44

_________________________________________________________________________________

deoarece.finalităţile educaţiei. deci a îndruma spre un scop” iar „acţiunea de a conduce şi noţiunea de nicăieri se exclud reciproc” [5. Prin educaţie se urmăreşte atingerea unor ţeluri. . Finalităţile educaţiei direcţionează şi reglează acţiunea educativă.obiective educaţionale. se stabilesc conţinuturile. De aceea. Ele sunt implicate în orice act de decizie pedagogică.scop . .45 _________________________________________________________________________________ Capitolul III FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI Lector univ. p. .scopul educaţiei.analiza şi interpretarea nuanţată a nivelurilor obiectivelor. Însăşi etimologia cuvântului „educaţie” sugerează ideea de finalitate. MIHAELA MOLDOVEANU OBIECTIVE . în funcţie de aceste finalităţi. de obicei clar conturate în mintea educatorului şi mai vag prefigurate în mintea educatului. definirea lor constituie o .dr. . SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIEI Finalitatea unei acţiuni semnifică orientarea ei spre un anumit scop. .exersarea unor modalităţi de operaţionalizare a obiectivelor. 7].operaţionalizarea obiectivelor. obţinerea unor rezultate.Idealul educativ.taxonomia obiectivelor. . căci „a educa înseamnă a conduce. IDEALUL.obiective. se aleg strategiile şi se evaluează rezultatele obţinute. Finalitatea acţiunii educative decurge din caracterul intenţional al acesteia. .Delimitarea conceptuală între ideal . CONCEPTE-CHEIE .

spre care se tinde prin sistemul de educaţie în ansamblul său. La nivelul unei anumite societăţi. calităţile importante şi necesare membrilor unei anumite comunităţi şi care-i ajută pe aceştia din urmă să se integreze activ într-un mediu social dat. . În acest fel se evidenţiază competenţele. Frumosului şi Adevărului.idealul educaţiei – ca intenţionalitatea cea mai generală şi pe termen lung. posibilităţi sunt de asemenea luate în considerare. cu caracter particular.societatea. ducând la o dezvoltare . aspiraţii. cu semnificaţii teoretice şi implicaţii practice deosebite. astfel: . . cu caracteristicile sale actuale şi perspectivele sale de evoluţie.Idealul educaţiei este dinamic. prin educaţia ateniană se urmărea formarea omului în spiritul Binelui. Idealul educaţiei exprimă modelul de personalitate dezirabilă pentru o anumită societate şi epocă istorică. interese. În conturarea idealului educaţiei se porneşte de la doi factori esenţiali: . în antichitate.individul care învaţă. intenţionalităţi pe termen mediu. Este un model abstract. Astfel.46 Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ problemă esenţială în pedagogie. Există un acord unanim în a ierarhiza finalităţile educaţiei după gradul lor de generalitate. acesta având rolul de orientare strategică a tuturor demersurilor pedagogice. . valori sintetizate în conceptul de „Kalokagathia”. caracteristicile.scopurile educaţiei – ca aspiraţii.obiectivele educaţiei – ca intenţionalităţi concrete. el înregistrează o evoluţie istorică deoarece tipul de personalitate dorit de o anumită comunitate într-o etapă istorică dată condensează valorile epocii respective. şi ale cărui trebuinţe. stabilirea idealului educaţiei este un aspect important al politicii în domeniul educaţiei şi învăţământului.

