You are on page 1of 101

1

CUPRINS

CAPITOLUL 1 CONTABILITATEA - COMPONENTĂ PRINCIPALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ECONOMIC
1.1. Sistemul informaţional economic 1.1.1. Noţiuni generale privind sistemul informaţional economic În viaţa cotidiană toată lumea socoteşte. Originea acestei operaţiuni simple trebuie căutată la începuturile civilizaţiei.

2 Cele mai vechi urme de măsurare apar cu peste douăzeci de mii de ani în urmă sub forma crestăturilor făcute pe oase de animale sau al dungilor verticale săpate pe pereţii grotelor preistorice. Vânătorii ori de câte ori ucideau un animal, consemnau acest eveniment făcând o crestătură pe oase sau o dungă verticală pe pereţii grotelor. În antichitate, grecii, perşii şi incaşii ţineau socotelile cu ajutorul unor sfori înnodate, de diferite culori. Ansamblul acestor sfori constituia veritabile registre de evidenţă. Ţinerea socotelilor cu ajutorul pietricelelor a dat naştere cuvântului calcul (din latinescul „calculus" - pietricică). În Mesopotamia se utilizau tăbliţele de argilă umedă pentru a consemna prin gravare operaţiile care au avut loc. Cu ajutorul lor se inventariau depozitele. Aceste tăbliţe erau apoi uscate şi păstrate ca documente. Scribii din Egiptul faraonilor ţineau socotelile pe papirus, iar păstorii conduceau evidenţa turmelor sub forma crestăturilor pe bucăţi de lemn. Brutarii consemnau vânzările de pâine pe datorie gravând linii verticale pe bucăţi de lemn. O dată cu dezvoltarea raporturilor de piaţă aceste socoteli s-au constituit încetul cu încetul într-un sistem complex de coduri, norme şi regulamente şi au determinat formarea unui corp de specialişti detaşaţi de activitatea productivă, având ca unică sarcină efectuarea acestui complex de operaţiuni în vederea urmăririi activităţilor desfăşurate şi prezentării rezultatelor1. Sistemul informaţional economic reprezintă un ansambiu organizat de informaţii economice complexe, care se obţin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse şi care sunt necesare pentru organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţii economice. Un sistem este definit ca un ansamblu de oameni, maşini, programe şi procedee, al cărui ţel este de a furniza informaţiile necesare funcţionării unei întreprinderi sau unui organism.2 Principala funcţie a sistemului informaţional economic este aceea de a furniza informaţiile necesare cunoaşterii activităţii economice în vederea luării deciziilor pe toate treptele organizatorice. Sistemul informaţional economic are următoarea structură: ansamblul informaţiilor economice complexe, prelucrarea datelor sau informaţiilor economice, sursele de date şi informaţii economice. Activităţile economico-sociale şi sistemul informaţional economic se delimitează în timp şi spaţiu. Delimitarea în timp se realizează pe perioade de gestiune sau exerciţii económicofinanciare. Delimitarea în spaţiu se face în cadrul unor verigi organizatorice ale economiei naţionale numite unităţi patrimoniale. Importanţa sistemului informaţional economic constă în faptul că organizarea şi conducerea activităţii economice la nivel micro şi macroeconomic presupune cunoaşterea permanentă a stării şi funcţionării unităţilor patrimoniale, cunoaştere ce se realizează cu ajutorul sistemului informaţional economic. Conducerea în general şi conducerea activităţii economice în special nu mai este considerată numai o artă în care intuiţia joacă un rol însemnat în luarea deciziilor, ci ca o ştiinţă de sine stătătoare. Sistemul informaţional ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor, să sesizăm şi să examinăm critic deficienţele existente şi să punem în valoare (să generalizăm) efectele pozitive. 1.1.2. Informaţiile economice 1.1.2.1. Noţiuni privind informaţiile economice Informaţia economică reprezintă o comunicare, o ştire sau un mesaj ce conţine elemente noi de cunoaştere a unor stări, a unor situaţii sau a condiţiilor de manifestare a anumitor fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor. Informaţiile reprezintă elemente
1

Michel Capron, Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, pag. 15 D. Noyelle şi Gh. Westercamp, Cele trei componente ale unui sistem informaţional, Informatique et gestion, Franţa, nr. 30/1971, pag. 43-49.
2

3 noi în raport cu alte cunoştinţe prealabile. Ele prezintă interes pentru primitor, sporindu-i gradul de cunoaştere despre fenomenele^i procesele ce formează mediul înconjurător. Expresiile concrete, suportul pe baza cărora se obţin informaţiile poartă denumirea de date. Datele sunt reprezentate prin diferite cuvinte, cifre, sunete, semne, imagini, culori, propoziţii etc. La rândul lor datele îşi au suportul material într-o serie de mijloace materiale sau tehnice care se numesc purtători de date. Ei au calitatea de a conserva, stoca şi restitui datele. Principalii purtători de date sunt documentele economice, diferite registre, anumite situaţii şi purtătorii tehnici de date : benzi şi cartele perforate, benzi şi discuri magnetice, dischete, microfilme etc. Clasificarea informaţiilor economice Informaţiile economice fiind variate, se pot clasifica după diferite criterii: a) După conţinutul lor informaţiile economice pot fi de planificare sau de programare, efective şi de control. • Informaţiile de planificare sau programare se concretizează sub forma obiectivelor prevăzute în planurile şi programele de activitate ale fiecărei unităţi patrimoniale şi reflectă dinamica şi proporţiile acestei activităţi, pentru diferite perioade de gestiune viitoare. • Informaţiile efective caracterizează operaţiile şi procesele economice efectuate într-un anumit loc şi timp. • Informaţiile de control rezultă din compararea informaţiilor e-fective cu informaţiile de planificare sau programare, cu prevederile legale, cu hotărârile conducerii unităţii şi echipei manageriale. Ele reflectă abaterile de la obiectivele prevăzute. b) După forma de prezentare se deosebesc informaţii orale, scrise şi audiovizuale. • Informaţiile orale sunt folosite în comunicările directe dintre oameni, prin viu grai, în cadrul activităţilor zilnice. • Informaţiile scrise sunt consemnate în cărţi, documente, registre, note de serviciu, circulare, scrisori, dări de seamă, procese verbale etc. • Informaţiile audiovizuale se obţin prin intermediul comunicaţiilor făcute la telefon, fax, radio, televizor, magnetofon, prin grafice, scheme, filme etc. c) După etaloanele informaţionale folosite pentru exprimarea lor informaţiile economice pot fi cantitative şi valorice. •Informaţiile cantitative permit cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice din punct de vedere cantitativ, cu ajutorul etaloanelor informaţionale corespunzătoare. •Informaţiile valorice exprimă aceste fenomene şi procese economice în etalon bănesc. d) După sfera de cuprindere informaţiile economice pot fi: informaţii sintetice şi informaţii analitice. •Informaţiile sintetice asigură cunoaşterea generală, de ansamblu a activităţilor economice. Ele se întâlnesc la nivelul unităţilor de bază ale economiei naţionale şi la nivelul organelor de sinteză ale statului. •Informaţiile analitice fac posibilă cunoaşterea detaliată a activităţilor desfăşurate, caracterizând amănunţit şi concret aceste activităţi din fiecare unitate patrimonială şi subunităţile sale organizatorice. e) După scopul pentru care sunt folosite pot exista informaţii de conducere sau dirijare, informaţii de raportare şi informaţii de reglare. •Informaţiile de conducere sau dirijare se concretizează sub forma dispoziţiilor, hotărârilor, deciziilor, recomandărilor, instrucţiunilor etc.emise de organele de conducere către organele inferioare acestora.

2. toate celelalte sortimente se transformă în . utilizând ca unităţi de măsură o caracteristică esenţială a unui bun. etalonul timp şi etalonul cantitativ-complex.P. cărbune. Reglarea acestora se realizează pe baza informaţiilor de control.kilogramul etc Cu ajutorul etalonului natural se determină şi se exprimă mărimea obiectelor măsurate numai cantitativ. raportările statistice etc). cererea de mărfuri pe piaţă etc). Tot în aceastră categorie intră şi informaţiile transmise departamentelor şi ministerelor. 1. se deosebesc două categorii de etaloane informaţionale: etaloane cantitative şi etaloane valorice. calitatea produselor fabricate. nu şi felul acestora.2. al producţiei fabricate. Acest etalon nu poate fi utilizat pentru a însuma date informaţionale privitoare la obiecte eterogene. organelor de sinteză etc.metrul liniar. • Informaţiile pasive se mai numesc şi istorice. combustibil de o anumită putere calorică etc. servind la analiza activităţii desfăşurate (bilanţul contabil. Informaţiile active şi informaţiile pasive au un rol constatativ. 100 to. ca de exemplu: pentru lungime . Etaloanele informaţionale Etalonul informaţional este o unitate de măsură tip. 100 to. grâu. al mărfurilor vândute. tractoare de 15 C. •Informaţiile de reglare urmăresc îndreptarea. cum ar fi: 100 to. stabilit convenţional ca fiind obiectul sau produsul etalon. De aceea este necesar ca acest etalon să fie însoţit de precizarea obiectelor măsurate. • Informaţiile previzionale se referă la fenomene şi procese economice ce se vor desfăşura în perioada viitoare de gestiune (programele de activitate. evaluarea şi exprimarea cantitativă şi valorică a patrimoniului economic al unităţilor economico-sociale. pentru greutate . al stocurilor aflate în depozite etc. stabilită convenţional şi folosită la măsurarea. Etalonul informaţional natural serveşte ca instrument de control cantitativ al integrităţii unor elemente patrimoniale. oţel. Etalonul natural serveşte pentru măsurarea şi exprimarea cantitativă a obiectelor în unităţi de măsură specifice proprietăţilor fizico-chimice ale acestora. Ele reflectă fenomene şi procese economice petrecute. pentru volum . informaţii pasive şi informaţii previzionale. influenţează evoluţia actuală şi ulterioară a acestora (informaţii privind derularea contractelor de aprovizionare. bugetele întreprinderii etc).4 •Informaţiile de raportare sunt furnizate de sistemul condus către sistemul conducător privind starea şi comportamentul verigilor organizatorice ale unităţilor patrimoniale. 20 litri alcool.metrul cub. atunci şi acolo unde apar dereglări în desfăşurarea fenomenelor şi proceselor economice. • Informaţiile active (dinamice) fiind culese în timpul desfăşurării proceselor şi fenomenelor economice. contul de profit şi pierderi. Din prima categorie de etaloane informaţionale fac parte: etalonul natural. De exemplu: vagoane de cale ferată de 10 tone. 10 bucăţi tractoare etc. ca de exemplu: controlul materialelor consumate. ci numai bunuri omogene. anexa la bilanţ. pentru suprafaţă -metrul pătrat. corectarea activităţilor economice..1. Cu ajutorul acestor produse etalon. Având în vedere natura diferită a unităţilor de măsură folosite la exprimarea diferitelor categorii de elemente patrimoniale. f) În funcţie de reflectarea în timp a proceselor şi fenomenelor economice deosebim: informaţii active sau dinamice. etalonul natural-convenţional. Etalonul natural-convenţional serveşte pentru măsurarea şi exprimarea cantitativă a mai multor feluri de obiecte sau bunuri asemănătoare. în timp ce informaţiile previzionale au un rol de prevedere.

se centralizează informaţiile economice. producţia/oră. În unităţile agricole se foloseşte ca unitate de măsură natural-conven-ţională hantrul. Operaţiile de calcul iau în considerare conţinutul cantitativ al datelor informaţionale. cotaţiile bursiere etc. Ele se omogenizează artificial sau convenţional. trec prin mai multe etape operaţionale care formează ciclul de prelucrare a datelor.1. evidenţa şi controlul întregii activităţi economice la toate nivelurile economiei naţionale. gruparea şi aranjarea datelor luând în considerare conţinutul calitativ al informaţiilor. Cu ajutorul acestui etalon se măsoară timpul de muncă folosit pentru obţinerea producţiei şi se determină salariile personalului pentru munca prestată. se planifică şi urmăresc veniturile. drepturile şi obligaţiile unităţii. se generalizează diferite categorii de active şi pasive. prăşit. dolarul. Bucureşti. se calculează indicatorii macroeconomici. Exemplu : to-km. Operaţiile logice se concretizează în sortarea. pe un sol cu o rezistenţă medie. pag. francul. marca germană. recoltat etc. discuit. El serveşte la măsurarea şi exprimarea. 1973. ci într-o strânsă legătură. km/oră. 1. din momentul apariţiei lor şi până în cel al valorificării ca informaţii în cadrul procesului de gestiune şi decizional. cu ajutorul unor coeficienţi de echivalenţă. productivitatea muncii etc. a celor mai variate obiecte. Cu ajutorul acestui etalon se stabilesc preţurile bunurilor şi tarifele lucrărilor şi serviciilor. Aceste etape sunt: ♦ apariţia (primirea) informaţiei ♦ culegera informaţiei ♦ prelucrarea informaţiei ♦ transmiterea şi manipularea informaţiei ♦ analiza şi utilizarea informaţiei 3 H. V. consumul normat de energie. În activitatea practică aceste etaloane informaţionale se conjugă. costurile de producţie şi achiziţie. Etalonul timp serveşte pentru măsurarea şi exprimarea cantitativă a timpului de muncă utilizat pentru obţinerea producţiei. care reprezintă necesarul energetic la tracţiune pentru executarea arăturii cu tractorul pe un hectar. Toate lucrările agricole indiferent de natura şi complexitatea lor (arat. nu se utilizează separat. Etalonul bănesc asigură planificarea.3 Operaţiile funcţionale constau în consemnarea datelor în documente şi vehicularea lor după anumite reguli.) se transformă în hantri. însumarea şi prezentarea. 32 şi 85. Acest etalon se foloseşte pentru calculul timpului normat de lucru. kwh. ceea ce permite însumarea lor deşi ele nu sunt bunuri strict omogene. Datele economice. călă-tori-km. se exprimă capacităţile şi caracteristicile utilajelor (consum/oră. logice şi de calcul asupra unui fond de date informaţionale. cheltuielile şi rezultatele activităţilor desfăşurate. Prelucrarea datelor sau informaţiilor economice Prin prelucrarea datelor se înţelege efectuarea unei serii de operaţii funcţionale. turaţii oră. voi. se exercită controlul financiar.. ca : leul.. folosind ca unitate de măsură „ora-muncă" şi „ziua-muncă". Conducerea activităţii economice. folosind unităţile de măsură monetare. se calculează salariile. În a doua categorie de etaloane informaţionale se cuprinde etalonul bănesc sau valoric. Maynard. producţia/oră). lira sterlină etc. indicii bursieri. Editura tehnică. .5 unităţi de măsură etalon. partea întâi. într-o expresie unitară. denumit în literatura de specialitate „fluxul informaţional economic".3. Etalonul cantitativ-complex serveşte pentru măsurarea şi exprimarea cantitativă a unor rezultate ale activităţii prin combinarea a două sau mai multe unităţi de măsură naturale sau/şi de timp. la o adâncime de 18-20 de cm. care este un etalon informaţional universal.B. indiferent de proprietăţile lor fizico-chimice.

Sistemul informaţional economic se compune dintr-un ansamblu de fluxuri informaţionale.4. Sfera noţiunii de sistem informaţional economic este mai largă. În sistemul de informare „piramidal" volumul informaţiilor se reduce treptat începând de la subunităţi şi continuând spre conducerea unităţii. Sistemul de prelucrare a datelor este un ansamblu de procedee.. iar acesta nu se identifică cu sistemul informatic. Editura Scrisul românesc. Se practică şi informarea „prin excepţie” care constă în aceea că organele de conducere sunt informate numai asupra acelor situaţii sau fenomene care constituie o excepţie de la activitatea normală. legislaţia economico-financiară. Contabilitatea . a căror pondere este de 28% din totalul informaţiilor economice. Structura surselor de date şi informaţii economice Cele mai reprezentative surse de date şi informaţii economice sunt: a) planificarea economică care furnizează date informaţionale de plan şi prognoză economică. Între sistemul informaţional economic şi sistemul de prelucrare a datelor există un raport de incluziune ca de la scop la mijloacele de realizare a scopului. Craiova. care alcătuiesc conţinutul acestui proces. Mijloacele tehnice de prelucrare a datelor constau din maşini de calcul de birou. b) evidenţa economică. le prelucrează cu ajutorul echipamentelor electronice prin procedee şi tehnici specifice şi eliberează la ieşire informaţii care au un nou înţeles. În procesul de prelucrare a datelor se folosesc diferite mijloace materiale şi tehnice precum şi procedee. Prelucrarea datelor cu ajutorul mijloacelor automate constituie informatica.ştiinţă fundamentală şi aplicativă.G. Sursele de date şi informaţii 1.1.1. ♦ 11 % sunt informaţii furnizate de evidenţa operativă. furnizează diferite informaţii cu o pondere de 2% din totalul informaţiilor economice. Procedeele de prelucrare a datelor reprezintă partea logică a prelucrării datelor în vederea obţinerii informaţiilor şi a indicatorilor economico-fi-nanciari. 15. din care unele de importanţă redusă. de mijloace materiale şi tehnice folosite în procesul complex de culegere. 4 C. transmitere. a. pag.13 % sunt informaţii furnizate de statistica economico-socială. implicit returul lor. înţelesul informaţiilor. incluzând şi sistemul de prelucrare a datelor. itinerarul pe care-l parcurg informaţiile între emiţător şi prelucrător. ♦ 9 .4. Un sistem informatic primeşte date cu un anumit înţeles. maşini de birou specializate şi echipamente electronice. sistemul informaţional economic nu se poate identifica cu sistemul de prelucrare a datelor. Sistemul informaţional economic şi sistemul de prelucrare a datelor nu se confundă nici cu sistemul informatic. Ca urmare. 1979. adică o abatere de la această activitate4 1. fapt ce îngreunează uneori luarea deciziilor. de exemplu.1. între emiţător şi utilizator. folosire şi păstrare a tuturor informaţiilor economice. Sistemul informaţional poate fi organizat după principiul de informare „în dreptunghi" situaţie în care pe toate treptele organizatorice se transmite acelaşi volum şi fel de informaţii. c) alte surse cum ar fi. Circuitele informaţionale desemnează drumul. prelucrare.6 ♦ păstrarea (stocarea) informaţiei economice. domeniu care tratează informaţia prin structura ei formală. Conducerea unităţii dispune de un volum mare de informaţii. Volumul de informaţii transmise şi utilizate trebuie să fie invers proporţional cu capacitatea lor informativă şi de sinteză. ş. Demetrescu. Acesta la rândul lui include sistemul informatic. distribuite astfel : ♦ 46-50 % sunt informaţii furnizate de contabilitate. . fără a avea în vedere conţinutul. furnizează date informaţionale efective şi care reprezintă aproximativ 70% din totalul informaţiilor economice. Ele se întemeiază pe principiile metodei contabilităţii.

urmărire şi control. ca urmare a existenţei permanente a producţiei materiale. ea a existat în toate formaţiunile social-economice. Pentru realizarea acestor obiective. Fiind legată de activitatea economică. de regulă. . în momentul şi la locul producerii fenomenelor şi proceselor economice. într-o ordine şi pe baza unor principii stabilite a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate.4. incluzând toate sectoarele de activitate şi subdiviziunile organizatorice. o-glindirea. b) să fie atotcuprinzătoare. Să asigure urmărirea şi controlul îndeplinirii planurilor şi programelor de activitate economico-sociale prin înregistrarea curentă a operaţiilor şi proceselor economice de realizare a acestora. Principalele caracteristici ale evidenţei operative sunt: 1) reflectă o mare diversitate de fenomene şi procese economice. Să permită determinarea costului producţiei. Noţiuni generale privind evidenţa economică În general.4. fiind organizată şi condusă după o metodologie şi pe baza aceloraşi principii la toate unităţile de acelaşi fel.7 1. urmăreşte şi controlează acele laturi ale activităţii a căror cunoaştere prezintă o importanţă imediată. pe baza unor principii bine stabilite a fenomenelor şi proceselor economice. e) să fie simplă. prin evidenţă se înţelege consemnarea (înregistrarea. a necesităţii reflectării fenomenelor şi proceselor economice. Evidenţa operativă Evidenţa operativă înregistrează. 2. în sensul că costul informaţiilor trebuie să fie justificat comparativ cu avantajele pe care le oferă în cadrul procesului de conducere.1. Să furnizeze informaţiile necesare elaborării planurilor şi programelor de activitate economică. Să asigure păstrarea integrităţii patrimoniului unităţilor prin înregistrarea existenţei. documentată şi neîntreruptă.1. contabilitatea şi statistica. 5. Evidenţa economică are de îndeplinit următoarele obiective: 1. completându-se reciproc şi alcătuind împreună sistemul unitar de evidenţă economică. clară. evidenţa economică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : a) să fie organizată pe baza unor principii şi norme fundamentate ştiinţific. ştiind că acestea se sprijină pe nivelul de dezvoltare realizat în perioadele de gestiune trecute. Aceste forme sunt legate între ele prin unitatea obiectivelor de îndeplinit. d) să asigure operativ şi eficient informaţiile necesare utilizatorilor.3. Evidenţa economică constituie un sistem unitar de înregistrare. precisă. Să asigure informaţiile necesare caracterizării complexe şi multilaterale a activităţilor desfăşurate în vederea elaborării deciziilor etc. în scopul cunoaşterii activităţilor desfăşurate. reflectarea). Se numeşte „operativă” deoarece obţinerea şi folosirea informaţiilor cu ajutorul ei se efectuează. mişcării şi transformării elementelor patrimoniale. 1. 4. c) să fie unitară. evidenţa economică îmbracă trei forme: evidenţa operativă. cronologic şi sistematic. prelucrare şi prezentare a informaţiilor pe care le furnizează. 3. modul de obţinere. După natura. a veniturilor.2. documentat. a caracterizării modului de utilizare a resurselor şi de determinare a rezultatelor obţinute. în etaloane cantitative şi în etalon valoric. care se desfăşoară într-un a-numit loc şi timp. cu scopul de a servi necesităţilor impuse de activitatea practică. cheltuielilor şi a rezultatelor financiare. Acest nivel este cunoscut şi caracterizat cu ajutorul informaţiilor furnizate de evidenta economică.

condici de prezenţă la lucru a personalului.4. . ci caracterul operativ al acesteia.1. tehnic. rolul şi funcţiile ei de a furniza date pentru necesităţile imediate ale unităţilor patrimoniale. realizarea contractelor încheiate cu furnizorii şi beneficiarii. în timp ce în alte forme ale evidenţei e-conomice aceste operaţii se pot înregistra şi fără documente. Celelalte forme ale evidenţei economice au fiecare o metodă proprie de cercetare şi prezentare a informaţiilor economice. energie electrică. Noţiunea folosită pentru denumirea evidenţei operative trebuie să exprime nu domeniul la care se referă şi care poate fi tehnic sau economic. pe considerentul că utilizează şi mijloace tehnice de măsurare şi înregistrare automată a datelor. desfacere. cum ar fi: a) anumite registre simple: registrul corespondenţei intrate şi ieşite. preluate şi prelucrate de contabilitate şi statistică. Pentru realizarea obiectivului ei de studiu. Evidenţa operativă foloseşte o diversitate de mijloace de lucru. urmăreşte şi controlează numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc. precum şi datorită faptului că reflectă procese şi operaţii cu caracter tehnic. Contabilitatea se deosebeşte de celelalte componente ale evidenţei economice prin următoarele particularităţi: a) contabilitatea înregistrează numai operaţii economice efectuate.componentă a evidenţei economice Ca formă principală a evidenţei economice. fiind strâns legată de planificarea. gaze naturale etc). urmăreşte şi controlează numai parţial anumite operaţii şi procese economice.4. 6) are un rol completativ. contabilitatea trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi evidenţa economică. 1. prezenţa la lucru a salariaţilor. 4) nu are o metodologie unitară de prelucrare a datelor. programarea şi urmărirea operativă a realizării obiectivelor prevăzute. 3) conţine atât informaţii de planificare sau programare cât şi informaţii efective. folosirea timpului de lucru. contabilitatea înregistrează. financiar. Datele informaţionale furnizate de evidenţa operativă sunt. în sensul că reflectă unele operaţii şi procese economice care nu sunt cuprinse în obiectul celorlalte forme ale evidenţei economice. În literatura de specialitate evidenţa operativă este denumită şi evidenţă tehnicoperativă. spre deosebire de contabilitate care utilizează cu precădere etalonul bănesc sau valoric. aprovizionare. 5) înregistrează. 7) se realizează de către lucrătorii diferitelor sectoare de activitate ale unităţilor patrimoniale ca: planificare-programare. şantiere. spre deosebire de celelalte componente ale evidenţei economice care înregistrează şi operaţii prevăzute a se efectua în perioadele viitoare. circulaţia numerarului. de regulă. c) anumite mijloace mecanice sau tehnice de măsurare şi înregistrare automată a operaţiunilor şi proceselor economice (contoare de apă. bugetele unităţii etc. tabele. ferme agricole. Contabilitatea . Ea se circumscrie unităţilor patrimoniale.8 2) foloseşte separat sau paralel toate tipurile de etaloane informaţionale. ea foloseşte o diversitate de mijloace şi procedee. depozite. b) diferite situaţii. b) în contabilitate operaţiile economice se înregistrează numai pe bază de documente justificative. consumul de energie. d) tablouri de semnalizare sau instalaţii speciale de obţinere a informaţiilor. Domeniile mai importante în care se foloseşte evidenţa operativă sunt: consumul de materiale. secţii de producţie. grafice speciale şi alte lucrări scrise. magazine etc.

şi în primul rând bugetele unităţilor patrimoniale. 82/1991. Informaţiile furnizate de contabilitatea curentă servesc pentru elaborarea şi urmărirea realizării valorice a programelor de activitate ale unităţilor patrimoniale. Informaţiile furnizate de contabilitatea periodică asigură cunoaşterea activităţilor desfăşurate pe ramuri de activitate şi pe întreaga economie naţională. pe baza documentelor justificative. şantierelor şi altor subunităţi ale întreprinderii. astfel încât aceste informaţii să poată fi utilizate de toţi utilizatorii la luarea deciziilor economice. bugetelor locale. La elaborarea bugetelor contabilitatea furnizează informaţii. e) contabilitatea foloseşte o metodă proprie de cercetare a obiectului său.1991. atât pentru cheltuieli. în principal. cât şi pentru venituri. Obiectivele sau sarcinile contabilităţii sunt: 1) să furnizeze date (informaţii) necesare elaborării planurilor şi programelor de activitate economică. locul şi modul de realizare a lucrărilor sale. 2) să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor desfăşurate. Contabilitatea centralizată se caracterizează prin faptul că toate lucrările contabile sunt concentrate şi executate de compartimentul contabilitate al unităţii. precum şi rezultatele financiare ale activităţilor desfăşurate. Contabilitatea organizată şi condusă la nivelul întreprinderilor este denumită contabilitatea întreprinderii (firmei). informaţii necesare atât pentru nevoile proprii ale unităţii. în funcţie de momentul. publicată în Monitorul Oficial nr. a situaţiei económico-financiare. 265/27. cât şi în relaţiile cu acţionarii şi asociaţii. a) Contabilitatea curentă înregistrează zilnic. 4) să furnizeze informaţiile necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă care dau imaginea fidelă a patrimoniului. furnizorii. precum şi alte o-peraţii financiare efectuate în contul instituţiilor publice poartă denumirea de contabilitate publică. existenţa. departamente. persoanele în responsabilitatea cărora se află etc. a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute. prelucrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului. b) Contabilitatea periodică se realizează la sfârşitul perioadelor de gestiune în cadrul unităţilor macroeconomice-sociale (holdinguri. În sistemul de contabilitate descentralizată o parte din lucrările contabile sunt executate în cadrul fabricilor. grupuri. gestiunea datoriilor publice.9 c) contabilitatea foloseşte. etalonul bănesc şi numai ca o completare utilizează etaloanele cantitative. mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale. Contabilitatea curentă poate fi contabilitate centralizată şi contabilitate descentralizată. pe categorii. direcţii financiare judeţene. prin înregistrarea cronologică a operaţiilor economice şi financiare.5 5 Legea contabilităţii nr. Acest sistem de organizare al contabilităţii prezintă avantajul că este operativă.12. bugetului asigurărilor sociale de stat. cu organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice. d) contabilitatea are un obiect propriu de cercetare deosebit de obiectul celorlalte ştiinţe. 3) să asigure controlul integrităţii patrimoniului prin înregistrarea existenţelor şi mişcărilor elementelor patrimoniale. pe locuri de depozitare sau păstrare. fenomenele şi procesele e-conomice se înregistrează în momentul şi la locul producerii lor. a rezultatelor şi altor indicatori economici. clienţii. Contabilitatea finanţelor publice privind execuţia de casă a bugetului statului. . Ea cuprinde contabilitatea trezoreriei finanţelor publice şi a instituţiilor publice. ministere) prin centralizarea informaţiilor cuprinse în bilanţurile contabile ale unităţilor patrimoniale de bază. atelierelor. contabilitatea este de două feluri: contabilitate curentă şi contabilitate periodică. secţiilor de producţie. băncile. Felurile contabilităţii.

Prin reflectarea tuturor activităţilor desfăşurate contabilitatea permite cunoaşterea eficienţei economice. calcularea costurilor de producţie. În condiţiile organizării contabilităţii în dublu circuit (dualist). Informaţiile contabile servesc la fundamentarea programelor. a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric. la elaborarea unor scenarii de dezvoltare bazate pe realitatea trecută şi prezentă. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). „financial accounting" la anglo-saxoni) are la bază norme unitare de organizare pentru toate unităţile patrimoniale. funcţiile acesteia se localizează pe fiecare circuit. Ele ajută la soluţionarea unor litigii. Ea are ca obiect înregistrarea operaţiilor ce afectează patrimoniul unităţii. 2) Funcţia de informare a contabilităţii rezidă în furnizarea informaţiilor privind structura şi dinamica patrimoniului. a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor. paginile 53-64. financiare şi de muncă. controlul respectării disciplinei financiare etc. . potrivit unor principii şi reguli proprii. la elaborarea bugetelor unităţii patrimoniale. organe fiscale. relaţiile financiare şi fluxurile monetare. Datele din contabilitate şi documentele primare servesc ca mijloc de probă injustiţie. Cu ajutorul său se cuantifică produsul intern brut. rapide şi de calitate la toate nivelurile organizatorice. Contabilitatea în perspectivă. De la data de 1 ianuarie 1994 contabilitatea din ţara noastră este organizată în dublu circuit. costurile de producţie. Informaţiile furnizate de contabilitate sunt u-tilizate la stabilirea tendinţelor viitoare ale fenomenelor şi proceselor economice. salariaţi etc. clienţi. schimbările în structura de ramură şi teritorială a economiei unei ţări. urmărirea şi controlul acestora în vederea cunoaşterii rezultatelor şi furnizarea informaţiilor necesare în procesul decizional. 6 Michel Capron.6 Contabilitatea firmei (întreprinderii) poate fi organizată în două circuite: contabilitatea financiară sau generală. Perfecţionarea acestei funcţii este condiţionată de folosirea pe scară largă a mijloacelor de culegere şi prelucrare automată a datelor în vederea obţinerii unor informaţii operative. în vederea stabilirii rezultatelor financiare. 3) Funcţia de control gestionar este legată de funcţia de informare.10 Pe măsură ce complexitatea economiei unei ţări creşte şi se accentuează interdependenţele dintre variabilele sale structurale apare contabilitatea naţională. 1994. pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice. contabilitatea internă sau de gestiune (analitică). a lucrărilor executate. pentru furnizori. Contabilitatea furnizează informaţii privitoare la gospodărirea resurselor materiale. Contabilitatea internă de gestiune (la francezi „comptabilite de gestion". bănci. Editura Humanitas. Bucureşti. dinamica producţiei obţinute. serviciilor prestate. stabilirea rezultatelor şi rentabilităţii produselor obţinute. cât şi pentru acţionari sau asociaţi. la anglosaxoni „managerial accounting") are ca scop gestiunea internă a unităţii. mărimea şi structura stocurilor. 5) Funcţia previzională. întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi. Ea constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti. pentru stabilirea răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. mărimea avuţiei naţionale. veniturile realizate etc. de gopodărire a resurselor. Contabilitatea financiară furnizează informaţiile necesare atât pentru managerii unităţii. 4) Funcţia juridică. Funcţiile contabilităţii Pentru realizarea sarcinilor sale. Contabilitatea financiară sau generală („comptabilite générale" la francezi. contabilitatea îndeplineşte următoarele funcţii : 1) Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea.

Editura Economică. monografii. Ionaşcu. în timp ce în ţările anglo-saxone şi în America domină contabilitatea întrun singur circuit (monistă. atât pentru operaţiile care priveau relaţiile cu terţii. 1. sportive etc. paralel sau simultan. • funcţia de generare a informaţiilor destinate măsurării performantelor (rentabilitate.4. Statistica foloseşte fie etaloane cantitative. 1993. • funcţia de generare şi furnizare a informaţiilor destinate elaborării bugetelor şi conturilor previzionale. Statistica are o sferă de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenţei economice. informaţii pe care le prelucrează prin metode statistice. Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) este practicat îndeosebi în ţările Comunităţii Europene. Bucureşti. 1. Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) s-a practicat în ţara noastră până la 1 ianuarie 1994. demografice. societăţile comerciale. • funcţia de furnizare a informaţiilor necesare realizării sintezelor macroeconomice. după necesităţi. Contabilitate financiară. u-nităţile cooperatiste. în principal. Statistica . Contabilitatea internă de gestiune : • funcţia de determinare a costurilor pe produse.formă a evidentei economice Statistica înregistrează. instituţiile publice. 16. pag. prelucrarea şi analiza informaţiilor social-economice prin mijloace specifice (anchete.5. .) pe care le grupează şi centralizează în scopul obţinerii de indicatori care să caracterizeze în ansamblu fenomenele respective. persoanele fizice cu activitate comercială reprezintă acele persoane care efectuează acte de comerţ şi sunt înscrise în Registrul de comerţ. prelucrează şi furnizează informaţii privitoare la fenomene socialeconomice de masă. Sistemul unităţilor patrimoniale în cadrul cărora se organizează şi se realizează contabilitatea Contabilitatea. Statistica se realizează. concretizată în culegerea. pe două căi : a) o cale proprie.1. înregistrarea. lucrări şi sectoare de activitate. bugete de familie etc. • funcţia de informare pentru analize financiare. productivitate) la nivelul sectoarelor şi pe produse. integrată). lucrări şi servicii7. recensăminte. deci ca sfere de acţiune ale obiectului contabilităţii regiile autonome. • funcţia de determinare a diferitelor marje şi a rezultatelor analitice pe produse şi activităţi. ea studiază fenomene naturale. cât şi pentru cele ale gestiunii interne.11 Contabilitatea financiară : • funcţia de înregistrare completă a tranzacţiilor întreprinderii în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului global. este grefată pe o entitate patrimonială.2. fie etalonul bănesc separat. asociaţiile şi celelalte persoane fizice şi juridice care desfăşoară activitate comercială. Feleagă. volumul 1. culturale. Se delimitează ca patrimoniu. • funcţia de instrument de gestiune a întreprinderii. I. • funcţia de comunicare financiară externă (informarea terţilor). Potrivit acestui sistem conturile erau organizate într-un singur flux. 7 N. • funcţia de generare şi furnizare a informaţiilor destinate actualizării indicatorilor de gestiune din structura tabloului de bord al întreprinderii. prin câmpul său de acţiune. • funcţia de instrument de verificare şi de probă judiciară şi fiscală. în accepţia dată de Codul Comercial. b) folosirea informaţiilor furnizate de evidenţa operativă şi de contabilitate.

potrivit profilului său. unităţilor de asigurări sociale. organizaţii obşteşti. respectiv persoanelor fizice care prestează activităţi independentesau care exercită în mod obişnuit acte de comerţ si sunt înmatriculate la Oficiul registrului comerţului potrivit legii8. Unităţile economice se conduc după principiul gestiunii economice. „Potrivit prevederilor Legii contabilităţii. de prestări de servicii în domeniul 8 9 Ministerul Finanţelor. fundaţiilor. de construcţii-montaj. transportul de mărfuri şi de persoane. asociaţiilor. societăţilor agricole. societăţilor comerciale.10 Societăţile (asociaţiile) cooperatiste sunt unităţi economice constituite pe principiul activităţii comune ale membrilor ei. activitatea de editură etc.1. unităţilor de cult şi altor oganizaţii obşteşti. publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi rezultatelor obţinute de unitate. numărul 126-127 din 17 noiembrie 1990. de bancă. altele decât cele de stat. Băncii Naţionale a României şi societăţilor bancare. stabilite de guvern9. organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti. c) inventarierea patrimoniului unităţii. Unităţile economice şi clasificarea lor Unitatea economică este persoana juridică creată pe baza patrimoniului propriu care are. Monitorul Oficial al României. adică îşi acoperă cheltuielile din veniturile proprii şi realizează profit. Monitorul Oficial al României. sindicatelor. a) După obiectul activităţii lor unităţile economice pot fi: de producţie de mărfuri. Unităţile economice pot fi organizate sub forma regiilor autonome ale statului. Prevederile legii se aplică şi persoanelor fizice care au calitate de comercianţi. privind societăţile comerciale. organizaţiilor cooperaţiei de consum şi de credit. de comerţ. Regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale: industria de armament. de prestări de servicii în transporturi şi asigurări. din 8 august 1990 10 Legea numărul 31/1990. a titlurilor de valoare şi a instrumentelor de plată. . servicii bancare. Unităţile patrimoniale în care se conduce şi se realizează contabilitatea se împart în unităţi economice. b) înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale. precum şi celorlalte persoane care au dobândit personalitate juridică. poştă şi transporturi feroviare etc. societăţilor comerciale şi societăţilor (asociaţiilor) cooperatiste. executări de lucrări şi alte operaţii accesorii activităţii de comerţ. numărul 98. Regulament privind aplicarea Legii Contabilităţii numărul 82/1991. instituţiilor publice de subordonare centrală sau locală. f) furnizarea. energie electrică. Societăţile comerciale se înfiinţează prin acte administrative sau prin asociere de persoane fizice şi/sau juridice în vederea efectuării de acte de comerţ.12 Din categoria actelor de comerţ fac parte: vânzarea-cumpărarea de mărfuri.2. 2. potrivit legii. cu respectarea dispoziţiilor legale. 1. circulaţia mărfurilor. ca obiect activitatea de producţie a mărfurilor. operaţiile de asigurare. având caracteristicaunor societăţi de persoane care administrează bunurile şi muncesc împreună după reguli statutare de administrare şi repartizare a rezultatelor. e) controlul asupra operaţiilor patrimoniale efectuate. instituţii publice. obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii proprii revine: regiilor autonome. d) întocmirea bilanţuluui contabil. exploatarea minelor si a gazelor naturale. Aceste unităţi patrimoniale au obligaţia să asigure: a) întocmirea documentelor justificative pentru operaţiile care afectează patrimoniul unităţii. de exploatări miniere. art. Legea numărul 15/1990. privind organizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

Părţile sociale ale asociaţilor. 2. părţile sociale nu pot fi reprezentate de titluri negociabile. Societăţile comerciale private sau particulare se pot constitui în oricare din formele juridice prezentate. Acţiunile pot fi transmise liber terţelor persoane. 1. societate cu răspundere limitată. exprimat în acţiuni. societate în comandită pe acţiuni. b) După forma de constituire şi funcţionare societăţile comerciale îmbracă următoarele forme juridice : societate în nume colectiv. comanditarul. Societatea în comandită simplă11 este societatea comercială ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. societate în comandită simplă. nefiind necesară o autorizaţie din partea celorlalţi acţionari. 3). spectacole de cinematograf. răspunde solidar şi cu întreaga sa avere pentru obligaţiile societăţii faţă de creditori. 16). netransmisibile altor persoane şi nici reprezentate prin titluri negociabile. sunt. comanditarul. aşa cum sunt acţiunile. care se înfiinţează prin Hotărâri ale Guvernului şi unităţi de subordonare locală. 11 Comandita reprezintă contractul de asociere în care una din părţi. în timp ce comanditarii răspund numai până la limita aportului lor şi nu au dreptul să se amestece în administrarea societăţii. .13 financiar-bancar. societăţi comerciale de capitaluri (societatea pe acţiuni). societate pe acţiuni. fie societăţi comerciale de persoane şi capitaluri (societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată). Societăţile comerciale de stat sau publice se pot înfiinţa şi organiza numai sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată (Legea numărul 15/1990 art. Societatea pe acţiuni este societate comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social. nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. unităţi economice mijlocii. dacă contractul de societate nu prevede altfel. în principiu. de prestări de servicii diverse (controlul mărfurilor. Societatea în nume colectiv este societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspundere nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. de executări de lucrări şi altele. c) După forma de proprietate societăţile comerciale pot fi: •societăţi comerciale de stat sau publice •societăţi comerciale private sau particulare • societăţi comerciale cu capital mixt . e) După mărime distingem: unităţi economice mari. iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. Capitalul social este divizat în părţi sociale care nu pot fi cedate de comanditari fără acordul unanim. Totodată.privat şi public. Societatea cu răspundere limitată reprezintă societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Comanditarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor. teatre etc). de prestări de servicii în transporturi şi asigurări. Ele pot fi fie societăţi comerciale de persoane (societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă). care se înfiinţează prin Decizii ale Consiliilor locale şi judeţene. cu capital autohton şi capital străin. iar asociaţii sunt obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris. expertize. unităţi economice mici. d) După importanţa lor în cadrul economiei naţionale unităţile economice cu capital public se împart în unităţi de subordonare republicană. iar asociaţii răspund numai cu cota lor socială. Societatea în comandită pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este împărţit pe acţiuni. pe când cealaltă parte. In funcţie de mărimea lor unităţilor economice li se atribuie un grad exprimat cifric (0.

Unităţile mici şi mijlocii îndeplinesc cumulativ două condiţii: •numărul de angajaţi nu depăşeşte cifra de 200. •Unităţi subordonate Ministerului Sănătăţii ca: dispensarele.2. Unităţile mici şi mijlocii folosesc varianta simplificată de contabilitate.2. 1. •Armata şi organele de ordine internă şi de pază. sanatoriile. social-culturale. 1. Organizaţiile obşteşti sunt constituite pe principiul asocierii sau participării libere şi desfăşoară activităţi politice. 2) folosesc metoda inventarului permanent pentru evidenţa stocurilor. . precum şi anumite activităţi economice.14 Din punct de vedere fiscal unităţile sunt împărţite în: contribuabili mari şi contribuabili mici. •Organele puterii şi administraţiei de stat: preşedenţia. În funcţie de varianta de contabilitate utilizată avem unităţi mici şi mijlocii şi unităţi mari. •Unităţile subordonate Ministerului Culturii. şcolile profesionale. adică unităţile de învăţământ preşcolar.4. cămine culturale şi altele. •cifra de afaceri anuală nu depăşeşte 2 miliarde lei.3. Structura organizatorică specifică diferitelor categorii de unităţi patrimoniale şi influenţa ei asupra organizării şi realizării contabilităţii În cadrul unităţilor patrimoniale se desfăşoară două categorii de activităţi: activităţi legate de obiectul de activitate (activităţi productive în unităţile economice) şi activităţi funcţionale.2. g) După modul de organizare a producţiei deosebim: unităţi cu producţie individuală sau pe comenzi. societăţile de caritate. Unităţile care nu se încadrează în aceste criterii sunt considerate unităţi mari. unităţi cu producţie de serie şi unităţi cu producţie de masă. învăţământul postuniversitar. Organizaţiile obşteşti Din punct de vedere contabil. ele fiind finanţate de la buget. 3) întocmesc bilanţul contabil în sistem de bază. universităţile. cum sunt: teatre. liceele. policlinicile etc. spitalele. organele de justiţie. muzee. şcolile generale. f) După caracterul activităţii în timp avem: unităţi cu activitate continuă sau permanentă şi unităţi cu producţie sezonieră. Ele nu îndeplinesc o activitate economică direct productivă şi se pot grupa după cum urmează : •Unităţi subordonate Ministerului Învăţământului. Instituţiile publice (bugetare) În această categorie se cuprind instituţiile de stat create pentru realizarea unor activităţi social-culturale. fundaţiile. opere.2. Aceste organisme alcătuiesc structura organizatorică a unităţilor patrimoniale. Unităţile mari utilizează varianta de contabilitate de bază : 1) folosesc conturile sintetice de gradul I şi II simbolizate cu trei şi patru cifre. parlamentul. asociaţiile profesionale. Caracteristica esenţială a instituţiilor bugetare o constituie faptul că activitatea lor nu generează venituri care să le asigure în întregime autofinanţarea. prefecturile şi primăriile. sindicatele. parchetul. 1. principalele categorii de organizaţii obşteşti sunt: partidele politice. cultele. guvernul. Ele îşi acoperă cheltuielile de funcţionare din contribuţia membrilor acestora şi din unele venituri proprii obţinute din activitatea economică. Verigile organizatorice în cadrul cărora se desfăşoară aceste activităţi sunt de două feluri: organisme productive şi organisme funcţionale. religioase.

15 Potrivit celor două categorii de organisme sau verigi organizatorice structura organizatorică cuprinde: structura de producţie şi structura funcţională. a) Structura de producţie este specifică unităţilor economice şi cuprinde organisme a căror conţinut şi denumire diferă de la o ramură economică la alta, în funcţie de particularităţile acestora, astfel: • în cadrul unităţilor industriale, structura de producţie poate fi alcătuită din: uzine, fabrici, sectoare de producţie (secţii, ateliere, centre de producţie şi locuri de muncă); • unităţile agricole au în structura lor productivă: ferme de producţie (pentru cultura plantelor, pentru creşterea animalelor), sectoare de activitate auxiliară (aprovizionare, desfacere, transporturi, întreţinere şi reparaţii la utilaje etc,); • unităţile de construcţii-montaj cuprind în structura lor productivă antreprize, brigăzi, şantiere de consrucţii, loturi, puncte de lucru; • unităţile de transporturi, în funcţie de particularităţile activităţii de transport, pot avea în structura lor productivă: gări, autogări, aerogări, porturi, autobaze şi altele; • în structura productivă a unităţilor din sfera comerţului există: depozite, magazine, restaurante, cofetării, hoteluri etc. b) Structura funcţională a tuturor categoriilor de unităţi patrimoniale cuprinde ca verigi organizatorice: servicii, birouri şi compartimente de activitate funcţională, precum şi locuri de muncă. În cadrul unităţilor macroeconomice (departamente şi ministere) există direcţii şi direcţii generale.

CAPITOLUL 2 OBIECTUL CONTABILITĂŢII
2.1. Concepţii şi teorii referitoare la obiectul contabilităţii Căutând răspuns la întrebarea „Ce studiază contabilitatea?" specialiştii s-au grupat în jurul mai multor concepţii sau teorii. Pentru fiecare din aceste concepţii literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante de prezentare.

16 Principalele concepţii referitoare la obiectul contabilităţii sunt: • concepţia juridică; • concepţia economică; • concepţia financiară. 2.1.1. Concepţia juridică cu privire la obiectul contabilităţii Conform acestei concepţii sau teorii în obiectul de studiu al contabilităţii este inclus patrimoniul. Ca urmare, contabilitatea este ştiinţa care elaborează procedeele de evidenţă, calcul, analiză şi control în expresie valorică a existenţei şi stării precum şi a mişcării şi transformării patrimoniului. Autonomia subiecţilor participanţi la circuitul economic impune separarea patrimoniului, a averii şi a rezultatelor, pe titulari de patrimoniu şi pe perioade de gestiune. Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două elemente interdependente: • o persoană fizică sau juridică ca subiect de drepturi şi obligaţii; • obiectele de drepturi şi obligaţii (bunurile economice evaluate pe bani). Între relaţiile de drepturi şi obligaţii, pe de o parte, şi obiectele de drepturi şi obligaţii, pe de altă parte, stau persoanele fizice sau juridice în calitatea lor de subiect de drepturi şi obligaţii. Ca urmare, patrimoniul este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice (unui subiect de drept) precum şi din totalitatea bunurilor (obiectelor) la care acestea se referă (figura 2.1).

Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi şi obligaţii formează substanţa materială a patrimoniului. Ele au o latură existenţială şi o latură economică. Latura existenţială a bunurilor economice rezultă din faptul că ele au o formă concretă, o structură proprie. Din acest punct de vedere se deosebesc: • bunuri corporabile: clădiri, utilaje, materii prime, mărfuri, ambalaje etc; • bunuri necorporabile: brevete, licenţe, mărci de comerţ, creanţe (drepturi) etc; • bunuri financiare: disponibilităţi în lei şi valută, titluri de participare, titluri de plasament, efecte de comerţ etc. Latura economică a bunurilor este exprimată prin utilitatea şi valoarea acestora. In sens economic, utilitatea unui bun indică capacitatea acestuia de a satisface o anumită nevoie prin folosirea lui în producţie sau prin consum. Utilitatea este factorul principal în funcţie de care se stabileşte valoarea. Valoarea este expresia bănească a unei mărimi. În sens economic, valoarea este măsura de apreciere a unui bun. în funcţie de forma sa de manifestare se deosebeşte valoarea de întrebuinţare şi valoarea de schimb, astfel:

17 valoarea de întrebuinţare serveşte la aprecierea utilităţii (folosinţei) unui bun; valoarea de schimb se stabileşte în funcţie de posibilitatea de a-chiziţionare a altor bunuri pe piaţă, în funcţie de preţul de echilibru determinat de variaţia cererii şi ofertei. Cea de a doua componentă a patrimoniului este dată de drepturile şi obligaţiile cu valoare economică exprimabile în bani. Această latură exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile. Raporturile de proprietate iau forma drepturilor în situaţia în care titularul de patrimoniu are calitatea de proprietar şi ca urmare, nu trebuie să acorde nici un echivalent pentru bunurile aflate în posesiunea şi folosinţa sa. Raporturile de proprietate iau forma obligaţiilor atunci când pentru bunurile care formează obiectul patrimoniului titularul trebuie să dea un e-chivalent valoric sau să îndeplinească o anumită prestaţie. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că echilibrul intern al patrimoniului este expresia dublei determinări a valorilor economice separate patrimonial. • •

Bunuri economice

=

Obligaţii

+

Drepturi

Această dublă determinare include, pe de o parte bunurile economice ca purtătoare ale valorii, iar pe de altă parte cuprinde drepturile şi obligaţiile ca expresie a raporturilor de proprietate (figura 2.2).

1. asupra integrităţii elementelor patrimoniale şi asupra eficienţei activităţii desfăşurate. Contabilitatea evidenţiază. ecuaţia de echilibru prezentată mai sus îmbracă forma : Obligaţii faţă de proprietari Bunuri economice = + Obligaţii faţă de terţi 2. În calitatea sa de ştiinţă a evidenţei. ele formează un capital social distinct de cel al acţionarilor. iar managerii răspund faţă de acţionari. în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni mai multe persoane participă la formarea capitalului social al unităţii fără ca ele să se implice în conducerea şi gestionarea propriu-zisă a patrimoniului. administratorii nu acţionează în nume propriu. bănci. contabilitatea elaborează o teorie şi metodă proprie pe baza căreia se asigură înregistrarea într-o anumită ordine şi pe baza unor principii normative. ci efectuează în numele societăţii acte de conducere. calculul. De asemenea. analizează şi controlează existenţa elementelor patrimoniale pe categorii (pe structură).1. Trăsăturile specifice ale abordării patrimoniului de către contabilitate. Ca ştiinţă a calcului economic. calculează. producţie. ci numai un drept de creanţă rezultat din calitatea lor de investitori. Această ecuaţie de echilibru a patrimoniului ia o formă specifică a-tunci când proprietarul nu este şi managerul societăţii comerciale respective. Societatea comercială. contabilitatea descompune a-cest circuit în elementele sale componente în vederea caracterizării fiecărui element sau a fiecărei operaţiuni în parte şi în vederea determinării influenţei fiecărui element sau operaţiune patrimoniale asupra rezultatelor obţinute. desfacere). drepturile şi obligaţiile indică modul de apropiere sau cauza stăpânirii a-cestei substanţe. Mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale este studiată de către contabilitate sub aspectul modificărilor cantitative şi calitative care au loc în volumul şi structura bunurilor economice. pe faze ale circuitului economic (aprovizionare.1. Astfel. analiza şi controlul în expresie valorică a existenţei şi stării precum şi a mişcării şi transformării patrimoniului. în raporturile cu terţii. clienţi. contabilitatea măsoară veniturile şi cheltuielile ocazionate de activitatea economică sau socială desfăşurată şi determină rezultatele obţiunte. stării. Analizând circuitul valorilor economice. In acelaşi timp controlul atestă credibilitatea informaţiilor furnizate de către contabilitate. Pentru raporturile juridice angajate de manageri răspunde societatea. pe sectoare de activitate. Acţionarii nu mai au un drept real asupra patrimoniului societăţii.18 Dacă bunurile economice formează substanţa economică a patrimoniului. buget. mişcării şi transformării valorilor economice delimitate patrimonial şi pe perioade de gestiune. . ci pe cel al societăţii comerciale. bunurile economice aduse de acţionari devin proprietatea societăţii comerciale. Starea elementelor patrimoniale este cercetată de către contabilitate sub aspectul mărimii elementelor patrimoniale la un moment dat. Patrimoniul este studiat şi cercetat de către mai multe discipline. Informaţiile furnizate de către contabilitate stau la baza efectuării controlului asupra operaţiunilor care au avut loc. a existenţei. devenind persoană juridică nu mai acţionează. Specific pentru contabilitate este faptul că ea elaborează şi aplică în practică procedeele cu ajutorul cărora se asigură evidenţa. salariaţi etc). ci prin reprezentanţii legali denumiţi manageri sau administratori. administrare şi gestionare. prin acţionarii săi. Aceste mişcări pot fi simple şi complexe. în acest caz. In acest caz. a drepturilor şi obligaţiilor. Administratorii nu-şi angajează patrimoniul propriu în relaţiile cu terţii (furnizori.

Dacă echivalentul valoric al bunurilor trecute de la o unitate patrimonială la alta nu se decontează concomitent cu livrarea sau primirea bunurilor ecuaţiile de echilibru iau forma: a) în cazul aprovizionării cu bunuri: Valoarea bunurilor INTRATE în unitatea primitoare b) în cazul vânzărilor de bunuri: = Valoarea OBLIGAŢIILOR faţă de unitatea furnizoare Valoarea DREPTURILOR de creanţă asupra beneficiarilor (către care s-au livrat bunurile) = Valoarea bunurilor IEŞITE din unitatea patrimonială Mişcările simple prezentate mai sus. Mişcările simple din interiorul unităţilor patrimoniale nu duc la schimbarea proprietarului şi ca urmare nu dau naştere la raporturi de drepturi şi obligaţii cu terţii. diferenţa dintre ele determină modificări în . pot avea loc în interiorul unităţilor patrimoniale sau pot lua naştere în urma relaţiilor cu terţii. la rândul lor. la nivelul unei gestiuni sau subdiviziuni organizatorice.19 Mişcările simple se compun din operaţiunile de intrare şi ieşire a elementelor patrimoniale dintr-o unitate sau dintr-un sector al acesteia. Ecuaţia de echilibru al acestei mişcări este: Intrările în gestiunea sau secţia primitoare = Ieşirile din gestiunea sau secţia primitoare Mişcările simple între unităţile patrimoniale determină modificarea proprietarului şi ca urmare dau naştere la raporturi de drepturi şi obligaţii între unităţile implicate. pentru fiecare element patrimonial. pot fi sintetizate în următoarea ecuaţie de echilibru: Existenţele iniţiale + = + Intrările Ieşirile Existenţele finale Mişcările complexe sunt specifice activităţilor care produc transformări cantitative şi calitative atât în structura cât şi în volumul patrimoniului. Mişcările simple. De regulă. Mişcările complexe sunt consecinţa faptului că majoritatea activităţilor desfăşurate sunt consumatoare de bunuri economice (ceea ce determină o cheltuială) şi producătoare de venituri. veniturile nu sunt egale cu cheltuielile.

Capitalul este studiat de către contabilitate din două puncte de vedere: a) al modului concret în care bunurile economice se investesc. cheltuielilor şi rezultatelor). 2. calcul. b) al modului de procurare şi de dobândire al acestor bunuri.2. Concepţia economică cu privire la obiectul contabilităţii Concepţia economică consideră că obiectul contabilităţii îl constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă. analiză şi control. se desprinde concluzia că ele determină: a) modificarea volumului elementelor patrimoniale (consecinţă a evoluţiei veniturilor. prin încasarea unei creanţe (unui drept) etc.1. diferenţă care la rândul ei este tot un element patrimonial denumit profit sau pierdere (rezultatul exerciţiului). în expresie valorică a existenţei şi stării precum şi a mişcării şi transformării capitalului (figura 2. se consumă şi se înlocuiesc deosebim capitalul fix sau activele imobilizate şi capitalul circulant sau activele circulante. se întrebuinţează. se întrebuinţează. materializate în transformările cantitative şi calitative ale elementelor patrimoniale. Din punct de vedere al modului în care bunurile economice se investesc. b) modificarea structurii elementelor patrimoniale prin transformarea materiilor prime în produse finite.20 volumul patrimoniului. Rezultatul exerciţiului = Venituri - Cheltuieli Sintetizând mişcările complexe.3). . se consumă şi se înlocuiesc.

Bunuri economice = Capital fix (active imobilizate) + Capital circulant (active circulante) . Activele imobilizate se consumă treptat pe calea amortizării.21 Capitalul fix sau activele imobilizate este format din bunurile investite care participă la mai multe cicluri de exploatare şi care se înlocuiesc după un număr de ani de utilizare (maşini. mobilier etc). Capitalul circulant sau activele circulante este format din bunurile e-conomice care se consumă sau îşi schimbă forma de existenţă şi funcţională după fiecare ciclu de exploatare finalizat. aşa cum se va arăta mai jos. utilaje.

. mijloace de transport etc. denumit şi capital împrumutat şi atras.4. se procură. prin autofinanţare (capitalizarea profitului. clădiri.3.). Concepţia financiară cu privire la obiectul contabilităţii Concepţia financiară consideră că obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă. analiză şi control în expresie valorică a existenţei şi stării precum şi a mişcării şi transformării resurselor economice (figura 2. creditori. salariaţi.1.22 După modul în care se dobândesc. a amortizărilor şi a provizioanelor) şi prin subvenţii primite. mărfuri etc. cât şi pentru delimitarea surselor de provenienţă ar duce la confuzii în practica contabilă aşa cum rezultă din ecuaţia: Capital fix + Capital circulant = Capital propriu + Capital împrumutat Pentru eliminarea acestei confuzii în contabilitate nu se utilizează. Capital propriu = Active - Datorii Utilizarea noţiunii de capital pentru desemnarea atât a componenţei bunurilor economice. iar o altă parte au fost procurate pe seama datoriilor care nu au fost încă achitate. Capitalul propriu este dobândit de către o unitate patrimonială prin e-fortul proprietarilor (acţionari sau asociaţi). O parte din aceste active au ca sursă de provenienţă capitalul propriu. bugetul naţional etc. se aproprie sau se finanţează aceste bunuri economice deosebim capitalul propriu şi capitalul străin. calculul. din utilaje. din stocurile de materii prime. 2. Capitalul propriu corespunde dreptului pe care îl au investitorii asupra unităţii patrimoniale. Activele sunt formate din disponibilităţile băneşti. Capitalul străin. calcul. ci noţiunile de active imobilizate şi active circulante. de regulă. cuprinde datoriile pe termen scurt şi lung faţă de furnizori. noţiunile de capital fix şi circulant. analiza şi controlul mişcării şi transformării capitalului (a raporturilor de schimb referitoare la capital) ecuaţia de echilibru ia forma: Bunuri economice = Capital propriu + Obligaţii În practica contabilă concepţia economică asupra obiectului contabilităţii are o utilitate limitată deoarece capitalul desemnează totalitatea drepturilor de proprietate ale investitorilor asupra activelor existente într-o unitate la un moment dat. produse finite. Pentru evidenţa.

= Bunuri economice Utilizări durabile (active imobilizate) + Utilizări ciclice sau temporare (active circulante) Din punct de vedere al originii sau al provenienţei acestor resurse contabilitatea delimitează: • resursele permanente sau durabile furnizate de către proprietari (individuali. originii sau izvorului acestor resurse. Din punct de vedere al modului de utilizare sau întrebuinţare a acestor resurse deosebim: • utilizări durabile sau permanente sub forma bunurilor investite. • utilizările ciclice. creanţe etc. care corespund activelor circulante. stocuri. temporare care se consumă după fiecare ciclu de exploatare încheiat (aprovizionare. . b) al provenienţei. producţie. care corespund activelor imobilizate. amortizărilor şi provizioanelor.23 sunt Resursele economice abordate de către contabilitate din două puncte de vedere: a) al modului de utilizare. desfacere) şi care iau forma de bani. rezultate prin acumularea profitului. asociaţi sau acţionari).

bănci.) şi a căror scadenţă este mai mică de un an (termen scurt). în continuare. creditori etc. În unele lucrări de specialitate. a surselor de finanţare. iar pentru desemnarea celui de-al doilea termen se va folosi noţiunea de pasive patrimoniale. pentru desemnarea primului termen al acestor ecuaţii de echilibru se va folosi noţiunea de active patrimoniale. Bunurile economice = Resurse permanente sau durabile + Resurse temporare sau ciclice Pentru evitarea confuziilor şi simplificarea expunerii. • resursele temporare asigurate de la terţii care urmează în viitor să fie plătiţi (furnizori. este expusă şi varianta potrivit căreia provenienţa resurselor este structurată în: • obligaţii faţă de proprietari (capital propriu).24 obţinute sub forma finanţărilor sau a împrumuturilor pe termen lung (mai mare de un an). Activele patrimoniale = Capitalul propriu + Obligaţii (pasive patrimoniale) . Pentru desemnarea provenienţei. • obligaţii faţă de terţi (pasive). a izvorului se utilizează în anumite situaţii şi noţiunea de fonduri.

Ed. Noţiunea de metodă este de origine greacă şi provine de la meta. imaginea fidelă este privită ca o convenţie prioritară care concură la realizarea obiectului contabilităţii. Credibilitatea în imaginea fidelă prezentată de către contabilitate este pusă la îndoială. 3. contabilitatea trebuie ţinută în conformitate cu reglementările (regulile) în vigoare. prelucrare. în aceste ţări se acordă prioritate realităţii economice în faţa altor realităţi. în consecinţă. de lumină.25 CAPITOLUL 3 METODA CONTABILITĂŢII 3. 1994. iar metoda indică cum trebuie studiat. imaginea fidelă nu poate fi confundată cu o copie exactă a realităţii economice. organele judecătoreşti etc). Ca urmare. de cercetare. Cele două noţiuni unite în metodos se pot traduce în drum pe care. Bucureşti. bancheri. Prezentarea imaginii fidele . care reprezintă drum. de distanţă etc.)"12. Imaginea fidelă este o aparenţă care se dă drept realitate şi care poate influenţa comportamentul utilizatorilor de informaţii contabile.. în mod sincer şi cu bună credinţă.. adevăr. transmitere şi stocare a informaţiilor contabile din cadrul unor unităţi patrimoniale.n. . Metoda contabilităţii este constituită dintr-un sistem logic de convenţii. organele de sindicat. de calitatea activităţii de organizare şi conducere a muncii de culegere. iar pe de altă parte. în scopul utilizării acestora de către diferite categorii de utilizatori interni şi externi cu o-cazia luării unor decizii economice. după care trebuie să se meargă pentru a ajunge la un anumit rezultat. ar trebui să se aleagă ceea ce este în cea mai mare măsură conform legii sau conform situaţiei date (s. acţionari. în Europa continentală contabilitatea are ca obiectiv principal prezentarea imaginii fidele deoarece ea are şi un scop fiscal. pe de o parte. procedee şi instrumente folosite pentru realizarea obiectului ei de studiu. căreia i se poate acorda credit. Conţinutul noţiunii de metodă Contabilitatea. principii. schimbare. asupra evoluţiei şi performanţelor situaţiei financiare şi a rezultatelor. care înseamnă succesiune. şi. În ţările anglo-saxone. „S-a acreditat ideea că pot exista mai multe imagini „fidele" ale aceleiaşi realităţi. aşa după cum pot exista mai multe reprezentări fotografice ale aceluiaşi obiectiv în funcţie de unghiul din care este privit. ca disciplină ştiinţifică..Humanitas. Ca urmare.1. Metoda indică modul de studiu. are nu numai un obiect propriu de cercetare. ci este reprezentată de imaginea în care se poate avea încredere. scop. după care şi hodos.2.obiectiv principal al contabilităţii Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului. ci şi o metodă şi terminologie proprie prin care îşi realizează obiectul ei de studiu. pag.138. de cunoaştere a obiectului contabilităţii şi de realizare a obiectivelor acesteia. de constrângerile şi interesele contradictorii ale utilizatorilor de informaţii contabile (manageri. acordându-se prioritate juridicului în faţa economicului. 12 Capron Michel – Contabilitatea în perspectivă. organe fiscale. Între obiectul şi metoda unei ştiinţe există o strânsă interdependenţă şi condiţionare în sensul că obiectul arată ce trebuie studiat.

33. Principalele convenţii prevăzute explicit în reglementările contabile din România sunt: a) Prudenţa constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului asupra viitorului. clară şi completă a patrimoniului. Această convenţie asigură eliminarea influenţei asupra indicatorilor e-conomicofinanciari a faptului că metode şi tehnici contabile diferite conduc la rezultate diferite. 3. 15 N. a incertitudinilor prezentului. sub aspecte multiple. în aceste condiţii este recomandabil să se determine un profit „mai mic" decât un profit „mai mare". evitându-se o imagine prea optimistă asupra viitorului care poate să deruteze pe investitori. iar altele rămân doar în domeniul reglementărilor fiscale sau sunt aplicate în practică fără să fie precizate prin reglementări. Ed. Convenţiile contabile Convenţiile contabile13 izvorăsc din practică şi se modifică odată cu a-ceasta. ceea ce face ca unele convenţii să se învechească.G. chiar dacă acestea sunt foarte probabile15. 13 Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii. să nu fie influenţată de calităţile moral-profesionale ale celor care le aplică. 14 Planul Contabil General din Franţa. 16 Regulamentul citat punctul 23. Informaţiile contabile trebuie să fie verificabile din punct de vedere al sincerităţii şi al autenticităţii documentelor pe baza cărora se derulează întreaga tehnologie contabilă. în esenţă. Pentru un utilizator extern al informaţiei contabile este mai periculoasă supraevaluarea profitului şi a elementelor de activ decât subevaluarea acestora. pag. nr. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior"16. în timp ce apar convenţii noi. principiilor. a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute. a veniturilor şi cheltuielilor.26 Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de către contabilitate este necesar ca informaţiile oferite de către aceasta să fie obţinute cu respectarea convenţiilor. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Realitatea economică se modifică continuu. „Nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. punctul 23.3. Aplicarea acestei convenţii nu poate să ducă la crearea de rezerve ascunse sau la provizioane şi amortizări exagerate. adică cu respectarea normelor legale de standardizare (normalizare) contabilă.R. Tehnicile contabile trebuie riguros stabilite astfel încât aplicarea lor să fie independentă. utilizează termenul de principii contabile. evaluarea activelor şi pasivelor. Prin aceasta se asigură comparabilitatea în timp şi între unităţile patrimoniale a indicatorilor economici şi financiari.Feleagă I. în contabilizarea oricăror deprecieri. 704/1993.l. imaginea fidelă este asigurată şi garantată de către experţii contabili care sunt chemaţi să ateste calitatea lucrărilor contabile. aprobat prin H. 1993. vol. ţinând cont de deprecierile. prin aceasta împiedicându-se distribuirea de dividende fictive. În acelaşi timp. altele să devină contradictorii. Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi în acelaşi timp oferă creditorilor o marjă de siguranţă. incertitudini ce pot greva patrimoniul si rezultatele unei unităţi economice14. nici universale. Bucureşti. Ele nu sunt nici intangibile.Economică.Ionaşcu-Contabilitatea financiară. riscuri şi pierderi probabile şi în necontabilizarea profiturilor sperate. Reglementările contabile din România cer ca informaţiile contabile să prezinte o imagine fidelă. prezentarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor. Unele sunt sistematizate în reglementările contabile. . nici imuabile. Prudenţa constă. procedeelor şi instrumentelor contabile. b) Permanenţa metodei presupune asigurarea unei continuităţi în ceea ce priveşte aplicarea regulilor şi procedeelor contabile. Determinarea rezultatelor este totdeauna aleatoare fiind influenţată de un complex de factori care nu pot fi în toate cazurile precis cuantificaţi.

A-ceste corecturi se vor înregistra în contabilitatea noului exerciţiu care începe. juridice şi fiscale existente. Exerciţiul contabil se suprapune de regulă cu anul calendaristic. pe baza justificării şi explicării consecinţelor. Pentru eliminarea acestui neajuns s-au introdus în contabilitate noţiunile de venituri şi cheltuieli care permit stabilirea rezultatelor periodice fără să se mai aştepte lichidarea stocurilor. determinarea rezultatelor pentru fiecare afacere în parte devine o muncă greoaie. Periodizarea vieţii intreprinderii este artificială deoarece activitatea ei economică este continuă. Continuitatea activităţii impune evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii şi a închiderii exerciţiilor la valoarea lor actuală sau de utilitate. permanenţei metodei şi independenţei exerciţiului. Convenţia continuităţii activităţii se bazează pe presupunerea că. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă bilanţului de închidere al exerciţiului precedent. Ca urmare. în prima perioadă se practica o „contabilitate de operaţie" care permitea calculul profitului pe fiecare afacere în parte. unitatea îşi continuă în mod normal activitatea. nu se trec asupra rezultatelor. e) Necompensarea presupune evaluarea şi înregistrarea separată a elementelor de activ şi de pasiv. motiv pentru care s-a trecut la „contabilitatea de angajament". ele neafectând rezultatele exerciţiului care se încheie. Independenţa exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor unei unităţi patrimoniale. după a-probarea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi de către Adunarea generală a acţionarilor (sau a asociaţilor). Contabilitatea de casă nu permitea calcularea periodică a profitului şi a dividendelor. sau sub alte denumiri aşa cum s-a arătat.27 Producătorii de informaţii contabile au posibilitatea să aleagă pentru soluţionarea unei probleme un procedeu de lucru din mai multe posibile. Aplicarea acestei convenţii este în legătură directă cu respectarea cerinţelor celorlalte convenţii şi în special cu cele ale prudenţei. în condiţiile unei activităţi variate şi complexe. c) Independenţa exerciţiului este legată de decuparea. a veniturilor constatate în avans. după depunerea acestora spre publicare nu se mai admite efectuarea unor corecturi asupra conţinutului lor. pe măsura angajării acestora. Această interdicţie este impusă de necesitatea uşurării muncii de verificare a sincerităţii şi obiectivitătii informaţiilor contabile şi de necesitatea informării corecte a utilizatorilor de informaţii contabile. precum şi a veniturilor şi cheltuielilor. în funcţie de restricţiile economice. Modificarea procedeului ales se poate face numai cu aprobarea organelor competente. fără a se lua în considerare data plăţilor sau a încasărilor. La începuturile economiei de piaţă se aplica o „contabilitate de casă" care determina rezultatele ca diferenţă dintre încasări şi plăţi. d) Intangibditatea bilanţului de deschidere. După depunerea situaţiilor de sinteză la organele financiare. rezultatele putând fi calculate riguros numai la lichidarea stocurilor în care au fost investiţi banii. Veniturile şi cheltuielile influenţează rezultatele exerciţiului la care se referă şi nu ale exerciţiului în care au loc plăţile sau încasările. Veniturile şi cheltuielile care nu sunt aferente exerciţiului respectiv. este interzis ca schimbările de procedee de lucru sau corectarea erorilor constatate să influenţeze situaţia iniţială (bilanţul de deschidere) al noului exerciţiu. fără să intre în starea de faliment. ci se „stochează" în structura patrimoniului sub forma cheltuielilor constatate în avans. într-un viitor previzibil. . iar cheltuielile şi veniturile care privesc perioadele viitoare se stochează în bilanţ. secţionarea activităţii continue a unei unităţi patrimoniale în exerciţii contabile şi fiscale. (între creanţe şi obligaţii) precum nici între venituri şi cheltuieli. Nu se admite compensarea între elementele de activ şi elementele de pasiv. ea nu se opreşte la sfârşitul exerciţiului. f) Continuitatea activităţii. de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii.

art.. climatul social. cât şi în valută"17. al relaţiilor sindicat-patronat etc. Pentru extinderea sferei de cuprindere a obiectului contabilităţii.în moneda naţională" şi că „Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională. Ca urmare. dar Legea contabilităţii precizează că „Contabilitatea se ţine. Utilizarea acestei convenţii în perioadele de inflaţie. 3. decât o convenţie contabilă. atunci se renunţă la aplicarea convenţiilor prudenţei. • valoarea bunului este dată de veniturile obţinute prin vânzarea a-cestuia în prezent sau în viitor. elementele patrimoniale.28 Dacă continuitatea activităţii nu este asigurată. 17 18 Legea 82/1991. permanenţei metodei şi independenţei e-xerciţiului.7 19 Vezi paragraful 26. De asemenea nu se mai stochează în structura patrimoniului cheltuielile de constituire.numai operaţiunile care afectează patrimoniul şi rezultatele şi care pot fi exprimate sub formă monetară (valorică). în obiectul de studiu al contabilităţii sunt incluse . Această convenţie presupune înregistrarea în contabilitate a bunurilor la valoarea lor de achiziţie sau de producţie. Idem.aşa cum sa arătat . unii specialişti au elaborat modele de evaluare şi a acestor elemente. Dintre aceste convenţii prezintă un interes deosebit următoarele: a) Cuantificarea monetară. cheltuielile înregistrate în avans. cum sunt: — costul istoric de intrare. Cu ocazia inventarierilor anuale şi a lucrărilor de închidere a exerciţiilor. veniturile înregistrate în avans. art. calitatea mediului înconjurător. din punct de vedere teoretic. aşa cum s-a arătat19. aceste costuri istorice sunt rectificate prin intermediul amortizărilor si a provizioanelor sau sunt regularizate.. viitor) cu ajutorul mai multor categorii de costuri. Această convenţie nu este prevăzută în mod distinct în legislaţia noastră. la valoarea lor nominală18. — costul de înlocuire. ia în considerare costurile suportate în trecut pentru achiziţionarea sau producerea bunului respectiv. ele sunt controversate în literatura de specialitate. În contextul utilizării costurilor istorice se pune întrebarea care este valoarea unui bun aflat în patrimoniul unei intreprinderi sau instituţii? Răspunsul la această întrebare poate fi abordat din două puncte de vedere : • valoarea bunului este dată de consumurile de resurse ocazionate de intrarea bunului respectiv în patrimoniu (cât a costat acest bun). restrânge sfera de cuprindere a obiectului contabilităţii în sensul că în acesta nu sunt incluse elementele care nu pot fi încă cuantificate cum ar fi: competenţa managerilor. valoarea acestuia este determinată în funcţie de factorul timp (trecut. Astfel. Pentru calcularea economiilor sau a pierderilor datorate deţinerii unui bun de către o unitate patrimonială. Aplicarea acestei prevederi legale. .imaginea fidelă aşa cum se va arăta în continuare. când se înregistrează o variaţie semnificativă a puterii de cumpărare a monedei. prezent. incluse de unii autori în categoria convenţiilor contabile. chiar dacă. iar creanţele şi obligaţiile. Pe lângă aceste convenţii prevăzute în mod explicit în legislaţia noastră. în practică sunt aplicate şi alte convenţii. cercetătorilor şi celorlalţi salariaţi. elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de lichi-dativitate care poate fi mai mică sau mai mare decât valoarea de utilitate. b) Costul istoric. crează o serie de dificultăţi în realizarea obiectivului principal al contabilităţii . diferenţele de conversie etc. Costul istoric este mai mult un procedeu de evaluare. motiv pentru care legislaţia noastră nu-l include în categoria convenţiilor contabile. respectiv de la data când au avut loc operaţiunile respective. veniturile şi cheltuielile sunt reflectate de către contabilitate la valoarea lor de intrare. se determină în funcţie de consumurile sau plăţile care ar trebui ocazionate în prezent pentru intrarea în patrimoniu a unui bun echivalent.

În acelaşi timp. Principiul dublei reprezentări Presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub cele două aspecte: — sub aspectul componenţei şi al destinaţiei (alocării) bunurilor e-conomice. fără să mai fie necesare calcule suplimentare de evaluare la alte costuri. iar cu o-cazia determinării. Contabilitatea consideră unităţile patrimoniale ca o entitate autonomă.20 Înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor care au loc la costuri istorice prezintă cel puţin următoarele avantaje : ♦ calculele contabile sunt mai simple. ♦ comparabilitatea informaţiilor în timp şi spaţiu este mai uşoară. de mărimea şi specificul unităţilor patrimoniale. Aceste principii sunt tratate în mod diferit în literatura de specialitate. Informaţiile contabile trebuie să cuprindă o descriere sinceră. In anumite situaţii separarea celor două patrimonii este dificil de asigurat. informaţii care trebuie să satisfacă necesităţile beneficiarilor (utilizatorilor). informaţiile furnizate de contabilitate trebuie să evite două extreme : • să nu fie prea condensate sau agregate deoarece îngreunează utilizarea lor. indiferent de forma juridică a acestora.1. • să nu abunde în detalii inutile şi nesemnificative deoarece se aglomerează traseele de transmitere a lor şi se îngreunează activitatea de interpretare şi utilizare a acestora. O informaţie este „semnificativă" numai dacă este utilă pentru beneficiari. clară. Principiile contabilităţii Metoda contabilităţii presupune. Stabilirea stării şi mişcării patrimoniului şi determinarea rezultatelor nu se poate realiza decât cu respectarea unor principii care delimitează particularităţile şi esenţa contabilităţii. d) Entitatea. el depinde de nivelul ierarhic al utilizatorilor. aceste evaluări se ajustează în funcţie de indicele de inflaţie.4. presupune evaluarea elementelor patrimoniale la o valoare probabilă de cumpărare sau de vânzare. dar în majoritatea lucrărilor sunt reţinute următoarele : 3. precisă şi completă a operaţiunilor care au avut loc sau care vor influenţa evoluţiile viitoare. contabilitatea se ţine la costuri istorice. precum şi de alţi factori21. În majoritatea ţărilor. la închiderea exerciţiilor. pe plan teoretic. 3. respectarea unor principii pe baza cărora este studiat obiectul ei. 20 21 Această ajustare se poate face prin procedee contabile (contabilitatea de inflaţie) sau se poate face extracontabil. adică să fie selecţionate şi filtrate astfel încât costul acestora să fie mai mic decât avantajele pe care acestea le produc la utilizatori. c) Importanţa relativă (prag de semnificaţie). a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor.3. dar pragul de semnificaţie este o mărime relativă.1. Informaţiile furnizate de contabilitate trebuie să fie pertinente. distinctă de proprietarii lor. Contabilitatea trebuie să delimiteze riguros activitatea unităţii patrimoniale de activităţile proprietarilor acesteia. în viitor. Vezi structura piramidală a sistemului informaţional (paragraful 1.) . ♦ informaţiile sunt mai obiective şi mai uşor de controlat deoarece înregistrările se fac direct pe baza documentelor justificative.4.29 — costul previzional. duc la decizii eronate şi îngreunează controlul. calcule care pot fi manipulate. adică a substanţei materiale a patrimoniului.

ieşiri şi stocurile finale pe de altă parte. De asemenea. Principiul dublei înregistrări Parcurgând fazele circuitului economic. guvernând atât obiectul cât şi metoda contabilităţii. în timpul mişcării şi transformării elementelor patrimoniale. După cum s-a arătat. aprovizionarea cu mărfuri este reflectată atât în contabilitatea furnizorului cât şi în contabilitatea cumpărătorului sub ambele aspecte impuse de principiul dublei înregistrări: La furnizor scad stocurile de mărfuri • cresc creanţele (drepturile) acestuia de a pretinde încasarea echivalentului bănesc La cumpărător • • • cresc stocurile de mărfuri cresc obligaţiile faţă de furnizor . elementele patrimoniale se a-flă într-o continuă mişcare şi transformare. 3. Astfel. între mijloace şi resurse. la nivelul fiecărei unităţi patrimoniale. al drepturilor şi obligaţiilor ca expresie al raporturilor de proprietate. Principiul dublei reprezentări are o importanţă fundamentală. ecuaţii care sunt considerate că stau la baza dublei reprezentări. se derulează între un punct de plecare sau de origine şi un punct de sosire sau de folosinţă. crează un raport valoric de echivalenţă între intrări şi ieşiri. adică sub aspectul modului de dobândire al acestora. Dubla reprezentare a patrimoniului asigură un echilibru permanent între mărimea activelor patrimoniale şi mărimea pasivelor patrimoniale. toate operaţiunile economice. toate fluxurile.4.30 — sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile economice. Principiul dublei înregistrări are în vedere faptul că orice operaţiune economică. aşa cum se va arăta mai departe. orice flux.şi al resurselor de procurare. asigură egalitatea bilanţieră. cheltuieli şi rezultate.2. operaţiunile economice sunt analizate şi reflectate în contabilitate numai din punctul de vedere al unui singur titular care gestionează patrimoniul respectiv. Astfel. Dubla reprezentare a patrimoniului poate fi redată sintetic prin ecuaţiile de echilibru arătate. Dubla înregistrare este şi o consecinţă a dublei reprezentări deoarece pe fazele circuitului economic. el stă la baza întregului proces» de cunoaştere şi însuşire a contabilităţii în partidă dublă. 3.4. Principiul patrimoniului închis Contabilitatea este organizată şi condusă la nivelul fiecărui titular de patrimoniu. au loc intrări şi ieşiri de mijloace economice şi de resurse economice. dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru între venituri. şi.3. pe de o parte. Ca urmare. acestea sunt tratate tot sub dublu aspect al destinaţiei lor . Principiul dublei înregistrări este o continuare cu alte instrumente (contul) al principiului dublei reprezentări (bilanţul). sau între stocurile iniţiale şi intrări. au loc transformări ale unor mijloace în altele sau a unor resurse în altele.

Academiei. Rd. În categoria procedeelor şi instrumentelor specifice metodei contabilităţii se includ: Procedee 1. 1958. modalitatea. Metoda contabilităţii poate fi definită şi prin suma procedeelor şi instrumentelor utilizate pentru studierea obiectului ei. iar instrumentul indică mijlocul cu ajutorul căruia se realizează procedeul respectiv. Generalizarea şi sintetizarea informaţiilor 2. 3. Deci. pag. • procedee comune şi altor discipline economice. mişcarea şi transformarea patrimoniului) sunt utilizate două categorii de procedee. Pentru studierea obiectului contabilităţii (existenţa. u-nealtă cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie"22.31 Dacă nu s-ar respecta principiul patrimoniului închis. În activitatea practică aceste procedee şi instrumente sunt utilizate într-o succesiune logică astfel: a) Observarea fenomenelor şi proceselor referitoare la patrimoniu şi consemnarea lor în documente.5. procedeul indică cum trebuie procedat pentru atingerea unui scop. iar la nivel microeconomic nu s-ar putea asigura o delimitare a averii şi a rezultatelor între unităţile patrimoniale. ♦ evaluarea.388 şi 667 . Gruparea şi ordonarea informaţiilor culese Instrumente a) Bilanţul contabil b) Contul de profit şi pierdere a) Contul b) Sistemul de conturi Din categoria procedeelor comune mai multor discipline economice fac parte: ♦ documentaţia. această operaţiune ar fi înregistrată astfel: La furnizor La cumpărător scad stocurile • cresc stocurile Prin urmare. şi anume: • procedee specifice metodei contabilităţii. Procedeele şi instrumentele contabilităţii Prin procedeu se înţelege „modul sistemic de efectuare a unei lucrări. maniera. iar în contabilitate nu se pot înregistra decât 22 Dicţionarul limbii române moderne. Instrumentul este un „aparat. felul de a proceda". ecuaţia de echilibru nu ar putea fi stabilită decât la nivelul macroeconomic (suma vânzărilor = suma cumpărărilor). ♦ calculaţia. Legea contabilităţii a statuat obligativitatea consemnării în documente a tuturor operaţiunilor care au loc într-o unitate patrimonială.

Bilanţul este instrumentul prin care se încheie un ciclu de înregistrări contabile. ceea ce permite gruparea. Prin evaluare se aduc la acelaşi numitor toate elementele patrimoniale.32 acele operaţiuni care au fost în prealabil reflectate în documente. iar contul este un film care arată operaţiunile efectuate de o unitate patrimonială în decursul unei perioade de timp23. constituind în totalitatea lor un sistem de conturi.) dar sunt folosite şi documente pur interne (transferuri. Pe baza balanţei de verificare se pot pune în evidenţă modificările intervenite în volumul şi structura patrimoniului în urma întregii activităţi desfăşurate. clienţi. stornări. Mişcările succesive care au avut loc în structura şi mărimea acestor elemente sunt oglindite cu ajutorul conturilor. salariaţi. 23 Capron Michel. asigurând respectarea principiului dublei reprezentări. cheltuielile şi rezultatele oglindite distinct în diferite conturi. f) Între informaţiile furnizate de contabilitate şi realitatea de pe teren pot să intervină unele necorelaţii datorate scăzămintelor naturale. d) Operaţiunile. pag. omisiunilor şi altor erori strecurate în procesul de gestionare a elementelor patrimoniale. sintetizarea şi compararea lor c) Calculaţia presupune. în aceste conturi se înscriu în ordine cronologică şi sistematică existenţele iniţiale. g) Ciclul de prelucrare a datelor contabile se încheie prin generalizarea şi sintetizarea informaţiilor cu ajutorul documentelor contabile de sinteză denumite „bilanţul contabil" şi „contul de profit şi pierderi" (inclusiv anexele acestora). cheltuieli şi rezultate se deschide în contabilitate câte un cont. Balanţa de verificare este o rezultantă a aplicării principiului dublei înregistrări cu ajutorul conturilor. dintr-o perioadă de gestiune. după ce au fost evaluate şi uneori după ce s-au făcut unele calculaţii. sunt centralizate cu ajutorul balanţei de verificare atât pentru perioada (luna) curentă cât şi cumulat de la începutul anului (exerciţiului). veniturile. regularizări. aşa cum s-a arătat. ele se intercondiţi-onează reciproc. În aceste documente de sinteză este prezentată mărimea şi structura patrimoniului şi a rezultatelor de la începutul şi sfârşitul unei perioade. şi în acelaşi timp pe baza informaţiilor din bilanţ se demarează noul ciclu de prelucrare a datelor. Din acest considerent se spune că bilanţul este o fotografie a situaţiei de la un moment dat. Elementele patrimoniale. adică exprimate în unităţi monetare. Majoritatea documentelor privesc operaţiunile cu terţii (furnizori. bănci. Deşi conturile se deosebesc între ele după conţinutul lor economic şi după funcţia lor contabilă. amortizări. Pentru constatarea faptică a existenţei şi stării elementelor patrimoniale şi pentru punerea de acord a informaţiilor din contabilitate cu realitatea se utilizează inventarierea. vezi cit. Contul este instrumentul cu ajutorul căruia se realizează principiul dublei înregistrări. e) Centralizarea şi verificarea operaţiunilor consemnate în conturi se face cu ajutorul balanţei de verificare. confuziilor între sortimente. În acest scop. bugetul naţional etc. etc. 81. provizioane. după ce au fost înregistrate în documente. majorările şi micşorările pentru fiecare element în parte.) b) întrucât în obiectul contabilităţii sunt incluse numai acele elemente şi operaţiuni patrimoniale care pot primi o exprimare valorică. . este necesar ca operaţiunile consemnate în documente să fie evaluate. Cu ajutorul ei se verifică egalităţile care stau la baza dublei înregistrări. precum şi pentru fiecare categorie de venituri. ceea ce i-a determinat pe unii autori să considere contabilitatea ca o ramură a matematicii. pentru fiecare element patrimonial de activ sau de pasiv. Informaţiile din balanţa de verificare stau la baza întocmirii bilanţului contabil.utilizarea unor algoritmi de calcul pe care se bazează toate procedeele metodei contabilităţii. sunt supuse grupării şi ordonării după diferite criterii.

Dintre aceste elemente. Noţiunea. Cu ajutorul documentelor realizăm următoarele activităţi: • consemnarea informaţiilor. • păstrarea (arhivarea) datelor. • culegerea datelor. cu toate caracteristicile pe care le comportă şi implicaţiile pe care la produc. Pentru realizarea acestor obiective contabilitatea a elaborat un procedeu corespunzător care să permită cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice în dimensiunile în care ele au loc. conţinutul şi funcţiile documentelor economice Contabilitatea are sarcina de a urmări. — conţinutul operaţiei economice reflectată în document şi justificarea efectuării ei. — părţile participante la efectuarea operaţiei economice consemnată în document. . în momentul şi. Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor ei pe bază de acte scrise. ca procedeu al metodei contabilităţii. a datelor despre patrimoniul unităţii. Elementele comune se referă la: — denumirea documentului (factură. iar altele sunt specifice anumitor documente. Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operaţia respectivă.1. controla şi înregistra situaţia economico-financiară şi activitatea unităţilor patrimoniale. El se concretizează în anumite elemente obligatorii. care trebuie să asigure reflectarea clară şi completă a operaţiilor economice pentru care se întocmesc.33 În continuare vor fi prezentate aceste procedee şi instrumente care formează metoda contabilităţii. — denumirea imitaţii emitente şi adresa sau compartimentul şi sectorul. cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii acestor operaţii şi ca bază a înregistrării lor în contabilitate. • circulaţia datelor.PROCEDEU AL METODEI CONTABILITĂŢII 4.). bon etc. — numărul şi data documentului. Documentarea. Documentele economice sunt acte scrise în care se consemnează operaţiile economice. • sintetizarea informaţiilor contabile. după caz. Documentele economice constituie suportul material principal al datelor privitoare la operaţiile economice ale unităţilor patrimoniale. Procesul cunoaşterii contabile începe în mod obligatoriu cu acţiunea de consemnare şi de culegere a informaţiilor. este acţiunea de culegere şi consemnare în documentele economice a datelor privitoare la operaţiile economice dintr-o unitate patrimonială. chitanţă. cu ajutorul cărora se realizează obiectul contabilităţii. de regulă la locul efectuării lor. în momentul şi la locul e-fectuării lor. unele sunt comune tuturor categoriilor de documente economice. — datele cantitative şi/sau valorice aferente operaţiei economice efectuate. CAPITOLUL 4 DOCUMENTAREA OPERAŢIILOR ECONOMICE . care a întocmit documentul. Conţinutul documentelor economice variază în funcţie de caracterul operaţiilor consemnate. • prelucrarea datelor sau informaţiilor.

de operativitatea întocmirii lor şi de viteza cu care circulă de la locul întocmirii şi până la locul înregistrării şi valorificării lor. de modul de întocmire şi de mijloacele utilizate pentru prelucrarea datelor pe care le conţin. la mobilizarea rezervelor interne etc. documentele îndeplinesc o funcţie juridică. cantitativă şi valorică a operaţiilor economice efectuate în cadrul unităţilor patrimoniale. Documentele economice nu se pot confunda cu nici una din cele trei forme ale evidenţei economice. b) Documentele îndeplinesc funcţia de acte justificative care stau la baza înregistrării în contabilitatea curentă a operaţiilor economice consemnate în ele. documentele economice servesc ca bază în cercetarea organelor judiciare. iar pentru datele variabile se lasă locuri libere. în cazul unor litigii. Întocmirea documentelor economice Documentele se întocmesc pe formulare tip. Pentru înregistrarea unor operaţii. Îndeplinirea acestor funcţii este condiţionată de calitatea documentelor. cu pastă sau creion chimic şi prezintă următoarele neajunsuri : necesită un volum mare de muncă. aviz de însoţire. letrică şi cifrică. f) Totodată. Întocmirea manuală a documentelor se realizează cu cerneală. Astfel documentele îndeplinesc următoarele funcţii: a) Documentele au funcţia de consemnare. factura conţine ca elemente specifice date privitoare la comandă. la controlul respectării disciplinei financiare. contract. 4. conturile la bănci ale părţilor etc. cele trei forme ale evidenţei economice folosesc. oportunitatea. conţinutul şi formatul documentelor. în unele cazuri. Întocmirea documentelor cu mijloace tehnice elimină în mare măsură aceste neajunsuri. drepturi şi obligaţii cu privire la mişcările de valori produse în masa patrimoniului. caracterul de evidenţă economică este dobândit după un început de organizare şi prelucrare a documentelor primare. statistica şi contabilitatea. necesitatea şi realitatea operaţiei economice respective. În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor rolul documentelor se manifestă pe multiple planuri. Pe baza lor se stabilesc şi se angajează răspunderi. c) Cu ajutorul documentelor se poate urmări activitatea economică şi financiară a unităţilor patrimoniale în cele mai mici detalii. De e-xemplu. fraude etc. expertize.2. Completarea documentelor se poate face manual sau cu mijloace tehnice. în care sunt tipărite datele referitoare la elementele invariabile. în schimb impune anumite limite cu privire la mărimea. Mărimea.evidenţa operativă. ele având un rol completativ. nu asigură garanţia exactităţii datelor şi nici o productivitate ridicată şi o calitate superioară. Ele servesc la verificarea activităţilor desfăşurate. aceleaşi documente. conţinutul. legalitatea. Documentele leagă organic între ele cele trei forme ale evidenţei economice . — alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor în documentele justificative. document de transport. a celor care au întocmit şi a persoanelor care răspund pentru executarea. Elementele specifice diferă de la o categorie de documente la alta şi asigură detalierea operaţiei consemnate. conţinutul şi formatul documentelor variază în funcţie de natura operaţiilor economice. d) Documentele îndeplinesc şi funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniului. deoarece cu ajutorul lor se stabilesc drepturile şi obligaţiile băneşti ale unităţilor patrimoniale. e) Documentele privitoare la cheltuielile de producţie contribuie la calcularea corectă a costului producţiei obţinute. prin aceasta contribuie la întărirea autonomiei economico-financiare a unităţilor.34 — semnăturile persoanelor participante la efectuarea operaţiei economice consemnate în document. în . lipsuri.

Modul de întocmire a documentelor. pentru conducerea activităţilor economice. fără a se detaşa şi se întocmesc apoi documentele corecte. pentru a servi concomitent la serviciile interesate. toate exemplarele trebuie să.3. făcându-semenţiune pe documentul rectificat asupra acestui fapt.poarte aceleaşi număr de ordine. chitanţe etc. dobândind astfel calitatea de document justificativ. 4. publicată în Monitorul Oficial nr. precum şi a părţilor interesate cu privire la operaţia consemnată în documentul respectiv. Astfel. 82/1991.12. Totodată este necesar ca documentele să fie întocmite la timp. în documente nu se admit ştersături. nr. Cu maşina de scris şi cu celelalte tipuri de maşini documentele se întocmesc citeţ.1991. Apoi se scrie deasupra textul sau suma corectă. Ele condiţionează calitatea şi exactitatea informaţiilor contabile. Legea contabilităţii reglementează acest lucru expres : „Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. Erorile descoperite în documente cu ocazia verificării lor ulterioare. o parte pentru date letrice şi alta pentru date cifrice. manual. ră-zături etc. se efectuează automat şi calculele necesare iar rezultatele sunt preluate concomitent pe anumiţi suporţi. mai rapid. Toate operaţiile economice efectuate trebuie consemnate în documente. Dacă s-au făcut greşeli în aceste documente. între producerea operaţiilor economice şi întocmirea documentelor justificative trebuie să existe o deplină concordanţă. şi anume : documente cu coloane pentru răspunsuri. Clasificarea documentelor economice 24 Legea contabilităţii. În documentele de casă şi de bancă (cecuri. în cazul documentelor care se întocmesc în mai multe exemplare. care se confirmă prin semnăturile aceloraşi persoane care au semnat iniţial documentul.35 funcţie de particularităţile tehnice ale echipamentelor utilizate. cu maşini de facturat sau de contabilizat şi cu calculatoarele electronice. documente sub formă de tabele etc. dispoziţii de plată. în aşa fel încât să se poată citi ceea ce a fost greşit. cu respectarea tuturor regulilor privitoare la conţinutul şi forma lor. Corectarea documentelor trebuie să se facă în aşa fel încât să se poată recunoaşte cu uşurinţă că ea a intervenit cu ocazia întocmirii documentului. ordine de plată. care permit prelucrările ulterioare a datelor din documente. Pentru fiecare gen de operaţii economice se foloseşte câte un model de document. De aceea. s-au stabilit anumite reguli de întocmire. de încasare. Rectificarea greşelilor în documente se face prin tăierea textului sau sumei greşite cu o linie.) nu se admit corecturi. de către serviciului sau biroul de contabilitate. documente a căror suprafaţă este împărţită în două. în documentele de casă şi bancă datele cifrice trebuie repetate şi în litere. ele se anulează. se aduc la cunoştinţa celor care le-au întocmit. nu mai târziu. întocmirea documentelor se poate realiza cu maşini de scris. păstrându-se în carnetele respective. Pentru întocmirea corectă. Greşelile făcute cu ocazia întocmirii documentelor pot fi corectate numai cu respectarea anumitor reguli."24 Reflectând toate operaţiile privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale documentele constituie baza înregistrărilor în contabilitate şi influenţează nemijlocit exactitatea şi operativitatea informaţiilor contabile. . odată cu scrierea documentelor. pentru a asigura operativitatea informaţiilor contabile. Documentele pot avea mai multe forme. în cazul completării documentelor cu ajutorul tehnicii de calcul. ordonat şi mai exact. 265/27. Prezintă o importanţă deosebită întocmirea clară şi completă a documentelor. care are o formă şi o aranjare a datelor corespunzătoare specificului operaţiei economice respective. completă şi la timp a documentelor. sau cu diferite tipuri de maşini influenţează amplasarea şi organizarea datelor în cadrul documentelor. iar cei care au întocmit documentul au cunoştinţă de corectarea respectivă.

Ele cuprind date privind dispoziţia de executare a operaţiei dar şi dovada înfăptuirii ei. bonul de consum etc. b) documente pentru alte activităţi. rezultatele financiare etc. salariile. a) Documentele singulare conţin date privitoare la o singură operaţie economică : chitanţa.36 Documentele economice sunt de mai multe feluri. factura etc. De exemplu : bonul de consum întocmit la lansarea produselor în fabricaţie. documente privind activitatea de control tehnic de calitate şi metrologie.. a) Documentele primare se întocmesc. 3) După numărul operaţiilor economice pe care le cuprind. devine document justificativ. De exemplu: factura. documentele se împart în două grupe: singulare şi cumulative sau centralizatoare. informatică. ele devin documente justificative. ca urmare a diversităţii operaţiilor economice. care nu constituie acte justificative pentru înregistrările contabile: documente privind activitatea de cercetare. în această grupă se cuprind documentele privind activele imobilizate. a) Documentele de dispoziţie sunt acelea prin care se transmite ordinul de a se executa o operaţie economică. de regulă. în momentul şi la locul efectuării operaţiilor economice. documente justificative şi documente mixte. de aceea. îndeplinind rolul de documente justificative. pasivele. locul păstrării documentelor individuale etc. 2) După funcţia pe care o îndeplinesc. consemnate în ele. personal. b) Documentele cumulative sau centralizatoare conţin date privind mai multe operaţii economice de acelaşi fel. b) Documentele secundare se întocmesc pe baza documentelor primare sau concomitent cu acestea şi asigură pregătirea datelor în vederea prelucrării lor. perioada pentru care au fost centralizate datele din documentele individuale. acestea conţin în plus. programare şi urmărirea producţiei. investiţii. nota de recepţie şi constatare de diferenţe etc. Ele fac dovada executării acestor operaţii. comanda. bonul de consum.). 4) După momentul întocmirii şi rolul lor în cadrul procesului informaţional economic. numărul de ordine al acestora. pe lângă datele obligatorii comune tuturor categoriilor de documente. iar prin completarea lor cu date referitoare la executarea operaţiilor respective. documentele economice se împart în: documente de dispoziţie. întreţinerea şi reparaţiile la utilaje. Clasificarea documentelor se face după mai multe criterii. proiectare. chitanţa. chitanţa. ordinul de plată. De aceea. c) Documentele mixte sau combinate reunesc trăsăturile documentelor de dispoziţie şi a celor justificative. Ele servesc ca bază pentru înregistrarea operaţiilor respective în conturi (factura. dispoziţia de livrare. şi anume: 1) După natura operaţiilor la care se referă documentele economice se împart în: a) documente privind activitatea financiar-contabilă. bonul de consum. şi. Aceste documente sunt iniţial documente de dispoziţie. Aceste documente nu fac dovada executării efective a operaţiei respective. care după eliberarea materialelor din magazie şi completarea lui cu datele privitoare la efectuarea operaţiei. nu pot servi ca bază pentru înregistrarea lor în contabilitate. ca de pildă : dispoziţia de plată. secretariat-administrativ etc. distingem documente primare şi documente secundare. ca date specifice : diferite totaluri cantitative şi valorice. . activele circulante. b) Documentele justificative sau de execuţie cuprind date cu privire la executarea operaţiilor economice.

a căror folosire este obligatorie. fiind folosită numai de unităţile productive. bonul de consum.25 b) Documentele netipizate se întocmesc. 7) buletinele de cântărire . a) Documentele tipizate se întocmesc pe formulare tip. cecurile etc. mandatele poştale pentru sumele primite etc.37 5) După locul unde se întocmesc şi circulă. ca de exemplu: bonul de consum. la alte unităţi patrimoniale. gestionare. 8) cartelele şi bonurile de masă. 4) avizele de însoţire. 177 . a) Documentele generale sau comune se folosesc în toate unităţile patrimoniale. fie pe hârtie simplă.182 . b) Documentele specifice se utilizează în anumite ramuri ale economiei. mărfurile vândute. b) Documentele externe sunt cele care s-au întocmit în afara unităţii şi justifică raportările economice cu alte unităţi sau persoane fizice. factura etc. Alte documente din această grupă circulă în afara unităţii. documente cu reglementări exprese şi documente cu regim uzual. Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii cuprinde Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor tipizate comune privind activitatea financiară şi contabilă. devizele se utilizează în activitatea de construcţii-montaj.analiză pentru valori materiale. numerotare. 2) cecurile. strict determinate. extrasele de cont de la bancă. chitanţa. folosire şi justificare sunt: imprimatele cu valoare 25 a) Ministerul Finanţelor. 3) efecte de comerţ. numerotare. cum sunt: facturile furnizorilor. Bucureşti. în această categorie intră documentele privitoare la activitatea financiar-contabilă: nota de recepţie şi constatare de diferenţe. lucrările executate. 1994. nota de predare etc. fiind determinate de particularităţile acestora. pag. Din această categorie fac parte toate documentele generale sau comune care se folosesc de către toate unităţile patrimoniale. se deosebesc: documente interne şi documente externe. documentele se grupează în: documente generale sau comune şi documente specifice. evidenţă. dinainte stabilit. 6) foile de parcurs. a) Documentele interne se întocmesc în cadrul unităţilor patrimoniale şi consemnează operaţiile economice cu privire la activitatea acestora. fie pe formulare specifice fiecărei ramuri economice. se disting: documente întocmite pe formulare cu regim special. 6) După sfera de aplicare. 8) După regimul de tipărire şi folosire a formularelor utilizate la întocmirea documentelor. fără a avea un format tip. De exemplu: "Nota de predare" se utilizează pentru predarea produselor obţimite la magazie. De exemplu: facturile întocmite pentru produsele livrate. 5) facturile. gestionare. bonul de lucru. Documentele întocmite pe formulare cu regim special au un regim deosebit de tipărire. Principalele categorii de formulare pentru documente cu regim special sunt: 1) chitanţele şi chitanţele fiscale. 9) borderourile de achiziţii. serviciile prestate. folosire şi păstrare. b) Documentele întocmite pe formulare cu reglementări exprese de tipărire. Unele dintre aceste documente circulă şi rămân în interiorul unităţilor respective. 7) După forma de prezentare pot exista : documente tipizate şi documente netipizate. Sistemul Contabil al agenţilor economici.

De exemplu. Verificarea de fond constă în controlul realităţii. Tipizarea şi verificarea documentelor Tipizarea documentelor economice constă în eleborarea unor formulare de documente unitare (ca mărime. permisele de călătorie etc. Verificarea realităţii operaţiei economice are ca scop să descopere dacă operaţia economică s-a efectuat la data. conţinut şi destinaţie). proiectarea unor tipuri de documente care să corespundă necesităţilor de prelucrare cu echipamente tehnice. timbre fiscale. certificatele de înmatriculare. cuprinderea în conţinutul lor a indicatorilor strict necesari pentru procesul informaţional. Controlul operaţiilor înregistrate în contabilitate se efectuează de către persoanele care conduc contabilitatea. eliminarea paralelismelor în întocmirea şi circulaţia documentelor. bonurile cantităţi fixe de carburanţi. necesităţii. . bilete de intrare etc). certificatele medicale. Legalitatea operaţiei se apreciează prin raportarea ei la actele normative care reglementează genul respectiv de operaţii economice. gestionarea. satisfacerea cerinţelor de informare a tuturor formelor evidenţei economice. controlul financiar de gestiune. care are ca scop să descopere eventualele erori. care simplifică întocmirea documentelor. autorizaţiile de funcţionare. Verificarea documentelor economice Înainte de a se înregistra în contabilitate. verificarea aritmetică şi verificarea de fond. în general. Prin verificarea oportunităţii se urmăreşte dacă momentul ales şi locul stabilit pentru executarea unei operaţii economice sunt eficiente pentru unitatea patrimonială. se compară cantitatea de materiale prevăzută în contractele de aprovizionare cu cea din normele de consum etc. de un format strict determinat. asigurându-se exactitatea datelor contabile. Necesitatea operaţiei economice constă în aprecierea dacă operaţia înscrisă în document este utilă activităţii unităţii şi se justifică economic. existenţa tuturor semnăturilor persoanelor împuternicite să vizeze. completarea tuturor rubricilor. reducerea numărului de exemplare în care se întocmesc. cenzori sau alte persoane împuternicite de unitate. Verificarea documentelor.4. Verificarea aritmetică (cifrică) constă în controlul preluării corecte în documente a datelor cifrice şi dacă s-au efectuat corect calculele aritmetice. folosirea şi justificarea lor. acţiunile ilegale sau incorecte. oportunităţi şi legalităţii operaţiilor economice consemnate în documentul respectiv. Scopurile urmărite prin acţiunea de tipizare se referă în principal la : reducerea cheltuielilor de imprimare. carnetele de muncă. De exemplu se confruntă suma plătită pentru procurarea unor mărfuri cu cantitatea de mărfuri recepţionată. În această categorie intră toate documentele necuprinse în primele două categorii. de organele de control financiar şi fiscal al statului etc. Acestea nu trebuie să contravină legislaţiei în vigoare. c) Documentele întocmite pe formulare cu regim uzual nu sunt supuse anumitor restricţii privind tipărirea. Verificarea formei constă în controlul întocmirii documentelor pe formulare corespunzătoare naturii operaţiei economice. se efectuează de alte persoane decât cele care le-au întocmit. de cele care execută controlul financiar preventiv. Verificarea documentelor se face sub trei aspecte şi anume : verificarea formei. bilete de călătorie. documentele economice trebuie să fie supuse unei verificări minuţioase. numerotarea.38 nominală (mărci poştale. 4. locul şi condiţiile prevăzute în document. dacă nu au avut loc ştersături sau corecturi fără a fi certificate etc.

Graficul trebuie să cuprindă : documentele care se întocmesc. grafice pe compartimente sau de structură şi grafice generale sau sintetice. în mişcarea documentelor trebuie să existe continuitate. Graficele generale sau sintetice cuprind toate operaţiile necesare unei anumite lucrări cu un grad mai ridicat de complexitate. Circulaţia documentelor trebuie să se facă într-o anumită ordine dinainte stabilită. după rezolvarea completă şi definitivă a acestora. rezolvarea problemelor de prelucrare a datelor din documente trebuie să se facă complet şi în termenul prevăzut. Clasarea şi păstrarea documentelor economice Faza finală a circulaţiei documentelor o constituie clasarea lor la dosar. cum ar fi întocmirea bilanţului contabil. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. termenele de executare a acestora şi compartimentele sau persoanele cărora li se transmit. graficele de circulaţie a documentelor pot fi : grafice individuale. este necesar să se stabilească toţi lucrătorii care participă la întocmirea şi prelucrarea documentelor. compartimentele cărora li se transmit.39 4. înregistrarea lor în contabilitatea sintetică şi analitică. . Necesitatea circulaţiei documentelor este determinată de faptul că datele din aceleaşi document sunt necesare mai multor compartimente şi persoane din unitate şi nu se poate asigura câte un exemplar pentru fiecare utilizator. Circulaţia documentelor trebuie astfel organizată încât să respecte următoarele condiţii: mişcarea documentelor să se facă pe căile cele mai scurte şi printr-un număr redus de verigi organizatorice pentru a asigura operativitate în utilizarea informaţiilor. întocmirea lucrărilor de sinteză contabilă.5. începând cu cei care le întocmesc şi continuând cu persoanele care execută lucrările contabile.6. folosindu-se textul sau diferite tehnici de reprezentare grafică (schema bloc. nefiind permisă reţinerea documentelor în mod nejustificat de către un compartiment sau altul. în funcţie de dimensiunile şi structura organizatorică. începând cu întocmirea documentelor primare. compartimentele la care se transmit etc. să se asigure respectarea normelor cu privire la întocmirea documentelor. termenele şi executanţii. Graficele pe compartimente sau de structură cuprind toate lucrările de evidenţă ale unui anumit sector sau compartiment de activitate. Întocmirea graficelor de circulaţie a documentelor se face prin descrierea şi analiza drumului parcurs de acestea. termenele de executare şi persoanele care răspund. Din punct de vedere al conţinutului şi al sferei de cuprindere. de natura operaţiilor consemnate. schema orizontală. schema verticală etc). Circulaţia documentelor economice Prin circulaţia documentelor se înţelege mişcarea succesivă a acestora prin diferitele verigi ale unităţii patrimoniale din momentul întocmirii sau intrării în unitate şi până la predarea lor la arhivă. documentele care se întocmesc. Graficele individuale cuprind operaţiile şi lucrările de contabilitate pe care le execută fiecare salariat. 4. de mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor contabile etc. lucrările de prelucrare în fiecare etapă a circuitului. Drumul parcurs de documentele economice variază de la o unitate la alta. La alcătuirea graficului de circulaţie a documentelor trebuie să se respecte următoarele cerinţe: în graficul de circulaţie trebuie cuprinse toate lucrările de evidenţă.

Cel mai frecvent se foloseşte o combinaţie între criteriul cronologic şi criteriul pe grupe de operaţii economice. să fie simplă. municipiul sau oraşul unde îşi au sediul unităţile corespondente. benzi magnetice. livrarea mărfurilor etc). Criteriul geografic asigură gruparea documentelor după judeţul. Păstrarea documentelor pentru anul curent se organizează în arhiva curentă a fiecărui sector sau compartiment al unităţii patrimoniale. După expirarea termenului de păstrare documentele se scot din arhiva generală a unităţii şi se predau la arhivele statului. folosirea şi eliberarea de copii şi extrase de pe documentele din arhivă se poate face numai în condiţiile stabilite prin actele normative în vigoare. Soluţia cea mai modernă pentru păstrarea documentelor în arhiva generală a unităţii este folosirea microfilmelor şi microfişelor. dacă nu mai prezintă utilitate practică. Păstrarea documentelor trebuie să asigure integritatea acestora deoarece acestea servesc pentru controlul operaţiilor economice efectuate. Criteriul după obiect sau pe grupe de operaţii economice constă în aranjarea documentelor pe categorii de probleme (mijloace fixe. O clasare raţională şi eficientă a documentelor trebuie să asigure posibilitatea găsirii cu uşurinţă a oricărui document. În locul documentului eliberat se introduce : copia certificată de pe documentul original. Clasarea documentelor în dosare se poate face după mai multe criterii. . Statele de salarii şi bilanţul contabil se păstrează 50 de ani. să fie elastică. dischete etc. adică să se poată utiliza la un număr mai mare de documente.40 Prin clasare se înţelege aranjarea documentelor într-o anumită ordine. Păstrarea documentelor din anii precedenţi se organizează în arhiva generală a unităţii. dacă mai prezintă un anumit interes sau se dau la topit. în scopul asigurării păstrării lor în bune condiţii şi pentru a fi uşor găsite în vederea obţinerii informaţiilor necesare. să fie potrivită specificului documentelor etc. sustrase sau distruse se face în termen de maxim 30 de zile de la constatare. Registrele de contabilitate şi documentele justificative ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate se păstrează 10 ani de la data încheierii exerciţiului. Reconstituirea documentelor pierdute. Păstrarea documentelor poate fi de două feluri : pentru anul curent şi pentru anii precedenţi. procesul verbal încheiat. în afara clasării şi arhivării documentelor şi registrelor contabile se organizează şi clasarea şi păstrarea altor purtători de informaţii. strict determinată. Criteriul alfabetic impune clasarea în acelaşi dosar a documentelor ţinând seama de denumirea unităţii la care se referă documentele. ca: benzi perforate. aprobarea de eliberare a documentului şi semnătura persoanei care a ridicat originalul. Criteriul cronologic constă în gruparea documentelor în ordinea întocmirii lor. Datorită dezvoltării echipamentului electronic de prelucrare a datelor contabile. Termenele de păstrare a documentelor se stabilesc tot prin acte normative şi diferă în funcţie de natura şi importanţa documentului. Consultarea. active circulante băneşti. precisă.

nu se poate folosi decât dacă operaţiile economice sunt exprimate valoric. cheltuielile şi veniturile. creanţele. contul de exemplu. Pentru bunurile vândute terţilor se folosesc preţurile pentru exprimarea lor bănească iar dacă bunurile se utilizează intern în întreprindere se evaluează cu ajutorul costurilor de producţie. Principiile evaluării În scopul realizării unei imagini fidele a patrimoniului. precum şi utilitatea lor. care se stabileşte luându-se în considerare starea fizică a acestora. Ca procedeu al metodei contabilităţii evaluarea este strâns legată de celelalte procedee pentru a căror aplicare este necesară exprimarea valorică a operaţiunilor economice. Mijloacele circulante se evaluază la intrare tot analitic iar la ieşirea din patrimoniu evaluarea acestor active circulante (materii prime şi materiale. b) Principiul valorii reale conform căruia elementele patimoniale se e-valuează la valoarea lor reală în vederea asigurării unui bilanţ real. deci evaluarea. mişcării şi transformării patrimoniului economic pentru a-1 reflecta în contabilitate. la efectuarea evaluării se vor respecta următoarele principii: a) Principiul stabilirii obiectului evaluării. Sunt evaluate astfel bunurile materiale. deoarece acestea au caracteristici proprii care diferă de la un mijloc fix la altul. Valoarea reală a elementelor patrimoniale este valoarea de utilitate a bunurilor în momentul respectiv. a situaţiei financiare şi rezultatelor. folosindu-se în acest scop preţurile şi tarifele. în etalon bănesc a existenţei. De exemplu. Fără evaluare nu se poate realiza contabilitatea unităţilor patrimoniale. produse. preţul pe piaţă al bunurilor asemănătoare. obligaţiile.) se realizează prin metoda sintetică potrivit căreia mijloacele cu caracteristici asemănătoare se grupează şi se cuantifică valoric o singură dată. Noţiunea. amplasarea. La fel şi alte procedee. rezultatele financiare precum şi toate operaţiile economice ce au loc cu ele.41 CAPITOLUL 5 EVALUAREA PATRIMONIULUI ÎN CONTABILITATE 5. Astfel. Prin obiect al evaluării înţelegem totalitatea elementelor supuse evaluării. tarife şi costuri. cum ar fi inventarierea. Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în cuantificarea şi exprimarea valorică. nu pot fi realizate numai prin conjugarea etalonului cantitativ cu cel valoric. mărfuri etc.1. la evaluarea mijloacelor fixe se utilizează metoda analitică de evaluare conform căreia se realizează evaluarea individuală a fiecărui obiect. nu pe fiecare unitate în parte. necesitatea şi principiile evaluării patrimoniului Înregistrarea operaţiilor economice care au loc în unităţile patrimoniale se face folosinduse exprimarea bănească (valorică). Contabilitatea foloseşte evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operaţiei economice cât şi pentru centralizarea şi generalizarea datelor sale informaţionale. Conţinutul evaluării constă în înmulţirea elementelor patrimoniale supuse evaluării exprimate cantitativ cu elemente băneşti concretizate în preţuri. de aceea el trebuie delimitat în timp şi în spaţiu. În cazul creanţelor şi datoriilor .

a) Costul de achiziţie se compune din: • preţul de cumpărare negociat şi înscris în factura primită de la furnizor. 5. riscurile şi pierderile posibile de înregistrat ca urmare a activităţii desfăşurate.42 valoarea de utilitate se determină ţinându-se seama de valoarea probabilă care se va încasa. e) Principiul permanenţei metodelor care presupune continuitate în aplicarea normelor şi regulilor utilizate în tot cursul exerciţiului financiar şi de la un exerciţiu la altul pentru ca astfel să se asigure com-parabilitatea informaţiilor contabile. Pentru evaluările periodice se foloseşte valoarea actuală la preţul zilei. Pentru furnizori ele sunt preţuri de vânzare iar pentru cumpărător ele reprezintă preţuri de cumpărare sau de achiziţie. • eventuale cheltuieli de transport. Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea obţinerii produselor. d) Principiul prudenţei cere ca la evaluarea elementelor patrimoniale să ţină seama de deprecierile. cheltuielile de desfacere pentru bunurile livrate. aprovizionare suportate de cumpărător.Ele se folosesc atât pentru evaluarea bunurilor achiziţionate din afara unităţii . • accize pentru unele bunuri. Ele se compun din: • costul complet al bunurilor vândute. Preţurile reprezintă suma sau valoarea care se încasează pentru bunurile vândute. De a-semenea se mai utilizează costul complet sau comercial la care se evaluează bunurile obţinute din producţie proprie şi vândute în afara unităţii. . potrivit căruia evaluarea operaţiunilor din contabilitatea curentă se face la costuri de producţie efective. b) Costul de producţie a unui bun se compune din: • costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate. Ele se compun din: • preţul cu ridicata. • cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în vederea transformării în produs finit (cheltuielile directe şi cota din cheltuielile indirecte ce revin produsului respectiv). • profitul producătorului. respectiv care trebuie plătită. • eventuale taxe nedeductibile. lucrărilor sau serviciilor. • taxa pe valoarea adăugată (TVA) Preţurile cu amănuntul sunt preţurile la care se vând mărfurile către populaţie. în consecinţă nu se admite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. c) Costul complet sau costul de desfacere cuprinde: costul de producţie al bunurilor livrate beneficiarilor.cost de producţie. c) Principiul alegerii formei de evaluare în funcţie de scopul urmărit. • unele cheltuieli accesorii efectuate în vederea punerii în stare de funcţionare a anumitor bunuri (mijloace fixe). respectiv subevaluarea cheltuielilor şi a elementelor de pasiv.2. Preţurile pot fi preţuri cu ridicata sau preţuri cu amănuntul. Preţurile şi implicaţiile lor în contabilitate În vederea evaluării elementelor patrimoniale se pot folosi diferite costuri. preţuri sau tarife. Preţurile cu ridicata sunt preţuri la care se vând bunurile între agenţii economici.cât şi pentru cele fabricate in unitate .cost de achiziţie .

de achiziţie pentru cumpărător) preţ efectiv sau antecalculat de producţie. d) bunurile obţinute din producţie proprie de către unitatea patrimonială respectivă se evaluează la cost de producţie efectiv. 5. 5.43 • adaosul comercial. Principiul general de evaluare a elementelor patrimoniale în vederea evaluării în contabilitatea curentă constă în evaluarea la cost istoric denumit şi valoarea contabilă. e) creanţele şi datoriile sunt evaluate şi înregistrate la valoarea lor nominal înscrisă în documentele justificative în care se consemnează dreptul de creanţă sau datoriile. • la inventariere. asemănătoare preţurilor cu ajutorul cărora se evaluează lucrările executate şi serviciile prestate. adică suma la care se poate procura bunul în ziua evaluării în funcţie de formarea preţurilor pe baza cererii şi ofertei. preţ de înregistrare etc. Costul istoric poate fi exprimat concret prin oricare din elementele arătate mai sus în funcţie de momentul evaluării. Adaosul comercial declarat de unităţile care desfac bunurile este destinat acoperirii cheltuielilor de circulaţie ale acestora şi realizării unei rate a profitului stabilită în condiţii de concurenţă. astfel: a) bunurile aduse ca aport în natură cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unităţi patrimoniale se evaluează la valoarea prevăzută în actul de evaluare. numită valoare de aport. Bunurile se mai pot evalua la preţul pieţii. • cu prilejul închiderii exerciţiului económico-financiar. Astfel putem avea preţ de facturare (de livrare pentru furnizori. b) bunurile dobândite cu titlu gratuit sau prin donaţie se evaluează la valoarea de utilitate în funcţie de preţul pieţii. precum şi munca depusă de personalul unităţii. Valorile au acelaşi conţinut şi rol în evaluare ca şi preţurile. În practica financiar-contabilă a unităţilor patrimoniale preţurile se pot diferenţia şi în funcţie de elementele patrimoniale care se evaluează. preţ de decontare. în funcţie de utilitatea bunurilor pentru unitatea respectivă.3. Tarifele sunt elemente băneşti. Tarifele se formează asemănător cu preţurile dar se porneşte de la costurile de producţie şi nu de la cel complet deoarece lucrările şi serviciile nu necesită cheltuieli de desfacere. dar ele ţin seama de preţul pieţii la un moment dat. starea sau amplasarea bunurilor.3. Valoarea de utilitate reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client. • la ieşirea lor din patrimoniu sau la trecerea în consum. Momentele şi formele de evaluare a elementelor patrimoniale Evaluarea elementelor patrimoniale se face la diferite momente ale desfăşurării activităţii economice şi anume: • la intrarea bunurilor în patrimoniu. c) bunurile dobândite cu titlul oneros (contra plată) se evaluează la costul de achiziţie. determinată prin expetiză tehnică. Evaluarea la intrarea în patrimoniu La intrarea în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în funcţie de modul lor de dobândire.1. .

calculat după fiecare intrare după formula: Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor Cup = ------------------------------------------------------------Cantitatea din stocul iniţial + cantitatea intrată Cup x Cantitatea ieşită = Valoarea materialelor ieşite d) Metoda costului standard . Dacă unitatea se aprovizionează şi de la un alt furnizor cu cantitatea de 200 kg din acest material.000 lei iar 16. elementele patrimoniale se evaluează la valoarea actuală de utilitate.000.m.primul ieşit „LIFO" (last in-first out). In acest caz înregistrarea în contabilitate se va face la valoarea de 1. După epuizarea primului lot evaluarea se face la costul de achiziţie al celui de al doilea lot intrat ş. Exemplu Dacă pentru un fel de materiale s-a stabilit costul standard de înregistrare la 1.000 lei) atunci în contabilitatea materialelor se va înregistra suma de 200. Ca dezavantaj al metodei se menţionează faptul că în perioadele de inflaţie are loc micşorarea profitului real al unităţii. toate cantităţile aprovizionate din materialul respectiv se înregistrează la acest cost. Primele cantităţi ieşite se evaluează la preţul de achiziţie al ultimei intrări şi după epuizarea lotului se trece la preţurile lotului a-chiziţionat înaintea acestuia ş.a.d.a. În acest scop pot fi utilizate următoarele metode: a) Metoda primei intrări . de obicei preţul ce corespunde sursei principale de aprovizionare.000. Să presupunem că s-au primit de la furnizorul principal 1000 kg din acest material cu preţul de 1. Evaluarea elementelor patrimoniale la inventariere Cu ocazia inventarierii. pentru care preţul negociat este de 1080 lei/kg (deci 216. adică pentru ieşiri se atribuie costurile de achiziţie în ordine inversă intrărilor.3.primei ieşiri „FIFO" (first in -first out) potrivit căreia costul unitar de achiziţie al primei intrări (lot) se atribuie primei ieşiri. Întrucât preţurile unitare şi implicit valoarea de intrare pentru acelaşi bun pot diferi de la o intrare la alta apar dificultăţi la stabilirea valorii de intrare pentru bunurile ieşite întrucât Ordinea ieşirilor poate să difere de ordinea intrărilor şi deci se pune problema alegerii preţurilor unitare care să fie utilizate pentru evaluarea acestor bunuri.000 lei.000 lei. c) Metoda costului unitar mediu ponderat (Cup). Pentru a calcula valoarea reală se adaugă la costul standard diferenţele aferente. b) Metoda ultimului intrat .2. Diferenţa între preţul real şi cel standard se înregistrează în contabilitate într-un cont separat. La darea în consum a materialelor suma cu care se grevează cheltuielile de producţie se va stabili ţinându-se seama si de diferentele aferente acestora. .44 Aceste valori cu care se înregistreză bunurile la intrarea în patrimoniu se numesc valori de intrare sau valori de înregistrare contabilă adică costul istoric.000 lei/kg în total 1.presupune stabilirea unui preţ unic de înregistrare a ieşirilor. 5. denumită şi valoare de inventar. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu sau la trecerea în consum Bunurile ieşite din unitate sau din depozite (vândute sau consumate) se evaluează şi se înregistrează (se scad din gestiune ) la valoarea lor de intrare denumită şi valoare contabilă sau cost istoric.3.m.d.000 lei într-un cont de diferenţe aferente materialelor. Metoda prezintă dezavantajul că în perioadele de inflaţie apare un profit brut mai mare decât cel real şi unitatea va plăti un impozit pe profit mai mare.3. 5.000 lei/kg.

♦ Deprecierea reversibilă este specifică stocurilor de active circulante materiale fiind determinată de unele fenomene conjuncturale cum ar fi oscilaţia preţurilor pe piaţă. În cazul elementelor de pasiv : a) Diferenţele constatate în plus se înregistrează prin constituirea unui provizion. În cazul elementelor de activ: a) Diferenţele constatate în plus nu se înregistrează. Cu acest prilej se pot stabili: a) Diferenţe cantitative în plus sau în minus constatate pe teren faţă de situaţia faptică care se înregistrează în contabilitate pentru punerea în acord cu realitatea. astfel: A. De menţionat că atât amortizările cât şi provizioanele îndeplinesc rolul unor rezerve asemănătoare cu sursele. iar pasivele respective se menţin în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare sau contabilă (cost istoric). Aceasta se înregistrează ca amortizare. ♦ Deprecierea ireversibilă este specifică imobilizărilor şi se datorează uzurii fizice sau morale sau altor cauze.3. se pune de acord cu rezultatele inventarierii. b) Diferenţele constatate în minus nu se înregistrează. b) Diferenţe valorice care ţinând seama de principiul prudenţei sunt tratate aşa cum s-a arătat la paragraful evaluării cu prilejul inventarierii. datorită faptului că bunurile respective nu sunt încă vândute şi încasate. 5.4. cu prilejul închiderii exerciţiului economico financiar.Valoarea contabilă se influenţează apoi cu amortizările şi provizioanele rezultând valoarea netă sau reală a elementelor patrimoniale care se înscrie în bilanţul contabil.în acest scop valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea de utilitate stabilită cu prilejul inventarierii. b) Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi cea de intrare reprezintă o depreciere care poate fi de două feluri. de obicei o hotărâre a guvernului. iar activele respective rămân înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare sau contabilă (cost istoric). pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Ca urmare aceste deprecieri nu sunt definitive şi de aceea pentru ele se constituie provizioane. iar imobilizările depreciate sunt menţinute în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare sau contabilă (cost istoric).45 Cu acest prilej valoarea de intrare respectiv valoarea contabilă sau costul istoric. Din comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de valoare care uneori pot fi numai latente sau probabile. Dacă amortizările şi provizioanele constituite şi înregistrate sunt mai mari sau mai mici decât cele stabilite la încheierea exerciţiului económico-financiar. B. 5. Reevaluarea patrimoniului economic Reevaluarea elementelor de activ şi de pasiv se face pe baza unei dispoziţii legale în acest sens. .4. care însă generează anumite cheltuieli asimilate activelor şi care în final influenţează negativ rezultatele financiare ale exerciţiului sau perioadei de gestiune respective. Diferenţele între valoarea de intrare sau contabilă (cost istoric) şi valoarea de inventar se soluţionează diferit pentru active şi respectiv pentru pasive. iar activele se menţin înregistrate în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare sau contabilă (cost istoric). evaluarea prin bilanţ a elementelor patrimoniale se face la valoarea de intrare numită şi valoare contabilă sau cost istoric. în sensul majorării sau reducerii lor pentru a se pune de acord cu situaţia de fapt. se fac rectificările necesare. ireversibilă sau reversibilă. Evaluarea la închiderea exerciţiului económico-financiar La sfârşitul perioadelor de gestiune.

Noţiunea de active este rezultatul faptului că elementele patrimoniale participă nemijlocit în cazul proceselor economice (clădirile adăpostesc oameni sau utilaje. al provenienţei. care înseamnă balanţă cu două talere. Diferenţele dintre aceste valori se înregistrează în contabilitate în forma unor diferenţe din reevaluare. Prezentarea sub această formă este . unele utilaje prelucrează materiile prime. Prezentarea sub dublu aspect al patrimoniului este dată de necesitatea cunoaşterii situaţiei economico-financiară a oricărei unităţi patrimoniale. pasivele nu participă nemijlocit în cadrul proceselor economice. bilanţul contabil a fost conceput să aibă cele două părţi distincte. Acestea influenţează diferite surse economice în măsura şi proporţiile prevăzute prin actul normativ care dispune reevaluarea. mijloacele de transport transportă oameni sau bunuri. şi pe de altă parte din punct de vedere abstract. iar din punct de vedere abstract poartă denumirea de pasive. O formă de tablou cu două părţi . deci au un rol pasiv. Altfel spus valoarea de intrare se înlocuieşte cu valoarea actuală. în practică se cunosc două forme de prezentare a bilanţului. Pe baza recomandărilor naţionale şi internaţionale de normalizare contabilă. Pentru a putea prezenta patrimoniul sub dublu aspect. se modifică ca urmare a modificării activelor. Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanţului Dubla reprezentare reprezintă un principiu de bază al contabilităţii care constă în prezentarea sub dublu aspect al patrimoniului. CAPITOLUL 6 BILANŢUL CONTABIL . în schimb. patrimoniul este privit sub dublu aspect şi prin noţiunile de resurse şi utilizări. derivând din bilanx.aşa cum s-a prezentat mai sus . o parte pentru a prezenta existenţele de active la un moment dat care se numeşte activ şi cealaltă parte pentru a prezenta existenţele de pasive la un moment dat. din două puncte de vedere. Privit din punct de vedere concret-material patrimoniul poartă denumirea de active. Deoarece dubla reprezentare realizează o privire sub dublu aspect al a-celuiaşi patrimoniu se pot deduce relaţiile: ACTIVE = PASIVE şi UTILIZĂRI = RESURSE Dubla reprezentare se realizează practic cu ajutorul bilanţului contabil. Se cunoaşte că într-o altă abordare.46 Cu acest prilej valoarea de intrare sau contabilă (costul istoric) al bunurilor se modifică. material. denumirea de activ şi pasiv nu este întâmplătoare (aşa cum s-a prezentat mai sus).numită şi schema orizontală de bilanţ. şi anume. Noţiunea de bilanţ este de origine latină. deci au un rol activ în cadrul acestor procese. etc).PROCEDEU AL DUBLEI REPREZENTĂRI A PATRIMONIULUI 6.1. care se numeşte pasiv. Prezentarea activului bilanţului în partea stângă şi a pasivului în partea dreaptă este întâmplătoare dar.

În ţările membre ale Comunităţii Europene. • în pasiv. Principiul lichidităţii înseamnă posibilitatea transformării elementelor patrimoniale în bani. Respectând acest principiu. În Franţa. datorii. Germania. Sau tot din punct de vedere economic. Relaţia care decurge din asemenea interpretare este: S=A-D în care : S = situaţia netă (sau patrimoniul economic net). legislaţia autorizează utilizarea uneia din cele două scheme.în timp -la imobilizări faţă de stocuri sau creanţe. .47 dată de a-bordarea economică a bilanţului în sensul că activul şi pasivul sunt două mărimi valorice ale aceleiaşi realităţi economice. Această posibilitate este mai îndelungată . Principiul exigibilităţii presupune posibilitatea achitării datoriilor la anumite termene. respectiv a capitalurilor de care dispune o unitate patrimonială. D = datorii fată de terţi. Ordonarea în activul bilanţului a activelor şi în pasivul bilanţului a pasivelor se face având în vedere anumite principii şi anume: • în activ. Irlanda. Această formă de prezentare este cea mai întâlnită în lume. asa cum este si în tara noastră. în sistemul agreat şi de ţara noastră. Directiva a 4-a referitoare la prezentarea conturilor anuale. vom face referiri la această formă. în bilanţ capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor. scopul final îl reprezintă tocmai prezentarea acestei situaţii nete care se mai numeşte capital propriu sau patrimoniu economic net. se înscriu în pasivul bilanţului mai întâi pasivele cu termenul de exigibilitate cel mai mare şi apoi cu termene din ce în ce mai mici. Belgia şi Grecia sunt utilizate scheme orizontale de bilanţ. rezerve şi alte componente ale situaţiei nete. capitaluri. recomandă ţărilor membre adoptarea u-neia dintre cele două scheme sau ambele. Astfel că în tara noastră se înscriu mai întâi elementele patrimoniale care se pot transforma în bani într-un termen mai îndelungat de timp şi apoi cele care se pot transforma într-un timp mai scurt. cât şi al modului lor de utilizare concretă. Danemarca şi Luxemburg. numită şi egalitate bilanţieră: ACTIV = PASIV (UTILIZĂRI = RESURSE ) O altă formă de prezentare a bilanţului are în vedere interpretarea juridică a bilanţului. Astfel avem: . Deoarece în România se utilizează schema orizontală. ca resurse. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea existentă între active şi pasive (sau între resurse şi utilizări) ceea ce se mai numeşte egalitatea bilanţieră. principiul exigibilităţii. A = activul. Modelul de bilanţ sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active. Pe baza acestei relaţii bilanţul se prezintă sub formă de listă care se mai numeşte schema bilanţului vertical. iar în Anglia. elementele patrimoniale se ordonează în activul bilanţului în următoarele subgrupe : • Imobilizări necorporale • Imobilizări corporale • Imobilizări financiare • Alte active circulante. Acest principiu se aplică diferit în ţările ce aplică sistemul de contabilitate anglo-saxon faţă de ţările care aplică sistemul continental. principiul lichidităţii. Această interpretare generează ecuaţia economică a bilanţului.

000. Influenţa operaţiilor economice asupra patrimoniului şi reflectarea lor în bilanţul contabil Operaţiile economice ce se întâlnesc în activitatea unităţilor patrimoniale sunt de o mare diversitate.00 În care : A = active.00 -100. P = pasive. Operaţia economică duce la o micşorare a rezervelor cu suma de 300. concomitent cu o micşorare a creanţelor asupra debitorilor cu aceeaşi sumă. Operaţia economică duce la o creştere a numerarului din casieria proprie cu suma de 100. Acest tip de operaţie economică se poate prezenta grafic în felul următor: • • • A +100. Dar indiferent cât de complexe sunt. atât în activ cât şi în pasiv se mai cuprind şi alte elemente patrimoniale. În ceea ce priveşte capitalurile proprii. indiferent de cauză. Operaţii economice care generează modificări în structura pasivelor III. concomitent cu o micşorare a unui alt element patrimonial tot de active cu aceeaşi sumă. acestea nu încalcă cele două principii prezentate mai sus.000 în numerar în casieria unităţii de la un debitor. Operaţii economice care generează modificări în volumul activelor şi pasivelor în sensul creşterii IV. Exemplu 2.48 Capitaluri proprii Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Datorii. . chiar dacă nu se intitulează „datorii" se pot considera ca fiind datorii. Operaţii economice care generează modificări în structura activelor II. Totalul patrimoniului rămâne neschimbat. Chiar dacă în bilanţul tipizat. S = structură P S II. Aceste operaţii economice duc la creşterea unui element patrimonial de active cu o anumită sumă.2. 6. Totalul patrimoniului rămâne nemodificat. se pot încadra în patru tipuri de operaţii economice astfel: I. concomitent cu o micşorare a unui alt element patrimonial tot de pasive. de regularizare. deoarece reprezintă (averea) activele proprietarilor (acţionari sau asociaţi) care trebuiesc achitate acestora în momentul încetării activităţii.000 din rezerve în capital. Aceste operaţii economice duc la o creştere a unui element patrimonial din pasive cu o anumită sumă. Adunarea generală a asociaţilor hotărăşte încorporarea sumei de 300. Totalul patrimoniului rămâne nemodificat. concomitent cu o creştere a capitalului cu aceeaşi sumă.000 lei. Operaţii economice care generează modificări în volumul activelor şi pasivelor în sensul micşorării I. Exemplu 1 Încasarea sumei de 100. Totalul patrimoniului rămâne nemodificat.

49 Acest tip de operaţie economică se poate prezenta în felul următor: .

Recepţionat materii prime de la furnizori în sumă de 500.000 + 300.000 - S În care: A = active. Acest tip de operaţie economică se poate prezenta în felul următor: V + 500.000 P IV.000.000 - A 800. Exemplu 4. Aceste operaţii economice duc la o creştere a unui element patrimonial din active cu o anumită sumă. Operaţia economică duce la creşterea stocului de materii prime cu suma de 500. concomitent cu o creştere a unui element patrimonial din pasive cu aceeaşi sumă. Totalul patrimoniului creşte cu aceeaşi sumă. Achitat datorii faţă de furnizori în sumă de 800.000. amânate la plată. concomitent cu o micşorare a unui alt element patrimonial din pasive.50 A P 300. concomitent cu o scădere a datoriilor faţă de furnizori cu aceeaşi sumji. Totalul patrimoniului se micşorează cu aceeaşi sumă. Acest tip de operaţie economică se poate prezenta grafic în felul următor: A 800. Operaţia economică duce la o micşorare a disponibilităţilor băneşti deschise la bănci cu suma de 800. S = structură III. P = pasive. Aceste operaţii economice duc la o micşorare a unui element patrimonial din active.000 din conturile curente deschise la bănci.000. Totalul patrimoniului se micşorează cu aceeaşi sumă. Exemplu 3.000. Totalul patrimoniului creşte cu suma de 500. cu aceeaşi sumă.000 A În care : V = volum . concomitent cu o creştere a datoriei faţă de furnizori cu aceeaşi sumă.000 V . + 500.

51 Sintetizând cele de mai sus se poate constata că două tipuri de operaţii economice influenţează structura iar două. Pentru a exemplifica acest lucru se pleacă de la un bilanţ iniţial. volumul patrimoniului. de aici noţiunea de bilanţ iniţial. Iar acest bilanţ întocmit la finele unei perioade devine automat şi bilanţul de început al perioadei următoare. Bilanţul contabil se întocmeşte la finele unor perioade de gestiune când se numeşte bilanţ final. . Grafic se pot prezenta ca în figura de mai jos: V A + + S V P + + S Modificările în patrimoniu se reflectă în bilanţul contabil.

numită şi clasică a fost utilizată în perioadele de început ale contabilităţii în partidă dublă. chiar zilnic. Astfel avem : ♦ conturi deschise pentru active ♦ conturi deschise pentru pasive În cadrul activităţii economice desfăşurate.52 CAPITOLUL 7 CONTUL . atât existenţele cât şi modificările elementelor patrimoniale. 7. ca la finele perioadei să ofere existenţele patrimoniale necesare întocmirii bilanţului final. fără a putea reda cele două categorii de mişcări (creşteri şi micşorări) ale fiecărui element patrimonial din cursul unei perioade de gestiune. elementele patrimoniului sunt într-o continuă mişcare şi transformare. a fost conceput de către practica contabilă26. Necesitatea şi conţinutul economic al contului Din capitolul precedent s-a constatat că bilanţul contabil nu poate prezenta la un moment dat decât existenţele de active şi pasive. şi conturile au un conţinut economic. Bucureşti. Forma grafică a contului Deoarece contul a fost conceput să înregistreze două categorii de modificări ale patrimoniului. el are o anumită formă grafică. Astfel.Micşorări = Existenţe finale Conturile se deschid pentru elementele patrimoniului şi. iar în cursul perioadei de gestiune înregistrează modificările în patrimoniu.2. Această formă grafică cuprinde pentru fiecare cont două părţi alăturate şi opuse în care se înscriu două categorii de date informaţionale : date generale şi specifice. De aici decurge necesitatea unui alt procedeu al metodei contabilităţii care. iar creşterea pasivelor generează cheltuieli.. pe baza relaţiei matematice : Existenţe iniţiale + Creşteri . în cursul perioadelor de gestiune este necesar să se cunoască de către factorii de decizie la intervale de timp mai mici. în funcţie de conţinutul economic al fiecărui element component. respectiv creşteri şi micşorări. Datele generale sunt formate din : • data la care a avut loc operaţia economică înregistrată în cont • documentele care stau la baza înregistrării operaţiei economice • explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont 26 Michel Capron. Editura Humanitas. Forma grafică bilaterală a contului.PROCEDEU AL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI A OPERAŢIILOR ECONOMICE 7.1. Deci. de la începutul perioadei de gestiune. la pagina 28 precizează : „Practica partidei duble apare cu mult înaintea „primului tratat de literatură contabilă . nefiind apanajul teoreticienilor. Ori. Se cunosc două forme grafice ale contului şi anume : forma grafică bilaterală şi forma grafică unilaterală." . 1994. operaţiile economice care duc la creşterea activelor generează venituri. există conturi deschise pentru cheltuieli şi conturi deschise pentru venituri. Acest procedeu este conceput în aşa fel încât să preia existenţele de active şi pasive din bilanţul iniţial. în cartea „Contabilitatea în perspectivă". numit cont..

nu oferă posibilitatea determinării existenţelor patrimoniale după fiecare operaţie economică înregistrată în cont. ♦ Total sume. „încasări în numerar".53 Datele specifice diferă în funcţie de conţinutul economic al fiecărui cont. Denumirea sau titlul contului Pentru a se putea identifica din totalitatea conturilor. Forma grafică unilaterală a fost concepută să înlăture dezavantajele formei grafice bilaterale. Explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont Operaţiile economice care au loc sunt consemnate în documente justificative.în creditul unui cont. „Plăţi prin bancă". Această formă grafică prezintă două dezavantaje şi anume : . 7. Explicaţia descriptivă presupune redarea pe scurt a operaţiei economice înregistrate în cont. Denumirea de credit vine de la latinescul „credere" . în contabilitatea acelei unităţi. pentru numerarul din casierie. ♦ Soldul contului. În schimb. Fiecare înregistrare este explicată fie descriptiv. în debitul unui cont. Astfel că datele generale sunt înscrise o singură dată iar cele specifice sunt alăturate.a avea încredere. În practica contabilă nu se foloseşte în toate cazurile numai denumirea contului. 2. era creditorul acesteia şi.datele generale sunt înscrise în ambele părţi ale contului ceea ce necesită efort uman şi material în plus.creditor . iniţial conturile erau deschise pentru persoane. ♦ Debitul şi creditul contului. Acest lucru se poate face numai în afara contului (extracontabil). contul „Casa". etc. Denumirea de debit vine de la latinescul „debere" . ♦ Explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont. Debitul şi creditul contului Debitul este partea sau situaţia din stânga a oricărui cont. . dacă e posibil. persoana care avea de primit un drept de la o unitate patrimonială. să se identifice cu denumirea elementului patrimonial pentru care se deschide.a datora. să se înscrie simbolul contului corespondent. 3. „Recepţionat mărfuri". . Exemplu : pentru elementul patrimonial „Materii prime" se deschide contul cu aceeaşi denumire. în care se determină existenţele patrimoniale. Acest lucru se explică prin aceea că. Spre exemplu. Cele două forme grafice vor fi exemplificate în subcapitolul următor. iar o persoană care datora ceva unei unităţi patrimoniale (în contabilitatea acesteia) era înregistrată ca un debitor. Creditul este partea sau situaţia din dreapta a oricărui cont. fie contabil. Structura contului Elementele componente ale contului formează structura acestuia care este: ♦ Denumirea sau titlul contului. Explicaţia contabilă presupune ca în dreptul fiecărei sume înregistrate în cont. etc. fiecare cont are o denumire stabilită cât mai aproape sau. pentru a uşura munca în acest domeniu conturile au un simbol cifric. după fiecare operaţie economică. La aceasta s-a mai adăugat o coloană în plus. 1. era înregistrat ca atare . Denumirile de debit şi credit s-au păstrat în decursul timpului deşi ele nu mai corespund conţinutului economic actual. deci în cont. în două coloane distincte.3. iar pe baza acestora se înregistrează în conturi. Astfel. ♦ Rulajul contului.

rulajul debitor reprezintă creşteri de active şi cheltuieli. formate din existenţele iniţiale şi rulaje. iar rulajul creditor reprezintă creşteri de pasive şi venituri. 4. iar rulajul creditor reprezintă micşorări de active şi cheltuieli. iar a înscrie o sumă în creditul unui cont. total sume debitoare se i-dentifică cu rulajul debitor şi reprezintă micşorări de pasive. În cazul conturilor deschise pentru active. Bucureşti. 217. I. faţă de multitudinea de specialişti practicieni. într-o anumită perioadă istorică. de debit şi credit sunt şi în literatura de specialitate din România păreri diferite. 1946. 90. Teoriile conturilor. Al doilea argument este de ordin moral. 1994. dacă conturile sunt deschise pentru active şi cheltuieli. deoarece. contabilii venetieni si florentini tin un cont pe client şi pe furnizor"27. într-o perioadă de timp. . Avem rulaj debitor şi rulaj creditor. se desprinde foarte clar că. pe o perioadă de timp. 1940. Contabilitatea în perspectivă. Editura Humanitas. suntem de părere să nu se renunţe la cele două noţiuni din cel puţin două considerente. Astfel. debitul reprezintă existenţele şi creşterile de active şi cheltuieli. Evian. pe o perioadă de timp. Astfel profesorul I. iar creditul reprezintă existenţe şi creşteri de pasive şi venituri. Bucureşti. 5. pe o perioadă de timp. pe o anumită perioadă de timp. pe o anumită perioadă de timp.54 Din cele de mai sus. rulajul debitor reprezintă micşorări de pasive şi venituri. În momentul de faţă conţinutul economic al debitului şi creditului este diferit în funcţie de conţinutul economic al contului. În legătură cu cele două noţiuni. Dacă conturile sunt deschise pentru pasive şi venituri. în funcţie de conţinutul economic al contului. Total sume creditoare se obţine însumând existenţele iniţiale cu rulajul creditor şi reprezintă totalitatea pasivelor (sau numai a unui element) de care a dispus o unitate patrimonială. p. Rulajul contului Totalitatea sumelor înscrise în cont. Este semnificativă în acest sens părerea lui Michel Capron că „De la sfârşitul secoluluui al XlII-lea. susţine că debitul şi creditul sunt „nişte termeni convenţionali moşteniţi de veacuri prin tradiţie încă de la Paciolo.care. total sume debitoare se obţine însumând existenţele iniţiale cu rulajul debitor şi reprezintă totalitatea activelor (sau numai a unui element) de care a dispus o unitate patrimonială. pe o perioadă de timp. pe lângă faptul că exprimă mai corect înregistrările în conturi. Conţinutul economic al rulajului contului este diferit. noţiunea de debit şi credit a intrat în limbajul tuturor contabililor de pe mapamond şi ar îngreuna renunţarea. care indică printr-un singur cuvânt „partea stângă şi partea dreaptă" a fiecărui cont"28. dacă conturile sunt deschise pentru active şi cheltuieli. pe o perioadă de timp. înseamnă a credita acel cont. în sensul de respect şi cinstire. dacă nu ar fi chiar imposibil de renunţat. conturile erau utilizate pentru reflectarea relaţiilor juridice între persoanele care efectuau acte şi fapte de comerţ şi între care se năşteau drepturi şi obligaţii. În cazul conturilor deschise pentru pasive. A înscrie o sumă în debitul unui cont. Total sume creditoare se identifică cu rulajul creditor şi reprezintă micşorări de active. Avem total sume debitoare şi total sume creditoare. înseamnă a debita acel cont. p. Dacă conturile sunt deschise pentru pasive şi venituri. reprezintă elementul contului numit total sume. uşurează mult înţelegerea funcţiunii conturilor"29. Contabilitatea dublă. În ceea ce ne priveşte. Evian. pe o perioadă de timp. Conţinutul economic al elementului contului „Total sume" este diferit în funcţie de conţinutul economic al contului. iar creditul reprezintă micşorările de active şi cheltuieli. precursori al contabilităţii moderne. Astfel. Cluj. fără existenţele iniţiale formează rulajul contului. Total sume Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioadă de timp. 29 Idem. Unul de ordin practic. termenii tradiţionali de debit şi credit sunt improprii şi ar fi mai indicat să se înlocuiască cu semnele + şi . debitul reprezintă micşorări de pasive şi venituri. 27 28 Michel Capron. Astăzi.

De aici decurge prima regulă parţială de funcţionare a conturilor: • conturile de activ încep să funcţioneze prin debitare şi se debitează cu existenţele iniţiale de active. în partea în care se înscriu existenţele iniţiale să se înscrie şi creşterile. preluate din pasivul bilanţului iniţial. s-au deschis cele patru conturi. • conturile de pasiv se debitează cu micşorările de pasive şi venituri determinate de operaţiile economice. Remarcă: existenţele iniţiale s-au notat cu Si care se citeşte sold iniţial.4. metodă utilizată şi de cadrele didactice din ţara noastră. consemnate în documentele justificative. consemnate în documentele justificative. Astfel. După ce a fost sabilită partea contului în care se întregistrează creşterile. pe baza bilanţului iniţial se deschid conturile. s-a ajuns la concluzia că. urmând ca la subcapitolul următor să o tratăm şi pe cea de a doua. 7. De aici decurge a treia regulă parţială de funcţionare a conturilor: • conturile de activ se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli determinate de operaţiile economice. Vom prezenta la acest subcapitol prima metodă. pe baza existenţelor din activul bilanţului. la începutul acestuia. Un bilanţ iniţial nu este altceva decât un bilanţ încheiat la finele e-xerciţiului precedent care pentru exerciţiul curent. trebuie să se cunoască regulile de funcţionare a conturilor. preluate din activul bilanţului iniţial. cuprinse în clasa conturilor de pasiv. respectiv creşteri şi micşorări. s-a pus problema părţii contului în care se vor înregistra cele două categorii de modificări ale patrimoniului. pe considerentul că împreună (existenţe +creşteri) au sens economic. Se cunoaşte că în procesul de instruire în domeniul contabilităţii există două metode şi anume : • pornind de la bilanţ la cont. de aici rezultă a doua regulă parţială de funcţionare a conturilor: • conturile de activ se mai debitează cu creşterile de active şi cheltuieli. total sume se identifică cu rulajele conturilor deoarece nu au existenţe iniţiale. metodă utilizată în unele ţări din sistemul continental şi cel anglo-saxon. Din cele prezentate se observă că. determinate de operaţiile economice. Aşadar. există o legătură între bilanţ şi conturi care se realizează la începutul fiecărui exerciţiu financiar când. Şi. Regulile de funcţionare a conturilor Pentru a se putea înregistra operaţiile economice în conturi. consemnate în documentele justificative. Remarcă: micşorările de active şi pasive s-au notat cu semnul -. pe baza existenţelor din pasivul bilanţului. • pornind de la cont la bilanţ. încep să funcţioneze prin creditare şi se creditează cu existenţele iniţiale de pasive. După ce s-au înscris existenţele iniţiale în conturi. s-au deschis cele patru conturi. • conturile de pasiv. Remarcă: creşterile de active şi pasive s-au notat cu semnul +. determinate de operaţiile economice. care sunt cuprinse în clasa conturilor de activ. • conturile de pasiv se mai creditează cu creşterile de pasive şi venituri.55 În cazul conturilor deschise pentru cheltuieli şi venituri. . consemnate în documentele justificative. pe baza fluxurilor. devine iniţial. În vederea deducerii regulilor de funcţionare prin această metodă se pleacă de la un bilanţ iniţial simplificat. Iar. se înţelege că în partea opusă se vor înregistra micşorările (contul fiind astfel conceput încât să înregistreze cele două categorii de modificări ale patrimoniului).

preluate din activul bilanţului iniţial. • conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor şi reprezintă e-xistenţe de pasive la un moment dat. când se aliniază (încadrează) la una din cele două clase de conturi. consemnate în documentele justificative. când ele sunt bifuncţionale şi la finele exerciţiului. . . .se mai creditează cu creşterile de pasive şi venituri. dar trebuie să le privim în cele două momente diferite : în cursul exerciţiului financiar. • conturile de PASIV: . fie sold creditor.se mai debitează cu creşterile de active şi cheltuieli. se deduce şi a patra regulă parţială deoarece. În sistemul de contabilitate aplicat în România există conturi care nu se supun rigorilor uneia din cele două reguli generale. fie sold debitor. Conturile care se supun acestor reguli se numesc monofuncţionale deoarece se supun numai unei singure reguli. determinate de operaţiile economice. Ele încep să funcţioneze fie prin debitare. numite şi exerciţii financiare.încep să funcţioneze prin debitare şi se debitează cu existenţele iniţiale de active. Având în vedere cele trei reguli parţiale de mai sus. determinate de operaţiile economice.pot prezenta numai sold debitor şi reprezintă existenţe de active la un moment dat. considerăm că ambele tabere au dreptate. Ele pot prezenta solduri în cursul exerciţiilor financiare. fie prin creditare şi pot prezenta.se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli. . . preluate din pasivul bilanţului.se debitează cu micşorările de pasive şi venituri.pot prezenta numai sold creditor. nu pot prezenta decât un singur sold şi ca atare se încadrează în una din cele două clase de conturi (de activ sau de pasiv). care se vor înscrie în bilanţul final. Alţi autori consideră că este forţată denumirea deoarece aceste conturi. Acesta se întocmeşte pe baza existenţelor de active şi pasive determinate din conturi cu ajutorul soldului conturilor. . Din cele patru reguli parţiale prezentate mai sus rezultă două reguli generale de funcţionare a conturilor: • conturile de ACTIV: .Ieşiri (micşorări) rezultă existenţele finale.încep să funcţioneze prin creditare şi se creditează cu existenţele iniţiale de pasive. este necesar să se întocmească bilanţul final. În ceea ce ne priveşte. Cele două reguli generale se aplică la majoritatea conturilor utilizate în contabilitatea financiară şi de gestiune. Remarcă: conturile de cheltuieli şi venituri se închid la finele exerciţiilor financiare. determinate de operaţiile economice. iar conţinutul economic al soldurilor conturilor este diferit. respectiv soldurile finale. consemnate în documentele justificative. care reprezintă existenţe de pasive la un moment dat. la finele unor perioade de gestiune. . pe baza relaţiei: Existenţe iniţiale + Intrări (creşteri) . consemnate în documentele justificative. determinate de o-peraţiile economice.56 La finele unor perioade de gestiune. consemnate în documentele justificative. • conturile de activ pot prezenta numai sold debitor şi reprezintă existenţe de active la un moment dat. Acestea sunt denumite de majoritatea specialiştilor conturi bif uncţio-nale.

57 CAPITOLUL 8 PLANUL DE CONTURI GENERAL CLASA 1 .CONTURI DE CAPITALURI 10 101 1011 1012 104 1041 1042 105 106 1061 1063 1068 105 106 11 111 112 118 119 12 121 129 13 14 15 30 31 CAPITAL ŞI REZERVE Capital social Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat Prime legate de capital Prime de emisiune sau de aport Prime de fuziune Rezerve Rezerve legale Rezerve statutare Alte rezerve Rezultatul reportat Contul întreprinzătorului individual FONDURI31 Fondul de dezvoltare Fondul de participare la profit Alte fonduri Repartizări la fondul de dezvoltare REZULTATUL EXERCIŢIULUI Profit şi pierdere Repartizarea profitului SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII 131 Subvenţii pentru investiţii PROVIZIOANE REGLEMENTATE32 141 Provizioane reglementate PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI Diferenţe din reevaluare30 Se utilizează potrivit dispoziţiilor legale Se utilizează potrivit dispoziţiilor legale 32 Conţinutul şi utilizarea conturilor din această grupă se stabilesc în funcţie de dispoziţiile legale .

CONTURI DE IMOBILIZĂRI . brevete şi alte drepturi şi valori similare Fond comercial Alte imobilizări necorporale IMOBILIZĂRI CORPORALE Terenuri Terenuri Amenajări de terenuri 1514 Provizioane pentru pierderi din schimb valutar 1518 Alte provizioane pentru CLASA 2 .58 151 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 1511 1512 1513 Provizioane pentru litigii Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii riscuri si cheltuieli 16 161 162 1621 1622 1623 1624 1625 1626 166 167 168 1681 1682 1686 1687 169 20 201 203 205 207 208 21 211 2111 2112 ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni Credite bancare pe termen lung şi mediu Credite bancare pe termen lung şi mediu Credite bancare pe termen lung si mediu nerambursate la scadenţă Credite externe guvernamentale Credite externe garantate de stat Credite externe garantate de bănci Credite de la trezoreria statului Datorii legate de participaţii Alte împrumuturi şi datorii asimilate Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung şi mediu Dobânzi aferente datoriilor legate de participaţii Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate Prime privind rambursarea obligaţiunilor IMOBILIZĂRI NECORPORALE Cheltuieli de constituire Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare Concesiuni.

brevetelor şi altor drepturi şi valori similare Amortizarea fondului comercial Amortizarea altor imobilizări necorporale Amortizări privind imobilizările corporale Amortizarea terenurilor Amortizarea clădirilor Amortizarea construcţiilor speciale Amortizarea maşinilor. utilaje şi instalaţii de lucru Aparate şi instalaţii de măsurare. utilajelor şi instalaţiilor de lucru Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor de măsură. control şi reglare IMOBILIZĂRI ÎN CURS .59 212 2121 2122 2123 2124 2125 2126 2127 2128 23 230 231 26 261 262 263 267 2671 2672 2677 2678 269 28 280 2801 2803 2805 2807 2808 281 2810 2811 2812 2813 2814 Mijloace fixe Clădiri Construcţii speciale Maşini. inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe Active corporale mobile neregăsite în capitolele anterioare Imobilizări necorporale în curs Imobilizări corporale în curs IMOBILIZĂRI FINANCIARE Titluri de participare Titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu Alte titluri imobilizate Creanţe imobilizate Creanţe legate de participaţii Împrumuturi acordate pe termen lung Alte creanţe imobilizate Dobânzi aferente creanţelor imobilizate Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE Amortizări privind imobilizările necorporale Amortizarea cheltuielilor de constituire Amortizarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare Amortizarea concesiunilor. control şi reglare Mijloace de transport Animale şi plantaţii Unelte.

60 2815 2816 2817 2818 29 290 291 293 296 30 300 301 3011 3012 3013 3014 3015 3016 308 32 321 322 323 328 33 331 332 34 341 345 346 348 35 Amortizarea mijloacelor de transport Amortizarea animalelor şi plantaţiilor Amortizarea uneltelor. inventarului şi a altor mijloace fixe Active corporale mobile neregăsite în capitolele anterioare Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare STOCURI DE MATERII ŞI MATERIALE Materii prime Materiale consumabile Materiale auxiliare Combustibili Materiale pentru ambalat Piese de schimb Seminţe şi materiale de plantat Furaje Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale OBIECTE DE INVENTAR Obiecte de inventar Uzura obiectelor de inventar Baracamente si amenajări provizorii Diferenţe de preţ la obiecte de inventar PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE Produse în curs de execuţie Lucrări şi servicii în curs de execuţie PRODUSE Semifabricate Produse finite Produse reziduale Diferenţe de preţ la produse STOCURI AFLATE LA TERŢI PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CLASA 3 .CONTURI DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE 3018 Alte materiale consumabile .

debitori CLASA 4 .61 351 352 354 356 357 358 36 361 368 37 371 378 38 381 388 39 390 391 392 393 394 395 396 397 398 40 401 403 404 405 408 409 Materii şi materiale aflate la terţi Obiecte de inventar aflate la terţi Produse aflate la terţi Animale aflate la terţi Mărfuri în custodie sau în consignaţie la terţi Ambalaje aflate la terţi ANIMALE Animale şi păsări Diferenţe de preţ la animale şi păsări MĂRFURI Mărfuri Diferenţe de preţ la mărfuri AMBALAJE Ambalaje Diferenţe de preţ la ambalaje PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Provizioane pentru deprecierea materiilor prime Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile Provizioane pentru deprecierea obiectelor de inventar Provizioane pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie Provizioane pentru deprecierea produselor Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi Provizioane pentru deprecierea animalelor Provizioane pentru deprecierea mărfurilor Provizioane pentru deprecierea ambalajelor FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE Furnizori Efecte de plătit Furnizori de imobilizări Efecte de plătit pentru imobilizări Furnizori .facturi nesosite Furnizori .CONTURI DE TERŢI .

facturi de intocmit Clienţi . FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI ASIMILATE .ajutoare materiale datorate Participarea personalului la profit Avansuri acordate personalului Drepturi de personal neridicate Reţineri din remuneraţii datorate terţilor Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul Alte datorii în legătură cu personalul Alte creanţe în legătură cu personalul Asigurări sociale Contribuţia unităţii la asigurările sociale Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară Ajutor de şomaj Contribuţia unităţii la fondul de şomaj Contribuţia personalului la fondul de şomaj Alte datorii şi creanţe sociale Alte datorii sociale Alte creanţe sociale Impozitul pe profit Taxa pe valoarea adăugată TVA de plată TVA de recuperat TVA deductibil TVA colectat TVA neexigibil Impozitul pe salarii ASIGURĂRI SOCIALE. PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI ASIMILATE BUGETUL STATULUI.creditori PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE Personal .remuneraţii datorate Personal .62 41 411 413 416 418 419 42 421 423 424 425 426 427 428 4281 4282 43 431 4311 4312 437 4371 4372 438 4381 4382 44 441 442 4423 4424 4426 4427 4428 444 CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE Clienţi Efecte de primit Clienţi incerţi Clienţi .

pasiv DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII Decontări între unitate şi subunităţi Decontări între subunităţi PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Provizioane pentru deprecierea creanţelor . taxe şi vărsăminte asimilate Fonduri speciale . unităţii şi GRUP ŞI ASOCIAŢI DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI Se utilizează potrivit instrucţiunilor ministerului Finanţelor Se utilizează potrivit instrucţiunilor ministerului Finanţelor .decontări în cadrul grupului.conturi asociaţi Decontări cu asociaţii privind capitalul Dividende de plată Decontări din operaţii în participaţie Decontări din operaţii în participaţie .pasiv Debitori diverşi Creditori diverşi CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE Cheltuieli înregistrate în avans Venituri înregistrate în avans Decontări din operaţii în curs de clarificare Diferenţe de conversie .taxe şi vărsăminte asimilate Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului Alte datorii faţă de bugetul statului Alte creanţe privind bugetul statului Datorii faţă de stat33 Creanţe în legătură cu statul34 Decontări în cadrul grupului Decontări în cadrul grupului Dobânzi aferente decontărilor în cadrul grupului Asociaţi .conturi curente Asociaţi .clienţi Provizioane pentru deprecierea creanţelor .activ Diferenţe de conversie .activ Decontări din operaţii în participaţie .63 445 446 447 448 4481 4482 4483 4484 45 451 4511 4518 455 4551 456 457 458 4581 4582 46 461 462 47 471 472 473 476 477 48 481 482 49 491 495 33 34 Subvenţii Alte impozite.conturi curente 4558 Dobânzi .

CONTURI DE TREZORERIE .debitori diverşi TITLURI DE PLASAMENT Acţiuni proprii Acţiuni Obligaţiuni emise şi răscumpărate Obligaţiuni Alte titluri de plasament şi creanţe asimilate Alte titluri de plasament Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament Vărsăminte de efectuat pentru titluri de plasament CONTURI LA BĂNCI Valori de încasat Cecuri de încasat Efecte de încasat Efecte remise spre scontare Conturi curente la bănci Conturi la bănci în lei Conturi la bănci în devize Sume în curs de decontare Carnete de cecuri cu limită de sumă Dobânzi Dobânzi de plătit Dobânzi de încasat Credite bancare pe termen scurt Credite bancare pe termen scurt Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă Credite externe guvernamentale Credite externe garantate de stat Credite externe garantate de bănci Credite de la trezoreria statului Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt CLASA 5 .64 cu asociaţii 496 50 502 503 505 506 508 5081 5088 509 51 511 5112 5113 5114 512 5121 5124 5125 5126 518 5186 5187 519 5191 5192 5193 5194 5195 5196 5198 53 531 CASA Casa Provizioane pentru deprecierea creanţelor .

65 5311 5314 532 5321 5322 5323 5328 54 541 5411 5412 542 58 59 590 60 600 601 6011 6012 6013 6014 6015 6016 602 603 604 605 606 607 608 61 Casa în lei Casa în devize Alte valori Timbre fiscale şi poştale Bilete de tratament şi odihnă Tichete şi bilete de călătorie Alte valori Acreditive Acreditive în lei Acreditive în devize Avansuri de trezorerie VIRAMENTE INTERNE 581 Viramente interne PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE TREZORERIE Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament CHELTUIELI CU MATERII PRIME. MATERIALE ŞI MĂRFURI Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu materialele consumabile Cheltuieli cu materialele auxiliare Cheltuieli privind combustibilii Cheltuieli privind materialele pentru ambalat Cheltuieli privind piesele de schimb Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat Cheltuieli privind furajele CLASA 6 .CONTURI DE CHELTUIELI ACREDITIVE 6018 Cheltuieli privind alte materiale consumabile Cheltuieli privind obiectele de inventar Cheltuieli privind barcamentele şi amenajările provizorii Cheltuieli privind materialele nestocate Cheltuieli privind energia şi apa Cheltuieli cu animalele şi păsările Cheltuieli privind privind mărfurile Cheltuieli privind ambalajele CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI .

TAXELE ŞI VĂRSĂMINTELE ASIMILATE Cheltuieli cu impozitul pe salarii Cheltuieli cu alte impozite. locaţiile de gestiune şi chiriile Cheltuieli cu primele de asigurare Cheltuieli cu studiile şi cercetările CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI Cheltuieli cu colaboratorii Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile Cheltuieli de protocol. amenzi şi penalităţi . reclamă şi publicitate Cheltuieli cu transportul de bunuri şi de personal Cheltuieli cu deplasări.66 611 612 613 614 62 621 622 623 624 625 626 627 628 63 631 635 64 641 645 6451 6452 65 654 658 66 663 664 665 666 667 668 67 671 6711 Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii Cheltuieli cu redevenţele. detaşări şi transferări Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi CHELTUIELI CU IMPOZITELE. taxe şi vărsăminte asimilate CHELTUIELI CU PERSONALUL Cheltuieli cu remuneraţiile personalului Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările sociale Cheltuieli privind contribuţia unităţii la ajutorul de şomaj 6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE Pierderi din creanţe Alte cheltuieli de exploatare CHELTUIELI FINANCIARE Pierderi din creanţe legate de participaţii Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate Cheltuieli din diferenţe de curs valutar Cheltuieli privind dobânzile Cheltuieli privind sconturile acordate Alte cheltuieli financiare CHELTUIELI EXCEPŢIONALE Cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune Despăgubiri.

CONTURI DE VENITURI . MĂRFURI.67 6712 6714 672 Donaţii şi subvenţii acordate Pierderi din debitori diverşi Cheltuieli privind operaţiile de capital 6721 Cheltuieli privind activele cedate 6728 Alte cheltuieli excepţionale privind operaţiile de capital 68 681 6811 6812 6813 686 6862 6863 687 6871 6872 6873 6874 69 691 70 701 702 703 704 705 706 707 708 71 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE ŞI PROVIZIOANELE Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea imobilizărilor Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele Cheltuieli financiare privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Cheltuieli financiare privind provizioane pentru deprecieri Cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele Cheltuieli excepţionale privind amortizarea imobilizărilor Cheltuieli excepţionale privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Cheltuieli excepţionale privind provizioane pentru deprecieri Cheltuieli excepţionale privind provizioane reglementate Cheltuieli cu impozitul pe profit VENITURI DIN VÂNZĂRI DE PRODUSE. locaţii de gestiune şi chirii Venituri din vânzarea mărfurilor Venituri din activităţi diverse VENITURI DIN PRODUCŢIA STOCATĂ 6718 Alte cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune 6814 Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante 6868 Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT CLASA 7 . SERVICII PRESTATE ŞI DIN ALTE ACTIVITĂŢI Venituri din vânzarea produselor finite Venituri din vânzarea semifabricatelor Venituri din vânzarea produselor reziduale Venituri din lucrări executate şi servicii prestate Venituri din studii şi cercetări Venituri din redevenţe.

68 711 72 721 722 74 741 75 754 758 76 761 762 763 764 765 766 767 768 77 771 7711 7718 772 7727 7728 78 781 7812 7813 7814 786 7862 7863 787 Venituri din producţia stocată VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI Venituri din producţia de imobilizări necorporale Venituri din producţia de imobilizări corporale VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE Venituri din subvenţii de exploatare ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE Venituri din creanţe reactivate Alte venituri din exploatare VENITURI FINANCIARE Venituri din participaţii Venituri din alte imobilizări financiare Venituri din creanţe imobilizate Venituri din titluri de plasament Venituri din diferenţe de curs valutar Venituri din dobânzi Venituri din sconturi obţinute Alte venituri financiare VENITURI EXCEPŢIONALE Venituri excepţionale din operaţii de gestiune Venituri din despăgubiri şi penalităţi Alte venituri excepţionale din operaţii de gestiune Venituri din operaţii de capital 7721 Venituri din cedarea activelor Subvenţii pentru investiţii virate la venituri Alte venituri excepţionale din operaţii de capital Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante Venituri financiare din provizioane Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Venituri din provizioane pentru deprecieri Venituri excepţionale din provizioane VENITURI DIN PROVIZIOANE .

69 7872 7873 Venituri excepţionale din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Venituri excepţionale din provizioane pentru deprecieri 7874 Venituri excepţionale din provizioane reglementate CLASA 8 .CONTURI DE GESTIUNE . chirii şi alte datorii asimilate Efecte scontate neajunse la scadenţă Alte valori în afara bilanţului Amortizarea mijloacelor fixe aferentă gradului de utilizare Bilanţ de deschidere Bilanţ de închidere DECONTĂRI INTERNE Decontări interne privind cheltuielile Decontări interne privind producţia obţinută Decontări interne privind diferenţele de preţ CONTURI DE CALCULAŢIE Cheltuielile activităţii de bază Cheltuielile activităţii auxiliare Cheltuieli indirecte de producţie Cheltuieli generale de administraţie Cheltuieli de desfacere 8028 Alte angajamente primite BILANŢ CLASA 9 . urmăriţi în continuare Debitori din amenzi şi penalităţi pretinse Redevenţe. locaţii de gestiune.CONTURI SPECIALE 80 801 CONTURI ÎN AFARA BILANŢULUI Angajamente acordate 8011 8018 802 8021 803 8031 8032 8033 8034 8035 8036 8037 8038 8045 89 891 892 90 901 902 903 92 921 922 923 924 925 Giruri şi garanţii acordate Alte angajamente acordate Angajamente primite Giruri şi garanţii primite Alte conturi în afara bilanţului Mijloace fixe luate cu chirie Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare Valori materiale primite în păstrare sau custodie Debitori scoşi din activ.

70 93 931 932 COSTUL PRODUCŢIEI Costul producţiei obţinute Costul producţiei în curs de execuţie .

se înregistrează scăderi cantitative (perisabilităţi) datorită proprietăţilor fizico-chimice ale e-lementelor materiale care se evaporă. c) funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor. Inventarierea. De regulă. informaţiile din conturi se confruntă cu realitatea şi se pun de acord cu aceasta prin intermediul inventarierii. document de sinteză şi informare a utilizatorilor. depozitare. Inventarierea se află într-o strânsă legătură cu celelalte procedee ale metodei contabilităţii. b) funcţia de stabilire a situaţiei nete. fiecare element individualizabil din patrimoniu ( fiecare sortiment de bunuri materiale. în cazul fuzionării sau încetării activităţii.1. iar Inventarul se întocmeşte cu concursul tuturor compartimentelor dintr-o unitate. Din punctul de vedere al contabilităţii inventarierea este un procedeu de verificare faptică a existenţei şi stării mijloacelor economice.71 CAPITOLUL 9 INVENTARIEREA PATRIMONIULUI 9. etc. iar inventarul este rezultatul unor operaţiuni de măsurare şi evaluare a realităţii faptice. exactitatea înregistrărilor din conturi se controlează cu ajutorul balanţei de verificare. datele din document se înregistrează în conturi. suferă pe timpul transportului. Unele bunuri îşi pierd parametrii calitativi 35 Regulamentul de aplicare a legii contabilităţii. iar inventarul este doar rezul-:atul constatării faptice a existenţei şi stării mijloacelor economice şi a surselor lor. se oxidează. din următoarele considerente: . cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor. fiecare furnizor. a creanţelor şi datoriilor unei unităţi patrimoniale. se uscă. client. se scurg etc. oricât de bine este organizată şi ţinută contabilitatea elementelor patrimoniale. pe baza tuturor acestor lucrări se întocmeşte bilanţul contabil. Unităţile patrimoniale au obligaţia legală să efectueze inventarierea patrimoniului: la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului în natură). Astfel. Noţiunea şi funcţiile inventarierii Inventarierea este un procedeu utilizat de către mai multe discipline economice. în calitatea sa de procedeu al metodei contabilităţii.35 Inventarierea stă la baza întocmirii unui bilanţ real contribuind la asigurarea imaginii fidele şi la aplicarea prudenţei în contabilitate.bilanţul este un document de sinteză şi generalizare întocmit pe baza datelor din conturi. . îndeplineşte mai multe funcţii. toate operaţiunile economice se consemnează în documente corespunzătoare. dintre care cele mai semnificative sunt: a) funcţia de control. manipulării şi depozitării anumite modificări cantitative şi calitative. Astfel. fiecare dintre acestea atribuindu-i o anumită accepţiune. Aceste modificări se datoresc unor factori obiectivi şi subiectivi pe care contabilitatea nu-i poate surprinde şi consemna în momentul acţionării lor. . Inventarul nu se confundă cu bilanţul deşi ambele prezintă elementele patrimoniale la un moment dat. materiale şi băneşti. art. 127 . cantitativ şi valoric.). pe când inventarul descrie amănunţit. gestionare şi eliberare din gestiune a bunurilor economice. Oricât de riguros este organizată activitatea de recepţie.bilanţul este rezultatul întregului ciclu de preluare a datelor cu ajutorul tuturor procedeelor metodei contabilităţii. Bilanţul se întocmeşte numai de compartimentul financiar contabil.bilanţul prezintă în mod sintetic şi în expresie valorică elementele de activ şi de pasiv. în anumite situaţii pot să apară diferenţe dintre soldurile scriptice şi realitate. informaţiile furnizate de contabilitate au un caracter relativ deoarece: • bunurile economice. a) Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi realitate.

Pe baza inventarierii se deschid conturile şi tot pe baza inventarierii se închid conturile şi se definitivează bilanţul contabil. proastă gospodărire (consumuri exagerate). risipă. atunci rezultatul net al exerciţiului se determină în funcţie de variaţia situaţiei nete. unitatea de măsură şi indicii de calitate greşiţi etc). se înregistrează de mai multe ori sau se înregistrează eronat (la altă gestiune sau alt sortiment. astfel: Rezultatul net = Situaţia netă de la sfârşitul exerciţiului - Situaţia netă de la începutul exerciţiului Prin inventariere se confirmă realitatea activelor patrimoniale şi a datoriilor. creanţele vechi şi neîncasate etc. Alte bunuri. şi se iau pe această bază măsuri pentru preîntâmpinarea sau limitarea pagubelor. • la unele elemente patrimoniale se înregistrează calamităţi naturale. a obligaţiilor fiscale şi a rezultatului net. • în anumite gestiuni sau la unele sortimente de bunuri au loc sustrageri. manipulează mişcarea acestor bunuri dă dovadă de neglijenţă sau nepricepere (confuzii între sortimente sau alte erori).72 datorită expirării termenului de garanţie (alimente. Unităţile patrimoniale mici şi mijlocii pot folosi pentru evidenţa stocurilor metoda inventarului . furturi prin efracţie etc). Prin compararea situaţiei faptice. După cum s-a arătat. accidentelor. cu situaţia scriptică din contabilitate se stabilesc plusurile şi minusurile de inventar şi se iau măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. comenzile sistate. situaţia netă a patrimoniului se determină cu ajutorul relaţiei: Situaţia netă a patrimoniului = Active (inventariate) Datorii (inventariate) Dacă se face abstracţie de modificarea aportului proprietarului la capitalul social. Cu ajutorul inventarierii se identifică bunurile inutilizabile. Analizând cauzele care au dus la neîncasarea sau neplata la termen a creanţelor şi obligaţiilor se iau măsuri menite să ducă la întărirea disciplinei decontărilor. furturi. medicamente). cresc în greutate cum este cazul animalelor tinere şi animalelor la îngrăşat. • la unele sortimente s-au creat stocuri fără mişcare. stabilită prin inventariere. pentru creşterea vitezei de rotaţie şi sporirea eficienţei. dimpotrivă. alte cazuri de forţă majoră şi fortuite (clienţi incerţi. • unele comenzi de producţie în curs (producţie neterminată) sunt anulate datorită renunţărilor făcute de clienţi sau unele proiecte de cercetare şi investiţii sunt abandonate. b) Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului. în vederea delimitării răspunderilor. c) Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor. consumurilor şi vânzărilor. • unele date din documentele primare se omit cu ocazia înregistrării lor în contabilitate. • personalul care gestionează. Inventarierea este punctul de pornire şi punctul de închidere al oricărui exerciţiu. astfel asigurându-se premisele determinării corecte a situaţiei nete. depozitării necorespunzătoare. greu vandabile sau de prisos. etc. în vederea întăririi ordinei în gestionarea patrimoniului.

mijloacele fixe se inventariază anual. obiecte de inventar. . Inventarierile periodice sunt de regulă parţiale. inventarierea lunară a stocurilor de materii prime stă la baza determinării cheltuielilor materiale. produse) sau numai unele gestiuni din unitatea respectivă. inventarierile sunt totale şi prin sondaj.2.73 intermitent. Inventarierile anuale sunt lucrări. în această variantă de lucru se înregistrează în conturile de stocuri (clasa a 3-a de conturi) numai stocurile iniţiale şi finale ale elementelor patrimoniale respective. inventarierile anuale sunt de regulă inventarieri generale şi totale. prin inventariere se stabilesc stocurile finale care se scad din cheltuieli şi se înregistrează în conturile de stoc. mărfurile din magazinele de desfacere cu amănuntul se inventariază de două sau de trei ori pe an. Intrările în cursul perioadei (prin aprovizion ări sau din producţie) Ieşirile din depozite (consumuri. indiferent de natura lor (mijloace fixe. Frecvenţa acestor inventarieri se stabileşte în funcţie de particularităţile fiecărei gestiuni şi de ritmul mişcării elementelor patrimoniale. Inventarierile generale cuprind toate elementele patrimoniale aflate în patrimoniul unei unităţi. complexe care necesită un volum mare de muncă. Aceste stocuri finale se anulează la începutul lunii următoare prin includerea lor în cheltuieli. vânzări) = Stocurile iniţiale (de la sfârşitul lunii precedente) + - Stocurile finale (inventar) 9. mărfuri. în cazul materiilor prime. aprovizionate de la terţi. gestiunile de mijloace băneşti se controlează prin inventarieri lunare. Inventarierile parţiale cuprind numai unele elemente patrimoniale (materiale. b) După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc inventarierile generale şi inventarierile parţiale. iar inventarierea produselor finite stă la baza determinării veniturilor din producţia stocată. Inventarierile periodice se efectuează conform unei planificări proprii întocmită de către fiecare unitate patrimonială. Astfel. mărfurilor. La sfârşitul fiecărei luni. în condiţiile utilizării metodei inventarului intermitent. Ca urmare. ele neputându-se efectua concomitent asupra tuturor gestiunilor şi elementelor patrimoniale dintr-o unitate. inventarierea stocurilor de la sfârşitul fiecărei luni stă labaza determinării ieşirilor din depozite (a consumurilor şi a vânzărilor) astfel: Deci. Clasificarea inventarierilor Inventarierile ca procedeu al metodei contabilităţii se clasifică după următoarele criterii: a) După momentul în care se efectuează se deosebesc inventarierile periodice şi inventarierile anuale. etc. sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune. Astfel. c) După modalitatea de efectuare. Pentru asigurarea imaginii fidele furnizate de către bilanţul contabil. Inventarierile anuale sunt obligatoriu de efectuat înainte de închiderea conturilor şi întocmirea bilanţului. mărfuri). Inventarierile totale se extind asupra tuturor sortimentelor care formează un element patrimonial (sortimente de materiale. intrările în patrimoniu se înregistrează direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare. în aceste condiţii. materialelor. cu ocazia închiderii conturilor anuale se ţine seama de stocurile stabilite la data inventarierii la care se adaugă intrările şi se scad ieşirile care au avut loc în perioada cuprinsă între data inventarierii şi sfârşitul anului.

• se sigilează căile de acces în gestiuni cu excepţia locului în care începe inventarierea. • se grupează bunurile ce urmează a se inventaria pe sortimente şi pe categorii de preţuri.3. spre reparare sau pentru păstrare. dacă are documente de predare-primire a bunurilor care nu au fost operate în evidenţa sa operativă sau nu au fost predate la contabilitate. este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise. Se aranjează separat bunurile degradate. planificat. • când există indicii de plusuri şi minusuri în gestiuni. dacă are cunoştinţă de evidenţa unor plusuri sau minusuri în gestiune. Pentru asigurarea unei eficiente sporite a inventarelor acestea trebuie ă un caracter inopinat. • se identifică locurile în care ar putea fi depozitate bunurile ce se inventariază. etapă de care depinde eficienţa tuturor lucrărilor ulterioare. Dacă la inventarierile prin sondaj se constată nereguli semnificative. în cadrul acestei etape se iau o serie de măsuri organizatorice şi se execută unele lucrări contabile. Lucrările pregătitoare ale inventarierii de natură contabilă cuprind: . Etapele inventarierii Inventarierea este o lucrare complexă care se derulează în mai multe a) pregătirea inventarierii. • cu ocazia modificărilor de preţuri. Inventarierile ordinare au de regulă un caracter normal. Printre lucrările de natură organizatorică se pot menţiona: • se constituie prin dispoziţie scrisă a conducătorului unităţii o comisie centrală de inventariere şi mai multe subcomisii în funcţie de numărul de gestiuni ce urmează a fi inventariate. Inventarierile extraordinare sunt impuse de anumite situaţii de excepţie cum ar fi: • ori de câte ori intervine predarea-primirea de gestiuni. d) În funcţie de condiţiile în care se desfăşoară. supravegherii şi controlului întregii activităţi de inventariere. • cu ocazia divizării sau comasării de gestiuni.74 Inventarierile prin sondaj cuprind numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o gestiune. dacă a primit sau predat bunuri fără să se întocmească documentele necesare. bunurile primite în custodie. acestea se transformă în inventarieri totale. Subcomisiile de inventariere sunt formate din două sau trei persoane şi au sarcina să efectueze inventarierile propriu-zise şi să stabilească diferenţele. Comisia centrală de inventariere este formată din conducătorii diferitelor compartimente şi are sarcini pe linia instruirii. • se sistează operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. • la cererea organelor de control. • în urma calamităţilor şi a altor cazuri de forţă majoră şi fortuite. c) stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate. inventarierile sunt ordinare şi extraordinare. 9. b) constatarea şi descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii. • se cere gestionarului o declaraţie scrisă din care trebuie să rezulte: dacă are în gestiunea sa bunuri nerecepţionate sau bunuri care rfu aparţin gestiunii. • se verifică dacă aparatele de măsură sunt în bună stare de funcţionare. a) Pregătirea inventarierii.

Bunurile aflate în ambalaje originale se despachetează şi se verifică prin sondaj. materiale lăsate în păstrarea furnizorului. creanţe şi datorii incerte sau în litigiu. containere etc. Listele de inventariere se completează citeţ. creanţele şi datoriile în devize se evaluează la cursul în vigoare din ultima zi a exerciţiului. a căror existenţă nu poate fi constatată prin inventarieri fizice se verifică pe baza datelor din contabilitate. unităţii de măsură. Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare. se întocmesc liste de inventariere separate pentru: bunurile care nu a-parţin gestiunii inventariate dar au fost găsite în cadrul acesteia. codului. cutii. fişe de magazie. aşa cum va arăta în continuare. denumită valoare de inventar. Stivele formate din saci. lăzi. • titlurile imobilizate se evaluează la valoarea de utilitate pe care o reprezintă pentru unitatea patrimonială. Bunurile de volum mare (de masă) cum ar fi silozurile de cereale. respectiv de plată. se desfac şi se verifică separat. • creanţele şi datoriile incerte şi în litigiu se evaluează la valoarea lor de utilitate. Elementele patrimoniale de activ şi de pasiv. Spaţiile libere se barează. • creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală.75 • • • se asigură înregistrarea tuturor operaţiunilor în contabilitatea sintetică şi analitică şi în evidenţa operativă condusă în cadrul gestiunilor (fişe de magazie. Listele de inventariere se întocmesc separat pe locuri de depozitare. cântărire. se verifică: disponibilităţile băneşti din conturile de la bănci (reflectate în extrasele de cont eliberate de către bănci).). constatările trecându-se în listele de inventariere. În vederea calculării plusurilor şi minusurilor de inventar. evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face astfel: • bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor se evaluează la valoarea actuală. al constatărilor indirecte. produsele expediate către clienţi şi refuzate de către aceştia. Tot prin acest procedeu. Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii. b) Constatarea şi descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii Inventarierea propriu-zisă se face la locurile de depozitare a bunurilor respective. bunurile necorespunzătoare calitativ. etc). elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu devenită valoare contabilă. se verifică exactitatea înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice. rapoarte de gestiune etc). Pentru asigurarea imaginii fidele. preţului unitar de evidenţă. De asemenea. se ridică de la gestiuni toate evidenţele operative şi se vizează după ultima operaţiune (benzi de la casele de marcat. fără ştersături sau intercalări de rânduri. rapoarte de gestiune. indicilor calitativi. sau calcule tehnice. pe categorii de bunuri şi pe persoane responsabile de integritatea lor. bunurile fără mişcare şi de prisos. • disponibilităţile. iar titlurile de plasament se evaluează la cursul . • bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element stabilită în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei. Acest procedeu se utilizează în cazul bunurilor aparţinând unităţii dar care în afara acesteia (mijloace fixe date în chirie. rezervoarele de benzină sau de vin se inventariază pe bază de calcule tehnice şi pe baza analizelor de laborator. eventualele corecturi se certifică de către persoanele care urmează să semneze aceste liste. creanţele şi obligaţiile unităţii în raport cu terţii (oglindite în contabilitatea analitică şi în extrasele de cont confirmate de terţi). stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. bunurile trimise spre prelucrare la terţi etc.

Cu ocazia închiderii exerciţiului se compară valoarea de intrare sau contabilă (Vc) cu valoarea de utilitate (Vu) stabilită pe baza inventarului. În contabilitatea curentă elementele inventariate îşi menţin valoarea de intrare în patrimoniu. Plusurile şi minusurile constatate la sortimentele confundabile între ele.---. Valoarea activelor menţinâdu-se la valoarea de intrare. care cuprinde: perioada şi gestiunile inventariate. Plusurile constatate la inventariere se înregistrează în patrimoniu prin debitarea conturilor de activ corespunzătoare. pentru constituirea şi regularizarea provizioanelor. . după caz. c) Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul verbal de inventariere.. după ce sunt aprobate. astfel: 1. plusurile şi minusurile constatate. datorită aspectului lor fizic.x --------------------------------------------212.Cheltuieli cu materiile prime" ---------------------------------------. Vu > Vc diferenţa (constatată în plus) se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion.76 mediu al ultimei luni a exerciţiului sau la valoarea probabilă de negociere. Pentru elementele de pasiv: Vu ≤ Vc nu se înregistrează în contabilitate. creanţele şi datoriile incerte sau în litigiu. se pot compensa dacă privesc aceeaşi gestiune şi aceeaşi perioadă de gestiune.Subvenţii pentru investiţii" --------------------------. Pe baza acestor constatări se fac propuneri pentru compensarea plusurilor cu minusurile. Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere. persoanele care au participat la inventariere. valoarea pasivelor men-ţinându-se la valoarea de intrare. putându-se constata una din următoarele situaţii: Pentru elementele de activ: Vu ≥ Vc nu se fac înregistrări în contabilitate..x --------------------------------------------2. Plusurile de materii prime se înregistrează ca o intrare în conturile de stoc şi ca o reducere a cheltuielilor: ---------------------------------------. Plusul de mijloace fixe constatat se înregistrează ca o intrare de mijloace fixe şi ca o creştere a capitalurilor proprii reflectate în contul 131 „Subvenţii pentru investiţii": ------------------------------. elementele îşi menţin valoarea de intrare sau contabilă. Vu < Vc diferenţa (constatată în minus) se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor cu provizioanele sau amortizările. pentru scăderea din contabilitate a unor pagube sau pentru imputarea lor.x ----------------------------------------------300„Materii prime" = 600 . bunurile depreciate. elementele îşi menţin valoarea de intrare.Mijloace fixe" = 131 . după caz.x ----------------------------------------------Pentru a nu influenţa rulajul contului 600 „Cheltuieli cu materiile prime" înregistrarea de mai sus se poate face în roşu în debitul contului de cheltuieli şi în creditul contului de stoc. servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată şi consemnată în listele de inventar..

prin creditarea conturilor corespunzătoare.x --------------------------------600„Cheltuieli cu materiile = 300„Materii prime" prime" -------------------------------------.x ------------------------------------5.x -----------------------------------------------345.Mărfuri" = 607„Cheltuieli cu mărfurile vândute" ---------------------------------------.Produse finite" = 711.x --------------------------------3..x ----------------------------------------------------------4. Plusurile constatate la obiectele de inventar se înregistrează: ---------------------------------------.x ---------------------------------281 „Amortizări privind imobilizările = 212„Mijloace fixe" corporale" --------------------------------------------.x -----------------------------------------------5.Venituri din producţia stocată" ---------------------------------------.x --------------------------------4.Produse finite" stocată" stocată 36 Pentru simplificarea expresiei se face abstracţie de TVA.. Lipsa de obiecte de inventar: -------------------------------------.x ---------------------------------------711„Venituri din producţia = 345.x ---------------------------------2.x --------------------------------% = 212„Mijloace fixe" 281 „Amortizări privind imobilizările corporale" 6871 „Cheltuieli excepţionale privind amortizarea imobilizărilor" --------------------------------------------. astfel36: Lipsa de mijloace fixe integral amortizate: --------------------------------------------.. I.x ----------------------------------------------------------321.. . Lipsa de materii prime -------------------------------------. Plusurile de produse finite se înregistrează: ---------------------------------------.x -----------------------------------------------371.Obiecte de inventar" = 602„Cheltuieli privind obiectele de inventar" ---------------------------------------.77 3.x ------------------------------------322„Uzura obiectelor de = 321„Obiecte de inventar" inventar" -------------------------------------. Plusurile de mărfuri se înregistrează: ---------------------------------------.ipsa de produse finite: -------------------------------------. Lipsa de mijloace fixe parţial amortizate : --------------------------------------------.x -----------------------------------------------Lipsurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieşire din patrimoniu a elementelor respective de activ..

. Lipsa de mărfuri: -------------------------------------.x -----------------------------------7. riscuri si cheltuieli se întocmeşte o nouă balanţă de verificare.x -----------------------------------------------8. indiferent de categoria de bunuri la care se referă se înregistrează astfel: -------------------------------------. Dacă printr-o hotărâre judecătorească se declară stare de faliment a clientului de mai sus..78 -------------------------------------.. se face înregistrarea: --------------------------------------. Dacă se constată că un client este în întârziere cu achitarea datoriilor datorită situaţiei lui financiare. atunci această creanţă se trece la pierderi (cheltuieli): -------------------------------------.Obiecte de inventar" 345„Produse finite" 371„Mărfuri" -------------------------------------------..Clienţi incerţi" -------------------------------------.x -----------------------------------------9. Constatarea unor obiecte de inventar.Cheltuieli cu mărfurile = 371„Mărfuri" vândute" -------------------------------------.x ------------------------------416„Clienţi incerţi" = 411 „Clienţi" --------------------------------------. produse finite şi mărfuri distruse de calamităţi naturale se înregistrează: -------------------------------------------.Alte venituri din exploatare" 4282„Alte creanţe în legătură cu 4427„TVA colectat" personalul" -------------------------------------.x ---------------------------------După înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere şi după constituirea eventualelor provizioane pentru deprecieri. .Debitori diverşi" = % sau 758..x ------------------------------10.x -----------------------------------------671„Cheltuieli excepţionale privind = % operaţiunile de gestiune” 321. Imputarea lipsurilor constatate la inventariere.x ---------------------------------654„Pierderi din creanţe" = 416.x -----------------------------------------------461.x ---------------------------------------6.x -----------------------------------607.

conţinutul şi funcţiile balanţei de verificare Operaţiile economice care se realizează zi de zi într-o unitate patrimonială se înregistrează în conturi. legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ.1. totalul sumelor şi soldul final de la sfârşitul lunii pentru care se încheie balanţa respectivă. creşterile. Metoda contabilităţii impune ca periodic şi în mod obligatoriu cu ocazia elaborării bilanţului. Funcţiile balanţei de verificare rezultă din definiţia prezentată mai sus şi anume: a) Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi Această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi. legătura dintre conturile sintetice şi conturile analitice. în care se înscriu datele valorice preluate din conturi. efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe. Deşi în condiţiile utilizării calculatoarelor electronice în munca de contabilitate creşte exactitatea calculelor.82/1991 prevede la articolul 22 că „pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor se întocmeşte lunar balanţa de verificare". existenţele finale. precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente. În cadrul balanţei de verificare se obţin anumite egalităţi structurale şi globale proprii dublei înregistrări şi corespondenţei conturilor. de control. cât şi a calculelor efectuate cu ocazia determinării rulajelor. Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare. Balanţa de verificare conţine toate conturile folosite de o unitate patrimonială. control şi analiză a activităţii unităţilor patrimoniale impun generalizarea şi prezentarea într-un tablou de ansamblu a întregii activităţi desfăşurate. trecerea eronată a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare şi de aici în balanţă. în orice moment al activităţii economice. Legea contabilităţii nr. fiecare cont în parte pune în evidenţă situaţia elementelor patrimoniale: existenţele la începutul perioadei. precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei.79 CAPITOLUL 10 BALANŢA DE VERIFICARE 10. sumelor totale şi a soldurilor conturilor. Necesităţile de conducere. Aceste egalităţi exprimă un echilibru permanent între aceste date. Verificarea se referă atât la respectarea principiului dublei înregistrări a operaţiilor economice în contabilitate. rulajele perioadei curente. să se facă verificarea exactităţii înregistrărilor făcute în contabilitate. fiecare cont fiind înscris cu soldul iniţial. iar corelaţiile pe care se bazează. fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare. înregistrarea greşită a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări. stabilirea eronată a rulajelor şi a soldurilor conturilor determină inegalităţi între totalurile balanţei. prin intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare. micşorările. Noţiunea. . care trebuie să fie identificate şi corectate. Balanţa de verificare sau balanţa conturilor este un procedeu specific al metodei contabilităţii care asigură verificarea exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi. de unde provine şi denumirea de „balanţă". funcţia de control a balanţei de verificare se menţine. Lipsa unei egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor erori. care se semnalizează cu ajutorul ei. totalul mişcărilor cumulate de la începutul anului. servesc la prevederea unor chei de control în programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare automată a datelor.

a) După natura conturilor pe care le conţin pot fi balanţe de verificare ale conturilor sintetice (generale) şi balanţe de verificare ale conturilor analitice. preluate din balanţa de verificare prelucrate şi grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Balanţele de verificare analitice se întocmesc pentru fiecare cont sintetic care a fost desfăşurat pe conturi analitice. pe o anumită perioadă de timp. balanţa de verificare asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu cele de la sfârşitul ei şi cu alte perioade de gestiune expirate. b) După numărul de egalităţi pe care le cuprind. cu ajutorul balanţelor de verificare se obţine un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile. Această analiză are anumite limite comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilanţului contabil. şi în intervalul dintre două bilanţuri. Clasificarea balanţelor de verificare Balanţele de verificare se clasifică după mai multe criterii. rezultatele financiare obţinute în urma activităţilor desfăşurate etc. mişcărilor şi transformărilor elementelor patrimoniale Gruparea şi centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanţei de verificare oferă conducerii unităţilor posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor intervenite în volumul şi structura patrimoniului economic. Cu ajutorul acestor balanţe se controlează concordanţa care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic şi conturile sale analitice. eficienţa plasării resurselor etc. Soldurile iniţiale ale conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanţul anual. Aceste balanţe se mai numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau secundare. singurul instrument care furnizează informaţiile necesare conducerii operative a unităţilor patrimoniale. balanţe de verificare cu două egalităţi. Astfel se pot stabili schimbările produse în mărimea şi structura patrimoniului economic. într-o anumită perioadă de gestiune.80 b) Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ Balanţa de verificare concentrează informaţiile din toate conturile folosite în contabilitatea curentă a unităţii. Cuprinzând. fiind astfel. potrivit principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. pe baza datelor preluate din conturile analitice. centralizate. Spre deosebire de balanţa de verificare a conturilor sintetice care este una singură pe întreprindere numărul balanţelor de verificare ale conturilor analitice depinde de numărul conturilor care au fost desfăşurate pe conturi analitice. Balanţele de verificare ale conturilor sintetice se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice şi cuprind toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curentă a unei unităţi patrimoniale. Această legătură se concretizează în faptul că datele din bilanţul anual reprezintă soldurile finale ale conturilor. balanţe . Balanţele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc înaintea e-laborării balanţei conturilor sintetice. toate datele privitoare la existenţele şi mişcările elementelor patrimoniale înregistrate în conturile sintetice şi analitice. d) Funcţia de centralizare a existenţelor. c) Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice Această funcţie constă în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfăşoară pe conturi analitice. balanţele de verificare ale conturilor sintetice pot fi: balanţe de verificare cu o egalitate.2. 10. e) Funcţia de analiză a activităţii economice Balanţa de verificare are un rol deosebit de important în analiza situaţiei económicofinanciare pe perioade scurte de timp.

2.3. . Balanţa de verificare cu o singură egalilate Balanţa de verificare cu o egalitate se prezintă în două variante: fie ca balanţă a sumelor. faţă de balanţa cu două egalităţi.1. Ea cuprinde patru coloane. Ele pot fi întocmite într-o singură variantă sau în două variante. Pe baza ei se pot stabili următoarele egalităţi: 1) Totalul soldurilor iniţiale debitoare (∑Sid) = Totalul soldurilor iniţiale creditoare (∑ Sic) 2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare (∑Rd) (∑Rc) 3) Totalul soldurilor finale debitoare (∑Sfd) = Totalul soldurilor finale creditoare (∑ Sfc) În plus.81 de verificare cu trei egalităţi şi balanţe de verificare cu patru egalităţi. Ea cuprinde numai o singură egalitate: Totalul sumelor debitoare (∑Tsd) sau Totalul soldurilor finale debitoare (∑ Sfd) = Totalul soldurilor finale creditoare (∑ Sfc) = Totalul sumelor creditoare (∑Tsc) 10.2. nu reflectă natura operaţiilor efectuate. Egalităţile ei sunt: 1) Totalul sumelor debitoare (∑Tsd) 2) Totalul soldurilor finale debitoare (∑ Sfd) = = Totalul sumelor creditoare (∑Tsc) Totalul soldurilor finale creditoare (∑ Sfc) 10.2. Balanţa de verificare cu trei egalităţi Se caracterizează prin separarea soldurilor iniţiale de rulajele lunii curente. două pentru totalul sumelor debitoare şi creditoare şi două coloane pentru soldurile finale. Cu toate avantajele pe care le oferă balanţa de verificare cu trei egalităţi în formă tabelară. fie ca balanţă a soldurilor. debitoare şi creditoare. 10.2. Ea se întocmeşte în două variante: • balanţa tabelară • balanţa de verificare şah Balanţa de verificare cu trei egalităţi a fost concepută pentru sporirea proprietăţilor informative ale balanţelor de verificare cu una şi cu două egalităţi. cu ajutorul acestei balanţe de verificare se poate stabili şi următoarea corelaţie: totalul rulajelor din balanţa de verificare trebuie să fie egal cu totalul rulajelor din evidenţa cronologică ( din Registrul Jurnal). ea prezintă şi următorul neajuns: deşi redă volumul valoric al activităţii desfăşurate într-o perioadă de gestiune. Balanţa conturilor cu două egalităţi Denumită şi balanţa sumelor şi a soldurilor rezultă din combinarea balanţei sumelor cu balanţa soldurilor.

în care rulajele din perioada curentă se înscriu pe conturi corespondente. întocmită după principiul matricial.2. Cu ajutorul ei se obţin următoarele egalităţi: 1) Totalul sumelor debitoare din balanţa (perioada) precedentă (∑Tsdp) 2) Totalul rulajelor debitoare ale lunii curente (∑Rd) 3) Totalul sumelor debitoare la data întocmirii balanţei (∑Tsdf) 4) Totalul soldurilor finale debitoare (∑Sfd) Totalul sumelor creditoare = din balanţa (perioada) precedentă (∑Tscp) = Totalul rulajelor creditoare ale lunii curente (∑Rc) Totalul sumelor creditoare la data întocmirii balanţei (∑Tscf) Totalul soldurilor finale creditoare (∑Sfc) = = Balanţa de verificare cu patru egalităţi se întocmeşte în două variante. . balanţa conturilor cu patru egalităţi are următorul neajuns şi anume.82 Pentru înlăturarea acestui neajuns se foloseşte balanţa de verificare cu trei egalităţi în forma şah. De aceea ea mai poartă denumirea de balanţa de rulaje lunare cu sume precedente. cu deosebirea că aceste egalităţi nu se mai obţin între totalurile coloanelor perechi. 10. b) la sfârşitul celorlalte luni ale anului.4. Aceasta permite şi redarea corespondenţei conturilor în care s-au înregistrat operaţiile economice în funcţie de conţinutul lor economic. astfel: a) în cazul lunii ianuarie. Acestea sunt cumulate cu soldurile iniţiale de la începutul anului. nu reflectă rulajele conturilor din lunile precedente. balanţa de verificare cu patru egalităţi cuprinde soldurile iniţiale debitoare şi creditoare iar egalitatea se stabileşte între aceste totaluri ale soldurilor iniţiale debitoare şi creditoare. Balanţa de verificare şah se prezintă sub forma unei table de şah. primele două coloane conţin date privind totalul sumelor precedente debitoare şi creditoare. care iau naştere din conţinutul diferit al primelor coloane. Cu ajutorul ei se obţin aceleaşi trei egalităţi. ci la întretăierea rândurilor cu coloanele. Balanţa de verificare cu patru egalităţi Această balanţă reprezintă o combinare a balanţei de sume şi solduri cu balanţa de rulaje lunare cu solduri iniţiale. Cu toate avantajele pe care le prezintă faţă de celelalte balanţe de verificare. înlăturarea acestui neajuns s-ar putea realiza prin întocmirea unei balanţe de verificare cu cinci egalităţi.

103 N. documentele de sinteză contabilă pun în evidenţă. Contabilitatea financiară."38 37 38 Jean Raffegeau şi Colectiv. • să furnizeze indicaţii asupra obligaţiilor sale şi drepturilor acţionarilor. pe etape de viaţă ale întreprinderii. 1993. voi. de exemplu. precum şi a operaţiunilor realizate de aceasta. clară şi completă.201 . „Nu neapărat. pag.83 CAPITOLUL 11 LUCRĂRILE DE SINTEZĂ ŞI RAPORTARE CONTABILĂ 11. fidelă. element în jurul căruia glisează toate acţiunile omului în context socialeconomic. respectând o anumită periodicitate şi anumite reguli de întocmire. I. • în sfârşit. Pentru protecţia acţionarilor şi drepturilor terţilor. Nevoile de informare periodică au condus la determinarea rezultatelor sau calcularea unor mărimi necesare în stabilirea obligaţiilor fiscale. Feleagă. lonaşcu. 1991.acela de a da o imagine fidelă a patrimoniului. Acest deziderat este înfăptuit prin întocmirea unor documente financiare ce prezintă întro manieră sintetică. Astfel s-au creat o varietate de imagini temporale asupra exerciţiului financiar. o sinteză a tuturor elementelor constitutive ale activităţii acesteia trebuie comunicată utilizatorilor care au nevoie şi au dreptul la aceasta. „Nevoia de a măsura patrimoniul. consistenţa. 200 . asupra resurselor acesteia şi asupra circumstanţelor care le pot altera. solvabilitatea şi mişcările de fonduri ale întreprinderii. Tot aşa. cu ajutorul unor indicatori sintetici.1. Datele contabilităţii trebuie: • să fie la îndemâna oricui are noţiuni despre piaţa afacerilor şi asupra economiei în general şi care doreşte să studieze informaţiile furnizate cu o corectitudine suficientă. Memento pratique. fotografiind fiecare arbore al pădurii obţii o imagine clară. deci structura întreprinderii şi rezultatul devine o sarcină cu o anumită regularitate. sub forma recapitulaţiilor şi centralizărilor. ansamblul aspectelor económico-financiare ale întreprinderii. pag. netă a ansamblului. O imagine fidelă nu înseamnă automat imagine detaliată. servind în aceleaşi timp şi altor destinatari ai informaţiei contabile. Necesitatea şi structura lucrărilor de sinteză şi raportare contabilă Informaţia. Editura Economică. Editions Francis Lefebvre. O fotografie aeriană este preferabilă pentru a-ţi face o părere despre întinderea. rezultatelor şi situaţiei financiare ale întreprinderii -a fost atins. a veniturilor şi averii întreprinderii. • să constituie pentru stat un instrument de cunoaştere în vederea determinării diferitelor impozite. situaţiei financiare şi rezultatelor întreprinderii. Contabilitatea constituie componenta principală a sistemului informaţional al unei întreprinderi. totalitatea aspectelor care pot conduce la formarea unei judecăţi asupra patrimoniului. În măsura în care obiectivul contabilităţii . periodicitatea şi regulile de elaborare a lucrărilor de sinteză contabilă cade în sarcina statului. densitatea sa" 37. 3. are în domeniul economico-financiar drept principal furnizor contabilitatea. • să permită investitorilor şi creditorilor să-şi facă o opinie asupra rezultatelor pe care le aşteaptă de la întreprindere. • să furnizeze date despre lichiditatea. să facă eventuale comentarii şi să dea explicaţii care să permită utilizatorilor să exploateze mai bine datele.

De asemenea. Aceste reguli sunt prevăzute în cadrul normelor contabile cuprinse în Legea contabilităţii nr. taxe şi alte obligaţii datorate şi vărsate (cod 04) Conţine. comune tuturor ramurilor economiei astfel: • Rezultate financiare (cod 01) Conţine date cumulate de la începutul anului. Raportările trimestriale cuprind mai multe formulare. Ansamblul aspectelor legate de situaţia întreprinderii la sfârşitul anului şi al exerciţiului financiar este reflectat cu ajutorul bilanţului contabil. 2 din Legea contabilităţii nr. servind acestora dar şi altor destinatari ai informaţiei contabile. pentru întocmirea unor documente financiare. Cel de-al doilea are obligaţia să verifice respectarea Normelor metodologice de întocmire a raportărilor. E-laborarea acestuia trebuie să respecte anumite reguli de întocmire. Tot în cadrul documentelor de sinteză contabilă se înscriu şi „Raportările trimestriale ale agenţilor economici” a căror întocmire e reglementată prin norme metodologice ale Ministerului Finanţelor emise anual. Raportările trimestriale însoţite de raportul de gestiune se semnează de către conducătorul unităţii şi de către conducătorul compartimentului financiar-contabil. număr de salariaţi. 82/1991. raportările se verifică şi se certifică de către comisia de cenzori (sau de către expertul contabil ori contabilul autorizat. al. potrivit prevederilor articolului 6 din HG nr.84 Referindu-ne la realităţile ţării noastre. Prin conţinutul lor acestea acoperă ansamblul operaţiilor efectuate de întreprindere şi prezintă situaţia patrimoniului şi a rezultatelor financiare la sfârşitul unei perioade date. vărsate şi rămase de vărsat. • Impozite. numai semestrial. • Datele informative (cod 03) Cuprinde informaţii referitoare la anumiţi indicatori ai activităţii întreprinderii.2. Lucrări de sinteză şi raportare contabilă trimestriale În baza prevederilor art. 82/1991 şi în Regulamentul de aplicare a acesteia aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. după natura lor. în cazul societăţilor comerciale care au obligaţia să aibă cenzori. existenţa unor corelaţii între indicatorii formularelor. 704/1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilităţii. totalitatea impozitelor. regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat sau mixt întocmesc raportări trimestriale. referitoare la veniturile realizate. cumulat de la începutul anului. precum şi respectarea termenului de întocmire şi depunere la organul în drept. taxelor şi altor obligaţii datorate. • Situaţia patrimoniului (cod 02) Se întocmeşte pe baza ultimei balanţe de verificare sintetice şi prezintă în formă sintetică patrimoniul întreprinderii structurat pe elemente de activ şi pasiv. cum ar fi : subvenţii primite. durata unui an calendaristic. atât în ţara noastră cât şi în alte ţări. după caz). se are în vedere. . aprobare şi publicare în scopul utilizării unei terminologii precise şi identice pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile. conform reglementărilor actuale în materie contabilă. iar agenţii economici cu capital privat. 27. Ministerul Finanţelor a stabilit ca în anul 1995. pe termene scadente. obligaţii de plată a contribuţiilor legate de salarii şi pentru fondurile speciale. Ele sunt cerute de organele centrale. 11. 704/14 decembrie 1993. Raportările trimestriale ce trebuie întocmite în anul 1995 nu sunt o practică nouă în cadrul sistemului lucrărilor de sinteză elaborate pe baza datelor contabile. verificare. cheltuielile aferente acestora şi rezultatele financiare (profit sau pierdere). creanţe clasificate după termenul de lichiditate şi datorii clasificate după termenul de exigibilitate.

85 Odată verificate şi certificate, raportările trimestriale se depun, până la un anumit termen, la Direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Informaţiile din raportări vor fi centralizate aici pe tipuri de proprietate, ramuri, titulari şi departamente, ţinându-se seama de datele de identificare şi restul informaţiilor trecute în antetul raportărilor de către fiecare întreprindere. După centralizare, raportările trimestriale sunt trimise la Centrul de tehnologia informaţiei financiare al Ministerului Finanţelor în vederea prelucrării lor şi a obţinerii indicatorilor situaţiei económico-financiare pe ansamblul economiei naţionale. 11.3. Lucrări de sinteză şi raportare contabilă anuale 11.3.1. Bilanţul contabil: noţiune şi structură „Documentul oficial de gestiune al persoanelor prevăzute la articolul 1 din Legea contabilităţii îl constituie bilanţul contabil care trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute Se întocmeşte obligatoriu anual sau în cazul fuzionării ori încetării activităţii”39. Aşadar, după cum prevede Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, documentul de sinteză care se întocmeşte anual, deci la sfârşitul exerciţiului financiar, este bilanţul contabil. Considerăm necesară prezentarea, înainte de toate, a noţiunii de exerciţiu financiar ca unitate de măsură a vieţii întreprinderii, general recunoscută, şi care reclamă întocmirea unui document financiar complex ca bilanţul contabil. În literatura de specialitate actuală, documentele de sinteză anuale sunt denumite conturi anuale şi se pledează pentru anualitatea exerciţiului financiar considerat ca „perioada de viaţă a unei întreprinderi care se scurge între stabilirea, după inventar, a conturilor anuale succesive"40. în cazul ţării noastre, este adevărat că cerinţele actuale în domeniul contabil se referă la întocmirea unor lucrări de sinteză şi raportare contabilă ce se aşează pe perioade de timp interioare anului şi care fac necesară închiderea conturilor la intervale scurte de timp, dar aceasta nu înseamnă că ele reprezintă exerciţii financiare. Exerciţiul financiar este acela care are ca şi sinteză documentele financiare complexe ce reflectă situaţia completă a patrimoniului, profitul a-nual şi repartizările lui finale, precum şi situaţia financiară rezultată în urma plăţilor şi vărsămintelor definitive. Alegând bilanţul contabil ca document oficial al exerciţiului financiar cate se suprapune cu anul calendaristic, sistemul contabil românesc recunoaşte anualitatea exerciţiului financiar şi îşi dovedeşte compatibilitatea cu sistemul contabil continental. „Bilanţul contabil este o sinteză a informaţiilor ce caracterizează la un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecărei întreprinderi în parte. El cuprinde un sistem de indicatori a căror elaborare se bazează pe datele furnizate de contabilitate, preluate direct sau în prealabil prelucrate"41. Bilanţul contabil marchează etapa finală cu care se încheie lucrările contabile dintr-o perioadă dată şi prezintă punctul de plecare al contabilităţii din perioada următoare de gestiune. Pentru acest lucru pledează şi principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere. Acoperind prin conţinutul său totalitatea aspectelor legate de activitatea unei întreprinderi într-o perioadă dată, bilanţul contabil îşi demonstrează rolul important prin funcţiile sale: • putând fi numit „oglinda întreprinderii", este un mijloc de conducere şi analiză; • de asemenea, este mijlocul principal de informare a tuturor celor interesaţi în ceea ce priveşte activitatea întreprinderii; • în sfârşit, constituie un instrument pentru calcularea indicatorilor macroeconomici şi a elaborării prognozelor datorită faptului că „serveşte la stabilirea patrimoniului
39
40

Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, 1994, pag. 52 N. Feleagă, I. Ionaşcu, Contabilitate financiară, FA. Economică, 1993, voi. 3, pag. 202 41 I.P. Pântea şi colectiv, Bilanţul contabil, Ed. Dacia, 1987, pag. 68

86 economiei naţionale, execuţia bugetului de stat, întocmirea balanţelor financiare şi a bilanţului pe economia naţională"42. În cadrul sistemului de contabilitate actual, aspectele legate de întocmirea bilanţului contabil sunt reglementate de Legea contabilităţii, precum şi de Normele metodologice privind întocmirea bilanţurilor contabile. Acestea din urmă prevăd regulile privind întocmirea bilanţului contabil, corelaţiile ce trebuie asigurate între indicatorii prevăzuţi în conţinutul acestora, verificarea şi depunerea la organele în drept şi modul de centralizare a bilanţurilor contabile pe ramuri de activitate, în profil teritorial, departamental, precum şi pe ansamblul economiei naţionale. Legea contabilităţii stipulează că bilanţul contabil se compune din: bilanţ, contul de profit şi pierdere (sau contul de execuţie în cazul instituţiilor publice), anexa şi raportul de gestiune. Denumirea de bilanţ dată documentului de sinteză anual sugerează importanţa bilanţului propriu-zis, care caracterizează patrimoniul în totaliltatea sa. Celelalte componente dezvoltă, pe un plan inferior, indicatorii economi-co-financiari consolidaţi în bilanţul contabil. Astfel, contul de profit şi pierdere este un cont de bilanţ care reflectă rezultatele exerciţiului ce provin din activitatea întreprinderii. Conturile de analiză a rezultatului nu sunt decât subdiviziuni ale contului 121 „Profit şi pierdere" create pentru nevoile de informare asupra componentelor rezultatului. Pentru a sublinia legătura dintre bilanţ şi contul de rezultate trebuie a-rătate cele două modalităţi de degajare a aceluiaşi rezultat al exerciţiului. Astfel, rezultatul exerciţiului este egal: • în bilanţ, cu variaţia capitalurilor proprii ale întreprinderii ce provin din activitatea sa; • în contul de rezultate, cu diferenţa între venituri şi cheltuieli. VARIAŢIA CAPITALURILOR = PROPRII REZULTAT (bilanţ şi cont de profit şi pierdere) = VENITURI - CHELTUIELI (cont de profit şi pierdere)

Această dublă egalitate rezultă din balanţa de verificare sintetică stabilită la închiderea exerciţiului financiar şi care reprezintă punctul de plecare în elaborarea bilanţului contabil. Imaginea fidelă asupra situaţiei întreprinderii este indisociabilă de a-nexă. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt insuficiente să dea o imagine completă a întreprinderii şi foarte adesea anexa este aceea care o face. Raportul de gestiune completează, alături de anexă, imaginea de ansamblu dată de bilanţul contabil asupra întreprinderii. Se preconizează introducerea, cu titlu facultativ, a două documente financiare de importanţă deosebită, mai ales pentru marile întreprinderi, care să se alăture structurii clasice a bilanţului contabil. Este vorba despre Tabloul de finanţare care are rolul de a analiza fluxurile de utilizări şi resurse generate de operaţiile întreprinderii şi de Tabloul soldurilor intermediare de gestiune care reflectă mai multe paliere în formarea rezultatului net al exerciţiului. Ambele documente se obţin prin prelucrarea datelor oferite de bilanţ, respectiv de contul de profit şi pierderi. 11.3.2. Anexa la bilanţ Pot să existe documente de sinteză corecte dar care să lase anumite puncte ale activităţii întreprinderii în umbră. De aceea, bilanţul şi contul de profit şi pierdere trebuie să fie însoţite de anexă, care este considerată, prin lege, parte integrantă a lucrărilor de sinteză contabilă anuale. Aceasta are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise în bilanţ şi contul de profit şi pierdere şi conţine informaţii cu privire la situaţia patrimoniului, situaţia financiară şi rezultatul aferent exerciţiului încheiat.
42

M.F., Sistemul contabil al agenţilor economici, Ed. Economică, 1994, pag. 18

87 Deşi importantă, nu trebuie totuşi absolutizat rolul anexei. Ea este destinată să completeze bilanţul şi contul de rezultate şi nu să li se substituie sau să justifice insuficienţele lor. Informaţia financiară, pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie sintetică şi limitată la aspecte importante. Prin urmare, anexa trebuie să răspundă la trei exigenţe principale: • să fie la îndemâna unui număr mare de utilizatori, motiv pentru care informaţiile furnizate nu trebuie să fie abundente sau excesiv de tehnice; • să furnizeze toate datele semnificative. O informaţie semnificativă depinde de importanţa relativă în fiecare întreprindere, importanţă legată de posibilitatea de influenţare a unui terţ; • să fie clară şi în acelaşi timp succintă, pe cât posibil. Calitatea informaţiei ţine mai mult de pertinenţa datelor decât de volumul lor. În ceea ce priveşte conţinutul anexei prezentat de Regulamentul de a-plicare a Legii contabilităţii, aceasta este compusă, pe de o parte, din informaţii obligatorii, indiferent de importanţa lor, iar pe de altă parte, din informaţii care au o importanţă semnificativă pentru obţinerea imaginii fidele a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului. Modul de prezentare al anexei coincide în cazul întreprinderilor mari cu cele mici şi mijlocii, cu menţiunea ca anexa elaborată în sistem simplificat prezintă mai condensat posturile variantei de bază. Din punct de vedere al structurii sale, anexa se prezintă astfel: • informaţii despre anumite posturi de bilanţ; • informaţii privind rezultatul exerciţiului; • alte informaţii privind regulile şi metodele contabile şi date complementare. Primele două tipuri de informaţii sunt concretizate în diverse situaţii cu caracter obligatoriu, prezentate sub formă de tablouri. Celelalte informaţii furnizate pot fi obligatorii sau nu şi sunt prezentate sub formă de listă. Informaţiile referitoare la anumite posturi de bilanţ apar sub forma următoarelor situaţii: 1) Situaţia activelor imobilizate Acestea sunt clasificate după natura lor şi sunt prezentate mai întâi la valoarea brută ca şi existent iniţial, mişcări în timpul exerciţiului şi ca existent final. Partea a doua a acestei situaţii se referă la amortismentele şi eventualele provizioane pentru depreciere constituite pe tipuri de imobilizări. în cazul amortizărilor şi provizioanelor interesează soldul iniţial, mărimea cheltuielii de constituire, amortizarea cedată, reluări de provizioane şi soldul final al acestora. 2) Situaţia stocurilor şi producţiei în curs Aceasta prezintă valoarea brută pe elemente de stocuri, atât pentru e-xerciţiul încheiat cât şi pentru cel precedent. 3) Situaţia creanţelor şi datoriilor Partea referitoare la creanţe este defalcată pe: creanţe la active imobilizate, creanţe la active circulante şi cheltuieli înregistrate în avans. Valorile corespunzătoare acestora reprezintă sumele brute, pe termene de lichiditate. Partea a doua, referitoare la datorii, trece în revistă toate genurile de datorii, în ordinea inversă a exigibilităţii lor. Şi aici interesează suma brută, pe termene de exigibilitate. 4) Situaţia altor provizioane Sunt menţionate alte provizioane decât cele pentru deprecierea imobilizărilor, după natura lor şi anume : provizioane reglementate, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, alte provizioane pentru depreciere. Coloanele situaţiei se referă la soldul iniţial al acestora, majorarea, diminuarea sau anularea lor şi soldul final.

financiare. informaţii privind numărul mediu de salariaţi etc. obţinându-se mărimea rezultatului fiscal. Ultimul indicator al acestei situaţii este impozitul pe profit. fondul de participare a salariaţilor la profit. Cel de-al treilea tip de informaţii cuprinse în anexă se referă. precum şi ale celui anterior acestuia. anexa răspunde obiectivelor informaţiei financiare fiind o parte componentă a documentelor de sinteză anuale şi fiind certificată o dată cu ele. la regulile şi metodele contabile folosite.88 Informaţiile privind rezultatul exerciţiului se concretizează în două situaţii: 1) Determinarea rezultatului fiscal Conţine aproximativ aceleaşi elemente cu cele ale situaţiei lunare privind calculul impozitului pe profit. . se mai pot menţiona nişte informaţii considerate semnificative pentru o întreprindere: angajamente financiare reflectate în conturi în afara bilanţului. în al doilea rând. Se porneşte de la rezultatul exerciţiului înainte de impozitare care este corectat cu diverse cheltuieli neadmise a se deduce. dividende şi reportul la noul exerciţiu. informaţii ce analizează diverse conturi. datorită elementelor economice. fondul de dezvoltare. vărsăminte la buget. 2) Repartizarea rezultatului exerciţiului Rublicile acestei componente a anexei conţin repartizările rezultatului exerciţiului financiar încheiat. alte rezerve prevăzute de lege. Valorile indicatorilor vizează atât exerciţiul încheiat cât şi pe cel precedent. informaţii privind modificarea capitalului. Destinaţiile profitului conform legii sunt: rezerve legale. precum şi cu deducerile fiscale. Aşadar. în primul rând. juridice şi fiscale pe care le cuprinde.

cu personalul. din provizioane). impozitul pe salariile individuale. Din multitudinea de indicatori economici şi financiari prin care se măsoară. Noţiunea. lucrărilor executate. • salariile personalului. controlează şi conduce activitatea unităţilor patrimoniale amintim: • valoarea de intrare a imobilizărilor. • evaluarea elementelor patrimoniale. . Valoarea netă a imobilizărilor se determină scăzându-se din valoarea de intrare amortizările şi provizioanele aferente. cantitative şi valorice a indicatorilor economico-financiari care caracterizează activitatea unităţilor. a operaţiilor şi proceselor e-conomice care au fost consemnate în documente. a indicatorilor economico-financiari în vederea evaluării cheltuielilor. preţul prestabilit al stocurilor achiziţionate. valoarea amortizării. pe faze de fabricaţie şi secţii în vederea determinării costului efectiv al produselor fabricate. a provizioanelor. • calculul veniturilor pe feluri de venituri. • costul de producţie al bunurilor fabricate în unitatea patrimonială. • verificarea exactităţii înregistrărilor contabile prin intermediul balanţelor de verificare. Sfera calculaţiei ca procedeu al metodei contabilităţii se extinde asupra tuturor etapelor şi fazelor procesului de reflectare prin contabilitate după cum urmează: • culegerea şi prelucrarea datelor consemnate în documentele primare şi centralizatoare care reflectă operaţiunile economice ce au avut loc. veniturilor şi rezultatelor financiare ale unităţii. pe bază de principii şi metodologii stabilite. Calculaţia constă în ansamblul operaţiilor matematice care se efectuează în vederea determinării. serviciilor prestate şi producţiei în curs de execuţie. financiare şi excepţionale. cheltuieli financiare. caracterizează. • alţi indicatori economico-financiari. • înregistrarea operaţiilor economice cu ajutorul conturilor. contribuţia unităţii la asigurări sociale.1. respectiv pe activităţi. diferenţele dintre preţul de achiziţie şi cel standard al stocurilor pe feluri de stocuri. valoarea netă a imobilizărilor pe categorii şi feluri. fondul de şomaj şi alte cheltuieli. • calculul diferenţelor dintre preţul de înregistrare al stocurilor şi costul de achiziţie sau costul de producţie şi repartizarea lor asupra bunurilor ieşite din gestiune. conţinutul şi rolul calculaţiei în contabilitate Calculaţia este un procedeu al metodei contabilităţii care decurge din necesitatea stabilirii valorice a elementelor patrimoniale. după natura lor (din exploatare. Conţinutul calculaţiei este reprezentat prin determinarea cifrică prin calcul a acestor indicatori. • deteminarea rezultatului exerciţiului ca diferenţă între venituri şi cheltuieli după natura lor (profit sau pierderi).89 CAPITOLUL 12 CALCULAŢIA ŞI ROLUL EI ÎN SISTEMUL PRELUCRĂRII INFORMAŢIILOR ECONOMICE 12. • costul de achiziţie. excepţionale şi pe destinaţii. Necesitatea calculaţiei în contabilitate este determinată de cerinţele exprimării cifrice. • stabilirea în expresie valorică a cheltuielilor pe feluri de cheltuieli după natura lor adică: cheltuieli de exploatare.

12. incluzând toate felurile de calcule ce se realizează într-o unitate patrimonială. calculaţia contabilă se realizează după anumite principii care se referă la determinarea obiectului calculaţiei. precum şi în toate organismele din structura unităţilor patrimoniale.90 • controlul realităţii datelor şi a gradului de depreciere a activelor cu ajutorul inventarierii. Calculaţiile efective sau postcalculaţiile se realizează după înfăptuirea operaţiilor şi proceselor economice şi urmăresc stabilirea indicatorilor efectivi ai activităţii económico-financiare. periodicizarea calculaţiei.2. astfel: a) Din punct de vedere al perioadelor de gestiune pentru care se calculează indicatorii economico-financiari ai activităţii unităţilor patrimoniale avem calculaţii de program sau previzionale şi calculaţii efective sau de dare de seamă. Calculaţiile parţiale folosesc numai unele din elementele care compun indicatorii. De exemplu este important de ştiut dacă se calculează consumul de materii prime pe o lună sau pe un an. La rândul lor calculaţiile efective. În cazul contabilităţii. atât calculaţii de program cât şi cele efective pot fi calculaţii complete sau parţiale. • întocmirea bilanţului contabil şi a altor lucrări de sinteză. pentru o secţie sau pe întreaga unitate. În ceea ce priveşte determinarea obiectului calculaţiilor aceasta constituie. Principiile calculaţiei contabile Ca şi alte procedee ale metodei contabilităţii. Felurile şi formele calculaţiilor folosite în contabilitate Calculaţia ca procedeu al contabilităţii poate fi de mai multe feluri şi poate fi prezentată sub diferite forme. calculaţii statistice şi calculaţii de analiză şi control a activităţii económico-financiare a unităţilor patrimoniale. b) După gradul de cuprindere în calcule a elementelor structurale ale indicatorilor economico-financiari care fac obiectul calculaţiilor. intervenind atât în lucrările curente cât şi în cele periodice. 12. Deşi calculaţia îşi găseşte aplicarea cea mai largă în domeniul calculaţiei costurilor de producţie. punctul de plecare în realizarea sarcinilor ce-i revin acesteia şi constă în determinarea în timp şi spaţiu a conţinutului ei. mai ales în ceea ce priveşte folosirea conturilor. Calculaţiile complete iau în considerare toate elementele indicatorilor ce trebuie stabiliţi. delimitarea calculaţiei cheltuielilor şi veniturilor. din cele prezentate rezultă că acest procedeu al metodei contabilităţii are o sferă de cuprindere mult mai cuprinzătoare decât calculaţia costurilor. calculaţia se desfăşoară după o metodologie specifică acestei ştiinţe.3. corelarea calculaţiilor contabile cu celelalte calculaţii economice. balanţei de verificare şi bilanţului contabil. după metodologia folosită şi scopul urmărit pot fi: calculaţii contabile. Fiecare dintre felurile şi formele calculaţiilor prezentate au la bază o metodologie proprie de calcul. pentru un produs sau pe toate . determinând aceşti indicatori numai până la un anumit nivel inferior celui final. Calculaţia contabilă este strâns legată de reflectarea în timp şi spaţiu a obiectului contabilităţii. Calculaţiile de program sau antecalculaţiile se realizează înainte de a avea loc operaţiile şi procesele economice şi au ca scop determinarea diferiţilor indicatori de program ai activităţii economico-financiare. după cerinţele sistematizării şi generalizării contabile a informaţiilor economice şi eficienţa calculaţiilor.

Principiul documentării este specific numai calculaţiei contabile. iar rezultatele. Cheltuielilor ocazionate de înfăptuirea calculaţiilor contabile trebuie să se limiteze la strictul necesar. totalului sumelor debitoare şi creditoare. Principiul delimitării calculaţiilor cheltuielilor şi veniturilor după natura lor cu scopul de a se stabili rezultatul financiar: profit sau pierdere iar pe de altă parte a cheltuielilor pe fiecare loc de gestiune care le-au generat cu scopul de a calcula costul producţiei. pentru orice activitate. achiziţionările etc. care trebuie să fie determinate în mod unitar. face parte din sistemul informaţional economic şi astfel se integrează organic cu celelalte componente ale acestui sistem şi anume programarea economică. Aceasta presupune existenţa unui schimb permanent de date informaţionale între componentele respective. Principiul corelării calculaţiei contabile cu celelalte calculaţii economice rezultă din faptul că.calculaţiei contabile. trebuie să fie consemnate într-un document din care să rezulte mărimea cantitativă şi valorică. specificul calculaţiei contabile se manifestă prin metodologia concretă de calcul a rulajelor. Alegerea celei mai cuprinzătoare metodologii de calculaţie este o problemă complexă. în vederea stabilirii exacte a rezultatelor.La fel se pun problemele în legătură şi cu ceilalţi indicatori economico-financiari cuprinşi în obiectul. ca aceasta să se desfăşoare cu eforturi minime şi rezultate maxime. statistică şi evidenţa operativă. Principiul eficienţei calculaţiei presupune. natura şi locul unde se înfăptuiesc procesele economice pentru care se face calculaţia. a egalităţilor şi corelaţiilor valorice din balanţele de verificare precum şi a corelaţiilor mijloacelor şi surselor dintre activul şi pasivul bilanţului.91 produsele. Pentru fiecare dintre aceşti indicatori este necesar să se stabilească conţinutul. În aceste condiţii. datorită diversivităţii mari a indicatorilor economico-financiari utilizaţi de unităţile patrimoniale.dubla reprezentare a patrimoniului economic. balanţei de verificare şi a bilanţului contabil. indiferent de momentul calculării lor. a-ceasta având la bază actele justificative. Această corelare este impusă şi de cerinţele muncii de analiză şi control a îndeplinirii programelor economice care se bazează pe o deplină com-parabilitate a indicatorilor din program cu cei efectivi. realizate cu ajutorul şi în cadrul conturilor. Principiul periodicizării calculaţiei constă în separarea cheltuielilor şi veniturilor pe exerciţii financiare astfel încât fiecărei perioade să i se atribuie doar cheltuielile şi veniturile care privesc perioada respectivă. Toate cheltuielile. adică indicatorii economico-financiari obţinuţi prin calcule să fie corect stabiliţi şi prezentaţi celor interesaţi la timp şi într-o formă corespunzătoare. inclusiv calculaţia contabilă. structura şi forma de exprimare. . Principiul organizării calculaţiei contabile după cerinţele sistematizării şi generalizării contabile a informaţiilor economice relevă caracteristicile specifice ale calculaţiei contabile. veniturile. La baza acestei organizări stau principiile fundamentale ale contabilităţii . a soldurilor conturilor. Ca urmare trebuie bine cunoscute toate caracteristicile acestor indicatori pentru a se stabili cea mai corespunzătoare metodologie de calculaţie a lor. dubla înregistrare a operaţiilor economice şi dubla centralizare a existenţelor mişcărilor şi transformărilor mijloacelor şi surselor economice. momentul sau perioada la care se referă. contabilitatea în întregul său.

pagina 238 45 *** Sistemul contabil al agenţilor economici. predominant în Franţa şi Germania. Noţiunea şi conţinutul organizării structurale a contabilităţii Potrivit punctelor de vedere ale unor specialişti prin organizarea structurală a contabilităţii se înţelege fie „acţiunea prin care se deosebeşte modul de executare a lucrărilor contabile"43. în acest context se ridică problema desfăşurării unor activităţi riguros organizate de normarenormalizare a contabilităţii. Editura de Vest. a principiilor şi factorilor care o influenţează. respectiv. a metodelor de evidenţă şi evaluare a elementelor patrimoniale. conceptul de „normalizare a contabilităţii" cuprinde şi laturile conceptuale ale contabilităţii. Conceptul de „normalizare a contabilităţii" câştigă. pagina 114. 1980. Organizarea activităţii de normare-normalizare a contabilităţii Actualul sistem contabil din România45 este tributar concepţiei primatului aparenţei juridice în raport cu realitatea economică. concretizându-se sub aspect pragmatic-operativ în trei curente distincte şi anume : 1) Curentul politic care susţine necesitatea predominanţei intervenţiei statului în materie de normalizare contabilă. predominant în Marea Britanie. şi colaboratorii. . apreciind că acestea trebuie să fie atributul principal al „asociaţiilor profesiunii contabile liberale" care trebuie să aibă i-niţiativa elaborării şi punerii în practică a conceptelor. Bazele contabilităţii. delimitările actuale şi de perspectivă a domeniilor cercetărilor fundamentale şi aplicative în materie de contabilitate. 2) organizarea structurală a muncii de contabilitate în unităţile patrimoniale obligate să-şi organizeze şi să-şi conducă o contabilitate proprie. instrucţiuni şi precizări privind organizarea şi conducerea contabilităţii. care presupune căimaginea fidelă a situaţiei patrimoniale. organizarea sectorului financiar-contabil pe compartimente şi funcţii şi repartizarea personalului. Editura Didactică şi Pedadogică. Bucureşti. 13. modele şi proceduri contabile alternative. 3) organizarea structurală conceptuală a contabilităţii. alegerea formei de contabilitate cea mai corespunzătoare. principiilor. Ministerul Finanţelor.1. 43 44 Ristea M. situaţiei económico-financiare şi a rezultatului exerciţiului se realizează de la sine dacă contabilitatea este organizată şi condusă potrivit normelor dreptului contabil în vigoare. concepţii.. Epuran M. mijloace de acţiune şi precizări privind executarea lucrărilor de contabilitate” în vederea efectuării lor la timp şi cu cheltuieli minime. În timp ce prin conceptul de „normare a contabilităţii" se înţelege procesul de elaborare de norme.1. 1994. convenţiilor şi standardelor contabile. Aceasta necesită rezolvarea următoarelor probleme: elaborarea normelor generale şi unitare de organizare a contabilităţii. tot mai mult teren doctrinar. astăzi. 2) Curentul pragmatic care susţine nonintervenţia organismelor statale naţionale şi internaţionale în materie de normalizare a contabilităţii. elaborarea de principii. stabilirea verigilor unde se organizează contabilitatea.. respectiv. fie „un ansamblu de norme. Contabilitate.”44 În acest context opinăm că organizarea structurală a contabilităţii vizează trei coordonate distincte şi anume: 1) organizarea structurală a activităţii de normare şi/sau normalizare a contabilităţii. Timişoara. 1994.1.92 CAPITOLUL 13 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A CONTABILITĂŢII 13. Băbăiţă V.

09.93 3) Curentul pragmatico-politic sau mixt care susţine că iniţiativa normalizării contabilităţii trebuie să apaţină asociaţiilor profesiunii contabile dar că principiile. Contabilitate financiară. 46 47 Feleagă N. desfăşoară si o activitate proprie de normare-normalizare contabilă fiind obligat să elaboreze:49 a) planul de conturi general şi normele metodologice privind utilizarea acestuia.C. normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea registrelor şi formularelor contabile. 48 Organizarea şi funcţionarea CECAR este reglementantă de Ordonanţa numărul 65/1994. formularelor comune privind activitatea financiar-contabilă. 1993.1992. nr. predominant în SUA. elaborând propuneri şi recomandări pentru perfecţionarea şi aplicarea normelor sau standardelor contabile.R. Monitorul Oficial. Editura Economică. I. Ionaşcu I. b) modelele registrelor contabile. precum şi cu persoane fizice sau juridice. trebuie impuse agenţilor economici prin intervenţie statală. modelelor de registre şi bilanţuri contabile. vol. În România. această activitate se desfăşoară organizat în cadrul a două tipuri de organisme cu atribuţii în materie de normare-normalizare a contabilităţii şi anume: 1) Organisme consultative în materie de normalizare contabilă dintre care cel mai reprezentativ este Colegiul Consultativ al Contabilităţii constituit în anul 1992 pe lângă Ministerul Finanţelor şi având următoarele atribuţii47: a) coordonarea şi sintetizarea rezultatelor studiilor şi cercetărilor în domeniul contabilităţii. Bucureşti. creşte aderenţa specialiştilor la opţiunea pentru o „normalizare" a contabilităţii de tip mixt. pragmatico-politic. 222/17. pct. în măsura în care sunt însuşite de organismele statale naţionale. pagina 18. care prin departamentul contabilităţii. *** Regulament de organizare şi funcţionare a Colegiului Consultativ al Contabilităţii. 49 *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii.1994. b) analiza şi avizarea planului de conturi general. pragmatico-politic. ceea ce constituie o „premiză" a trecerii de la „birocratism" şi „impunere de sus" la „deschidere" către realizările altor ţări sau organisme internaţionale în materie de normalizare a contabilităţii.) fondată în 1995 de membrii Catedrei de Contabilitate din Academia de Studii Economice din Bucureşti. deşi procesul de normare a contabilităţii este încă puternic. formularele comune privind activitatea financiarcontabilă şi normele metodologice privind utilizarea acestora. pe lângă iniţiativă legislativă în materie de contabilitate. c) cooperarea cu alte organisme specializate. precum şi actualizarea şi adaptarea normelor dreptului contabil la standardele contabile internaţionale. conceptele şi recomandările elaborate de acestea. d) elaborarea de norme privind deontologia publicării materialelor de specialitate în domeniul contabilităţii."46 În consonanţă cu opţiunea României pentru o „normalizare” a contabilităţii de tip mixt. Alte organisme consultative reprezentative în materie de normalizare contabilă sunt: Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (CECAR)48 şi Asociaţia Română de Contabilitate (A.08. 11-16 .. 2) Organisme deliberative în materie de normalizare contabilă dintre care cel mai reprezentativ este Ministerul Finanţelor. din ţară şi din străinătate care desfăşoară activităţi în materie de normalizare contabilă.. anexa numărul 2 la Hotărârea Guvernamentală numărul 575/22.

„Potrivit prevederilor Legii contabilităţii. prin compartimente funcţionale proprii. pct. organizaţiilor cooperaţiei de consum şi de credit. departamentele. de către agenţii economici care au un volum de lucrări de contabilitate care justifică organizarea execuţiei acestora. Băncii Naţionale a României şi societăţilor bancare. a practicii contabile presupune rezolvarea cel puţin a următoarelor probleme: a) delimitarea agenţilor economici obligaţi. societăţilor agricole. Răspunderea pentru corecta organizare şi conducere a unei contabilităţii proprii. organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului. . b) precizarea modalităţii de efectuare a lucrărilor de contabilitate şi a personalului abilitat să le execute. organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti. asociaţiilor. fundaţiilor.. precum şi celorlalte persoane care au dobândit personalitate juridică. cu sediul în străinătate. respectiv persoanelor fizice care prestează activităţi independente sau care exercită în mod obişnuit acte de comerţ şi sunt înmatriculate la Oficiul registrului comerţului."51 2. ordonatorului de credite bugetare sau a altei persoane care are obligaţia legafă sau statutară de gestionare a patrimoniului unităţii.. ce aparţin . din structura organizatorică a agentului economic obligat să-şi organizeze şi să-şi conducă contabilitatea proprie aflate sub coordonarea directă a unui director financiar-contabil. organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii. respectiv. 29. cu avizul şi/sau aprobarea Ministerului Finanţelor.1.n.) care pot elabora planuri de conturi şi norme de utilizare a acestora specifice ramurilor şi sectoarelor de activitate pe care le coordonează..) cu sediul sau domiciliul în România. să-şi organizeze şi să-şi conducă o contabilitate proprie. 1. sucursalelor şi a altor subunităţi fără personalitate juridică.. prin lege. *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii.94 c) modelele bilanţurilor contabile şi normele metodologice privind întocmirea acestora. contabil-şef sau altă persoană împuternicită prin contractul individual de muncă. Alte organisme deliberative în materie de normalizare contabilă sunt: Banca Naţională a României. c) înfiinţarea şi stabilirea atribuţiilor compartimentelor funcţionale în cadrul cărora urmează să se execute lucrările de contabilitate. publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României şi depunerea la termen la organele în drept. de regulă. 1. Personalul 50 51 *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii.. 13. instituţiilor publice de subordonare centrală sau locală.de persoane fizice sau juridice .2. ce aparţin unor persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate"50. precum şi valorificarea rezultatelor acesteia. unităţilor de asigurări sociale. Aceste persoane trebuie să asigure „condiţiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operaţiile patrimoniale.. persoane care trebuie să aibă studii economice superioare. unităţilor de cult şi altor organizaţii obşteşti. ministerele. Se practică.. sindicatelor. obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii proprii revine: regiilor autonome. a registrelor şi bilanţurilor contabile şi să asigure organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la specificul unităţii. respectarea regurilor de întocmire a bilanţului contabil. unităţile de grup (UCECOM şi CENTROCOOP etc. persoanelor fizice care au calitatea de comerciant.. societăţilor comerciale. păstrarea documentelor justificative.(n. pct. cât şi sucursalelor şi a altor subunităţi fără personalitate juridică cu sediul în România. revine administratorului. să îndeplinească această funcţie. Organizarea execuţiei lucrărilor de contabilitate Organizarea muncii în contabilitate. Lucrările de contabilitate pot fi executate în două modalităţi: a) prin compartimente funcţionale proprii.

27. Băbăiţă V. asigurarea capitalului. este obligatorie pentru toţi agenţii economici şi are ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare managerilor proprii în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii. 3. calcularea la timp şi corectă a drepturilor băneşti ale angajaţilor. pct. c) Activităţi contabile care se subdivid în:54 c1) Activităţi de contabilitate generală. 54 *** Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii... desfăşurate de regulă în compartimente funcţionale specializate: a) Activităţi financiare având ca obiective: „planificarea. În cadrul funcţiei financiar-contabile sunt identificate cel puţin următoarele activităţi. organele fiscale şi alte persoane juridice sau fizice. constituirea şi anularea provizioanelor pentru deprecierea acestora. 65/1994. Înfiinţarea şi stabilirea atribuţiilor compartimentelor funcţionale în care se execută lucrări de contabilitate constituie o parte integrantă a organizării funcţionale. băncile.95 executant. 223/17. descoperire şi recuperare a pagubelor etc. fondurilor necesare unei activităţi normale. respectiv.08. a delimitării funcţiei financiar-contabile a unei unităţi patrimoniale. 53 Epuran M. ♦ compartimentul de contabilitate a stocurilor de active circulante care organizează şi conduce evidenţa analitică şi sintetică. publicată în Monitorul Oficial nr. denumită şi contabilitate financiară care se organizează şi conduce pe bază de norme unitare. inventarierea. încadrat în aceste compartimente. cit. controlul necesităţii. 52 Obţinerea calităţilor de contabil autorizat şi expert contabil precum şi înfiinţarea societăţilor comerciale de expertiză contabilă sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. trebuie să aibă studii economice medii sau superioare. Relaţiile dintre aceste persoane fizice şi juridice autorizate52 să execute lucrări de contabilitate şi unităţile patrimoniale beneficiare se stabilesc. controlul eficacităţii acţiunilor de prevenire. respectiv. experţi contabili sau societăţi comerciale de expertiză contabilă. Lucrările de contabilitate executate în astfelde condiţii trebuie să poarte semnătura contabilului autorizat. . de regulă. inventarierea şi evaluarea acestora. b) Prin apelarea la serviciile persoanelor fizice sau juridice autorizate. în funcţie de mărimea unităţii patrimoniale şi volumul de activităţi omogene se pot crea compartimente funcţionale delimitate organizatoric ca responsabilitate şi finalitate cum ar fi: ♦ compartimentul de contabilitate a activelor imobilizate care asigură contabilitatea analitică şi sintetică a capitalului plasat în imobilizări corporale şi necorporale. expertului contabil. clienţii. 241. efectuarea la timp şi în bune condiţii cu respectarea dispoziţiilor legale a tuturor operaţiilor de încasări şi plăţi. pag.. respectiv ştampila şi semnăturile autorizate ale societăţilor comerciale de expertiză contabilă.1994. evaluarea."53 b) Activităţi de control economico-financiar având ca obiective: controlul de gestiune privind păstrarea integrităţii valorilor materiale şi băneşti din patrimoniu. contabili autorizaţi. urmărirea şi evidenţa mijloacelor financiare ale întreprinderii. asigurarea încasării debitelor de orice natură etc. op. prin contract scris de prestări de servicii. furnizorii. utilităţii şi oportunităţii consumurilor de orice fel.

respectiv. 11.I. Compartimentele funcţionale specializate în executarea activităţilor financiar-contabile pot fi constituite sub forma birourilor şi/sau serviciilor la propunerea persoanei care are obligaţia legală sau statutară a gestionării patrimoniului. de regulă. d) Organizarea specializată a contabilităţii care presupune organizarea unor compartimente funcţionale distincte în care să se execute lucrările specifice celor două circuite contabile. Pântea P. Se recomandă unităţilor patrimoniale mari care au subunităţi tehnico-productive dispersate teritorial şi/sau cu autonomie economico-functională. Astfel. Se recomandă pentru acele unităţi patrimoniale care îşi desfăşoară întreaga activitate într-un singur loc. volumul şi diversitatea operaţiilor economice de contabilitate. ♦ compartimentul de contabilitate generală în cadrul căreia se conduce registrul-jurnal general şi se asigură întocmirea. cit. urmărirea şi controlul executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea u-nităţii patrimoniale şi altele. respectiv: bilanţul patrimonial. lucrărilor şi serviciilor executate. Deva. întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi. Astfel cele mai reprezentative forme de organizare a contabilităţii sunt: a) Organizarea centralizată a contabilităţii caracterizată prin executarea tuturor lucrărilor financiar contabile într-un compartiment unic (eventual substructurat în birouri şi servicii). contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune. verificarea. excepţionale) şi asigură corelaţia cu contabilitatea de gestiune.. c2) Activităţi de contabilitate de gestiune care se organizează de către fiecare unitate patrimonială în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţiile proprii având ca obiective principale calcularea costurilor.96 ♦ compartimentul de contabilitate a cheltuielilor şi veniturilor care organizează şi conduce evidenţa acestora pe feluri de activităţi (exploatare.3. fac obiectul unor cercetări fundamentale şi a-plicative următoarele ramuri ale contabilităţii: 1. certificarea. pag. contul de profit sau pierdere şi situaţiile anexei.. . Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România. Structurile conceptuale ale contabilităţii În evoluţia sa de la „artă a ţinerii registrelor” la „disciplină ştiinţifică puternic conceptualizată” s-au cristalizat mai multe structuri conceptuale sau ramuri ale contabilităţii. Contabilitatea financiară denumită şi generală al cărei obiect îl reprezintă „reflectarea patrimoniului întreprinderilor şi a rezultatelor mişcării şi transformării acestuia" 56. Matiş D. în cadrul aceloraşi compartimente funcţionale atât a lucrărilor specifice contabilităţii financiare cât şi a celor specifice contabilităţii de gestiune. până la balanţă de verificare. astăzi pe plan mondial. 13. b) Organizarea descentralizată a contabilităţii caracterizată prin executarea lucrărilor contabile descentralizat prin compartimente financiar-contabile înfiinţate la subunităţi tehnico-productive. de regulă. în practică pot fi întâlnite diferite combinaţii de organizare a contabilităţii. În funcţie de un complex de factori cum ar fi de exemplu : „mărimea şi structura unităţii patrimoniale.. în calitatea sa de ştiinţă fundamentală şi aplicativă. gradul de mecanizare şi automatizare a lucrărilor de contabilitate etc. tehnologia producţiei sau a circulaţiei bunurilor. la sediul social. financiare."55. op. stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor. aprobarea şi publicarea documentelor de sinteză contabilă. paginile 369-370. care îşi organizează şi conduc o contabilitatea proprie.1. 1995. coordonator. aprobate de adunarea generală a asociaţiilor sau acţionarilor la societăţile comerciale şi consiliul de administraţie la regiile autonome. c) Organizarea integrată a contabilităţii care presupune realizarea concomitentă. 55 56 Baciu A. Editura INTELCREDO.

Capron M. pune sub semnul întrebării utilitatea acestora.. lucrările în curs etc. cum ar fi: imobilizările executate în regie proprie. productivitatea muncii. de care acestea doresc să ţină cont în judecăţile şi deciziile lor curente şi de perspectivă. stabilinduse abaterile precum şi analizarea şi găsirea cauzelor care le-au generat.10. contabilitatea previzională. b3) furnizarea informaţiilor necesare evaluării unor componente de activ. 1995. paginile 55-57. regie autonomă etc. trusturi. dar limitată ca instrument de gestiune. 1994. b) publicarea. financiare şi monetare ale unităţilor patrimoniale cu exteriorul. denumită şi analitică sau internă ale cărei obiective fundamentale sunt:59 a) furnizarea tuturor informaţiilor care pot contribui la determinarea analitică a costurilor. anexa şi raportul de gestiune. În concluzie. anuală a informaţiilor furnizate de contabilitatea financiară prin documentele de sinteză contabilă.. Informaţiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt destinate. contabilitatea financiară fiind concepută pentru a reflecta activitatea unei sigure „entităţi patrimoniale” (întreprinzător individual. Editura INTELCREDO. este nevoie de cercetarea şi dezvoltarea unor ramuri complementare cum ar fi: contabilitatea de gestiune. b5) realizarea contabilităţii analitice a stocurilor pentru a se asigura integritatea patrimoniului. Editura HUMANITAS Bucureşti. Şi totuşi contabilitatea financiară prezintă serioase limite. lucrărilor şi serviciilor. Dumbravă P. „înregistrarea cronologică şi sistematică a fluxurilor reale. b2) compararea acestor cheltuieli cu previziunile sau normele prestabilite. ca de exemplu: natura şi calitatea produselor. Pop A. Deva. Pop A. la mai multe luni după închiderea exerciţiului financiar. în principal.) tot mai prezente în „peisajul” economic contemporan. uzului intern al managerilor unităţilor patrimoniale. pentru luarea în timp oportun a tuturor tipurilor de decizii care să permită adaptabilitatea tuturor unităţilor 57 c) 58 59 Dumbravă P. precum şi necesi-. de regulă. îndeosebi celor fiscale. Contabilitatea în perspectivă. evoluţia nivelului salariilor şi a protecţiei sociale etc. performanţele tehnice. de regulă. Contabilitatea de gestiue în comerţ şi turism. Din aceste considerente. societate comercială.) scapă de sub incidenţa sa specificul activităţilor desfăşurate de „grupurile de întreprinderi” (concerne.. cit.. în mod cert o bază indispensabilă. Furnizarea acestor informaţii constituie un imperativ al transparenţei şi lizibilităţii activităţii unei unităţi patrimoniale de către partenerii de afaceri.. utilizatorilor din afara unităţii patrimoniale cum ar fi: asociaţi sau acţionari.97 respectiv. contabilitatea financiară este supusă unui program mai riguros de normare-normalizare. clienţi şi furnizori. organisme de stat şi publice. 2. eficienţa comercială. pag. organisme financiare şi de credit.."57 Contabilitatea financiară „produce” informaţiile destinate. precum şi întocmirea periodică a documentelor de sinteză contabilă : bilanţul contabil. cum ar fi:58 a) o serie de caracteristici esenţiale a activităţii unei unităţi patrimoniale nu intră în obiectul contabilităţii financiare. contabilitatea naţională.. contul de profit şi pierdere. taţilor de agregare a soldurilor intermediare de gestiune în sistemul conturilor naţionale. deşi contabilitatea financiară rămâne. holdinguri etc. Contabilitatea de gestiune. contabilitatea consolidată. a preţurilor de vânzare şi la controlul rentabilităţii lor. b4) furnizarea datelor necesare elaborării şi urmăririi bugetelor de venituri şi cheltuieli. de la diferite nivele organizatorice. b) furnizarea informaţiilor necesare controlului condiţiilor interne de exploatare prin: b1) analiza cheltuielilor de exploatare şi observarea evoluţiei lor. op. paginile 10-11 . patronat şi sindicate.

) şi-a extins câmpul de acţiune ajutând cercetarea operaţională. al unei măsuri de licenţiere colectivă. b) Dar şi importante limite: b1) dificultăţi în determinarea aşa-zisului „perimetru de consolidare". organizarea şi conducerea unei contabilităţi care să „producă" informaţiile interne. Scopul consolidării conturilor este de a prezenta rezultatul operaţiunilor şi situaţia financiară a societăţii mamă şi a filialelor sale. Practicarea unei contabilităţi consolidate prezintă: a) Numeroase avantaje: a1) controlul intern asupra gestiunii filialelor. pag.. completă şi coerentă a realităţii economice a unei naţiuni la un moment dat sau pe o perioadă de timp determinată."61 În acest context.98 patrimoniale la condiţiile pieţii concurentiale. al pensionării anticipate. al accidentelor de muncă. b3) prezenţa grupurilor multinaţionale. Cu toate acestea contabilitatea consolidată îşi continuă asiduu cercetările fundamentale şi aplicative. confidenţial. al informaţiilor furnizate de contabilitatea de gestiune reprezintă o recunoaştere a autonomiei decizionale a agenţilor economici într-o economie concurenţială. 61.. calculul rentabilităţii unei investiţii presupune existenţa unei contabilităţi analitice riguroase care va furniza conturile provizionale ale rezultatelor. al absenteismului. op. de fapt. pe ramuri de activitate. 4. care sunt. Contabilitatea naţională sau generală a statului al cărei obiectiv îl constituie prezentarea într-o formă agregată.. . la nivelul grupului. respectiv.n. Drept obiective derivate ale contabilităţii naţionale sunt considerate: 60 61 Capron M.n. impusă agenţilor economici prin norme obligatiorii. Caracterul intern.. pag.. op. Contabilitatea consolidată sau a conturilor de grup are drept obiectiv prezentarea unei imagini fidele asupra puterii şi bonităţii economico-financiare a unui grup de societăţi definit ca „o entitate economică şi financiară aflată sub autoritatea unei conduceri unice în general constituită din conducătorii societăţii mamă. contabilitatea analitică (de gestiune . În consecinţă. a procentajului de interes sau de control al societăţii mamă în societăţile controlate. de regulă un an calendaristic. Astfel. cit. 58. ridică serioase probleme de paritate monetară. doar recomandative. Se apreciează că „în cursul ultimilor ani. confidenţiale nu poate fi riguros normalizată. Capron M. respectiv. zone geografice etc. contabilitatea analitică se mai foloseşte şi pentru a cunoaşte costul unei greve. ci. a3) o mai bună informare a partenerilor de afaceri. în afara cadrului strict de calcul al costurilor de producţie. contabilitatea consolidată este o ramură a contabilităţii care se ocupă cu cercetările fundamentale şi aplicative vizând elaborarea de concepte metodologice şi tehnici de elaborare şi prezentare a „aşa-zise-lor" conturi consolidate. ca şi când grupul ar fi o singură societate cu mai multe sucursale sau diviziuni. al recurgerii la executarea lucrărilor etc. b4) conturile consolidate ale unui „grup" sunt greu dacă nu dificil de comparat cu cele ale altor „grupuri" tocmai datorită diversităţii „perimetrelor de consolidare” şi „metodelor de consolidare” folosite.”60 3. dar întocmite după reguli speciale. tot documente de sinteză contabilă. a2) ameliorarea analizelor. cit. b2) modificările anuale ale perimetrului de consolidare fac dificile comparaţiile cronologice (patrimoniale).

în principal. organismele private. publicate de „organizaţiile" publice şi private. 64 Capron M. revizuibile în primele trei luni ale celui de-al doilea semestru.. 1994. motiv pentru care agregatele (indicatorii) macroeconomice trebuie să reprezinte prin conţinut şi metodologia de calcul un „compromis" care să satisfacă un număr cât mai mare de utilizatori. 22. cit. Aceste „documente contabile previzionale” puse la dispoziţia persoanelor care au obligaţia legală şi/sau statutară a gestiunii unităţii patrimoniale (manageri şi cenzori) pot servi drept „ghid” riguros de comensurare a eficacităţii tuturor categoriilor de decizii manageriale şi gestionare. la concluziile acestuia."64 Cum un demers alternativ la răspunsul specialistului francez este dificil de realizat. Bucureşti. dintre care cei mai reprezentativi sunt: organismele de stat. op.. instituţiile de cercetare. 64. Sistemul Conturilor Naţionale şi agregatele macroeconomice.. Contabilitatea previzională se prefigurează la orizont." 63 Contabilitatea previzională vizează cercetări fundamentale şi aplicative privind elaborarea de documente de sinteză contabilă previzionale.. Wagner P.. Mitruţ C. b) analiza fundamentată a circuitelor şi fluxurilor din economia naţională. dorindu-se a fi o ramură a contabilităţii care să asigure „acoperirea insuficienţelor contabilităţii generale în materie de cunoaştere a perspectivelor întreprinderii.. ne rezumăm. 156. Editura ALL. Perspectivele contabilităţii Apreciem că perspectivele contabilităţii în calitate de ştiinţă fundamentală şi aplicativă sunt legate de răspunsul la întrebarea „Există un adevăr contabil?” la care un reputat specialist francez.” 13. tot o ramură a contabilităţii poate fi considerată şi ansamblul cunoştinţelor prezentate în prezenta lucrare. pag. potrivit cărora: 62 Copanu I. cum ar fi: a) elaborarea trimestrială a situaţiei activului patrimonial realizabil şi disponibil şi a situaţiei pasivului patrimonial exigibil în următoarele trei luni după expirarea semestrului. cât şi conflictu-ale.2. 63 Capron M. sunt u-tile pentru rezolvarea numeroaselor probleme la care trebuie găsit un răspuns. pag. de la începerea exerciţiului financiar a unui plan de finanţare previzional şi a unui cont de rezultate previzional. . c) furnizarea şi prezentarea imaginii globale asupra evoluţiei unei economii naţionale. Agregatele (indicatorii) macroeconomice calculate şi prezentate de către contabilitatea naţională deşi conţin apreciabile convenţionalisme. 5. d) fundamentarea coerenţei corelaţiilor dintre previziunile evoluţiei principalelor agregate (indicatori) macroeconomice.62 Fiecare din aceşti utilizatori au atât interese comune. firmele şi gospodăriile populaţiei. În fine. cit.99 a) gruparea şi sistematizarea riguroasă a informaţiilor financiar-con-tabile. fapt ce este justificat de diversitatea utilizatorilor acestora. O posibilă denumire a acesteia poate fi „Bazele teoretice şi metodologice ale contabilităţii. Michel Capron conchide că „putem răspunde sigur negativ. b) elaborarea în primele trei luni. a cărei definire în conţinut şi sferă de cuprindere o lăsăm la latitudinea cititorilor şi utilizatorilor. pag. op. dar nu în ultimul rând. organismele internaţionale.

. 68 Idem. Idem. pentru o perioadă dată.. 158-159. instrument economic de gestiune. dar nu total. considerăm că profesioniştii . Produsul pe care-1 furnizează nu poate fi decât rezultatul unui compromis între aşteptări şi exigenţe multiple. pag. fiecare încercând să profite în funcţie de interesele sale. pag. din preocupările sale. au interesato.. Astfel. pag."68 În consonanţă cu concluziile specialistului francez Michel Capron la care ne raliem. ea este şi un fenomen social traversat de contradicţiile societăţii şi a devenit o miză pentru diferiţii protagonişti sociali.contabili români. pagina 157. poate.Viitorul ei este în funcţie de evoluţia organizării sociale: dincolo de întreprindere societatea cere evaluarea nevoilor şi resurselor sale naturale şi umane. Contabilitatea îsi va aduce astfel contribuţia la înfăptuirea democraţiei economice. .100 1) „Confruntată cu mediul economic care se transformă rapid şi în care raporturile sociale sunt mişcătoare. ale cărei responsabilităţi sociale cresc."67 4) „În fine.. jocul utilizării sale. evoluţia sistemului contabil este legată de cea a tehnicii: ca instrument informatic va permite înregistrarea unor cantităţi enorme de date şi combinarea lor în modurile cele mai variate şi mai complexe. de voie de nevoie. Toate aceste noi câmpuri de investigaţie nu vor întârzia să acţioneze asupra concepţiei sistemului contabil. pe măsura perspectivelor deschise de reorientarea României spre valorile democraţiilor economico-sociale de tip vest-european. Mâine.. deoarece este singura sursă care poate furniza i-maginea activităţii şi situaţiei sale. în mare parte. va fi curând oferită posibilitatea de a întocmi situaţii financiare diferite în funcţie de criterii de evaluare distincte. în ciuda tuturor. chiar dacă toţi ştiu precis că această cunoaştere este imperfectă şi uneori înşelătoare. mediul înconjurător.."65 2) „. placând de la fluxurile şi masele monetare care. de cel al întreprinderii. instrument de control şi dare de seamă. op. element de arbitraj între agenţii economici. Contabilitatea nu este deci numai un instrument. Deja contabilitaţii i se cere să sesizeze operaţiunile activităţilor necomerciale. activitatea domestică va face parte. nu i-a alterat până acum nici prestigiul şi nici autoritatea. pot şi trebuie să-şi aducă contribuţia la cercetarea contabilă fundamentală şi aplicativă. ei trebuie să joace. spre exemplu. fiecare din părţile interesate în mersul întreprinderii recurge la informaţia contabilă. . Capron M. 65 66 67 Idem."66 3) „Destinul contabilităţii este legat. Aceasta va permite o deschidere spre multiple aprecieri care să explice diferitele aspecte ale realităţii economice. 159. 158. Ea nu satisface pe deplin pe toţi reclamanţii. cit. diversificarea finalităţilor întreprinderilor va tinde să-i ceară punerea în aplicare a unor noi metode de înregistrare şi de analiză pentru a evalua obiectivele până acum neglijate sau ignorate: aspecte sociale. ceea ce. contabilitatea se prezintă într-o situaţie din ce în ce mai dificilă pentru a răspunde funcţiilor ce îi sunt atribuite : mijloc juridic de probă.

1993 17. G. Bucureşti. Deva. Bucureşti. Editura Ştiinţifică.. şi colectiv . Editura Didactică şi Pedagogică. 1-4.Istoria contabilităţii. P. TOMA D. vol. D. 1972 7. Craiova.Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România. 1977 13. Timişoara. 1976 9. 1989 6. . VOINA D. .Tratat de contabilitate în partidă dublă. BĂBĂIŢĂ V. 1940 11.Principii ale contabilităţii.Contabilitatea în perspectivă. VOICA V.Noul sistem contabil din România. Bucureşti. Iaşi. 1980 23. Principii şi aplicaţii practice privind noul sistem de contabilitate. CAPRON M. DEMETRESCU C. . CIUCUREANU Şt.. Iaşi. 1995 18. Economica. MINISTERUL FINANŢELOR . . PÂNTEA I. Editura Humanitas. 1991 21. .Norme metodologice de utilizare a conturilor sintetice. RUSU D. ***-Legea contabilităţii nr. 1967 5. HURDUCAŞ L. Bucureşti. IONAŞCU I. Bucureşti. . . Editura Junimea.Contabilitatea. 1993 14. Bucureşti. . EVIAN I. . credit şi contabilitate.. DEMETRESCU C. FELEAGĂ N. 1979 8..Bilanţul în gestiunea patrimoniului. Editura Didactică şi Pedagogică. 1990 2. Editura Cartimex. Editura Eurounion. Revista Finanţe. COLASSE B. VOICA V. Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca. EVIAN I.Contabilitatea generală a economiei de piaţă.Contabilitate generală. Bucureşti. EPURAN M.Sistemul contabil al agenţilor economici. RUSU D. Editura Intelcredo. Editura Junimea. Braşov.Contabilitate generală.Bazele contabilităţii.Luca Paciolo . CĂLIN O. G. 1982 4. . Oradea.Teoriile conturilor. Paris. Editura Economică. RISTEA M. . Ed. 1981 22.101 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Bucureşti. . . şi colectiv .Bazele contabilităţii. . Paris. Editura Didactică şi Pedagogică. 1993 24. P. PÂNTEA I.Bazele contabilităţii.. CIBERT A.. şi alţii . şi PASCA N. 82/1991. . 1947 25. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. MATIŞ D. POSSLER L. Bucureşti. Traducere de Sorin Niculae. ENACHE Ghe. 1989 20. Dunod.. Bucureşti. . Editura Scrisul Românesc. DUMITRESCU Şt.Contabilitatea ştiinţă fundamentală şi aplicativă. şi colectiv . PRICHIŢĂ V. Editura de Vest. 1994 3.Bazele contabilităţii. 1994 19. RISTEA M..Contabilitate dublă.. 1946 12. . .Contabilitate financiară. 1993 10. 1994 16.Comptabilité générale. Editura Academiei. MINISTERUL FINANŢELOR . Bucureşti. BACIU A. Editura Dacia.Fra Luca di' Borgo şi Doctrinele Contabilităţii în cultura economică românească. 1993 15.Comptabilité générale. Cluj. RUSU. . Editura Academiei.