P. 1
Laborator Financiar Bancar

Laborator Financiar Bancar

|Views: 42|Likes:
Published by Cristian Vrancianu

More info:

Published by: Cristian Vrancianu on May 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/02/2011

pdf

text

original

Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi

Facultatea de Economie
Specializarea: Finanţe - Bănci
LABORATOR FINANCIAR-
LABORATOR FINANCIAR-

BANCAR
BANCAR
Îndrumar pentru studenţii
anului III Finanţe - Bănci
Coordonator,
Lect. univ. dr. Constantin Adrian Blanaru
2008-2009
La această disciplină studenţii vor elabora şi susţine un proiect economic.
Proiectul reprezintă un studiu de caz pe exemplul unei firme şi are ca temă „fluxurile
financiar - monetare” ale acesteia.
Documentarea se realizează pe baza bilanţului contabil, a contului de profit şi
pierdere şi a celor 12 balanţe lunare de verificare aferente anului de analiză. La orele de
curs programate pe parcursul semestrului studenţii se vor prezenta cu aceste documente.
Proiectul elaborat se va prezenta şi susţine la examenul programat în sesiune.
2
Tema: Fluxuri financiar-monetare la nivelul microeconomic
Structura proiectului:
Capitolul 1 – Cadrul organizatoric al sistemului financiar
şi contabil al întreprinderii.........................................................................3
1.1. Prezentarea firmei.............................................................................................3
1.2. Piaţa şi competiţia.............................................................................................3
1.3. Situaţia potenţialului intern al întreprinderii.....................................................3
1.4. Evaluarea situaţiei interne a întreprinderii......................................................10
Capitolul 2 – Fluxurile financiar-monetare ale firmei.................................................19
2.1. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului
şi contului de rezultate.....................................................................................19
2.2. Analiza fluxurilor financiar-monetare prin indicatori.....................................29
2.3. Analiza fluxurilor de lichidităţi.......................................................................34
Concluzii: Analiza critică a sistemului financiar al firmei
şi posibilităţi de perfecţionare...........................................................................37
3
Bibliografie:
1. Andronic Bogdan, Performanţa firmei. Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
2. Bistriceanu Gh., Adochiţei Mihai, Negrea Emil. Finanţele agenţilor economici.
Ed. Economică, Bucureşti, 2001;
3. Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan-Marius. Analiza situaţiei financiare a firmei. Ed.
Economică, Bucureşti, 2001;
4. Maxim Emil, Diagnosticarea şi evaluarea întreprinderii. Ed. Sedcom Libris, Iaşi,
2004;
5. Mironiuc Marilena, Analiză economico-financiară. Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2007;
6. Niculescu Maria, Diagnostic global strategic. Ed. Economică, Bucureşti, 1997;
7. Stancu Ion, Finanţe. Ed. Economică, Bucureşti, 2002;
8. Vintilă Georgeta, Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderii. Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
9. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2000.
4
CAPITOLUL 1
CADRUL ORGANIZATORIC AL SISTEMULUI FINANCIAR ŞI
CONTABIL AL ÎNTREPRINDERII
1.1. Prezentarea firmei
a) elemente de identificare: denumire, sediul social, forma juridică, nr. de
înregistrare în Registrul Comerţului, durata de funcţionare;
b) scurt istoric;
c) obiectul de activitate: producţie, comerţ, servicii, import-export, alte activităţi;
d) principalii indicatori economico-financiari: cifra de afaceri, venituri totale,
profit din exploatare, profit brut al exerciţiului, profit net, număr de personal;
e) evoluţia capitalului social: capital social iniţial, eventualele majorări sau
micşorări în timp, capitalul social actual.
1.2. Piaţa şi competiţia
- modul de vânzare a produselor firmei;
- caracterul pieţei pe care operează firma (concurenţă perfectă, imperfectă);
- propuneri de păstrare sau extindere a pieţei;
- competitori apropiaţi în domeniu.
1.3. Situaţia potenţialului intern al întreprinderii
Potenţialul intern al întreprinderii este reprezentat de totalitatea resurselor
umane, materiale şi financiare, pe care aceasta le poate controla şi utiliza.
A. Analiza potenţialului uman
Forţa de muncă reprezintă un factor de producţie tradiţional, alături de capital şi
de teren. Analiza potenţialului uman evidenţiază dacă pentru realizarea obiectivelor
propuse, firma dispune de personalul necesar, ca număr şi competenţe profesionale.
 Analiza dinamicii şi structurii potenţialului uman
Acest tip de analiză are in vedere atât latura cantitativă, cât şi latura calitativă a încadrării
cu personalul uman necesar desfăşurării activităţii, în dinamica şi structura lui. Pentru
reflectarea cantitativă a potenţialului uman se utilizează indicatori precum:
- numărul mediu scriptic de salariaţi (pe lună, trimestru, an), exprimă totalul
personalului existent in evidenţa întreprinderii, în baza unui contract de muncă cu durata
determinată sau nedeterminată;
5
- numărul maxim de salariaţi, evidenţiază limita maximă de salariaţi în care se
poate înscrie întreprinderea, ţinând seama de volumul său de activitate şi de nivelul
productivităţii muncii;
- efectivul fiscal, este reprezentat de numărul total de personal care a figurat în
evidenţa întreprinderii într-un exerciţiu economic, indiferent de timpul lucrat, pentru care
s-au plătit obligaţiile fiscale de către angajator şi salariaţi.
Analiza dinamicii asigurării potenţialului uman se realizează pe total personal,
pe cele două mari categorii de personal, respectiv operativ şi de conducere şi pe grupe de
profesiuni. Aceasta presupune determinarea evoluţiei în timp a categoriilor de personal.
Analiza structurii potenţialului uman are rolul de a verifica echilibrul structural din
întreprindere în ceea ce priveşte: piramida vârstelor şi vechimea în muncă, categoriile de
personal, nivelul de pregătire profesională, polivalenţa personalului în raport cu nevoile
curente de personal.
Pentru acest tip de analiză se utilizează mărimile relative de structură. Astfel de
mărimi se folosesc pentru a determina:
- structura pe categorii de personal: muncitori direct productivi, indirect
productivi, de deservire generală; personal tehnic pentru producţie şi cercetare; personal
de conducere – administrativ;
- structura în funcţie de natura contractului de muncă: personal titular al unui
contract de muncă cu durată determinată, pe categorii; personal titular al unui contract cu
durată determinată, pe categorii; personal titular al unui contract de muncă cu durată
determinată mai mică de 1 an, pe categorii;
- structura pe niveluri de funcţii ale întreprinderii: personal ocupat în
cercetare, personal de producţie, personal antrenat în activităţi de comerţ; personal cu
atribuţii în domeniul resurselor umane; personal cu atribuţii în domeniul financiar -
contabil;
- structura pe grupe de vârstă a personalului sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani,
46-55 ani, peste 55 ani;
- structura după vechimea în muncă: sub 3 ani, 3-5 ani, 5-10 ani, 10-20 ani, etc.
- structura personalului pe sexe.
6
Analiza calitativă a dimensiunii şi a structurii potenţialului uman este
orientată cu precădere spre aprecierea gradului de calificare a personalului. Strategia
întreprinderii este condiţionată, în mod direct, de nivelul de calificare a angajaţilor săi.
Analiza asigurării întreprinderii cu personal calificat implică examinarea
structurii personalului pe categorii şi pe niveluri de pregătire profesională şi, de
asemenea, calculul şi interpretarea unor coeficienţi şi anume:
- coeficientul calificării medii, calculat ca o medie aritmetică ponderată;
- coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor.
Din compararea celor doi indicatori se stabilesc dacă în întreprindere există o
corelaţie între nivelul de calificare a personalului şi gradul de calificare impus de
tehnologiile de fabricaţie.
Analiza comportamentului potenţialului uman
Analiza asigurării cu resurse umane, în structura specifică fiecărei întreprinderi,
trebuie completată cu evaluarea comportamentului potenţialului uman, care reflectă
voinţa şi intensitatea cu care personalul întreprinderii îşi pune în serviciul acesteia
competenţele acumulate.
Această analiză cuantifică un sistem de indicatori denumiţi indicatori globali ai
climatului social, care cuprinde:
- mobilitatea forţei de muncă,
- utilizarea timpului de muncă disponibil,
- conflictualitatea în relaţiile de muncă.
Analiza mobilităţii personalului se realizează cu ajutorul indicatorilor:
- coeficientul intensităţii intrărilor;
- coeficientul intensităţii ieşirilor;
- coeficientul mişcării totale;
- coeficientul de fluctuaţie.
Opus mobilităţii forţei de muncă este fenomenul stabilităţii personalului, pentru
analiza căruia se foloseşte indicatorul gradul de stabilitate a forţei de muncă.
Analiza folosirii timpului de muncă oferă informaţii privind: resursele totale de
timp ale unei perioade, modul de utilizare a timpului maxim disponibil şi cauzele folosirii
lui incomplete, pe baza următorilor indicatori:
- fondul de timp calendaristic,
7
- fondul de timp maxim disponibil,
- fondul de timp efectiv lucrat,
- gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil.
Analiza gradului de conflictualitate dintre sindicate şi conducerea întreprinderii
se realizează cu ajutorul indicatorilor:
- numărul de zile de grevă,
- coeficientul de importanţă a grevei,
- coeficientul de localizare a grevei.
 Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman
Eficienţa utilizării potenţialului uman evidenţiază performanţa factorului muncă
din întreprindere, cu ajutorul indicatorilor de randament şi de productivitate. În
practica economică, termenul de randament este, deseori, considerat sinonim cu cel de
productivitate. Este vorba, totuşi de noţiuni distincte. Astfel, dacă randamentul exprimă
relaţia dintre producţia obţinută şi factorii folosiţi, în expresie non-monetară,
productivitatea reflectă aceeaşi relaţie în termeni monetari.
Randamentul şi productivitatea medie a muncii se determină astfel:
- randamentul muncii =
producţia (în unităţi fizice)
numărul salariaţilor
- productivitatea muncii =
producţia (valoric)
numărul salariaţilor
Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere, determinarea productivităţii
muncii se prezintă în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1 – Analiza productivităţii muncii
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Producţia vândută (Pv)
2 Producţia stocată (Ps)
3 Producţia imobilizată (Pi)
4 Producţia exerciţiului (Pe = Pv t Ps + Pi)
5 Număr salariaţi (S) nr.
6 Productivitatea muncii
,
`

.
|
·
S
Pe
W
8
Ps = variaţia stocurilor
¹
'
¹

+
d e b i t o r s o l d
c r e d i t o r s o l d
(cont 711).
B. Analiza potenţialului material al întreprinderii
Potenţialul material al întreprinderii are două componente esenţiale: componenta
imobilizări corporale şi componenta stocuri de materii şi materiale.
 Analiza imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale sunt active care pot genera beneficii economice viitoare şi
al căror cost poate fi măsurat în mod credibil.
Informaţiile necesare analizei imobilizărilor corporale sunt cele din bilanţul
contabil.
Obiectivele analizei imobilizărilor corporale sunt:
- analiza dinamicii imobilizărilor corporale;
- analiza stării şi a structurii imobilizărilor corporale;
- analiza eficienţei utilizării imobilizărilor corporale.
Analiza dinamicii imobilizărilor corporale
Urmăreşte evoluţia valorii contabile a imobilizărilor corporale, pe total şi pe
categorii, în perioada supusă analizei. Categoriile de imobilizări corporale urmărite sunt:
terenuri; construcţii; instalaţii şi maşini; alte instalaţii, utilaje, mobilier; imobilizări
corporale în curs; avansuri pentru imobilizări corporale.
Modul de analiză a dinamicii imobilizărilor corporale se prezintă în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2 – Analiza dinamicii imobilizărilor corporale
Nr.
crt
.
Indicatori
Perioada
analizată
Dinamica
100
2007
2008

2007 2008
Imobilizări corporale, total:
1 Terenuri (cont 211)
2 Construcţii (cont 212)
3 Instalaţii şi maşini (cont 213)
4 Alte instalaţii, utilaje, mobilier (cont 214)
5 Imobilizări corporale în curs (cont 231)
6 Avansuri pentru imobilizări corporale (cont 232)
9
Analiza stării şi structurii imobilizărilor corporale
Pentru a analiza starea imobilizărilor corporale se utilizează indicatorii:
- gradul de înnoire a imobilizărilor corporale;
- gradul de uzură a imobilizărilor corporale.
Analiza structurii imobilizărilor corporale (tabelul nr. 3), se realizează cu
ajutorul mărimilor relative de structură, care exprimă ponderea deţinută de fiecare
categorie de imobilizări corporale, în valoarea totală a imobilizărilor corporale.
Tabelul nr. 3 – Analiza structurii imobilizărilor corporale
Nr.
crt.
Indicatori
Ponderea (%)
2007 2008
Imobilizări corporale (Ic), total: 100 100
1 Terenuri
100
2007
2007

Ic
terenuri
2 Construcţii
3 Instalaţii şi maşini
4 Alte instalaţii, utilaje, mobilier
5 Imobilizări corporale în curs
6 Avansuri pentru imobilizări corporale
Structura imobilizărilor corporale este în strânsă legătură cu specificul
întreprinderii. Astfel, in întreprinderile industriale ponderea este deţinută de instalaţiile
tehnice şi maşini; la societăţile din agricultură şi silvicultură vor predomina terenurile,
animalele, şi plantaţiile; la firmele de distribuţie şi turism ponderea o deţin construcţiile,
mobilierul şi mijloacele de transport.
 Analiza folosirii resurselor materiale
Resursele materiale cuprind materiile prime, materialele consumabile, materialele
de natura obiectelor de inventar, resursele energetice şi apa. Consumul acestor resurse se
reflectă în costul produselor.
Analiza folosirii resurselor materiale are ca obiective:
- analiza randamentului resurselor materiale;
- analiza stocurilor de materii prime şi materiale.
Analiza randamentului resurselor materiale
10
Surprinde legătura directă sau indirectă dintre volumul producţiei rezultate şi
cantitatea de resurse consumate cu ajutorul următorilor indicatori:
- randamentul mediu al resurselor materiale;
- consumul specific de materii prime şi materiale.
Analiza stocurilor de materii prime şi materiale
Stocurile de materii prime şi materiale sunt absolut necesare desfăşurării continue
a ciclului de exploatare.
Pentru a analiza dinamica stocurilor finale de materii prime şi materiale se
porneşte de la relaţia de calcul a stocurilor finale:
Sf = Si + I – E,
unde: Si – stoc iniţial, I – intrări, E – ieşiri.
Creşterea stocurilor finale, fenomen negativ, este influenţată de următoarele:
- neritmicitatea intrărilor de materii prime şi materiale;
- determinarea incorectă a necesarului mediu zilnic de aprovizionat şi a intervalu-
lui mediu între două aprovizionări;
- crearea unor stocuri sezoniere;
- încetinirea vitezei de rotaţie a unor elemente de stoc;
- lipsa unui sistem informaţional perfecţionat.
Analiza modificărilor structurale ale stocurilor (tabelul nr. 4), se poate realiza
ţinând seama de ponderea cantitativă sau valorică a diferitelor elemente de stoc în totalul
cantitativ sau valoric al stocului de materii prime şi materiale, considerat 100%.
Tabelul nr. 4 – Analiza structurii stocurilor
Nr.
crt.
Indicatori
Ponderea (%)
2007 2008
Stocuri, total: 100 100
1 Stocuri de produse finite (cont 345) 100
total . St
finite . prod . St

2 Stocuri de materii prime (cont 301) 100
total . St
prime . mat . St

3 Producţia neterminată (cont 331) 100
total . St
neterm . od Pr

4 Stocuri de mărfuri (cont 371) 100
total . St
mf . St

5 Ambalaje (cont 381) 100
total . St
Ambalaj

11
Analiza eficienţei gestiunii stocurilor de materii prime şi materiale necesită
utilizarea indicatorilor:
- durata în zile a unei rotaţii a stocului mediu de materii prime şi materiale;
- viteza de rotaţie a stocului mediu de materii prime şi materiale.
Diminuarea duratei în zile a unei rotaţii şi accelerarea vitezei de rotaţie a
stocurilor de materii prime şi materiale sunt expresia gestiunii eficiente a stocurilor de
materii prime şi materiale, prin ţinerea sub control a cheltuielilor de aprovizionare şi
depozitare pe care le determină existenţa stocurilor.
1.4. Evaluarea situaţiei interne a întreprinderii
 Necesitatea şi rolul evaluării situaţiei interne a întreprinderii
În procesul de diagnostic financiar al întreprinderii trebuie să se evalueze cât mai
corect situaţia internă a întreprinderii în raport cu schimbările care au loc în mediul
înconjurător, să se stabilească posibilitatea de a răspunde la aceste schimbări.
Evaluarea situaţiei interne reprezintă o necesitate pentru conducerea întreprinderii,
întrucât permite firmei să-şi definească poziţia concurenţială.
O componentă importantă a analizei interne în cadrul diagnosticului financiar o
constituie determinarea punctelor tari şi punctelor slabe ale activităţii întreprinderii.
Această evaluare se face prin compararea nivelului existent în diferitele domenii
funcţionale cu standardele stabilite.
Standardele de atins se stabilesc pe domenii: marketing, producţie, personal,
cercetare – dezvoltare, organizarea producţiei, tehnic, finanţe. Aceste standarde vor fi
revizuite periodic în raport cu noile condiţii de desfăşurare a activităţii.
În domeniul marketingului standardele vor stabili modul şi nivelul de segmentare
a pieţei, canalele de distribuţie, flexibilitatea preţurilor, activitatea promoţională, de
reclamă.
În domeniul producţiei standardele vor asigura aprecierea măsurii în care
întreprinderea foloseşte metode şi tehnici adecvate de recrutare şi selecţie a personalului.
În domeniul activităţi de cercetare – dezvoltare standardele trebuie să permită
aprecierea măsurii în care aceste activităţi asigură obţinerea de noi produse sau produse
tehnologice şi perfecţionarea celor existente, dacă eforturile depuse pentru perfecţionarea
12
tehnică se situează la înălţimea cerinţelor şi asigură avantaje strategice faţă de
întreprinderile concurente.
Standardele în domeniul financiar vor permite aprecieri adecvate cu privire la:
măsura în care activele circulante pot permite creşterea activităţii; dacă există relaţii bune
cu acţionarii şi instituţiile de finanţare; dacă sunt armonizate sursele de fonduri cu nivelul
cerinţelor; la ce nivel se situează activitatea de control financiar şi de folosire a tehnicilor
de alocare a resurselor financiare.
Efectuând analiza situaţiei interne sub raportul diagnosticului financiar prin
compararea părţilor tari şi părţilor slabe cu standardele impuse în domeniul în care
funcţionează firma, sau cu nivelul activităţilor similare realizate de firme concurente,
poate rezulta pentru firma studiată fie posibilităţile de performanţă, fie unele
vulnerabilităţi.
 Factorii de influenţă asupra activităţii şi performanţelor întreprinderii
Activitatea şi performanţa întreprinderii sunt influenţate de un ansamblu de
factori endogeni sau cu caracter intern şi factori contextuali.
Fiecare dintre aceşti factori poate avea o influenţă pozitivă sau negativă asupra
activităţii şi performanţelor întreprinderii.
Dintre factorii interni menţionăm:
- Proprietarul firmei, care poate fi o persoană sau un grup de persoane şi care
are un rol esenţial în stabilirea opţiunilor strategice, adoptarea şi punerea în aplicare a
unei strategii adecvate.
- Managementul este un factor cu influenţe determinante în obţinerea unor
performanţe superioare şi asigurarea continuităţii activităţii. Existenţa unei echipe de
conducere cu o înaltă pregătire tehnică şi economică conduce la adoptarea unor strategii
performante care să asigure viabilitatea economică a firmei.
- Dimensiunea întreprinderii şi complexitatea acesteia are influenţă asupra
obiectivelor fixate, asupra felului şi amplorii strategiei.
- Înzestrarea tehnică şi tehnologiile utilizate influenţează prin starea şi nivelul
lor asupra performanţelor întreprinderii. Cu cât întreprinderea dispune de o mai bună
înzestrare tehnică cu atât gradul de complexitate pe diferitele pieţe este mai mare.
13
- Dispersia teritorială a subunităţilor exercită o puternică influenţă asupra
strategiei, mai ales in întreprinderile mari ce dispun de subunităţi de producţie, filiale sau
sucursale cu amplasamente teritoriale diferite. Gradul de dispersare teritorială pune
problema unei judicioase repartizări a resurselor, luarea în consideraţie a particularităţilor
pieţelor de către unităţile dispersate şi o bună conducere şi organizare a lor.
- Potenţialul uman influenţează asupra bunei realizări a procesului de conducere
strategică prin numărul şi calitatea personalului sub raportul profesiunii, al calităţii
cunoştinţelor, al capacităţi de muncă şi al gradului de motivare.
- Potenţialul informaţional este un factor de importanţă strategică în condiţiile
unui mediu puternic concurenţial. Un bun potenţial informaţional trebuie să asigure
conducerii întreprinderii felul şi volumul informaţiilor necesare de natură tehnică,
economică, juridică, managerială pentru o bună fixare a obiectivelor şi a strategiei şi
pentru buna cunoaştere a mediului concurenţial.
- Starea economică a firmei reprezintă punctul de plecare în evaluarea alternati-
velor strategice pentru viitor şi adoptarea şi punerea în aplicare a celei mai bune alternati-
ve strategice. În funcţie de starea economică se adoptă, după caz, strategii de creştere, de
stabilizare sau de reducere, cu opţiunile şi obiectivele strategice care se impun.
La aceşti factori de natură internă se adaugă şi factori contextuali care includ
factori de natură economică, politică, socio–culturală, ecologică, managerială, care fac
parte din mediul înconjurător.
 Analiza cheltuielilor firmei
 Analiza structurii cheltuielilor
Un instrument important în cadrul tehnicilor de diagnosticare şi evaluare a
performanţelor întreprinderii îl reprezintă cheltuielile.
Evidenţierea consumului de resurse al unei firme se face cu ajutorul unui sistem
de indicatori, bazat pe conceptele de cheltuieli şi cost.
Cheltuielile sunt sumele de bani plătite pentru:
- consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi;
- remunerarea personalului;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială;
- constituirea amortizărilor si provizioanelor;
- consumuri excepţionale.
14
Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse ocazionate de realizarea unei
activităţi a întreprinderii. Analiza structurii cheltuielilor presupune cunoaşterea
principalelor categorii de cheltuieli.
Cheltuielile pot fi:
- cheltuieli pe termen scurt sunt cele legate de dimensiunea, dotarea şi structura
actuală a întreprinderii;
- cheltuieli pe termen lung ce corespund gestiunii strategice a întreprinderii.
Cheltuielile pe termen scurt pot fi structurate pe diferite criterii.
Astfel, după comportamentul lor faţă de cifra de afaceri sunt:
- cheltuieli variabile;
- cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile sunt cheltuieli dependente de volumul de activitate iar
cheltuielile fixe sunt strict necesare funcţionării întreprinderii.
După modul de identificare şi repartizare pe purtătorii de cheltuieli,
cheltuielile sunt:
- cheltuieli directe;
- cheltuieli indirecte.
Cheltuielile directe sunt legate nemijlocit de activitatea unei unităţi, a unui loc de
muncă sau de realizarea unui produs. Aici se includ: salariile, consumurile de materii
prime, materialele, contribuţiile privind asigurările şi protecţia socială.
Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de funcţionarea întreprinderii în ansamblul
său, aşa cum sunt cheltuielile de administraţie, de întreţinere.
După natura lor cheltuielile se împart în:
- cheltuieli curente;
- cheltuieli excepţionale.
Cheltuielile curente sunt, la rândul lor, grupate în:
- cheltuieli de exploatare;
- cheltuieli financiare.
Cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectivului de activitate al
întreprinderii: fabricarea de produse, prestarea de servicii, comercializarea de mărfuri.
15
Cheltuielile financiare sunt constituite din: pierderi din creanţe legate de
participanţi, pierderi din vânzarea titlurilor de plasament, diferenţe nefavorabile de curs
valutar, dobânzi curente, amortizări şi provizioane.
Cheltuielile excepţionale determinate de o activitate care iese din normalitate sau
cu o frecvenţă redusă şi care se referă la: operaţiunile de gestionare, operaţiunile de
capital.
După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie cheltuielile pot fi:
- cheltuieli monetare, care generează un flux monetar: salarii, consumuri de
materii prime, plata unor servicii;
- cheltuieli non-monetar şi anume: amortizarea şi provizioanele.
Analiza structurii cheltuielilor presupune determinarea ponderii acestor categorii
de cheltuieli în totalul cheltuielilor.
O analiză distinctă se realizează pe baza contului de profit şi pierdere. Se deter-
mină ponderea fiecărei categorii de cheltuieli (de exploatare, financiare, şi extraordinare),
în totalul cheltuielilor întreprinderii.
Prin analiza structurii cheltuielilor sunt evidenţiate tendinţele tuturor elementelor
de cheltuieli, rezervele de diminuare a cheltuielilor şi de creştere a eficienţei activităţii
întreprinderii.
Modelul analizei structurii cheltuielilor în funcţie de natura lor se prezintă în tabelul nr. 5.
Tabelul nr. 5 – Analiza structurii cheltuielilor în funcţie de natura lor
Indicatori
Perioada
analizată
Structura (%)
200
7
200
8
2007 2008
1
Cheltuieli de exploatare (Ch
exp):
100
2007
2007 exp

Cht
Ch
100
2008
2008 exp

Cht
Ch
a)
Cheltuieli cu materii prime şi
materiale
b) Cheltuieli privind mărfurile
c) Cheltuieli cu personalul
d) Ajustare imobilizări totale
e) Ajustare active circulante
f) Alte cheltuieli de exploatare
g) Alte cheltuieli privind
provizioanele privind riscuri şi
16
cheltuieli
2 Cheltuieli financiare (Ch fin): 100
2007
2007

Cht
fin Ch
100
2008
2008

Cht
fin Ch
a)
Ajustări valori imobilizări
financiare
b) Cheltuieli privind dobânzile
c) Alte cheltuieli financiare
3
Cheltuieli extraordinare (Ch
ex)
100
2007
2007

Cht
ex Ch
100
2008
2008

Cht
ex Ch
Cheltuieli totale (Cht = 1+2+3) 100 100
 Analiza principalelor elemente de cheltuieli
Analiza cheltuielilor firmei în contextul diagnosticului financiar cuprinde:
a) analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii;
b) analiza cheltuielilor de exploatare;
c) analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri;
d) analiza cheltuielilor variabile.
a) Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluţia lor şi factorii care o
determină, în vederea identificării posibilităţilor de diminuare în scopul sporirii
rentabilităţii. Această analiză reprezintă o primă etapă de informare asupra dinamicii
cheltuielilor. Pentru aceasta se utilizează indicatorul cheltuieli la 1000 u.m. venituri
(tabelul nr.6).
Tabelul nr. 6 – Analiza indicatorului cheltuieli la 1000 u.m. venituri
Nr.
crt.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Cheltuieli totale (Cht)
2 Venituri totale (Vt)
3 Cht la 1000 u.m. Vt ‰
1000
2007
2007

Vt
Cht
1000
2008
2008

Vt
Cht
Modificarea nivelului cheltuielilor aferente veniturilor este influenţată de structura
veniturilor şi de nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.
b) Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare deţin ponderea cea mai mare, ele fiind în legătură
directă cu obiectul de activitate al întreprinderii.
Cheltuielile de exploatare cuprind:
17
- cheltuielile cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia şi elementele
asimilate;
- cheltuielile cu lucrările şi serviciile prestate la terţi, chirii, locaţii de gestiune;
- cheltuielile cu impozitele şi taxele suportate de firmă;
- cheltuieli cu personalul;
- alte cheltuieli de exploatare.
În analiza cheltuielilor de exploatare se foloseşte indicatorul cheltuieli de
exploatare la 1000 u.m. venituri din exploatare (tabelul nr.7).
Tabelul nr. 7 – Analiza indicatorului cheltuieli de exploatare
la 1000 u.m. venituri din exploatare
Nr.
crt.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Cheltuieli de exploatare (Ch exp)
2 Venituri din exploatare (Vexp)
3 Ch exp la 1000 u.m. Vexp ‰
1000
2007 exp
2007 exp

V
Ch
1000
2008 exp
2008 exp

V
Ch
c) Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de
bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, precum şi din alte venituri din
exploatare.
Analiza se realizează cu ajutorul indicatorului cheltuieli la 1000 u.m. cifră de
afaceri (tabelul nr. 8). Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este o reflectare a
realizărilor ce se obţin în stadiul producţiei.
Tabelul nr. 8 – Analiza indicatorului cheltuieli la 1000 u.m. cifră de afaceri
Nr.
crt.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1
Cheltuieli de exploatare
(Ch exp)
2 Cifra de afaceri (CA)
3 Chexp la 1000 u.m. CA ‰
1000
2007
2007 exp

CA
Ch
1000
2008
2008 exp

CA
Ch
d) Analiza cheltuielilor variabile
În cadrul cheltuielilor de exploatare partea variabilă, respectiv cea care depinde de
volumul de activitate, este predominantă.
18
Ca structură se determină indicatorii:
- cheltuieli variabile la 1000 u.m. venituri de exploatare;
- cheltuieli variabile la 1000 u.m. cifră de afaceri.
Modificarea cheltuielilor variabile faţă de veniturile din expolatare sau cifră de
afaceri se reflectă în indicatorii: rezultatul exploatării; rata rezultatului exploatării;
eficienţa activelor de exploatare, eficienţa mijloacelor fixe; eficienţa capitalului; profit
brut pe salariat.
CAPITOLUL 2
FLUXURILE FINANCIAR-MONETARE ALE FIRMEI
2.1. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului şi
contului de rezultate
2.1.1. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului
Analiza financiară se bazează pe un set de date şi informaţii preluate din situaţiile
financiare anuale.
Începând cu anul 2001, în vederea armonizării reglementărilor contabile cu
standardele internaţionale de contabilitate, fiecare întreprindere a avut obligaţia să
întocmească situaţii financiare anuale, care cuprind:
- bilanţul;
- contul de profit şi pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- politici contabile şi note explicative.
Întocmirea situaţiilor financiare anuale este obligatorie pentru persoanele juridice
care depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: total active (3.650.000 euro –
începând cu 1 ianuarie 2007); cifra de afaceri netă (7.300.000 euro); număr de salariaţi
19
(50). Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre
criteriile de mărime prezentate întocmesc situaţii financiare anuale simplificate, care
cuprind:
- bilanţul prescurtat;
- cont de profit şi pierdere;
- note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare,
performanţei, modificărilor capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii
pentru respectivul exerciţiu financiar.
Bilanţul
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de
activ, datorii şi capitalul propriu al firmei la sfârşitul exerciţiului financiar.
În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate,
respectiv natură şi exigibilitate.
Conform prevederilor legale:
- un activ reprezintă o resursă controlată de către firmă ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii viitoare pentru firmă şi al
cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;
- o datorie reprezintă o obligaţie actuală a firmei ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii;
- capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
firme după deducerea tuturor datoriilor sale.
Se va prezenta bilanţul pentru societatea analizată conform formatului legal. Pe
baza bilanţului se procedează la analiza structurii financiare a întreprinderii, din cel puţin
două puncte de vedere:
- din punct de vedere al resurselor de finanţare reflectate în pasivul bilanţier;
- din punct de vedere al utilizării şi materializării acestora, reflectată în activ.
Analiza structurii pasivului
Presupune analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate şi a structurii
resurselor pe surse de provenienţă.
20
Analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate include:
1 – analiza stabilităţii financiare;
2 – analiza gradului de finanţare curentă;
3 – analiza structurii finanţării.
1. Analiza stabilităţii financiare
Se realizează cu ajutorul indicatorului rata stabilităţii financiare (Rsf).
Rsf reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter
permanent faţă de totalul resurselor:
100
total pasiv
permanent capital
Rsf ⋅ ·
2. Analiza gradului de finanţare curentă se realizează cu ajutorul indicatorului
gradul de finanţare curentă (Gfc).
Gfc reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor
totale şi la finanţarea activităţii:
100
total pasiv
scurt termen pe datorii
Gfc ⋅ ·
Valoarea normală a indicatorului este în jur de 33% iar valoarea maxim
admisibilă 50%.
3. Analiza structurii finanţării, se realizează cu ajutorul indicatorului
structurii finanţării pe termene (Isft).
Isft reflectă raportul dintre resursele curente şi cele permanente:
100
permanente resurse
curente resurse
Isft ⋅ ·
Analiza structurii resurselor pe surse de provenienţă include:
1 – analiza autonomiei financiare;
2 – analiza îndatorării.
1. Analiza autonomiei financiare
Se realizează cu ajutorul indicatorilor:
- rata autonomiei financiare globale;
- rata autonomiei financiare la termen.
Rata autonomiei financiare globale (Rafg) arată cât din patrimoniul firmei este
finanţat pe baza resurselor proprii:
21
100
total pasiv
propriu capital
Rafg ⋅ ·
Valoarea minim admisibilă 33%, deşi se consideră că sursele proprii ar trebui să
contribuie la finanţare într-o proporţie de cel puţin 50%.
Rata autonomiei financiare la termen (Raft) reflectă proporţia în care
capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente:
100
permanent capital
propriu capital
Raft ⋅ ·
Valoarea minim admisibilă a indicatorului este de 50%. Sub această limită firma
se află într-o situaţie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de insolvabilitate.
2. Analiza îndatorării se realizează cu ajutorul indicatorilor:
- rata îndatorării globale;
- rata îndatorării la termen.
Rata îndatorării globale (Rîg) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul
firmei:
100
total pasiv
totale datorii
Rîg ⋅ ·
Valoarea maxim admisibilă este de 66% deşi se consideră că o valoare de 50%
este mai sigură.
Rata îndatorării la termen (Rît) reflectă măsura în care datoriile pe termen
mediu şi lung participă la formarea resurselor permanente:
100
permanent capital
lung şi mediu termen pe datorii
Rît ⋅ ·
Valoarea maxim admisă este de 50%. Peste acest nivel firma se află în pericol de
insolvabilitate.
Analiza structurii pasivului se prezintă in tabelul nr. 9
Tabelul nr. 9 - Analiza structurii pasivului bilanţului
Nr.
crt.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Datorii pe termen scurt (Dts)
2 Datorii pe termen lung (Dtl)
3 Datorii totale (Dt)
4 Capital propriu (Cpr)
5 Capital permanent (CP = Cpr + Dtl)
6
Pasiv total (Pt)
22
7
Rata stabilităţii
financiare

,
`

.
|
⋅ · 100
Pt
CP
Rsf
% 100
Pt2007
CP2007
⋅ 100
Pt2008
CP2008

8
Gradul de finanţare
curentă

,
`

.
|
⋅ · 100
Pt
Dts
Gfc
% 100
2007
2007

Pt
Dts
100
2008
2008

Pt
Dts
9
Indicatorul structurii
finanţării pe termene

,
`

.
|
⋅ · 100
CP
Dts
Isft
% 100
2007
2007

CP
Dts
100
2008
2008

CP
Dts
10
Rata autonomiei
financiare globale

,
`

.
|
⋅ · 100
Pt
Cpr
Rafg
% 100
2007
2007

Pt
Cpr
100
2008
2008

Pt
Cpr
11
Rata autonomiei
financiare la termen

,
`

.
|
⋅ · 100
CP
Cpr
Raft
% 100
2007
2007

CP
Cpr
100
2008
2008

CP
Cpr
12 Rata îndatorării globale

,
`

.
|
⋅ · 100
Pt
Dt
Rîg
% 100
2007
2007

Pt
Dt
100
2008
2008

Pt
Dt
13 Rata îndatorării la termen

,
`

.
|
⋅ · 100
CP
Dtl
Rît
% 100
2007
2007

CP
Dtl
100
2008
2008

CP
Dtl
Analiza structurii activului implică analiza structurii activelor permanente şi
analiza structurii activelor curente.
Analiza structurii activelor permanente se realizează cu ajutorul indicatorilor:
1 – rata activelor imobilizate;
2 – rata imobilizărilor necorporale;
3 – rata imobilizărilor corporale;
4 – rata imobilizărilor financiare.
1. Rata activelor imobilizate (Rai), reprezintă ponderea elementelor
patrimoniului utilizate permanent:
100
total activ
nete e imobilizat active
Rai ⋅ ·
Valoarea optimă a indicatorului este de 60%.
2. Rata imobilizărilor necorporale (Rin), arată ponderea valorii activelor
intangibile în totalul imobilizărilor:
100
nete e imobilizat active
e necorporal i imobilizar
Rin ⋅ ·
3. Rata imobilizărilor corporale (Ric), arată ponderea valorii activelor corporale
în total imobilizări:
100
nete e imobilizat active
corporale i imobilizar
Ric ⋅ ·
4. Rata imobilizărilor financiare (Rif) exprimă ponderea valorii activelor
financiare permanente în total imobilizări:
23
100
nete e imobilizat active
financiare i imobilizar
Rif ⋅ ·
Analiza structurii activelor curente se face cu ajutorul indicatorilor:
1 - rata activelor circulante;
2 - rata stocurilor;
3 - rata creanţelor;
4 - rata disponibilităţilor.
1. Rata activelor circulante (Rac) arată ponderea pe care o deţin utilizările cu
caracter ciclic în total patrimoniu:
100
total activ
circulante active
Rac ⋅ ·
Valoarea optimă a acestui indicator este de cel puţin 40%.
2. Rata stocurilor (Rst) exprimă ponderea activelor circulante cel mai puţin
lichide în total active circulante:
100
circulante active
stocuri
Rst ⋅ ·
Situaţia este normală când stocurile nu depăşesc 50% din total active circulante.
3. Rata creanţelor (Rcr) reflectă ponderea creanţelor pe care la are firma în total
active circulante:
100
circulante active
totale curente creante
Rcr ⋅ ·
4. Rata disponibilităţilor (Rdb) reflectă ponderea activelor cele mai lichide în
totalul activelor circulante, inclusiv gradul de lichiditate imediată a activelor curente:
100
circulante active
plasamente si banesti itati disponibil
Rdb ⋅ ·
Nivelul minim acceptat al acestui indicator este de 5% iar cel maxim de 25%.
Analiza structurii activului bilanţului se prezintă în tabelul nr. 11.
24
Tabelul nr. 10 – Analiza structurii activului bilanţului
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1.
a)
b)
c)
Active imobilizate, total: (Ai)
Imobilizări necorporale (In)
Imobilizări corporale (Ic)
Imobilizări financiare (If)
2.
a)
b)
c)
Active circulante, total: (Ac)
Stocuri (St)
Creanţe (Cr)
Disponibilităţi (Db)
3 Activ total (At)
4
Rata activelor
imobilizate

,
`

.
|
⋅ · 100
At
Ai
Rai
% 100
2007
2007

At
Ai
100
2008
2008

At
Ai
5
Rata imobilizărilor
necorporale

,
`

.
|
⋅ · 100
Ai
In
Rin
% 100
2007
2007

Ai
In
100
2008
2008

Ai
In
6
Rata imobilizărilor
corporale

,
`

.
|
⋅ · 100
Ai
Ic
Ric
% 100
2007
2007

Ai
Ic
100
2008
2008

Ai
Ic
7
Rata imobilizărilor
financiare

,
`

.
|
⋅ · 100
Ai
If
Rif
% 100
2007
2007

Ai
If
100
2008
2008

Ai
If
8
Rata activelor
circulante

,
`

.
|
⋅ · 100
At
Ac
Rac
% 100
2007
2007

At
Ac
100
2008
2008

At
Ac
9 Rata stocurilor

,
`

.
|
⋅ · 100
Ac
St
Rst
% 100
2007
2007

Ac
St
100
2008
2008

Ac
St
10 Rata creanţelor

,
`

.
|
⋅ · 100
Ac
Cr
Rcr
% 100
2007
2007

Ac
Cr
100
2008
2008

Ac
Cr
11
Rata
disponibilităţilor

,
`

.
|
⋅ · 100
Ac
Db
Rdb
% 100
2007
2007

Ac
Db
100
2008
2008

Ac
Db
25
2.1.2. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza contului de rezultate
Contul de profit şi pierdere grupează veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente
unui exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi: de exploatare, financiară şi cu caracter
excepţional.
Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau
pierdere). Întocmirea acestui cont are ca scop măsurarea performanţelor activităţii unei
întreprinderi.
Pentru aprecierea performanţelor firmei cu ajutorul contului de profit şi pierdere
se utilizează indicatorii:
1 - marja comercială;
2 - cifra de afaceri;
3 - producţia exerciţiului;
4 - valoarea adăugată.
1. Marja comercială (MC)
Reprezintă câştigul realizat sub formă de adaos rezultat din activitatea de
comercializare a mărfurilor.
MC = venituri din vânzarea mărfurilor - costul mărfurilor vândute
Se calculează şi rata marjei comerciale (RMC) ca fiind adaosul comercial
exprimat în raport cu veniturile realizate din vânzarea mărfurilor şi exprimă eficienţa
activităţii de comercializare a mărfurilor:
100
marfurilor vanzarea din venituri
MC
RMC ·
Analiza marjei comerciale se prezintă în tabelul nr. 11
Tabelul nr. 11 - Analiza marjei comerciale
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1
Venituri din vânzarea mărfurilor
(Vvmf)
2 Cheltuieli privind mărfurile (Cmf)
3
Marja comercială
(MC = Vvmf – Cmf)
4
Rata marjei
comerciale

,
`

.
|
⋅ · 100
Vvmf
MC
RMC
% 100
Vvmf2007
MC2007
⋅ 100
Vvmf2008
MC2008

26
5 Indicele de creştere aVvmf %
100
(Vvmf 2007)
100
Vvmf2007
Vvmf2008

6 Indicele de creştere a Cmf %
100
(Cmf 2007)
100
Cmf2007
Cmf2008

7 Indicele de creştere a MC %
100
(MC2007)
100
MC2007
MC2008

2. Cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluate la preţul
pieţe: CA = venituri din vânzarea mărfurilor + producţia vândută.
Dacă nivelul cifrei de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare şi permit obţinerea
de profit este o situaţie favorabilă. Dacă nivelul acestui indicator reprezintă 85% din
veniturile de exploatare şi respectiv 75% din veniturile totale ale întreprinderii se
consideră o situaţie normală a activităţii. Cifra de afaceri se va analiza atât ca nivel, ca
structură pe tipuri de venituri cât şi ca dinamică.
Analiza cifrei de afaceri se prezintă în tabelul nr. 12
Tabelul nr. 12 - Analiza cifrei de afaceri
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Cifra de afaceri (CA)
2 Producţia vândută (Pv)
3 Venituri din vânzarea mărfurilor (Vvmf)
4 Indicele de creştere a CA %
100
(CA2007)
100
CA2007
CA2008

5 Indicele de creştere a Pv %
100
(Pv2007)
100
Pv2007
Pv2008

6 Venituri din exploatare (Vexp)
7 Ponderea CA în Vexp %
100
Vexp2007
CA2007
⋅ 100
Vexp2008
CA2008

8 Venituri totale (Vt)
9 Ponderea CA în Vt % 100
Vt2007
CA2007
⋅ 100
Vt2008
CA2008

3. Producţia exerciţiului (Pe)
Producţia exerciţiului reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse de
firmă pe o perioadă de 1 an:
Pe = producţia vândută t producţia stocată + producţia imobilizată.
27
Producţia exerciţiului nu este evaluată omogen: producţia vândută este exprimată
în preţuri de vânzare iar producţia stocată şi producţia imobilizată în costuri de producţie.
Şi producţia exerciţiului se analizează atât ca nivel şi dinamică cât şi ca structură.
Analiza producţiei exerciţiului se prezintă în tabelul nr. 13.
Tabelul nr. 13 - Analiza producţiei exerciţiului
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Producţia vândută (Pv)
2 Producţia stocată (Ps)
3 Producţia imobilizată (Pi)
4
Producţia exerciţiului
(Pe = Pv t Ps + Pi)
5 Indicele de creştere a Pv %
100
(Pv2007)
100
Pv2007
Pv2008

6 Indicele de creştere a Ps %
100
(Ps2007)
100
Ps2007
Ps2008

7 Indicele de creştere a Pi %
100
(Pi2007)
100
Pi2007
Pi2008

8 Indicele de creştere a Pe %
100
(Pe2007)
100
Pe2007
Pe2008

4. Valoarea adăugată (Va)
Valoarea adăugată reprezintă creşterea de valoare obţinută din utilizarea factorilor
de producţie.
Valoarea adăugată se determină pornind de la producţia exerciţiului majorată cu
marja comercială şi diminuată cu consumurile de bunuri şi servicii furnizate de terţi
pentru această producţie, astfel:
Va = Pe + MC – consumuri de la terţi
Consumurile de la terţi însumează cheltuielile materiale totale şi lucrările şi
serviciile prestate la terţi. Consumurile intermediare, respectiv consumurile de la terţi, se
determină însumând următoarele elemente din contul de profit şi pierdere:
- cheltuieli cu materii prime şi materiale;
- alte cheltuieli din afară;
28
- alte cheltuieli materiale;
- cheltuieli privind prestaţiile externe.
Analiza valorii adăugate se prezintă în tabelul nr. 14.
Tabelul nr. 14 - Analiza valorii adăugate
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Marja comercială (MC)
2 Producţia exerciţiului (Pe)
3
Consumuri intermediare
(Cons. interm)
4
Valoarea adăugată
(Va = MC + Pe – Cons. interm)
5 Indicele de creştere a Va %
100
(Va2007)
100
Va2007
Va2008

Pe baza contului de rezultate, analiza poate continua asupra: rezultatului
exploatării, rezultatului brut şi net al exerciţiului.
Rezultatul exploatării este un indicator care măsoară performanţele industriale şi
comerciale ale unei întreprinderi, independent de politica financiară, fiscală şi de
distribuire a dividendelor, ţinând cont însă de deprecierea capitalului (amortizări şi
provizioane).
Rezultatul exploatării reprezintă rezultatul obţinut din activitatea de exploatare
curentă a întreprinderii şi se poate concretiza în profit sau pierdere.
Rezultatul brut al exerciţiului este un sold intermediar care reflectă sintetic
eficienţa întregii activităţi desfăşurată de o întreprindere într-o perioadă de timp
determinată. Se determină ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale.
Rezultatul net al exerciţiului este diferenţa dintre rezultatul brut şi impozitul pe
profit. Rezultatul net al exerciţiului reprezintă mărimea absolută a rentabilităţii financiare
cu care vor fi remuneraţi acţionarii cu capitalurile proprii subscrise.
Rezultatul net al exerciţiului ia forma profitului sau a pierderii. Profitul net
urmează să fie distribuit sub forma dividendelor sau să fie reinvestit. Profitul net
29
nerepartizat constituie o sursă de finanţare proprie sau elemente de autofinanţare generat
de însăşi activitatea întreprinderii.
30
2.2. Analiza fluxurilor financiar-monetare prin indicatori
Evaluarea financiară a întreprinderii este rezultatul unui proces de diagnostic şi
evaluare de ansamblu.
Un bun diagnostic financiar presupune analiza a trei categorii de indicatori:
1 - indicatorii lichidităţii;
2 - indicatorii de rentabilitate;
3 - indicatorii îndatorării.
1. Indicatorii lichidităţii
Se determină pe baza datelor contabile din bilanţ şi din contul de profit şi
pierdere.
Gradul în care firma poate acoperi datoriile pe termen scurt este măsurat prin
următorii indicatori:
a) lichiditatea generală;
b) lichiditatea redusă;
c) lichiditatea imediată.
a) Lichiditatea generală (Lg) sau lichiditatea curentă, compară totalitatea
lichidităţilor potenţiale, respectiv activele circulante, cu ansamblul datoriilor cu termen de
scadenţă sub 1 an, astfel:
curente pasive
curente active
Lg ·
.
Rezultatul favorabil: Lg > 1.
b) Lichiditatea redusă (Lr) sau rapidă, măsoară capacitatea firmei de a-şi achita
datoriile pe termen scurt, din creanţe şi disponibilităţi:
curente pasive
itati disponibil creante
Lr
+
·
.
Optim: Lr > 1.
c) Lichiditatea imediată (Li) ia în considerare posibilitatea transformării
imediate în bani a disponibilităţilor existente în conturi bancare, în casă şi eventual în
titluri de credite cotate la bursă:
curente pasive
plasamente si itati disponibil
Li ·
.
Valoarea minim acceptabilă este de 0,35 şi maximă de 0,65.
31
Gradul în care firma face faţă datoriilor totale este dat şi de indicatorul de
solvabilitate (Is), calculat ca raport între activ total şi datorii totale, astfel:
totale datorii
total activ
Is ·
.
Valoarea normală 2.
Determinarea indicatorilor lichidităţii se prezintă în tabelul nr. 16.
Tabelul nr. 16 – Indicatorii lichidităţii
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Active circulante (Ac)
2 Creanţe (Cr)
3 Disponibilităţi (Db)
4 Activ total (At)
5 Datorii pe termen scurt (Dts)
6 Datorii totale (Dt)
7 Lichiditatea generală
,
`

.
|
·
Dts
Ac
Lg Coef
Dts2007
Ac2007
Dts2008
Ac2008
8
Lichiditatea redusă

,
`

.
| +
·
Dts
Db Cr
Lr
Coef
Dts2007
Db2007 Cr2007 +
Dts2008
Db2008 Cr2008 +
9 Lichiditatea imediată
,
`

.
|
·
Dts
Db
Li Coef
Dts2007
Db2007
Dts2008
Db2008
10
Indicatorul de solvabilitate

,
`

.
|
·
Dt
At
Is
Coef
Dt2007
At2007
Dt2008
At2008
Indicatorii de lichiditate pot fi consideraţi nereprezentativi datorită instabilităţii
încasărilor. Din această cauză analiza se va completa cu ratele de rotaţie ale
capitalurilor, şi anume:
- durata de rotaţie a capitalurilor;
- mărimea stocurilor în funcţie de numărul de zile de flux;
- durata medie a creditului – client.
Durata de rotaţie globală a capitalurilor (DR) stabileşte perioada de timp în
care cifra de afaceri reînnoieşte activele sau achită datoriile:
360
CA
) totale datorii ( totale active
DR × · .
Mărimea stocurilor în funcţie de numărul de zile de flux (intrări-ieşiri) se
poate calcula asupra cumpărărilor sau vânzărilor de mărfuri, astfel:
32
marfuri vanzari
360 stocuri
stocurilor Marimea
×
·
.
Optim – rezultate cât mai mici.
Durata medie a creditelor-client stabileşte numărul de zile în care aceste creanţe
devin lichide:
marfuri vanzari
360 clienti
medie Durata
×
·
Optim – rezultate cât mai mici.
2. Indicatorii de rentabilitate
Rentabilitatea economică se analizează cu ajutorul indicatorilor:
a) rata rentabilităţii economice;
b) rata rentabilităţii economice brute;
c) rata rentabilităţii economice nete.
a) Rata rentabilităţii economice (Rre) reprezintă remunerarea brută a
capitalurilor investite, atât proprii cât şi împrumutat:
100
) CA ( investite capitaluri
ui exercitiul al brut rezultatul
Rre ⋅ ·
Rezultatul trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie,
respectiv rata medie a dobânzii.
b) Rata rentabilităţii economice brute (Rreb) arată cât excedent brut de
exploatare revine unei unităţi de capital investit:
100
) CA ( investite capitaluri
EBE
Rreb ⋅ ·
EBE – excedentul brut de exploatare – reprezintă acumularea brută din exploatare
şi se obţine ca diferenţă între valoarea adăugată plus subvenţiile de exploatare şi
impozitele, taxele şi cheltuielile de personal:
EBE = (Va + subvenţii de exploatare) – (impozite, taxe + cheltuieli de personal)
Valoarea optimă 25%.
c) Rata rentabilităţii economice nete (Rren) exprimă cât profit brut din
exploatare revine la o unitate de capital investit, în cadrul activităţii de exploatare:
100
nete) fixe (active exploatare in investit capital
i exploatari rezultatul
Rren ⋅ ·
Rezultatul optim – să fie cel puţin la nivelul ratei minime de randament din
economie, respectiv rata medie a dobânzilor.
33
Rentabilitatea financiară măsoară capacitatea întreprinderilor de a obţine profit
net pe seama capitalurilor proprii. Se apreciază cu ajutorul ratei rentabilităţii financiare
(Rrf), calculată ca raport între rezultatul net al exerciţiului şi capitalurile proprii:
100
proprii capitaluri
ui exercitiul al net rezultatul
Rrf ⋅ ·
Determinarea indicatorilor de rentabilitate se prezintă în tabelul nr. 16.
Tabelul nr. 16 – Indicatorii de rentabilitate
Nr.
crt
.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Rezultatul brut al exerciţiului (Rb)
2 Cifra de afaceri (CA)
3 Valoarea adăugată (Va)
4 Subvenţii de exploatare (Sexp)
5 Impozite, taxe
6 Cheltuieli de personal (Ch pers)
7
Excedentul brut de exploatare
[EBE=(Va+Sexp) – (Imp, taxe +
Ch pers)]
8 Rezultatul din exploatare (Rexp)
9
Capitaluri investite in exploatare
(active fixe nete ) (C inv expl)
10 Rezultatul net al exerciţiului (Rn)
11 Capitalul propriu (Cpr)
12
Rata rentabilităţii economice

,
`

.
|
⋅ · 100
CA
Rb
Rre
% 100
CA2007
Rb2007
⋅ 100
CA2008
Rb2008

13
Rata rentabilităţii economice brute

,
`

.
|
⋅ · 100
CA
EBE
Rreb
% 100
CA2007
EBE2007
⋅ 100
CA2008
EBE2008

14
Rata rentabilităţii economice nete

,
`

.
|
⋅ · 100
expl Cinv
Rexp
Rren
%
100
expl2007 Cinv
Rexp2007
⋅ 100
expl2008 Cinv
Rexp2008

15
Rata rentabilităţii financiare

,
`

.
|
⋅ · 100
Cpr
Rn
Rrf
%
100
Cpr2007
Rn2007
⋅ 100
Cpr2008
Rn2008

3. Indicatorii îndatorării
Cuantifică măsura în care sunt utilizate capitalurile proprii în comparaţie cu cele
împrumutate.
34
Indicatorii îndatorării sunt:
a) coeficientul îndatorării globale;
b) coeficientul îndatorării la termen.
a) Coeficientul de îndatorare globală (CÎG) este raportul dintre datoriile totale
şi total pasiv sau numai capital propriu. Se utilizează două variante de calcul:
66 , 0
total pasiv
totale datorii
CÎG ≤ ·
;
2
propriu capital
totale datorii
CÎG < ·
b) Coeficientul de îndatorare la termen (CÎT) este raportul dintre datoriile la
termen şi capitalul propriu sau permanent. Se calculează tot în două variante:
1
propriu capital
termen la datorii
CÎT ≤ ·
;
5 , 0
permanent capital
termen la datorii
CÎT ≤ ·
Determinarea indicatorilor îndatorării se prezintă în tabelul nr. 17.
Tabelul nr. 17 – Indicatorii îndatorării
Nr.
crt.
Indicatori UM
Perioada analizată
2007 2008
1 Datorii la termen (Dtl )
2 Datorii totale (Dt)
3 Capital propriu (Cpr)
4 Capital permanent (CP)
5 Pasiv total (Pt)
6
Coeficientul îndatorării globale

,
`

.
|
·
Pt
Dt
CÎT

,
`

.
|
·
Cpr
Dt
CÎT
Coef
Pt2007
Dt2007
Cpr2007
Dt2007
Pt2008
Dt2008
Cpr2008
Dt2008
7
Coeficientul îndatorării la termen

,
`

.
|
·
Cpr
Dtl
CÎT

,
`

.
|
·
CP
Dtl
CÎT
Coef
Cpr2007
Dtl2007
CP2007
Dtl2007
Cpr2008
Dtl2008
CP2008
Dtl2008
2.3. Analiza fluxurilor de lichidităţi
Pentru analiza dinamică a datelor se utilizează tabloul fluxurilor de trezorerie.
35
Tabloul bazat pe fluxurile de trezorerie este un document de sinteză contabilă de
sine stătător, care explică intrările şi ieşirile de lichidităţi generate de activitatea
desfăşurată de întreprindere.
Obiectivul tabloului de trezorerie este acela de a furniza informaţii relevante
privind încasările şi plăţile, în cursul unui exerciţiu în vederea determinării solvabilităţii
unei întreprinderi.
Situaţia fluxurilor de trezorerie consemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de
lichidităţi şi echivalente de lichidităţi, grupate pe activităţi: de exploatare, de investiţie şi
de finanţare. Lichidităţile au în vedere disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere iar
echivalentele de lichidităţi investiţiile financiare pe termen scurt, cu lichiditate foarte
mare.
Fluxurile de numerar se pot stabili prin două metode: metoda directă şi metoda
indirectă. De regulă se utilizează metoda indirectă deoarece sistemul contabil este
fundamentat pe o contabilitate a angajamentelor şi nu pe una de trezorerie.
Structura fluxurilor de numerar este următoarea:
1. Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare reprezintă sub aspect
monetar, efectul legat de activitatea de exploatare sau de comerţ a agentului economic,
rezultând din activităţi producătoare de venit a întreprinderii. Aici se includ:
- încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte
venituri;
- plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor;
- plăţile în numerar şi restituiri de impozit pe profit, în cazul în care nu pot fi
identificate în mod specific cu activităţile de investiţii şi finanţare.
2. Fluxurile de numerar din activităţi de investiţii cuprind:
- plăţi efectuate pentru cumpărări de mijloace fixe, terenuri, active necorporale şi
alte valori pe termen lung;
- încasările din vânzări de terenuri, mijloace fixe sau alte valori deţinute durabil;
- plăţi pentru achiziţia de acţiuni, părţi sociale sau obligaţiuni emise de alte
societăţi;
- încasările din vânzări de acţiuni, părţi sociale sau obligaţiuni emise de alte
societăţi;
- împrumuturi acordate unor terţi;
- împrumuturi restituite de către terţi.
36
Fluxul de trezorerie al activităţii de investiţii oferă informaţii cu privire la
dezvoltarea şi creşterea întreprinderii.
3. Fluxurile de numerar din activitatea de finanţare, cuprind încasările şi
plăţile către cei care au asigurat finanţarea externă. Aici se includ:
- încasările provenite din operaţiile de capital (emisiune de acţiuni);
- încasările provenite din credite, împrumuturi, angajamente şi alte datorii pe
termen mediu sau lung;
- rambursări de împrumuturi;
- plăţile pentru achiziţionarea sau răscumpărarea acţiunilor întreprinderii;
- plăţile pentru comisioanele legate de acţiuni, credite, împrumuturi şi alte
finanţări.
Fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate la nivelul mărimii brute. Nu este
posibil să se compenseze încasările şi plăţile din aceeaşi categorie şi chiar din categorii
diferite.
Se va întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru firma studiată pe baza
balanţelor de verificare lunare (încasări = debit total sume, plăţi = credit total sume,
pentru conturile casa şi conturi la bănci).
37
Concluzii şi propuneri
Analiza critică a sistemului financiar al firmei şi posibilităţi de
perfecţionare
Concluziile proiectului vor prezenta rezultatele de ansamblu a firmei studiate.
Pentru aceasta se vor urmări principalele puncte tari şi puncte slabe ale
activităţii firmei.
Lista punctelor forte sau tari cuprinde:
- tendinţa de creştere a cifrei de afaceri;
- creşterea veniturilor pe total şi pe principalele elemente componente;
- creşterea valorii reale a producţiei realizate pe total;
- creşterea bogăţiei reale, respectiv a valorii adăugate, rezultată din utilizarea
resurselor peste consumurile intermediare de la terţi;
- creşterea rezultatului brut al exploatării, a rezultatului brut al exerciţiului şi a
rezultatului net al exerciţiului;
- structura corespunzătoare de formare pe surse de provenienţă a resurselor
financiare;
- gradul de îndatorare globală este relativ redus;
- gradul de îndatorare la termen este redus;
- stabilitatea financiară este ridicată;
- gradul de imobilizare a activului este în limite normale;
- există un echilibru financiar sănătos în ceea ce priveşte resursele şi utilizările
permanente;
- firma are o structură acceptabilă de formare pe surse de provenienţă a fondului
de rulment;
- fluxul de trezorerie din exploatare este pozitiv şi manifestă o tendinţă de
creştere;
38
- tendinţa de creştere a profitabilităţii resurselor consumate;
- tendinţa de creştere a rentabilităţii comerciale, a marjei brute şi nete;
- tendinţa de creştere a rentabilităţii economice;
- tendinţa de creştere a rentabilităţii financiare;
- siguranţă în ceea ce priveşte posibilitatea acoperirii datoriilor totale şi financiare
pe seama activelor totale;
- nivelul scăzut al consumului de excedent brut de exploatare generat de
cheltuielile financiare.
Lista punctelor slabe cuprinde:
- reducerea ponderii veniturilor de exploatare în favoarea celor financiare;
- remunerarea deficitară pe seama valorii adăugate a particularităţilor la realizarea
activităţii firmei;
- presiunea fiscală exagerată a statului cu impact în diminuarea rezultatului net şi
a remunerării participanţilor la realizarea activităţii firmei;
- deprecierea stabilităţii financiare dată de creşterea ponderii resurselor curente în
total pasiv;
- deprecierea lentă a gradului de îndatorare globală prin creşterea datoriilor pe
termen scurt;
- tendinţa de înrăutăţire a structurii datoriilor;
- reducerea gradului de lichiditate a activelor circulante pe seama creşterii
ponderii stocurilor;
- ponderea redusă a disponibilităţilor în total active circulante;
- trezoreria netă negativă cu tendinţă de accentuare a deficitului;
- nivelul destul de redus al indicatorilor de rentabilitate;
- siguranţă redusă în posibilitatea acoperirii datoriilor curente pe seama
disponibilităţilor băneşti;
- tendinţă de reducere a indicatorilor de solvabilitate;
- creşterea mai rapidă, ca ritm, a cheltuielilor financiare faţă de creşterea
excedentului brut din exploatare.
39
În urma prezentării principalelor puncte tari şi puncte slabe, se va concluziona
dacă situaţia financiară a firmei analizate este bună, cu un bun potenţial de dezvoltare
viitoare.
Se vor evidenţia şi principalele aspecte pozitive şi negative privind organizarea şi
funcţionarea compartimentului financiar-contabil al unităţii studiate.
40

2008-2009
La această disciplină studenţii vor elabora şi susţine un proiect economic. Proiectul reprezintă un studiu de caz pe exemplul unei firme şi are ca temă „fluxurile financiar - monetare” ale acesteia. Documentarea se realizează pe baza bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere şi a celor 12 balanţe lunare de verificare aferente anului de analiză. La orele de curs programate pe parcursul semestrului studenţii se vor prezenta cu aceste documente. Proiectul elaborat se va prezenta şi susţine la examenul programat în sesiune.

2

Tema: Fluxuri financiar-monetare la nivelul microeconomic Structura proiectului: Capitolul 1 – Cadrul organizatoric al sistemului financiar şi contabil al întreprinderii.........................................................................3 1.1. Prezentarea firmei.............................................................................................3 1.2. Piaţa şi competiţia.............................................................................................3 1.3. Situaţia potenţialului intern al întreprinderii.....................................................3 1.4. Evaluarea situaţiei interne a întreprinderii......................................................10 Capitolul 2 – Fluxurile financiar-monetare ale firmei.................................................19 2.1. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului şi contului de rezultate.....................................................................................19 2.2. Analiza fluxurilor financiar-monetare prin indicatori.....................................29 2.3. Analiza fluxurilor de lichidităţi.......................................................................34 Concluzii: Analiza critică a sistemului financiar al firmei şi posibilităţi de perfecţionare...........................................................................37

3

Bibliografie: 1. Andronic Bogdan, Performanţa firmei. Ed. Polirom, Iaşi, 2000; 2. Bistriceanu Gh., Adochiţei Mihai, Negrea Emil. Finanţele agenţilor economici. Ed. Economică, Bucureşti, 2001; 3. Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan-Marius. Analiza situaţiei financiare a firmei. Ed. Economică, Bucureşti, 2001; 4. Maxim Emil, Diagnosticarea şi evaluarea întreprinderii. Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004; 5. Mironiuc Marilena, Analiză economico-financiară. Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2007; 6. Niculescu Maria, Diagnostic global strategic. Ed. Economică, Bucureşti, 1997; 7. Stancu Ion, Finanţe. Ed. Economică, Bucureşti, 2002; 8. Vintilă Georgeta, Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderii. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998; 9. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.

4

capitalul social actual.1. în baza unui contract de muncă cu durata determinată sau nedeterminată. profit din exploatare. A.2. forma juridică. b) scurt istoric. comerţ. trimestru. alte activităţi. d) principalii indicatori economico-financiari: cifra de afaceri.CAPITOLUL 1 CADRUL ORGANIZATORIC AL SISTEMULUI FINANCIAR ŞI CONTABIL AL ÎNTREPRINDERII 1. Prezentarea firmei a) elemente de identificare: denumire. sediul social. Pentru reflectarea cantitativă a potenţialului uman se utilizează indicatori precum: . . Situaţia potenţialului intern al întreprinderii Potenţialul intern al întreprinderii este reprezentat de totalitatea resurselor umane. profit brut al exerciţiului.  Analiza dinamicii şi structurii potenţialului uman Acest tip de analiză are in vedere atât latura cantitativă. materiale şi financiare. eventualele majorări sau micşorări în timp. profit net. ca număr şi competenţe profesionale. 5 . .numărul mediu scriptic de salariaţi (pe lună.caracterul pieţei pe care operează firma (concurenţă perfectă. în dinamica şi structura lui. cât şi latura calitativă a încadrării cu personalul uman necesar desfăşurării activităţii. firma dispune de personalul necesar. exprimă totalul personalului existent in evidenţa întreprinderii. e) evoluţia capitalului social: capital social iniţial. servicii. Analiza potenţialului uman evidenţiază dacă pentru realizarea obiectivelor propuse. număr de personal. c) obiectul de activitate: producţie. Analiza potenţialului uman Forţa de muncă reprezintă un factor de producţie tradiţional.3.competitori apropiaţi în domeniu. nr.propuneri de păstrare sau extindere a pieţei. alături de capital şi de teren. 1. pe care aceasta le poate controla şi utiliza. venituri totale. Piaţa şi competiţia . de înregistrare în Registrul Comerţului. import-export. durata de funcţionare. 1. an).modul de vânzare a produselor firmei. imperfectă). .

.structura pe niveluri de funcţii ale întreprinderii: personal ocupat în cercetare. personal cu atribuţii în domeniul financiar contabil.numărul maxim de salariaţi. personal de producţie. Astfel de mărimi se folosesc pentru a determina: . . polivalenţa personalului în raport cu nevoile curente de personal. 10-20 ani. pe categorii. pe categorii. pentru care s-au plătit obligaţiile fiscale de către angajator şi salariaţi. categoriile de personal. 3-5 ani. personal titular al unui contract de muncă cu durată determinată mai mică de 1 an. Analiza dinamicii asigurării potenţialului uman se realizează pe total personal. 36-45 ani. de deservire generală. Analiza structurii potenţialului uman are rolul de a verifica echilibrul structural din întreprindere în ceea ce priveşte: piramida vârstelor şi vechimea în muncă.structura după vechimea în muncă: sub 3 ani. personal de conducere – administrativ. peste 55 ani.structura personalului pe sexe. Aceasta presupune determinarea evoluţiei în timp a categoriilor de personal.structura pe grupe de vârstă a personalului sub 25 ani. . . . nivelul de pregătire profesională.efectivul fiscal.. etc. ţinând seama de volumul său de activitate şi de nivelul productivităţii muncii.structura pe categorii de personal: muncitori direct productivi. . este reprezentat de numărul total de personal care a figurat în evidenţa întreprinderii într-un exerciţiu economic. indirect productivi. pe cele două mari categorii de personal. personal cu atribuţii în domeniul resurselor umane. pe categorii.structura în funcţie de natura contractului de muncă: personal titular al unui contract de muncă cu durată determinată. 46-55 ani. 6 . personal antrenat în activităţi de comerţ. evidenţiază limita maximă de salariaţi în care se poate înscrie întreprinderea. indiferent de timpul lucrat. personal titular al unui contract cu durată determinată. personal tehnic pentru producţie şi cercetare. 26-35 ani. Pentru acest tip de analiză se utilizează mărimile relative de structură. respectiv operativ şi de conducere şi pe grupe de profesiuni. 5-10 ani.

. . pe baza următorilor indicatori: . .utilizarea timpului de muncă disponibil. Analiza comportamentului potenţialului uman Analiza asigurării cu resurse umane. care reflectă voinţa şi intensitatea cu care personalul întreprinderii îşi pune în serviciul acesteia competenţele acumulate. calculul şi interpretarea unor coeficienţi şi anume: . trebuie completată cu evaluarea comportamentului potenţialului uman. modul de utilizare a timpului maxim disponibil şi cauzele folosirii lui incomplete. . de asemenea. . în mod direct.coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor.coeficientul intensităţii ieşirilor. de nivelul de calificare a angajaţilor săi. pentru analiza căruia se foloseşte indicatorul gradul de stabilitate a forţei de muncă. . care cuprinde: .fondul de timp calendaristic.coeficientul mişcării totale. Opus mobilităţii forţei de muncă este fenomenul stabilităţii personalului. Strategia întreprinderii este condiţionată.coeficientul calificării medii. Această analiză cuantifică un sistem de indicatori denumiţi indicatori globali ai climatului social. Analiza folosirii timpului de muncă oferă informaţii privind: resursele totale de timp ale unei perioade. calculat ca o medie aritmetică ponderată.coeficientul de fluctuaţie. Din compararea celor doi indicatori se stabilesc dacă în întreprindere există o corelaţie între nivelul de calificare a personalului şi gradul de calificare impus de tehnologiile de fabricaţie.conflictualitatea în relaţiile de muncă. Analiza mobilităţii personalului se realizează cu ajutorul indicatorilor: .Analiza calitativă a dimensiunii şi a structurii potenţialului uman este orientată cu precădere spre aprecierea gradului de calificare a personalului.mobilitatea forţei de muncă. 7 . Analiza asigurării întreprinderii cu personal calificat implică examinarea structurii personalului pe categorii şi pe niveluri de pregătire profesională şi. în structura specifică fiecărei întreprinderi.coeficientul intensităţii intrărilor.

În practica economică. . . 1 2 3 4 5 6 Perioada analizată Indicatori Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (Ps) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pe = Pv ± Ps + Pi) Număr salariaţi (S) Pe   Productivitatea muncii  W =  S   UM 2007 2008 nr. deseori.numărul de zile de grevă. Analiza gradului de conflictualitate dintre sindicate şi conducerea întreprinderii se realizează cu ajutorul indicatorilor: .  Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman Eficienţa utilizării potenţialului uman evidenţiază performanţa factorului muncă din întreprindere. Este vorba.fondul de timp efectiv lucrat. considerat sinonim cu cel de productivitate. 1. determinarea productivităţii muncii se prezintă în tabelul nr. .productivitatea muncii = producţia (în unităţi fizice) numărul salariaţilor producţia (valoric) numărul salariaţilor Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere. productivitatea reflectă aceeaşi relaţie în termeni monetari.. Astfel. cu ajutorul indicatorilor de randament şi de productivitate. în expresie non-monetară.gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil. 8 . Tabelul nr.coeficientul de importanţă a grevei. . 1 – Analiza productivităţii muncii Nr. Randamentul şi productivitatea medie a muncii se determină astfel: .fondul de timp maxim disponibil. dacă randamentul exprimă relaţia dintre producţia obţinută şi factorii folosiţi. crt .coeficientul de localizare a grevei.randamentul muncii = . termenul de randament este. totuşi de noţiuni distincte.

2. Categoriile de imobilizări corporale urmărite sunt: terenuri. 2 – Analiza dinamicii imobilizărilor corporale Nr. total: Terenuri (cont 211) Construcţii (cont 212) Instalaţii şi maşini (cont 213) Alte instalaţii. pe total şi pe categorii. Modul de analiză a dinamicii imobilizărilor corporale se prezintă în tabelul nr. Obiectivele analizei imobilizărilor corporale sunt: . în perioada supusă analizei.analiza eficienţei utilizării imobilizărilor corporale. avansuri pentru imobilizări corporale. . crt . Informaţiile necesare analizei imobilizărilor corporale sunt cele din bilanţul contabil. imobilizări corporale în curs. alte instalaţii. utilaje. construcţii. utilaje. + s o lcd r e d i t o r Ps = variaţia stocurilor  (cont 711).analiza stării şi a structurii imobilizărilor corporale. instalaţii şi maşini. Analiza dinamicii imobilizărilor corporale Urmăreşte evoluţia valorii contabile a imobilizărilor corporale.  − s o ld e b i t o r B.analiza dinamicii imobilizărilor corporale. .  Analiza imobilizărilor corporale Imobilizările corporale sunt active care pot genera beneficii economice viitoare şi al căror cost poate fi măsurat în mod credibil. mobilier. Analiza potenţialului material al întreprinderii Potenţialul material al întreprinderii are două componente esenţiale: componenta imobilizări corporale şi componenta stocuri de materii şi materiale. Tabelul nr. mobilier (cont 214) Imobilizări corporale în curs (cont 231) Avansuri pentru imobilizări corporale (cont 232) 9 . 1 2 3 4 5 6 Perioada analizată 2007 2008 Dinamica 2008 ⋅100 2007 Indicatori Imobilizări corporale.

la societăţile din agricultură şi silvicultură vor predomina terenurile. mobilier Imobilizări corporale în curs Avansuri pentru imobilizări corporale Indicatori Imobilizări corporale (Ic).analiza stocurilor de materii prime şi materiale. Analiza structurii imobilizărilor corporale (tabelul nr. materialele consumabile.  Analiza folosirii resurselor materiale Resursele materiale cuprind materiile prime. 3). Analiza randamentului resurselor materiale 10 .Analiza stării şi structurii imobilizărilor corporale Pentru a analiza starea imobilizărilor corporale se utilizează indicatorii: . . la firmele de distribuţie şi turism ponderea o deţin construcţiile.analiza randamentului resurselor materiale. 1 2 3 4 5 6 Terenuri Construcţii Instalaţii şi maşini Alte instalaţii. materialele de natura obiectelor de inventar. se realizează cu ajutorul mărimilor relative de structură. in întreprinderile industriale ponderea este deţinută de instalaţiile tehnice şi maşini. în valoarea totală a imobilizărilor corporale. Tabelul nr. resursele energetice şi apa. . şi plantaţiile. Consumul acestor resurse se reflectă în costul produselor. mobilierul şi mijloacele de transport. 3 – Analiza structurii imobilizărilor corporale Nr.gradul de uzură a imobilizărilor corporale. crt. care exprimă ponderea deţinută de fiecare categorie de imobilizări corporale.gradul de înnoire a imobilizărilor corporale. animalele. total: Ponderea (%) 2007 2008 100 100 terenuri 2007 ⋅100 Ic 2007 Structura imobilizărilor corporale este în strânsă legătură cu specificul întreprinderii. Analiza folosirii resurselor materiale are ca obiective: . utilaje. Astfel.

1 2 3 4 5 Indicatori Stocuri. E – ieşiri.total Ambalaj ⋅100 St .total 11 . Pentru a analiza dinamica stocurilor finale de materii prime şi materiale se porneşte de la relaţia de calcul a stocurilor finale: Sf = Si + I – E.Surprinde legătura directă sau indirectă dintre volumul producţiei rezultate şi cantitatea de resurse consumate cu ajutorul următorilor indicatori: . crt. se poate realiza ţinând seama de ponderea cantitativă sau valorică a diferitelor elemente de stoc în totalul cantitativ sau valoric al stocului de materii prime şi materiale.randamentul mediu al resurselor materiale.neritmicitatea intrărilor de materii prime şi materiale. . .crearea unor stocuri sezoniere.neterm ⋅100 St .total St .prod .m .prim at e ⋅100 St . fenomen negativ. I – intrări. Analiza modificărilor structurale ale stocurilor (tabelul nr. . .total St . considerat 100%.încetinirea vitezei de rotaţie a unor elemente de stoc.determinarea incorectă a necesarului mediu zilnic de aprovizionat şi a intervalului mediu între două aprovizionări. total: Stocuri de produse finite (cont 345) Stocuri de materii prime (cont 301) Producţia neterminată (cont 331) Stocuri de mărfuri (cont 371) Ambalaje (cont 381) Ponderea (%) 2007 2008 100 100 St . Analiza stocurilor de materii prime şi materiale Stocurile de materii prime şi materiale sunt absolut necesare desfăşurării continue a ciclului de exploatare.m f ⋅100 St . 4 – Analiza structurii stocurilor Nr. unde: Si – stoc iniţial. Creşterea stocurilor finale.total Pr od .consumul specific de materii prime şi materiale.lipsa unui sistem informaţional perfecţionat.finite ⋅100 St . este influenţată de următoarele: . 4). . Tabelul nr.

4. Evaluarea situaţiei interne a întreprinderii  Necesitatea şi rolul evaluării situaţiei interne a întreprinderii În procesul de diagnostic financiar al întreprinderii trebuie să se evalueze cât mai corect situaţia internă a întreprinderii în raport cu schimbările care au loc în mediul înconjurător. întrucât permite firmei să-şi definească poziţia concurenţială.durata în zile a unei rotaţii a stocului mediu de materii prime şi materiale. tehnic.viteza de rotaţie a stocului mediu de materii prime şi materiale. În domeniul activităţi de cercetare – dezvoltare standardele trebuie să permită aprecierea măsurii în care aceste activităţi asigură obţinerea de noi produse sau produse tehnologice şi perfecţionarea celor existente. În domeniul producţiei standardele vor asigura aprecierea măsurii în care întreprinderea foloseşte metode şi tehnici adecvate de recrutare şi selecţie a personalului. 1. dacă eforturile depuse pentru perfecţionarea 12 . să se stabilească posibilitatea de a răspunde la aceste schimbări. Diminuarea duratei în zile a unei rotaţii şi accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale sunt expresia gestiunii eficiente a stocurilor de materii prime şi materiale. personal. O componentă importantă a analizei interne în cadrul diagnosticului financiar o constituie determinarea punctelor tari şi punctelor slabe ale activităţii întreprinderii. Această evaluare se face prin compararea nivelului existent în diferitele domenii funcţionale cu standardele stabilite. canalele de distribuţie.Analiza eficienţei gestiunii stocurilor de materii prime şi materiale necesită utilizarea indicatorilor: . . organizarea producţiei. Evaluarea situaţiei interne reprezintă o necesitate pentru conducerea întreprinderii. prin ţinerea sub control a cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare pe care le determină existenţa stocurilor. flexibilitatea preţurilor. Standardele de atins se stabilesc pe domenii: marketing. de reclamă. finanţe. activitatea promoţională. Aceste standarde vor fi revizuite periodic în raport cu noile condiţii de desfăşurare a activităţii. În domeniul marketingului standardele vor stabili modul şi nivelul de segmentare a pieţei. cercetare – dezvoltare. producţie.

adoptarea şi punerea în aplicare a unei strategii adecvate. . Existenţa unei echipe de conducere cu o înaltă pregătire tehnică şi economică conduce la adoptarea unor strategii performante care să asigure viabilitatea economică a firmei. . sau cu nivelul activităţilor similare realizate de firme concurente.tehnică se situează la înălţimea cerinţelor şi asigură avantaje strategice faţă de întreprinderile concurente. Fiecare dintre aceşti factori poate avea o influenţă pozitivă sau negativă asupra activităţii şi performanţelor întreprinderii. Standardele în domeniul financiar vor permite aprecieri adecvate cu privire la: măsura în care activele circulante pot permite creşterea activităţii. la ce nivel se situează activitatea de control financiar şi de folosire a tehnicilor de alocare a resurselor financiare. Cu cât întreprinderea dispune de o mai bună înzestrare tehnică cu atât gradul de complexitate pe diferitele pieţe este mai mare. poate rezulta pentru firma studiată fie posibilităţile de performanţă. dacă sunt armonizate sursele de fonduri cu nivelul cerinţelor.  Factorii de influenţă asupra activităţii şi performanţelor întreprinderii Activitatea şi performanţa întreprinderii sunt influenţate de un ansamblu de factori endogeni sau cu caracter intern şi factori contextuali. Efectuând analiza situaţiei interne sub raportul diagnosticului financiar prin compararea părţilor tari şi părţilor slabe cu standardele impuse în domeniul în care funcţionează firma. .Proprietarul firmei. Dintre factorii interni menţionăm: . asupra felului şi amplorii strategiei. dacă există relaţii bune cu acţionarii şi instituţiile de finanţare. fie unele vulnerabilităţi. 13 .Înzestrarea tehnică şi tehnologiile utilizate influenţează prin starea şi nivelul lor asupra performanţelor întreprinderii.Dimensiunea întreprinderii şi complexitatea acesteia are influenţă asupra obiectivelor fixate.Managementul este un factor cu influenţe determinante în obţinerea unor performanţe superioare şi asigurarea continuităţii activităţii. care poate fi o persoană sau un grup de persoane şi care are un rol esenţial în stabilirea opţiunilor strategice.

. mai ales in întreprinderile mari ce dispun de subunităţi de producţie. socio–culturală. . strategii de creştere. care fac parte din mediul înconjurător.Potenţialul informaţional este un factor de importanţă strategică în condiţiile unui mediu puternic concurenţial. managerială. al capacităţi de muncă şi al gradului de motivare. de stabilizare sau de reducere. . filiale sau sucursale cu amplasamente teritoriale diferite. juridică. cu opţiunile şi obiectivele strategice care se impun.executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială. . 14 . economică. ecologică. Evidenţierea consumului de resurse al unei firme se face cu ajutorul unui sistem de indicatori.Potenţialul uman influenţează asupra bunei realizări a procesului de conducere strategică prin numărul şi calitatea personalului sub raportul profesiunii. al calităţii cunoştinţelor. Gradul de dispersare teritorială pune problema unei judicioase repartizări a resurselor. În funcţie de starea economică se adoptă. după caz. managerială pentru o bună fixare a obiectivelor şi a strategiei şi pentru buna cunoaştere a mediului concurenţial.Dispersia teritorială a subunităţilor exercită o puternică influenţă asupra strategiei. Cheltuielile sunt sumele de bani plătite pentru: .remunerarea personalului. La aceşti factori de natură internă se adaugă şi factori contextuali care includ factori de natură economică. Un bun potenţial informaţional trebuie să asigure conducerii întreprinderii felul şi volumul informaţiilor necesare de natură tehnică.Starea economică a firmei reprezintă punctul de plecare în evaluarea alternativelor strategice pentru viitor şi adoptarea şi punerea în aplicare a celei mai bune alternative strategice.consumurile. politică.  Analiza cheltuielilor firmei  Analiza structurii cheltuielilor Un instrument important în cadrul tehnicilor de diagnosticare şi evaluare a performanţelor întreprinderii îl reprezintă cheltuielile. .constituirea amortizărilor si provizioanelor. bazat pe conceptele de cheltuieli şi cost. luarea în consideraţie a particularităţilor pieţelor de către unităţile dispersate şi o bună conducere şi organizare a lor. .. lucrările executate şi serviciile prestate de terţi. .consumuri excepţionale.

15 .cheltuieli pe termen scurt sunt cele legate de dimensiunea.cheltuieli financiare. . După modul de identificare şi repartizare pe purtătorii de cheltuieli.Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse ocazionate de realizarea unei activităţi a întreprinderii.cheltuieli de exploatare. a unui loc de muncă sau de realizarea unui produs. consumurile de materii prime. comercializarea de mărfuri. de întreţinere. aşa cum sunt cheltuielile de administraţie. Cheltuielile curente sunt. dotarea şi structura actuală a întreprinderii. . Cheltuielile directe sunt legate nemijlocit de activitatea unei unităţi. contribuţiile privind asigurările şi protecţia socială. Cheltuielile variabile sunt cheltuieli dependente de volumul de activitate iar cheltuielile fixe sunt strict necesare funcţionării întreprinderii. materialele. după comportamentul lor faţă de cifra de afaceri sunt: . . Cheltuielile pe termen scurt pot fi structurate pe diferite criterii. Cheltuielile pot fi: . grupate în: .cheltuieli fixe. Astfel.cheltuieli indirecte.cheltuieli directe.cheltuieli excepţionale. După natura lor cheltuielile se împart în: . prestarea de servicii. . la rândul lor.cheltuieli pe termen lung ce corespund gestiunii strategice a întreprinderii. . cheltuielile sunt: . Aici se includ: salariile. Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de funcţionarea întreprinderii în ansamblul său.cheltuieli variabile. Analiza structurii cheltuielilor presupune cunoaşterea principalelor categorii de cheltuieli. Cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectivului de activitate al întreprinderii: fabricarea de produse.cheltuieli curente.

Cheltuielile financiare sunt constituite din: pierderi din creanţe legate de participanţi.cheltuieli monetare.cheltuieli non-monetar şi anume: amortizarea şi provizioanele. 5. şi extraordinare). Cheltuielile excepţionale determinate de o activitate care iese din normalitate sau cu o frecvenţă redusă şi care se referă la: operaţiunile de gestionare. plata unor servicii. diferenţe nefavorabile de curs valutar. în totalul cheltuielilor întreprinderii. dobânzi curente. operaţiunile de capital. 5 – Analiza structurii cheltuielilor în funcţie de natura lor Perioada analizată 200 200 7 8 Structura (%) 2007 Ch exp 2007 ⋅100 Cht 2007 Indicatori 1 a) b) c) d) e) f) g) Cheltuieli de exploatare (Ch exp): Cheltuieli cu materii prime şi materiale Cheltuieli privind mărfurile Cheltuieli cu personalul Ajustare imobilizări totale Ajustare active circulante Alte cheltuieli de exploatare Alte cheltuieli privind provizioanele privind riscuri şi 2008 Ch exp 2008 ⋅100 Cht 2008 16 . Prin analiza structurii cheltuielilor sunt evidenţiate tendinţele tuturor elementelor de cheltuieli. pierderi din vânzarea titlurilor de plasament. O analiză distinctă se realizează pe baza contului de profit şi pierdere. Se determină ponderea fiecărei categorii de cheltuieli (de exploatare. consumuri de materii prime. financiare. rezervele de diminuare a cheltuielilor şi de creştere a eficienţei activităţii întreprinderii. Analiza structurii cheltuielilor presupune determinarea ponderii acestor categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor. Tabelul nr. Modelul analizei structurii cheltuielilor în funcţie de natura lor se prezintă în tabelul nr. care generează un flux monetar: salarii. După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie cheltuielile pot fi: . . amortizări şi provizioane.

crt. venituri (tabelul nr. Această analiză reprezintă o primă etapă de informare asupra dinamicii cheltuielilor. analiza cheltuielilor de exploatare. Tabelul nr. a) Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluţia lor şi factorii care o determină. 1 2 3 Indicatori Cheltuieli totale (Cht) Venituri totale (Vt) Cht la 1000 u.6). Pentru aceasta se utilizează indicatorul cheltuieli la 1000 u. analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri.cheltuieli 2 a) b) c) 3 Cheltuieli financiare (Ch fin): Ajustări valori imobilizări financiare Cheltuieli privind dobânzile Alte cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare (Ch ex) Cheltuieli totale (Cht = 1+2+3) Ch fin 2007 ⋅100 Cht 2007 Ch fin 2008 ⋅100 Cht 2008 Ch ex 2007 ⋅100 Cht 2007 100 Ch ex 2008 ⋅100 Cht 2008 100  Analiza principalelor elemente de cheltuieli Analiza cheltuielilor firmei în contextul diagnosticului financiar cuprinde: a) b) c) d) analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii. venituri Nr. în vederea identificării posibilităţilor de diminuare în scopul sporirii rentabilităţii. 6 – Analiza indicatorului cheltuieli la 1000 u. ele fiind în legătură directă cu obiectul de activitate al întreprinderii. b) Analiza cheltuielilor de exploatare Cheltuielile de exploatare deţin ponderea cea mai mare.m.m. Vt ‰ Cht 2007 ⋅1000 Vt 2007 Cht 2008 ⋅1000 Vt 2008 UM Perioada analizată 2007 2008 Modificarea nivelului cheltuielilor aferente veniturilor este influenţată de structura veniturilor şi de nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri. Cheltuielile de exploatare cuprind: 17 .m. analiza cheltuielilor variabile.

m. cifră de afaceri Nr. venituri din exploatare (tabelul nr. Vexp UM Perioada analizată 2007 2008 Ch exp 2007 ⋅1000 V exp 2007 Ch exp 2008 ⋅1000 V exp 2008 ‰ c) Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri. Tabelul nr.m. 18 . 8 – Analiza indicatorului cheltuieli la 1000 u.m.m..alte cheltuieli de exploatare. energia şi elementele asimilate. 8). locaţii de gestiune. crt. materialele. crt. 1 2 3 Indicatori Cheltuieli de exploatare (Ch exp) Venituri din exploatare (Vexp) Ch exp la 1000 u. respectiv cea care depinde de volumul de activitate. CA UM ‰ Ch exp 2007 ⋅1000 CA 2007 Ch exp 2008 ⋅1000 CA 2008 d) Analiza cheltuielilor variabile În cadrul cheltuielilor de exploatare partea variabilă. . este predominantă. precum şi din alte venituri din exploatare. cifră de afaceri (tabelul nr. . Tabelul nr.cheltuielile cu impozitele şi taxele suportate de firmă.cheltuielile cu materiile prime.m. combustibilul. 1 2 3 Perioada analizată 2007 2008 Indicatori Cheltuieli de exploatare (Ch exp) Cifra de afaceri (CA) Chexp la 1000 u. . . În analiza cheltuielilor de exploatare se foloseşte indicatorul cheltuieli de exploatare la 1000 u. chirii. venituri din exploatare Nr.7). executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Analiza se realizează cu ajutorul indicatorului cheltuieli la 1000 u.m.cheltuielile cu lucrările şi serviciile prestate la terţi. 7 – Analiza indicatorului cheltuieli de exploatare la 1000 u. Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este o reflectare a realizărilor ce se obţin în stadiul producţiei.cheltuieli cu personalul.

1. CAPITOLUL 2 FLUXURILE FINANCIAR-MONETARE ALE FIRMEI 2.000 euro). profit brut pe salariat.000 euro – începând cu 1 ianuarie 2007). Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului Analiza financiară se bazează pe un set de date şi informaţii preluate din situaţiile financiare anuale. rata rezultatului exploatării.650.m.300. număr de salariaţi 19 .Ca structură se determină indicatorii: . .politici contabile şi note explicative. cifră de afaceri. în vederea armonizării reglementărilor contabile cu standardele internaţionale de contabilitate. Întocmirea situaţiilor financiare anuale este obligatorie pentru persoanele juridice care depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: total active (3. eficienţa activelor de exploatare.bilanţul.situaţia modificărilor capitalului propriu.situaţia fluxurilor de trezorerie. fiecare întreprindere a avut obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. care cuprind: . .1. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului şi contului de rezultate 2.1. Modificarea cheltuielilor variabile faţă de veniturile din expolatare sau cifră de afaceri se reflectă în indicatorii: rezultatul exploatării. venituri de exploatare. Începând cu anul 2001. cifra de afaceri netă (7. .m. eficienţa capitalului. eficienţa mijloacelor fixe.contul de profit şi pierdere.cheltuieli variabile la 1000 u. . .cheltuieli variabile la 1000 u.

Analiza structurii pasivului Presupune analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate şi a structurii resurselor pe surse de provenienţă.capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei firme după deducerea tuturor datoriilor sale. datorii şi capitalul propriu al firmei la sfârşitul exerciţiului financiar. Pe baza bilanţului se procedează la analiza structurii financiare a întreprinderii. .bilanţul prescurtat. respectiv natură şi exigibilitate. din cel puţin două puncte de vedere: . . Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. care cuprind: . Conform prevederilor legale: .un activ reprezintă o resursă controlată de către firmă ca rezultat al unor evenimente trecute. . reflectată în activ.o datorie reprezintă o obligaţie actuală a firmei ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii. . Se va prezenta bilanţul pentru societatea analizată conform formatului legal. 20 . performanţei.(50). Bilanţul Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ. Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prezentate întocmesc situaţii financiare anuale simplificate. modificărilor capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exerciţiu financiar.din punct de vedere al utilizării şi materializării acestora.note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate. de la care se aşteaptă să genereze beneficii viitoare pentru firmă şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.cont de profit şi pierdere. .din punct de vedere al resurselor de finanţare reflectate în pasivul bilanţier. În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate.

se realizează cu ajutorul indicatorului structurii finanţării pe termene (Isft). 2 – analiza gradului de finanţare curentă. Analiza structurii finanţării. 2 – analiza îndatorării. Analiza gradului de finanţare curentă se realizează cu ajutorul indicatorului gradul de finanţare curentă (Gfc).rata autonomiei financiare la termen.Analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate include: 1 – analiza stabilităţii financiare. Analiza autonomiei financiare Se realizează cu ajutorul indicatorilor: . 3 – analiza structurii finanţării. Rsf reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent faţă de totalul resurselor: R = sf capital perm anent pasiv total ⋅100 2. 1.rata autonomiei financiare globale. . 1. 3. Analiza stabilităţii financiare Se realizează cu ajutorul indicatorului rata stabilităţii financiare (Rsf). Isft reflectă raportul dintre resursele curente şi cele permanente: Isft = resurse curente resurse perm anente ⋅100 Analiza structurii resurselor pe surse de provenienţă include: 1 – analiza autonomiei financiare. Rata autonomiei financiare globale (Rafg) arată cât din patrimoniul firmei este finanţat pe baza resurselor proprii: 21 . Gfc reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale şi la finanţarea activităţii: G = fc datorii pe term en scurt ⋅100 pasiv total Valoarea normală a indicatorului este în jur de 33% iar valoarea maxim admisibilă 50%.

rata îndatorării la termen.rata îndatorării globale. 9 . Rata autonomiei financiare la termen (Raft) reflectă proporţia în care capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente: Raft = capital propriu capital perm anent ⋅100 Valoarea minim admisibilă a indicatorului este de 50%. crt. Analiza îndatorării se realizează cu ajutorul indicatorilor: .Analiza structurii pasivului bilanţului Nr. Rata îndatorării globale (Rîg) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei: Rîg = datorii totale ⋅100 pasiv total Valoarea maxim admisibilă este de 66% deşi se consideră că o valoare de 50% este mai sigură. 1 2 3 4 5 6 Indicatori Datorii pe termen scurt (Dts) Datorii pe termen lung (Dtl) Datorii totale (Dt) Capital propriu (Cpr) Capital permanent (CP = Cpr + Dtl) Pasiv total (Pt) UM Perioada analizată 2007 2008 22 . 9 Tabelul nr. Sub această limită firma se află într-o situaţie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de insolvabilitate.Rafg = capital propriu pasiv total ⋅100 Valoarea minim admisibilă 33%. Analiza structurii pasivului se prezintă in tabelul nr. 2. Rata îndatorării la termen (Rît) reflectă măsura în care datoriile pe termen mediu şi lung participă la formarea resurselor permanente: Rît = datorii pe term en m ediu şi lung ⋅100 capital perm anent Valoarea maxim admisă este de 50%. . deşi se consideră că sursele proprii ar trebui să contribuie la finanţare într-o proporţie de cel puţin 50%. Peste acest nivel firma se află în pericol de insolvabilitate.

arată ponderea valorii activelor intangibile în totalul imobilizărilor: Rin = im obilizar i necorporal e ⋅100 active im obilizat e nete 3. Rata imobilizărilor necorporale (Rin). Rata imobilizărilor financiare (Rif) exprimă ponderea valorii activelor financiare permanente în total imobilizări: 23 . 3 – rata imobilizărilor corporale. arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări: Ric = im obilizar i corporale ⋅100 active im obilizat e nete 4. Rata activelor imobilizate (Rai). 1.7 8 9 10 11 12 13 Rata stabilităţii financiare Gradul de finanţare curentă Indicatorul structurii finanţării pe termene Rata autonomiei financiare globale Rata autonomiei financiare la termen Rata îndatorării globale Rata îndatorării la termen CP    Rsf = ⋅100    Pt   Dts   Gfc = ⋅100    Pt   Dts    Isft = ⋅100    CP   Cpr    Rafg = ⋅100    Pt   Cpr    Raft = ⋅100    CP   Dt    Rîg = ⋅100    Pt   Dtl    Rît = ⋅100    CP   % % % % % % % CP2007 ⋅100 Pt2007 Dts 2007 ⋅100 Pt 2007 Dts 2007 ⋅100 CP 2007 Cpr 2007 ⋅100 Pt 2007 Cpr 2007 ⋅100 CP 2007 Dt 2007 ⋅100 Pt 2007 Dtl 2007 ⋅100 CP 2007 CP2008 ⋅100 Pt2008 Dts 2008 ⋅100 Pt 2008 Dts 2008 ⋅100 CP 2008 Cpr 2008 ⋅100 Pt 2008 Cpr 2008 ⋅100 CP 2008 Dt 2008 ⋅100 Pt 2008 Dtl 2008 ⋅100 CP 2008 Analiza structurii activului implică analiza structurii activelor permanente şi analiza structurii activelor curente. Analiza structurii activelor permanente se realizează cu ajutorul indicatorilor: 1 – rata activelor imobilizate. reprezintă ponderea elementelor patrimoniului utilizate permanent: Rai = active im obilizat e nete ⋅100 activ total Valoarea optimă a indicatorului este de 60%. 2. 4 – rata imobilizărilor financiare. 2 – rata imobilizărilor necorporale. Rata imobilizărilor corporale (Ric).

Rif = im obilizar i financiare ⋅100 active im obilizat e nete Analiza structurii activelor curente se face cu ajutorul indicatorilor: 1 . Analiza structurii activului bilanţului se prezintă în tabelul nr. Rata disponibilităţilor (Rdb) reflectă ponderea activelor cele mai lichide în totalul activelor circulante.rata creanţelor. 11. inclusiv gradul de lichiditate imediată a activelor curente: Rdb = disponibil itati banesti si plasam ente active circulante ⋅100 Nivelul minim acceptat al acestui indicator este de 5% iar cel maxim de 25%. 4 . Rata stocurilor (Rst) exprimă ponderea activelor circulante cel mai puţin lichide în total active circulante: Rst = stocuri active circulante ⋅100 Situaţia este normală când stocurile nu depăşesc 50% din total active circulante. 3 . Rata activelor circulante (Rac) arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu: Rac = active circulante activ total ⋅100 Valoarea optimă a acestui indicator este de cel puţin 40%.rata activelor circulante. 3. 1.rata disponibilităţilor.rata stocurilor. Rata creanţelor (Rcr) reflectă ponderea creanţelor pe care la are firma în total active circulante: R = cr creante curente totale ⋅100 active circulante 4. 2. 24 . 2 .

crt .Tabelul nr. 10 – Analiza structurii activului bilanţului Nr. a) b) c) 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Indicatori Active imobilizate. a) b) c) 2. total: (Ac) Stocuri (St) Creanţe (Cr) Disponibilităţi (Db) Activ total (At) Ai   Rata activelor  Rai = ⋅100    imobilizate At   Rata imobilizărilor necorporale Rata imobilizărilor corporale Rata imobilizărilor financiare Rata activelor circulante Rata stocurilor Rata creanţelor Rata disponibilităţilor In    Rin = ⋅100    Ai   Ic    Ric = ⋅100    Ai   If    Rif = ⋅100    Ai   Ac    Rac = ⋅100    At   St    Rst = ⋅100    Ac   UM Perioada analizată 2007 2008 % % % % % % % % Cr    Rcr = ⋅100    Ac   Db    Rdb = ⋅100    Ac   Ai 2007 At 2007 In 2007 Ai 2007 Ic 2007 Ai 2007 If 2007 Ai 2007 Ac 2007 At 2007 St 2007 Ac 2007 Cr 2007 Ac 2007 Db 2007 Ac 2007 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 Ai 2008 At 2008 In 2008 Ai 2008 Ic 2008 Ai 2008 If 2008 Ai 2008 Ac 2008 At 2008 St 2008 Ac 2008 Cr 2008 Ac 2008 Db 2008 Ac 2008 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 ⋅100 25 . total: (Ai) Imobilizări necorporale (In) Imobilizări corporale (Ic) Imobilizări financiare (If) Active circulante. 1.

MC = venituri din vânzarea mărfurilor .2. 11 .cifra de afaceri. Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă. cheltuielile şi rezultatele aferente unui exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi: de exploatare. Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza contului de rezultate Contul de profit şi pierdere grupează veniturile. Întocmirea acestui cont are ca scop măsurarea performanţelor activităţii unei întreprinderi.producţia exerciţiului. 1.2. Marja comercială (MC) Reprezintă câştigul realizat sub formă de adaos rezultat din activitatea de comercializare a mărfurilor. 1 2 3 4 Perioada analizată Indicatori Venituri din vânzarea mărfurilor (Vvmf) Cheltuieli privind mărfurile (Cmf) Marja comercială (MC = Vvmf – Cmf) MC   Rata marjei  RMC = ⋅100    comerciale Vvmf   UM 2007 2008 % MC2007 ⋅100 Vvmf2007 MC2008 ⋅100 Vvmf2008 26 . veniturile şi cheltuielile exerciţiului. 4 . 11 Tabelul nr. 3 . grupate după natura lor.valoarea adăugată. financiară şi cu caracter excepţional. precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere). crt . Pentru aprecierea performanţelor firmei cu ajutorul contului de profit şi pierdere se utilizează indicatorii: 1 .1.costul mărfurilor vândute Se calculează şi rata marjei comerciale (RMC) ca fiind adaosul comercial exprimat în raport cu veniturile realizate din vânzarea mărfurilor şi exprimă eficienţa activităţii de comercializare a mărfurilor: R C = M venituri M C din vanzarea m arfurilor 100 Analiza marjei comerciale se prezintă în tabelul nr. 2 .marja comercială.Analiza marjei comerciale Nr.

27 . crt . Dacă nivelul acestui indicator reprezintă 85% din veniturile de exploatare şi respectiv 75% din veniturile totale ale întreprinderii se consideră o situaţie normală a activităţii. 12 Tabelul nr. Producţia exerciţiului (Pe) Producţia exerciţiului reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse de firmă pe o perioadă de 1 an: Pe = producţia vândută ± producţia stocată + producţia imobilizată. Dacă nivelul cifrei de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare şi permit obţinerea de profit este o situaţie favorabilă. ca structură pe tipuri de venituri cât şi ca dinamică. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Perioada analizată Indicatori Cifra de afaceri (CA) Producţia vândută (Pv) Venituri din vânzarea mărfurilor (Vvmf) Indicele de creştere a CA Indicele de creştere a Pv Venituri din exploatare (Vexp) Ponderea CA în Vexp Venituri totale (Vt) Ponderea CA în Vt % CA2007 ⋅100 Vt2007 CA2008 ⋅100 Vt2008 UM 2007 2008 % % 100 (CA2007) 100 (Pv2007) CA2007 Vexp2007 ⋅100 CA2008 ⋅100 CA2007 Pv2008 ⋅100 Pv2007 CA2008 ⋅100 Vexp2008 % 3. Cifra de afaceri (CA) Cifra de afaceri reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluate la preţul pieţe: CA = venituri din vânzarea mărfurilor + producţia vândută. Cifra de afaceri se va analiza atât ca nivel.Analiza cifrei de afaceri Nr. 12 . Analiza cifrei de afaceri se prezintă în tabelul nr.5 6 7 Indicele de creştere aVvmf Indicele de creştere a Cmf Indicele de creştere a MC % % % 100 (Vvmf 2007) 100 (Cmf 2007) 100 (MC2007) Vvmf2008 ⋅100 Vvmf2007 Cmf2008 ⋅100 Cmf2007 MC2008 ⋅100 MC2007 2.

alte cheltuieli din afară. Tabelul nr. respectiv consumurile de la terţi. 1 2 3 4 5 6 7 8 Indicatori Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (Ps) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pe = Pv ± Ps + Pi) Indicele de creştere a Pv Indicele de creştere a Ps Indicele de creştere a Pi Indicele de creştere a Pe 4.cheltuieli cu materii prime şi materiale. Şi producţia exerciţiului se analizează atât ca nivel şi dinamică cât şi ca structură. crt .Analiza producţiei exerciţiului Nr. astfel: Va = Pe + MC – consumuri de la terţi Consumurile de la terţi însumează cheltuielile materiale totale şi lucrările şi serviciile prestate la terţi.Producţia exerciţiului nu este evaluată omogen: producţia vândută este exprimată în preţuri de vânzare iar producţia stocată şi producţia imobilizată în costuri de producţie. Analiza producţiei exerciţiului se prezintă în tabelul nr. 13. % % % % 100 (Pv2007) 100 (Ps2007) 100 (Pi2007) 100 (Pe2007) Pv2008 Pv2007 Ps2008 Ps2007 Pi2008 Pi2007 Pe2008 Pe2007 ⋅100 Perioada analizată UM 2007 2008 ⋅100 ⋅100 ⋅100 28 . 13 . Valoarea adăugată se determină pornind de la producţia exerciţiului majorată cu marja comercială şi diminuată cu consumurile de bunuri şi servicii furnizate de terţi pentru această producţie. . Consumurile intermediare. Valoarea adăugată (Va) Valoarea adăugată reprezintă creşterea de valoare obţinută din utilizarea factorilor de producţie. se determină însumând următoarele elemente din contul de profit şi pierdere: .

14 . Rezultatul exploatării reprezintă rezultatul obţinut din activitatea de exploatare curentă a întreprinderii şi se poate concretiza în profit sau pierdere. Rezultatul brut al exerciţiului este un sold intermediar care reflectă sintetic eficienţa întregii activităţi desfăşurată de o întreprindere într-o perioadă de timp determinată. Tabelul nr. ţinând cont însă de deprecierea capitalului (amortizări şi provizioane). analiza poate continua asupra: rezultatului exploatării. Rezultatul net al exerciţiului ia forma profitului sau a pierderii. Rezultatul net al exerciţiului reprezintă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii cu capitalurile proprii subscrise. interm) Valoarea adăugată 4 (Va = MC + Pe – Cons. Rezultatul net al exerciţiului este diferenţa dintre rezultatul brut şi impozitul pe profit. crt Indicatori .. rezultatului brut şi net al exerciţiului. interm) 5 Indicele de creştere a Va Perioada analizată UM 2007 2008 % 100 (Va2007) Va2008 ⋅100 Va2007 Pe baza contului de rezultate. 14. Analiza valorii adăugate se prezintă în tabelul nr. . fiscală şi de distribuire a dividendelor.cheltuieli privind prestaţiile externe. Rezultatul exploatării este un indicator care măsoară performanţele industriale şi comerciale ale unei întreprinderi. Profitul net urmează să fie distribuit sub forma dividendelor sau să fie reinvestit.alte cheltuieli materiale. Profitul net 29 .Analiza valorii adăugate Nr. independent de politica financiară. 1 Marja comercială (MC) 2 Producţia exerciţiului (Pe) Consumuri intermediare 3 (Cons. Se determină ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale.

30 .nerepartizat constituie o sursă de finanţare proprie sau elemente de autofinanţare generat de însăşi activitatea întreprinderii.

Valoarea minim acceptabilă este de 0.indicatorii lichidităţii. cu ansamblul datoriilor cu termen de scadenţă sub 1 an.65.35 şi maximă de 0. a) Lichiditatea generală (Lg) sau lichiditatea curentă. 2 .indicatorii îndatorării. Gradul în care firma poate acoperi datoriile pe termen scurt este măsurat prin următorii indicatori: a) lichiditatea generală.indicatorii de rentabilitate. astfel: Lg = active curente pasive curente . compară totalitatea lichidităţilor potenţiale. c) lichiditatea imediată. Un bun diagnostic financiar presupune analiza a trei categorii de indicatori: 1 . 1. c) Lichiditatea imediată (Li) ia în considerare posibilitatea transformării imediate în bani a disponibilităţilor existente în conturi bancare. b) lichiditatea redusă.2. în casă şi eventual în titluri de credite cotate la bursă: Li = disponibil itati si plasam ente pasive curente . măsoară capacitatea firmei de a-şi achita datoriile pe termen scurt. Indicatorii lichidităţii Se determină pe baza datelor contabile din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere. din creanţe şi disponibilităţi: Lr = creante + disponibil pasive curente itati . Analiza fluxurilor financiar-monetare prin indicatori Evaluarea financiară a întreprinderii este rezultatul unui proces de diagnostic şi evaluare de ansamblu. Optim: Lr > 1. Rezultatul favorabil: Lg > 1. 31 . 3 . respectiv activele circulante. b) Lichiditatea redusă (Lr) sau rapidă.2.

. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Perioada analizată Indicatori Active circulante (Ac) Creanţe (Cr) Disponibilităţi (Db) Activ total (At) Datorii pe termen scurt (Dts) Datorii totale (Dt) Ac    Lichiditatea generală  Lg = Dts   Lichiditatea redusă Cr + Db    Lr =  Dts   Db    Lichiditatea imediată  Li = Dts   Indicatorul de solvabilitate At    Is =  Dt   UM 2007 2008 Coef Coef Coef Coef Ac2007 Dts2007 Cr2007 + Db2007 Dts2007 Db2007 Dts2007 Ac2008 Dts2008 Cr2008 + Db2008 Dts2008 Db2008 Dts2008 At2007 Dt2007 At2008 Dt2008 Indicatorii de lichiditate pot fi consideraţi nereprezentativi datorită instabilităţii încasărilor. astfel: 32 . Valoarea normală 2. calculat ca raport între activ total şi datorii totale. Determinarea indicatorilor lichidităţii se prezintă în tabelul nr. Tabelul nr.durata medie a creditului – client. 16.durata de rotaţie a capitalurilor. astfel: Is = activ total datorii totale . 16 – Indicatorii lichidităţii Nr. CA Mărimea stocurilor în funcţie de numărul de zile de flux (intrări-ieşiri) se poate calcula asupra cumpărărilor sau vânzărilor de mărfuri.mărimea stocurilor în funcţie de numărul de zile de flux.Gradul în care firma face faţă datoriilor totale este dat şi de indicatorul de solvabilitate (Is). Din această cauză analiza se va completa cu ratele de rotaţie ale capitalurilor. şi anume: . Durata de rotaţie globală a capitalurilor (DR) stabileşte perioada de timp în care cifra de afaceri reînnoieşte activele sau achită datoriile: DR = active totale (datorii totale ) × 360 . crt . .

c) Rata rentabilităţii economice nete (Rren) exprimă cât profit brut din exploatare revine la o unitate de capital investit. b) Rata rentabilităţii economice brute (Rreb) arată cât excedent brut de exploatare revine unei unităţi de capital investit: Rreb = capitaluri EBE investite (CA ) ⋅100 EBE – excedentul brut de exploatare – reprezintă acumularea brută din exploatare şi se obţine ca diferenţă între valoarea adăugată plus subvenţiile de exploatare şi impozitele.M arim ea stocurilor = stocuri ×360 vanzari m arfuri . taxele şi cheltuielile de personal: EBE = (Va + subvenţii de exploatare) – (impozite. c) rata rentabilităţii economice nete. Durata medie a creditelor-client stabileşte numărul de zile în care aceste creanţe devin lichide: Durata m edie = clienti ×360 vanzari m arfuri Optim – rezultate cât mai mici. respectiv rata medie a dobânzii. respectiv rata medie a dobânzilor. în cadrul activităţii de exploatare: Rren = rezultatul exploatari i ⋅100 capital investit in exploatare (active fixe nete) Rezultatul optim – să fie cel puţin la nivelul ratei minime de randament din economie. 2. taxe + cheltuieli de personal) Valoarea optimă 25%. atât proprii cât şi împrumutat: Rre = rezultatul brut al exercitiul ui ⋅100 capitaluri investite (CA ) Rezultatul trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie. Indicatorii de rentabilitate Rentabilitatea economică se analizează cu ajutorul indicatorilor: a) rata rentabilităţii economice. a) Rata rentabilităţii economice (Rre) reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite. Optim – rezultate cât mai mici. 33 . b) rata rentabilităţii economice brute.

crt . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Perioada analizată Indicatori Rezultatul brut al exerciţiului (Rb) Cifra de afaceri (CA) Valoarea adăugată (Va) Subvenţii de exploatare (Sexp) Impozite. taxe Cheltuieli de personal (Ch pers) Excedentul brut de exploatare [EBE=(Va+Sexp) – (Imp. 34 . Se apreciază cu ajutorul ratei rentabilităţii financiare (Rrf). Tabelul nr. taxe + Ch pers)] Rezultatul din exploatare (Rexp) Capitaluri investite in exploatare (active fixe nete ) (C inv expl) Rezultatul net al exerciţiului (Rn) Capitalul propriu (Cpr) Rata rentabilităţii economice Rb    Rre = ⋅100    CA   UM 2007 2008 % Rb2007 ⋅100 CA2007 EBE2007 ⋅100 CA2007 Rexp2007 ⋅100 Cinv expl2007 Rn2007 ⋅100 Cpr2007 Rb2008 ⋅100 CA2008 EBE2008 ⋅100 CA2008 Rexp2008 ⋅100 Cinv expl2008 Rn2008 ⋅100 Cpr2008 Rata rentabilităţii economice brute 13 EBE    Rreb = ⋅100    CA   % Rata rentabilităţii economice nete 14 Rexp    Rren = ⋅100    Cinv expl   % Rata rentabilităţii financiare 15 Rn    Rrf = ⋅100    Cpr   % 3.Rentabilitatea financiară măsoară capacitatea întreprinderilor de a obţine profit net pe seama capitalurilor proprii. 16 – Indicatorii de rentabilitate Nr. 16. Indicatorii îndatorării Cuantifică măsura în care sunt utilizate capitalurile proprii în comparaţie cu cele împrumutate. calculată ca raport între rezultatul net al exerciţiului şi capitalurile proprii: R = rf rezultatul net al exercitiul capitaluri proprii ui ⋅100 Determinarea indicatorilor de rentabilitate se prezintă în tabelul nr.

17 – Indicatorii îndatorării Nr. pasiv total CÎG = datorii totale capital propriu <2 b) Coeficientul de îndatorare la termen (CÎT) este raportul dintre datoriile la termen şi capitalul propriu sau permanent. b) coeficientul îndatorării la termen. 1 2 3 4 5 Indicatori Datorii la termen (Dtl ) Datorii totale (Dt) Capital propriu (Cpr) Capital permanent (CP) Pasiv total (Pt) Coeficientul îndatorării globale Dt    CÎT =   Pt    Dt      CÎT = Cpr    UM Perioada analizată 2007 2008 6 Coef Dt2007 Pt2007 Dt2007 Cpr2007 Dtl2007 Cpr2007 Dt2008 Pt2008 D t2008 Cpr2008 Dtl2008 Cpr2008 Coeficientul îndatorării la termen 7 Dtl    CÎT =   Cpr    Dtl    CÎT =   CP    Coef Dtl2007 CP2007 Dtl2008 CP2008 2. 35 .Indicatorii îndatorării sunt: a) coeficientul îndatorării globale. Analiza fluxurilor de lichidităţi Pentru analiza dinamică a datelor se utilizează tabloul fluxurilor de trezorerie. 17. a) Coeficientul de îndatorare globală (CÎG) este raportul dintre datoriile totale şi total pasiv sau numai capital propriu. crt. capital propriu CÎT = datorii la term en capital perm anent ≤ 0.66 .3. Tabelul nr. Se utilizează două variante de calcul: CÎG = datorii totale ≤ 0. Se calculează tot în două variante: CÎT = datorii la termen ≤1 .5 Determinarea indicatorilor îndatorării se prezintă în tabelul nr.

. Fluxurile de numerar din activităţi de investiţii cuprind: . Aici se includ: .împrumuturi restituite de către terţi.încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii.plăţi pentru achiziţia de acţiuni.încasările din vânzări de acţiuni. . de investiţie şi de finanţare. în cursul unui exerciţiu în vederea determinării solvabilităţii unei întreprinderi.încasările în numerar provenite din redevenţe.plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor. Lichidităţile au în vedere disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere iar echivalentele de lichidităţi investiţiile financiare pe termen scurt. terenuri. Structura fluxurilor de numerar este următoarea: 1. Fluxurile de numerar se pot stabili prin două metode: metoda directă şi metoda indirectă. .încasările din vânzări de terenuri. părţi sociale sau obligaţiuni emise de alte societăţi. cu lichiditate foarte mare. . părţi sociale sau obligaţiuni emise de alte societăţi. . efectul legat de activitatea de exploatare sau de comerţ a agentului economic. care explică intrările şi ieşirile de lichidităţi generate de activitatea desfăşurată de întreprindere. comisioane şi alte venituri. 36 . Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare reprezintă sub aspect monetar.împrumuturi acordate unor terţi.plăţile în numerar şi restituiri de impozit pe profit. Situaţia fluxurilor de trezorerie consemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi. 2.plăţi efectuate pentru cumpărări de mijloace fixe.Tabloul bazat pe fluxurile de trezorerie este un document de sinteză contabilă de sine stătător. mijloace fixe sau alte valori deţinute durabil. rezultând din activităţi producătoare de venit a întreprinderii. grupate pe activităţi: de exploatare. Obiectivul tabloului de trezorerie este acela de a furniza informaţii relevante privind încasările şi plăţile. onorarii. în cazul în care nu pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţii şi finanţare. . . . active necorporale şi alte valori pe termen lung. De regulă se utilizează metoda indirectă deoarece sistemul contabil este fundamentat pe o contabilitate a angajamentelor şi nu pe una de trezorerie.

plăţile pentru achiziţionarea sau răscumpărarea acţiunilor întreprinderii. împrumuturi şi alte finanţări. . Fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate la nivelul mărimii brute. 3. pentru conturile casa şi conturi la bănci). împrumuturi. 37 .rambursări de împrumuturi. Aici se includ: . Se va întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru firma studiată pe baza balanţelor de verificare lunare (încasări = debit total sume. plăţi = credit total sume. Nu este posibil să se compenseze încasările şi plăţile din aceeaşi categorie şi chiar din categorii diferite.încasările provenite din credite. Fluxurile de numerar din activitatea de finanţare. . credite. cuprind încasările şi plăţile către cei care au asigurat finanţarea externă.încasările provenite din operaţiile de capital (emisiune de acţiuni).Fluxul de trezorerie al activităţii de investiţii oferă informaţii cu privire la dezvoltarea şi creşterea întreprinderii. .plăţile pentru comisioanele legate de acţiuni. angajamente şi alte datorii pe termen mediu sau lung. .

creşterea veniturilor pe total şi pe principalele elemente componente. 38 .Concluzii şi propuneri Analiza critică a sistemului financiar al firmei şi posibilităţi de perfecţionare Concluziile proiectului vor prezenta rezultatele de ansamblu a firmei studiate. . . . .gradul de îndatorare la termen este redus.stabilitatea financiară este ridicată. . . .creşterea rezultatului brut al exploatării.fluxul de trezorerie din exploatare este pozitiv şi manifestă o tendinţă de creştere. respectiv a valorii adăugate. Lista punctelor forte sau tari cuprinde: . Pentru aceasta se vor urmări principalele puncte tari şi puncte slabe ale activităţii firmei.gradul de îndatorare globală este relativ redus. .structura corespunzătoare de formare pe surse de provenienţă a resurselor financiare. a rezultatului brut al exerciţiului şi a rezultatului net al exerciţiului. rezultată din utilizarea resurselor peste consumurile intermediare de la terţi.firma are o structură acceptabilă de formare pe surse de provenienţă a fondului de rulment. .gradul de imobilizare a activului este în limite normale.există un echilibru financiar sănătos în ceea ce priveşte resursele şi utilizările permanente. .tendinţa de creştere a cifrei de afaceri.creşterea valorii reale a producţiei realizate pe total. . .creşterea bogăţiei reale.

. .tendinţa de creştere a rentabilităţii comerciale. a marjei brute şi nete.nivelul destul de redus al indicatorilor de rentabilitate.. . Lista punctelor slabe cuprinde: .siguranţă în ceea ce priveşte posibilitatea acoperirii datoriilor totale şi financiare pe seama activelor totale.creşterea mai rapidă.tendinţa de creştere a rentabilităţii economice. .siguranţă redusă în posibilitatea acoperirii datoriilor curente pe seama disponibilităţilor băneşti. . .tendinţa de creştere a rentabilităţii financiare. ca ritm.tendinţă de reducere a indicatorilor de solvabilitate.presiunea fiscală exagerată a statului cu impact în diminuarea rezultatului net şi a remunerării participanţilor la realizarea activităţii firmei. 39 .remunerarea deficitară pe seama valorii adăugate a particularităţilor la realizarea activităţii firmei. .reducerea ponderii veniturilor de exploatare în favoarea celor financiare.deprecierea lentă a gradului de îndatorare globală prin creşterea datoriilor pe termen scurt. . a cheltuielilor financiare faţă de creşterea excedentului brut din exploatare. .tendinţa de înrăutăţire a structurii datoriilor.reducerea gradului de lichiditate a activelor circulante pe seama creşterii ponderii stocurilor.trezoreria netă negativă cu tendinţă de accentuare a deficitului. . .tendinţa de creştere a profitabilităţii resurselor consumate. .ponderea redusă a disponibilităţilor în total active circulante. . . .deprecierea stabilităţii financiare dată de creşterea ponderii resurselor curente în total pasiv. .nivelul scăzut al consumului de excedent brut de exploatare generat de cheltuielile financiare. .

se va concluziona dacă situaţia financiară a firmei analizate este bună. Se vor evidenţia şi principalele aspecte pozitive şi negative privind organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar-contabil al unităţii studiate.În urma prezentării principalelor puncte tari şi puncte slabe. cu un bun potenţial de dezvoltare viitoare. 40 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->