fraternitate. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. 107]. fizic şi spiritual. ele exprimînd rezultate scontate prin demersuri educative pe termen mediu. efective sau psihomotorii). modelul de om este acum cetăţeanul. p. corespunzătoare a două sisteme de educaţie: monahul (format prin educaţia religioasă) şi cavalerul (format prin educaţia cavalerească). ale unui capitol. idealul educaţional urmărit prin sistemul de învăţământ este explicit formulat în Legea învăţământului din 1995 care. omul armonios dezvoltat. Epoca modernă alătură valorilor clasice valori promovate de revoluţiile burgheze: libertate. cum ar fi tipuri de şcoli. atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de vedere intelectual şi moral. egalitate. omul cu simţul riscului şi al răspunderii. În societatea românească actuală. În Evul mediu. descoperitorul şi întreprinzătorul [1. Scopurile derivă din idealul educaţiei şi. În schimb. Obiectivele educaţiei desemnează rezultatele aşteptate la nivelul unor activităţi educative delimitate.Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ 47 armonioasă. Renaşterea reînvie valori ale antichităţii. Obiectivele . ale unei lecţii sau obiectivele corespunzătoare unui domeniu al activităţii psihice (obiective cognitive. p. În acest sens se stabilesc obiectivele unei discipline de învăţământ. modelul de personalitate spre care tindea educaţia spartană era războinicul. propunând ca model de personalitate un „uomo universale”. Se poate vorbi astfel despre scopuri ale învăţământului primar. 41]. la articolul 3 alineatul 2. cicluri de învăţământ sau componente ale educaţiei [4. faţă de acestea. în Europa se conturează două idealuri educative. precizează: „Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. ale binelui tehnologic sau ale educaţiei intelectuale. au un caracter mai concret. în formarea personalităţii autonome şi creative”. Scopurile educaţiei desemnează finalităţi la nivelul unor acţiuni educative determinate. legalitate.

nivelul concret: al obiectivelor operaţionale. p. p. ele răspund cerinţelor sociale. au o fundamentare axiologică şi o evoluţie istorică. 104]: Societate Ideal social Scopuri educaţionale Ideal educaţional Obiective educaţionale Pornind de la acelaşi criteriu. care fac legătura între obiectivele generale şi cele concrete.nivelul cel mai general: al finalităţii sau scopurilor educaţiei. . Ele derivă din scopurile educaţiei şi exprimă achiziţiile în plan comportamental.]: . obiectivele reprezintă paşi. de exemplu.nivelul intermediar: al obiectivelor intermediare. Aceste obiective generale sunt cele ale sistemului de învăţământ în ansamblu său sau ale unor subsisteme ale acestora (cum ar fi învăţământul primar sau liceal).48 Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ constituie deci sarcini mai particulare. Viviane şi Gilbert de Landsheere propun următoarele niveluri de definire a obiectivelor educaţiei [5. . concrete şi controlabile. cele definite în raport cu marile categorii comportamentale. Obiective intermediare sunt considerate. cognitive. 86]. analitice şi concrete [3. . specifice unei activităţi educative delimitate. al gradului de generalitate. vizate printr-o activitate educativă. afective şi psihomotorii). 23 şi urm. p. Relaţia dintre finalităţile educaţiei poate fi prezentată grafic astfel [7. etape în atingerea scopurilor educaţiei. Totodată.

pe cadranul unui analizator portabil. extras din literatura de specialitate [6. .funcţia evaluativă: corect formulate. semne concrete ale poluării.micro-obiectiv: elevul va şti să citească. (după nivelul de generalitate. obiectivele servesc drept punct de reper în evaluarea rezultatelor şcolare.finalitatea ultimă a educaţiei: „un individ plenar dezvoltat. funcţiile de mai sus pot indica tipul performanţelor şi capacităţilor de achiziţionat sau pot preciza rezultate concrete. . astfel.funcţia de anticipare a rezultatelor şcolare – ele prefigurează schimbările aşteptate în comportamentul educatului.funcţia de orientare axiologică: obiectivele (în special cele generale) indică valorile care orientează proiectarea şi desfăşurarea demersului educativ.scop: a proteja mediul înconjurător. p. p. . 102]: . indicând atât performanţe aşteptate cât şi criteriile de reuşită. Importanţa definirii riguroase a obiectivelor educaţiei decurge din funcţiile pe care acestea le îndeplinesc. nivelul CO din atmosferă.obiectiv operaţional: (tradus în comportamente observabile) elevul va aduna. observabile şi măsurabile). întro societate democratică”. conform prezentării anterioare .139]: . . ierarhii ale obiectivelor educaţiei etc. În literatura de specialitate au fost delimitate următoarele funcţii [8. 143] sunt prezentate în schema următoare:  Idealul educaţiei. Nivelurile de analiză în interpretarea obiectivelor [8.obiectiv intermediar: a cunoaşte principalii agenţi ai poluării. . . din mediul său apropiat.funcţia de organizare şi reglare a procesului pedagogic. p.Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ 49 Pentru exemplificare redăm următorul exemplu. . Se conturează.

50 Nevoile practicii sociale. ale pregătirii forţei de muncă Finalitatile educatiei Profilul şi nevoile de dezvoltare socio-spirituală Idealul uman sau social _________________________________________________________________________________ I Idealul educativ Politica şcolară II III Obiectivele generale Specificul instituţiei ale sistemului de înşcolare văţământ – scopuri generale Psihologia vârstelor Caracteristicile Obiective şi a dezvoltării structurilor profilate profesionale Cicluri de învăţământ Tipuri şi profile de şcoli Structura logică a ştiinţei Particularităţile clasei şi individuale ale elevilor Psihologia învăţării Obiectivele IV disciplinelor de învăţământ Obiectivele activităţii instructiv-educative obiective comportamentale V .

taxonomia este o clasificare ierarhică. Taxonomiile corespund celor trei mari domenii comportamentale: . ceea ce permite (auto)reglarea acţiunii educative în orice etapă a desfăşurării sale. Ele satisfac următoarele condiţii: . . rezultatele. cu diferite niveluri.satisfac criteriul completitudinii. descriptive şi explicative” [3. cu posibilitatea de a preveni sau înlătura disfuncţionalităţile.domeniul cognitiv: se referă la asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor şi capacităţilor intelectuale. Termenul „taxonomie” desemnează ştiinţa clasificării şi. 146]. ele ghidează alegerea conţinuturilor. sunt în permanenţă raportate la obiective.Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ 51 Obiectivele reprezintă punctul de plecare în proiectarea pedagogică. p. produsul obţinut: o clasificare elaborată pentru un anumit domeniu. Deci. fiind fundamentate pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice. 89]. a strategiilor de predare – învăţare şi a tehnicilor de evaluare.au baze teoretice definite. taxonomiile sunt considerate „teorii şi abordări sistematice clasificatoare.se prezintă ca organizări ierarhice. [8. totodată. Totodată. astfel au fost elaborate modele taxonomice de organizare a obiectivelor. putând cuprinde toate fenomenele semnificative din domeniul la care se referă. p. în literatura de specialitate obiectivele au fost clasificate pe domenii şi clase comportamentale. elaborată în conformitate cu anumite principii explicite. parţiale sau finale. p. nivelul mai complex incluzând proprietăţile esenţiale ale nivelurilor inferioare. În pedagogie. . în particular cel al complexităţii crescânde [6. TAXONOMIILE OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI PE DOMENII ŞI CLASE COMPORTAMENTALE Din raţiuni teoretice şi necesităţi practice. 104]. .

Taxonomia lui B.secţiunea a doua: formarea deprinderilor şi capacităţilor intelectuale (obiective de tip formativ. adaptarea personală . atitudinilor şi. Criteriul fundamental al acesteia este ordonarea obiectivelor de la simplu la complex. analiza elementelor. teorii). 2.52 Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ . sentimentelor. a operaţiilor manuale.domeniul psihomotor: priveşte învăţarea conduitelor motrice. (cunoaşterea terminologiei. principiilor de organizare. a criteriilor. 3.secţiunea întâi: cunoaşterea (obiectivele de tip informativ. p.domeniul afectiv: vizează formarea convingerilor. mai general. Bloom şi colaboratorii săi. aplicarea. care pot fi interpretate. cunoaşterea faptelor particulare). derivarea unui ansamblu de relaţii elaborate. Taxonomia cuprinde două secţiuni: . a clasificărilor. Pentru domeniul cognitiv. 92] 1. analizate. ce corespund claselor 2-6 şi indică modurile în care se operează cu cunoştinţele dobândite. relaţiilor. aplicate. sinteza: definirea unui concept. elaborarea unui plan al acţiunii. înţelegerea (comprehensiunea): transpoziţia (transformarea). c) cunoaşterea elementelor generale aparţinând unui domeniu de activitate (principii şi legi. care acoperă prima clasă a taxonomiei). . a metodelor). a tendinţelor şi secvenţelor. 6. b) cunoaşterea căilor care permit prelucrarea datelor particulare (a regulilor/convenţiilor. achiziţia cunoştinţelor: a) cunoaşterea datelor particulare. Bloom pentru domeniul cognitiv conţine următoarele clase [3. 5. extrapolarea (transferul). evaluarea pe baza unor criterii interne şi externe. . interpretarea. 4. sintetizate sau evaluate). cel mai cunoscut şi utilizat model taxonomic este taxonomia elaborată B.

în momentul în care acestea se caracterizează personalitatea [8.automatismul: răspunsul învăţat devenit deprindere. exprimarea valorilor prin întregul comportament. Taxonomia lui Simpson conţine următoarele niveluri (ultimile două nefiind însă suficient elaborate): .răspunsul manifest complex: îndeplinirea cu uşurinţă şi eficienţă a unui act motor cu o structură complexă.168 şi urm. caracterizarea.: conştientizarea prezenţei unei valori. Această taxonimie are drept criteriu de clasificare interiorizarea şi evidenţiază treptele de parcurs în asimilarea şi practicarea unei valori.percepţia: comportamentul pregătitor neobservabil direct.răspunsul ghidat: actul comportamental observabil al unui individ dirijat de un instructor.adaptarea: modificarea voluntară a mişcărilor. fizică sau emoţională. . sedimentarea şi organizarea valorilor într-un sistem şi. . p. unul din modelele taxonomice mai cunoscute este cel elaborat de S.a. . p.148].Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ 53 Pentru domeniul afectiv.]. cea mai cunoscută taxonomie aparţine lui D. organizarea. norme ş. Simpson [5. reacţia adecvată faţă de aceasta. în final. acceptarea şi conceptualizarea valorii.dispoziţia: starea de pregătire mintală. pentru a săvârşi un act motor. accentul punându-se pe elementele componente ale deprinderii. Pentru domeniul psihomotor. reacţia (răspunsul). . . R. .creaţia: crearea unor noi sisteme de mişcări . Principiul ierarhic în funcţie de care a fost construită această taxonomie este relativa dificultate sau gradul de perfecţiune al unei deprinderi necesare pentru a îndeplini o activitate motorie. valorizarea. Krathwohl. Taxonomia lui Krathwohl pentru domeniul afectiv cuprinde următoarele clase de obiective: receptarea. bazat pe stimulare şi discriminare senzorială.

în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul. repere pentru evaluare şi autoevaluare. obiectivele cognitive nu pot fi disociate de cele afective. OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR.care va fi produsul acestui comportament (performanţă). . Ele prezintă avantajul de a oferi practicienilor educaţiei: o gamă largă de obiective. Formularea completă a unui obiectiv operaţional ia în considerare următorii paramentri [5. modelul treptelor de parcurs pentru atingerea nivelurilor superioare. capabile să se acomodeze. afectiv şi psihomotor) nu corespunde unităţii vieţii psihice şi deci nici complexităţii procesului de educaţie (de exemplu: într-un demers pedagogic. . structurii particulare a oricărui obiect de învăţământ.ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins. p. MODALITĂŢI DE OPERAŢIONALIZARE Pentru a putea fi utilizate în proiectarea activităţilor de predare – învăţare precum şi în evaluare. Pe de altă parte însă. 144]: Taxonomiile sunt concepute ca „scheme elastice”. 203]: . . sunt indicate achiziţiile în plan comportamental pe care le dobândesc educaţii în urma parcurgerii situaţiilor de învăţare create de educator. obiectivele pedagogice se operaţionalizează.cine va produce comportamentul dorit.54 Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ O privire critică asupra modelelor taxonomice relevă următoarele [8. dintre care aceştia le pot selecta pe cele corespunzătoare unor situaţii concrete. . p. ele fiind într-o permanentă interacţiune). abordarea obiectivelor pe cele trei mari domenii (cognitiv. Operaţionalizarea înseamnă definirea obiectivelor în termeni de comportament observabil şi măsurabil.

.un aparat de radio cu tranzistori. redarea unei definiţii. Cea mai uzitată modalitate de operaţionalizare a obiectivelor este cea propusă de R..).elevul. .” sau.aparatul va trebui să recepţioneze corect programul a cel puţin cinci posturi emiţătoare pe unde medii şi cinci posturi pe unde lungi.Precizarea criteriilor de reuşită permite construirea instrumentelor de evaluare.denumirea comportamentului. „folosind. „având acces la. De exemplu: .Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ 55 . eventualul ajutor. . Mager. .condiţiile în care trebuie să se producă acesta. Denumirea comportamentului se face apelând la verbe de acţiune (a identifica. a analiza.”.F.”.criteriile de reuşită.. b) cantitative: situaţie în care nivelul minim de performanţă acceptat poate fi exprimat prin: . a explica.numărul minim de răspunsuri corecte aşteptate. În ceea ce priveşte condiţiile de producere a comportamentului. La verbul de acţiune (comportamentul) se adaugă produsul sau performaţa (de exmplu: să rezolve o ecuaţie de gradul I sau să deseneze schema unui circuit). a rezolva etc.în temeiul căror criterii ajungem la concluzia că performanţa este satisfăcătoare. . sunt indicate de obicei condiţiile materiale. ea cuprinde trei elemente: . . locul...”.. . a unei formule). dimpotrivă.alegând el însuşi piesele.trebuie să ştie să construiască. Criteriile pot fi: a) calitative: de tipul „totul sau nimic”.. care desemnează comportamente observabile şi măsurabile. când se cere rezolvarea corectă integrală a sarcinii (ex. Condiţiile se exprimă cu ajutorul unor expresii ca: „fiind dat.. cum ar fi: instrumentele utilizate.. a demonstra. „în lipsa. după schema adoptată.

În cazul unor anumite categorii de obiective (de transfer şi de exprimare. a căror realizare necesită acţiuni educative complexe şi de durată. . Un exemplu al corelării comportamentului cu condiţiile de producere a comportamentului şi cu criteriile de reuşită este dat în tabelul ce urmează: Comportamentul Elevii să identifice elementele componente ale densimetrului. (exprimate prin verbe ce desemnează acţiuni concrete) ci acţiuni sau procese psihice interne („a înţelege”.obiectivul este confundat cu elementele de conţinut ce urmează a fi învăţate. nu pot fi supuse rigorilor operaţionalizării.proporţia de reuşită admisă. intenţionalităţi ale profesorului (verificarea sau fixarea cunoştinţelor).nu sunt indicate comportamente observate. în care sunt vizate capacităţi creatoare). Criterii de reuşită Se cere identificarea a cel puţin trei elemente componente. .limita de timp etc.56 Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ . .numărul maxim de erori permise. precizarea criteriilor devine foarte dificilă. Operaţionalizarea obiectivelor se dovedeşte a fi un demers pedagogic important. Condiţii de producere a comportamentului Având acces la o planşă ce conţine schema densimetrului.obiectivul este confundat cu sarcini didactice. „a cunoaşte”). De asemenea. obiectivele formative din domeniul afectiv şi motivaţional. care aduce rigoare şi precizie în activitatea . . Cele mai frecvente erori în formularea obiectivelor se întâlnesc atunci când: .printr-un singur obiectiv sunt vizate în acelaşi timp mai multe comportamente. .

Curs de pedagogie. 3. 4. 1988. Didactica modernă. 3. de Landscheere Gilbert. Editura Dacia. potrivit planului de învăţământ al unul colegiu de profil. Istrate Elena (coord. putând contribui la îmbunătăţirea calităţii instruirii şi a evaluării. 1996. Operaţionalizarea obiectivelor nu trebuie să devină un scop în sine. din domeniul tehnologic. 2. Ionescu Miron. Cerghit I. Universitatea Bucureşti. . 2. Paris. 5. Paideia. Bucureşti. de Landscheere Viviane.). Iaşi. 1996. Bucureşti. (coord). 1992. 7. F. Cluj-Napoca. 6. Enumeraţi cinci competenţe majore pe care trebuie să le dobândiţi în specializarea tehnologică.). Jinga Ioan. Formulaţi trei obiective operaţionale pentru o temă la alegere. 8. Iaşi. Editura Polirom. P. Manual de pedagogie. Fundamente culturale ale educaţiei. Antonesei Liviu. Cucoş Constantin. Definiţi scopul major al învăţământului superior tehnic. Reforma conţinuturilor învăţământului. Stanciu. Pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică. L’Éducation et la formation. U.Finalitatile educatiei _________________________________________________________________________________ 57 didactică. Pe de altă parte... Editura Polirom. 1979. 1998. Editura All – Educaţional. Vlăsceanu L. Mihai. Radu Ion (coord. Editura Polirom. 1995. BIBLIOGRAFIE 1. Definirea obiectivelor educaţiei. Iaşi. în literatura de specialitate este semnalat şi pericolul fragmentării excesive şi al mecanizării procesului de educaţie. APLICAŢII 1. ci un prim pas în proiectarea pedagogică. de Landscheere Viviane.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful