P. 1
01 Microsoft Joaca Monopoly

01 Microsoft Joaca Monopoly

|Views: 15|Likes:
Published by Corina Berceanu

More info:

Published by: Corina Berceanu on May 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/15/2013

pdf

text

original

VELASQUEZ Business Ethics.

Concepts and Cases, 6th edn

Jocul de Monopoly: Microsoft
Pe 5 noiembrie 1999, Bill Gates, pe atunci cel mai bogat om din lume, a aflat că un judecător federal, Thomas Jackson, declarase, pe baza unor „probe factuale”, că Microsoft, compania pe care o conducea, „deţine o putere de monopol”, pe care a folosit-o pentru a prejudicia interesele consumatorilor şi zdrobirea competitorilor, cu scopul de a menţine monopolul programului său Windows şi de a stabili un nou monopol pe piaţa browserelor, inserând programul său Internet Explorer în sistemul de operare Windows. În ziua emiterii acestui verdict, valoarea acţiunilor Microsoft a intrat în declin. Declinul a fost accelerat în februarie 2000, când Comisia Europeană, care legiferează competiţia economică în cadrul UE, investigase din 1997 practicile monopoliste ale Microsoft în domeniul softurilor pentru servere şi îşi extindea investigaţiile asupra inserării de către Microsoft a Media Player în sistemul de operare Windows. Peste două luni, pe 3 aprilie 2000, judecătorul Thomas Jackson a dat un al doilea verdict, conform căruia, pe baza faptelor stabilite în verdictul anterior, Microsoft violase legea antitrust şi era pasibilă de sancţiuni legale. Preţul acţiunilor Microsoft s-a prăbuşit, ceea ce a dus la o cădere generală a bursei. După alte două luni, pe 7 iunie 2000, judecătorul Jackson a dispus ca Microsoft să fie divizată în două companii separate – una care să se ocupe numai de sisteme de operare şi alta specializată în crearea de aplicaţii (procesare de cuvinte, evidenţe contabile sau Web browsere). Cu o valoare diminuată a acţiunilor Microsoft, Gates – care nu mai era cel mai bogat om din lume – a declarat că Microsoft va face apel în instanţele superioare şi că marea corporaţie nu va fi niciodată ruptă în bucăţi. Bill Gates s-a născut în 1955 în Bremerton, statul Washington. Când împlinise 13 ani, şcoala unde învăţa a cumpărat un computer şi, până la sfârşitul anului, scrisese primul său program (de jucat tic-tac-toe). În timpul liceului, Bill a avut câteva joburi de nivel primar în programare. Gates a fost admis în 1974 la Harvard University, dar şi-a pierdut rapid interesul faţă de studiul academic şi a pornit o afacere de software în Albuquerque, New Mexico, împreună cu un prieten din şcoala primară, Paul Allen. În acel moment, se fabricau primele computere personale, mici şi primitive, pentru un cerc restrâns de pasionaţi. Aceste computere, printre care Altair 8080 (care utiliza noul microprocesor Intel 8080, nu avea tastatură, nici monitor şi era înzestrat cu o memorie de numai 256 bytes), nu erau dotate cu softuri complementare şi erau extrem de greu de programat, deoarece utilizau „coduri maşină” (constând numai din secvenţe de 0 şi 1), care sunt, în principiu, incomprehensibile pentru mintea omenească. Gates şi Allen au revizuit împreună un program numit BASIC (Beginner’s All-purpose Symbolic Instruction Code, un program scris cu ani în urmă de către doi ingineri care l-au dat pe gratis), care permitea utilizatorilor să-şi scrie propriile programe folosind instrucţiuni inteligibile în limba engleză, şi l-au adaptat să lucreze pe Altair 8080. Au vândut adaptarea producătorului computerului Altair 8080 pentru $3.000. În 1977, Apple Computer a pus pe piaţă primul PC destinat utilizatorilor fără pregătire specială şi, în 1978, peste 300 de dealeri vindeau „Apple II”. În acel an, Gates şi Allen au început să scrie programe pentru Apple II, şi-au redenumit compania Microsoft şi s-au mutat în Seattle, unde, cu 13 angajaţi, au terminat acel an cu încasări de $1,4 milioane. În 1979, doi hobbişti au pus la punct VisiCalc, primul program de evidenţe contabile, pentru Apple II, iar Microsoft a dezvoltat MS Word, un procesator de cuvinte rudimentar, tot pentru Apple II. Cu aceste noi “aplicaţii”, vânzările Apple II au luat avânt şi s-a născut piaţa de PCuri. În 1980, Microsoft, care continua să scrie programe pentru piaţa în creştere de Pcuri, a avut câştiguri de $8 milioane.

precum procesatoarele de cuvinte sau jocurile. Reprezentanţii aproape disperaţi ai IBM s-au întâlnit apoi cu Bill Gates. IBM avea nevoie urgentă de un sistem de operare şi s-a adresat celor care făceau CP/M. sunt scrise astfel încât să ruleze pe un sistem de operare specific. Deşi în acel moment Microsoft nu deţinea un sistem de operare propriu. Cu cât mai mulţi oameni posedă un sistem de operare. Fiecare computer trebuie să aibă un sistem de operare. putând fi rulată pe orice PC ce folosea CP/M ca sistem de operare. Acesta este un soft care permite aplicaţiilor (procesator de cuvinte. chiar dacă mai multe companii utilizau în comun un sistem de operare numit CP/M. deoarece poate să comunice cu mai multe persoane. Aceasta însemna că o aplicaţie nu trebuia rescrisă pentru fiecare tip de computer. IBM a decis să-şi asambleze computerele folosind componente deja accesibile pe piaţă.000. cu atât mai . porturi etc. Aplicaţiile scrise să ruleze pe CP/M puteau fi utilizate pe orice PC pe care era instalat sistemul CP/M. altminteri nu poate să ruleze nici un fel de aplicaţie. În 1984 350 de companii din întreaga lume aveau să producă PC-uri. întrebând dacă Microsoft putea să le furnizeze un sistem de operare. Bill Gates le-a spus că le poate oferi celor de la IBM ceea ce-şi doresc. IBM s-a hotărât destul de târziu să intre pe piaţa în rapidă expansiune de PC-uri. Bill Gates s-a adresat unui amic despre care ştia că scrisese un sistem de operare mult mai bun decât CP/M şi care putea fi instalat pe computerele proiectate de IBM.) şi conţine aşa numita interfaţă de programare a aplicaţiilor [API: applications programming interface]. Fără a-i spune amicului despre întâlnirea sa cu reprezentanţii IBM. Microsoft a licenţiat sistemul către IBM sub denumirea de MS-DOS. La vremea aceea erau deja o mulţime de companii active pe această piaţă. Imediat după întâlnire.2 În 1980. care constă în codurile folosite de aplicaţii pentru a “comanda” computerului să execute funcţiile lor. Aplicaţiile. printre care Radio Shack. Pe măsură ce mii de noi softuri erau dezvoltate pentru MS-DOS (inclusiv aplicaţiile Microsoft Multiplan şi MS Word) şi mai mulţi cumpărători au adoptat MS-DOS. DEC. Xerox. solicitând licenţa de utilizare a produsului. utilizând interfaţa API a sistemului de operare respectiv pentru a face computerul să execute comenzile programului-aplicaţie. Cu cât sunt mai mulţi clienţi conectaţi la reţea. Compania lui Bill Gates era pe cale să devină o firmă de 1 miliard de dolari. Pentru că trebuia să intre pe piaţă cât mai repede. AT&T. Sistemul de operare coordonează diferitele componente ale computerului (inputuri de pe tastatură. Amicul a fost de acord. Un exemplu clasic de produs care generează un efect de reţea este o reţea de comunicaţii telefonice. MS-DOS a devenit sistemul de operare standard pentru PC-urile construite pe standardele IBM. care fusese scris ca să funcţioneze pe mai multe tipuri de calculatoare. Din păcate. ci putea fi scrisă o singură dată pentru CP/M. cu menţiunea că Microsoft putea să acorde licenţa MS-DOS şi altor producători de computere. Majoritatea companiilor producătoare de PC-uri dezvoltaseră propriile lor sisteme de operare. printer. generând ceea ce economiştii numesc un efect de reţea. Un produs crează un efect de reţea atunci când valoarea produsului pentru un cumpărător depinde de cât de mulţi alţi oameni au cumpărat deja produsul. Gates s-a oferit să cumpere sistemul acestuia cu $60. După câteva cârpeli. dar au fost refuzaţi. un program scris pentru un anumit sistem de operare nu merge pe un alt sistem. COMPAQ. în acel moment. browser sau joc) să ruleze pe un anumit model de calculator. Data General şi Wang. Multe alte produse pot genera efecte de reţea – printre acestea fiind şi sistemele de operare. atât de multe computere utilizau MS-DOS. Commodore. tabel de calcul. Când IBM a început producţia de masă a PC-urilor sale în 1981 (segmentul de piaţă al IBM a urcat de la 0 în 1981 la 10% în 1983 şi la 40% în 1987) şi alţi producători au început să fabrice copii ale computerului IBM. monitor. cu atât este mai valoroasă conectarea pentru un nou abonat. Pentru că o aplicaţie trebuie scrisă astfel încât să ruleze pe un anumit sistem de operare şi pentru că. O componentă cheie de care IBM avea urgentă nevoie era un sistem de operare. companiile de software erau mult mai dornice să scrie programe pentru vasta piaţă a utilizatorilor de MS-DOS decât pentru mult mai puţinii utilizatori ai altor sisteme de operare.

Deşi primele versiuni de Windows nu erau foarte bune. un producător de hardware şi de software. Programele scrise în limbajul Java pot opera pe orice computer echipat cu softul Java. fie că rezidă în computerul utilizatorului. în vreme ce proporţia de computere ce utilizau alte sisteme de operare (precum CP/M. un limbaj de programare. iar vânzările de PC-uri Apple au început să urce spectaculos. Internetul este o reţea prin care se pot expedia de la un computer la altul date digitale – text. Windows ar putea să se demodeze. iar în septembrie 1996 Bill Gates scria pe un e-mail că “asta mă sperie de moarte”. acest sistem de operare nu trebuie să fie numaidecât Windows. iar doi ani mai târziu a lansat Windows XP. Windows folosea o grafică similară celei inventate de Apple. care copia sistemul de operare Apple. Datorită acestui efect de reţea. Microsoft controla 90% din piaţa mondială de sisteme de operare pentru PC-uri. în 1984. fotografii. în 1998 a ieşit cu Windows 98. Cu cât sunt scrise mai multe softuri pentru un sistem de operare. care putea să scoată din uz sistemul Windows. avertizând: Un nou competitor născut pe Internet este Netscape. deţinând practic un monopol. un browser funcţionează în mare măsură ca un sistem de operare. Atari sau Commodore) a scăzut. cealaltă era Java. operabilă cu ajutorul aceluiaşi mouse. Urmăresc o strategie multi-platform. Chiar dacă browserul ar mai avea nevoie de un sistem de operare rudimentar ca să ruleze. La început de mileniu. Înrăutăţind şi mai mult situaţia. odată cu pierderea avantajului său cheie. un senior executiv de la Microsoft afirma că Java reprezenta “o ameninţare majoră”. o companie care în 1994 începuse să vândă un browser numit Navigator. un nou sistem de operare compatibil cu computerele IBM. Şi totuşi. Microsoft furase o piesă esenţială a proprietăţii lor intelectuale. video. Microsoft a început să vândă Windows. fie că acestea sunt transmise pe Internet. cota sa de piaţă s-a diminuat din nou.3 mult companiile de software sunt interesate să scrie programe pentru acel sistem. În mai 1995. iar Bill Gates a devenit fabulos de bogat. Din acest punct de vedere. indiferent de sistemul de operare utilizat de computer. Acesta preia datele digitale care vin prin Internet şi le transformă în imagini sau texte inteligibile. şi Java poate funcţiona ca un sistem de operare. computerul unui utilizator trebuie să se conecteze la Internet şi trebuie să deţină un soft numit browser. În 1987. sau în sunete. Browserul lor domină piaţa. sunet etc. Netscape. cu atât mai mulţi oameni doresc să cumpere sistemul. Apple a dat în judecată Microsoft deoarece. un browser de Internet. care folosea o grafică intuitivă ce permitea utilizatorilor să adreseze comenzi computerului selectând pe monitor diferite icoane şi să deruleze meniuri cu ajutorul unui mouse. Pe lângă ameninţarea browserului. În 1995 Microsoft a lansat Windows 95. ce pot fi afişate pe monitor. în care ei răsucesc cheia API în computerul clientului. au apărut două ameninţări faţă de puterea monopolistă a Microsoft. în 2000 cu versiunea Millenium. care folosea obscure combinaţii de caractere pentru a da comenzi computerului. Apple Computer a dezvoltat un nou sistem de operare inovator pentru propriile computere. Spre deosebire de MS-DOS. Microsoft era îngrijorată şi de Java. ceea ce le permite să stabilească ce extensii de reţea se vor impune. pentru activarea sistemului de operare. Netscape a acceptat să încorporeze softul Java în browserul său Navigator. calitatea lor s-a îmbunătăţit cu timpul. Dar un browser nu se rezumă la interpretarea datelor digitale preluate de pe Internet. Asta însemna că programe scurte scrise în Java . Java şi Netscape şi-au unit forţele. Într-un memo de uz intern. Unii anticipează că într-o zi fiecare computer s-ar putea baza pe un browser în locul unui sistem de operare pentru a rula diferite softuri. auzite în difuzoare. astfel încât orice program scris în Java putea să ruleze pe un computer ce utiliza Netscape. Una dintre ele era Netscape. cerând managerilor să facă din neutralizarea Java o maximă prioritate. copiind caracteristicile sistemului lor de operare. Cu toate acestea. ci poate să execute instrucţiunile programelor. a captat rapid 70% din piaţa de browsere. deţinând un segment de 70%. Pentru accesarea acestor date. Bill Gates expedia un memo intern către executivii săi. Noul sistem de operare era extrem de popular. Din acest punct de vedere. Apple. la începutul anilor 1990. proporţia de computere urilizând MS-DOS a crescut rapid. Apple a pierdut procesul şi. un limbaj de programare dezvoltat în 1995 de către Sun Microsystems.

prezent la convorbiri. puţini cumpărau Internet Explorer. trebuie să ştii că s-ar putea ca ei să realizeze propriul produs. astfel încât Netscape să nu poată dezvolta un browser pentru Windows 95. afirmă că scopul întrunirii era acela de “a stabili proprietatea Microsoft asupra platformei de Internet pentru Windows 95”. În februarie 1997. Microsoft a dezvoltat la rândul său propriul browser. Un executiv de la Microsoft nota cu teamă într-un memo că browserul celor de la Netscape devenise “vehicolul najor de distribuţie” pentru Java. Deoarece Java se distribuia odată cu Netscape. iar Netscape să furnizeze browserul pentru toate celelalte tipuri de computere – în esenţă cele 10% care lucrau cu sistemul de operare Apple. Microsoft solicita oricărui producător de PC-uri care . un executiv de la Microsoft. pe care l-a redenumit Internet Explorer şi care copia multe caracteristici ale browserului celor de la Netscape. împrumutând un program licenţiat cu câtva timp în urmă de către Spyglass Inc. lansată în 1997. Microsoft a încorporat o copie a Internet Explorer în Windows 95. Netscape a refuzat să se alăture planului de divizare a pieţii de browsere. Ar fi mult mai important să valorificăm avantajul sistemului nostru de operare ca să-I convingem pe utilizatori să folosească Internet Explorer în loc de Netscape Navigator. pentru a fi capabili să dezvolte o versiune de Navigator care să beneficieze de avantajul interfeţei Windows pentru aplicaţii. integrând Internet Explorer în sistemul de operare astfel încât să fie extrem de dificilă pentru un utilizator obişnuit eliminarea lui Internet Explorer. (Preşedintele Spyglass s-a plâns ulterior că “ori de câte ori acorzi licenţa de tehnologie celor de la Microsoft. dar în opinia scepticilor costurile dezvoltării browserului erau recuperate din vânzările de Windows. Potrivit „constatărilor de fapt” ale tribunalului. sau alte sisteme de operare minore. În primul rând. Cei de la Microsoft au propus ca ei să furnizeze propriul browser pentru computerele echipate cu Windows. compania lui Gates începuse o campanie de eliminare a ameninţării monopolului său de către Netscape. astfel încât atunci când se instala pe un computer Windows să se instaleze automat şi Internet Explorer. Şi totuşi. Microsoft a făcut mai mult decât să încorporeze Internet Explorer în Windows. cu condiţia să conţină browserul Navigator.4 puteau fi trimise prin Internet şi să ruleze pe computerul utilizatorului prin browserul său Netscape. Christian Wildfeuer. atunci când un utilizator “dezinstala” Internet Explorer.0. La rândul său.) Din păcate. Atunci Microsoft a decis să-şi folosească monopolul asupra sistemului de operare ca să-I taie pe cei de la Netscape.” Dacă Internet Explorer era încorporat în Windows. acesta rămânea în computer şi tot reapărea atunci când Windows 98 rula anumite comenzi. Netscape a trebuit să aştepte luni de zile după lansarea programului Windows 95 până să poată obţine codurile acestuia. Microsoft a continuat să lucreze la browserul său şi cea de-a patra versiune. Explorer 4. numărul computerelor echipate cu Java a crescut rapid. Mai însemna şi că programele în Java nu aveau nevoie de Windows. a început să se poată compara favorabil cu produsul Netscape. a sugerat printr-un memo intern că “ar fi foarte greu să crească segmentul de piaţă al browserului numai pe baza calităţilor lui Internet Explorer 4. Mai mult decât atât.. o echipă de executivi de la Microsoft s-a întâlnit cu omologii lor de la Netscape în iunie 1995. Potrivit “constatărilor de fapt” acceptate de către judecătorul ce prezida procesul antitrust împotriva Microsoft. Un memo scris a doua zi de către un executiv de la Microsoft. OS/2. făcea şi mai dificilă şi mai riscantă înlocuirea lui Internet Explorer cu Netscape Navigator. care se instala automat odată cu sistemul de operare. Deşi această integrare făcea ca Windows 98 să ruleze mai lent şi să consume resurse importante ale computerului. atunci utilizatorii vor avea tendinţa să utilizeze Internet Explorer mai degrabă decât să se complice cu cheltuieli suplimentare şi bătăi de cap cumpărând şi instalând Netscape. Drept urmare. astfel încât o parte din ceea ce consumatorul plătea pentru o copie de Windows mergea să acopere costurile dezvoltării browserului. utilizatorii au simţit că acesta este inferior faţă de Navigator şi vânzările au fost foarte anemice. Microsoft pretindea că oferă Internet Explorer “pe gratis”. ci puteau să ruleze pe orice computer care utiliza orice sistem de operare. Windows 98 a mers şi mai departe. când Microsoft a încercat să-şi vândă browserul în 1995. să-l introducă în sistemul de operare şi să te scoată din business”. Microsoft a refuzat să le comunice codurile pentru Windows 95.

Sun Microsystems le-a acordat licenţa. pe atunci condus de US Attorney General Janet Reno (numită în funcţie de către Preşedintele Democrat Bill Clinton). Microsoft a abordat pericolul Java solicitând Sun Microsystems licenţa pentru a distribui Java odată cu sistemul Windows. să priveze consumatorii de posibilitatea alegerii între diferite tipuri de browsere şi să excludă competitorii lui Internet Explorer”. (c) Microsoft încercase să utilizeze monopolul său asupra sistemului de operare pentru a dobândi un nou monopol pe piaţa browserelor de Internet forţând producătorii de PC-uri care foloseau sistemul Windows să instaleze Internet Explorer ca default browser şi să nu preinstaleze ori să promoveze browserul nici unei alte companii. Dar pe 18 mai 1998. acceptând să semneze contractele care îi scoteau pe cei de la Netscape de pe piaţă. Departamentul de Justiţie al Statelor Unite [DOJ]. (b) Microsoft şi-a legat propriul browser. deoarece un document de uz intern al companiei afirma că un obiectiv strategic pentru Microsoft este „să îngroape multiplatforma Java”. nu vor distribui şi nu vor promova produse software care concurau cu produsele similare ofertate de Microsoft. fără să ştie că cei de la Microsoft plănuiau să modifice programul Java. deşi acestea erau produse distincte. Drept urmare. În cele din urmă. iar versiunea pe care o primeau majoritatea utilizatorilor odată cu sistemul de operare Windows era incompatibilă cu versiunea de Java standard. DOJ recomanda ca partea din companie care se ocupa de Windows să fie separată de partea care dezvolta browsere şi diverse aplicaţii. de sistemul său de operare Windows astfel încât consumatorii care cumpărau Windows să primească odată cu el şi Internet Explorer.5 dorea să-şi echipeze aparatele cu Windows să fie de acord să nu dezinstaleze Explorer şi să nu promoveze browserul Netscape. Microsoft oferea un discount pentru Windows. a deschis un proces împotriva Microsoft la curtea prezidată de către Judge Jackson. în special Netscape şi Java. Toate PC-urile echipate cu sistem de operare Windows încorporau în acel moment o copie de Java Microsoft şi nu versiunea originală a celor de la Sun. în vreme ce cota lui Internet Explorer a explodat – rezultatul urmărit de strategia lui Wildfeuer: „să folosim avantajul sistemului nostru de operare pentru a-i face pe utilizatori să folosească Internet Explorer în loc de Navigator”. prin angajarea în „practici anticoncurenţiale. Versiunea de Java pe care o distribuia Microsoft încorpora câteva modificări ce nu mai permiteau programelor scrise în limbajul Java original să ruleze pe computerele echipate cu versiunea de Java Microsoft. gata instalat odată cu Windows – nemaivorbind de dificultatea ştergerii din computer a Explorerului pentru a fi înlocuit de Navigator! De loc surprinzător. c şi d şi a dispus desfacerea corporaţiei în două companii separate – una care să dezvolte şi să marketeze . prin expansiunea versiunii poluate „Java M” – o referire la propria versiune „poluată” a programului Java. existau simultan două versiuni de Java. numărul celor care făceau acest lucru a continuat să scadă. Deşi utilizatorii puteau încă să cumpere o copie Netscape de la un retailer. producătorii nu aveau cum să respingă oferta celor de la Microsoft. Iar dacă un fabricant de PC-uri era de acord să nu ofere clienţilor o copie de Netscape. menite să falsifice competiţia pe bază de merit în domeniul browserelor. Se pare că Microsoft plănuise această mişcare. Pe 7 iunie 2000. acuzând compania Microsoft de violarea legii Sherman Antitrust Act. Judge Jackson a decis că Microsoft este vinovată de acuzele b. Deoarece monopolul Microsoft însemna că fabricanţii de PC-uri aveau de ales între a instala Windows pe aparatele lor şi a le face virtual inutilizabile. DOJ acuza Microsoft de violarea legii antitrust în patru modalităţi: (a) Microsoft a forţat companiile producătoare de computere care foloseau sistemul de operare Windows să semneze contracte potrivit cărora nu vor acorda licenţe. segmentul de piaţă al Netscape s-a prăbuşit rapid. iar legarea celor două produse diminua performanţa sistemului Windows. Internet Explorer. Drept sancţiune care să asigure că Microsoft nu se va mai angaja din nou în astfel de comportamente. Ce rost avea să plătească nişte bani în plus pentru un soft care nu făcea mai nimic în plus faţă de Explorer. Microsoft a transformat Java într-o componentă de Windows. astfel încât ameninţarea Java dispăruse ca şi cum nu ar fi existat. (d) Microsoft deţinea monopolul pe piaţa sistemelor de operare pentru PC-uri şi folosise tactici anticompetitive şi hoţeşti pentru menţinerea puterii sale monopoliste.

inclusiv decizia de a încorpora Internet Explorer în Windows şi decizia de a „îmbunătăţi” Java prin modificarea programului original. drept attorney general şi şef al DOJ. Potrivit lui Edward Roeder. au depus apel. Dar Microsoft nu putea fi împiedicată să încorporeze indiferent ce aplicaţii proprii în sistemul său de operare Windows. Deşi constatările factuale ale lui Jackson rămâneau valabile. De asemenea. iar administraţia lui numise o altă persoană. În sfârşit. Bush fusese instalat Preşedinte la Casa Albă. În plus. Potrivit acestui settlement. precum cele pentru Internet Explorer şi Microsoft digital media player. ea a dat o decizie prin care în esenţă ratifica acordul amiabil dintre Microsoft şi DOJ.6 sisteme de operare şi alta care să dezvolte şi să marketeze toate celelalte programe ale Microsoft. pe 2 noiembrie 2001. expert în donaţii politice corporative. Pe 6 septembrie 2001. Deşi judecătorul putea să fi dispus doar ca Microsoft să înceteze a se mai angaja în practici ilegale. care considerau că înţelegerea amiabilă era o pălmuţă la poponeţ. Peste două luni. Judge Colleen Kollar-Kotelly. a revizuit înţelegerea şi. bazându-se pe interviurile acordate presei în timpul procesului. şi nu putea să ia măsuri de represalii împotriva producătorilor de computere care utilizau softuri concurente. unde întregi segmente de business pot să dispară peste noapte pe măsură ce se dezvoltă noi tehnologii. industria de PC software în general – şi Microsoft în particular – este un model de competitivitate. Judecătorul a mai hotărât că cele două noi companii nu vor avea voie să schimbe între ele nici un fel de informaţii tehnice pe care nu le-ar fi împărţit şi cu ceilalţi parteneri ai lor. Noul judecător numit să se ocupe de caz. Judge Jackson le-a ordonat celor de la Microsoft să permită fabricanţilor de PC-uri să detaşeze orice aplicaţie Microsoft de sistemul de operare. au fost iniţiate cu scopul de a aduce avantaje consumatorilor şi de a le oferi mai multă valoare pentru banii lor. o curte federală a infirmat decizia de desfacere a companiei în două entităţi distincte. susţinând că practicile monopoliste ale Microsoft meritau sancţiuni mai aspre. Sub toate aceste aspecte. în care îşi pleda cauza. acesta s-a temut că aplicarea acestei dispoziţii ar fi solicitat atât de multe operaţiuni guvernamentale de supraveghere încât ar fi fost total nepractică. anunţa că renunţă la desfacerea Microsoft în două companii. George W. pe 1 noiembrie 2003. însă. Statul Massachusetts şi două grupuri comerciale de soft. Judecătorul a dispus. că Microsoft nu este obligată să aplice toate aceste hotărâri înainte de a face apel împotriva lor. către care au mers 75% din cele $6 milioane donate annual. compania nu putea să împiedice instalarea programelor concurente pe computerele echipate cu Windows. Cotele de piaţă nu reflectă natura foarte dinamică a industriei de software. Apelul s-a judecat pe 30 iunie 2004. Microsoft urma să împartă interfaţa sa de programare a aplicaţiilor cu alte companii de soft rivale. Microsoft a făcut apel împotriva verdictului Jackson şi. un grup de trei persoane va avea deplin acces la dosarele şi codurile sursă ale Microsoft timp de cinci ani. în cei 5 ani anteriori Microsoft contribuise din greu la campaniile electorale ale Partidului Republican. care s-a reflectat în severitatea sancţiunilor dictate împotriva companiei. Microsoft declara: Politica antitrust urmăreşte să promoveze preţuri scăzute. Curtea federală de apel a susţinut că. care doreau să scrie aplicaţii (de genul procesare de cuvinte sau jocuri) ce puteau să ruleze pe Windows. numit de Republicani. afirma că acţiunile sale. John Ashcroft. a ajuns la concluzia că Judge Jackson a avut o atitudine ostilă faţă de Microsoft. Într-o „carte albă”. DOJ anunţa că s-a ajuns la o înţelegere amiabilă cu Microsoft. Microsoft nu mai putea să pedepsească ori să ameninţe nici un producător de computere în caz că acesta ar fi distribuit sau promovat produsele sau serviciile competitorilor săi. când o curte federală de apel a hotărât că înţelegerea din 2001 satisfăcea cerinţele legale pentru soluţionarea violării de către Microsoft . valoare ridicată a produselor finale şi inovaţii rapide. însă. pe 28 iunie 2001. solicitând o sancţiune mai uşoară. pentru a se asigura că firma respectă înţelegerea. curtea de apel a hotărât că se impuneau alte sancţiuni. noul şef al DOJ. compania era obligată să dea fabricanţilor şi utilizatorilor de PC-uri posibilitatea de a ascunde icoanele pentru aplicaţii Windows. cu scopul “de a scăpa de proces cu monopolul intact”. Microsoft susţinea că i se datora mare parte din inovaţia ce caracteriza industria de software. ceea ce reprezenta “o campanie fără precedent de influenţare a politicii antitrust a unei noi administraţii”. În anul precedent.

5 miliarde. Deoarece toţi cumpărătorii de Windows 2000 instalau odată cu sistemul de operare şi Windows Media Player. refuzând să împartă interfaţa sa de programare a aplicaţiilor în Windows cu producătorii de softuri pentru servere (serverele sunt computere care conectează mai multe alte calculatoare). În iunie 2004. plătind reclamanţilor în total $1. Printre aceste guverne se numără Italia.” Comisia a amendat Microsoft cu 497 Euro (echivalentul atunci al $613 milioane) şi a dispus ca Microsoft (1) să transmită competitorilor interfaţa necesară pentru a face softurile de servere să funcţioneze pe computerele echipate cu Windows şi (2) să ofere pe piaţă o versiune de Windows fără Microsoft Media Player. Microsoft a făcut imediat apel la Curtea Europeană de primă instanţă. În acest mod. Comisia Europeană a acceptat că. În plus. a solicitat ca cel de-al doilea ordin să fie suspendat până când Curtea Europeană de Apel va rezolva cazul. În 2000. era puţin probabil ca ei să mai cumpere şi alt media player. cercetând modul în care Microsoft a încorporat Windows Media Player în noul sistem de operare Windows 2000. . Korea de Sud. „Comisarul pentru Competiţie” al UE anunţase că UE investiga afirmaţiile potrivit cărora Microsoft folosise ilegal monopolul Windows încercând să instituie un nou monopol pe piaţa de servere. prin aceasta deţinând un nou monopol pe piaţa de servere. Mai multe companii. Experţii în jurisprudenţă europeană apreciază că apelul ar putea să dureze câţiva ani buni. Franţa. Un studiu întreprins de Forrester Research a constatat că 72% dintre companiile investigate foloseau din ce în ce mai mult Linux şi peste jumătate dintre ele planificaseră să înlocuiască Windows cu Linux. unele guverne au încetat să mai cumpere Windows şi au decis să adopte Linux. produs de un competitor. Microsoft ar dobândi un nou monopol pe piaţa de media playere digitale. Microsoft încheiase înţelegeri amiabile cu alte state şi companii. un sistem de operare gratuit. Microsoft nu era obligată să oferteze o versiune de Windows fără Media Player. Concluzia comisiei a fost aceea că „Microsoft Corporation a încălcat legea UE folosindu-se de cvasi monopolul său pe piaţa sistemelor de operare pentru PC-uri pe piaţa de servere şi media playere.com. India. Până în acel moment. până la soluţionarea apelului. sugera comisia. numai Microsoft va fi capabilă să scrie programe pentru servere ce deservesc PC-uri echipate cu Windows. Comisia Europeană a emis deciziile sale finale în urma investigaţiilor efectuate. În 1997. Între timp. Marea Britanie. În aprilie 2004. Germania. „open-source”. China. printre care Amazon. Brazilia şi Africa de Sud. Dacă celorlalte companii nu li se furnizează Windows API. Dar acuzele de practici monopoliste nu luaseră cu totul sfârşit. FedEx şi Google au trecut pe Linux.7 a legii antitrust. Comisia Europeană şi-a lărgit investigaţiile.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->