P. 1
Globalizare Si Teorii Ale Dezvoltarii

Globalizare Si Teorii Ale Dezvoltarii

|Views: 6,451|Likes:
Published by Alina Neagu

More info:

Published by: Alina Neagu on May 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/08/2013

pdf

text

original

Sections

  • Cuprins
  • Conceptul de globalizare
  • Teorii referitoare la apariţia globalizării
  • Tipuri ale economiei actuale
  • Definiţii ale globalizării
  • Semnificaţiile globalizării
  • Ce nu ar fi globalizarea
  • Vectorii globalizării
  • Revoluţiile tehnologice
  • Noua economie
  • Trăsăturile distinctive ale globalizării economiei
  • Schimbările economiei mondiale
  • Etapele globalizării
  • Creştere economică şi globalizare
  • Factorii creşterii economice
  • Inegalităţi şi globalizare
  • Corporaţiile multinaţionale şi globalizarea
  • Investiţiile străine directe şi globalizarea capitalului
  • Forme ale globalizării producţiei
  • Globalizarea financiară
  • Crearea noului spaţiu financiar global
  • Regula celor trei “D” şi piaţa financiară
  • De ce au loc aceste mutaţii
  • Investitorii instituţionali
  • Efectele globalizării financiare
  • Care este politica faţă de globalizarea financiară?
  • Globalizarea culturală
  • Critica “schimbului inegal” între culturi
  • Către societatea globală
  • Globalizarea pieţei muncii
  • Imigrarea şi globalizarea
  • Efectele globalizării
  • Cele 7 păcate ale globalizării
  • Sărăcie şi globalizare
  • Pro sau contra globalizare?
  • Limitele globalizării
  • Politici alternative pentru ţările în curs de dezvoltare
  • Antiglobalizare sau avantaje ale globalizării?
  • Bibliografie selectivă

GLOBALIZARE ŞI TEORII ALE DEZVOLTĂRII

SUPORT DE CURS, ANUL IV RISE

Lector Dr. Dana Pop

2006

1

Cuprins

Cuprins..............................................................................................................2 Conceptul de globalizare..................................................................................4 Teorii referitoare la apariţia globalizării.......................................................4 Tipuri ale economiei actuale.........................................................................5 Definiţii ale globalizării................................................................................6 Semnificaţiile globalizării.............................................................................8 Ce nu ar fi globalizarea.................................................................................8 Vectorii globalizării .........................................................................................9 Revoluţiile tehnologice.................................................................................9 Noua economie...........................................................................................10 Trăsăturile distinctive ale globalizării economiei.......................................11 Schimbările economiei mondiale...............................................................13 Etapele globalizării.....................................................................................15 Creştere economică şi globalizare..................................................................18 Factorii creşterii economice........................................................................18 Inegalităţi şi globalizare..............................................................................18 Corporaţiile multinaţionale şi globalizarea.....................................................20 Investiţiile străine directe şi globalizarea capitalului.................................22 Forme ale globalizării producţiei................................................................23 Globalizarea financiară...................................................................................24 Crearea noului spaţiu financiar global........................................................24 Regula celor trei “D” şi piaţa financiară.....................................................25 De ce au loc aceste mutaţii.........................................................................26 Investitorii instituţionali.............................................................................27 Efectele globalizării financiare...................................................................28 Care este politica faţă de globalizarea financiară?.....................................29 Globalizarea culturală.....................................................................................29 Critica “schimbului inegal” între culturi....................................................30 Către societatea globală..............................................................................31 Globalizarea pieţei muncii..............................................................................32 Imigrarea şi globalizarea............................................................................34 Efectele globalizării........................................................................................35 Cele 7 păcate ale globalizării......................................................................36 Sărăcie şi globalizare..................................................................................38 Pro sau contra globalizare?.............................................................................39

2

Limitele globalizării...................................................................................41 Politici alternative pentru ţările în curs de dezvoltare................................42 Antiglobalizare sau avantaje ale globalizării?............................................44 Bibliografie selectivă......................................................................................52

3

Conceptul de globalizare
Teorii referitoare la apariţia globalizării Este larg acceptată părerea conform căreia, în funcţie de momentul declanşării, ar exista trei posibilităţi de abordare: 1. se poate vorbi de globalizare de la începuturile istoriei – este o exagerare deşi există unele argumente cum ar fi apariţia primelor imperii, răspândirea creştinismului etc. Sfera de cuprindere a globalizării cuprinde 3 domenii ale vieţii sociale- economic, politic şi cultural – ca urmare, nu exista pe primele trepte de dezvoltare istorică a omenirii; 2. este un fenomen contemporan, caracteristic modernizării şi dezvoltării capitalismului, care s-a accelerat în ultimele decenii; 3. este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare, postindustrialism sau “reorganizarea capitalismului pe alte baze” (Waters M., 1996, p.4) Globalitatea este considerată o formulă neutră a internaţionalului ce are ca metodă de lucru cooperarea interguvernamentală. Globalismul aparţine clasei noţionale a imperialismului; în cadrul acestuia o parte domină toate celelalte părţi. Principiul ordonator pentru gobalitate şi globalism este cel al adversităţii, în timp ce noul principiu al globalizării este cel al competiţiei într-un întreg care e mai mult decât suma părţilor, iar părţile tind să imite întregul.

4

Tipuri ale economiei actuale În ceea ce priveşte economia actuală, se consideră că ar exista, în principal, două tipuri şi anume: 1. economia inter-naţională, respectiv cea în care actorii sunt economiile naţionale şi care implică o integrare sporită a naţiunilor şi actorilor economici. În această situaţie, relaţiile comerciale tind să îmbrace forma specializărilor naţionale şi a diviziunii internaţionale a muncii. “Astfel importanţa comerţului este înlocuită progresiv cu centrarea relaţiilor în domeniul investiţiilor dintre naţiuni (…) forma de interdependenţă dintre naţiuni rămâne una strategică. Mai exact, ea presupune continuarea demarcaţiei relative dintre cadrul intern şi internaţional al implementării de politici şi al managementului afacerilor economice şi, în plus, separarea relativă a efectelor economice”. (Hirst P., Thomson G., 2002, p.25) 2. economie globalizată, respectiv un model ideal care poate fi dezvoltat în opoziţie cu economia internaţională. “Într-un astfel de sistem global, economiile naţionale diferite sunt subsumate şi rearticulate în sistem prin procesele şi tranzacţiile internaţionale. Din contră, în economia internaţională procesele care sunt determinate la nivelul economiilor naţionale sunt încă predominante, iar procesele internaţionale sunt rezultatele performanţelor diferite şi distincte ale economiilor naţionale”. (Hirst P., Thomson G., 2002, p.27) Sistemul economic internaţional devine autonom şi dezimplicat social, iar pieţele şi producţia devin cu adevărat autonome. Problema pe care acest model de economie globalizată o pune autorităţilor publice ale diferitelor state este modul în care s-ar putea concepe politici care să coordoneze şi

5

. ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai 6 . pur şi simplu. Ne vom opri în continuare la câteva pe care le considerăm sugestive. Globalizarea se referă la procesul prin care relaţiile sociale devin relativ lipsite de factorii distanţă şi graniţe. procesul obiectiv de creştere a intercomunităţii. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a Treia au numit. în aşa fel încât viaţa umană se desfăşoară din ce în ce mai mult în largul unei lumi văzute ca loc unic”. Globalizarea nu vizează. adică scopul şi intensitatea conştientizării lumii ca spaţiu unic.36) “(…)globalizarea economiei mondiale ar putea fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale. Ea vizează conştientul şi subiectivitatea individului. colonizare. În literatura de specialitate există numeroase definiţii ale acestui fenomen contemporan. Definiţii ale globalizării Termenul “globalizare” a apărut la sfârşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă. Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961. • • “Lumea devine tot mai mult un supermarket global (engl. a global shopping mall) în care ideile şi produsele pot fi găsite peste tot în acelaşi timp.să integreze eforturile de reglementare astfel încât acestea să facă faţă interdependenţei actorilor economici. Zbigniew Brzezinski. Columbia. p. 2003. Marshall McLuhan. Univ. timp de secole. (Bari I. Univ. prof. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia “sat global”. din Toronto şi specialistul american în “problemele comunismului”.

ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de guvernanţa globală”. iar concurenţa. p..79) Definiţia convenţionalistă: “Globalizarea este noua ordine economică şi politică a lumii. p. (Ibidem.. tranziţia globală”.. sociale şi culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale.79) Definiţia deschiderii: “Globalizarea este expresia unui sistem al lumii în cel mai înalt grad de integrare şi deschis permanent integrării”.. (Ibidem.♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ largi şi mai variate sfere ale vieţii economice. p. adică liberalizarea accesului la randament şi modernitate. o soluţionare mai curând globală decât naţională”. p.. (Ibidem. p.80) Definiţia principială: “Globalizarea este un sistem în care funcţia-obiectiv vizează întregul cu scopul de a elimina adversitatea. ca îndepărtare de haos. (Marin D. la acumularea de bogăţie şi putere”. cât şi a celei postcapitaliste. bazându-se pe tehnologie occidentală.80) Definiţia teleologică: “Globalizarea este o potenţialitate şi o tendenţialitate a structurilor coerente ale lumii. punând în surdină ceea ce-i separă”. 2004. p.80) Definiţia instrumentală: “Globalizarea este procesul de ordonare a lumii. adică exact ceea ce ar da sens ambelor procese. la rândul lor. cerând. de a genera distrugere creatoare”. (Bari I. finanţe permisive şi informaţii libere.. (Ibidem..37) Definiţia bunului simţ: “Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde înţeleg să accepte ceea ce-i aseamănă. ca materializare progresivă a raţionalităţii şi raţiunii umane universale”.80) 7 . 2003. politice.79) Definiţia pozitivă: “Globalizarea este un proces de tranziţie care include toate formulele de organizare socială ca finalitate atât a tranziţiei postcomuniste. (Ibidem. (Ibidem.. p. p.

personalităţi cu notorietate globală etc. instituţii.♦ Definiţia integratoare: “Globalizarea este procesul de funcţionalizare a economiei globale. superpieţe (de regulă financiare). 2. se consideră că reforma instituţională trebuie să vizeze: FMI. (vezi Marin D. fie el numit 8 . antisărăcie etc. p. după cum urmează: 1. Însă ordinea economică spre care s-ar tinde ţine de controlul naţional al concurenţei internaţionale. Ce nu ar fi globalizarea Globalizarea a fost deseori identificată cu generalizarea sărăciei. OMC. nici măcar o sublimare a internaţionalelor.81) Semnificaţiile globalizării relaţii între economie. ONU etc. ONG (ecologiste. (Ibidem. probleme şi gestionarea puterii globale. globalizarea – problemă de concentrare progresivă a economiilor naţionale cu ţinta de a crea o economie mondială coerentă. după cum nu poate fi nici imperialism. fonduri de risc. care. BM. esenţa globalizării este asigurarea finalităţii sociale a economiei performante. În ceea ce ne priveşte. identitatea agenţilor specifici: firme globale. “Concluzia este că globalizarea nu are cum să fie doar internaţionalizare. este necesară o politică globală şi instituţiile specifice globalizării. 3. devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale”. operatorii spaţiului virtual (“turma electronică”). dependenţei şi criminalităţii. organisme de standardizare internaţionale.. societate. în cadrul societăţii globale. globalizarea a reuşit în pieţele financiare.. considerăm că există trei modele inadecvate. 2004) 1.).

a treia revoluţie a început în 1950. al XIX-lea) introducerea electricităţii şi a sistemelor tehnologice electro-mecano-chimice. mondializare. 2004. cel mai capitalizat este cel mai puternic şi pentru asta dictează regulile jocului. Francezii vorbesc de mondialism ca impunere a intereselor capitalului american. p. statul devine minimal. În aceste viziuni. O ţară puternică are companii transnaţionale care să importe produs intern din alte ţări şi regiuni. anglo-americanii vorbesc de globalism ca supremaţie a modelului centrat pe speculaţii financiare şi mobilitatea extremă a capitalului financiar. al XVIII-lea). (Ibidem. convenţiile suprastatale sunt eminamente economice. în varianta franceză. este reclamată drept reţeta ideală.. (Marin D. sensul evoluţiei este spre economia de tip <offshore”. Ţările puternice au firme puternice care să acţioneze oriunde pe mapamond. dereglementarea devine o condiţie.americanizare sau. Revoluţia tehnologică implică şi o revoluţie socială şi o avansare dinspe capitalismul industrial spre o dezvoltare postindustrială a relaţiilor economice.50) 2. 9 .. a doua revoluţie (sfârşitul sec. protecţia socială pierde teren. de tip monetar. Economicizarea începe să fie agresivă. nu este o tendinţă de natură pur transnaţională. 3. “economiile naţionale devin amplasamente investiţionale. Prima revoluţie a constituit-o apariţia maşinii cu aburi (sfârşitul sec. victorie a intereselor exclusive ale unui stat”.52-53) Vectorii globalizării Revoluţiile tehnologice Inovaţia tehnologică se referă mai ales la tehnologia de informare şi comunicare. p. guvernarea de la distanţă.

p. alcătuind ceea ce. ceea ce înseamnă că orice serviciu poate fi furnizat prin acelaşi mijloc de înmagazinare şi transmisie şi conectabilitate şi interoperabilitate. Noul context digital. se întrepătrund. dispune de două caracteristici de bază: convergenţa serviciilor. p. “Practic. 2003.52) În noua economie tranzacţiile sunt în special digitale.” (Bari I.38) Noua economie Un sistem economic modern necesită 3 elemente pentru a funcţiona: cererea. ceea ce înseamnă că utilizatori multipli pot prelucra şi utiliza resursele prin intermediul reţelelor. rezultat în urma fuzionării tehnologiilor din sfera informaticii şi a telecomunicaţiilor. sistemele tehnologice ataşate celor trei revoluţii industriale coexistă. (Bari I. în literatura de specialitate. Noua economie presupune extinderea utilizării informaţiei digitale şi a Internetului ca mediu de lucru într-o arie largă de servicii şi activităţi. dar se şi substituie şi se elimină reciproc.după ce în 1948 fusese descoperit tranzistorul. au fost desemnate drept <primele autostrăzi electronice ale lumii>”.. toate informaţiile sunt transmise pe căi de înaltă definiţie şi standardizare. 10 . oferta şi intermediarii care pun în contact reprezentanţii celorlalte două. 2003. “În ultimii ani a fost din ce în ce mai evident că o nouă economie iese la iveală. În general. urmat de microprocesor la începutul anilor 1970 şi de introducerea acestuia în prelucrarea informaţiilor. telecomunicaţii şi telematică. <Vechea ordine> industrială este înlocuită de o economie bazată pe informatică şi pe reţele de calculatoare.. iar creşterea este influenţată de mai mulţi factori faţă de economia industrială.

dezvoltare şi vânzare depind..Sintagme de definire a noii economii  “<economia digitală>. iar actorul principal îl reprezintă firma. (…) În esenţă. UE. Japonia).53) Trăsăturile distinctive ale globalizării economiei În lumea francofonă globalizarea este considerată un moment în cadrul procesului de mondializare. servicii financiare. <e-banking> şi <e-economy> etc. de preferinţă una multinaţională. Aceste noi tehnologii au rolul de a potenţa eficienţa în practicile de afaceri convenţionale.  <economia informaţiei>. nici economic şi nici 11 . pentru că mediul în care se desfăşoară tranzacţiile nu este un mediu fizic. de tehnologii digitale. p. tradiţionale şi de a facilita apariţia unor noi procese şi produse”. pentru că include toate bunurile şi serviciile legate de tehnologiile informaţionale. atât produsul final. noua economie este un concept larg care descrie o economie în care. pentru că vizează bunuri şi servicii a căror producţie. în mod esenţial. servicii legale şi bancare.  <economia Internetului>.  <economia virtuală>.  <e-commerce>. ci virtual. (Ibidem. cum ar fi: cercetare. Oligopolul mondial a fost definit de mulţi ca fiind concentrarea capitalurilor la nivelul Triadei (SUA. cât şi stările intermediare ale acestuia constau în informaţie şi în care tehnologiile digitale moderne oferă accesul la scară mondială la toate informaţiile disponibile la un moment dat. pentru că mediul de lucru este Internetul. O caracteristică importantă a globalizării o constituie integrarea în calitatea de componentă a unei duble mişcări de polarizare: pe plan intern (şomaj) şi internaţional (ecart între ţările din inima oligopolului internaţional şi cele de la periferie – “state care nu mai prezintă interes.

Prin urmare. apoi au intrat în circuit tehnologiile şi piaţa financiară iar pe ultimul loc s-a situat piaţa muncii. “Un exemplu concludent în această privinţă ni-l oferă firmele japoneze. Pe de o parte. de demarcaţie între ţările democratice bogate şi zonele sărăciei incapabile de a se mai înscrie în ritmurile productivităţii mondiale şi de a mai demara acţiuni competitive”. piaţa capitalului şi tehnologiei şi piaţa muncii. globalizarea reprezentând încercarea de integrare simultană a celor trei pieţe specifice oligopolului mondial şi anume piaţa mărfurilor şi serviciilor. Ea descrie procesul prin care evenimentele. alături de extindere a legăturilor.71) Chiar dacă în multe state în curs de dezvoltare forţa de muncă este ieftină. ea presupune intensificarea nivelurilor de interacţiune. Globalizarea are două trăsături distincte: sfera de acţiune (întinderea) şi intensitatea (sau adâncimea). p. firmele aparţinând oligopolului mondial (Triadei) au raportat totul la piaţa muncii din ţările dezvoltate.. În cadrul 12 . interconectare sau interdependenţă între statele şi societăţile care alcătuiesc comunitatea mondială. deciziile şi activităţile desfăşurate într-o parte a lumii au consecinţe semnificative pentru indivizi şi comunităţi situate la mari distanţe una de alta. Pe de altă parte.12) S-a făcut trecerea de la oligopoluri naţionale la oligopol mondial.. Postelnicu C. are loc şi o adâncire a proceselor globale”. organizate în reţele de tip <keiretsu>. (Dunning J.H. sau operează pretutindeni în lume. Mai întâi globalizarea a cuprins piaţa bunurilor şi serviciilor. p. 1997. ea defineşte un set de procese care cuprind aproape tot globul.. fapt ce împrumută acestui concept o conotaţie spaţială. (Postelnicu Gh. 2000. “Globalizarea se referă la multiplicarea legăturilor şi interconexiunilor dintre statele şi societăţile care fac parte în prezent din sistemul mondial.strategic (…) proces de marginalizare.

UE.239) Schimbările economiei mondiale De pe la mijlocul anilor ’60 au apărut schimbări importante cum ar fi: ♦ comerţul internaţional a crescut mai repede decât producţiile naţionale. Japonia). (Chesnais F. pe linie financiară.. “Astăzi. industrial şi comercial pe care membrii unei asemenea reţele le stabilesc între ei relevă faptul că ei se consideră şi se tratează ca parteneri egali. fără a se practica o ierarhie rigidă.. p. în cadrul reţelei oligopoliste asistăm la crearea unei adevărate pieţe interne.. Colaborarea este uneori atât de strânsă. (Postelnicu Gh. cel puţin în rândul clasei mijlocii şi pentru anumite elemente ale consumului (The Economist a propus evidenţierea puterii de cumpărare prin compararea preţului unui Big Mac de la Mc Donald's). p. încât membrii oligopolului îşi împart laboratoarele de cercetare şi chiar unele capacităţi de producţie. Postelnicu C. tehnologic. 2000. ♦ internaţionalizarea pieţelor financiare.84) Legăturile de cooperare pe plan financiar.reţelei există un imens flux de informaţii reciproce între parteneri. de coordonare şi consultanţă din partea unei mari bănci care este integrată organic grupului. ♦ s-a conturat o anumită omogenizare a stilurilor de viaţă. ♦ relansarea lanţului valorii nu s-a oprit la producţie ci priveşte tot mai mult inovaţia. unde costurile de tranzacţie sunt substanţial reduse”. fluxurile financiare sunt de cincizeci de ori mai mari decât tranzacţiile 13 . ♦ marile întreprinderi şi-au dezvoltat filialele din străinătate ca urmare a unui avânt fără precedent al investiţiilor străine directe în cei trei poli ai Triadei (SUA. Membrii aceluiaşi grup industrial beneficiază. 1994. indiferent de dimensiunile firmelor. Se poate afirma că.

corespunzătoare exportului de bunuri şi servicii.Cordellier. în S. Anii ’90 au fost caracterizaţi de 6 tendinţe principale şi anume:  firmele multinaţionale au beneficiat de deschiderea spaţiului global. p.. (Ibidem. ceea ce le-a permis să-şi optimizeze profiturile pe teritorii mult mai variate.21) ♦ politicile economice s-au schimbat: “Cercurile financiare internaţionale evaluează şi anticipează în permanenţă deciziile puterilor publice.. (Boyer R. p. iar mişcările fondurilor de plasament private sunt mai mari decât rezervele băncilor centrale”.  aranjamente sectoriale – acestea nu pot înlocui noi instituţii internaţionale conforme regulilor în vigoare.40). constituind o contra-putere. (Ibidem..  “Firmele multinaţionale încearcă să identifice reguli de drept privat aplicabile părţii din concurenţa internaţională care nu poate fi codificată de reguli emanând de la organizaţiile internaţionale” (Ibidem. pregătirea profesională.. p.42) 14 .  o serie de acorduri comerciale bilaterale duc la o convenţie multilaterală garantată de o organizaţie după modelul WTO. p. anonimă în aparenţă. educaţia. dar considerabilă”.  “dificultăţile financiare ale statului-naţiune au determinat o descentralizare şi o regionalizare a gestiunii bunurilor colective locale cum ar fi infrastructurile din transporturi.21) ♦ problema mediului are amploare planetară.  zone economice ce au drept obiectiv internalizarea interdependenţelor strategice dintre diverse domenii şi diverse ţări ale căror interese pot fi uneori divergente. 2001. chiar şi ajutoarele pentru dezvoltare şi pentru integrarea socială a şomerilor”.

(Ibidem. acestea fiind considerate cele mai importante evenimente ale istoriei umanităţii (un reprezentant de seamă al acestei viziuni este William H.. p. creşterea populaţiei) şi expansiunea comerţului 15 . 2. când Christofor Colombus a atins Americile. anterior regională). scara (mondială. 1999). a fost preferat termenul de globalizare – “eronat. p. să răspundă la întrebarea: Când a apărut de fapt globalizarea?. Williamson (profesor la Universitatea Harvard) şi-au propus. ritmul schimbărilor: “este suficient să luăm în considerare rata anuală a <universalizării> Internetului” (Bari I.. cu impact asupra vieţii cotidiene. într-o lucrare cu acelaşi nume apărută în anul 2000. dar mai complicat”. fiind asociat unei pax mongolica. O’Rourke (profesor la Universitatea din Dublin) şi Jeffrey G. O a treia opinie consideră că economia lumii a fost extrem de fragmentată şi <deglobalizată> înaintea secolului al XIX-lea. Alţi istorici (printre care André Gunder Frank. Etapele globalizării “Kevin H. McNeill. şi 1498. 2003. sprijinirea pe progresul tehnologic în mai mare măsură.33). când Vasco da Gama face ocolul Africii. 1998) susţin că procesul globalizării a apărut mult mai timpuriu. Unii istorici asociază <big bang-ul> globalizării momentelor 1492. dar simplu – conceptului <configuraţie întortocheată> – mai pertinent. 3. Nici una dintre aceste trei perspective nu a demonstrat în mod explicit diferenţa dintre expansiunea comerţului mondial condusă de vectorul creşterii cererii şi ofertei în cadrul partenerilor comerciali naţionali (ex.43) Globalizarea contemporană se deosebeşte de procesele precedente integraţioniste prin: 1.

la scară globală.. 1750-1875) – apar statele-naţiuni. 2003. iar în a doua jumătate a secolului XX acest fenomen a erupt. care conduce la convergenţa preţurilor). p. Postelnicu C.16). 1492 şi 1498. nu au avut impactul economic presupus de către istorici. extinderea comunicaţiilor. de boli etc.33. apar primele convenţii legale internaţionale şi primele idei despre internaţionalism şi universalism. de produse agricole. proces favorizat de amplificarea legăturilor comerciale dintre naţiuni independente. adoptarea calendarului universal. corelaţii între preţurile factorilor de producţie. cu toate că termenul de globalizare s-a încetăţenit abia în anii ’90”. (Bari I. Cu atât mai mult a căzut şi teoria apariţiei precedente a globalizării.indusă de vectorul integrării pieţelor (forma de manifestare centrală a globalizării. preţurile mărfurilor etc. 1875-1925) – “are loc un proces de conceptualizare a lumii în termenii existenţei unei singure societăţi internaţionale şi a unei singure umanităţi. 16 . se dezvoltă diplomaţia formală dintre acestea. 3. p. 2. faza incipientă (Europa. faza germinală (Europa.. 2000. conturarea hotarelor viitoarelor puteri coloniale. 1400-1750) – apar primele hărţi ale pământului.. cu toate că nu minimizează importanţa istorică a acestora când a apărut transferul de tehnologie. Dar au evidenţiat cu numeroase argumente (reducerea costurilor de transport fără precedent. revoluţionarea astronomiei de Copernic. faza decolării (take off. Cei doi autori demonstrează empiric că cele două momente. notă de subsol) Alţi autori au propus ierarhizarea fazelor globalizării în care se regăsesc elemente specifice celor 3 arii de cuprindere după cum urmează: 1.) că secolul al XIX-lea a fost leagănul globalizării. apariţia unor migraţii de masă (îndeosebi dinspre Europa spre America)” (Postelnicu Gh.

“Primul val a creat premisele apariţiei divergenţei între veniturile realizate de statele industrializate şi cele dezindustrializate. malnutriţia.. Martin Ph. iar cel de-al doilea val a pus bazele convergenţei între statele dezvoltate aparţinând unui mic grup cu un produs intern brut foarte înalt pe locuitor”..57) 17 . importanţa reducerii piedicilor din calea tranzacţiilor economice internaţionale. explozia demografică.E. ultimele decenii ale secolului XX . Diferenţe: impactul pe care aceste fapte economice l-au avut asupra dezvoltării mondiale şi evoluţiei ideilor referitoare la globalizare. Unii consideră că au existat 2 valuri ale globalizării: 1820-1914 (înainte de 1820 toată lumea era săracă şi agrariană) şi 1960 – prezent (omenirea este împărţită în naţiuni bogate şi sărace).). Asemănări: superficiale. temperate de înfiinţarea Ligii Naţiunilor şi apoi a ONU – a atras atenţia asupra pericolelor ce decurg din ignorarea unor probleme cu caracter global (poluarea. 5.faza disputelor pentru hegemonia mondială (1925-1969) – cele două războaie mondiale. 1999. 4. p. fluxuri internaţionale de capital. (Baldwin R. progrese în explorarea spaţiului cosmic şi în telecomunicaţii. apariţia formelor de integrare regională. epuizarea resurselor naturale. referitoare la comerţ. subdezvoltarea economică etc.

Cele mai mari beneficii de pe urma globalizării le-au înregistrat ţările în dezvoltare care s-au integrat în economia globală. (Bari I. cu caracteristicile acesteia. dar au scăzut în ţările europene angajate în comerţul exterior şi care permiteau emigrarea. ci mai degrabă în comparaţie cu ţările neparticipante la globalizare. înzestrarea tehnologică a regiunii. Decalajele nu s-au manifestat în mod evident la nivelul regiunilor sau sectoarelor liberalizate. Performanţele economice ale ţărilor participante la globalizare (cei mai perseverenţi globalizatori 18 . forţa de muncă. Inegalităţi şi globalizare “În rândul ţărilor participante tendinţa de egalizare a veniturilor a fost mai accentuată la nivel internaţional decât la cel intranaţional (unde s-au manifestat uneori puternice tendinţe de divergenţă). aşa cum nici ţările sărace nu au fost întotdeauna perdante. După cel de-al doilea război mondial. (…) deşi inegalitatea globală s-a accentuat. de la creşterea populaţiei până la importul de inteligenţă..74) “Înainte de primul război mondial inegalităţile intranaţiuni în SUA şi ţările Lumii Noi au crescut. ţările bogate nu au fost întotdeauna câştigătoare. adică acelea care au ales să participe activ la procesul globalizării”.Creştere economică şi globalizare Factorii creşterii economice Conform teoriei neoclasice factorii direcţi sunt următorii:    stocul de capital al regiunilor analizate. 2003. Mexic sau Brazilia. China. globalizarea a potenţat creşterea decalajelor veniturilor în interiorul ţărilor noi industrializate: tigrii asiatici. p.

) au fost mult superioare neparticipanţilor. Se poate constata că ţările cu venituri mici şi mijlocii au înregistrat o dinamică mai mare a creşterii economice în raport cu ţările cu venituri mari. Vietnam. India şi Coreea – aproape 6%. Continentul asiatic a cunoscut cea mai accentuată creştere economică în ultimele două decenii. dar situaţia s-a înrăutăţit în ultimele două decenii (1978-1998. <comunism> în Europa Estică. China.77) Perioada 1914-1950. considerate a fi <noii globalizatori> sau <buni globalizatori> (<good globalizers>) şi anume: • China –ritm mediu anual de creştere. iar motoarele acestei creşteri au fost ţările cu cele mai ridicate ritmuri de creştere a PIB-ului din lume. <tranziţie la economia de piaţă> în ţările esteuropene) faţă de deceniile anterioare (1960-1978.fiind în ultimul deceniu China. Thailanda – peste 4% etc. Perioada postbelică a inversat tendinţa. Malayezia – 7%. India. Vietnam şi <statul bunăstării> în ţările bogate)”. (Ibidem. indiferent dacă a fost vorba despre ţări (excluse voluntar sau marginalizate geografic) sau despre grupuri de neparticipanţi în interiorul ţărilor”. Uganda etc.. în ultimele două decenii. • Singapore şi Vietnam creştere anuală de aproape 8%. care a fost caracterizată de ample regresii. ca urmare a liberalizării comerţului şi a migraţiei forţei de muncă. majoritatea Asiei şi a Africii. “a condus la accentuarea inegalităţilor.77) Unii specialişti opinează că un indicator mai relevant al echităţii creşterii economice globale decât alţii ar fi creşterea veniturilor medii pe cap de locuitor. perioadă cunoscută sub numele de <ajustări structurale> în America Latină şi Africa. dar trebuie 19 . perioadă cunoscută sub numele de <substituţia importurilor> în America Latină.. (Ibidem. Malayezia. p. p. Mexic. Ţările africane se confruntă în continuare cu cele mai mari probleme în domeniul dezvoltării economice. de peste 10%.

strategiile de piaţă care configurează cadrul general de amplasare a filialelor în străinătate şi strategiile integrării producţiei la scară internaţională”. Ţările care au optat pentru creşterea integrării în economia globală. Corporaţiile multinaţionale şi globalizarea 1.213) Ţinând cont de tipologia descrisă de Bartlett şi Goshal (1989) referitor la formele de companii internaţionale. Firmele mondiale s-au constituit ca firme naţionale. din perspectiva participării active la procesul globalizării. (Postelnicu Gh. în timp ce ţările marginalizate au înregistrat un regres de aproape 1%. Raportul Băncii Mondiale intitulat “Globalization. în această ordine de idei.. p. împarte ţările în globalizatori buni. în bună parte. în funcţie de ponderea deschiderii economiei spre exterior. în prealabil. Avem în vedere.. pe baza 20 . au cunoscut cele mai ridicate ritmuri de creştere a veniturilor pe cap de locuitor în ultimul deceniu. care au adoptat politici favorabile globalizării. din 2002. “dată fiind originea lor naţională. 3. forţa şi slăbiciunile economiei de unde provin se vor reflecta. şi răi. Growth and Poverty”. Ugandei (7%) şi Tunisiei (aproape 5%). ceea ce a implicat. în competitivitatea şi strategiile ce urmează să le adopte.remarcată evoluţia Sudanului (creştere medie anuală de peste 8% în ultimul deceniu). de circa 5% anual. utilizând indicatorul ponderii exporturilor şi importurilor în PIB – criteriu deseori criticat în literatura de specialitate. Aceste firme şi-au diversificat producţia înainte de a se internaţionaliza. strategiile de aprovizionare. 2000. concentrarea şi centralizarea capitalului. 2. Postelnicu C.

.ipotezelor acestora.127) În ceea ce priveşte corporaţiile multinaţionale (MNCs). utilizând etichetările lor de <multinaţional>. <internaţional>. s-ar putea schiţa o diferenţiere între patru tipuri organizaţionale de afaceri globale. Principalele caracteristici ale acestor modele de companii sunt: 1. valoarea adăugată creată în activităţile derulate în străinătate a crescut în ritmuri mai înalte decât cea obţinută pe piaţa internă. p. “acelea care se clădesc pe o puternică bază locală. Thompson G. acelea care îşi răspândesc activităţile în unităţi relativ independente şi specializate. acelea care dau naştere unor avantaje de cost prin operaţiuni centralizate la scară globală (<companii globale>). <global>. respectiv <transnaţional>. 2. în contextul diversificării şi globalizării producţiei. 3. 2002. dovedindu-se sensibile şi reacţionante la diferenţele naţionale (<companii multinaţionale>). printr-o flexibilitate multinaţională şi prin dezvoltarea cunoaşterii şi a abilităţilor de învăţare pe plan mondial (<companii transnaţionale>)” (Hirst P.. 3. procesul de globalizare a economiei ar fi atât o rezultantă a intensificării activităţii companiilor multinaţionale cât şi un motiv al afirmării lor tot mai puternice pe plan internaţional. 4. acelea care exploatează cunoştinţele şi abilităţile companiei mamă. putem trage următoarele concluzii: 1. 2. prin extindere şi adaptare mondială (<companii internaţionale>). urmărind să fie competitive pe plan global. se confirmă tendinţa de concentrare a afacerilor în sectoarele cu cele mai mari avantaje comparative şi spre pieţele cu un 21 .

5. Decalajele tehnice dintre statele dezvoltate şi o parte din statele aflate în curs de dezvoltare nu s-au atenuat. în primul rând. afirmarea importanţei producţiei internaţionale. 2. dimensiunile firmelor au devenit un parametru esenţial. tendinţele mai recente ale transferului de tehnologie.potenţial înalt al cererii. cercetare-dezvoltare. 6. 5. menţinerea disparităţilor dintre diferitele grupuri de state d. semnarea de acorduri între fime din ţări diferite (pe termen scurt. 4. promotorul principal al FDI sunt statele OECD şi TNCs cu originea în aceste state. al cărui promotor sunt.v. Firmele nu urmăresc doar atingerea unor dimensiuni optime. amplificat de un grad mai mare de liberalizare şi deschidere. promovată mai ales de corporaţiile transnaţionale (TNCs). ci îşi focalizează atenţia şi spre consolidarea reţelelor de producţie globale.p. Mărimea companiilor condiţionează expansiunea lor peste hotare. Parteneriatele strategice “oferă 22 . marketing.d. se deosebeşte de cele precedente deoarece cuprinde o gamă mai largă de activităţi. corporaţiile multinaţionale. numărul mare de fuziuni şi achiziţii. mai ales în SUA şi Europa Occidentală. 3. în cadrul unei economii globalizate. al XX-lea ar avea drept cauze: 1. leasing. subcontractare. franciză. mediu şi lung) cu diverse variante: societăţi mixte (joint ventures). Investiţiile străine directe şi globalizarea capitalului Expansiunea puternică a investiţiilor străine directe (FDI) în ultimul deceniu al sec. 4. al dezvoltării economice sau al stadiului de implementare a reformelor. noul val al globalizării capitalului.

franchising. înfiinţarea unor filiale de comercializare. Formele cele mai utilizate sunt : subcontractarea. a unor uzine de producţie prin investiţii directe.  Licenţele de fabricaţie sunt utilizate de firmele mari şi mici care dispun de mijloacele necesare pentru realizarea unor investiţii importante. contracte de gestiune. Postelnicu C. în acelaşi timp. reducerii costurilor şi riscurilor.263-264) 7. 2000. crearea unei oferte flexibile şi stabile. comerţul: investiţiile străine stimulează exporturile ţării gazdă – prin filialele din străinătate sau prin relaţiile de cooperare cu firmele locale. Cât priveşte fimele care provin din statele aflate în curs de dezvoltare. creând. Subcontractorii provin din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare (pentru anumite produse). distribuitori). astfel de parteneriate strategice le oferă oportunitatea de a intra în posesia unor tehnologii noi... care să le îndrepte mai repede spre produsele cu o valoare adăugată per produs mai mare şi să le faciliteze pătrunderea pe anumite pieţe”. Forme ale globalizării producţiei În contextul actual. “Adeseori. (Postelnicu Gh. amplasarea unor laboratoare de cercetare în diverse puncte de pe glob pentru utilizarea mai eficientă a oportunităţilor create de forţa de muncă înalt calificată. licenţe de fabricaţie. o forţă sinergică mai mare asociată cercetăriidezvoltării. unele firme preferă să licenţieze concurenţilor lor tehnologii avansate la preţuri 23 . p. legăturile dintre producători în cadrul reţelei mondiale industriale au evoluat.posibilitatea accesului la o serie de tehnologii complementare. exportatori. utilizarea intermediarilor (importatori.  Subcontractarea duce la reducerea costurilor salarizării şi transportului.

. pentru moment. 2000. a unor bunuri care au fost lansate anterior cu succes pe alte pieţe.149)  Franciza constituie un ansamblu de drepturi de proprietate industrială şi intelectuală privind producerea şi comercializarea.  Agenţii importatori şi distribuitori înlesnesc lansarea unui produs pe piaţă sau menţinerea unui contract pe termen lung între producători şi consumatori după ce produsul este cunoscut pe piaţă (vezi Coca-Cola).... Postelnicu C. ceea ce a dat “posibilitatea înfiinţării unor adevărate <bănci de întreprindere> care nu sunt prizonierele unor practici bancare obişnuite. fiind purtătoare ale unor produse financiare noi”.  Contractul de gestiune este un mod de internaţionalizare a producţiei. prin intermediul căruia poate fi combinat capitalul local cu know-how-ul străin. Globalizarea financiară Crearea noului spaţiu financiar global O latură esenţială a globalizării o reprezintă centralizarea capitalului şi creşterea importanţei operaţiunilor financiare la nivelul marilor grupuri industriale. doresc să obţină un beneficiu rapid de pe urma inovaţiilor lor”. 2000. Postelnicu C.ridicate. p. p. deoarece nu pot să-şi creeze. (Postelnicu Gh. În plus. un mare număr de unităţi productive.156) 24 . (Postelnicu Gh. Este necesar să menţionăm că toate aceste forme au avantaje şi dezavantaje. Formula a dat rezultate pozitive mai ales în ţările în care legislaţia prevede ca majoritatea acţiunilor să fie deţinute de agenţii economici autohtoni sau acolo unde internaţionalizarea unui produs necesită o infrastructură deosebită. într-un anumit spaţiu.

În ţările industrializate. mai ales în marile metropole. (Plihon D. cu repetate crize de bursă şi în sfera schimbului. piaţă de schimb (schimburi de monede).. internaţionalizarea serviciilor financiare a dus la creşterea puternică a numărului locurilor de muncă. concentrată în ariile urbane. dispariţie a compartimentelor existente – piaţă monetară (bani pe termen scurt). dar şi. p. simultan. 2001. în interiorul acestor pieţe. piaţă financiară (capitaluri pe termen mai lung). Actualele disfuncţionalităţi ale sistemului monetar internaţional pot fi deci considerate drept o consecinţă directă a acestui fenomen”. De acum înainte.64) “<Defragmentarea pieţelor> corespunde abolirii frontierelor dintre pieţe până în acel moment separate: deschidere către exterior a pieţelor naţionale în primul rând. mutaţiile finaciare s-au manifestat printr-o instabilitate crescută.Ultimele decenii au fost marcate de extinderea portofoliului serviciilor financiare la scară naţională şi globală şi de concentrarea geografică fără precedent a acestora. cel care investeşte (sau împrumută) caută cel mai bun randament trecând de la un titlu la altul sau de la o monedă la alta sau de la un procedeu de acoperire la altul: de la - 25 . Cu toate acestea.64) Regula celor trei “D” şi piaţa financiară “<Dezintermedierea> este recursul direct al operatorilor internaţionali la pieţele financiare (finanţe directe) fără a trece prin intermediarii financiari şi bancari (finanţe indirecte) pentru efectuarea operaţiilor de plasament şi împrumut”. “În principiu. (Plihon D.. crearea unei pieţe planetare a banilor trebuie să conducă la o mai bună alocare a capitalului în economia mondială. pieţe la termen etc. 2001. p.

(Ibidem. de la acţiuni la opţiuni. “Ţările în curs de dezvoltare îndatorate ajung în situaţia de încetare de plăţi ca urmare a creşterii brutale a ratei dobânzilor şi a cotei dolarului la începutul anilor '80. (Ibidem.. Japonia. S-au produs astfel. deschiderea sistemului financiar japonez.. UE) finanţând deficitele structurale ale ţărilor în curs de dezvoltare. Mişcarea s-a intensificat în 1974 şi 1982 (şocurile petroliere). 2001. în 1983-1984. 24 de ore din 24. Sistemul financiar internaţional a devenit o mega-piaţă a banilor cu “dublă unitate – de loc: pieţele sunt tot mai interconectate graţie reţelelor moderne de comunicaţii. în Extremul Orient. p. Autorităţile monetare din principalele ţări industrializate au abolit reglementările privitoare la schimburi pentru a facilita circulaţia internaţională a capitalului. principalele ţări industrializate (SUA. creştere care le încarcă mult datoriile”.- obligaţiile în euro la cele în dolari. de la opţiuni la futures (bunuri cumpărate şi vândute pentru a fi livrate mai târziu –n. p. (Ibidem. şi de timp: funcţionează continuu. odată cu constituirea pieţei unice de capital în 1990”. Europa şi America de Nord”. SUA a înregistrat mari deficite bugetare şi exterioare care au fost 26 . apoi desfiinţarea sistemelor naţionale de control al schimburilor în Europa.65) De ce au loc aceste mutaţii Ultimele decenii s-au constituit în 2 perioade principale:  anii 60 şi 70 – majoritatea fluxurilor financiare se realizau pe axa Nord-Sud.. – swap. în bună măsură sub presiunea autorităţilor americane. (Plihon D.65) Ex.)”. p..t.65) “<Dereglementarea> a fost un element-motor al globalizării financiare.66) Transferurile de capital s-au orientat Nord-Nord. p.  Criza datoriilor din 1982-83 a reprezentat o cotitură.

p. p..finanţate de Europa şi Japonia. investitori instituţionali. organisme colective de plasament în valori mobiliare (mutual funds). Creşterea deficitelor americane (bugetare şi exterioare). Această internaţionalizare a plasamentelor se înscrie într-o strategie de diversificare. (Ibidem.66) Investitorii instituţionali Mişcările internaţionale de capital sunt realizate de 3 categorii de operatori: bănci.. fondurile speculative (hedge funds) etc. ceea ce corespundea logicii de îndatorare bancare internaţională. “Suma totală a titlurilor străine deţinute de investitori era estimată la circa 2 500 miliarde de dolari la începutul anului 2000. majoritatea finanţărilor internaţionale treceau prin sistemul bancar. criza datoriilor şi reorientarea Nord-Nord a fluxurilor financiare internaţionale au condus sistemul financiar internaţional către o logică financiară de piaţă planetară care face concurenţă finanţelor bancare”. întreprinderi. “Înainte de 1982. ceea ce reprezintă o ruptură între finanţe şi economia reală. adică la circa 10% din totalul averilor lor. Volumul tranzacţiilor financiare internaţionale este azi de aproximativ 50 de ori mai mare decât valoarea comerţului internaţional cu mărfuri şi servicii.67) Globalizarea a fost însoţită de dilatarea sferei financiare: volumul tranzacţiilor de pe piaţa de schimb (devize) a crescut de 5 ori între 1980 şi 2000. (…) diversificarea permite creşterea randamentului mediu sau reducerea volatilităţii randamentului portofoliilor”. (Ibidem. Investitorii instituţionali sunt fonduri de pensii. 27 .

Mai întâi.Investiţiile financiare “de portofoliu”. Se consideră investiţie directă când participaţia depăşeşte 20% din capitalul întreprinderii străine (în general). Procesul de criză sistemică se desfăşoară în doi timpi. p. au înlocuit în mare măsură investiţiile directe cu scop industrial şi comercial. Rusia (1998) şi Brazilia (1999) s-a constatat că stabilitatea ratelor de schimb şi mobilitatea totală a capitalurilor sunt incompatibile. amplificată de noile instrumente financiare. Investiţiile de portofoliu sunt ansamblul celorlalte operaţiuni de vânzare-cumpărare de valori mobiliare cu străinătatea pentru randamente mai mari în străinătate). Apoi intervine propagarea undei de şoc în ansamblul sistemului financiar planetar..70-71) “Globalizarea financiară consacră supremaţia forţelor pieţei asupra politicilor economice. Efectele globalizării financiare “Globalizarea financiară a generat un <risc sistemic> de criză financiară la scară internaţională.71) În cazul unor atacuri speculative care au lovit ţările în avânt din Asia Orientală (1977). (Plihon D. Autorităţile monetare ale unei ţări nu mai pot face mare lucru pentru a-şi apăra rata de schimb împotriva speculaţiilor: rezervele de schimb ale marilor ţări industrializate (principala armă de apărare a monedelor) reprezintă doar jumătate din volumul zilnic al tranzacţiilor de pe piaţa de schimb!” (Ibidem. p. Astăzi. pieţele sunt acelea care <decid> dacă politicile economice naţionale sunt bune.. Investiţiile directe sunt participaţii la întreprinderi străine. 2001. speculaţia declanşează turbulenţa. cu scop speculativ. 28 . prin <efecte de contagiune>”.

72) Globalizarea culturală “Temerea că transformarea culturii în marfă va ignora frontierele. lăsate liber. “O re-taxare şi o re-reglementare a operaţiunilor financiare ar fi de natură să stabilizeze sistemul financiar internaţional. În aceste condiţii ar fi necesară o puternică acţiune de reglementare sub 2 forme. ca urmare. apare în anii ’20.Care este politica faţă de globalizarea financiară? În principal există 2 curente de opinii şi anume:  adepţii liberalismului susţin că beneficiile mondializării sunt superioare costurilor ei. Aceste mijloace nu ar fi însă eficace decât dacă ar fi aplicate de toate ţările”.. noţiunea de <americanizare> a fost lansată pentru a stigmatiza debarcarea produselor culturale care ţeseau o legătură strânsă între reţelele financiare şi <operele spiritului> şi care ameninţau să distrugă 29 . favorizează speculaţia în detrimentul activităţilor productive. Primul război mondial a permis Statelor Unite să ocupe pieţele cinematografice lăsate libere de mobilizare în marile puteri europene.  cei de inspiraţie keynesistă sunt de părere că pieţele financiare sunt instabile prin natura lor şi. De la Luigi Pirandello la Georges Duhamel. După ce criza din anii ’30 a deplasat centrul economiei mondiale de la Londra la New York. p. (Plihon D. Lumea Veche respinge <materialismul> venit de peste ocean. trecând prin José Ortega y Gasset. 2001. Obiectivul este de a frâna mobilitatea internaţională a capitalului şi de a limita operaţiunile de natură pur speculativă. nu ar fi mare lucru de făcut. contribuind astfel la instaurarea hegemoniei unei singure puteri.

2001. se mută la Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (Union Internationale des Télécommunications. SUA a stabilit în anii ’50 o echivalenţă între modernizare şi westernization. NOMIC). ocazie cu care este pusă în discuţie 30 . polemica alunecă spre analiza <sistemului transnaţional> de comunicare şi a condiţiilor în care se face transferul de tehnologie. Cultură şi Educaţie (United Nations Educational. pentru a caracteriza trecerea <societăţilor tradiţionale> la statutul de <societăţi moderne>.. (Mattelart A.. Critica “schimbului inegal” între culturi Teoria formării capitalismului modern şi a economiei mondiale formulată ca “proces de creare a inegalităţilor lumii” a fost dezvoltată de Fernand Braudel şi Immanuel Wallerstein. Majoritatea controverselor se desfăşoară în incinta Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Ştiinţă. p. sociolog la Massachusettes Institute of Technology (MIT).76) Dezbaterile au înregistrat un eşec.74) În relaţiile cu statele “subdezvoltate”. Scientific and Cultural Organisation. Noţiunea de americanizare a fost înlocuită de cea de imperialism cultural. “Axată la început pe rolul agenţiilor de presă occidentale în distorsionarea imaginii lumii a treia. 2001.(Mattelart A. critica americanizării s-a mutat în ţările din lumea a treia care au refuzat să urmeze calea trasată de “experţii” în modernizare/dezvoltare. În anii ’70 “teza dominaţiei culturale inspiră revendicările mişcării ţărilor nealiniate în favoarea unei Noi Ordini Mondiale a Informaţiei şi Comunicării (Nouvel Ordre Mondiale de l’Information et de la Communication. cuvânt folosit de Daniel Lerner. În anii ’60. UNESCO)”. p.universalitatea căreia Europa şi noţiunea ei despre cultura elevată voiau să-i fie garanţi”. UIT).

(Ibidem. iată lozinca ce subîntinde gigantica mişcare de concentrare şi constituire a reţelelor publicitare şi a grupurilor de comunicare multi-media. p. “A defini pieţe şi ţinte tot mai vaste în jurul aceloraşi simboluri.79) În anii ’80 am putut asista la explozia gândirii planetare şi la apariţia unor noi abordări critice a legăturii dintre fluxurile 31 . Ajunge şi la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Organisation Mondiale de la Santé. bazată pe predominanţa industriei informatice.Brzezinski vede în desfăşurarea revoluţiei tehnotronice. consacrarea superputerii americane ca <primă societate globală din istorie>. ar putea debloca instituţiile moştenite de la societatea industrială. modele şi modelele de organizare”.77) Tot Brzezinski a formulat şi teza sfârşitului ideologiei conform căreia instalarea “societăţii postindustriale”. care stabileşte o legătură cauzală între modelele individuale de consum în domeniile farmaceutic şi alimentar şi strategiile de marketing ale societăţilor multinaţionale din sector”.76) Către societatea globală “Z. OMS). (Ibidem. rod al convergenţei tehnologice. p. Globală pentru că este în situaţia de a comunica cel mai mult (deja 65% din comunicaţiile mondiale pleacă din Statele Unite) şi pentru că a reuşit să-şi impună în lume modul de viaţă. (Ibidem. producţiile culturale.repartiţia inegală a spectrului de frecvenţe radiofonice. precum şi lansarea canalelor pansatelitare”.. tehnicile... p. Noţiunea cultură globală a intrat prin intermediul strategiilor de management şi marketing şi ghidează vânătoarea de universalii culturale şi căutarea de mesaje cu cât mai mulţi destinatari.

a raporturilor interculturale în general. care produc bunurile şi serviciile pe care ţările cu salarii mici nu ştiu încă să le producă. “au tot mai mult acces la bunuri pe care aceste ţări nu ştiu încă să le fabrice sau pe care le fabrică.de comunicare transnaţionale şi teritoriile particulare. “Comunicarea-lume” pune accentul pe noile polarizări şi surse de excludere inerente geo-economiei – modelul cu două viteze – iar “hibridarea” se referă la problema interacţiunilor de orice fel dintre teritoriile particulare şi fluxurile globale.95) În ţările industrializate putem vorbi de 3 categorii de persoane active: “<competitivii>. care produc bunuri şi servicii care prin natura lor nu pot călători”. p. dar dacă ritmul de creare de locuri de muncă pentru competitivi 32 . Globalizarea pieţei muncii Mutările de întreprinderi constituie aspectul cel mai vizibil al competiţiei dintre vechile ţări industrializate şi ţările cu salarii mici.N. care sunt în competiţie directă cu persoanele active din ţările cu salarii mici (…) <protejaţii>. 2001. (Ibidem. <expuşii>. Două concepte noi au apărut în acea perioadă şi anume “comunicarea-lume” şi “hibridarea”..95) Un efect mecanic al creşterii schimburilor cu ţările cu salarii mici este. într-o primă etapă.. dar la preţuri mult mai mari sau de o calitate mai proastă decât ţările industrializate bogate”. ceea ce are 2 efecte “primare”: “consumatorii din ţările bogate pot consuma mărfuri mai ieftine decât cele pe care aceste ţări le produceau înainte” (Giraud P. p. Competitivitatea sporită a ţărilor cu salarii mici duce la creşterea comerţului cu ţările industrializate bogate. faptul că numărul de locuri de muncă ale expuşilor care se distruge este mai mare decât numărul de locuri de muncă ce se creează pentru competitivi.. consumatorii din ţările cu salarii mici.94). (Ibidem. p.

atunci nu se vor înregistra creşteri semnificative ale şomajului sau inegalităţilor. la valoarea relativă a salariului net. 2 argumente privind liberul schimb cu ţările cu salarii mici: competitivitatea datorată. India. acestea au dimensiuni mult mai mari decât primele “noi ţări industrializate” (dragonii asiatici) iar “structura lor internă este foarte diferită. Brazilia. subevaluării monedei acestor ţări. În ceea ce priveşte ţările cu salarii mici şi capacitate tehnologică cum ar fi China. O industrie modernă sau rapid modernizabilă coexistă aici cu masele rurale şi numeroşii lucrători din sectorul informal. p. când au produs bunuri de înaltă tehnologie.97) Se pot aduce. costurile salariale au înregistrat apropieri de cele ale ţărilor cele mai puţin bogate din Europa. sunt echivalente cu cele din ţările bogate. au exportat bunuri tot mai complexe. fostele ţări socialiste din Europa de Est. Hong Kong. În anii 1970-1980 în ţări cum ar fi Taiwan. cum ar fi cazul Chinei. 33 . care formează o majoritate covârşitoare şi au o productivitate a muncii foarte scăzută. şi lipsa de protecţie socială a muncitorilor cu toate că unele ţări au sisteme de îngrijire gratuită sau subvenţionată.. în mare măsură. Mexic.în ţările industrializate bogate compensează locurile de muncă desfiinţate ale expuşilor. prin politici voluntariste şi protecţioniste. Coreea de Sud. salariile au crescut şi moneda s-a apreciat. în principal. Uneori se face referire la un al treilea argument: competitivitate datorată gradului mai redus de protejare a mediului. care. care. Singapore. (Ibidem. sau practici condamnabile ca munca efectuată de copii sau munca gratuită a prizonierilor. care nu este atât de flagrantă pe cât pare la prima vedere. rezultă un nivel scăzut al venitului mediu pe locuitor şi al salariilor”. asigurări de şomaj sau accidente.

2001. bărbaţi şi femei fug spre un Sud mai puţin sărac. chiar definitiv. frontierele sunt închise. ca britanicii şi portughezii din Uniunea Europeană care au emigrat legal în Germania şi care lucrează <la negru> pe imensul şantier berlinez de după 1989. (Dewitte P. Acestea. Se înregistrează. mediatice. Din Sud. cu atât mai mult cu cât în ţara de rezidenţă aceste persoane sunt adesea victime ale marginalizării sau rasismului.. ca vietnamezii sau srilankezii în Europa de Est şi în Rusia”. “În acest fel se creează reţele – de solidaritate sau culturale – dar şi comerciale. chiar politice – deosebit de active. financiare. dar şi din Nord către Sud. p. parţial teoretică. ca burkinezii care pleacă în Coasta de Fildeş sau bolivienii în Argentina. Din Nord. cel puţin formal. cu compatrioţii din alte ţări.Imigrarea şi globalizarea Este bine ştiut că globalizarea accentuează mondializarea spaţiilor de deplasare. pentru imensa lor majoritat. sau chiar spre Est. neputând să mai circule cum o făceau adesea mai înainte. “Transferurile de competenţă se îndreaptă din Sud către Nord. cu firme multinaţionale care îşi trimit cadrele de conducere şi tehnicienii în străinătate în funcţie de propria lor dezvoltare şi de mutări de întreprinderi. muncitori care nu au o calificare specială se îndreaptă tot către Nord.141) Se opinează că muncitorii necalificaţi ar fi uitaţi de globalizare în sensul că. Sedentarizarea acestora a dus la constituirea de minorităţi care doresc să-şi menţină legăturile cu propria cultură. în ţările de imigrare. s-au instalat durabil. de asemenea. cu ţara de origine. Noile legături transnaţionale care se nasc 34 . mondializarea spaţiilor de recrutare a mâinii de lucru şi diversificarea calitativă a fluxurilor. Închiderea. cuprinzând între altele <exodul creierelor>. a frontierelor din Nord împiedică serios mobilitatea populaţiilor străine.

(Hirst P.142) De multe ori telemunca sau mutările de întreprinderi sunt considerate preferabile venirii imigranţilor care. p.. mai târziu.28) ♦ transformarea companiilor multinaţionale în companii transnaţionale: “Compania nu se va mai baza pe o singură locaţie naţională importantă (ca în cazul companiilor multinaţionale). “Mondializarea creează necesităţi noi pentru câteva miliarde de potenţiali consumatori.. adică competiţie şi conflict între agenţiile de reglementare la diferite niveluri. Thopmson G. singurii lucrători autorizaţi să emigreze o fac în cadrul unor contracte temporare strict supravegheate. chiar dacă afişează în general ambiţii mult mai modeste”. p. se vor instala împreună cu familiile lor. care trebuie apoi opriţi la porţile supermagazinului planetar”. 2002.. frustraţi de toate dar insolvabili. companiile transnaţionale nu vor mai putea fi controlate sau chiar constrânse de politicile anumitor state naţionale. ci va deservi pieţele globale prin intermediul operaţiunilor globale.. 2001. (Dewitte P. p.145) Efectele globalizării Dintre efectele globalizării cele mai des menţionate în literatura de specialitate amintim următoarele: ♦ dificultatea deosebită a guvernării economiei globalizate: “Interdependenţa ar provoca atunci des-integrare. Spre deosebire de companiile multinaţionale. Mai degrabă se vor supune numai 35 .conturează spaţii policentrate. De asemenea. Un astfel de conflict ar slăbi mai departe eficienţa guvernării publice la nivel global”. (Ibidem. se sprijină pe multiple obligaţii de fidelitate naţională şi sunt adesea mai dinamice şi mai eficace decât statele şi marile instituţii internaţionale.

p. Cele 7+1 păcate ar fi: “1. Într-o astfel de lume. (Ibidem. În acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor naţionale vor scădea.. p. pentru că aceasta continuă să fie cea mai defavorizată zonă a lumii datorită lipsei cooperării economice în cadrul globalizării. vor rămâne ataşaţi naţional. despre globalizarea economiei subterane. şi nu în forţa ameninţătoare a distrugerii şi destabilizării>. impuse şi stabilite de comun acord. 36 . chiar dacă majoritatea cetăţenilor lor. puterea naţională militară ar fi mai puţin eficientă. Guvernele naţionale nu ar mai putea să adopte nici un fel de reglementare efectivă contra acestor standarde” (Ibidem. Experienţa Africii pare a fi cea mai frustrantă.standardelor de reglementare internaţionale. mai ales în ţările avansate.29) în detrimentul TNCs. ♦ continuarea declinului influenţei politice şi al puterii de negociere economică a forţei de muncă organizate.Alienarea. Conducătorii statelor lumii a treia sunt de părere că destinele lor sunt determinate de forţele globalizării şi speră că <acest tzunami să se transforme într-o forţă benefică pentru reconstrucţie şi dezvoltare.. în plus. Nu va mai putea fi folosită pentru a realiza obiective economice”. ♦ creşterea multipolarităţii în sistemul politic internaţional: “O serie de organizaţii de la agenţiile non-profit internaţionale până la companiile transnaţionale vor dobândi mai multă putere în detrimentul guvernelor naţionale şi folosindu-se de pieţele globale şi de media ar putea apela şi obţine legitimitatea de la consumatori/cetăţeni de-a lungul graniţelor naţionale.31-32) Cele 7 păcate ale globalizării În general se vorbeşte despre 7 păcate ale globalizării şi.

adică liberalizării comerţului. 6. Ţările care nu pot ţine pasul cu procesul rapid al integrării imploră atenţie specială pentru a nu cădea din nou în abisul sărăciei şi al dezintegrării.Revenirea la colonialism. Interesele ţărilor în dezvoltare se lovesc de o serie de sancţiuni internaţionale percepute ca o reîntoarcere la colonialism. politică şi culturală.2. Marginalizarea este situaţia care descrie cel mai bine ţările din afara <curentului>. Băncii Mondiale. cel desenat de singurul bloc dominant.Pierderea suveranităţii naţionale. 5. Noile valori culturale aduse de globalizare vin odată cu sistemul economic bazat pe consumul 37 . Principiul suveranităţii e zguduit din fundaţie şi nu datorită unor motive obiective. Regulile OMC şi sistemul acesteia forţează ţările în dezvoltare la angajamente peste puterile lor.Pierderea identităţii. 3.Marginalizarea. 4. dar a rupt echilibrul. Eroziunea suveranităţii are consecinţe în plan economic. ci <datorită caracterului arbitrar atât de răspândit în relaţiile internaţionale>. 7. iar când este necesar chiar şi alianţe militare. Ţările în dezvoltare spun NU globalizării selective. Va fi un sistem economic şi politic. Era opţiunilor multiple s-a încheiat şi globalizarea aduce cu sine dogma <o mărime se potriveşte tuturor formelor>. Majoritatea ţărilor în dezvoltare consideră că singura consecinţă vizibilă a globalizării este propria lor marginalizare. dar şi în viabilitatea instituţiilor şi stabilităţii sociale.Acţiunea selectivă. Globalizarea consolidează dependenţa economică. şi acum ţările lumii vor avea o singură variantă de ales. pe când acest impuls s-a manifestat cu o intensitate mult mai slabă în cazul produselor importate de ţările în dezvoltare. existând riscul de a cădea în păcatul marginalizării. alte instituţii financiare şi carteluri economice.Impunerea. Colonialismul revine sub forma FMI. investiţiilor şi fluxurilor financiare care s-a făcut într-un ritm accelerat doar în folosul ţărilor dezvoltate. Încheierea războiului rece şi triumful complet al unei părţi a eliminat tensiunile.

Fluxurile migratoare mondiale trebuie. Oportunităţile acestora de a exploata sistemul n-au fost niciodată atât de mari. contrabandei. În noua eră a globalizării. “Pe de o parte. Globalizarea pare a face diversitatea culturală <ceva demodat>. prostituţiei. toate sub umbrela corupţiei. p. Piaţa 38 . barierele comerciale au fost eliminate. dar nu generalizabil: de aici decurg dezavantajele <dezvoltării mimetice>. adeseori. locul unde se manifestă modernitatea. Averile colosale sunt. Valorile propuse lumii de către Occident (întreprindere.66-67) Sărăcie şi globalizare Modelul unic şi constrângător de dezvoltare al economiei globale este reproductibil. este. profit etc. miliardul de fiinţe umane aruncate în sărăcie. 2003. iar varietatea va dispărea.. creştere. <Noua sărăcie> mondială este structurală şi face parte din sistem. spălării banilor. 8.) nu numai că nu sunt accesibile marii majorităţi a oamenilor. să fie analizate ca o expresie a slăbirii şi a polarizării generate de mondializare. prin excelenţă. Lumea globală ar fi uniformă. standardizată potrivit culturii vestice. pe de altă parte. căci piaţa mondială a fost liberalizată înaintea creării instituţiilor globale necesare pentru control şi supraveghere”. iar informaţia circulă cu o viteză nemaiîntâlnită. (Bari I. Oraşul. aşa cum este ea definită de Banca Mondială. Creşterea rapidă a oraşului merge mână în mână cu polarizarea sa între insule de privilegiaţi şi imense periferii dezmoştenite. <avangardiştii>. graniţele s-au deschis. dar le apar acestora total lipsite de sens. la rândul lor. din ce în ce mai uniformizat şi banalizat. Cifra de afaceri a companiilor transnaţionale <explodează> (…) la fel şi cea a organizaţiilor criminale transfrontaliere. Globalizarea ar putea conduce la o singură civilizaţie.iraţional în ţările bogate.Globalizarea economiei subterane. rezultatul traficului de droguri şi arme.

2. a crescut enorm volumul schimburilor valutare şi al tranzacţiilor bursiere cu titluri de valoare.. iar la celălalt societatea globală spre care tindem. aspectul-cheie – trecerea de la internaţionalizarea la transnaţionalizarea capitalului. unele zone sărace au devenit şi mai sărace. dar nu ştim deocamdată dacă se va realiza vreodată”. (Postelnicu p.1998 a adoptat rezoluţia nr. 2003. pe cele pozitive ce însoţesc globalizarea. având două extreme: la un capăt comunităţile locale cu problemele lor specifice.mondială a muncii? Sau mai curând dezrădăcinare socială şi culturală la nivel planetar?” (Bari I. multe state în curs de dezvoltare au devenit investitoare în străinătate. 3. Pro sau contra globalizare? Pentru a ne exprima o opinie avizată ar trebui să avem în vedere cel puţin următoarele aspecte: 1. iar decalajele între ţări/zone bogate şi cele sărace s-au adâncit. 4. Adunarea Generală a ONU din 17-18 sept.283) În opinia noastră. De asemenea. p. creşterea FDI a fost însoţită de integrarea globală a sistemelor productive. extinderea controlului TNCs asupra economiei globale în formare. în multe cazuri. 5.53/169 intitulată “Rolul Naţiunilor Unite în 39 . dezrădăcinarea şi migraţia sunt aspecte negative ce le depăşesc. globalizarea a accentuat mobilitatea capitalului. 6. ceea ce demonstrează că TNCs din acele ţări au devenit parte integrantă şi activă a procesului de globalizare.67) “Globalizarea poate fi cel mai bine înţeleasă ca un fenomen spaţial.

Postelnicu C. în special în ceea ce priveşte crizele financiare. ECA (Comisia Economică pentru Africa) etc. se pune tot mai mult problema unor acţiuni concertate. Raportul ajunge la concluzia că globalizarea este un proces ireversibil şi nu o opţiune şi aduce următoarele argumente în sprijinul acestei afirmaţii: 1.. p. (Postelnicu Gh.292) 3. (…) Multe din procesele cu caracter transnaţional au sporit riscul de contagiune. (Ibidem. finanţe.. FAO (Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie). efective şi robuste. investiţii) şi terminând cu mediul înconjurător. UNIDO (Organizaţia pentru Dezvoltare Industrială). cultura şi tehnologia. În felul acesta. deoarece pieţele nu vor fi niciodată inerent stabile şi nici echitabile”. încât a pus în discuţie şi capacitatea instituţiilor guvernamentale de a stăpâni şi anihila anumite efecte negative produse de ea. p. “Forţa cu care se manifestă astăzi globalizarea este atât de puternică. 2000.promovarea dezvoltării în contextul globalizării şi interdependenţei”. UNDP (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). ESCAP (Comisia Economică şi Socială pentru Asia şi Pacific).292) 2. creând un aşanumit <deficit de adaptare> la problemele ridicate de globalizare”. “globalizarea este înainte de toate un rezultat cumulativ al unor procese cantitative şi calitative desfăşurate de-a lungul timpului. care să prevină crizele. “Creşterea interdependenţelor dintre state a făcut din comerţ şi finanţe două chei cu ajutorul cărora poate fi obţinut un plus de coerenţă şi complementaritate în politicile economice. ECLAC (Comisia Economică pentru America Latină şi Caraibe).. În acest demers s-a bazat pe un amplu raport pregătit în colaborare cu UNCTAD şi cu consultarea altor organizaţii din sistemul ONU: ILO (Organizaţia Internaţională a Muncii). începând cu economia (privită şi ea sub multiple aspecte: comerţ. astfel încât să se obţină maximum de beneficiu 40 .

îndeosebi cele financiare. (Ibidem..de pe urma creşterii şi dezvoltării globale. p. (Postelnicu Gh.293) 4. “Vectorul cel mai important. În această arie de preocupări este posibilă identificarea unor obiective comune care să servească deopotrivă intereselor tuturor statelor. 2000. sporind 41 . p. Pe fondul acestei situaţii nedorite. instabilitatea financiară la scară planetară ar creşte şi mai mult.329) • a doua variantă: “ia în calcul creşterea decalajului economic dintre ţările bogate şi cele sărace. întregul proces va fi încetinit. Exploziva diseminare a informaţiilor tehnologice a produs. (…) Deplina şi efectiva participare la reţelele informatice globale este crucială pentru toate ţările care doresc să beneficieze de pe urma globalizării şi să nu fie marginalizate. se vor amplifica”.. Dintre acestea amintim: • prima variantă: premisa că procesul globalizării se va intensifica şi va permite ţărilor în curs de dezvoltare să-şi reducă decalajele economice faţă de ţările dezvoltate şi segmentelor sărace ale societăţii să se apropie de veniturile celor bogaţi – are o notă optimistă! “Dacă omenirea nu va găsi mijloacele de a gestiona crizele. Postelnicu C. îl constituie. cât şi în curs de dezvoltare”. acompaniată de sporirea nesiguranţei veniturilor şi locurilor de muncă a miliarde de oameni. noi decalaje. fără îndoială. răspândirea informaţiei tehnologice. atât dezvoltate.. iar pe altele le-a adâncit”. din păcate. care a făcut din globalizare un proces ireversibil. adevăratul catalizator şi lubrifiant. iar consecinţele negative. (Ibidem.. mai ales în plan social. p.293) Limitele globalizării Au fost elaborate mai multe scenarii posibile ale evoluţiei economiei mondiale în viitorul apropiat.

(Ibidem. rămânând la periferia ei”. p. Dacă aceasta se va menţine. rezervele monetare. un mare număr de state aparţinând Lumii a Treia nu vor fi capabile să se integreze efectiv în economia mondială. (…) cea mai gravă asimetrie produsă de globalizare până acum vizează distribuţia puterii economice în lume. pentru împrumuturi pe o perioadă mai mică de un an să fie depozitat într-un cont fără dobândă. prin organismele ei financiare specializate. 2) politica referitoare la cursul de schimb ar trebui să forţeze investitorii străini să recunoască riscurile la care se supun prin împrumuturile pe termen scurt – ar fi de preferat 42 . care să ţină seama într-o măsură mai mare de interesele statelor cu posibilităţi mai mici de afirmare competitivă. prin adoptarea unei măsuri care ar putea prevede ca 30% din capitalul împrumutului. fiind obligaţi însă să nu scoată din ţară. investitorii străini ar putea fi liberi să investească.329) Politici alternative pentru ţările în curs de dezvoltare Se consideră că există măsuri care stau la dispoziţia ţărilor în curs de dezvoltare pentru a reduce fluxurile externe pe termen scurt şi a ajuta la prevenirea creşterii excesive a împrumuturilor interne cum ar fi: 1) posibilitatea de a reproduce măsurile adoptate de Chile după criza de la începutul anilor 1980.. În acest sens. cel puţin un an. pentru o mai lungă perioadă de timp.intensitatea şi frecvenţa crizelor. să adopte măsuri severe de limitare a efectelor economice generate de globalizare. elaborând un nou cadru conceptual al dezvoltării la scară mondială. Aceasta ar obliga comunitatea internaţională ca. Persoanele care ar intenţiona să ia împrumuturi ar fi descurajate în privinţa împrumuturilor externe pe termen scurt.

fără a impune măsuri de control rupte de realitate. A fost propusă introducerea unei taxe de valoare mică (de ex. ar fi necesară introducerea unor procente mai mari. 3) liberalizarea de moment este contraproductivă pentru multe economii. în opinia multor specialişti. beneficiare ale acestor investiţii. cu limite mai largi. iar instituţiile internaţionale ar putea fi convinse să accepte legitimitatea unor conturi de capital cu anumite grade de deschidere. Fondurile astfel dobândite ar putea fi disponibile. fie că e vorba de împrumuturi pe termen scurt. acest lucru nefiind neapărat negativ. aceste companii fiind însă obligate să contribuie cu un capital echivalent sumei împrumutate. aceasta ar fi mai uşor de administrat. pentru companiile private care ar dori să împrumute pentru realizarea unor planuri de investiţii în cele mai sărace ţări. Această împărţire de 50/50 ar descuraja investiţiile neprofitabile. la dobânzi convenabile. 4) chiar dacă ar fi admise şi controale în trepte ale conturilor de capital. de la cele extrem de controlate până la cele extrem de deschise. Acest lucru ar putea contribui la limitarea împrumuturilor riscante. 0.evitarea unei fixări foarte stricte a cursului de schimb în favoarea unor cursuri mai fluctuante. facilitând în acelaşi timp asumarea anumitor riscuri de investiţii de către companiile implicate. de până la 20 la sută. acumulat din tranzacţii comerciale. 5) băncile din ţările în curs de dezvoltare ar trebui supuse unor cerinţe de mărire de capital – în prezent Acordul de la Basel cere 8%. 43 . alţi factori ar putea conduce la eliminarea anumitor ţări de pe harta investiţiilor. Ar putea fi redusă oferta de credite.5%) pentru fluxurile de FDI dintre statele OECD şi dintre acestea şi principalele zece ţări în curs de dezvoltare. sau de investiţii străine directe. neaducând prejudicii investitorilor pe termen lung din regiunile favorabile investiţiilor.

Urmărirea unor rate nominale de creştere ridicate în defavoarea dezvoltării pe termen lung este total neproductivă în concepţia multor specialişti. cât şi un avantaj pentru specia umană. Mergând pe această linie.301) Globalizarea este. dar care operează după reguli vechi. Datorită acestui fapt. nu am avea de-a face cu o <nouă economie>.având în vedere tendinţa ţărilor în curs de dezvoltare spre împrumuturi şi investiţii excesive. de multe ori. propagate ca să justifice lăcomia dezmăţată şi să mascheze măsura în care transformarea globală a instituţiilor umane a devenit o consecinţă a complicatelor. sau au fost pur şi simplu marginalizaţi.. Antiglobalizare sau avantaje ale globalizării? Numeroşi observatori consideră că globalizarea “este întreţinută în mod artificial tocmai de cei ce beneficiază de pe urma ei şi mai puţin de cei ce au înregistrat pierderi. “De fapt. în care un volum enorm de bani este antrenat în operaţiuni speculative. toate acestea sunt mituri.. Cei de pe urmă recunosc că globalizarea reprezintă în multe privinţe un fenomen nou. 6) guvernele ar trebui să adopte măsuri pentru prevenirea scăpării preţurilor activelor de sub control. 2000. considerată a fi atât un proces istoric inevitabil. Postelnicu C. binefinanţatelor şi deliberatelor intervenţii ale unei elite cu mijloace financiare care îi dau posibilitatea să 44 . unii adoptă un ton şi mai dur. (Postelnicu Gh. considerând că am avea de-a face cu un fel de <colonialism corporatist> care vizează ţările cele mai sărace şi pe săracii din ţările bogate”. ci cu un fel de <economie cazinou> (casino economy). În acest sens ar fi necesară stabilirea momentului oportun pentru introducerea unor măsuri de stopare a inflaţiei pe pieţele supraîncălzite. p.

excluderea... în instrumente ale unei tiranii de piaţă care se răspândeşte pe toată planeta. pe de altă parte.22-23) Unii autori sunt de părere că o conjuncţie a trei fenomene şi anume mondializarea/războiul economic/revoluţia informaţiei pare să creeze un nou fatum. corporatiste. în ritmul impus de ele. în ciuda pasului înapoi reprezentat de criza din 1997. ca un cancer. Ea poate face foarte mult bine. se pare. 1997. Pentru a-i face faţă nu există. fragmentare. (…) Aceste forţe au transformat corporaţiile şi instituţiile financiare cândva bune. p. “Statului-providenţă pare să i se fi substituit Piaţa-destin. (Viveret P. (Korten D. Dimpotrivă. Războiul economic nu face parte neapărat din mondializare şi din revoluţia informaţiei. distrugând moduri de viaţă. 45 . nici rea. Şomajul. Realitatea capitalurilor care circulă şi a oamenilor care sunt expulzaţi (cerşetorii în afara oraşelor şi imigranţii în afara ţărilor dezvoltate) pare să rezume faţa întunecată a mondializării şi sentimentul de neputinţă de ea inspirat.147) “Globalizarea în sine nu este nici bună. (…) Pentru mulţi. este perfect posibil să gândim disocierea acestor fenomene şi eficacitatea din punct de vedere planetar a unei logici a cooperării”. p.C. 2001. aceasta a fost extrem de folositoare. Diagnosticul prezentat ca o evidenţă este contestabil. care au îmbrăţişat globalizarea în condiţii impuse de ele. iar pentru ţările din Asia de Est. fundamentalismul şi naţionalismul. făcând neputincioase instituţiile democratice şi devorând viaţa în căutarea nesăţioasă a banilor”. colonizând tot mai multe dintre spaţiile vitale ale Terrei.trăiască într-o lume de iluzii. dislocând oameni. nesiguranţa. chiar periculos de identitare. separat de restul omenirii. par a fi consecinţele ineluctabile ale unui război economic mondial trăit ca o calamitate naturală. pe de-o parte. decât răspunsuri defensive.

(…) Procesul globalizării poate fi regândit. în care câteva instituţii – Banca Mondială. “Pentru milioane de oameni însă globalizarea 46 . o forţă de propagare a binelui: globalizarea ideilor privitoare la democraţie şi la societatea civilă a schimbat modul de gândire al multor oameni. Globalizarea a făcut ca sute de milioane de oameni să ajungă la un nivel de trai superior celui la care nu s-ar fi gândit nu cu mult timp în urmă. când toate ţările vor avea un cuvânt de spus în privinţa politicilor care le privesc. dar în care mulţi dintre cei afectaţi de hotărârile lor nu-şi pot face auzite vocile. FMI.. în care nu doar creşterea va fi mai durabilă. Globalizarea poate fi. GLOBALIZAREA este deseori atacată. totuşi. nu avem un guvern mondial.53) “Există un proces de <globalizare> analog proceselor în urma cărora s-au format economiile naţionale.E. să punem mai puţin accentul pe ideologie şi să acordăm o atenţie mai mare lucrurilor bune. ci şi roadele acesteia vor fi împărţite într-un mod mai echitabil”. se va putea crea o nouă economie mondială. subordonat tuturor popoarelor lumii. iar când aceasta se va întâmpla. care să supravegheze procesul de globalizare în felul în care guvernele SUA şi ale altor state au coordonat procesul de naţionalizare. (Ibidem. p.globalizarea seamănă mai mult cu un dezastru total”. când el se va desfăşura cum trebuie.. puternic legate de anumite interese financiare şi comerciale – domină scena.ministerele de finanţe şi ale comerţului.54) În prezent. OMC – şi câţiva <actori> . p. Globalizarea economiei a adus foloase ţărilor care au profitat de ea identificând noi pieţe de export şi atrăgând investiţiile străine. Avem în schimb un sistem pe care l-am putea numi de guvernare mondială fără guvern mondial. să revedem felul în care se iau hotărârile la nivel internaţional – şi în interesul cui. 2003. Din păcate. Este vremea să schimbăm unele reguli care guvernează ordinea economică internaţională. (Stiglitz J.

69) La sfârşitul sec. Instituţii birocratice. Göteborg (iunie 2001). funcţionari. Situaţia multora chiar s-a înrăutăţit. economic şi. iar oriunde există o sursă de bani cu o anumită destinaţie. p. Aceşti oameni s-au simţit tot mai neputincioşi în faţa unor forţe pe care nu le puteau controla. aceste manifestaţii au două componente: una paşnică. iar traiul devenind mai nesigur. cu prilejul reuniunii OMC de la Seattle şi au continuat la Washington (aprilie 2000). călătorii. administrând fonduri filantropice de donaţii paliative şi ajutor umanitar. erodate”. sistem instituţionalizat.). Genova (iulie 2001) sau Johannesburg (august 2002). Praga (septembrie 2000). alta violentă”. (Stiglitz J. evaluation etc. toate se aşează pe lanţul trofic al asistenţei internaţionale pentru dezvoltare”. statuează şi perpetuează mizeria în lume. 2003.nu a adus nimic. politic. factsfinding. al XX-lea şi începutul sec. consultanţi. rapoarte (majoritatea ilizibile şi inutile). între origine şi ţintă apar formele intermediare parazitare. şedinţe.. p. care prezidează. parazitar. echipe cu nume strategice (task-force.378) “Scandalul şi ruşinea este titlul unui raport către Clubul de la Roma prezentat de Bertrand Schneider. Acestea au debutat la sfârşitul anului 1999. După modul în care s-au desfăşurat.. al XXI-lea au avut loc puternice manifestări anti-globalizare. Un prim aspect al ipocriziei e larg cunoscut: ţările dezvoltate încasează de la ţările în curs de dezvoltare (sub formă de dobânzi la credite) mai mult decât le acordă sub forma asistenţei. Scandalul şi ruşinea sunt termeni adresaţi. mai ales. iar culturile. care ajută la transportul resurselor. locurile lor de muncă fiind desfiinţate. (Bari I. financiar. experţi. Şi-au văzut democraţiile subminate. în primul rând.E. 47 . costisitor. 2003. sistemului internaţional oficial.

(Bari I. “Participanţii la astfel de forme de protest au o componenţă foarte eterogenă: de la pacifişti dezorientaţi. a unor mişcări cetăţeneşti. El va străbate teritorii fără frontiere. din Alaska în Australia.O manifestare paşnică a fost cea de la Washington.. La Genova au apărut numeroşi <gladiatori> cu cagule negre (Black Bloc) care s-au situat în fruntea violenţelor”. “Valul persistent de xenofobie în rândul populaţiei europene şi americane este un semn indubitabil de care politica ţine de mult seama. în condiţiile dezvoltării democraţiei. dar şi unicităţii sale. la reuniunea anuală FMI – BM –când au avut loc proteste contra TNCs. la criptomarxişti. de cunoştinţa universalităţii. Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre acea minoritate care îşi maschează huliganismul printr-un aşa zis protest politic. bucurându-se – graţie tehnologiilor – de avantajele timpului şi spaţiului. tot ceea ce astăzi ne pare imuabil. Pentru imigranţi şi refugiaţi. WTO.70) În acelaşi context al globalizării se manifestă contradicţia piaţă-democraţie. neîngrădit de epica etnoteritorială şi de amintirea numeroaselor războaie pe care le-au purtat strămoşii lui ca să apere frontiere inevitabil vremelnice”. drepturile omului sunt vizibil limitate prin legi tot mai aspre în domeniul imigrării şi metode de supraveghere tot mai riguroase în aproape toate ţările Europei şi în SUA. p. Prima manifestare violentă a avut loc la Genova. constituie un fenomen firesc.70) “Apariţia. la nihilişti radicali. FMI etc. p. 48 . (Ibidem. în măsura în care exprimă aspiraţiile unei majorităţi de a împărţi mai bine beneficiile globalizării între ţările dezvoltate şi cele în dezvoltare. Cetăţeanul umanităţii va depăşi etapa de utopie. când a apărut şi primul caz mortal. 2003. de la militanţi religioşi. la nivel planetar. (…) Societatea globală va răsturna.. probabil paşnic. BM.

378) Integrarea economică mondială înseamnă. iar numărul perdanţilor globalizării îl depăşeşte de departe pe cel al câştigătorilor”. şi şanse uriaşe. integrarea pieţei mondiale este de o înaltă eficienţă. 1999. Din punct de vedere economic. Cetăţenii paşnici aparţinând categoriilor mijlocii. (Martin H. (Ibidem. toţi aceştia simt direct şi într-o măsură tot mai mare cum câştigătorii de moment ai globalizării le refuză solidaritatea. p. (Ibidem. Schumann H. şomerii. p.375-376) În mod cert. la urma urmei.. p. se transformă în şovinişti ai bunăstării care nu mai vor să contribuie la constituirea fondurilor în favoarea perdanţilor la ruleta pieţei mondiale”.. maşina economică globală lucrează într-un mod care numai eficient nu poate fi numit. “Pentru aceasta s-ar pune însă problema dirijării concurenţei sinucigaşe de pe piaţa mondială pe un făgaş compatibil cu democraţia şi aspectele ei sociale şi transformării fenomenului de globalizare a nedreptăţii într-o evoluţie în direcţia compromisului global”. ameninţaţi ei înşişi cu decăderea din statutul lor.-P.380) Există propuneri ca Organizaţia Mondială a Comerţului să instituie sancţiuni împotriva unor ţări care asigură unei subţiri pături stăpânitoare profituri comerciale pe piaţa mondială prin 49 . din cauza neintervenţiei statului..Următoarea operaţiune de marginalizare şi excludere din <cetatea bunăstării> se îndreaptă împotriva grupurilor din societate lipsite de forţă economică: cei dependenţi de ajutorul social. actuala diviziune internaţională a muncii contribuie la creşterea producţiei pretutindeni în lume. “În ce priveşte însă repartiţia bogăţiei produse în acest fel. Creşterea extraordinară a productivităţii ar putea fi folosită pentru eliberarea din sărăcie a tot mai multor oameni şi pentru finanţarea restructurării ecologice a economiei generatoare de risipă şi devastare a resurselor din ţările din zona bunăstării de până acum.. handicapaţii şi tinerii fără pregătire profesională.

.. Ţările în curs de dezvoltare “pot să-şi gestioneze bugetele în aşa fel încât cheltuielile să nu fie mai mari decât veniturile proprii. asigurarea şanselor 50 . cu sisteme judecătoreşti solide şi independente. p.-P. îi obligă pe consumatori să plătească preţuri mai mari. (Stiglitz J. secătuiesc resursele umane şi naturale ale naţiunilor lor şi ai căror potentaţi încalcă în mod evident drepturile fundamentale democratice şi economice.explotarea muncii copiilor. se consideră că ar fi necesară o strategie de reformă pe mai multe planuri: al aranjamentelor comerciale şi cel de încurajare a acelor reforme pe care ţările însele le-ar putea realiza în ceea ce le priveşte. deşi îi ajută pe unii să obţină profituri grase. Dacă aceste sancţiuni ar avea şi confirmarea organelor ONU. (…) A putea să cumperi genţi Gucci dintr-un magazin universal moscovit nu înseamnă că în ţara respectivă a fost creată o economie de piaţă. 2003. (Martin H. de guverne democratice responsabile. neafectate de corupţia care a înăbuşit sectorul public şi dezvoltarea sectorului privat”. Ele pot să implementeze reglementări stricte care să le protejeze de speculatorii din afară sau de acţiunile ilegale ale firmelor dinăuntru.382) “Sunt necesare politici care să asigure o creştere economică durabilă. Cel mai important este însă faptul că ele au nevoie de guverne eficiente.. Dezvoltarea priveşte transformarea societăţilor. 1999. p. şi să elimine barierele protecţioniste care. distrugerea brutală a mediului şi salariile de înfometare.E. pe baze echitabile şi democratice. deschise şi transparente. Schumann H. îmbunătăţirea vieţii celor săraci. indiferent cât de mici vor fi ele. “atunci elitele Sudului – cel mai adesea nedemocratice – ar fi constrânse să practice o politică de dezvoltare care să însemne un progres real pentru popoarele lor”. impuse numai prin represiune sindicatelor.396) De asemenea.

practic actori ai globalizării”. să aibă.Stiglitz. J. Tendinţa se impune acum accelerat. laureat al Premiului Nobel pentru economie. mişcarea bilelor. (Ibidem.. Nu putem. agenţi versaţi în procesele pieţelor integrate. p. p.292) 51 .. (Ibidem. p. Vom încheia cu opiniile unui specialist român care a studiat problema globalizării.. realitatea de azi infirmă acest lucru. (Marin D. dacă vrem ca aceasta să dea roade pentru miliardele de oameni care nu s-au bucurat de ele. Noi am creat aceste instituţii şi noi trebuie să le facem să funcţioneze din nou. cu alte cuvinte. pare să se desfăşoare după reguli precise. trebuie să ne facem auzită vocea. recte a ţărilor.384) opina.287) “Problema gravă constă în faptul că România nu a reuşit să-şi formeze o elită economică.. opinii ce lasă drum liber discuţiilor. 2004. cu care suntem perfect de acord. p. Traseele bilelor sunt minuţios stabilite şi nici întâmplarea nu are şanse de a le schimba”. Dacă vrem să risipim preocupările legitime ale celor care şi-au exprimat nemulţumirea în privinţa globalizării.383) “Lumea dezvoltată trebuie să se achite de datoria de a reforma instituţiile internaţionale care guvernează globalizarea. dacă vrem ca globalizarea cu faţă umană să reuşească.de succes pentru toţi oamenii şi a accesului la servicii medicale şi la educaţie”. extrem de pertinent.E. interpretărilor şi concluziilor fiecăruia dintre noi: “Pe masa de biliard a lumii. Chiar dacă se crede că hazardul dă substanţă jocului. nu trebuie să stăm deoparte” (Ibidem.

colecţia Ideea Europeană 4. Bucureşti 3. Bucureşti. ediţia a patra 10. Bucureşti. Paris 5.. Cordellier S. (2001): Mondializare.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Oradea 11. în Cordellier S. (1997): “Corporaţiile conduc lumea”. Bari I. Ed. în Dunning J. United Nations University Press. Marin D. Trei.C. Martin Ph. Hamdani K. locuri de muncă şi inegalităţi. (2001): Cuvintele şi realităţile. (eds. NBER Working Paper. Syros.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. (2004): “Globalizarea şi aproximările ei”. (coord. Hirst P. Thomson. (coord.N. Bucureşti.. Dunning J. Series 6904 2. Economică. (coord. Ed. Trei. colecţia Ideea Europeană 7. (2001): Noile frontiere ale imigrării.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. colecţia Ideea Europeană 6.Antet.H. Boyer R. Economică. Trei. (coord. (January 1999): Two Waves of Globalization: Superficial Similarities.A. G.. (2002): “Globalizarea sub semnul întrebării.E. Ed. Ed.Bibliografie selectivă Baldwin R.): “The New Globalism and Developing Countries”. în Cordellier S. Fundamental Differences. în Cordellier S. Bucureşti 1. Korten D. (2003): “Probleme globale contemporane”. Ed. Trei. (1997): The Advent of Alliance Capitalism. Dewitte P. colecţia Ideea Europeană 9. Economia internaţională şi posibilităţi de guvernare”. Chesnais F. Trei. Ed. (1994): “La mondialisation du capital”. Giraud P.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. New York 8. Bucureşti. Ed. Bucureşti.H. 52 . Ed.

London 12.. (coord. (coord. Mattelart A. Ed. Bucureşti. o economie arhipelag. Bucureşti 17. Ed.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. colecţia Ideea Europeană 21.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Bucureşti. Routledge. (1999): “Capcana globalizării”. Postelnicu C. Bucureşti. de la comerţ la instituţii. Sachwald F. Ed. Trei. (2000): “Globalizarea economiei”. în Cordellier S. Economică.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Waters M. Ed. (2001): Marjele de manevră ale politicilor economice. Stiglitz J.-P. colecţia Ideea Europeană 15.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Economică.Martin H. Schumann H. (2001): Noua ideologie globalitară. (coord. (2001): Mizele globalizării financiare. Ed. Bucureşti. colecţia Ideea Europeană 16. Bucureşti. în Cordellier S. Milewski F. Bucureşti 19. Economică. în Cordellier S. Ed. în Cordellier S. Viveret P. Bucureşti. Ed. (coord. Ed. (coord. colecţia Ideea Europeană 14. Trei. (2001): Economia mondială. Vetz P. colecţia Ideea Europeană 18. în Cordellier S. (coord. colecţia Ideea Europeană 20. (1996): “Globalization”. Trei. Ed. Bucureşti. în Cordellier S. ediţia a doua 13. Trei. (2001): Integrările regionale şi mondializarea. Trei. (2003): “Globalizarea. Plihon D.. Trei. Speranţe şi deziluzii”. 53 .E. (2001): Războiul economic nu este o fatalitate. Postelnicu Gh.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->