You are on page 1of 20

Fondurile necesare editării si distribuirii

revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con-
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care
doresc să sprijine această lucrare pot depune
bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică
Arad, deschis la BCR Arad, având codul IBAN:
RO 37RNCB 1200000 135260001.
VămulţumimînNumeleDomnuluiIsus!

Colectivulredacţiei
ISSN: 1583-2589
pag. 3
Atelierul– Părinţii
pag. 4-6
GeorgeMüller – Beniamin Boariu
pag. 7-9
EN-HACORE– Hrițcu Rebeca Emima
MinunileDomnuluiIsus– Cosmina Simina
Acoloși-aulăsatflisteniiidolii – Dobre Florin
FapteleApostolilor–Denisa Atudoroae
„Eli________”– Andrei Boariu
pag. 10-11
ÎntâlnireașiumblareacuDumnezeu– Cristia Boariu
pag. 12
Fiiinoștri...fetelenoastre– Adina Oroian
pag. 13
Sângelesalvării
pag. 14
Abel– Predicatorul
pag. 15
Rușineșionoare – Iosif Anca
pag. 16-17
Ispite
pag. 18
Răspunsuri.Întrebări
pag. 19
Necazul / Bucuria
pag. 20
CascadaYguazu– Rebeca Dagău
Inima mea caută
pe Dumnezeu
De când am apărut în lume,
Un glas din inimă-mi şopteşte:
Că peste toate este-un Nume,
Mai bun, mai sfânt, ce mă păzeşte.
Este o finţă minunată,
Ce se îngrijeşte cu’ndurare,
E veşnică şi-adevărată
Şi merită-n veci închinare!
Mă vede-oricând, de-aş f oriunde…
Şi orice poate să-mi ajute.
Mai ştiu că El mă şi aude,
Doresc să-I spun aşa de multe...
Fiinţa care se-ngrijeşte
De voi, de mine-i Creatorul.
E Dumnezeu ce ne iubeşte!
Hai, să-L chemăm, să-I spunem dorul.
Mi-au spus de El, tata şi mama,
Şi mi-au citit din Cartea Sfântă
Hai să-I cântăm toţi: OSANA!
Cu îngerii ce-n cer Îi cântă.
Simion Buzduga
3
Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)
3
Cu siguranţă, întâmplarea aceasta este doar o
istorioară alegorică, dar astfel de discuţii cu jigniri şi fapte
de dezapreciere reciprocă se pot petrece uneori în familie.
Sunt taţi care acuză felul în care mamele se comportă cu
copii lor. Ele, la rândul lor, găsesc alte motive de învinovăţire
ale soţilor lor. Bunicii nu se lasă şi completează această
orchestră neplăcută, spunând că ei şi-au crescut altfel copiii
care de fapt sunt cei din casă. Iar fraţii mai mari au şi ei de
obiectat, că în cazul lor s-a procedat altfel. Copiilor li se pare
că tata este ca un ferăstrău dur, care taie cu autoritate unele
pretenţii ale lor, iar mama asemeni rindelei, mereu sfătuind,
în vederea cizelării băieţilor şi în special a fetelor. Ce să mai
spunem despre bunicul sau bunica care care îi „bat la cap” pe
nepoţi, ca şi ciocanul cuiele. Dar toate aceste „unelte”, nu se
împacă uneori nici între ele, când nu-şi cunosc fecare locul
sau rolul în familie; vor avea mari relizări dacă fecare ascultă
de marele Stăpân, contribuind cu toţii la creşterea şi formarea
caracterului copiilor pe care Dumnezeu îi trimite în familiile
nostre. Fiecare copil are nevoie de leagănul lui, precum şi
un întreg mobilier ce necesită prelucrări în care sunt implicaţi
ceilalţi membrii ai familiei.
Ce-i de făcut? Să se renunţe la unele unelte, când ele
vor să se elimine unele pe altele? Din nefericire s-a încercat
şi aceasta. Aşa se face că bunicii sunt de nedorit, iar părinţii
nu mai pot să stea împreună. Urmează să rămănă scândurile
neprelucrate – copiii să fe lipsiţi de maniere şi dragoste
naturală. Mulţi dintre ei cresc în familii monoparentale şi fără
nicio disciplină. Aparent, este mai plăcut să ai un profesor
Odată, într-un sat mic, trăia un tâmplar ce avea în atelierul lui multe
scule de tâmplărie. Într-o zi pe când el nu era în atelier, ele „s-au luat la
ceartă”. Acuzaţiile au început cu ferăstrăul, „cel cu colţi ascuţiţi, care sfâşie şi rupe tot
ce-i iese în cale ca un balaur. Rindeua, era condamnată că muşcă fără milă, ca o fară, iar ciocanul
că zdrobeşte totul cu violenţă. N-au scăpat nici cuiele, învinuite că străpung şi pătrund în orice cu vârful lor
ascuţit. Astfel se acuzau unele pe altele şi până la urmă au hotărât că nu mai pot trăi împreună sub soare,
unele în compania altora, datorită răutăţii şi violenţei lor fără de seamăn. Ciocanul era de părere că rindeaua,
îndeosebi, trebuia alungată. Rindeaua credea că ferăstrăul nu mai putea rămâne nicio clipă lângă celelalte
unelte. Fierăstrăul nici nu voia măcar să mai audă de cuie. Dar suferinţa cea mai mare era a materialului
lemnos, îndeosebi a unor scânduri ce ştiau că vor ajunge pe mâna acestor unelte greu de suportat. Ele se
văitau toate, aşa încât fecare era împotriva tuturor. Deodată uşa s-a deschis şi a intrat tâmplarul. Îndată s-a
făcut linişte deplină. El a luat mai multe scânduri pe care le-a tăiat cu ferăstrăul, apoi bucăţile le-a fnisat cu
rindeaua. A bătut cuie cu ciocanul şi la sfârşit a netezit totul cu raşpelul şi şmirghelul. Folosind toate aceste
unelte şi lemnul ca materie de bază, tâmplarul a făcut un minunat leagăn pentru un nou-născut.
care întârzie la ore, nu dă note rele şi nu notează absenţii,
dar mai târziu, când îţi vei da seama, vei realiza că ai fost la
şcoală, dar esti lipsit de cunoştinţe şi nepregătit pentru viaţă
şi vei regreta.
Ce-i de făcut? Fiecare unealtă să-şi facă fecare
lucrareaîncredinţatăpentruobţinereaprodusuluifnit.Să
asculte de marele Maestru – Creatorul, care ştie ce prelucrări
sunt necesare pentru creşterea şi formarea voastrăfzică,
intelectuală, profesională şi spirituală. Aceasta înseamnă,
mai întâi, preţuirea reciprocă. Fierăstrăul nu poate face slujba
rindelei, nici a ciocanului. Tata nu poate lua rolul mamei în
chip desăvârşit şi nici invers, iar bunicii cu experienţa lor de o
viaţă, cu blândeţea înţelepciunii vor f cel mai bun raşpel sau
şmirghel, pentru a fnisa ce s-a fasonat în operaţia anterioară.
Dragi copii, să ştiţi că dintr-un atelier bun de
tâmplărie,vaieşimobilăfrumoasă,iarvoi,adolescenţilor,
rămâneţi în atelier, până la ultima operaţie necesară, ca
să fţi „ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba
caselor împărăteşti” (Psalmul 144:12). Iar la vremea
potrivită, când se va schimba actul şi veţi vea şi voi rolul de
unelte, vă dorim să aveţi parte de un atelier bine dotat, cu
o atmosferă destinsă şi de colaborare, urmând să realizaţi
articole de calitate, cu care să vă puteţi prezenta la expoziţia
din ziua veşniciei, aşa cum ne dorim şi noi, părinţii voştri. Nu
uitaţi: performanţa voastră va f dată de realizările noastre în
procesul prelucrării voastre de acum.
Părinţii
4
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1
4
Acţiunea de binefacere a lui George Müller, care a
îngrămădit atâţia orfani pe o stradă, a produs supărarea
vecinilor. Cineva i-a trimis o sesizare, printr-o scrisoare
datată 30 octombrie 1845. După ce a cugetat şi s-a rugat,
pentru această chestiune, şi-a dat seama că vecinii sunt
îndreptăţiţi, ba chiar şi starea orfanilor pleda pentru mutarea
lor de acolo. Ei aveau nevoie de aer şi de un loc mai larg
unde să poată fugi, să se poată juca. De aceea s-a hotărât
să zidească nişte clădiri noi, afară din oraş. S-a rugat
pentru aceasta şi a avut o experienţă frumoasă în legătură
cu obţinerea unui teren la un preţ mai redus. Aici a construit
clădirea Nr.1 care a fost terminată în iunie 1849, având loc
pentru 140 de fete, 80 de băieţi şi 80 de copilaşi.
Cum cererile pentru a construi a doua clădire se
intensifcau, din mai 1851 a început adunarea darurilor. La
12 noiembrie 1857 a deschis Casa Orfanilor Nr. 2 pentru
400 de orfani. A urmat clădirea casei Nr. 3 pentru 450 de
orfani, care a fost deschisă la 12 martie 1862. Şi findcă nici
aceasta clădire nu a putut satisface cererile altor orfani care
soseau, el a început strângerea fondurilor pentru clădirile
Nr. 4 şi 5. Fiecare clădire pentru câte 450 de orfani, care au
fost terminate la 5 noiembrie 1868 şi 6 ianuarie 1870.
Cine ar putea pricepe responsabilitatea mare care a
apăsat umerii acestui bărbat? Familia lui nu se compunea
din 10 copii, ci în anul 1870 numărul lor a ajuns la 2250
de orfani plus 112 angajaţi. Nu trebuie să ne închipuim
că întotdeauna treburile au mers bine. Au trecut de multe
ori prin crize care au durat uneori nu numai câteva zile, ci
chiar luni. Iată câteva notări:
„Chiria trebuia plătită la 29 septembrie 1838, dar
n-am avut bani. A doua zi, 30 septembrie a fost duminică.
Luni au sosit mai multe daruri care au îngăduit să se dea
o parte pentru necesităţile fecărei case de orfani, iar ce a
mai rămas, a fost exact cât trebuia pentru chirie, nimic în
plus, nimic în minus”.
(partea a II-a)
„13 septembrie, 1838. Ajutorul n-a sosit încă. Am
găsit azi dimineaţă că trebuie numaidecât să fac cunoscut
tovarăşilor de lucru, fraţi şi surori, starea fondurilor şi
să le dau îndrumări ca să nu facă datorii. Ne-am rugat
împreună şi adunarea noastră a fost din cele mai fericite.
Păreau toţi îmbărbătaţi”.
„În toate aceste izbăviri, ajutorul, uneori foarte mic şi
întârziat, nu era totuşi niciodată cu un ban mai puţin decât
ne trebuia nici cu un minut mai târziu de ceasul cerut de
buna rânduială a casei”.
„8 februarie 1842, seara. Casele de adăpost erau
mai sărace ca oricând; nu era nici măcar cu ce să se
cumpere laptele a doua zi. În 9 februarie, ajutorul trebuia
să vină înainte de ceasul 8 dimineaţa, altfel Domnul nu
era proslăvit. Însă a doua zi la ceasul 7, un negustor din
Bristol se ducea la biroul lui; era foarte zorit şi făcuse chiar
un km, când simte nevoia să dea ceva pentru orfani”. „Nu
pot acum - îşi zicea el - mă voi duce deseară”. Îşi urmă
deci drumul spre banca lui. Însă neliniştea îi creştea; ea îl
sileşte să se oprească şi să ia drumul spre azile. N-a făcut
însă 100 de metri pe calea aceasta că se gândeşte la
treburile grabnice care îl aşteaptă la birou. „Cu neputinţă -
îşi zice el - trebuie să mă duc la treburi”. Şi iată-l că apucă
din nou drumul spre birou. Însă chemarea lui Dumnezeu
răsună mai tare ca oricând în inima lui: „Nu aştepta până
deseară, du-te îndată!” Şi iată-l că schimbă drumul pentru
a doua oară şi se grăbeşte, bate la poarta orfelinatului,
întinde banii slujbaşului şi pleacă”.
„Cititorul - scria Müller - să-şi închipuiască sarcinile
noastre. Mai mult de 2000 inşi de hrănit în fecare zi!
Cheltuiala în privinţa aceasta e mare. Dar orfanii nu trebuie
numai hrăniţi, trebuie să-i îmbraci, să le speli şi să le dregi
hainele, ceea ce costă multi bani pe fecare an. Gândiţi-vă
numai la încălţăminte! Ne trebuiesc 6000 de perechi de
încălţăminte pe an. În fecare an ne sosesc sute de orfani
5
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1
5
noi şi trebuie să-i înzestrăm cu tot ce le e necesar. Sute
pleacă ca ucenici, slugi, elevi, pedagogi, etc, şi trebuie să
le facem rost de zestrea întreagă. Pentru fecare ucenic
avem de plătit o sumă de bani stăpânului; şi băieţii care
ne părăsesc ca să se facă ucenici sunt foarte mulţi. Pe
lângă aceasta toate cheltuielile pentru drum. Mai avem
apoi cheltuielile pentru întreţinerea a cinci clădiri - dar ele
erau mai de grabă cinci şiruri de clădiri foarte mari, cu mai
mult de 1700 ferestre mari şi 500 de săli. Vă puteţi gândi
la cât se ridică în fecare an numai cheltuielile de tencuit,
văruit şi zugrăvit. Apoi câte mii de lucruri: pentru albituri,
pentru masă, pentru spălat, paturi, etc., şi toate acestea
de ţinut în bună stare. Apoi curăţenia, dresul, înnoirea
mobilelor din 500 de săli! Unii copii sunt bolnavi, alţii mor
şi sunt atâtea cheltuieli. Gândiţi-vă iarăşi la acel numeros
stat major: inspectori, gospodari, gospodine, institutori,
institutoare, personal medical, ajutoare de tot felul, cu o
leafă care trebuia căpătată de la Dumnezeu pentru fecare.
Afară de aceste dări grele de plătit, apar în fecare an
cheltuieli mari, aduse de împrejurări neobişnuite. Totuşi,
totul se face uşor, căci în toate lucrurile privim spre Acela
care este nespus de bogat”.
Aceste crize însă, nu l-au slăbit în credinţă pe
George Müller, ci l-au întărit mai mult. E adevărat
că avea strângeri de inimă, gândindu-se la miile de
guri care aşteaptă hrana şi la sărăcia din cămara de
alimente, dar toate acestea l-au învăţat şi mai mult să
depindă de Domnul. „Niciodată - zice el - n-am simţit
intervenţia Domnului mai bine, ca în clipele când, după
gustarea de dimineaţă, n-aveam nimic pentru masa de
la amiază, sau după masa de amiază, n-aveam nimic
seara pentru ceai. Domnul dădea tot ce trebuia, fără
ca vreun om să f ştiut ceva din nevoia noastră. Totul
vine de la Domnul, fără să cer cuiva ceva, nici direct
nici indirect. Prin harul lui Dumnezeu aş vrea mai bine
să trec prin cele mai mari greutăţi şi prin cele mai
mari lipsuri, de cât să fac o cerere cuiva, în afara de
Dumnezeul cel viu... căci n-aş vrea să slăbesc cu nimic
dovada pe care trebuie s-o dăm, anume că ajunge să
ne încredem în El.
În însemnările lui din 26 mai 1874 scria: „În aceste
vremuri din urmă, îmi vine mereu în gând o lucrare care
cere 189 misionari de ajutat,100 de şcoli (cu 9000 elevi)
de întreţinut, aproape patru milioane de tractate şi zece
mii exemplare din Sfânta Scriptură. Însă Dumnezeu m-a
călăuzit să extind lucrarea aceasta şi El a întreţinut-o timp
de 40 ani, Dumnezeul pe care mă bizui, va purta de grijă
şi nu va îngădui să fu dat de ruşine”.
Lucrarea aceasta ne arată curajul credinţei lui, iar
faptul că nici în cele mai mari nevoi nu recurgea la ajutorul
omenesc, ne dovedeşte dependenţa lui de Domnul. El a
avut un Dumnezeu viu şi atotputernic care, e adevărat,
îl proba uneori, l-a probat dar nu l-a lăsat niciodată de
ruşine. Pe seama cărei întâmplări oarbe, ar putea pune
cei ce nu cred în Dumnezeu realizările lui George Müller?
Cum pot ei explica o aşa viaţă? Nici cea mai sclipitoare
raţiune nu poate soluţiona problemele pe care le-a avut
George Müller, decât numai Dumnezeu. În El se încredea
copilăreşte şi Lui îi cerea totul şi verifca îndeaproape dacă
rugăciunile îi sunt ascultate. De mai multe ori primise din
partea unui negustor din Londra, pe care nu-l cunoştea,
o sumă mare de bani. Odată, afându-se în mare nevoie
de bani, George Müller a cerut lui Dumnezeu în mod
deosebit, să pună pe inima negustorului gândul să-l
ajute. A doua sau a treia zi, negustorul a trimis un nou
cec cu următoarele cuvinte: „Scumpul meu domn, cred că
într-o înrâurire din partea lui Dumnezeu asupra mea, vă
trimit cecul acesta”... “Cred - îşi zice Müller - şi acum sunt
ascultat de două ori. Dumnezeu îmi trimite bani şi mi-i
trimite prin omul pe care I-am cerut să-l întrebuinţeze”.
Se mai putea îndoi el de existenţa Dumnezeului celui viu,
care răspunde prompt rugăciunilor?
6
Iată câteva caracteristici de seamă ale acestui mare bărbat:
– A fost un adânc cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu.
Chiar de a doua zi după convertire, el a avut o dorinţă mare
după citirea Bibliei, dorinţă care nu l-a părăsit până la moarte. În
fecare, zi se scula dis de dimineaţă să cerceteze Cuvântul. Mai
întâi de toate la el era Biblia, pe care a citit-o mai mult de 200 de
ori, de 4 ori pe an timp de 69 de ani.
– A dat ascultare deplină voii lui Dumnezeu. Dorea în chip
sincer să cunoască în toate voia Lui. Era gata să lepede orice
prejudecăţi, să se despartă de orice dorinţe personale şi să
accepte în totul voia Lui. Nu voia să facă un pas fără El. Căuta
să-I împlinească voia până în cele mai mici amănunte. Iată
regulile lui în căutarea voii lui Dumnezeu:
1.
„Dacă vreau să afu care este voia Domnului, trebuie
să mă încredinţez mai întâi că voia mea a fost adusă la
supunere deplină, adică nu păstrez nici urmă de voinţă proprie
în ascunzişurile inimii... Voia Domnului nu ni se descoperă decât
când suntem pe deplin hotărâţi să o facem.
2.
Caut apoi să nu mă las furat de simţiri care m-ar putea
amăgi. Pentru aceasta caut serios în Scriptură îndemnul
care îmi trebuie. Nu mă mulţumesc cu un îndemn care mi s-ar
părea mie “al duhului”, până nu cercetez amănunţit Cuvântul,
ştiind bine că între Cuvântul scris şi între îndemnurile Duhului e
întotdeauna potrivire.
3.
După aceea, pun în cântar împrejurările ca să le cercetez
în lumina Cuvântului şi sub înrâurirea Duhului Sfânt.
4.
În sfârşit, mă rog lui Dumnezeu cu toată căldura să-mi arate
voia Lui. În felul acesta, prin rugăciune, prin cercetarea
Cuvântului, prin întrebuinţarea dreptei judecăţi, ajung la înţelegerea
lucrurilor potrivite cunoştinţei şi staturii mele duhovniceşti şi în
deplină linişte, pornesc la lucru într-un duh de rugăciune”.
A fost puternic în credinţă. Îl lua pe Dumnezeu pe cuvânt şi
se bizuia în totul pe făgăduinţele Lui. Păşea cu îndrăzneală pe
cărarea minunată a credinţei şi niciodată nu a fost dat de ruşine.
Viaţa şi lucrările lui constituie o dovadă că Dumnezeu Îşi ţine
cuvântul dat.
A fost stăruitor în rugăciune. Cu toate lucrurile venea
înaintea lui Dumnezeu ca un copil înainte tatălui şi îi cerea până
primea. Andrew Murray în cartea sa „Viaţa de rugăciune” spune:
„După cum Dumnezeu a dat pe apostolul Pavel ca exemplu în
viaţa de rugăciune pentru creştinii din toate timpurile, tot aşa
a dat pe George Müller în aceste zile din urmă ca o dovadă
pentru biserica Sa, cum în mod minunat şi chiar literal, El ascultă
totdeauna rugăciunile”. Când a fost odată întrebat cu privire la
ascultarea rugăciunilor, el a răspuns: „Există cinci condiţii pe
care totdeauna mă angajez să le îndeplinesc şi îndeplinindu-le
am asigurarea răspunsului la rugăciunea mea:
1.
Nu am nici o umbră de îndoială, findcă sunt
asigurat că Domnul vrea să-i mântuiască
“căci El vrea ca toţi oamenii să fe mântuiţi şi să vină
la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:4) şi noi avem
asigurarea că “dacă cerem ceva după voia Lui, ne
ascultă” (1 Ioan 5:14).
2.
Nu am pledat niciodată pentru mântuirea lor
în numele meu, ci în numele binecuvântat
al scumpului meu Domn Isus şi numai bazat pe
meritele Lui (Ioan 14:14).
3.
Totdeauna cred cu tărie că Dumnezeu vrea
şi e gata să asculte rugăciunile mele.
4.
Nu ştiu în mod conştient să mă f dedat la
vreun păcat, căci “dacă aş f cugetat lucruri
nelegiuite în inima mea, nu m-ar asculta Domnul”
când Îl chem (Psalm 66:18).
5.
Am stăruit cu credinţă în rugăciune mai mult
de 52 de ani pentru câteva persoane şi voi
stărui până voi primi răspuns (Luca 18:7)”. În 1880,
el scria: „În noiembrie 1844, am început să mă rog
pentru cinci tineri”. El îşi avea lista lui de rugăciune.
După 18 luni, trei s-au convertit, doi însă, nici în
1897, după 53 de ani nu erau întorşi la Dumnezeu,
dar el stăruia încă în rugăciune. Unul s-a întors în
anul 1898 după moartea lui George Müller.
– A trăit într-o pace adâncă. Din fre era mai
irascibil. La început, chiar faptul că o soră l-a ţinut mai
mult de vorbă, l-a enervat rău, dar pe măsură ce a
înaintat în experienţa cu Dumnezeu, a ajuns calm şi plin
de pace în toate încercările grele prin care a trebuit să
treacă.. Era o adeverire că harul şi pacea se înmulţesc
prin cunoaşterea Domnului Isus (2 Petru 1:2).
– A fost un harnic câştigător de sufete. Era
însetat după mântuirea păcătoşilor. Uneori mergea
din casă în casă să spună oamenilor vestea bună.
Apoi trimitea în cartierele sărace anumite persoane
spre a le citi Biblia. Această pasiune după sufetele
pierdute l-a mistuit până şi la bătrâneţe. Între 70 şi 87
ani, adică între anii 1875 – 1892, el a făcut 17 călătorii
misionare în Anglia, Franţa, Elveţia, Germania,
Olanda, Canada, Statele Unite, Spania, Italia,
Austria, Boemia, Polonia, Egipt, Palestina, Turcia,
Grecia, Rusia, India. Jarul care îl purta în piept, l-a
făcut să câştige multe sufete pentru Domnul.
– A fost un om smerit, dornic de proslăvirea
Stăpânului său.
În chemarea sa, a fost neobosit până în seara zilei
de 9 martie 1898, când a ţinut ora de rugăciune din casa
de orfani Nr. 3, cerând să se cânte una din cântările
sale preferate: „Acolo sus o nenumărată mulţime
În cântările ei de laude, cântă Numele lui Isus. Ea
respinge orice merite personale, Dar vesteşte numai
lucrarea lui Isus”. A doua zi dimineaţa, la ora 7, a plecat
fără dureri şi suferinţe la Domnul şi Mântuitorul său,
pe care L-a slujit cu atâta elan şi a cărui glorifcare a
urmărit-o mereu.

Prelucrare
Beniamin Boariu, după
„Lumini peste Veacuri” de Petru Popovici.
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1
7
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a
A-B
„En-Hacore”
1. SoţieiMieluluiis-adatsăseîmbracecu...subţire,
strălucitorşicurat.(Apocalipsa19)
2. „Nelegiuirilevoastrepunun...dedespărţireîntre
voişiDumnezeulvostru;”(Isaia59)
3. „Iosifavisatun...şil-aistorisitfraţilorsăi.”
(Genesa37)
4. UnadinnurorileluiNaomi.
5. CetateîmpărăteascădinAmon.(2Samuel12)
6. „Mesia”-tradusînromâneşte.(art.)
7. SocrulluiIacov.
8. ŢarafăgăduitădeDumnezeuluiAvraam.(neart.)
9. DuhulDomnuluiaînceputsă-lmiştepeSamson
întreŢoreaşi...
10. ÎnaintedeafduslaIerusalim,Mefboşetlocuiala...
11. „Eusuntîncăslab,măcarcăamprimit...
împărătească”(2Samuel3)
12. TatălluiCaleb.
13. Pavel,laRoma,stăteaîn...(FapteleApostolilor28)
14. „...vistierniculcetăţii,vătrimitesănătate.”
(Romani16)
15. Zideodihnălaevrei.
16. „...nostru,careeştiînceruri!”(neart.)
17. CetateaîncarelocuiabătrânulSamuel.
18. Aavut7000deoişi3000decămile.
19. „Noroc”(Genesa30)
20. Cetatenebiruităiniţial,dincauzaluiAcan.
HriţcuRebecaEmima
A
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
B
8
Continuare de articole
A-B
Acoloşi-au
lăsatflistenii
idolii
1. AldoileafualluiDavid.
2. Fiiluisepricepeauînînţelegereavremurilor.
(1Cronici12)
3. VăralluiMarcu.(Coloseni4)
4. Altarultămâieriiera...poleitcuaur.
5. NumedatluiBarnaba,deceidinListra.
6. Doi profeţi, primul a continuat lucrarea
celuilalt.
7. Creştină din Roma care s-a ostenit pentru
Domnul.(Romani16)
8. VechiucenicdinCipru.(FapteleApostolilor21)
9. Fiuluneiiudeicecredincioaseşiaunuitată
grec.(Fapte16)
10. S-acertatcudiavolulpentrutrupulluiMoise.
11. Aspintecatpântecelefemeilorînsărcinate.
(2Împăraţi15)
DobreFlorin
A
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
B
MinunileDomnuluiIsus
Complectaţi rândurile de mai jos, precizând locul sau minunea făcută de Domnul Isus.
Locul Minunea Referinţa
1 Gadara Matei 8
2 Vindecarea slăbănogului Matei 9
3 Ţinuturile Tirului şi ale Sidonului Matei 15
4 A doua înmulţire a pâinilor Matei 15
5 Eliberarea îndrăcitului Marcu 1
6 Ierihon Marcu 10
7 Vindecarea unui orb Marcu 8
8 Între Betania şi Ierusalim Marcu 11
9 Pescuirea minunată Luca 5
10 Capernaum Luca 7
11 Învierea fului văduvei Luca 7
12 Muntele Măslinilor Luca 22
13 Schimbarea apei în vin Ioan 2
14 Ierusalim Ioan 5
15 Învierea lui Lazăr Ioan 11
16 Marea Tiberiadei Ioan 21
Cosmina Simina
9
„Săcunoaştem,săcăutămsăcunoaştempeDomnul!”
Osea 6:3a
Predica pentru copii
1. Fiul lui Ieroham. (1 Cronici 8)
2. Fiul lui Isai.
3. Fiul lui Hilchia. (1 Împăraţi 18)
4. Fiul lui Iosia. (2 Împăraţi 23)
5. Patru fi ai lui David. (2 Samuel 5)
6. Fiul lui Ahitofel.
7. Fiul lui Deuel. (Numeri 7)
8. Fiul lui Ioachim. (Neemia 12)
9. Fiul lui Heman. (1 Cronici 25)
10. Fiul lui Chislon. (Numeri 34)
11. Fiul lui Şimei. (1 Cronici 8)
12. Fiul lui Dodava. (2 Cronici 20)
13. Fiul lui Ur. (1 Cronici 11)
14. Fiul lui Esau. (Genesa 36)

Completaţi tabelul următor, conform sensului indicat, răzpunzând la întrebările de mai
jos. Răspunsurile pot f suprapuse (literele de la sfârşitul răspunsul precedent pot f
începutul răspunsului următor):
FapteleApostolilor
1. Cine este autorul cărţii?
2. Cum se mai numeşte „Ogorul sângelui”?
3. Care femeie din Atena s-a convertit?
4. Cine este poporul ales de Dumnezeu?
5. Care vrăjitor a stat împotriva lui Pavel?
6. Peste ce ostrov era mai mare Publius?
7. Cum se mai numea Tabita?
8. Din ce ceată de ostaşi făcea parte Iuliu?
9. Cine a fost trimis de Domnul pe uliţa „Dreaptă”
10. Cine a fost gazda lui Pavel în Tesalonic?
11. Când a fost dus Pavel la Cezareea?
12. Cine a fost dat ca exemplu negativ de către Gamaliel?
13. În ce cetate a fost trimis Saul cu scrisori din partea
marelui preot?
14. Care preot, din cei mai de seamă, avea şapte feciori?
15. Ce for, din Roma, a constituit un punct de întâlnire?.
16. Cine s-a purtat omenos cu Pavel în călătoria sa spre Roma?
17. Cine a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui?
18. Pe care împărat l-a întrebat Pavel, dacă crede în proroci?
19. Care dintre apostoli a fost trimis la neamuri?
20. Care femeie era temătoare de Dumnezeu şi provenea din cetatea Tiatira?
21. Cum s-a numit zeiţa efesenilor?
22. Care iudeu a fost prezent la răscoala lui Dimitrie?
23. Cine a fost soţia lui Felix?
24. În ce loc, ucenicilor li s-a dat numele de creştini?
25. Care cetate era plină de idoli?
Denisa Atudoroae
15. Fiul lui Ahasbai. (2 Samuel 23)
16. Fiul lui Şişa. (1 Împăraţi 4)
17. Fiul lui Baracheel. (Iov 32)
18. Fiul lui Zatu. (Ezra 10)
19. Fiul lui Lael. (Numeri 3)
20. Fiul lui Şafat. (1 Împăraţi 19)
21. Fiul lui Iavan. (Genesa 10)
22. Fiul lui Zicri. (2 Cronici 23)
23. Fiul lui Amihud. (Numeri 1)
24. Fiica lui Aminadab. (Exod 6)
25. Fiul lui Parnac. (Numeri 34)
26. Fiul lui Şedeur. (Numeri 7)
27. Fiul lui Achim. (Matei 1)
Andrei Boariu
„Eli_______”
Găsiţi numele copiilor menţionaţi mai jos, ştiind că toţi încep cu grupul de litere „Eli”
10 10
„Fugidepofteletinereţii,şiurmăreşteneprihănirea,credinţa,dragostea,
pacea,împreunăcuceicecheamăpeDomnuldintr-oinimăcurată”
2 Timotei 2:22
Adolescenţa
M
-am născut în anul 1986,
într-o familie de credincioşi,
find primul copil din cei
9, câţi suntem acum. Am
crescut în adunare, find obişnuit cu
Biblia de mic, cu şcoala duminicală,
fanfara, corul şi orchestra. Copilăria
mea avea să decurgă normal până
la fnalul clasei a IV-a, când, find printre premianţi,
profesorii au hotărât să ne trimită gratuit într-o tabără
la Marea Neagră. Părinţii nu au fost de acord, însă la
insistenţele mele, au hotărât în cele din urmă să mă
lase.
A doua zi după ce am ajuns în Costineşti,
proftând de faptul că supraveghetorii dormeau pe
plajă, am mers singur în apă. La un moment dat, am
simţit că piciorul meu calcă „în gol” şi că încep să mă
scufund. Nu ştiam să înot, dar am reuşit să dau din
mâini şi din picioare şi să revin la suprafaţă pentru
câteva secunde. Am tras puternic aer în piept şi am
vrut să strig „Ajutor”, însă nu am reuşit să pronunţ
decât „Ajut” după care m-am scufundat a doua oară,
conştient find de faptul că, prin efortul meu de copil,
nu voi mai putea ieşi la suprafaţă.
Mi-am dat atunci seama că în câteva
secunde voi trece în veşnicie şi va trebui să răspund
în faţa Marelui Judecător de faptul că, deşi cântam în
biserică şi ştiam versete de aur pe de rost, vorbeam
urât la şcoală şi îmi minţeam părinţii. Aş vrea să îţi
spun copil sau adolescent ce eşti, că acele momente
sunt unice. Chiar dacă ai o vilă în centrul oraşului şi o
maşină de lux, nu te mai interesează. Tot ce contează
e starea ta spirituală.
E atât de bine ca atunci când tu eşti plecat
departe de casă să ai în urmă părinţi care să stea în post
şi în rugăciune. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile
şi a făcut o minune: a pus un auz extraordinar într-o
femeie care era la câţiva metri de mine şi care a auzit
acele două silabe ce le-am strigat disperat înainte să
înghit apa sărată a mării. S-a aplecat sub apă, m-a
luat de braţe şi m-a dus la mal. Eram prea buimăcit
ca să îi mai spun „mulţumesc”. Însă, de atunci Îi spun
Tatălui Ceresc aceasta, pentru că mi-a păstrat viaţa.
Am revenit de la mare cu dorinţa de schimbare,
însă aceasta nu s-a întâmplat imediat. În iarna care
a urmat Dumnezeu avea să-mi dea încă un semnal.
Mergeam să arunc ceva moloz într-un loc în care
întoarce tramvaiul, care tocmai venea şi m-am oprit
să observ cum face curba, moment în care a căzut de
pe şine. A mers cu toate roţile din spatele vagonului
pe lângă şine, până a trecut la vreo 6 metri de mine,
după care întreg vagonul s-a răsturnat lângă un gard
de beton. Aveam să-mi dau seama mai târziu că nu aş
f avut nicio şansă dacă aş f întârziat cu 10 secunde
şi m-aş f oprit mai în spate să îl observ. Au ieşit vecinii
în stradă şi au observat un tramvai răsturnat şi un
copil năucit stând lângă el. Au putut vedea că familia
noastră are un Dumnezeu viu. Mi-amintesc cum părinţii m-au
luat şi m-au dus în casă şi au mulţumit Domnului cu lacrimi
pentru izbăvirea mea. Abia câteva luni mai târziu, într-o seară
de evanghelizare, mi-am predat viaţa Domnului după predică,
la cântarea: „Isus e-al meu tovaraş scump, din zorii tinereţii”.
Atunci mi-am închinat Domnului viaţa începând din zorii tinereţii
şi astăzi, Îi mulţumesc că „În toată lumea asta n-am, un scut
mai bun şi dulce”.
Stimate cititor, probabil că nu eşti prea mic pentru
discuţii lungi şi nefolositoare pe messenger, pentru meciuri
de fotbal pe care le urmăreşti, pentru flmele pe care le vezi,
pentru revistele lumii care îţi plac, pentru anturajul greşit de
la şcoală, într-un cuvânt, pentru tot ceea ce faci. Să ştii că
Dumnezeu nu te consideră prea mic să îţi predai Lui viaţa
şi să începi o viaţă nouă, înlăturând orice păcat şi trăind o
viaţă exemplară chiar în adunarea şi în şcoala unde eşti.
Să ai experienţe cu El şi să poţi în viaţa aceasta să nu
te mulţumeşti doar cu pocainţa părinţilor tăi, ci cu o relaţie
personală cu Domnul.
***
E
ram în clasa a XII-a şi luasem decizia de a
mă pregăti pentru admiterea la Facultatea
de Politehnică din Timişoara. Ştiam că
trebuie să parcurg culegerea cu cele
peste 1000 de probleme de matematică cel puţin
o dată pentru a reuşi. Am început astfel să mă
pregătesc câte 6 ore pe zi la matematică, singur,
pe lângă cele de la şcoală. Deseori, eram luat în
râs de colegi, întrucât făceam acest lucru chiar şi
în pauze (conştient find că Dumnezeu răsplateşte
munca şi nu lenea). După aproximativ 6 luni de muncă,
am simţit că obosesc şi nu eram sigur dacă tot acest
efort va avea rezultate. Mă rugam mult şi ceream
Domnului milă şi încurajare pentru a merge mai
departe. Atunci, printr-un proroc al Domnului
11 11
„Fugidepofteletinereţii,şiurmăreşteneprihănirea,credinţa,dragostea,
pacea,împreunăcuceicecheamăpeDomnuldintr-oinimăcurată”
2 Timotei 2:22
Adolescenţa
din alt judet, am fost încurajat să îmi fac partea mea
pentru că la vremea potrivită mă voi bucura de izbăvirea
pe care Tatăl o va aduce. Am continuat să mă pregătesc
şi cu două săptămâni înainte de bacalaureat am realizat
că la limba română nu aveam cum să obţin o notă mare
din cauza faptului că am acoperit tot timpul disponibil
doar cu matematica şi informatica. M-am rugat insistent
şi am cerut Domnului să îmi dea izbăvire, întrucât chiar
nu reuşeam să învăţ la română. Într-una din acele nopţi
am visat că intrasem la oral în sala de examinare şi că
am tras un bilet pe care scria: „Harap Alb”. Într-un fel mă
gândeam că acest vis a fost de la Domnul, pe de altă
parte am zis că, deşi voi învăţa Harap Alb foarte bine, voi
încerca să citesc câte puţin şi din celelalte comentarii ale
operelor literare. Zilele s-au scurs, bacalaureatul a venit
şi am intrat la proba orală la limba şi literatura română.
Când am extras biletul, am observat cu bucurie că pe el
scria „Harap Alb”, exact cum visasem. Dumnezeu făcuse
o minune care s-a fnalizat cu nota 10.
Cu limba engleză mă descurcam destul de greu
pe atunci şi, aşteptând să îmi vină rândul la proba
orală, observam că mulţi din colegii mei ieşeau
dezamăgiţi, alţii chiar plângând pentru că
nimeriseră subiecte destul de grele: „vorbeşte
despre scoici; descrie starul preferat din flme,
cum vezi fenomenul încălzirii globale,...”. Am
început să mă rog pe hol şi ziceam: „Doamne,
tu ştii cât d6e slab sunt eu la engleză. Dacă îmi
cade un astfel de subiect, nu ştiu ce voi face. Te
rog, mai fă o minune”. Am intrat în sală aproape
tremurând şi am extras un bilet… Pe el scria: „Talk
about your family” (Vorbeşte despre familia ta). Am
fost atât de bucuros încât nu aveam cuvinte de
mulţumire. La fnal, profesoara m-a
întrebat câţi fraţi suntem şi al câtelea
sunt. I-am spus că suntem 8 fraţi şi eu sunt cel mai mare.
Nu mă aşteptam să îmi dea mai mult de 6-7 (abordasem
subiectul bine, dar cu greşeli destul de dese de pronunţie
şi gramatică). Totuşi, ea mi-a spus: „Pentru că eşti cel mai
mare trebuie să fi un exemplu bun şi la note” şi a scris 10.
La admitere, în 17 şi 18 iulie 2005, urma să dau
cele două probe de câte 12 probleme, în sistem grilă.
Potrivit statisticilor din anii trecuti, cel care greşea 4
probleme nu avea nicio şansă de intrare. Cel care greşea
3 era la limită şi depindea doar de numărul celor care
au luat note mai bune înaintea lui. La primul examen
am greşit 3 probleme. Am ieşit din sală nerealizând că
sunt pe „muchie de cuţit cu admiterea”. Am fost destul de
relaxat în acea zi, dar seara m-a cuprins o teamă foarte
mare. Eram conştient că aveam nevoie de încă o minune:
10 la examenul următor. A doua zi, la corectat în faţa mea
vedeam cum se iau note de 4, 5, 6, 7. Când am urmat,
tremurând de emoţie, am observat cum profesorul pune
macheta peste grila mea şi numără. Răspunsuri corecte:
Unu, doi, trei…. zece, unsprezece, doisprezece. Şi-a dat
jos ochelarii, m-a privit mirat şi mi-a zis: „Felicitări!” Am
ieşit din sală jubilând de bucurie şi i-am spus rezultatul
tatălui meu, care mă aştepta afară, iar el a lăcrimat. Ne-
am amintit împreună de încurajarea pe care Domnul mi-o
făcuse cu luni de zile în urmă şi I-am mulţumit mult.
Dragii mei, am scris aceste rânduri pentru a vă
spune că viaţa de credinţă nu înseamna doar acele trei
ore de duminică dimineaţa sau două ore seara. Viaţa de
credinţă e viaţa de zi cu zi pe care noi o trăim cu Dumnezeu.
Ştiu dragi tineri, că de la amvoane vi se spune despre
oamenii din Biblie, sau misionarii care au trăit cu sute
de ani în urmă, şi prea puţine experienţe din vieţile celor
care predică. Vreau să vă încurajez la o pocainţă reală,
sinceră, (chiar dacă trebuie să mergeţi contra curentului
acestei lumi şi poate chiar contra curentului modernist
din biserica voastră) şi veţi avea parte chiar voi înşivă de
experienţe cu Dumnezeu.
Nu uitaţi, dacă veţi trăi cu adevărat pocăinţa,
Dumnezeu nu vă va lăsa de ruşine. În momente limită în
viaţă, dacă aveţi personal experienţe cu El, prea puţin vă
va susţine cântarea din biserică sau predica de duminică
seara. Veţi avea nevoie ca atunci când strigaţi: „Tată” să
zică: „Iata-Mă”. Aceasta se va realiza dacă sunteţi cu
adevărat fii Lui.
Cristian Boariu
12 12 12
Azi se întâlnesc tot mai rar băieţi şi fete cu caractere
pline de virtuţi, care să întemeieze în viitor familii
binecuvântate. Un tânăr sau o tânără cu situaţie materială
bună, cu şcoală multă sau cu aspect plăcut, dar imoral,
nu este cu nimic mai de valoare decât un mort îmbrăcat
în haine de nuntă. Valoarea şi frumuseţea copiilor lui
Dumnezeu sunt eterne şi sunt potrivite pentru orice cultură
şi orice generaţie: „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu,
nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar,
nici schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în
toţi. Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfnţi şi
prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare,
cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă
răbdare” (Coloseni 3:11-12). Îmbrăcămintea oferită de
înnoirea lucrată de Duhul Sfânt este deopotrivă, pentru
sărbătoare şi pentru toate zilele şi se referă în primul
rând la „omulascunsalinimii, curăţianepieritoareaunui
duh blând şi liniştit care este de mare preţ înaintea lui
Dumnezeu.Astfelseimpodobeausfntelefemei...”(1 Petru
3:4-5). În acest context şi îmbrăcămintea trupului devine
„cuviincioasă” (1 Timotei 2:9), dar frumuseţea sufetească
primează în faţa celei fzice, căci „ceeacefacefarmecul
unuiomestebunătatealui”(Proverbe 19:22a).
Relatarea ce urmează descrie felul în care o mamă îşi
echipa fica ce urma să plece la liceu într-un oraş apropiat,
pentru a f protejată şi pentru a-şi păstra adevărata frumuseţe:
„Ştii, a început mama, că eu am două surori mai
mari decât mine. Am să-ţi spun câte ceva despre vremea
când eram tinere. Acum, eşti la vârsta la care poţi înţelege
mai bine ce îţi spun. Sora mea mai mare a fost o fată
ascultătoare de părinţi. Ea a ştiut să împletească în mod
armonios pregătirea şcolară cu slujirea sfântă, benefciind
şi de prietenia unor fete mai mari de la adunarea pe care o
frecventa după ce a ajuns la liceu. După terminarea studiilor,
s-a căsătorit şi a format o familie binecuvântată, aşa cum
bine şti, căci este o plăcere să treci prin casa lor.
Sora mijlocie încă de mică era neascultătoare, pentru
că a crescut până la patru ani în casa bunicilor, care îi
făceau toate capriciile. După ce a trăit duplicitar în perioada
liceului, s-a împrietenit cu un băiat care mai venea uneori
cu ea la adunare. Ea spunea părinţilor că el este un băiat
foarte bun şi că se va boteza, dar n-a mai apucat, căci au
fost biruiţi de ispită. Până la urmă s-au căsătorit şi ea s-a
botezat, dar el, aşa cum ştii, nu este credincios până în
ziua de azi. Ea a avut o viaţă grea şi chiar acum câteva
zile, când am vorbit cu ea la telefon, m-a rugat să-ţi spun
istoria ei, pentru a nu repeta greşelile celor ce nu ascultă
de învăţătura biblică şi de părinţi.
Eu la rândul meu, am fost învăţată de părinţi să îmi
păstrez tinereţea curată. Sora mea cea mare mă sfătuia şi
ea să îmi păstrez fecioria, dar cea mijlocie mă tot îndemna
să încerc ce înseamnă distracţia. Eu eram uneori ispitită
şi mă gândeam pe care din surori să o ascult. Ştiam că
cea mare a făcut alegerea bună, după cum îmi explicau
şi părinţii, dar într-o perioadă de neveghere eram aproape
să alunec într-o prietenie cu un coleg de clasă. M-am
trezit ca dintr-un vis, în urma unei predici şi am vorbit cu
mama mea. Ne-am rugat împreună şi m-am hotărât să
slujesc Domnului cu toată inima. N-am regretat niciodată
că mi-am păstrat curăţia morală şi mi-am dedicat tinereţea
părtăşiilor sfnte.
Acum gândindu-mă că eşti fica mea şi poţi şi tu să
fi ispitită la fel, mă voi ruga pentru tine, împreună cu tatăl
tău, fraţii şi surorile tale mai mici. Să nu uiţi, draga mea că
tot ceea ce lumea apreciază este fără valoare în timp, dar
ceea ce vei dobândi în Hristos, îţi va da fericire în viaţă
şi mântuire în eternitate. Când vei vedea fete îmbrăcate
după ultima modă şi pline de podoabe, îndreaptă-te spre
Domnul şi aminteşte-ţi cuvintele psalmistului: „Sfnţenia
este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât
vor ţine vremurile” (Psalmul 93:5)”.
Adina Oroian
„Fiii noştri sunt ca nişte odrasle,
care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre ca nişte stâlpi săpaţi frumos,
care fac podoaba caselor împărăteşti”
(Psalmul 144:12)
„Fugidepofteletinereţii,şiurmăreşteneprihănirea,credinţa,dragostea,
pacea,împreunăcuceicecheamăpeDomnuldintr-oinimăcurată”
2 Timotei 2:22
Adolescenţa
13 13 13
Este o zi oarecare de vineri şi stai
la volanul maşinii tale, întorcându-te
acasă. Porneşti radioul. La ştiri sunt date
informaţii de mică importanţă: într-o ţară
îndepărtată au murit trei persoane de o
oarecare gripă încă necunoscută. Nu
dai multă atenţie informaţiei.
Luni, când te duci la serviciu, auzi
că nu mai sunt trei, ci 30.000 de morţi
între vechile coline ale Indiei. Specialişti
de la Serviciul Naţional pentru Sănătate
al Statelor Unite, se afă deja acolo
pentru verifcarea situaţiei.
Marţi, aceasta este ştirea cea
mai importantă, ce ocupă prima
pagină a tuturor ziarelor, pentru că
nu mai este afectată doar India, ci şi
Pakistanul, Iranul şi Afganistanul, iar
„problema” care o spun acum toate
agenţiile de presă este această
„gripă misterioasă” şi toţi se
întreabă: „Cum o vom controla?”
În Europa, panica deja s-a
declanşat cu închiderea frontierelor.
Auzi la ştiri despre un caz în Franţa,
care arată că pandemia a intrat şi pe
continentul nostru. Şi Regatul Unit
închide graniţele, însă prea târziu. A
doua zi, preşedintele Statelor Unite
închide la rându-i frontierele, pentru a
evita contaminarea populaţiei, până-n
momentul în care se va găsi antidotul.
În ziua următoare, lumea se
duce la biserică rugându-se pentru
găsirea soluţiei medicale salvatoare.
Intră cineva şi spune: „Am ascultat
la radio ultimile ştiri şi două femei au
murit din aceeaşi cauză şi la New
York”. Acum se pare că-întreagă
lume a fost contaminată.
Oamenii de ştiinţă lucrează
non-stop, încearcă să găsească
antidotul, dar se pare că nu este
posibil mai nimic. În sfârşit, ştirea atât
de mult aşteptată: „Afostdescifrat
codul ADN-ului acestui virus. Se
poate realiza şi apoi produce pe
scară largă antidotul. Este nevoie
de sângele cuiva care să nu f fost
niciodată infectat şi toată lumea fuge
la spitalul cel mai apropiat pentru a
face examene hematologice.
Te duci şi tu cu toată familia,
împreună cu vecinii, întrebându-te:
„Cevaurma?Săfeacestasfârşitul
lumii?” După efectuarea analizelor,
iese un medic strigând un nume. Cel
mai mic dintre fii tăi, ce se afa lângă
tine, te apucă de haină şi-ţi spune:
„Tată,estenumelemeu!” Înainte de
a avea vreo reacţie îţi iau copilul, iar tu
strigi: „Aşteptaţi!” Ei îţi răspund: „Totul
va f bine, sângele lui este curat, sângele lui este
pur. El are tipul de sânge potrivit”.
După cinci minute, medicii ies strigând
şi râzând de bucurie. Este pentru primă oară
când îi vezi veseli după o lungă săptămână de
muncă încordată şi groază generală. Medicul
cel mai în vârsta se apropie de tine şi-ţi spune:
„Putem să stăm de vorbă un moment? Nu
ştiam că donatorul va f un copilaş şi de aceea
trebuie să semnaţi aceste hârtii pentru a putea recolta sângele”.
În timp ce citeşti formularul, îţi dai seama că nu este specifcată
cantitatea de sânge şi întrebi: „Cât sânge?” Surâsul dispare de
pe faţa medicului care-ţi răspunde: „Nu ne gândeam că va f un
copilaş. Nu am fost pregătiţi pentru o astfel de eventualitate. Va
trebui să-l folosim pe tot!”
Nu-ţi vine să crezi şi încerci să reacţionezi: „Dar, doctore..”
În timp ce medicul continuă să-ţi zică: „Nu înţelegeţi, este vorba
de un tratament salvator pentru întreaga omenire! Vă rog să
semnaţi, avem nevoie de tot sângele”. Tu întrebi disperat: „Dar
nu puteţi face o transfuzie?” iar răspunsul este: „Dacă vom găsi
alt sânge pur, o vom face... Semnaţi? Vă rugăm! SEMNAŢI! ”
Mut şi fără să-ţi mai simţi degetele de la mâna care
strângeau pixul, semnezi. Apoi medicul te întreabă: „Doriţi să vă
vedeţi copilul?”
Te duci la sala de urgenţe unde te aşteaptă băieţelul, care
întreabă: „Tată, mamă, ce se întâmplă?” Îi iei mânuţa şi îi spui:
„Fiule, mama ta şi eu te iubim foarte mult, te iubim şi nu vom
îngădui niciodată să se întâmple ceva ce nu-i necesar, întelegi?”
Şi când doctorul se întoarce şi spune: „Îmi pare rău, dar trebuie
să începem, în toată lumea oamenii mor”. „Tuaifplecat?Ai f
putut întoarce spatele copilului tău lăsându-l acolo, în timp ce el
îţi spunea: „Tata,mama,decemăpărăsiţi?“
După o săptămână, când este un timp special pentru
amintirea fului tău, unii stau pe la casele lor, alţii n-au venit
pentru că au preferat să meargă la plimbare sau pe stadion la
meci, alţii participă la ceremonie cu un surâs fals, prefăcându-
se că-i interesează cât de cât de durerea ta. Ai vrea să opreşti
întreaga ceremonie şi să strigi: „Fiul meu a murit pentru toţi ! Cât
valorează aceasta pentru voi?”
Uneori asta vrea să ne spună Dumnezeu:
„Fiul meu a murit pentru voi şi voi nu întelegeţi
cât de mult vă iubesc?”
Este şocant să vedem cât de uşor oameni Îl resping pe
Dumnezeu, pentru ca apoi tot ei să se întrebe de ce lumea se
transformă din rău în şi mai rău.
Este revoltător să vedem cu câtă uşurinţă credem ce scriu
ziarele, în timp ce contestăm ceea ce este scris în Biblie. Este
josnic, cum ne străduim zi de zi să acumulăm bunuri pământeşti şi
nu dăruim aproape nimic pentru a ne îmbogăţi cu cele cereşti.
Este ironic cum cineva poate să zică: „Eu cred în
Dumnezeu”, însă cu faptele sale demonstrează că urmează cu
totul alte căi.
Este foarte păcătos cum „transmitem” (prin internet, fax, SMS
etc.) glume de tot felul, dintre acelea ce se răspândesc precum
focul, dar când e să trimitem mesaje legate de Dumnezeu, ezităm
mult înainte de a o face. Acum când destrăbălarea crudă, vulgară
şi obscenă trece în mod liber în aşa-zisul Spaţiu-Cibernetic,
discuţia despre Isus este sufocată în şcoli şi la locurile de muncă.
Doamne,aimilă!
Nota: Acest articol ne-a fost trimis în poşta electronică şi nu-i cunoaştem istoria, dar am considerat că cele scrise
merită un „moment” de meditaţie pe acestă temă (Editorii).
„Fugidepofteletinereţii,şiurmăreşteneprihănirea,credinţa,dragostea,
pacea,împreunăcuceicecheamăpeDomnuldintr-oinimăcurată”
2 Timotei 2:22
Adolescenţa
14 14
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost
scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”
1 Corinteni 10:11
Lecția biblică
1.
Evitarea faptelor rele ale fraţilor mai
mari
„AmainăscutşipefratelesăuAbel.Abeleracioban,
iar Cain era plugar. După o bucată de vreme, Cain a adus
Domnului o jertfă de mâncare...Abel a adus şi el o jertfă de
mâncare...Domnul a privit cu plăcere spre Abel i spre jertfa
lui”(Geneza 4:2-4).
Din cele scrise pe scurt, reiese că Abel era un copil bun, căci numai aşa
se explică faptul că „Domnul a privit cu plăcere spre Abel”. Biblia notează concret: „faptele (lui Abel) erauneprihănite” (1
Ioan 3:12). Cu siguranţă a fost ascultător de părinţi, drept dovadă, mai târziu, la naşterea lui Set, Eva îşi mai doreau un copil ca
Abel - „înloculluiAbel” (Geneza 4:25). El s-a ferit de rău, neurmând căile fratelui Cain, care nu a biruit răul, după cum Domnul
l-a sfătuit : „Nu-iaşa?Dacăfacibine,veifbineprimit;dardacăfacirău,păcatulpândeştelauşă;dorinţaluiseţinedupătine,
dartusă-lstăpâneşti” (Geneza 4:7).
Şi voi copii, puteţi f mai uşor infuenţaţi de fraţii mai mari
sau de erii din societate. Amintiţi-vă că Samuel a avut două
exemple rele, în fii lui Eli, dar el, ca şi Abel, nu a urmat faptele
lor rele. Vă recomand să nu-i urmaţi pe cei răi, căci într-o zi
vă vor ucide, dar nu trupul ca şi Cain la Abel, ci sufetul, ceea
ce este mult mai grav. Chiar dacă trebuie să trăiţi în compania
lor, find poate în aceeaşi familie, adunare sau clasă, evitaţi
intimitatea lor şi luaţi-vă alte modele, mai sfnte, care să vă
ajute să ajungeţi plăcuţi Domnului.
2.
Îndeplinirea slujbelor sfnte la
superlativ
„După o bucată de vreme, ... Abel a adus şi el o
jertfă de mâncare din oile întâi-născute ale turmei lui şi din
grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre
jertfalui” (Geneza 4:3-4).
Nu ştim ce vârstă avea Abel când a adus o jertfă
Domnului, dar a fost „maibună” (Evrei 11:4), decât a fratelui
său. Diferenţa a constat în superlativitatea ofrandei sale: „din
oileîntâi-născutealeturmeiluişidingrăsimealor”. În primul
rând, jertfa lui a fost viaţă – sânge, cerinţă absolută pentru
iertarea păcatelor. În al doilea rând, el nu a adus orice jertfă,
ci una de valoare maximă din proprietatea lui. Gestul său este
o imagine a gândirii sale, care ţintea spre necesitatea unei
ofrande de maximă valoare – Domnul Isus Hristos, „Mielul
fărăcusurşifărăprihană” (1 Petru 1:19).
Aplicaţia cere şi din partea voastră copii, slujire potrivit
cu capacitatea şi posibilităţile voastre. Abel a adus oi ca jertfă
pentru că era cioban. Voi veţi aduce ceva potrivit cu valorile
voastre spirituale, intelectuale şi materiale. Dar veţi da lui
Dumnezeu totul la superlativ? Aceasta înseamnă timpul cel
mai bun, preocuparea cea mai pasionată, cei dintâi bani şi
orice altceva ce merită un Dumnezeu care a dat pentru noi ce
a avut mai scump, pe Fiul Său preaiubit. Dacă veţi sluji fără a
pune toată inima şi puterea în ceea ce faceţi pentru Domnul,
El nu va f mulţumit, dar dacă vă veţi dedica slujirii sfnte,
Domnul va privi cu plăcere spre jertfa voastră, bineînţeles, cu
îndeplinirea şi a primei cerinţe: evitarea faptelor rele.
3.
Ecoul veşnic al slujirii
„PrincredinţăaadusAbelluiDumnezeuojertfămai
bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că
este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin
eavorbeşteelîncă,cutoatecăestemort” (Evrei 11:4).
Abel a obţinut o bună califcare, iar „mărturia” lui este
încă valabilă „şi prin ea vorbeşte el încă, cu toate că este
mort”. Exemplul său a motivat generaţii de copii şi tineri
şi cred că va f un imbold şi pentru voi, cei care citiţi acest
articol. Frumuseţea vieţii şi valoarea slujirii lui Abel or mai
vorbi o dată, la învierea lui, când va primi răsplata pentru
tot ce a făcut. Atunci va vedea adevărata jertfă, pe care a
simbolizat-o prin darurile lui.
Despre voi ce se poate spune în absenţa voastră? Ecoul
unei vieţi şi sunetul faptelor unui om, se formează încă din
copilărie, dar nu se stinge la moarte. Aveţi grijă că „vorbiţi” mult
mai puternic prin ceea ce faceţi, decât prin ceea ce spuneţi. Ce
frumoase sunt relatările despre oamenii care au trăit frumos!
Biblia şi alte cărţi prezintă mulţi urmaşi ai lui Abel, ale căror vieţi,
merită să le citiţi. Ei sunt „predicatori” peste veacuri, aşa cum
şi-a intitulat fratele P. Popovici cartea care descrie viaţa unor
credincioşi: „Lumini peste veacuri”. „Cărarea celor neprihăniţi
este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu
crescândpânălamiezulzilei” (Proverbe 4:18).
Fie ca lumina lor să aprindă şi făclia voastră şi apoi
lumina voastră să strălucească în eternitate!
Predicatorul
15
„Pentrucunoaştereaînţelepciuniişiînvăţăturii,pentruînţelegereacuvintelorminţii”
Proverbe 1:2
Înţelepciune pentru înţelepţi
15
Există o lege naturală, a iubirii părinţilor pentru
copii, fapt ce se poate constata şi în lumea animală. Sunt
însă şi excepţii, când unii nu vor să fe adevăraţi părinţi, dar
întrebarea mea pentru copii este: „Voivăiubiţipărinţii?” În
proverbul acesta se constată atitudini de ură ale copiilor faţă
de părinţii lor, manifestată prin jaf şi violenţă, ceea ce „aduce
ruşine şi ocară” pentru acea familie şi chiar pentru întreaga
comunitate. Dar sunt şi alte neplăceri şi dureri pentru acei
părinţi şi, bineînţeles, pedepse cuvenite pentru acei copii răi.
Să examinăm câteva situaţii nominalizate în
Scripturi: În Geneza 9 este scris despre Ham, ful lui Noe,
că spre deosebire de fraţii lui, este „participant” la ruşinea
beţiei tatălui său şi a fost blestemat. Pe vremea judecătorilor,
Mica a jefuit pe mama lui (se pare că tată nu mai avea). „El
azismameisale:«Ceiomieosutădesiclidinargint,careţi
s-auluatşipentrucareaiblestematchiarînauzulurechilor
mele,argintulacestaesteînmâinilemele,euîlluasem»”Şi
mamă-saazis:«BinecuvântatsăfefulmeudeDomnul!»”
(Judecători 17:2). La scurtă vreme s-a adeverit blestemul, nu
binecuvântarea. Mai târziu, pe timpul împăraţilor, este scris
despre copiii lui Iosafat: „Tatăllorledădusedaruriînsemnate
în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi
întăriteînIuda;darîmpărăţiaalăsat-oluiIoram,pentrucăel
era întâiul-născut. Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia
tatăluisăuşicânds-aîntărit,aomorâtcusabiapetoţifraţiisăi
şipevreocîţivadincapiiluiIsrael” (2 Cronici 21:4). În acest
caz, jaful a distrus familia şi spiritualitatea din regat, lucruri în
care tatăl lui a investit toată viaţa. A fost îngăduită câţiva ani
ruşinea şi ocara, apoi Ioram a murit în mari suferinţe.
Să analizăm şi alte referinţe biblice cu caracter
general, care arată cum se ajunge în astfel de stări
şi efectele călcării poruncii însoţită de o făgăduinţă:
„Cinsteştepetatăltăuşipemamata,casăţiselungească
zileleînţarapecareţi-odăDomnul,Dumnezeultău” (Exodul
20:12). Scripturile incriminează atitudinile lipsite de respect,
pe fondul lipsei de înţelepciune: „Blestemat să fe cel ce va
nesocotipetatălsăuşipemamasa!” (Deuteronomul 27:16);
„Nesocotituldispreţuieşteînvăţăturatatăluisău...” (Proverbe
15:5); „...unomnesocotitdispreţuieştepemamă-sa” (Proverbe
15:20). Din starea de dispreţ pentru părinţi şi pentru sfaturile
lor, se ajunge în stări mai degradante, în care aceşti copii
încep să fure bani sau alte valori din casa părintească. Poate
socotesc unii că de la părinţi tot lor le rămâne, sau că părinţii
lor pentru ei muncesc, dar situaţia devine gravă: „Cine fură
petatălsăuşipemamasaşizicecănuesteunpăcat,este
tovarăşcunimicitorul” ( Proverbe 28:24).
Domnul Hristos a identifcat o formă de jefuire şi
izgonire specifcă vremii sale şi i-a acuzat pe liderii religioşi,
care perfectaseră o „şarlatănie duhovnicească”, cum numea
„Cinejefuieştepetatălsăuşi
izgoneştepemamă-sa,
esteunfucareaduce
ruşineşiocară”
(Proverbe 19:26)
„Ruşine şi ocară”
cineva, situaţiile în care înşelăciunea se prezintă ca un act de
slujire lui Dumnezeu. Evreii efectuau o tranzacţie formală prin
care se exonerau de la îndatorirea îngrijirii părinţilor, uitând
că aceştia cheltuiseră energia şi bunurile lor materiale pentru
creşterea lor: „CăciDumnezeuazis:«Cinsteştepetatăltău
şipemamata;»şi:«Cinevagrăiderăupetatălsăusaupe
mamasa,săfepedepsitnegreşitcumoartea».Darvoiziceţi:
«Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş
putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu», nu mai este ţinut
săcinsteascăpetatălsăusaupemamasa.Şiaţidesfinţat
astfelcuvântulluiDumnezeuînfolosuldatineivoastre” (Matei
15:4 ). Astfel fecare perioadă, are obiceiuri specifce pentru
o faptă rea. În cazul nostru, în societatea actuală, pe lângă
un furt propriu zis şi alungarea părinţilor, când copiii sunt mari
şi părinţii bolnavi sau bătrâni, sunt şi alte forme sistematice
prin care copii duc „ruşine şi ocară”. Unii copii jefuiesc
pe părinţi prin pretenţii exagerate, dacă nu ţin cont de
starea materială a familiei. Ei cheltuiesc bani, pe haine
după modă, ceea ce este scump, mâncare fast-food şi
alte distracţii şi pasiuni, între care telefonul mobil, deşi
ar putea să facă economii şi să se mulţumească şi cu
maipuţin.Începriveştealungareamamei,chiardacănu
opotalungadincasă,oalungădincameracopilului,ca
şi un proprietar de drept pe un musafr nedorit sau n-o
acceptă în intimitatea lor, uitând că ea i-a purtat în cea
maimareintimitate–trupulei,i-aalăptatlapieptuleişi
i-apurtatînbraţepânăaucrescut.
Astfel de copii, sunt o „ruşineşiocar㔺i aduc multă
mâhnire în casă, căci „unfunebunaducenecaztatăluisăuşi
amărăciuneceleicel-anăscut” (Proverbe 17:25). Dar ei vor
f şi o pricină de blestem: „Peochiulcareîşibatejocdetatăl
săuşinesocoteşteascultareademamă,îlvorscobicorbiide
lapârâuşiîlvormâncapuiidevultur” (Proverbe 30:17). Dar
nu teama de blestem trebuie să vă determine, în primul rând,
să aveţi respect şi grijă pentru părinţi, ci teama de a nu întrista
pe cei ce v-au dat viaţă, iar în al doilea rând, pentru a nu
distruge reputaţia casei voastre şi a numelui vostru în viitor.
Dacă a fost cineva o pricină de întristare, să urmeze exemplul
lui Iuda, ful lui Iacov, care după ce s-a pocăit de păcatele
lui a zis „Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!” (Geneza
44:34). Iar cât despre mamă,este scris că ea trebuie să fe „o
mamăveselăînmijloculcopiilorei” (Psalmul 113:9), ceea ce
depinde şi de voi, copiilor. Este profeţit că în zilele din urmă:
„...copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî”
(Marcu 13:12), dar aceştia sunt cei destinaţi pentru „ocarăşi
ruşineveşnică” (Daniel 12:2), pe când voi vreţi să moşteniţi
fericirea eternă.
Iosif Anca
întâi pentru părinţi,
apoi pentru copii
16
Pilde
„Ceamauzit,ceştim,cene-aupovestitpărinţiinoştri”
Psalmul 78:3
16
O elevă s-a îndrăgostit de un coleg de clasă, find prietenă cu sora acestuia, cu care îşi petrecea
aproape tot timpul la flme şi plimbări prin diverse localuri din oraş. Amândouă au pus la cale un plan de a-l
atrage într-o cursă, pentru că el se purta foarte rece cu orice fată ce îi făcea avansuri.
El locuia într-o garsonieră cu un verişor, dar într-o seară când colegul lui de cameră era plecat acasă,
cele două fete au venit la el.
– Te rog, primeşte-ne la tine în noaptea aceasta, a zis ea fratelui său. La noi în cameră am lăsat prietenele
unei colege ce au venit la o petrecere, căci e ziua ei de naştere. Noi nu am vrut să mai stăm, pentru că mâine
avem un test greu la română şi nici nu ne plăcea muzica aceea zgomotoasă. Până să se gândească el ce-i de
făcut, ele s-au şi instalat, apoi s-au întins pe pat şi discutau, provocându-l şi pe el la discuţii. După o jumătate
de oră, sora lui „şi-a amintit” că trebuia să mai aducă o carte şi a plecat, lăsându-i singuri pe cei doi.
El s-a dus în bucătărie şi a început să citească din Biblie. Simţea ispita ce îl aştepta.
– Pot să fac un duş? l-a întrebat colega sorei lui şi fără să mai aştepte răspunsul a intrat în baie.
Dându-şi seama de situaţie, băiatul a acţionat rapid. Şi-a luat cele necesare şi a plecat în noaptea aceea
să doarmă la un coleg, fără a mai aştepta să vină sora lui. Apoi a informat-o telefonic, mustrând-o frăţeşte
pentru atitudinea ei păcătoasă.
Când a ajuns la prietena ei, care se simţea acum ruşinată, au vorbit mult în seara aceea despre cele
două moduri diferite de a trăi, în curăţie sau în păcat. Recunoscând că stilul lor de viaţă nu le aducea decât
satisfacţii de moment, au decis să se schimbe în bine.
Au constatat însă în scurt timp, că serile petrecute la televizor, pe internet sau în compania altor colegi
imorali nu le permitea să înceapă o viaţă nouă. Astfel au înţeles că fratele ei a biruit ispita pentru că avea alte
prietenii şi au început să frecventeze adunarea la care el mergea regulat.
* * *
O fată care era elevă la un liceu bun, era meditată în particular de un student, care prin meditaţii îşi
asigura banii pentru studii.
Fata a vorbit cu prietenele ei, care au convins-o că e la vârsta la care e normal să înceapă prietenia cu
un băiat. Aşa că, la o meditaţie, a început să mângâie mâna băiatului. El a observat intenţia ei şi a întrebat-o
cu seriozitate:
– Tu ai vrea să lăsăm puţin meditaţia, nu-i aşa?
– Cam aşa, zise ea.
– Spune drept ce gânduri îţi trec prin minte? a întrebat-o el, ridicându-se în picioare.
– Aproape toate colegele mele au prieteni. Eu m-am ferit până acum, gândindu-mă că e păcat! i-a zis ea.
– Si acum nu mai crezi tot aşa? adăugă el.
17
Pilde
„Ceamauzit,ceştim,cene-aupovestitpărinţiinoştri”
Psalmul 78:3
– Nu ştiu, dar am văzut că toţi tinerii, procedează la fel, se scuză ea.
– Dacă am începe o astfel de relaţie, zise tânărul, până la toamnă s-ar alege praful
de meditaţiile noastre!
– Nu, o să facem şi meditaţii. Sau nu mă placi pe mine, ai altă iubită? insistă ea.
– Problema nu e daca eşti drăguţă sau nu. Eu nu îmi permit aşa ceva cu nici o altă
fată. Gândeşte-te la viaţa ta şi la mântuire, a sfătuit-o el.
Ruşinată, fata s-a ridicat să plece, zicând:
– O să mă spui lui tata, nu-i aşa? Ştia el de ce m-a lăsat să fac meditaţii cu tine.
Chiar dacă nu-i spui nimic, tot nu mai pot face meditaţii cu tine. Am acţionat greşit şi de-
acum o să râzi de mine!
Totuşi meditaţiile au continuat, cu măsurile de prevedere necesare unei vieţi de
curăţie, iar fata s-a gândit mai serios la problema păcatului şi în fnal şi-a dat seama că
nu toţi tinerii procedează la fel, aşa cum credea ea şi prietenele ei. De atunci s-a hotărât
să trăiască şi ea o viaţă curată şi să-L cunoască pe Dumnezeu.
* * *
În drum spre un sat, după ce au parcurs câţiva kilometri pe jos, doi băieţi s-au oprit
pentru a se odihni. Fiind foarte cald, au vrut să stea acolo la o umbră şi să mănânce.
La puţin timp aproape de ei au ajuns două fete îmbrăcate destul de sumar. După ce
şi-au găsit un loc plăcut şi-au dat jos tricourile şi s-au aşezat să se bronzeze. Unul dintre
băieţi, find atras de pofta trupului şi-a sesizat colegul:
– Ce frumoase sunt!
– Să plecăm de aici, a spus celălalt. Nu-i indicat să stăm în apropierea lor şi să ne
vadă cineva împreună.
– Ce, ţi-e frică de ispită? Nu ai putere să te lupţi? Sunt prea obosit ca să ne ridicăm
acum, i-a zis cel ispitit.
– Hai să mergem, a insistat celălalt. Eu am discutat cu un frate, pe care l-am întrebat
cum să reacţionez când întîlnesc fete îmbrăcate provocator. El mi-a spus: „Crezi că
merită să îţi îndulceşti ochii şi să îţi chinui mintea, cântareşte singur ce pierzi şi ce
câştigi? Ferice de cei ce se păzesc de astfel de imagini! Cine se uită şi le poftește, în
cele din urmă cade în păcat. Dacă îţi cade privirea neintenţionat pe trupul unor femei
atrăgătoare, uită-te imediat în altă parte şi aşa scapi de ispită”.
Văzând că celălalt băiat este ispitit din ce în ce mai tare, el şi-a pregătit lucrurile şi
s-a ridicat să plece. Atunci una din fete a strigat:
– Unde te grăbeşti, băiatule?
Auzind-o, celălalt băiat şi-a dat seama că nu-i de glumit cu păcatul şi s-a pregătit şi
el de drum. Au plecat fără să se uite înapoi.
17
18
„Cândafostde12ani...L-augăsitînTemplu...
ascultându-işipunându-leîntrebări”
Luca 2.42,46
Răspunsuri Întrebări
Văaşteptămrăspunsurilepânăladatade31.08.2011
peadresaredacţiei
Notă:Laconcursurilebiblicesuntrugaţisăparticipecopiiipânăla18ani.Vămulţumimpentruînţelegere.
Premianţi:
Împărat al Mesopotamiei, asupritor al
lui Israel: judecător, răzbunare, Ierusalim, canaaniţi,
Mahanedan, nenorocit, locuitori, flisteni, moştenire,
beniamiţi, Ramatlehi, fereastră, ghicitori, Sihemului.
Întrebări (Genesa): A. 1. b, 2. a, 3. c, 4. a,
5. b; B. 6. Movila Mărturiei (31:47), 7. Jalea Egiptenilor
(50:11), 8. Movila mărturiei (31:47), 9. Cărămiziu (38:30),
10. Cel ce luptă cu Dumnezeu (32:28), 11. Agar (21:17)
şi Avraam (22:11), 12. stejarul lui More (12:6), stejarii lui
Mamre (13:18), stejarul Paran (14:6), ştejarul de lângă
Sihem (35:4), „Ştejarul jalei” (35:8), 13. Ana (36:24), 14.
(12:7, 12:8, 13:18, 22:9), 15. Haran (11:28).
Tălmăciri: Horma, Nabal, Sitna, Icabod, numărat,
împărţit, Apocalipsa, Baalperaţim, Prăvălire, Mahanaim,
Străini, Bochim, Ruben, Sucot, Peleg.
Versete „colorate”: 1. roş (Genesa 25:25),
2. albastru, purpuriu, cârmiziu (Exod 26:1); 3. albă
(Numeri 12:10); 4. roşie (Numeri 19:2); 5. cărmiziu
(Iosua 2:18); 6. albastră, albă (Estera 8:15); 7. albe,
roşii (Isaia 1:18); 8. îngălbenit (Daniel 5:9); 9. roş (Matei
16:3); 10. alb (Marcu 16:5).
Învaţă să cunoşti oamenii (Proverbe
28-31): Cel neprihănit, Cei ce părăsesc legea,
Oamenii dedaţi la rău, Un om mânios, Cine iubeşte
înţelepciunea, Nebunul, Un om pizmaş, Cel lacom, Cel
ce umblă fără prihană, Oamenii fără prihană, Femeia
care se teme de Domnul, Împăratul, Femeia preacurvă,
Împăraţii, Bărbatul femeii cinstite, O femeie cinstită.
După faptă şi răsplată (Proverbe
28-31): înţeleg totul, ajunge de se crede fu, capătă
cinste, n-are de ce să se teamă, face ruşine mamei
sale, va f zdrobit deodată şi fără leac, este săturat din
belşug, cade într-o groapă, are belşug de pâine, va f
mântuit, nu se teme de zăpadă pentru casa ei, îl vor
scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur, te
pedepseşte şi eşti găsit mincinos, eşti blestemat şi te
faci vinovat, dă certuri.
19
Necazul
Necazurile se calcă unul pe altul pe picioare,
aşa de iute se succed.
Dacă este să vină necazul,
vine şi stând în casă.
Cu cât avem mai puţină avere,
cu atât vom avea mai puţine necazuri, aşadar
depinde şi de noi câte necazuri vom avea.
Oricine îşi poate stăpâni necazul, în afară de
cel ce are un necaz. Este uşor să ştii cum să
rezolvi o situaţie care nu te priveşte, totuşi
trebuie să ascultăm sfaturile altora în necaz.
Nu-ţi trâmbiţa necazurile.
Singurii oameni care se bucură să le audă
sunt avocaţii şi psihiatrii, numai că ei
trebuiesc plătiţi pentru asta.
Examinează-ţi cu atenţie necazurile şi vei
descoperi că motivul principal al multora
din ele eşti tu însuţi. Necazurile ne ajută să
facem cunoştinţă cu noi înşine.
Necazurile unor oameni sunt de două feluri:
nenorocirea lor şi norocul altora.
Gândindu-ne la necazurile altora,
vom suporta mai uşor necazul nostru;
gândindu-ne şi vorbind numai despre necazul
nostru, vom crede că suntem cei mai
nefericiţi oameni, ceea ce este o tragedie.
Bucuria
Bucuria este semnul că viaţa a reuşit.
Bucuria este un cântec, o lumină, un schimb, o
strălucire care traversează întreaga Biblie, din
loc în loc, de la prima până la ultima pagină. Este
comoara oricărei finţe vii, chiar cea mai lipsită.
Bucuria are la bază recunoştinţa.
Este un act de mulţumire pentru tot ceea ce
primim. Ea exprimă conştienţa că Dumnezeu ne-a
dat în stăpânire lumea.
Bucuria nu se măsoară după locul unde omul
trăieşte, ci după modul în care
se bucură de ceea ce are.
Bucură-te de lucrurile mici, căci ele sunt multe.
Întelepţii din toate culturile şi din toate timpurile
au susţinut că secretul bucuriei nu constă în a avea
mai multe lucruri materiale,
ci în limitarea pornirilor pofticioase.
Nu ne putem bucura cu adevărat, dacă nu putem
împărtăşi bucuria cu alţii. Cea mai sigură cale
spre bucurie este să cauţi să faci o bucurie altuia.
Nu scăpa niciodată ocazia să faci bucurie altora,
chiar dacă uneori va trebui să renunţi la tine.

Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să
fm trişti în inima noastră; mai degrabă, doreşte
ca, din iubire pentru El, să avem mereu bucurie
în sufet. Pe cel ce se bucură în Domnul, niciun
necaz nu-l va scoate din bucuria lui.
Bucuria este o necesitate de prim ordin a vieţii
omeneşti. Ea este pentru om ceea ce este lumina
pentru plantă, (…) este un ajutor nepreţuit al
sănătăţii sufeteşti şi trupeşti.
„NECAZ şI STRÎMTORARE VA VENI PESTE ORICE
SUFLET OMENESC CARE FACE RăUL:
ÎNTÂI PESTE IUDEU, APOI PESTE GREC”
(Romani 2:9)
„AJUNGE ZILEI NECAZUL EI”
(matei 6:34)
„Lumina este semănată pentru ceL neprihănit şi
bucuria pentru cei cu inima curată”
(psaLmi 97:11).
„roada duhuLui, dimpotrivă, este:
...bucuria”
(GaLateni 5:22)
El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
caprele la stânga oile la dreapta...

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”,
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080
sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”
Minunate sunt lucrările Domnului...
Cascada Yguazu
„Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.
Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!”
(Psalmul 92:4,5)
Nu putem spune cu precizie ce ne atrage mai mult la
o cascadă: imaginea spectaculoasă a căderii de apă sau poate
raritatea sa. Nu de puţine ori, oamenii s-au simţit atraşi de acest
fenomen superb. Cascada Iguazu s-a format în urma unei erupţii
vulcanice şi se afă la graniţa dintre Brazilia şi Argentina.
Aşezată în jungla subtropicală, cascada Yguazu face
parte dintr-un lanţ de cascade ce se desfăşoară ca o perdea
crestată din loc în loc. Aceasta nu este o singură cascadă, ci
este formată din 275 căderi de apă, toate afate pe aproximativ
3 km, amplasate în forma literei U. Înălţimea este mai puţin
impresionantă în comparaţie cu lungimea, care find privită de
aproape, pare să se întindă la nesfârşit. Unele căderi de apă se
prăvălesc vijelios de la înălţimea de 82 m, însă majoritatea au
aproximativ 65 m. Cascada este într-adevăr o minunată creaţie a
lui Dumnezeu. Apele în cădere dau iluzia unor curcubee datorită
refracţiei luminii în apă şi picăturilor ce ţâşnesc din toate
părţile. Imaginile sunt incredibile: o grămadă de curcubee şi
futuri de toate culorile şi formele. Contrastele sunt abundente,
cu orhidee ce cresc lângă pini, bambuşi lângă palmieri şi muşchi
lângă liane şi begonii colorate. Pe bolta cerului se pot observa
din plin mulţimi de păsări, iar în împrejurimi există peste 2000
specii de plante, animale şi alte vieţuitoare. Totul este foarte
frumos. Apa în care se oglindeşte perfecţiunea picturală a cerului
şi care mai târziu se prăvăleşte de la zeci de metri distanţă,
animalele care trăiesc în zonă, împrejurimile care oferă peisaje
foarte frumoase şi natura care uimeşte privirile prin culorile vii
defnesc, pe scurt, aspectul plin de viaţă al junglei. Sunt peisaje
unice pe care turiştii le pot admira, meditând, de asemenea,
la măreţia lui Dumnezeu. Cascada Yguazu este cu siguranţă
una dintre cele mai impunătoare atracţii turistice din întreaga
Americă de Sud.
Mai sunt şi alte cascade cunoscute ca cele mai faimoase
din lume, cu nişte privelişti minunate. Cea mai înaltă cascadă
din lume este Cascada Angel, din Venezuela şi are înălţimea de
978 m. Cascada Victoria este cea mai mare cascadă din lume,
datorită lăţimii sale de 1708 m, înălţimea sa este de 110 m.
Cascada Niagara din Canada/USA nu este nici cea mai mare şi
nici cea mai înaltă cascadă, însă este cea mai celebră şi printre
cele mai impresionante. Cascada Iguazu este mai mare decât
Niagara şi chiar mai mare decât Victoria, însă find despărţită în
275 căderi de apă separate, nu poate concura cu zidul de apă
de peste 1700 m al Cascadei Victoria.
Sunt şi alte cascade care uimesc prin alte caracteristici:
în SUA, în Parcul Naţional Yellowstone, se găseşte o cascadă a
cărei apă se prăvăleşte de la înălţimea de 360 m, iar în cădere,
apa are culoarea absolut galbenă. Din această cauză se numeşte
Cascada Galbenă. Miraculosul fenomen se datorează faptului
că dealurile pe unde trece apa râului înainte de a ajunge la
cascadă au în sol mari cantităţi de oxid de fer. În cursul său,
apa râului, dizolvă o parte din oxizii de fer şi primeşte culoarea
galbenă. De asemenea, tot în SUA, în California, se afă cascada
Yosemite, afată în Parcul Naţional Yosemite, pe care locuitorii
au numit-o: „Căderea de foc”. Solul prin care trece apa şi
peretele cascadei sunt formate din zăcăminte de cărbuni. În
timpul verii, oamenii din apropiere dau foc la pereţii laterali
ai cascadei şi cărbunii ard fără facără timp îndelungat. Apa
cascadei revărsându-se printre cărbunii aprinşi, de la înălţimea
de 270 m, se vede roşie ca focul, atât ziua cât şi noaptea,
oferind o privelişte unică în lume.
Totuşi, dincolo de frumuseţea naturii care ne
înconjoară, se ascunde dragostea nemărginită a lui Dumnezeu
pentru omenire, care curge mai puternic decât torentul unei
cascade. Cel care ne ştie până şi numărul frelor de păr, iubeşte
mult finţele noastre şi ne vrea cu gelozie pentru El. Dar şi noi
ar trebui să revărsăm mai departe dragostea divină peste toţi
cei din jurul nostru, surprizându-i cu frumuseţea unor faceri
de bine, cu cuvântul sau cu fapta. Cascadele curg zi de zi,
urmându-şi cursul lor, indiferent de anotimp sau vreme, cu
statornicie. Indiferent de circumstanţe, în necazuri sau bucurii,
să curgem pe calea trasată de Creator, precum apa cascadelor,
în care se oglindeşte cerul, aşa să oglindească viaţa noastră,
finţa lui Dumnezeu. Şi după cum cascadele atrag o mulţime
de turişti, aşa să-i atragem pe oameni la „cascada apei vieţii”,
Domnul Isus Hristos.
Rebeca Dagău

Inima mea caută pe Dumnezeu
De când am apărut în lume, Un glas din inimă-mi şopteşte: Că peste toate este-un Nume, Mai bun, mai sfânt, ce mă păzeşte. Este o fiinţă minunată, Ce se îngrijeşte cu’ndurare, E veşnică şi-adevărată Şi merită-n veci închinare! Mă vede-oricând, de-aş fi oriunde… Şi orice poate să-mi ajute. Mai ştiu că El mă şi aude, Doresc să-I spun aşa de multe... Fiinţa care se-ngrijeşte De voi, de mine-i Creatorul. E Dumnezeu ce ne iubeşte! Hai, să-L chemăm, să-I spunem dorul. Mi-au spus de El, tata şi mama, Şi mi-au citit din Cartea Sfântă Hai să-I cântăm toţi: OSANA! Cu îngerii ce-n cer Îi cântă. Simion Buzduga
Fondurile necesare editării si distribuirii revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se constituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să sprijine această lucrare pot depune bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică Arad, deschis la BCR Arad, având codul IBAN: RO 37RNCB 1200000 135260001.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! Colectivul redacţiei

pag. 3

Atelierul – Părinţii
pag. 4-6

George Müller – Beniamin Boariu
pag. 7-9

EN-HACORE – Hrițcu Rebeca Emima Minunile Domnului Isus – Cosmina Simina Acolo și-au lăsat filistenii idolii – Dobre Florin Faptele Apostolilor – Denisa Atudoroae „Eli ________” – Andrei Boariu
pag. 10-11

Întâlnirea și umblarea cu Dumnezeu – Cristia Boariu
pag. 12

Fiii noștri... fetele noastre – Adina Oroian
pag. 13

Sângele salvării
pag. 14

Abel – Predicatorul
pag. 15

Rușine și onoare – Iosif Anca
pag. 16-17

Ispite

pag. 18

Răspunsuri. Întrebări
pag. 19

Necazul / Bucuria
pag. 20

Cascada Yguazu – Rebeca Dagău

ISSN: 1583-2589

cu care să vă puteţi prezenta la expoziţia din ziua veşniciei. spunând că ei şi-au crescut altfel copiii care de fapt sunt cei din casă. iar ciocanul că zdrobeşte totul cu violenţă. Îndată s-a făcut linişte deplină. precum şi un întreg mobilier ce necesită prelucrări în care sunt implicaţi ceilalţi membrii ai familiei. preţuirea reciprocă. când nu-şi cunosc fiecare locul sau rolul în familie. care taie cu autoritate unele pretenţii ale lor. dar astfel de discuţii cu jigniri şi fapte de dezapreciere reciprocă se pot petrece uneori în familie. Aşa se face că bunicii sunt de nedorit. Urmează să rămănă scândurile neprelucrate – copiii să fie lipsiţi de maniere şi dragoste naturală. care sfâşie şi rupe tot ce-i iese în cale ca un balaur. îndeosebi. iar părinţii nu mai pot să stea împreună. care fac podoaba caselor împărăteşti” (Psalmul 144:12). Cu siguranţă. iar voi. ca şi ciocanul cuiele. mereu sfătuind. Într-o zi pe când el nu era în atelier. Ce-i de făcut? Să se renunţe la unele unelte. aşa încât fiecare era împotriva tuturor. într-un sat mic. ele „s-au luat la ceartă”. Acuzaţiile au început cu fierăstrăul. urmând să realizaţi articole de calitate. iar mama asemeni rindelei. Tata nu poate lua rolul mamei în chip desăvârşit şi nici invers. Fierăstrăul nici nu voia măcar să mai audă de cuie. Aparent. apoi bucăţile le-a finisat cu rindeaua. Nu uitaţi: performanţa voastră va fi dată de realizările noastre în procesul prelucrării voastre de acum.Editorial „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea” (Coloseni 3:16) Odată. dar mai târziu. Rindeua. Bunicii nu se lasă şi completează această orchestră neplăcută. Să asculte de marele Maestru – Creatorul. contribuind cu toţii la creşterea şi formarea caracterului copiilor pe care Dumnezeu îi trimite în familiile nostre. până la ultima operaţie necesară. Ce-i de făcut? Fiecare unealtă să-şi facă fiecare lucrarea încredinţată pentru obţinerea produsului finit. profesională şi spirituală. Ciocanul era de părere că rindeaua. trebuia alungată. este mai plăcut să ai un profesor care întârzie la ore. când se va schimba actul şi veţi vea şi voi rolul de unelte. rămâneţi în atelier. Părinţii 3 . mai întâi. învinuite că străpung şi pătrund în orice cu vârful lor ascuţit. datorită răutăţii şi violenţei lor fără de seamăn. Iar fraţii mai mari au şi ei de obiectat. cu blândeţea înţelepciunii vor fi cel mai bun raşpel sau şmirghel. care ştie ce prelucrări sunt necesare pentru creşterea şi formarea voastrăfizică. părinţii voştri. când îţi vei da seama. că în cazul lor s-a procedat altfel. Folosind toate aceste unelte şi lemnul ca materie de bază. întâmplarea aceasta este doar o istorioară alegorică. Sunt taţi care acuză felul în care mamele se comportă cu copii lor. aşa cum ne dorim şi noi. Copiilor li se pare că tata este ca un fierăstrău dur. unele în compania altora. nu se împacă uneori nici între ele. ca o fiară. Aceasta înseamnă. nu dă note rele şi nu notează absenţii.va ieşi mobilă frumoasă. intelectuală. Fiecare copil are nevoie de leagănul lui. tâmplarul a făcut un minunat leagăn pentru un nou-născut. El a luat mai multe scânduri pe care le-a tăiat cu fierăstrăul. Rindeaua credea că fierăstrăul nu mai putea rămâne nicio clipă lângă celelalte unelte. Ele se văitau toate. iar bunicii cu experienţa lor de o viaţă. Iar la vremea potrivită. să ştiţi că dintr-un atelier bun de tâmplărie. „cel cu colţi ascuţiţi. Ce să mai spunem despre bunicul sau bunica care care îi „bat la cap” pe nepoţi. cu o atmosferă destinsă şi de colaborare. adolescenţilor. ca să fiţi „ca nişte stâlpi săpaţi frumos. găsesc alte motive de învinovăţire ale soţilor lor. pentru a finisa ce s-a fasonat în operaţia anterioară. vă dorim să aveţi parte de un atelier bine dotat. Dragi copii. trăia un tâmplar ce avea în atelierul lui multe scule de tâmplărie. la rândul lor. Mulţi dintre ei cresc în familii monoparentale şi fără nicio disciplină. vei realiza că ai fost la şcoală. în vederea cizelării băieţilor şi în special a fetelor. Dar suferinţa cea mai mare era a materialului lemnos. nici a ciocanului. A bătut cuie cu ciocanul şi la sfârşit a netezit totul cu raşpelul şi şmirghelul. când ele vor să se elimine unele pe altele? Din nefericire s-a încercat şi aceasta. Fierăstrăul nu poate face slujba rindelei. vor avea mari relizări dacă fiecare ascultă de marele Stăpân. Dar toate aceste „unelte”. Deodată uşa s-a deschis şi a intrat tâmplarul. N-au scăpat nici cuiele. îndeosebi a unor scânduri ce ştiau că vor ajunge pe mâna acestor unelte greu de suportat. era condamnată că muşcă fără milă. dar esti lipsit de cunoştinţe şi nepregătit pentru viaţă şi vei regreta. Astfel se acuzau unele pe altele şi până la urmă au hotărât că nu mai pot trăi împreună sub soare. Ele.

un negustor din Bristol se ducea la biroul lui. era foarte zorit şi făcuse chiar un km. De aceea s-a hotărât să zidească nişte clădiri noi. Cineva i-a trimis o sesizare. N-a făcut însă 100 de metri pe calea aceasta că se gândeşte la treburile grabnice care îl aşteaptă la birou. „8 februarie 1842. nimic în plus.îşi zicea el . A urmat clădirea casei Nr. „13 septembrie. fraţi şi surori. A doua zi. Păreau toţi îmbărbătaţi”. Şi iată-l că apucă din nou drumul spre birou. întinde banii slujbaşului şi pleacă”. să le speli şi să le dregi hainele. nu era nici măcar cu ce să se cumpere laptele a doua zi. Luni au sosit mai multe daruri care au îngăduit să se dea o parte pentru necesităţile fiecărei case de orfani. ceea ce costă multi bani pe fiecare an. bate la poarta orfelinatului. care au fost terminate la 5 noiembrie 1868 şi 6 ianuarie 1870. Nu trebuie să ne închipuim că întotdeauna treburile au mers bine. du-te îndată!” Şi iată-l că schimbă drumul pentru a doua oară şi se grăbeşte. Însă neliniştea îi creştea.să-şi închipuiască sarcinile noastre. iar ce a mai rămas. a fost exact cât trebuia pentru chirie.1 care a fost terminată în iunie 1849. Mai mult de 2000 inşi de hrănit în fiecare zi! Cheltuiala în privinţa aceasta e mare. uneori foarte mic şi întârziat. Îşi urmă deci drumul spre banca lui. ajutorul trebuia să vină înainte de ceasul 8 dimineaţa. Cum cererile pentru a construi a doua clădire se intensificau. 2 pentru 400 de orfani.trebuie să mă duc la treburi”. când simte nevoia să dea ceva pentru orfani”. Am găsit azi dimineaţă că trebuie numaidecât să fac cunoscut tovarăşilor de lucru. el a început strângerea fondurilor pentru clădirile Nr. S-a rugat pentru aceasta şi a avut o experienţă frumoasă în legătură cu obţinerea unui teren la un preţ mai redus.mă voi duce deseară”. La 12 noiembrie 1857 a deschis Casa Orfanilor Nr. Şi fiindcă nici aceasta clădire nu a putut satisface cererile altor orfani care soseau. trebuie să-i îmbraci. ea îl sileşte să se oprească şi să ia drumul spre azile. Cine ar putea pricepe responsabilitatea mare care a apăsat umerii acestui bărbat? Familia lui nu se compunea din 10 copii. „În toate aceste izbăviri. a produs supărarea vecinilor. ajutorul.Istoria credinţei „Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1 (partea a II-a) Acţiunea de binefacere a lui George Müller. 1838. având loc pentru 140 de fete. 3 pentru 450 de orfani. Însă chemarea lui Dumnezeu răsună mai tare ca oricând în inima lui: „Nu aştepta până deseară.scria Müller . 80 de băieţi şi 80 de copilaşi. pentru această chestiune. Fiecare clădire pentru câte 450 de orfani. Au trecut de multe ori prin crize care au durat uneori nu numai câteva zile. „Cu neputinţă îşi zice el . care a îngrămădit atâţia orfani pe o stradă. Însă a doua zi la ceasul 7. Aici a construit clădirea Nr. „Cititorul . nu era totuşi niciodată cu un ban mai puţin decât ne trebuia nici cu un minut mai târziu de ceasul cerut de buna rânduială a casei”. Ei aveau nevoie de aer şi de un loc mai larg unde să poată fugi. După ce a cugetat şi s-a rugat. ci în anul 1870 numărul lor a ajuns la 2250 de orfani plus 112 angajaţi. care a fost deschisă la 12 martie 1862. 30 septembrie a fost duminică. ba chiar şi starea orfanilor pleda pentru mutarea lor de acolo. starea fondurilor şi să le dau îndrumări ca să nu facă datorii. „Nu pot acum . Casele de adăpost erau mai sărace ca oricând. Gândiţi-vă numai la încălţăminte! Ne trebuiesc 6000 de perechi de încălţăminte pe an. 4 şi 5. din mai 1851 a început adunarea darurilor. dar n-am avut bani. În 9 februarie. Ajutorul n-a sosit încă. seara. Ne-am rugat împreună şi adunarea noastră a fost din cele mai fericite. nimic în minus”. afară din oraş. Dar orfanii nu trebuie numai hrăniţi. Iată câteva notări: „Chiria trebuia plătită la 29 septembrie 1838. altfel Domnul nu era proslăvit. ci chiar luni. să se poată juca. În fiecare an ne sosesc sute de orfani 4 . şi-a dat seama că vecinii sunt îndreptăţiţi. printr-o scrisoare datată 30 octombrie 1845.

n-am simţit intervenţia Domnului mai bine.zice el . ajutoare de tot felul. dresul. Afară de aceste dări grele de plătit. n-aveam nimic seara pentru ceai. apar în fiecare an cheltuieli mari. şi toate acestea de ţinut în bună stare. Gândiţi-vă iarăşi la acel numeros stat major: inspectori. etc. cu mai mult de 1700 ferestre mari şi 500 de săli. “Cred . Pe seama cărei întâmplări oarbe.Istoria credinţei „Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1 noi şi trebuie să-i înzestrăm cu tot ce le e necesar. fără ca vreun om să fi ştiut ceva din nevoia noastră. aflându-se în mare nevoie de bani. institutori. să pună pe inima negustorului gândul să-l ajute. pe care nu-l cunoştea. căci n-aş vrea să slăbesc cu nimic dovada pe care trebuie s-o dăm. De mai multe ori primise din partea unui negustor din Londra. va purta de grijă şi nu va îngădui să fiu dat de ruşine”. A doua sau a treia zi. nici direct nici indirect. anume că ajunge să ne încredem în El. Însă Dumnezeu m-a călăuzit să extind lucrarea aceasta şi El a întreţinut-o timp de 40 ani. George Müller a cerut lui Dumnezeu în mod deosebit. iar faptul că nici în cele mai mari nevoi nu recurgea la ajutorul omenesc. Pe lângă aceasta toate cheltuielile pentru drum. personal medical. institutoare. Apoi câte mii de lucruri: pentru albituri. E adevărat că avea strângeri de inimă. cred că într-o înrâurire din partea lui Dumnezeu asupra mea. n-aveam nimic pentru masa de la amiază. pentru spălat. sau după masa de amiază. slugi. Totul vine de la Domnul. ca în clipele când. Sute pleacă ca ucenici. Se mai putea îndoi el de existenţa Dumnezeului celui viu. gândindu-se la miile de guri care aşteaptă hrana şi la sărăcia din cămara de alimente. În El se încredea copilăreşte şi Lui îi cerea totul şi verifica îndeaproape dacă rugăciunile îi sunt ascultate. dar toate acestea l-au învăţat şi mai mult să depindă de Domnul. Odată.. Totuşi. înnoirea mobilelor din 500 de săli! Unii copii sunt bolnavi. paturi. Lucrarea aceasta ne arată curajul credinţei lui. pedagogi. totul se face uşor. etc. „Niciodată . gospodari. Domnul dădea tot ce trebuia. aduse de împrejurări neobişnuite. Aceste crize însă.. căci în toate lucrurile privim spre Acela care este nespus de bogat”. ci l-au întărit mai mult. şi trebuie să le facem rost de zestrea întreagă. îl proba uneori. elevi. îmi vine mereu în gând o lucrare care cere 189 misionari de ajutat. În însemnările lui din 26 mai 1874 scria: „În aceste vremuri din urmă.. El a avut un Dumnezeu viu şi atotputernic care. e adevărat..100 de şcoli (cu 9000 elevi) de întreţinut. alţii mor şi sunt atâtea cheltuieli. vă trimit cecul acesta”. Dumnezeu îmi trimite bani şi mi-i trimite prin omul pe care I-am cerut să-l întrebuinţeze”. Prin harul lui Dumnezeu aş vrea mai bine să trec prin cele mai mari greutăţi şi prin cele mai mari lipsuri. Pentru fiecare ucenic avem de plătit o sumă de bani stăpânului. care răspunde prompt rugăciunilor? 5 . aproape patru milioane de tractate şi zece mii exemplare din Sfânta Scriptură. văruit şi zugrăvit.îşi zice Müller . Vă puteţi gândi la cât se ridică în fiecare an numai cheltuielile de tencuit. de cât să fac o cerere cuiva. după gustarea de dimineaţă. nu l-au slăbit în credinţă pe George Müller. fără să cer cuiva ceva. cu o leafă care trebuia căpătată de la Dumnezeu pentru fiecare. o sumă mare de bani.dar ele erau mai de grabă cinci şiruri de clădiri foarte mari. negustorul a trimis un nou cec cu următoarele cuvinte: „Scumpul meu domn.şi acum sunt ascultat de două ori. l-a probat dar nu l-a lăsat niciodată de ruşine. gospodine. ne dovedeşte dependenţa lui de Domnul. decât numai Dumnezeu. în afara de Dumnezeul cel viu. ar putea pune cei ce nu cred în Dumnezeu realizările lui George Müller? Cum pot ei explica o aşa viaţă? Nici cea mai sclipitoare raţiune nu poate soluţiona problemele pe care le-a avut George Müller.. Mai avem apoi cheltuielile pentru întreţinerea a cinci clădiri . Dumnezeul pe care mă bizui. Apoi curăţenia. şi băieţii care ne părăsesc ca să se facă ucenici sunt foarte mulţi. pentru masă.

după „Lumini peste Veacuri” de Petru Popovici. Când a fost odată întrebat cu privire la ascultarea rugăciunilor. Nu am nici o umbră de îndoială. Cu toate lucrurile venea înaintea lui Dumnezeu ca un copil înainte tatălui şi îi cerea până primea. Grecia. Nu voia să facă un pas fără El. El îşi avea lista lui de rugăciune. Era gata să lepede orice prejudecăţi.. Apoi trimitea în cartierele sărace anumite persoane spre a le citi Biblia. până nu cercetez amănunţit Cuvântul. Mai întâi de toate la el era Biblia. În chemarea sa. a fost neobosit până în seara zilei de 9 martie 1898. cerând să se cânte una din cântările sale preferate: „Acolo sus o nenumărată mulţime În cântările ei de laude. Între 70 şi 87 ani. Polonia. A fost puternic în credinţă. a plecat fără dureri şi suferinţe la Domnul şi Mântuitorul său. ci în numele binecuvântat al scumpului meu Domn Isus şi numai bazat pe meritele Lui (Ioan 14:14). Viaţa şi lucrările lui constituie o dovadă că Dumnezeu Îşi ţine cuvântul dat. ne ascultă” (1 Ioan 5:14). 3. prin cercetarea Cuvântului. India. 2. ajung la înţelegerea lucrurilor potrivite cunoştinţei şi staturii mele duhovniceşti şi în deplină linişte. nici în 1897. el a răspuns: „Există cinci condiţii pe care totdeauna mă angajez să le îndeplinesc şi îndeplinindu-le am asigurarea răspunsului la rugăciunea mea: 1. prin întrebuinţarea dreptei judecăţi. 2. – A trăit într-o pace adâncă. Nu ştiu în mod conştient să mă fi dedat la vreun păcat. când a ţinut ora de rugăciune din casa de orfani Nr. ştiind bine că între Cuvântul scris şi între îndemnurile Duhului e întotdeauna potrivire. trei s-au convertit. După aceea. l-a făcut să câştige multe suflete pentru Domnul. – A fost un harnic câştigător de suflete. Turcia. În felul acesta. de 4 ori pe an timp de 69 de ani. pe care a citit-o mai mult de 200 de ori. Această pasiune după sufletele pierdute l-a mistuit până şi la bătrâneţe. Voia Domnului nu ni se descoperă decât când suntem pe deplin hotărâţi să o facem. l-a enervat rău. pe care L-a slujit cu atâta elan şi a cărui glorificare a urmărit-o mereu. Jarul care îl purta în piept. – A dat ascultare deplină voii lui Dumnezeu. Germania. Era o adeverire că harul şi pacea se înmulţesc prin cunoaşterea Domnului Isus (2 Petru 1:2). fiindcă sunt asigurat că Domnul vrea să-i mântuiască “căci El vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:4) şi noi avem asigurarea că “dacă cerem ceva după voia Lui. să se despartă de orice dorinţe personale şi să accepte în totul voia Lui. În sfârşit. adică între anii 1875 – 1892. mă rog lui Dumnezeu cu toată căldura să-mi arate voia Lui. pun în cântar împrejurările ca să le cercetez în lumina Cuvântului şi sub înrâurirea Duhului Sfânt. Unul s-a întors în anul 1898 după moartea lui George Müller. dorinţă care nu l-a părăsit până la moarte.. prin rugăciune. 3. tot aşa a dat pe George Müller în aceste zile din urmă ca o dovadă pentru biserica Sa. el scria: „În noiembrie 1844. Îl lua pe Dumnezeu pe cuvânt şi se bizuia în totul pe făgăduinţele Lui. Uneori mergea din casă în casă să spună oamenilor vestea bună. trebuie să mă încredinţez mai întâi că voia mea a fost adusă la supunere deplină. Totdeauna cred cu tărie că Dumnezeu vrea şi e gata să asculte rugăciunile mele. chiar faptul că o soră l-a ţinut mai mult de vorbă. După 18 luni. după 53 de ani nu erau întorşi la Dumnezeu. la ora 7. 3. Statele Unite. Spania. A fost stăruitor în rugăciune. 4. dar pe măsură ce a înaintat în experienţa cu Dumnezeu. El ascultă totdeauna rugăciunile”. Italia. Dorea în chip sincer să cunoască în toate voia Lui.Istoria credinţei „Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori” Evrei 12:1 1. Am stăruit cu credinţă în rugăciune mai mult de 52 de ani pentru câteva persoane şi voi stărui până voi primi răspuns (Luca 18:7)”. Franţa. Ea respinge orice merite personale. Era însetat după mântuirea păcătoşilor. dar el stăruia încă în rugăciune. cum în mod minunat şi chiar literal. A doua zi dimineaţa. 6 Prelucrare Beniamin Boariu. Chiar de a doua zi după convertire. – A fost un om smerit. adică nu păstrez nici urmă de voinţă proprie în ascunzişurile inimii. Caut apoi să nu mă las furat de simţiri care m-ar putea amăgi. Din fire era mai irascibil.. Elveţia. Dar vesteşte numai lucrarea lui Isus”. Căuta să-I împlinească voia până în cele mai mici amănunte. nu m-ar asculta Domnul” când Îl chem (Psalm 66:18). Palestina. Pentru aceasta caut serios în Scriptură îndemnul care îmi trebuie. În fiecare. a ajuns calm şi plin de pace în toate încercările grele prin care a trebuit să treacă. zi se scula dis de dimineaţă să cerceteze Cuvântul. dornic de proslăvirea Stăpânului său. Egipt. Austria. Iată câteva caracteristici de seamă ale acestui mare bărbat: – A fost un adânc cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu. Iată regulile lui în căutarea voii lui Dumnezeu: „Dacă vreau să aflu care este voia Domnului. La început. căci “dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea. Nu am pledat niciodată pentru mântuirea lor în numele meu. am început să mă rog pentru cinci tineri”. cântă Numele lui Isus. 5. 4. Andrew Murray în cartea sa „Viaţa de rugăciune” spune: „După cum Dumnezeu a dat pe apostolul Pavel ca exemplu în viaţa de rugăciune pentru creştinii din toate timpurile. pornesc la lucru într-un duh de rugăciune”. Olanda. În 1880. . doi însă. el a avut o dorinţă mare după citirea Bibliei. Boemia. Păşea cu îndrăzneală pe cărarea minunată a credinţei şi niciodată nu a fost dat de ruşine. Canada. Rusia. el a făcut 17 călătorii misionare în Anglia. Nu mă mulţumesc cu un îndemn care mi s-ar părea mie “al duhului”.

. Cetate împărătească din Amon. Socrul lui Iacov.. 8. Ţara făgăduită de Dumnezeu lui Avraam.” (Isaia 59) 3. 18. „Iosif a visat un. „Eu sunt încă slab. Soţiei Mielului i s-a dat să se îmbrace cu.. „Mesia” - tradus în româneşte. împărătească” (2 Samuel 3) 12. 16. 13. 5.Căutaţi în cartea Domnului „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a A-B „En-Hacore” 1 2 A 1.) 17..” (Genesa 37) 4. 11. A avut 7000 de oi şi 3000 de cămile.. şi l-a istorisit fraţilor săi. (art. Tatăl lui Caleb. de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru. Mefiboşet locuia la. (Faptele Apostolilor 28) 14. subţire. „Nelegiuirile voastre pun un . 19.. Hriţcu Rebeca Emima B 7 ... Cetatea în care locuia bătrânul Samuel.. „.. din cauza lui Acan. 10. Înainte de a fi dus la Ierusalim. măcar că am primit. (Apocalipsa 19) 2..” (Romani 16) 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 15.. „Noroc” (Genesa 30) 20. Duhul Domnului a început să-l mişte pe Samson între Ţorea şi.) 7. Pavel.. la Roma. strălucitor şi curat. Zi de odihnă la evrei. „. vă trimite sănătate.) 9.... (neart. Una din nurorile lui Naomi. stătea în. Cetate nebiruită iniţial. (2 Samuel 12) 6. care eşti în ceruri!” (neart..vistiernicul cetăţii..nostru.

Văr al lui Marcu. (Faptele Apostolilor 21) 9. Creştină din Roma care s-a ostenit pentru Domnul. 6. Al doilea fiu al lui David. (Fapte 16) 10. (2 Împăraţi 15) Dobre Florin A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 B 8 . A spintecat pântecele femeilor însărcinate. S-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Altarul tămâierii era.. primul a continuat lucrarea celuilalt.Continuare de articole Minunile Domnului Isus Complectaţi rândurile de mai jos. 5. (1 Cronici 12) 3. (Romani 16) 8. Doi profeţi. Nume dat lui Barnaba. (Coloseni 4) 4.. Locul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Gadara Vindecarea slăbănogului Ţinuturile Tirului şi ale Sidonului A doua înmulţire a pâinilor Eliberarea îndrăcitului Ierihon Vindecarea unui orb Între Betania şi Ierusalim Pescuirea minunată Capernaum Învierea fiului văduvei Muntele Măslinilor Schimbarea apei în vin Ierusalim Învierea lui Lazăr Marea Tiberiadei Minunea Referinţa Matei 8 Matei 9 Matei 15 Matei 15 Marcu 1 Marcu 10 Marcu 8 Marcu 11 Luca 5 Luca 7 Luca 7 Luca 22 Ioan 2 Ioan 5 Ioan 11 Ioan 21 Cosmina Simina A-B Acolo şi-au lăsat filistenii idolii 1. precizând locul sau minunea făcută de Domnul Isus. Fiul unei iudeice credincioase şi a unui tată grec. 2. Vechi ucenic din Cipru. de cei din Listra. poleit cu aur. 11. Fii lui se pricepeau în înţelegerea vremurilor. 7.

(2 Samuel 23) Fiul lui Şişa. 13. 17.Predica pentru copii „Să cunoaştem. 10. ştiind că toţi încep cu grupul de litere „Eli” 1. 12. Fiul lui Deuel. 7. (Genesa 10) Fiul lui Zicri. (Numeri 34) Fiul lui Şedeur. Fiul lui Ieroham. 5. 11. 16. 12. 11. (1 Cronici 8) Fiul lui Dodava. 17. 6. 13. 10. (Numeri 7) Fiul lui Ioachim. 4. (2 Împăraţi 23) Patru fii ai lui David. 15. 14. (1 Cronici 11) Fiul lui Esau. 20. 9. (Iov 32) Fiul lui Zatu. Cine s-a purtat omenos cu Pavel în călătoria sa spre Roma? Cine a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui? Pe care împărat l-a întrebat Pavel. (Matei 1) Andrei Boariu 9 . 3. 2. 4. (Numeri 7) Fiul lui Achim. (1 Împăraţi 19) Fiul lui Iavan. 2. 26. 19. avea şapte feciori? Ce for. (1 Cronici 25) Fiul lui Chislon. 8. 14. 5. (Numeri 34) Fiul lui Şimei. ucenicilor li s-a dat numele de creştini? Care cetate era plină de idoli? Denisa Atudoroae → „Eli_______” Găsiţi numele copiilor menţionaţi mai jos. (1 Împăraţi 18) Fiul lui Iosia. (Neemia 12) Fiul lui Heman. 7. 19. 8. 18. (1 Împăraţi 4) Fiul lui Baracheel. răzpunzând la întrebările de mai jos. (Ezra 10) Fiul lui Lael. Fiul lui Ahasbai. (Numeri 1) Fiica lui Aminadab. 23. a constituit un punct de întâlnire?. 20. 3. (2 Samuel 5) Fiul lui Ahitofel. 23. (Genesa 36) 15. 21. conform sensului indicat. 24. 27. să căutăm să cunoaştem pe Domnul! ” Osea 6:3a Faptele Apostolilor Completaţi tabelul următor. (1 Cronici 8) Fiul lui Isai. 18. (Numeri 3) Fiul lui Şafat. dacă crede în proroci? Care dintre apostoli a fost trimis la neamuri? Care femeie era temătoare de Dumnezeu şi provenea din cetatea Tiatira? Cum s-a numit zeiţa efesenilor? Care iudeu a fost prezent la răscoala lui Dimitrie? Cine a fost soţia lui Felix? În ce loc. (2 Cronici 23) Fiul lui Amihud. din Roma. 25. Cine este autorul cărţii? Cum se mai numeşte „Ogorul sângelui”? Care femeie din Atena s-a convertit? Cine este poporul ales de Dumnezeu? Care vrăjitor a stat împotriva lui Pavel? Peste ce ostrov era mai mare Publius? Cum se mai numea Tabita? Din ce ceată de ostaşi făcea parte Iuliu? Cine a fost trimis de Domnul pe uliţa „Dreaptă” Cine a fost gazda lui Pavel în Tesalonic? Când a fost dus Pavel la Cezareea? Cine a fost dat ca exemplu negativ de către Gamaliel? În ce cetate a fost trimis Saul cu scrisori din partea marelui preot? Care preot. (2 Cronici 20) Fiul lui Ur. 22. Fiul lui Hilchia. din cei mai de seamă. 9. 21. 24. 22. (Exod 6) Fiul lui Parnac. Răspunsurile pot fi suprapuse (literele de la sfârşitul răspunsul precedent pot fi începutul răspunsului următor): 1. 16. 25. 6.

Ştiam că trebuie să parcurg culegerea cu cele peste 1000 de probleme de matematică cel puţin o dată pentru a reuşi. dragostea. eram luat în râs de colegi. nu voi mai putea ieşi la suprafaţă. după care întreg vagonul s-a răsturnat lângă un gard de beton. Părinţii nu au fost de acord. Au putut vedea că familia M noastră are un Dumnezeu viu. A mers cu toate roţile din spatele vagonului pe lângă şine. Îi mulţumesc că „În toată lumea asta n-am. fiind printre premianţi. împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” 2 Timotei 2:22 -am născut în anul 1986. nu te mai interesează. Deseori. corul şi orchestra. În iarna care a urmat Dumnezeu avea să-mi dea încă un semnal. până a trecut la vreo 6 metri de mine. însă aceasta nu s-a întâmplat imediat. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile şi a făcut o minune: a pus un auz extraordinar într-o femeie care era la câţiva metri de mine şi care a auzit acele două silabe ce le-am strigat disperat înainte să înghit apa sărată a mării. Tot ce contează e starea ta spirituală. S-a aplecat sub apă. pentru meciuri de fotbal pe care le urmăreşti. fiind primul copil din cei 9. de atunci Îi spun Tatălui Ceresc aceasta. E atât de bine ca atunci când tu eşti plecat departe de casă să ai în urmă părinţi care să stea în post şi în rugăciune. mi-am predat viaţa Domnului după predică. într-o familie de credincioşi. pacea. Am crescut în adunare. care tocmai venea şi m-am oprit să observ cum face curba. printr-un proroc al Domnului E 10 . probabil că nu eşti prea mic pentru discuţii lungi şi nefolositoare pe messenger. într-o seară de evanghelizare. profesorii au hotărât să ne trimită gratuit într-o tabără la Marea Neagră. La un moment dat. pentru anturajul greşit de la şcoală. *** ram în clasa a XII-a şi luasem decizia de a mă pregăti pentru admiterea la Facultatea de Politehnică din Timişoara. Eram prea buimăcit ca să îi mai spun „mulţumesc”. la cântarea: „Isus e-al meu tovaraş scump. Să ştii că Dumnezeu nu te consideră prea mic să îţi predai Lui viaţa şi să începi o viaţă nouă. câţi suntem acum. pentru filmele pe care le vezi. A doua zi după ce am ajuns în Costineşti. Am revenit de la mare cu dorinţa de schimbare. m-a luat de braţe şi m-a dus la mal. Să ai experienţe cu El şi să poţi în viaţa aceasta să nu te mulţumeşti doar cu pocainţa părinţilor tăi. Însă. Mi-am dat atunci seama că în câteva secunde voi trece în veşnicie şi va trebui să răspund în faţa Marelui Judecător de faptul că. întrucât făceam acest lucru chiar şi în pauze (conştient fiind că Dumnezeu răsplateşte munca şi nu lenea). pentru revistele lumii care îţi plac. am simţit că obosesc şi nu eram sigur dacă tot acest efort va avea rezultate. Aveam să-mi dau seama mai târziu că nu aş fi avut nicio şansă dacă aş fi întârziat cu 10 secunde şi m-aş fi oprit mai în spate să îl observ. un scut mai bun şi dulce”. fanfara. Nu ştiam să înot. vorbeam urât la şcoală şi îmi minţeam părinţii. însă nu am reuşit să pronunţ decât „Ajut” după care m-am scufundat a doua oară. Mi-amintesc cum părinţii m-au luat şi m-au dus în casă şi au mulţumit Domnului cu lacrimi pentru izbăvirea mea.Adolescenţa „Fugi de poftele tinereţii. Am început astfel să mă pregătesc câte 6 ore pe zi la matematică. pentru că mi-a păstrat viaţa. într-un cuvânt. ci cu o relaţie personală cu Domnul. fiind obişnuit cu Biblia de mic. profitând de faptul că supraveghetorii dormeau pe plajă. Atunci mi-am închinat Domnului viaţa începând din zorii tinereţii şi astăzi. Chiar dacă ai o vilă în centrul oraşului şi o maşină de lux. Stimate cititor. însă la insistenţele mele. moment în care a căzut de pe şine. După aproximativ 6 luni de muncă. Mergeam să arunc ceva moloz într-un loc în care întoarce tramvaiul. înlăturând orice păcat şi trăind o viaţă exemplară chiar în adunarea şi în şcoala unde eşti. Am tras puternic aer în piept şi am vrut să strig „Ajutor”. deşi cântam în biserică şi ştiam versete de aur pe de rost. că acele momente sunt unice. Abia câteva luni mai târziu. din zorii tinereţii”. pe lângă cele de la şcoală. şi urmăreşte neprihănirea. dar am reuşit să dau din mâini şi din picioare şi să revin la suprafaţă pentru câteva secunde. prin efortul meu de copil. Au ieşit vecinii în stradă şi au observat un tramvai răsturnat şi un copil năucit stând lângă el. cu şcoala duminicală. Mă rugam mult şi ceream Domnului milă şi încurajare pentru a merge mai departe. pentru tot ceea ce faci. au hotărât în cele din urmă să mă lase. am mers singur în apă. conştient fiind de faptul că. am simţit că piciorul meu calcă „în gol” şi că încep să mă scufund. Aş vrea să îţi spun copil sau adolescent ce eşti. Copilăria mea avea să decurgă normal până la finalul clasei a IV-a. singur. când. credinţa. Atunci.

Dragii mei. observam că mulţi din colegii mei ieşeau dezamăgiţi.. În momente limită în viaţă. Aceasta se va realiza dacă sunteţi cu adevărat fiii Lui. Dumnezeu făcuse o minune care s-a finalizat cu nota 10. Vreau să vă încurajez la o pocainţă reală. Când am extras biletul. pacea. dacă veţi trăi cu adevărat pocăinţa. 6. cel care greşea 4 probleme nu avea nicio şansă de intrare. urma să dau cele două probe de câte 12 probleme. credinţa. 5. ea mi-a spus: „Pentru că eşti cel mai mare trebuie să fii un exemplu bun şi la note” şi a scris 10. şi urmăreşte neprihănirea. exact cum visasem. Am fost destul de relaxat în acea zi. Cu limba engleză mă descurcam destul de greu pe atunci şi. am scris aceste rânduri pentru a vă spune că viaţa de credinţă nu înseamna doar acele trei ore de duminică dimineaţa sau două ore seara. Neam amintit împreună de încurajarea pe care Domnul mi-o făcuse cu luni de zile în urmă şi I-am mulţumit mult. La final. prea puţin vă va susţine cântarea din biserică sau predica de duminică seara. împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” 2 Timotei 2:22 din alt judet. tu ştii cât d6e slab sunt eu la engleză. (chiar dacă trebuie să mergeţi contra curentului acestei lumi şi poate chiar contra curentului modernist din biserica voastră) şi veţi avea parte chiar voi înşivă de experienţe cu Dumnezeu. Am început să mă rog pe hol şi ziceam: „Doamne. profesoara m-a întrebat câţi fraţi suntem şi al câtelea sunt. Ştiu dragi tineri. Răspunsuri corecte: Unu. în 17 şi 18 iulie 2005. aşteptând să îmi vină rândul la proba orală. Într-un fel mă gândeam că acest vis a fost de la Domnul. întrucât chiar nu reuşeam să învăţ la română. Când am urmat. deşi voi învăţa Harap Alb foarte bine. La admitere. voi încerca să citesc câte puţin şi din celelalte comentarii ale operelor literare. Te rog.. Dacă îmi cade un astfel de subiect. Viaţa de credinţă e viaţa de zi cu zi pe care noi o trăim cu Dumnezeu.”. La primul examen am greşit 3 probleme. dar cu greşeli destul de dese de pronunţie şi gramatică). cum vezi fenomenul încălzirii globale. dar seara m-a cuprins o teamă foarte mare. Am continuat să mă pregătesc şi cu două săptămâni înainte de bacalaureat am realizat că la limba română nu aveam cum să obţin o notă mare din cauza faptului că am acoperit tot timpul disponibil doar cu matematica şi informatica.Adolescenţa „Fugi de poftele tinereţii. Cel care greşea 3 era la limită şi depindea doar de numărul celor care au luat note mai bune înaintea lui. zece. iar el a lăcrimat. I-am spus că suntem 8 fraţi şi eu sunt cel mai mare. Am ieşit din sală nerealizând că sunt pe „muchie de cuţit cu admiterea”. am observat cu bucurie că pe el scria „Harap Alb”. Zilele s-au scurs. la corectat în faţa mea vedeam cum se iau note de 4. tremurând de emoţie. doisprezece. M-am rugat insistent şi am cerut Domnului să îmi dea izbăvire. Şi-a dat jos ochelarii. în sistem grilă. A doua zi. descrie starul preferat din filme. Veţi avea nevoie ca atunci când strigaţi: „Tată” să zică: „Iata-Mă”. Dumnezeu nu vă va lăsa de ruşine. dacă aveţi personal experienţe cu El. Eram conştient că aveam nevoie de încă o minune: 10 la examenul următor. trei…. bacalaureatul a venit şi am intrat la proba orală la limba şi literatura română. nu ştiu ce voi face. Am fost atât de bucuros încât nu aveam cuvinte de mulţumire. alţii chiar plângând pentru că nimeriseră subiecte destul de grele: „vorbeşte despre scoici. dragostea. am observat cum profesorul pune macheta peste grila mea şi numără. m-a privit mirat şi mi-a zis: „Felicitări!” Am ieşit din sală jubilând de bucurie şi i-am spus rezultatul tatălui meu. doi. Totuşi. şi prea puţine experienţe din vieţile celor care predică. Potrivit statisticilor din anii trecuti. Nu mă aşteptam să îmi dea mai mult de 6-7 (abordasem subiectul bine.. Am intrat în sală aproape tremurând şi am extras un bilet… Pe el scria: „Talk about your family” (Vorbeşte despre familia ta). sinceră. mai fă o minune”. pe de altă parte am zis că. am fost încurajat să îmi fac partea mea pentru că la vremea potrivită mă voi bucura de izbăvirea pe care Tatăl o va aduce. care mă aştepta afară. Cristian Boariu 11 . 7. sau misionarii care au trăit cu sute de ani în urmă. Într-una din acele nopţi am visat că intrasem la oral în sala de examinare şi că am tras un bilet pe care scria: „Harap Alb”. Nu uitaţi. unsprezece. că de la amvoane vi se spune despre oamenii din Biblie.

sfinţi şi prea iubiţi. aşa cum bine şti. căci „ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui” (Proverbe 19:22a). pentru că a crescut până la patru ani în casa bunicilor. Ea a ştiut să împletească în mod armonios pregătirea şcolară cu slujirea sfântă. după cum îmi explicau şi părinţii. Îmbrăcămintea oferită de înnoirea lucrată de Duhul Sfânt este deopotrivă. După terminarea studiilor. N-am regretat niciodată că mi-am păstrat curăţia morală şi mi-am dedicat tinereţea părtăşiilor sfinte. dar frumuseţea sufletească primează în faţa celei fizice. dar ceea ce vei dobândi în Hristos.” (1 Petru 3:4-5). împreună cu tatăl tău. m-a rugat să-ţi spun istoria ei. Astfel. Ea a avut o viaţă grea şi chiar acum câteva zile. pentru a nu repeta greşelile celor ce nu ascultă de învăţătura biblică şi de părinţi. Până la urmă s-au căsătorit şi ea s-a botezat. împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” 2 Timotei 2:22 „Fiii noştri sunt ca nişte odrasle. îţi va da fericire în viaţă şi mântuire în eternitate. Acum gândindu-mă că eşti fiica mea şi poţi şi tu să fii ispitită la fel. fetele noastre ca nişte stâlpi săpaţi frumos. fraţii şi surorile tale mai mici. nici schit. După ce a trăit duplicitar în perioada liceului. Când vei vedea fete îmbrăcate după ultima modă şi pline de podoabe. în urma unei predici şi am vorbit cu mama mea. s-a căsătorit şi a format o familie binecuvântată. nu este cu nimic mai de valoare decât un mort îmbrăcat în haine de nuntă. deci. credinţa. care cresc în tinereţea lor. Am să-ţi spun câte ceva despre vremea când eram tinere.Adolescenţa „Fugi de poftele tinereţii. nu este credincios până în ziua de azi. draga mea că tot ceea ce lumea apreciază este fără valoare în timp. Doamne. dar cea mijlocie mă tot îndemna să încerc ce înseamnă distracţia. căci au fost biruiţi de ispită. îndreaptă-te spre Domnul şi aminteşte-ţi cuvintele psalmistului: „Sfinţenia este podoaba Casei Tale. cu smerenie. curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. căci este o plăcere să treci prin casa lor. care îi făceau toate capriciile. s-a împrietenit cu un băiat care mai venea uneori cu ea la adunare. dar imoral. pentru sărbătoare şi pentru toate zilele şi se referă în primul rând la „omul ascuns al inimii. care fac podoaba caselor împărăteşti” (Psalmul 144:12) Azi se întâlnesc tot mai rar băieţi şi fete cu caractere pline de virtuţi. mă voi ruga pentru tine. a început mama. pentru a fi protejată şi pentru a-şi păstra adevărata frumuseţe: „Ştii. dar el. eşti la vârsta la care poţi înţelege mai bine ce îţi spun. beneficiind şi de prietenia unor fete mai mari de la adunarea pe care o frecventa după ce a ajuns la liceu. În acest context şi îmbrăcămintea trupului devine „cuviincioasă” (1 Timotei 2:9). Astfel se impodobeau sfintele femei. nici rob. care să întemeieze în viitor familii binecuvântate.. îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare. Valoarea şi frumuseţea copiilor lui Dumnezeu sunt eterne şi sunt potrivite pentru orice cultură şi orice generaţie: „Aici nu mai este nici grec. nici barbar. Să nu uiţi. Relatarea ce urmează descrie felul în care o mamă îşi echipa fiica ce urma să plece la liceu într-un oraş apropiat. dar n-a mai apucat. că eu am două surori mai mari decât mine. nici netăiere împrejur. dragostea. Ştiam că cea mare a făcut alegerea bună.. cu şcoală multă sau cu aspect plăcut. M-am trezit ca dintr-un vis. Un tânăr sau o tânără cu situaţie materială bună. nici slobod. am fost învăţată de părinţi să îmi păstrez tinereţea curată. Sora mijlocie încă de mică era neascultătoare. cu blândeţă. Ea spunea părinţilor că el este un băiat foarte bun şi că se va boteza. Sora mea cea mare mă sfătuia şi ea să îmi păstrez fecioria. Adina Oroian 12 . ci Hristos este totul şi în toţi. ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu. pacea. Eu eram uneori ispitită şi mă gândeam pe care din surori să o ascult. Eu la rândul meu. şi urmăreşte neprihănirea. nici iudeu. Sora mea mai mare a fost o fată ascultătoare de părinţi. aşa cum ştii. cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:11-12). Acum. când am vorbit cu ea la telefon. nici tăiere împrejur. dar într-o perioadă de neveghere eram aproape să alunec într-o prietenie cu un coleg de clasă. pentru tot timpul cât vor ţine vremurile” (Psalmul 93:5)”. cu bunătate. Ne-am rugat împreună şi m-am hotărât să slujesc Domnului cu toată inima.

unii stau pe la casele lor. ştirea atât de mult aşteptată: „A fost descifrat codul ADN-ului acestui virus. în timp ce el îţi spunea: „Tata. doctore.. iar „problema” care o spun acum toate agenţiile de presă este această „gripă misterioasă” şi toţi se întreabă: „Cum o vom controla?” În Europa. mama. Este josnic. medicii ies strigând şi râzând de bucurie. ce se afla lângă tine. pentru ca apoi tot ei să se întrebe de ce lumea se transformă din rău în şi mai rău. dar trebuie să începem. dintre acelea ce se răspândesc precum focul.. dragostea. pentru a evita contaminarea populaţiei. încearcă să găsească antidotul. Se poate realiza şi apoi produce pe scară largă antidotul. îţi dai seama că nu este specificată cantitatea de sânge şi întrebi: „Cât sânge?” Surâsul dispare de pe faţa medicului care-ţi răspunde: „Nu ne gândeam că va fi un copilaş. Este pentru primă oară când îi vezi veseli după o lungă săptămână de muncă încordată şi groază generală. „Tu ai fi plecat? Ai fi putut întoarce spatele copilului tău lăsându-l acolo. Va trebui să-l folosim pe tot!” Nu-ţi vine să crezi şi încerci să reacţionezi: „Dar. este numele meu!” Înainte de a avea vreo reacţie îţi iau copilul. cum ne străduim zi de zi să acumulăm bunuri pământeşti şi nu dăruim aproape nimic pentru a ne îmbogăţi cu cele cereşti. Oamenii de ştiinţă lucrează non-stop. şi urmăreşte neprihănirea. prefăcânduse că-i interesează cât de cât de durerea ta. Acum se pare că-întreagă lume a fost contaminată. Marţi. însă cu faptele sale demonstrează că urmează cu totul alte căi. mamă. Doamne. Auzi la ştiri despre un caz în Franţa. sângele lui este curat. aceasta este ştirea cea mai importantă. fax. iese un medic strigând un nume. Porneşti radioul.Adolescenţa „Fugi de poftele tinereţii. te iubim şi nu vom îngădui niciodată să se întâmple ceva ce nu-i necesar. panica deja s-a declanşat cu închiderea frontierelor. împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” 2 Timotei 2:22 Este o zi oarecare de vineri şi stai la volanul maşinii tale. După cinci minute. dar se pare că nu este posibil mai nimic. însă prea târziu. alţii participă la ceremonie cu un surâs fals. Specialişti de la Serviciul Naţional pentru Sănătate al Statelor Unite. Este nevoie de sângele cuiva care să nu fi fost niciodată infectat şi toată lumea fuge la spitalul cel mai apropiat pentru a face examene hematologice.. În sfârşit.” În timp ce medicul continuă să-ţi zică: „Nu înţelegeţi. dar când e să trimitem mesaje legate de Dumnezeu. care arată că pandemia a intrat şi pe continentul nostru. o vom face.000 de morţi între vechile coline ale Indiei. Este revoltător să vedem cu câtă uşurinţă credem ce scriu ziarele. preşedintele Statelor Unite închide la rându-i frontierele. auzi că nu mai sunt trei. până-n momentul în care se va găsi antidotul. ci şi Pakistanul. Este foarte păcătos cum „transmitem” (prin internet. În ziua următoare. întorcându-te acasă. când este un timp special pentru amintirea fiului tău. se află deja acolo pentru verificarea situaţiei. Nu dai multă atenţie informaţiei. pentru că nu mai este afectată doar India. Semnaţi? Vă rugăm! SEMNAŢI! ” Mut şi fără să-ţi mai simţi degetele de la mâna care strângeau pixul. alţii n-au venit pentru că au preferat să meargă la plimbare sau pe stadion la meci. Tu întrebi disperat: „Dar nu puteţi face o transfuzie?” iar răspunsul este: „Dacă vom găsi alt sânge pur. iar tu strigi: „Aşteptaţi!” Ei îţi răspund: „Totul va fi bine. Nu am fost pregătiţi pentru o astfel de eventualitate. În timp ce citeşti formularul. Este ironic cum cineva poate să zică: „Eu cred în Dumnezeu”. lumea se duce la biserică rugându-se pentru găsirea soluţiei medicale salvatoare. avem nevoie de tot sângele”. ci 30. pacea. Te duci şi tu cu toată familia. ce ocupă prima pagină a tuturor ziarelor. Apoi medicul te întreabă: „Doriţi să vă vedeţi copilul?” Te duci la sala de urgenţe unde te aşteaptă băieţelul. întrebându-te: „Ce va urma? Să fie acesta sfârşitul lumii?” După efectuarea analizelor. de ce mă părăsiţi?“ După o săptămână. este vorba de un tratament salvator pentru întreaga omenire! Vă rog să semnaţi. te apucă de haină şi-ţi spune: „Tată. mama ta şi eu te iubim foarte mult. Acum când destrăbălarea crudă. Şi Regatul Unit închide graniţele. în timp ce contestăm ceea ce este scris în Biblie. în toată lumea oamenii mor”. vulgară şi obscenă trece în mod liber în aşa-zisul Spaţiu-Cibernetic. Intră cineva şi spune: „Am ascultat la radio ultimile ştiri şi două femei au murit din aceeaşi cauză şi la New York”. A doua zi. când te duci la serviciu. semnezi. dar am considerat că cele scrise merită un „moment” de meditaţie pe acestă temă (Editorii). împreună cu vecinii. care întreabă: „Tată. Cel mai mic dintre fiii tăi. Ai vrea să opreşti întreaga ceremonie şi să strigi: „Fiul meu a murit pentru toţi ! Cât valorează aceasta pentru voi?” Uneori asta vrea să ne spună Dumnezeu: „Fiul meu a murit pentru voi şi voi nu întelegeţi cât de mult vă iubesc?” Este şocant să vedem cât de uşor oameni Îl resping pe Dumnezeu. El are tipul de sânge potrivit”. ezităm mult înainte de a o face. 13 . Luni. întelegi?” Şi când doctorul se întoarce şi spune: „Îmi pare rău. SMS etc.) glume de tot felul. credinţa. Medicul cel mai în vârsta se apropie de tine şi-ţi spune: „Putem să stăm de vorbă un moment? Nu ştiam că donatorul va fi un copilaş şi de aceea trebuie să semnaţi aceste hârtii pentru a putea recolta sângele”. sângele lui este pur. Iranul şi Afganistanul. discuţia despre Isus este sufocată în şcoli şi la locurile de muncă. ai milă! Nota: Acest articol ne-a fost trimis în poşta electronică şi nu-i cunoaştem istoria. La ştiri sunt date informaţii de mică importanţă: într-o ţară îndepărtată au murit trei persoane de o oarecare gripă încă necunoscută. ce se întâmplă?” Îi iei mânuţa şi îi spui: „Fiule.

.Lecția biblică „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră. cei dintâi bani şi orice altceva ce merită un Dumnezeu care a dat pentru noi ce Îndeplinirea slujbelor sfinte la superlativ 3. Abel era cioban. drept dovadă. Aplicaţia cere şi din partea voastră copii. peste care au venit sfârşiturile veacurilor. În primul rând. După o bucată de vreme. pe care a simbolizat-o prin darurile lui. Ei sunt „predicatori” peste veacuri. Voi veţi aduce ceva potrivit cu valorile voastre spirituale. Dar veţi da lui Dumnezeu totul la superlativ? Aceasta înseamnă timpul cel mai bun. aşa cum şi-a intitulat fratele P. 2. păcatul pândeşte la uşă. Vă recomand să nu-i urmaţi pe cei răi. intelectuale şi materiale. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare. Amintiţi-vă că Samuel a avut două exemple rele. vei fi bine primit.. Frumuseţea vieţii şi valoarea slujirii lui Abel or mai vorbi o dată. mai târziu. la învierea lui. în fiii lui Eli. el nu a adus orice jertfă. Din cele scrise pe scurt. dar nu trupul ca şi Cain la Abel. „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare. fiind poate în aceeaşi familie. Aveţi grijă că „vorbiţi” mult mai puternic prin ceea ce faceţi. cu toate că este mort” (Evrei 11:4). pe Fiul Său preaiubit. El s-a ferit de rău. nu a urmat faptele lor rele. evitaţi intimitatea lor şi luaţi-vă alte modele. căci numai aşa se explică faptul că „Domnul a privit cu plăcere spre Abel”.. Exemplul său a motivat generaţii de copii şi tineri şi cred că va fi un imbold şi pentru voi. ci sufletul. cu îndeplinirea şi a primei cerinţe: evitarea faptelor rele. Despre voi ce se poate spune în absenţa voastră? Ecoul unei vieţi şi sunetul faptelor unui om. Şi prin ea vorbeşte el încă. merită să le citiţi. căci Dumnezeu a primit darurile lui. cei care citiţi acest articol. dorinţa lui se ţine după tine. căci într-o zi vă vor ucide. dar dacă vă veţi dedica slujirii sfinte. Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare. decât prin ceea ce spuneţi. ceea ce este mult mai grav. după cum Domnul l-a sfătuit : „Nu-i aşa? Dacă faci bine.. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi-născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. adunare sau clasă. Diferenţa a constat în superlativitatea ofrandei sale: „din oile întâi-născute ale turmei lui şi din grăsimea lor”. slujire potrivit cu capacitatea şi posibilităţile voastre. Fie ca lumina lor să aprindă şi făclia voastră şi apoi lumina voastră să strălucească în eternitate! Predicatorul Ecoul veşnic al slujirii 14 . Chiar dacă trebuie să trăiţi în compania lor. În al doilea rând. „Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:19). 1. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui” (Geneza 4:3-4).” 1 Corinteni 10:11 „A mai născut şi pe fratele său Abel. El nu va fi mulţumit.„în locul lui Abel” (Geneza 4:25). care ţintea spre necesitatea unei ofrande de maximă valoare – Domnul Isus Hristos. la naşterea lui Set. Nu ştim ce vârstă avea Abel când a adus o jertfă Domnului. Domnul a privit cu plăcere spre Abel i spre jertfa lui” (Geneza 4:2-4).. decât a fratelui său. Popovici cartea care descrie viaţa unor credincioşi: „Lumini peste veacuri”. iar Cain era plugar. Atunci va vedea adevărata jertfă. Abel a adus oi ca jertfă pentru că era cioban. Domnul va privi cu plăcere spre jertfa voastră. se formează încă din copilărie. jertfa lui a fost viaţă – sânge. ale căror vieţi. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit. Ce frumoase sunt relatările despre oamenii care au trăit frumos! Biblia şi alte cărţi prezintă mulţi urmaşi ai lui Abel. cerinţă absolută pentru iertarea păcatelor. neurmând căile fratelui Cain. cu toate că este mort”. iar „mărturia” lui este încă valabilă „şi prin ea vorbeşte el încă. puteţi fi mai uşor influenţaţi de fraţii mai mari sau de erii din societate. dar nu se stinge la moarte. Eva îşi mai doreau un copil ca Abel . care nu a biruit răul. Gestul său este o imagine a gândirii sale. reiese că Abel era un copil bun. dar tu să-l stăpâneşti” (Geneza 4:7). Evitarea faptelor rele ale fraţilor mai mari Şi voi copii. ca şi Abel. mai sfinte. care să vă ajute să ajungeţi plăcuţi Domnului. dar el. dar dacă faci rău. dar a fost „mai bună” (Evrei 11:4). Dacă veţi sluji fără a pune toată inima şi puterea în ceea ce faceţi pentru Domnul. a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4:18). „După o bucată de vreme. Biblia notează concret: „faptele (lui Abel) erau neprihănite” (1 Ioan 3:12).. preocuparea cea mai pasionată. Abel a obţinut o bună calificare. ci una de valoare maximă din proprietatea lui. Cu siguranţă a fost ascultător de părinţi. bineînţeles. a avut mai scump. când va primi răsplata pentru tot ce a făcut. „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain..

Dumnezeul tău” (Exodul 20:12). nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. chiar dacă nu o pot alunga din casă.este scris că ea trebuie să fie „o mamă veselă în mijlocul copiilor ei” (Psalmul 113:9). Unii copii jefuiesc pe părinţi prin pretenţii exagerate. Ei cheltuiesc bani. Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi când s-a întărit. lucruri în care tatăl lui a investit toată viaţa. sau că părinţii lor pentru ei muncesc. pe haine după modă. Dacă a fost cineva o pricină de întristare. mâncare fast-food şi alte distracţii şi pasiuni. în care aceşti copii încep să fure bani sau alte valori din casa părintească. Să analizăm şi alte referinţe biblice cu caracter general. În acest caz. dar întrebarea mea pentru copii este: „Voi vă iubiţi părinţii?” În proverbul acesta se constată atitudini de ură ale copiilor faţă de părinţii lor. „Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său. dacă nu ţin cont de starea materială a familiei. Astfel fiecare perioadă. fapt ce se poate constata şi în lumea animală. Iar cât despre mamă.. dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram. Domnul Hristos a identificat o formă de jefuire şi izgonire specifică vremii sale şi i-a acuzat pe liderii religioşi. Mica a jefuit pe mama lui (se pare că tată nu mai avea). pedepse cuvenite pentru acei copii răi.. care după ce s-a pocăit de păcatele lui a zis „Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!” (Geneza 44:34). când unii nu vor să fie adevăraţi părinţi. Dar ei vor fi şi o pricină de blestem: „Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă. situaţiile în care înşelăciunea se prezintă ca un act de slujire lui Dumnezeu. are obiceiuri specifice pentru o faptă rea. Să examinăm câteva situaţii nominalizate în Scripturi: În Geneza 9 este scris despre Ham. manifestată prin jaf şi violenţă.” (Proverbe 15:5). pe timpul împăraţilor. în aur şi în lucruri scumpe. dar situaţia devine gravă: „Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat. Pe vremea judecătorilor. În ce priveşte alungarea mamei. a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din capii lui Israel” (2 Cronici 21:4). pentru a nu distruge reputaţia casei voastre şi a numelui vostru în viitor.un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa” (Proverbe 15:20). apoi pentru copii Există o lege naturală. uitând că ea i-a purtat în cea mai mare intimitate – trupul ei.Înţelepciune pentru înţelepţi „Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii. „El a zis mamei sale: «Cei o mie o sută de sicli din argint. să fie pedepsit negreşit cu moartea». când copiii sunt mari şi părinţii bolnavi sau bătrâni. care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele. Mai târziu. care arată cum se ajunge în astfel de stări şi efectele călcării poruncii însoţită de o făgăduinţă: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. apoi Ioram a murit în mari suferinţe. uitând că aceştia cheltuiseră energia şi bunurile lor materiale pentru creşterea lor: „Căci Dumnezeu a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. între care telefonul mobil. A fost îngăduită câţiva ani ruşinea şi ocara. a iubirii părinţilor pentru copii.copiii se vor scula împotriva părinţilor lor. Este profeţit că în zilele din urmă: „. nu binecuvântarea. Sunt însă şi excepţii. este scris despre copiii lui Iosafat: „Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint. împreună cu cetăţi întărite în Iuda. pentru înţelegerea cuvintelor minţii” Proverbe 1:2 „Ruşine şi ocară” întâi pentru părinţi. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre” (Matei 15:4 ). În cazul nostru. argintul acesta este în mâinile mele. este tovarăş cu nimicitorul” ( Proverbe 28:24). Poate socotesc unii că de la părinţi tot lor le rămâne. pe lângă un furt propriu zis şi alungarea părinţilor. este „participant” la ruşinea beţiei tatălui său şi a fost blestemat. ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul. Iosif Anca 15 . Scripturile incriminează atitudinile lipsite de respect. în primul rând. ceea ce este scump. Astfel de copii. fiul lui Noe. şi-i vor omorî” (Marcu 13:12). în societatea actuală. să urmeze exemplul lui Iuda. îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur” (Proverbe 30:17). bineînţeles. o alungă din camera copilului. să aveţi respect şi grijă pentru părinţi.. Dar sunt şi alte neplăceri şi dureri pentru acei părinţi şi. l-am închinat lui Dumnezeu». sunt şi alte forme sistematice prin care copii duc „ruşine şi ocară”. cum numea „Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa. eu îl luasem»” Şi mamă-sa a zis: «Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!»” (Judecători 17:2). pentru că el era întâiul-născut. Evreii efectuau o tranzacţie formală prin care se exonerau de la îndatorirea îngrijirii părinţilor.. pe când voi vreţi să moşteniţi fericirea eternă. că spre deosebire de fraţii lui. La scurtă vreme s-a adeverit blestemul.» şi: «Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa. fiul lui Iacov. ci teama de a nu întrista pe cei ce v-au dat viaţă. se ajunge în stări mai degradante. care perfectaseră o „şarlatănie duhovnicească”. căci „un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut” (Proverbe 17:25). jaful a distrus familia şi spiritualitatea din regat. „.. deşi ar putea să facă economii şi să se mulţumească şi cu mai puţin. Dar voi ziceţi: «Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta. ca şi un proprietar de drept pe un musafir nedorit sau n-o acceptă în intimitatea lor. Din starea de dispreţ pentru părinţi şi pentru sfaturile lor.. ceea ce depinde şi de voi. ceea ce „aduce ruşine şi ocară” pentru acea familie şi chiar pentru întreaga comunitate. Dar nu teama de blestem trebuie să vă determine. pe fondul lipsei de înţelepciune: „Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!” (Deuteronomul 27:16). i-a alăptat la pieptul ei şi i-a purtat în braţe până au crescut. copiilor. iar în al doilea rând. este un fiu care aduce ruşine şi ocară” (Proverbe 19:26) cineva. dar aceştia sunt cei destinaţi pentru „ocară şi ruşine veşnică” (Daniel 12:2). sunt o „ruşine şi ocară” şi aduc multă mâhnire în casă.

Apoi a informat-o telefonic. au decis să se schimbe în bine. mustrând-o frăţeşte pentru atitudinea ei păcătoasă. dar într-o seară când colegul lui de cameră era plecat acasă. Şi-a luat cele necesare şi a plecat în noaptea aceea să doarmă la un coleg. – Si acum nu mai crezi tot aşa? adăugă el. gândindu-mă că e păcat! i-a zis ea. cele două fete au venit la el. lăsându-i singuri pe cei doi. provocându-l şi pe el la discuţii. băiatul a acţionat rapid. ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3 O elevă s-a îndrăgostit de un coleg de clasă. O fată care era elevă la un liceu bun. pentru că mâine avem un test greu la română şi nici nu ne plăcea muzica aceea zgomotoasă. Aşa că. – Aproape toate colegele mele au prieteni. sora lui „şi-a amintit” că trebuia să mai aducă o carte şi a plecat. cu care îşi petrecea aproape tot timpul la filme şi plimbări prin diverse localuri din oraş. nu-i aşa? – Cam aşa. Astfel au înţeles că fratele ei a biruit ispita pentru că avea alte prietenii şi au început să frecventeze adunarea la care el mergea regulat. pentru că el se purta foarte rece cu orice fată ce îi făcea avansuri. Fata a vorbit cu prietenele ei. a zis ea fratelui său. După o jumătate de oră. fără a mai aştepta să vină sora lui. Simţea ispita ce îl aştepta. căci e ziua ei de naştere. a început să mângâie mâna băiatului. La noi în cameră am lăsat prietenele unei colege ce au venit la o petrecere. Dându-şi seama de situaţie. El a observat intenţia ei şi a întrebat-o cu seriozitate: – Tu ai vrea să lăsăm puţin meditaţia. primeşte-ne la tine în noaptea aceasta. ce ştim. că serile petrecute la televizor. era meditată în particular de un student. – Pot să fac un duş? l-a întrebat colega sorei lui şi fără să mai aştepte răspunsul a intrat în baie. – Spune drept ce gânduri îţi trec prin minte? a întrebat-o el. Amândouă au pus la cale un plan de a-l atrage într-o cursă. zise ea. ele s-au şi instalat. – Te rog.Pilde „Ce am auzit. *** 16 . Au constatat însă în scurt timp. care prin meditaţii îşi asigura banii pentru studii. care se simţea acum ruşinată. au vorbit mult în seara aceea despre cele două moduri diferite de a trăi. pe internet sau în compania altor colegi imorali nu le permitea să înceapă o viaţă nouă. El locuia într-o garsonieră cu un verişor. Eu m-am ferit până acum. fiind prietenă cu sora acestuia. care au convins-o că e la vârsta la care e normal să înceapă prietenia cu un băiat. Până să se gândească el ce-i de făcut. la o meditaţie. El s-a dus în bucătărie şi a început să citească din Biblie. Noi nu am vrut să mai stăm. în curăţie sau în păcat. Recunoscând că stilul lor de viaţă nu le aducea decât satisfacţii de moment. ridicându-se în picioare. Când a ajuns la prietena ei. apoi s-au întins pe pat şi discutau.

doi băieţi s-au oprit pentru a se odihni. celălalt băiat şi-a dat seama că nu-i de glumit cu păcatul şi s-a pregătit şi el de drum. au vrut să stea acolo la o umbră şi să mănânce. Văzând că celălalt băiat este ispitit din ce în ce mai tare. fiind atras de pofta trupului şi-a sesizat colegul: – Ce frumoase sunt! – Să plecăm de aici. Ruşinată. De atunci s-a hotărât să trăiască şi ea o viaţă curată şi să-L cunoască pe Dumnezeu. ţi-e frică de ispită? Nu ai putere să te lupţi? Sunt prea obosit ca să ne ridicăm acum. a sfătuit-o el. zise tânărul. pe care l-am întrebat cum să reacţionez când întîlnesc fete îmbrăcate provocator. Au plecat fără să se uite înapoi. ce ne-au povestit părinţii noştri” Psalmul 78:3 – Nu ştiu. Nu-i indicat să stăm în apropierea lor şi să ne vadă cineva împreună. Gândeşte-te la viaţa ta şi la mântuire. se scuză ea. Fiind foarte cald. – Dacă am începe o astfel de relaţie. – Hai să mergem. Am acţionat greşit şi deacum o să râzi de mine! Totuşi meditaţiile au continuat. în cele din urmă cade în păcat. fata s-a ridicat să plece.Pilde „Ce am auzit. după ce au parcurs câţiva kilometri pe jos. o să facem şi meditaţii. a insistat celălalt. Unul dintre băieţi. zicând: – O să mă spui lui tata. el şi-a pregătit lucrurile şi s-a ridicat să plece. Eu nu îmi permit aşa ceva cu nici o altă fată. nu-i aşa? Ştia el de ce m-a lăsat să fac meditaţii cu tine. – Problema nu e daca eşti drăguţă sau nu. ce ştim. uită-te imediat în altă parte şi aşa scapi de ispită”. – Ce. iar fata s-a gândit mai serios la problema păcatului şi în final şi-a dat seama că nu toţi tinerii procedează la fel. *** 17 . După ce şi-au găsit un loc plăcut şi-au dat jos tricourile şi s-au aşezat să se bronzeze. Eu am discutat cu un frate. El mi-a spus: „Crezi că merită să îţi îndulceşti ochii şi să îţi chinui mintea. i-a zis cel ispitit. La puţin timp aproape de ei au ajuns două fete îmbrăcate destul de sumar. tot nu mai pot face meditaţii cu tine. cu măsurile de prevedere necesare unei vieţi de curăţie. Sau nu mă placi pe mine. a spus celălalt. Chiar dacă nu-i spui nimic. Atunci una din fete a strigat: – Unde te grăbeşti. până la toamnă s-ar alege praful de meditaţiile noastre! – Nu. procedează la fel. băiatule? Auzind-o. În drum spre un sat. cântareşte singur ce pierzi şi ce câştigi? Ferice de cei ce se păzesc de astfel de imagini! Cine se uită şi le poftește. Dacă îţi cade privirea neintenţionat pe trupul unor femei atrăgătoare. aşa cum credea ea şi prietenele ei. ai altă iubită? insistă ea. dar am văzut că toţi tinerii.

Movila mărturiei (31:47). Cei ce părăsesc legea. 15. a. 5. Vă mulţumim pentru înţelegere. locuitori. 7. Haran (11:28). b. Ramatlehi. nu se teme de zăpadă pentru casa ei. te pedepseşte şi eşti găsit mincinos.46 Răspunsuri Împărat al Mesopotamiei. roşie (Numeri 19:2). 4. 9. Apocalipsa. 13. 3. Sucot. beniamiţi. Versete „colorate”: 1.„Când a fost de 12 ani. Împăratul. albastru. îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. 5. B. 11. Ana (36:24). albastră. 6. 10. purpuriu. 12... nenorocit. Oamenii dedaţi la rău. 14. c. stejarul Paran (14:6). (12:7. Cel ce luptă cu Dumnezeu (32:28).. 6. b. eşti blestemat şi te faci vinovat. 2. 2. Ierusalim. 12:8.. cârmiziu (Exod 26:1). 4. Străini.42. Un om pizmaş. Premianţi: Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 31. Jalea Egiptenilor (50:11). Cel lacom. 8. 18 . cade într-o groapă. Cărămiziu (38:30). Împăraţii. are belşug de pâine. L-au găsit în Templu. 8. va fi zdrobit deodată şi fără leac.08. Movila Mărturiei (31:47). ghicitori. 10. albă (Estera 8:15). Nebunul. Învaţă să cunoşti oamenii (Proverbe 28-31): Cel neprihănit. n-are de ce să se teamă. Cine iubeşte înţelepciunea. Baalperaţim. Prăvălire. Nabal. albă (Numeri 12:10). face ruşine mamei sale. capătă cinste. numărat. Cel ce umblă fără prihană. cărmiziu (Iosua 2:18). filisteni. Femeia preacurvă. Bochim. „Ştejarul jalei” (35:8). roş (Genesa 25:25). După faptă şi răsplată (Proverbe 28-31): înţeleg totul. canaaniţi. 7. 22:9). Bărbatul femeii cinstite. ştejarul de lângă Sihem (35:4). stejarul lui More (12:6). Sihemului. O femeie cinstită.2011 pe adresa redacţiei Notă: La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii până la 18 ani. ascultându-i şi punându-le întrebări” Luca 2. Tălmăciri: Horma. Întrebări Întrebări (Genesa): A. Sitna. Agar (21:17) şi Avraam (22:11). ajunge de se crede fiu. Mahanaim. Un om mânios. moştenire. 13:18. va fi mântuit. Peleg. roşii (Isaia 1:18). Mahanedan. 3. dă certuri. Icabod. albe. alb (Marcu 16:5). stejarii lui Mamre (13:18). împărţit. Ruben. fereastră. Oamenii fără prihană. 1. 9. este săturat din belşug. roş (Matei 16:3). îngălbenit (Daniel 5:9). a. asupritor al lui Israel: judecător. Femeia care se teme de Domnul. răzbunare.

Dacă este să vină necazul. este: caprele la stânga oile la dreapta. vine şi stând în casă. Este un act de mulţumire pentru tot ceea ce primim. Este comoara oricărei fiinţe vii. caprele la stânga Matei 25:31-33 Necazul Necazurile se calcă unul pe altul pe picioare. Este uşor să ştii cum să rezolvi o situaţie care nu te priveşte. chiar dacă uneori va trebui să renunţi la tine. Nu ne putem bucura cu adevărat. să avem mereu bucurie în suflet. Ea exprimă conştienţa că Dumnezeu ne-a dat în stăpânire lumea.. Necazurile ne ajută să facem cunoştinţă cu noi înşine. Ea este pentru om ceea ce este lumina pentru plantă. o lumină. vom suporta mai uşor necazul nostru. Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti în inima noastră. Oricine îşi poate stăpâni necazul. Bucuria nu se măsoară după locul unde omul trăieşte. ci în limitarea pornirilor pofticioase. apoi peste grec” „ajuNge zilei Necazul ei” (matei 6:34) (Romani 2:9) „Lumina este semănată pentru ceL neprihănit şi bucuria pentru cei cu inima curată” „roada duhuLui..bucuria” (GaLateni 5:22) (psaLmi 97:11). în afară de cel ce are un necaz. doreşte ca. chiar cea mai lipsită. Nu-ţi trâmbiţa necazurile. Bucuria este un cântec. (…) este un ajutor nepreţuit al sănătăţii sufleteşti şi trupeşti. dacă nu putem împărtăşi bucuria cu alţii. căci ele sunt multe. Gândindu-ne la necazurile altora. Bucuria este o necesitate de prim ordin a vieţii omeneşti. Necazurile unor oameni sunt de două feluri: nenorocirea lor şi norocul altora. Bucură-te de lucrurile mici. Examinează-ţi cu atenţie necazurile şi vei descoperi că motivul principal al multora din ele eşti tu însuţi. . Pe cel ce se bucură în Domnul. Nu scăpa niciodată ocazia să faci bucurie altora. „Necaz şi strîmtorare va veNi peste orice suflet omeNesc care face răul: îNtâi peste iudeu. o strălucire care traversează întreaga Biblie. de la prima până la ultima pagină.. numai că ei trebuiesc plătiţi pentru asta. niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. ceea ce este o tragedie. totuşi trebuie să ascultăm sfaturile altora în necaz.. aşa de iute se succed. mai degrabă.. aşadar depinde şi de noi câte necazuri vom avea. Bucuria are la bază recunoştinţa. Bucuria Bucuria este semnul că viaţa a reuşit. din iubire pentru El. din loc în loc. 19 . Singurii oameni care se bucură să le audă sunt avocaţii şi psihiatrii. un schimb. Întelepţii din toate culturile şi din toate timpurile au susţinut că secretul bucuriei nu constă în a avea mai multe lucruri materiale. vom crede că suntem cei mai nefericiţi oameni. Cea mai sigură cale spre bucurie este să cauţi să faci o bucurie altuia.. gândindu-ne şi vorbind numai despre necazul nostru. ci după modul în care se bucură de ceea ce are. dimpotrivă. cu atât vom avea mai puţine necazuri.El va despărţi oile la dreapta. Cu cât avem mai puţină avere.

. cascada Yguazu face parte dintr-un lanţ de cascade ce se desfăşoară ca o perdea crestată din loc în loc. iar în cădere. oferind o privelişte unică în lume. cu nişte privelişti minunate. urmându-şi cursul lor. Înălţimea este mai puţin impresionantă în comparaţie cu lungimea. Mobil: 0740 437777. Nu de puţine ori. la măreţia lui Dumnezeu. Aşezată în jungla subtropicală. 0746 046080 sau rev_betel@yahoo./Fax: 0257 272477. Domnul Isus Hristos. Cascada Iguazu s-a format în urma unei erupţii vulcanice şi se află la graniţa dintre Brazilia şi Argentina. Solul prin care trece apa şi peretele cascadei sunt formate din zăcăminte de cărbuni. Cel care ne ştie până şi numărul firelor de păr. Apa cascadei revărsându-se printre cărbunii aprinşi. cu statornicie. aflată în Parcul Naţional Yosemite. Unele căderi de apă se prăvălesc vijelios de la înălţimea de 82 m. Şi după cum cascadele atrag o mulţime de turişti. Doamne. De asemenea. aşa să-i atragem pe oameni la „cascada apei vieţii”. Calea Aurel Vlaicu. să curgem pe calea trasată de Creator. din Venezuela şi are înălţimea de 978 m.. animale şi alte vieţuitoare. oamenii din apropiere dau foc la pereţii laterali ai cascadei şi cărbunii ard fără flacără timp îndelungat. Contrastele sunt abundente. Nr. datorită lăţimii sale de 1708 m. bambuşi lângă palmieri şi muşchi lângă liane şi begonii colorate. Cea mai înaltă cascadă din lume este Cascada Angel. se află cascada Yosemite. cu orhidee ce cresc lângă pini. Cascada este într-adevăr o minunată creaţie a lui Dumnezeu. Cascada Niagara din Canada/USA nu este nici cea mai mare şi nici cea mai înaltă cascadă.Minunate sunt lucrările Domnului. apa râului. Cascada Victoria este cea mai mare cascadă din lume. apa are culoarea absolut galbenă. iar în împrejurimi există peste 2000 specii de plante. În timpul verii. care fiind privită de aproape. Pe bolta cerului se pot observa din plin mulţimi de păsări. cod 310365. Indiferent de circumstanţe. înălţimea sa este de 110 m. însă majoritatea au aproximativ 65 m.com Colectivul de redacţie: Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»” .5) Nu putem spune cu precizie ce ne atrage mai mult la o cascadă: imaginea spectaculoasă a căderii de apă sau poate raritatea sa. amplasate în forma literei U. precum apa cascadelor. în necazuri sau bucurii. răspunsuri la întrebări. dincolo de frumuseţea naturii care ne înconjoară. pe scurt. indiferent de anotimp sau vreme. meditând. se ascunde dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru omenire. pe care locuitorii au numit-o: „Căderea de foc”. ci este formată din 275 căderi de apă. Cascada Yguazu „Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale. Mai sunt şi alte cascade cunoscute ca cele mai faimoase din lume. tot în SUA. Aceasta nu este o singură cascadă. fiinţa lui Dumnezeu. în care se oglindeşte cerul. nu poate concura cu zidul de apă de peste 1700 m al Cascadei Victoria. când văd lucrarea mâinilor Tale. atât ziua cât şi noaptea. şi cât de adânci sunt gândurile Tale!” (Psalmul 92:4. În cursul său. împrejurimile care oferă peisaje foarte frumoase şi natura care uimeşte privirile prin culorile vii definesc. Totul este foarte frumos. animalele care trăiesc în zonă. cu cuvântul sau cu fapta. în Parcul Naţional Yellowstone. pare să se întindă la nesfârşit. în California. Imaginile sunt incredibile: o grămadă de curcubee şi fluturi de toate culorile şi formele. 121-125. Sunt şi alte cascade care uimesc prin alte caracteristici: în SUA. România. articole. de la înălţimea de 270 m. surprizându-i cu frumuseţea unor faceri de bine. însă fiind despărţită în 275 căderi de apă separate. Din această cauză se numeşte Cascada Galbenă. Cascada Iguazu este mai mare decât Niagara şi chiar mai mare decât Victoria. Totuşi. care curge mai puternic decât torentul unei cascade. Apele în cădere dau iluzia unor curcubee datorită refracţiei luminii în apă şi picăturilor ce ţâşnesc din toate părţile. însă este cea mai celebră şi printre cele mai impresionante. de asemenea. Tel. iubeşte mult fiinţele noastre şi ne vrea cu gelozie pentru El. Cât de mari sunt lucrările Tale. aşa să oglindească viaţa noastră. Rebeca Dagău Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente. Dar şi noi ar trebui să revărsăm mai departe dragostea divină peste toţi cei din jurul nostru. reclamaţii este: „Revista Betel”. se găseşte o cascadă a cărei apă se prăvăleşte de la înălţimea de 360 m. se vede roşie ca focul. Cascada Yguazu este cu siguranţă una dintre cele mai impunătoare atracţii turistice din întreaga Americă de Sud. Arad. Cascadele curg zi de zi. Apa în care se oglindeşte perfecţiunea picturală a cerului şi care mai târziu se prăvăleşte de la zeci de metri distanţă. sugestii. oamenii s-au simţit atraşi de acest fenomen superb. Doamne. aspectul plin de viaţă al junglei. toate aflate pe aproximativ 3 km. Sunt peisaje unice pe care turiştii le pot admira. dizolvă o parte din oxizii de fier şi primeşte culoarea galbenă. Miraculosul fenomen se datorează faptului că dealurile pe unde trece apa râului înainte de a ajunge la cascadă au în sol mari cantităţi de oxid de fier. şi eu cânt de veselie.