GLOBALIZARE ŞI TEORII ALE DEZVOLTĂRII

SUPORT DE CURS, ANUL IV RISE

Lector Dr. Dana Pop

2006

1

Cuprins

Cuprins..............................................................................................................2 Conceptul de globalizare..................................................................................4 Teorii referitoare la apariţia globalizării.......................................................4 Tipuri ale economiei actuale.........................................................................5 Definiţii ale globalizării................................................................................6 Semnificaţiile globalizării.............................................................................8 Ce nu ar fi globalizarea.................................................................................8 Vectorii globalizării .........................................................................................9 Revoluţiile tehnologice.................................................................................9 Noua economie...........................................................................................10 Trăsăturile distinctive ale globalizării economiei.......................................11 Schimbările economiei mondiale...............................................................13 Etapele globalizării.....................................................................................15 Creştere economică şi globalizare..................................................................18 Factorii creşterii economice........................................................................18 Inegalităţi şi globalizare..............................................................................18 Corporaţiile multinaţionale şi globalizarea.....................................................20 Investiţiile străine directe şi globalizarea capitalului.................................22 Forme ale globalizării producţiei................................................................23 Globalizarea financiară...................................................................................24 Crearea noului spaţiu financiar global........................................................24 Regula celor trei “D” şi piaţa financiară.....................................................25 De ce au loc aceste mutaţii.........................................................................26 Investitorii instituţionali.............................................................................27 Efectele globalizării financiare...................................................................28 Care este politica faţă de globalizarea financiară?.....................................29 Globalizarea culturală.....................................................................................29 Critica “schimbului inegal” între culturi....................................................30 Către societatea globală..............................................................................31 Globalizarea pieţei muncii..............................................................................32 Imigrarea şi globalizarea............................................................................34 Efectele globalizării........................................................................................35 Cele 7 păcate ale globalizării......................................................................36 Sărăcie şi globalizare..................................................................................38 Pro sau contra globalizare?.............................................................................39

2

Limitele globalizării...................................................................................41 Politici alternative pentru ţările în curs de dezvoltare................................42 Antiglobalizare sau avantaje ale globalizării?............................................44 Bibliografie selectivă......................................................................................52

3

Conceptul de globalizare
Teorii referitoare la apariţia globalizării Este larg acceptată părerea conform căreia, în funcţie de momentul declanşării, ar exista trei posibilităţi de abordare: 1. se poate vorbi de globalizare de la începuturile istoriei – este o exagerare deşi există unele argumente cum ar fi apariţia primelor imperii, răspândirea creştinismului etc. Sfera de cuprindere a globalizării cuprinde 3 domenii ale vieţii sociale- economic, politic şi cultural – ca urmare, nu exista pe primele trepte de dezvoltare istorică a omenirii; 2. este un fenomen contemporan, caracteristic modernizării şi dezvoltării capitalismului, care s-a accelerat în ultimele decenii; 3. este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare, postindustrialism sau “reorganizarea capitalismului pe alte baze” (Waters M., 1996, p.4) Globalitatea este considerată o formulă neutră a internaţionalului ce are ca metodă de lucru cooperarea interguvernamentală. Globalismul aparţine clasei noţionale a imperialismului; în cadrul acestuia o parte domină toate celelalte părţi. Principiul ordonator pentru gobalitate şi globalism este cel al adversităţii, în timp ce noul principiu al globalizării este cel al competiţiei într-un întreg care e mai mult decât suma părţilor, iar părţile tind să imite întregul.

4

Tipuri ale economiei actuale În ceea ce priveşte economia actuală, se consideră că ar exista, în principal, două tipuri şi anume: 1. economia inter-naţională, respectiv cea în care actorii sunt economiile naţionale şi care implică o integrare sporită a naţiunilor şi actorilor economici. În această situaţie, relaţiile comerciale tind să îmbrace forma specializărilor naţionale şi a diviziunii internaţionale a muncii. “Astfel importanţa comerţului este înlocuită progresiv cu centrarea relaţiilor în domeniul investiţiilor dintre naţiuni (…) forma de interdependenţă dintre naţiuni rămâne una strategică. Mai exact, ea presupune continuarea demarcaţiei relative dintre cadrul intern şi internaţional al implementării de politici şi al managementului afacerilor economice şi, în plus, separarea relativă a efectelor economice”. (Hirst P., Thomson G., 2002, p.25) 2. economie globalizată, respectiv un model ideal care poate fi dezvoltat în opoziţie cu economia internaţională. “Într-un astfel de sistem global, economiile naţionale diferite sunt subsumate şi rearticulate în sistem prin procesele şi tranzacţiile internaţionale. Din contră, în economia internaţională procesele care sunt determinate la nivelul economiilor naţionale sunt încă predominante, iar procesele internaţionale sunt rezultatele performanţelor diferite şi distincte ale economiilor naţionale”. (Hirst P., Thomson G., 2002, p.27) Sistemul economic internaţional devine autonom şi dezimplicat social, iar pieţele şi producţia devin cu adevărat autonome. Problema pe care acest model de economie globalizată o pune autorităţilor publice ale diferitelor state este modul în care s-ar putea concepe politici care să coordoneze şi

5

să integreze eforturile de reglementare astfel încât acestea să facă faţă interdependenţei actorilor economici. în aşa fel încât viaţa umană se desfăşoară din ce în ce mai mult în largul unei lumi văzute ca loc unic”. Marshall McLuhan. Univ.36) “(…)globalizarea economiei mondiale ar putea fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale. Univ. Zbigniew Brzezinski. Ea vizează conştientul şi subiectivitatea individului. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia “sat global”. • • “Lumea devine tot mai mult un supermarket global (engl. 2003. Globalizarea se referă la procesul prin care relaţiile sociale devin relativ lipsite de factorii distanţă şi graniţe. Globalizarea nu vizează. Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961. Columbia. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a Treia au numit. a global shopping mall) în care ideile şi produsele pot fi găsite peste tot în acelaşi timp. ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai 6 . p. În literatura de specialitate există numeroase definiţii ale acestui fenomen contemporan. (Bari I. Definiţii ale globalizării Termenul “globalizare” a apărut la sfârşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă. Ne vom opri în continuare la câteva pe care le considerăm sugestive.. timp de secole. procesul obiectiv de creştere a intercomunităţii. pur şi simplu. adică scopul şi intensitatea conştientizării lumii ca spaţiu unic. colonizare. prof. din Toronto şi specialistul american în “problemele comunismului”.

p. tranziţia globală”. p. ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de guvernanţa globală”. ca materializare progresivă a raţionalităţii şi raţiunii umane universale”. p.♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ largi şi mai variate sfere ale vieţii economice. cerând. la acumularea de bogăţie şi putere”..79) Definiţia deschiderii: “Globalizarea este expresia unui sistem al lumii în cel mai înalt grad de integrare şi deschis permanent integrării”.79) Definiţia convenţionalistă: “Globalizarea este noua ordine economică şi politică a lumii..80) Definiţia teleologică: “Globalizarea este o potenţialitate şi o tendenţialitate a structurilor coerente ale lumii.37) Definiţia bunului simţ: “Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde înţeleg să accepte ceea ce-i aseamănă. (Ibidem. de a genera distrugere creatoare”. finanţe permisive şi informaţii libere. adică liberalizarea accesului la randament şi modernitate. sociale şi culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale. p. bazându-se pe tehnologie occidentală. (Ibidem. cât şi a celei postcapitaliste. (Ibidem... iar concurenţa. ca îndepărtare de haos. (Bari I. (Marin D. (Ibidem.79) Definiţia pozitivă: “Globalizarea este un proces de tranziţie care include toate formulele de organizare socială ca finalitate atât a tranziţiei postcomuniste. punând în surdină ceea ce-i separă”.. (Ibidem. p..80) 7 . adică exact ceea ce ar da sens ambelor procese. p. (Ibidem..80) Definiţia principială: “Globalizarea este un sistem în care funcţia-obiectiv vizează întregul cu scopul de a elimina adversitatea. p. o soluţionare mai curând globală decât naţională”. 2004. 2003. la rândul lor..80) Definiţia instrumentală: “Globalizarea este procesul de ordonare a lumii. p. politice.

81) Semnificaţiile globalizării relaţii între economie. se consideră că reforma instituţională trebuie să vizeze: FMI. după cum nu poate fi nici imperialism. probleme şi gestionarea puterii globale. după cum urmează: 1. antisărăcie etc. globalizarea a reuşit în pieţele financiare. fie el numit 8 . fonduri de risc. operatorii spaţiului virtual (“turma electronică”). (Ibidem. nici măcar o sublimare a internaţionalelor.♦ Definiţia integratoare: “Globalizarea este procesul de funcţionalizare a economiei globale. În ceea ce ne priveşte. ONU etc. devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale”.. identitatea agenţilor specifici: firme globale. organisme de standardizare internaţionale. Ce nu ar fi globalizarea Globalizarea a fost deseori identificată cu generalizarea sărăciei. 2004) 1. personalităţi cu notorietate globală etc. BM. în cadrul societăţii globale. Însă ordinea economică spre care s-ar tinde ţine de controlul naţional al concurenţei internaţionale. instituţii. “Concluzia este că globalizarea nu are cum să fie doar internaţionalizare. considerăm că există trei modele inadecvate. 2.. (vezi Marin D. superpieţe (de regulă financiare). OMC.). esenţa globalizării este asigurarea finalităţii sociale a economiei performante. dependenţei şi criminalităţii. care. globalizarea – problemă de concentrare progresivă a economiilor naţionale cu ţinta de a crea o economie mondială coerentă. p. este necesară o politică globală şi instituţiile specifice globalizării. 3. societate. ONG (ecologiste.

2004. a treia revoluţie a început în 1950. Revoluţia tehnologică implică şi o revoluţie socială şi o avansare dinspe capitalismul industrial spre o dezvoltare postindustrială a relaţiilor economice. Francezii vorbesc de mondialism ca impunere a intereselor capitalului american. protecţia socială pierde teren. (Marin D. În aceste viziuni. statul devine minimal. (Ibidem. în varianta franceză. 9 . este reclamată drept reţeta ideală. convenţiile suprastatale sunt eminamente economice. 3. cel mai capitalizat este cel mai puternic şi pentru asta dictează regulile jocului. mondializare. p.50) 2. a doua revoluţie (sfârşitul sec.52-53) Vectorii globalizării Revoluţiile tehnologice Inovaţia tehnologică se referă mai ales la tehnologia de informare şi comunicare. dereglementarea devine o condiţie. anglo-americanii vorbesc de globalism ca supremaţie a modelului centrat pe speculaţii financiare şi mobilitatea extremă a capitalului financiar. Economicizarea începe să fie agresivă. victorie a intereselor exclusive ale unui stat”.americanizare sau. “economiile naţionale devin amplasamente investiţionale. al XIX-lea) introducerea electricităţii şi a sistemelor tehnologice electro-mecano-chimice. sensul evoluţiei este spre economia de tip <offshore”. p. O ţară puternică are companii transnaţionale care să importe produs intern din alte ţări şi regiuni. nu este o tendinţă de natură pur transnaţională.. de tip monetar. Ţările puternice au firme puternice care să acţioneze oriunde pe mapamond. Prima revoluţie a constituit-o apariţia maşinii cu aburi (sfârşitul sec. al XVIII-lea). guvernarea de la distanţă..

“În ultimii ani a fost din ce în ce mai evident că o nouă economie iese la iveală.38) Noua economie Un sistem economic modern necesită 3 elemente pentru a funcţiona: cererea. În general. ceea ce înseamnă că utilizatori multipli pot prelucra şi utiliza resursele prin intermediul reţelelor. oferta şi intermediarii care pun în contact reprezentanţii celorlalte două. alcătuind ceea ce. Noua economie presupune extinderea utilizării informaţiei digitale şi a Internetului ca mediu de lucru într-o arie largă de servicii şi activităţi.52) În noua economie tranzacţiile sunt în special digitale. <Vechea ordine> industrială este înlocuită de o economie bazată pe informatică şi pe reţele de calculatoare. dar se şi substituie şi se elimină reciproc. Noul context digital. toate informaţiile sunt transmise pe căi de înaltă definiţie şi standardizare.. 2003. dispune de două caracteristici de bază: convergenţa serviciilor.după ce în 1948 fusese descoperit tranzistorul. telecomunicaţii şi telematică. urmat de microprocesor la începutul anilor 1970 şi de introducerea acestuia în prelucrarea informaţiilor. p. (Bari I. 2003. au fost desemnate drept <primele autostrăzi electronice ale lumii>”. iar creşterea este influenţată de mai mulţi factori faţă de economia industrială. p. se întrepătrund. ceea ce înseamnă că orice serviciu poate fi furnizat prin acelaşi mijloc de înmagazinare şi transmisie şi conectabilitate şi interoperabilitate. “Practic. în literatura de specialitate. rezultat în urma fuzionării tehnologiilor din sfera informaticii şi a telecomunicaţiilor.” (Bari I. sistemele tehnologice ataşate celor trei revoluţii industriale coexistă.. 10 .

de preferinţă una multinaţională.  <economia Internetului>.  <economia informaţiei>. Japonia).. atât produsul final. dezvoltare şi vânzare depind.  <e-commerce>. (Ibidem. de tehnologii digitale. în mod esenţial. ci virtual. UE. (…) În esenţă. <e-banking> şi <e-economy> etc. pentru că include toate bunurile şi serviciile legate de tehnologiile informaţionale. pentru că mediul în care se desfăşoară tranzacţiile nu este un mediu fizic.Sintagme de definire a noii economii  “<economia digitală>. Oligopolul mondial a fost definit de mulţi ca fiind concentrarea capitalurilor la nivelul Triadei (SUA. servicii financiare. iar actorul principal îl reprezintă firma.53) Trăsăturile distinctive ale globalizării economiei În lumea francofonă globalizarea este considerată un moment în cadrul procesului de mondializare. tradiţionale şi de a facilita apariţia unor noi procese şi produse”. servicii legale şi bancare. pentru că mediul de lucru este Internetul. noua economie este un concept larg care descrie o economie în care. p. O caracteristică importantă a globalizării o constituie integrarea în calitatea de componentă a unei duble mişcări de polarizare: pe plan intern (şomaj) şi internaţional (ecart între ţările din inima oligopolului internaţional şi cele de la periferie – “state care nu mai prezintă interes. nici economic şi nici 11 .  <economia virtuală>. pentru că vizează bunuri şi servicii a căror producţie. cât şi stările intermediare ale acestuia constau în informaţie şi în care tehnologiile digitale moderne oferă accesul la scară mondială la toate informaţiile disponibile la un moment dat. Aceste noi tehnologii au rolul de a potenţa eficienţa în practicile de afaceri convenţionale. cum ar fi: cercetare.

piaţa capitalului şi tehnologiei şi piaţa muncii. de demarcaţie între ţările democratice bogate şi zonele sărăciei incapabile de a se mai înscrie în ritmurile productivităţii mondiale şi de a mai demara acţiuni competitive”. “Globalizarea se referă la multiplicarea legăturilor şi interconexiunilor dintre statele şi societăţile care fac parte în prezent din sistemul mondial. Globalizarea are două trăsături distincte: sfera de acţiune (întinderea) şi intensitatea (sau adâncimea). apoi au intrat în circuit tehnologiile şi piaţa financiară iar pe ultimul loc s-a situat piaţa muncii. Mai întâi globalizarea a cuprins piaţa bunurilor şi serviciilor. deciziile şi activităţile desfăşurate într-o parte a lumii au consecinţe semnificative pentru indivizi şi comunităţi situate la mari distanţe una de alta. ea presupune intensificarea nivelurilor de interacţiune. p.. ea defineşte un set de procese care cuprind aproape tot globul. Pe de o parte.strategic (…) proces de marginalizare. Prin urmare. sau operează pretutindeni în lume.. organizate în reţele de tip <keiretsu>. alături de extindere a legăturilor. Ea descrie procesul prin care evenimentele. globalizarea reprezentând încercarea de integrare simultană a celor trei pieţe specifice oligopolului mondial şi anume piaţa mărfurilor şi serviciilor.71) Chiar dacă în multe state în curs de dezvoltare forţa de muncă este ieftină. Pe de altă parte. (Dunning J. p. Postelnicu C. firmele aparţinând oligopolului mondial (Triadei) au raportat totul la piaţa muncii din ţările dezvoltate.12) S-a făcut trecerea de la oligopoluri naţionale la oligopol mondial. “Un exemplu concludent în această privinţă ni-l oferă firmele japoneze. (Postelnicu Gh.. fapt ce împrumută acestui concept o conotaţie spaţială. interconectare sau interdependenţă între statele şi societăţile care alcătuiesc comunitatea mondială. În cadrul 12 . 2000. 1997. are loc şi o adâncire a proceselor globale”.H.

fără a se practica o ierarhie rigidă. Se poate afirma că.239) Schimbările economiei mondiale De pe la mijlocul anilor ’60 au apărut schimbări importante cum ar fi: ♦ comerţul internaţional a crescut mai repede decât producţiile naţionale. Japonia). 1994. UE. de coordonare şi consultanţă din partea unei mari bănci care este integrată organic grupului.. cel puţin în rândul clasei mijlocii şi pentru anumite elemente ale consumului (The Economist a propus evidenţierea puterii de cumpărare prin compararea preţului unui Big Mac de la Mc Donald's). p. (Postelnicu Gh. Postelnicu C. (Chesnais F. încât membrii oligopolului îşi împart laboratoarele de cercetare şi chiar unele capacităţi de producţie. industrial şi comercial pe care membrii unei asemenea reţele le stabilesc între ei relevă faptul că ei se consideră şi se tratează ca parteneri egali.. tehnologic.reţelei există un imens flux de informaţii reciproce între parteneri. unde costurile de tranzacţie sunt substanţial reduse”. “Astăzi. în cadrul reţelei oligopoliste asistăm la crearea unei adevărate pieţe interne. ♦ marile întreprinderi şi-au dezvoltat filialele din străinătate ca urmare a unui avânt fără precedent al investiţiilor străine directe în cei trei poli ai Triadei (SUA. Colaborarea este uneori atât de strânsă. ♦ internaţionalizarea pieţelor financiare. Membrii aceluiaşi grup industrial beneficiază.84) Legăturile de cooperare pe plan financiar. 2000. ♦ s-a conturat o anumită omogenizare a stilurilor de viaţă. p. ♦ relansarea lanţului valorii nu s-a oprit la producţie ci priveşte tot mai mult inovaţia. pe linie financiară.. indiferent de dimensiunile firmelor. fluxurile financiare sunt de cincizeci de ori mai mari decât tranzacţiile 13 .

 “Firmele multinaţionale încearcă să identifice reguli de drept privat aplicabile părţii din concurenţa internaţională care nu poate fi codificată de reguli emanând de la organizaţiile internaţionale” (Ibidem. Anii ’90 au fost caracterizaţi de 6 tendinţe principale şi anume:  firmele multinaţionale au beneficiat de deschiderea spaţiului global..21) ♦ problema mediului are amploare planetară. ceea ce le-a permis să-şi optimizeze profiturile pe teritorii mult mai variate..corespunzătoare exportului de bunuri şi servicii. p. p. educaţia..21) ♦ politicile economice s-au schimbat: “Cercurile financiare internaţionale evaluează şi anticipează în permanenţă deciziile puterilor publice. chiar şi ajutoarele pentru dezvoltare şi pentru integrarea socială a şomerilor”.  zone economice ce au drept obiectiv internalizarea interdependenţelor strategice dintre diverse domenii şi diverse ţări ale căror interese pot fi uneori divergente. 2001. (Boyer R. iar mişcările fondurilor de plasament private sunt mai mari decât rezervele băncilor centrale”.42) 14 .  aranjamente sectoriale – acestea nu pot înlocui noi instituţii internaţionale conforme regulilor în vigoare. dar considerabilă”. pregătirea profesională. (Ibidem. (Ibidem. anonimă în aparenţă.  “dificultăţile financiare ale statului-naţiune au determinat o descentralizare şi o regionalizare a gestiunii bunurilor colective locale cum ar fi infrastructurile din transporturi. constituind o contra-putere. p.40).  o serie de acorduri comerciale bilaterale duc la o convenţie multilaterală garantată de o organizaţie după modelul WTO.. în S. p.Cordellier.

şi 1498. ritmul schimbărilor: “este suficient să luăm în considerare rata anuală a <universalizării> Internetului” (Bari I. anterior regională). McNeill. când Christofor Colombus a atins Americile. Williamson (profesor la Universitatea Harvard) şi-au propus. scara (mondială. Unii istorici asociază <big bang-ul> globalizării momentelor 1492. Etapele globalizării “Kevin H. sprijinirea pe progresul tehnologic în mai mare măsură.. 2. fiind asociat unei pax mongolica.. creşterea populaţiei) şi expansiunea comerţului 15 .43) Globalizarea contemporană se deosebeşte de procesele precedente integraţioniste prin: 1. cu impact asupra vieţii cotidiene. O a treia opinie consideră că economia lumii a fost extrem de fragmentată şi <deglobalizată> înaintea secolului al XIX-lea. dar mai complicat”. 1998) susţin că procesul globalizării a apărut mult mai timpuriu. Alţi istorici (printre care André Gunder Frank. dar simplu – conceptului <configuraţie întortocheată> – mai pertinent. 2003. (Ibidem.33). 1999). O’Rourke (profesor la Universitatea din Dublin) şi Jeffrey G. Nici una dintre aceste trei perspective nu a demonstrat în mod explicit diferenţa dintre expansiunea comerţului mondial condusă de vectorul creşterii cererii şi ofertei în cadrul partenerilor comerciali naţionali (ex. p. 3. acestea fiind considerate cele mai importante evenimente ale istoriei umanităţii (un reprezentant de seamă al acestei viziuni este William H. când Vasco da Gama face ocolul Africii. într-o lucrare cu acelaşi nume apărută în anul 2000. p. a fost preferat termenul de globalizare – “eronat. să răspundă la întrebarea: Când a apărut de fapt globalizarea?.

1750-1875) – apar statele-naţiuni. 2. faza germinală (Europa. 2003.indusă de vectorul integrării pieţelor (forma de manifestare centrală a globalizării.. p. revoluţionarea astronomiei de Copernic. de boli etc.. p. adoptarea calendarului universal. preţurile mărfurilor etc. conturarea hotarelor viitoarelor puteri coloniale.16).. Dar au evidenţiat cu numeroase argumente (reducerea costurilor de transport fără precedent. 1400-1750) – apar primele hărţi ale pământului. se dezvoltă diplomaţia formală dintre acestea. Postelnicu C. faza incipientă (Europa. 3. corelaţii între preţurile factorilor de producţie. (Bari I. cu toate că termenul de globalizare s-a încetăţenit abia în anii ’90”. care conduce la convergenţa preţurilor). cu toate că nu minimizează importanţa istorică a acestora când a apărut transferul de tehnologie. apar primele convenţii legale internaţionale şi primele idei despre internaţionalism şi universalism. 2000. iar în a doua jumătate a secolului XX acest fenomen a erupt. proces favorizat de amplificarea legăturilor comerciale dintre naţiuni independente. la scară globală. extinderea comunicaţiilor. notă de subsol) Alţi autori au propus ierarhizarea fazelor globalizării în care se regăsesc elemente specifice celor 3 arii de cuprindere după cum urmează: 1. 1875-1925) – “are loc un proces de conceptualizare a lumii în termenii existenţei unei singure societăţi internaţionale şi a unei singure umanităţi.) că secolul al XIX-lea a fost leagănul globalizării. 1492 şi 1498. nu au avut impactul economic presupus de către istorici. Cei doi autori demonstrează empiric că cele două momente. 16 . faza decolării (take off. de produse agricole. apariţia unor migraţii de masă (îndeosebi dinspre Europa spre America)” (Postelnicu Gh. Cu atât mai mult a căzut şi teoria apariţiei precedente a globalizării.33.

. fluxuri internaţionale de capital.faza disputelor pentru hegemonia mondială (1925-1969) – cele două războaie mondiale. temperate de înfiinţarea Ligii Naţiunilor şi apoi a ONU – a atras atenţia asupra pericolelor ce decurg din ignorarea unor probleme cu caracter global (poluarea.. Asemănări: superficiale. 4. 1999. (Baldwin R. ultimele decenii ale secolului XX . explozia demografică. malnutriţia. 5. subdezvoltarea economică etc. epuizarea resurselor naturale. importanţa reducerii piedicilor din calea tranzacţiilor economice internaţionale. progrese în explorarea spaţiului cosmic şi în telecomunicaţii. apariţia formelor de integrare regională.57) 17 .). iar cel de-al doilea val a pus bazele convergenţei între statele dezvoltate aparţinând unui mic grup cu un produs intern brut foarte înalt pe locuitor”. p. “Primul val a creat premisele apariţiei divergenţei între veniturile realizate de statele industrializate şi cele dezindustrializate.E. Martin Ph. referitoare la comerţ. Diferenţe: impactul pe care aceste fapte economice l-au avut asupra dezvoltării mondiale şi evoluţiei ideilor referitoare la globalizare. Unii consideră că au existat 2 valuri ale globalizării: 1820-1914 (înainte de 1820 toată lumea era săracă şi agrariană) şi 1960 – prezent (omenirea este împărţită în naţiuni bogate şi sărace).

ţările bogate nu au fost întotdeauna câştigătoare. adică acelea care au ales să participe activ la procesul globalizării”. dar au scăzut în ţările europene angajate în comerţul exterior şi care permiteau emigrarea. forţa de muncă. de la creşterea populaţiei până la importul de inteligenţă.74) “Înainte de primul război mondial inegalităţile intranaţiuni în SUA şi ţările Lumii Noi au crescut. globalizarea a potenţat creşterea decalajelor veniturilor în interiorul ţărilor noi industrializate: tigrii asiatici. cu caracteristicile acesteia. Mexic sau Brazilia. înzestrarea tehnologică a regiunii. După cel de-al doilea război mondial. (…) deşi inegalitatea globală s-a accentuat. Performanţele economice ale ţărilor participante la globalizare (cei mai perseverenţi globalizatori 18 . ci mai degrabă în comparaţie cu ţările neparticipante la globalizare. 2003. Inegalităţi şi globalizare “În rândul ţărilor participante tendinţa de egalizare a veniturilor a fost mai accentuată la nivel internaţional decât la cel intranaţional (unde s-au manifestat uneori puternice tendinţe de divergenţă).. aşa cum nici ţările sărace nu au fost întotdeauna perdante. (Bari I. China. Cele mai mari beneficii de pe urma globalizării le-au înregistrat ţările în dezvoltare care s-au integrat în economia globală. Decalajele nu s-au manifestat în mod evident la nivelul regiunilor sau sectoarelor liberalizate.Creştere economică şi globalizare Factorii creşterii economice Conform teoriei neoclasice factorii direcţi sunt următorii:    stocul de capital al regiunilor analizate. p.

<comunism> în Europa Estică.77) Unii specialişti opinează că un indicator mai relevant al echităţii creşterii economice globale decât alţii ar fi creşterea veniturilor medii pe cap de locuitor. Mexic. majoritatea Asiei şi a Africii.fiind în ultimul deceniu China. Se poate constata că ţările cu venituri mici şi mijlocii au înregistrat o dinamică mai mare a creşterii economice în raport cu ţările cu venituri mari.. indiferent dacă a fost vorba despre ţări (excluse voluntar sau marginalizate geografic) sau despre grupuri de neparticipanţi în interiorul ţărilor”. India şi Coreea – aproape 6%.) au fost mult superioare neparticipanţilor. Ţările africane se confruntă în continuare cu cele mai mari probleme în domeniul dezvoltării economice. Vietnam şi <statul bunăstării> în ţările bogate)”. Uganda etc. p. iar motoarele acestei creşteri au fost ţările cu cele mai ridicate ritmuri de creştere a PIB-ului din lume. • Singapore şi Vietnam creştere anuală de aproape 8%. ca urmare a liberalizării comerţului şi a migraţiei forţei de muncă. perioadă cunoscută sub numele de <ajustări structurale> în America Latină şi Africa.. de peste 10%. Perioada postbelică a inversat tendinţa. dar trebuie 19 . (Ibidem. Thailanda – peste 4% etc. perioadă cunoscută sub numele de <substituţia importurilor> în America Latină. dar situaţia s-a înrăutăţit în ultimele două decenii (1978-1998. India. Malayezia. considerate a fi <noii globalizatori> sau <buni globalizatori> (<good globalizers>) şi anume: • China –ritm mediu anual de creştere. (Ibidem.77) Perioada 1914-1950. p. “a condus la accentuarea inegalităţilor. <tranziţie la economia de piaţă> în ţările esteuropene) faţă de deceniile anterioare (1960-1978. în ultimele două decenii. care a fost caracterizată de ample regresii. Continentul asiatic a cunoscut cea mai accentuată creştere economică în ultimele două decenii. Malayezia – 7%. China. Vietnam.

în bună parte. p. Aceste firme şi-au diversificat producţia înainte de a se internaţionaliza. strategiile de aprovizionare. 3. Avem în vedere. Postelnicu C. şi răi. în competitivitatea şi strategiile ce urmează să le adopte.. Ugandei (7%) şi Tunisiei (aproape 5%). de circa 5% anual. în această ordine de idei. în timp ce ţările marginalizate au înregistrat un regres de aproape 1%. “dată fiind originea lor naţională. din perspectiva participării active la procesul globalizării. Raportul Băncii Mondiale intitulat “Globalization. în funcţie de ponderea deschiderii economiei spre exterior. Corporaţiile multinaţionale şi globalizarea 1. forţa şi slăbiciunile economiei de unde provin se vor reflecta.. împarte ţările în globalizatori buni. (Postelnicu Gh. în prealabil. care au adoptat politici favorabile globalizării. Growth and Poverty”. strategiile de piaţă care configurează cadrul general de amplasare a filialelor în străinătate şi strategiile integrării producţiei la scară internaţională”. concentrarea şi centralizarea capitalului. au cunoscut cele mai ridicate ritmuri de creştere a veniturilor pe cap de locuitor în ultimul deceniu. utilizând indicatorul ponderii exporturilor şi importurilor în PIB – criteriu deseori criticat în literatura de specialitate.213) Ţinând cont de tipologia descrisă de Bartlett şi Goshal (1989) referitor la formele de companii internaţionale. Firmele mondiale s-au constituit ca firme naţionale. Ţările care au optat pentru creşterea integrării în economia globală. pe baza 20 .remarcată evoluţia Sudanului (creştere medie anuală de peste 8% în ultimul deceniu). ceea ce a implicat. 2. din 2002. 2000.

acelea care exploatează cunoştinţele şi abilităţile companiei mamă. dovedindu-se sensibile şi reacţionante la diferenţele naţionale (<companii multinaţionale>). se confirmă tendinţa de concentrare a afacerilor în sectoarele cu cele mai mari avantaje comparative şi spre pieţele cu un 21 . acelea care dau naştere unor avantaje de cost prin operaţiuni centralizate la scară globală (<companii globale>). 2002. 2... valoarea adăugată creată în activităţile derulate în străinătate a crescut în ritmuri mai înalte decât cea obţinută pe piaţa internă. prin extindere şi adaptare mondială (<companii internaţionale>). <global>. p. Thompson G. urmărind să fie competitive pe plan global. <internaţional>. Principalele caracteristici ale acestor modele de companii sunt: 1. în contextul diversificării şi globalizării producţiei. putem trage următoarele concluzii: 1.127) În ceea ce priveşte corporaţiile multinaţionale (MNCs). “acelea care se clădesc pe o puternică bază locală. 4. procesul de globalizare a economiei ar fi atât o rezultantă a intensificării activităţii companiilor multinaţionale cât şi un motiv al afirmării lor tot mai puternice pe plan internaţional. respectiv <transnaţional>. printr-o flexibilitate multinaţională şi prin dezvoltarea cunoaşterii şi a abilităţilor de învăţare pe plan mondial (<companii transnaţionale>)” (Hirst P. 3. s-ar putea schiţa o diferenţiere între patru tipuri organizaţionale de afaceri globale. utilizând etichetările lor de <multinaţional>.ipotezelor acestora. 2. 3. acelea care îşi răspândesc activităţile în unităţi relativ independente şi specializate.

potenţial înalt al cererii. se deosebeşte de cele precedente deoarece cuprinde o gamă mai largă de activităţi. mai ales în SUA şi Europa Occidentală. cercetare-dezvoltare. 5. Decalajele tehnice dintre statele dezvoltate şi o parte din statele aflate în curs de dezvoltare nu s-au atenuat. numărul mare de fuziuni şi achiziţii. al cărui promotor sunt. promotorul principal al FDI sunt statele OECD şi TNCs cu originea în aceste state. afirmarea importanţei producţiei internaţionale. Investiţiile străine directe şi globalizarea capitalului Expansiunea puternică a investiţiilor străine directe (FDI) în ultimul deceniu al sec. în cadrul unei economii globalizate. Firmele nu urmăresc doar atingerea unor dimensiuni optime. leasing. amplificat de un grad mai mare de liberalizare şi deschidere. 5. dimensiunile firmelor au devenit un parametru esenţial. mediu şi lung) cu diverse variante: societăţi mixte (joint ventures). în primul rând. 6. al dezvoltării economice sau al stadiului de implementare a reformelor. ci îşi focalizează atenţia şi spre consolidarea reţelelor de producţie globale. promovată mai ales de corporaţiile transnaţionale (TNCs). menţinerea disparităţilor dintre diferitele grupuri de state d. franciză. corporaţiile multinaţionale. semnarea de acorduri între fime din ţări diferite (pe termen scurt. 3. 4.d. tendinţele mai recente ale transferului de tehnologie. Parteneriatele strategice “oferă 22 . marketing. subcontractare. noul val al globalizării capitalului. Mărimea companiilor condiţionează expansiunea lor peste hotare.p.v. 2. al XX-lea ar avea drept cauze: 1. 4.

distribuitori). legăturile dintre producători în cadrul reţelei mondiale industriale au evoluat.posibilitatea accesului la o serie de tehnologii complementare.. 2000. exportatori. Forme ale globalizării producţiei În contextul actual.  Subcontractarea duce la reducerea costurilor salarizării şi transportului. Subcontractorii provin din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare (pentru anumite produse).. comerţul: investiţiile străine stimulează exporturile ţării gazdă – prin filialele din străinătate sau prin relaţiile de cooperare cu firmele locale. licenţe de fabricaţie. amplasarea unor laboratoare de cercetare în diverse puncte de pe glob pentru utilizarea mai eficientă a oportunităţilor create de forţa de muncă înalt calificată. p. unele firme preferă să licenţieze concurenţilor lor tehnologii avansate la preţuri 23 . a unor uzine de producţie prin investiţii directe. înfiinţarea unor filiale de comercializare. crearea unei oferte flexibile şi stabile. utilizarea intermediarilor (importatori. “Adeseori. contracte de gestiune. creând. Postelnicu C. (Postelnicu Gh. Formele cele mai utilizate sunt : subcontractarea. Cât priveşte fimele care provin din statele aflate în curs de dezvoltare.263-264) 7. în acelaşi timp.  Licenţele de fabricaţie sunt utilizate de firmele mari şi mici care dispun de mijloacele necesare pentru realizarea unor investiţii importante. franchising. astfel de parteneriate strategice le oferă oportunitatea de a intra în posesia unor tehnologii noi. care să le îndrepte mai repede spre produsele cu o valoare adăugată per produs mai mare şi să le faciliteze pătrunderea pe anumite pieţe”. reducerii costurilor şi riscurilor. o forţă sinergică mai mare asociată cercetăriidezvoltării.

un mare număr de unităţi productive. 2000. prin intermediul căruia poate fi combinat capitalul local cu know-how-ul străin. În plus. Globalizarea financiară Crearea noului spaţiu financiar global O latură esenţială a globalizării o reprezintă centralizarea capitalului şi creşterea importanţei operaţiunilor financiare la nivelul marilor grupuri industriale. Este necesar să menţionăm că toate aceste forme au avantaje şi dezavantaje.ridicate. (Postelnicu Gh... deoarece nu pot să-şi creeze. a unor bunuri care au fost lansate anterior cu succes pe alte pieţe.149)  Franciza constituie un ansamblu de drepturi de proprietate industrială şi intelectuală privind producerea şi comercializarea.. fiind purtătoare ale unor produse financiare noi”.  Agenţii importatori şi distribuitori înlesnesc lansarea unui produs pe piaţă sau menţinerea unui contract pe termen lung între producători şi consumatori după ce produsul este cunoscut pe piaţă (vezi Coca-Cola). Postelnicu C. într-un anumit spaţiu.  Contractul de gestiune este un mod de internaţionalizare a producţiei. Postelnicu C. doresc să obţină un beneficiu rapid de pe urma inovaţiilor lor”. (Postelnicu Gh.. Formula a dat rezultate pozitive mai ales în ţările în care legislaţia prevede ca majoritatea acţiunilor să fie deţinute de agenţii economici autohtoni sau acolo unde internaţionalizarea unui produs necesită o infrastructură deosebită. p. pentru moment. p.156) 24 . 2000. ceea ce a dat “posibilitatea înfiinţării unor adevărate <bănci de întreprindere> care nu sunt prizonierele unor practici bancare obişnuite.

concentrată în ariile urbane. mutaţiile finaciare s-au manifestat printr-o instabilitate crescută. cel care investeşte (sau împrumută) caută cel mai bun randament trecând de la un titlu la altul sau de la o monedă la alta sau de la un procedeu de acoperire la altul: de la - 25 .64) Regula celor trei “D” şi piaţa financiară “<Dezintermedierea> este recursul direct al operatorilor internaţionali la pieţele financiare (finanţe directe) fără a trece prin intermediarii financiari şi bancari (finanţe indirecte) pentru efectuarea operaţiilor de plasament şi împrumut”. în interiorul acestor pieţe. piaţă financiară (capitaluri pe termen mai lung). Actualele disfuncţionalităţi ale sistemului monetar internaţional pot fi deci considerate drept o consecinţă directă a acestui fenomen”. pieţe la termen etc. dispariţie a compartimentelor existente – piaţă monetară (bani pe termen scurt). p. “În principiu. În ţările industrializate. Cu toate acestea. cu repetate crize de bursă şi în sfera schimbului. (Plihon D.64) “<Defragmentarea pieţelor> corespunde abolirii frontierelor dintre pieţe până în acel moment separate: deschidere către exterior a pieţelor naţionale în primul rând. dar şi.. 2001. mai ales în marile metropole. crearea unei pieţe planetare a banilor trebuie să conducă la o mai bună alocare a capitalului în economia mondială. p. simultan. (Plihon D. piaţă de schimb (schimburi de monede). internaţionalizarea serviciilor financiare a dus la creşterea puternică a numărului locurilor de muncă. 2001.. De acum înainte.Ultimele decenii au fost marcate de extinderea portofoliului serviciilor financiare la scară naţională şi globală şi de concentrarea geografică fără precedent a acestora.

(Ibidem.t. “Ţările în curs de dezvoltare îndatorate ajung în situaţia de încetare de plăţi ca urmare a creşterii brutale a ratei dobânzilor şi a cotei dolarului la începutul anilor '80. (Ibidem. în Extremul Orient.66) Transferurile de capital s-au orientat Nord-Nord.- obligaţiile în euro la cele în dolari. deschiderea sistemului financiar japonez.65) Ex.)”. şi de timp: funcţionează continuu. Mişcarea s-a intensificat în 1974 şi 1982 (şocurile petroliere). Japonia. principalele ţări industrializate (SUA.65) “<Dereglementarea> a fost un element-motor al globalizării financiare. p. S-au produs astfel. în bună măsură sub presiunea autorităţilor americane.65) De ce au loc aceste mutaţii Ultimele decenii s-au constituit în 2 perioade principale:  anii 60 şi 70 – majoritatea fluxurilor financiare se realizau pe axa Nord-Sud. UE) finanţând deficitele structurale ale ţărilor în curs de dezvoltare. în 1983-1984. – swap.. p. Europa şi America de Nord”. Sistemul financiar internaţional a devenit o mega-piaţă a banilor cu “dublă unitate – de loc: pieţele sunt tot mai interconectate graţie reţelelor moderne de comunicaţii. 2001. (Ibidem.. SUA a înregistrat mari deficite bugetare şi exterioare care au fost 26 . Autorităţile monetare din principalele ţări industrializate au abolit reglementările privitoare la schimburi pentru a facilita circulaţia internaţională a capitalului.. apoi desfiinţarea sistemelor naţionale de control al schimburilor în Europa. de la opţiuni la futures (bunuri cumpărate şi vândute pentru a fi livrate mai târziu –n. p. de la acţiuni la opţiuni.. odată cu constituirea pieţei unice de capital în 1990”. 24 de ore din 24.  Criza datoriilor din 1982-83 a reprezentat o cotitură. p. (Plihon D. creştere care le încarcă mult datoriile”.

Creşterea deficitelor americane (bugetare şi exterioare). “Înainte de 1982. majoritatea finanţărilor internaţionale treceau prin sistemul bancar. investitori instituţionali. Volumul tranzacţiilor financiare internaţionale este azi de aproximativ 50 de ori mai mare decât valoarea comerţului internaţional cu mărfuri şi servicii.. fondurile speculative (hedge funds) etc. Investitorii instituţionali sunt fonduri de pensii. (Ibidem.67) Globalizarea a fost însoţită de dilatarea sferei financiare: volumul tranzacţiilor de pe piaţa de schimb (devize) a crescut de 5 ori între 1980 şi 2000. criza datoriilor şi reorientarea Nord-Nord a fluxurilor financiare internaţionale au condus sistemul financiar internaţional către o logică financiară de piaţă planetară care face concurenţă finanţelor bancare”.finanţate de Europa şi Japonia. adică la circa 10% din totalul averilor lor. întreprinderi.. p. organisme colective de plasament în valori mobiliare (mutual funds). “Suma totală a titlurilor străine deţinute de investitori era estimată la circa 2 500 miliarde de dolari la începutul anului 2000. (Ibidem.66) Investitorii instituţionali Mişcările internaţionale de capital sunt realizate de 3 categorii de operatori: bănci. p. ceea ce corespundea logicii de îndatorare bancare internaţională. 27 . (…) diversificarea permite creşterea randamentului mediu sau reducerea volatilităţii randamentului portofoliilor”. ceea ce reprezintă o ruptură între finanţe şi economia reală. Această internaţionalizare a plasamentelor se înscrie într-o strategie de diversificare.

2001. Efectele globalizării financiare “Globalizarea financiară a generat un <risc sistemic> de criză financiară la scară internaţională. cu scop speculativ.71) În cazul unor atacuri speculative care au lovit ţările în avânt din Asia Orientală (1977). Investiţiile de portofoliu sunt ansamblul celorlalte operaţiuni de vânzare-cumpărare de valori mobiliare cu străinătatea pentru randamente mai mari în străinătate). Autorităţile monetare ale unei ţări nu mai pot face mare lucru pentru a-şi apăra rata de schimb împotriva speculaţiilor: rezervele de schimb ale marilor ţări industrializate (principala armă de apărare a monedelor) reprezintă doar jumătate din volumul zilnic al tranzacţiilor de pe piaţa de schimb!” (Ibidem. p. Procesul de criză sistemică se desfăşoară în doi timpi. au înlocuit în mare măsură investiţiile directe cu scop industrial şi comercial. Mai întâi. Apoi intervine propagarea undei de şoc în ansamblul sistemului financiar planetar. amplificată de noile instrumente financiare. Rusia (1998) şi Brazilia (1999) s-a constatat că stabilitatea ratelor de schimb şi mobilitatea totală a capitalurilor sunt incompatibile. Se consideră investiţie directă când participaţia depăşeşte 20% din capitalul întreprinderii străine (în general)..70-71) “Globalizarea financiară consacră supremaţia forţelor pieţei asupra politicilor economice.Investiţiile financiare “de portofoliu”. p.. prin <efecte de contagiune>”. speculaţia declanşează turbulenţa. Astăzi. pieţele sunt acelea care <decid> dacă politicile economice naţionale sunt bune. Investiţiile directe sunt participaţii la întreprinderi străine. 28 . (Plihon D.

72) Globalizarea culturală “Temerea că transformarea culturii în marfă va ignora frontierele. ca urmare. p. noţiunea de <americanizare> a fost lansată pentru a stigmatiza debarcarea produselor culturale care ţeseau o legătură strânsă între reţelele financiare şi <operele spiritului> şi care ameninţau să distrugă 29 . apare în anii ’20. contribuind astfel la instaurarea hegemoniei unei singure puteri. favorizează speculaţia în detrimentul activităţilor productive. trecând prin José Ortega y Gasset. De la Luigi Pirandello la Georges Duhamel. Lumea Veche respinge <materialismul> venit de peste ocean. “O re-taxare şi o re-reglementare a operaţiunilor financiare ar fi de natură să stabilizeze sistemul financiar internaţional. (Plihon D.. nu ar fi mare lucru de făcut. Obiectivul este de a frâna mobilitatea internaţională a capitalului şi de a limita operaţiunile de natură pur speculativă. În aceste condiţii ar fi necesară o puternică acţiune de reglementare sub 2 forme.  cei de inspiraţie keynesistă sunt de părere că pieţele financiare sunt instabile prin natura lor şi. Aceste mijloace nu ar fi însă eficace decât dacă ar fi aplicate de toate ţările”. lăsate liber. După ce criza din anii ’30 a deplasat centrul economiei mondiale de la Londra la New York. 2001. Primul război mondial a permis Statelor Unite să ocupe pieţele cinematografice lăsate libere de mobilizare în marile puteri europene.Care este politica faţă de globalizarea financiară? În principal există 2 curente de opinii şi anume:  adepţii liberalismului susţin că beneficiile mondializării sunt superioare costurilor ei.

Majoritatea controverselor se desfăşoară în incinta Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Ştiinţă. p. critica americanizării s-a mutat în ţările din lumea a treia care au refuzat să urmeze calea trasată de “experţii” în modernizare/dezvoltare. În anii ’70 “teza dominaţiei culturale inspiră revendicările mişcării ţărilor nealiniate în favoarea unei Noi Ordini Mondiale a Informaţiei şi Comunicării (Nouvel Ordre Mondiale de l’Information et de la Communication.. Critica “schimbului inegal” între culturi Teoria formării capitalismului modern şi a economiei mondiale formulată ca “proces de creare a inegalităţilor lumii” a fost dezvoltată de Fernand Braudel şi Immanuel Wallerstein. 2001. UIT). polemica alunecă spre analiza <sistemului transnaţional> de comunicare şi a condiţiilor în care se face transferul de tehnologie. În anii ’60. se mută la Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (Union Internationale des Télécommunications. Noţiunea de americanizare a fost înlocuită de cea de imperialism cultural. UNESCO)”. pentru a caracteriza trecerea <societăţilor tradiţionale> la statutul de <societăţi moderne>. sociolog la Massachusettes Institute of Technology (MIT). 2001.universalitatea căreia Europa şi noţiunea ei despre cultura elevată voiau să-i fie garanţi”.(Mattelart A.74) În relaţiile cu statele “subdezvoltate”. cuvânt folosit de Daniel Lerner. SUA a stabilit în anii ’50 o echivalenţă între modernizare şi westernization. p. Cultură şi Educaţie (United Nations Educational. Scientific and Cultural Organisation. ocazie cu care este pusă în discuţie 30 . “Axată la început pe rolul agenţiilor de presă occidentale în distorsionarea imaginii lumii a treia. NOMIC)..76) Dezbaterile au înregistrat un eşec. (Mattelart A.

p. Globală pentru că este în situaţia de a comunica cel mai mult (deja 65% din comunicaţiile mondiale pleacă din Statele Unite) şi pentru că a reuşit să-şi impună în lume modul de viaţă. bazată pe predominanţa industriei informatice. Ajunge şi la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Organisation Mondiale de la Santé.76) Către societatea globală “Z. producţiile culturale. p. (Ibidem. OMS). (Ibidem.Brzezinski vede în desfăşurarea revoluţiei tehnotronice.repartiţia inegală a spectrului de frecvenţe radiofonice. ar putea debloca instituţiile moştenite de la societatea industrială... care stabileşte o legătură cauzală între modelele individuale de consum în domeniile farmaceutic şi alimentar şi strategiile de marketing ale societăţilor multinaţionale din sector”. consacrarea superputerii americane ca <primă societate globală din istorie>. (Ibidem.. “A defini pieţe şi ţinte tot mai vaste în jurul aceloraşi simboluri. Noţiunea cultură globală a intrat prin intermediul strategiilor de management şi marketing şi ghidează vânătoarea de universalii culturale şi căutarea de mesaje cu cât mai mulţi destinatari. precum şi lansarea canalelor pansatelitare”. modele şi modelele de organizare”. tehnicile. iată lozinca ce subîntinde gigantica mişcare de concentrare şi constituire a reţelelor publicitare şi a grupurilor de comunicare multi-media.79) În anii ’80 am putut asista la explozia gândirii planetare şi la apariţia unor noi abordări critice a legăturii dintre fluxurile 31 .77) Tot Brzezinski a formulat şi teza sfârşitului ideologiei conform căreia instalarea “societăţii postindustriale”. rod al convergenţei tehnologice. p.

dar la preţuri mult mai mari sau de o calitate mai proastă decât ţările industrializate bogate”...94).95) Un efect mecanic al creşterii schimburilor cu ţările cu salarii mici este. care produc bunurile şi serviciile pe care ţările cu salarii mici nu ştiu încă să le producă. (Ibidem. faptul că numărul de locuri de muncă ale expuşilor care se distruge este mai mare decât numărul de locuri de muncă ce se creează pentru competitivi.. care sunt în competiţie directă cu persoanele active din ţările cu salarii mici (…) <protejaţii>.de comunicare transnaţionale şi teritoriile particulare. într-o primă etapă. dar dacă ritmul de creare de locuri de muncă pentru competitivi 32 . p. care produc bunuri şi servicii care prin natura lor nu pot călători”. “au tot mai mult acces la bunuri pe care aceste ţări nu ştiu încă să le fabrice sau pe care le fabrică. ceea ce are 2 efecte “primare”: “consumatorii din ţările bogate pot consuma mărfuri mai ieftine decât cele pe care aceste ţări le produceau înainte” (Giraud P. p. 2001. “Comunicarea-lume” pune accentul pe noile polarizări şi surse de excludere inerente geo-economiei – modelul cu două viteze – iar “hibridarea” se referă la problema interacţiunilor de orice fel dintre teritoriile particulare şi fluxurile globale.N. Două concepte noi au apărut în acea perioadă şi anume “comunicarea-lume” şi “hibridarea”. p. Globalizarea pieţei muncii Mutările de întreprinderi constituie aspectul cel mai vizibil al competiţiei dintre vechile ţări industrializate şi ţările cu salarii mici. a raporturilor interculturale în general. <expuşii>.95) În ţările industrializate putem vorbi de 3 categorii de persoane active: “<competitivii>. consumatorii din ţările cu salarii mici. Competitivitatea sporită a ţărilor cu salarii mici duce la creşterea comerţului cu ţările industrializate bogate. (Ibidem.

Brazilia. acestea au dimensiuni mult mai mari decât primele “noi ţări industrializate” (dragonii asiatici) iar “structura lor internă este foarte diferită. Hong Kong. care. şi lipsa de protecţie socială a muncitorilor cu toate că unele ţări au sisteme de îngrijire gratuită sau subvenţionată. care formează o majoritate covârşitoare şi au o productivitate a muncii foarte scăzută.. au exportat bunuri tot mai complexe. Singapore. atunci nu se vor înregistra creşteri semnificative ale şomajului sau inegalităţilor. O industrie modernă sau rapid modernizabilă coexistă aici cu masele rurale şi numeroşii lucrători din sectorul informal. la valoarea relativă a salariului net. cum ar fi cazul Chinei. fostele ţări socialiste din Europa de Est. (Ibidem. sunt echivalente cu cele din ţările bogate. costurile salariale au înregistrat apropieri de cele ale ţărilor cele mai puţin bogate din Europa. asigurări de şomaj sau accidente. 33 . prin politici voluntariste şi protecţioniste. în mare măsură. 2 argumente privind liberul schimb cu ţările cu salarii mici: competitivitatea datorată. sau practici condamnabile ca munca efectuată de copii sau munca gratuită a prizonierilor. În ceea ce priveşte ţările cu salarii mici şi capacitate tehnologică cum ar fi China. rezultă un nivel scăzut al venitului mediu pe locuitor şi al salariilor”. În anii 1970-1980 în ţări cum ar fi Taiwan. subevaluării monedei acestor ţări. care. India. Coreea de Sud.în ţările industrializate bogate compensează locurile de muncă desfiinţate ale expuşilor. p.97) Se pot aduce. în principal. când au produs bunuri de înaltă tehnologie. care nu este atât de flagrantă pe cât pare la prima vedere. salariile au crescut şi moneda s-a apreciat. Uneori se face referire la un al treilea argument: competitivitate datorată gradului mai redus de protejare a mediului. Mexic.

a frontierelor din Nord împiedică serios mobilitatea populaţiilor străine. Închiderea. “Transferurile de competenţă se îndreaptă din Sud către Nord. chiar definitiv. chiar politice – deosebit de active. Se înregistrează. de asemenea. bărbaţi şi femei fug spre un Sud mai puţin sărac. ca britanicii şi portughezii din Uniunea Europeană care au emigrat legal în Germania şi care lucrează <la negru> pe imensul şantier berlinez de după 1989. în ţările de imigrare.Imigrarea şi globalizarea Este bine ştiut că globalizarea accentuează mondializarea spaţiilor de deplasare. Noile legături transnaţionale care se nasc 34 . mondializarea spaţiilor de recrutare a mâinii de lucru şi diversificarea calitativă a fluxurilor. Acestea. 2001. pentru imensa lor majoritat. frontierele sunt închise. p. Din Nord. parţial teoretică. mediatice. dar şi din Nord către Sud. “În acest fel se creează reţele – de solidaritate sau culturale – dar şi comerciale.. Sedentarizarea acestora a dus la constituirea de minorităţi care doresc să-şi menţină legăturile cu propria cultură. cuprinzând între altele <exodul creierelor>. cu firme multinaţionale care îşi trimit cadrele de conducere şi tehnicienii în străinătate în funcţie de propria lor dezvoltare şi de mutări de întreprinderi. cu compatrioţii din alte ţări. ca burkinezii care pleacă în Coasta de Fildeş sau bolivienii în Argentina.141) Se opinează că muncitorii necalificaţi ar fi uitaţi de globalizare în sensul că. cu atât mai mult cu cât în ţara de rezidenţă aceste persoane sunt adesea victime ale marginalizării sau rasismului. cel puţin formal. s-au instalat durabil. cu ţara de origine. neputând să mai circule cum o făceau adesea mai înainte. Din Sud. financiare. ca vietnamezii sau srilankezii în Europa de Est şi în Rusia”. (Dewitte P. muncitori care nu au o calificare specială se îndreaptă tot către Nord. sau chiar spre Est.

p. p. companiile transnaţionale nu vor mai putea fi controlate sau chiar constrânse de politicile anumitor state naţionale. ci va deservi pieţele globale prin intermediul operaţiunilor globale. Spre deosebire de companiile multinaţionale... singurii lucrători autorizaţi să emigreze o fac în cadrul unor contracte temporare strict supravegheate. Thopmson G. se sprijină pe multiple obligaţii de fidelitate naţională şi sunt adesea mai dinamice şi mai eficace decât statele şi marile instituţii internaţionale. 2001. 2002. se vor instala împreună cu familiile lor. “Mondializarea creează necesităţi noi pentru câteva miliarde de potenţiali consumatori.28) ♦ transformarea companiilor multinaţionale în companii transnaţionale: “Compania nu se va mai baza pe o singură locaţie naţională importantă (ca în cazul companiilor multinaţionale). (Ibidem. (Dewitte P. Un astfel de conflict ar slăbi mai departe eficienţa guvernării publice la nivel global”. care trebuie apoi opriţi la porţile supermagazinului planetar”. adică competiţie şi conflict între agenţiile de reglementare la diferite niveluri. p.142) De multe ori telemunca sau mutările de întreprinderi sunt considerate preferabile venirii imigranţilor care.145) Efectele globalizării Dintre efectele globalizării cele mai des menţionate în literatura de specialitate amintim următoarele: ♦ dificultatea deosebită a guvernării economiei globalizate: “Interdependenţa ar provoca atunci des-integrare. mai târziu. De asemenea.conturează spaţii policentrate. chiar dacă afişează în general ambiţii mult mai modeste”. frustraţi de toate dar insolvabili.. (Hirst P.. Mai degrabă se vor supune numai 35 .

În acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor naţionale vor scădea. chiar dacă majoritatea cetăţenilor lor.31-32) Cele 7 păcate ale globalizării În general se vorbeşte despre 7 păcate ale globalizării şi. impuse şi stabilite de comun acord.. (Ibidem.. Nu va mai putea fi folosită pentru a realiza obiective economice”. pentru că aceasta continuă să fie cea mai defavorizată zonă a lumii datorită lipsei cooperării economice în cadrul globalizării. Guvernele naţionale nu ar mai putea să adopte nici un fel de reglementare efectivă contra acestor standarde” (Ibidem. 36 . Conducătorii statelor lumii a treia sunt de părere că destinele lor sunt determinate de forţele globalizării şi speră că <acest tzunami să se transforme într-o forţă benefică pentru reconstrucţie şi dezvoltare. Cele 7+1 păcate ar fi: “1. vor rămâne ataşaţi naţional. în plus. ♦ creşterea multipolarităţii în sistemul politic internaţional: “O serie de organizaţii de la agenţiile non-profit internaţionale până la companiile transnaţionale vor dobândi mai multă putere în detrimentul guvernelor naţionale şi folosindu-se de pieţele globale şi de media ar putea apela şi obţine legitimitatea de la consumatori/cetăţeni de-a lungul graniţelor naţionale.standardelor de reglementare internaţionale. puterea naţională militară ar fi mai puţin eficientă. ♦ continuarea declinului influenţei politice şi al puterii de negociere economică a forţei de muncă organizate. Într-o astfel de lume. p.29) în detrimentul TNCs. despre globalizarea economiei subterane. p.Alienarea. Experienţa Africii pare a fi cea mai frustrantă. şi nu în forţa ameninţătoare a distrugerii şi destabilizării>. mai ales în ţările avansate.

Majoritatea ţărilor în dezvoltare consideră că singura consecinţă vizibilă a globalizării este propria lor marginalizare. 5.Impunerea.Acţiunea selectivă. Regulile OMC şi sistemul acesteia forţează ţările în dezvoltare la angajamente peste puterile lor. Încheierea războiului rece şi triumful complet al unei părţi a eliminat tensiunile. ci <datorită caracterului arbitrar atât de răspândit în relaţiile internaţionale>. alte instituţii financiare şi carteluri economice.Pierderea identităţii. dar şi în viabilitatea instituţiilor şi stabilităţii sociale.Pierderea suveranităţii naţionale. cel desenat de singurul bloc dominant. 4.Revenirea la colonialism. şi acum ţările lumii vor avea o singură variantă de ales. 7. Ţările în dezvoltare spun NU globalizării selective. Globalizarea consolidează dependenţa economică. Ţările care nu pot ţine pasul cu procesul rapid al integrării imploră atenţie specială pentru a nu cădea din nou în abisul sărăciei şi al dezintegrării. 3. Interesele ţărilor în dezvoltare se lovesc de o serie de sancţiuni internaţionale percepute ca o reîntoarcere la colonialism. adică liberalizării comerţului. dar a rupt echilibrul. pe când acest impuls s-a manifestat cu o intensitate mult mai slabă în cazul produselor importate de ţările în dezvoltare. Va fi un sistem economic şi politic. Noile valori culturale aduse de globalizare vin odată cu sistemul economic bazat pe consumul 37 . Era opţiunilor multiple s-a încheiat şi globalizarea aduce cu sine dogma <o mărime se potriveşte tuturor formelor>. iar când este necesar chiar şi alianţe militare.Marginalizarea. 6. Băncii Mondiale. investiţiilor şi fluxurilor financiare care s-a făcut într-un ritm accelerat doar în folosul ţărilor dezvoltate. Marginalizarea este situaţia care descrie cel mai bine ţările din afara <curentului>. existând riscul de a cădea în păcatul marginalizării. Colonialismul revine sub forma FMI.2. Principiul suveranităţii e zguduit din fundaţie şi nu datorită unor motive obiective. politică şi culturală. Eroziunea suveranităţii are consecinţe în plan economic.

p.66-67) Sărăcie şi globalizare Modelul unic şi constrângător de dezvoltare al economiei globale este reproductibil. Cifra de afaceri a companiilor transnaţionale <explodează> (…) la fel şi cea a organizaţiilor criminale transfrontaliere. contrabandei.) nu numai că nu sunt accesibile marii majorităţi a oamenilor. prostituţiei. din ce în ce mai uniformizat şi banalizat. Averile colosale sunt. toate sub umbrela corupţiei. 8. să fie analizate ca o expresie a slăbirii şi a polarizării generate de mondializare. pe de altă parte. este. dar nu generalizabil: de aici decurg dezavantajele <dezvoltării mimetice>. Globalizarea ar putea conduce la o singură civilizaţie. Valorile propuse lumii de către Occident (întreprindere. În noua eră a globalizării.. căci piaţa mondială a fost liberalizată înaintea creării instituţiilor globale necesare pentru control şi supraveghere”. Lumea globală ar fi uniformă. locul unde se manifestă modernitatea. profit etc. la rândul lor. spălării banilor. Globalizarea pare a face diversitatea culturală <ceva demodat>.iraţional în ţările bogate. miliardul de fiinţe umane aruncate în sărăcie. rezultatul traficului de droguri şi arme. adeseori. Oportunităţile acestora de a exploata sistemul n-au fost niciodată atât de mari. Creşterea rapidă a oraşului merge mână în mână cu polarizarea sa între insule de privilegiaţi şi imense periferii dezmoştenite. 2003. Piaţa 38 . <avangardiştii>. dar le apar acestora total lipsite de sens. barierele comerciale au fost eliminate. Fluxurile migratoare mondiale trebuie. (Bari I. Oraşul. standardizată potrivit culturii vestice. iar informaţia circulă cu o viteză nemaiîntâlnită. <Noua sărăcie> mondială este structurală şi face parte din sistem. iar varietatea va dispărea. graniţele s-au deschis. “Pe de o parte. prin excelenţă. aşa cum este ea definită de Banca Mondială. creştere.Globalizarea economiei subterane.

pe cele pozitive ce însoţesc globalizarea. (Postelnicu p. 4. dar nu ştim deocamdată dacă se va realiza vreodată”.53/169 intitulată “Rolul Naţiunilor Unite în 39 . p. iar decalajele între ţări/zone bogate şi cele sărace s-au adâncit. extinderea controlului TNCs asupra economiei globale în formare. creşterea FDI a fost însoţită de integrarea globală a sistemelor productive. ceea ce demonstrează că TNCs din acele ţări au devenit parte integrantă şi activă a procesului de globalizare.mondială a muncii? Sau mai curând dezrădăcinare socială şi culturală la nivel planetar?” (Bari I. 2003. Adunarea Generală a ONU din 17-18 sept. Pro sau contra globalizare? Pentru a ne exprima o opinie avizată ar trebui să avem în vedere cel puţin următoarele aspecte: 1. a crescut enorm volumul schimburilor valutare şi al tranzacţiilor bursiere cu titluri de valoare. dezrădăcinarea şi migraţia sunt aspecte negative ce le depăşesc. De asemenea. iar la celălalt societatea globală spre care tindem. multe state în curs de dezvoltare au devenit investitoare în străinătate.. în multe cazuri. 3. 2. aspectul-cheie – trecerea de la internaţionalizarea la transnaţionalizarea capitalului. 5. 6. având două extreme: la un capăt comunităţile locale cu problemele lor specifice. unele zone sărace au devenit şi mai sărace. globalizarea a accentuat mobilitatea capitalului.283) În opinia noastră.1998 a adoptat rezoluţia nr.67) “Globalizarea poate fi cel mai bine înţeleasă ca un fenomen spaţial.

FAO (Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie). deoarece pieţele nu vor fi niciodată inerent stabile şi nici echitabile”. care să prevină crizele.. UNDP (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). p. încât a pus în discuţie şi capacitatea instituţiilor guvernamentale de a stăpâni şi anihila anumite efecte negative produse de ea. ESCAP (Comisia Economică şi Socială pentru Asia şi Pacific). Raportul ajunge la concluzia că globalizarea este un proces ireversibil şi nu o opţiune şi aduce următoarele argumente în sprijinul acestei afirmaţii: 1. Postelnicu C. (…) Multe din procesele cu caracter transnaţional au sporit riscul de contagiune..292) 3.promovarea dezvoltării în contextul globalizării şi interdependenţei”. investiţii) şi terminând cu mediul înconjurător.. “globalizarea este înainte de toate un rezultat cumulativ al unor procese cantitative şi calitative desfăşurate de-a lungul timpului. finanţe. “Forţa cu care se manifestă astăzi globalizarea este atât de puternică. începând cu economia (privită şi ea sub multiple aspecte: comerţ.292) 2. se pune tot mai mult problema unor acţiuni concertate. (Ibidem. efective şi robuste. În acest demers s-a bazat pe un amplu raport pregătit în colaborare cu UNCTAD şi cu consultarea altor organizaţii din sistemul ONU: ILO (Organizaţia Internaţională a Muncii). “Creşterea interdependenţelor dintre state a făcut din comerţ şi finanţe două chei cu ajutorul cărora poate fi obţinut un plus de coerenţă şi complementaritate în politicile economice. În felul acesta. (Postelnicu Gh. astfel încât să se obţină maximum de beneficiu 40 . ECLAC (Comisia Economică pentru America Latină şi Caraibe). ECA (Comisia Economică pentru Africa) etc. UNIDO (Organizaţia pentru Dezvoltare Industrială). cultura şi tehnologia. 2000. în special în ceea ce priveşte crizele financiare. creând un aşanumit <deficit de adaptare> la problemele ridicate de globalizare”. p.

fără îndoială. p... sporind 41 . (Postelnicu Gh.de pe urma creşterii şi dezvoltării globale. din păcate. instabilitatea financiară la scară planetară ar creşte şi mai mult.293) Limitele globalizării Au fost elaborate mai multe scenarii posibile ale evoluţiei economiei mondiale în viitorul apropiat. îndeosebi cele financiare. întregul proces va fi încetinit. răspândirea informaţiei tehnologice. noi decalaje. 2000. p. Exploziva diseminare a informaţiilor tehnologice a produs. iar consecinţele negative. (Ibidem. se vor amplifica”. “Vectorul cel mai important. care a făcut din globalizare un proces ireversibil. mai ales în plan social..293) 4. atât dezvoltate. p. În această arie de preocupări este posibilă identificarea unor obiective comune care să servească deopotrivă intereselor tuturor statelor. (Ibidem. adevăratul catalizator şi lubrifiant. iar pe altele le-a adâncit”.329) • a doua variantă: “ia în calcul creşterea decalajului economic dintre ţările bogate şi cele sărace. Dintre acestea amintim: • prima variantă: premisa că procesul globalizării se va intensifica şi va permite ţărilor în curs de dezvoltare să-şi reducă decalajele economice faţă de ţările dezvoltate şi segmentelor sărace ale societăţii să se apropie de veniturile celor bogaţi – are o notă optimistă! “Dacă omenirea nu va găsi mijloacele de a gestiona crizele.. Pe fondul acestei situaţii nedorite. Postelnicu C. acompaniată de sporirea nesiguranţei veniturilor şi locurilor de muncă a miliarde de oameni. (…) Deplina şi efectiva participare la reţelele informatice globale este crucială pentru toate ţările care doresc să beneficieze de pe urma globalizării şi să nu fie marginalizate. cât şi în curs de dezvoltare”. îl constituie.

pentru o mai lungă perioadă de timp. pentru împrumuturi pe o perioadă mai mică de un an să fie depozitat într-un cont fără dobândă. (…) cea mai gravă asimetrie produsă de globalizare până acum vizează distribuţia puterii economice în lume. rămânând la periferia ei”. Aceasta ar obliga comunitatea internaţională ca. Persoanele care ar intenţiona să ia împrumuturi ar fi descurajate în privinţa împrumuturilor externe pe termen scurt. În acest sens..intensitatea şi frecvenţa crizelor. prin adoptarea unei măsuri care ar putea prevede ca 30% din capitalul împrumutului. (Ibidem.329) Politici alternative pentru ţările în curs de dezvoltare Se consideră că există măsuri care stau la dispoziţia ţărilor în curs de dezvoltare pentru a reduce fluxurile externe pe termen scurt şi a ajuta la prevenirea creşterii excesive a împrumuturilor interne cum ar fi: 1) posibilitatea de a reproduce măsurile adoptate de Chile după criza de la începutul anilor 1980. cel puţin un an. să adopte măsuri severe de limitare a efectelor economice generate de globalizare. rezervele monetare. investitorii străini ar putea fi liberi să investească. p. elaborând un nou cadru conceptual al dezvoltării la scară mondială. prin organismele ei financiare specializate. 2) politica referitoare la cursul de schimb ar trebui să forţeze investitorii străini să recunoască riscurile la care se supun prin împrumuturile pe termen scurt – ar fi de preferat 42 . fiind obligaţi însă să nu scoată din ţară. un mare număr de state aparţinând Lumii a Treia nu vor fi capabile să se integreze efectiv în economia mondială. care să ţină seama într-o măsură mai mare de interesele statelor cu posibilităţi mai mici de afirmare competitivă. Dacă aceasta se va menţine.

Această împărţire de 50/50 ar descuraja investiţiile neprofitabile. aceste companii fiind însă obligate să contribuie cu un capital echivalent sumei împrumutate. 3) liberalizarea de moment este contraproductivă pentru multe economii. Fondurile astfel dobândite ar putea fi disponibile. facilitând în acelaşi timp asumarea anumitor riscuri de investiţii de către companiile implicate. acest lucru nefiind neapărat negativ. 43 . 4) chiar dacă ar fi admise şi controale în trepte ale conturilor de capital. Acest lucru ar putea contribui la limitarea împrumuturilor riscante. fără a impune măsuri de control rupte de realitate. pentru companiile private care ar dori să împrumute pentru realizarea unor planuri de investiţii în cele mai sărace ţări. la dobânzi convenabile. aceasta ar fi mai uşor de administrat. ar fi necesară introducerea unor procente mai mari. fie că e vorba de împrumuturi pe termen scurt. alţi factori ar putea conduce la eliminarea anumitor ţări de pe harta investiţiilor. cu limite mai largi.5%) pentru fluxurile de FDI dintre statele OECD şi dintre acestea şi principalele zece ţări în curs de dezvoltare. iar instituţiile internaţionale ar putea fi convinse să accepte legitimitatea unor conturi de capital cu anumite grade de deschidere. neaducând prejudicii investitorilor pe termen lung din regiunile favorabile investiţiilor. în opinia multor specialişti. Ar putea fi redusă oferta de credite. beneficiare ale acestor investiţii. 0. A fost propusă introducerea unei taxe de valoare mică (de ex. de la cele extrem de controlate până la cele extrem de deschise.evitarea unei fixări foarte stricte a cursului de schimb în favoarea unor cursuri mai fluctuante. acumulat din tranzacţii comerciale. de până la 20 la sută. 5) băncile din ţările în curs de dezvoltare ar trebui supuse unor cerinţe de mărire de capital – în prezent Acordul de la Basel cere 8%. sau de investiţii străine directe.

301) Globalizarea este. Mergând pe această linie. Antiglobalizare sau avantaje ale globalizării? Numeroşi observatori consideră că globalizarea “este întreţinută în mod artificial tocmai de cei ce beneficiază de pe urma ei şi mai puţin de cei ce au înregistrat pierderi. considerând că am avea de-a face cu un fel de <colonialism corporatist> care vizează ţările cele mai sărace şi pe săracii din ţările bogate”. (Postelnicu Gh. sau au fost pur şi simplu marginalizaţi. 2000. unii adoptă un ton şi mai dur. cât şi un avantaj pentru specia umană. 6) guvernele ar trebui să adopte măsuri pentru prevenirea scăpării preţurilor activelor de sub control.. propagate ca să justifice lăcomia dezmăţată şi să mascheze măsura în care transformarea globală a instituţiilor umane a devenit o consecinţă a complicatelor.având în vedere tendinţa ţărilor în curs de dezvoltare spre împrumuturi şi investiţii excesive. în care un volum enorm de bani este antrenat în operaţiuni speculative. nu am avea de-a face cu o <nouă economie>. În acest sens ar fi necesară stabilirea momentului oportun pentru introducerea unor măsuri de stopare a inflaţiei pe pieţele supraîncălzite. dar care operează după reguli vechi. p. Cei de pe urmă recunosc că globalizarea reprezintă în multe privinţe un fenomen nou. Urmărirea unor rate nominale de creştere ridicate în defavoarea dezvoltării pe termen lung este total neproductivă în concepţia multor specialişti. considerată a fi atât un proces istoric inevitabil. ci cu un fel de <economie cazinou> (casino economy). toate acestea sunt mituri. Postelnicu C. de multe ori. “De fapt.. Datorită acestui fapt. binefinanţatelor şi deliberatelor intervenţii ale unei elite cu mijloace financiare care îi dau posibilitatea să 44 .

. pe de altă parte. chiar periculos de identitare. par a fi consecinţele ineluctabile ale unui război economic mondial trăit ca o calamitate naturală. făcând neputincioase instituţiile democratice şi devorând viaţa în căutarea nesăţioasă a banilor”. Şomajul. iar pentru ţările din Asia de Est. fundamentalismul şi naţionalismul. (…) Pentru mulţi.147) “Globalizarea în sine nu este nici bună. distrugând moduri de viaţă. Pentru a-i face faţă nu există.trăiască într-o lume de iluzii. (Viveret P.22-23) Unii autori sunt de părere că o conjuncţie a trei fenomene şi anume mondializarea/războiul economic/revoluţia informaţiei pare să creeze un nou fatum. Realitatea capitalurilor care circulă şi a oamenilor care sunt expulzaţi (cerşetorii în afara oraşelor şi imigranţii în afara ţărilor dezvoltate) pare să rezume faţa întunecată a mondializării şi sentimentul de neputinţă de ea inspirat. colonizând tot mai multe dintre spaţiile vitale ale Terrei. Dimpotrivă. care au îmbrăţişat globalizarea în condiţii impuse de ele. nesiguranţa. Diagnosticul prezentat ca o evidenţă este contestabil. dislocând oameni. se pare. “Statului-providenţă pare să i se fi substituit Piaţa-destin.. excluderea. în instrumente ale unei tiranii de piaţă care se răspândeşte pe toată planeta. Războiul economic nu face parte neapărat din mondializare şi din revoluţia informaţiei. p. 45 . este perfect posibil să gândim disocierea acestor fenomene şi eficacitatea din punct de vedere planetar a unei logici a cooperării”.C. 1997. corporatiste. Ea poate face foarte mult bine. în ciuda pasului înapoi reprezentat de criza din 1997. 2001. ca un cancer. decât răspunsuri defensive. (…) Aceste forţe au transformat corporaţiile şi instituţiile financiare cândva bune. nici rea. (Korten D. fragmentare. separat de restul omenirii. p. în ritmul impus de ele. aceasta a fost extrem de folositoare. pe de-o parte.

Globalizarea economiei a adus foloase ţărilor care au profitat de ea identificând noi pieţe de export şi atrăgând investiţiile străine. FMI. Este vremea să schimbăm unele reguli care guvernează ordinea economică internaţională. Globalizarea poate fi. în care nu doar creşterea va fi mai durabilă. când el se va desfăşura cum trebuie. Avem în schimb un sistem pe care l-am putea numi de guvernare mondială fără guvern mondial. (Stiglitz J. p. să punem mai puţin accentul pe ideologie şi să acordăm o atenţie mai mare lucrurilor bune. puternic legate de anumite interese financiare şi comerciale – domină scena. o forţă de propagare a binelui: globalizarea ideilor privitoare la democraţie şi la societatea civilă a schimbat modul de gândire al multor oameni. 2003. când toate ţările vor avea un cuvânt de spus în privinţa politicilor care le privesc. GLOBALIZAREA este deseori atacată.ministerele de finanţe şi ale comerţului. “Pentru milioane de oameni însă globalizarea 46 .. p.globalizarea seamănă mai mult cu un dezastru total”. (…) Procesul globalizării poate fi regândit. (Ibidem.. nu avem un guvern mondial. iar când aceasta se va întâmpla. ci şi roadele acesteia vor fi împărţite într-un mod mai echitabil”. se va putea crea o nouă economie mondială. dar în care mulţi dintre cei afectaţi de hotărârile lor nu-şi pot face auzite vocile. în care câteva instituţii – Banca Mondială. totuşi. să revedem felul în care se iau hotărârile la nivel internaţional – şi în interesul cui. subordonat tuturor popoarelor lumii.53) “Există un proces de <globalizare> analog proceselor în urma cărora s-au format economiile naţionale.E. Globalizarea a făcut ca sute de milioane de oameni să ajungă la un nivel de trai superior celui la care nu s-ar fi gândit nu cu mult timp în urmă. OMC – şi câţiva <actori> . care să supravegheze procesul de globalizare în felul în care guvernele SUA şi ale altor state au coordonat procesul de naţionalizare.54) În prezent. Din păcate.

alta violentă”. economic şi.378) “Scandalul şi ruşinea este titlul unui raport către Clubul de la Roma prezentat de Bertrand Schneider. al XX-lea şi începutul sec. toate se aşează pe lanţul trofic al asistenţei internaţionale pentru dezvoltare”. erodate”. care prezidează. financiar. administrând fonduri filantropice de donaţii paliative şi ajutor umanitar. 2003. Aceşti oameni s-au simţit tot mai neputincioşi în faţa unor forţe pe care nu le puteau controla. călătorii. Genova (iulie 2001) sau Johannesburg (august 2002). consultanţi. factsfinding. experţi. rapoarte (majoritatea ilizibile şi inutile). 47 . şedinţe. (Bari I. funcţionari. locurile lor de muncă fiind desfiinţate. p. care ajută la transportul resurselor. Scandalul şi ruşinea sunt termeni adresaţi. politic.. iar traiul devenind mai nesigur. Situaţia multora chiar s-a înrăutăţit. între origine şi ţintă apar formele intermediare parazitare. iar oriunde există o sursă de bani cu o anumită destinaţie. 2003. p. Göteborg (iunie 2001). După modul în care s-au desfăşurat. sistem instituţionalizat. sistemului internaţional oficial. Şi-au văzut democraţiile subminate. echipe cu nume strategice (task-force. evaluation etc. mai ales. Un prim aspect al ipocriziei e larg cunoscut: ţările dezvoltate încasează de la ţările în curs de dezvoltare (sub formă de dobânzi la credite) mai mult decât le acordă sub forma asistenţei.).. (Stiglitz J. Praga (septembrie 2000). în primul rând.nu a adus nimic. costisitor. cu prilejul reuniunii OMC de la Seattle şi au continuat la Washington (aprilie 2000).69) La sfârşitul sec. al XXI-lea au avut loc puternice manifestări anti-globalizare. iar culturile. Acestea au debutat la sfârşitul anului 1999. statuează şi perpetuează mizeria în lume. parazitar. Instituţii birocratice. aceste manifestaţii au două componente: una paşnică.E.

de la militanţi religioşi.70) În acelaşi context al globalizării se manifestă contradicţia piaţă-democraţie. probabil paşnic. BM. tot ceea ce astăzi ne pare imuabil. Pentru imigranţi şi refugiaţi. WTO. dar şi unicităţii sale. la nihilişti radicali. (…) Societatea globală va răsturna.O manifestare paşnică a fost cea de la Washington. (Bari I. 2003. “Valul persistent de xenofobie în rândul populaţiei europene şi americane este un semn indubitabil de care politica ţine de mult seama.. 48 . p. El va străbate teritorii fără frontiere. la reuniunea anuală FMI – BM –când au avut loc proteste contra TNCs. p. La Genova au apărut numeroşi <gladiatori> cu cagule negre (Black Bloc) care s-au situat în fruntea violenţelor”. (Ibidem. a unor mişcări cetăţeneşti. din Alaska în Australia.70) “Apariţia. “Participanţii la astfel de forme de protest au o componenţă foarte eterogenă: de la pacifişti dezorientaţi. la nivel planetar. neîngrădit de epica etnoteritorială şi de amintirea numeroaselor războaie pe care le-au purtat strămoşii lui ca să apere frontiere inevitabil vremelnice”. Prima manifestare violentă a avut loc la Genova. de cunoştinţa universalităţii. la criptomarxişti.. constituie un fenomen firesc. în condiţiile dezvoltării democraţiei. când a apărut şi primul caz mortal. drepturile omului sunt vizibil limitate prin legi tot mai aspre în domeniul imigrării şi metode de supraveghere tot mai riguroase în aproape toate ţările Europei şi în SUA. în măsura în care exprimă aspiraţiile unei majorităţi de a împărţi mai bine beneficiile globalizării între ţările dezvoltate şi cele în dezvoltare. Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre acea minoritate care îşi maschează huliganismul printr-un aşa zis protest politic. Cetăţeanul umanităţii va depăşi etapa de utopie. FMI etc. bucurându-se – graţie tehnologiilor – de avantajele timpului şi spaţiului.

şi şanse uriaşe. Din punct de vedere economic. p. Creşterea extraordinară a productivităţii ar putea fi folosită pentru eliberarea din sărăcie a tot mai multor oameni şi pentru finanţarea restructurării ecologice a economiei generatoare de risipă şi devastare a resurselor din ţările din zona bunăstării de până acum.. actuala diviziune internaţională a muncii contribuie la creşterea producţiei pretutindeni în lume. maşina economică globală lucrează într-un mod care numai eficient nu poate fi numit. p.. “Pentru aceasta s-ar pune însă problema dirijării concurenţei sinucigaşe de pe piaţa mondială pe un făgaş compatibil cu democraţia şi aspectele ei sociale şi transformării fenomenului de globalizare a nedreptăţii într-o evoluţie în direcţia compromisului global”. Cetăţenii paşnici aparţinând categoriilor mijlocii. “În ce priveşte însă repartiţia bogăţiei produse în acest fel.. şomerii. din cauza neintervenţiei statului.378) Integrarea economică mondială înseamnă.. (Martin H. la urma urmei. handicapaţii şi tinerii fără pregătire profesională. p. ameninţaţi ei înşişi cu decăderea din statutul lor. toţi aceştia simt direct şi într-o măsură tot mai mare cum câştigătorii de moment ai globalizării le refuză solidaritatea. 1999. integrarea pieţei mondiale este de o înaltă eficienţă.Următoarea operaţiune de marginalizare şi excludere din <cetatea bunăstării> se îndreaptă împotriva grupurilor din societate lipsite de forţă economică: cei dependenţi de ajutorul social. (Ibidem. se transformă în şovinişti ai bunăstării care nu mai vor să contribuie la constituirea fondurilor în favoarea perdanţilor la ruleta pieţei mondiale”. Schumann H. iar numărul perdanţilor globalizării îl depăşeşte de departe pe cel al câştigătorilor”.380) Există propuneri ca Organizaţia Mondială a Comerţului să instituie sancţiuni împotriva unor ţări care asigură unei subţiri pături stăpânitoare profituri comerciale pe piaţa mondială prin 49 .375-376) În mod cert.-P. (Ibidem.

E. îi obligă pe consumatori să plătească preţuri mai mari. distrugerea brutală a mediului şi salariile de înfometare. p. neafectate de corupţia care a înăbuşit sectorul public şi dezvoltarea sectorului privat”. Ele pot să implementeze reglementări stricte care să le protejeze de speculatorii din afară sau de acţiunile ilegale ale firmelor dinăuntru. se consideră că ar fi necesară o strategie de reformă pe mai multe planuri: al aranjamentelor comerciale şi cel de încurajare a acelor reforme pe care ţările însele le-ar putea realiza în ceea ce le priveşte. “atunci elitele Sudului – cel mai adesea nedemocratice – ar fi constrânse să practice o politică de dezvoltare care să însemne un progres real pentru popoarele lor”. cu sisteme judecătoreşti solide şi independente..396) De asemenea. Dacă aceste sancţiuni ar avea şi confirmarea organelor ONU. impuse numai prin represiune sindicatelor. asigurarea şanselor 50 . de guverne democratice responsabile.explotarea muncii copiilor.. pe baze echitabile şi democratice. îmbunătăţirea vieţii celor săraci. secătuiesc resursele umane şi naturale ale naţiunilor lor şi ai căror potentaţi încalcă în mod evident drepturile fundamentale democratice şi economice. şi să elimine barierele protecţioniste care. deschise şi transparente. (…) A putea să cumperi genţi Gucci dintr-un magazin universal moscovit nu înseamnă că în ţara respectivă a fost creată o economie de piaţă. Cel mai important este însă faptul că ele au nevoie de guverne eficiente. (Martin H. 1999. (Stiglitz J. Schumann H.. p. 2003. deşi îi ajută pe unii să obţină profituri grase.-P. Dezvoltarea priveşte transformarea societăţilor. indiferent cât de mici vor fi ele. Ţările în curs de dezvoltare “pot să-şi gestioneze bugetele în aşa fel încât cheltuielile să nu fie mai mari decât veniturile proprii.382) “Sunt necesare politici care să asigure o creştere economică durabilă.

pare să se desfăşoare după reguli precise. Vom încheia cu opiniile unui specialist român care a studiat problema globalizării. (Marin D.292) 51 . p.. dacă vrem ca globalizarea cu faţă umană să reuşească. laureat al Premiului Nobel pentru economie. mişcarea bilelor. Tendinţa se impune acum accelerat.. (Ibidem. cu alte cuvinte. cu care suntem perfect de acord.287) “Problema gravă constă în faptul că România nu a reuşit să-şi formeze o elită economică. Noi am creat aceste instituţii şi noi trebuie să le facem să funcţioneze din nou. (Ibidem.Stiglitz. realitatea de azi infirmă acest lucru. Dacă vrem să risipim preocupările legitime ale celor care şi-au exprimat nemulţumirea în privinţa globalizării.383) “Lumea dezvoltată trebuie să se achite de datoria de a reforma instituţiile internaţionale care guvernează globalizarea.de succes pentru toţi oamenii şi a accesului la servicii medicale şi la educaţie”. p.384) opina. 2004. J.. agenţi versaţi în procesele pieţelor integrate. Traseele bilelor sunt minuţios stabilite şi nici întâmplarea nu are şanse de a le schimba”. Chiar dacă se crede că hazardul dă substanţă jocului. nu trebuie să stăm deoparte” (Ibidem. recte a ţărilor. să aibă. trebuie să ne facem auzită vocea. p. dacă vrem ca aceasta să dea roade pentru miliardele de oameni care nu s-au bucurat de ele.E. opinii ce lasă drum liber discuţiilor. p. extrem de pertinent. Nu putem. practic actori ai globalizării”. interpretărilor şi concluziilor fiecăruia dintre noi: “Pe masa de biliard a lumii..

Ed. Ed. Ed. Economică. colecţia Ideea Europeană 7. (coord.N. colecţia Ideea Europeană 4. (1994): “La mondialisation du capital”. Ed. (January 1999): Two Waves of Globalization: Superficial Similarities. Ed. în Cordellier S. locuri de muncă şi inegalităţi. Bucureşti. colecţia Ideea Europeană 9. ediţia a patra 10. în Cordellier S. Marin D.Antet. Trei.. Bucureşti 3. Korten D. Oradea 11. Boyer R. Bucureşti. în Cordellier S.H. (coord. (2001): Mondializare. (2001): Noile frontiere ale imigrării. (coord. (2003): “Probleme globale contemporane”. New York 8. Thomson. Cordellier S. (eds. Trei. Trei.H. Trei. Martin Ph.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Bucureşti. Syros.. Ed.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. (coord. Series 6904 2.): “The New Globalism and Developing Countries”.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Bucureşti.Bibliografie selectivă Baldwin R. Giraud P. Bucureşti 1. Hirst P. G. colecţia Ideea Europeană 6. 52 . (2001): Cuvintele şi realităţile. Fundamental Differences. (1997): The Advent of Alliance Capitalism. (1997): “Corporaţiile conduc lumea”. Economică. Chesnais F. Dewitte P. în Dunning J. Bucureşti. Economia internaţională şi posibilităţi de guvernare”. United Nations University Press. (2004): “Globalizarea şi aproximările ei”. (2002): “Globalizarea sub semnul întrebării. Paris 5.C.E. NBER Working Paper. Hamdani K. Ed. Bari I. Trei. Ed.. Dunning J.A.

Ed. (2001): Noua ideologie globalitară. Ed. Postelnicu Gh. în Cordellier S. Bucureşti. colecţia Ideea Europeană 18.. Ed. (2001): Marjele de manevră ale politicilor economice. Economică. ediţia a doua 13. colecţia Ideea Europeană 15. Speranţe şi deziluzii”. (2001): Războiul economic nu este o fatalitate. Waters M.Martin H. Ed. Ed. colecţia Ideea Europeană 14. Mattelart A. (coord. Bucureşti. Routledge. Bucureşti 19. (2001): Integrările regionale şi mondializarea. Bucureşti. 53 . Viveret P.. (2003): “Globalizarea. Ed. Plihon D. Schumann H. Trei. (coord. Sachwald F. (1999): “Capcana globalizării”. Trei. London 12. Economică. colecţia Ideea Europeană 20. (coord. (2001): Mizele globalizării financiare. Ed. Economică.-P. Milewski F. Postelnicu C. în Cordellier S. Bucureşti. (coord.E. Bucureşti. Trei. colecţia Ideea Europeană 21. de la comerţ la instituţii. Trei. (1996): “Globalization”. o economie arhipelag.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Stiglitz J. în Cordellier S. Bucureşti 17.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Bucureşti. Trei. (coord. Trei.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. Ed. colecţia Ideea Europeană 16. în Cordellier S. în Cordellier S.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”.) (2001): “Mondializarea dincolo de mituri”. (coord. Vetz P. Ed. în Cordellier S. Bucureşti. (2000): “Globalizarea economiei”. (2001): Economia mondială.