor pe parcursul gestaţiei. Hrana se administrează în mod obişnuit în unul sau două tainuri pe zi. Se recomandă. iar în ultimele 2 – 3 zile de gestaţie 2.5. În figura 2 se prezintă nivelul de hrănire al scroafelor gestante ce se practică în unităţile de producţie din ţara noastră. astfel: în prima lună de gestaţie.estrogenii favorizează reţinerea apei şi a sodiului în organism şi eliminarea potasiului.6 – 3. În complexele de tip industrial se administrează scroafelor în perioada de gestaţie nutreţul combinat 0 – 6.

prin adăpări automate. în funcţie de lăţimea adăpostului.. Boxele pot fi aşezate pe unul.concentrate. unii autori recomandă întreţinerea a 40 – 50 scroafe într-o boxă în prima parte a gestaţiei şi reducerea numărului la 10 – 15 scroafe în partea a II-a a gestaţiei.C. adăposturile pentru scroafele gestante pot fi împărţite în compartimente. după N. este de 7 – 8 1/100 kg masă corporală. conflictele severe durând o perioadă lungă de timp. din următoarele motive: . Consumul de apă.3.ierarhia de grup se stabileşte greu într-o boxă cu 40 – 50 scroafe. 2. 19 . fiecare având un anumit număr de boxe. În fermele de tip gospodăresc adăposturile au o capacitate de cazare de până la 300 scroafe gestante. Capacitatea adăposturilor este în funcţie de efectivul unităţii şi de sistemul de creştere şi exploatare. în boxe comune. Indicat este ca scroafele să aibă în permanenţă apa pentru adăpare la dispoziţie. Ca amenajare interioară. Figura 2 – Schema de hrănire a scroafelor de reproducţie Adăparea scroafelor gestante se face cel puţin trei ori pe zi. Referitor la capacitatea de cazare a unei boxe. Considerăm că această tehnologie de întreţinere nu este corespunzătoare. cu repercursiuni negative asupra fecundaţiei. Nu se recomandă hrănirea cu nutreţuri verzi sau suculente în ultima lună de gestaţie.2 Întreţinerea scroafelor gestante Se face în grup.R. două sau mai multe rânduri. nidării zigoţilor şi sănătăţii scroafelor. iar în complexele industriale mari o hală poate adăposti 1200 – 4500 scroafe.

ţevi metalice sau prefabricate din beton cu interspaţii. unde compartimentele din maternitate au un număr mai mare de boxe de fătare (circa 60 sau chiar peste 90 de boxe de fătare într-un compartiment). iar scrofiţele şi scroafele tinere în boxe de 8 locuri. este recomandat ca într-o boxă să se cazeze până la 20 scroafe gestante.3 m2/scroafă. mai ales că scroafele se găsesc într-un studiu avansat de gestaţie. la nevoie. cu suprafaţă mică. de 8 scroafe. respectiv 12 – 14 scroafe. din două boxe a 8 scroafe se poate amenaja o boxă pentru 16 capete. În complexele de tip industrial.3 – 1. astfel că.10 m. drept urmare. scroafele cazate în boxe comune mici. trebuie să se ţină seama că între numărul de scroafe dintr-o boxă (sau din mai multe boxe) din sectorul de gestaţie şi numărul de boxe de fătare din maternitate trebuie să existe o strânsă corelaţie. într-o boxă din sectorul de gestaţie se cazează maximum 20 – 22 scroafe gestante. drept urmare. În unităţile de tip industrial. revenind 1. . În general. Pereţii despărţitori dintre două boxe sunt mobili (demontabili). de 7 – 8 scroafe.5 m2. În unităţile de tip gospodăresc. Scroafele cazate în boxe individuale au fecunditatea şi prolificitatea superioare celor cazate în boxe comune mari de 20 – 22 scroafe. Numărul de scroafe gestante cazate într-o boxă este determinat şi de suprafaţa boxei. cu suprafaţă mare şi boxe pentru scroafe în perioada a II-a de gestaţie. au performanţele de reproducţie asemănătoare cu ale celor cazate în boxe individuale. construită din cărămidă sau beton. în boxă rămân 6 – 7. unde de obicei maternităţile au circa 24 – 30 boxe de fătare. În aceste boxe furajarea scroafelor se face individual. revenind o suprafaţa prea mare de boxă pentru fiecare scroafă. numărul scroafelor gestante cazate într-o boxă se recomandă să fie de 24 – 30 scroafe sau de 12 – 15 scroafe astfel ca scroafele din una sau două boxe de gestaţie să poată popula în întregime o maternitate. Pardoseala. jgheabul de furajare fiind compartimentat. un compartiment din maternitate populându-se cu scroafe din mai multe boxe din sectorul de gestaţie. . Acest ultim neajuns se poate elimina dacă în unitate există două tipuri de boxe pentru scroafe gestante. iar uşa de acces în boxă are o lăţime de 80 cm. ţinând seama că pentru o scroafă gestantă este necesară o suprafaţă de 1. prin dozatoare. trebuie să aibă o înclinaţie de 2 – 3% spre rigola sau canalul de colectare a dejecţiilor. au o înălţime de 1. s-ar face risipă de spaţiu construit. pereţii despărţitori ai boxelor sunt construiţi din zidărie. pot avea loc avorturi.1 – 1. În general.suprafaţa boxelor nu se poate modifica în funcţie de stadiul de gestaţie a scroafelor şi. După eliminarea scroafelor care nu au rămas gestante. în ultima parte a gestaţiei. La stabilirea numărului de scroafe întreţinute într-o boxă în perioada de gestaţie. motiv pentru care se recomandă cazarea scroafelor gestante în boxe colective mici. o parte din 20 .boxe pentru scroafe în prima perioadă.un lot de scroafe ”integrat” (înfrăţit) nu se recomandă a fi dezmembrat şi reorganizat în loturi mai micim pentru că ar duce la noi conflicte între scroafe până la restabilirea unei noi ierarhii de grup şi.

nefiind gestante. fără ca viteza curenţilor de aer să depăşească 0. care fac foarte uşor eritem solar. sunt necesare umbrare unde se asigură şi apa pentru adăpare. Atenţie deosebită trebuie acordată scroafelor din rasele nepigmentate. stării de întreţinere şi stadiului de gestaţie în care se găsesc. iar în adăposturile în care se găsesc scroafe în primele 10 – 20 zile după montă se va asigura o temperatură optimă şi o umiditate relativă minimă de 65%. viteza curenţilor de aer putând ajunge până la 1 m/s. care este prevăzut cu pernă de apă. scroafele beneficiază şi de nutreţ verde bogat în proteine.03%o NH3 şi 0. Depistarea se poate face în felul următor: cu ajutorul vierilor încercători din ziua a 16 – 17-a până în ziua a 75-a după 21 . În fermele de tip gospodăresc este indicată plimbarea scroafelor gestante pe o păşune. Ca regulă generală. Scroafele care se cazează în aceeaşi boxă trebuie să fie cât mai uniforme în privinţa vârstei. dar în halele cu deschidere mare. în afara adăpostului. Întreţinerea scroafelor gestante pe păşune este avantajoasă şi din punct de vedere economic. Ventilaţia se asigură. În perioadele cu căldură excesivă se va asigura o ventilaţie maximă. pentru odihna scroafelor pe timp de arşiţă. intră în călduri şi încalecă scroafele gestante în lunile a III-a şi a IV-a. umiditatea relativă de 70 – 75%. Lotizarea scroafelor în funcţie de stadiul gestaţiei este absolut necesară. iar concentraţia maximă a aerului în gaze nocive de 0. Elementele grătarului au o lăţime de 6. La întreţinerea pe păşune se poate utiliza cu succes gardul electric. În sectorul de gestaţie. evitându-se perioadele cu temperaturi foarte ridicate.pardoseală este din grătar de beton armat aşezat peste canalul de colectare a dejecţiilor. iar concentratele se pot reduce la 1 kg în mod obişnuit şi 1. mai ales în perioada de caniculă. se pun în funcţiune ventilatoarele. În cadrul îngrijirii raţionale a scroafelor gestante o atenţie deosebită trebuie acordată mişcării. pe lângă mişcarea şi acţiunea razelor solare. cât şi pentru evitarea avorturilor ce pot fi provocate de scroafele care. prin coşurile de ventilaţie şi prin geamuri. atât în vederea aplicării unei alimentaţii diferenţiate. deoarece scroafele consumă o cantitate mai mare de nutreţ verde (circa 5 – 7 kg). o importanţă deosebită are depistarea scroafelor care nu au rămas gestante.3% CO2. 0. prin pulverizarea de apă şi prin stropirea pardoselei. aparte de scroafele multipare. Temperatura optimă pentru scroafele gestante este de 15 – 18oC. Trebuie menţionat că păşunarea scroafelor se face numai dimineaţa şi seara pe timp răcoros. iar interspaţiile 2 – 2. când situaţia o impune.0 cm. De asemenea.5 kg în perioadele de hrănire stimulativă.2 – 0. Aceste condiţii de microclimat se asigură prin curăţenie şi ventilaţie corespunzătoare. Mişcarea scroafelor în timpul gestaţiei se resimte favorabil atât asupra sănătăţii şi condiţiei de reproducător a acestora. cu care ocazie. cât şi asupra produşilor.5 – 7.3 m/s pe timpul iernii la nivelul animalelor.5 cm.002%o SH2. în padocuri. scrofiţele gestante sun cazate în boxe. plimbării acestora în aer curat. obţinându-se purcei viguroşi care cresc şi se dezvoltă bine după fătare. de obicei. rezervând pentru fiecare scroafă o suprafaţă de 4 – 5 m 2. săruri minerale şi vitamine.

uşile. în complexele industriale. Periodic. prin inspecţie. 22 . cât şi scroafele care au avortat în prima parte a gestaţiei şi intră în călduri. sau se dau imediat la montă în cazul în care manifestă călduri. instalaţiile şi echipamentul de mecanizare a lucrărilor. şi cu cel puţin 2 – 4 zile antepartum. Înainte de maturarea în maternitate scroafele sunt spălate şi deparazitate prin stropire cu soluţie de Lindavet 3. scroafele gestante se trimit în maternitate pentru fătare. iar cel puţin o dată pe an adăposturile se văruiesc în interior şi exterior. Scroafele care se depistează că nu sunt gestante se scot din lotul celor gestante şi se introduc în lotul scroafelor în pregătire pentru montă. la 90 zile după montă. în zilele a 35-a la toate scroafele şi a 56-a după montă la cele stabilite dubioase la primul control. Periodic. Acestea se izolează în boxe aparte pentru tratamente şi refacere. se verifică toate boxele ce scroafe gestante pentru depistarea acelora care sunt slăbite sau bătute de celelalte scroafe. cu ajutorul aparatului cu ultrasunete. Cu 7 – 10 zile înainte de fătare. deşi au fost montate.montă. Nu se mai dau la montă ci se reformează scroafele care după 3 cicluri de călduri. nu au rămas gestante. identificându-se în acest fel atât scroafele care iniţial nu au rămas gestante. După eliberarea boxelor se face curăţenia şi dezinfecţia acestora.5%o. se curăţă geamurile. în fermele de tip gospodăresc. de cel puţin 2 ori pe săptămână.

prin asigurarea pe care artificială (mecanică.CAPITOLUL III TEHNOLOGIA DE EXPLOATARE ÎN MATERNITATE Sectorul de maternitate reprezintă a doua treaptă în cadrul fluxului tehnologic în unităţile cu circuit închis şi constituie spaţiul în care se continuă procesul de producţie început în sectorul care produce în permanenţă un număr relativ constant de purcei înţărcaţi. pentru purcei). atât vara dar mai ales iarna. de colectare şi evacuare a dejecţiilor. alăptare) şi tot aici se produce actul parturiţiei. dotat cu sistem de ventilaţie mecanică proprie. fătare. compartimentele de maternitate. în special de temperatură. adecvate vârstei lor. maternitatea de scroafe are cea mai complexă dotare. CAPITOLUL IV 23 . care asigură o rată normală de aer proaspăt pentru scroafe şi purcei. începând cu prima zi de viaţă şi terminând cu ziua înţărcării. iar purceii. Este. de asemenea. cu sisteme mecanizate de administrare a furajelor pentru scroafe (manual. sunt scoase în totalitate de sub influenţa fluctuaţiei factorilor de mediu externi. pentru zona de odihnă a purceilor. De aceea. acest sector este dotat cu încălzire atât a mediului din compartiment. electronică) a unor condiţii de mediu constante. Din punct de vedere al dotării. electrică. necesită condiţii de mediu. faţă de celelalte sectoare. În acest sens. de administrare a apei de băut. Necesitatea dotării este impusă de faptul că aici scroafele trec prin diferite stări fiziologice (ultimele zile de gestaţie. cât şi local. necesari pentru sectorul de creşă.

Sistemul de întreţinere a tineretului porcin în spaţiu special amenajat este cel mai larg răspândit atât în ţară cât şi în străinătate. popularea şi depopularea lui făcându-se pe principiul ”totul plin. în creşă. dimensionarea compartimentelor de tineret este astfel concepută încât fiecare compartiment de creşă preia purceii înţărcaţi din două compartimente de fătare. pe serie. indiferent de vârsta lor.întreţinerea tineretului în boxe şi compartimente amenajate special pentru această categorie de porcine. purceii înţărcaţi din maternitate. Ca şi la maternitate. Spaţiul de cazare destinat pentru tineretul porcin poartă denumirea de creşă şi este astfel dimensionat încât poate prelua în totalitate. Dimensionarea compartimentelor de creşă are în vedere numărul de purcei pe care îi preiau. la membrii cooperatori sau la unele ferme mixte. .întreţinerea tineretului înţărcat în boxe de fătare din care au fost scoase scroafele. de durata de întreţinere în creşă şi de numărul de serii ce se cresc anual. asigurând în acelaşi timp livrarea tineretului la vârsta de 90 – 105 zile şi masa corporală de 25 – 35 kg către îngrăşătorie sau testare. În practică însă. intră în categoria ”tineret înţărcat”. totul gol”. 24 .TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A TINERETULUI SUIN Purceii care nu mai folosesc în hrana zilnică laptele matern şi sunt despărţiţi de scroafe.1 SISTEME DE ÎNTREŢINERE A TINERETULUI SUIN ÎN CREŞĂ Sistemele de întreţinere a tineretului înţărcat se pot clasifica în următoarele: . din maternitate şi de suprafaţa ce se alocă pe cap de purcel. respectiv preluarea tuturor purceilor dintr-un compartiment de fătare. Mărimea optimă a compartimentului de tineret porcin este aceea care asigură preluarea unei serii de purcei înţărcaţi. 4. unitatea funcţională o reprezintă compartimentul (253 tineret înţărcat). sistem folosit în creşterea tradiţională. Stabilirea capacităţii totale de cazare pentru tineretul porcin se face în funcţie de numărul de purcei care se înţarcă anual. pe serii de producţie. . având însă o mare diversitate de soluţii constructive şi tehnologice.întreţinerea tineretului porcin de la înţărcare în boxe comune cu alte categorii de porcine.

spaţiul era folosit numai o treime (circa 0. Ulmeni. avea un număr total de 10 boxe fiecare cu lăţimea de 2.65 m2/cap). folosind de la boxe de mare capacitate (30 – 40 cap. O dată cu modernizarea adăposturilor şi cu introducerea unor soluţii constructive mai noi. până la baterii pentru tineret cu o dotare tehnică completă şi apoi boxe cu încălzire în pardosea. Brăila. Căzăneşti şi Palota. avea pierderi foarte mari în timpul adăpării animalelor. aleea de furaje fiind amplasată lângă un perete (fig.36 m2/cap).1 Boxa de tineret pentru halele de tip pavilionar A fost introdusă o dată cu înfiinţarea primelor complexe industriale de creşterea porcilor (1962 – 1964) la Caracal.1. .46 m2/cap). . Figura 3 – Compartiment tip pavilion pentru tineret porcin tip de avea Acest boxă iniţial avantajul asigurării unei suprafeţe mari pe cap de tineret (0.la aducerea tineretului din maternitate. Principalele soluţii tehnologice ce s-au folosit sau se mai folosesc şi în prezent în complexele industriale sunt prezentate în subcapitolele următoare. Compartimentul de tineret avea lăţimea de 9 m şi lungimea de 24. atât productivitatea muncii cât şi microclimatul din compartiment erau necorespunzătoare. 4. Lotul de tineret pe boxă era de 30 capete având asigurat 0. deşi asigura o apă corespunzătoare din punct de vedere al igienei.0 m. Ulterior în aceeaşi boxă s-au prevăzut a fi introduse 42 capete tineret (0.). având o suprafaţă de 19.40 m şi adâncimea de 8 m.adăpătoarea tip cupă cu presiune.neavând zonă de defecare cu grătar.65 m2/cap. cu pardosea completă pe toată boxa.2 m2/cap). acest tip de boxă a fost înlocuit în toate unităţile. 3).38 m2. Boxele erau amplasate lateral în compartiment. 25 . dar în schimb avea o serie de dezavantaje: . apoi 54 capete (0.Ţara noastră fiind una din primele ţări care a trecut la producerea cărnii de porc în sistem industrial. a înregistrat şi pentru acest sector o evoluţie pozitivă.

1. Tehnologia de creştere a tineretului porcin în baterii a revoluţionat. 4).3 Baterii pentru tineretul porcin O dată cu perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi îngrăşare a porcinelor şi de folosire cât mai eficientă a spaţiului construit.38 m2 şi era prevăzută cazarea a 34 capete tineret. 26 . cu zonă de defecare. Figura 4 – Compartiment pentru tineret porcin în hala tip comasat 4. în special a sporului mediu zilnic. Boxele erau dotate cu hrănitori liniare metalice. pentru ca în anul 1978. cele 20 boxe fiind amplasate pe două rânduri cu o alee de serviciu pe centrul halei.4. această tehnologie să fie generalizată prin introducerea ei în proiectele pentru adăposturile de porcine. Pentru adăpare boxa era dotată cu o adăpătoare tip cupă cu presiune. revenind 0.2 Boxa de tineret pentru hale de tip comasat A fost construită începând cu anii 1966 – 1969. fără grătar pe lăţimea de 1 m în spatele boxei şi cu o gură de canal de 0.4 m. au fost elaborate şi pentru sectorul de tineret tehnologii care au avut la bază folosirea bateriilor metalice. Această boxă a avut aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi cea din halele de tip pavilionar.25 m acoperită cu grătar de fontă. Ţara noastră a introdus creşterea tineretului porcin în baterii începând cu anii 1975 – 1976. datorită avantajelor pe care le avea. la început cu un nivel şi apoi cu 2 sau 3 nivele.1.2 m şi adâncimea de 8. în etapa respectivă. Compartimentele pentru tineret aveau lungimea de 24 m şi lăţimea de 17. creşterea acestei categorii de porcine atât prin posibilitatea dublării efectivului ce se putea creşte în spaţiile deja construite. cât şi prin reducerea considerabilă a mortalităţii la tineret şi creşterea indicilor de producţie.25 x 0. cu o suprafaţă totală de 18.54 m2/cap (fig. boxa avea lăţimea de 2.70 m.

27 .

..BIBLIOGRAFIE • Stan Tr.Curs. Bucureşti • 28 . şi colab. Edit. 2001 – Tehnologia creşterii suinelor. şi Ped. Vasiliana’98. Edit. 1986 – Probleme speciale de ameliorare şi exploatare a suinelor. Stan Tr. Dinu I.. Iaşi. Did.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful