Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Mihail IONESCU

Şerban NICOLESCU

TEHNOLOGIA FORĂRII SONDELOR

Ploieşti 2003

1

Echipamantul de dirijare a sondelor

Referenţi ştiinţifici: Prof. dr. ing. George IORDACHE Prof. dr. ing. Lazăr AVRAM

2

Echipamantul de dirijare a sondelor

Cuprins

1. Elemente de mecanica rocilor .Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.1. Geologia şi geofizica de zăcământ – modelul geologicEroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2. Proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor traversate prin foraj ......... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.1. Proprietăţile fizice ale rocilorEroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.2. Proprietăţile mecanice ale rocilorEroare! nedefinit. Marcaj în document

1.2.3. Clasificarea rocilor ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.4. Procesul de dislocare mecanică a rocilorEroare! document nedefinit. Marcaj în

1.3. Noţiuni de mecanica rocilor cu aplicabilitate în forajul sondelor ... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.1. Starea de tensiuni – reprezentarea lui MohrEroare! document nedefinit. Marcaj în

1.3.2. Starea de deformaţie............. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.3. Tipuri de comportare clasică (curba intrinsecă, ruperea).......... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.4. Tipuri de încercări de laboratorEroare! nedefinit. Marcaj în document

1.3.5. Starea de tensiuni in situ ...... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.6. Mecanica rocilor – aplicaţii.. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 2. Procesul de forare a sondelor de petrol şi gazeEroare! Marcaj în document nedefini 2.1. Generalităţi.................................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3

Echipamantul de dirijare a sondelor

2.2. Structura procesului de foraj....... Eroare! Marcaj în document nedefinit.
2.3. Forajul

rotary................................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3. Garnitura de foraj.....................Eroare! Marcaj în document nedefinit.
3.1. Componenţă.................................. Eroare!

Marcaj în document nedefinit.

3.2. Solicitările garniturii de foraj...... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.1. Condiţiile de lucru................ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.2. Solicitările statice ................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.3. Solicitarea la încovoiere....... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.4. Solicitarea la presiune interioară şi la presiune exterioară........ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.5. Alungirea garniturii de foraj Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.6. Solicitarea garniturii de foraj la aşezarea în peneEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.7. Stabilitatea garniturii de forajEroare! nedefinit. Marcaj în document

3.3. Exploatarea garniturii de foraj .... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.1. Clase de utilizare .................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.2. Controlul şi recondiţionarea materialului tubularEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.3. Ştanţarea prăjinilor ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.4. Transportul, depozitarea şi manevrarea prăjinilorEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.5. Unsori pentru îmbinările filetateEroare! nedefinit. Marcaj în document Marcaj în

3.4. Alcătuirea garniturii de foraj. Garnituri combinateEroare! document nedefinit.

4. Motoare hidraulice submersateEroare! Marcaj în document nedefinit. 4.1. Caracterizare generală................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 4.2. Turbinele de foraj........................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4

..........2....... 7.. 6... Marcaj în document 6... Eroare! Marcaj în document nedefinit..... 6..... Eroare! Marcaj în document nedefinit.2... 5..4.. 6. Eroare! Marcaj în document nedefinit. Arhitectura unei sonde de petrol şi gazeEroare! Marcaj în document nedefinit.. Stabilirea arhitecturii sondei . Eroare! Marcaj în document nedefinit.... Tipuri de coloane ....3..1... 5 .... 6... 5... Programul de foraj şi de tubareEroare! nedefinit.1...3.............4. Programe de tubaj clasice . Leak off test (LOT) .. Marcaj în document 5.. 6.... 6.5.........2.Eroare! Marcaj în document nedefinit....3....Echipamantul de dirijare a sondelor Geometria elementelor active . Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Parametrii regimului de foraj. Alegerea sapelor de foraj .. Restricţii legate de instalaţia de forajEroare! Marcaj în document nedefinit...1.....4.......5.. Echiparea coloanelor . 6. Cazul sondelor deviate şi orizontaleEroare! Marcaj în document nedefinit. Criterii de dimensionare............4...............2..... Eroare! Marcaj în document nedefinit... Stabilirea înălţimii de cimentare a coloanelorEroare! document nedefinit. Sapele cu role..... 5.... Cimentarea sondelor ........ Eroare! Marcaj în document nedefinit.Eroare! Marcaj în document nedefinit. 4.... Eroare! Marcaj în document nedefinit.4.... Motoarele elicoidale (volumice)Eroare! nedefinit. 5..Eroare! Marcaj în document nedefinit.... 5. 6..... Sapele cu diamante .... Clasificarea sapelor. Eroare! Marcaj în document nedefinit... Eroare! Marcaj în document nedefinit... Determinarea adâncimii sabotuluiEroare! nedefinit..1..4.. Eroare! Marcaj în document nedefinit.4.. Tubarea sondelor .1.1.. Marcaj în document 6... 6..5... Eroare! Marcaj în document nedefinit... Instrumentele de dislocare ............ 6.1.......2...... Marcaj în 6.....4....

..... Proprietăţile pastelor ... 7....... Eroare! Marcaj în document nedefinit.7.........7....Echipamantul de dirijare a sondelor 7.4.... Factorii de eficienţă ai cimentării Eroare! Marcaj în document nedefinit....... 8.. Prepararea pastelor de ciment cu adausuri (uşoare/îngreuiate).. Calculul traiectelor sondelor deviate/dirijateEroare! Marcaj în document nedefinit.. Caracterizare generală...... 7..3. 7..... 8............ Sisteme de coordonate ........ Eroare! Marcaj în document nedefinit.2..2.......... Marcaj în 7....3.1.. Proiecţiile orizontale ......2. 7..2....... 8........4..... Parametrii necesari ..........3...1. Generalităţi... 7. Metode de calcul ...1... Clasificarea cimentărilor. Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Eroare! Marcaj în document nedefinit....... 7.2.Eroare! Marcaj în document nedefinit... 7.7..7.2...1. Zona de contact – fluide tampon Eroare! Marcaj în document nedefinit. 8...3.. 7.... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 8. Eroare! Marcaj în document nedefinit........ Dezlocuirea fluidului de foraj de pasta de cimentEroare! document nedefinit..7. Marcaj în 8. 6 . 7. Eroare! Marcaj în document nedefinit..6... Eroare! Marcaj în document nedefinit. Presiunea în sistemul de circulaţie:Eroare! Marcaj în document nedefinit. Tipul şi numărul agregatelor de cimentareEroare! document nedefinit. Eroare! Marcaj în document nedefinit..... 7.. Devierea şi dirijarea sondelor .. 8. 8. Eroare! Marcaj în document nedefinit.7...6..... 7..3.... Cimenturi de sondă-paste de cimentEroare! Marcaj în document nedefinit... Coordonate. Calculul cimentării. Eroare! Marcaj în document nedefinit.1.....7.2.....5.... Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Presiunea în zona cimentată..... Calcule specifice operaţiei de cimentareEroare! Marcaj în document nedefinit.5....

.... Marcaj în Marcaj în document 9.. Marcaj în document 9.... 10.... Parametrii de proiectare . Marcaj în 8.3.2.5..... Tehnicile de deviere.. 9..Echipamantul de dirijare a sondelor 8...4... 10....2. Marcaj în 9.. 8. Calculul erorilor – studii anticoliziuneEroare! nedefinit...4. Eroare! Marcaj în document nedefinit.2..2.1... Tipuri de măsurători (survey)Eroare! nedefinit........3.Eroare! Marcaj în document nedefinit.... Echipamentul de măsurare .. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 9..3.... Proiectarea traiectului unei sonde dirijateEroare! Marcaj în document nedefinit.1.. 8. Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Eroare! Marcaj în document nedefinit...3... Forajul orizontal ... 9. Eroare! Marcaj în document nedefinit... Orientarea şi controlul direcţiei (azimutul)Eroare! document nedefinit.. 7 .1.. Aplicaţiile şi atuurile forajului orizontalEroare! Marcaj în document nedefinit. Aspecte generale legate de forajul orizontalEroare! document nedefinit.. Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Marcaj în 10........5. 9.. Echipamentul pentru forajul direcţionalEroare! Marcaj în document nedefinit.. Echipamentul convenţional . Aplicaţii ale forajului dirijat ..... Calcule complementare – conţinutul unei listeEroare! document nedefinit.1..2. 8..2.. 9.. Metode de urmărire a traiectului sondelor deviateEroare! document nedefinit...5.1... Surse de eroare .

Fazele studiului de zăcământ în exploatare sunt: – studii de evaluare de ordin metodologic. În figura 1. Exploatarea zăcămintelor implică o interdependenţă strânsă între tehnicile de zăcământ. teste de producţie. colectare. (cele care privesc forajul şi echiparea “completarea” sondelor) şi tehnicile de suprafaţă necesare la colectarea şi tratarea hidrocarburilor înainte de transportul acestora.1. de origine sedimentară în marea majoritate a cazurilor. şi este mărginită de bariere impermeabile. – operaţii materiale de ordin tehnologic: foraj de sonde. echipamente de producţie. 8 . Un zăcământ este format dintr-un rezervor de roci subteran (sau mai multe).1 se prezintă aceste funcţiuni cu legăturile dintre ele. Roca rezervor este poros permeabilă. tratament şi transport de petrol brut. Elemente de mecanica rocilor Studiul zăcămintelor de hidrocarburi (reservoir engineering) face azi apel la numeroase tehnici perfecţionate în achiziţia de date şi în simularea numerică. care conţine hidrocarburi lichide şi/sau gazoase.

care închide o acumulare naturală.Elemente de mecanica rocilor Geologie EXPLORARE Geofizică Foraje de explorare SONDE DE DESCOPERIRE STUDIUL DE ZĂCĂMÂNT: FORAJE DE DEZVOLTARE Amplasarea sondelor Evaluarea sondelor Evaluarea zăcământului EXPLOATARE Teste .Completare Tratare PLANUL DE EXPLOATARE PRODUCŢIE Transport Fig. Fazele principale ale studiilor de zăcământ. şi este 9 . 1. de hidrocarburi (petrol şi/sau gaze).1. limitată de o barieră de roci impermeabile şi adesea de un acvifer. 1. poros-permeabilă. Geologia şi geofizica de zăcământ – modelul geologic Zăcământul este o formaţiune din subsol. individuală şi separată.1.

procentul de materie organică. probele de sită şi carotaje (diagrafii) vor defini natura depozitului. tectonica sau microtectonica – detaliază fracturile pornind de la carote. Pentru completarea imaginii zăcământului sunt indispensabile şi alte metode: seismica – dă forma zăcământului. În figura 1. variaţiile de facies şi limitele fluidelor. repartiţia presiunilor. familia de hidrocarburi. arhitectura internă (eterogeneităţile). studiile globale de suprafaţă. nivele sau unităţi individualizate litologic sau tectonic).2 sunt indicaţi diferiţii parametrii fundamentali necesari la elaborarea imaginii unui zăcământ. faliile. eterogeneităţile probabile. – furnizarea elementelor “statice” care introduse în modelele de simulare permit previzionarea producţiei şi prevederea modului de exploatare cel mai bine adaptat. În figura 1. eterogeneităţile (fracturi. – deciderea implantării de sonde. limitele. repartiţia şi volumele de fluide conţinute de zăcământ vor fi cunoscute. măsurătorile chimice – compoziţia mineralogică.Elemente de mecanica rocilor caracterizată printr-un sistem de presiune naturală unică (este subdivizat în strate. datele de producţie obţinute la teste – pentru stabilirea debitelor. – analize indirecte: diagrafii (logging) înregistrate în timpul forajului – eventual în exploatare. analize PVT ale fluidelor recoltate. Tehnicile folosite sunt regrupate sub denumirea de geologie petrolieră şi geofizică de şantier şi fac apel în principal la analiza directă şi indirectă a informaţiilor obţinute din sonde: – analiza directă (de laborator): măsurători pe carote. extinderea sa. limite prin falii sau ecrane litologice). fotografii aeriene sau din satelit. Acest model geologic este folosit pentru: – calculul rezervei de fluide conţinute. calcule de transmisivitate prin debit sau prin refacerea presiunii. Imaginea unui zăcământ este definită în momentul în care formele. temperatura. natura şi densitatea fluidelor la nivelul formaţiunii.3 se prezintă schema generală a unui studiu pe un zăcământ: 10 . interferenţei între sonde. sedimentologia – care după carote. de unde rezultă un ajutor fundamental pentru dezvoltare.

2. structură şi textură. La rândul lor. 1. 11 . roci metamorfice – provenite din primele două categorii în urma acţiunii temperaturilor şi/sau presiunilor mari (acţiune separată sau concomitentă). sfărâmare. regimul de foraj şi ansamblul de măsuri tehnice necesare unui proces optim de foraj. 1. Proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor traversate prin foraj Rocile care formează scoarţa terestră sunt agregate naturale mono sau poliminerale caracterizate prin compoziţie chimică. erodare) a rocilor cu sape sau carotiere şi eficienţa lui sunt direct legate de proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor. Sunt trei categorii mari de roci în raport cu modul de formare: roci eruptive (prin răcirea magmei). roci sedimentare – prin transportul şi depunerea materialului detritic provenit din distrugerea rocilor magmatice şi metamorfice.3. Procesul de dislocare (tăiere. mineralogică. acestea vor determina natura sculelor de dislocare. Schematizarea diverselor funcţiuni ale studiului de zăcămînt.Elemente de mecanica rocilor Fig.

nisipoasă (psamitică 0. k = Q µ dl/(a dp). Raportul gerutate specifică aparentă/greutate specifică a unei roci consolidate. µ – viscozitatea absolută. mâlos-prăfoasă (aleuritică 0. -după compoziţia mineralogică (corpuri poliminerale cu repartiţie neregulată).1<D<2 mm). fluidală (magma curgătoare). -forţe de interacţiune între particulele coloidale adsorbite la suprafaţa materialului detritic – rocile plastice. moi. viscoase) 0 < Ic < 1. -după porozitate. -masivă (roci magmatice intruzive). k – coeficientul de permeabilitate. masivă (metamorfism de contact– temperatură ridicată).01<D<0. dimensiunea şi caracterul suprafeţei granulelor ce compun roca Textura: partea construcţiei roci care defineşte dispoziţia spaţială şi orientarea particulelor minerale Neomogeneitatea Caracterizare generală -granulară (cristalizată). plastic (curgătoare.00. saturate complet (terenuri curgătoare). sare). -forţe de coeziune condiţionate de umiditate – anhidre (nisipuri friabile).00. -stratificată la rocile sedimentare formate prin depunere lentă. gips). Coeziunea: atracţia reciprocă a diferitelor cristale fie direct (cuarţite. Proprietăţile fizice ale rocilor Proprietatea rocii Structura: defineşte forma (colţuroasă. Vg– volumul golurilor. distribuţia granulelor. Vm– volumul rocii mărunţită. a = Vm/Vin. comunicaţiile dintre ei (kv<<kh). Vin– volumul rocii în starea iniţială. curgătoare – Ic < 0. sticloasă (o masă amorfă) la rocile magmatice. -grosieră (psefitică >2 mm). -şistuasă (metamorfism regional–presiune ridicată). m = 100 Vg/V m – porozitatea absolută (%). dispoziţia lor. şisturi silicioase. dimensiunea porilor. porfirică(cristale mari înglobate într-o masă amorfă). anhidrit. -forţe de natură electrică (apar şi forţe de frecare dar mai mici) – roci stâncoase (gresii. dolomite. fie prin cimentul de legătură (gresie. conglomerat) Porozitatea: raportul procentual dintre volumul spaţiilor libere şi volumul brut al rocii Permeabilitatea: capacitatea unui mediu poros de a lăsa să treacă un fluid prin el Afânarea: ocuparea în stare mărunţită a unui volum mai mare Granulaţia Grutatea specifică – Compactitatea Consistenţa: starea fizică a rocilor (solidă sau curgătoare) 12 . -după constituţia mecanică. tari Ic < 1. solzi sau turtite la rocile metamorfice. marne. calcare. scoriacee (piatra ponce).1. rotunjită.Elemente de mecanica rocilor 1.50) curba granulometrică (distribuţie probabilistică) Raportul greutate/volum: greutate specifică aparentă (volumetrică). dolomite.25.01…2. calcare. A – secţiunea de curgere a fluidului. (a = 1.1 mm) la rocile sedimentare. V – volumul brut al rocii. -după gradul de tasare (creşte cu adâncimea). corodată). dl/dp – inversul gradientului de presiune. masivă (calcare. conglomerate). aşezarea reciprocă. consistente.2. -granule strivite sub formă de lamele.

rocile.Elemente de mecanica rocilor 1. Schreiner şi alţi cercetători au stabilit.1. Proprietăţile mecanice ale rocilor Scoarţa terestră (cca 16 km) conţine 95% roci eruptive.25% roci carbonatate. 4.4. Mineralele se deformează în majoritate ca nişte corpuri elastico-fragile (se distrug când tensiunea atinge limita de elasticitate conform legii lui Hooke). L. Elasto-plasticitatea rocilor: mineralele şi rocile sunt corpuri ce se comportă la încărcare oarecum elastic. 1.A. structuri disperse. 0. nu se mai supun legii menţionate.4. – elastico-plastice (fig. 4% şisturi argiloase. iar cele care se păstrează sunt deformări plastice. Fig.4): – elastico-fragile (fig. În mecanica rocilor sunt studiate rocile supuse observaţiilor directe prin sondaje şi prin lucrări miniere.75% nisipuri presate şi 0. 1. determinate la rândul lor de proprietăţile fizice analizate.2. Curbele de comportare ale rocilor la pătrunderea penetratorului cilindric. corespondenţa între proprietăţile elasto-plastice şi rezistenţa la pătrundere (duritatea) a rocilor. Young E şi transversal G. Eficacitatea procesului de foraj sau de carotaj mecanic depinde în mare măsură de câteva dintre proprietăţile mecanice.4.2. b). 13 . De fapt au fost ridicate curbele caracteristice (dependenţa deformaţie – forţă pe poanson) pe baza cărora rocile au fost împărţite în trei clase (fig. – fără rezistenţă la dislocare – cu plasticitate şi porozitate ridicate (fig. 1.1. pe cale experimentală. c). Comportarea elastică a rocilor se caracterizează prin: – modulele de elasticitate. Deformările care după înlăturarea sarcinii dispar sunt elastice. a).

de forfecare şi de întindere.2. mărimea efortului şi direcţia forţei).5. dimensiunile şi forma granulelor de cristale (tăria 14 . factori naturali (porozitatea şi distribuţia acesteia.2…1. se defineşte rezistenţa rocii la: compresiune σc. Starea de tensiuni corespunzătoare tipului de solicitare la care poate fi supusă o rocă generează: efort de compresiune. Modulul K şi β influenţează în mică măsură procesul de dislocare. structura. cât şi de anumiţi factori tehnici. Datorită anizotropiei modulul de elasticitate depinde de direcţia de acţiune a forţei: modulul de elasticitate transversal G = E/(2+2ν). unde g este acceleraţia gravitaţională. scade proporţional cu mărimea sarcinii şi este influenţat de aceeaşi factori ca modulul de elasticitate. iar ρ – densitatea rocii. între aceste module există următoarele raporturi: En /E = 1.5 iar Ed /E = 2…2. textura şi condiţiile de adîncime). compoziţia substanţei de cimentare). forfecare. Valoarea lui E este influenţată de: factori tehnici (tipul solicitării – compresiune. compoziţia mineralogică.1) Rezistenţa mecanică a rocilor este influenţată atât de factori naturali (caracteristici fizice). Factorii naturali: compoziţia mineralogică (ponderea mineralelor cu rezistenţă mare. forfecare (tăiere) τ şi la tracţiune σt. – modulul K şi coeficientul β de compresibilitate volumetrică. Ed (dinamic) se determină din legea de schimbare a vitezei de propagare a ultrasunetelor – vp = (Ed g/ρ)0. Ell > E⊥ (după planul de aşezare – stratificaţie). În urma experienţelor de laborator s-a stabilit o interdependenţă între coeziunea C şi rezistenţa rocii C= σ c (1 − sin ϕ) σ t (1 + sin ϕ) = . starea de tensiune. Modulele de elasticitate – sunt definite: E obţinut la o singură solicitare. Etr < Eînc << Ec . En (normal) obţinut la încărcări şi descărcări succesive pănă la dispariţia deformaţiei reziduale. Tăria rocilor (rezistenţa la rupere) – capacitatea lor de a se opune la deformare în momentul solicitării de către o forţă. eforturi de încovoiere. întindere. Coeficientul lui Poisson ν – reprezintă raportul dintre deformaţia specifică transversală şi cea axială. încovoiere σî. sau C = τ i − σ tg ϕ 2 sin ϕ 2 sin ϕ (1. Corespunzător acestora.Elemente de mecanica rocilor – coeficientul lui Poisson ν.

cea de-a doua durata de uzură a elementelor active ale sapei sau carotierei. gradul de fisurare.5 800 37 1 120 120 1 400 175 2 000 1 000 10 000 14 000 4. factorul de scară (odată cu creşterea dimensiunilor liniare ale eşantionului supus dislocării creşte brusc rezistenţa la compresiune). Mineralul Talc Gips Sare gemă Calcit Marmoră Anhidrit Serpentin Fluorină Apatită Mohs 1 2 2 3 3 3 3 4 5 Duritatea Vickers 2. roadere. cu σt/σc = 1/20…1/35. durata de acţionare (rezistenţa scade cu durata). viteza de aplicare (tăria creşte cu viteza). σî/σc = 1/3…1/10). stratificaţia şi clivajul influenţează semnificativ tăria. iar la roci.1).4 36 110 190 540 Rossiwel 0. prima influenţează viteza de avansare a sculei de dislocare. Mohs a alcătuit o scară a durităţii rocilor monominerale de la 1 la 10. adâncimea (starea de compresiune triaxială schimbă caracterele plastice).Elemente de mecanica rocilor cimentului creşte cu fineţea particulelor. σt < τ < σî < σc .1.25 Mineralul Augit Feldspat Peridot Cuarţ Topaz Corindon Alumină Diamant Mohs 5 6 6 7 8 9 9 10 Duritatea Vickers Rossiwel 6. încovoiere şi forfecare. Duritatea rocilor (rezistenţa la pătrundere prin zgâriere. 15 . comprimare lentă. Tabelul 1.43 5 6. τ/σc = 1/6…1/13.03 0.5 La rocile poliminerale duritatea se determină prin mai multe metode: Schreiner . Hertz – imprimarea suprafeţei plane a eşantionului cu o lentilă executată din acelaşi material. valoarea durităţii: pp = Fp/A este dată de raportul sarcină pe suprafaţa poansonului. iar Rossiwel a folosit o pulbere de corindon pentru şlefuirea rocilor şi pe baza pierderii în greutate a stabilit o scară comparativă a durităţii (tab. structura şi textura (rezistenţa creşte cu fineţea structurii cristaline). şoc elastic) – se disting duritatea agregativă (a rocii) şi duritatea mineralelor componente (absolută). compresiune. cu diversitatea granulaţiei). Duritatea unor minerale.pătrunderea prin apăsare a unui poanson cilindric într-un element de rocă cu suprafaţa plană bine şlefuită (sarcina creşte treptat iar deformaţia la fiecare sarcină se lasă să se producă până la capăt).1. Vickers a stabilit gradarea durităţii pe bază măsurării suprafeţei imprimate pe rocă prin poansonare cu vârf de diamant. Factorii tehnici: natura solicitării (aspectul deformaţiilor arată o comportare diferită la tracţiune.

unde a este constanta aparatului şi k = h1/h2. prin exprimarea sa valorică se reflectă constituţia şi tăria rocilor sub formă de consum de energie necesar la dislocare. clivajul.3. Abrazivitatea rocilor este determinată în funcţie de condiţiile tehnice în care are loc contactul rocă-instrument de dislocare: coeficientul de frecare scade cu gradul de umectare a suprafeţelor şi creşte cu viteza de alunecare. forma şi felul de aşezare a particulelor. este o însuşire relativă influenţată de duritatea. Clasificarea rocilor Gruparea rocilor după una sau mai multe însuşiri comune stă la baza întocmirii programelor de lucru.2. porozitatea. 16 . la elaborarea normelor de consum şi de lucru pentru brigăzile de foraj. Detritusul fin are numai efect de polizare cu rol determinant (vidia polizată capătă duritate superficială ridicată – exfoliere. Schor .lovirea mostrei cu un percutor ce cade de la o înălţime h1. Forabilitatea rocilor – indicator cu care se apreciază gradul de dificultate al dislocării şi sfărâmării rocilor (de el vor depinde cheltuielile şi durata forajului). o 1. Duritatea depinde de aceiaşi factori naturali şi tehnici de care depinde şi rezistenţa (cu specificaţia că efectul de viteză la aplicarea sarcinii are un caracter mult mai pronunţat – în sensul creşterii rezistenţei). cu creşterea temperaturii peste 200 C şi cu creşterea presiunii normale până la atingerea durităţii rocii. vârstă). contactul suprafeţelor se realizează prin microasperităţile acestora (rugozitate) şi are un caracter mixt: aderenţă mecanică (zgâriere) în unele puncte. cu D diametrul lentilei. tăria. precum şi de natura cimentului de legătură. diamantele polizate îşi pierd capacitatea de tăiere.Elemente de mecanica rocilor p = 6F/πD2. acesta ricoşază revenind la o înălţime h2. mărimea. – tehnice (în construcţii magistrale). Criterii de clasificare: – geologice (geneză. duritatea p = ak. Abrazivitatea – capacitatea rocilor şi a detritusului de a uza prin frecare şi zgâriere elementele de tăiere şi matricea instrumentelor de dislocare. iar în altele aderenţă moleculară (frecarea).

3 2.. poansonul coboară pe o anumită adâncime (fig.1.2. 3 – la o valoare critică pcr matricea se rupe. b).5 Categoria Categoria Categoria 2 2. compoziţie mineralogică.50 50.3 k Roca k În cadrul metodei Schreiner (pătrunderea poansonului cilindric) se determină caracteristicile mecanice ale rocilor cu ajutorul curbei caracteristice astfel: – modulul de elasticitate E = (1.4000 9 10 11 12 4000…5000 5000…6000 6000…7000 >7000 Plasticitatea Plastico-fragile Plastice 2 3 4 5 6 1…2 2…3 3…4 4…6 6…∞ Valorile lui k pentru unele roci Gresii şi Anhidrite Calcare Dolomite Silex alevrolite 1.0 1.2.5. 2 – de la o valoare a apăsării fisura nu se mai extinde. coeficientul de tărie. a). Tab.. 17 .Elemente de mecanica rocilor – geologo-tehnice (după proprietăţile fizico-mecanice.4. b).5.5…5 Elasticitatea 3 4 5 6 7 8 5…10 10. dislocarea prin pătrundere se produce astfel: – roci fragile (în trei faze după R. scade presiunea laterală.9…4. 1.5. iar roca din exteriorul conului pe măsură ce presiunea creşte va fi supusă la presiune laterală astfel că matricea conului supusă la compresiune triaxială tinde să se foarfece (fig.3 1. – duritatea Hp = Fp /A (A este aria poansonului). Clasificarea rocilor după proprietăţile mecanice.5…6. Eigeles): 1 – formarea unei fisuri inelare conice pe conturul suprafeţei de contact a cărei adâncime creşte cu apăsarea pe poanson (fig.3…3. Clasificarea rocilor după proprietăţile mecanice este prezentată în tabelul 1.3 pp 10-6N/m2 pp 10-6N/m2 pp 10-6N/m2 Fragile 1 1 Argile ∞ Argile şistuase 1. La roci...25 25. M.1.0…2.100 >100 Duritatea 1 2 3 4 <100 100…250 250…500 500…1000 5 6 7 8 1000…1500 1500…2000 2000…3000 3000. Lp = aria OABC şi Le = aria ODE (fig.5…7.0 1. la rocile plastico-fragile şi cele plastice duritatea este dată de limita de curgere Ho = Fo /A.3…4..1. în funcţie de comportare.1. – plasticitatea este exprimată prin valoarea coeficientului energetic de plasticitate k = Lp /Le (raportul dintre energia corespunzătoare deformaţiilor din momentul ruperii rocii şi cea a deformaţiilor elastice). c).ν2) Fp /(d he).75 75. Categoria E 10-9N/m2 Grupa I (slabe) Grupa II (medii) Grupa III (tari) Clasa Categoria 1 <2. caracteristici petrografice).

de aceea sunt necesare acţiuni repetate.1. Mecanismul dislocării prin pătrunderea poansonului cilindric. în salturi. dar acestea sunt insuficient dezvoltate pentru a se produce dislocarea la o primă acţiune. AB – domeniul deformaţiilor plastice – în rocă apar fisuri. p > pcr.6): OA – domeniul deformaţiilor elastice – dislocarea este superficială (erodare). Pe curba adâncime de pătrundere-apăsare specifică se disting trei domenii de dislocare (fig. Procesul de dislocare mecanică a rocilor Dislocarea rocilor prin foraj se produce prin pătrunderea sub apăsare şi deplasarea (rotire) părţilor active ale sculelor de lucru în urma cărora apar tensiuni normale (întindere sau compresiune) ce provoacă ruperea sau sfărâmarea rocii. Procesul dislocării volumice diferă în funcţie de tipul de rocă: . cu cât viteza de lovire este mai mare).rocile fragile: dislocare discontinuă. pătrunderea mai depinde de durata acţiunii şi de viteza de lovire (maximul pătrunderii se produce peste un timp tcr cu atât mai mare. respectiv tensiuni tangenţiale (forfecări. adâncimea de pătrundere este nelimitată fără apariţia urmelor de dislocare fragilă. alunecări şi desprinderi) tensiuni care apar simultan şi provoacă în rocă o stare de solicitare complexă.Elemente de mecanica rocilor Fig. – roci plastice – roca din jurul poansonului se deformează local. – roci cu porozitate mare – influenţa fenomenului de tasare. p ≤ po. 18 .1.5. po ≤ p ≤ pcr.4.2. BC – domeniul de rupere – se atinge duritatea rocii – dislocarea este volumică şi se produce de la prima acţiune. 1.

Noţiuni de mecanica rocilor cu aplicabilitate în forajul sondelor 1. fig.rocile plastice: – pur plastice: pătrunderea elementului de dislocare pe orice adâncime. 1. Procesul de dislocare a rocilor elastico-fragile.1.3. 1.1. (dislocarea se produce la apăsări mai mici decât apăsarea critică fie datorită unor acţiuni repetate. în ordonată efortul de forfecare iar în abscisă efortul normal. fie în cazul unei acţiuni prelungite – datorită fenomenului de oboseală. Pentru o altă orientare a stratelor (după principiul descompunerii unei forţe pe un plan înclinat) se defineşte o componentă normală σn şi o alta tangenţială τ a efortului unitar (v. c).7. Starea de tensiuni – reprezentarea lui Mohr a) Compresiune monoaxială: într-un bloc prismatic supus la o forţă axială verticală F1 aplicată pe suprafaţa S1 se vor dezvolta eforturi unitare (forţe infinitezimale) σ1 = F1/ S1 distribuite pe straturi orizontale. Această reprezentare este denumită MOHR şi se poate generaliza prin 19 . acest tip de dislocare are caracter volumic dar este ineficient pentru forajul actual). (fig.7). Se pot determina componentele normală şi cea tangenţială pentru orice orientare a suprafeţelor care fac un anumit unghi α. Reprezentate în coordonate carteziene. – elasto-plastice: la o anumită adâncime de pătrundere curgerea plastică trece în dislocare fragilă.Elemente de mecanica rocilor . b) cu suprafaţa orizontală.1.6.3. se demonstrează că punctul reprezentativ M va descrie un cerc de diametru Oσ1 în sens trigonometric şi cu un unghi 2α la centrul cercului (fig. 1. Fig.7.

8. dar cel mai mare.1. Pe toată secţiunea apar eforturi unitare de forfecare. laturile triunghiului reprezintă frontiera tensiunilor posibile pe faţeta dată într-un câmp de tensiuni σ1. σ3) (fig. există în fiecare punct 3 plane trirectangulare pe care se dezvoltă eforturi unitare doar normale σ1.1.1.7.). 20 . σ2. a. denumit deviator (raza cercului lui MOHR). este egal cu 1/2 din diferenţa efortului normal maxim şi a celui minim (acest efort joacă un rol însemnat în mecanica rocilor şi este cel care provoacă ruperea rocilor). yy′ (cercul σ1. Fig.3). σ2). σ2. σ3 (tab. β şi γ cu planele principale este reprezentată printr-un punct P din interiorul unui triunghi curbiliniu.Elemente de mecanica rocilor rotirea secţiunii în jurul axelor orizontale xx′ (cercul σ1. σ3 denumite plane principale şi respectiv eforturi unitare principale. Tensiuni monoaxiale – cercul lui MOHR. c. b) Compresiune triaxială: în toate corpurile la echilibru supuse la un sistem de forţe. Starea de tensiuni pe o faţetă oarecare care face unghiurile α. σ3) respectiv în jurul axei zz′ (cercul σ2. b.

Tabelul 1. şi un efort unitar intermediar σ2. cât şi o umflare laterală (două deformaţii laterale εy şi εz). Stările de tensiuni posibile. 21 .2. Generalizarea reprezentării MOHR pentru roci. εy = εz = – νσx/E).8. Pentru roci într-o primă aproximaţie şi în situaţia că nu se atinge un domeniu prea ridicat al tensiunilor. σ2 = σ3 = 0 σ1 ≠ σ2 ≠ σ3 σ1 ≠ σ2 = σ3 σ1 = σ2 = σ3 Fig. Deformaţia într-o direcţie reprezintă derivata parţială a deplasării pe direcţia respectivă (se presupune că deplasarea este o funcţie continuă pe volum.3. Starea de deformaţie Sub efectul încărcării se va produce asupra corpului considerat pe lângă redistribuirea eforturilor elementare denumite tensiuni atât o tasare pe verticală (deformaţie axială – variaţie relativă a lungimii εx = ∆l/l). 1. Starea de tensiuni Monoaxială Triaxială reală Triaxială particulară Izotropă Valorile eforturilor principale σ1 ≠ 0. deformaţiile sunt legate prin relaţii liniare de tensiuni cu ajutorul a doi coeficienţi: modulul de elasticitate YOUNG E şi coeficientul lui POISSON ν (εx = σx/E .1. ipoteză neadevărată la scara granulelor din mediul poros al rocilor).3.Elemente de mecanica rocilor Se defineşte un efort unitar mediu σm = (σ1+ σ2+ σ3)/3.

22 . εz = {σz .4) coeficientul de proporţionalitate 1/K între deformaţia volumică şi tensiuni este denumit compresibilitate Cb.3) dacă mediul este izotrop ∆V/V = (1 .3. ruperea) Comportare elastică – caracterul principal este reversibilitatea (roci cu deformaţii mici denumite de geologi competente).ν(σy + σz)}/E. Pentru deformaţiile elastice (reversibile) relaţiile între eforturi şi deformaţii sunt: εx = {σx .2ν )3σ/E = σ/K = Cbσ. iar deformaţia volumică ∆V/V ca sumă a celor trei deformaţii longitudinale ∆V/V = (1 .γyz = 2(1 + ν)τyz/E.γxz = 2(1 + ν)τxz/E.ν(σx + σz)}/E. definită anterior -6 şi exprimată în %. sau de regulă în 10 (unitate denumită microdeformaţie) sunt definite deformaţiile unghiulare γ (distorsiuni).2ν )(σx + σy + σz)/E. Comportament plastic (precedat de o mică fază elastică – elasto-plastice) – roci mai moi. practic fără vârf de rezistenţă dar cu posibilitatea apariţiei rapide a unei deformaţii permanente la o încărcare cvasi-constantă. (1. 1. (1. Tipuri de comportare clasică (curba intrinsecă. mai puţin rezistente. Comportament perfect plastic – marne şi argile foarte moi. ruperea este cu atât mai puţin brutală cu cât rocile sunt mai slabe (marne.γxy = 2(1 + ν)τxy/E. εy = {σy .ν(σx + σy)}/E. iar K modul volumic (analogul lui E pentru volum).3. (1. %o.2) Se defineşte G = E/2(1 + ν) modulul de forfecare. argile foarte puţin compacte). Comportament elastico-fragil – caracter exploziv al ruperii pentru rocile foarte rezistente (rupere brutală cu explozie a eşantionului). exprimate cel mai frecvent în procente.Elemente de mecanica rocilor În paralel cu deformaţia longitudinală ε (contracţii sau extensii). Comportament vâscoelastic sau elasto-vâsco-plastic – deformaţia nu apare imediat (sarea sau alte evaporite prezintă acest fenomen).

1. dar la reîncărcare materialul se va comporta ca un nou corp elastic – CD îmbunătăţit înainte de atingerea unei noi curbe de ecruisaj – DE. Fig. corespunde unei compresibilităţi a porilor foarte redusă.9. a) (se crează deformaţii permanente ce vor subzista chiar dacă eşantionul se descarcă) – BC. Faptul că descărcarea presiunii interstiţiale poate fi considerată ca o nouă reîncărcare la valoarea tensiunii efective pe o curbă de ecruisaj (CD) – cu panta curbei (efortul triaxial echivalent) mult mai abruptă faţă de cea corespunzătoare deformaţiilor plastice – pentru specialiştii de zăcământ. a. denumit ecruisaj negativ (fig. Acest tip de ecruisaj a fost observat în decursul exploatării zăcământului EMERAUDE. b) au fost propuse pentru descrierea comportamentului tunelelor ale căror pereţi se fisurează sau se prăbuşesc fără a fi posibilă o detectare a momentului când se produce ruperea.ecruisaj pozitiv (fig. Curba intrinsecă 23 .9.Elemente de mecanica rocilor Pentru anumite roci se observă o ruptură de pantă (A) care rămâne crescătoare .1. b. Modele ale acestui tip de comportament.1. O altă categorie de roci supuse la compresiune ajung la un maxim al curbei efort-deformaţie (rezistenţa la compresiune simplă în câmp monoaxial) după care valoarea se diminuează mai mult sau mai puţin sacadat – ceea ce corespunde la ruperea prin frecarea stratelor între ele până la distrugerea totală.9. Comportarea elasto-plastică a rocilor supuse la eforturi monoaxiale.

Elemente de mecanica rocilor În majoritatea aplicaţiilor inginereşti se caută delimitarea domeniului de tensiuni ce poate fi suportate de o rocă fără apariţia ruperii.1. iar coeziune practic nulă – în comparaţie cu nisipurile din mecanica solurilor. acest tip de comportament apare la nivele înalte de confinare şi se reprezintă printr-o închidere a curbei intrinseci (fig. Prin încercări cu (elemente caracteristice). Apare de fapt. şi practic plate (φ = 0) şi coeziune foarte scăzută pentru argile şi soluri. acest criteriu este des utilizat în cazul când una din tensiuni este foarte redusă – de notat anomalia nisipului de FRIGG (Marea Nordului) şi probabil multe alte nisipuri de zăcăminte petroliere situate la adâncimi importante – unghiuri de frecare internă foarte mari (50-60 ).10). asimilate de regulă cu parabole – foarte deschise cu unghiuri de frecare internă şi coeziuni foarte mari pentru rocile dure. panta curbelor de altfel variabilă – denumit unghi de frecare internă φ.1.11). Fenomenul a primit mai întâi denumirea o 24 . trei valori diferite de tensiuni se obţin serii de cercuri cu diametrul crescător a căror anvelopă se numeşte curbă intrinsecă – limită a domeniului de stabilitate a rocii (fig. cât timp creşte tensiunea medie în stare izotropă (în absenţa deviatorului). Observaţii: Nisipurile au curba intrinsecă dreaptă (criteriul lui COULOMB). Pentru materialele poroase.11). Din cele prezentate se desprinde concluzia că tensiunea de forfecare maximă (crescătoare cu valoarea tensiunii normale medii) este determinantă în Fig. un tip de microrupturi prin microlunecare (care se repartizează în masa rocii şi care nu evoluează către formaţia de benzi sau linii caracteristice de microruptură). Parametrii foarte importanţi ce apar pe aceste curbe experimentale: intersecţia cu axa efortului de forfecare – reprezintă rezistenţa la forfecare (denumită încă coeziune). se produce o tasare progresivă a granulelor care vor luneca inperceptibil unele contra altora. Curba intrinsecă a rocilor procesele de rupere. Curbele au forme foarte variabile (fig.10. mai închise pentru materialele mai moi.1.1.

25 .1. de producţia de cretă.11.1. cu alte cuvinte rezistenţa lor la forfecare tinde către o valoare constantă pe măsură ce efortul mediu şi temperatura cresc (cu adâncimea). silt. Moduri de rupere – influenţa presiunii şi a tipului de rocă (fig.Elemente de mecanica rocilor de colapsul porilor (foarte pregnant la cretă) şi este în parte responsabil de toate problemele de viituri de nisip. Fig. În general curbele intrinseci pentru aproape toate categoriile de roci tind să se aplatizeze. Curbele intrinseci şi cele de comportare mecanică pentru câteva tipuri de roci.12).

Triaxială reală (3 eforturi diferite) – efortul maxim de forfecare condiţionează ruperea (modul II – fig.12. G12 pentru corpurile stratificate (orthotrope). E2. Influenţa creşterii presiunii şi a tipului de rocă asupra modului de rupere. 1. 1. b) Încercări de rezistenţă macroscopică: Monoaxială – ruperea survine fie brutal.13).1. Fig. ν2.Elemente de mecanica rocilor Fig. 26 . fie cu planuri de alunecare – aceasta este rezistenţa la compresiune simplă sau la tracţiune (modul I – fig.3.4.13. 21 de constante pentru medii complet anizotrope.12. E1. Tipuri de încercări de laborator a) Încercări de deformabilitate: se determină E şi ν pentru corpurile izotrope.1.1. ν1. 1. Corelaţiile tensiunilor pentru diferite moduri de rupere ale rocilor.12.1.13).

procedeul nu a fost aplicat încă la pereţii găurii de sondă dar este de aşteptat să dea rezultate bune în roci omogene. după ce se face o gaură cilindrică. respectiv σv = P). cu carotiere tridirecţionale se carotează (după relaxarea rocilor) şi se măsoară deformaţia indusă.5. Starea de tensiuni in situ Este vorba de starea de tensiuni. Stări de tensiuni ce pot fi luate în considerare Se constată existenţa unei mari varietăţi de stări de tensiuni la toate adâncimile – componente verticale mari. iar σx(1 .ν) = νσz fie P = σz. – în galerii se face o relaxare a pereţilor laterali şi se restabilesc tensiunile cu ajutorul unor cilindrii hidraulici. Pentru ν = 0. (σh = Q. dar au fost constatate şi stări cu componente 27 . – fracturarea hidraulică este singurul procedeu utilizabil la mare adâncime. găuri de cheie) fără a ţine seama de ovalizarea de ruptură. considerată a fi provocată de o componentă majoră normală pe axa mare a elipsei (ovalului). – la adâncime de cca 70 m se măsoară cele două componente orizontale printr-un procedeu analog cu cel amintit dar se ia probă numai din talpă. dacă la testul de minifracturare se obţine un vârf de presiune se poate deduce σ0 max.25 ⇒Q = 0. 1. însă direcţia acestora rămâne o necunoscută.Elemente de mecanica rocilor Triaxial particular (Oedometric) – tasare axială cu neglijarea efectelor induse lateral: εr = 0 (deformaţia radială). Q/P = ν/(1 – ν). Starea de tensiuni pentru un corp omogen încărcat vertical prin propria greutate şi a cărui deformaţie laterală (orizontală) este nulă: în ipoteza că Oz este axa verticală şi cele două componente orizontale σx = σy = Q. în vârful masivelor de roci şi în profunzime. abordată de tectonica modernă bazată pe teoria plăcilor.3 P (ceea ce este fals în realitate). – cercetările recente constau în examinarea ovalizării găurii de sondă după eliminarea fenomenelor parazite (ovalizare de uzură. În practică este imposibil de măsurat starea reală de tensiuni în situ de aceeea se admite: – la adâncime mică (10…15 m) prin procedeul de subcarotaj. acest procedeu nu dă decât valoarea tensiunii minime σ0 min (se presupune că este orizontală).3. σx = σy = νσz/(1 – ν).

– în raport cu o situaţie “medie” câmpurile de tensiuni se pot schematiza arbitrar: Q/P < 0. 28 .14. situaţie valabilă pentru roci ale căror curbe intrinseci sunt plate (argile. sare şi alte evaporite). Fig.1. b.14. Schematizarea câmpurilor de tensiuni din masivul de rocă (Sv = P). – cu creşterea valorii tensiunii medii şi a temperaturii toate curbele intrinseci ale rocilor tind să se aplatizeze – când se merge către un domeniu de tensiuni ridicate tensiunea de forfecare a rocii nu creşte proporţional (diametrul cercului lui Mohr tinde către o valoare constantă C). evaluarea se rezumă la încadrarea raportului Q/P.5 câmp vertical excepţional (fig. a. a).1. raportul tensiunilor extreme σ1/σ3 → (σ3 + C)/ σ3 tinde către 1 (C << σ3).Elemente de mecanica rocilor orizontale foarte ridicate la adâncimi reduse. se admite deci pentru sare şi argile plastice Q/P ~ 1. c.

solicitarea termică. programul de circulaţie. sonoscopie. cercetări teoretice – mecanismele de rupere (rupere elasto-plastică. Interpretări geomecanice: rupere. efecte de curgere). b. Aplicaţii în foraj Obiective: identificarea mecanismelor esenţiale ale ţinerilor şi ruperilor în pereţii sondei (eliminarea/atenuarea incidentelor de foraj).6. manevre. b9 heterogeneitate.14.5 < Q/P < 2 Q/P > 2 situaţie medie (fig. Starea de tensiuni in-situ: a1. 1. depuneri. ameliorarea dislocării şi forabilităţii). volum.15). cuplurile azimut-înclinare şi dificultăţile cauzate de zonele critice. pandajmetrie. Urmări geomecanice: aprecierea comportament-tip rocă. data apariţiei. b6 marne moi (anizotropie. fizico-chimia argilelor (umflare).14. roci eruptive etc. b10 calcare. traiectul programat – teste în sonde noi (măsurători). a2 tensiuni excesive (1 roci izotrope. b5 argile. Mecanica rocilor – aplicaţii Metode de evaluare (în foraj): Bază de date (forajul de referinţă–structural). “dărâmături”: formă. câmpuri orizontale ridicate (laterale) (fig. fluaj. anizotropie. structura geologică – cauze esenţiale. c). Parametrii determinanţi şi remediile propuse: parametrii de foraj. eforturi impuse: densitate noroi.3. cercetare de laborator (modele fizice. dolomite (materiale fracturate.1. forma găurii de sondă: diagrafii diferite. uzură. reforaj.Elemente de mecanica rocilor 0.). subcompactizare). rolul densităţii noroiului de foraj (fig. incidente: prinderi. respectiv la nivelul frontului de tăiere (evitarea incidentelor la talpa sondei. ţineri. depletări. hipercompactizare). b8 nisipul-siltul (coeziune slabă. b7 cretă (rupere/spargere – scheletul/fluaj). natura şi densitatea noroiului. efecte termice. manevre. a3 roci insuficient relaxate (existenţa de falii.1. Tipul de roci: b4 sarea (fluajul). 2 roci anizotrope). observaţia comportamentului real). efecte termice. 29 . domuri de sare) – incidente probabile legate de modurile de rupere. efecte fizico-chimice.1. Cauzele instabilităţii a. parametrii de foraj. b).

1. viteza de avansare). e19 forme speciale de sape etc. Exemple de probleme pentru foraj sunt: a3 + b5 + c11 + d15 + … Etapa I: diagnoza este esenţială (b5). termice: d14 instantanee. Modul de operare (manevre) şi tehnologice (curgerea fluidelor): c11 pistonaj c12 dezechilibrul presiune anormală/densitate noroi (fig. inhibarea reactivităţii argilelor. d. identificarea cauzelor principale ale instabilităţii. d15 diferite (oprirea circulaţiei) – incidente: 10 C de răcire ∼ 25 puncte de creştere a densităţii pentru stabilitate (fig. Metodele de lucru presupun separarea.15. atenţie la pistonaj (la manevre) o 30 .1.15). e17 foraj cu aer. analiza eficacităţii mijloacelor clasice.1. e. caracteristice forajului: e16 uzură (gaură de cheie). c. Efectele temperaturii şi densităţii asupra stabilităţii sondei. propunerea. prevederea răcirii noroiului. e18 fluide pe bază de petrol.15).Elemente de mecanica rocilor Fig. secundară (d15). Etapa a II-a: remedii – densitatea fluidului (creştere sau nu). testarea de soluţii noi. fără alte inconveniente (afectarea stratului productiv. c13 teste de producţie.

(sistemul de acţionare. – programul de foraj şi de tubare. Dislocarea la talpă se execută cu sape de foraj (pe talpă circulară) sau cu cap de carotieră (pe talpă inelară). 31 . Structura procesului de foraj Conceperea arhitecturii unui foraj este efectuată sub responsabilitatea departamentului de foraj în mai multe etape sintetizate prin pregătirea unei documentaţii generale compusă din: – propunerea forajului (raportul geologic). iar legătura dintre acestea şi instalaţia de suprafaţă se realizează cu garnitura de foraj (ansamblu de prăjini tubulare). – raportul de implantare. Generalităţi Sonda este o construcţie minieră realizată în scoarţa terestră printr-un complex de lucrări (foraj) şi are ca elemente primare: gura/talpa sondei.2.1. Spălarea tălpii şi evacuarea detritusului se face prin circulaţie de fluid de foraj (noroi). prin subansamblele componente. gaura/peretele sondei în faza de foraj propriu-zis (dislocarea rocii şi evacuarea detritusului rezultat la suprafaţă) urmată la anumite intervale de adâncimi de consolidare prin operaţiile de tubare şi cimentare. Instalaţia de foraj permite. sistemul de rotire şi sistemul de circulaţie) realizarea în condiţii de securitate (sistemul de prevenire a erupţiilor) a operaţiilor necesare execuţiei unei sonde. sistemul de manevră. Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze 2. 2.2.

altitudinea sau adâncimea de apă la forajul off-shore). Raportul de implantare se elaborează după ce decizia de foraj a fost luată. sonde de corelare. – programul de foraj şi de tubaj. etc. – cadrul geologic şi cel geofizic. materiale (aparat de foraj. consumabile. – programul de teste de producţie şi de studiu a eşantioanelor prelevate. – scopul forajului şi obiectivele petroliere (amintirea datelor de bază sau a obiectivelor definite la propunerea forajului şi care au fost modificate sau completate pe parcursul studiului). Este rezultatul şi momentul de stabilire a profilului de colaborare a diferitelor departamente concertante (explorare. geofizice. Previziunile legate de estimarea preţului forajului sunt în general consemnate în programe adiţionale raportului de implantare: programul de sape de foraj (diametrele definite în programul de foraj se corelează cu tipul de sape prin studii de forabilitate ale formaţiunilor ce urmează a fi traversate. În aceeaşi măsură documentul iniţiază studii economice pentru confirmarea fezabilităţii proiectului şi emite o decizie tehnico-economică pozitivă sau negativă legată de execuţia forajului respectiv.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Raportul geologic (documentul de bază care odată stabilit dă posibilitatea forării unei sonde) defineşte: locaţia sondei (amplasamentul forajului. este documentul esenţial care permite să se prevadă cum şi cu ce mijloace va fi realizată sonda. servicii. zăcământ. coordonatele. Acest document diferă în funcţie de scopul forajului (de explorare sau de dezvoltare) şi trebuie să pună în evidenţă deciziile de luat pe parcurs dacă se are în vedere faptul că anumite operaţii necesită intervale importante de timp (pregătirea terenului şi alegerea aparatului de foraj). adâncimea estimată) şi cuprinde datele de bază: geologice. importanţa.). legat de secţiunea geologică dată. producţie). foraj. Capitolele principale ale raportului de implantare sunt: – situaţia geografică. – programul de carotaj mecanic şi de teste diferite de foraj. calitatea. obiectivele forajului (tipul. numărul 32 . prin analiza performanţelor anterioare se pot deduce vitezele de avansare. Tot acest raport permite definirea necesarului de: personal (operator + auxiliar). Programul de foraj şi de tubaj. – programul de diagrafii (carotaje geofizice). dificultăţi şi restricţii impuse. Acesta este un document de tip “caiet de sarcini” care cuprinde ansamblul de operaţii de executat şi care permite determinarea bugetului de operare.

Restricţia ecologică devine un factor determinant pentru alegerea tipului de noroi.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze şi metrajul sapelor). vor ghida alegerea aparatului de foraj şi calculele consumurilor în produse (de noroi. de arhitectura. 33 . 2. la rândul lor. Programul de fluide depinde de geologie. Schema forajului rotary cu antrenare de la suprafaţă. Fig. de obiectivele forajului. programul fluidelor de foraj defineşte tipurile şi caracteristicile fluidelor folosite pe fază de foraj. de măsurătorile şi operaţiile indispensabile la nivelul formaţiunii productive. Se determină volumele şi debitele necesare care. transformarea posibilă a acestora/îngreuierea. de petrol).1. de apă.

2 – rotaţie la sapă. La o sondă forată rotativ echipamentul aferent este necesar să îndeplinească trei funcţiuni principale (fig. 3 – circulaţie de fluid.2): 1 – apăsare pe sapă. asupra cărora se lasă o anumită sarcină axială (greutate) şi sunt antrenate cu o anumită viteză de rotaţie. Forajul rotary Este principala metodă de foraj a sondelor de petrol şi gaze şi constă în folosirea de scule de dislocare cu dinţi de tipul cu trei conuri. 34 . 2.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Fig. Aparatul de foraj cu principalele subansamble.3.2. Avantajul acestei metodei constă în posibilitatea injectării de fluid la nivelul sapei (în curent descendent) pentru îndepărtarea detritusului rezultat şi antrenarea acestuia la suprafaţă (în curentul ascendent). 2.1 şi fig.2.2. sau monobloc – scule cu diamante sau PDC.

sondorul şef controlează şi ajustează valorile urmând programul de foraj şi urmăreşte în permanenţă presiunea de refulare a pompelor.4. fie pentru introducerea unei coloane de tubare. Realizarea apăsării pe sapă.2. apăsarea pe sapă Gs este diferenţa între greutatea în cârligul macaralei cu sapa suspendată Ggf şi cea cu sapa pe talpă (această diferenţă se citeşte pe indicatorul de greutate Martin Decker (fig. prima operaţie este cea de dezgăţare a capului hidraulic 35 . – dacă sapa este uzată sau dacă s-a atins adâncimea dorită trebuie extrasă garnitura de foraj în totalitate fie pentru schimbarea sapei. din cadrul echipei de lucru este ocupat minimul de personal: sondorul şef se află la comanda troliului.3. 2.2. Operaţiile de manevră – adăugarea bucăţii de avansare: succesiunea de operaţii executate este prezentată în figura 2.4).3) şi se menţine constantă prin reglarea frânei troliului astfel încât prăjina de antrenare să coboare cu o viteză egală cu viteza de avansare a sapei) (fig. Fig.2. masa rotativă antrenează sapa de foraj prin intermediul ansamblului garnitură de foraj. Indicatorul de greutate.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Operaţii principale la forajul unei sonde: forajul propriu-zis este operaţia de bază. viteza de rotaţie şi debitul de noroi sunt în general fixe.5. Fig.

Acest inconvenient a fost eliminat la instalaţiile moderne de foraj prevăzute cu cap hidraulic motor (power suiwell)/Top drive.6). după introducerea coloanei.5. Ansamblul cap de sondă permite şi montarea prevenitoarelor (obturatoarelor) echipate lateral cu conducte de înaltă presiune denumite linia de omorâre (kill line)/linia manifoldului de erupţie (chock line). Datorită jocului relativ redus dintre coloană şi sondă rotirea este aproape imposibilă. se deşurubează cu ajutorul cleştilor şi pasul se depozitează în turla de foraj. din cârlig după ce ansamblul prăjină de antrenare-cap hidraulic (în permanenţă legat la pompe prin furtunul de foraj) a fost deşurubat din garnitură şi retras la gaura de refugiu. se prinde cea de-a patra prăjină prin intermediul penelor de foraj în locaşul conic al mesei rotative.2.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Fig. De remarcat că în timpul manevrei nu se poate roti garnitura de foraj şi nu se poate circula fluid (pentru aceasta trebuie remontat ansamblul prăjină de antrenare-cap hidraulic). Succesiunea operaţiilor la adăugarea bucăţii de avansare. iar manevra constă doar în coborârea prin adăugarea bucată cu bucată a burlanelor de tubare. 2. Tubajul este operaţia de introducere a unei coloane de burlane când forajul a atins adâncimea prevăzută pentru faza respectivă. Sunt necesare o serie de teste în presiune pentru verificarea etanşeităţii coloanei. La final. a capului de 36 . prin circulaţie directă (de regulă) se plasează pasta de ciment în spatele coloanei pe intervalul ce trebuie izolat. se repetă operaţia până ce întreaga garnitură de foraj este extrasă din sondă (fig. Montarea capului de sondă – definitivarea consolidării se realizează prin montarea a diverse echipamente de suspendare şi de etanşare la partea superioară a coloanei. se ridică garnitura de foraj pe înălţimea unui pas (trei bucăţi). se închide elevatorul sub racordul primei prăjini de foraj.

Aceste lucrări sunt executate curent de echipa de foraj dar tehnica legată de ele ţine mai mult de domeniul producţiei. a prevenitoarelor (BOP). se execută operaţii legate de ansamblul strat-sondă: perforare. etc.6. fisurare hidraulică. şi constă în echiparea sondei pentru extracţie: packer. valvă de securitate.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze sondă. Completarea este operaţia care succede tubajul ultimei coloane (de exploatare) Fig. Frecvent. Odată securitatea sondei asigurată. acidizare.2. ţevi de extracţie (tubing). etc. Manevrarea unei garnituri de foraj. în prealabil. 37 . faza următoare de foraj se poate derula.

racorduri (reducţii) diverse.1. Ansamblul garniturii de foraj. aplicarea unei forţe de compresiune (apăsare – WOB) pe sapă. permite circulaţia fluidului de foraj în condiţii de căderi de presiune minime.3. Elementele principale ale echipamentului de fund sunt: prăjinile grele (drill collar). Funcţiunile principale sunt: transmite sapei energia necesară dislocării rocilor. 38 . amortizoare de şoc. ghidează şi controlează traiectoria sapei. Componenţă Garnitura de foraj (drill steam) este un arbore rotitor-hidroconductor care asigură legătura mecanică dintre instalaţia de suprafaţă şi instrumentul de dislocare. Generalităţi. prăjinile de foraj (drill pipe) şi elemente auxiliare compuse din: stabilizatori. În figura 3. Garnitura de foraj 3.3.1 este prezentat ansamblul unei garnituri de foraj. iar antrenarea în rotaţie se realizează cu prăjina de antrenare Fig.1. la suprafaţă garnitura de foraj este suspendată în cârlig prin intermediul capului hidraulic.

1 9.2 71.0 154.1/9. constituie un lest de oţel a cărui masă furnizează apăsarea pe sapă şi sunt supuse la restricţii multiple (diametrul de foraj.7 127. două canale de securitate permit închiderea interiorului garniturii de foraj.8 232.2 76. (in) Exterior Interior 9 1/2 3 7 3/4…8 2 13/16 6 3/4 2 13/16 4 3/4 2 1/4 Materiale.1 9.4 71.2.1 9.8 158.2 71.1 9. riscul de prindere prin lipire diferenţială).8 159.6 228. respectiv 689 MPa (7…10 in).1/9. facilităţi de întreţinere şi transport.4 9.4 57.1/9.1/9.7 121.5 149.2 57.9 203.1/9. DF ±0. D (in) 3 1/8 3 1/2 4 1/8 4 3/4 5 6 6 6 1/4 6 1/4 6 1/2 6 1/2 6 3/4 7 7 7 1/4 7 3/4 8 8 1/4 9 9 1/2 9 3/4 10 11 (mm) 79.8 165.15 (m) 9.4 9.7 Tabelul 3.4 152.4 71.8 57.5 185.4 71.2 150.4 Diametrul interior.1/9.0 144.1 50. căderi de presiune minime posibile.5 144. aliaje amagnetice pentru executarea forajelor direcţionale (Monel cu 39 .8 50.4 9.6 237.5 164.4 9.5 177.1 9.7 254.1/9. posibilitatea de instrumentaţie sau frezare. rigiditate).6 (mm) 31. Alegerea diametrului prăjinilor grele.2 196.2 57.4 9.1 195.1/9.4 9. Prăjini grele de foraj.2 82.3.1/9.2 76.1/9.4 9.4 9.4 9. Dimensiuni.0 152.4 114.9 104.4 71.9 100.4 9. viteza admisibilă de ridicare a fluidului în spaţiul inelar.4 9.2 209. d +1/16 (in) 1 1/4 1 1/2 2 2 2 1/4 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 1/4 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 3 3 3 3 +1.4 9.3 247. (tab.1/9.7 223.1/9.8 184.2 76.4 9.1/9.2 Lungimea.4 (mm) 76.7 212. Aliaje pe bază de crom molibden călite şi revenite cu limita elastică minimă de 785 MPa (prăjini grele de 3 1/8…6 7/8 in).4 9.8 177. rezistenţă la flambaj.0 279.1/9.1/9.4 88. (in) 24…12 1/4 9 7/8 8 3/4…8 1/2 6 3/4…6 Diametrul prăjinilor grele.7 164.8 154.4 76.2 71. Tabelul 3.4 158.6 241.4 57.8 38.1/9.4 Diametru la chanfren.4 57.4 9.2 71. Destinaţie (conexiune+ diametru) NC23-31 NC26-35 (2 3/8 IF) NC31-41 (2 7/8 IF) NC35-47 NC38-50 (3 1/2 IF) NC44-60 NC44-60 NC44-62 NC46-62 (4 IF) NC46-65 (4 IF) NC46-65 (4 IF) NC46-67 (4 IF) NC50-70 (4 1/2 IF) NC50-70 (4 1/2 IF) NC50-72 (4 1/2 IF) NC56-77 NC56-80 6 5/8 REG NC61-90 7 5/8 REG NC70-97 NC70-100 NC77-110 Diametrul exterior.1 171.Garnitura de foraj (kelly).4 9.3 260.1) Diametrul exterior este cuprins între un minim (legat de rigiditatea ansamblului) şi un maxim (în funcţie de diametrul forajului.8 120.4 71. Prăjinile grele.1. L ±0.1/9. Diametrul sapei.1/9.7 169.3 190.4 9. în principal.1 165.

odată cu evoluţia în tehnică.3) sunt de tip rotary cu umăr de etanşare. patrate – foarte rigide. la forajul sondelor. Detectarea microfisurilor se face prin inspecţii magnetice sau cu raze ultraviolete. 3. armarea zonelor de uzură. 40 . Profile de prăjini grele circulare uniforme (slick – fig. profil ZIP – prevede două degajări (una pentru pene şi una pentru elevator).3.2) – pentru manevrare reclamă înfiletarea de suveie speciale de manevră şi fixarea colierului de siguranţă la suspendarea în masa rotativă. În general. au apărut filetele FH (Full Hole – largi). obosesc şi după un anumit timp de funcţionare filetele prezintă amorse de ruptură sub forma unor micro-fisuri.2. Umerii filetului transmit marea majoritate a tensiunilor la care sunt supuse prăjinile grele şi constituie singura etanşare metal/metal faţă de presiunea interioară din garnitura de foraj.Garnitura de foraj peste 60% nichel – foarte scump şi cu puternică tendinţă de gripaj a filetelor. aliaj austenitic de fier cu crom-magneziu). auto-aliniere). Îmbinările filetate. standardizate după normele API. conice (creşte rezistenţa îmbinării. IF (Internal Flush – uniform) şi NC (Numbered Connection – acestea sunt normele actuale pentru dimensiunile nominale curente). durificarea superficială a umerilor şi Fig. Momentul de strângere asigură pretensionarea de compresiune necesară. asigură o bună ghidare a sapei (jocul prăjini-sondă este de 1/32") însă sunt foarte scumpe. Filetele de îmbinare (fig. o mai uşoară şi rapidă asamblare-dezasamblare. supuse la încovoiere alternativă. se preferă folosirea de prăjini grele cilindrice supradimensionate sau ansambluri de fund (BHA) cu stabilizatori multiplii. Prăjini grele cilindrice. Remediul constă în refiletarea prăjinii. spirale – pentru reducerea riscului de prindere prin lipire diferenţială şi creşterea suprafeţei de curgere în zona prăjinilor grele. Pe parcursul timpului.3. În perioada de debut a forajului rotativ filetele erau de tip normal (Regular – REG).

2) Gs = Lc S(d 0 − d n ) = Lc Sd 0 k p . Pentru evitarea unei diferenţe mari de rigiditate între prăjinile grele şi cele de foraj este recomandată (în special pentru diametrele de foraj mari) utilizarea de ansambluri telescopice de prăjini grele (dispuse de la sapă în ordinea reducerii rigidităţii). (3. Un alt mod de protecţie mecanică a zonei critice (prăjinile de foraj de deasupra prăjinilor grele) îl constituie intercalarea de prăjini de foraj rigide (heavy-weight) – (fig. ZP – la încovoiere. Lc – lungimea în compresiune a prăjinilor grele. b – cep filetat.1…1. ZB – la tracţiune).3. 41 . ele sunt mai grele şi mai rezistente la flambaj.4 este prezentat principiul pe baza căruia se dimensionează tronsonul de prăjini grele: PDC + P2S = P1S + Gs . Filetele prăjinilor grele: a – îmbinare. Determinarea necesarului de prăjini grele. d0 – densitatea oţelului.1) Cu notaţiile: L – lungimea prăjinilor grele. Prăjinile intermediare în comparaţie cu prăjinile de foraj normale au: acelaşi diametru exterior. grosime de perete mult superioară.2) Lc . În figura 3. ZA. îngroşare în zona centrală şi lungime a racordurilor superioară. dn – densitatea noroiului.5). c – zone critice de rezistenţă (ZB.3. la forajul direcţional contribuie substanţial la realizarea apăsării pe sapă. iar L = (1.3. kp – coeficientul de flotabilitate ( k p = 1 − dn ) se determină: d0 (3.Garnitura de foraj Fig.

3.43 şi 25. În România se construiesc prăjini intermediare de 3 1/2 in cu grosimea de 18.Garnitura de foraj Fig. Atât racordurile.4. la fel ca şi prăjinile grele. Ele sunt numite şi prăjini de foraj cu pereţii groşi. în două categorii de lungime.4 mm) şi 5 in (25. Principiul de întrebuinţare a prăjinilor grele (secţiunea neutră). La dimensiuni mari.4 mm). pentru a micşora suprafaţa de contact cu pereţii sondei.08 mm). cepul şi mufa se construiesc cu degajări de tensiune. 4 in (15. Racordurile acestor prăjini sunt mai lungi decât la prăjinile uzuale. cât şi îngroşarea sunt armate cu materiale dure.26 mm. ceea ce permite ca filetele să fie retăiate de mai multe ori. Se construiesc şi prăjini intermediare cu canale spirale. dar există şi prăjini forjate dintr-o bucată. 4 1/2 in (21. prăjini de trecere sau prăjini semigrele. Ele sunt sudate prin frecare. 42 . cu sau fără îngroşare centrală.

Asemenea ansambluri de fund. având o suprafaţă de contact cu pereţii sondei mai redusă. Iniţial.5. Prăjinile intermediare se intercalează. Prăjini de foraj: intermediare (heavy weight) şi obişnuite (cu racorduri sudate). terminate la un capăt cu cep şi la celălalt cu mufă. 15 . totodată. prăjinile pentru forajul rotativ au fost echipate cu racorduri înşurubate. ambele apreciabile la forajul dirijat. Sunt posibile. Se diminuează. se diminuează frecările şi se reduc momentele de rotaţie. cu lungimi până la 1000 m. desele ruperi care au loc în această zonă din cauza oboselii. evident stabilizate.3. pentru a fi îmbinate între ele (sunt compuse din trei elemente: prăjina propriu-zisă (corpul sau ţeava prăjinii) şi două detalii sudate la capetele ei (cepul şi mufa prăjinii – racordul special). 43 . sunt mult mai elastice decât cele alcătuite din prăjini grele.20 bucăţi. Prăjinile de foraj sunt ţevi cu lungimea de circa 9 m.Garnitura de foraj Fig. La forajul sondelor cu înclinări mari sau cu extensie orizontală. ambele filetate. prăjinile intermediare înlocuiesc parţial sau chiar total prăjinile grele. EU – external upset. între prăjinile grele şi cele obişnuite ca să realizeze o trecere gradată de la rigiditatea mare a primelor la rigiditatea scăzută a celorlalte. După forma îngroşării se disting: IU – internal upset. IEU – internal -external upset. Prăjinile de foraj obişnuite sunt fabricate dintr-un tub de oţel laminat (fără sudură) ale cărui extremităţi sunt matriţate (ramforsate/îngroşate) în ceea ce se denumeşte upset . în acest mod. La capetele îngroşate ale tubului se ataşează prin sudură racordurile speciale (tool-joints) prevăzute cu filete tip rotary şi care permit îmbinarea dintre prăjini. turaţii mai mari.

În medii acide cu hidrogen sulfurat se recomandă oţelurile E-75 şi X-95 cu limitele de variaţie a rezistenţei la curgere mai apropiate între ele (517. notate cu IU (internal upset. zona sudurii se normalizează pentru a-i reface proprietăţile metalurgice. se marchează şi se protejează contra coroziunii. se cântăreşte. tratamentul constă într-o călire rapidă urmată de revenire.04 %). Normele API impun caracteristicile mecanice pe care trebuie să la îndeplinească fiecare clasă de rezistenţă.2 mm.interior. notate cu EU (external upset). După detensionare şi debavurare. Pentru acoperirea suprafeţei interioare se utilizează răşini epoxidice sau fenolice.200 C şi formează un film de 0. temperatură. Ele se pulverizează la 120 .800 Hz). numite şi grade (tab. cu mangan şi molibden. notate cu IEU (internal-external upset).0. cu crom. călire şi revenire se realizează prin inducţie. i se măsoară lungimea. Racordurile sunt forjate. nichel. limitează conţinutul de sulf (sub 0. mangan. pentru detensionare. curbura sondei.3). În general. găurire. determinate de: adâncime.06 %) şi cel de fosfor (sub 0.620.Garnitura de foraj În prezent se construiesc numai prăjini cu racorduri sudate. 3.interior şi exterior. Acesta protejează prăjinile contra coroziunii şi micşorează rezistenţele hidraulice cu circa 20 %. în cuptoare Simens-Martin. Institutul American de Petrol (API) a instituit pentru oţelurile folosite la prăjini nişte clase de rezistenţă. sau din oţel aliat. se disting prăjini de foraj cu capetele îngroşate spre: . mai ales în zona sudurii. în limba engleză). .exterior. mediu. Gama largă de oţeluri folosite este impusă de diversitatea condiţiilor de solicitare. prăjina completă se controlează ultrasonic sau electromagnetic şi cu particule magnetice. capetele fiind îngroşate (ramforsate) prin presare ulterioară la cald. Prăjinile propriu-zise se fabrică prin laminare. După modul de îngroşare. diametrul sapei. tratate termic şi apoi prelucrate mecanic (strunjire. filetare). vanadiu. recomandă procedeele de elaborare a oţelurilor. În final. Ele se sudează la prăjini prin frecare şi presiune. se acoperă la interior cu lacuri de protecţie. cu mangan.1 . cu curenţii de frecvenţă medie (500 . diluate în solvenţi organici. o 44 . . prăjinile de foraj se fabrică din oţel slab aliat. molibden. Încălzirea zonei. Apoi prăjina se finisează în interior şi la exterior în zona sudurii.

06·105 N/mm2). din acest motiv.2/ρm . eventual şi cu Mn şi Si.sunt amagnetice (permit măsurători de deviere prin interiorul lor cu înclinometre magnetice). . Faţă de cele din oţel. cu cepul şi mufa tăiate în capetele îngroşate.Garnitura de foraj respectiv 655 . . Ele se înşurubează la capetele prăjinii cu un filet trapezoidal.modulul de elasticitate este mai redus (0. .cu racorduri de oţel înfiletate la capete.la aceeaşi adâncime. aliate şi îmbunătăţite.760 N/mm2).dintr-o bucată. în timp ce prăjina este răcită la interior cu apă sau cu azot lichid. În general se utilizează aliaje Al-Cu-Mg (cunoscute sub numele de duraluminiu) şi Al-Cu-Mg-Zn. gradul de oboseală se diminuează. . Prima cale de creştere o constituie folosirea unor oţeluri cu rezistenţă ridicată. prăjinile din aluminiu sunt convenabile la forajul dirijat şi la cel orizontal. Racordurile sunt similare cu cele folosite la prăjnile din oţel. etanşarea racord-prăjină se asigură printr-un triplu blocaj: frontal în capătul cepului prăjinii. se reduce sarcina la cârligul instalaţiei şi energia necesară pentru manevrare. dar sunt de obicei mai lungi. tensiunile de încovoiere sunt mai mici). dar şi pentru că odată cu greutatea scade şi presiunea de contact laterală. ca să poată fi retăiate când se uzează filetul.prăjinile din aluminiu sunt mai uşor de transportat şi de manevrat pe rampă şi pe podul sondei. 45 . Ataşarea are loc prin fretare: racordurile sunt încălzite la circa 400oC. . pe filet şi pe o suprafaţă conică aflată în prelungirea filetului. creşte rezerva de tracţiune în cazul prinderii în gaura de sondă. Prăjinile din aliaje de aluminiu sunt utilizate mai ales la forajul sondelor dirijate. A doua cale o reprezintă utilizarea unor aliaje uşoare.rugozitate mai mică decât cele din oţel (căderile de presiune se reduc). În acest sens prezintă interes aliajele de aluminiu (densitatea 2750 kg/m3) şi de titan (densitatea 4500 kg/m3).73 105 N/mm2 faţă de 2. duritatea mai scăzută şi alungirea la rupere (ductilitatea) mai mare. Adâncimea de utilizare creşte cu raportul Rp0. Se construiesc două tipuri de prăjini din aliaje de aluminiu: . prăjinile din aluminiu sunt mai flexibile: la aceeaşi rază de curbură. prăjinile din aluminiu au unele avantaje: . Ţeava prăjinii de aluminiu se fabrică prin extrudare.

Pentru a mări rezistenţa la uzură prin frecare cu rocile abrazive. Rezistenţa celor două elemente .2 = 827 N/mm2. ca electrodă de sudură. sunt rezistente la oboseală.12 . alungirea 13 %. niobiu (0. Cu ajutorul unui arc electric.1·105 N/mm2 faţă de 2. relit). duritatea Brinell = 285. Oţelurile aliate folosite pentru racorduri sunt practic independente de clasa de rezistenţă a prăjinilor. cerinţele minime sunt: limita de curgere Rp0. călire şi revenire. Se folosesc granulaţii fine (0.18 mm) sau grosiere (0. încărcarea cu materiale dure. sau a unui jet de plasmă. cu duritatea HRC limitată la 26 – 28 şi rezistenţa la curgere la 670 . Peste stratul din carburi se depune. astfel că permit încovoieri mai accentuate. tăierea şi protejarea filetului.75 %). După normele API. în atmosferă de gaze inerte.740 N/mm2. În medii acide cu hidrogen sulfurat se folosesc oţeluri aliate cu molibden (0. liantul se topeşte şi granulele dure se depun pe suprafaţa racordurilor. pentru a proteja coloanele de burlane. un strat metalic. 46 . în care sunt practicate de obicei nişte şanţuri.Garnitura de foraj Prăjinile de foraj din aliaje de titan sunt destinate sondelor foarte adânci (peste 10 000 m).9 mm).se armonizează prin modificarea dimensiunilor transversale ale racordului: prăjinile din oţeluri superioare au racorduri mai robuste.0. prin mai multe benzi circulare.06·105 N/ mm2). au o stabilitate termică mare şi sunt amagnetice. În România. suprafaţa exterioară a racordurilor este durificată prin călire superficială cu curenţi de înaltă frecvenţă (CIF). uneori. urmată de prelucrarea mecanică. rezistenţa la rupere Rm = 965 N/mm2.corpul prăjinii şi racordul . Materiale pentru racorduri. de exemplu bronz. Carburile de wolfram sinterizate se află distribuite uniform într-o matrice de oţel. Cu materiale dure se încarcă numai mufa racordului. Ele au raportul rezistenţă mecanică-densitate ridicat.03 %). Au modulul de elasticitate mai mic decât oţelul (1. Racordurile care echipează prăjinile de foraj se execută prin forjare.0. tratamente termomecanice (deformare plastică urmată de o călire cu apă) sau prin încărcarea cu materiale dure: carburi de wolfram granulare (de exemplu.8 . mai moale. racordurile sudate se fabrică din oţeluri 36MoCrNi16 sau 40VMoMnCr10 (echivalente cu oţelurile AISI 4137 H şi 4140 H). acolo unde temperatura limitează aplicabilitatea celor de aluminiu.

range III (38…45 ft). G sau S). 4. Pe măsura utilizării. Oţelul de racorduri are limita elastică de 120 000 psi indiferent de gradul oţelului din care este fabricat corpul prăjinii la care sunt sudate. se obţine din masa nominală a corpului exprimată în standardele API în lb/ft (în SI se exprimă în kg/m). respectiv două bucăţi pentru aparatele uşoare). Caracteristicile oţelurilor pentru prăjini. prăjinile de foraj se uzează prin frecarea cu pereţii sondei prin eroziune. 47 o . La forajul petrolier sunt folosite preponderent prăjinile din categoria II (manevrarea garniturii se face în paşi alcătuiţi din trei bucăţi pentru aparatele de foraj grele. range II (27…30 ft). 5.3. dar sunt practic abandonate la forajul actual). Diametrul interior al prăjinilor nu este o cotă directă. 2 7/8. Tehnica de sudură prin fricţiune a adus progrese remarcabile în ceea ce priveşte rezistenţa ansamblului din două aliaje diferite. Dimensiunile curent folosite la forajul sondelor de petrol şi gaze sunt: 3 1/2 şi 5" (în SUA se utilizează adesea 4 1/2"). Gradul E X–95 G–105 S–135 Limita elastică Minimă Maximă MPa (psi) MPa (psi) 517 (75 000) 724 (105 000) 655 (95 000) 862 (125 000) 724 (105 000) 931 (135 000) 931 (135 000) 1 138 (165 000) Rezistenţa de rupere Minimă MPa (psi) 690 (100 000) 724 (105 000) 793 (115 000) 1 000 (145 000) Lungimea prăjinilor este standardizată de API în trei clase: range I (18…22 ft). Tabelul 3. prin coroziune şi prin oboseala materialului (care practic le scoate din uz). dacă rezistenţa acesteia devine insuficientă pentru continuarea forajului se adaugă prăjini din grade superioare (X. 5 1/2 in. 3 1/2. API a standardizat patru tipuri de oţel pentru toate dimensiunile de prăjini (tab. Nc 38 – racorduri cu diametrul de 4 3/4 in (prăjini de 3 1/2 in).3. Prin frecare (eventual eroziune şi coroziune electro-chimică) racordurile speciale (mufele speciale) şi corpul prăjinilor îşi pierd din grosimea de perete. 4 1/2.Garnitura de foraj Caracteristicile prăjinilor de foraj.3). Filetele sunt de acelaşi tip cu cele ale prăjinilor grele: NC 50 pentru racorduri cu diametrul exterior de 6 1/2 in (pentru prăjini de 5"). Umerii conici la 18 la mufa specială a racordului permit angajarea în elevatorul de manevră cu scaun conic (există şi racorduri speciale cu umeri drepţi. Diametrul nominal al prăjinilor de foraj (diametrul exterior la corpul tubului) este de: 2 3/8. Garnitura de prăjini standard este din oţel grad E.

Tabelul 3. Exemplu de încadrare a prăjinilor de foraj. iar la capete este prevăzută cu secţiuni cilindrice îngroşate (cu lungime mai mare decât a pieselor de racord) pe care se taie filetele de legatură. clasă de utilizare şi limită elastică de rezistenţă la tracţiune.6).1 52. face legătura între capul hidraulic şi ultima prăjină de foraj din garnitură. Alegerea materialului (gradul de oţel) se face în general pe baza unui calcul simplificat din care rezultă adâncimile maxime de lucru pentru anumite condiţii.1 65. În secţiune transversală zona profilată este patrată sau hexagonală (rar triunghiulară).489 kg/m. Alegerea diametrului prăjinilor de foraj se face în funcţie de faza de foraj (diametrul sapei) şi pe baza consumului specific de energie hidraulică (la circulaţie)/mecanică (la manevră). premium – cu 20 % pierdere din grosimea de perete. tipo-dimensiuni.30 19.50 13.30 19. conduce fluidul de foraj prin interior.Garnitura de foraj fapt ce duce la diminuarea capacităţii de rezistenţă mecanică.9 Clasa II 816 1 203 16 800 37 900 76. suportă greutatea totală a garniturii.50 Clasa I 1 208 1 760 25 200 55 800 95.4.4 * 1 lbm/ft = 1. clasa II – cu 30 % pierdere de grosime (tab. iar sus filet stânga (invers pentru garnitura stânga).5 Premium 944 1 386 19 500 43 800 87 59.3. 48 . La intervale regulate antreprenorii de foraj (proprietarii de garnituri de foraj) inspectează prăjinile de foraj în baze tubulare specializate (control nedestructiv) şi obţin un certificat de încadrare în una din clasele de uzură corespunzător normelor API. Sensul filetelor la cele două capete este diferit şi depinde de sensul de antrenare al garniturii de foraj: pentru garnitură dreapta – jos filet dreapta.30 19. Prăjina de antrenare transmite mişcarea de rotaţie de la masa rotativă la garnitura de foraj.50 13. Prăjina de antrenare este elementul cu lungimea cea mai mare (40…54 ft) din componenţa garniturii de foraj pentru a face posibilă adăugarea bucăţii de avansare. acestea urmează a fi folosite în condiţii de solicitare corespunzătoare capacităţii lor de rezistenţă. API clasează prăjinile de foraj în funcţie de gradul de uzură: clasa I – prăjini noi cu toate cotele la valoarea nominală. Rezistenţa la Tracţiune (kN) Torsiune (Nm) Spargere (MPa) Tip oţel E E E Diametrul in 3 1/2 5 3 1/2 5 3 1/2 5 Masa unitară lbm/ft* 13. permite manevrarea longitudinală cu rotaţie a garniturii pe o lungime egală cu lungimea porţiunii profilate.

Uneori. indiferent de presiunea de lucru. La Dn Dc Îngrosare superioarã Filet stânga Îngrosare inferioarã Portiunea de Filet dreapta antrenare L La Dn Dc Dîs di Fig. care evită circulaţia inversă. De fapt. Indiferent de dimensiunea nominală toate prăjinile de antrenare au la capătul superior aceeaşi mufă (6 5/8 REG): în timpul forajului. Capătul de jos al prăjinii de antrenare este prevăzut cu o reducţie de protecţie mufă-cep: ea poate fi schimbată când i se uzează cepul. Prăjinile de antrenare sunt ţevi cu pereţii relativ groşi.6. care îşi păstrează dimensiunea mufei şi a cepului (6 5/8 REG). între prăjină şi reducţie. cu interiorul circular şi exteriorul profilat. prăjinile de antrenare sunt: forjate sau frezate. Distanţa dintre feţele opuse ale poligonului defineşte dimensiunea nominală a prăjinilor de antrenare (Dn). se amplasează o reducţie prevăzută cu ventil de reţinere. poligonal. sau chiar în locul ei. Zona de antrenare trebuie să fie mai lungă decât prăjinile de avansare din garnitură. cu reducţia lui de protecţie cep-cep. între prăjina de antrenare şi capul hidraulic se montează întotdeauna o cana de siguranţă. 49 Dîi . de aproximativ 11 m.3. prăjina de antrenare trebuie uneori schimbată – diametrul cepului scade cu dimensiunea nominală a prăjinii -. dar capul hidraulic. rămâne acelaşi. Din punct de vedere constructiv. prăjina de antrenare preia mişcarea de rotaţie de la masa rotativă şi o transmite spre sapă prin intermediul garniturii de foraj. prăjinile de antrenare sunt mai rezistente decât prăjinile de foraj. Ele au lungimea totală de circa 12 m şi porţiunea de antrenare. Prin calităţile materialului şi prin dimensiunile transversale. după tubarea unei coloane de burlane. Prãjina de antrenare.Garnitura de foraj Prin forma ei profilată. profilată. Pe reducţie se montează un manşon de cauciuc ca să protejeze prevenitoarele de erupţie şi coloana de burlane.

Reducţii. Reducţiile sunt elemente de legătură care fac conexiunea între elementele garniturii de foraj cu dimensiuni/îmbinări diferite. îmbunătăţite pe toată lungimea: prăjini călite şi revenite. Multe reducţii sunt cunoscute după destinaţia lor: − reducţia capului hidraulic. asimilat cu oţelul AISI 4145H (SUA). iar rezistenţa minimă de curgere (de fapt limita de proporţionalitate Rp0. între prăjinile grele şi sapă. Rezistenţa lui minimă la rupere trebuie să fie 980 N/mm2 . motor de fund sau pentru ataşarea diverselor scule introduse cu sau în ansamblul garniturii. la dirijarea sondelor sau pentru realizarea circulaţiei între interiorul şi exteriorul garniturii. atunci când ele au îmbinări care nu se potrivesc (ca dimensiune sau tip). având îmbinări cu umăr şi filet rotary. Reducţiile sunt piese tubulare relativ scurte (până la 1−1. Echipa de foraj are în dotare un evantai cât mai larg posibil de tipo-dimensiuni care să acopere toate schimbările de prăjini grele. Ele servesc ca: – piese de legătură între componentele garniturii de foraj.Garnitura de foraj Se folosesc oţeluri aliate.341.7. respectiv de acelaşi tip. Sunt fabricate din oţel de racord. 50 . stabilizatori sau alte echipamente folosite la săparea sondei. – elemente ce unesc două componente când ambele se termină cu mufă sau ambele cu cep. În România se utilizează oţelul 46MoMnCr10. Fig. chiar dacă au aceeaşi tipodimensiune de filet. carotieră. cep-cep.5 m). prăjina de antrenare. motoare. cu filete stânga. Duritatea Brinell: 285 . – sisteme pentru protecţia la uzură a unor elemente importante şi scumpe: capul hidraulic.2) de 770 N/mm2 . – elemente scurte folosite la măsurarea devierii. cu pereţii groşi. motorul de fund.3.

Stabilizatori. sau undeva mai sus. − reducţia sapei.2 = 760 N/mm2 şi duritatea Brinell minimă 285 pentru diametre de 3 1/8 − 6 5/8 in. cu locaş pentru protector de cauciuc. de obicei mufă-mufă. − reducţii dezaxate folosite pentru dirijarea sondelor. cu supapă de reţinere sau cu supapă de scurgere Reducţiile se construiesc din semifabricate forjate. Când se închide. orificiul este orientat de-a lungul acesteia.Garnitura de foraj − reducţia de protecţie a prăjinii de antrenare. reducţiile se construiesc din prăjini grele devenite prea scurte după tăierea repetată a filetelor. Alte componente. ele se plasează de-a lungul garniturii. chiar la prima prăjină de foraj. eventual într-un stabilizator. Canaua de siguranţă are un cep sferic prevăzut cu un orificiu de trecere. − reducţii de orientare. De-a lungul garniturii de foraj se montează una sau două supape care permit circulaţia directă.2 = 691 N/mm2 şi HB = 277 pentru diametre de 7 − 10 in. Acestea nu sunt strict necesare forajului. fie pentru a îmbunătăţi condiţiile de lucru ale garniturii. − reducţii de legătură între prăjinile grele. cu diametrul egal cu cel al prăjinii. Când canaua este deschisă. Limita minimă de curgere Rp0. Pentru a împiedica erupţia sondei prin interiorul garniturii de foraj. îmbunătăţite. − reducţii de trecere. prevăzute cu dispozitive necesare pentru dirijarea sondelor. rapid şi sigur. Stabilizatorii sunt elemente intercalate între prăjinile grele. având diametrul egal sau apropiat de cel al sapei. Ele se montează imediat deasupra sapei. Uneori. Rp0. cepul se roteşte cu 900 cu o cheie cu cap pătrat sau hexagonal. corectori. fie pentru a realiza o gaură de sondă cu forma şi direcţia dorite. din aceleaşi oţeluri ca şi prăjinile grele: 40CrNi12. cel puţin la unul dintre capetele prăjinii de antrenare trebuie montată o cana de siguranţă care să poată fi închisă manual. fie din motive de siguranţă. care centrează garnitura şi constituie puncte de sprijin cu pereţii sondei. − reducţii de circulaţie. Prăjinile grele împreună cu 51 . 46MoMnCr10 sau 34MoCrNi16X.

dispuse paralel cu axa corpului ori înclinat. Se construiesc stabilizatori cu trei sau şase role (amplasate la două niveluri). Manşonul cu lame armat cu 52 . Când se uzează. Stabilizatorii cu diamante se utilizează în roci dure. scurte sau lungi. inclusiv de la cea verticală. striate. Lamele pot fi drepte (fixate de-a lungul generatoarei corpului sau uşor înclinat). Corpul şi lamele metalice sunt fabricate din oţeluri aliate de îmbunătăţire: crom-molibden. integrali. Rolele pot fi netede. se folosesc şi stabilizatori montaţi pe corpul motoarelor de fund. de tipul sapei şi de scopul urmărit. cu diamante sau PDC-uri. Se construiesc stabilizatori cu lame. Stabilizatorii cu lame: – uzinate din corpul stabilizatorului. adeseori cu suprafaţa de lucru chiar în continuarea celei a sapei. Stabilizatorii sunt folosiţi: – ca să prevină devierea sondei de la direcţia dorită. Ei se amplasează deasupra sapelor cu diamante. mai rar. Stabilizatorii cu role se folosesc în roci relativ dure şi abrazive. Construcţia lor este determinată de duritatea şi abrazivitatea rocilor. – cu manşon înşurubat. cu dinţi armaţi cu material granular sau cu inserţii din carburi metalice. cu role şi. crom-mangan-molibden. tot pentru dirijarea sondei.Garnitura de foraj stabilizatorii formează ansamblul părţii inferioare a garniturii (ansamblul de fund – BHA). stabilizare sau descreştere a unghiului de înclinare – se obţine modificând numărul. să stabilizeze direcţia de înaintare a sapei (ei îmbunătăţesc şi condiţiile de lucru ale sapei şi ale prăjinilor grele. poziţia lor în ansamblu şi jocul radial faţă de pereţii sondei. rolele pot fi schimbate. Se mai numesc şi alezoare şi ele au uneori. – pentru a mări sau a micşora înclinarea sondei (realizarea scopului urmărit – creştere. adeseori ei sunt excentrici creând un efect de împingere laterală sapei). ameliorând condiţiile lor de funcţionare. diametrul mai mare decât cel al sapei. – cu manşon de cauciuc staţionar. spirale. – cu patine de uzură schimbabile. demontabil. împiedică lipirea acestora de pereţi). – sudate pe corpul stabilizatorului.

lăsând greutatea prăjinilor pe ele. Protectoare de cauciuc. Celelalte se închid pe prăjini cu ajutorul unui splint metalic. cât şi PDC-uri. datorită fenomenului de oboseală a materialului. Pe prăjinile ce lucrează în coloană se montează. în roci fisurate. şi amortizoare cu elemente din cauciuc masiv. Se folosesc atât diamante naturale. cu suprafaţa exterioară netedă. cu ajutorul unui dispozitiv de manşonare. Se construiesc amortizoare cu elemente elastice metalice – spirale sau discoidale –. în stare liberă.Garnitura de foraj diamante poate fi detaşabil şi schimbabil. Pentru atenuarea acestui fenomen. Racordurile prăjinilor care se rotesc ori se manevrează în interiorul unei coloane tubate uzează burlanele prin frecare în prezenţa noroiului. în conglomerate. sunt forţate să treacă peste racordul cep. Amortizoarele de cauciuc nu pot fi utilizate la temperaturi ridicate. ele sunt strânse pe prăjini prin baterea splintului metalic. 53 . În roci dure. Constructiv. manşoane de cauciuc care împiedică frecarea racord-burlane. Exteriorul acestora din urmă poate fi neted. Primele sunt mai răspândite şi sunt echipate uneori cu pistoane flotante în ulei. cele deschise. sapele cu role lucrează neuniform şi induc în garnitura de foraj vibraţii foarte periculoase. mai mic decât cel al prăjinilor: protectoarele întregi de la circa 20 mm la cele de 2 3/8 in până la 40 mm la cele de 6 5/8 in (dimensiunea nominală este dată de diametrul prăjinilor pe care se montează). protectoarele au diametrul interior. fie deschise – tăiate pe o generatoare –. mai ales pentru îmbinările filetate. lângă racorduri. şi în prezenţa produselor petroliere. în apropierea sapei se intercalează un amortizor de vibraţii. Coeficienţii de frecare cu burlanele trebuie să fie cât mai mici. Zăvorul stabilizatorului cu manşon de cauciuc staţionar serveşte la blocarea acestuia atunci când prăjinile grele se îmbracă. au un joc mai mic. Cauciucul trebuie să fie rezistent la uzura prin frecare. peste 100oC. cu patine longitudinale ori cu patine înclinate. cu şperul. Pentru a nu se deplasa de-a lungul prăjinilor. protectoarele din cauciuc sunt fie întregi. pentru degajare. Primele. la acţiunea aditivilor din noroi (în primul rând la produsele petroliere) şi la temperaturile ridicate din sondă. cu armătură metalică. fie sunt formate din două părţi prinse într-o balama. Amortizoare de vibraţii.

– îmbinări cu trecere uniformă.Torque. – îmbinări cu trecere largă. şi un număr format din două cifre ce reprezintă diametrul mediu al filetului cepului în planul de măsurare (la 15. prin creşterea razei de curbură de fundul spirelor. s-au construit racorduri al căror diametru interior era egal cu cel al prăjinilor echipate. În ordinea apariţiei. SLH90. FH (Full Hole). WO (Wide Open). momente de încovoiere şi forţe axiale suficient de ridicate. pe lângă iniţialele NC. bisectoarea perpendiculară pe axa îmbinării. tip NC. – îmbinări numerotate. fundurile rotunjite sau retezate. Diametrul mediu al filetului la aceste racorduri nu coincide cu nici unul dintre cele două anterioare – este mai mic – şi îmbinarea a fost notată cu IF (internal flush). notate REG (Regular). HI . sunt etanşe. ele sunt: – îmbinări normale. XH sau EH (Extra Hole). DSL (Double Streamline). H90. SST (Super Strength Thread). filet rotary sau filet special.875 mm faţă de umeri) exprimat în zecimi de inch (rotunjit). 54 .Garnitura de foraj Îmbinările filetate. PAC. diferenţiate prin forma îmbinării şi a filetului. în număr de 13. Ele sunt îmbinări cu umăr. cu pasul şi conicitatea relativ mari. Îmbinările cu asemenea filet se centrează uşor. prăjinile erau calibrate la interior. La filetele cu sensul spre stânga se adaugă simbolul LH (Left Hand). OH (Open Hole) ş.a. NC (Numbered Connection). Există patru tipuri de îmbinări recomandate de normele API. vârfurile retezate. dintre care 6 înşurubabile cu alte dimensiuni anterioare au fost introduse în ideea restrângerii gamei de tipodimensiuni existente (circa 100) şi pentru a îmbunătăţi caracteristicile de rezistenţă ale îmbinărilor. cu unghiul la vârf 60o. În afara acestor îmbinări uzuale se întâlnesc şi altele. prin diametrul interior şi cel exterior al racordului: SH (Slim Hole). Elementele componente ale garniturii de foraj se îmbină între ele cu un filet specific forajului rotativ. Îmbinările numerotate. Simbolizarea cuprinde. cunoscut sub numele de filet de racord. Odată cu sudarea lor la capătul prăjinilor. rezistente la uzură şi capabile să transmită momente de torsiune. IF (Internal Flush). se înşurubează rapid. Filetul de racord are profilul triunghiular.

uzura prăjinilor este mult diminuată. În timpul forajului: – toate solicitările au un caracter variabil cauzat de lucrul neuniform al sapei pe talpă. garnitura se roteşte nu numai în jurul axei proprii. 55 . După pierderea stabilităţii. metoda de foraj (cu mijloace de suprafaţă ori cu motoare submersibile). momentul de torsiune. abrazivitate. Condiţiile de lucru Natura şi mărimea solicitărilor la care sunt supuse elementele garniturii de foraj sunt determinate de operaţia executată în sondă (foraj. o spirală spaţială. tipul sapei etc. – apare pierderea stabilităţii longitudinale (provocată de forţele de compresiune. modul de alcătuire şi de stabilizare a ansamblului de fund. Lungimea garniturii este foarte mare în raport cu dimensiunile transversale astfel că instabilitatea longitudinală survine la valori scăzute ale sarcinilor exterioare.2. ci şi în jurul axei sondei: fie în acelaşi sens. variabilă de-a lungul garniturii. forţele centrifuge create prin rotire. fie în sens invers. presiunea interioară şi circulaţia fluidului de foraj). Solicitările garniturii de foraj 3. Noua poziţie de echilibru este condiţionată de prezenţa pereţilor sondei şi constituie. manevrare. rotirea garniturii şi pulsaţiile pompelor de noroi. lansarea unui liner). debitul de circulaţie. La forajul cu motoare de fund. natura şi proprietăţile fluidului de foraj. adâncimea şi diametrul sondei. de regulă. profilul ei (drept sau curbat).2. când frecările sunt însemnate. instrumentaţie. condiţiile de solicitare sunt mai uşoare decât la forajul cu masa rotativă: dispare caracterul variabil al tensiunilor de încovoiere. regimul de lucru (apăsarea pe sapă. prezenţa amorti-zoarelor de vibraţii.1. omogenitate). Pasul acesteia nu este constant fiind determinat de forţa axială. sincron. dacă frecările cu pereţii sunt reduse. proprietăţile rocilor traversate (duritate. el este influenţat şi de prezenţa racordurilor. presiunea de pompare). viteza de manevrare. momentul de torsiune este mai scăzut.Garnitura de foraj 3. şi a stabilizatorilor ca puncte de sprijin. carotaj mecanic. ca mase concentrate. turaţie.

forţele de frecare cu pereţii şi cu noroiul din sondă. forţele de presiune create atunci când se încearcă desfundarea garniturii prinse. îndeosebi la oboseală). îmbinările filetate constituie. garniturile sunt alcătuite din tronsoane cu secţiune transversală diferită. uneori. când este scăpată pe o anumită înălţime. când se înţepeneşte ori se desprinde brusc în timpul rotirii. puncte slabe ale garniturii. când se probează o coloană sau un liner cu ajutorul prăjinilor. Solicitările statice Solicitarea la tracţiune şi compresiune axială. 3. efecte existente în prezenţa noroiului. forţele de presiune create de prezenţa şi circulaţia noroiului. la anumite solicitări. La forajul cu aer. sondele sunt înclinate faţă de verticală şi au curburi variabile de-a lungul lor. racordurile dintre prăjini constituie mase concentrate şi au rigiditatea mai mare decât cea a corpului prăjinilor. Este dată de: greutatea proprie a prăjinilor. coroziunea provocată de oxigenul din aer este de obicei mai pronunţată. reacţiunea tălpii în timpul forajului (egală cu apăsarea pe sapă). forţele de inerţie la introducerea şi extragerea garniturii din sondă în perioadele de variaţie a vitezei de manevrare. Complexitatea stării de solicitare a garniturii de foraj rezidă din următoarele: (solicitările nu sunt uniforme de-a lungul garniturii. de şoc: când se încearcă degajarea ei prin bătaie cu geala. linere). prin uzură. Solicitarea principală o constituie tracţiunea produsă de greutatea proprie. Dar acesta provoacă şi compresiune: când se lasă apăsare pe sapă. dimensiunile transversale (diametrul şi grosimea peretelui) se reduc semnificativ în timp. solicitările se accentuează cu adâncimea şi sunt mai severe în sondele curbate. Garnitura de foraj este supusă. şi la solicitări dinamice. 56 . când garnitura este prinsă şi lăsată liber din cârligul instalaţiei. forţa de tracţiune suplimentară aplicată pentru degajarea garniturii prinse sau atunci când există tendinţă de prindere. mediul ambiant este coroziv şi afectează simţitor rezistenţa prăjinilor.2.Garnitura de foraj În general. greutatea ansamblurilor introduse în sondă (motoare de fund. dispare efectul favorabil al flotabilităţii şi cel de amortizare a vibraţiilor.2.

ρn Există o secţiune unde tensiunea axială este nulă. relaţia (3.3) S-au notat: – greutatea porţiunii aflate sub secţiunea considerată. 1. g (ρ o − ρ n ) (3. la sonde verticale ori apropiate de verticală şi vom studia câteva situaţii. cu un coeficient de siguranţă egal cu 1. ρo – densitatea materialului (oţelului).5) Dacă se pune condiţia ca σ z.max = Lg (ρ o − ρ n ) . Într-o secţiune oarecare.6) sunt: oţel grad E – 5205 m.4) Deasupra ei.3) se scrie: 57 . adâncimile calculate cu relaţia (3. – densitatea fluidului de foraj (noroiului). aflată la distanţa z faţă de capătul inferior. tensiunea axială σz = Gz − FA Azρo g − ALρ n g = = ρo g z−ρ n gL . iar dedesupt – comprimată. X-95 – 6595 m.5. lungimea maximă de utilizare a unei garnituri cu secţiune uniformă Lmax= σ ad . Garnitură suspendată (cu secţiune uniformă). începând cu cea mai simplă.6) În cazul oţelului (ρo = 7850 kg/m3). (3. Dacă se notează cu q = Aρ0 – masa unitară.Garnitura de foraj Interesează distribuţia tensiunilor axiale de-a lungul garniturii. se foloseşte de obicei masa (sau greutatea) pe unitatea de lungime. Faţă de bază. Ne vom rezuma. într-un noroi de 1100 kg/m3. această secţiune se află la distanţa l0 = ρo L ρn (3.a.max să nu depăşească o anumită valoare admisibilă σ ad . aici. Gz FA – forţa de presiune (arhimedrică) aplicată pe suprafaţa de la baza garniturii. A – aria secţiunii transversale a prăjinilor. L – lungimea garniturii. garnitura este întinsă. Tensiunea maximă de tracţiune este la suprafaţă z = L: σ z. G-105 – 7290 m. Pentru materialul tubular introdus în sonde. S-135 – 9370 m. A A (3.

1. nu numai pentru cele cu secţiune uniformă.8) Factorul 1−ρ n / ρ o este numit coeficient de flotabilitate.2 Aσ ad = . masa unitară q2 şi lungimea l2. Este preferabil să se utilizeze masa unitară pentru motivul că.b. ⎛ ρn ⎞ ⎛ ρn ⎞ qg⎜1− ⎟ csqg⎜1− ⎟ ⎜ ρ ⎟ ⎜ ρ ⎟ o⎠ o⎠ ⎝ ⎝ (3. Garnitură alcătuită din două tronsoane cu secţiune diferită: prăjini grele cu aria A1. Relaţia (3.3) poate fi aranjată şi astfel: ⎛ ρ ⎞ σ z = ρ o gz− ρ n gL+ ρ n gz− ρ n gz=ρ o gz⎜1− n ⎟ −ρ n gh.9) Rp. A ⎜ ρo ⎟ ⎝ ⎠ (3.10) se scrie şi sub forma σz = Gz ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ −ρ n gh . Tensiunea maximă la suprafaţă 58 . datorită îngroşărilor de la capetele prăjinilor şi racordurilor. şi prăjini de foraj cu aria A2. cu 10 . Expresia lui Gz din relaţia (3.max = g qL− ALρ n gqL⎛ ρ n ⎞ Gg ⎛ ρ n ⎞ = ⎜1− ⎟ = ⎜1− ⎟ .5.Garnitura de foraj σz = g qz− ALρ n . A (3. Cu Gg s-a notat greutatea garniturii.7) La gura sondei. în funcţie de lungimea şi mărimea îngroşărilor. Lungimea (adâncimea) de utilizare a unei garnituri formate din acelaşi tip de prăjini se scrie în acest caz: Lmax = ARp0. A A ⎜ ρo ⎟ A ⎜ ρo ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ (3. ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. de robusteţea racordurilor.10) unde h este adâncimea secţiunii considerate : h = L – z.30%. masa unitară medie depăşeşte simţitor masa unitară a prăjinilor netede – egală cu Aρ0 –. Se poate arăta că relaţia (11) este valabilă oricare ar fi alcătuirea garniturii.11) Observaţia 1.1. masa unitară q1 şi lungimea l1. σ z.4 .2 constituie limita de curgere minimă şi cs un coeficient de siguranţă: 1.0.

A ⎜ ρo ⎟ A ⎝ ⎠ (3. 2. ⎜ ρ ⎟ A2 o⎠ ⎝ (3.15) 59 . În acest caz. în prima prăjină de foraj. La corpurile scufundate într-un lichid. limita de curgere a materialului din care sunt fabricate prăjinile de foraj şi se impune un anumit coeficient de siguranţă. relaţia (3.Garnitura de foraj σ z.14) La suprafaţă. aflate într-un plan orizontal.13) Observaţia 2. cele trei componente sunt chiar tensiuni principale. descrisă de trei componente ortogonale: σ x . ea poate fi eliminată şi starea de tensiune este echivalentă cu una ale cărei valori principale sunt: σ 'x = 0. au valoarea egală cu presiunea de la adâncimea punctului respectiv − ρ n gh. pp se înlocuieşte cu suma căderilor de presiune din acel punct până la capătul final al circuitului pz . ⎛ ρ ⎞ Gg ⎜1− n ⎟ + pp A0 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ σ z. σ y . garnitura este supusă la o forţă de tracţiune suplimentară egală cu produsul pp A0 . Căderile de presiune create prin circulaţia fluidului de foraj în interiorul şi în exteriorul garniturii modifică într-o oarecare măsură starea de tensiune din prăjini. Primele două componente. A (3. Într-un corp scufundat în lichid. ⎛ ρ ⎞ q cs gq2 ⎜1− n ⎟ 2 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. se poate calcula lungimea maximă a prăjinilor de foraj.max = Rp0.max= g l 2q2 + l1q1 ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ .12) Dacă se cunosc lungimea sau greutatea prăjinilor grele. dacă nu există alte solicitări exterioare. în orice punct al lui există o stare de tensiune spaţială. σ z .11) devine: σz= Gz ⎛ ρn ⎞ pz A0 ⎜1− ⎟ + − ρn gh . componenta verticală σ z are mărimea calculată cu relaţia (11). La capătul de sus. în care pp este suma căderilor de presiune din circuit şi A0 – aria secţiunii interioare a prăjinilor. Din motive de simetrie. În alte secţiuni.σ 'y = 0 şi σ 'z = Gz (1− ρ n / ρ o ) / A (în absenţa altor solicitări exterioare).2 A2 q − 1 l1 .max = ⎝ . l 2. Garnitură suspendată cu circulaţie. toate cele trei tensiuni conţin o componentă identică – presiunea hidrostatică.

Reacţiunea tălpii. (3.max = ⎝ A2 (3.3. creând apăsarea necesară pentru avansarea sapei. La ridicarea şi coborârea garniturii.15) devin: σz = Gz ⎛ ρn ⎞ pz A0 Gs ⎜1− ⎟ + − −ρn gh . Relaţiile (3. creează tensiuni de compresiune de-a lungul garniturii. 4.14) şi (3.8 sunt prezentate tensiunile unitare generate: z.18) S-au notat: ps – căderea de presiune din sapă. În timpul forajului.Garnitura de foraj 3. Garnitură sprijinită pe talpă (cu apăsare pe sapă). pm – căderea de presiune din motorul de fund dacă există. În figura 3. Solicitările axiale ale garniturii de foraj în timpul forajului. A ⎜ ρo ⎟ A A ⎝ ⎠ (3. eventual cu circulaţia fluidului de foraj. o parte din greutatea prăjinilor grele este lăsată pe talpă.8. max Fp3 p G3 A2 F p A2 3 + G1 l2 + – + + Efectul apãsãrii = + Efectul circulatie F4 p A1 F p 2 G2 F p4 l1 G3 Fp 1 – Garnitura de foraj suspendatã G3 A1 – Fig. Garnitură manevrată.max = ( ps + pm )+ A01 −Gs − ρ A1 n gh .16) ⎛ ρ ⎞ Gg ⎜1− n ⎟ + pp A02 −Gs ⎜ ρ ⎟ o ⎠ σ z. cu valori semnificative în unele situaţii: de frecare cu pereţii sondei şi cu noroiul din jur.17) Tensiunea maximă de compresiune se află la capătul inferior al garniturii (al prăjinilor grele): σ a. apar şi unele forţe suplimentare. şi 60 . egală cu apăsarea pe sapă Gs.

pentru degajare se aplică o forţă suplimentară de tracţiune Fs. prezenţa stabilizatorilor. A ⎜ ρo g ⎟ A ⎝ ⎠ (3.frecare”s. Dacă se consideră coeficientul de frecare constant şi masa prăjinilor uniformă.8 m/s. profilul spaţial al sondei.z = a Gz/g. Forţele de frecare ce acţionează sub o secţiune dată sunt determinate de: mărimea coeficienţilor de frecare. forţele de frecare se adună.14) şi (3. tendinţa de manşonare sau de strângere a pereţilor. ⎜1− + ± s⎟+ A ⎜ ρo g ⎟ A ⎝ ⎠ Gg ⎛ ρn a ⎞ pp A0 ⎜1− + ± s⎟ + . La ridicare.21) 61 . iar la coborâre se scad.4 m/s2..15) iau forma: σz = Gz ⎛ ρn a ⎞ pz A0 −ρn gh . respectiv cu Fi – variază liniar cu lungimea garniturii. care ţine seama şi de eventuala tendinţă de prindere.1 – 0. acceleraţia a se poate determina dacă se cunoaşte perioada de accelerare (2 – 3 s) până la atingerea vitezei maxime (0.z = s Gz. La sonde adânci.05 şi 0. Când garnitura de foraj sau numai sapa sunt prinse în gaura de sondă. Pentru coeficientul de . În ambele situaţii. în funcţie de sarcina la cârlig şi puterea troliului de foraj): a = 0. existenţa cavernelor etc. se acceptă valori cuprinse între 0. În scopul simplificării. A (3. forţa de frecare se consideră proporţională cu greutatea garniturii: Ffr. forţele de inerţie sunt orientate descendent. Forţa de inerţie ce acţionează sub o secţiune oarecare este proporţională cu masa garniturii aflate sub secţiune: Fi. pentru sonde verticale. La extragere. Garnitură prinsă. Relaţiile (3.19) σ z. cele două forţe – notate mai jos cu Ffr.20) 5.max = (3.Garnitura de foraj de inerţie.max = Gg + Fs . Tensiunea maximă la suprafaţă σ z. diametrul exterior al prăjinilor.35.2 – 0. prezenţa găurilor de cheie. acceleraţiile sunt mari în perioada de frânare bruscă: a = 2 – 4 m/s2. forţa suplimentară poate atinge 500 – 1000 kN. La introducere. a cărei mărime este determinată de rezistenţa prăjinilor şi de capacitatea instalaţiei.

Garnitura de foraj Solicitarea la torsiune. Ip – momentul de inerţie polar al secţiunii prăjinilor.25) în care: G – reprezintă modulul de elasticitate transversal. Dacă se cunoaşte momentul de torsiune Mt de-a lungul garniturii şi dimensiunile ei transversale. Situaţii 1. în cursul unor instrumentaţii. la frezarea dopurilor de ciment sau a diverselor scule nerecuperabile rămase în sondă. ele au valoarea maximă τ= Mt . a frecărilor dintre sapă şi pereţii sondei Ps .22) S-a notat cu Wp – modulul de rezistenţă polar al secţiunii. cu diamerul exterior D şi cel interior d. GI p (3. Prin integrare. Pe conturul exterior al secţiunii transversale. se obţine unghiul de răsucire total. Puterea necesară la suprafaţă pentru antrenarea mesei rotative Pm se consumă: – pentru dislocarea rocii şi învingerea frecărilor din lagărele sapelor cu role. Garnitura de foraj este solicitată la torsiune în procesul de foraj sau de carotaj mecanic.9. Forajul cu masa rotativă (fig.3. Momentul de torsiune Mt = P ω (3. Wp = π D 4 −d 4 . se poate calcula distribuţia tensiunilor tangenţiale τ. dacă se cunosc variaţiile lui Mt şi Ip de-a lungul garniturii. Unghiul de răsucire a unui element liniar dz din garnitură se calculează cu relaţia dϕ = M t dz . 62 . Pentru secţiuni inelare.23) Adeseori se cunoaşte doar puterea necesară pentru antrenarea garni-turii P. Wp (3.1). 16D ( ) (3. când se încearcă degajarea unei garnituri prinse prin răsucire.24) cu ω – viteza unghiulară (ω = 2πn cu n turaţia în rot/s).

Garnitura de foraj

– pentru învingerea frecărilor dintre garnitură şi mediul din jur (fluidul de foraj, pereţii sondei) Pf. Momentul la sapă (pentru sapele cu role):
⎛ v M s = c1 ⎜ K 1 + K 2 ⎜ nDs ⎝ ⎞ ⎟ DsGs . ⎟ ⎠

(3.26)

S-au notat: Ds Gs n v c1 K1 K2 – diametrul sapei; – apăsarea axială; – turaţia; – viteza de avansare; – constantă (1,05 – 1,10); – constantă (0,02 – 0,05, creşte cu duritatea rocilor); – constantă (0,25 – 0,55, scade cu duritatea rocilor).

Momentul necesar pentru învingerea frecărilor la rotirea garniturii are o pondere însemnată la sondele adânci şi la cele deviate, curbate. Pentru sonde drepte, cu înclinări între 3 şi 35o, se foloseşte formula lui Fedorov:
Pf = c2 D2n1,7 ρn L ,

(3.27)

în care: c2 este un coeficient ale cărui valori depind de înclinarea sondei: (2 - 5) 10 7 (valori crescătoare cu înclinarea); D – diametrul prăjinilor, m; L – lungimea prăjinilor, m; ρn – densitatea noroiului, kg/m3. Pentru sonde verticale, relaţia (3.27) oferă valori mai reduse decât cele experimentale. În acest caz, Saroian propune relaţia:
0 Pf = 13,5 ⋅ 10−7 D 2 Ds ,5ρ n L [kW]

(3.28)

Unghiul total de răsucire
ϕ= M sl1 M f 1l1 (M s + M f 1 )l 2 M f 2l 2 + + + , GI p1 2GI p1 GI p2 2GI p2

(3.29)

unde: Ip1 este momentul de inerţie polar al prăjinilor grele; Ip2 – momentul de inerţie polar al prăjinilor de foraj; 63

Garnitura de foraj

Mf1 – momentul forţelor de frecare pe lungimea prăjinilor grele; Mf2 – momentul forţelor de frecare pe lungimea prăjinilor de foraj. 2. Forajul cu motoare submersibile. Când garnitura de foraj nu se roteşte, momentul de torsiune este maxim la capătul ei inferior(fig.3.9.2). El este egal cu momentul reactiv al motorului de fund, echivalent cu momentul necesar pentru rotirea sapei.
Mm Mm Mfpf max Mm

M Mfg M

M fg

max

max

Ms Ms 1. Foraj cu antrenare sus (MR; Top-Drive)

Ms

Ms

a. b. 2. Foraj cu motor submersat (Turbinã; PDM)

Fig. 3.9. Răsucirea garniturii de foraj.

Tensiunile tangenţiale se reduc de la motor spre suprafaţă. Ele au un salt la trecerea de la prăjinile grele la cele de foraj, datorită schimbării de secţiune. De regulă, tensiunile maxime se află în prima prăjină de foraj de deasupra prăjinilor grele. 3. Răsucirea unei garniturii prinse. Când o garnitură de foraj este prinsă în gaura de sondă, adeseori, se încearcă desprinderea ei prin rotire; garnitura se răsuceşte de obicei până la limita de rezistenţă, cu o anumită rezervă de siguranţă. O operaţie similară se execută şi atunci când se întregeşte o garnitură smulsă, scăpată ori lăsată în gaura de sondă, cu dornul, cu tuta sau prin înşurubare.

64

Garnitura de foraj

3.2.3. Solicitarea la încovoiere
Garnitura de foraj este solicitată la încovoiere atunci când sonda este curbată, când îşi pierde, în timpul lucrului, forma rectilinie de echilibru stabil şi când este supusă la vibraţii transversale. Dacă este posibil să se determine direct momentul de încovoiere M î , tensiunile de încovoiere se calculează cu formula lui Navier:
σî = Mî D Mî . = I 2 W

(3.30)
π 4 4 π D 4 −d 4 D −d , W = . 64 32 D

Pentru secţiuni sub formă de coroană circulară: I =

(

)

Pentru o bară încovoiată după un arc de cerc, curbura
1 d2 y d2 y M î c p = = 2 , şi = Rp d z d z2 EI

(3.31)

unde Rp reprezintă raza de curbură şi y = y (z) este ecuaţia ,,fibrei” medii deformate a barei (prăjinii). Rezultă:
σî = D E cp D E = . 2Rp 2

(3.32)

În locul curburii se utilizează intensitatea de deviere a sondei
i= 180 c, π

(3.33)

exprimată în grade pe metru.

Încovoierea prăjinilor în sondele curbate Problema este simplă atunci când prăjinile au aceeaşi curbură cu cea a sondei (cazul prăjinilor grele şi al prăjinilor de foraj nesolicitate axial, figura 3.10). În aceste situaţii, tensiunile de încovoiere se determină imediat, cu relaţia (3.32).

65

Garnitura de foraj

Din cauza racordurilor şi a prezenţei sarcinilor axiale, curbura unei prăjini cp nu coincide cu cea a sondei c şi este chiar variabilă de-a lungul prăjinii. Sub acţiunea forţei de tracţiune, prăjina tinde să se îndrepte în zona de mijloc, să se apropie de peretele sondei şi, uneori, chiar se sprijină pe el. În acestă zonă, curbura prăjinii este mai mică, cel mult egală cu cea a sondei; spre racorduri, care constituie puncte de sprijin pe perete, curbura prăjinii se accentuează şi este mai mare decât cea a sondei. Din acest motiv, lângă racorduri, momentele şi tensiunile de încovoiere au valori maxime.

Fig.3.10. Încovoierea materialului tubular datorită devierii sondelor.

În figura 3.11 este reprezentată jumătate dintr-o prăjină de foraj încovoiată într-o sondă cu raza de curbură R (cealaltă jumătate este simetrică). Prăjina cu diametrul exterior D se sprijină pe peretele sondei prin intermediul racordurilor, care au diametrul Dr. La capete, lângă racorduri, jocul prăjini-sondă este egal cu (Dr – D)/2; spre mijloc, jocul se reduce şi devine zero dacă prăjina vine în contact cu peretele sondei.

66

practic egale între ele. (3. d 2 z2 (3. vom neglija efectul forţei laterale create de greutatea elementului în raport cu efectul forţei axiale şi cel al forţei tăietoare. există relaţia: l =Rθ . alese ca în figură: M î = M 0 +T0 z+ Fax y− qgz2 sinα .36) sau 67 . 3.y) Mî F ax P Fig. momentele încovoietoare M0 şi Mî. s-au introdus forţele axiale Fax. q – masa unitară. unghiul 2 θ este relativ mic. Se notează cu 2l – lungimea prăjinii (distanţa dintre racorduri). şi cu 2 θ unghiul la centru corespunzător. faţă de verticală. Pentru simplificare. În cele două secţiuni.Dr O H G y 0 F ax O Garnitura de foraj Mo To z y l z D N R qgz a M I z T A(z. Unghiul α reprezintă înclinarea medie. Momentul încovoietor din punctul A. practic egală cu lungimea sondei pe intervalul respectiv. Între cele două mărimi. Fie acum un element oarecare dintr-o garnitură (fig.11).34) Deoarece raza de curbură a sondei (sute de metri) este mult mai mare decât lungimea unei prăjini (de obicei 9 m). de coordonate z şi y.11.35) S-a asimilat lungimea arcului de curbă OA cu abscisa z. din O şi A. a elementului OA. 3. Încovoierea unei prăjini de foraj. Egalitatea (35) devine: EI d2 y = c0 EI +T0 z+ Fax y . g – acceleraţia gravitaţională. forţele tăietoare T0 şi T. 2 (3.

Cazul 1. curbura sondei c. d z z=l (3. Neexistând contact între prăjini şi peretele sondei. prăjina nu vine în contact cu peretele sondei.39) z=l Prin derivare succesivă rezultă: T d3 y ⎡ ⎤ = k ⎢c0 shkz+ 0 ch kz⎥ . 2 2 EI d z (3.40) Valoarea forţei tăietoare lângă racord: T 0 = − c 0 kEI th kl .38) pentru Fax > 0 . prăjina se sprijină pe peretele sondei într-un punct. În noroi se ia forţa efectivă: greutatea afectată de flotabilitate minus apăsarea pe sapă (când există). prăjina se sprijină pe perete de-a lungul unui arc de cerc. lungimea prăjinilor (distanţa dintre racorduri) 2l. 3 kEI dz ⎣ ⎦ (3. diametrul exterior al racordului Dr (mai exact. ecuaţia fibrei medii deformate devine y= c0 [(chkz−1)− th kl(shkz−kz)] .42) 68 . D şi d. 2. iar cu k expresia k= Fax EI (3. forţa tăietoare la mijlocul prăjinii este nulă: dM î T z=l = dz d3 y = EI 3 =0 .37) Cu c0 s-a notat curbura prăjinilor în punctul O. Se pot întâlni trei cazuri: 1. Cu această expresie. jocul (Dr – D)/2). k2 (3. Prezenţa unuia sau a altuia dintre cazuri este determinată de: dimensiunile transversale ale prăjinilor. din motive de simetrie. 3.Garnitura de foraj T d2 y − k 2 y = c0 + z.41) (3. forţa axială Fax.

Astfel.47) Pentru o sondă dată. curbura prăjinilor într-un punct aflat la distanţa z faţă de racord chk(l − z) d2 y ⎛ chkz ⎞ − shkz⎟ = ckl cz = 2 = ckl ⎜ .43) Cu această condiţie şi cu expresia lui T0 se determină curbura prăjinii lângă racorduri. k ⎣ ⎦ (46) Cu această ecuaţie se poate calcula deformaţia.44) Tensiunile de încovoiere maxime. tensiunile de încovoiere depind de mărimea forţei axiale de la adâncimea respectivă.45) Pentru aceeaşi curbură a sondei c. la aceeaşi curbură. prin intermediul lui k. momentul încovoietor şi tensiunile de încovoiere în orice punct de-a lungul unei prăjini. Înlocuind expresia lui c0 din (3. 2 th kl (3. Condiţia limită între cazul 1 şi cazul 2. intensitatea de deviere admisibilă creşte cu adâncimea. th kl (3. c12 = Dr − D klshkl . solicitarea de încovoiere se diminuează cu adâncimea. th kl dz ⎝ th kl ⎠ (3.48) 69 . cum sarcina axială scade cu adâncimea. d z z=l (3. Dacă se impune o anumită forţă pe racord. curbura admisibilă variază similar: ea scade cu forţa axială. curbura. în raport cu cea a sondei: c0 = c kl .42) se obţine: y= cl ⎡ chkz− 1 ⎤ ⎢ th kl − shkz+ kz⎥ . 2 l kl shkl − 2(chkl −1) (3.Garnitura de foraj Tangenta la axa prăjinii la mijlocul ei este paralelă cu tangenta dusă la axa sondei: dy = tgθ ≈ θ = cl . lângă racorduri: σî 0 = cD E kl .44) în ecuaţia (3.

pentru z = l.54) c23 = Dr − D k 2 l 2 (chkl −1) . se păstrează. d z2 z=l (3. c0 = ckl 2(chkl −1)− klshkl (3. După ce ele devin egale. punctiform. d y / d z = θ la z = l.55) constituie condiţia limită între cazurile 2 şi 3. Folosind ecuaţia (3. Rezultă: c0 shkl + c0 (chkl −1)+ T0 (chkl −1) = kl c .49) T0 (shkl −kl )= (kl ) c + k Dr − D . Cât timp există cazul 2. l 2 k 2 l 2 (chkl +1)+4(chkl −1)−4kl shkl (3.5+ r 2 ⎟ kl shkl − (chkl −1) ⎜ 2cl ⎟ ⎠ .52) Condiţia limită între cazul 2 şi cazul 3. trebuie determinată acum şi lungimea contactului lc. se obţine: c0 chkl + T0 shkl ≤ c . În afara celor două necunoscute anterioare c0 şi T0.53). Cazul 3. în (3. k EI 2 (3.53) Semnul egal corespunde condiţiei limită între cazul 2 şi cazul 3. k EI (3. După rezolvarea lui.5+ r 2 ⎟kl (chkl −1) ⎜ 2cl ⎟ ⎠ ⎝ . T0 = k 2 E I cl ⎝ 2(chkl −1)− kl shkl ⎛ D −D ⎞ shkl − kl −⎜ 0.50) Ecuaţiile (49) şi (50) constituie un sistem cu necunoscutele c0 şi T0. Prin urmare. Contactul dintre prăjină şi sondă are loc după un arc de cerc. curbura unei prăjini la mijlocul ei este mai mică decât curbura sondei.Garnitura de foraj Cazul 2.51) (3. Prăjinile se sprijină pe peretele sondei într-un punct. 70 .37). condiţia de existenţă a cazului 2 este: d2 y ≥c . k EI 2 2 (3. Condiţia. prăjina începe să se curbeze după profilul sondei.55) Relaţia (3. se obţine: ⎛ D −D ⎞ ⎜ 0.

devine: c0 chkzc + T0 shkzc = c .60). În acest punct. curbura prăjinii d2y/dz2 este egală cu curbura sondei c0.Garnitura de foraj Fie zc distanţa de la origine (racord) până în punctul unde începe zona de contact. d z z= zc (3. (3. Se poate scrie: dy = tgθc ≅ θc = czc .58) Dacă se notează cu yc deflecţia liniei elastice la z = zc . După aflarea ei. yc = zc + r 2 2 (3. Ecuaţia (3. D −D 2 c . chkzc −1 (3. se obţine: T0 = −kcE I c0 = c kzc chkzc − shkzc .62) Înlocuind aceste expresii în ultima ecuaţie.56) Fie θ c unghiul format de tangenta la axa sondei în punctul de contact.37). se determină lungimea arcului de contact lc = 2(l – zc). chkzc −1 (3.57). 71 .59) şi (3.63) Aici necunoscută este doar lungimea zc. forţa tăietoare T0 şi curbura lângă racorduri c0. (3. Din primele două ecuaţii. k EI (3.60) Sistemul de ecuaţii (3.61) kzc shkzc − (chkzc −1) . (3. T0 şi zc. pentru z = zc. T c0 (chkzc − 1)+ 0 (shkzc − kzc )= c k EI 2 2 2 (3. rezultă: (kzc )2 (chkzc +1)+ 4(chkzc −1)−4kzc shkzc = k 2 (D chkzc −1 c r − D) .59) (kz ) c + k 2 Dr − D .57) Cu această condiţie se obţine: c0 shkzc + T0 (chkzc −1) = ckz c k EI (3.60) conţine trei necunoscute: c0.

Garnitura de foraj Ecuaţia transcedentă (3. curbura lângă racorduri c0 – care interesează pentru aflarea tensiunilor de încovoiere – poate fi determinată şi direct. la probarea unui liner ori strat cu ajutorul prăjinilor. Atunci când orificiile sapei s-au înfundat la introducerea garniturii ori când deasupra sapei este montat un ventil de reţinere şi prăjinile nu sunt umplute. 2 R2 − R12 r R2 − R1 ( ) (3. + 2 2 2 R2 − R12 r R2 − R12 ( ) (3. la cimentarea sub presiune a unui strat.2. în prăjini ia naştere o stare de tensiune triaxială.65) S-au notat: R1 – raza interioară. 3. 72 . presiunea în exteriorul garniturii. pe – presiunea exterioară. r – distanţa radială a punctului considerat. în timpul evacuării gazelor când ele ajung la suprafaţă. presiunea din interiorul lor este mai mare decât cea din exterior. în partea superioară a sondei. σ r – tensiunea radială şi σ z – tensiunea axială.64) σr = 2 2 R12 pi −R2 pe ( pi − pe )R12 R2 − 2 2 2 . Solicitarea la presiune interioară şi la presiune exterioară În timpul forajului sau al circulaţiei.63) nu poate fi rezolvată decât prin încercări. Primele două se determină cu formulele lui Lamé: σt = 2 2 R12 pi − R2 pe ( pi − pe )R12 R2 . După închiderea unei sonde cu noroiul din spaţiul inelar gazeificat. la introducerea unui probator de strate. când se încearcă obţinerea circulaţiei într-o sondă cu garnitura prinsă ori înfundată. distingem trei tensiuni principale: σ t – tensiunea circumferenţială. este mai mare decât cea din interior. dimpotrivă. pi – presiunea interioară.4. Totuşi. R2 – raza exterioară. Considerând garnitura ca un tub închis. În coordonate cilindrice. garnitura poate rămâne parţial sau total goală.

de presiunea aplicată la suprafaţă şi de căderile de presiune de-a lungul circuitului. σr = 0 2 R2 −R12 (3. solicitate exagerat. iar în exteriorul ei un noroi cu densitatea ρ n . 2 R2 −R12 σ r = − pe (3. Situaţia este întâlnită la gura sondei.69) Presiunile interioare şi cele exterioare întâlnite în mod curent nu sunt periculoase. dar în combinaţie cu celelalte solicitări. Garnitură complet goală.65) Pe suprafaţa exterioară (r = R2): σt = − pe 2 R2 + R2 1 . t R2 + R 2 2t 1 ( ) (3. Dacă grosimea peretelui prăjinilor este relativ mică în raport cu diametrul (R1 ≈ R2 ) . numai din cauza presiunii. Pe suprafaţa interioară a prăjinilor (r = R1): 2 2 pe R2 σt = − 2 2 . presiunea este nulă. Situaţii: 1. se pot sparge sau turti. 2 R2 − R2 1 σ r = − pp (3. În exterior.Garnitura de foraj Presiunea interioară şi cea exterioară sunt determinate de înălţimea şi densitatea coloanelor de lichid. efectul lor nu trebuie omis. Prăjinile uzate ori cu defecte. eventual cea de obţinere a circulaţiei când garnitura este prinsă. pp . tensiunea circumferenţială medie σ t = pp 2 R2 + R2 R D 1 ≈ pp 2 = pp . σ r = 0 R2 −R 1 (3.67) Pe suprafaţa exterioară: σ t = pp 2R2 1 . acum este o tensiune de tracţiune. 73 . Pe suprafaţa interioară: σt = pp 2 R2 + R2 1 .66) 2.68) Valoarea maximă o are σt pe suprafaţa interioară. iar în interior este egală cu presiunea de pompare.

74) se corectează astfel: ∆L= Gg L ⎡ 2ρn ⎤ ⎢1− k ρ (1−µ )⎥ . Lungimea unei garnituri fiind mare. d z= ∆L = ∫ = E 2E 2EA 0 L (3. Alungirea unui element infinit mic dz este: ∆ d z = ε z d z= σz ρ gz d z= o d z . la forajul cu aer).74´) 74 .74) În prezenţa racordurilor şi a îngroşărilor. Alungirea garniturii de foraj Sub acţiunea greutăţii şi a temperaturii ridicate. E E (3. E (3. 2E A ⎣ r o ⎦ (3. alungirea elementului dz va fi: ∆ d z = ε z d z= 1 [σ z − µ(σ r + σt )] d z . 2EA⎣ o ⎦ (3. Alungirea totală sub greutatea proprie gρ o z gρ o L2 Gg L . Situaţii: 1. Cazul unei garnituri cu secţiune uniformă suspendate liber într-o sondă verticală goală (de exemplu. dar mai redus. ∆L = Gg L ⎡ ⎤ ρn ⎢1− 2 ρ (1−µ )⎥ . Apăsarea pe sapă şi presiunea noroiului au un efect contrar. formula (3.Garnitura de foraj 3.70) cu notaţiile cunoscute.72) unde µ este coeficientul lui Poisson.71) 2.5. g L2 g [ρo − 2ρn (1−µ )] ∆ L = ∫ [ρ o z−ρ n L + 2µρ n (L − z)] d z = 2E E0 L (3. Potrivit legii lui Hooke generalizate. Garnitură cu secţiune uniformă suspendată într-o sondă verticală plină cu noroi cu densitatea ρ n .2.73) Dacă se introduce greutatea garniturii Gg . garnitura de foraj se alungeşte în sonde. alungirea ei în sonde adânci este semnificativă.

75) unde G1 este greutatea tronsonului inferior.Garnitura de foraj unde kr = q/A0 ρ0 cu q masa unitară ce ţine seama de racorduri şi de îngroşări. l1 + l2 = L. A2 (3. ⎜ ⎜A ⎟ ⎟ 2E E ⎝ 2 ⎠⎦ ⎣ (3.78) Alungirea totală ∆L = ∆ l 1 + ∆ l 2 = ⎡ ⎤ g (l1 + l 2 )2 ⎢ρo − 2ρn (1−µ )+ g l1l 2 (ρo −ρn )⎛ A1 −1⎞⎥ . Fie A1 aria secţiunii tronsonului inferior şi A2 – aria secţiunii celui superior. 2EA ⎣ 1 o 1 o ⎦ (3. Tensiunile axiale dintr-o secţiune a tronsonului superior: σ z' = ρo gl1A1 +ρo gl1A2 z' ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ − ρ n g(l 2 − z') = ⎜ ρ ⎟ A2 o ⎠ ⎝ = g(ρo z'−ρ nl 2 ) + l1 g(ρo −ρ n ) l A1 . Garnitură alcătuită din două tronsoane cu secţiunea diferită. Alungirea tronsonului inferior se calculează ca mai sus: g 2 g1 ∆l1 = ∫ [ρo z −ρn L + 2µρn (L− z)]d z= l 1 [ρ o − 2ρ n (1 − µ )] − 2ρ nl 1l 2 (1 − 2µ ) = E0 2E L { } = ⎤ G1l1 ⎡ ρ n l 2 ρn ⎢1−2ρ (1−µ ) − 2 l ρ (1− 2µ )⎥ . formula (3.76) ⎤ g 2⎡ A ∆l 2 = ∫ ⎢ρ o z'− ρ n l 2 +l1 (ρ 0 −ρ n ) 1 + 2µρ n (l 2 − z')⎥d z = E0 ⎣ A2 ⎦ = g⎡ 2 A1 2 2⎤ ⎢ ρo l 2 − 2ρ n l 2 + 2l1l 2 (ρo − ρ n ) A + 2µρ nl 2 ⎥ 2E ⎣ 2 ⎦ (3. ⎢ ⎜ ρ ⎟ A2 2E ⎣ o ⎠ ⎝ ⎦ (3. iar l1 şi l2 – lungimile corespunzătoare. Tronsonul superior se alungeşte atât sub greutatea proprie.79) 75 . cât şi a celui inferior.77) se poate rescrie introducând masele unitare ale celor două tronsoane: ∆l 2 = 2 ⎤ g ⎡ 2q1l1 l 2 + q2l 2 ⎛ ρ n ⎞ 2 ⎜ 1− ⎟ −ρ nl 2 (1− 2µ )⎥ . 3.77) Dacă se ţine seama de prezenţa racordurilor şi a îngroşărilor. de exemplu prăjini de foraj şi prăjini grele.

Cele două solicitări sunt neuniforme (fig. după axa prăjinii şi după o direcţie perpendiculară pe aceasta: ⎧G− N1 sinα + µ N1 cosα = 0 . la rândul ei. mărimea ei 76 .6.4 şi 4. Coeficientul K are valori cuprinse între 1.79) şi (80) rezultă: N= 1−µtgα G G= = KG . Solicitarea prăjinilor la prinderea în pene.12. Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (3. Solicitarea garniturii de foraj la aşezarea în pene Când garnitura de foraj este suspendată în pene.12).06 – 0. Dacă se admite că distribuţia presiunii create de forţa N este uniformă pe lungimea de prindere. D Prãjinã z z mN1 l N1 F ax Pãtratii mari a Pene G b c p G N a Fig. 3.Garnitura de foraj 3.4 (uzual 2 – 2. 3. Potrivit figurii 3. în zona de prindere se dezvoltă o stare spaţială de solicitare: axială – sub acţiunea greutăţii şi de presiune exterioară – creată de pene (fig. N1 – forţa normală pe suprafaţa înclinată a penelor.5). 3. c se pot scrie următoarele ecuaţii de echilibru.80) S-au notat: N – forţa radială exercitată de pene asupra prăjinii. ⎨ α ⎩ N − N1 cos + µ N1 sin α = 0 (3.12. ceea ce corespunde unei conicităţi egale cu 1: 6). µ – coeficientul de frecare corespunzător unor suprafeţe metalice gresate (0.2. b).12. tot de greutatea suspendată. Presiunea experioară este creată.81) unde ϕ este unghiul de frecare ( tg ϕ = µ) . α – unghiul de înclinare al penelor (de regulă 9o27´5´´.50). cu atât mai mari cu cât coeficientul de frecare µ este mai mic. tg(α + ϕ) µ + tgα (3.

Dm 1+ ctg(α + ϕ) 2l (3. Cu t s-a notat grosimea peretelui. forţele centrifuge provocate de rotaţie. Interesează aceste mărimi critice. Potrivit teoriei de rezistenţă a tensiunilor tangenţiale maxime. 3. presiunea interioară şi viteza fluidului în interiorul prăjinilor (sau o combinaţie a lor) depăşesc anumite valori critice.83) S-a asimilat diametrul exterior al prăjinilor D cu cel mediu Dm.2 . iar cu D – diametrul exterior al prăjinilor. 2t 2πl t tg(α + ϕ) (3.7. Acceptând formula lui Barlow pentru tuburi cu pereţi subţiri. tensiunea echivalentă σec = σ z − σt .Garnitura de foraj p= N G = π Dl π Dl tg(α + ϕ ) (3.82) Cu l s-a notat lungimea de prindere. forma garniturii în noile stări de echilibru şi tensiunile ce iau naştere. Se obţine forţa axială critică Gcr = π Dmt Rp0. Stabilitatea garniturii de foraj Garnitura de foraj flambează atunci când apăsarea lăsată pe sapă.84) Starea critică este atinsă atunci când σ ec = Rp0. Forţa de tracţiune este zero la capătul de sus al zonei şi are valoarea maximă la capătul de jos.2.2 . ea este maximă spre mijlocul zonei de prindere şi se anulează spre capetele ei.85) Presiunea de contact nu se distribuie uniform: în general. tensiunea circumferenţială provocată de presiunea penelor σt = − pDm G =− . (3. 77 . momentul de torsiune.

– metoda energetică: ea admite că lucrul mecanic efectuat de sistemul de forţe ce acţionează asupra barei este egal cu energia potenţială de deformare prin încovoiere.3. şi reacţiunea tălpii egală cu apăsarea pe sapă Gs = lcqg.Garnitura de foraj Stabilitatea garniturii sub acţiunea greutăţii proprii Să considerăm o sondă dreaptă şi verticală în care prăjinile grele se sprijină pe talpă. unde se află secţiunea neutră. Dacă apăsarea continuă să crească. Asupra barei cu lungimea lc . La capătul de sus. Apăsarea critică de flambaj şi lungimea porţiunii din prăjinile grele care creează această apăsare. de-a lungul prăjinilor. Deplasarea axială. garnitura ia forma unei elice circulare şi se sprijină pe pereţi pe o anumită lungime. Reazimul mobil B se deplasează axial în punctul B´ cu o distanţă u egală cu diferenţa dintre lungimea lc şi lungimea coardei AB´ (fig. Fie un sistem de coordonate yOz cu originea în punctul A´. pasul este variabil: creşte cu distanţa faţă de sapă. Când apăsarea pe sapă este redusă. la sapă. în limitele jocului prăjini-sondă.13. Condiţiile de rezemare a capetelor porţiunii din garnitură ce creează apăsarea pe sapă sunt dificil de precizat. După pierderea echilibrului. Pentru porţiunea comprimată a prăjinilor grele se consideră ca o bară independentă cu ambele capete articulate care flambează sub greutatea proprie. cu excepţia unor cazuri simple. cu q – masa unitară. chiar şi la capătul inferior. bara ia o formă curbată. a unui element dz ϕ2 1 1⎛ d y ⎞ d z≈ tg2 ϕ = ⎜ ⎟ d z . Studiul comportării garniturii de foraj se poate face prin două metode: – integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate. d u = d z−d zcosϕ = (1−cosϕ)d z≈ 2 2 2⎝ d z ⎠ 2 (3. ele flambează şi ulterior se sprijină pe pereţii găurii de sondă într-un punct. pentru diverse condiţii la limită. dea lungul axei z. garnitura este continuă şi. ea se poate deplasa lateral. în plus. de obicei prin metode numerice.86) 78 . a). Numărul buclelor creşte cu apăsarea pe sapă. ansamblul de prăjini grele rămâne vertical. acţionează o forţă uniform distribuită qg. dar îşi păstrează practic lungimea iniţială (deformaţia de compresiune este neglijabilă). iar pasul buclelor scade. La o anumită greutate lăsată pe sapă.

Fig.87) Lucrul mecanic al forţelor axiale L = ∫ Fz d u= ∫ qg zd u . b – efectul combinat greutate-forţă centrifugă. lc z (3.fibra” medie deformată este o sinusoidă cu ecuaţia: Fc u B B' qg lc du L f lc f dz dz dz z A z dz dz f dfc z Gs qgdz y Gs y a. După înlocuiri. lucrul mecanic ⎛ πz ⎞ π 2 f 2qg c 1c π 2 f 2qg ⎛ d y⎞ z cos2 ⎜ ⎟d z= L = ∫ qgz . b. lucrul mecanic creat de ea se consideră pozitiv pentru că pierderea stabilităţii este cauzată de compresiune. ⎜ ⎟ d z= 2 ⎜l ⎟ 20 2l c ∫ 8 ⎝ d z⎠ ⎝ c ⎠ 0 l 2 l (3. y= f sin πz . aşa cum a fost ales sistemul de axe. Deşi.88) Cu Fz s-a notat forţa axială în secţiunea z.Garnitura de foraj Se admite că . forţa Fz este negativă. 3. 0 0 lc lc (3.89) Energia de deformaţie la încovoiere 79 . Flambajul garniturii de foraj: a – sub acţiunea greutăţii proprii..13.

prin diverse metode numerice (funcţii Bessel.90) Egalând expresiile lui L şi W. cu d – diametrul interior şi cu m0 – valoarea lui m0 în prezenţa noroiului. rezultă: π 2 EI 1 qglc = 2 . 16g(ρ o −ρ n ) ( ) (3. Prin urmare.Garnitura de foraj W= EI 2 l ⎛ d2 y ⎞ π4 f 2 EI EI π4 f 2 c 2 ⎛ πz ⎞ ⎜ 2 ⎟ dz= .91) Termenul din partea dreaptă reprezintă forţa critică de flambaj pentru bare articulate la ambele capete. Dacă prăjinile sunt scufundate într-un noroi cu densitatea ρ n . O soluţie mai .653 EI . lungimea critică l c = 2. qg (3.93) Greutatea critică Gc =qglc = 2. a este un coeficient ale cărui valori depind de condiţiile de rezemare considerate la capete. 80 .653 E D2 +d2 ' = am0 . Pentru prăjini grele uzuale mărimea m0 = 15 – 25 m.94) Valoarea radicalului constituie o lungime caracteristică a fiecărei dimensiuni de prăjini şi se va nota cu m0 .92) Rezultatul obţinut este aproximativ pentru că forma fibrei medii deformate nu este descrisă exact de o sinusoidă. Lungimea critică a barei ce îşi pierde stabilitatea sub greutatea proprie lc = 3 2π 2 EI EI = 2.95) 3 ' Cu D s-a notat diametrul exterior.653 EIq2 g 2 . (3. 2 lc (3. dezvoltări în serie. greutatea proprie poate fi înlocuită cu o sarcină concentrată aplicată la capătul barei şi egală cu jumătate din greutate.exactă” se obţine integrând ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate.703 qg qg (3. metoda elementului finit): l c = 2.65 EI ⎛ ρ ⎞ qg⎜1− n ⎟ ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ = 2.. sin ⎜ ⎟ d z= 4 ∫ ⎜ d z ⎟ 2 l c4 ∫ ⎜ l c ⎟ 4l c ⎝ ⎠ ⎠ ⎝ 0 0 lc (3.

Se ' demonstrează că a = 3. prăjinile grele se sprijină pe pereţii sondei şi apoi se curbează sub forma unei elice circulare – aşa numitul flambaj elicoidal. de exemplu. În absenţa altor factori care să contribuie la pierderea stabilităţii.74.35) 3 EIq'2 g 2 .94.35)3 EI . mai mari de 12. Pentru garnituri reale. q'g (3. capătul de sus al porţiunii ce creează apăsarea pe sapă nu poate fi considerată o articulaţie ghidată de-a lungul sondei. (3.81 m0 .5 m0 . pentru determinarea lungimii critice a paşilor sprijiniţi în turlă.94−3. se demonstrează că a = 3. iar dacă ambele capete sunt încastrate a = 4.96) După ce flambează. Pentru garnituri ' suficient de lungi. 81 .81 m0 . ca rezultat. condiţiile de rezemare presupuse în secţiunea neutră nu influenţează lungimea şi apăsarea critice: a = 1.96) iar lungimea critică a prăjinilor ce flambează sub greutatea proprie într-o sondă verticală l c = (1. dacă apăsarea axială creşte. în ambele cazuri. dar încastrată la cel superior.35: modul de rezemare admis la capătul de sus nu afectează lungimea şi apăsarea critice.Garnitura de foraj Relaţia (3.94.09.95) poate servi. coeficientul a scade la 1. Fie acum bara articulată la capătul inferior. pentru garnituri mai lungi de 8.94− 3. Dacă se consideră sapa ca o încastrare şi capătul de sus articulat. Dacă porţiunea de deasupra secţiunii neutre este suficient de lungă mai mare de ' 8. În gaura de sondă. coeficientul a scade la 1. punctul respectiv se deplasează lateral şi.94. Din nou. apăsarea critică are valori de ordinul Gcr = (1. la 3. valoarea coeficientului a scade.19. lungimea şi apăsarea critice sunt mai reduse.

La această valoare a momentului. cu ambele capete articulate sferic.Garnitura de foraj Stabilitatea garniturii sub acţiunea forţei axiale şi a momentului de torsiune Pentru o bară cu secţiune circulară supusă simultan la compresiune şi torsiune. ca urmare şi condiţiile de exploatare.97) poate fi modificată astfel: M t2 qgl π2 EI +F − = 2 . Pentru a lua în consideraţie şi greutatea proprie. în care ele pot fi utilizate sunt diferite. restul garniturii rămâne drept.97) în care Mt este momentul de torsiune.3.98) Cu expresia lui l0 în locul lui l din (3.97') Efectul greutăţii proprie s-a introdus printr-o forţă de tracţiune egală cu jumătate din greutate. Clase de utilizare Prăjinile existente în dotare sau în exploatare la un moment dat sunt încadrate în nişte clase sau categorii de utilizare (de uzură). 3. în primul rând adâncimea de lucru.97') din condiţia dMt/dl = 0 rezultă: 4π2 EI l0 = . Sarcinile capabile diferă de la o clasă la alta. Cu F = 0 în ecuaţia (3. qg 3 (3. Criteriile de încadrare folosite sunt: 82 . forţa F poate fi reacţiunea tălpii.3. 4E I l (3. Exploatarea garniturii de foraj 3.97') se obţine momentul minim. după capacitatea lor de rezistenţă şi siguranţa oferită.1. formula (3. stabilitatea se pierde doar pe lungimea l0. 4EI 2 l (3. F – forţa de compresiune şi l – lungimea barei. condiţia de pierdere a stabilităţii este oferită de formula lui Greenhill: M t2 π2 EI +F = 2 .

prăjinile sunt trecute în categorii inferioare de utilizare şi se folosesc în condiţii de solicitare mai puţin severe. gâtuiri. 83 .Garnitura de foraj − diametrul exterior. − prăjini premium (clasa 1). Normele API folosesc drept criterii diametrul exterior măsurat la circa 25 mm de la umeri şi. Evident. − durata de funcţionare (ore de rotaţie): − condiţiile de utilizare. prăjinile de foraj se clasifică astfel: − prăjini noi. (7/8 − 4/5)t0. − prăjini clasa a 2 . forma. II. grosimea peretului şi aria secţiunii transversale efective. pentru primele patru clase. amploarea coroziunii. cu t0 − grosimea nominală a peretelui. grosimea minimă a umerilor mufei. mărimea şi numărul defectelor şi de oboseala acumulată. Faţă de normele API. În România. turtiri. Nici una dintre cele două norme nu ia în consideraţie durata şi condiţiile de exploatare sau de oboseală acumulată. I.a. − prăjini clasa a 3 . − tipul uzurii: uniformă sau excentrică. Limitele grosimii peretelui sunt: (1 − 7/8)t0. atacuri de coroziune şi de eroziune. prăjinile sunt încadrate în cinci clase: nominală. III şi IV. respectiv durabilitatea remanentă etc. în raport cu valorile iniţiale. s-a introdus drept criteriu suplimentar şi aria secţiunii transversale. dacă uzura este excentrică. orientarea şi mărimea relativă − faţă de diametrul prăjinii ori de grosimea peretelui − a defectelor de exploatare sau de fabricaţie: rizuri. lovituri. cu dimensiunile nominale.a. nominale. Criterii similare de clasificare se utilizează şi pentru racordurile prăjinilor. Ultima categorie practic nu se foloseşte. În funcţie de gradul de uzură. (4/5 − 2/3)t0 şi (2/3 − 1/2)t0. momentele de strângere recomandate se micşorează cu gradul de uzură a racordurilor. − oboseala acumulată. Potrivit normelor API. − prezenţa.

duritatea se determină la racorduri şi în fiecare treime a corpului. deformate. Alungirile remanente.Garnitura de foraj 3. dar în general pe loturi mari.2 % − S-135.7 % − oţel clasa E . 1.6 % − oţel X-95. precum şi de cumpărător la recepţie. Inspecţii vizuale. Controlul proprietăţilor fizico-mecanice. pe care se pot detecta: crestături. atât la sonde. cauzate de tracţiuni peste limita de curgere. urme periculoase de eroziune şi de coroziune. străpungeri. Dacă racordurile sunt uzate excentric se măsoară şi lăţimea minimă a umerilor mufei. pe diverse direcţii. Controlul dimensional. de obicei însă se utilizează şabloane (calibre) în trepte ori cu comparator: acestea permit să se încadreze prăjinile direct în clasa de uzură corespunzătoare. Componentele noi sunt controlate de fabricant. Grosimea peretelui se determină ultrasonic sau cu raze gama. Pentru materialul tubular se utilizează. gâtuiri. c. fisurate. lovite. − îmbinările filetate care pot fi neetanşe. Ele se efectuează în timpul introducerii sau extragerii din sondă. uzură. Se controlează: − suprafaţa exterioară a prăjinilor. 84 .4 % − G-105 şi 1. Diametrul exterior al prăjinilor şi al racordurilor se măsoară cu şublere. turtiri.3. toate componentele garniturii de foraj se controlează periodic. se pun în evidenţă măsurând lungimea totală a prăjinilor. Metode de control a. Orientativ. Unele aparate indică şi aria transversală a prăjinilor în diverse secţiuni transversale. când este posibil şi cea interioară. cât şi în baze specializate. crăpate. Valorile maxime admise sunt: 1. bile de 10 mm şi sarcini de 3000 daN. b. − rectilinitatea prăjinilor. 1. rezistenţa unui oţel se apreciază măsurând duritatea Brinell. iar pentru reducţii şi prăjinile grele numai la capete.2. de obicei. lovituri. Pentru prăjinile de foraj şi prăjinile de antrenare. Controlul şi recondiţionarea materialului tubular Pentru a preveni avarii grave în sonde şi a mări siguranţa în exploatare. cu precizie de circa 2%. gripate. fisuri. pe rampă sau în bază. erodate. uzate.

pentru realizarea . crestături. Folosind traductori cu incidenţă normală sau oblică. ciupituri de coroziune.Garnitura de foraj d. Metode nedistructive (defectoscopice). Dacă se cunoaşte viteza de propagare a sunetului prin material. tubul este imersat în apă. Acestea au căpătat astăzi o largă aplicabilitate. e1.1 mm. Verificarea la presiune interioară şi la tracţiune. Principiul metodei constă în trimiterea unor fascicule de unde ultrascurte cu frecvenţă mare (1 − 10 MHz). se pot detecta şi defecte longitudinale sau transversale atât în corpul prăjinilor. Metoda este independentă de natura materialului.. Această operaţie se poate executa numai în baze specializate. Presiunile şi forţele de tracţiune pentru încercare depind de diametrul şi grosimea peretelui. iar unele metode chiar şi grosimea peretelui. Traductorii sunt în contact direct cu tubul ori la o anumită distanţă. prin tubul inspectat. cât şi receptorul de ultrasunete. Prin aceste probe se verifică şi etanşeitatea îmbinărilor. defecte de sudură. suprapuneri de material. Cu mai mulţi traductori.cuplajului” sonic. amplasaţi în jurul tubului şi deplasaţi simultan de-a lungul lui. Prin utilizarea unor etaloane de referinţă. se determină imediat grosimea tubului. ovalizări. măsurând timpul de propagare − dus şi întors −. cât şi în zona de sudură sau în îmbinări. ele permit să se stabilească tipul. fie separat. de obicei după 1500 ore de rotaţie la 300 bar. Prăjinile de antrenare se probează mult mai des. Sunt folosite nu numai în bazele tubulare şi în uzinele producătoare. Metodele nedistructive au drept scop să evidenţieze defectele de fabricaţie sau de exploatare care pot pune în pericol siguranţa sondei: fisuri. Probarea se poate efectua şi la sondă cu ajutorul unui agregat de cimentare. ci şi la sonde − pe rampă sau chiar la gura sondei. 85 . în ultimul caz. de aceea este utilizată şi la controlul prăjinilor din aliaje de aluminiu. fie simultan. care conţin atât emiţătorul. Controlul cu ultrasunete se foloseşte mai ales pentru a determina grosimea prăjinilor: precizia circa 0. de calitatea oţelului şi de clasa de uzură a prăjinii. e. mărimea şi amplasarea defectelor. afişată grafic sau digital. se obţin diagrame cu grosimea şi chiar cu aria secţiunii transversale pe lungimea tubului. şi înregistarea ecoului reflectat de suprafaţa lui interioară. amprente de scule. la anumite intervale de timp.

Metoda este aplicabilă numai la materiale feroase. până la adâncimea de 4 − 8 mm. dar se aplică şi pentru îmbinări filetate. în timpul extragerii lor. e3. amestecate uneori cu substanţe fluorescente (tetraclorură de carbon. Un corp feromagnetic magnetizat este străbătut de linii de câmp magnetic. formând componenta de dispersie a câmpului: . Ele semnalizează prezenţa câmpului de dispersie prin variaţia căderii de tensiune între două puncte învecinate de pe suprafaţa prăjinii. Controlul cu pulberi magnetice se foloseşte la filete. El poate fi automatizat. cât şi cele aflate în interior. Cu aparate portabile. 86 . antracen). iar altă parte sunt deviate în exteriorul corpului.pierderile” de câmp magnetic. prăjinile sunt magnetizate deplasând de-a lungul lor o bobină alimentată în curent alternativ sau continuu. oxid feric − Fe2O3). în zonele de sudură şi cu schimbări de secţiune.. În mod practic. este proporţională cu lungimea liniilor de flux. Există sisteme automate şi semiautomate. e2. sub formă de praf (varianta uscată) sau în suspensie (varianta umedă). Se pun în evidenţă atât defectele de suprafaţă.1 − 0. Căderea de tensiune înregistrată în dreptul unei fisuri. dar el nu poate fi localizat şi evaluat. unde controlul automat electromagnetic nu este posibil. De notat că prăjinile de foraj se magnetizează într-o oarecare măsură şi prin frecare în timpul operaţiilor de manevră. de exemplu. Această componentă este maximă atunci când liniile de flux intersectează discontinuităţile perpendicular. Rezoluţia metodei este ridicată: 0.5 mm. care pot fi magnetizate. Se folosesc particule cu proprietăţi magnetice (magnetit − Fe3O4. câmpul magnetic este distorsionat: o parte dintre liniile de câmp înconjoară discontinuităţile prin restul materialului. Acolo unde corpul prezintă discontinuităţi. În urma ei se deplasează mai multe bobine de inducţie (palpatori). precum şi acolo unde se bănuieşte un defect. câmpul de dispersie nu se formează şi ele nu pot fi detectate. prăjinile se pot controla chiar şi la gura sondei. în raport cu situaţia când nu există nici un defect şi tensiunea înregistrată este constantă. dacă liniile de flux au aceeaşi direcţie cu discontinuităţile. Controlul electromagnetic cu curenţi de dispersie se utilizează îndeosebi pentru detectarea defectelor de-a lungul corpului prăjinilor.Garnitura de foraj Controlul cu ultrasunete este foarte răspândit în industria de petrol. deci cu adâncimea fisurii.

nu dau rezultate. e4. Controlul radiografic utilizează raze gama emise de diverşi izotopi radioactivi − Cs 137. de măsurare. 87 .Garnitura de foraj Ele se aglomerează în zonele cu pierderi de flux magnetic pentru a diminua aceste scăpări. Gradul de atenuare a radiaţiei depinde de natura materialului (în primul rând de densitatea lui) şi este proporţional cu grosimea piesei. Ir 182. Lichidul pătrunde în fisuri prin capilaritate. cât şi la cele neferoase. Controlul electromagnetic cu curenţi turbionari este aplicabilă atât la metalele feroase. De aceea. colorat sau radioactiv) pe o suprafaţă foarte bine curăţată şi degresată unde sunt bănuite ori detectate defecte cu alte metode. mai operative. Controlul cu lichide penetrante constă în aplicarea unui lichid indicator (strălucitor. metoda este folosită cu precădere pentru a determina grosimea pereţilor prăjinilor.1 mm. Prezenţa discontinuităţilor şi neomogenităţilor modifică impedanţa şi tensiunea câmpului bobinei primare şi ale celor secundare. fluorescent. dar şi pentru cele obişnuite datorită posibilităţilor de automatizare. Dacă porţiunea respectivă a fost bine curăţată anterior. excesul de lichid de pe suprafaţă se curăţă ori se neutralizează şi se aplică un revelator care absoarbe lichidul din fisuri. După cum se ştie. forma şi mărimea unui defect se evidenţiază foarte pregnant. Metoda se utilizează mai ales la filete. Se pot detecta fisuri superficiale cu lăţimea de 0. ceea ce permite să se evidenţieze mărimea şi forma discontinuităţilor. După câteva minute. e6. Co 60. Acesta din urmă poate fi sesizat şi măsurat fie prin efectul lui asupra câmpului magnetic din bobina de excitaţie − cu care se află în opoziţie. câmpul magnetic variabil realizat cu ajutorul unei bobine de excitaţie induce într-un corp bun conducător de electricitate curenţi turbionari (Foucault) care îşi creează propriul lor câmp magnetic. Metoda este folosită pentru prăjini grele amagnetice. prin reflecţia razelor ultraviolete sau prin fotografiere. Th 170 − sau raze X. Metoda constă în trimiterea unui fascicul de radiaţii prin corpul piesei inspectate şi măsurarea intensităţii lui după traversare cu un contor de radiaţii. prăjini din aluminiu. Conturul acestora devine vizibil cu ochiul liber. − fie cu ajutorul unor senzori independenţi.01 mm şi adâncimea de 0. e5. la materiale nemagnetice şi atunci când celelalte metode.

Operaţia se execută la strung. precum şi alte defecte afectează capacitatea racordurilor de etanşare şi de preluare a momentelor de încovoiere. de exemplu. de grosimea peretelui şi de valoarea relativă a diverselor defecte. Pentru o bună curăţire. Crestăturile. Prăjinile controlate sunt încadrate în clasele de utilizare corespunzătoare mărimea diametrului exterior. O atenţie deosebită se acordă zonei în care se fixează penele. 88 . începe controlul propriu-zis. prăjinile sunt probate la tracţiune şi la presiune interioară. cu prese hidraulice. Defectele de pe suprafaţa interioară − de obicei atacuri de coroziune sau urme de eroziune − pot fi localizate printr-o tehnică optică. cu metodele descrise mai sus. ştirbiturile. Se controlează apoi suprafaţa umerilor. se triază şi se preîndreaptă. Dacă uzura este excentrică se măsoară şi lăţimea minimă a umerilor la mufe. Apoi prăjinile se spală la exterior şi în interior. Controlul şi recondiţionarea racordurilor şi filetelor Mai întâi se măsoară diametrul exterior − la circa 25 mm de umerii îmbinării. dar există şi dispozitive mobile. semnalează printr-un vârf de tensiune un defect invizibil (el poate fi în interiorul peretelui). utilizabile în şantier. se detectează eventualele defecte de exploatare. diametrul exterior. loviturile. cu jeturi de apă şi cu perii rotative din fibre plastice. Când defectele sunt minore. După aceea. ele sunt uscate cu aer cald. bavurile. grosimea peretelui şi. După ce li se corectează rectilinitatea. se curăţă bine zona şi se utilizează particule magnetice: metoda are o rezoluţie mult mai mare. Dacă sunt înfundate. umerii se rectifică îndepărtând materialul pe o grosime care nu trebuie să depăşească 0. cu oglinzi de reflexie. Acolo unde inspecţia electromagnetică. Concomitent se reface şi şanfrenul umerilor. urmele de eroziune şi de gripare. prăjinile aduse din şantier se identifică. Uneori. Se măsoară lungimea. prăjinile se lasă un timp într-o habă în care se află o soluţie de detergenţi şi sodă caustică.8 mm.Garnitura de foraj Controlul şi recondiţionarea prăjinilor de foraj În bazele tubulare. ele se curăţă cu nişte burghie foarte lungi.

cumulativ. curăţire şi îndreptare. Eventualele fisuri de oboseală se detectează vizual şi cu particule magnetice sau cu alte metode defectoscopice. Cu ajutorul calibrelor se verifică şi unghiul la vârful spirelor. În toate cazurile când filetele nu mai prezintă siguranţă. deformate. în acelaşi mod cu cele ale racordurilor. ele se retaie în strunguri speciale şi se protejează împotriva gripării. ca şi a reducţiilor de altfel se retaie. lovite. dar fără a depăşi. Se cercetează starea umerilor şi a filetelor. Controlul şi recondiţionarea prăjinilor grele După identificare. De aceea. când ele sunt noi sau refiletate. li se măsoară diametrul exterior şi grosimea peretelui. care pot constitui concentratori de tensiune.Garnitura de foraj Rectificarea se poate repeta. 1. racordul se scurtează şi. uzate. Abaterea de la rectilinitate a prăjinilor grele nu trebuie să fie mai mare de 1 mm/m şi de cel mult 5 mm pe toată prăjina. filetele prăjinilor grele. raza de curbură la fundul spirelor şi gradul lor de uzură. în unul sau mai multe straturi.75 din diametru. pe baza cepului şi în mufă. prăjinile grele se examinează pe suprafaţa exterioară. Spirele pot fi ştirbite. lungimea celor două zone unde se fixează cleştii nu trebuie să fie mai mică de 100 mm sau 0. oboseala îmbinărilor la prăjinile grele este mai accentuată decât în cazul racordurilor de prăjini. Prin tăieri repetate. Filetele se controlează vizual şi cu calibre. 89 . alungirea şi lărgirea mufei. se ştanţează nişte semne la 1. cu diverse procedee automate sau semiautomate.6 mm de umeri). Se controlează degajările pentru pene şi cele pentru elevatoare. Datorită rigidităţii sporite. cleştii mecanici nu mai pot fi armaţi sigur. de obicei lunar. Îmbinările filetate se inspectează. De aceea.6 mm (în acest caz. sub o anumită limită. Racordurile cu diamentrul exterior micşorat prin uzură pot fi recon-diţionate: ele se încarcă prin sudură. după un număr de ore de funcţionare (800 − 1000 h). erodate sau gripate. sortare.

elementele unei garnituri se controlează înainte şi după forajul unei sonde adânci sau dificile. reducţiile şi prăjina de antrenare se controlează în general după o lună de lucru. Periodicitatea controlului Intervalele de timp la care elementele unei garnituri de foraj trebuie controlate sunt determinate de condiţiile de lucru şi de oboseala acumulată. controalele trebuie efectuate mai des. în funcţie de importanţa elementului controlat. Specific pentru prăjinile de antrenare este evaluarea uzurii feţelor profilate. Experienţa din regiune şi tehnicile utilizate pentru control joacă un rol hotărâtor la stabilirea acestor intervale. locul de control (sondă. 90 . Prăjinile grele. starea şi gradul de uzură a suprafeţelor de antrenare.Garnitura de foraj Controlul prăjinilor de antrenare Aproximativ lunar (500 ore de rotaţie). bază). o evidenţă strictă a timpului de lucru pentru fiecare element din garnitură. complexi-tatea controlului şi de durata totală de utilizare (intervalele se micşorează în timp): 300 − 2500 h. după o instrumentaţie îndelungată şi dacă investitorul o cere. desigur. bazată pe jocurile minime şi pe cele maxime admise între prăjină şi pătraţi sau antrenori. înainte de începerea oricărei sonde. Este necesară. intervalul de inspecţie este corespunzător. La fiecare 1500 ore de rotaţie. se controlează îmbinările filetate. clasa de uzură. Dacă numărul de fisuri este mai mare. ambele dificil de evaluat cantitativ. perioadele de control sunt fixate în ore de rotaţie şi variază în limitele destul de largi. Potrivit normelor româneşti. Dacă la baza spirelor se detectează între una şi trei fisuri. Pentru fiecare tipodimensiune se acceptă o lăţime maximă a urmelor de uzură. Dacă pătraţii mici sau antrenorii cu role nu sunt uzaţi. prăjinile de antrenare se probează la 300 bar. prin contract. În afara verificărilor periodice fixate prin diverse norme. filetele se retaie. rectilinitatea şi eventuala torsionare. urmele de uzură pe suprafeţele de antrenare ale prăjinilor sunt plane şi se extind dinspre colţuri spre centrul feţelor. iar după 6000 ore iniţial şi la 3000 m ulterior.

Prăjinile grele şi cele antrenare sunt marcate la ambele capete. prăjinile de foraj sunt ştanţate în zonele îngroşate. În România. Ele se aşează în strate separate prin distanţiere de lemn. Trebuie evitate lovirea. pentru a preveni încovoierea ei sub greutatea proprie. la circa 1800 mm de feţele de etanşare. la ridicarea şi scoaterea lor din turlă. − numărul de ordine al prăjinii.3. pe punţi de metal sau pe platforme de beton. toate elementele din componenţa garniturilor de foraj sunt marcate prin ştanţare. între prăjini se 91 . pe direcţie longitudinală sau transversală. prăjinile se depozitează pe suporţi de lemn aflaţi la circa 3 m între ei. simbolizată printr-o literă mică. fără a depăşi o anumită înălţime. Când se aşează pe mai multe rânduri. Ştanţarea prăjinilor Pentru a fi identificate şi urmărite. parâme sau lanţuri. Transportul. Prăjina de antrenare se transportă într-un burlan de protecţie. Racordurile noi sunt ştanţate de fabricant pe cep şi în mufă pe porţiunea dintre umeri şi prima spiră. în nici un caz. după mărimea lor.4. − oţelul din care este fabricată prăjina. cât mai aproape de racorduri. Prăjinile se transportă în autocamioane cu peridoc. trântirea sau târârea prăjinilor pe pământ. Prăjinile se depozitează pe rampe cu înălţimea de cel puţin 30 cm. pe şine metalice. prăjinile şi celelalte accesorii ale garniturii de foraj trebuie să fie echipate la ambele capete cu protectoare de filet bine strânse. Se asigură de punte cu cabluri. la descărcare sau încărcare. fixată cu pene de lemn. ele nu se aşează direct pe pământ.3. 3. − baza tubulară ce are prăjina în patrimoniu. Reducţiile sunt ştanţate la mijloc. pe punţi metalice sau pe rampe. Marcajul este format dintr-un grup de litere şi cifre care semnifică: − anul intrării în exploatare. la ambele capete. Pe vase. depozitarea şi manevrarea prăjinilor În timpul transportului şi al depozitării. − grosimea peretelui.3.Garnitura de foraj 3.

prăjinile sunt trase cu un troliu pneumatic. prăjinile se pot roti în pene şi bacurile acestora lasă rizuri periculoase pe corpul prăjinilor. Dacă se folosesc pene prea scurte pentru sarcini mari. dacă distanţierele sunt prea subţiri. prăjinile din rândurile superioare se sprijină pe cele aflate dedesubt. prăjinile se încovoaie periculos sub greutatea proprie. Pe podul sondei. Rizurile sunt adesea spirale pentru că garnitura coboară uşor în timpul rotirii. cepul unei prăjini poate lovi mufa prăjinii în care se înşurubează. În acest sens. unde bacurile fălcilor ar lăsa urme periculoase. Evident. iar dacă sunt prea groase. Cleştii mecanici multidimensionali se armează numai pe racorduri şi nu pe corpul prăjinilor. dacă aceasta din urmă s-a înşurubat la bucata de avansare anterior. Dacă ele se află prea sus. Protectorul cepului se deşurubează numai după suspendarea prăjinii în elevator sau împreună cu prăjina de antrenare. Când se centrează. cepul se poate lovi de masa rotativă sau de podul metalic al sondei. de o reducţie ori de un suvei suspendate în cablu înainte de a fi înşurubate. momentele de încovoiere create de cleşti devin periculoase pentru prăjini: acestea se pot îndoi. ele se protejează împotriva coroziunii cu un amestec ulei-motorină.Garnitura de foraj intercalează distanţiere de lemn de 35 − 40 mm. La manipularea prăjinilor în turlă trebuie prevenită lovirea filetelor şi a suprafeţelor de etanşare ale racordurilor. La strângere şi la slăbire. racordurile se vor slăbi numai cu doi cleşti: dacă se foloseşte masa rotativă. acesta măsoară de fapt forţa de tracţiune din cablul de acţionare a cleştelui. La extragerea garniturii. presiunea de contact în zona de prindere poate duce la imprimarea bacurilor pe corpul prăjinilor şi chiar la gâtuirea şi turtirea lor. racordurile trebuie să se afle cât mai aproape de masa rotativă. Coordonarea dintre sondorul şef şi sondorii de la gura sondei joacă un rol important în prevenirea acestor accidente. Dacă prăjinile sunt depozitate o perioadă mai îndelungată. măsurat cu un indicator de moment. fălcile cu trepte trebuie alese în funcţie de diametrul racordurilor. îmbinarea se strânge cu un cleşte mecanic până se atinge momentul recomandat. Indiferent de modul de înşurubare. se disting: 92 . mufa poate fi lovită de elevator când acesta coboară în gol.

care au lungimea activă de prindere de 500 mm. Penele lungi se utilizează cu adaptoare. Bacurile penelor trebuie să aibă acelaşi grad de uzură pentru ca toate să vină în contact cu prăjinile. pentru sarcini maxime de 2250 kN. 93 . penele se curăţă şi se ung cu vaselină pe suprafaţa exterioară pentru a uşura scoaterea lor din masa rotativă. când presiunile de contact pe prăjini sunt periculoase. La extragerea garniturii nu se lasă penele în masa rotativă pentru că atât ele. montat deasupra penelor. acestea se introduc în masă numai după oprirea lină a garniturii. Dimensiunea lor trebuie să corespundă cu cea a prăjinilor. pentru a evita solicitarea excesivă a prăjinilor. − pene extralungi. în plus. având lungimea activă de prindere pe prăjini de 300 mm. care măresc lungimea de contact cu prăjinile (adaptoarele permit. starea bolţurilor şi se gresează articulaţiile. − pene lungi. totodată. penele pot fi aruncate din masă cu riscul unor accidente. Pentru prăjini grele se folosesc pene multisegment fără adaptoare. ele sunt prevăzute cu trei rânduri de bacuri. Ele sunt manevrate manual sau pneumatic. uşurând manipularea lor). Înainte de folosire. pentru sarcini până la 1250 − 1500 kN (în funcţie de diametrul prăjinilor). ele au cinci rânduri de bacuri. El împiedică lunecarea prăjinilor grele prin pene când acestea sunt uzate. în locul penelor se lucrează cu două elevatoare. garnitura se frânează cu ajutorul troliului de foraj şi nu a penelor. având lungimea activă de prindere de 400 mm. să se reducă greutatea penelor. pentru sarcini până la 1800 − 2000 kN. iar sarcina maximă cu greutatea garniturii.Garnitura de foraj − pene scurte. se controlează uzura lor. Elevatoarele folosite la manevrarea prăjinilor au scaun conic sau drept. în funcţie de forma mufei sub care prind. Prăjinile grele care nu posedă degajări pentru pene se asigură cu un colier de siguranţă. La introducerea în sondă. La sarcini mari. Totodată se curăţă bacurile. ele posedă patru rânduri de bacuri. cât şi prăjinile se uzează. eventual mecanizate.

îmbinările se pot gripa sau chiar înţepeni. Dacă nu există un film de separare care să prevină contactul direct metal-metal. îmbinarea rămâne de fapt mai puţin strânsă.3. Ele se înşurubează la capătul fiecărui pas de prăjini grele la extragerea lor din sondă. cu riscurile cunoscute: etanşeitate nesatisfăcătoare.06 sau 0. uzură exagerată a filetului. Când prăjinile au manşoane de protecţie se foloseşte un cordon de cauciuc sau o frânghie strânse manual pe prăjini. Când coeficientul de frecare real este mai mare decât cel luat în calcul − după API. corect aplicată. Unsori pentru îmbinările filetate În timpul exploatării. să uşureze înşurubarea şi să garanteze un coeficient de frecare cert. Garantarea unui coeficient de frecare sigur este foarte importantă. valoarea standard este 0. la presiunile şi temperaturile aşteptate în sondă. la presiuni de contact mari. când coeficientul de frecare real este mai mic decât cel utilizat la calculul momentului aplicat. pe suprafaţa umerilor de etanşare şi pe spirele filetului se nasc presiuni de contact foarte mari. oboseală. îmbinarea va fi prea strânsă şi sarcina de tracţiune disponibilă în timpul exploatării va fi mai redusă decât cea prevăzută.5. Modificarea coeficientului de frecare de la 0. se montează un ştergător de cauciuc sub pătraţii mesei rotative. 94 . Unsoarea trebuie să-şi păstreze consistenţa atât la temperaturi scăzute. trebuie să prevină griparea în cele mai severe condiţii de lucru. ca să nu fie expulzată. vaselina singură nu poate asigura un film rezistent. Dacă prăjinile nu sunt echipate cu manşoane de protecţie. O unsoare adecvată.08 − şi se aplică momentul de strângere API. cât şi la temperaturi ridicate. Filmul protector este creat cu pulberi.10 schimbă momentul de strângere real cu până la ± 20 %. La extragerea lor din sondă.08 la 0. pentru a fi aplicată.Garnitura de foraj Prăjinile grele care nu au degajări pentru elevator se manevrează cu ajutorul suveielor. 3. în funcţie de tipul îmbinării. Ea trebuie să asigure şi etanşarea îmbinării. fulgi sau fibre din metale moi suspendate într-o vaselină purtătoare. Invers. prăjinile se curăţă pentru a putea observa eventualele defecte exterioare.

Normele API recomandă unsori cu 40 − 60 % pudră de zinc sau 60 % pudră de plumb. să fie necorozive şi netoxice.4.. plumb sau cupru. Toate normele limitează conţinutul de sulf la 0. până la 60 %. dirijare. Alcătuirea garniturii de foraj. Există două variante: tipul A cu 15 % grafit. asigurând un film continuu între suprafeţele de contact. evident. omogenă. 30 % zinc. de culoare închisă. Unsoarea constituie o masă consistentă. clasa de rezistenţă a materialului şi categoria de uzură a prăjinilor de-a lungul garniturii de foraj. adeseori imposibil de realizat. îmbinările se pot strânge peste valoarea momentului recomandat. În România. În principiu. în condiţii optime. instrumentaţie. se recomandă o unsoare obişnuită dintr-un lubrifiant de uz general la care se adugă pulbere de zinc şi grafit. unsuroasă. Unsorile trebuie să absoarbă apa. dar fără a depăşi 10 − 11 in. Metalele respective sunt maleabile. debitul de circulaţie şi. coeficientul de frecare scade datorită creşterii temperaturii. în sondă. 3. se deformează uniform fără să se fisureze. Trebuie stabilite tipul. grosimea peretelui. cepul se alungeşte. circulaţie. ca şi pentru orice altă situaţie de lucru. turaţia şi apăsarea pe sapă. scopul urmărit: foraj propriuzis. prăjinile cu diametrul mai mare sunt foarte grele şi se manevrează cu dificultate. prăjinile grele trebuie să aibă diametrul exterior egal cu 70 − 80 % din diametrul sapei.3 %. În general se folosesc unsori preparate din ulei şi vaselină consistentă.formează” astfel încât să-şi îndeplinească. iar momentele de strângere şi de slăbire sunt exagerat de mari. profilul spaţial al sondei. stabilitatea formaţiunilor din pereţii sondei. 95 . garnitura de foraj se . Garnituri combinate Pentru fiecare fază de adâncire a unei sonde (fazele sunt definite în general de diametrul sapei). mufa se lărgeşte. tipul sapei. 15 % zinc şi tipul B cu 20 % grafit. în care se introduc pulberi de zinc. rolul ei. şi praf de grafit 10 − 20 %. La alegerea diametrului se au în vedere două considerente. Factorii determinanţi sunt: diametrul sondei şi adâncimea anticipată. Prăjinile grele.Garnitura de foraj În timpul lucrului. diametrul nominal.

În continuare vor fi montate prăjini grele de 8 in.2 mm) trebuie lăsată o apăsare axială de 250 kN. Densitatea noroiului din sondă ρn = 1250 kg/ m3. dacă este cazul. dacă se tubează o coloană de 5 1/2 in într-o sondă forată cu sape de 8 3/8 in (212.99) unde Dm este diametrul mufei burlanelor şi Ds − diametrul sapei. Masa necesară a ansamblului. dar dacă se va tuba o coloană de 6 5/8 in sunt preferabile prăjinile grele de 6 3/4 in. 1. Soluţie. din tronsoane cu două sau trei diametre. Din relaţia (151).1 kg/m. până la 80 − 90 % din diametrul sapei. Diametrul prăjinilor de foraj este de 5 in. Sonda este verticală.6 mm).min = 2 Dm − Ds .15250⋅103 ⋅ ≈ 34200kg ⎛ 1250⎞ 10⎜ 1− ⎟ ⎝ 7850⎠ Dacă se consideră diametrul prăjinilor grele egal cu 70 − 80 % din cel al sapei. Deasupra sapei se plasează un pas (27 m) de prăjini grele de 9 in (228. Ansamblul de prăjini grele va fi format. cu diametrul interior de 2 13/16 in (71.4 mm) şi masa unitară q8 = 290. În asemenea situaţii. Pe o sapă de 12 1/4 in (311. rezultă: Dpg ≈ 8 1/2 – 10 in.7 mm) se pot folosi prăjini grele de 6 in. m= 1. mai mici spre capătul superior.Garnitura de foraj Diametrul minim recomandabil în funcţie de diametrul sapei şi cel al coloanei se calculează cu relaţia: Dpg. De exemplu. cu un coeficient de siguranţă egal cu 1.min ≈9 in. Masa lor totală m9 = 7850 kg. . Coloana de burlane ce urmează să fie tubată are diametrul de 9 5/8 in (diametrul mufelor Dm = 10 19/32 in).4 mm) şi masa unitară q8 = 223. g ≈ 10 m/s2 Să se alcătuiască ansamblul de prăjini grele.7 kg/m. Masa acestora m8 = 34 200 96 Dpg.15. se obţine: Sunt posibile mai multe variante. Exemplu. cu diametrul interior de 2 13/16 in (71. (3. tronsonul aflat deasupra sapei poate avea diametrul mărit. se recomandă ca diferenţa de diametru să nu fie mai mare de 2 in. Pentru a reduce riscul de avariere a prăjinilor aflate imediat deasupra prăjinilor grele din cauza oboselii.

Altă variantă presupune folosirea unui pas de prăjini de 7 in în zona de trecere. oţeluri superioare. Prăjinile de 6 5/8 in se construiesc mai rar. se reduc în acest caz şi tensiunile cauzate de încovoierea prăjinilor la pierderea stabilităţii. Prăjinile de foraj.1 ≈ 118 m. Lungimea totală a ansamblului lpg = 145 m. În concluzie. Într-o primă aproximaţie. Lungimea totală a ansamblului lpg = 162 m. ceea ce înseamnă 13 prăjini. se vor folosi 3 prăjini de 9 in şi 13 prăjini de 8 in. Ansamblul va avea următoarea alcătuire: 3 prăjini de 9 in.22). La capătul lui superior se poate scrie egalitatea: 97 . Masa totală: 7850 + 24 100 + 4400 = 36 350 (c = 1. unde momentele de dislocare sunt apreciabile şi solicitările de torsiune pot deveni periculoase. Acestea au diametrul interior de 71. Prăjinile de 2 3/8 şi 2 7/8 in se utilizează mai ales la instrumentaţii în sonde cu diametrul redus. de asemenea.Garnitura de foraj − 7850 = 26 350 kg.4 mm şi masa unitară l7 = 163. atunci când forajul continuă peste adâncimea proiectată cu sape cu diametru mai mic sau atunci când sonda este proiectată cu sape cu diametrul redus. garniturile de prăjini sunt formate din mai multe tronsoane: la partea superioară se utilizează prăjini mai rezistente decât cele dinspre capătul inferior. Între acest ansamblu şi prăjinile de foraj se vor folosi 10 − 15 prăjini intermediare de 5 in. Lungimea lor l8 = 26 350/223. clase de uzură mai mici. În sonde adânci.4 kg /m. Diametrul lor se alege. în funcţie de diametrul sapei. lungimea tronsoanelor unei garnituri formate din prăjini cu caracteristici de rezistenţă diferite se determină luând în consideraţie doar tracţiunea sub greutatea proprie. 12 prăjini de 8 in şi 3 prăjini de 7 in. dar ele trebuie folosite la sape cu diametre mari. diametre şi grosimi mai mari. La alcătuirea garniturii se urmăreşte formarea unui solid de egală rezistenţă din prăjinile disponibile ori care pot fi procurate. Când se forează sub un liner intermediar garnitura de foraj este combinată (tronsonată). Pentru forajul propriu-zis se folosesc doar prăjinile de 3 1/2 – 5 1/2 in. Se indexează cu 1 primul tronson de deasupra prăjinilor grele. la frezarea cimentului rămas într-o coloană sau liner de exploatare. 2.

1 Fmax. pentru diverse situaţii de lucru..1 . În acest scop se rezolvă sistemul de ecuaţii: Fmax. n Gg + L1qp1 g Gg + L1qp1 g+ L2qp2 g Gg +∑ Li qpi g i =1 (3.33. încovoiere. presiune interioară. diametru. Se determină tensiunile echivalente şi în final coeficienţii de siguranţă la solicitările statice. Când ultimul tronson calculat este mult mai lung decât cel necesar. cu masa unitară qp2 şi sarcina maximă Fmax. 98 .2: L2 = G +L q g Fmax.1 − g . ţinând seama de toate solicitările prezente: tracţiune .2 − g 1 p1 .n =.= = . Dacă lungimea tronsonului L1 nu este se adaugă al doilea tronson format din prăjini cu rezistenţa la tracţiune mai mare (oţel. torsiune. ⎟ = cs ρo ⎟ ⎠ n (3.2 Fmax. Lungimea maximă a tronsonului 2.100) Lungimea tronsonului L1 = G Fmax.Garnitura de foraj (G + L q g )⎛1− ρ ⎜ ⎜ g 1 p1 ⎝ ⎞ Fmax.103) ∑ L +l i i =1 n pg =H (3.101) Efectul favorabil al flotabilităţii se neglijează pentru a compensa efectul frecărilor şi al tendinţelor de prindere. qp 2 ⎛ ρ ⎞ cs gqp2 ⎜1− n ⎟ ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3.104) În a doua etapă se determină tensiunile reale în secţiunile cele mai solicitate (la partea superioară a fiecărui tronson şi deasupra prăjinilor grele).. cele n tronsoane stabilite pot fi echilibrate uniformizând coeficientul de siguranţă la partea superioară a fiecărui tronson. ⎛ ρ ⎞ q g cs qp1g⎜1− n ⎟ p1 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3.. grosime superioare sau o clasă de uzură mai mică). Valoarea minimă a coeficientului de siguranţă în acest caz este 1.102) Calculele continuă până ce lungimea totală a tronsoanelor depăşeşte lungimea necesară pentru adâncimea maximă anticipată.

110) (3. D − diametrul nominal. (3.111) b=G ' + p0 A0 . G´ − greutatea în noroi a tronsoanelor anterioare. Racordurile speciale. Ele au rezistenţa la tracţiune mai mare 99 .108) şi a= q'p g + pu A0 . toate mărimile se referă la tronsonul care se calculează. t − grosimea peretelui Cu excepţia lui G´.107) 2 2 2 2 2 C =Wp2 (b2 + (c2 pb −bcpb −σ ad )Ap +(2b+σ î Ap )σî Ap )+ 3M b Ap (3. racordurile ce le echipează fiind stabilite de standarde. B− B2 −4 AC Li = 2A (3. Ap − aria secţiunii transversale a prăjinilor.Garnitura de foraj Dacă valorile acestora nu sunt satisfăcătoare. fie se apelează la prăjini mai rezistente.105) cu notaţiile: 2 2 2 A=Wp2 (a2 +c2 pu Ap − acpu Ap ) + 3Ap M u . Se exprimă diversele tensiuni în raport cu lungimea tronsonului Li. (3. fie se calculează coeficienţii de siguranţă la solicitări variabile în diverse secţiuni. c= D/2t. S-au notat: Wp − modulul de rezistenţă polar. fie se determină gradul de oboseală ce va fi acumulată în prăjini la forajul intervalului anticipat. A − aria secţiunii interioare a prăjinilor. fie se modifică lungimea tronsoanelor.106) 2 B=Wp2 (2ab+ (2 pb pu Ap −apu −bpn )cAp +2Apσî ) +6M u M b Ap . De regulă. Se poate efectua şi un calcul direct.109) (3. După această alcătuire a garniturii la solicitări statice. 0 qp − masa unitară a prăjinilor. se aleg doar prăjinile. (3.

Rezistenţa la torsiune a racordurilor se reduce pe măsură ce ele se uzează: ariile secţiunilor transversale critice şi cele ale suprafeţelor de etanşare se micşorează. 100 . totuşi. Diversele accesorii ale garniturii de foraj. sunt specifice condiţiilor de foraj concrete şi scopului urmărit. stabilizatorii.Garnitura de foraj decât a prăjinilor. supapele de reţinere. aceasta din urmă este coborâtă într-o clasă de utilizare inferioară. Ea nu trebuie să scadă. reducţiile diverse. dar rezistenţa la torsiune adeseori mai mică. sub 80 % din rezistenţa prăjinilor. amortizorul de vibraţii. Dacă acest moment este mai mic de 80 % din momentul de torsiune capabil al prăjinii. chiar dacă ea are o clasă superioară. cum sunt geala de foraj.

4. siguranţă în funcţionare) au răspuns. La turbine transmiterea energiei fluidului are loc în cameră deschisă (în comunicaţie cu intrarea şi ieşirea motorului. dimensiuni transversale reduse. în particular. motoarele hidraulice. şi ca alternativă a forajului rotary. durată de funcţionare echivalentă cu cea a sapelor de foraj. presiunea variază fie treptat. Lagărul axial (multietajat) şi cele radiale reglează jocurile 101 . fie în salturi). Motoare hidraulice submersate 4.1.1 sunt prezentate schemele de principiu ale motoarelor hidraulice de foraj. Se folosesc în două variante: motoare hidrodinamice (turbinele de foraj) şi motoare hidrostatice (volumice). aceste motoare sunt alcătuite dintr-un ansanblu rotoric şi unul statoric. Constructiv. metoda de foraj cu motor submersat. Turbina de foraj are ca organ principal de lucru etajul de turbină (ansamblul rotor-stator). În figura 4. Elementele rotoare sunt asamblate prin presare axială pe un arbore. Caracterizare generală Dezvoltarea forajului dirijat şi a celui orizontal. La PDM camerele de lucru au formă şi volum variabil (comunicaţia cu intrarea şi ieşirea motorului se face periodic. Turbinele de foraj funcţionează pe baza variaţiei impulsului curentului de fluid la curgerea sa prin sistemul de paletaje (rotor-statorice). Motoarele volumice (PDM -motoare cu deplasare pozitivă) lucrează pe baza variaţiei presiunii hidrostatice pe suprafaţa dinţilor rotorici care au profilul generat de curbe speciale cicloidale (epi-hipocicloide) şi o dispunere elicoidală. până în prezent. precum şi cerinţele tot mai restrictive legate de diminuarea consumului energetic pentru învingerea frecărilor la rotirea garniturii de foraj. iar statorii sunt fixaţi axial într-o manta de oţel. un sistem complex de paletaje curbate cu rolul de schimbare continuă a direcţiei şi vitezei curentului de fluid. La cerinţele şi restricţiile impuse de forajul sondelor (energie de dislocare suficientă. au impus dezvoltarea pe scară industrială.

confecţionat din oţel inoxidabil. Rotorul este un arbore profilat la exterior. Construcţia lagărului axial trebuie să fie capabilă să preia greutatea părţii rotoare. – a.4.Motoare hidraulice submersate axiale/radiale dintre elementele rotoare şi cele statoare. Dantura celor două roţi realizează un angrenaj planetar interior (statorul este roata conducătoare.1. b. plin sau tubular. Turbina de foraj. Fig. 102 . în jurul axei proprii şi de transport. în jurul axei statorului (motorului). Motoarele elicoidale (PDM) au statorul construit dintr-o manta de oţel căptuşită la interior cu un elastomer profilat . Dantura rotorului descrie o mişcare complexă – de rotaţie. forţa hidraulică şi apăsarea pe sapă. – motorul elicoidal. iar rotorul este satelitul).

iar viteza de rotaţie la arbore acoperă un domeniu foarte larg (100-1000 rot/min). unghiurile formate de tangentele la linia mediană cu linia profilelor u (direcţia tangenţială) în punctele de intrare(1) şi cele de ieşire(2) ale paletelor rotorice α1. număr de palete pe obada rotor/stator z (18-40). b – elementul rotor al etajului de turbinã.4.2) se caracterizează prin: înălţimea L (40-60 mm). Ele pot fi simple de (8-9 m) şi cu 100-120 etaje. vitezele absolute/relative la intrarea/ieşirea din rotor v1. sau cuplate – formate din două sau mai multe secţii (turbine simple) – cuplarea se realizează prin înfiletare la corp şi cu cuplaje conice de fricţiune la arbori. lucrează la debite de circulaţie până la (50-60 l/s). Turbinele de foraj Turbinele folosite la foraj au diametrul (90-250 mm).4.2/w1. măsurată normal pe linia mediană. lungimea (2-26 m).2. La turbinele simetrice cu intrare axială o α1 = β2 şi α2 = β1 = 90 . diametrul de calcul/teoretic dm = (de + di)/2. a – Elementul stator.2.2 (fig. Geometria elementelor active Un etaj de turbină (fig. Fig.Motoare hidraulice submersate 4. pasul reţelei de palete t = π dm/z.2. lungimea paletelor/lăţimea canalului de curgere l = (de – di)/2.4. grosimea paletelor δ (variabilă – 1-3 mm).2/β1. numărul de etaje (25-400).3). 103 .

una radială vr (practic nulă) şi una tangenţială vu. vz = ηv Q .4).vz ctg β2 w2u = .3.Motoare hidraulice submersate Fig. Cinematica turbinelor de foraj se studiază la diametrul ipotetic dm.3) 104 . u – viteza tangenţială a paletelor rotoare şi w – viteza relativă a fluidului (între acestea există corelaţia w = v – u).vz ctg β1 . Curgerea fluidului prin sistemul de paletaje Fluidul are o miscare spaţială. Componentele vitezelor pe direcţia tangenţială sunt: v1u = vz ctg α1 = u . care. Dacă v este viteza absolută a curentului de fluid.4.1) Studiul cinematic al turbinelor presupune definirea triunghiurilor de viteze (compunerea vectorială a componentelor vitezelor în diverse puncte ale profilului de curgere). de mers în gol – fig.vz ctg β1 . Forma poligonului de viteze depinde de mărimea unghiurilor constructive ale paletelor şi de viteza de rotaţie a rotorului (regimul de lucru: de frânare.4. de putere maximă. Elementele geometrice şi cinematice ale etajului de turbină. v2u = vz ctg α2 = u . (viteza axială este direct proporţională cu debitul şi invers proporţională cu aria laterală a canalului de curgere).vz ctg β2 (4. descompusă într-un sistem de coordonate cilindrice dă trei componente de viteze: una axială vz. w1u = . Debitul de intrare fiind egal cu cel de ieşire componentele axiale (pe z) ale vitezelor sunt egale cu vz. χπd m l (χ = 1− δ ) t sin α1 (4. optim – fără şocuri.2) (4.

dm (4. Triunghiurile vitezelor curentului de fluid la intrare/ieşire rotor: a – cazul general.4. Qef (4.Motoare hidraulice submersate Fig. b – cazul turbinei simetrice şi axiale.4) Puterea utilă la arbore P = Mω = 2 Mu = aP ρQ 3 .4. Parametrii de funcţionare şi caracteristica de lucru Momentul la arborele turbinei în condiţia unei curgeri staţionare a unui fluid incompresibil este dat de formula Euler: M = ηm ρηv Q dm (v 1u − v 2u ) = am ρQ 2 . Puterea mecanică realizată în etajul de turbină este dată de căderea de presiune utilă (efectivă) pef = Pm = ρu(v1u − v 2u ) . ηh (4. 2π πd m (4.6) Căderea de presiune.8) 105 .5) Viteza de rotaţie n= u ω = = anQ . 2 (4.7) iar căderea de presiune totală din etaj p= pef = ap ρQ 2 .

iar celelalte două curbe se ridică pornind de la relaţiile parametrilor de funcţionare. Dependenţele de tipul M = M(n) şi p = p(n) se stabilesc experimental. Caracteristica teoretică a turbinei de foraj. 106 . 0. pQ (4. cădere de presiune.Motoare hidraulice submersate Randamentul turbinei. p Ph ηm = P P = .92-0.80 pentru randamentul hidraulic.9) iar randamentul total η = ηv ηh ηm = P .40-0.95 pentru randamentul volumic. Curbele caracteristice sunt: dreapta Fig. 0.60-0. Aceste pierderi sunt introduse prin randamentele corespunzătoare ηv = ∆Q Qef .10) Valorile curente pentru cele trei randamente sunt: 0.93-0. = 1− Q Q ηh = pef Pm = .4.4.5).5. La turbine se stabilesc (experimental – pe un stand de probă) dependenţele dintre moment.96 pentru randamentul mecanic. Caracteristica teoretică (intrinsecă a etajelor de turbină) nu ia în considerare pierderile energetice cu frecările din lagăre şi cu sapa (fig. Transformarea energiei hidraulice a fluidului de foraj în energie mecanică la arborele turbinei implică o serie de pierderi (volumice – scăpări de lichid ∆Q. Caracteristica etajelor de turbină Corelaţia existentă între parametrii de funcţionare ai motorului hidraulic defineşte caracteristica de lucru a motorului respectiv. mecanice – frecări pe suprafeţele aflate în mişcare de rotaţie). randament şi turaţia arborelui la un anumit debit de lichid cu proprietăţi cunoscute.70. Randamentul total va fi maxim în regimul optim (fără şocuri): 0. Pm pef Qef (4. hidraulice – în reţeaua de palete apar frecări între straturile de fluid şi vârtejuri la nivelul de separaţie cu reţeaua de palete. putere.

linia puterii P = 2πnM . linia randamentului (este asemănătoare cu linia puterii pentru turbinele clasice).6.11) ⎟ ⎠ cu Mf = (4. La turbinele convenţionale lagărele sunt de alunecare de tip a. π 2 Lagărele turbinei Există un lagăr axial multietajat montat la unul din capetele turbinei (preia sarcinile axiale) şi mai multe lagăre radiale (preiau momentul încovoietor al arborelui). şi acesta este. astfel că din momentul turbinei se scade momentul forţelor de frecare din lagărul axial. Lagărele sunt consumatoare de energie. b – etanş. b. Fig. momentul disponibil la sapă 107 .6. Construcţia lagărului axial de tip metal-cauciuc: a – deschis.12) momentul maxim. Variantele constructive de lagăr axial de alunecare sunt prezentate în figura 4. (o parabolă patratică cu extremul Pmax = Mf ng ). (4. metal-cauciuc. 2 ⎞ ⎟ . linia presiunii (la turbinele cu circulaţie normală căderea de presiune se consideră independentă de turaţie). de fapt. de frânare (n = 0).4.Motoare hidraulice submersate momentului M = ηm ρηv Q 2 ⎛ πd m dm n ηm ηv ρQ(ng − n ) = M f ⎜1 − (ug − u ) = ⎜ n 2 2 g ⎝ 2 πd m ηm ηv ρQng .

tipul de turbină şi numărul de etaje. Funcţionarea angrenajelor de tip elicoidal presupune unele cerinţe: statorul are un dinte în plus faţă de rotor. Motoarele elicoidale (volumice) La acest tip de motoare cuplul de rotaţie este dat de camerele elicoidale care se deplasează în lungul motorului sub forma unor pistoane hidraulice (etanşarea se realizează pe linii de contact spirale formate datorită prestrângerii existente între rotor şi stator. Deplasarea camerelor este provocată de diferenţa de presiune intrare-ieşire cameră. în funcţie de adâncimea sondei şi diametrul sapei se stabilesc: diametrul turbinei.2. Corecta funcţionare a unei turbine depinde de modul de alegere. parametrii de foraj (apăsare.13) cu rf – raza de frecare a lagărului. Fad – forţa de adeziune dintre metal şi cauciuc (1-5 kN). viteză de rotaţie şi debit de circulaţie). 108 . În funcţie de gradul de prestrângere rotor-stator presiunea de lucru variază de la 6-8 bar la motoarele monoelicoidale (zr = 1). µ – coeficient de frecare. cu mai mulţi paşi (2-7) şi chiar multietajate.1. ⎟ ⎠ (4. Fax – forţa axială din lagăr. a greutăţii părţii rotoare şi a apăsării pe sapă) este aplicată fie de sus în jos. de manipulare şi de modul efectiv de lucru în sondă. Alegerea şi exploatarea turbinelor de foraj La traversarea unui interval cu turbina. fie invers. Se construiesc motoare cu rapoarte cinematice de la 1 : 2 până la 10 : 11. până la 20 bar la cele multielicoidale. 4. Toate anomaliile funcţionale se semnalează din timp şi se analizează cauzele ce le-au produs. lungimea activă a motorului este mai mare decât pasul elicei statorice. Forţa axială (dată de suma algebrică a sarcinii hidraulice.Motoare hidraulice submersate ⎛ n M s = M t − M l = M f ⎜1 − ⎜ n g ⎝ ⎞ ⎟ − rf (Fad ± µFax ) . o corectă angrenare a danturii şi un contact permanent pe linia de angrenare. raportul dintre paşi tr /ts (rotor/stator) trebuie să fie egal cu raportul dintre numerele de dinţi zr /zs (raportul cinematic i = zr : zs).

pasul elicei la t t stator ts şi la rotor tr ( tg θ = s = r ). 3 4( zr + 2) Un caz particular de motor elicoidal este cel monoelicoidal cu un singur dinte la rotor care. înălţimea dinţilor Fig.4.7. Fig. volumul de lucru (debitul specific) π 2 zr ( zr + 1)( 2zr + 1) 3 q= tg θDc . 109 .Motoare hidraulice submersate Geometria şi cinematica PDM Curbele care realizează o angrenare corectă a mecanismelor de tip planetar folosite pe scară industrială la construcţia profilelor danturii motoarelor sunt arcele cicloidale (scurtate). h = 2 e = 4 r. este un cerc (fig.R2 = 2 r.4.8.4. Elementele geometrice ale unui motor elicoidal sunt: excentricitatea e = R1 . diametrul statorului (la fundul 2πR1 2πR2 o dinţilor) Dc = 2 R1 + 4 r = 2 e (zr + 2).8).7).4. Principiul de funcţionare al motorului monoelicoidal. Angrenaj planetar cu i = 3 : 4. Generarea curbelor (epi şi hipocicloide) este realizată prin dubla rostogolire (fără alunecare) a unor rulete (cerc generator) pe exteriorul şi interiorul unui cerc fix (bază) (fig. unghiul de înclinare al elicei danturii θ (80-85 ). în secţiune transversală. aria secţiunii totale pline cu lichid A = 4πr 2 ( 2zr + 1) . volumul camerelor de lichid pe lungimea unui pas V = 4πr 2t s ( 2zr + 1) .

9. puterii şi căderii de presiune din condiţiile la limită. astfel că turaţia variază liniar cu momentul Fig.15) 110 .4. În condiţii de funcţionare în sondă se urmăreşte variaţia căderii de presiune din motor (prin citirea presiunii la manometrul de la încărcător).4. Caracteristica mecanicăinternă a motoarelor volumice. 2πn 2π P = Mω = ηt pmQ .Motoare hidraulice submersate Parametrii de funcţionare şi caracteristica de lucru Turaţia n = mecanice Qef Q = ηv .9) evidenţiază variaţia parametrilor de funcţionare cu momentul. cu cea hidraulică) M= puterea utilă La motoarele elicoidale sunt definite două tipuri de caracteristici – una mecanică şi una hidraulică. momentul la arbore (se determină din egalitarea puterii q q pmQef p q − M fr = ηhm m . iar caracteristica hidraulică exprimă dependenţa parametrilor de funcţionare de căderea de presiune din motor. momentului.14) Celelalte corelaţii se stabilesc din ecuaţiile parametrilor de funcţionare. iar valorile extreme ale turaţiei. randamentul total al motorului ηt = ηhηhm . La trasarea caracteristicii mecanice se admite o proporţionalitate liniară între pierderile de fluid şi căderea de presiune din motor ( ∆Q = apm ). Caracteristica mecanică (fig. n= 1 1 2πa 2πa [Q − apm ] = [Q − (M + M fr )] = ng − M q q q q (4. Aceasta poate fi corelată cu momentul la arbore prin relaţia M= q (pm − pg ) = q∆p . 2π 2π (4.

Caracteristica hidraulică a motorului TRUDRIL cu i = 7 : 8.1.Motoare hidraulice submersate Caracteristicile tehnice ale motoarelor elicoidale TRUDRIL sunt prezentate în tabelul 4.4.10. Tabelul 4. iar în figura 4. Caracteristicile motoarelor elicoidale TruDrill Alegerea şi exploatarea motoarelor elicoidale La acest tip de echipamente se recomandă respectarea indicaţiilor firmelor producătoare în privinţa parametrilor de lucru şi a performanţelor realizabile cu 111 .1. Fig.10 este redată caracteristica hidraulică a unui astfel de motor (cu raport cinematic 7 : 8).

Manevrarea lor se face cu atenţie. 112 . Pe măsură ce performanţele scad sub limitele tolerabile se verifică la suprafaţă jocul axial. motoarele sunt trimise la recondiţionat. iar în timpul funcţionării se urmăreşte cu atenţie presiunea de pompare. pornirea motorului. impuse de firma constructoare.Motoare hidraulice submersate anumite tipo-dimensiuni de motoare. Dacă sunt depăşite limitele admise. pierderile de fluid pe lângă arbore şi funcţionarea celorlalte componente. se recomandă încercarea funcţionării supapei de by-pas la suprafaţă.

1 este prezentată schema de ansamblu a unei sape cu trei role. exterioară – cu jet/maxijet). alezoare Tipul de dislocare Aşchiere Sfărâmare Abraziune (microaşchiere) Combinată Tipul rocilor Slabe Medii Tari Extra tari Construcţie Cu elemente mobile (role. 3 sau mai multe conuri). diamante mono şi policristaline. materiale compozite) Evolutia sapele de foraj 1909 1933 1951 1953 1970 1976 1979 1981 Prima sapă cu trei conuri – Hughes Prima coroană cu diamante pentru carotaj petrolier Prima sapă cu trei conuri cu inserţii din carburi de volfram Prima sapă cu diamante monocristaline Prima sapă cu lame armată cu diamante şi având profil în trepte Prima sapă cu diamante sintetice policristaline (STRATAPAX) Primul lagăr de tip palier (alunecare) de mare precizie Prima sapă cu diamante sintetice policristaline termostabile (GEOSET) Această evoluţie a avut întotdeauna două obiective principale: creşterea vitezei de avansare (ROP – rate of penetration). sistemul de spălare (interioară. 113 . 2.5. al lagărelor (deschise sau etanşe. Construcţia sapei cu trei role: în figura 5. creşterea duratei de lucru a sapelor. inserţii de material dur. 5.1. de rostogolire sau de alunecare). Sapele cu role Există varietăţi după: numărul de role (cu 1. tipurile constructive: al elementelor active (cu dinţi frezaţi din oţel. discuri) Cu elemente fixe (lame. Instrumentele de dislocare Clasificarea instrumentelor de dislocare: Destinaţie Sape de foraj Capete de carotieră Lărgitoare Corectori. cu inserţii dure din carburi metalice). tehnologia de fabricaţie.

1.5. 114 .Instrumente de dislocare Fig. Schema de ansamblu a unei sape cu trei role.

Dantura sapelor se diferenţiază în funcţie de tipul rocilor: roci moi – dinţi lungi cu alunecare importantă a rolelor. 115 . Geometria conurilor: cele trei conuri nu sunt identice şi sunt numerotate de la 1…3. Aceste efecte complementare sunt ponderate de duritatea rocilor care privilegiază un mod sau altul de dislocare. fiecare braţ este forjat şi uzinat împreună cu butonul port rolă apoi este supusă la un tratament termic. Rolele uzinate suportă şi ele un tratament termic înainte de a fi încărcate cu dantura. Se montează rolele pe butoane prin intermediul setului de lagăre. alunecarea rolelor este foarte redusă (chiar nulă). percuţie. se asamblează cele trei braţe. Pentru rocile moi (argile slabe) efectul de pătrundere/alunecare este preponderent în timp ce pentru rocile dure (cuarţite) va fi cel de percuţie. Poziţionarea.Instrumente de dislocare Sapa este alcătuită din trei braţe (fălci) sudate. Lucrul acestor sape are la bază două principii de distrugere a rocii: pătrundere (sfărâmare) şi alunecare (aşchiere). iar în final se marchează conform codificaţiei specifice. alunecare redusă.5. 2 şi 3 urmează în sens orar. conul 1 are vârful care ocupă centrul ansamblului. Funcţionarea.2. se sudează şi se filetează cepul sapei. Unghiurile constructive şi poziţionarea rolelor sapei.2. unghiurile constructive şi diversitatea acestora este prezentată în figura 5. Fig. roci tari şi extra-tari – dinţii sunt înlocuiţi cu inserţii din carburi metalice (TC – tungsten carbide). roci medii – dantură mai scurtă şi mai numeroasă.

4. există mai multe calităţi de diamantele industriale (Carbonado. Congo. Diamantele naturale: o structură a carbonului obţinută în condiţii de presiune şi temperatură ridicate. 3. cobalt la o presiune de ordinul 7 103 MPa menţinută până ce temperatura amestecului se ridică la 1400 C după care este supus la o intensitate electrică de ordinul a 3000 A. de grafit şi un liant (şi cu rol de solvent).1).50 5.2.5…4. Diamantele sintetice policristaline (PDC) – în 1955 General Electric a făcut sinteza diamantului în laborator dintr-un amestec de grafit. crearea de microfisuri în interiorul reţelei cristaline (datorită forţelor interne produse de marea diferenţă dintre coeficienţii de dilatare termică cobalt/diamant – 12/(1.52 8000 3650 8. Proprietăţile fizice ale diamantelor. Aceste diamante sunt sensibile la o creştere a temperaturii peste 700 C din două motive: accentuarea fenomenului de grafitizare prin prezenţa cobaltului în structura lor. o o o 116 . este cel mai dur mineral natural şi posedă proprietăti fizice excepţionale în comparaţie cu carbura de volfram (v. Proprietatea Densitatea (g/cm ) Duritatea Knoop (G Pa) Punct de topire ( C) Rezistenţa la compresiune (G Pa) Coeficientul de dilatare termică (10 K) Conductivitatea termică (W m. West Africa. nichel şi cobalt (T şi P foarte ridicate). PDC este obţinut dintr-un amestec de pulberi: de diamant (15…75 microni).8 500…2000 o Carbura de volfram 14. 2.8). Ballas).Instrumente de dislocare 5. Tabelul 5. de regulă. Sapele cu diamante 1. SYNDAX (BEER) – foloseşte siliciul ca liant (coeficient de dilatare apropiat de al diamantului). tab. iar în 1971 a comercializat un diamant sintetic policristalin – STRATAPAX. Diamantul natural există sub două forme: monocristalin şi policristalin.1.7 1500 2800 4.2 g).4 100 o Diamantul grafitizează la temperaturi de peste 1450 C.68 1. masa se măsoară în carate (1 carat = 0.5…4.) 1 1 -6 3 Diamantul 3. Diamantele sintetice policristaline termostabile (TSD) – GE şi Beers au pus la punct două procedee: GEOSET (GE) – diamante policristaline stabile până la 1200 C – liantul/solventul (Ni-Co) este eliminat prin acidizare iar produsul obţinut este o reţea poroasă de microdiamante sudate între ele. Pentru caracterizarea sapelor cu diamante se foloseşte numărul de pietre pe carat (între 2 – sape cu pietre mari şi 12 – sape cu pietre mici).K.

117 . singura diferenţă rezidă din faptul că diamantele policristaline sunt brazate pe suport după demulaj (aceasta operaţie produce eforturi termice reziduale în elementele de tăiere care le reduc proprietăţile mecanice).Instrumente de dislocare Fabricarea sapelor cu diamante naturale Insertate (pietre) – se realizează un model în grafit (negativul sapei) cu locaşurile pentru pietre şi nervurile pentru canalele de circulaţie. se umple matricea cu pulberi de volfram. Fabricarea sapelor cu diamante sintetice – sunt două procedee distincte în funcţie de tipul corpului sapei (din oţel sau pe bază de carbură de volfram): 1.3. Fig. se fixează miezul metalic. nichel şi cobalt. Impregnate – pietre sau spărturi foarte mici (zeci de pietre pe carat) sunt prinse înt-o matrice de 5…10 mm grosime care îmbracă un corp de sapă. se introduce ansamblul într-un cuptor electric pentru topirea liantului care leagă carbura şi diamantele.5. Prin mulaj – suportul elementelor tăietoare este o matrice pe bază de carburi fabricată artizanal la fel ca la sapele cu diamante naturale. se plasează diamantele. se sudează racordul la armătura de oţel. Construcţia sapelor cu diamante insertate.

4). prevăzut cu găuri de dimensiuni precise în care sunt fixate prin fretaj butoni port diamante (fig. Fig.Instrumente de dislocare 2.6.4. Fig.5. Prin uzinare (frezare. Sape de tip TSD. 118 .5. Sape de tip PDC.5. turnare. montaj) – corpul sapelor este din oţel uzinat cu maşini cu comandă numerică. Construcţia diamantelor PDC.5. Fig.5.

probleme de control al traiectului.5 tf/in (sape cu diamante). apăsarea şi viteza de rotaţie). De fapt parametrii apăsare-viteză de rotaţie sunt interdependenţi şi nu pot fi măriţi indefinit fără a se atenta la integritatea fizică a sapei. Fabricanţii de sape recomandă pentru sapele cu trei Fig.3.4…1 tf/in (sape STRATAPAX) – apăsarea optimă se determină în şantier prin diverse teste şi este limitată de anumiţi factori (lungimea prăjinilor grele în sonde puternic deviate.5. grosime (cea mai bună sapă este cea care permite obţinerea într-o rocă dată a unui preţ de cost minim pe unitatea de avansare). Parametrii regimului de foraj Factorii care condiţionează viteza de avansare a unei sape de foraj sunt grupaţi în două categorii – parametrii mecanici (tipul de sapă. filtrat). viteza de rotaţie – studiile de laborator şi cele din şantier au demonstrat că viteza de avansare creşte direct proporţional atât cu apăsarea. presiunea.6…1.7.5. gradul de cunoaştere al acestora ca forabilitate. 119 . 0. Influenţele parametrilor mecanici asupra vitezei de avansare.7). sapele cu diamante suportă apăsări mai reduse şi viteze de rotaţie mai mari). 0. apăsarea pe sapă este în funcţie de tipul de sapă – 1…3 tf/in (sape cu role). de aceea se caută cel mai bun cuplu (Gs-n) pentru a obţine viteza de avansare şi durata de lucru a sapei cea mai mare. Parametrii mecanici – alegerea sapei are în vedere marea varietate de duritate a formaţiunilor traversate prin foraj. viscozitate. parametrii hidraulici (debitul. natura şi caracteristicile fluidului de foraj – densitate. cât şi cu viteza de rotaţie (fig.Instrumente de dislocare 5.

4. procentaj de petrol. eficacitatea dislocării scade. protecţia pe diametru). Parametrii hidraulici – debitul de circulaţie asigură spălarea tălpii de detritus. viteza jeturilor – pentru sapele cu jet (spălare exterioară) se consideră că viteză jeturilor la ieşirea din duze trebuie să fie cuprinsă între 80…150 m/s. Influenţa caracteristicilor fluidului de foraj (densitate.2. dar pot apărea alte restricţii de limitare (puterea pompelor. cifre de la 1…7. IADC – International Association of Drilling Contractors foloseşte un sistem standardizat cu patru caractere (trei numerice şi unul alfabetic): primul caracter – 1…3. 30…70 rot/min (roci tari).Instrumente de dislocare conuri: dinţi frezaţi – 150…250 rot/min (roci moi). debitul este insuficient pentru spălare. reprezentarea Bingham. PDC 100…400 rot/min. eroziunea hidraulică a pereţilor. Codul Aplicaţia Codul Aplicaţia 120 . Clasificarea sapelor Sape cu trei conuri.4.4. fenomenul menţionat poate fi întârziat prin creşterea debitului. pentru sapele cu diamante: industriale 600…1000 rot/min. iar 4…8.2). slabe-medii. dinţi insertaţi – 50…100 rot/min. viscozitate. Codurile alfabetice ale IADC pentru sapele cu role. pentru un debit dat dacă se creşte progresiv apăsarea pe sapă (v. 5.7) la un moment dat viteza de avansare nu mai este proporţională cu apăsarea sau chiar începe să scadă: acest punct este denumit punct de manşonare a sapei (balling up). se referă la sape cu dinţi frezaţi destinate pentru formaţiuni moi. al treilea caracter (de codificare) exprimă caracteristicile rolelor (lagăre. filtrare) nu este deloc neglijabilă şi poate avea efect de reducere cu peste 50 % a vitezei de avansare a sapei. pentru sape compatibile cu roci slabe. medii tari şi extrem de tari. medii şi tari. al doilea caracter – 1…4. desemnează duritatea fiecărei grupe de formaţiune de la 1 – slabe la 4 – tare. fig. Tabelul 5. presiunea de lucru a echipamentelor). TSD 600…1000 rot/min. al patrulea caracter (alfabetic) defineşte caracteristicile adiţionale ale sapelor cu role (tab.

X – ieşire printr-un orificiu central. Mărimea şi densitatea diamantelor. se alege în funcţie de cotele geometrice (Ds– diametrul sapei. Codurile IADC pentru profilul sapelor cu role. Tabelul 5. C > 1/4Ds Mediu. Codificarea profilului sapelor G–Înălţimea conului exterior C–Înălţimea conului interior Înalt. Tipul diamantelor şi al matricei: D – diamante naturale. G < 1/8Ds 7 8 9 Caracteristicile hidraulice (tab. h>1") 1 2 3 elementelor Pe nervuri (ribbed. O – construcţii viitoare de sape. Tabelul 5. h<1") 4 5 6 tăietoare Pe întregul corp 7 8 9 Sapele cu diamante naturale R – curgere radială X – curgere încrucişată O– alt tip de curgere Mărimea şi tipul diamantelor: cel de al patrulea caracter simbolizează tipul. 1/8Ds < G < 3/8Ds 4 5 6 Redus. concav.5. C–înălţimea conului interior şi G–înălţimea conului exterior) astfel (tab. M – diamante PDC. densitatea diamantelor. Profilul sapelor: codificat prin nouă cifre (1…9 – abrupt. mărimea diamantelor.5. O – alte tipuri de ieşire. sapele cu diamante sintetice sunt codificate prin nouă cifre (1…9).5. con adâncit. I – TSD.3): Tabelul 5. plat). carburi de volfram. S – TSD.3. 121 . carburi de volfram. Codurile de proiectare pentru hidraulica sapelor cu diamante Sape cu diamante sintetice Tipul orificiului Duze schimbabile Duze fixe Canal central Dispunerea Pe lame (bladed. poziţionarea elementelor de tăiere (active). Pentru identificarea unei sape cu diamante există şapte criterii de clasificare: tipul diamantului.Instrumente de dislocare A C D E G J Foraj cu aer Spălare interioară (duză centrală) Sapă de deviere Duze extinse (maxijet) Protecţie pe corp (armare) Foraj cu jet R S X Y Z Ramforsare sudată Sapă cu dinţi frezaţi Inserţii de tip daltă Inserţii conice Inserţii de forme diferite Sapele cu diamante. Codurile IADC pentru hidraulica sapelor cu diamante. dublu con ascuţit. hidraulica sapei. rotund. tipul matricei. Se foloseşte un sistem de codificare cu patru caractere. G > 3/8Ds 1 2 3 Mediu.5). invers.5.4): pentru sapele cu diamante naturale codificarea se face prin trei litere – R pentru ieşire radială a fluidului. parabolic. profilul sapei. carburi de volfram. C < 1/4Ds Înalt. 1/8Ds < C < 1/4Ds Redus. dublu con. carburi de volfram. mărimea şi densitatea diamantelor folosite la o sapă (tab.4.

Diamante sintetice. La lagăre etanşe (palier) uzura se marchează prin trei litere – E (etanş). cauza de extragere a sapei – 8 (tab. 2 externă.6). Amplasarea uzurii (coloana 4) se codifică: la sapele cu role prin patru litere – zona de uzură şi trei cifre – N uzură pe zona vârfului sapei. a). uzura principală –3. în coloana 2 este trecută uzură suprafeţei exterioare O (1/3 din suprafaţă). în coloana 1 este înregistrată uzura medie a structurii de tăiere interioare I (2/3 din suprafaţă). M – în zona mediană a rolei. F(pierderea etanşeităţii).5. amplasamentul – 4.4. 2 sau 3. sapa adaptată formaţiunii traversate.5. În coloana 3 este specificat modul de uzare D (dull). Caracteristicile uzurii: majore – coloana 3. alte tipuri de uzură – 7. H – pe coroana de bază. b). Pe o scară liniară de la 1…8 este descrisă uzura danturii (elementelor de tăiere) pentru toate tipurile de sape (fig.8. lagărele – 5. X (sape fără lagăre. Pietre/carat Înălţime uzabilă Mari <3 > 5/8" Medii 3…7 3/8…5/8" Mici >7 < 3/8" Uzura sapelor Modul de uzare al sapelor de foraj aduce informaţii esenţiale despre ceea ce se petrece la talpa sondei în timpul lucrului.4.8.Instrumente de dislocare Mărimea diamantelor şi densitatea lor Densitatea Mărimea Slabă Medie Intensă Mari 1 2 3 Medii 4 5 6 Mici 7 8 9 0 – diamante impregnate Mărimea diamantelor Diamante naturale. iar în coloana 4 localizarea uzurii L. cu diamante). Sapa cu diametrul nominal va avea codul I. Uzura lagărelor B se trece în coloana 5 şi ţine seama de tipul lagărului. Uzura diametrului (de calibrare) G (coloana 6) se exprimă în 1/16" sau mm. A – în toate zonele/pe conurile 1. Cauzele de extragere ale sapei sunt evidenţiate în coloana 8 (lista caracteristicilor uzurii şi cauzele de extragere sunt prezentate în fişa tip). Fişa de urmărire a unei sape cuprinde 8 coloane (tab. IADC a stabilit opt criterii care permit codificarea uzurii unei sape de foraj: structura tăietoare – 1 internă. diametru – 6. Pentru lagărele deschise există o scară liniară de la 1…8 (uzura este în funcţie de timpul de rotaţie la talpă raportat la durata totală de viaţă a lagărului – fig.6). secundare – coloana 7. la 122 . Informaţiile au două componente: parametrii de foraj adaptaţi sapei alese.

4 Location Roller cone N-nose row Cone# M-middle row 1 G-gage row 2 A-all rows 3 123 . worn and/or broken Fixed cutter bits 0 – No lost. DMF-downhole motor Failure. FM-formation change. JD-junk damage. TR-tracking. CT-chipped teeth/cutters. BU-balled up bit. worn and/or broken cutting str. WT-worn teeth.Instrumente de dislocare sapele cu diamante uzura se identifică prin şase litere: C pe con. SD-shirtail damage. FC-flat crested wear.1/8" out of gage 4/16 . NO-no dull char. RG-rounded gage. WO-washed out bit. WC-weather cd. S–pe umărul sapei. Tabelul 5. OC-off center wear. TQ-torque. PP-pump pressure. 7 Reason pulled 8 Inner 1 Location 4 1 Inner cutting structure – (all inner rows) 2 Outer cutting structure – (gage row only) În coloanele 1 şi 2 pe o scară liniară de la 1…8 Este descris gradul de uzură al danturii: Steel tooth bits 0 – No loss of tooth height 8 – Total loss of tooth height Insert bits 0 – No lost. HR-hours on bit. DST-drill steam test. HP-hole problem. PR-penetration rate. IADC dull bit grading. LT-lost teeth/ cutters. *CD-cone dragged. CP-core point. TD-total depth/casing depth. lost. N–proeminenţa maximă. ER-erosion. LOG-run logs.6. LN-lost nozzle. CI-cone interference. DSF-drill string failure. DTF-downhole tool failure. 2 3 Bearings/ Seals 5 Gage 6 Other dull char. LIH-left in hole.1/16" out of gage 2/16 . G–pe gardă şi A–pe toată sapa.1/4" out of gage 7 Other dull characteristic: column 3 codes 8 Reason pulled or run terminated BHA-change BHA. BF-bond failure. PB-pinched bit. *Show cone # or #'s under location 4 Fixed cutter C-cone N-nose T-taper S-shoulder G-gage 5 Bearings/Seals A-all areas Non-sealed bearings Sealed bearings A linear scale estimating E-seals effective bearings life F-seals failed 0-no life used N-not able to grade 8-all life used X-fixed cutter bit 6 Gage (measure in fractions of an inch) I-in gage 1/16 . HC-heat checking. 8 – All of cutting str. *LC-lost cone. PN-plugged nozzle. RO-ring out. TW-twist off. SS-self sharpening wear. RIG-rig repair. worn and/or broken inserts 8 – All inserts lost. CR-cored. worn and/or broken 3 Dull caracteristics *BC-broken cone. *CC-cracked cone. CM-condition mud. T–zona de tranziţie. BT-broken teeth/cutters. Cutting structure Outer Dull char. DP-drill Plug.

tipul de sapă (apăsare. viteza în spaţiul inelar). Există mai multe metode care permit optimizarea programului sapelor de foraj: preţul metrului forat.8.5. viteza jeturilor. densitate). metoda energiei specifice. viscozitate.7).5. metoda echirentabilităţii (tab.5. starea aparatului de foraj. calitatea echipei de foraj. adâncimea). debitul. hidraulică (presiune de refulare.Instrumente de dislocare Fig. proprietăţile rocilor. studiul statistic al fişelor sapelor folosite la sondele precedente. timpul de manevră. Gradul de uzură al danturii şi al lagărelor la sapele cu role. prezenţa gazelor corozive. viteză de rotaţie). uzura sapelor. Alegerea sapelor de foraj La optimizarea programului sapelor de foraj se acceptă numeroase compromisuri din cauză multitudinii de variabile (alterabile/nealterabile): alterabile – noroi (tip. 124 . conţinutul de solide. 5. temperatura la talpa sondei. nealterabile – meteorologice (amplasament. filtrat.

FC – uzură plată (flat crested). vm (m/h). b = (cI tmB+ csB)/ cmA y = a x+b A(0.Instrumente de dislocare Tabelul 5. Criterii de alegere ale sapelor de foraj Notaţii: cm (costul/metru). 0) 125 .5) B(13.7. 93. ts (h). ci ($/h). x(y(0))= -(csB/ci+tmB) csB = 9000$ A(0. tm (h). hs (ft) Echirentabilitatea (break even) Sapa A cmA = 278 $/ft 2000x4. Energia specifică V = πRs2vm. 88. ci ($/h). 30. 20. tm (timpul mediu de manevră). 9. ci (costul orar mediu de utilizare a aparatului de foraj). hs (avansarea pe sapă). (Nm/mm3) (Nm) cs ($). y(0)) B(x. vm (viteza de avansare) cs ($). 1500. 2000. 920 a = ci/ cmA. ts (timpul de săpare). cs (costul sapei). OFFSET – uzură progresivă Studiu statistic Existenţa unei baze de date Ws = W/V = (2. (m3) W = Gs2πRsn. 0). 600 Sapa B cmB = 112 $/m Uzura observată RG – dantura de calibrare rotunjită. Alegerea sapelor de foraj – criterii. 1500. tm (h). hs (m) Costul pe metru cm = [cs+ ci(tm+ts)]/hs forat Sapa A cmA = 105 $/m 3000.35 W n)/Ds vm. 300 9000. 9.5. 9x4.

înălţimile de cimentare din spatele coloanelor. 6. există dispozitive care permit controlul producţiei şi întreţinerea sondei (operaţii de lucru cu cablu.1): se alege diametrul coloanei de exploatare.1. Scopul esenţial al unei sonde este materializat prin următoarele aspecte: permite accessul la rezervorul subteran. numărul de coloane şi adâncimile de tubaj. 126 .1. intervenţii şi reparaţii). fie de dezvoltare (punere în producţie a zăcământului). la suprafaţă. între echipamentele din partea superioară.6. Programul de foraj şi de tubare Se referă la alegerea caracteristicilor construcţiei unei sonde şi are ca scop final atingerea obiectivului în cele mai bune condiţii economice şi cu respectarea unui anumit număr de date. se stabilesc cotele saboţilor şi diametrele diferitelor coloane şi faze de foraj prin deducerea diferitelor diametre (se pleacă de la ultima fază la nivelul obiectivului şi se merge către suprafaţă). Caracteristicile ce se aleg sunt: diametrele corespunzătoare ale sapelor şi ale coloanelor de tubare. Arhitectura unei sonde de petrol şi gaze O sondă de petrol sau de gaze este o gaură forată în subsol cu scopul de a accede la un zăcământ de hidrocarburi. asigură legătura între formaţia productivă şi sondă.6.1. obiectivul primar este fie de explorare (cercetare a rezervorului). Programul de foraj şi de tubare se stabileşte într-o schemă unică pornindu-se de jos în sus (fig. permite ascensiunea afluentului de hidrocarburi în condiţii de totală securitate şi eficient către suprafaţă. Tubarea sondelor 6.

063 – 2 3/8 – 2 7/8 – 3 1/2 – 4 – 4 1/2 (in).Tubarea sondelor Fig. tipul de oţel sau gradul. Coloanele de tubaj sunt alcătuite din tuburi standardizate de American Petroleum Institute (API) în specificaţiile 5 CT şi sunt caracterizate prin: geometria corpului tuburilor. 127 .lungimile sunt definite pe domenii (range) şi se măsoară între faţa exterioară a mufei şi baza filetului cepului: Coloane * 1 ft = 0. geometria mufelor de îmbinare.315 – 1. . Modul de stabilire a adâncimilor de tubare.1.diametrul nominal (diametrul exterior): pentru coloane 4 1/2 – 5 – 5 1/2 – 6 5/8 – 7 – 7 5/8 – 8 5/8 – 9 5/8 – 10 3/4 – 11 3/4 – 13 3/8 – 16 – 18 5/8 – 20 (inch).900 – 2.050 – 1. Geometria corpului burlanului se caracterizează prin: .660 – 1. pentru tubing 1.3048 m Range 1 16…25 ft* Range 2 25…34 ft Range 3 34…48 ft Masa nominală sau masa unităţii de lungime (lb/ft respectiv kg/m) defineşte de fapt grosimea de perete a tubului prin intermediul unei relaţii matematice simple.6.

1 Driftul este diametrul calibrului ce trebuie să treacă prin interiorul tubului (calibrarea este operaţia ce se efectuează curent în şantier înainte de introducerea coloanei în sondă. 128 .9 40. Atomii de hidrogen au tendinţa de blocare a mecanismului de deformare a oţelului (acest mecanism este puternic influenţat de temperatură şi de limita elastică a materialului). Grad de oţel: limita elastică după API este în realitate tensiunea care provoacă o alungire permanentă de 0.06 şi 0.4 C95 95 000 655 110 000 758 105 000 723 1.0 53. se exprimă printr-o literă urmată de valoarea limitei de curgere în mii de psi.0 8.9 36. sulf şi siliciu este inferior la 0.5 11. Cu. Masa unitară. apare fenomenul de fragilizare ca rezultat al acţiunii simultane a unor tensiuni ridicate şi a hidrogenului liber la suprafaţa metalului printr-o reacţie fier-H2S. materia primă de acelaşi tip ca la cele normale) P105(1) 105 000 724 135 000 931 120 000 827 P110 110 000 758 140 000 965 125 000 827 Q125 125 000 862 155 000 1 069 135 000 931 V150 150 000 1 034 160 000 1 104 Oţeluri cu domeniu redus al limitei elastice (normalizate + revenite sau călite + revenite. 0.1 15.9 71. Ni.3 7. Oţeluri normale (nesudabile sau sudabile electric.04% fosfor şi 0. Fragilizarea apare pentru oţeluri cu limita elastică superioară la 80 000 psi şi este maximă la temperaturi scăzute (peste 1500C nu mai este o problemă). sub 0.5 13.1 47. Tuburi pentru ţevi de extracţie (tubing) Fragilizarea prin H2S: prezenţa H2S provoacă ruperea materialului tubular la valori ale eforturilor sub limita de rezistenţă (SSC – sulfide stress cracking).4 15.5% asupra epruvetei de încercare (limita de curgere).35%. (lb/ft) Grosimea de perete.8 19.5% carbon aceste oţeluri conţin Mn. Cr. fabricate în cuptoare electrice Martin cu max.04. 0.06% sulf) API 5CT Limita de curgere Limita de rupere Gradul Minimală Maximală Minimală psi MPa psi MPa psi MPa H40 40 000 276 80 000 552 60 000 414 J55 55 000 379 80 000 552 75 000 517 K55 55 000 379 80 000 552 95 000 665 N80 80 000 552 110 000 758 100 000 689 Oţeluri de înaltă rezistenţă (nesudabile. (mm) 32.0 12. iat conţinutul în fosfor. normalizate.0 10.0 43.8 58.Tubarea sondelor Exemplu: un burlan de 9 5/8 in este disponibil pentru mai multe tipo-dimensiuni: (diametrul interior scade pe măsură ce masa nominală creşte).1 61. Limita elastică (de curgere) Limita de rupere Duritatea Gradul Minimală Maximală Minimală Maximală psi MPa psi MPa psi MPa HRC C75 75 000 517 90 000 620 95 000 655 22 L80 80 000 552 95 000 655 95 000 655 23 C90 90 000 620 105 000 724 100 000 690 25.

În on shore funcţia de ancorare este asigurată.2.. tubing). de apreciere sau de dezvoltare comportă întotdeauna mai multe tipuri de tuburi cu caracteristici geometrice şi mecanice diferite. respectiv la coroziunea provocată de CO2 (VC pentru oţeluri cu 13% Cr. introduse în sondă unele în interiorul altora şi pe măsură ce sonda se adânceşte. Coloanele întregi 1. de regulă. Pentru prevenirea coroziunii sunt recomandate aliaje Ni-Cr-Mo cu un conţinut redus de fier. mai întâi. Submerged Arc Welding SAW sau prin rezistenţă 129 . Tipuri de coloane Arhitectura unei sonde de explorare. diferitele tipuri de coloane (rol. VCM pentru cele cu 9%Cr+1%Mo şi VS pentru cele cu Ni-Cr-Mo) 6. Se remarcă trei mari categorii de coloane: două de tubare (coloane întregi şi coloane pierdute). Tipuri caracteristice: pe uscat. 5L (conducte). Qvasi-totalitatea acestor tuburi au caracteristici geometrice şi mecanice standardizate după normele API: 5CT (burlane.Tubarea sondelor Coroziunea provocată de CO2: apele de zăcământ cu conţinut de CO2 sunt ape clorurate. Interesează. tuburile de ghidare au diametre mari (20. caracteristici geometrice). de coloană de suprafaţă. Coloana conductor/coloana de ghidare (CP – conductor pipe) – cu rolul de a evita surparea terenului de la suprafaţă. În off shore această coloană asigură ancorarea prevenitoarelor de erupţie (BOP) şi suspendarea celorlalte coloane. protejarea fundaţiilor instalaţiei de foraj şi asigură circulaţia fluidului de foraj în prima fază a forajului. una sau mai multe (în funcţie de modul de completare) coloane de ţevi de extracţie (tubing). apoi criteriile de alegere (dimensiuni şi poziţionarea în sondă).1.. Vallourec fabrică oţeluri rezistente la fragilizare cu indicativele (VH şi VHS). acidulate cu acidul carbonic. 2B (tubulatură pentru construcţia structurilor). Se caracterizează prin aspectul telescopic al coloanelor de tubare care o compun.42") adesea construite din rulouri de tablă sudate electric (pe generatoare – prin arc imersat şi cu aport de metal.

LS.6. Conform API în funcţie de diametru şi grosimea de perete există două norme API 5L (pentru conducte – pipe line) şi API 2B (tuburi pentru structuri) (v. Lynx.coloana de ghidare (de regulă de 30") tubată şi cimentată într-o gaură de 36". în mare. Îmbinare: coloana se formează din tuburi cu lungimea de 12…15 m. Merlin. swamp barges. SF60. 2. fie prin conectori rapizi înşurubaţi sau încapsulaţi (squnch joints).1).Tubarea sondelor electrică. FB60. Leopard Fixarea în teren a coloanei conductor trebuie să asigure transferul către terenul adiacent a tuturor sarcinilor aplicate ulterior: BOP. (in) ABB Vetco Hunting API 2B API 5L Tipuri de conectori Înfiletaţi ABB Vetco Drilquip Încapsulaţi Hunting Drilquip SL60. RL4 Swift DW. NS60. D60. fixate la câţiva metri în sol sau bătute cu un ciocan pneumatic până la o cotă predeterminată. Tabelul 6. NF60. HF90 20 24 26 30 36 7/32…1 3/8 1/4… 1 9/16 1/4…1 1/4… 1 1/4 1/4… 1 1/4 > 1 3/8 > 1 9/16 >1 > 1 1/4 > 1 1/4 L. Cheetah LC E60. Îmbinarea se realizează prin filete API rotunde (8…10 spire pe inch). în funcţie de tipul de platformă – fixă (jack up. D90. alte coloane cu eventuale supratensiuni de ancorare şi etanşeitatea la baza coloanei (a sabotului) astfel ca terenul respectiv să reziste la presiunea hidrostatică exercitată de coloana de noroi cu care se continuă forajul. ALT. versiune MT sau QT ST. tab. C60. compact rig. Coloana de suprafaţă (ancoraj): stabilizează terenurile superficiale slab consolidate. Electric Resistance Welding ERW). Tipuri de conectori pentru coloanele conductor.1. b – suporţi flotanţi: în acest caz capul de sondă şi prevenitoarele sunt situate pe fundul mării (mud line ML). îmbinate fie prin sudură (excepţie suporţii flotanţi). S60. respectiv flotantă (semi submersibles. (in) Grosimea de perete. SR. RL1. Diametrul. izolează pânzele freatice şi la forajul terestru preia rolul de ancorare. drillship) coloanele conductor sunt: a – suporţi fixi: tuburi de diametru mare (22…42") bătuţi sau tubaţi şi cimentaţi într-o gaură precedent forată. ATD Talon. dar rar folosite datorită 130 . Este alcătuită în general din tuburi obţinute prin laminare la cald.

PH-4.53…9. ST/C. stabilizează formaţiunile ce pot compromite continuarea forajului: argile curgătoare. Drilquip.52 m) şi sunt asamblate prin filete normale API (rond LTC: long thread coupling. agenţi corozivi. Coloanele pierdute (linere): sunt coloane tehnice sau coloane de exploatare ancorate la baza coloanei precedente (cca 100 m mai sus de sabot). 131 . TC-4S. ST-FI. Coloanele intermediare sau tehnice: izolează formaţiuni care conţin fluide de natură şi presiune de pori diferite.NK EL.…).Tubarea sondelor riscurilor de încălecare a spirelor şi filete Buttress (5 spire/inch) cu o gamă foarte largă de extrapolări (Big Omega. AB-TC. Mannesmann: BDS. este tubată fie la nivelul acoperisului orizontului productiv pentru completare în gaură liberă (open hole). Nippon Kokan: NK 3SB. Fabricaţia şi îmbinările sunt similare cu cele de la coloanele intermediare. sare gemă. TC-II. 5. NK FJ1. ST/P.…). formaţiuni cu o slabă stabilitate în timp. 503. NK SL. aceste burlane prezintă caracteristici mecanice particulare: rezistenţă la CO2 (oţeluri cu crom). 4. ABB Vetco. 3. 511. DSS-HTC. Coloana de exploatare (producţie – Atenţie!!! A nu se confunda cu coloana de ţevi de extracţie): este ultima coloană introdusă în sondă şi are rolul de a izola formaţiunea productivă (eventual acviferele) de alte formaţiuni sau de alte strate productive. STC:short thread coupling) şi non API: Vallourec: VAM ACE şi ACE XS. MAT. În plus. înaltă rezistenţă la spargere/turtire. rezistenţă la H2S (oţeluri cu HRC < 22). fie la baza rezervorului. IJ-3SS. îmbinarea burlanelor se realizează prin înfiletare – faţă de tipurile amintite pentru coloana de suprafaţă. Mannesmann. Pe lânga caracteristicile amintite la coloanele de exploatare (rezistenţă la H2S şi CO2). prin ea se echipează sonda pentru punerea în producţie a rezervorului. spargere. CST-P. Tuburile au lungimea de aproximativ 9 m (range III API 5CT tubing: 8. Grant/Atlas Bradford: CST-C. TDS. completare în gaură tubată (cased hole). înlocuieşte coloana precedentă cu una nouă având caracteristici mecanice mai bune (rezistenţă la turtire. Hydril: CS. Elemente caracteristice: sunt alcătuite din tuburi laminate fabricate din oţeluri cu proprietăţi mecanice ridicate. se aplică în anumite situaţii acoperiri interioare speciale (internal coating) pentru evitarea depunerilor sau chiar utilizarea de materiale compozite. PH-6. în acest caz se întâlnesc filete speciale care asigură o mai bună etanşeitate la gaze.

Tubarea sondelor În anexa 1 sunt prezentate listele de burlane de tubaj şi de tubing standardizate prin API 5CT. 132 . Rezistenţă la turtire – coloanele sunt calculate să reziste la presiunea hidrostatică exercitată de fluidele din exteriorul lor sau la presiunea exterioară provocată de formaţiunile vâsco-plastice (sare) în cazul în care acestea se golesc la interior (voit sau accidental). oprire). Criterii de dimensionare Diametrul: burlanele ce compun o coloană de tubare trebuie să permită continuarea forajului asigurând trecerea liberă atât a sapei.2).2. extracţie. compresiune: dilatare la creşterea temperaturii (la punerea în producţie). compatibilitate cu capul de sondă submarin pentru semi-submersible.6. răcirea mediului înconjurător (noroi rece injectat sub presiune). Pentru tubing. Jocul: caracterul telescopic al arhitecturii unei sonde impune un anume joc între coloane. maximă la suprafaţă (excepţie fac unele situaţii ale coloanei de exploatare). 6. cât şi a coloanei pentru intervalul următor. de regulă. În cazul forajulul marin diametrul coloanei conductor este impus de anumite condiţii: rezistenţă la flambaj în cazul jack up. presiunea interioară este. Rezistenţa: coloanele de tubare sunt astfel proiectate pentru a rezista la toate solicitările posibile să apară pe durată exploatării sondei (fazele de foraj. injecţie. Rezistenţă la tracţiune şi flambaj – tracţiune: la introducere. Rezistenţă la spargere – controlul în securitate al afluxurilor (accidentale sau voluntare) ale fluidelor de formaţiune. testare în presiune. respectiv între coloane şi sapele de foraj (fig. diametrul se alege astfel încât să asigure producţia de hidrocarburi cu un consum energetic minim.

7 mm). Corelaţia dintre sapele de foraj şi coloanele de tubare. La alcătuirea succesiunii sape-coloane se urmăreşte: existenţa unui joc radial suficient de mare în exteriorul coloanei (în dreptul mufelor) pentru introducerea acesteia fără dificultăţi şi pentru realizarea unei cimentări eficiente a spaţiului inelar (jr = 7…70 mm). Pe baza experienţei au fost propuse diferite corelaţii optime între diametrul sapei şi cel al coloanei (de regulă se impune jocul radial minim în dreptul mufelor) şi se urmăreşte îndeplinirea cerinţelor amintite pentru condiţiile naturale date şi în funcţie de tehnica de foraj aplicată (fig.Tubarea sondelor Fig. posibilitatea de trecere a sapelor prin coloana anterior tubată (Ds = Di + 2a).6. Jocul interior: permite trecerea sapei pentru faza următoare prin interiorul coloanei precedent tubate (3/32" : 2.5 mm). 133 .6.3). Jocul exterior: asigură introducerea coloanei în gaură forată în prealabil şi o bună cimentare a spaţiului inelar din spatele coloanei (1/2 ": 12.2.

861 8. Stabilirea diametrelor de sape/coloane.334 8.4 309.5 216. Tabelul 1.8 214.8 152.413 12.Tubarea sondelor Fig.060 5. Exemplu: Burlanul D.4 29 32 35 nom.3 220.185 6.524 8.3.193 8.3 153.6.280 6.378 8.7 216.5 212.878 7 Remarcă: diametrul interior al unui tub este caracterizat prin două valori – diametrul interior propriu şi diametrul şablonului (driftul – tab 6.3 12.2.5 12.094 6. 134 . diametrul interior se determină prin diferenţa dintre diametrul nominal (exterior) şi de două ori grosimea nominală de perete.535 8.9 151. diametrul de şablon este diametrul minim care garantează libera trecere. (in) 13 3/8 9 5/9 Masa lb/ft (#) 68 72 47 53.5 58.437 6.2).3 313.004 Driftul (şablonul) mm in 311.3 157.6 149.8 210.260 12. Diametrul interior mm in 315.969 5.1 154..

Leak off test (LOT) Testul de fisurare (receptivitate al stratelor) se face. foraj 8" 1/2 şi tubaj 7". foraj 12"1/4 şi lărgire la 14"3/4 permite inserarea unei coloane de 11"3/4 între 13"3/8 şi 9"5/8). zone instabile neaşteptate) aceste programe se pot complica intercalând faze de foraj şi lărgiri particulare (exemplu: foraj 17"1/2 şi lărgire la 22" permite inserarea unei coloane de 16" între 20" şi 13"3/8. Se pleacă întotdeauna de la diametrul final impus fie de condiţiile de carotaj sau de diagrafiile electrice. foraj 12" 1/4 şi tubaj 9" 5/8. în sfârşit. de regulă. foraj 8"1/2 şi tubaj sau liner de 7". dificultăţi şi accidente în foraj. foraj 22" şi tubaj 16".1. eventual foraj 6"3/4 şi liner de 5"1/2 . prin imerativele de productivitate (diametru de tubing pentru extracţie sau injecţie). Programe de tubaj clasice Programe simple (lejere) – exemple: cazul 1: CP 24" bătut. foraj 17" 1/2 şi tubaj 13" 3/8. Aceste operaţii necesită folosirea de echipamente speciale (lărgitoare hidraulice cu braţe expandabile).Tubarea sondelor 6. Programe complexe (grele): CP 30" bătut sau introdus într-o gaură forată de 36". foraj 12"1/4 şi tubaj 9"5/8. imediat sub sabotul fiecărei coloane tubate cu scopul de verificare a rezistenţei terenului şi etanşeitatea cimentării în zona din vecinătatea sabotului. Cazul 2: CP 26" sau 24".4. fie de necesităţile de activare ale sondei (pompaj. eventual foraj 6" sau 5"7/8 şi liner de 4"1/2. fie prin imperativele de legătură strat productiv-sondă (controlul viiturilor de nisip). Stabilirea arhitecturii sondei Înainte de alegerea unei arhitecturi a sondei (program de construcţie) se consultă dosarele sondelor de referinţă şi se ţine cont de toate datele de bază cuprinse în programul de implantare. 6. 6. foraj 9"5/8 şi tubaj 7"5/8. De asemenea acest test 135 . foraj 26" şi tubaj 20" sau foraj 23" şi tubaj 18"5/8. foraj 14" 3/4 şi tubaj 10" 3/4.4. fie.3. În cazuri bine definite (puternică instabilitate a unor zone. gaz lift).

presiunea maximă ce poate fi permisă la capul de sondă fără risc de influx la nivelul sabotului. a doua metodă constă impunerea opririi forajului (deci efectuarea unui tubaj) când densitatea noroiului atinge valoarea "leak off" a tubajului precedent (redusă cu 5 puncte) (fig.Tubarea sondelor permite determinarea gradientului de fisurare al formaţiunilor traversate de sondă.4. se urmăreşte graficul presiunii de pompare în funcţie de volumul injectat: se opreşte pomparea în momentul în care curba are tendinţa sa-şi schimbe panta (presiunea corespunzătoare punctului de rupere de pantă corespunde debutului fisurării terenului – se cunoaşte cota verticală a sabotului şi densitatea fluidului folosit la test. 6. în egală măsură. iar proiecţia punctului de intersecţie al acesteia cu gradientul de fracturare pe axa adâncimii dă poziţia sabotului coloanei (fig. Cunoaşterea punctului "leak off" permite. în cursul forajului: după traversarea unui strat permeabil. Determinarea adâncimii sabotului Se aplică două metode pentru determinarea cotei maxime la care trebuie tubată o coloană: prima metodă face apel la ipoteza sondei pline cu gaze (cea mai penalizantă).6. Frecvenţa de realizare a LOT: la debutul fiecărei noi faze de foraj (după frezarea cimentului şi sabotului). la fiecare fază de foraj şi în funcţie de densitatea de noroi folosit. 136 .4).5). astfel că se deduce presiunea maximă pe care o poate suporta formaţia înainte de absorbţia fluidului). înainte de creşterea notabilă a densităţii fluidului de foraj.6.2. Modul de operare: se frezează cimentul şi sabotul coloanei şi se forează 3…5 m sub şiu. pentru obţinerea cotei maxime la care se introduce sabotul unei coloane ce precede intrarea în capul unui rezervor se pleacă de la poziţia şi presiunea de pori presupuse – se trasează dreapta ce corespunde cu presiunea de pori. înainte de a pătrunde într-o zonă suspectă de anomalie sau de tranziţie. se pompează prin interiorul garniturii de foraj la debit redus dar constant (50…100 l/min). se circulă pentru omogenizarea noroiului. se retrage sapa în coloană şi se închide prevenitorul pe prăjini. să se ştie. transformată în densitate echivalentă această corespunde densităţii maxime ce poate fi utilizată în cursul forajului.

6.Tubarea sondelor Fig. antrenamentul şi gradul de pregătire al echipei de foraj. Studiile de control ale manifestărilor eruptive arată că presiunea la nivelul sabotului atinge valoarea maximă fie în momentul închiderii sondei (dop de gaze la talpă). Evacuare aflux (dopul de gaze atinge nivelul sabotului cu capătul superior). 137 . Noţiunea de aflux admisibil (kick margin) – volumul maxim de aflux de fluide din strat în sondă acceptat fără a avea riscul de fracturare a rocilor de la sabot (se admite arbitrar în funcţie de echipamentele de detecţie din dotarea instalaţiei de foraj. Determinarea cotei sabotului din ipoteza sonda plină cu gaze.4. fie când partea superioară a dopului de gaze atinge nivelul sabotului în cursul evacuării afluxului. Cazuri: 1. 2. capacitatea de tratare a unei manifestări eruptive la suprafaţă. Dop de gaze la talpă – sonda închisă.

haf – înălţimea dopului la talpă. pz = pp + Sec . hx – înălţimea afluxului când acesta atinge nivelul sabotului. Determinarea cotei sabotului pe baza densităţii maxime admisibile. dg – densitatea echivalentă a gazelor în condiţii de zăcământ. pfrac – presiunea de fracturare la sabot. RV – raţia volumelor spaţiului inelar talpă-suprafaţă (Vsi z/ Vsi 0). pp – presiunea de formaţie a rezervorului. Sec – siguranţa de presiune exercitată asupra rezervorului. psab < pfrac . Cu notaţiile: Hz – distanţa dintre strat şi sabot. psab – presiunea la nivelul sabotului.5. pz – presiunea la talpa sondei. Vmax – volumul maxim de aflux. 138 . dn – densitatea noroiului.Tubarea sondelor Fig.6.

capacitatea garniturilor de foraj.). Se disting patru mari categorii de sonde deviate: profil în J (slant – în pantă). Relaţiile de calcul ale înălţimii afluxului de fluide. 1. Aflux la talpă (sonda închisă) Evacuare aflux (gazele ajung la sabot) psab = pz − haf dg g − (Hz − haf )d n g < pfrac haf ≤ d min (h psab = pp + Sec − hx d g g − (Hz − hx )dn g < pfrac hx ≤ pfrac − pp − Sec + H zd n g g dn − dg pfrac − pp − Sec + H zd n g g dn − dg af ( ) ( ) =0 ) = pp + Sec − pfrac gH z haf = H z d n − d min dn − dg pV = const . profil în S. Există situaţii când obiectivul geologic este deplasat faţă de amplasamentul instalaţiei de foraj (cazul forajelor de conturare. sonde cu arhitectură complexă (exotice). capacitate de pompare.4. dar şi în cazul unor foraje de explorare care pentru atingerea obiectivului necesită deplasarea amplasamentului la suprafaţă (zone locuite.3. la fazele profilului J (2 sau 3 – faza stabilizată nu este obligatorie) se adauga faza de reducere a înclinării (drop off).⇒ ( pp + Sec )hafVsi z = pfrac hxVsi 0 ( pp + Sec ) pfrac RV Vmax = HzVsi z hx = haf haf < pfrac RV d − d min Hz n ( pp + Sec ) dn − dg 6. etc. valabil. Sonde deviate în J: se compun dintr-o fază verticală. Cazul sondelor deviate şi orizontale Până în acest punct s-a presupus că profilul sondei este vertical. în general. 139 . o fază de creştere a înclinării (build up) şi o fază stabilizată (tangentă). Sonde deviate în S: proiecţia verticală a acestor sonde descrie forma de S – este vorba de fapt de un profil în J care se continuă cu o fază de scădere a înclinării (putându-se ajunge până la verticală). capacitate de stocare). existenţa unor obstacole naturale. 2. pentru sondele de explorare. sonde orizontale. dezvoltare.3.4. Restricţii legate de instalaţia de foraj La stabilirea arhitecturii unei sonde aparatul de foraj şi echipamentele sale trebuie să permită realizarea programului prevăzut (capacitate de ridicare a sistemului de manevră.4.Tubarea sondelor Tabelul 6. în special la forajul marin). 6.

Această tehnică.Tubarea sondelor 3. Profilul acestora se prezintă fie sub forma unui simplu build up (cazul în care punctul de intrare în zăcământ este situat în apropierea zonei de amplasare a locaţiei). Sonde orizontale: sunt sonde deviate a căror înclinare ajunge la 900 . costul de 1. situate la acelaşi nivel sau la nivele diferite). relativ recentă este în plină evoluţie (problema 140 . Un profil orizontal permite creşterea de o manieră semnificativă a lungimii drenei care traversează rezervorul (ameliorarea productivităţii sondei în raport cu un profil vertical sau deviat).5 ori). fie dublu build up (două faze de creştere a înclinării care încadrează o parte rectilinie) dacă se urmăreşte o deplasare semnificativă (departure) faţă de intrarea în rezervor. Sonde cu rază medie sau rază mică de curbură: Profile în J cu intensităţi de deviere de 3…7o/10 m (rază medie de 80…200 m). Multidrenele: sondele care prezintă mai multe ramificaţii realizate plecând de la un trunchi comun (deviate sau orizontale. > 7o/10 m (rază mică < 80 m). se dovedeşte eficient în cazul stratelor productive ce conţin petrol greu (injecţie de vapori). diminuarea fenomenelor de coning (de apă sau de gaze). interesul principal al unui astfel de profil este că permite să se atingă şi să se pună în producţie două rezervoare sau compartimente plecând de la acelaşi amplasament la suprafaţă. compartimentate. b. sunt sonde în J a căror deplasare orizontală este cu mult superioară cotei verticale a obiectivului (mai mult de 2. d. apropiată de deformaţia naturală a garniturii în sondă). ERW – extended reach well. frecări importante (torque & drag) – de altfel. interesul acestui gen de sondă este legat de productivitate şi de modul de exploatare. Ca dezavantaje se pot remarca: complexitatea diagrafiilor electrice.5…3 ori mai ridicat decât la sondele verticale. fracturate. c. Sonde inverse – sunt sonde orizontale cu înclinarea peste 900 . drena orizontală pune în comunicaţie mai multe reţele de fisuri. 4. acestea limitează lungimea drenei. Sonde cu arhitectură exotică: sunt profile deosebite de sonde deviate sau orizontale: a. profilul teoretic se realizează cu un gradient de creştere a înclinării având o rată de variaţie constantă. principala problemă la realizarea unor astfel de profile o constituie frecările (pentru minimizare se aplică un profil a cărui curbură este catenară. strate subţiri.

iar pe de altă zona de creştere a înclinării este instabilă în timp. coloanele intermediare. se preferă lăsarea acestui spaţiu deschis la nivelul tubajului precedent (se asigură o supapă naturală pentru păstrarea integrităţii coloanelor). Înălţimi de cimentare: burlanele de ghidaj (conductor) şi coloanele de suprafaţă sunt cimentate pe toată înălţimea (la zi).4. Devierea sondelor lungeşte sistematic fazele de foraj. etanşeitatea fiind dublată de o garnitură complementară din elastomer (packer). coloanele de exploatare sunt cimentate pe o înălţime cu 150 m deasupra nivelului strattului productiv. 141 .Tubarea sondelor principală o constituie modul de izolare a drenelor de trunchiul central şi selectivitatea reintrărilor (alegerea drenei la care se doreşte intervenţia). Acestă supapă este foarte importantă pentru sondele submarine la care toate spaţiile inelare sunt închise la nivelul liniei de mâl (mud line). deci se are în vedere riscul instabilităţii pereţilor sondei legat de creşterea sensibilă a duratei forajului (posibilitatea încărcării programului de construcţie) pe de o parte. Trecerea repetată a garniturii de foraj va eroda generatoarea superioară a peretelui sondei mărind riscul de prindere. linerele sunt cimentate pe toată lungimea lor. fie turtirea coloanei interioare. eforturile termice generate la punerea în producţie pot dezvolta presiuni considerabile în spaţiile respective antrenând fie spargerea coloanei exterioare. De asemenea se va avea în vedere faptul că un profil deviat poate antrena fenomene de uzură rapidă a coloanelor intermediare sau de exploatare. 6. Influenţa asupra programului de tubare: arhitectura unei sonde deviate sau orizontale se proiectează de aceiaşi manieră ca la sondele verticale. ca regulă generală. se cimentează cu 150…300 m deasupra sabotului sau cu 150 m deasupra nivelului rezervoarelor (acvifere sau cu hidrocarburi). a zonelor cu probleme (sare). Stabilirea înălţimii de cimentare a coloanelor Rolul cimentării: asigurarea etanşeităţii spaţiului inelar dintre sondă şi coloană în special la nivelul sabotului şi a ancorajului părţii inferioare a coloanei în teren. Cazul sondelor de dezvoltare (exploatare): în marea majoritate spaţiile inelare dintre coloane nu sunt cimentate pentru evitarea creării de spaţii inelare închise.5.

Amplasarea accesoriilor de coloană (şiul/sabotul şi inelul de reţinere sunt înfiletate la burlanele respective cu o răşină epoxidică care le blochează împotriva deşurubării).Tubarea sondelor 6. încadrează dispozitivul de cimentare etajată. iar la forajul dirijat au o amplasare specială. microlaterolog împreună cu cavernometru. răzuitorii de turtă (scarificatorii) sunt plasaţi în dreptul stratelor poros permeabile. filetele sunt curăţate şi unse. După diagrafiile electrice se face un marş de control cu garnitura de foraj pentru verificarea accesului liber la talpa sondei. dar sunt şi câteva cerute de inginerul de foraj (cavernometrie – utilă la stabilirea cantităţii de pastă de ciment şi a locului de plasare a centrorilor. grosime de perete. pandajmetru în ansamblu cu foto-înclinometru. măsurate şi numerotate după ce au fost reperate. în dreptul şiului coloanei precedente. Introducerea coloanei – eficienţa procesului de foraj reclamă o valoare cât mai redusă a timpilor neproductivi. carotaj termic maximal cu înregistrarea curbelor de PS-rezistivitate). Echiparea coloanelor Pregătirea găurii de sondă: înainte de tubare în gaura de sondă se efectuează măsurători diferite. măsurători de temperatură – permit determinarea timpului de pompabilitate pentru sondele adânci. Cele mai numeroase se fac la iniţiativa geologului. schimbările bruşte de înclinare sau de azimut. Manevrarea tuburilor se face 142 . de regulă. însă viteza de coborâre a coloanei de tubare este controlată în funcţie de presiunile suplimentare generate prin pistonare şi prin curgerea fluidului în spaţiul dintre coloană şi sondă. îmbinare). Pregătirea coloanei de tubare – începe în zilele premergătoare operaţiei de tubare şi constă în: Stocarea pe rampa de material tubular a burlanelor de tubare în strate succesive (nu mai mult de trei) şi în ordine precisă (ordinea normală de introducere să corespundă cu compunerea proiectată a coloanei).5. Pe măsură ce burlanele sunt depozitate acestea sunt identificate (grad de oţel. Măsurătorile amintite sunt însoţite şi de operaţii de recunoaştere a formaţiunilor traversate prin foraj indispensabile la interpretarea lor (microlog. posibilele dificultăţi la introducerea coloanei de burlane. circulaţia şi reglarea caracteristicilor fluidului de foraj. Garnitura de foraj pentru controlul găurii de sondă este rigidizată cu 1…2 alezoare cu role cu rol de calibrare (se insistă prin treceri repetate în zonele cu probleme – fără a se uita că în timp instabilitatea pereţilor creşte). măsurători de deviaţie – pentru a se determina curbura sondei. centrorii sunt plasaţi. în porţiunea inferioară a coloanei.

Există reguli de plasare a centrorilor pentru sondele verticale şi pentru cele deviate. Centrorii rigizi (pozitivi) cu lame în U sunt plasaţi între tubaje. Şiul de coloană (simplu/cu valvă). Se disting mai multe variante constructive: şiu simplu cu canal deschis. – Centrorii asigură un spaţiu inelar uniform în jurul coloanei pentru o bună calitate a cimentării.6). Operaţia de tubare este considerată încheiată după introducerea ultimului burlan la care se montează capul de cimentare şi dopurile separatoare. reclamă umplerea coloanei pe la partea superioară. elimină riscul erupţiei prin interiorul coloanei. 143 .6. cu sau fără calotă din ciment. Dejavantaje – coloana se introduce cu viteză mică pentru diminuarea suprapresiunilor pe formaţiune. uşurează ghidarea şi înaintarea coloanei în gaura de sondă. respectiv în gaură liberă sau în porţiunea tubată. cleşte mecanizat de înfiletare). Avantaje – împiedică reîntoar-cerea pastei în coloană la finalul cimentării. Este recomandat ca această operaţie să fie executată de o societate specializată. şiu cu dispozitiv/valvă anti-retur permanent (fig.6. broască cu pene. Se construiesc centrori de tip rigid şi de tip elastic. Şiu cu valvă de reţinere transformabil – permite umplerea coloanei pe jos cât timp sistemul anti-retur nu este activat (cu o bilă sau prin circulaţie la un anumit debit). de regulă acest tip de şiu este cu umplere automată (şiu diferenţial).6. – Inelul de reţinere (niplul) serveşte drept locaş pentru dopurile de cimentare (poate fi de acelaşi tip cu şiul). cei elastici centrează coloana în gaură liberă (sunt cu lame drepte sau Fig. Accesoriile de coloană: – Şiul (sabotul) are formă rotunjită.Tubarea sondelor de aceeaşi manieră cu prăjinile de foraj cu diferenţa că echipamentele şi sculele sunt adaptate la diametrul mai mare şi rezistenţa la turtire mai redusă (masă de cimentare. sondorul şef având rolul de supraveghere la umplerea coloanei cu noroi şi a nivelului hidrostatic în sondă. Se plasează la două-trei burlane deasupra şiului pentru a se reţine în interiorul coloanei pasta de ciment contaminată cu colmatajul răzuit de dopul doi de cimentare.

manevre longitudinale – răzuitori alternativi). forţează laptele de ciment să circule către adâncitura escavaţiei).6. ameliorare a eficienţei dezlocuirii fluidului de foraj de către pasta de ciment. Se Fig.6. 144 .6.7.6. limitează sensibil trecerea fluidelor.6.8. – Coliere (membrane) turbulizatoare (fig.Tubarea sondelor spirale) (fig.9). însă. aleg în funcţie de mişcarea impusă pentru coloană pe parcursul cimentării (rotaţie – scarificatori rotativi. cu nervuri spiralate.7). Modifică profilul de viteze la curgerea în spaţiul inelar cu efect de Fig. Se foloseşte pentru diminuarea pierderilor de pastă de ciment în zonele cu gradient de fisurare redus (la adâncimi mici sau medii) şi lucrează pe principii pur mecanice. În zonele escavate ale găurii de sondă facilitează înlocuirea fluidului de foraj (forma de disc de cauciuc cu diametrul superior diametrului sondelor. – Umbrelă de cimentare (fig. Se construiesc două tipuri – modelul Fig.9. – Scarificatorii (răzuitorii de turtă de colmataj) servesc la distrugerea mecanică a turtei favorizând o mai bună aderenţă a cimentului la formaţiune.6. Nu împiedică transmiterea de presiune. Membrană turbulizoare.8). Se recomandă inversarea sensului nervurilor spiralate la două coliere succesive. Umbrelă de cimentare. Dispozitive de centrare a coloanei. Se plasează în zona stratelor productive dacă se doreşte o izolare perfectă la nivelul rezervorului de hidrocarburi.

Tubarea sondelor clasic în formă de umbrelă pliată (nerecomandată în gaură liberă) şi umbrelă tip centror (un ansamblu monobloc). 145 .

rezistent mecanic. etanş şi aderent atât la coloană. 7. Generalităţi Operaţia de cimentare presupune plasarea în spaţiul inelar al coloanelor de tubare a unei paste liante (amestec apă-ciment praf) care. Cimentarea sondelor 7. În sonde tubate şi perforate au ca rol: injectarea sub presiune de pastă de ciment suplimentară pentru consolidarea sau remedierea cimentărilor primare.1. izolarea unui strat din zonele adiacente cu scopul de limitare a procentului de apă sau gaze ce însoţesc producţia de petrol. Pentru realizarea unei cimentări de calitate fluidul de foraj din spaţiul inelar ce urmează a fi cimentat trebuie să fie complet dizlocuit. formează un inel de ciment (piatră de ciment). – să solidarizeze coloana de burlane de pereţii sondei. asigură mecanic tubajul prin legarea de masivul de roci. protejază coloanele împotriva coroziunii provocate de fluidele cantonate în stratele traversate.7.2. Clasificarea cimentărilor Cimentările de coloane au roluri multiple: izolează un strat productiv de stratele adiacente. cât şi la roca din peretele sondei. 146 . – să protejeze coloana la exterior de acţiunea agresivă a agenţilor corosivi. Scopul cimentării: – să împiedice circulaţia nedorită a fluidelor în spaţiul inelar (intercomunicaţia stratelor). prin prizare şi ulterior prin întărire. Cimentările sub presiune. furnizează o bază etanşă pentru echipamentele de control şi de securitate montate în capul sondei. pe cât posibil uniform. izolarea unui strat productiv epuizat.

1. să realizeze un punct de sprijin pentru devierea sondei (side track). Etapele operaţiei sunt: pomparea pastei între cele două dopuri de cimentare. lansarea dopului doi. să realizeze o secvenţă de abandon a unei sonde. apoi este preluată de pompe cu piston de înaltă presiune şi pompată în sondă. Pasta este preparată la suprafaţă în flux continuu cu ajutorul unor mixere (ejectoare de apă sub presiune care antrenează şi hidratează praful de ciment până la o habă tampon în care se controlează densitatea amestecului). pasta urcă în spatele coloanei până la o înălţime prestabilită). 147 .Cimentarea sondelor Cimentările pentru realizarea de dopuri de ciment în gaură liberă în timpul forajului cu scopul: de colmatare a viiturilor de apă. Cimentarea unei coloane de burlane are ca principiu forţarea pătrunderii laptelui de ciment în spaţiul inelar dintre sondă şi coloană (se pompează direct prin interiorul coloanei sau a prăjinilor de foraj pasta de ciment urmată de fluidul de refulare. de obturare a zonelor cu pierderi de circulaţie. pomparea fluidului de refulare. Cimentarea primară unietajată este prezentată în figura 7.

Treapta inferioară se cimentează similar cu o cimentare primară. la finele acesteia se deschid orificiile DV. 7.2.7.1.Cimentarea sondelor Fig.7. Cimentarea etajată. . După modul de instalare se disting două tipuri de coloane pierdute: sprijinite pe talpa sondei (puţin aplicată în 148 Fig. Cimentarea etajată – coloana este echipată cu mufă specială (DV). Cimentarea unietajată.2). iar circulaţia fluidelor se face de la această cotă (fig. Cimentarea de coloană pierdută (liner). Se realizează pe toată înălţimea (pentru o mai bună susţinere mecanică şi o mai bună etanşeizare a spaţiului dintre coloane.

a scarificatorilor. Are ca scop completarea cu pastă injectată sub presiune a unei zone cimentate ineficient sau crearea unei noi etanşeităţi. excentricitatea coloanei. litologia. a turbulizorilor. echiparea coloanei – prezenţa centrorilor. azimut). închiderea unui strat acvifer etc. coloană suspendată în coloana precedentă (fig. a packerelor exterioare de coloană). înălţimea acoperită depinde de scopul urmărit (abandonarea unei sonde prin izolarea stratelor permeabile şi închiderea definitivă la şiul coloanei. a găurilor de cheie. Cimentarea pentru formarea de dopuri.3). temperatura geostatică).3. Pomparea este urmată de opriri periodice. Cimentarea de coloană pierdută. – factori tehnici (geometria spaţiului cimentat – jocul coloană-sondă.Cimentarea sondelor practică). a schimbărilor de direcţie (înclinare.7. Factorii de eficienţă ai cimentării Se pot defini trei categorii de factori care influenţează semnificativ calitatea unei cimentări: – factori geologici (fluidele din porii rocilor traversate de sondă – natura. 7. prin Fig. 7. simplă circulaţie. a schimbărilor de secţiune. a unei cantităţi de pastă în gaura de sondă. iar creşterea presiunii se face gradat până se atinge valoarea finală. operaţia se realizează la echilibru.3. presiunea şi mineralizaţia acestora. Cimentarea sub presiune. 149 . prezenţa ocnirilor.). porozitatea şi gradul de fisurare al rocilor. Operaţia se execută cu garnitura de foraj şi constă în plasarea. Obişnuit. permeabilitatea.

fluid de spălare-separare. să se asigure o distribuţie uniformă a vitezei relative pe toată secţiunea spaţiului inelar. pastă de ciment. Dezlocuirea fluidului de foraj de pasta de ciment Pentru o bună cimentare gradul de dezlocuire joacă un rol determinant. Zona de contact – fluide tampon Pentru evitarea contactului şi amestecului pastei de ciment cu fluidul de foraj metodele moderne de cimentare presupun separarea celor două fluide (cu dopuri separatoare solide şi cu dopuri lichide în spaţiul inelar). De regulă factorii tehnologici sunt cei care-l influenţează semnificativ: reologia fluidelor. coagulare electrolitică. diferenţa de densitate. compatibilitatea şi miscibilitatea fluidelor. creştere a permeabilităţii acesteia). Fluidele tampon. asigură turbulenţă la viteze de forfecare reduse. 7. reducere a rezistenţei pietrei. interacţiunea fizico-chimică a fluidelor în contact. învâscoşare-gelificare a fluidului de foraj. întârziere/accelerare a prizei pastei de ciment. tensiunile create prin circulaţie şi datorită diferenţei de densitate să învingă rezistenţele la forfecare a straturilor din interiorul fluidelor vehiculate. cu diverse funcţiuni (previn contaminarea.5. geometria secţiunii de curgere. – 3.4. regimul de curgere. metoda şi tehnologia de cimentare. viteza şi regimul de curgere a fluidelor în contact.Cimentarea sondelor – factori tehnologici (tipul şi proprietăţile fluidelor vehiculate – noroi. tensiunea la perete să depăşească rezistenţa de gel a fluidului de foraj. fluidizează/spală noroiul gelificat. starea de mişcare sau repaus a coloanei de tubare. durata de contact dinamic. curăţă/dizolvă turta de colmatare) şi în cantităţi impuse de aceste funcţiuni se găsesc într-o mare 150 . 7. Amestecarea este însoţită de o interacţiune chimică cu consecinţe negative asupra operaţiei de cimentare (contaminare. – 2. Pentru o bună dezlocuire a fluidului de foraj trebuie ca: – 1.

apă cu detergenţi şi dispersanţi. – 3. de filtrare a apei libere în stratele permeabile. soluţii saline.7. 7. Presiunea în zona cimentată Prin măsurători în sonde s-a demonstrat că presiunea într-o pastă de ciment scade după oprirea pompării. pompabilitate. 151 .Cimentarea sondelor varietate: apa. tehnologii de cimentare. iar în dreptul rocilor impermeabile şi a coloanelor tubate anterior presiunea scade chiar sub valoarea presiunii hidrostatice. de formare a unui schelet solid de particule ce. – 2. Există o mare varietate de cimenturi şi de paste datorită diversităţii condiţiilor de mediu. de contracţie internă a cimentului în procesul de hidratare-hidroliză. temperatură. parţial se agat de pereţi. fin măcinate. stabilitate. Calculul cimentării 7. amestecate sub forma unor suspensii fluide stabile şi pompate în sonde. Cimenturi de sondă-paste de ciment Sunt materiale liante. dacă nu este contrabalansată sau prevenită poate duce la fenomenul de migrare a gazelor prin spaţiile create pe durată procesului de prizare.6. timp de prizare. aderentă. Pastele de ciment trebuie să răspundă cât mai bine condiţiilor din sondă prin: densitate. exploatare şi din motive economice. În repaus acestea prizează şi se întăresc formând piatra de ciment (rezistentă mecanic şi la coroziune. parţial se autosusţin. Această reducere de presiune.7.1. Reducerea presiunii în perioada de priză a pastei de ciment este atribuită fenomenelor: – 1. combinaţii a diverse fluide. 7. În dreptul stratelor poros-permeabile se egalizează presiunea din porii rocii cu cea din porii scheletului de piatră în formare. soluţii acide sau bazice. impermeabilă). presiune.

normală (15…500 C). b. ghips. diatomită. uşoare (1400…1700 kg/m3). După mărimea deformaţiilor de volum: fără condiţii speciale. 3. răşini. cu adausuri (anhidrit. cenuşă). sare). zgură de furnal. cu variaţii ciclice. magnezit. foarte grele (> 2300 kg/m ). asfalt oxidat. fără contracţie (dilatare liniară sub 0. perliră. 4. var. cu adausuri organice (gilsonit. 2. tufuri. azbest. cretă. ghips. pe bază de ipsos. var. foarte mare (>2500 C). Clasificare 1. polimeri. tufuri. silicat de sodiu.1%). îngreuiate 3 3 (1950…2300 kg/m ). normale (1700…1950 kg/m3). materiale de îngreuiere. cu var-nisip. După densitatea pastei: foarte uşoare (< 1400 kg/m3). c.1%). cu lianţi organici (răşini epoxidice) sau organominerali 2. nisip). fără bază de ciment: pe bază de zgură. reglarea procesului de ardere şi răcire. pe bază de ciment aluminos: fără adausuri. bauxită. cu var şi puzzolane (diatomită. activarea produşilor de calcinare prin adaos de substanţe la măcinare. 3. pe bază de ciment portland: fără adausuri. pe bază de silicaţi solubili (cu zgură. 152 . înaltă (150…2500 C). expandabile (dilatare peste 0. După compoziţie a. mică. mare (100…1500 C). calcar. După temperatura de lucru: redusă (< 150 C). fie în apa de preparare. cu adausuri minerale (nisip. cenuşă de termocentrală. latexuri. În România se produc la scară industrială două tipuri de ciment de sondă: S1 şi S2-RS. moderată (50…1000 C). var-zgură-nisip. modificarea constituenţilor mineralogici la procesul de calcinare. adăugarea de substanţe de reglare fie în praful de ciment. bentonită. dolomit.Cimentarea sondelor Fabricarea cimenturilor care să răspundă acestor cerinţe au la bază mai multe tehnologii: 1.

nisip.pentru solide) şi ras este raportul masic apă-solide. Reologia pastelor. Prin prelucrare statistică s-au obţinut unele dependenţe cu ajutorul cărora se pot estima valorile mărimilor reologice – viscozitate plastică η p şi tensiune dinamică de forfecare τ0 pentru paste de ciment de tip apă-ciment (după 30 min de agitare şi cu densitatea de 1740…1900 kg/m3). prin spumare. pentru apă. cu adaos de barită. Proprietăţile pastelor Densitatea. zgură.1) în care ρ reprezintă densitatea cu indicii corespunzători ( p . Variază în limite foarte largi (1100…2500 kg/m3) iar. cele tratate cu reactivi chimici sau cu polimeri se comportă mai aproape de modelul Ostwald-de Waele. 153 . Densitatea amestecului de solide: ρs = a - ∑c i i c ∑ ρi i i . Pastele cu ciment curat.2) ci reprezintă concentraţia masică a componentului i .pentru pastă. s .7. (7.2.Cimentarea sondelor 7. sub 1000 kg/m3. ρ p = ρa ρ s 1 + ras ras ρs + ρa (7. Se recomandă ca pasta să aibă cu 100…300 kg/m3 mai mare decât a fluidului de foraj. cenuşă se comportă după modelul Bingham.

Vi (i = 1. adaos – index 3 se pot determina pentru o reţetă de pastă cantităţile din cele trei componente necesare la preparare.3) – densităţile componenţilor. consistenţă..3) – volumele.767 + 0. Timpul de îngroşare (după API) este timpul scurs de la preparare până când pasta atinge 100 UEC.Cimentarea sondelor Ciment S1 Mărimea Vâscozitatea plastică Tensiunea dinamică forfecare de UM mPa s Pa – η p = 900ρ 2 − 3050ρ p + 2602 p Ciment S2-RS – η p = 316. Dependenţa moment la ax M (preluat de arcul elicoidal al consistometrului şi măsurat în N cm) – şi consistenţa exprimată în UEC este: M = 0. Cu: r12 = ρ1V12 ρ 2V2 – raportul masic apă/ciment (necesară preparării pastei curate – fără adaos).44ρ p − 244.08ρ p − 370.....85 τ0 = 1213.3) – masele.54 Pentru pastele de ciment se defineşte o vâscozitate convenţională..7. ciment (material liant) – index 2. 154 . Consistenţa se măsoară în unităţi echivalente de consistentă UEC (consistenţa maximă a pastelor în primele 15…30 min nu trebuie să depăşească 30 UEC). Limita peste care pastele de ciment devin nepompabile este de 30…40 UEC.3.01ρ p − 522. Prepararea pastelor de ciment cu adausuri (uşoare/îngreuiate) Dacă se cunosc consumurile specifice de apă – index 1. ρi (i = 1.1964UEC . ce măsoară momentul creat asupra unui ax cu palete plasat într-o celulă (sub presiune şi la temperatura dorită) rotită cu o viteză de rotaţie cunoscută (de regulă 150 rot/min).19 τ0 = 146. Timpul de pompabilitate. Se notează cu mi (i = 1. 7.

155 .5 ). una numai cu ciment.1. (7. m2 + m3 1 + r32 (7. ' r13 = ρ1V13 ρ3V3 = (ρ1V1 − ρ1V12 ) m3 = (r12 − r12 ) r32 . Volumul de fluid separator.2.6) .8) b. ρ p .4. Vp = π π 2 ( Dg − D 2 ) H c + d 2 h . (V1 = V12 + V13 ) – raportul masic apă/ciment (în pasta cu adaos).max ≤ Γ fis H fis − ∆p H fis − g[ρ n ( H − H c ) + (ρ fs − ρ n )h fs ] (7. 4 4 (7. r32 = ρ3V3 ρ 2V2 – raportul masic adaos/ciment. ' r12 = ρ1V1 ρ 2V2 .4) r1s = (7. (7.7. cu kcav = 1.. prin prepararea a două paste. Volume de fluide pompate: 2 a. Densitatea pastei: ρ p . Volumul de pastă ( Dg = kcav Ds2 .. ρp = m1 + m2 + m3 m1 + m2 + r32 m2 = = V1 + V2 + V3 m1 ρ1 + m2 ρ 2 + r32 m2 ρ 2 ' ' ' m1 + m1 r12 + r32 m1 r12 ρ ρ ρ (1 + r12 + r32 ) = = ' 1 2 3 ' ' m1 ρ1 + m1 (ρ 2 r12 ) + r32 m1 (ρ 3 r12 ) r12 ρ 2 ρ 3 + ρ1ρ 3 + r32 ρ1ρ 2 .Cimentarea sondelor r13 = ρ1V13 ρ3V3 – raportul masic apă/adaos (reclamat de adaos).300 kg / m 3 ) .5) 7. Această relaţie permite să se determine consumul de apă reclamat de adaos (dacă nu este cunoscut). ρ 2 r13ρ3 (ρ p − ρ1 ) − ρ1 (ρ3 − ρ p ) m1 r' = 12 .. r1s = ρ1V1 (ρ 2V2 + ρ3V3 ) – raportul masic apă/solide. cealaltă cu adaos (ambele având aceiaşi fluiditate – cea dorită).3) r32 = ρ3 ρ1 (ρ 2 − ρ p ) − r12ρ 2 (ρ p − ρ1 ) .7) g ( H fis + H c − H ) 2. Calcule specifice operaţiei de cimentare 1..min ≥ ρ n + (100.

V fr = π 2 d m ( H − h) + Vmf . paste cu adausuri.13) (se pot multiplica cu un coeficient de pierderi de 0…10 %) b. (7. r13 .11) dacă se cunoaşte raportul apă/ciment.14) (7. 4 (7. ρ p = ρ a ρc 1 + rac .03 ). se determină: r32 = ρ3 ρ1 (ρ 2 − ρ p ) − r12ρ 2 (ρ p − ρ1 ) . (7. Cantităţile de materiale: a. qc = 1000 Vp .17) 156 . pastă curată – apă/ciment.10) 3.16) cu m2 = 1t = 1000 kg . mc = qcV p . Va = vaV p (7. ρ 2 r13ρ3 (ρ p − ρ1 ) − ρ1 (ρ3 − ρ p ) ' r12 = r12 + r13r32 . rac ρc + ρ a (7. r12 .12) dacă se cunoaşte densitatea pastei.15) randamentul cimentului (m3 de pastă/t de ciment) – suma volumelor celor trei componenţi: ηc = m2 r32 m2 ' + + r12 . Volumul de fluid de refulare (se multiplică cu factorul k fr = 1. ρ2 ρ3 (7. 4 (7. se cunosc de regulă ρ p . va = ρc + ρ p ρc + ρa (7. ηc qad = r32V p .Cimentarea sondelor V fs = π 2 ( Dg − D 2 )h fs . ' Va = r12V p .9) c. sau qc = ρc ρ p + ρa ρc + ρa .

p ( D g − D ) 2 ρ p η2.19) se defineşte numărul Reynolds de tranziţie la regimul turbulent Recr pe baza prelucrării intersecţiei curbelor de curgere laminară cu linia de turbulenţă (de 157 . He = τ 0.18) 5. p p . evitarea fisurării stratelor cu rezistenţă mică. Debitul de circulaţie: Se iau în discuţie mai multe aspecte (o cât mai bună deslocuire a fluidului de foraj în spaţiul ce urmează a fi cimentat.4. O bună dezlocuire se realizează în regim turbulent de curgere (pasta să aibă o viteză de curgere cât mai mare). Fig. disponibilităţile legate de echipamentele de preparare şi pompare a fluidelor pentru cimentare).Cimentarea sondelor 4. încadrarea în limita admisibilă de pompabilitate. Stabilirea limitei de tranziţie – curgere laminară/turbulentă – pentru fluide Se impune determinarea vitezei la care se realizează turbulenţa: – pentru fluide de tip Bingham se calculează numărul Hedstrom în spaţiul inelar. qcon (7. (7. Numărul de autocontainere: ncon = mc .7.

vcr = η p.Cimentarea sondelor regulă afişat sub forma unor diagrame.5…1 m/s). iar din definiţia acestuia se deduce viteza critică de curgere a pastei în spaţiul inelar. de regulă la viteze de curgere mari (2…5 m/s). 158 . 7.20) – pentru fluide de tip Ostwald-de Waele. viteza critică de curgere a pastei în spaţiul inelar rezultă din egalarea expresiilor: Re = 12 1− n ⎛ 2− n 3n ⎞ v (D g − D ) ρ p . p Recr ( D g − D )ρ p . v. ⎜ ⎟ K ⎝ 2n + 1⎠ n n (7. după Avetisov. în spaţii inelare înguste. ( Dg − D) Debitul ales trebuie să asigure o durată a operaţiei de cimentare sub limita admisibilă de pompabilitate şi stabilitate a pastei şi să nu se depăşască 3…4 h indiferent de situaţie. pentru cazul pompării cu unul sau două agregate de cimentare.1). Dacă se folosesc fluide separatoare cu vâscozitate redusă. Probabilitatea maximă de reuşită a unei cimentări.01H + 8)105 N / m2 . Presiunea în sistemul de circulaţie: – pentru spaţii inelare şi interioare de coloane cu dimensiuni apreciabile se pot aplica relaţii empirice (presiunea de circulaţie se admite constantă şi independentă de tipul de fluid). pc = (0. (7. n (7. se obţine la un gradient de viteză înspaţiul inelar 6v = 90 ± 15 s−1 .21) cu Recr = 4848 n (1 + 2n)2 ⎛ ⎜ de unde rezultă: vcr 2− n 1 ⎟ ⎝ 2 + n⎠ 2+ n ⎞ 1+ n . turbulenţa se obţine la viteze moderate (0.22) = 4848 n K 1 2⎛ 121− n (1 + 2n) ⎜ ⎟ ⎝ 2 + n⎠ 2+ n ⎞ 1+ n ⎛ .5.23) 3n ⎞ n ⎜ ⎟ (D g − D ) ρ p ⎝ 2n + 1⎠ Pentru pastele normale sau îngreunate şi vâscoase. turbulenţa se realizează. (7.fig.7.

când pasta se află în interiorul coloanei de tubare. şi debitul în m3/s.02 H + 16)105 N / m2 pentru cazul pompării cu mai multe agregate de cimentare. i =1 n (7. când pasta se află pe o diferenţă de înălţime în spaţiul inelar.7 + 10 ρ Q 2 [bar] . se adaugă presiunea diferenţială pd = hp g(ρ p − ρ n ) . presiunea de circulaţie (pentru învingerea rezistenţelor hidraulice) în interiorul coloanei.25) cu densitatea în kg/m3.26) 159 . (7. (7. reologia fluidelor pompate influenţează semnificativ variaţia presiunii de pompare: p p = pc + pd + pm = pci + pce − phi + phe + pm .Cimentarea sondelor pc = (0. pci = ∑ α i Q 2ρ i l i . La presiunea de circulaţie se scade presiunea diferenţială pd = l p g(ρ p − ρ n ) . – în cazul spaţiilor mici şi a vitezelor de curgere ce asigură turbulenţa.24) unde: presiunea din manifold. pm = 0. respectiv.

Cimentarea sondelor 160 Fig. Coeficientul de rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor binghamiene prin conducte circulare. .7.5.

161
Cimentarea sondelor

Fig.7.6. Coeficientul de rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor binghamiene prin spaţii inelare.

Cimentarea sondelor

Fig.7.7.Coeficientul de rezistenţă hidraulică în spaţii inelare pentru fluide Ostwald-de Waele şi Metzner-Reed.

presiunea de circulaţie (pentru învingerea rezistenţelor hidraulice) în exteriorul coloanei,
pce = ∑ β j Q 2ρ j h j ;
j =1 n

(7.27)

presiunea datorită diferenţei de densitate în interiorul coloanei,
pdi = − ∑ g ρ i l i ;
i =1 n

(7.28)

presiunea datorită diferenţei de densitate în exteriorul coloanei,
pde = + ∑ g ρ j h j ;
j =1 n

(7.29)

Presiunea de pompare are expresia,

162

Cimentarea sondelor

Fig.7.8.Coeficientul de rezistenţă hidraulică în conducte pentru fluide

p p = ∑ (α i Q 2 − g )ρ i l i + ∑ (β i Q 2 − g )ρ j h j + pm .
i =1 j =1

n

n

(7.30)

Presiunea maximă (la finalul operaţiei de cimentare) are expresia:
p p,max = α nρ nQ 2 (H − h) + α p ρ p Q 2 h + β p ρ p Q 2 H c + β nρ nQ 2 (H − H c ) + (ρ p − ρ n )(H c − h)g + pm

(7.31)

S-au folosit indicii n – pentru noroi, p – pentru pastă de ciment.

Coeficienţii α i , β i depind de dimensiunile transversale ale secţiunilor de curgere, de reologia fluidelor pompate, de regimul şi viteza de cirgere.
αi = 8 λ int π
2 5 dim

;

βi =

π
i

2

(D g − D )3 (D g − D )2
i

8 λ ext

;

(7.32)

cu λ = λ(Re,Bi ), unde Re = vi dec ρ i η p,i si Bi = dec τ 0 vi η p,i ; pentru fluide de tip Bingham; Valorile coeficienţilor de rezistenţă hidraulică se citesc din nomograme specifice pentru spaţii interioare/inelare (v.fig2/3). Pentru fluidele de tip Ostwald-de Waele şi Metzner-Reed coeficienţii de rezistenţă hidraulică se citesc din nomogramele din figurile 4/5.

163

Cimentarea sondelor

Pentru calculul presiunii de pompare pe durata operaţiei de cimentare se delimitează două cazuri: 1. Volumul de pastă de ciment este mai mic decât volumul interior al coloanei; 2. Volumul de pastă de ciment este mai mare decât volumul interior al coloanei; Se stabilesc momentele când apar schimbări în diagrama de pompare (de secţiune, de viteză de curgere, de regim de curgere). Între aceste momente variaţia de presiune este aproximativ liniară (se consideră fluidele pompate incompresibile). Se trasează diagrama de pompare şi se verifică dacă pe durata operaţiei sunt îndeplinite condiţiile: p p ≤ pag , pint ≤ psp,min ; pext ≤ p fis .

7.7.6. Tipul şi numărul agregatelor de cimentare
La alegerea tipului de agregate se are în vedere, atât presiunea maximă de pompare reclamată de operaţia de cimentare, cât şi canţităţile de fluide pompate (debitele maxime de lucru reclamate), în aşa fel încât operaţia să se desfăşoare în limita admisibilă de pompabilitate. Agregatele de cimentare actuale au posibilitatea variaţiei continue a debitului în limite largi. Numărul agregatelor se stabileşte în funcţie de metoda de cimentare adoptată. În perioada de preparare şi pomparea a pastei, se utilizează un agregat la două autocontainere (la cantităţi mari chiar trei autocontainere). Pomparea fluidului de refulare presupune un debit mai mare, astfel că numărul agregatelor în funcţiune este:
nag = Q ; rotunjit în plus. qag

(7.33)

În cazul metodei duratei operaţiei (presiunea de circulaţie constantă) se deternină durata operaţiei cu un singur agregat folosind graficul de pompare, iar numărul agregatelor:

164

(7.5T p. i =1 Qi n (7..37) Se poate lua o siguranţă mai redusă dacă amestecurile sunt testate în prealabil: (1. Pompabilitatea pastei: Timpul de pompabilitate al pastei este mai mare decât durata operaţiei de cimentare..38) 165 . T p.15) min ..34) 8..Durata operaţiei de cimentare: La debit constant pentru diversele fluide pompate Tc = ∑ Vi + (10.1 t ap + 1.5Tc .. T p. (7..36) 9..max = 1.40) min . i =1 Qi n (7.min .35) Dacă puterea de pompare se menţine constantă: Tc = ∑ ∆Vi + (10.15) min .min = 1.3)Tc < Tp < Tc + (30.2.1..Cimentarea sondelor nag = t c. (7.

8. 166 .1. Axa unei astfel de sonde poate reprezenta orice tip de curbă în plan sau spaţială şi este caracterizată prin trei proiecţii: două în planele verticale N-S şi E-V denumite profilele sondei. se abate de la verticală cu mai mult o de 3…4 se consideră deviată (natural/nedorit) respectiv dirijată (voit).1. pe o anumită porţiune. una în planul orizontal raportată la direcţia N-S. Fig.8. Elementele caracteristice sondelor deviate sau dirijate. a). Devierea şi dirijarea sondelor 8.1. denumită înclinogramă (fig 8. Caracterizare generală O sondă a cărei axă.

8. c = DLG ∆L d L ∆L 180 (8. 2 (8. (8. d): cos θ = cos I 1 cos I 2 + sin I 1 sin I 2 cos ∆A .1) În plan orizontal intensitatea devierii DGLo = dA ∆A sin I m = sin I m dL ∆L (8. de regulă aparatele de măsură detectează nordul magnetic terestru de aceea apar diferite sisteme de coordonate şi diverşi factori de corecţie. Lubinski pe baza măsurătorilor de deviere între două staţii consecutive (fig. Intensitatea de deviere (dogleg severity – DLG): în plan vertical reprezintă variaţia unghiului de inclinare cu lungimea ∆L (dă imaginea curburii sondei în plan vertical): DLG = dI ∆I I 2 − I1 π = = .3) sau sin 2 ∆I ∆A θ = sin 2 + sin I 1 sin I 2 sin 2 .8.4) Aceste relaţii pentru unghiuri de înclinare mai mici de 10 se simplifică: θ = ∆I 2 + ∆A 2 sin 2 I1 + I 2 2 . iar în aproximaţia că intervalul respectiv este un arc de cerc raza de ∆L curbura a acestuia 167 . b).Devierea şi dirijarea sondelor Într-un punct oarecare al traiectului unei sonde devierea este caracterizată prin: Înclinarea (unghiul apsidal) (I) – unghiul dintre tangenta la axa sondei şi verticala ce trece prin acel punct (fig.1.1.1. c).8. 2 2 2 o (8.2) Pentru două puncte consecutive de măsurare a devierii sondei (intervalul ∆L ) sunt definite: – unghiul total de deviere θ determinat geometric de A. θ = I 2 + I12 − 2I1I 2 cos ∆A .5) – intensitatea de deviere (DGL) a sondei între două puncte succesive de măsurare DGL = θ . Azimutul (orientarea sondei) (A) – unghiul dintre proiecţia tangentei în planul orizontal şi direcţia nordului geografic (acesta este un punct fix) (fig.

500 km N. pe un cilindru care atinge un meridian (pe măsură ce acest cilindru îşi măreşte diametrul gradul de precizie al reprezentării creşte. la rândul lor. Sisteme de coordonate Pentru sondele forate direcţional este necesară cartarea în spaţiul tridimensional. din interior. Sunt definite următoarele sisteme de referinţă: UTM (Universal Transverse Mercator) – globul terestru (sferoidal) este proiectat. iar prin folosirea proiecţiilor pe diverse meridiane creşte acurateţea rezultatelor). Sistemul UTM este folosit pe plan mondial deoarece are avantajul unei definiri globale. o o o o o o o 168 . Y = 6 850. axa Y (latitudinea) reprezintă distanţa faţă de Ecuator. Drept meridiane de referinţă au fost definite meridianele din 6 în 6 (Meridianul Greenwich este cel de pornire).6) 8. De exemplu: zona 31 aflată în Marea Nordului se extinde 6 la dreapta meridianului Greenwich.1. Fiecare zonă este divizată printr-un caroiaj ce acoperă 8 latitudine de la paralela de 80 Sud până la paralela de 80 Nord (sectoarele respective sunt identificate prin litere mari de la C la X – I şi O sunt excluse).250 km E. Pentru facilitarea folosirii hărţilor. De aceea companiile petroliere sau autorităţile locale impun sistemul de referinţă faţă de care se poziţionează toate sondele (pentru evitarea coliziunilor).2. caroiajele sectoarelor sunt divizate în pătrate cu latura de 100 km. iar acestea. în alte pătrate cu latura de 10 km. C π DGL πθ (9. Exemplu: sectorul 31-U (North Sea) – X = 410. Coordonate 8. Acestea divid globul în 60 zone numerotate de la 1…60 şi pornesc de la meridianul de 180 . În fiecare sector coordonatele UTM (date în metri de la origine) sunt definite astfel: axa X (longitudinea) acoperă o linie de 500 km Vest de la meridianul Central al sectorului (3 Est faţă de meridianul de referinţă).2.Devierea şi dirijarea sondelor R= 1 180 1 180 0 ∆L = = .

Metodele de calcul ale traiectului spaţial al sondelor dau rezultatele în coordonate carteziene.5 . în majoritate. Acesta este o direcţie din orice punct de pe suprafaţa globului paralelă cu polul Nord geografic (un punct fix). o o o o 169 . iar PR .2.10. Instrumentele cu care se măsoară direcţia (poziţia) unei sonde. 8.5 E = + 7.50 N. Coordonatele polare – sunt definite în grade-minute-secunde faţă de sistemul de referinţă: longitudine (meridianul Greenwich). Pentru a se evita numerele negative MR este numerotat "600". 2. Se măsoară cu ajutorul teodolitului magnetic. Y = 126 785. c) Nordul caroiajului (NC) – Grid North (GN). folosesc magnetismul natural al pământului (variabil în intensitate.5 W = –6. Diferitele sisteme Nord. Y = 520 41' 32" N. Proiecţiile orizontale 1. este dat de direcţia pozitivă a axei verticale a caroiajului. Declinaţia magnetică. latitudinea (Ecuatorul). Coordonatele Lambert sunt date ca distanţe în metri de la aceste două referinţe (ele provin din datele furnizate de Institutele Naţionale de Geografie şi sunt recomandate pentru ţările mici astfel ca abaterile să fie minime). 7. b) Nordul magnetic (NM) – se obţine cu ajutorul unui compas şi este variabil în timp."200".5 ). În funcţie de sistemul de referinţă ales şi de măsurătorile obţinute există diferite puncte Nord care se iau în considerare (fig. exemplu: X = 220 26' 15" E. ca direcţie. X creşte spre E şi scade către W.2. Exemplu: X = 435 253. iar Y creşte către N şi scade spre S. unghiul dintre NC şi NG este denumit convergenţă. Declinaţia magnetică se dă ca un unghi de referinţă către Est sau către Vest faţă de NG (exemplu: 6.2): a) Nordul geografic (NG) – True North (TN). un meridian este definit ca meridian de referinţă MR pornind de la locaţie. cu timpul şi depinde de poziţia geografică a locaţiei pe glob).00 E. iar suprafaţa conului este tangentă cu globul la nivelul paralelei de referinţă PR). Calculele cu acest sistem sunt destul de laborioase de aceea este rar folosit. unghiul dintre NM şi NG este denumit declinaţie magnetică.Devierea şi dirijarea sondelor Proiecţia Lambert – globul terestru este proiectat pe un con (axa conului coincide cu axa de rotaţie a pământului.

iar documentele însoţitoare au specificat vizibil Nordul de referinţă ales. La De la\ NC NG NM NG NC NM NG 0 -3 5 NC 3 0 8 NM -5 -8 0 Convergenţa = 30 W = – 30 Declinaţia = 50 E = + 50 True azimut = 900 Grid azimut = 930 North azimut = 850 NG Azimutul sondei NC NM NG NC NM De la\ NG 0 -3 -8 NC 3 0 -5 NM 8 5 0 Convergenţa = 30 W = 30 Declinaţia = 80 E = + 80 True azimut = 900 Grid azimut = 870 North azimut = 820 La Azimutul sondei Fig.8. Convergenţa depinde de locaţia sondei la suprafaţă (folosită ca origine) şi se raportează la sistemul de referinţă ales. Se dă la fel ca declinaţia magnetică. În funcţie de aceasta se fac corecţiile corespunzătoare (exemplu: fig. Sistemele Nord. În practica forajului toate calculele sondelor dirijate se fac în raport cu Nordul geografic (NG) sau cu Nordul Grid (NC). 170 .2.8.8.Devierea şi dirijarea sondelor Hărţile izogone sunt constituite din linii ale căror puncte au aceiaşi declinaţie magnetică.3). NM NG NC Fig. Ele depind de data la care s-au efectuat măsurătorile (pe ele sunt indicate data şi variaţia anuală a declinaţiei pentru zona respectivă). Corecţii legate de sistemul de coordonate.3. 3.

tangentelor în echilibru – acceleraţiei.1. Toate măsurătorile de adâncime se consideră de la acest punct ales ca referinţă. b) sistemul de coordonate: coordonatele carteziene (X. b) graficul unei singure sonde care cuprinde: o proiecţie verticală (traiectul tridimensional al sondei este proiectat într-un plan vertical după direcţia azimutului ales). Sunt daţi şi anumiţi parametri auxiliari: elevaţia mesei rotative. convergenţa. vectorului mediu. Calculul traiectelor sondelor deviate/dirijate 8. c) graficele mai multor sonde: proiecţia verticală. curburii minime – arcelor de cerc.Devierea şi dirijarea sondelor 8.Y. Calcule: dacă sunt necesare se fac corecţiile parametrilor măsuraţi în acord cu sistemul de coordonate.3. o proiecţie orizontală (proiecţia în planul orizontal a traiectului sondei). nivelul solului (se ţine seama de elevaţie). nivelul hidrostatic zero (SL – sea level). reprezentarea tridimensională (rar folosită în practică). altitudinea.Z). reprezentarea spaţială. iar calculele efectuate corespund metodei alese. declinaţia magnetică. proiecţia orizontală. unghiului mediu. mercury – acceleraţiei compensate. 171 . d) azimutul proiecţiei – alegerea acestuia poate fi dificilă dacă este planificată o schimbare bruscă (întoarcere) de azimut. Parametrii necesari Înainte de procesarea calculelor trebuie selectate câteva opţiuni: a) adâncimea de referinţă: nivelul mesei rotative (RTL). azimutul (A) corelat cu tipul instrumentului de măsură. Prezentarea rezultatelor: a) liste (pe rânduri apar parametri măsuraţi. razei de curbură. secantei. c) metoda de calcul: tangenţială – a unghiului final. înclinarea (I). parametrii corectaţi şi rezultatele calculelor). În timpul forajului sunt colectaţi prin măsurătorile de deviaţie (surveys): adâncimea măsurată (MD). adâncimea apei (off-shore).3.

În fiecare punct de măsurare înclinarea şi azimutul definesc câte un vector tangent la traiectul sondei. d) longitudinea parţială (E/W): Ae = ∆x . Fiecare punct Pi al traiectului calculat este astfel definit de un set de coordonate (xi. A1) determinat din calculele anterioare şi punctul B(I2. zi = zi–1 + ∆zi . Calculele sunt mai laborioase dar rezultatele sunt mai precise la 172 . Ele derivă din calcule trigonometrice şi sunt mai mult sau mai puţin precise în funcţie de ipotezele simplificatoare admise.4. Traiectul calculat se îndepărtează foarte mult de cel real.Devierea şi dirijarea sondelor 8. A2) ce urmează a fi poziţionat (intervalul forat între cele două puncte este ∆L).3.8. punctul A (I1. b). Pe baza elementelor măsurate între două puncte consecutive se calculează: a) adâncimea pe verticală (parţială): Ab = ∆z. zi.5. hi) determinate din coordonatele punctului anterior Pi–1 prin adunarea variaţiilor corespunzătoare: – în proiecţie orizontală (în plan): – în proiecţie verticală în planul azimutului: xi = xi–1 + ∆xi . yi = yi–1 + ∆yi . iar deplasarea mai mare. Secţiunea forată între două puncte de măsură este aproximată cu un segment de dreaptă de aceeaşi lungime dar ale cărui înclinare şi azimut sunt egale cu media valorilor acestora între cele două puncte. Avantajul metodei constă în simplicitatea calculelor. iar în secţiunile curbilinii ale sondei adâncimea calculată este mai mică decât adâncimea reală. Diferitele metode de calcul admit între două staţii consecutive curbe geometrice definite prin doi vectori tangenţi la curbă în acele puncte. a).8. c) latitudinea parţială (N/S): Ad = ∆y . e) deplasarea orizontală (proiecţia deplasării parţiale Ac în planul vertical al azimutului teoretic Ath): ∆h = ∆D cos(Ath – Ai) .8. Metode de calcul Există mai multe metode care permit determinarea poziţiei unei sonde. hi = hi–1 + ∆hi . b) deplasarea parţială: Ac = ∆D . a) – secţiunea sondei în discuţie este aproximată cu două segmente de dreaptă cu lungimea egală cu jumătate din lungimea reală. Metoda unghiului mediu UM (fig.4. Metoda tangentelor la echilibru TE (fig.2. Metoda tangenţială TG (a unghiului final): secţiunea AB este considerată un segment de dreaptă AB' paralel cu tangenta în B la traiectul real (fig. Se consideră o secţiune AB. yi.

Metode de calcul: a – tangenţială.8. Fig. 173 .8. TE) dau: o adâncime pe verticală mai mare decât cea reală în intervalul de creştere a înclinării.8. (fig. Cele două metode (UM.Devierea şi dirijarea sondelor această metodă faţă de precedenta dacă intervalul dintre puncte este mare.4. Metode de calcul: a – tangentelor. b – raza de curbură. şi invers în zona de reducere a acesteia. b. b. b) – secţiunea forată b . este asimilată cu o curbă înscrisă pe suprafaţa unui cilindru cu axa verticală.unghiul mediu.5. iar traiectul are o curbură pronunţată.5. Proiecţiile verticale şi orizontale ale curbei admise sunt arce de cerc cu razele calculate ca funcţii de: – a. Metoda razei de curbură RC Fig. a.

b – corecţia azimutului. ∆L π I 2 − I1 A2 − A1 180 ∆D ⇒ ( Rh = ). În figura 8. ∆Am = ( Ath − Am ) (abaterea medie) formulele de calcul pentru punctele traiectului unei sonde capătă expresiile prezentate în tabelul 8. Am = 1 (azimutul mediu). sunt centralizate în tabelul 10. Cu notaţiile: Im = (I1 + I 2 ) ( A + A2 ) (înclinarea medie).8.1. corespunzătoare metodelor enunţate. b sunt prezentate corecţiile de azimut dintre azimutul teoretic (direcţia ţintei) şi cel real (direcţia sondei).Devierea şi dirijarea sondelor variaţia înclinării în plan vertical: I 2 − I1 180 ∆L ⇒ ( Rv = ). Lubinski. Relaţiile de calcul pentru coordonatele spaţiale ale traiectului unei sonde deviate. 174 .6.1. Fig. ∆D π A2 − A1 – variaţia azimutului în plan orizontal Metoda curburii minime CM (arcelor de cerc) (fig. ∆A2 = ( Ath − A2 ) (abaterea finală de la direcţia ţintei). unde θ este θ 2 unghiul total de deviere definit de relaţiile date de A. 2 2 ∆A1 = ( Ath − A1 ) (abaterea iniţială de la direcţia ţintei). Se admite că legătura între cele două segmente este luată ca arc de cerc.8.6. Coordonatele în punctul B' sunt calculate cu ecuaţiile metodei tangentelor la echilibru ajustate cu un factor de corecţie: Fc = 2 θ tan . a) – curba dintre punctele A şi B este calculată prin tangentele în cele două puncte cu introducerea unui factor de corecţie.6. Metode de calcul: a – curbura minimă.

înclinarea I. = 180 + arctan( X / Y ) daca Y < 0 (8.1. { As = arctan( X / Y ) daca Y > 0 .3. azimutul A (eventual cu corecţiile de azimut. Metoda TG Proiecţia verticală Ab = ∆z Deplasarea reală Ac = ∆D Latitudine (N/S) Ad = ∆y Longitudine (E/W) Ae = ∆x Deplasarea teoretică ∆h UM TE ∆L cos I 2 ∆L cos I m L cos I1 + 2 L + cos I 2 2 ∆L sin I 2 ∆L sin I m L sin I1 + 2 L + sin I 2 2 ∆D cos A2 ∆D cos Am ∆D sin A2 ∆D sin Am ∆D cos( ∆Am ) ∆D cos( ∆Am ) L sin I1 cos A1 + 2 L + sin I 2 cos A2 2 Rh (sin A2 − sin A1 ) L sin I1 sin A1 + 2 L + sin I 2 sin A2 2 Rh (cos A1 − cos A2 ) L [sin I1 cos( ∆A1 ) 2 + sin I 2 cos( ∆A2 )] – RC CM Rv (sin I 2 − sin I1 ) Rv (cos I1 − cos I 2 ) L Fc L Fc (cos I 2 (sin I 2 2 2 + cos I1 ) + sin I1 ) L Fc L Fc L Fc (sin I1 cos A1 (sin I1 sin A1 [sin I1 cos( ∆A1 ) 2 2 2 + sin I 2 cos A2 ) + sin I 2 sin A2 ) + sin I 2 cos( ∆A2 )] * În tabel L reprezintă intervalul dintre două staţii consecutive (notat în text cu ∆L). (8. în unele cazuri se dau şi coordonatele reale în funcţie de poziţia locaţiei sondei: ( E = ELoc + X .3.7) – proiecţia orizontală pe azimutul teoretic Dth = ∑ hi = D cos( Ath − As ) . Calcule complementare – conţinutul unei liste Pe lângă parametrii măsuraţi: adâncimea măsurată AM.Devierea şi dirijarea sondelor Tabelul 8. 8.8) 175 . coordonatele relative E/W ( X = ∑ x i ). respectiv N/S ( Y = ∑ y i ) . – deplasarea reală a sondei în planul orizontal – direcţia sondei D= X 2 +Y 2 . N = NLoc + Y ). altitudine necesare) – în fiecare staţie se calculează: – adâncimea pe verticală VD = ∑ zi .Relaţiile de calcul ale coordonatelor sondei pentru diferite metode.

7.3…8. Fig. c). Resăparea sondei.14). Locaţii inaccesibile – ţinta se găseşte pe verticala unui teren cu acces dificil (mare. 8. 2. forarea unor sonde de control şi delimitare a extinderii zăcământului.8. a) sau geologic (fig.8. Fig.8.8. 176 .8.8. munte) sau într-o zonă urbană (fig.9). Resăparea unor intervale ale sondei pe un traiect deviat (side-track) din raţiuni de ordin tehnic (fig.13.13. b). Principalele aplicaţii ale forajului dirijat sunt: 1.8. Aplicaţii ale forajului dirijat Tehnica de dirijare a sondelor face acum parte integrantă din tehnicile convenţionale de foraj datorită dezvoltării pe scară industrială a exploatării marine. lac.Devierea şi dirijarea sondelor – intensitatea de deviere în lungul traiectului calculat cu una din formulele Lubinski (8. sonde de exploatare forate de pe diverse tipuri de construcţii marine fixe ce suportă aparatul de foraj (fig. râu.7.5). foraj direcţional de dezvoltare ce reuneşte pe o suprafaţă mică capetele mai multor sonde (sonde tip cluster – fig. Amplasarea locaţiilor.8.8. Se foloseşte o platformă existentă pentru: explorarea unor zone adiacente.10) şi explorare complementară (fig.11). platformele de producţie instalate pe un cluster de sonde forate în prealabil printr-o structură specială (template) (fig. 8.8. b) sau o platformă mobilă de foraj cu un tender (fig.4.8.12). a. 3.8.8. Foraj de exploatare marină (fig.8.

Devierea şi dirijarea sondelor Fig. Foraj marin de dezvoltare. 177 . forajul în partea superioară a rezervoarelor fracturate pentru întârzierea inundării (fig. Foraj într-o zonă urbană. Fig.12.8.11. Explorare complementară.8.9.8.15).8.10. Sonde tip cluster. Fig.8. 4. Fig. Sonde forate direcţional pentru rezolvarea unor probleme speciale de exploatare (cazul sondelor cu devieri extreme şi forajul orizontal): sonde pentru injecţia de abur în zăcăminte cu ţiţeiuri vâscoase.

c). Instalaţii de foraj plasate pe platforme marine. Fig.13.16.14.8.8. a). foraj pentru prelevare de carote în urma unui experiment nuclear (fig. foraj în vederea înmagazinării subterane a hidrocarburilor. Sonde dirijate de tip template: 1 – foraj.16. dublet geotermic în scopul recuperării energiei geotermice (fig. 2 – pregătire exploatare. 5. Aplicaţii speciale ale forajului dirijat: sonde de salvare forate în timpul unei erupţii libere necontrolate (practic este singura metodă de luptă în condiţii off-shore – fig. 178 . b).Devierea şi dirijarea sondelor Fig.8.8.16.8.

16.15.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. Foraj de drenare. Fig. a. b.8. Aplicaţii speciale ale forajului dirijat. c 179 .8.

Profilele încep cu o porţiune verticală până la cota de iniţiere a devierii (KOP). Cele mai răspândite profile sunt în formă de J. Elementele de bază ale sondelor dirijate. urmează faza de creştere a unghiului de înclinare (build-up) realizată cu garnituri de foraj specializate. o Fig. Parametrii de proiectare Studiul şi pregătirea unui foraj direcţional începe prin amplasarea instalaţiei de foraj. Proiectarea traiectului unei sonde dirijate 8.1. reperarea coordonatelor ţintei precum şi definirea acesteia (în general o sferă centrată pe punctul de impact – se admite ca rază a ţintei 1/12 din deplasarea orizontală sau ± 5 azimut în raport cu cel proiectat). După ce au fost stabilite punctele de plecare şi de sosire în faza următoare se proiectează traiectoria sondei între cele două puncte (fig. există şi situaţii când din considerente de producţie se impune ca drena să străbată stratul.5. după realizarea curburii şi a direcţiei propuse se continuă forajul rectiliniu în sistem rotary (până la ţintă pentru profilul J).5. pe cât posibil. 180 . În condiţiile forajului actual şi din imperative de exploatare mărimea ţintei este mult diminuată.17).Devierea şi dirijarea sondelor 8.8. faza stabilizată la profilul S este urmată de una curbă în care se reduce înclinarea – eventual până la zero (drop-off). vertical fapt ce impune un profil în S.8. Kick-off point (KOP) – punctul de iniţiere a devierii se determină în funcţie de natura geologică a formaţiunilor traversate în faza de creştere a înclinării.17. Traiectul sondelor dirijate.

Alte tipuri de traiecte (creşterea deplasării laterale). Construcţia şi modul de operare cu aceste scule este prezentată în capitolul de echipament de dirijare.8. b) normal pe planul orizontal O'A'B'E şi are direcţia în sectorul S/E.8. stabilitatea pereţilor.5. fie că gradientul de creştere a înclinării este mic) se poate demara forajul înclinat de la suprafaţă prin tuburi conductor curbe sau înclinate (fig. împachetări. investigarea (logging) şi completarea sondei (cimentare. OCA. aici se explică cum se controlează schimbările în azimut şi înclinare pentru a se obţine o anumită schimbare a traiectului sondei. armare packere). În cazul imposibilităţii geometrice de a desena o traiectorie în J sau în S pentru a atinge ţinta (fie datorită unui KOP prea adânc. În figura 8.18). o o o o 8.Devierea şi dirijarea sondelor Gradientul înclinării (intensitatea de deviere) pentru build-up este rezonabil între 0. La fixarea unghiului maxim de deviere se are în vedere faptul că problemele tehnice se amplifică cu înclinarea. Milheim a dedus ecuaţiile cu care se poate analiza şi proiecta schimbarea traiectoriei unei sonde. cu motoare submersate echipate cu reducţie dezaxată sau cu corp dezaxat. Pentru înclinări < 15 este dificil de controlat direcţia sondei. c) ce taie planul ACE cu unghiul de rotaţie Ad şi normal la planele OCE. Pentru acest tip de traiect aparatul de foraj are o construcţie specială (tilt/slant rig) – mastul este înclinat pe direcţia axei tubului conductor. a este prezentată în proiecţie tridimensională traiectoria unei sonde deflectată în punctul O.19. cu sapă cu jet excentric. Peste această valoare apar şi se amplifică dificultăţile legate de frecări. Prin rotirea cu 360 a liniei MOC rezultă o un cerc de rază R (fig. Mult timp.19.3…0.2. curăţirea sondei şi evacuarea detritusului.8. 181 . cea mai folosită metodă de stabilire a orientării sapei a fost nomograma "Ouija Board" în combinaţie cu tabele de valori referitoare la dimensiunile reducţiilor strâmbe care realizează o anumită orientare. Un plan vertical este proiectat prin punctele MOCEM' (fig. Orientarea sapei. iar şansele de reuşită scad.4 /10 m). O înclinare în jur de 30 se consideră a fi optimă pentru dirijare.19.75…1 /10 m (pentru un drop-off de 0. Orientarea şi controlul direcţiei (azimutul) Schimbarea controlată a traiectului unei sonde se realizează prin mai multe metode (au ca principiu forţarea sapei în direcţia dorită): cu pana de deviere.

EB = R cos Ad O' B' O' E + EB' ⎪O' E = l sin I1 ⎩ (8. Modelul tridimensional de schimbare a traiectului unei sonde (Milheim).Devierea şi dirijarea sondelor Fig. Schimbarea de direcţie ∆A (unghi al triunghiului A'O'B') se determină geometric (fig.19. a): tan ∆A = ⎧ AB = R sin Ad .9) tan ∆A = tanθ sin Ad sin I1 + tanθ cos I1 cos Ad (8. R = l tanθ A' B' AB ⎪ = cu ⎨EB' = EB cos I1 .11) unde Ls este lungimea aleasă pentru exprimarea gradului de deviere (10. OA OA OA OA (8.8.10) Schimbarea globală de unghi θ este direct legată de îngenucherea sondei (dogleg severity – intensitatea de deviere) prin relaţia: DGL = θ Ls ∆L (8. 100 m/ft).19.12) 182 .8. iar ∆L – lungimea intervalului dintre două staţii de măsurare. Înclinarea finală după lucrul cu un anumit dispozitiv de dirijare se determină din triunghiul AOD considerat în planul OAA'O': cos I 2 = OD OO'−O' D OO'− AA' OO'−BB' = = = .

13) Unghiul de orientare al feţei dispozitivului de deviere se poate deduce prin rearanjarea expresiei (8. Linia 0oB divizată în grade unghiulare dă schimbarea globală de unghi θ .14) Cu acest model de calcul se determină: schimbarea de direcţie ∆A. Nomograma Ouija Board. (8. sinθ ≈ tanθ ≈ θ(radiani ) . la stânga sau la dreapta secţiunii superioare a găurii de sondă. o 183 . noua înclinare I2. o În schimbarea globală de unghi θ. ⎜ ⎟ θ sin I1 ⎝ ⎠ o o (8. unghiul feţei de lucru a dispozitivului Ad şi valoarea intensităţii de deviere DGL obţinute după lucru între două puncte de măsurare. EB = R cos Ad ⇒ ⎪l = OA cosθ = OC cosθ ⎩ cos I 2 = cos I1 cosθ− sin I1 sinθ cos Ad . iar dreapta AB reprezintă noua înclinare I2 .20) abscisa reprezintă unghiul iniţial de înclinare (excepţie ∆A = 0 şi θ = 0 caz în care I2 = I1). schimbarea globală de unghi θ.8. 6. direcţia 0oB intersectează semicercul gradat 0…180 în punctul C şi reprezintă orientarea feţei dispozitivului Ad . sin I1 + θ cos I1 cos Ad ⎛ cos I1 − cos I 2 ⎞ θ =⎜ ⎜ sin I cos A ⎟ .Devierea şi dirijarea sondelor ⎧OO' = l cos I1 .15) ⎛ 1 − cos I1 cos I 2 ⎞ Ad = arcsin ⎜ tan( ∆A) ⎟ . ⎟ 1 d ⎠ ⎝ (8. unghiul feţei de lucru a dispozitivului Ad se transformă astfel: ∆A = arctan θ sin Ad . Expresiile pentru schimbarea de direcţie ∆A. unghiul dintre abscisă şi dreapta AB este ∆A. Parametrii menţionaţi anterior se pot determina grafic sau grafo-analitic cu condiţia ca unghiul global de deviere θ să nu depăşească această situaţie se admit ipotezele: cosθ ≈ 1.16) În nomograma Ouija Board (fig. R = l tanθ ⎪ cu ⎨BB' = EB sin I1 .13): ⎛ cos I1 cosθ− cos I 2 ⎞ ⎟ Ad = arccos ⎜ ⎜ ⎟ sin I1 sinθ ⎝ ⎠ ⎛ sin I 2 sin ∆A ⎞ sau Ad = arcsin ⎜ ⎟ sinθ ⎠ ⎝ (8.

Diagrama Ragland. θ = 50 105 120 135 150 I2 90 75 Ad 60 C B 30 15 45 165 7 6 5 4 3 2 1 0 A ∆A 16 15 14 13 12 11 10 9 8 I1 Fig. Metoda este asemănătoare cu nomograma Ouija Board şi constă în construcţia unui vector a cărui lungime reprezintă înclinarea iniţială I1 (înainte de lucrul cu ansamblul de deviere) şi a cărui orientare corespunde cu direcţia sondei (orientat pe partea superioară a secţiunii sondei – 0 pentru faţa deviatorului). se desenează semicercuri concentrice din grad în grad (până la 6 ).22. Diagrama Ragland. – Nomograma din figura 8. o o o o o . înclinarea scade de la stânga la dreapta. se plasează vârful compasului în 0 . Ad Dreapta Observaţie: În ambele metode sunt cunoscute trei mărimi din cinci. 12 Ad Secţ.8.21).20. iar cu graficele corespunzătoare se determină celelalte două necunoscute. Din originea lui I1 se duce vectorul I2 a cărui direcţie şi modul sunt determinate prin mărimile θ şi/sau ∆A . cu un raportor se trasează scala pe semicercul exterior (0 la 184 Fig. Nomograma Ouija Board (modul de construcţie). reprezentând înclinarea înainte de folosirea dispozitivului de deviere (I1 = 16 ). Super. Nomograma Ouija Board – exemplu de calcul. iar al cărui vârf se poate afla pe un cerc cu raza egală cu θ (la stânga sau la dreapta direcţiei secţiunii superioare a sondei în punctul considerat – fig.21.8.8.Devierea şi dirijarea sondelor Soluţia: Ad = 1350 .22 se realizează prin desenarea unei scale gradate orizontale (de exemplu 1/4 in/ ). o Stânga 0 4 I1 8 ∆A I2 θ Fig. Exemple numerice de construcţie şi de folosire a nomogramei Ouija Board: 1.8.

24 este de 2560 ft (895 m) pe direcţia S48W. la această adâncime.8.22. se determină unghiul de deviere şi orientarea dispozitivului. ∆A = 12 ). o o o 2. se construieşte triunghiul 0AB (se cunosc: I2 = 12 .Devierea şi dirijarea sondelor Fig. Nomograma Ouija Board (modul de construcţie). are un unghi de revers de 20 (stânga) să se calculeze elementele de orientare necesare. lungimea forată este de 150 ft. – Să se determine unghiul de orientare a jetului de fluid (la dirijarea cu jet hidraulic) pentru schimbarea azimutului sondei de la 10 la 30 şi a înclinării de la 3 la 5 . 180 la stânga). să se stabilească unghiul total de deviere (θ/DGL). înclinarea 2 şi se doreşte schimbarea pe direcţie N53W cu creşterea înclinării la 6 . 3. dreapta. – Punctul de iniţiere a devierii pentru sonda din figura . o o o o o o o 185 . în presupunerea că motorul.

Devierea şi dirijarea sondelor 186 .

4 % .9. minimizează vibraţiile axiale). b. articulate – sunt întrebuinţate la forajul orizontal cu rază mică de curbură. spirale (cu degajări exterioare pe aproximativ 27' din lungimea lor) – greutatea lor se reduce cu cca. e. au în construcţie legături flexibile şi un tub cauciucat pentru circulaţia fluidului. sunt folosite în scopul menţinerii verticalităţii sondei sau. capacitate de umectare maximă torsională. rigiditate sporită. alezoare-corectoare cu role. sape lărgitoare. Echipamentul pentru forajul direcţional 9. reducţii. fărâmitează detritusul şi escavează. d. asimetrice – de regulă sunt confecţionate din PG circulare la care sunt practicate o serie de găuri în corpul lor.1. circulare (slick drill colars) – la forajul convenţional cu înclinare limitată acestea realizează o creştere a rigidităţii în apropierea sapei şi apăsarea pe sapă. dificultăţi la instrumentaţii. pentru a se limita tendinţa de creştere a devierii anumitor ansambluri de fund BHA. la forajul direcţional aceste roluri pot fi ignorate sau devin indezirabile şi chiar pot compromite procesul (la înclinări mari ale sondei DC nu intră în alcătuirea ansamblului de fund). foarte scumpe). patrate – prezintă unele avantaje (o bună centrare. c. Echipamentul convenţional Echipamentul standard este alcătuit din: prăjini grele. geale. Prăjinile grele (drill collars – DC): a. 187 . dar şi unele dezavantaje (moment de torsiune maxim la rotaţie. pene de deviere. riscul de prindere prin lipire diferenţială se reduce simţitor fapt ce le recomandă la forajul direcţional. măresc conţinutul în solide din fluid. amortizoare de şoc. prăjini de foraj.

Se disting trei tipuri constructive de geale: a. mecanice (fig. pot fi confecţionate şi din oţeluri amagnetice. la acestea. în porţiunea centrală a prăjinii prezintă o îngroşare anti-uzură. sunt folosite la forajul orizontal (sonde cu rază medie de curbură – DGL > 15 /10 m). mase unitare şi grade de oţel) şi reprezintă secţiunea cea mai slabă din garnitura de foraj (nu pot lucra în compresiune. mărimea impactului depinde de masa inerţială aflată în tracţiune/compresiune din vecinătatea gealei (acesta o 188 . obişnuite (drill pipe) – există mai multe tipo-dimensiuni (diametre.Echipamentul pentru forajul direcţional Prăjinile de foraj: a. d. intermediare spiralate – au prelucrate pe corp canale elicoidale. compresive – odată cu dezvoltarea forajului cu înclinare mare au apărut şi prăjinile de foraj capabile să lucreze în compresiune (prăjini S-135 prevăzute pe corp cu 2…3 îngroşări intermediare care previn oboseala şi erodarea peretelui). b. realizează o apăsare suplimentară pe sapă în condiţiile unui diametru exterior mai mic şi a unei suprafeţe de contact cu pereţii sondei reduse. să fie rotite fără pericolul apariţiei oboselii şi a flambajului. prezenţa îngroşărilor ajută la evacuarea detritusului. intermediare (heavy weight) – sunt prăjini cu grosime de perete şi masă unitară mai mare iar. hidraulice – activate pe baza energiei hidraulice acumulate într-un rezervor de ulei (fig. Gealele sunt dispozitive care permit aplicarea de şocuri longitudinale (în sus sau în jos) în cazul ţinerilor sau prinderilor garniturii de foraj. suportă o compresiune limitată chiar şi în porţiunea verticală.9.9. în special. la acest tip activarea se face prin tragere sau împingere fără însă a necesita o presetare sau ajustare a forţei respective. c. b. permit transmiterea sau preluarea momentului de torsiune şi sunt plasate într-o zonă unde riscul de prindere este mic (între prăjinile intermediare).2).1) – sunt activate pe baza energiei de resort acumulate prin tracţionare sau comprimare cu o forţă prestabilită (ajustată la suprafaţă sau în sondă). protuberanţa centrală lipseşte. în porţiunile verticale ale sondei). de regulă. din fabricaţie racordurile şi manşonul central prezintă suprafeţe protejate împotriva uzurii (atenţie la lucrul în interiorul coloanelor!) – noile tehnologii de armare le fac mai puţin agresive în interiorul coloanelor de tubare.

b. presiunea gazului forţeaza pistonul să ocupe poziţia iniţială.1.9.Echipamentul pentru forajul direcţional Fig. Amortizoare de şoc: a. Lărgitoarele şi corectorii expandabili au rolul de a lărgii/calibra gaura de sondă: Fig. Principiul gealei hidraulice. iar cea pentru bătaie în jos operează mecanic. c. reducţii tip ciocan – sunt de regulă folosite la platformele submersibile de foraj sau ca reducţii de şoc la unele instrumentaţii. ca principiu. funcţionează ca un ansamblu cilindru-piston care comprimă un gaz inert în faza de armare. cresc durata de funcţionare a sapei. 189 . iar la relaxare. Geala mecanică şi principiul realizării şocurilor (în sus/în jos). d. poate fi considerat un neajuns la sondele cu înclinare mare sau unde frecările sunt însemnate deoarece geala se poate amorsa nedorit). sunt de lungime relativ mare (10 m) dar au avantajul că cele două secţiuni pot fi separate.9. reducţii de şoc – diminuează sau elimină vibraţiile axiale produse în timpul forajului (lovirea sapei de talpa sondei). acceleratoare – măresc forţa de impact creată de geală. a garniturii de foraj şi a turlei sau mastului de foraj. hidromecanice – sunt constituite din două secţiuni distincte: geala pentru bătaie în sus operează hidraulic.2.

lărgitoarele măresc diametrul găurii anterior forate cu un diametru mai mic. b. Diametrul exte-rior al lamelor tăietoare este cu 1/8…1/2 in mai mare decât diametrul racordurilor speciale sau al prăjinilor grele între care se montează. Lărgitoarele au 2…4 (de regulă 3) braţe port role fixate pe corp. Formarea şi modul de distrugere al unei găuri de cheie. în cazul lărgirii unei sonde dirijate în dreptul unor formaţiuni moi.3) pentru distrugerea găurilor de cheie (key seat wiper) – sunt alcă-tuiţi dintr-un manşon staţionar prevăzut la exterior cu lame spirale armate cu carburi de volfram şi o mandrină ce se poate roti împre-ună cu garnitura de foraj.9. posibila modificare de program. Motivaţia forajului în trepte de diametru poate fi: securitatea. Alezoarele (corectorii de calibrare): menţin diametrul de calibrare al sapei în rocile abrazive şi centralizează BHA în sondă. evaluarea. braţele expandează hidraulic la pornirea circulaţiei şi se pliază la oprirea ei. astfel de reducţii sunt folosite cu motoarele submersate pentru prevenirea pătrunderii fluidului contaminat în motor şi Fig. 190 . Reducţiile – în timpul forajului unei sonde sunt întrebuinţate o mare diversitate de reducţii: a. Rolele sunt prevăzute cu elemente de dislocare corespunzătoare tipului de roci în care se forează.3.Echipamentul pentru forajul direcţional a. Stabilizatorii (fig.9. valve plutitoare şi reducţii plutititoare – împiedică reîntoarcerea fluidului în interiorul garniturii. La extragere. manşonul se blochează în mandrină şi se roteşte împreună cu aceasta. corectorii expandabili lărgesc o gaură de sondă forată la un diametru mai mare decât diametrul secţiunii de deasupra (tubată sau nu) şi constă dintr-un set de cuţite montate pe braţe retractabile articulate pe corpul sculei. La partea inferioară în corp se înşurubează o sapă pilot sau ghidaj (bull nose).

reducţii de prelungire – un tip de prăjini grele scurte folosite la reglarea distanţei dintre stabilizatori. 191 . iar în interior este uzinată o cameră în care este montată valva (cu clapetă sau cu bilă). c. reducţii de trecere – leagă componentele garniturii de foraj cu dimensiuni şi filetaje diferite (de dorit să fie cât mai puţine în ansamblu dar în număr şi diversitate suficientă în dotarea echipei de foraj). au 0. b.6 m lungime. se fac măsurători ale înclinării şi azimutului. valva se montează întotdeauna sub reducţia în care se aşază instrumentul de măsurare a devierii. la forajul dirijat valva se poate monta în partea inferioară a stabilizatorului de lângă sapă. Aceste operaţii se execută cu ajutorul unor instrumente introduse în sondă. e. 9. – traversarea cât mai aproape posibil de axa unei sonde în erupţie pentru omorâre.2. Metode de urmărire a traiectului sondelor deviate Cunoaşterea cu precizie (mai mult sau mai puţin ridicată. reducţii de protecţie – protejază echipamentele scumpe contra uzurii (prăjina de antrenare. MWD). iar pentru atingerea obiectivului propus (respectarea unui anumit traiect) este necesară orientarea sondei în direcţia dorită (prin controlul direcţiei feţei de lucru a deviatorului). reducţii cu coş de decantare – montate deasupra sapei pentru colectarea resturilor metalice de la talpa sondei. d. după caz) a traiectoriei urmată de sapa de foraj este indispensabilă din următoarele motive: – localizarea devierilor bruşte (dog legs) sau ale îngenuncherilor unghiulare cu mult peste gradientul de deviere admisibil. Pentru localizarea traiectului unei sonde dirijate. reducţii cu fereastră laterală – pentru trecerea cablului de investigare de la interiorul garniturii la exteriorul acesteia (steering tool). sau transmise mai mult sau mai puţin continuu de la talpă la suprafaţă. se pot confecţiona şi din oţel amagnetic. regulat. f. rotirea unei astfel de garnituri nu este posibilă . imformaţiile obţinute în urma măsurătorilor sunt recuperate după ce scula este extrasă la suprafaţă (cazul măsurătorilor punctuale – spaţiate la distanţă de cca 10 m). – urmărirea traiectului proiectat pentru atingerea obiectivului propus.Echipamentul pentru forajul direcţional înfundarea lui.

giroscop. în plus. 9. c. Tipuri de măsurători (survey) Calculul traiectului unei sonde se face pe bază a trei mărimi măsurate repetat în diferite puncte (staţii): lungimea intervalului forat.2 in). Instrumentele de măsurat înclinarea în combinaţie cu detectori magnetici sau giroscopici de azimut sunt unităţi de unghi ce au încorporat un pendul foarte uşor a cărui poziţie este fotografiată sub forma unor fire reticulare pe un sistem fotosensibil cu cercuri concentrice şi cu roza vânturilor.1. SDC. înclinarea: pendul. lungimea garniturii de foraj. faţa de lucru a deviatorului: similar cu azimutul (este în fapt o generatoare reper a garniturii de foraj în raport cu azimutul). Măsurarea înclinării se face prin detectarea direcţiei forţei gravitaţionale cu un pendul.2. rezistent la impact şi vibraţii. Se măsoară cele trei componente ale acceleraţiei gravitaţionale cu trei accelerometre ortogonale şi se calculează direcţia rezultantei în raport cu triedrul de referinţă (simplu de lucrat. cu accelerometre fixe. impact). 2 – măsurarea prin contorizarea lungimii cablului de carotaj. Pendulul Totco foloseşte o dublă înţepare a ţintei din hârtie (se elimină astfel erorile legate de frecări. d. b. Azintac şi Anadrill MWD. Se determină punctul de acceleraţie zero prin intermediul unui accelerometru rotativ în jurul unei axe paralele cu sonda. cu accelerometre rotative. Sistemul este folosit de senzorii Sperry-Sun sreering tools. b.Echipamentul pentru forajul direcţional Măsurătorile se fac cu diferite instrumente: a. înclinarea şi azimutul. însă mai puţin precis). lungimea forată (measured depth MD): cablul purtător al sondei de investigare. platformă inerţială. vibraţii. Înregistrarea cu accelerometrul se interpretează pe baza a două principii: a. corecţiile de direcţie pe parcursul forajului reclamă cunoaşterea orientării în sondă a instrumentului de măsurare (tool face) – comparabilă cu o măsurătoare de azimut. Acesta este cuplat cu un al doilea accelerometru care se roteşte în jurul unei axe paralelă cu axa primului (mult mai 192 . Măsurarea lungimii se face prin două metode: 1 – adunarea lungimilor elementelor componente ale garniturii (cu erori la fiecare de ± 5 mm/0. accelerometre. magnetometre. azimutul: busolă.

Teleco şi Anadrill MWD. este folosit la sistemele steering toool. Ultimul tip de instrument denumit comercial Ferranti. Axa spin este păstrată orizontală şi orientată Nord prin intermediul a două servo-motoare şi două accelerometre de precizie. teoretic. cu trei accelerometre şi două giroscoape de precizie într-un ansamblu stabilizat pe trei axe şi introdus în sondă cu cablu sau cu garnitura de foraj. prăjini grele amagnetice. b. Un alt tip de detector denumit magnetometru. nivelul de eroare este sub 1/10 . Chiar o foarte mică deplasare a centrului de greutate de 1/100 mm provoacă o rotaţie a cadrului exterior suport al axei spin cu mai multe grade pe oră. Măsurarea cu sisteme inerţiale – aceste sisteme. Ultimele tipuri de senzori apărute pe piaţă încorporează această soluţie: Teleco. Măsurarea azimutului: a. Sistemul este întrebuinţat de instrumentele mono-punct şi multi-punct magnetice. Momente de torsiune reziduale apar întotdeauna din cauza dilatării termice inegale şi a frecărilor din lagăre fapt ce duce la abateri (drift – derivă) ale giroscopului şi reducerea duratei de funcţionare. Azimutul magnetic – are ca referinţă direcţia câmpului magnetic al pământului pentru o locaţie dată (în general nu coincide cu nordul geografic).Echipamentul pentru forajul direcţional precisă datorită sensibilităţii şi linearităţii servo-accelerometrelor. Traiectoria sistemului introdus în sondă este reconstruită din măsurarea acceleraţiilor şi rotaţiilor prin metoda integrării duble. o 193 . Azimutul giroscopic – înregistrarea cu giroscopul este relativă. oferă o mai mare acurateţe decât giroscopul standard (folosesc componente din tehnica militară şi aero-spaţială). Principiul giroscopului : discul (rotorul) se roteşte cu mare viteză şi îşi menţine fixă direcţia în spaţiu (în ipoteza că nu apar perturbaţii de torsiune). Humprey. este de tipul celor folosite în aviaţie. Instrumentul permite detectarea schimbării de direcţie faţă de poziţia de referinţă (stabilită la suprafaţă). total încapsulat şi insensibil la mediul înconjurător în timpul forajului. reperul sau direcţia deviatorului sunt indirect determinate graţie primului accelerometru). Sistemele magnetice reclamă prezenţa de reducţii. aceasta presupune un echilibru perfect al cadrelor suport pentru axa spin (pentru a aduce centrul de greutate al acestuia peste cel al rotorului). Noul model Schlumberger CGT (Continous Guidance Tool) este alcătuit dintr-un giroscop de precizie stabilizat pe două axe. Sagem-Schlumberger). Înregistrarea se face cu o busolă flotantă care se auto-orientează pe direcţia câmpului magnetic local.

Echipamentul pentru forajul direcţional

Unghiul citit este permanent înregistrat pe două codificatoare, toate corecţiile şi afişarea rezultatelor se face computerizat.

9.2.2. Echipamentul de măsurare
Instrumentele de măsurare (destinate să stabilească în mai multe puncte ale sondelor deviate înclinarea şi azimutul) sunt caracterizate de:
− numărul de măsurători pe care-l pot efectua; − modul de transmitere (cu întârziere sau cu citire imediat); − posibilitatea folosirii în timpul forajului; − necesitatea existenţei unui cablu de carotaj; − diametrul şi lungimea dispozitivului de măsură; − modul de operare (opriri, la extragere, la introducere etc.); − costul de operare.

Instrumente cu răspuns întârziat: înclinometre (foto); magnetice mono-punct; magnetice multi-punct; giroscopul. Înclinometrul (totco) – măsoară numai înclinarea cu un pendul influenţat în exclusivitate de gravitaţia pământului; este util în sondele verticale. Acul pendular imprimă pe o pastilă gradată înclinarea axei sondei faţă de verticală – declanşarea măsurătorii se realizează printr-un mecanism cu ceas. Instrumentul mono-punct– măsoară într-o singură staţie înclinarea şi azimutul (faţă de nordul magnetic terestru); dispozitivele disponibile pot fi fotografice (pendul, busolă) sau electronice (accelerometre, magnetometre); reclamă folosirea unei prăjini grele amagnetice pentru măsurarea corectă a azimutului; în conjuncţie cu un dispozitiv de orientare, instrumentul măsoară şi direcţia feţei de lucru a deviatorului. Instrumentul multi-punct este asemănător ca principiu cu cel mono-punct. Are capabilitatea să măsoare în mai multe staţii prin derularea comandată a unui film fotografic sau folosind o memorie electronică în ansamblu cu un mecanism cu ceas care declanşază măsurătorile la un interval regulat de timp (fig.9.4, a). Giroscopul (fig.9.5, b) este un instrument mult mai precis şi care nu este afectat de câmpul magnetic terestru; poate fi mono/multi -punct şi lucrează atât în gaură liberă, cât şi tubată. Măsurarea azimutului cu ajutorul giroscopului este relativă în raport cu o referinţă luată la suprafaţă.

194

Echipamentul pentru forajul direcţional

b.

a.
Fig.9.4. Foto-înclinometrul de tip mono-punct.

b. a. Fig.9.5. Foto-înclinometrul Eastman; b. giroscopul.

Discul rotitor de mare viteză îşi conservă aceeaşi poziţie cât timp cadrele articulate ortogonal sunt în echilibru perfect; la orice dezechilibru (frecări, 195

Echipamentul pentru forajul direcţional

variaţii termice) cadrul A se roteşte, iar, reactiv, cadrul exterior se roteşte cu un unghi (deriva giroscopului) ce se corectează (v. erori de măsurare). Instrumente de măsurare în timp real: steering, MWD, giroscop în timp real. Steering tools – măsoară înclinarea, azimutul sondei şi direcţia de lucru a deviatorului cu transmiterea continuă a informaţiilor la suprafaţă prin intermediul unui cablu conductor; cablul este conectat la aparatul de măsură şi se întoarce la suprafaţă prin intermediul unei reducţii cu fereastră laterală (garnitura de foraj nu poate fi rotită); ar fi scula ideală de control al dirijării însă, prezenţa cablului implică multe inconveniente fapt ce limitează utilizarea sa (fig.9.6).

Fig.9.6.Transmiterea datelor prin cablu.

MWD (Measurement While Drilling) – apărut în anii 1970 şi puternic dezvoltat după 1980 oferă un instrument profesional care a permis dezvoltarea forajului direcţional complex; parametrii de control ai traiectului unei sonde sunt măsuraţi cu cele mai sofisticate accelerometre şi magnetometre; în plus MWD permite evaluarea parametrilor de formaţiune şi a celor de foraj; parametrii măsuraţi sunt codificaţi la talpă, informaţiile sunt transmise la suprafaţă la intervale regulate (prin diverse sisteme de telemetrie) sunt decodificate şi afişate (după ce au fost prelucrate computerizat) (fig.9.7). Componentele de bază: a. secţiunile de măsurare (senzori de direcţie – accelerometre şi magnetometre triaxiale, sonde gamma-ray, de rezistivitate, neutronic, parametrii de foraj); b. secţiunea de telemetrie (codificarea parametrilor măsuraţi, transmiterea informaţiilor codificate); sistemele MWD diferă după modul de transmitere:

196

Echipamentul pentru forajul direcţional

Fig.9.7. Sisteme de transmisie a semnalelor la suprafaţă la instrumentele MWD.

b1. pulsaţiile în noroi – printr-un sistem mecanic sunt generate supra/sub-unde de presiune, în coloana de noroi formându-se trenuri de pulsaţii transmise prin garnitura de foraj la suprafaţă unde sunt detectate de un senzor de presiune; pot fi pulsaţii pozitive sau pulsaţii negative; sunt dependente de tipul fluidului de foraj; sistemul nu poate funcţiona la forajul cu aer sau cu spumă; b2. transmisia electromagnetică EM – un curent electric indus în formaţiune este măsurat la suprafaţă (independent de tipul fluidului)(fig. 9.8); c. secţiunea de putere – se constituie din: una sau mai multe baterii, o turbină activată de curgerea fluidului de foraj, un sistem mixt baterie-turbină.

Fig.9.8. Transmisie electro-magnetică.

197

cu câmpuri magnetice locale. Determinarea parametrilor de incertitudine (care se iau în calcul): Metoda simplificată. în mod curent. multi-punct. lungimea minimă a acestor echipamente depinde de azimutul şi poziţia geografică a locaţiei sondei (aceasta creşte cu latitudinea). Tabelul 9. Pentru simplificarea calculelor. 198 . cu sondele adiacente.1 sunt date marjele de eroare care se iau în calcule pentru diferite tipuri de instrumente. Calculul erorilor – studii anticoliziune Calculul traiectoriei sondelor este rezultatul prelucrării numerice a măsurătorilor fizice. 9. c) legate de personalul operator (de citire la utilizarea aparatelor cu citire manuală – mono-punct (single-shots). de transcriere a parametrilor măsuraţi). d) legate de metoda de calcul (aproximaţiile metodei alese).Echipamentul pentru forajul direcţional 9. b) date legate de echipamentul însuşi (caracteristicile senzorilor. Acestea introduc diferite tipuri de erori. În tabelul 9.1. se consideră numai erorile de măsurare (sistematice). interferenţele magnetice – cu garnitura de foraj. Calculele de incertitudine au ca ţintă: fie studiile anticoliziune (platforme multi-sonde). Erori de măsurare la diverse tipuri de aparate. în mare măsură. mişcarea senzorului – pentru o bună măsurare aparatul trebuie să fie nemişcat).3. Surse de eroare a) poziţia sculei în timpul măsurătorii (adâncimea reală măsurată de senzor. În practica forajului sunt folosite prăjinile grele amagnetice pentru a îndepărta la maximum posibil interferenţele magnetice cu elementele metalice. Wolff şi De Wart au arătat că erorile sistematice sunt preponderente faţă de cele întâmplătoare. alinierea aparatului faţă de sondă şi a senzorului în aparat. celelalte se presupune că se compensează reciproc. de performanţele instrumentelor folosite.3.1. cu apropierea coloanelor de tubare. Estimarea erorii globale permite stabilirea gradului de precizie al calculelor. cu echipamente amagnetice defecte). Toate erorile depind. fie studiile de interceptare (sonde de salvare).

0 Film…………………. după corecţia erorilor S se prelucrează statistic erorile R.Echipamentul pentru forajul direcţional Înclinarea I (degree) <5 >5 Tipul aparatului de măsurare Toate tipurile Mono-punct sau steering tool(1) Magnetic multi-punct MWD Giroscop cu unitate de unghi (1) Utilizarea dispozitivelor de dezaxare (reducţie strâmbă) măreşte marja de eroare.iar corecţia lor se face computerizat.2 este prezentată o sinteză a acestor erori: Tabelul 9.0 Reducţia dezaxată……0. Calitatea fiecărei înregistrări depinde de modul cum s-au luat în considerare erorile şi corecta lor implementare.25 ± 1/6 ± 1.5 Garnitură de foraj…….0 Precizie………………3. 199 .5 Recomandări de implementare. Sistemele complexe (giroscopul cu citire (read-out). Sinteza erorilor sistematice de măsurare.55 Erori de azimut (grade) Reproductibilitate……1. Procedura face o separaţie între erorile sistematice S şi cele întâmplătoare R pentru fiecare parametru şi la fiecare punct de măsură. Nu există date pentru aparatele cu transmitere la suprafaţă (steering tools) dar se presupune că acurateţea acestora este comparabilă cu cea a busolelor iar repetabilitatea este cu mult mai bună.5 Aceste valori sunt rezultatul experienţei de şantier şi sunt valabile numai pentru sistemele clasice de măsurare. În cele ce urmează sunt luate în discuţie numai sistemele clasice de măsurare şi pentru care sunt suficiente date la dispoziţie (sunt incluse aici sistemele magnetice mono-punct şi multi-punct şi giroscopul liber).3. Domeniul de eroare (degree) Înclinare Azimut ± 1/4 ± 10 (pentru I > 2) ± 1/3 ±3 ± 1/6 ±3 ± 1/10 ± 1. Metoda prin discretizare sau analitic constă în reconstrucţia erorii finale din erorile elementare.1.15 Precizie………………20 Reducţia dezaxată……10 Total…………………. Calitatea controlului traiectului unei sonde (well survey) depinde de numărul şi precizia măsurătorilor folosite la stabilirea traiectoriei sondei..2. sistemele cu impulsuri de presiune sau telemetrie prin cablu) au o procedură sofisticată de evaluare a erorilor .8. În tabelul 9.0 Total…………………. Erori de înclinare (minute) Reproductibilitate……10 Film………………….

M – masa magnetică echivalentă (polul de forţă) în [emu] (unităţi electromagnetice. Aceste erori pot fi corijate: există nomograme ale erorilor magnetice în funcţie de direcţia (azimutul) sondei pentru diferite valori ale parametrului a (fig.9. Zona Înclinarea câmpului magnetic I (0 ) I < 37 37 < I < 47 47 < I < 65 65 < I < 75 Componenta orizontală a câmpului magnetic He (oersted) He > 0.28 0.10) (valoarea forţei magnetice orizontale a Pământului – tabelul 9. Numărul de PGA se alege în corelaţie cu zona de operare (fig.Echipamentul pentru forajul direcţional Prăjinile grele amagnetice (PGA) – numărul şi lungimea acestora Alegerea lungimii necesare a acestora are în vedere minimizarea erorilor sistematice provocate de materialul garniturii de foraj asupra instrumentelor magnetice.4). [cm]. Corecţia erorilor magnetice. unde: I este înclinarea.24 0.9. Corelaţia forţă magnetică orizontală-înclinare (pentru diferite zone). emu = 10-9 H – Henry).09 < He < 0. Nivelul de eroare creşte dacă traiectoria se apropie de direcţia magnetică E/W iar lungimea PGA scade.24 < He < 0.9.9): a= M sin I .3. L – distanţa de la busolă la partea inferioară a PGA. De regulă azimutul indicat este mai mic decât cel real în emisfera nordică.15 I II III 200 . Majoritatea firmelor care execută măsurători în sonde furnizează un ghid de diagrame pentru alegerea lungimii PGA eliminându-se astfel calculul erorilor legate de polul de forţă. Tabelul 9.15 < He < 0. cu înclinarea şi cu variaţia azimutală faţă de nordul magnetic.1) Fig.9.28 0. L2 (11.

Cele mai bune rezultate se obţin în cazul ansamblurilor stabilizate.Echipamentul pentru forajul direcţional Fig. Sunt de preferat măsurătorile prin interiorul garniturii de foraj.10. Variaţiile locale de azimut sunt sesizabile numai în gaură netubată. Hartă zonală pentru stabilirea numărului de prăjini grele amagnetice. Centrarea în sondă.9. 201 . Azimutul determinat cu ajutorul giroscopului este o mărime relativă de aceea înainte de operare trebuie stabilită o direcţie reper fixă (vizibilă în orice situaţie) şi calculul exact al direcţiei nord geografică. Pentru cazul giroscopului măsurarea în interiorul coloanei de tubare este mai precisă (cu cât trecerile dintre îmbinări sunt mai uniforme erorile de impact sunt eliminate şi cu cât diametrul este mai uniform. Azimutul referinţă. cu atât centrarea aparatului este mai bună).

şi extrapolată pe durata fiecărui interval de timp se obţine deriva reconstruită.Echipamentul pentru forajul direcţional Deriva giroscopului (driftul). Driftul la latitudinea europeană este de aproximativ 10 /h. Giroscopul nu este influenţat de erorile magnetice.9. respectiv 15 /h). Reconstrucţia şi închiderea driftului. Dacă se consideră o axă orizontală şi giroscopul localizat la polul Nord (giroscopul este perfect echilibrat şi nu sunt frecări). Transpusă grafic. dacă axa giroscopului este paralelă cu axa de rotaţie a Pământului nu există drift aparent. Şurubul se reajustează când giroscopul se foloseşte la o nouă locaţie unde latitudinea variază cu mai mult de 5 . Deriva aparentă (driftul) este cauzată de rotaţia terei. Se preferă efectuarea de înregistrări pe porţiuni ale sondei.11. eroarea de alunecare se poate estima ca o funcţie de timp. acesta va indica o schimbare aparentă de direcţie la o revoluţie a globului (24 h. Acest cuplu dă giroscopului o mişcare de precesie opusă driftului aparent. iar ca regulă viteza de lucru este esenţială în limitarea erorilor (variabile în timp). Măsurătoarea luată în această poziţie dă deriva totală observată (prin scădere din 202 . Driftul aparent trebuie compensat cu o contragreutate uşoară plasată în interiorul cadrului suport pentru axa spin prin intermediul unui şurub ajustabil şi a cărui greutate dă un cuplu de torsiune.9. Azimutul citit (faţă de reper) o o o Închiderea driftului – la suprafaţă giroscopul poate fi reorientat pe direcţia Fig. La Ecuator. la intervale de timp egale (prelungind cu 3. Aceste operaţii sunt efectuate computerizat la giroscoapele cu citire directă. însă datele măsurate includ o serie de erori. Variaţia observată dă mărimea derivei pe durata observaţiei. reperului de referinţă. Prin repetarea procedeului la fiecare 10 minute în timpul introducerii şi al extragerii dispozitivului. Driftul reconstruit – deriva (alunecarea) giroscopului se determină prin opriri şi perioade de observaţie uniform spaţiate.5 min înregistrarea) (fig..11) şi care permit stabilirea direcţiei pe timpul măsurătorii. direcţia din perioada de observaţie. Acelaşi lucru se întâmplă în direcţie opusă (polul Sud).

În alte cazuri axa giroscopului se orientează N/S. măsurătoarea se face într-un plan perpendicular pe traiect în timp ce variaţia de direcţie (orientarea) se determină într-un plan orizontal.13). o diferenţă geometrică între unghiul dorit şi cel măsurat. Driftul total observat diferă de cel calculat prin valoarea denumită închidere. 203 . – eroarea gimbal reprezintă de fapt. La instrumentele sofisticate această problemă (eroare) nu există – giroscoapele actuale sunt suspendate înt-un set de cadre acţionate prin servo-accelerometre care păstrează axa de rotaţie a carcasei exteriore verticală (platforme inerţiale – Humphrey System DG 76). iar eroarea gimbal (deriva) se corectează cu o diagramă de tipul celei prezentate în figura 9.12. Intersecţia dintre acest con şi un plan orizontal este elipsa de Fig. O schimbare de azimut pentru giroscopul înclinat este indicată pe cadranul cu roza vânturilor (data va include o eroare dependentă de înclinarea iniţială). Pentru minimizarea acestei erori axa giroscopului trebuie orientată perpendicular pe planul median al sondei – situaţie posibilă numai dacă traiectul este cunoscut. Dacă întregul sistem se înclină dar rămâne într-un plan normal pe axa de rotaţie abaterea este zero.Echipamentul pentru forajul direcţional deriva iniţială măsurată). Azimutul calculat al unei sonde la fiecare staţie de măsurare este azimutul măsurat corectat adăugat la azimutul reperului. Prin combinarea erorilor sistematice ale înclinării şi azimutului se obţin mai multe traiecte corectate a căror înfăşurătoare este un con (baza conului este cercul de incertitudine).9.9.12. Elipsa de incertitudine (fig.

Echipamentul pentru forajul direcţional

incertitudine (una dintre axele Est elipsei se presupune a fi pe direcţia Sud azimutului sondei). În plus, dacă se Traiect calculat Conul de consideră şi erorile legate de incertitudine lungimea reală a garniturii, Cerc înfăşurătoarea punctelor extreme obţinute, generează un elipsoid. Elipsa Calculul razei cercului de incertitudine: se calculează coordonatele spaţiale ale traiectoriei Adâncimea Fig.9.13. Elipsa de incertitudine. fără corecţii (Xt, Yt, Zt); se calculează coordonatele spaţiale ale traiectoriei cu corecţiile de înclinare şi azimut prin adunarea erorilor pozitive (Xm, Ym, Zm);
R = [( X t − X m )2 + (Yt − Ym )2 + (Zt − Z m )2 ]

(9.2)

Studiul anticoliziune. Acesta nu presupune rezolvarea unei ecuaţii dar constă într-o procedură care permite, pe baza incertitudinilor calculelor efectuate, estimarea distanţei relative dintre sonde (operaţie destul de laborioasă). În general un astfel de studiu implică: determinarea parametrilor de incertitudine; determinarea elipselor de incertitudine (în special în zonele cu grad de risc mare); calculul distanţei orizontale dintre sonde; analiza rezultatelor. Factorii care influenţeaza devierea sondelor – consecinţe Factorii: naturali (formaţiuni cu escavaţii, alternanţa de duritate a rocilor traversate); tehnologiile şi echipamentul de foraj (tipul sapelor, tipul ansamblurilor de fund – BHA, metoda de foraj, apăsare excesivă pe sapă). Consecinţe: formarea de găuri eliptice, sonde ovale, găuri de sondă lărgite, îngenuncheri, găuri de cheie.

9.4. Tehnicile de deviere
Echipamentul specific de dirijare se compune din: penele de deviere, sapa cu jet, instrumentul rebel, stabilizatorii (la forajul rotary – cu antrenare de la suprafaţă); turbinele de foraj, motoarele cu deplasare pozitivă PDM, stabilizatorii,

204

Echipamentul pentru forajul direcţional

echipamentul amagnetic, reducţiile de orientare, reducţiile dezaxate – simplu/dublu, dispozitivele flexibile (la forajul cu motor submersat). Penele de deviere (Whipstock). Sunt confecţionate în general din prăjini grele pe a căror suprafaţă laterală se ferezează un jgheab longitudinal cu adâncime variabilă (înclinat). Pot fi: permanente, amovibile (fig.9.14), orientate sau nu. Se folosesc fie în gaură liberă, fie în zonă tubată pentru realizarea unei ferestre. Odată cu dezvoltarea sondelor multi-drenă, ramificate şi de re-intrare penele oferă cea mai simplă cale de frezare a unei ferestre într-o coloană. Dirijarea cu jet hidraulic (fig.9.15). Practicabilă în roci moi, redusă ca cost se aplică astfel: după orientarea duzei principale se foreajă cu jet un buzunar dezaxat, apoi prin bătaie se avansează cât permite talpa. În următorul pas se reia forajul rotativ cu o apăsare maximă pe sapă şi se avansează pe lungimea unei prăjini. După controlul deviaţiei obţinute procedeul se poate relua. Dirijarea cu motoare submersate (fig.9.16). La scară industrială s-a dezvoltat forajul cu motoare hidraulice (turbine de foraj, respectiv motoare elicoidale): – Turbinele de foraj. Sunt motoare hidrodinamice de mare viteză de rotaţie (500…1000 rot/min), folosite în ansamblu cu sapele PDC şi din raţiuni de viteză de avansare, altfel sunt costisitoare şi dificil de întreţinut. Pentru dirijare îşi

Fig.9.14. Pene de devier amovibile.

Fig. 9.15. Sapa de deviere (jetting).

205

Echipamentul pentru forajul direcţional

Fig.9.16. Motoare submersibile pentru foraj direcţional.

găsesc locul ,frecvent, împreună cu sapele cu diamante la corectarea azimutului în zona de iniţiere a intervalelor curbilinii (KOP). Motoarele elicoidale (volumetrice) pentru dirijare PDM incorporează reducţia dezaxată (bent housings), prin unghiul dintre corpul motorului şi carcasa lagărului etajat. Se elimină astfel reducţia strâmbă şi se măreşte efectul de deviere prin apropierea dezaxării de sapă. Se permite şi o rotaţie a garniturii de foraj de la suprafaţă. Dezaxarea poate fi fixă sau ajustabilă de la suprafaţă din sfert în sfert de grad. Există mai multe configuraţii ale motoarelor de dirijare: cameră pentru simplă înclinare (fixă sau ajustabilă) – cel mai des folosită practic; camere pentru dublă înclinare (poziţie jos sau sus; fixă sau ajustabilă) – nu permite rotirea garniturii; motor cu unitate dublu dezaxată DTU (cu înclinarea în două unghiuri opuse). Pentru o mai bună eficienţă aceste motoare sunt stabilizate: cu lame armate, cu manşoane interschimbabile sau cu coliere stabilizatoare.

206

Echipamentul pentru forajul direcţional

Ansambluri cu stabilizatorii (BHA). La forajul direcţional stabilizatorii servesc doar la controlul înclinării sondei. În funcţie de numărul, mărimea şi poziţia lor în garnitura de foraj permit modificarea (creşterea, menţinerea, reducerea înclinării) traiectului sondei. Există o mare varietate de tipo-dimensiuni de stabilizatori (cu lame sudate, cu lame integrale, de tip manşon nestaţionar, staţionare), iar după modul de dispunere al lamelor (lame drepte, lame spirale dreapta, lame spirale stânga). La forajul direcţional sunt disponibili stabilizatori cu diametrul ajustabil – diametrul exterior al lamelor poate fi modificat de la suprafaţă prin Fig.9.17. Principiul de operare al impulsuri de presiune în garnitura de foraj. telepilotului Echipamentul amagnetic – intercalat în garnitura de foraj la utilizarea instrumentelor magnetice pentru măsurarea devierii şi rolul de izolator împotriva perturbaţiilor magnetice induse de componentele din oţel ale garniturii de foraj. Este fabricat din oţel inoxidabil de înaltă calitate, rezistent la coroziune sau aliaje precum "Monel" (70 % nichel + 30 % cupru). Acest echipament include: prăjini grele (normale ca lungime sau scurte), prăjini de foraj compresibile, prăjini de foraj, stabilizatori, reducţii. Reducţiile de orientare – denumite UBHO (Universal Bottom Hole Orienting) sunt proiectate să permită culisarea unui manşon în care se aşează instrumentul de măsurare care este prevăzut la partea inferioară cu un şiu în formă de potcoavă. Manşonul se va bloca într-o poziţie care aliniază orientarea instrumentului de măsurare cu cea a deviatorului. Reducţiile dezaxate – se plasează, de regulă, deasupra motorului submersat şi au marcate pe cepul filetat direcţia dezaxării şi mărimea acesteia. Reducţia telepilot (fig.9.18) – dezvoltată de IFP şi SMFI este o reducţie dezaxată cu unghi variabil comandat de la suprafaţă. Printr-un sistem baionetă reducţia este manevrată hidraulic cu ajutorul fluidului de foraj (se roteşte partea inferioară în raport cu partea superioară cu unghiul θ). Prin construcţie se stabileşte unghiul maxim dintre cele două părţi α, valoarea unghiului de înclinare ϕ este variabilă de la o poziţie la alta (fig. 11.17/3). Pentru un unghi α = 1 1/4, unghiul ϕ variază
o

207

5.47 10 324 0. Poziţia θ. 1.18. [0] 1 0 0 2 36 0.77 3 72 1.02 5 144 2. Caracteristicile de lucru ale reducţiei tele-pilot. Reducţie tele-comandată de orientare – construcţie şi principiul de lucru.5.875.77 208 .9.50 7 216 2.5). 7 3/4 şi 6 5/8 in (tab.5 . [0] ϕ. iar ca diametru exterior de 9 1/2. Tabelul 11.38 8 252 2.11.Echipamentul pentru forajul direcţional de la 0 la 2.25 şi 1. Ca tipodimensiuni de telepilot se construiesc: pentru unghiuri de dezaxare maximă α de 0.38 6 180 2.47 4 108 2. o Fig.02 9 288 1.

Forajul orizontal 10. iar diametrul găurii este mic. Aplicaţiile şi atuurile forajului orizontal Forajul orizontal este astăzi o tehnică la îndemâna specialiştilor din ingineria zăcămintelor de hidrocarburi care permite diminuarea costurilor de dezvoltare a 209 .10.2. În acord cu tehnicile actuale de foraj acestea se clasifică în (fig. precizia orientării este relativă. porţiunea orizontală ajunge de la sute la mii de metri.1. Aspecte generale legate de forajul orizontal Sondele a căror porţiune ce străbate stratul productiv este orizontală sunt denumite sonde orizontale.1): – sonde cu rază mare sau cu rază medie de curbură – reclamă forajul a câteva sute de metri pentru trecerea de la verticală la orizontală. 10.10.10. Profile de sonde orizontale. Fig. este precisă în direcţie şi cu diametru normal. – sonde cu rază scurtă sau cu rază ultra-scurtă de curbură – necesită folosirea de echipamente speciale pentru atingerea direcţiei orizontale în câţiva metri. se foloseşte echipamentul standard de dirijare. porţiunea orizontală nu depăşeşte de regulă 100 m.1.

turbulenţe ce duc la căderi de presiune suplimentare (proporţionale cu debitul de fluide). rezervor de petrol cu apă de talpă activă). – la formaţiunile a căror permeabilitate este alterată prin invazia filtratului (skin efectul): reducerea de presiune în sondele verticale este proporţională cu raportul Sc/hp (skin de colmataj/înălţime perforată). – la controlul viiturilor de nisip – în formaţiunile slab consolidate riscul producţiei cu nisip este greu de prevăzut (printre parametrii care provoacă instabilitatea nisipului se specifică forţele de vâscozitate în vecinătatea găurii de sondă – proporţionale cu viteza de curgere). rezervor de petrol cu cap de gaze. în drenele orizontale de lungime L viteza de curgere se reduce cu raportul hp/L. 210 . Prin realizarea unei drene orizontale în lungul stratului se obţin: o creştere a lungimii de drenaj. pentru o drenă orizontală lungă viteza de curgere este mult diminuată astfel că productivitatea sondelor orizontale este cu mult mai mare la sondele de gaze. Principalele aplicaţii ale forajului orizontal sunt: – în zăcăminte cu permeabilitate scăzută – pentru creşterea indicelui de productivitate o soluţie este fisurarea hidraulică a zonei din jurul unei sonde verticale. în cazul sondelor verticale. la sondele orizontale efectul de skin este invers proporţional cu lungimea drenei astfel că influenţa gradului de alterare asupra pierderilor suplimentare de presiune devine neglijabilă.Forajul orizontal exploatării şi de creştere a producţiei de petrol şi de gaze (în faza de proiectare avantajele sondelor orizontale reclamă o serioasă evaluare cu ajutorul tehnicilor de simulare numerică şi o bună cunoaştere a caracteristicilor rezervorului). o conductivitate infinită (rezistenţă minimă la curgere) şi un bun control al geometriei. – la exploatarea zăcămintelor de gaze – vitezele ridicate de curgere lângă pereţii sondei provoacă. aceste fenomene fizice sunt cunoscute sub denumirea de coning (forţele gravitaţionale tind să menţină fluidele nedorite în loc în timp ce forţele de vâscozitate provoacă ridicarea apei/coborârea gazelor către intervalul perforat). peste sau sub această valoare de debit un fluid nedorit (apă/gaz) îşi măreşte raţia de producţie (rezervoare de gaz mărginite de un acvifer. aşa se motivează completarea într-un strat de nisip cu un simplu liner preperforat a unei drene orizontale în timp ce toate sondele verticale impun filtre sau împachetări (gravel packs). – pentru debite de curgere numite critice – anumite zăcăminte de petrol reclamă să fie operate la debite sub valoarea aşa-zisă critică.

iar una de 6 in are raza de curbură de 18…22 m – forajul unei astfel de sonde necesită rotaţia garniturii de foraj şi folosirea de prăjini grele articulate în secţiunea deviată (firma Eastman Christensen Co. efectul de adâncime. sapei. creşterea factorului de recuperare. Ele diferă prin modul de trecere la faza orizontală după cum urmează: – rază de curbură ultra-scurtă (foraj cu jet hidraulic) R < 30 cm (DGL ≈ 3 /cm). Linerul max.014 Rază3 3/4 4 1/2-4 286 20 5 1/2 2 7/8 medie 4 3/4M1* 3/4 286-300 20 7 5 1/2-7FJ** de 6 3/4M1 6-8 1/2 716-400 8-20 9 5/8 7FJ-7 5/8 curbură 8 8 1/2-9 716-400 8-14 13 3/8 9 5/8 7/8 12 1/4 Rază4 3/4 6-8 1/2 19003-6 7 5 1/2-7FJ lungă de 6 3/4 8 1/2-9 1000 3-6 9 5/8 7FJ-7 5/8 curbură 7/8 19001000 * M1 – Mach1. Diametrul Diametrul Raza de Intensitatea Coloana min. stratificate. – rază de curbură scurtă (în funcţie de diametrul drenei aceste profile au raze cuprinse între 6…20 m) – o gaură de 4 1/2 in are raza de curbură de 10…12 m. Tabelul 10.03-0. o Sondele forate orizontal au la bază mai multe concepte. de deviere verticală.Forajul orizontal – diminuarea costurilor suplimentare pentru operare în cazurile: canalizarea apei sau injecţia de apă. a perfecţionat tehnica aceasta de foraj şi a reuşit să foreze drene orizontale de peste 300 m în gaură de 6 in şi cu o precizie de azimut de ± 20 ). subtraversări de conducte şi sonde orizontale (spre deosebire de primele sondele orizontale pornesc de la suprafaţă cu o fază verticală sau înclinată după care se curbează până la 90 înainte de începerea fazei orizontale). o 211 .015 7 4 1/2 curbură 1/2 0. Caracteristicile sondelor orizontale conform specificaţiilor EC. Tipuri de foraje orizontale (termenul include diferite metode): galerii miniere. de cunoaştere a heterogeneităţilor rezervoarelor (fracturate.0187 5/8 4 1/2 de 4 3/4 6 1/4-6 38-42 0. traiectorii complexe).1. o diametrul găurii 2 in iar lungimea poate ajunge la peste 70 m.0155 7/8-6 0. În tabelul 10. curbură. Coloana/ sculei.023 5 1/2 2 7/8 scurtă 4 3/4 3/4 32-38 0. [in] [in] [ft] [0/100 ft] [in] [in] Rază3 3/4 4 1/2-4 19-25 0.1 sunt prezentate specificaţiile firmei Eastman Christensen pentru profilele sondelor orizontale. ** FJ – Flush Joint.

2.Forajul orizontal – rază de curbură lungă. Profile ale traiectelor sondelor orizontale.2) fapt ce îi conferă unele avantaje (frecarea scade la minim. carotaj.10. Reguli rezultate din experienţa practică referitoare la: raza de curbură – alegerea metodelor convenţionale impune profilul cu rază lungă de curbură (nu mai puţin de 180 m. rază de acţiune limitată – punctul de iniţiere a devierii (KOP) este plasat cât mai jos posibil. adâncime. curburi şi lungimi ale drenelor orizontale. iar înclinarea creşte gradat (profil J – fig. faza dirijată este scurtă şi rapid realizată. lungimea secţiunii orizontale este maximă pentru o minimă deplasare (offset) la penetrarea rezervorului). sunt folosite echipamente standard pentru rază lungă de curbură sau echipamente puţin modificate pentru sondele orizontale de tip rază medie de curbură. o intensitate de deviere de maximum 3 /10 m). posibil porţiunile rectilinii să se găsească în acelaşi plan vertical pentru a minimiza frecările (de regulă. faţă de profilul cu rază scurtă acest tip are multiple avantaje de oferit: foraj. respectiv medie – este vorba de forajul direcţional la care găurile de sondă au diametre convenţionale. logging pentru toate domeniile de diametru. cea mai mare parte a garniturii de foraj se află în gaură verticală. înţeparea rezervorului (landing) – indiferent de tipul de profil ales la apropierea de acoperişul stratului productiv se forează un interval rectiliniu înclinat cu lungime şi înclinare variabile (se constituie ca o marje de siguranţă în cazul unei înclinări insuficiente şi pentru identificarea la timp a reperului geologic care controlează poziţia relativă a ţintei – factor foarte important în stratele subţiri). la înclinări de 50…60 sonda trebuie să fie orientată către ţintă – în gaură de 212 o o . tubaj. corecţiile de azimut – pe cât Fig.10. acţiune extinsă (extended reach) – în cazul când intrarea în zăcământ impune un control riguros şi o deplasare mare se adoptă profilul cu două secţiuni curbe între care se află un interval rectiliniu înclinat (lungimea şi înclinarea acestor intervale depind de deplasarea dorită).

în combinaţie cu MWD şi motor de fund se pot fora intervale drepte sau curbe. destinat forajului orizontal – este plasat lângă sapă are lame scurte şi se roteşte cu viteză mare (permite realizarea unei găuri stabile. motor pentru carotaj cu tub carotier stabilizat (fig. măsurătorile sunt precise). E). se realizează greu şi sunt însoţite de reduceri substanţiale ale înclinării. Ansambluri de fund (BHA).10.3.Forajul orizontal 12 1/4 in înclinată sub 60 corecţiile de azimut sunt de evitat deoarece.10.3. curburile excesive. – folosirea forajului rotativ pentru creşterea înclinării după iniţierea devierii. Tehnicile de foraj. traiectoria ideală – experienţa acumulată în domeniul forajului orizontal a impus profilul cu o curbură progresivă. corecţiile majore. reducţia telepilot – cu acest echipament unghiul de dezaxare se modifică hidraulic (nu este necesară extragerea garniturii de foraj. o Noi tipuri de echipamente/tehnici de foraj orizontal: stabilizator conducător motor (fig. – simplificarea ansamblurilor de fund şi limitarea numărului de marşuri (manevre). Fig. protejarea motorului şi ajută la transmiterea apăsării pe sapă). – pe intervalul rectiliniu puternic înclinat şi în porţiunea orizontală se recomandă un ansamblu de fund rigid cu motor submersat rotit cu viteză redusă de la suprafaţă. când sunt strict necesare este de preferat să se realizeze în gaură de 8 1/2 in urmate de o lărgire). D).10. Pentru adaptarea tehnicilor forajului direcţional convenţional la forajul orizontal se impune respectarea a câteva reguli: – menţinerea pe cât posibil în mişcare de rotaţie a garniturii de foraj pentru o învingerea frecărilor şi limitarea lipirilor.3. tehnic. corespunzătoare poziţiei naturale a garniturii între instalaţia de foraj şi ţintă.10. – limitarea utilizării motoarelor cu elemente de dezaxare numai la iniţierea devierii şi la corecţiile de azimut. păstrarea sapei curate. sub 60 azimutul rămâne stabil). ansamblurile de creştere a înclinării realizează intensităţi mari. – forajul vertical şi faza de creştere a devierii (build up) să fie riguros controlate pentru evitarea erorilor de măsurare. 213 . viteze de avansare ridicate. Ansambluri de dirijare cu motor submersat (A…E) şi rotary (F…H). Este exemplificată aici arhitectura pentru câteva ansambluri de fund rigide (fig. – forajul cu motor submersat pe porţiunea orizontală reclamă folosirea unei singure sape cu durată de funcţionare mare şi care necesită apăsare mică.3) întrebuinţate la înclinări mari (sunt foarte stabile.

. motoare de tip Mach1 ce au în componenţă o cameră dublu dezaxată (DTU) situată în apropierea sapei căreia îi dă o deplasare laterală imperceptibilă. două reducţii flexoare şi o reducţie dezaxată conducătoare prevăzută cu patină pe corp) Fig.4.10. sau în unele cazuri un sistem navigabil (NDS) de iniţiere/direcţionare a devierii sondei (dacă este necesar forajul unui interval tangent se poate folosi un ansamblu navigabil – "angle-build motor" sau un ansamblu standard DTU). ansamblul de creştere a înclinării încorporează un sistem fix (ce nu se poate roti). iar masa lor inerţială asigură mici rotaţii şi o bună eficienţă a gealei superioare. echipamentul este antrenat de un motor Navi-Drill Mach1 (viteză de rotaţie redusă. Sisteme şi echipamente de foraj orizontal tip EC (Eastman Christensen): – profile cu rază lungă de o curbură – NDS (navigation drilling system) (fig.4.10.10.10. o intensitate de deviere de 2…5 /30 m.5) – sapa. astfel poziţionate se obţine o rezervă de greutate care să împingă garnitura pe porţiunea orizontală.Forajul orizontal ansambluri cu motoare navigabile (fig.4) – fie cu stabilizator excentric lângă sapă (K). staţionar traiectul deviază după direcţia dezaxări de la partea inferioară a motorului. care permite. L). Ansambluri de fund pentru forajul drenelor orizontale. prin rotirea acestor ansamble se forează un traiect rectiliniu. Geometria ansamblurilor Eastman Christensen (EC).10.7 se prezintă un ansamblu de creştere a înclinării cu unghi fixat (configurat din doi stabilizatori. I. Sistem de dirijare cu motor NorTrack. În figura 10. – profile cu rază medie de curbură – aplicate în practică de EC în anul 1985. fie cu un element de dezaxare (fig.10.6) sunt sisteme navigabile cu Fig. însă. stabilizatorul inferior şi cel superior se înscriu pe un arc de cerc. J. au o o intensităţi de deviere între 8…20 /30 m iar lungimea drenei orizontale depăşeşte 1000 m. Ansamblurile de creştere a înclinării şi cele navigabile folosite de firma Eastman Christensen au la bază sistemul "în trei puncte" (fig. garnitură de foraj inversată – prăjinile grele sunt mutate de deasupra sapei în porţiunea unde înclinarea este între 40…60 .6. 214 Fig.10. moment de torsiune mare).5.

4 1.0 3.8 3.60) 12 1/4 0.44) 17 1/2 0.Forajul orizontal şi un ansamblu navigabil capabil să realizeze atât intervale curbe.39 5. Motor Sonda min.0 4.59 11.7 (31.1 (29.9) 0.8 (0.2 2.6 (21. Performanţele sistemelor NorTrack şi specificaţiile tehnice pentru motorul Mach1 sunt redate în tabelele 10.8 (0.1 2.9 (TKO) 17 1/2 (38.28) 8 3/8 0. max.44) 9 7/8 0.2.3. Specificaţii tehnice pentru motorul Mach1.62) (0.0 (0.9 12 1/4 (33.52) 14.4 2. Diametrul exterior Offset Lungimea ansamblului Unghiul DTU la sapă (L1 + L2) Motor Sonda UBHS Mach1 Mach2 in in in m (ft) m (ft) (0) mm (in) 5 7/8 0.3 3.0 3.8 4. max.0 3.25 4.8 3.5 3.0 2.5) (41.48 9.5 4.0 3.9) (0.3) 9.2 şi 10.9 (26.8 4.30 5.76) * UBHS are diametrul sub dimensiunea găurii de sondă.9 (0.32) 9 1/2 … -1/8 9. rotaţie (oper ) in in l/min l/min rot/min bar Nm Nm 3 3/4 4 3/4 6 3/4 8 9 1/2 11 1/4 4 1/4-5 7/8 6-7 7/8 8 3/8-9 7/8 9 1/2-12 1/4 12 1/4-17 1/2 17 1/2-26 250 300 700 1200 1500 2000 700 900 1800 2600 2800 4300 120-340 100-300 100-260 85-190 100-190 80-170 55 50 50 40 55 45 1200 1600 3800 6100 9300 13200 1920 2560 6080 9760 14880 21120 Puterea kW 15-43 17-50 40-103 54-121 97-185 109235 Randa mentul max.9 (0.1 4.8 (0.7 (25.0 (0.74 (0.3 5.9 0.40) 9 7/8 0.8) 10.0 2.3 (30.24) 8 … -1/8 9.3.8 12.38 7.64 10. cât şi intervale drepte.78 14.48) 10. de dif.4) 0.0) 0.48) 26 (35.0) 0.6 3. Tabelul 10.2 0.5) 11.16) 4 3/4 … -1/8* 6.9 3.61 (0.32 4.7) 7.9 (0.64 12.60) 18.9 (0.9 (0.8 Tabelul 10. % 67 68 70 70 72 73 215 .52 6.9 (0. Geometria şi performanţele sistemelor NorTrack.5 2. oper.3 1. Intensitatea de deviere Mach1 Mach2 0 /30 m 0/30 m 2.5 0.0 4.0 5.41 11.0 3.9 (0.20) 7 7/8 0. Diametrul Debitul Momentul Viteza Pres.20) 6 3/4 … -1/8 7.9 11 1/4 … -1/4 10.8 4.0 2.

13-20 6-20. Echipamente de fund pentru realizarea profilului cu rază medie de curbură.0 (11/16) 8 1/2 -1/8 8.7.6 (17.63) 41. ** UJHS – U-Joint Housing Stab.89) 8 1/2-9 7/8 -1/8 8.9 fără SS 9.7 16. inferior DS UJHS** L = L1 + L 2 Offset la sapă in in m (ft) mm (in) 4 1/2-4 3/4 -1/8 6.5 0 * BUR – build-up rate (intensitatea de creştere a înclinării).89) BUR teoretică DGL /30 m 13-20 6-20.3 (5/8) 18.5) AKO** 0-1.57) 84. Specificaţiile tehnice pentru aceste tipuri de echipamente sunt prezentate în tabelul 10.7 (1.64) 5 7/8-6 3/4 -1/8 7.1 (26. Unghi Offset la articulat dezaxar sapă (max) ă e in in m (ft) (0) mm (in) 6 -1/8 7.0 cu SS 10.8 (3.4 (2.0 (32.4.9 (22.5 fără SS 216 . DM in 4 3/4 6 3/4 Sistem navigabil cu reducţie dezaxată ajustabilă (AKO) UBHS L Secţ. Tabelul 10. Echipamente pentru forajul profilelor cu rază medie de curbură.0 (1.4. Diametrul motorului DM in 3 3/4 4 3/4 6 3/4 8 Sistem cu unghi fixat pentru profil cu rază medie Diametrul Jocul Lungimea Dezaxarea sapei sondei stab.8) 73.2 (7/8) DS BUR cu/fără SS* (max) 0 /30 m 11.5 (28) AKO 0-1. 13-20 12.6 cu SS 12.5 19.2 (23.0 (3/4) 22.Forajul orizontal Fig.34) 12 1/4 -1/8 10.10.62) 48. ansamblului pentru BUR* max.

Echipament pentru realizarea unor intensităţi mari de deviere. confecţionate din oţel de grad superior – S-135 şi care au plasate echidistant pe corp 2…3 zone îngroşate.9 (1 5/16) 41. 32. Echipament pentru realizarea profilelor cu rază scurtă de curbură. o Fig. iniţierea devierii cu un sistem de orientare ghidat este asemănătoare cu metoda de deviere cu pana. 217 .1 (30) AKO 0-2.Forajul orizontal 8 12 1/4 -1/8 9.0 * SS – stabilizator superior.10. iar la interior se găseşte un arbore de transmisie flexibil care preia mişcarea de rotaţie şi o transmite la sapă prin intermediul a două reducţii rotitoare asamblate la capetele tubului de ghidare.8. – profil cu rază scurtă de curbură – o o sistemele rotary sunt capabile să realizeze trecerea de la verticală la orizontală în 10…20 m (intensităţi de 4. în componenţa garniturii de foraj sunt incluse prăjini de foraj compresibile (fig. Ansamblul de foraj al intervalului curb se compune din două părţi: prăjina flexibilă conducătoare care transmite mişcarea de rotaţie din secţiunea verticală în interiorul tubului de ghidare curbat şi mai departe la sapă. prăjini de foraj intermediare. rază de curbură de 6…13 m).9.10. o prăjină de foraj flexibilă (articulată) care transmite momentul de rotaţie şi un ansamblu stabilizat (fig.10. sunt alcătuite din ansamblul de orientare. Prăjinile grele amagnetice folosite la realizarea profilelor cu rază medie de curbură au aceleaşi dimensiuni cu prăjinile de foraj compresibile. un tub de foraj curb nerotativ. intensitatea de deviere depăşeşte 15 /30 m.5…10 /m. în secţiunile curbe şi cea orizontală.10.6 (1 5/8) 10 cu SS 12 fără SS În în cazul care Fig.8). carcasa staţionară a ansamblului este curbată în poziţie netensionată.9). Pentru intensităţi sub 15 /30 m se folosesc. ** AKO – Adjustable Kickoff Sub (secţiune articulată a motorului).

10. o sunt disponibile câteva dispozitive pentru evaluarea formaţiunilor traversate prin foraj: gamma ray (simplă/orientată). – MWD – a fost prima metodă de obţinere a informaţiilor în timp real la foraj. carotajul de rezistivitate. modificările sau tehnicile noi necesare. din interval vertical sau interval deviat. Sisteme de investigare a sondelor orizontale. 218 . termic şi de densitate. – tubing flexibil (coiled tubing) are toate avantajele cablului. în plus este capabil să împingă dispozitivele de Fig. însă procesul de construcţie ridică o serie de probleme specifice referitoare la: tipul de completare. Echipament pentru realizarea profilului cu rază scurtă de curbură.10. Ansamblul de fund pentru forajul porţiunilor drepte este configurat asemănător cu cel din figura 10.Forajul orizontal Sistemele rotary pentru forajul profilelor cu rază scurtă de curbură sunt adaptabile la orice tip de aplicaţie: iniţierea devieri în gaură liberă sau gaură tubată. – Simphor – sistem de investigare dezvoltat de firma Elf Aquitaine şi IFP este montat la capătul inferior al garniturii de foraj (fig.11. Fig.10. a). – logging – măsurătorile cu cablu (wire line) sunt limitate la sonde cu înclinări ce nu depăşesc 65…70 astfel că pentru sondele cu devieri mai mari şi cele orizontale s-au impus alte tehnici de investigare. Tehnicile de realizare a unor profile de sonde orizontale sunt numeroase.10.10.11. metodele şi mijloacele de lucru. cât şi cum pot fi folosite metodele convenţionale de lucru. Probleme speciale la forajul sondelor orizontale.

c).12. h1 = hKOP = HV − k1 [sin(I f ) − sin(I i )] . urmează un interval de creştere a înclinării cu o intensitate (curbură C – BUR) de deviere constantă care defineşte un arc de cerc de rază R. Relaţiile de calcul pentru definirea proiecţiilor verticale şi ale celor Fig. Un profil tipic de sondă orizontală cu rază medie de curbură este alcătuit astfel: secţiunea verticală este forată până la punctul de iniţiere a devierii. Elementele geometrice ale unui profil orizontale sunt: cu rază medie de curbură. însă.2) 219 . acest punc este referit sub numele de curbură finală (CF). forţele ce apar sunt diferite ca valoare. Cmin (10. După 1984 forajul profilelor cu rază medie de curbură a cunoscut cea mai puternică dezvoltare. un al doilea interval curbiliniu măreşte înclinarea la valoarea finală (If). Problemele mecanice ce apar în procesul de foraj pot fi eliminate prin aplicarea principiilor şi conceptelor de compunere a echipamentelor de foraj/spalare a sondei dezvoltate la forajul profilelor cu rază lungă de curbură. Intensităţile de deviere mari obţinute la profilul cu rază medie de curbură elimină multe din problemele inerente profilului cu rază lungă. Cadm (10. secţiunea tangentă de înclinare constantă (Itg) se forează pentru corecţiile variaţiilor de curbură sau corecţiile legate de ţintă (HV). – sistem de împingere prin pompare – dispozitivele (cu diametre reduse) sunt pompate prin interiorul garniturii de foraj sau a tubingului (fig.Forajul orizontal măsură pe distanţe mari şi pe direcţie orizontală. lungimea forată L şi deplasarea orizontală d: h2 = h1 + k1 [sin(I 2 ) − sin(I1 )] . drena laterală (orizontală) se sapă până la atingerea ţintei.10. principiile mecanice rămân valabile.1) Pe intervalele curbilinii se determină adâncimea pe verticală h. Pentru faza de proiectare se acceptă un arc de cerc de curbură minimă la trecerea de la secţiunea verticală la orizontală.11.10.

Cadm Pentru forajul orizontal într-o zonă cunoscută. cu o ţintă şi cu un anumit set de instrumente bine definite secţiunea tangentă este eliminată.5) (10.5 este arătată importanţa mărimii intensităţii de deviere.50 229 360 3.25 92 144 6.25 creştere a BUR la 3. (10. 180 Cadm (10.5 164 5.Forajul orizontal L2 = L1 + d 2 = d1 + πk1 I 2 − I1 . Tabelul 10.25 109 171 5.75 121 189.5 150 6.13) (ex. Elementele caracteristice ale intervalului curbiliniu.7) În tabelul 10.25 /10 m reduce HV cu 4 m.10.00 115 180 5.50 104. la prima sondă forată şi cu o curbură necunoscută se impune planificarea a una sau mai multe secţiuni tangente definite: h3 = h2 + ∆L cos(Itg ) . Maximizarea acesteia duce la reducerea lungimii intervalului de gaură forate direcţional pentru a se atinge 90 (ex.5.50 164 257 4.: 360 m la 2.5 /10 m faţă de 138.75 100 156.5 Ipoteză: devierea începe la 0 şi se termină la 90 grade sexazecimale.50 88 138.00 95. 0.50 127 200 4.5 6. Intensitatea de deviere Adâncimea pe verticală sau Intervalul forat sau raza de curbură lungimea arcului de cerc DGL (BUR) HV = TVD = R = L/1.57 L = MD = 90 10/DGL (0/10 m) m m 2.3) (10. d 3 = d 2 + ∆L sin(Itg ) .25 creştere a BUR la 6. Echipamentele moderne alcătuite din motoare cu corp dezaxat sunt capabile să realizeze intensităţi mari de deviere şi fac posibil forajul orizontal în lungul 220 o o o o . L3 = L2 + ∆L .6) (10.5 5.5 /10 ).5 m la 6.: 0. o o o Un al doilea avantaj al curburilor mari îl constituie relativa variaţie a adâncimii pentru o variaţie dată a BUR (fig. dimpotrivă.50 /10 m reduce HV cu 11 m).4) k1 [cos(I1 ) − cos(I 2 )] .

14. Între aceste limite au fost forate 70-86 % din secţiunile de trecere de la verticală la 90 . numărul de marşuri cu sapa şi gradul de precizie al adâncimii la care se începe forajul pe orizontală vor influenţa înclinarea şi lungimea secţiunii tangente (fig. stratelor subţiri.14 este prezentat modul de plasare a porţiunii orizontale la o aceiaşi adâncime fie folosind o intensitate de deviere de 5. De asemenea. Variaţia de adâncime rămâne însemnată pentru lungimea o o o o o o Fig.10. factori ca reperele geologice.13.14 şi 10. 221 .10.25 /10 m. În figura 10.10. Se reduce substanţial costul de dirijare prin reducerea lungimii intervalului curb.15 sunt prezentate posibilităţile de corecţie ale variaţiilor BUR. iar variaţiile BUR nu duc la variaţii sensibile ale HV care să impună marşuri suplimentare de corecţie. Lungimea şi înclinarea secţiunii tangente sunt factori importanţi pentru forajul orizontal. Ajustarea BUR cu ajutorul unei secţiuni tangente. respectiv influenţa unghiului de înclinare a secţiunii tangente asupra acurateţii de menţinere în zona stratului productiv. Se observă că variaţia adâncimii pe verticală este cu atât mai mică cu cât înclinarea porţiunii tangente este mai mare (în general înclinarea se plasează între 45 …60 ). Influenţa intensităţii de deviere asupra adâncimii de penetrare a stratului. fie de 6 /10 m împreună cu un interval tangent la 45 şi cu lungimea de 19 m (Ltg = ∆ HV/cos(Itg)).Forajul orizontal Fig. În figurile 10.15).

Alegerea profilului /Construcţia sondei. minime şi admisibile. HV .9) s-au folosit următoarele notaţii: Cmax .1)…(10.9) în relaţiile (10.Forajul orizontal Fig. Dacă intensitatea maximă şi cea minimă au fost stabilite pentru o anumită unitate geologică. Forajul lateral în lungul stratului productiv este privit atât ca o operaţie de completare.8) [ ] (10. curburii finale. o o Itg. HVCF .10. Ii – înclinările pentru secţiunea tangentă. Cmin . secţiunii tangente forate fapt ce permite o bună încredere la alegerea intensităţii de deviere. ⎣Cadm Cmax ⎦ (10. cât şi ca una de foraj 222 .9) sunt foarte utile în proiectarea forajului orizontal şi permit minimizarea lungimii forate şi a numărului de ansambluri de fund în acelaşi timp cu maximizarea gradului de certitudine în atingerea ţintei. ⎪5730 pentru BUR [ 0 / 100 ft ] ⎩ Ecuaţiile (10. k1 – constantă care depinde de modul de exprimare a intensităţii de deviere: ⎧573 pentru BUR [ 0 / 10 m] ⎪ k1 = ⎨1719 pentru BUR [ 0 / 30 m] . unghiul optim al secţiunii tangente şi adâncimea la CF se pot determina pentru o grosime de strat şi o ţintă date: ⎡ C C (HVc − HVa ) ⎤ Itg = arcsin⎢sin(If ) − max min ⎥. k1 (Cmax − Cmin ) ⎦ ⎣ ⎡ 1 1 ⎤ − HCF = H a + k1 ⎢ ⎥ sin(I f ) − sin(I tg ) . HVa . hi – adâncimile pe verticală. di – deplasările pe orizontală. Cadm – Intensităţile de creştere ale înclinării maxime. acoperişului respectiv culcuşului stratului forat orizontal. Influenţa înclinării secţiunii tangente asupra controlului intrării în strat.15.8) şi (10. HVc – adâncimile verticale la nivelul ţintei. If. finală (90 ) şi iniţială (0 ).

Sondele cu probleme de viituri de nisip reclamă coloane largi pentru a permite introducerea dispozitivelor de control a producţiei de nisip. roci vâsco-plastice (sare). Tubarea unei astfel de coloane este justificată economic dacă se consideră că: volumul şi pierderile de fluide scumpe de completare sunt minimizate. zone cu strângeri de gaură sau cu îngenucheri care împiedică trecerea echipamentelor de foraj direcţional. Criteriile de alegere a programului de tubare au în vedere atât minimizarea costului forajului. După stabilirea sistemului de fluid de foraj şi coloana de exploatare. Programul de completare poate reclama un diametru sau o presiune de lucru minime pentru coloana de exploatare. variabilitatea caracteristicilor rezervorului reprezintă câţiva din principalii factori care se iau în considerare. zone supra/sub presurizate. Factorii care influenţează programul de construcţie se pot manifesta deasupra sau sub zona punctului de deviere (KOP): zone cu pierderi de circulaţie. diverse mecanisme de afectare a productivităţii. strate productive secundare.Forajul orizontal propriu-zis. Operaţiile de izolare (tubare şi cimentare) a drenelor laterale şi volumul ridicat de operaţii de stimulare pot duce la creşteri semnificative a costului faţă de situaţia controlului mecanismelor de blocaj în timpul forajului. cât şi costurile legate de completarea sondei orizontale astfel ca în final proiectul să fie profitabil economic. formaţiuni care reclamă fluide de stimulare incompatibile cu fluidul de foraj. formaţiuni sensibile la variaţiile de permeabilitate relativă şi a forţelor capilare. fluide ce conţin produşi insolubili în fluidele din zăcământ sau în cele de stimulare. Oricare din aceşti factori impun tubarea unei coloane intermediare al cărui şiu poate fi deasupra sau sub zona KOP. Însă. interacţiunea cu fluidul de foraj. jocul radial se reduce iar optimizarea spălării 223 . zone cu instabilitate ale pereţilor. Creşterea debitului sondelor şi a factorului de recuperare. pentru optimizarea completării orizontale se iau în considerare şi condiţiile din porţiunea superioară a sondei. Frecvent stratele productive sunt afectate la traversarea prin foraj cu fluide incompatibile cu roca sau cu fluidele cantonate în pori: formaţiuni sensibile în contact cu apa. Nu este întotdeauna posibil şi economic de efectuat operaţii de stimulare în sondele orizontale (controlul blocajului şi reducerea operaţiilor de stimulare sunt de preferat forajului sondei la un cost minim). la efectuarea unor tratamente de fracturare cu volume mari de fluide se impune o coloană cu presiune de spargere şi diametru mari. La forajul vertical blocajele sunt eliminate prin stimulări în zona din vecinătatea sondei.

Controlul adâncimii de foraj. variaţiile de adâncime ale formaţiunii. schimbarea poziţiei reperului faţă de ţintă prin prezenţa unei falii. repere discontinui de cărbune cu sau fără izopace constante. repere al căror culcuş are înclinare diferită faţă de înclinarea ţintei. zonele reper geologic. cât şi pe orizontală: adâncimea verticală a ţintei (TVD) şi grosimea stratului. 224 . prezenţa discontinuităţilor în rezervor (heterogeneitate laterală fără variaţie pe verticală. variaţiile verticale şi laterale de facies afectate de istoricul geologic al sedimentării. Traiectul sondei în porţiunea curbă şi secţiunea laterală vor fi influenţate de considerente geologice atât pe verticală. controlul solidelor este optim şi duce la diminuarea blocajelor. azimutul dorit al sondei.Forajul orizontal sondei se obţine la caracteristici reologice scăzute ale fluidului. Pentru corectarea traiectului în timpul forajului zonei curbe sunt folosite mai multe tehnici. Acestea sunt legate de: repere de argilă continui. întâlnirea unei falii – reclamă cunoaşterea magnitudinii şi a direcţiei de deplasare). variabilitate pe laterală şi pe verticală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful