Universitatea „Stefan Cel Mare” Suceava Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Programul de Studii: Finanţe-Bănci

Lucrare de licenţă

Conducator ştiinţific: Lector univ.dr. Irina Ştefana CIBOTARIU

Absolvent: Iftimescu Andrei

Suceava 2010

Sistemul fiscal din România Studiu de caz: Sistemul fiscal din România comparativ cu cel din UE

Cuprins

Introducere.....................................................................................................................................2 Capitolul 1. Sistemul fiscal din România......................................................................................4 1.1. Delimitări şi structuri privind sistemul fiscal românesc......................................................4 1.2. Structura sistemului fiscal românesc...................................................................................6 1.3. Funcţiile şi rolul fiscalităţii..................................................................................................9 1.4. Principiile sistemului fiscal românesc...............................................................................10 Capitolul 2. Sistemul fiscal din UE.............................................................................................13 Capitolul 3. Impozitele şi taxele..................................................................................................23 3.1. Impozite şi taxe. Generalităţi.............................................................................................23 3.2. Elementele constitutive ale impozitelor.............................................................................24 3.3. Clasificarea impozitelor.....................................................................................................25 3.4. Impunerea şi principiile ei.................................................................................................26 Capitolul 4. Impozitele directe.................................................................................... ...............29 4.1. Impozitele directe. Generalităţi............................................................................ .............29 4.2. Impozitele reale...................................................................................................... ...........29 4.3. Impozitele personale.............................................................................................. ...........32 Capitolul 5. Impozitele indirecte................................................................................................40 5.1. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte................................................................40 Capitolul 6. Sistemul fiscal din România comparativ cu cel din UE......................................46 6.1. Politica fiscală europeană..................................................................................................46 6.2. Influenţa normelor Uniunii Europene asupra politicilor fiscale a statelor membre..........48 6.3. Armonizarea legislaţiei române fiscale cu cea din spaţiul economic european................55 Concluzii şi propuneri………………………………………………………………………....61 Bibliografie……………………………………………………………………….…………….63

Pornind de la organizarea societăţii în plan economic şi social. conceptual cât şi în cel aplicativ. metodele şi tehnicile de aşezare. În această direcţie acţionează statul şi unităţile administrative-teritoriale. dimensiunea cheltuielilor de aceeaşi factură (cheltuieli publice). cadrul juridic de acţiune. implicaţiile social-economice ale acestora. în condiţiile economiei de piaţă. Fiscalitatea însoţeşte pe plan istoric. O mare parte din prelevările la fondurile publice provin din economie. instituţiile desemnate în administrarea fondurilor publice şi eficienţa implicării lor. În lucrările ce au ca temă finanţele publice. În acelaşi timp şi fiscalitatea a evoluat. al unei societăţi libere.Introducere Într-un stat de drept repartizarea puterilor se face de o asemenea manieră încât nici o putere socială să nu fie în măsură să le depăşească pe celelalte. justiţia. asistenţa socială. mobilizate din economie. paralel cu acumulările individuale. socială. un sistem economic bazat pe proprietatea privată şi pe economia de piaţă.impozit” perceput ca o plată obligatorie la dispoziţia autorităţilor publice. De pe aceste poziţii se organizează circuite ale banilor publici pe fondul economiei de piaţă bazată pe proprietatea privată şi într-o măsură mai redusă. cercetarea fundamentală. tehnicile şi procedeele utilizate în aşezarea şi perceperea banilor publici. de aceea uneori apare o identificare a acestea cu cele din urmă. În literatura de specialitate sunt numeroase referiri la noţiunea de fiscalitate în sensul conceptual. etc.. astfel că structura şi eficienţa administrării acesteia sunt importante în acţiunile de colectare a mijloacelor băneşti necesare. În teoriile sociale şi cele economice s-au folosit mai multe caracterizări: jandarm. Aceste caracterizări au dus. Sunt puţini autorii care asociază noţiunea de fiscalitate cu cheltuielile publice determinate. mijloacele ori căile de colectare a mijloacelor băneşti necesare. Aceste cheltuieli exprimă interesele majore ale colectivităţilor în plan central şi local cum sunt: apărarea şi siguranţa statului. teoretic şi practic finanţele publice. pe domeniile şi întreprinderile statului. termenul de fiscalitate se regăseşte mai ales în legătură cu politica financiară sau fiscală ori cu pârghiile financiare. În plan ştinţific acestea sunt considerate de specialişti drept un domeniu bine definit. Termenul mai este reluat atunci când se tratează elementele tehnice definitorii ale impozitelor. ordinea publică. metodologic şi aplicativ. Finanţele publice sunt în strânsă legătură cu statul implicat în administrarea treburilor publice. cu implicări diferite în economie (în mai mică măsură) şi în . metodele. Istoria a dovedit că proprietatea privată este viabilă şi vine în întâmpinarea cetăţenilor. atât în plan teoretic. componentele diferite ale politicilor statului (economică. Ea poate fi individualizată. Mobilizarea de mijloace băneşti necesare acoperirii cheltuielilor este o condiţie esenţială pentru funcţionarea societăţii. Cum este de aşteptat. totalitarist. asigurările sociale. Datele statistice arată faptul că ponderea celor din urmă le depăşeşte cu mult pe celelalte. apare tipul de proprietate. de nevoile generale ale societăţii. educaţia. la rândul lor. la statul de tip democratic. Descentralizarea deciziilor implică concomitent. administraţia publică. prin confruntarea cererii cu oferta. de aceea trebuie găsite resurse băneşti care să acopere acest lucru. Foarte important în materie de fonduri publice. având propriul ei conţinut şi forme de individualizare. în sensul unei selectări. În aceste condiţii. sănătatea. Istoria evoluţiei societăţii a cunoscut mai multe tipuri de stat. fascist. explicarea conceptului de fiscalitate poate porni de la următoarele: conturarea nevoilor de ordin public şi. se pot constitui fonduri pentru interesele colectivităţilor publice în mai mare măsură decât în structurile economice dominate ori determinate de stat. al bunăstării sociale şi economice. structura proprietăţii corelată cu starea economiei. Majoritatea autorilor au ca abordare în sine uneori exclusivistă noţiunea de . cultura. protecţie socială. mijloacele băneşti sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile publice de aceea este antrenat şi sectorul privat. financiară). de aici. instrumentele. capacitatea organizatorică a statului şi a structurilor administrativ-teritoriale. Colectivităţile au nevoi din ce în ce mai mari.

taxele. acestea adoptând soluţii care apar ca rezultat al capacităţii statului de a gestiona banii publici în folosul cetăţenilor. În primul capitol. cetăţeanul câştigându-şi existenţa din economie pe de o parte. pe de altă parte. Prelevările obligatorii mai sunt cunoscute şi sub denumirea de venituri fiscale din care fac parte impozitele. am continuat explicând câteva aspecte teoretice cu privire la tema ce vrea să trateze şi să lămurească impozitele din România în paralel cu cele din U. emisiunea monetară. Conţinutul economic al resurselor financiare de ordin public relevă drept principale categorii ale acestora următoarele: prelevările obligatorii (impozite. vărsăminte). şi având obligaţii băneşti către fondurile publice pe de altă parte. funcţiile şi principiile lui. contribuţii. cum sunt cele de timbru. aflată într-o anumită structură socio-demografică. Încadrarea în venituri fiscale pentru unele categorii de venituri dintre cele menţionate este privită pe poziţii diferite de unii teoreticieni. sau acoperirii directe a unor cheltuieli de ordin public. ca acţiune financiară şi cu determinare socială în obţinerea de fonduri publice care să susţină. în sensul că se încearcă a li se atribui valenţe de sume băneşti ce exprimă contravaloarea unor servicii prestate de instituţii în cazul unor taxe. am surprins practicile internaţionale şi tendinţele caracteristice de ultimă oră. În acest sens. pe de o parte. În ultimul capitol. încât să permită colectarea de mijloace băneşti către fondurile publice.E. în contextul “proaspetei” integrări europene a României. Reprezentative ar fi în acest sens Statele Unite ale Americii. să aibă corespondent în doctrina celor aflaţi la guvernare. prin componentele sale. ponderea lor în totalul veniturilor bugetare este foarte redusă şi nu schimbă sensul celorlalte categorii menţionate. insistând pe generalităţi şi clasificare. Populaţia. resurse de trezorerie.relaţiile sociale (în mai mare măsură). trebuie sa aibă puterea contributivă. Totodată economia statului respectiv trebuie să fie dezvoltată. statele europene membre ale Uniunii Europene. În al doilea capitol. nevoile publice în creştere iar. pornind de la instrumentele şi mijloacele utilizate cu suport economic. . taxe. este prezentă într-o măsură importantă în conturarea imaginii fiscalităţii. am prezentat generalităţi cu privire la sistemul fiscal punând accent pe structura. În al treilea capitol am continuat cu expunerea impozitelor dezvoltând în capitolele următoare impozitele directe şi indirecte. în comparaţie cu cel practicat în Uniunea Europeana.occidental”. de prelevări obligatorii sau venituri fiscale. Un asemenea stat poate fi considerat drept . sunt prezentate aspecte generale privind sistemul fiscal din U. sunt diferite în ceea ce priveşte colectarea mijloacelor băneşti necesare. Statele în evoluţia lor. capitolul 6.E. în legătură cu armonizarea sistemelor fiscale. contribuţiile şi unele vărsăminte. precum şi impozitele practicate în ţările membre.. Chiar şi aşa. resursele provenind din împrumuturi publice. Politica. În această lucrare am încercat să surprind principalele aspecte legate de sistemul fiscal din România.

apar relaţii internaţionale generate de participarea la diviziunea internaţională a muncii şi la circuitul economic mondial. de credite şi a celor generate de schimburile valutare. Statul. acestea se depersonalizează. . Ed. De asemenea politica fiscală. uneori poate mai mult decât este necesar. fiind utilizate în scopul satisfacerii nevoilor publice prin oferirea de utilităţi publice tuturor subiecţilor din societate. tehnica impunerii s-a perfecţionat continuu. un impozit generează valul necesar.1. schimb. Codecs. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. economice. generate de relaţiile de repartiţie. mai ales economic şi politic. schimb şi consum a bunurilor şi serviciilor economice. ca persoană suverană de drept public. în capitalism. se impune în societate şi prin organele fiscale. generate de formarea şi utilizarea fondurilor agenţilor economici. finanţare. ca organe de stat şi intră în relaţie cu fiecare contribuabil. sub diferitele aspecte ale acesteia. ce generează o ambianţă. Delimitări şi structuri privind sistemul fiscal românesc Economia unei ţări. căutat de politica fiscală asupra contribuabililor sau în general asupra economiei şi societăţii. de capital. sub forma unor fluxuri de bunuri şi servicii. fiind aşezată la interferenţa dintre aparatul fiscal şi contribuabili. Forma de manifestare a preluat în timp amprenta politicilor fiscale. 23 . raporturi sociale. Sistemul fiscal din România 1. desfăşurate de persoane sau grupuri de persoane fizice şi morale care aparţin acestuia. Dacă impozitul propriu-zis sau prelevarea bănească s-a autonomizat târziu. Carmen. (1998). dar la care participă şi unii subiecţi economici ai altor ţări. creditare.Fluxuri reale şi monetare. consum. Toate aceste raporturi de natură socială şi influenţele pe care le produc trebuie căutate în jurul contribuabilului. redistribuirile de resurse în societate necesitând ajustările impuse de nevoia de orientare si influenţare a relaţiilor umane prin intermediul impozitelor. la care se adaugă fluxurile monetare care apar ca urmare a relaţiilor de credit şi de finanţare a deficitului bugetar. În interiorul fiecărei ţări ca urmare a activităţilor economice desfăşurate de subiecţii economici. Multitudinea impozitelor şi efectelor acestora asupra omului. precum şi alte venituri. se creează o mulţime de legături. analizând natura relaţiilor şi fluxurilor la care acestea dau naştere. Economia reală cuprinde: . apare un ansamblu de relaţii de producţie. . consumatori sau ofertanţi de bunuri şi servicii. În acest cadru social. de natură tehnică şi 1 Corduneanu. monetare şi financiare. ca parte componentă a economiei mondiale. care se manifestă sub forma unor fluxuri reale. în diferitele perioade din evoluţia societăţii. p. Aceste fluxuri internaţionale influenţează fluxurile din interiorul economiei naţionale a fiecărei ţări. cuprinde fluxuri de venituri repartizate în cadrul procesului de distribuire a veniturilor din economia reală stabilite prin decizie publică. Legăturile dintre impozite sunt de natură conceptuală. preia toate modulaţiile vieţii sociale.1 O dată instituit. uneori şi de altă natură. repartiţie. ceea ce întreţine relaţiile specifice între contribuabili ca subiecţi economici. un mediu specific în jurul impunerii ca fenomen social şi proces economic specific.Fluxuri monetare. cuprinde un ansamblu de activităţi. Între economiile naţionale ale ţărilor. pe seama impozitelor instituite de stat prin legi juridice. Bucureşti. Economia publică. specifice domeniului. cu privire la formarea şi distribuirea veniturilor legate de proprietate şi plata forţei de muncă. Teoria contemporană.Fluxuri financiare.Capitolul 1. juridice. În urma redistribuirii veniturilor publice pe destinaţii. face distincţie între economia reală sau de schimb şi economia publica. a lăsat neatins conţinutul economic al acestora. generate de relaţiile de producţie.

Actul generator.Finanţare a instituţiei bugetare (alocarea resurselor). procese. ca urmare a evoluţiei societăţii umane. Într-o abordare financiară. în epoca contemporană. constituite în mişcările de resurse generate de operaţiunile financiare sau cum se mai numesc. Efortul fiscal este cel care generează veniturile fiscale si este concretizat prin plata unei cote din veniturile contribuabililor.Social (redistribuirea bogăţiei şi protecţia persoanelor defavorizate social) 2 Morar. reprezentând o parte a funcţiei finanţelor. Dacă realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesită existenţa deciziilor strategice. Dacia. fluxurile financiare. Impozitul este definit. legiferării. prin imobilizarea pe diferite canale a resurselor la dispoziţia statului. aceea de repartiţie. metode. determinată de raportul între veniturile fiscale ale societăţii şi produsul intern brut la nivelul contribuabilului.2 Sistemul fiscal este un produs al gândirii. Acestea sunt parte a veniturilor statului şi reprezintă cea mai importantă parte a acestora. Cluj. Sistemul fiscal românesc. punctul de pornire a sistemului. realizarea scopului pe termen scurt vizează realizarea deciziilor tactice. Tradiţie şi capacitate de adaptare. Ca şi orice unitate delimitată în spaţiu. se realizează prin intermediul impozitului. principii. modificării acestora. Coordonata timp – referitor la sistemul fiscal – ţine de momentele instituirii impozitelor. sistemul fiscal este conturat astfel încât an de an să răspundă cerinţei politicilor bugetare. sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte. . Privind impozitele prin prisma veniturilor aduse la bugetul statului. Fiscalitatea se manifestă deci. Impozitele. iar într-o abordare juridică „sistem de legi referitoare la fisc. constituie sistemul fiscal.practică. cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă. dar şi orientarea acestora prin modalităţi de atragere a resurselor. Anualitatea bugetară este un al parametru al timpului. momentul înlocuirii sau forme de impozite cu altele. aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale.Regulator al economiei de schimb (anti-ciclic). deciziei şi acţiunii factorului uman. între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării. iar fiscul. Rata presiunii fiscale este o mărime relativă. (2000). la care ulterior s-au adăugat obiective de natura economico-socială. legi subiective specifice. în scopul realizării obiectivelor sistemului. Prin urmare se poate considera că. conceptul de fiscalitate este definit ca un „sistem de percepere a impozitelor”. respectiv ca o contribuţie solicitată pentru asigurarea serviciului obligaţiilor publice a Statului şi colectivităţilor locale. p. creat iniţial pentru a răspunde unor obiective financiare. . pentru ca puterea publică să asigure omului anumite utilităţi publice. prin prisma funcţiei sale clasice. fără a se încerca o abordare a complexului fiscal din punct de vedere a teoriei sistemelor. Ed. cote. Sistemului fiscal românesc îi sunt caracteristice următoarele obiective: . în procesul repartiţiei.17 . Totalitatea impozitelor care funcţionează la un moment dat în economie şi legăturile dintre acestea. subiecţi fiscali). delimitate la nivel economic şi legăturile dintre acestea. are natură juridică. Sistemul financiar cuprinde totalitatea fondurilor financiare instituite. Impozitul este un instrument creat de om. în general. ca administraţia responsabilă cu perceperea taxelor. Raporturile fiscale asigură alimentarea fondurilor. aceasta trebuie delimitată şi în timp. raporturile acestuia cu contribuabilii şi influenţele căutate asupra economiei sunt reglementate prin legi juridice. Acesta constituie mijlocul normal şi cel mai important de finanţare a nevoilor publice şi elementul de referinţă în teoria şi practica fiscală. funcţionarea aparatului fiscal. ca raport între obligaţiile fiscale ale acestuia şi veniturile sale. Rezultatul manifestării fiscalităţii reprezintă veniturile fiscale. Ioan. la perceperea impozitului”. Înainte de a defini sistemul fiscal se impune a răspunde succint la câteva întrebări: Cine realizează prelevările fiscale? Cum se realizează acestea? Influenţează prelevările fiscale economia naţională? De ce şi cum se exercită controlul asupra prelevărilor fiscale? Prelevarea fiscală. Conceptul de sistem a fost utilizat în teoria fiscală mai mult ca figurativ.

pe de o parte. sisteme fiscale mai liberale (în care sarcina fiscală suportată de contribuabili este mai redusă şi implicit intervenţia statului prin cheltuielile publice este. impozitul pe spectacole etc. urmărindu-se obiectivul de randament bugetar. Mc-Graw-Hill. . sistemul fiscal şi economia publică. 84. 3. 2. taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producţia vegetală. determinat de mărimea cheltuielilor publice. taxa de timbru. . accizele. agricolă sau silvică etc. Public Finance in Theorie and Practice. Dintre impozitele indirecte se pot enumera. gruparea impozitelor şi a taxelor s-a făcut potrivit clasificaţiei bugetare a veniturilor.Analizarea instrumentelor fiscale. impozitul pe clădiri.Analizei sistemice a domeniului fiscal. mobilizate îndeosebi prin impozite şi taxe (dar şi prin împrumuturi sau alte resurse nefiscale). -redistribuirea veniturilor conform principiului echităţii.Analizarea relaţiilor dintre economia de schimb.2. . ceea ce corespunde şi ordinii în care acestea au fost aşezate în bugetul de stat şi în bugetele locale. adică urmărirea şi perceperea veniturilor bugetare. îi revin următoarele sarcini: . următoarele: taxa pe valoare adăugată.12 . 1. (1994). Economie des systemes fiscaux compares. ca fiind mai importante. Aparatele fiscale cuprind organe specializate care pun în mişcare mecanismul fiscal în scopul realizării obiectivului final. impozitele împărţite în impozite directe şi indirecte sunt componente ale veniturilor fiscale şi implicit ale veniturilor curente. citaţi de Costel Istrate (2000) în Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei. mai redusă) şi sistemele fiscale intervenţioniste. impozitul pe terenurile agricole ale populaţiei. Structura sistemului fiscal românesc Sistemul fiscal românesc cuprinde trei elemente componente: 1.Polirom. Paris. Din punct de vedere structural. Mecanismul fiscal cuprinde totalitatea procedeelor tehnice şi metodelor prin care se realizează acţiunea de urmărire şi de percepere a impozitelor şi taxelor. taxa asupra mijloacelor de transport. p.Stabilirea deciziilor şi acţiunilor factorului uman pentru realizarea obiectivelor sistemului.Sistematizarea cunoştinţelor. care poate fi interpretată în sensul că. PUF. Ed. Se pot distinge. de asemenea. pe de 3 A. în care statul îşi propune să finanţeze mai multe activităţi şi are nevoie de resurse mai mari. În categoria impozitelor directe sunt cuprinse următoarele venituri bugetare mai importante: impozitul pe profit. . A. p. Iaşi. p.Inventarierea şi analiza tehnicilor fiscale. (1984). . Impozitele şi taxele reprezintă fundamentul şi motivaţia pe care este construită fiscalitatea. Nivelul prelevărilor obligatorii este. .Definirea şi explicarea unor concepte. Musgrale. taxele vamale. Astfel. din acest punct de vedere. cheltuiala cu impozitul trebuie repartizată cât mai echitabil între contribuabili şi. Sistemul de impozite şi taxe trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:3 -finanţarea cheltuielilor publice.Valle.Gestionarea creanţelor fiscale. 48 şi R. în bună măsură. Legislaţia fiscală care reglementează şi instituie impozite şi taxe considerate componente de bază ale veniturilor statului şi care consfinţesc dreptul de creanţă a statului asupra contribuabilului. impozitul pe salarii. Ele sunt constituite prin legi sau alte acte normative bazate pe legi.

într-o anumită măsură. Se poate spune că această funcţie se bazează. k) înlesnirile. descurajării sau stabilizării unor componente. Plătitorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor financiare toate informaţiile cerute în vederea evaluării corecte a bazei de calcul. Impozitul este un instrument de politică economică şi poate juca un rol în sensul stimulării. sancţiunile prevăzute sunt majorările de întârziere şi amenzile. f) unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură utilizată pentru exprimarea dimensiunilor obiectului impozabil. h) asieta reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil şi determinarea impozitului datorat. i) încasarea reprezintă realizarea efectivă a acestuia. declararea obiectului şi materiei impozabile. Pentru plăţile efectuate în plus sau fără o bază legală au dreptul să accepte compensaţiile cu obligaţiile viitoare sau să ceară restituirea lor. -stabilizarea activităţii economice sau corectarea dezechilibrelor în scopuri de eficienţă economică. Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor sale. termenele de plată.fiscalitatea poate astfel să fie utilizată pentru a corecta unele eşecuri ale pieţei. Taxele reprezintă plăţile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile efectuate de instituţiile publice.metoda plăţii directe utilizate pentru veniturile provenite de la persoane juridice. l) răspunderea plătitorului reprezintă aplicarea formelor răspunderii juridice în cazul abaterilor. pentru a o face cât mai echitabilă-de aici tehnici precum progresivitatea impunerii. e) sursa impozitului sau baza de calcul arată din ce anume se plăteşte impozitul şi reprezintă elementul pe care se fundamentează calculul venitului bugetar. g) cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere. În legea prin care se instituie un impozit se precizează persoanele în sarcina cărora cade plata impozitului. Este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de organele fiscale cât şi de plătitor. Impozitele şi taxele sunt caracterizate prin câteva elemente specifice: . Neachitarea impozitului până la data stabilită atrage după sine obligaţia contribuabilului la plata majorărilor de întârziere. c) destinatarul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suportă efectiv impozitul. Metode de încasare a veniturilor bugetare: 1. Impozitul poate fi stabilit într-o sumă fixă sau în cote procentuale. b) subiectul sau plătitorul este reprezentat de persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata unei taxe sau a unui impozit. cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.metoda aplicării de timbre fiscale. Înlesnirile prevăzute de lege sunt stabilite sub formă de reduceri sau scutiri şi au în vedere anumite situaţii de excepţie în funcţie de politica fiscală sau socială. Debitorii au dreptul să ceară şi să li se admită aplicarea corectă a normelor legale sau acordarea înlesnirilor legale. plata în cuantumul şi la termenele prevazute.altă parte. Această prelevare se face în mod obligatoriu.metoda reţinerii şi vărsării folosită în cazul veniturilor impozabile realizate de persoane fizice. j) termenul de plată adică data până la care impozitul trebuie achitat statului. pe ipoteza potrivit căreia funcţionarea spontană a pieţei nu permite realizarea optimului colectiv. drepturile şi obligaţiile debitorilor. 3. Această funcţie este privilegiată sau nu după cum ne situăm într-un sistem mai intervenţionist sau într-unul mai liberal. d) obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă adică elementul concret ce stă la baza calculului impozitului. sancţiuni ce se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu-şi onorează obligaţiile fiscale. 2. impozitul ar avea rolul de a corecta repartiţia veniturilor primare. Elementele comune specifice veniturilor bugetare sunt: a) denumirea veniturilor bugetare. mărimea relativă a impozitului.

în sensul că beneficiarul necondiţionat al plăţii este statul. Un impozit este considerat stabil atunci când randamentul rămâne constant de-a lungul ciclului economic. atunci se procedează la majorarea cotelor de impozit aplicate la vânzarea mărfii respective. a sumei percepute. politic şi social. Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar. extinderea bazei de impunere. să fie stabil şi elastic. Această tendinţă de creştere absolută şi relativă a impozitului este caracteristică perioadei actuale şi se realizează prin creşterea numărului plătitorilor. aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanenţă necesităţilor de venituri ale statului. -caracterul definitiv al impozitului evidenţiază lipsa unei obligaţii de restituire. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar. Deci. dacă se înregistrează o creştere a cheltuielilor bugetare. constând în restituirea parţială sau integrală a impozitelor indirecte aferente mărfurilor exportate sau prin reducerea nivelului taxelor vamale percepute de către stat la importul anumitor mărfuri utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului. În practica fiscală rezultă că elasticitatea. prin intermediul impozitelor şi taxelor. pe măsura lărgirii economiei de piaţă. între persoanele fizice şi cele juridice. element ce-l diferenţiază de orice obligaţii neexprimate şi necalculate în bani. se cere ca acesta să aibă un randament fiscal ridicat. Pe plan social. -natura de plată generală a impozitului rezultă din obligaţia care se referă la grupe sau categorii de contribuabili şi nu la subiecţi individual determinaţi. În viitor însă. cu ocazia introducerii unui impozit. acţionează în sensul majorării impozitului. s-a remarcat o anumită accentuare a rolului impozitului pe plan economic. Astfel. este vorba deci de caracterul ireversibil al impozitului. de creştere sau de reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs.-potrivit legislaţiei ţării noastre impozitul nu îmbracă decât formă bănească. extinderea relaţiilor comerciale cu străinătatea poate fi stimulată prin măsuri fiscale. Ponderea majoritară a impozitelor în cadrul veniturilor bugetare se datorează în primul rând rolului acestora. impozitele se pot manifesta ca un sistem de stimulare sau de frânare a unei activităţi. De asemenea. statul procedează la micşorarea sau chiar suprimarea impozitelor indirecte percepute la vânzarea acesteia. aceasta constă în procedura fiscală pentru identificarea concretă a subiectului şi obiectului impunerii. Deci. statul urmăreşte nu numai procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice ci şi folosirea acestuia ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri economice. calcularea impozitului de plată cu ajutorul cotelor de impunere şi plata acestuia la termenele şi condiţiile prevăzute de lege şi nu în mod arbitrar. randamentul unui impozit nu trebuie să sporească odată cu creşterea volumului producţiei şi a veniturilor în perioadele favorabile ale ciclului economic. rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB către clase şi pături sociale. în vederea creşterii consumului unei anumite mărfi. Astfel. se aşteaptă o modificare a acesteia în favoarea impozitelor indirecte percepute de la agenţii economici a căror activitate se va dezvolta continuu. dar în mod diferit de la o etapă de dezvoltare economică la alta. La introducerea unui impozit. Astfel. economic. este necesar ca impozitul să poată fi majorat corespunzător şi invers. de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior. direct către contribuabili. se poate afirma că potrivit experienţei din ultimii ani impozitele directe şi cele indirecte deţin ponderea cea mai mare (peste 90 %) din totalul veniturilor bugetare. Cu privire la această ultimă caracteristică a impozitelor şi taxelor. În funcţie de intenţia legiuitorului. statul preia la . -noţiunea de impozit cuprinde şi elementele de stabilire a obligaţiei fiscale în sarcina contribuabililor. precum şi prin majorarea cotelor de impunere. -caracterul unilateral al obligaţiei. În ultimii ani. iar contribuabilul nu poate pretinde un echivalent corelativ direct individual. În ceea ce priveşte elasticitatea impozitului. concretizată în încercările statului de a folosi impozitele ca un mijloc de intervenţie în activitatea economică. Dacă se urmăreşte reducerea consumului. de regulă. deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

instituţiile publice şi populaţia. Ministerul Finanţelor având ca principală atribuţie asigurarea echilibrului bugetar şi aplicarea politicii financiare. a autoturismelor. e) reducerea cu 50 % a taxelor pentru vizitarea muzeelor. Analizând rolul multiplu al impozitelor. locul cel mai important între aceştia ocupândul progresivitatea cotelor de impunere.. . -sumele cuvenite urmaşilor eroilor martiri ai revoluţiei şi alte categorii încadrate în Legea nr. caselor memoriale şi monumentelor istorice de arhitectură şi arheologie de către elevi. Pe lângă obiectivul principal al activităţii fiscale. organizaţiile cooperatiste şi asociaţiile cu scop lucrativ. d) scutiri de taxe asupra mijloacelor de transport. -ajutoarele ce se acordă din fondul de asigurare socială şi asistenţă socială în condiţiile legii. Funcţiile şi rolul fiscalităţii A. Activitatea de constituire a resurselor financiare îmbracă diferite forme între care citez: -impozite care reprezintă contribuţii obligatorii fără un echivalent direct şi imediat pentru plătitori. -pensii de orice fel. c) reduceri de 50 % a impozitului agricol pentru persoanele handicapate asimilabile cu gradele 1 şi 2 de invaliditate. În ceea ce priveşte rolul politic al impozitelor. fără să înceteze. nivelul mediu al impozitului şi progresivitatea impunerii. fiscalitatea contribuie la constituirea fondurilor publice de resurse băneşti. se poate spune că prin politica fiscală promovată de unele state se urmăreşte realizarea unor obiective de ordin social-politic.În cadrul finanţelor publice. Impozitele. priorităţile stabilite de stat în ceea ce priveşte destinaţia resurselor financiare concentrate la dispoziţia sa. a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice. care pot fi grupate astfel: 1. din legile de impozite şi taxe se pot desprinde şi alte obiective. b) scutiri la impozitul agricol pentru invalizi şi văduvele de război. Impozitele pot fi folosite pentru a încuraja sau descuraja o anumită activitate economică. educaţie etc. taxele şi alte venituri ale statului împreună cu resursele si normativele de cheltuieli pentru instituţiile publice se aprobă prin lege. Aceste limite sunt influenţate de factori interni sistemului de impozite. societăţile comerciale cu capital privat sau mixt. acela de a constitui resurse băneşti necesare activităţii puterii de stat centrale şi locale. motocicletelor. pot desprinde concluzia că aceste impozite pot fi folosite concomitent cu alte instrumente pentru redresarea situaţiei economiei. încurajarea anumitor activităţi necesare pe plan social printr-un regim fiscal mai atrăgător şi descurajarea activităţii dăunătoare climatului social sau stării de sănătate. studenţi şi militari în termen. protecţia socială a unor categorii defavorizate ale populaţiei prin scutiri de impozite: a) scutiri de impozitul pe salarii privind: -sumele primite de salariaţi pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere. 1.buget între trei şi patru zecimi şi chiar mai mult din PIB în ţările dezvoltate. tricicletelor şi tricicluri cu motor care aparţin invalizilor şi sunt adaptate invalidităţii acestora. în timp ce în ţările în curs de dezvoltare preia între două şi trei zecimi. 2. La formarea acestor fonduri îşi aduc contribuţia: regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat. cum ar fi: nivelul PIB pe locuitor. dar şi de factorii interni sau proprii sistemului de impozite.3. persoane fizice în vârstă de peste 65 de ani.42/1990. persoanele juridice şi fizice rezidente în străinătate. etc. care îşi lucrează singure pământul.

Principiul echivalenţei 4 Gheorghe Sandu. întotdeauna este de dorit o anumită stabilitate a impozitului pentru a-i asigura pe contribuabili împotriva arbitrariului.Principiul simplicităţii (al lipsei de arbitrariu) Impozitul trebuie să fie uşor de administrat. Organele de control şi organele specializate cum sunt garda financiară. penalizări sau majorări de întârziere. p. Chiar dacă acest principiu este aparent contradictoriu cu cel precedent (al flexibilităţii). de exemplu. 12-14 .70 publicată în Monitorul Oficial nr.Principiul randamentului Impozitul este apreciat în funcţie de randamentul său bugetar. D. Obiectivul ar fi maximizarea randamentului impozitului pentru un cost dat sau diminuarea costului gestiunii sale pentru un randament dat. fiscalitatea contribuie la educarea civică a cetăţenilor şi dezvoltarea responsabilităţii acestora pentru realizarea obligaţiilor obşteşti. sănătate.. În acest context. Un exemplu în acest sens îl oferă legea impozitului pe salarii potrivit căreia veniturile din salarii de la locul principal de muncă de până la 2. un impozit vechi este mai uşor acceptat de către contribuabili.Fiscalitatea contribuie la redistribuirea veniturilor între membrii societăţii.4 1. p.000 de lei sunt scutite. -amenzi pentru fapte contravenţionale sau penale.Polirom. -penalităţi sau majorări pentru neîndeplinirea la termen a unor obligaţiuni. Ed. constată şi întreprind măsuri pentru combaterea activităţii comerciale ilicite cuprinse în Legea nr. să fie prelevat potrivit unor reguli simple. concurenţei neloiale. -vărsăminte din veniturile instituţiilor publice. în plus. evaziunii fiscale.42/1991. contravaloarea unui serviciu prestat. în timp ce salariile lunare care depăşesc suma de 25.000 de lei se impozitează cu 45 %.Prin stabilirea unor termene de plată a impozitelor şi taxelor. 5. şi care să nu dea naştere la nici un arbitrariu. apărare naţională. acţiuni economice şi alte acţiuni. uşor de înţeles de către contribuabili. precum şi a unor amenzi. inspectoratele pentru protecţia consumatorului etc. tehnica stopajului la sursă permite o adaptare mai rapidă a veniturilor fiscale ale statului la conjunctură. Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei.4. 3. C. Abordări teoretice şi practice. 2. Anişoara Niculina Apetri.Rolul de control al activităţii fiscale prin combaterea faptelor ilicite. Irina Ştefana Cibotariu. Ed. în principal. a le menţine încrederea în sistem şi a permite ca deciziile lor să fie luate în condiţiile unei cât mai mari certitudini. Didactică şi Pedagogică. -vărsăminte din profitul regiilor autonome. 4. (2000).-taxe. cultură. clare. Principiile sistemului fiscal românesc Precizarea funcţiilor sistemului fiscal românesc permite şi punerea în evidenţă a principiilor care stau la baza aprecierii sistemului fiscal:5 1. Controlul fiscal este reglementat prin Ordonanţa de Guvern nr. Bucureşti. Finanţe.Principiul stabilităţii Modificările frecvente ale legislaţiei fiscale sunt surse de ineficacitate şi.Principiul flexibilităţii Impozitul flexibil se adaptează rapid la necesităţile politicii conjuncturale. flexibilitatea poate fi apreciată ca sensibilitatea bazei de impozitare la evoluţia activităţii economice şi se apreciază că. B. adică plăţi care constituie.227 din 30 august 1997. ordine publică. (2008). 14-18 5 Costel Istrate. Fondurile publice de resurse băneşti sunt distribuite integral prin bugetul public naţional pentru învăţământ. asigurări sociale şi protecţie socială. Iaşi. determinând atenuarea unor inegalităţi cu privire la veniturile între cetăţeni.

economice. nu se acceptă decât într-o mică măsură teoria echivalenţei sau dacă suntem în situaţia de a considera că sarcina fiscală suportată de contribuabil depăşeşte valoare bunurilor şi serviciilor furnizate de stat.Principiul echităţii Contribuţia fiecăruia la acoperirea cheltuielilor publice trebuie să se facă în funcţie de capacităţile contributive. astfel: -scutirea sau reducerea impozitului pe profit. 6 Codul fiscal. -scutirea de TVA şi taxe vamale a materiilor prime din import destinate obţinerii de produse care vor fi reexportate. morale.Principiul neutralităţii6 Impozitul nu trebuie să contravină unei mai bune administrări în economie. 6. el trebuie să incite la o gestiune mai bună la nivelul contribuabilului. S-au propus şi s-au realizat sau urmează să se realizeze mecanisme la care se adaugă o serie de facilităţi care vin să stimuleze contribuabilul în vederea desfăşurării unor activităţi în măsură să lărgească baza de impozitare sau să micşoreze presiunea socială asupra bugetului. la introducerea lor este necesar ca obligaţiile fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de organele fiscale cât şi de contribuabili. cu atât impozitul este mai neutru. pe capital şi pe cheltuieli. sociale. Reglementările legale din domeniul impozitelor şi taxelor au apărut şi s-au impus de-a lungul timpului ca urmare a experienţei acumulate de agenţii fiscali şi în urma evoluţiei doctrinei în domeniu. atunci impozitul poate fi interpretat ca o participare la profit a statului şi mai puţin ca o cheltuială. (2009). filosofice. -folosirea regimurilor de amortizare degresivă sau accelerată pentru recuperarea cât mai rapidă a capitalului imobilizat. 8. Este acest impozit o cheltuială sau ar trebui considerat ca o participare a statului la rezultatele favorabile ale întreprinderii? Dacă se acceptă existenţa unei echivalenţe certe între impozitul plătit şi bunurile şi serviciile publice de care beneficiază contribuabilii. -scutiri de taxe vamale. -stimularea intrării resurselor proprii prin permisiunea acordată unităţilor patrimoniale de a constitui rezerve legale din profitul brut până când acestea ating 20 % din capitalul social.Principiul legalităţii Impozitul trebuie să aibă mereu la bază o reglementare legală.3 . -scutiri de impozite şi taxe pentru investiţii realizate în zone defavorizate. Acest principiu este mai degrabă un deziderat. În România se află în plină elaborare un sistem fiscal care se doreşte a fi performant. Cu cât elasticitatea este mai mică. economice şi sociale urmărite de stat. În teoria fiscală se apreciază că modelul teoretic al echivalenţei suferă numeroase limitări care îi reduc aplicabilitatea practică. art. -posibilitatea reportării. amânarea plăţii în vamă a importului de echipamente tehnologice. timp de cinci ani. dimpotrivă. în cazul unor investiţii. În contabilitate. a deficitului fiscal. O problemă o reprezintă determinarea şi măsurarea acestor capacităţi contributive care depind de considerente politice. cap. Pentru ca prin impozit să se poată realiza obiectivele financiare.Sarcina fiscală suportată de contribuabil trebuie să fie corelată cu avantajele pe care i le procură cheltuielile publice. În teorie se afirmă că neutralitatea impozitului depinde şi de elasticitatea ofertei şi cererii pentru bunurile sau factorii de producţie care fac obiectul impunerii. 2. 7. mai degrabă ca o cheltuială. -acordarea de stimulente pentru plată la scadenţă a obligaţiilor fiscale. atunci impozitul poate fi considerat din punct de vedere contabil. Dacă. -scutiri de impozite. se ridică o problemă legată de această echivalenţă în legătură cu impozitul pe profit. Indicatorii care se folosesc la determinarea capacităţii contributive pot conduce la alegerea unei structuri optime între trei categorii predominante de impozit: pe venit. prin accesul la bunurile şi serviciile publice. fără discriminări directe sau indirecte. Aici se poate adăuga şi necesitatea ca impozitul să se stabilească după reguli unitare pentru toţi.

la impozitul pe clădiri îl reprezintă clădirea. de regulă. prezentate pe scurt şi mai sus: Subiectul impozitului poate fi o persoană fizică sau juridică obligată prin lege să suporte plata unui impozit sau taxe. Există totuşi şi excepţii în care plătitorul nu este şi subiect al impozitului. Facilităţile fiscale acordate apar sub forma scutirilor. În cazul impozitului pe avere acesta se plăteşte din venitul de pe urma averii respective. a căror formulare reprezintă o componentă a sistemului doctrinei fiscale. în evaluarea bazei de calcul al impozitului. bunul importat. preţul sau tariful. coincide cu obiectul impozitului. obiectul impunerii coincide în toate cazurile cu sursa. la impozitul pe salarii subiectul este salariatul. reducerilor. De exemplu.Parcurgerea problematicii fiscale obligă la prezentarea unor definiţii fiscale denumite şi elemente tehnice ale impozitului. la organizarea evidenţei impozitelor şi taxelor din care să rezulte cu exactitate baza de calcul. în determinarea exactă a cuantumului acestuia. Plătitorul de impozit este persoana obligată să efectueze calculul şi plata obligaţiei faţă de buget. În reglementările fiscale subiectul impozabil se mai numeşte şi contribuabil. profitul. Drepturile plătitorului de impozite apar atunci când la scadenţa unui impozit s-a plătit o sumă mai mare decât cea care trebuia plătită. Baza de calcul. Dacă plătitorul se consideră nedreptăţit poate recurge la contestare. Această problemă poate fi rezolvată prin compensarea sumei plătită în plus cu suma ce trebuie plătită la scadenţa următoare sau cu o parte din această sumă. Cota de impunere se exprimă printr-o sumă fixă sau un procent care se aplică asupra bazei impozabile şi cu ajutorul căreia se determină impozitul datorat. De exemplu. în cazul impozitului pe salarii. Impunerea constă în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care deţin sau realizează un anumit obiect impozabil. cota progresivă se diferenţează pe tranşe. produsele de tutun în cazul accizelor. iar cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicat la baza de calcul sau la o parte din aceasta. eşalonărilor. Cotele procentuale proporţionale rămân neschimbate în raport cu baza de calcul (de exemplu TVA 19 %). Obligaţiile plătitorului se stabilesc prin lege şi se referă la calcularea şi vărsarea la termen a impozitelor. se pot avea în vedere următoarele concepte. la impozitele indirecte materia supusă impunerii poate fi: produsul care face obiectul vânzării. Sancţiunile apar atunci când nu se respectă termenele legale de plată a impozitelor sau atunci când obligaţia de plată este determinată incorect. La rândul său. Obiectul impunerii este structura fiscală ce stă la baza aşezării impozitului sau taxei. iar plătitor este unitatea la care realizează salariul. Sistemul fiscal din UE . amânărilor. Sursa impunerii arată din ce anume se plăteşte impozitul. De exemplu. iar baza de calcul este reprezentată de valoarea sau taxele de succesiune. Termenele de plată reprezintă perioada de timp în care se poate plăti impozitul. Dacă compensarea nu este posibilă se recurge la restituirea sumei plătită în plus. iar cotele procentuale progresive se caracterizează prin faptul că se modifică în funcţie de mărimea bazei de calcul. dar există şi excepţii: de exemplu. Astfel. respectiv venitul. fiind prevăzut de lege. cota procentuală poate fi proporţională şi progresivă. serviciul prestat. sumele de plată şi modul cum s-a făcut plăţile. În schimb la impozitul pe venit. Capitolul 2.

Didactică şi Pedagogică. cu ajutorul impozitelor. Resursele statului necesare pentru satisfacerea cheltuielilor publice sunt alcătuite în principal din prelevări obligatorii. cât şi ca element de presiune asupra contribuabilior. fie prin bugetul consolidat al statului sau pe fiecare buget public în parte etc). care poate fi înlocuit cu totalul veniturilor bugetare (fie prin sistem bugetar. mai poate fi redat şi prin operarea de schimbări asupra numitorului. unde prelevările obligatorii se folosesc ca dimensiune în funcţie de numitor. Prin intermediul lor se acumulează şi repartizează resursele financiare la dispoziţia statului. cadrul juridic cu privire la veniturile fiscale. 66 Văcărel Iulian şi alţii. taxă. Nivelul acestor prelevări se poate măsura pe baza unor indicatori ce reprezintă o expresie a fiscalităţii. apare în lucrările de specialitate. tehnicile şi procedeele utilizate în aşezarea şi perceperea veniturilor fiscale. p. taxelor şi contribuţiilor. Ed. În funcţie de felurile cum se exprimă fiscalitatea (rată. veniturile bugetare exercită o influenţă directă asupra comportamentului persoanelor fizice şi juridice şi sunt utilizate ca instrumente specifice de intervenţie în viaţa economică şi socială. Conform datelor prezentate mai sus se ajunge la relaţia:7 Rf(Gf sau Nf)= P 0 = Prelevări obligatorii. Ca urmare a incidenţei fiscalităţii. grad. 345 şi urm. În cadrul finanţelor publice. zone. veniturile cu caracter fiscal (prelevări obligatorii). împrumuturile de stat şi celelalte cheltuieli guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vieţii economice şi sociale. . PIB = Produsul intern brut. Bucureşti. fiscalitatea este redusă la sensul dat de noţiunile de impozit. la care se adaugă şi alţii cum ar fi: venituri fiscale medii pe locuitor. ponderea impozitelor directe sau indirecte în totalul veniturilor fiscale etc. grad de fiscalitate în scopuri sociale. care reprezintă o parte importantă a produsului intern brut al unei ţări. Fiscalitatea rămâne elementul esenţial al încasărilor bugetare. Iaşi. ea constituind obiectul celor mai inovatoare utilizări.Impozitele şi taxele. Termenul de fiscalitate se obţine prin însumarea mai multor componente definitorii: exprimarea nivelului prelevărilor obligatorii prin diferite raportări. fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere şi încasare a impozitelor şi taxelor printr-un aparat specializat precum şi ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele şi taxele. nivel) apar şi indicatorii de eficienţă potrivit cu relaţia de calcul menţionată. prin bugetele publice. (2006). în ce priveşte raportul de mai sus. Universităţii . contribuţie şi prelevare obligatorie. subvenţiile şi alocaţiile bugetare de fonduri. 7 8 P0 *V f *100 PIB Gabriel Ştefura. Exprimarea fiscalităţii.. concomitent cu modificarea numărătorului. Ed. p. ponderea veniturilor publice în totalul veniturilor bugetului general considerat sau în produsul intern brut. Datorită importanţei lor. Finanţe publice.Alexandru Ioan Cuza”. (2003). atât în calitate de instrument de redistribuire a veniturilor. De cele mai multe ori astfel de exprimări se reduce la rata (Rf) sau gradul (Gf) ori nivelul fiscalităţii (Nf) reprezentând procentul din produsul intern brut mobilizat la dispoziţia statului. Bugete Publice şi Fiscalitate. cu referire la indicatorii utilizaţi şi la spaţiul de adresare (regiuni. De cele mai multe ori însă. metodele. ţări). Ţinând cont de cele prezentate mai sus se poate pune uneori semnul egal între ceea ce înseamnă prelevări obligatorii şi noţiunea de venituri fiscale. ponderea veniturilor fiscale în bugetele publice.8 Nivelul fiscalităţii. instituţiile financiar-bugetare cu răspunderi şi competenţe fiscale. problema fiscalităţii trebuie abordată la contactul dintre economic şi social. V f = Venituri fiscale.

în sensul de continuitate. în zona euro. În România. În ultimele trei decenii sarcina fiscală globală s-a mărit substanţial şi totodată. reinvestirea lor în circuitul economic sub forma cheltuielilor publice. 9 10 Gabriel Ştefura – op. Prin raportarea la acestea apare şi expresia de presiune fiscală la nivel macro şi microeconomic. comparativ cu creşterea de doar 2 puncte procentuale a impozitelor pe capital şi 1 punct procentual al impozitelor pe consum. gradul de înţelegere a contribuabililor a necesităţilor bugetare şi de adeziune la politica guvernului. contrastând puternic cu o creştere de numai 2. 68 Gabriel Ştefura – op. se situează în jurul valorii de 33-34 % (nivel similar cu limita de jos a fiscalităţii practicate în ţările considerate dezvoltate din punct de vedere economic ca: Statele Unite ale Americii. ca urmare a unor acţiuni de răspuns la unele presiuni bugetare. s-au produs schimbări majore în structura impozitelor din statele membre ale Uniunii Europene. un nivel ridicat de evaziune fiscală şi fraude fiscale. Din categoria prelevărilor obligatorii fac parte de regulă două categorii de venituri bugetare: impozitele şi contribuţiile sociale. printr-o diversitate de forme. datorită importanţei lor. Realizarea veniturilor publice de către Administraţia publică este în raport direct proporţional cu finanţarea cheltuielilor publice în cadrul juridic aprobat şi adoptat de puterea legislativă a unui stat. forţa de susţinere a fiscalităţii în statele dezvoltate este de cel puţin 12 ori mai mare faţă de România (unde produsul intern brut pe locuitor este de 12 ori mai mic decât în statele menţionate). fapt ce generează. o presiune fiscală ridicată crează. veniturile din bugetele publice exercită influenţe asupra economiei şi societăţii. necesităţile publice stabilite prin politica guvernamentală şi aprobată de Parlament. iar uneori şi obiectiv al politicii financiare pe care guvernul unui stat îl foloseşte pentru a influenţa activităţile economice. stadiul democraţiei atins în ţara respectivă. Germania etc). de exemplu. mai semnificativi fiind: performanţele economiei la un moment dat. calculate pe baza datelor statistice din execuţia bugetară şi a celor privind produsul intern brut. Limitarea sensului dat ratei de presiune fiscală la un indicator de comensurare a părţii de venituri provenite din producţie conduce la restricţionarea iniţiativei private. se înregistra un nivel ridicat al fiscalităţii (în jur de 57 %). În perioada 1970-1999 presiunea fiscală globală în zona euro a crescut cu 11 puncte procentuale din Produsul intern brut.Exprimarea fiscalităţii apare uneori în mod reductiv drept mijlocul prin care sunt susţinute cheltuielile publice de către stat. Cu toate acestea. nivelul fiscalităţii în proaspăt integrata în Uniunea Europeană. Marea Britanie. impozitele pe muncă au crescut cu 7 puncte procentuale din PIB. Rata de presiune fiscală poate fi considerată din punctul de vedere al analizei economice.5 % din PIB înregistrată în Statele Unite în aceeaşi perioadă. 9 În planul exprimărilor legate de presiunea fiscală.10 Dacă ar fi să comparăm nivelul fiscalităţii în ţări din spaţiul economic european am observa diferenţe importante în ceea ce priveşte presiunea fiscală asupra contribuabililor. Astfel. În general se constată că ţările mai puţin dezvoltate au o rată a fiscalităţii mai redusă în timp ce ţările dezvoltate economic au o presiune fiscală în creştere. p. Din punct de vedere psihologic. motive contribuabilului de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor prevăzute de lege. Trăsătura cea mai evidentă a acestor ultime evoluţii a fost creşterea sarcinii fiscale asupra factorului muncă. Astăzi. se merge mai departe cu noţiuni ca: presiune fiscală în mod strict (raportarea impozitelor încasate de stat la produsul intern brut) şi presiune fiscală în sens larg (prin includerea la numărător şi a atribuţilor fiscale) sau indicatori ca rata presiunii fiscale şi rata prelevărilor obligatorii. p. citată. 68 . fără a se explica. la începutul perioadei de tranziţie către economia de piaţă. citată. Pe un alt plan de exprimare şi intervenţie. eficienţa folosirii cheltuielilor publice finanţate prin impozite şi taxe. o manifestare a dreptului exclusiv al statului de a preleva sume de bani. Nivelul fiscalităţii este influenţat şi determinat de o serie de factori. Unii autori au dat acestui fenomen înţelesul de apăsare sau gravare asupra fondurilor ori veniturile de care dispun persoanele fizice şi juridice. cel puţin în mod subiectiv.

În acelaşi timp. Impozitele au fost mărite pentru a finanţa nivelul crescând al cheltuielilor. în special a impozitelor pe factorul muncă. Statele Unite ale Americii şi Japonia au fost determinate de modificări ale cheltuielilor publice. 2. În special reducerea sarcinilor fiscale asupra salariilor nu poate fi sustenabilă pe termen lung dacă nu intervine şi o reformă adecvată a sistemului de asistenţă socială. Întradevăr. p. consolidarea fiscală realizată nu a putut schimba tendinţa de creştere. au o cauzã comună şi anume.Scăderea însemnată a importanţei relative a impozitelor indirecte poate fi explicată. în principal. cel mult să încetinească această tendinţă. Această concluzie este importantă pentru coordonatele reformelor fiscale viitoare. În special impozitele pe salarii şi contribuţiile sociale au înregistrat o creştere constantă în ţările industrializate pentru a finanţa cheltuielile cu asistenţă socială.12 Distorsiunile apărute ca urmare a sarcinilor fiscale ridicate şi a structurii actuale a impozitelor impun operarea anumitor corecţii. . mai ales pensiile. evoluţia factorului demografic. fiind una dintre forţele care au dus la convergenţa ratelor efective ale impozitelor în ultimele decenii. în timp ce ratele impozitelor pe consum au rămas relativ stabile atât la nivelul zonei euro. Există. (2004). legată de constrângerile pe care le întâlnesc guvernele în majorarea sarcinilor fiscale asupra celorlalţi factori.11 Dacă ultimul deceniu al secolului trecut a fost marcat de o însănătoşire a situaţiei finanţelor publice în ţările membre ale Uniunii Europene. prin liberalizarea progresivă a comerţului internaţional. ocrotirea sănătăţii şi alte ajutoare sociale. Dunod. Mai mult de 40 % din modificările ratelor efective ale impozitului pe salarii sunt asociate cu modificări ale cheltuielilor curente şi peste 70 % din diferenţele între state cu privire la ratele efective ale impozitului pe salariu corespund diferenţelor ce există în ceea ce priveşte raportul dintre cheltuielile de transfer şi Produsul intern brut. cel puţin parţial. o creştere relativ moderată a sarcinii fiscale pe capital. Se poate observa o creştere substanţială a ratelor efective de impunere a factorului muncã. pe de o parte. ratei cheltuielilor publice şi ratei transferurilor cu caracter social. nr. Aceasta a determinat modificarea structurală a sistemelor fiscale şi creşterea ecartului dintre sarcina fiscală pe salariu şi cea pe capital. ci mai ales prin modificări ale ratelor de impunere. Creşterea pe termen lung a presiunii fiscale globale este strâns legată de creşterea ponderii sectorului public în economie. Cum volumul încasărilor din impozite este influenţat. care a eliminat aproape complet încasările din tarifele vamale. numeroase studii empirice care. şi Statele Unite ale Americii şi Japonia. Bucureşti. În ultimele trei decenii ale secolului trecut aproape 75 % din schimbările în sarcina fiscală din Uniunea Europeană. 64 Marcel Ciurezu Tudor. atât în cadrul spaţiului comunitar cât şi între Uniunea Europeană în ansamblu. a presiuni fiscale. Analiza evoluţiei pe termen lung a ratelor efective ale impozitelor demonstrează faptul că veniturile din impozite au crescut nu atât datorită modificărilor bazelor lor fiscale. de asemenea. Paris. În: Revista Finanţe-Contabilitate. de doi factori – nivelul cotelor de impunere şi baza de calcul a impozitului – este firesc să ne întrebăm care dintre aceştia şi-a pus mai pronunţat amprenta asupra evoluţiei veniturilor fiscale. Jaqueas Saraf. Ed. pentru a satisface nevoile de finanţare a sistemului de asistenţă socială este. demonstrează faptul că ascensiunea cheltuielilor publice a precedat mereu creşterea fiscalităţii. Creşterea sarcinilor fiscale asupra salariilor. Pentru a fi sustenabile. Fiscalite. care sunt mai mobili. consolidarea bugetară a reuşit. în concordanţă cu criteriile de convergenţă ale Tratatului de la Maastricht. 31. analizele empirice sugerează că tendinţa de creştere pe termen lung a veniturilor din impozite şi a cheltuielilor publice curente. cât şi pe ansamblu. pe de altă parte. pe termen lung. p. a sarcinii fiscale asupra 11 12 Emmanuel Disle. impozitele relativ reduse asupra capitalului au devenit o problemă stringentă din cauza adâncirii integrării economice şi a migraţiei libere a capitalurilor. analizând comparativ evoluţia ratei fiscalităţii. reducerile impozitelor trebuie să fie corelate cu reduceri echivalente ale cheltuielilor publice. într-adevăr. Opinia din ce în ce mai des împărtăşită subliniază necesitatea reducerii presiunii fiscale globale şi în special. (2002). Presiunea fiscală în ţãrile membre UE: cauzele şi efectele reducerii acesteia. mai ales a cheltuielilor cu asistenţa socială. Cu câteva excepţii notabile.

În prezent. Există o legătură strânsă între veniturile fiscale şi cheltuielile publice. Tatarcan. Pentru a maximize efectele pozitive. ponderea şi structura fiscalităţii diferă mult. în special pentru cei cu salarii mici. Ultimul grup. caracteristică acestui segment. nu se va determina o cotă armonizată de impozitare între toate statele-membre. cu toate cele 4 dimensiuni ale pieţei integrate.13 Pe măsură ce progresează unificarea economică. mai ales între ţările din Comunitatea Europeană: cotele impozitare obligatorii variază de la 33 % din Produsul Intern Brut în Spania. în cea mai mare măsură. Efectele reducerii impozitelor pot fi semnificative mai ales dacă sunt încadrate în programe globale de reformã economică. Tendinţa generală. dar 27 % în Danemarca. reformele întrunesc un important segment – contribuţiile la securitatea socială. demonstrează că guvernele statelor membre ale Uniunii Europene îşi aleg formula convenabilă în funcţie de starea economiei şi de strategiile economice. Raluca. p. trebuie luate în considerare interacţiunile din impozite şi sistemul de protecţie socială în momentul elaborării reformelor fiscale. Austria) şi relativ scăzută în Spania. cotizaţii sociale pentru patroni. Franţa şi Germania. Burg. 185. analizate pe grupuri de ţări şi reforme fiscale. este faptul că sarcina fiscală în zona euro.5 % din PIB în Germania. În anul 1999. de la stat la stat. ţări care nu pot să-şi permită reducerea esenţială a taxelor din cauza deficitelor bugetare. Câteva state-membre ale Uniunii Europene 13 Stolojan Theodor. Reformele impozitelor indirecte şi propunerile pentru transferul sarcinilor fiscale sunt mai mult diversificate ca natură. până la 17. partea de impozite indirecte variază de la 9. analizate pe categorii de impozite (contribuţii pentru securitatea socială. acestea din urmă fiind influenţate de nivelul veniturilor pe cap de locuitor. este de reducere a acestora. Analizate pe categorii de impozite. Portugalia. Alte ţări au decis să urmeze tendinţa reformatoare din teama de a nu se confrunta cu migrarea locurilor de muncă şi a investiţiilor peste graniţe. Unele din aceste măsuri de reformă au fost puse în practică. în cadrul căruia se distinge Irlanda. mai mare cu 14 puncte procentuale decât în Statele Unite ale Americii şi cu 16 puncte procentuale decât cea din Japonia. problemele fiscale apar. definită ca raport între veniturile bugetare din impozite şi Produsul Intern Brut.factorului muncă. între state. Sibiu. Aceste deosebiri sunt datorate. dar majoritatea urmăresc reducerea sarcinii fiscale asupra muncii. . din ce în ce mai mult. monetară şi politică în Europa. Se poate conchide că majoritatea impozitelor şi taxelor au fost revizuite în legătură cu procesul de integrare europeană şi armonizare a legislaţiei fiscale în statele europene. ponderii sectorului public în economie. altele urmează să fie implementate. Ed. în mod deosebit. cu nuanţări de la ţară la ţară. Prin programele de stabilitate şi convergenţă elaborate şi actualizate de statele-membre ale Uniunii Europene. Sinteza măsurilor de reformă permite delimitarea unor criterii de analiză a procesului de reforme fiscale: reforme fiscale. Până nu va exista o piaţă unică europeană. în mod semnificativ. Reformele preconizate diferă ca întindere şi profunzime. dar acestea reprezintă 9 % din PIB în Spania. şi sporirea incitaţiei pentru asumarea riscului prin intermediul impozitului pe capital.) Analiza reformelor pe grupuri de ţări. Franţa. acestea îşi exprimă intenţia de a modifica sistemele lor fiscale. de la stat la stat. Irlanda şi Marea Britanie. Grecia. (2006). Sarcina fiscală globală diferă. este relativ mai înaltă în ţările nordice (Belgia. Acestea din urmă solicită Comisiei Europene introducerea unui nivel minim al impozitelor în ţările membre ale uniunii. este foarte ridicată. 2. era de 43 % din PIB. permite concluzionarea că la nivelul ţărilor membre şi candidate ale Uniunii Europene se manifestă trei curente: 1. Ceea ce merită subliniat. Belgia sau Italia şi 12 % în Franţa. Integrarea şi Politica Fiscală Europeană. au obţinut succese importante prin aplicarea acestor reduceri de impozite. 3. întreprinderile daneze nu plătesc. ca nişte chestiuni de primă importanţă. practic. până la 52 % în Danemarca. impozitul pe venit reprezintă 5 % din PIB în Franţa sau Grecia. Diferenţele substanţiale de fiscalitate.5 în Irlanda şi Danemarca etc. sau chiar un stat federal. impozitul pentru companii etc.

atât în zona euro. Referitor la impozitul pe venitul personal: majoritatea statelor au în vedere o reformă a tranşelor de impozit. iar în Austria contribuţiile la securitatea socială vor fi reduse cu 0. în timp ce în Spania. Privite din acest punct de vedere. Spania. Irlanda). Spania. În consecinţă. O reducere globală a impozitului pe venitul personal a avut loc şi în Suedia în perioada 2000-2001. în cazul Uniunii Europene. Spania. Italia) sau să favorizeze încheierea de contracte permanente de muncă (Spania). în 2004 – 3 cote (de la 20 % până la 40 %). urmăresc reducerea costurilor nonsalariale pe factorul muncă numai pentru salarii mici. în 1996 – 6 cote (de la 20 % până la 48 %). În alte state. Franţa. acquis-ul se limitează la unele aspecte ale impozitului pentru companii şi impozitului pe capital. Codul de conduită pentru impozitarea în afaceri reprezintă angajarea statelor-membre în rezolvarea problemei impozitelor potenţial dăunătoare şi evitarea introducerii de noi taxe. În Portugalia. În Germania. procentul din tranşa minimă a scăzut. Germania. introducând o reducere de 15 puncte procentuale pentru profitul nedistribuit şi de 5 puncte procentuale pentru profitul distribuit. Edificatoare este. Italia). acquis-ul din domeniul impozitării acoperă. Italia. lucru care nu este surprinzător. Alte state. precum Taxa pe Valoarea Adăugată şi taxa pe accize. Irlanda. Danemarca. În principal. În Irlanda.8 %.4 % din Produsul Intern Brut.7 puncte procentuale. cu 6 puncte procentuale. se aşteaptă o reducere a ratei efective a impozitului pe veniturile personale cu peste 1 %. impozitele indirecte. în mod special. cât şi cota maximă au diminuat cu 2 puncte procentuale.14 Un scop major al impozitelor pe venitul din capital îl constituie îmbunătăţirea funcţionării pieţelor de capital (Germania. atât cota standard. În concluzie. dacă avem în vedere faptul că majoritatea măsurilor sunt punctuale (vizează crearea de noi locuri de muncă. generalizând evoluţiile de ultimă oră ale sistemelor fiscale intraeuropene. în timp ce alte state doresc să stimuleze crearea de noi locuri de muncă (Grecia. În Germania. a avut loc cea mai semnificativă reducere a cotei marginale superioare de impozit (cu 8 puncte procentuale). în Germania. reforma urmăreşte corelarea contribuţiilor la securitatea socială plătite de salariaţi cu cele plătite de liber profesionişti. care ar putea împiedica libera circulaţie. Austria şi Suedia. contribuţiile la sistemul de pensii vor fi reduse cu 0. Se preconizează că reducerea ratei efective a impozitului pe veniturile personale să fie importantă. În 2004 Germania intenţiona să stabilească impozitul pe profitul societăţilor comerciale la 25 %. Alt obiectiv este acela de a genera incitaţia pentru risc (Grecia. în timp ce procentul din tranşa maximă .cu 4. Finlanda) au luat în considerare reduceri globale ale costurilor cu munca. precum Belgia. cât 14 Sursa se gaseşte la adresa web: http://ec. Danemarca. Este interesant de urmărit impactul pe care aceste măsuri de reformă îl au asupra ratelor efective ale fiecărei categorii de impozit care exprimă presiunea fiscală la nivelul întregii mase a contribuabililor. iar în sfera impozitării directe. şi evoluţia sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice din Ungaria: în 1988 în aceste scopuri se utilizau 11 cote de impunere (cea superioară se situa la nivelul de 60 %). precum Belgia. Finlanda şi Suedia. actualmente – 16 %. aceste reduceri au avut un impact neglijabil asupra ratelor efective ale costurilor cu munca nonsalarială. în această ordine de idei. Olanda.europa.eu/taxation_customs/taxation/gen_info/tax_policy/index_en. înlăturând astfel obstacolele din calea activităţilor transnaţionale ale entităţilor comerciale localizate în ţări diferite. adiacente salariilor. în 1999. Franţa.5 puncte procentuale. în timp ce în Danemarca se doreşte permanentizarea contribuţiei temporare la sistemul de pensii suplimentare. În Germania. ea constă în scăderea cotei marginale de impozit la limita de jos a distribuţiei venitului. Prevederile referitoare la impozitul pentru companii au drept scop facilitarea cooperării administrative între autorităţile naţionale ale statelor-membre. permanentizarea acestora sau protejarea tranşelor salariale inferioare) şi afectează doar părţile relativ mici ale bazei impozabile. măsurile au mai mult un caracter general. recentele reduceri ale contribuţiilor pentru securitatea socială au fost semnificative în ţări. menţionăm că.htm . În Finlanda. Olanda. Olanda. recent. în special. Marea Britanie. însoţită de creşterea venitului minim neimpozabil şi sporirea alocaţiilor (deducerilor) familiale. Italia. impozitul pe venitul personal a înregistrat încă din 1997 o reducere de ansamblu cu 1.(Germania. Austria.

Se înţelege că acele activităţi ilegale. totodată. Danemarca. Excepţie face Olanda. precum Danemarca. Dar nici un stat-membru al Uniunii Europene nu are în vedere o reformă fundamentală a impozitelor indirecte. în state. Pe de altă parte. care a majorat TVA cu 1. venitului principal şi cheltuielilor care nu sunt imediat transparente în conformitate cu definiţiile de bază. a asigurat o bază comună pentru finanţarea Comunităţii. Astfel. Pe cât este posibil.şi în Uniunea Europeană. ca o componentă majoră a calculului Produsului Naţional Brut la preţurile de piaţă. A VI-a Directivă. În plus. referitoare la aplicarea unui impozit pe consum. România a acceptat întregul acquis referitor la Taxa pe valoarea adăugată şi accize. Calculele şi ajustările sunt explicite ori implicite . înlesnind astfel drumul către armonizarea între statele-membre a regulamentelor pe marginea Taxei pe Valoarea Adăugată. Statele-membre trebuie să redacteze o descriere a tuturor calculelor şi amendamentelor în vederea captării producţiei. Italia. general şi non-cumulativ. Franţa. Irlanda. Franţa. Germania. Tranzacţiile electronice fac consumul final foarte mobil şi expun Taxa pe Valoarea Adăugată unor posibilităţi de evaziune fiscală. mai ales după anii 1980. Din această perspectivă. Olanda şi. Acest sistem cuprinde calcule care au în vedere activităţile economice legale. Austria şi Marea Britanie. Grecia. în timp ce în Suedia reducerea ratelor efective ale impozitului pe veniturile personale compensează creşterea contribuţiilor la protecţia socială. Marea Britanie) îşi propun să reducă Taxa pe Valoarea Adăugată în sectoarele cu muncă intensivă. Irlanda. Dacă în Germania şi Marea Britanie taxele ecologice sunt menite să compenseze costurile cu munca nonsalarială. în timp ce Portugalia este singura ţară unde este aşteptat ca sarcina fiscală să crească. Ratele efective ale impozitului asupra capitalului sunt previzionate a se reduce cu peste 1 punct procentual în Germania. în special în Uniunea Europeană. Taxa pe Valoarea Adăugată a fost introdusă în Comunitatea Europeană. comerţul electronic are un mare impact asupra randamentului fiscal al impozitelor indirecte. în Portugalia este posibilă o creştere a ratelor efective ale impozitului pe muncă. Cea de-a şasea Directivă conţine definiţii şi principii ale TVA. Cele mai multe dintre acestea (Belgia. precum şi cele privind impozitarea directă şi cooperarea administrativă. referitoare la Taxa pe Valoarea Adăugată (77/388/CEE). Germania. Impozitele indirecte reprezintă domeniul în care Uniunea Europeană a progresat cel mai mult. regulamentele TVA implică un tratament egal al mărfurilor sau serviciilor autohtone şi de import şi un raport neutru impozit–preţ. deşi în ceea ce priveşte modul de aşezare şi cotele TVA există încă diferenţieri între statele membre. Olanda. după legislaţia naţională. în 1970. unde o treime din venituri provin din aceste impozite. Italia. Reducerea ratelor efective ale impozitului pe veniturile personale este principalul factor ce va conduce la scăderea presiunii fiscale pe factorul muncă. Intenţia a fost de a înlocui unele dintre fostele impozite pe producţie şi consum şi alocarea unui procent din veniturile din TVA (calculate pe o bază integrată) pentru finanţarea bugetului comunitar. Prevederile acquis-ului referitoare la calculul integrat au avut drept scop eficientizarea calculului PIB conform preţurilor de piaţă. statele-membre sunt privite ca o activitate economică integrată în cadrul sistemului european de contabilitate economică integrată (ESA). fără a menţiona scutirile şi tratamentul special aplicat anumitor bunuri şi servicii. printr-o serie de directive ale acesteea.exemple de ajustări implicite fiind calculele cantitate-preţ şi estimările rezultate în urma cererii folosind chestionare cu cumpărătorii de mărfuri şi servicii. dar care nu sunt desfăşurate conform reglementărilor de impozitare şi asigurare socială. şi. Franţa.5 puncte procentuale în 2001. în Franţa vor finanţa scăderea timpului de muncă. ceea ce impune o reconsiderare a TVA şi altor impozite indirecte şi poate modifica radical conceptele fundamentale ale practicii şi teoriei fiscale. astfel de descrieri vor duce la o defalcare a amendamentelor şi calculelor făcute cu privire la: . Finlanda şi Marea Britanie. aplicând taxa pentru aceleaşi tranzacţii în toate statele-membre. Olanda şi Austria. Italia. introducând o bază integrată de calcul. în timp ce Irlanda şi Austria au sporit accizele la tutun. se preconizează o creştere a taxelor pe energie sau mediu. parţial. Luxemburg. care se preconizează să fie mai important în Belgia. nu intră în sfera măsurilor de implementare oferite. Spania. perceput la toate stadiile de producţie şi distribuţie. într-adevăr. În schimb.

acquis-ul oferă măsuri specifice pentru combaterea evaziunii şi sustragerii fiscale în statele-membre. Potrivit unor studii economice ale Organismelor Internaţionale. odată cu numerele de identificare relevante ale Taxei pe Valoarea Adăugată. . dar de bază (Regulamentul 218/92 şi Directiva 799/77). recompense etc. comisia a propus restrângerea prevederilor celor două documente mai vechi. care stă la baza actualelor estimări ale PNB. acestea pot aduna informaţii despre contribuabili de la alte state-membre. impozitarea indirectă (fiind incluse aici şi scutirile individuale de impozite). Cadrul legal al Uniunii Europene prevede contracte directe între serviciile specifice de asistenţă bilaterală şi schimb de informaţie. El scria. eficientizând şi sporind ritmul cooperării. în 1998. însă Directiva 79/1070/CEE a extins prevederile iniţiale. pentru care estimările finale sunt accesibile. Analizând evoluţia cadrului legal al Uniunii Europene cu privire la combaterea mai eficientă a fraudei şi evaziunii fiscale. Oficiul European AntiFraudă (OLAF). separat de principiile generale.validarea gradului de ocupare a forţei de muncă. Directiva 77/799/CEE acoperea doar impozitarea pe venit şi capital. impozitarea directă. situaţia fiscală a statelor membre degradându-se în mod diferit prin erodarea bazei de impozitare..sustragerea de la plata de impozite şi/sau a primei de asigurare socială (structuri clandestine de producţie sau alte sustrageri. Prevenirea este unul dintre obiectivele principale ale politicii fiscale ale Uniunii Europene.cerinţa ca datele şi relatările să se refere la un an recent. cu un an înainte de introducerea euro ca monedă de cont şi înaintea obţinerii Premiului Nobel pentru economie: „Uniunea Monetară nu va elimina . acoperind şi Taxa pe Valoarea Adăugată. Legislaţia Uniunii Europene consideră prevenirea evaziunii şi sustragerii fiscale drept o secţiune distinctă a capitolului „Impozitare”. economistul canadian Robert Mundell. Concurenţa fiscală pe piaţa Uniunii Europene fusese anticipată chiar de părintele monedei unice. b) comunicarea automată către toate statele-membre a valorii totale a tuturor bunurilor intracomunitare ale contribuabililor identificaţi în respectivele state-membre. pentru lupta mai eficientă împotriva evaziunii şi sustragerii fiscale.descrierea regulamentelor şi ajustărilor statistice cu privire la venituri în natură.. Comisia a stabilit cadrul legal care prevede reguli clare şi obligă la guvernarea cooperării între statelemembre. active economic: . . ca urmare a concurenţei fiscale şi datorită dezvoltării economiei paralele. noul sistem stabilit de asistenţa bilaterală şi schimb de informaţie asigură o funcţionare corectă a sistemului de Taxă pe Valoarea Adăugată. . şi alte impozite. În acelaşi scop de combatere mai eficientă a fraudei şi evaziunii fiscale. . schimbând informaţii. sistemele de impozitare ale statelor-membre ale Uniunii Europene au suferit schimbări structurale semnificative. În scopul întăririi cooperării administrative în sfera TVA. pentru care s-a înfiinţat o structură specializată a Comisiei Europene.investigarea folosirii informaţiilor din auditurile fiscale pentru îmbunătăţirea estimărilor exhaustive ale PNB. Cele mai mari eforturi în domeniul prevenirii s-au concentrat pe integrarea sistemului TVA.scutirea de înregistrare la autorităţile fiscale sau de asigurarea socială (datorită plafoanelor minime pentru înregistrare: alte motive pentru scutirea de înregistrare). este de menţionat că principala inovaţie a Regulamentului din 1992 (92/218/EEC pentru îmbunătăţiri ale Sistemului de Schimb Informaţional VIES –TVA) a fost aceea de a prevedea: a) înfiinţarea unei baze de date electronice (Sistemul de Schimb Informaţional VIES TVA). Astfel. automat sau la cerere. Contextul cooperării facilitează un schimb mai rapid şi mai intens de informaţie între administraţii şi Comisie. În sfera cooperării administrative şi asistenţei bilaterale. în special declarare falsă sau nedeclarare din partea companiilor înregistrate). Alte reguli metodologice şi date se referă la: . neincluzând TVA.absenţa din dosarele statistice a structurilor înregistrate.

până în anul 2010. pe lângă anumite componente ale asistenţei sociale. după eventuala introducere a Tratatului Constituţional. În următorii 2-3 ani paşii se vor face pe dimensiunea bazei de impozitare. . a impozitelor în Europa. În vederea creării unei imagini mai competitive. Cipru sau Luxemburg practică dumpingul fiscal. în 1994. despre care europenii spun că s-ar practica în Statele Unite.robertmundell. (1998). În a pieţei muncii şi de măsurile de securitate socială acelaşi timp. Tocmai statele. impozitul pe profit. pe de o parte. nivelul de impozitare a veniturilor a fost diminuat la 26 % iar mai apoi la 20 %. ar fi posibil să se întrezărească şi formulele pentru un impozit pe profitul firmelor armonizat pe o curbă descrescătoare. iar. 28 sursă electronică: www.17 % la 34 % şi a anunţat că va exclude dividendele de la impozitul pe profit. unele state membre ale Uniunii Europene au început să se revolte împotriva „dumpingului fiscal”. şi protecţionismul fiscal. Deşi regulile concurenţei sunt stricte în Uniunea Europeană. 15 Mundell.problemele şomajului în Europa. se poate înţelege clar un lucru: taxele şi impozitele sunt o excelentă pârghie de influenţare a competitivităţii în plan global. atunci nici României nu i se poate imputa acest lucru. a modelului bunăstării bazat pe taxe înalte. Cu titlul de exemplu relevant. în general. 13 %). pe grupuri de ţări. firmele sunt atrase de ţările în care. a diminuat acest impozit de la 40. Între concurenţa liber-consimţită şi dumpingul fiscal graniţa este difuză. în Uniunea Europeană. considerată de europeni drept „protecţionistă”. Din combinaţia dintre dumpingul fiscal. România este învinuită de dumping fiscal.15 Economistul canadian a înţeles. Belgia. competitivitatea. după ce forţele pieţei unice vor dirija operatorii economici în această direcţie. 1 %). pe de alta. fac eforturi de a se încadra în cea de-a doua categorie. Tocmai acele state căutau formula magică a unei relaxări fiscale. În acest an. fapt ce poate fi interpretat ca o uşoară slăbire a modelului social european.atragerea multinaţionalelor. 25 %). să le permită conservarea modelului social european al bunăstării.net/database/default. în căutarea profitului. Se constată o tendinţă de diminuare. se desfăşoară astăzi o concurenţă fiscală internă până la tangenţa cu ceea ce se numeşte ad-hoc „dumping fiscal”. care atrag atenţia asupra „clivajului”16 ce se creează în interiorul Uniunii Europene între statele cu fiscalitate ridicată şi cele cu fiscalitate redusă. Este cunoscut faptul că operatorii economici preferă evitarea impozitului mare din ţara de origine. Ucraina (2003. deoarece. The Euro and the Stability of the International Monetary System: Paper presented at a conference "The euro as a stabilizer in the international economic system". nu există vreo normă de combatere a „dumpingului fiscal”. acest pas a fost urmat de Letonia (1997. Dacă nimeni nu poate demonstra că Malta. December 3-4. Rusia (2000. În ciuda acestei relevanţe. fără nici o intervenţie administrativă. despre care se vorbeşte între statele-membre ale Uniunii Europene. Prin această măsură de relaxare fiscală (introducerea cotei unice de taxare a veniturilor de numai 16 % în România). fiscalitatea este redusă. multe state-membre ale Uniunii Europene au redus. la moment. ulterior. care va deveni în anul 2007 cel mai mare producător de autoturisme pe locuitor din lume.. spre exemplu. de supra reglementare”. deşi Strategia s-a aflat în fruntea agendei Consiliului European de primăvară. care să le sporească. care îşi propune să aducă Uniunea Europeană. Relaţionarea impozitului redus cu atractivitatea economică are relevanţă şi din perspectivele Strategiei Lisabona. după preluarea monedei unice în mai multe state şi după practicarea unor „cooperări consolidate. literatura de specialitate nu relevă cu suficientă claritate formulări privind limitele aşa numitului „dumping fiscal”. considerându-le parte a beneficiilor distribuite în interiorul unei firme. tocmai datorită fiscalităţii atractive. 13 %) Slovacia (2004. la summit-ul din martie 2005 nimeni nu a amintit de impozite. at the European Conference Center. care sunt cauzate de cotele excesiv de înalte de impozitare. Statele Unite au introdus o nouă legislaţie de combatere a fraudei fiscale. se poate scoate în evidenţă cazul Slovaciei. iar apoi. Luxembourg -p. R. la acelaşi grad de risc politic şi aceeaşi capacitate de absorbţie a pieţei.asp?Type=5&CategoryID=5&Ord=Year&Dir=Desc 16 Când România a introdus cota unică de taxare de numai 16 % (cota unică de impozitare a fost pusă în practică în premieră în estul european. că forţele pieţei vor presa în jos cotele de impozitare. s-a dorit un nivel mai înalt al competitivităţii. de atunci. mai mult sau mai puţin declarat . în fruntea statelor cu economia cea mai competitivă din lume. în Estonia. Motivul. În acelaşi timp.

Malta şi Ciprul îşi obţin. Pentru asigurarea existenţei acestui nivel uniform de protecţie a agenţilor economici din statele membre ale Uniunii Europene. escaladând pe o spirală ascendentă măsuri şi contramăsuri tot mai rafinate În domeniul fiscal. prin aplicarea tarifului vamal unic (TARIC). fondator al pieţei interne unice.A. mergând cu severitate până la limita lezării legislaţiei altor ţări. chiar şi după intrarea în vigoare a Tratatului Constituţional. veniturile din opacitatea structurilor financiare. faţă de impozitele corporatiste aplicate în statele europene: 12. În momentul în care statul a introdus o nouă lege. pentru asigurarea bugetului de stat cu resurse băneşti necesare. O piaţă cu imensă capacitate de absorbţie. între state. Unanimitatea înseamnă blocarea armonizării impozitului pe profit în Uniunea Europeană. pentru a combate mai eficient frauda. constituie adevărate flageluri pentru serviciile publice şi un pericol imens pentru democraţie însăşi. în bună parte. pe care firmele caută să le contracareze şi aşa mai departe.europa. În acest context. ar trebui să meargă până la egalizarea impozitelor în cadrul unei politici unice. Deşi economia subterană în Uniunea Europeană nu pare să-şi contracte dimensiunile. atât în sfera impozitelor indirecte (Taxa pe Valoarea Adăugată. statul îşi poate permite să menţină fiscalitatea la nivel ridicat. un guvern aflat în această postură este că firmele îşi plasează capitalurile în paradisuri fiscale. însă. Parlamentul European şi Consiliul au considerat că 17 Interpretare facută după un tabel de pe site-ul: http://ec. principiul unanimităţii. în primul rând. Aceste ţări nu sunt dispuse să renunţe rapid la avantajele comparative specifice.4 %. De la început şochează povara grea a impozitelor asupra firmelor în Statele Unite . în continuare. Desigur. împreună cu spălarea banilor. De aceea. există o bună armonizare pe piaţa unică europeană în privinţa taxelor indirecte şi. care intră în categoria taxelor indirecte.17 Aparent paradoxal. în ciuda impozitelor mari. inversarea rolurilor între o filială din străinătate şi o firmă-mamă din ţară este o formulă de eludare a fiscalităţii înalte din propria ţară. Ceea ce trebuie să ştie. introducându-se un simplu schimb de date privind T. Acelaşi lucru nu este valabil în cazul Taxei pe Valoarea Adăugată. Luxemburgul şi. se aplică. prin majoritate calificată. Spre exemplu. Statele Unite continuă să fie un mediu atractiv pentru investitorii străini. Recent. accize etc. unde şi taxele pe capitaluri să fie unice. în anul 1993 s-a produs o însemnată schimbare: s-au eliminat vămile dintre statele membre ale Uniunii Europene (spaţiul economic comunitar a adoptat o politică agricolă comună şi o politică comercială comună). 16 % în România sau chiar 35 % în Malta. prin care să se recupereze treptat decalajul economic faţă de media Uniunii Europene. mai ales că SUA se confruntă astăzi cu imense deficite bugetare. a Taxei pe Valoarea Adăugată. cu înclinaţie spre consum şi cu stabilitate politică devine atractivă chiar în contextul fiscalităţii înalte. Guvernul în cauză vine cu contramăsuri. cu atât mai mult cu cât concurenţa altor paradisuri fiscale. Statele Unite au atâta grijă cu legislaţia corporaţiilor «offshore». Parlamentul European şi Consiliul au modificat Codul vamal al Uniunii Europene.). în Uniunea Europeană. Atâta timp cât există alţi factori de atractivitate. firmele caută portiţele de ocolire a acesteia. cele mai armonizate taxe indirecte rămân cele vamale. în direcţia armonizării fiscale. cu adevărat timide. Din acel moment. Prin Tratatul de la Maastricht. altfel. Motivul – stabilirea unui nivel uniform de protecţie a agenţilor economici în timpul desfăşurării controlului vamal al mărfurilor introduse sau exportate pe şi de pe teritoriul Uniunii Europene. sunt de remarcat unele aparente paradoxuri din interiorul Uniunii Europene privind nivelul cotelor de impozitare. armonizare care. este tot mai puternică în baza libertăţii de mişcare a capitalurilor.V. Consiliul va putea lua unele măsuri.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/ . Tratatul Constituţional al Uniunii Europene denotă măsuri. mai recent.5 % în Irlanda.39. Voinţa fermă de combatere a fraudei fiscale pleacă de la evidenţa că aceasta. deciziile pentru diminuarea fraudei fiscale se pot lua numai cu unanimitatea celor 27 de state-membre ale Uniunii Europene. În interiorul Uniunii Europene. cât şi a impozitelor directe (impozit pe profitul firmelor).pentru a oferi un mediu de afaceri mai propice. din afara Uniunii Europene.

este necesară aplicarea armonizată a procedurii de control vamal în toate statele-membre.18 Prin modificarea Codului vamal european, se introduce un cadru de gestiune a riscurilor, care prevede criterii comune şi exigenţe armonizate, aplicabile tuturor agenţilor economici agreaţi. Orice agent economic dintr-un stat membru al Uniunii Europene poate obţine statutul de agent economic agreat, dacă îndeplineşte criteriile comune privind sistemul de control al documentelor comerciale şi de transport, solvabilitatea financiară şi respectarea exigenţelor vamale de securitate şi siguranţă menţionate de Codul vamal european. Un agent economic agreat beneficiază de anumite facilităţi în momentul desfăşurării controalelor vamale de securitate şi siguranţă, precum şi de o procedură de vămuire simplificată. Controlul vamal, altul decât cel inopinat, este efectuat pe baza unei analize a riscurilor folosind sistemul de securitate comun, obiectivul fiind determinarea şi cuantificarea riscurilor agentului economic şi a mărfurilor importate sau exportate pe baza criteriilor stabilite la nivel naţional, comunitar, internaţional. Noul Cod Vamal stipulează că mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii Europene fac obiectul unei declaraţii sumar. Această declaraţie-sumar este depusă de agentul economic care introduce marfa pe teritoriul Uniunii Europene la biroul vamal de intrare a mărfurilor şi trebuie depusă înainte ca produsele respective să fie introduse pe teritoriul Uniunii Europene. Declaraţia-sumar va fi depusă electronic.19 Se consideră că regula unanimităţii în sfera fiscală permite un spaţiu de manevră la nivel naţional, asigurând în acelaşi timp o concurenţă benefică intracomunitară. În acest context, va fi foarte greu de armonizat impozitele: pe profitul firmelor transnaţionale; pe dividende; pe dobânzi. Terminologia fiscală se află în continuă dinamică, apelând, de această dată, la noţiunea de „şarpe fiscal”. Imaginea unui şarpe fiscal se inspiră din cea a şarpelui monetar, din vremea când cursurile valutare ale diferitelor state-membre ale Comunităţilor Europene erau obligate săşi menţină cursurile valutare între o limită maximă şi una minimă.20 Şarpele fiscal ar însemna introducerea a două cote de impozitare-limită, spre exemplu, 15 % şi 25 %. În aceste condiţii, distribuţia într-un grafic ale diverselor rate de impozitare ale statelor-membre ar reprezenta un şarpe care s-ar ondula oricât în sus şi în jos, dar numai între cele două limite. Imaginea este clară, numai că şarpele fiscal nu are şanse să se materializeze, cel puţin în următorii ani apropiaţi. Dacă embrionul armonizării cotelor de impozitare nu este încă clar conceput, cel al armonizării bazei de impozitare există deja, sub forma unui proiect al Comisiei Europene. Încă din noiembrie 2004, un grup tehnic înfiinţat de Consiliul Miniştrilor Finanţelor (ECOFIN) se reuneşte periodic pentru a studia elementele unei baze comune de taxare. Cu toate încercările Comisiei Europene şi ale experţilor din grupul de lucru de a demonstra necesitatea unei baze de impozitare armonizate, cinci dintre statele-membre s-au opus chiar şi ideii de grup de lucru pe care o lansase ECOFIN (Polonia şi statele baltice au respins, de asemenea, propunerea franco-germană de armonizare a impozitelor aplicate companiilor în regiune, susţinând că regimurile fiscale naţionale sunt esenţiale pentru sprijinirea creşterii economice).

Capitolul 3. Impozitele şi taxele
3.1. Impozite şi taxe. Generalităţi Definiţia clasică a impozitului spune că acesta este o contribuţie obligatorie, necondiţionată şi fără contraprestaţie la suportarea sarcinii publice. Impozitul reprezintă contribuţia bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.
18 19

Codul vamal comunitar - Regulamentul C.E nr.2913/92 Regulamentul de Aplicare a Codului vamal european – RVC (REG. nr.2454/93) 20 Ovidiu Stoica, (2006), Integrare financiar-monetară, Ed. Universităţii ,,Al. Ioan Cuza”, Iaşi

Impozitul este o contribuţie bănească în sensul că, persoanele fizice şi juridice sunt datoare să participe după anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii, necesare finanţării unor trebuinţe social-economice în folosul întregii colectivităţi. Este o contribuţie obligatorie în sensul că toate persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit. Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil în sensul că, odată făcute în scopul formării fondurilor generale ale societăţii, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii şi nu unor interese individuale sau de grup. Impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale, în sensul că nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe, decât în baza unei legi. Se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute, în sensul că subiectele impozabile datorează contribuţia numai în cazul când realizează veniturile prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posedă bunuri care, conform legii sunt impozabile. În legatură cu impozitul sunt de remarcat următoarele lucruri: -impozitul nu este un scop în sine ci urmăreşte asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adică participarea tuturor cetăţenilor la cheltuielile publice; prin impozite se realizează şi o redistribuire a veniturilor cetăţenilor între diferitele pături ale populaţiei; -scopul iniţial al impozitului îl reprezintă procurarea de resurse pentru autoritatea publică, dar de regulă, lui i se asociază şi unul aflat dincolo de sfera financiară, anume faptul că este folosit de stat pentru a-şi asigura intervenţia în viaţa social-economică; -ca regulă generală, impozitul este o contribuţie obligatorie, necondiţionată – adică, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publică; impozitul nu are o destinaţie specială. Asociat impozitelor există şi categoria de taxe. Şi taxele sunt instituite prin lege şi au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectându-se în anumite scopuri precise. Taxele reprezintă alături de impozite, cea de a doua categorie principală de venituri la bugetul de stat. Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor, însă există o deosebire, aceea că ele se percep numai de la cetăţenii care solicită organelor publice respective îndeplinirea unor anumite prestaţii sau servicii. Taxele sunt unice, în sensul că pentru unul şi acelaşi serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datorează taxa decât o singură dată. Dacă un act nu este taxat conform normelor în vigoare acesta devine nul. Taxele sunt anticipative, adică ele se datorează şi se achită în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor ce urmează a fi efectuate de organele sau instituţiile de stat. Reglementările legale prevăd mai multe categorii de taxe: taxe de timbru, taxe vamale, taxe consulare, taxe locale asupra mijloacelor de transport. Taxele sunt prevăzute în sume fixe, în cote procentuale sau în cote progresive, ori regresive. După modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi fixe sau forfetare, proporţionale sau progresive ori regresive. În cadrul taxelor există şi taxe care sunt obligatorii numai dacă populaţia solicită un serviciu şi presupun o contraprestaţie, adică sunt condiţionate. Putem exemplifica în acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de paşaport. Prin fiscalitate se întelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei părţi din veniturile cetăţenilor. În ultimii 50 de ani a intervenit noţiunea de parafiscalitate care se referă la realizarea altor venituri ale statului decât impozitele şi taxele obişnuite. Este vorba aici de taxele administrative care sunt percepute de autoritatea publică pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep în folosul unui anumit serviciu al statului şi tendinţa este de a stabili mărimea acestor taxe mult mai mare decât costul contraprestaţiei. Impozitul poate reprezenta o pârghie financiară deosebit de importantă prin intermediul căreia statul poate interveni în economie. De altfel, reprezintă cea mai eficientă cale prin care statul poate încuraja anumite tipuri de activităţi sau de a determina restrângerea altora.

Se prezintă mai jos, succint, câteva din modalităţile tehnice de tranformare a impozitului într-un instrument al politicii economice şi sociale: -adaptarea bazei de aşezare (de calcul) a impozitelor; -instituirea de monopoluri; -instituirea unui sistem de scutiri şi înlesniri; -supradimensionarea impozitelor; -sisteme de restituire fiscală. 3.2. Elementele constitutive ale impozitelor Tehnica aşezării şi perceperii fiecărui impozit sau taxe presupune precizarea unui anumit număr de elemente definitorii (comune tuturor tipurilor de impozite sau taxe):21 -subiectul impozabil; -suportatorul impozitului; -obiectul impozabil; -sursa impozitului; -unitatea de impunere; -cota de impunere; -termenul de plată; -asieta (modul de aşezare a impozitului). a) Subiectul impozabil numit adesea plătitor sau contribuabil este persoana fizică sau juridică obligată la plata unui impozit către stat. b) Suportatorul impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul din veniturile sale. Ca regulă absolută, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul diferă de plătitor şi, acesta din urmă transmite presiunea fiscală, iar acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regulă, plătitorul şi suportatorul sunt aceeaşi persoană. c) Obiectul impozabil reprezintă materia supusă impozitării, care poate fi: veniturile, averea, suma vânzărilor etc. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificilă. De regulă, aceasta se face pe baza declaraţiei contribuabilului. În alte cazuri, ea se evaluează conform unor norme fixate de către autoritatea publică sau se face o expertiză fiscală. d) Sursa impozitului este reprezentată de venit, dar şi de avere (sau din venitul procurat de avere). e) Unitatea de impunere este în fapt unitatea de măsură a materiei impozabile exprimată fie în unităţi valorice, fie în unităţi naturale. Spre exemplu, la venit unitatea de impunere este unitatea monetară (leul), la avere avem m2 pentru terenuri sau capacitatea cilindrică pentru automobile etc. f) Cota de impunere reprezintă impozitul ce revine pe unitatea de măsură a materiei impozabile. În toate ţările se practică mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual faţă de valoarea materiei impozabile, fie în unitate monetară pe unitatea de măsură a materiei impozabile. Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi: -progresive; -progresive în tranşe (la salarii); -proporţionale (la profit).
21

Gheorghe Sandu, Irina Ştefana Cibotariu, Anişoara Niculina Apetri, (2008), Finanţe. Abordări teoretice şi practice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.103-106

suportatorul fiind consumatorul final. d) după scopul introducerii impozitului: -impozite cu caracter fiscal – adică urmăresc să producă venituri pentru buget şi se vizează randamentul lor. fie în funcţie de averea sa. la venituri din chirii trimestrial etc). Aşezarea unui impozit presupune: -constatarea şi evaluarea materiei impozabile. Impozitele indirecte – nu se stabilesc în mod direct pe plătitor. e) frecvenţa perceperii. se mai numesc şi impozite subiective.3. g)Termenul de plată este reprezentat de perioada la care este datorat impozitul (la salarii lunar. Ele vizează cheltuirea veniturilor. -impozite pe cheltuieli (pe consum). c) obiectul impozabil. la impozitele directe plătitorul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană. Ca regulă generală. -stabilirea cuantumului impozitului datorat de către contribuabil. c) după obiectul impozabil impozitele pot fi: -impozite pe venit. de impozitele pe venit. Clasificarea impozitelor Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul şi acelaşi impozit poate avea diferite implicaţii în viaţa social-economică. -perceperea/încasarea impozitului. motiv pentru care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. d) scopul introducerii impozitului. în cele din urmă. în funcţie de poziţia de pe care a fost apreciat. datorită unui sistem de scutiri sau penalizări). Asemenea criterii de clasificare sunt: a) impactul asupra suportatorului. La impozitele indirecte suportatorul este cu totul altă persoană decât plătitorul. . a) în funcţie de impactul asupra suportatorului regăsim: Impozite directe – se stabilesc în sarcina plătitorului fie în funcţie de venitul pe care îl obţine. ci asupra vânzării de bunuri sau prestărilor de servicii şi lucrări. b) neutralitatea faţă de contribuabil.Cota de impunere poate fi aparentă (cea prevazută de lege) sau reală (care poate fi mai mică sau mai mare decât cea aparentă. 3. h) Asieta (modul de aşezare al impozitului) reprezintă un grup de operaţiuni prin intermediul cărora se defineşte în fiecare caz în parte forma concretă a impozitului şi modul în care se aşează. b) în funcţie de neutralitatea faţă de contribuabil: Impozite reale – se stabilesc în funcţie de mărimea materiei impozabile (imobile. f) locul în care impozitul se face venit. pământ etc) făcând abstracţie de situaţia personală a plătitorului. în special. Impozite personale – sunt cele ce ţin cont de situaţia contribuabilului şi sunt reprezentate. -impozite pe avere.

taxa pe divorţ). contribuţiile reprezintă fundamentul şi motivaţia pe care este construită fiscalitatea. taxe şi alte venituri în contul bugetului.4. asupra îmbogăţiţilor de război). ceea . -impozite ale statelor. -impozite ale colectivităţilor locale. Titlul de creanţă fiscală este actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia fiscală a unei persoane fizice sau juridice. Obligaţia fiscală de a vira impozite şi taxe la bugetul public şi la fondurile speciale extrabugetare revine persoanelor fizice şi juridice. f) în funcţie de locul în care impozitul se face venit: -impozite federale. taxele. notariatele de stat.-impozite cu caracter de ordine – adică au scopul de a asigura ordine într-un anumit sector (spre exemplu. e) în funcţie de frecvenţa perceperii regăsim: -impozite permanente (marea majoritate). Astfel. Legea fundamentală a statului de drept consfinţeşte obligaţia tuturor cetăţenilor ţării de a contribui prin impozite şi taxe la realizarea veniturilor publice. impozite şi taxe reţinute de persoane cărora le plătesc venituri sau prestează servicii. 3. -impozite incidentale (spre exemplu. regiile autonome. Creanţa fiscală reprezintă dreptul statului de a percepe prin organele fiscale impozite. române şi străine. -principii de politică economică. În acest scop impunerea trebuie să asigure egalitate fiscală în faţa legii şi aceasta înseamnă că impunerea trebuie să se realizeze diferenţiat. impozitele ar trebui să producă maximum de venituri pentru stat. -principii de politică financiară. Impozitele. compensată sau prescrisă. Practica a pus însă în evidenţă o contradicţie între egalitatea fiscală în faţa legii şi randamentul impozitelor. Astfel. numai că. iar din punct de vedere al echităţii fiscale repartizarea sarcinii publice între contribuabili ar trebui să ţină seama de situaţia personală a fiecăruia. societăţile comerciale ale persoanelor juridice pentru impozitul pe profit. Creanţa fiscală încetează atunci când obligaţia fiscală a contribuabilului este achitată. impozitul pentru folosirea terenurilor proprietate de stat. organele vamale. Impunerea şi principiile ei Impunerea se realizează printr-un ansamblu de operaţii şi măsuri ce încearcă să asigure eficienţa impozitelor şi să ţină cont de respectarea unor principii de bază. Obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a contribui sub formă de impozite şi taxe la constituirea fondurilor bugetare dă naştere la “Creanţa fiscală” pentru buget şi “Obligaţie fiscală” pentru agentul economic. metode şi instrumente specifice desfăşurării activităţii de urmărire şi control cu ajutorul aparatului fiscal. instanţele de judecată. în funcţie de mărimea averii şi de venitul fiecărui contribuabil. aceste principii fundamentale ale impunerii sunt: -principii de echitate fiscală. numite contribuabili. Echitatea fiscală ar trebui să semnifice dreptate socială în materie de impozite. taxa pe valoare adăugată. Întocmirea titlurilor de creanţă fiscală este realizată fie de organele fiscale în cadrul dreptului de control privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice producătoare de venituri impozabile. Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe tehnici. din punct de vedere al randamentului.

Elasticitatea semnifică absenţa reacţiei materiei impozabile la variaţia cotei de impunere. micşorarea posibilităţilor de evaziune fiscală. -economia de cheltuieli – adică constituirea unui sistem instituţional cât mai ieftin. Când evaluarea bazei de calcul se definitivează la nivel de an. Randamentul impozitului presupune asigurarea următoarelor condiţii: -universalitatea impozitului – adică toţi cei care au un venit trebuie să plătească. vechiului conflict dintre randamentul şi echitatea impozitelor. Stabilitatea şi elasticitatea impozitului sunt două principii simetrice. în sensul că. la stabilitatea şi la elasticitatea acestuia. ea se corectează prin prisma situaţiei personale a plătitorului. . doi contribuabili cu aceleaşi resurse pot avea situaţii personale diferite şi. cote progresive de impunere (mai ales în tranşe). impozit pe veniturile din salarii). cu atât mai mare este randamentul acestuia. astfel. Ca atare. În realitate însă. ceea ce are randament ridicat nu este echitabil. impunerea este provizorie în timpul anului şi definitivă la sfârşitul exerciţiului financiar contabil: de exemplu impozitul trimestrial pe profit reprezintă o impunere provizorie. i se mai adaugă un altul între randament şi intervenţionism. fie că se redimensionează unele din impozitele existente. iar impozitele juste nu sunt productive". fondul de şomaj). de multe ori. o anumită capacitate de suportabilitate. la introducerea lui. La aşezarea impozitelor în toate ţările se porneşte de la egalitatea matematică dar. Egalitate matematică nu ţine cont de situaţia personală a contribuabilului şi. În ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii apar două noţiuni care se impun a fi corelate: -egalitatea matematică. -anestezia fiscală – presupune a asigura unui impozit. pensia suplimentară. Principii de politică economică se referă la modelarea impozitelor astfel încât să asigure intervenţia statului în viaţa economică. -impunerea directă constă în evaluarea directă a obiectului impozabil de către organele fiscale sau pe baza declaraţiei subiectului impozabil (de exemplu impozitul pe cladiri). ca atare. Principiile de politică financiară se referă la randamentul impozitului. Randamentul impozitului se măsoară prin raportarea sumei globale colectată într-un interval dat şi cheltuielile făcute de autoritatea publică în vederea colectării acesteia. Există în toate economiile un conflict deschis între randamentul şi echitatea impozitului. Egalitatea matematică înseamnă impozite egale la venituri egale. Pentru a asigura şi egalitatea personală se poate introduce un sistem de deduceri din masa impozabilă. proporţionalitatea plăţii impozitelor poate să-l lovească mai mult pe unul decât pe celălalt. cât şi pentru a asigura intervenţia statului în economie. circulă zicala: "impozitele productive nu sunt juste. -impunerea indirectă are la bază informaţii colaterale (de exemplu impozitul pe salarii. -ineductabilitatea – adică neputinţa sustragerii de la plata impozitelor şi. Impunerea îmbracă mai multe forme: -autoimpunerea constă în stabilirea bazei impozabile şi determinarea autonomă a impozitului de către societăţi pe propria lor răspundere (TVA. impozit pe profit. fie că se introduc noi impozite. cu cât mai bine este aşezat un impozit şi este repartizată sarcina fiscală pe membrii societăţii. -egalitatea personală.ce este echitabil are randament mic şi. Astfel. la sfârşitul exerciţiului financiar impozitul pe profit reprezintă impunerea definitivă la nivel de an. norme de venit la impozitul pe avere etc. astfel. În teorie nu există acest conflict. Un impozit este stabil daca el nu urmează întocmai toate variaţiile conjuncturale care afectează materia impozabilă. acest lucru se face nu doar pentru a produce venituri.

Ca regulă generală. Generalităţi.-impunerea forfetară presupune stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă de timp. Decontul trebuie să cuprindă sumele de datorat sau de rambursat către/dinspre bugetul statului. Declaraţia de înregistrare pentru plătitorul de impozite. se stabilesc sumele de plată sub formă de impozite. Declaraţia vamală este documentul prin care întreprinderea importatoare înscrie/declară informaţii organului vamal cu privire la bunurile importate impozabile. Impozitele directe 4. declaraţia vamală coincide cu bunurile importate. Procesul verbal de verificare întocmit de Direcţia generală a controlului financiar de stat. Impozitele directe. 4. impozitele indirecte nu pot fi repercutate asupra altei persoane. Există însă şi derogări prin amânări la plata în vamă. Capitolul 4. implicate în controlul regiilor şi societăţilor comerciale cu capital de stat. 5. administraţiile financiare. numai pentru bunurile importate de tipul instalaţiilor tehnologice sau produse considerate de lux (ţigarete. plătitoare de impozit sau nu. trebuie să depună în termen de 5 zile de la înregistrarea la Registrul Comerţului. Eventualele sume de plată. se depune obligatoriu lunar. precum şi calculul corect al TVA. 2. trebuie achitate în termen de 7 zile. plătitorul de impozit informează organul financiar cu privire la realizarea obiectivului impozabil şi a altor elemente care se au în vederea stabilirii sumelor de plată. indiferent dacă agentul economic depune sau nu contestaţie. blănuri naturale etc). taxe sau contribuţii ca diferenţa pentru sumele neachitate sau rămase de achitat. Prin procesul verbal de control fiscal. dacă este cazul. precum şi penalităţile de întârziere. stabilite de organul de control. INSTRUMENTELE IMPUNERII: Scopul final al activităţii de impunere este perceperea taxelor şi impozitelor. Decontul se întocmeşte pentru impozitele indirecte: TVA şi accize. Prin declaraţie. Impozitele directe reprezintă contribuţii băneşti ale celor care realizează venituri sau posedă avere şi care se particularizează prin impactul imediat şi direct asupra plătitorului. comisionul vamal. Declaraţia de impunere circulă dinspre plătitor către organul fiscal teritorial.1. Pentru aceasta ele sunt consemnate în documente fiscale care diferă în funcţie de conţinutul lor după cum sunt utilizate: 1. Orice întreprindere. cuprinzând informaţii legate de modul de calcul. stabilirea bazei de impozitare şi documentaţia. iar plata lor se face pe loc. o declaraţie de înregistrare care coincide cu codul fiscal al agentului economic. taxele vamale datorate. Garda financiară şi Curtea de conturi. . De cele mai multe ori. 3. cu prelungirea achitării lor în termen de 30 de zile. din punct de vedere contabil. Se întocmeşte cu ocazia verificărilor efectuate la sediul întreprinderii. valoarea lor. care a stat la baza decontului.

Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori şi de aceea. Anişoara Niculina Apetri. pe pământ etc. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe clădiri. fără a ţine seama de persoana însăşi a acestor plătitori.22 22 Impozite reale IMPOZITE DIRECTE Impozite pe venit Impozite personale Impozite pe avere Gheorghe Sandu. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.O caracteristică importantă a impozitelor directe este aceea că. Abordări teoretice şi practice. care foloseşte bunul. de multe ori. la aşezarea lor se ţine seama şi de situaţia personală a plătitorului (contează nu doar veniturile şi averea dar şi obligaţiile personale etc).118 . Întrucât se ia în considerare numai bunul distinct. impozitele reale creează stări de inechităţi fiscale. plătesc un impozit egal. (2008). diferitelor alte activităţi neagricole. pe bunuri. cu putere de contribuţie inegală. pe diferitele elemente ale averii contribuabililor. acest tip de impozit nu face posibilă scăderea datoriilor pe care plătitorul le are. de situaţia şi de sarcinile lor familiale. Didactică şi Pedagogică. p. ca atare. clădirilor. Impozitele reale Impozitele reale (pe obiecte) sunt cele aşezate pe obiecte. Impozitele directe se manifestă sub două forme: impozite reale şi impozite personale. acestea au un cuantum şi termen de plată ce pot fi precizate în prealabil şi. Impozitele personale se definesc prin aceea că. Din aceste motive. Ed. precum şi circulaţia capitalului bănesc. comerciale şi profesii libere Impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc Impozite pe veniturile persoanelor fizice Impozite pe veniturile societăţilor de capital Impozite pe averea propriuzisă Impozite pe circulaţia averii Impozitul pe sporul de avere Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea ca aici obiectul impunerii se defineşte în mod cantitativ. considerând bunul (obiectul) ca producător de venit. Finanţe. 4. Cele mai răspândite impozite reale pe plan internaţional au fost cele privind impunerea pământului. Impozitele reale fac abstracţie de persoana care posedă. de regulă. Bucureşti. nu se socoteşte situaţia personală a subiectului posesor al bunului. neţinându-se seama de capacitatea plătitorului de a realiza venit şi de a plăti impozite. Se constată ca doi contribuabili. pot fi cunoscute din timp de către contribuabil.2. Irina Ştefana Cibotariu. Impozitul funciar Impozitul pe clădiri Impozitul pe activităţi industriale. prin urmare un proprietar care are foarte multe datorii plăteşte aceleaşi impozite ca şi cel liber de orice sarcină. sarcina suportată de plătitor nu este echitabilă.

magazine. indiferent de locul unde acestea sunt situate şi de destinaţia ce li se dă. o parte din material impozabilă nu era impusă. Dezvoltarea industriei şi comerţului au determinat extinderea relaţiilor de credit. evaluate în funcţie de media unui anumit număr de ani. cu menţionarea veniturilor realizate de pe terenurile respective. impozitul pe clădiri se datorează de către unităţile care le administrează. trecerea lor într-un registru. a industriei. de exemplu: natura întreprinderii (atelier. impozitul real s-a calculat şi pentru clădiri în funcţie de destinaţia lor. permitea practicarea evaziunii fiscale. deoarece împrumutatul şi împrumutatorul făceau declaraţii de impunere nesincere. impozitul se calculează pe baza valorii cu care au fost înscrise în evidenţă. ci şi pentru alte impozite numite cadastrale. numărul lucrătorilor. pe baza cadastrului se calcula impozitul funciar. impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosinţă.Impozitul funciar În trecut când pământul reprezenta principala formă a bogăţiei şi cel mai important mijloc de producţie. care s-a practicat multă vreme în diferite ţări. În afară de pământ. avea un randament redus. forţa motrică folosită. Pentru clădirile proprietate de stat care se află în administrarea sau folosinţa contribuabililor. Un progres în aşezarea şi încasarea impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului. a fost instituit impozitul pe veniturile din activităţile industriale numit impozitul pe patentă şi stabilit după unele criterii exterioare ca. se constituie o categorie de oameni care plasează capitalurile băneşti ce le aparţin în operaţiuni speculative. fabrică. mărimea localităţii în care se desfăşoară activitatea. La calcularea impozitului se au în vedere atât clădirile care se află în funcţiune. utilizate ca locuinţe. În cazul clădirilor care constituie fondul locativ de stat. comerţ etc). care s-au impus cu impozitul pe capitalurile băneşti. clădirile aflate în funcţiune. de asemenea. precum şi în ţările dezvoltate. cotele de impozit erau mici. chiar dacă au fost amortizate integral: în acest caz. a activităţii bancare. birouri etc. cât şi cele care se află în rezervă sau în conservare. Ca urmare. Mai târziu impozitul funciar s-a calculat în funcţie de valoarea productivă a terenurilor. pentru a se sustrage de la plata impozitului. . Impozitul se determină pe baza sumei dobânzilor pe care împrumutatul le plătea pentru capitalul luat cu împrumut sau ţinând seama de cuantumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul acordat cu împrumut. Se poate constata că nici acest impozit nu era aşezat în funcţie de capacitatea contributivă a plătitorului. precum şi a comerţului cu hârtii de valoare. nu asigura echitatea fiscală. capacitatea de producţie. La început. Impozitul pe capitalurile băneşti A avut un randament scăzut. Se impun. comerţului şi a profesiilor libere. Impozitul pe clădiri Acest impozit se plăteşte anual de către persoanele fizice şi juridice care au clădiri în proprietate. a valorii fiecărei parcele de teren. Cadastrul a fost folosit nu numai pentru impozitul funciar. Ca urmare a dezvoltării manufacturilor. precizarea suprafeţei de teren. mărimea capitalului. suma impozitului funciar datorat statului se determina în funcţie de suprafaţa terenurilor. aceasta era metoda cea mai simplă. Cadastrul constă în descrierea şi inventarierea bunurilor din fiecare localitate. Unele impozite de tip real se practică şi în prezent în diferite ţări în curs de dezvoltare. în mai multe ţări din Europa a fost instituit impozitul funciar (pe pământ).

4. care o soluţionează în decurs de 40 de zile. dobândite în cursul anului. În asemenea cazuri. în termen de 30 de zile de la primirea deciziei.3. precum şi în funcţie de felul materialelor de construcţie. care este obligată să o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare. materială. se înmulţeşte numărul de mp ai clădirii cu valoarea impozabilă pe mp. ca instanţă ultimă. Încălcarea prevederilor legale atrage răspunderea disciplinară. Cotele de impozit sunt proporţionale. care este normată şi diferenţiată pe mediul urban şi rural. În vederea determinării valorii impozabile a clădirii. după caz. stabilită pe cap de locuitor în sumă fixă. taxa de timbru plătită se restituie. Soluţia dată de Ministerul Finanţelor poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Impozitul anual se plăteşte trimestrial.25 % pentru fiecare zi de întârziere. În vederea soluţionării contestaţiilor se cere avizul consiliului local. Când contestaţiile şi plângerile se admit. care se depune la organele fiscale teritoriale şi se verifică de către acestea. A doua formă a impozitului personal a constituit-o impozitul pe clase. În cazul contribuabililor persoane fizice. cu luarea în considerare a pasivului şi a sarcinilor sale familiale. impozitul se calculează de către organul fiscal local pe baza declaraţiei de impunere depusă de proprietarul clădirii. fie din diferitele sale surse de venituri grupate în clase. Impozitele personale Cu timpul s-a trecut de la impozitul de tip real la impozitul de tip personal. iar plângerile cu 1 %. el se poate recalcula retroactiv pe doi ani. În perioada concentrării . impozitul se calculează pe numele noului contribuabil. b) nedepunerea declaraţiei de impunere. contravenţională. instalaţii. Tot cu cota de 1. Se presupune că la impozitele personale se face distincţie între ceea ce încasează persoana şi ceea ce are de plată ca subiect impozabil. Astfel pentru persoanele fizice cota este de 1 %. după caz. Dacă impozitul nu a fost calculat şi plătit. indiferent sub ce formă. încălzire etc. Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de către organele fiscale teritoriale. Impozitul se calculează înmulţind cota de impozit cu valoarea clădirii. în rate egale. la judecătoria teritorială. pentru ceilalţi plătitori de 1. se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. civilă sau penală. Contribuabilii nemulţumiţi de aşezarea şi încasarea impozitului pot face contestaţie. sau a fost subevaluat. proporţional cu perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului. care se aplică asupra sumei întârziate în plată.5 %. care se impune fie pe baza venitului global. Ceilalţi plătitori îşi calculează singuri impozitul pe baza declaraţiei de impunere. în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării de plată. la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţeană sau a municipiului Bucureşti. c) sustragerea de la impunere a unor clădiri supuse impozitării. Se consideră contravenţii următoarele fapte: a) depunerea peste termen a declaraţiei de impunere. Contribuabilii nemulţumiţi de soluţia primită pot face plângere. Impozitele personale privesc în mod direct persoana contribuabilului. Contestaţiile se timbrează cu 2 % din suma contestată. până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din trimestru. Neplata la timp a impozitului se sancţionează pentru început cu o majorare de 0.Clădirile noi. Înaintarea contestaţiei şi a plângerii nu suspendă urmărirea şi încasarea impozitului. Plăţile făcute între timp în plus se compensează sau se restituie. la Ministerul Finanţelor.5 % se impun şi clădirile persoanelor fizice în care sunt înregistrate sedii de societăţi comerciale sau alte activităţi economice. Cel mai vechi impozit personal a fost capitaţia. diferenţiate pe categorii de plătitori şi destinaţia clădirilor. faţă de dată constatării.

ei nu datorau impozite reale. De la plata impozitului pe venit se acordă unele scutiri. instituindu-se impozitul pe profit. unităţile meşteşugăreşti au plătit un impozit pe venit stabilit în cote progresive pe trepte de rentabilitate. Astfel. În cadrul reformei fiscale din România. Trecerea de la impozitele reale la cele personale a fost reclamată de mai multe cauze. Acest sistem de impunere a determinat ca.118 . modul de aşezare. să ţină seama de datoriile pe care contribuabilii le aveau faţă de instituţiile de credit. să acorde unele înlesniri la plata impozitelor pentru cei cu familii numeroase. prin legislaţia privind impozitul pe profit. s-a creat un cadru juridic unitar care să asigure o participare echitabilă a agenţilor economici la formarea veniturilor statului în funcţie de mărimea şi natura profitului obţinut. Veniturile bugetare au fost stabilite în mod diferenţiat. Creşterea cheltuielilor statului necesita noi impozite. Pentru evitarea acestei situaţii. uneori militarii. al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile. când se dezvolta comerţul. Întrucât impozitele indirecte erau tot mai apăsătoare pentru persoanele cu venituri mici. Ca urmare a problemelor sociale apărute în domeniul politicii fiscale. instituţiile publice şi persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului neimpozabil. Impozitul pe profit Datorită reorganizării agenţilor economici din ţara noastră sub forma regulilor autonome.meseriilor la oraş. statul a trebuit să ţină seama de situaţia materială şi personală a contribuabililor. diplomaţii străini acreditaţi în ţara respectivă (cu condiţia reciprocităţii). care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat. Forma cea mai perfecţionată a impozitelor personale este impozitul pe venit. al cotelor de impunere (care s-au modificat ca număr. dar şi ca nivel). Toate acestea au însemnat de fapt trecerea la impunerea personală. să stabilească un minimum de venit neimpozabil. Formele principale ale impozitelor personale sunt: impozitele pe venit şi impozitele pe 23 avere. Ed. a fost necesară o adaptare corespunzătoare a instrumentelor financiare şi fiscale prin intermediul cărora se realizează veniturile bugetului statului şi ale bugetelor locale. p. Anişoara Niculina Apetri. De aceea. sa ivit necesitatea trecerii la impozitele personale. astfel în mod frecvent sunt scutiţi de plata impozitului pe venit suveranii şi familiile regale. Bucureşti. urmărire şi percepere a impozitului pe profit a suferit modificări. Didactică şi Pedagogică. stabilit în cote progresive pe tranşe de rentabilitate. s-a urmărit armonizarea acesteia cu cea comunitară. statul a instituit impunerea directă a muncitorilor şi funcţionarilor care obţineau venituri (salarii) din muncă. îndeosebi sub aspectul sferei de cuprindere. Astfel. Irina Ştefana Cibotariu. Finanţe. clădiri sau capitaluri mobiliare. întrucât iniţial muncitorii nu dispuneau de proprietăţi funciare. precum şi să legifereze impunerea în funcţie de mărimea venitului sau averii. precum şi cele nerezidente. al reducerilor şi scutirilor. iar unităţile cooperaţiei de consum şi de credit au plătit un impozit pe venit calculat cu o cotă de proporţionalitate de 25 %. Abordări teoretice şi practice. aceştia să plăteasca un impozit diferit. 23 Gheorghe Sandu. precum şi al sancţiunilor aplicate în caz de încălcare a prevederilor legale de către contribuabili. Impozitele pe profitul persoanelor fizice La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenţa într-un anumit stat. cu unele excepţii prevăzute de lege. (2008). se instituie impozitul pe clase de venituri. societăţilor comerciale. la acelaşi profit obţinut de agenţii economici din diferite domenii de activitate. unităţile economice de stat au plătit impozit pe beneficiu. În acest sens. cu alte cuvinte să treacă de la impunerea proporţională la cea progresivă.

Abordări teoretice şi practice. • sponsorizările (la persoanele care le primesc). Pentru a se determina venitul impozabil. Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat. Anişoara Niculina Apetri. În unele ţări. 24 Gheorghe Sandu. Nu sunt supuse impozitării: • pensiile care nu depăşesc 500 de lei pe lună şi ajutoarele primite în cadrul sistemului asigurărilor sociale. fie prin instituirea mai multor impozite. de regulă. venitul impozabil este supus mai întâi impunerii la cote proporţionale şi apoi impunerii în cote progresive. Finanţe. Cea mai frecvent utilizată este impunerea în cote progresive pe tranşe de venit. iar impedimentele acestuia se referă la imposibilitatea diferenţierii sarcinii fiscale pe surse de venit. Ediţia a II-a. indiferent de sursa de provenienţă. reduce numărul tentativelor de sustragere de la plată şi conferă un randament fiscal rificat. acesta se înregistrează în debitul contribuabilului în registrul de rol. determinat ca diferenţa între totalul veniturilor încasate din activitatea desfăşurată şi cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. După stabilirea impozitului datorat statului. Din compararea celor două sisteme de impunere. asigură individualizarea fiscală a persoanelor fizice. Mirton. Ed. Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent întâlnit şi presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică. (2008). M. volumul mare de muncă şi inechitatea pricinuită persoanelor care obţin venituri din mai multe surse. care permite o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit în funcţie de natura acestuia. pe baza declaraţiei de impunere întocmite de subiectul impozitului. Persoanele care realizează venituri din mai multe surse sunt avantajate.. • pensiile de întreţinere. Didactică şi Pedagogică. • alocaţiile de stat pentru copii.24 Sistemul impunerii separate poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit unic pe venit. deoarece nu mai sunt afectate de consecinţele progresivităţii impunerii. I. p.131 . în ceea ce priveşte modul de aşezare şi nivelul cotelor de impozit.În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. se realizează. dobânzi.25 Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileşte. Irina Ştefana Cibotariu. declaraţia de impunere pentru veniturile realizate în anul fiscal precedent. care se fac simţite prin cumularea veniturilor practicate în sistemul impunerii globale. etc. deoarece acestea din urmă diferă în funcţie de sursa de provenienţă a veniturilor. Finanţe publice. (2008). care vizează fiecare în parte venitul obţinut dintr-o anumită sursă.. rente.119 25 Mutaşu. până la data de 31 ianuarie a fiecărui an. Încasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii. Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proporţionale sau progresive. • dobânzile acordate pentru titlurile de stat şi cele aferente depunerilor la vedere în conturi la societăţi bancare. Avantajul sistemului de impunere globală oferă posibilitatea aplicării progresivităţii impozitării. p. • bursele acordate elevilor. etc. studenţilor şi doctoranzilor. de cele mai multe ori. şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit. anual. Bucureşti. • veniturile obţinute din tranzacţionarea valorilor mobiliare. • sumele sau bunurile primite ca ajutor. Ed. prin stopaj la sursă. iar impozitul asupra celorlalte venituri se încasează direct de la contribuabili. rezultă ca impunerea separată permite tratarea diferenţiată a veniturilor. contribuabilii trebuie să depună. • donaţiile. • sumele primite de asiguraţi în baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane. Timişoara.

fundaţiile. Dacă este vorba de închirierea sau subînchirierea de camere mobilate. impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 15 % asupra venitului anual impozabil. societăţile comerciale (indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate. Sediul permanent reprezintă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este. inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin). În cazul persoanelor juridice române care deţin participaţii în capitalul altor societăţi comerciale şi care întocmesc situaţii financiare consolidate. asociaţiile. pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă. integral sau parţial prin intermediul unui sediu permanent autorizat să funcţioneze în România. atât din România. al expunerii de produse ori de mărfuri. Persoanele juridice române. organizaţiile cooperatiste. de mărfuri sau colectării de informaţii. un atelier. juridică sau altă entitate. instituţiile financiare şi de credit. cât şi din străinătate. a primelor de asigurare plătite şi a impozitului pe teren aferent spaţiului închiriat. societăţile agricole şi alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică. închirierea şi valorificarea unor astfel de drepturi dobândite prin moştenire. subînchirierea şi din constituirea dreptului de uzufruct. 2.Pentru calcularea impozitului cuvenit statului asupra venitului anual impozabil se aplică cote progresive compuse al căror nivel minim este de 15 % pentru veniturile de până la 300 lei. cu excepţia reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. companiile naţionale. o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale. o sucursală. o mină. societăţile naţionale. un sediu secundar. Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România. Impozitul pe profitul persoanelor juridice 1. Sediul permanent include: un loc de conducere. Tot pe baza acestor cote se calculează şi impozitul pe veniturile obţinute din drepturi de autor. un magazin. Sediul permanent nu include: folosirea de instalaţii în scopul depozitării. trusturile şi orice entităţi similare. nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse. condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent. Prin agent dependent se înţelege persoana fizică. menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării sau al expunerii. un put petrolier sau de gaze. trusturile. organizaţiile. Cota de impunere maximă este de 35 % şi se aplică asupra veniturilor care depăşesc 1200 lei. pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine. un birou. organizaţiile. precum şi orice entitate care are statut legal de persoană juridică română. Pentru veniturile obţinute din închirierea. din cesionarea. numai după înmatricularea acestuia la Registrul Comerţului şi după înregistrarea la organele fiscale teritoriale. menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea lor în cadrul unui târg comercial sau în cadrul unei expoziţii şi care pot fi şi vândute la încheierea târgului sau a expoziţiei. pentru . În această categorie se includ: regiile autonome indiferent de subordonare. atunci când îşi desfăşoară activitatea. fundaţiile. Din această grupă fac parte: companiile. calculul şi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup. asociaţiile. menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar. pentru profitul impozabil atribuibil sediului permanent. care se obţine prin deducerea din veniturile încasate la nivelul unui an a impozitului pe clădiri. se mai deduce o cotă forfetară de cheltuieli de 20 % din venitul rezultat în urma scăderii impozitelor şi a primelor de asigurări menţionate. în întregime sau în parte. Persoanele juridice străine devin subiect al impunerii. sau numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică. care îşi desfăşoară activitatea în România în numele. înfiinţate şi organizate în conformitate cu legile unei alte ţări. o fabrică. în baza unui înscris între aceştia şi încheie contracte în numele acesteia.

dacă are o durată mai mare de 6 luni. veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii în partcipaţiune se contabilizează dinstinct de către unul din asociaţi. 5. cât şi în străinătate din asocieri care nu dau naştere unei persoane juridice. se reţine şi se varsă de către persoana juridică. În acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează. inclusiv orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect. c) veniturile obţinute din înstrăinarea unui drept de proprietate deţinut la o persoană juridică română. stabilind conform contractului. consultanţă şi furnizare de servicii. se înregistrează în contabilitatea proprie şi se impune la nivelul acesteia. să se transmită pe baza de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării în contabilitatea proprie şi determinării profitului impozabil. pentru profitul aferent acestor venituri. Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activităţii să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează să activeze. cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii ei obişnuite. 3. În cazul asocierilor dintre persoanele juridice române. inclusiv prin înstrăinarea acţiunilor şi a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active corporale sunt formate în principal – direct sau indirect – din proprietăţi imobiliare situate în România. 4. lunar. pentru veniturile realizate atât în România. în afara de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate anterior. pentru profitul realizat în România. b) veniturile obţinute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România. Categoriile de venituri generatoare de profit pentru care persoanele juridice străine datorează impozit sunt: a) veniturile obţinute din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România.orice combinare a activităţilor menţionate. activităţiile de supraveghere. cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar. de a reţine şi de a vărsa impozitul pe profitul cuvenit persoanelor fizice nerezidente şi juridice străine. se reţine şi se varsă de către persoana juridică. De menţionat că în cazurile prezentate la punctele 3 şi 4. Persoanele juridice române şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi în România ca beneficiari ori parteneri împreună cu o persoana juridică română într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă naştere unei persoane juridice. acesta având şi obligaţia de a calcula. Partea din veniturile şi cheltuielile rezultate dintr-o astfel de asociere. O întreprindere nu se consideră că are sediu permanent numai prin faptul ca acesta îşi exercită activitatea de afaceri printr-un broker. această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere. Un şantier de construcţii sau un loc în care au fost aduse echipamentele pentru construcţii. veniturile şi cheltuielile rezultate din asocierile în participaţiune se contabilizează distinct de către persoana juridică română. precum şi persoanei fizice române. un proiect de montaj sau de instalare. înscrisă în documentele de constituire. . Persoanele juridice străine şi persoanele fizice rezidente. urmând ca. când o persoana fizică sau juridică (alta decât un agent cu statut independent) acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercita împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii. Persoanele juridice străine care realizează venituri. inclusiv caştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale. Pentru aceşti contribuabili impozitul datorat se calculează. inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi şi câştigul obţinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei asfel de proprietăţi. pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devine sediu permanent. care se cuvine persoanei juridice române. Prin excepţie. agent comisionar general sau orice alt agent independent.

d) utilizarea unor cote de impozit diferite. După cum rezultă din cele prezentate.d) orice alt venit care nu este menţionat la punctele a – c este venit realizat pe teritoriul României dacă este plătit de un rezident român sau este plătit prin intermediul unui sediu permanent în România. c) se impune numai partea din profit care rămâne la dispoziţia societăţii de capital. veniturile din câştiguri de capital. deoarece se exonerează de la impunere dividendele realizate de acţionari. Modul în care se realizează impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora. la care se adaugă: soldul stocurilor (soldurile de la începutul anului. dobânzile la conturile curente. În cazul societăţilor de persoane. etc. după cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale. ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital. Condiţiile şi limitele în care pot fi făcute aceste scăzăminte diferă de la ţară la ţară. practica internaţională permite evidenţierea următoarelor situaţii : a) în unele ţări cotele de impunere sunt diferenţiate în funcţie de proprietarul capitalului social. Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face. prelevările la fondul de rezervă şi la alte fonduri speciale permise de lege. c) nivelul cotelor de impunere este stabilit în funcţie de cifra de afaceri a societăţilor comerciale. de regulă. impozitul pe profitul societăţilor de capital se calculează pe baza unor cote proporţionale cărora li se pot aplica anumite corective. În acest caz se încalcă principiul echităţii fiscale. În vederea stabilirii venitului impozabil al societăţii de capital. mai întâi a dividendelor repartizate acţionarilor şi apoi a părţii din profit rămase la dispoziţia societăţii de capital. Profitul obţinut de o societate de capital se repartizează atât actionarilor sub formă de dividende (proporţional cu participarea lor la capital). b) se impun numai dividendele. d) impunerea separată. dobânzile plătite. . veniturile din dobânzi la creditele acordate. iar dividendele repartizate acţionarilor nu sunt impuse impozitării. Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societăţile de capital). poate fi făcută o demarcaţie netă între averea personală a acţionarilor şi patrimoniul societăţii deoarece acţionarii răspund pentru actele şi faptele societăţii numai în limitele părţii de capital pe care o deţin. anual. anumite prelevări pentru scopuri social-culturale. minus ieşirile). partea din profit repartizată acţionarilor este impusă de două ori impozitării (o dată la societate şi a doua oară la acţionari sau asociaţi). În acest caz. cât şi la dispoziţia societăţii pentru constituirea unor fonduri. b) cotele de impunere sunt diferenţiate în funcţie de natura activităţilor din care se obţine profitul. e) utilizarea unei singure cote de impunere. iar partea din profit lăsată la dispoziţia societăţii de capital este scutită de impozit. plus intrările din producţie. urmează ca din veniturile brute astfel determinate să se scadă: cheltuielile de producţie. Practicarea acestei metode este avantajoasă pentru societăţile de capital şi vizează simularea acestora în plasarea profitului realizat în noi investiţii. pe baza declaraţiei de impunere întocmite de acestea. se pleacă de la rezultatele bilanţiere ale acesteia. în unele ţări se foloseşte acelaşi sistem de impunere ca în cazul persoanelor fizice. deoarece este dificil să se facă distincţie între averea fiecăreia din persoanele asociate şi patrimoniul societăţii respective. Pentru a se stabili venitul impozabil. În ceea ce priveşte impozitarea propriu-zisă a profitului net obţinut de societăţile de capital. La societăţile de capital. iar în altele se practică un sistem distinct. Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor modalităţi de impunere a veniturilor realizate de societăţile de capital şi anume: a) se impune mai întâi profitul total obţinut de societatea de capital şi apoi separat profitul repartizat acţionarilor sub formă de dividende. impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice. veniturile din chirii. considerat clasic. pierderile din activitatea anului curent şi eventual din anii precedenţi.

profitul impozabil aferent ponderii veniturilor realizate din jocuri de noroc. de venit în favoarea a 2 cote. 4) fundaţiile române constituie ca urmare a unor legate. De la 1 ianuarie 1992 în vederea simplificării şi reducerii volumului operaţiilor privind calcularea impozitului pe profit. inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. pentru fondurile publice constituite. în mod diferenţiat. naţionalitatea firmei. Este vorba mai întâi de evaluarea reducerii cu 50 % a impozitului oferit profitului reinvestit în condiţiile mai înainte prezentate şi a profitului obţinut din exportul bunurilor realizate din activitate proprii şi din prestări de servicii internaţionale. .000 lei şi până la 57 % pentru profiturile de peste 955 mln lei. în conformitate cu Ordonanţa Guvernului cu privire la asociaţii şi fundaţii. 3) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Astfel începând cu 1 ianuarie 1991 pentru determinarea impozitului pe profit s-a introdus sistemul bazat pe cote progresive compuse. Acest sistem a înlocuit vechiul mod de calcul care conducea la unele discriminări deoarece la acelaşi profit obţinut de agenţii economici din diferite domenii de activitate aceştia plăteau un impozit diferit. dacă legea nu prevede altfel. cu . s-a renunţat la cotele progresive pe tranşe.În România în perioada de după 1989 sistemul de impozitare a persoanelor juridice care realizează profit a cunoscut o evoluţie continuă în strânsă legătură cu schimbările intervenite în derularea reformei economice şi sociale. În primul trimestru al anului 1998 în sistemul impozitării profitului în România au intervenit unele elemente noi. Recuperarea pierderilor va fi făcută la fiecare termen de plată a impozitului pe profit. De asemenea tot în scop stimulativ pentru profitul utilizat pentru realizarea unor investiţii cu caracter productiv sau pentru protejarea mediului înconjurător agenţii economici beneficiau de o reducere a impozitului cu 50 %. Începând cu 1 ianuarie 1995 a fost instituit un nou sistem de impozitare a profitului. 45/2003 privind finanţele publice locale. cu modificările şi completările ulterioare. Se poate aprecia că mărirea termenului de recuperare a pierderilor de la 36 luni la 5 ani este de natură să sprijine mai des pe agenţii economici care se confundă cu unele dificultăţi financiare. şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. indiferent de forma de proprietate a capitalului. Astfel profitul de până la 1 mil era impozitat cu 30 % iar ce depăşea 1 mil se plătea un impozit de 45 %. Minimul neimpozabil era de 20. Fundaţia constituită ca urmare a unui legat. Printre trăsăturile acestui sistem menţionăm: . 2) instituţiile publice.profitul realiniat de BNR rămas după deducerea cheltuielilor permisive şi a sumelor aferente fondului de rezervă se impune în baza unei cote de 80 %. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit următoarele: 1) trezoreria statului. Aceste cote au fost utilizate până la finele anului 1994.pt mărirea interesului faţă de agricultura. 500/2002 privind finanţele publice. profitul obţinut din această ramură este impozitat în baza unei cote de 25 % dacă profitul provine în proporţie de cel puţin 80 % din acest domeniu . pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani în funcţie de domeniul de activitate. Un alt element nou intervenit în sistemul de impozitare a profitului este acela că pierderea anuală declarată de contribuabili şi care este specificată în declaraţia de impunere. baruri şi cluburi de noapte în volumul total al veniturilor se impozitează cu o cotă adiţională de 22 %. . Pentru stimularea agenşii economici autohtoni şi străini şi investire de capital în domeniile prioritare ale economiei române se prevedeau ca aceştia să beneficieze de scutirea impozitului pe profit. se reportează şi se scade din profiturile impozabile realizate în următorii 5 ani.utilizarea cu unele excepţii a cotei de 38 % pt calcularea impozitului.000 lei iar cotele erau cuprinse între 25 % pentru profiturile ce depăşeau 20.

pentru învăţământ şi acţiuni specifice cultelor religioase. înfiinţat potrivit legii. republicată. În acest context ele trebuie să aibă în vedere prevederea potrivit căreia veniturile obţinute se folosesc pentru lărgirea bazei materiale. a centrelor de îngrijire a copiilor şi bătrânilor etc. în anul curent sau în anii următori. cu modificările ulterioare. în proprietate sau închiriate. în anul curent sau în anii următori. pentru veniturile utilizate. 5) cultele religioase. pentru veniturile obţinute din valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult şi pentru veniturile obţinute din chirii. al nediscriminării şi cu respectarea standardelor naţionale. . potrivit Legii locuinţei nr. laboratoare proprii cu dotare corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii. Sunt supuse impozitării veniturile obţinute de asociaţiile de proprietari din activităţi economice (de exemplu. sunt considerate plătitoare de impozit pe profit. 7) instituţiile de învăţământ particular acreditate. 9) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice. respectiv spaţii adecvate. precum şi cele autorizate. care. constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari. cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 84/1995. constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil realizării unui scop de interes general sau. pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte. cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate. potrivit Legii învăţământului nr. constituit potrivit legii. Orice alte categorii de venituri realizate din desfăşurarea activităţii sunt impozabile. este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane. pentru lucrările de construire. pentru veniturile obţinute din activităţile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirii. Aceste instituţii sunt organizate pe principiul nonprofit. Organizaţiile nonprofit. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior. b) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor. precum şi de a tipări cărţi de cult. 8) asociaţiile de proprietari. Nu se include în această categorie persoanele juridice care realizează aceste produse pe bază de autorizaţie acordată de fiecare cult religios. c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare. pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult. biblioteca dotată cu fond de carte adecvat profilului şcolii. necesare în practicarea cultului (conform Legii nr. asociaţiile de locatari care nu s-au constituit în asociaţii de proprietari şi care nu beneficiază de aceste facilităţi fiscale. inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate. în situaţia în care sumele respective sunt utilizate în anul curent pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil. 10) Fondul de compensare a investitorilor. organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri: a) cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor.modificările şi completările ulterioare. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult). alte dotări de natură să realizeze un învăţământ de calitate. cum ar fi: ajutorarea persoanelor aflate în dificultăţi materiale. Totodată. pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune. a oamenilor fără adăpost. după caz. comunitar. pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil. teologice sau cu un conţinut bisericesc. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit cultele religioase pentru profitul impozabil corespunzător veniturilor obţinute din activităţi economice. 6) cultele religioase. Se include în această categorie unităţile de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi celelalte culte religioase care au în exclusivitate dreptul de a produce şi de valorifica obiecte şi veşminte de cult. în condiţii specifice. inchirierea spaţiilor comune) care nu sunt utilizate în scopurile expres menţionate mai sus. 114/1996. Justificarea utilizării veniturilor pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil se realizează în baza documentelor care atestă efectuarea cheltuielilor respective.

i) veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare. învăţământului. Organizaţiile nonprofit. din domeniul culturii. ziare etc. Capitolul 5. Anul fiscal este anul calendaristic. Impozitele indirecte 5. g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole. e) donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare. la data înregistrării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele. dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obţinute din plasarea veniturilor scutite. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obţinute din prestări de servicii de intermediere în reclamă şi publicitate. serbări. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte . conferinţe. organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15. Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal. În cazul lichidării unui contribuabil într-un an fiscal. tombole. într-un an fiscal. 3) de la data încheierii sau. terenuri. h) resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile. sănătăţii. cărţi. perioada impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată înfiinţarea acestuia. f) dividendele. În cazul înfiinţării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă începe: 1) de la data înregistrării acestuia la registrul comerţului. dar nu mai mult de 10 % din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. precum şi de camerele de comerţ şi industrie. tricouri.1. la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societăţii absorbante. 2) în celelalte cazuri. perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat. la următoarele date: 1) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi.000 euro. în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice supuse acestor operaţiuni. Perioada impozabilă se încheie. 2) de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente. realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică. taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive. utilizate în scop social sau profesional. reviste. j) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit. k) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate. Organizaţiile care nu se încadrează în aceste condiţii datorează impozit pe profit pentru profitul obţinut din activităţi economice. sportului. potrivit legilor de organizare şi funcţionare.d) veniturile obţinute din vize. organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. potrivit statutului acestora. dacă are această obligaţie. a punerii în aplicare a contractelor de asociere. în cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice. după caz. cercetării ştiinţifice. Sunt venituri neimpozabile din reclamă şi publicitate veniturile obţinute din închirieri de spaţii publicitare pe: clădiri. dacă are această obligaţie. altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică.

rezultă că impozitele indirecte se aşează asupra vânzărilor.Impozitele indirecte sunt aşezate asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii. tariful serviciului prestat.) care însă le recuperează de la consumatori prin preţuri. de regulă. dar se percep de la cumpărători. Sunt puţini cei care îşi dau seama cât de mare este partea din cheltuielile lor destinată impozitelor pe consum. taxele vamale şi diferite alte taxe considerate tradiţionale. Cu toate acestea. pe care corespunzător le majorează. aşadar. cei cu venituri mici sunt puternic afectaţi). cea mai flagrantă încălcare a principiului echităţii fiscale. se apreciază că sarcina fiscală este mai uşor de suportat. Mai importante. prin urmare determină scăderea veniturilor reale ale acestora (cele nominale nu sunt afectate).impozit cumulativ . De aici le provine denumirea. Practicarea impozitelor indirecte constituie. se practică în toate ţările. prin contribuţia la formarea veniturilor bugetare. pe cei nevoiaşi şi pe cei cu resurse fixe. Această ultimă formulare decurge din faptul că suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. în principal. la impozitele indirecte nu se practică discriminări în mărime după puterea contributivă şi nici reduceri ori scutiri. Plata lor către stat. în sensul că se realizează prin contribuţii indirecte (persoana care suportă impozitul este taxată indirect). Cu toate că cota de impozit indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi (serviciu) este unică indiferent de cumpărător. Impozitul indirect. Aceasta înseamnă că ele sunt cuprinse în preţuri. are loc la vânzarea mărfurilor ori prestarea serviciilor. astfel încât nu mai suportă acest impozit. având o arie mai largă ori mai restrânsă de aplicare. Mai ales în economiile subdezvoltate ponderea lor este mare pentru că prelevările asupra veniturilor sunt reduse. Impozitele indirecte. monopolurile fiscale. cum s-a arătat. sunt uşor de perceput şi au randament fiscal ridicat (mai cu seamă în perioadele de avânt economic). se face de către agenţii economici (industriaşi. inclusiv investitorii. loveşte.taxa pe valoare .pe produs (accize) Taxe de consumaţie . cu atât proporţia impozitului indirect în acesta este mai mare şi invers. impozitele indirecte afectează în măsură diferită veniturile populaţiei destinate consumului. Apoi. Când cumpărătorii transformă veniturile în mărfuri.generale pe vânzări . cantitatea pe care ei o obţin este diminuată cu mărimea impozitelor indirecte pe care le plătesc. după caz. Toţi ceilalţi agenţi economici. deoarece plata acestor impozite se face treptat pe măsura efectuării de cumpărături (totuşi. care folosesc un bun sau serviciu include cheltuielile de achiziţie a acestora în costul produsului/serviciului pe care ei îl fabrică şi îl oferă spre vânzare pe piaţă. Baza de calcul la impozitele indirecte este preţul bunului. Ei transferă impozitul indirect (inclus în preţul de achiziţie) asupra preţului de vânzare a propriului produs/serviciu.impozit unic (cifra de afaceri) . sunt aceleaşi pentru toţi consumatorii aceluiaşi bun (serviciu). incontestabil. Ele sunt prelevări mascate şi nu pot fi cunoscute de suportatori. Cu cât venitul este mai mic. are caracter regresiv. Sistemul impozitelor indirecte cuprinde variate prelevări. Calculul impozitului se face în cote proporţionale sau în sumă fixă pe produs. apar sub mai multe forme. Schema impozitelor indirecte are configuraţia: . Pe de altă parte. ceea ce conferă acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum. comercianţi. Se practică frecvent taxele de consumaţie. Perceperea impozitelor indirecte. el nu cunoaşte minimul neimpozabil şi nici nu ţine seama de situaţia personală a cumpărătorilor. În consecinţă. sunt taxele de consumaţie. etc. Din cele prezentate. Categoriile de cumpărători cu venituri mici suportă o sarcină fiscală mai grea comparativă cu cea suportată de cei care dispun de venituri mari.

Produsele de import sunt supuse aceloraşi taxe. sarea. Apărute în capitalismul timpuriu.. fie în procente (proporţional) asupra preţului de vânzare. tutunul. Accent.de timbru . în valoarea taxelor de consumaţie. deoarece se aplică asupra preţului bunurilor care intră în consum şi pot fi de două feluri: pe produs şi generale pe vânzări. 1. cerealele în unele ţări.alte taxe. ponderea taxelor pe produs (accize) este în scădere.. având o cerere neelastică. Astfel de produse sunt: zahărul. se aşează asupra bunurilor care intră în consumul celor mai largi categorii ale populaţiei.26 Taxele de consumaţie sunt impozite cuprinse în preţul de vânzare al mărfurilor produse şi realizate în interiorul ţării.pe circulaţia averii . uleiul. Sunt cele mai vechi taxe pe consum. anumite obiecte de lux. combustibilii lichizi. iar produsele de export. Pârghiile fiscale şi forţa lor de orientare. Caracteristic este însă faptul că toate ţările. în măsura în care se aplică în momentul schimburilor de bunuri şi/sau servicii sau derulării unor operaţiuni de cesiune a elementelor de patrimoniu”. se 26 Inceu. contribuţii . (2006). care se consumă în cantităţi mari şi nu pot fi substituite uşor cu altele. Taxele de consumaţie au un câmp de aplicare diferit de la ţară la ţară. p. se impugn aproape toate mărfurile vândute. La plata acestora sunt supuse atât bunurile de consum cât şi mijloacele de producţie.de înregistrare . aparatele electrice. Se mai numesc şi impozite pe consum.asupra producţiei .taxe parafiscale .de import . iar cotele taxelor de consumaţie au fost majorate. Cluj-Napoca. ceaiul. cu unele excepţii sunt scutite. A. încălţămintea. Accizele se stabilesc fie în sume fixe pe unitatea de marfă.de export . M. Cât priveşte nivelul taxelor de consumaţie pe produs.de tranzit . taxele de consumaţie au cuprins pe măsura trecerii timpului un număr tot mai mare de produse. în ultima vreme. 191 . Obişnuit.asupra producţiei şi vânzării Taxe tradiţionale A.asupra vânzării . textilele. dulciurile. În prezent. Taxele de consumaţie Taxele de consumaţie relevă prelevările fiscale care ”răspund cel mai bine definiţiei impozitelor indirecte. tradiţionale.adăugată Monopoluri fiscale Impozite indirecte Taxe vamale . randamentul lor fiscal este mare. Taxele de consumaţie pe produs sau accizele (impozitele speciale pe consum). cafeaua. Ed. În orice caz.

“multifazic”. dar cu plata fracţionată. în cazul bunurilor din producţia proprie. “bulgăre de zăpadă” etc. Impozitul unic se mai practică azi în S. influenţând negative capacitatea de concurenţă a întreprinderii. Taxele generale de consumaţie (impozitele pe consum generale). Cealaltă.. adică nu se poate cunoaşte cât s-a vărsat la buget de-a lungul parcursului mărfii. Acelaşi produs deci. adică la . Impozitul.U. tranzacţii) are caracter multiplu. este tot multistadial. Prin urmare.A. uneori chiar politice. Azi se practică în peste 50 de state de pe toate continentele. adică cifra de afaceri brută. Se aplică asupra vânzării tuturor mărfurilor. Practicarea impozitului cumulative. are ca bază de calcul preţul de vânzare a bunurilor care include şi impozitul plătit la stadiile anterioare.afirmă o tot mai pronunţată tendinţă de creştere. deci. Este perceput. indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau elemente pentru producţie şi sunt cunoscute sub denumirea generică de impozite pe cifra de afaceri. diferenţiate după felul produselor. Sunt întâlnite două practice de percepere a impozitului monofazic. în acest caz. cu cât ciclul de producţie şi circulaţie este mai lung. ulterior. 2.3/1995). treptat. recunoscute: are randament fiscal ridicat (prin cumulul de impozite). Totuşi inconvenientele sunt numeroase. iar la produsele din import se aplică la valoarea în vamă (la aceasta se adaugă şi taxele vamale. indiferent de numărul stadiilor prin care trece marfa supusă impunerii. Este totodată lipsit de transparenţă.). fiind reclamate de necesitatea crescândă de resurse financiare a statelor capitaliste. c) Cât priveşte forma impozitului unic.G. Unele avantaje trebuie însă. dar şi sociale. Practicarea accizelor. are nu numai scopuri fiscale. persoane fizice autorizate care produc. dezavatajând întreprinderile neintegrate şi stânjenind diversificarea producţiei. frauda este mai mică. de fiecare dată când bunurile sunt supuse unei tranzacţii. b) forma impozitului unic şi c) forma impozitului unic. Plătitorii acestora sunt întreprinderile de orice fel. Faptul că afectează întregul circuit are ca efect integrarea pe verticală (concentrarea producţiei). de la ieşirea din fabricaţie şi până intră în consum. nr. În practica financiară a ţărilor capitaliste sunt întâlnite trei forme de aşezare a impozitului pe cifra de afaceri şi anume: a) forma cumulativă. care face posibilă evitarea plăţii impozitului la una sau chiar două stadii. Aceasta înseamnă că. cu plata fracţionată (taxa pe valoarea adăugată). cum se vede. motiv pentru care azi. tocmai fiindcă se percepe pentru fiecare tranzacţie (în cascadă). ca orice impozit indirect. potrivit legii. nr. alte taxe speciale stabilite prin lege). în ţările membre ale Uniunii Europene (C. este de arătat că el constituie o sinteză a impozitului cumulative pe tranzacţii şi a celui unic pe producţie (comerţ).779/1991 şi O. eliminând inconvenientele lor. este lipsit de neutralitate. Este o formă mai nouă de impozitare. mărfurile sunt impuse în fiecare stadiu prin care trec. se impune de mai multe ori. importă sau comercializează bunuri din categoria celor care. impozitele cumulative nu se mai practică. a) În cazul impozitului cumulativ. intră sub incidenţa accizelor (H. Impozitul cumulative. b) Impozitul unic sau monofazic pe cifra de afaceri se încasează o singură dată. nu ridică probleme de identificare a contribuabilului. Accizele sunt stabilite în cote procentuale. Impozitul cumulativ pe cifra de afaceri (vânzări. asociaţiile comerciale.E.G. Se suportă firesc de către consumatori. dar numai asupra cifrei de afaceri nete. cu atât impozitul datorat statului va fi mai mare. când impozitul se plăteşte în momentul vânzării produsului de către producător şi atunci se numeşte taxă de producţie. Baza de calcul este preţul negociat. se aplică pe întreg circuitul economic până la utilizatorul final al produselor şi serviciilor.E. Au fost introduse după primul război mondial. când impozitul se percepe în stadiul comerţului (cu ridicata ori cu amănuntul) şi poartă numele de taxă asupra vânzării sau impozit pe circulaţie. aşa cum se practică şi în alte ţări. induce în economie distorsiuni. El majorează preţul bunurilor cu mărimea impozitelor plătite în aval şi prin aceasta provoacă greutăţi în desfacere. A fost introdus întâia oară în Franţa (în 1954). mai ridicate pentru cele de lux. Una. numit şi “impozit în cascadă”.

Astfel. Luxemburg se utilizează numai două categorii de cote şi anume. cu unele particularităţi ce ţin de perioada pe care economia ţării o parcurge şi de politica economico-socială de guvern. care are o mărime intermediară cuprinsă între 12 % şi 23 % şi o cotă majorată. de regulă pentru produse de strictă necesitate). Astfel de mărfuri sunt: sarea. cum sunt Germania. diferenţa (valoarea adăugată) urmând a fi impozitată. şi impozit indirect. a graniţelor fiscale intracomunitare. monopolurile fiscale pot fi depline sau parţiale. de regulă. constituie monopoluri fiscale. alte produse specifice. ca în cazul oricărui impozit indirect. altele. după ce i s-a adăugat prelucrare proprie şi preţul de cumpărare a acestuia (diferenţă. este echivalentă cu diferenţa dintre preţul de vânzare a produsului. se manifestă tendinţa de reducere a diferenţelor nivelurilor cotelor pe ţări. Portugalia se folosesc trei categorii de cote: o cotă redusă pentru mărfurile de primă necesitate. În practica fiscală internaţională cotele acestei taxe se pot întâlni la patru niveluri: cota zero (practicată de obicei pentru bunurile exportate). Suportatorii taxei sunt însă. Cum perioada de impunere este luna (uneori trimestrul) se stabileşte volumul total al vânzărilor sau prestărilor (cifra de afaceri) la care se aplică cota de impozit. care ia valori între 2 % şi 17 %. precum şi unele servicii publice cum ar fi poşta. b) se aplică cota de impozit asupra preţului de vânzare din stadiul respective. petrolul. Se consideră monopol fiscal deplin dacă se instituie atât asupra producţiei. În cele mai multe ţări. de regulă pentru produse de necesitatea a doua şi de lux). Belgia. Irlanda. în anumite limite. cota normală sau standard şi cota majorată (peste nivelul celei normale. În funcţie de sfera de cuprindere. între valoarea producţiei evaluate la preţurile pieţei şi cea a consumului său intermediar). consumatorii mărfurilor respective odată cu cumpărarea lor. urmărindu-se unificarea lor şi a regimului scutirilor. conform informaţiilor din facturi. Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula folosind una din metodele: a) din totalul vânzărilor agentului economic se scade totalul cumpărăturilor sale. respective include pe lângă cost plus profit. ţinut sub control şi care aduc venituri mari. Baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată o reprezintă preţul de vânzare a bunurilor sau tariful serviciilor prestate. cum se foloseşte pretutindeni. Olanda. Preţurile la care respectivele mărfuri se vând depăşesc valoarea. se practică între 1 la 4 cote în funcţie de natura mărfurilor şi a operaţiilor efectuate.valoarea adăugată în fiecare fază a acestui circuit. De aici îşi trage denumirea de taxă pe valoarea adăugată. Plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt toate persoanele juridice şi fizice care efectuează operaţii supuse taxării. cu niveluri cuprinse între 25 % şi 38 %. În practică este puţin folosită fiindcă nu permite diferenţierea cotelor. în Franţa. în Marea Britanie se practică o singură cotă. în cadrul Uniunii Europene. telecomunicaţiile. cât şi a comerţului cu . obţinânduse taxa pe preţul de vânzare din care se scade suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată (calculată în acelaşi mod) în stadiul anterior. cota redusă şi cota normală. chibriturile. zahărul uneori. o cotă normală aplicată bunurilor şi serviciilor obişnuite. Modelul taxei pe valoarea adăugată adoptat de România este cel practicat în ţările din vestul Europei. pentru înlăturarea. cota redusă (sub nivelul cotei normale. Obişnuit. produsele a căror consum trebuie. Spania. În alte ţări. diferenţiate. Monopolurile fiscale Dreptul exclusiv al statului de a produce şi comercializa la un anumit preţ produse şi de a-şi însuşi pe această cale venituri poartă denumirea de monopol de fiscal. cărţile de joc. Italia. B. alcoolul. în final. iar documentele (facturile) ce însoţesc marfa nu oferă informaţii asupra taxelor plătite în amonte. Valoarea adăugată este plusul de valoare pe care bunul (serviciul) îl dobândeşte într-un anumit stadium în urma prelucrării proprii. pentru un producător. Cantitativ. tutunul. Numărul şi nivelul cotelor taxei pe valoarea adăugată sunt diferite de la ţară la ţară. la bunurile de lux şi la cele care fac obiect al monopolului de stat. În ultima vreme.

Parţiale sunt monopolurile dacă sunt instituite. de pildă). taxele vamale pot fi de export. de două feluri: • economică: taxarea materiei prime cu scopul de a încuraja prelucrarea ei în ţară. astfel încât produsele sale nu s-ar mai vinde. Consumatorul final este doar parţial suportator numai în cazul unor pieţe puternic competitive şi pe care cererea este relativ bine satisfăcută. Această incidenţă a taxelor vamale asupra consumatorului din ţara importatoare (ţara de destinaţie a produselor) este vizibilă şi directă. . Statul nu mai administrează toate activităţile aducătoare de venituri de natura monopolurilor fiscale. Motivaţia introducerii lor este. astfel încât s-ar ajunge la acelaşi rezultat al imposibilităţii de a-şi vinde produsele. monopolurile fiscale se procură şi se gestionează. de mărfuri. cu transportul pe conducte al hidrocarburilor lichide sau gazoase şi cu transportul energiei pe magistrale electrice internaţionale. Taxele vamale de tranzit sunt aşezate asupra volumului mărfurilor tranzitate între doi parteneri externi pe teritoriul unui stat terţ. Aceste taxe au rolul de egalizare a preţului mărfii importate (de regulă mai mic) cu preţul mărfii indigene de acelaşi tip (de regulă mai mare). dar şi de a proteja economia naţională de concurenţa străină. de import. Conţinut şi clasificare Taxele vamale sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor la trecerea graniţelor vamale ale statului respective. creşterea preţurilor. Se obţine astfel protejarea producătorilor interni faţă de cei externi mai competitivi. de tranzit. înrăutăţirea calităţii produselor în condiţiile unui nivel neschimbat al preţurilor. Şi în România. În prezent. etc. având rolul de a procura venituri fiscale bugetului. De asemenea. dar statul continuă să păstreze în gestiune proprie activităţi ce fac obiect al monopolurilor fiscale (producţia de armament şi material militar. raportul preţ/calitate pentru produsele sale ar putea fi neconvenabil pentru consumatori. de regulă materii prime sau puţin prelucrate. mai ales în legătură cu marile artere de transport rutier sau feroviar. fie numai asupra unei părţi a producţiei şi vânzărilor cu ridicata. Sunt taxe relative frecvente. diferit de trecut. Pe astfel de pieţe. Taxele vamale. ca şi a resurselor valutare ale ţării importatoare. fie numai asupra comerţului cu amănuntul. care au mare putere competitivă pe alte pieţe. cu efecte pozitive în ce priveşte numărul locurilor de muncă şi eventuala creştere a încasărilor valutare pe seama exporturilor de produse finite rezultate din prelucrare. Aşezarea taxelor vamale de import se face în trei modalităţi: (i) ad-valorem. Ele sunt o categorie de impozite deosebite. C. ci cedează unele din acestea unor particulari – persoane fizice şi juridice – care varsă trezoreriei în schimbul licenţelor contribuţii cu acest titlu. adică în cotă procentuală asupra valorii importului. Sporirea veniturilor de la monopolurile fiscale se poate realiza prin: diminuarea costurilor. Perceperea lor se face în sarcina importatorului şi în momentul depunerii de către acesta în vamă a documentelor doveditoare ale apartenenţei respectivei partide de import. Taxele vamale de import sunt aşezate asupra importului exprimat valoric sau fizic şi sunt generalizate în toate ţările. dar şi limitarea posibilităţilor de alegere ale consumatorilor interni. ceea ce are efecte negative asupra balanţei comerciale. vânzătorul nu are posibilitate să introducă în preţ întreaga taxă vamală deoarece preţul produselor oferite de el ar putea fi prea mare faţă de cel al altor ofertanţi. În funcţie de obiectul lor. în general. • fiscală: taxarea unor produse exportabile cu caracter de monopol sau quasimonopol natural.ridicata sau cu amănuntul a produselor. legea privind monopolurile fiscale este elaborată pornind de la această particularitate. Taxele vamale de export sunt aşezate asupra valorii exporturilor şi sunt puţin frecvente deoarece frânează exportul. Există însă şi o incidenţă asupra contribuabililor din ţara exportatoare (ţara de origine a produselor). în cazul multor activităţi.

apoi o taxă specifică.). şi care. plătite prin aplicarea de timbre fiscale pe acte/documente autorizate. c) taxe vamale preferenţiale aplicate în relaţiile dintre parteneri ce fac parte dintr-o uniune vamală cu caracter închis (de pildă.(ii) taxe vamale specifice. • de administraţie. de regulă. fuzionarea sau dizolvarea unor firme. adică în cotă fixă pe unitatea fizică de marfă importată. certificate de origine ş. În prezent există o multitudine de astfel de taxe şi câteva dintre ele le vom prezenta mai jos. • de timbru. autentificări etc. înregistrate. legitimaţii etc. D. prefecturilor. • de înregistrare. adică taxarea în doi paşi: întâi o taxă ad-valorem. Commonwealth-ul). taxele vamale de import pot fi: a) taxe vamale cu clauza naţiunii celei mai favorizate. Astfel. cumpărări de titluri prin bursă ş. Mulţimea taxelor vamale pe fiecare produs sau grupă de produse în parte. altor instituţii pentru autorizaţii.1. certificate.a. sunt mai mari decât în cazul a). plătite autorităţilor publice pentru servicii de vânzări de imobile.. inclusiv specificaţiile de excepţie. Capitolul 6. permise. plătite consulatelor pentru serviciile specifice lor (vize. articolul 93 al tratatului de constituire a Comunităţii . Politica fiscală europeană Armonizarea impozitelor indirecte şi directe a fost unul din principalele obiective ale Uniunii Europene în domeniul fiscal. eliberate etc. plătite notariatelor pentru serviciile solicitate lor (legalizări. • de notariat. de regulă sunt sub nivelul celor practicate în cazul a). Uniunea Europeană) sau între parteneri cu niveluri de dezvoltare diferite (de pildă.). • consulare. Sistemul fiscal din România comparativ cu cel din UE 6. Taxele de înregistrare şi de timbru. plătite primăriilor.a. b) taxe vamale autonome aplicate de o ţară în relaţiile ei cu parteneri cu care nu are încheiat acord de „clauză”. alcătuiesc tariful vamal al unei ţări. transpuse. După natura lor taxele pot fi: • judecătoreşti. (iii) taxe vamale compuse. aplicate între ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) sau între două ţări oarecare ce şi-au acordat reciproc respectiva clauză. După modul în care este organizat tariful vamal şi ca o consecinţă a unor acorduri bi sau multilaterale între state cu privire la taxarea importurilor. Contribuţiile Aceste taxe sunt obligatorii numai în cazul în care cetăţeanul solicită un serviciu din partea statului. de unele instituţii publice. înregistrarea unor firme. plătite instanţelor judecătoreşti pentru acţiunile de judecată introduse de orice persoană fizică sau juridică.

Tratatul de Constituire a Comunităţii Europene nu are prevederi explicite privind armonizarea în domeniul impozitării directe. respectiv: libertatea de mişcare a bunurilor. În ceea ce priveşte România. stadiul democraţiei atins în ţara respectivă. primele măsuri legislative în domeniul impozitării directe au fost luate în anul 1990. Din punct de vedere psihologic. serviciilor şi capitalurilor. În acest fel. Reglementările fiscale cu privire la impozitele directe sunt stabilite la nivelul fiecărui stat membru în funcţie de necesitatea de resurse a acestora. În general. fapt ce generează. aceasta fiind aplicabilă strict în interiorul fiecărui stat membru. persoanelor. eficienţa folosirii cheltuielilor publice finanţate prin impozite şi taxe. de tipologia operaţiunilor efectuate etc. motive contribuabilului de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor prevăzute de lege.Europene invita la armonizarea impozitelor directe. Nivelul fiscalităţii este influenţat şi determinat de o serie de factori. SUA – 32 %. gradul de înţelegere a contribuabililor.27 Acest lucru se explică prin faptul că în cea mai mare măsură nu este nevoie să se armonizeze impozitarea directă. ca impozitarea directă să afecteze cele patru libertăţi fundamentale necesare pentru crearea şi menţinerea Uniunii Europene. a necesităţilor bugetare şi de adeziune la politica guvernului. Norvegia şi Belgia – 43 %. De altfel. cel puţin în mod subiectiv. Cu toate acestea nu putem spune că există o armonizare a impozitelor directe aşa cum există în domeniul impozitelor indirecte. Aşadar. Marea Britanie – 34 %. Suedia şi Danemarca – peste 50 % şi România 33-34 %). deci şi volumul veniturilor la bugetul statului.12. accizelor şi a altor impozite indirecte. printr-o politică fiscală care să nu fie îndreptată spre continua creştere a impozitelor. deoarece prin stimularea anumitor activităţi se măreşte baza de impozitare. prin efectul de antrenare pe care l-ar avea asupra activităţii generale. nivelul fiscalităţii în România este la limita inferioară a fiscalităţii practicate în ţările dezvoltate (spre exemplu. utilizarea impozitelor şi taxelor ca pârghii de influenţare a comportamentului macroeconomic. conform Documentului Complementar de Poziţie din Şedinţa de Guvern din 4 Martie 2004. În prezent. Au fost însă 27 28 A se vedea art. marea majoritate a prevederilor referitoare la impozitarea directă sunt lăsate în întregime la latitudinea statelor membre. De aceea este necesar ca impozitarea directă să respecte asigurarea acestor libertăţi. însă. s-a solicitat o perioadă de tranziţie de 4 ani. o presiune fiscală ridicată crează. Franţa şi Austria – 42 %. ele fiind un atribut al suveranităţii acestora. 28 ceea ce ne arată faptul ca reglementările cu referire la impozitarea directă sunt încă la început. Germania şi Grecia – 40 %. printr-o diversitate de forme. Ceea ce trebuie urmărit prin impozit este stimularea activităţii şi producţiei. se constată că ţările mai puţin dezvoltate sau în curs de dezvoltare (printre care şi România) au o rată a agresiunii fiscale mai redusă în timp ce ţările dezvoltate economic au o presiune fiscală în creştere (putem include aici şi majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană). necesităţile publice stabilite prin politica guvernamentală şi aprobată de Parlament. Astfel. 93 din Tratatul de Constituire a Comunităţii Europene Când au fost adoptate primele două directive cu impact în domeniul impozitelor directe: „Directiva Fuziunilor” şi „Directiva companie mama-companie copil” . Profesorul american Arthur Laffer a reuşit să demonstreze că tocmai majorarea impozitelor este aceea care atrage după sine de la un anumit procent o scădere a veniturilor fiscale. de tradiţie.2010 pentru aplicarea prevederilor. din momentul aderării la Uniunea Europeană. Este posibil. respectiv până la data de 31. un nivel ridicat de evaziune fiscală şi fraude fiscale. Directivei 2003/49/CE privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţii de dobânzi şi dividende între societăţi afiliate aparţinând unor state membre diferite. ci spre lărgirea bazei de impozitare va creşte rentabilitatea. mai semnificativi fiind: performanţele economiei la un moment dat. taxei asupra cifrei de afaceri. ar putea conduce la relansarea economiei. apreciind că o rată micşorată de impozitare poate atrage la buget venituri cel puţin egale cu o rată mai ridicată.

Astfel. urmând ca în anii următori să intre în vigoare şi pentru 29 30 Directiva Consiliului 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din dobânzi A se vedea Legea nr. Pentru realizarea acestui obiectiv statele membre vor aplica un sistem automat de schimbare a informaţiilor. conform negocierilor cu Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte impozitarea dividendelor. sunt supuse Taxei pe Valoare Adăugată importurile.29 scopul ei fiind evitarea dublei impuneri a acestora. Astfel. comparativ cu prevederile Uniunii Europene. în sensul că Taxa pe Valoarea Adăugată se percepe asupra livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în statul în care se consumă. Reglementările comune presupun şi stabilirea unei accize minime asupra fiecărei categorii de produse. În ceea ce priveşte impozitarea persoanelor fizice. În ceea ce priveşte accizele la nivelul Uniunii Europene. Directiva ar fi trebuit să intre în vigoare la 01 ianuarie 2005. a urmărit adoptarea unei legislaţii conform recomandărilor europene. Acest sistem a fost necesar în special pentru cazul în care furnizorul bunurilor se află într-un alt stat decât consumatorul bunurilor. nu există încă o reglementare a Uniunii Europene. Acest departament dintr-un stat membru poate cere oricărui departament similar al unui alt stat membru informaţii necesare pentru o evaluare corectă a TVA-ului. 31 Regulamentul Consiliului nr. În domeniul impozitării persoanelor fizice singura directivă adoptată s-a referit la impozitarea veniturilor din dobânzi. 571/2003 privind Codul fiscal. Produsele supuse reglementărilor comunitare pot circula într. decât de reprezentanţii unui singur stat membru. 1798/2003 . Circulaţia în regim suspensiv se realizează prin intermediul antrepozitelor fiscale şi trebuie însoţită de documente fiscale. Principiul de taxare al TVA la nivelul Uniunii Europene este cel al consumului (destinaţiei bunurilor). însă aplicarea ei a fost amânată până la 01 iulie 2005. în contextul integrării în Uniunea Europeană.un regim accizabil suspensiv şi fară control între statele comunitare. au fost adoptate reglementări privind Taxa pe Valoarea Adăugată ce au intrat în vigoare la data integrării României adică la 1 ianuarie 2007. Parlamentului şi Comitetului Economic şi Social în decembrie 2003. ţigarete şi tutun. atunci când se consideră mai eficient ca acestea sa fie efectuate de reprezentanţii autorităţilor din ambele ţări. În acest scop.31 Conform acestui sistem fiecare stat membru trebuie sa înfiinţeze un departament central al cărui singur scop să fie contactul cu celelalte state membre şi schimbul de informaţii cu acestea. În cazul în care autoritatea căreia i s-au cerut informaţiile consideră necesar efectuarea unor investigaţii în domeniul Taxei pe Valoarea Adăugată. De asemenea. De asemenea. reprezentanţii autorităţii care a cerut informaţiile pot participa la aceste investigaţii. regimul aplicabil a intrat în vigoare după 1 ianuarie 1993 şi face parte din strategia globală de armonizare a impozitelor indirecte. directiva îşi propune să asigure impozitarea veniturilor din dobânzi plătite de un plătitor dintr-un stat membru către un beneficiar individual dintr-un alt stat membru conform legislaţiei ultimului stat membru. reprezentanţii departamentelor din statele implicate pot participa la controale efectuate în comun. Acest principiu este reglementat şi prin legislaţia din România. armonizarea la nivelul Uniunii Europene urmăreşte două categorii de venituri: veniturile din dobânzi obţinute din străinătate şi veniturile din dividende.implementate unele prevederi privind definirea termenilor prin Legea 571/2003 Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare. România se încadrează în reglementările privind nivelul cotei de impozitare: cota normală 19 % şi cota redusă 9 %. însă acesta este un domeniu în care va trebui să acţioneze cât mai repede în anii următori. Acciza minimă a intrat prima dată în vigoare în anul 1992 pentru alcool şi băuturi alcoolice. produsele supuse accizelor sunt impozitate în statul în care ele sunt consumate. Comisia a tras un semnal de alarmă prin comunicarea pe care a trimis-o Consiliului. cu modificările şi completările ulterioare.30 Pentru buna funcţionare a sistemului TVA. În ceea ce priveşte Taxa pe Valoarea Adăugată. la nivelul Uniunii Europene a fost necesară crearea unui sistem comun de schimb al informaţiilor între statele membre. România. Astfel.

costuri numite „de conformitate”. La nivel comunitar. şi de fondurile structurale eliberate de Uniunea Europeană. la unele categorii de produse accizele fiind stabilite sub limitele comunitare. aşa cum sugerase recent Germania. de asemenea. cu o bază unică de impozitare. Comisia a respins din nou apelul pentru o cotă de impunere minimă. Atâta timp cât baza de calcul este diferită. Deocamdată. noii membri din Europa de Est consideră că regimurile fiscale sunt un element cheie al dezvoltării economice din zonă şi insistă asupra principiului potrivit căruia trebuie să li se permită să-şi stabilească în mod independent cotele de impunere. O fiscalitate mai transparentă şi mai previzibilă. nu face obiectul discuţiei. Prin modificările care au intrat în vigoare de la 1 aprilie 2005. dacă va fi posibil. Practic. transformare sau deţinere de produse supuse accizelor armonizate. Fiecare stat membru al uniunii va stabili cadrul legislativ în materie de producere. în cât mai multe state membre. . s-ar putea pune problema unor limite maximale şi minimale ale cotelor de impozitare. Mai sunt de luat măsuri în ceea ce priveşte nivelul accizelor. precum şi competitivitatea Europei. va spori gradul de atractivitate al mediului de afaceri în Uniunea Europeană. impozitul pe profit variază în . sub rezerva respectării dispoziţiilor prevederilor comunitare. impacientată de nivelul atractiv al impozitelor mici din noile state-membre. deocamdată. dar a confirmat că este. însă. Influenţa normelor Uniunii Europene asupra politicilor fiscale a statelor membre Mulţi dintre vechii membri ai Uniunii Europene sunt îngrijoraţi că impozitele reduse din noile state membre vor tenta companiile din Occident să-şi transfere activităţile în Est.produsele cumpărate de persoane care nu au calitatea de antrepozitar agreat şi care sunt transportate pentru vânzare sau pentru consumul propriu sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie. Abia după uniformizarea bazei de impozitare. Reglementările comune cu privire la accize au urmărit şi instituirea unei asiete comune în ceea ce priveşte impozitarea. incluzând stabilirea unei cote minime de impunere. Uniformizarea cotelor de impozitare.2. O bază unică de impozitare. în ţări care vor beneficia. În vederea alinierii legislaţiei româneşti la cea comunitară în ceea ce priveşte accizele sau făcut paşi importanţi. România mai are câţiva paşi de făcut. Pentru adoptarea aquis-ului comunitar în vederea accizării. modul în care este instituit sistemul accizării în România se apropie foarte mult de ceea ce prevăd directivele comunitare. Franţa şi Germania au solicitat Comisiei Europene să propună o armonizare a modului în care companiile calculează impozitele corporatiste. în favoarea armonizării modalităţilor de calcul al obligaţilor fiscale de către companii. printre care unul din cei mai importanţi este alinierea nivelului accizelor la cerinţele comunitare de aceea putem previziona pentru anii ce vor urma la o majorare treptată a nivelului accizelor. în paralel.celelalte produse supuse accizelor armonizate. 6. În schimb. exigibilitatea asupra produselor supuse accizelor este supusă următoarelor reguli: . ca urmare a încadrării ca produs supus accizelor şi a energiei electrice. . nici cifrele care reprezintă cota de impozitare nu sunt comparabile. care ar putea avea loc conform previziunilor optimiste peste cel puţin 2-3 ani. sfera de aplicare a accizelor armonizate se apropie tot mai mult de cea din statele comunitare. Conform studiilor realizate în acest domeniu se desprinde concluzia că România trebuie să mai ridice nivelul accizelor pentru produsele energetice şi electricitate pentru a se încadra peste limitele minime stabilite la nivel comunitar.produsele puse în consum într-un stat membru şi deţinute de ultimul comerciant într-un alt stat membru sunt supuse accizelor în statul în care ele sunt deţinute.produsele achiziţionate de persoanele fizice pentru nevoile lor proprii şi transportate în alte state membre sunt supuse accizelor în statul în care au fost achiziţionate. va însemna şi contracţia costurilor pentru firme cu operaţiuni transnaţionale.

. se disting patru categorii de prelevări: În primul rând există prelevările agricole. iar în 1999 – la 1. apoi la avansuri nerambursabile etc.5 % în Olanda.2 % din PNB. conform reglementărilor comune). se cere menţionat faptul că Uniunea Europeană nu este abilitată să creeze sau să impună impozite. plafonul global s-a situat la nivelul de 1.prelevări agricole. ale cărui venituri provin din taxele vamale. În acelaşi timp. Impozitele corporatiste din cele zece state care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 variază de la zero în Estonia la 15 % în Letonia. s-a recurs la contribuţiile financiare ale statelor membre . ajungând în 1995 la 1. cotă ce se fixează în fiecare an.21 %. în cadrul procedurii bugetare ţinându-se cont de toate celelalte venituri bugetare. cotă din TVA colectat şi cota din PIB-le statelor membre. pentru ca. Nu în ultimul rând există resurse complementare (care se determină asupra Produsului naţional brut al fiecărui stat membru şi reprezintă o resursă de echilibrare a bugetului). În privinţa cheltuielilor.5 % în Irlanda (sau chiar 10 în Cipru) şi 34. Din start (1992-1994). de cărbune şi oţel. O tendinţă generală este aceea că. fără sau cu foarte puţine resurse centrale. după Tratatul de la Roma. au avut loc corecţii în jos ale nivelelor de impozitare şi aceasta nu pentru că ar fi cerut Comisia Europeană. Curtea de Conturi. în funcţie de cheltuielile totale decise de autoritatea bugetară (Parlamentul şi Consiliul). existau resursele proprii ale Comisiei Europene.Uniunea Europeană între 12. Resursele proprii se determină prin aplicarea unei cote asupra Produsul naţional brut32 al statelor-membre. la 35 % în Malta. Curtea de Justiţie. Taxa pe Valoarea Adăugată este o altă (care provine din aplicarea unei cote uniforme de TVA de către fiecare stat-membru. Ansamblul resurselor bugetare este determinat anual. sume suplimentare sau compensatorii (percepute asupra importului de produse agricole ce provin din ţări-membre ale Uniunii Europene. În al doilea rând există taxele vamale (care provin din aplicarea tarifului vamal comun aplicat schimburilor comerciale realizate cu alte ţări nemembre ale Uniunii). mai târziu. Ponderea cea mai importantă în totalul resurselor proprii o deţin resursele complementare (spre ex. din resursele proprii puse la dispoziţie de către ţările-membre. În cadrul resurselor proprii. caracterizată prin numeroase modificări vizând componenţa acestora: chiar de la origine. Pentru perioada 2000-2006.27 % din PNB. 2) gestionarea bugetului central al Uniunii Europene (nivelul maxim variind de la 1. o nouă categorie de resurse (determinantă asupra Produsului naţional brut) este pusă la dispoziţia comunităţii. în anul 2000.27 % din PNB al Uniunii Europene. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. acestea au constituit 50 % din totalul resurselor proprii). în sensul respectării principiului echilibrului bugetar. ci pentru că aşa a cerut piaţa. politica fiscală europeană poate fi privită din două puncte de vedere: 1) coordonarea politicilor naţionale (coordonare fiscală). prelevările agricole. în ultimii ani. Apoi (1957). acestea sunt delimitate pe secţiuni în şase grupe: Parlamentul European. iar prelevările agricole şi taxele vamale – doar 14 % din totalul resurselor proprii. Aceasta este esenţială pentru ţările din zona EURO (vezi Pactul de Stabilitate şi Creştere) şi totodată are un rol important reprezentant prin ECOFIN / Comitetului Monetar. aproape în toate ţările Uniunii Europene. 35 %. resursele proprii nu pot depăşi (conform deciziei Consiliului şi Parlamentului European) 1. Acest sistem permite Uniunii Europene 32 PNB este definit ca fiind venitul naţional brut calculat în preţuri de piaţă în conformitate cu Sistemul European de Conturi . Consiliul Europei. să se recurgă la împrumuturile purtătoare de dobânzi. din momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Paris (1952). Resursele proprii ale bugetului european au o istorie a lor. în principal. Comisia Europeană. În această ordine de idei. în timp ce Taxa pe Valoarea Adăugată a constituit în aceeaşi perioadă. la 19 % în Polonia şi Slovacia.27 % din PNB al Uniunii Europene până la 1 %). Lituania. Uniunea Europeană este finanţată. precum şi din cotizaţii prevăzute în cadrul pieţei comune a sectorului zahărului). prime. Din 1988. taxe vamale şi TVA.

23 % din PIB în 2013.4 % din PIB. euro. La acestea.8 miliarde ECU. euro. 800 mln. în principal.) suprapuse pe costurile legate de aderarea la Uniunea Europeană (aproximativ 1. România a contribuit la bugetul organismului comunitar cu 1. costurile pentru admiterea în Uniunea Europeană a Poloniei (6. armată etc.11 %. costurile suplimentare alocate pentru sănătate.6 mlrd.cofinanţarea fondurilor structurale) pot conduce la deficite bugetare ridicate în următorii ani (exemplele Ungariei şi Poloniei arată deficite bugetare de 4-6 % din PIB după intrarea în Uniunea Europeană. Din această sumă. poate fi caracterizat prin diferite valori: conform unor scenarii costurile extinderii s-ar ridica de la 0.3 % din PIB – contribuţia la bugetul comunitar. 1 % din PIB .18 % din PIB-ul Uniunii-25 sau şi mai puţin – 0.3 miliarde de euro.3 miliarde ECU. la care se adaugă şi contribuţia la programele pentru care s-a angajat.la numai 0. costurile tranziţiei (costurile bugetare curente. contribuţia României la bugetul comunitar s-a ridicat la cca. se adaugă cheltuielile pentru modernizarea infrastructurii şi investiţiile în protecţia mediului. Extinderea europeană implică noi sarcini. costurile asociate cu reforma asigurărilor sociale. Efortul bugetar pentru cele două domenii se ridică la aproximativ 10-11 mlrd. cele mai mari costuri pentru o ţară central sau est-europeană din cele 10) vor cere un efort financiar de 15. aproximativ un sfert va fi suportată de Republica Federală Germania.5 miliarde ECU) şi a României (9. Doar pentru primii trei ani de după integrare România trebuie să contribuie cu 5. După calculele Institutului de Analize Economice Comparate de la Viena (estimări 1997). care nu a atras atenţie asupra costurilor ridicate impuse de aderarea celor două state. Parlamentarii germani s-au declarat nemulţumiţi la începutul lunii aprilie 2005 de campania Comisiei de informare de la Bruxelles. Studiile efectuate de Comisia Europeană relevă.finanţarea (într-o manieră stabilă şi continuă) tuturor politicilor propuse. iar în 2009 . soluţionarea cărora va genera noi eforturi financiare. pentru perioada 2007-2009. conform altor scenarii . . Specialiştii germani consideră că integrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană va costa 44.la 900 mln. În consecinţă. În 2007. Povara monetară şi fiscală pentru cele 27 ţări membre ar creşte la peste 70 miliarde ECU. educaţie. Se estimează. că în cazul României. prin costuri a integrării în Europa a ţărilor Europei de Est şi celor din Europa Centrală. euro la bugetul comunitar. Impactul. conform unor studii efectuate de Institutul European din România (IER). euro până în 2010. adică 27 % din bugetul agregat al Uniunii Europene. că extinderea Uniunii Europene este imposibil de realizat fără costuri suplimentare efectuate de ambele părţi. euro.03 % din PIB-ul Uniunii Europene –25 la 0. în 2008 – la 850 mln.

0 %). precum şi din alte surse. cât şi în Uniunea Europeană. acest lucru înseamnă obligativitatea încadrării în limitele stabilite pentru deficitul bugetar (3 % din PIB). Cipru. doar Estonia înregistrând un surplus (+2. regionale şi locale. care se va aplica imediat după intrarea în Uniunea Europeană.9 %). pentru convergenţă. Slovacia). reglementările fiscale impuse de participarea la Uniunea Europeană. Slovenia.6 %). iar cele mai joase în Estonia (5. adică cca 10-15 mlrd. Regatul Unit. consolidat. Pactul este parte a acquis-ului.org/ . euro (aceşti bani vor rezulta din taxe şi impozite). 34 În total. cele mai mari deficite dintre ţările aderente (Republica Cehă. referitoare la aceste costuri.7 %). Brussels. Costurile legate de implementarea standardelor Uniunii Europene vor fi suportate doar parţial de către bugetul de stat (20 %). Estonia. sursa http://www. unsprezece ţări au cunoscut o deteriorare a soldului lor public exprimat în procente faţă de PIB şi anume: Danemarca.În noile condiţii se aşteaptă reorientarea bugetului comunitar. Finlanda. Datoria publică este datoria brută consolidată de ansamblul sectorului administraţiilor publice la sfârşitul anului (în valoare nominală). respectiv Belgia. După tendinţa de scădere observată în ultimii ani.htm 34 Studiu realizat de Banca Modială. politica fiscală este un atribut al suveranităţii naţionale şi componentă importantă a politicii economice. Italia.2 % în 2002. iar în Uniunea Europeană. Austria. faţă de cinci state-membre în 2002 (cele amintite mai sus. Austria. Pe baza informaţiilor furnizate de studiul de impact. se impun cu o importantă doză de stringenţă întrebările: Care vor fi sarcinile (în planul contribuţiei la formarea bugetului european) puse în faţa statelor ce doresc să se integreze în Uniunea Europeană ? Ce modificări urmează să intervină în politicile fiscale ale acestor state din perspectiva aderării la Uniunea Europeană? În literatura de specialitate se susţine că. În zona euro.9 %). capacitatea) de finanţare a administraţiilor publice (administraţii centrale. la 2. În 2003.worldbank.europa.8 %). Letonia. Malta (-9. deficitul a avansat de la 2.org/ 35 Studiu realizat de Banca Modială. Conform „Tratatului de la Maastricht” (Protocolul asupra procedurii de deficite excesive). Franţa. În 2003. la 70. datoria publică raportată la PIB a crescut în zona euro de la 69. Ungaria. In ceea ce priveşte contribuţia României la bugetul Uniunii Europene. excedentul) public este definit ca necesitatea (respectiv. Se consideră că cheltuielile bugetare ale Uniunii Europene trebuie să se focalizeze în domeniile care susţin creşterea economică şi coeziunea (obiectivele de la Lisabona).3 %) şi Ungaria (-5.eu/taxation_customs/taxation/gen_info/tax_policy/index_en. Italia.2005 COM(2005) 532 final Sursa http// ec.33 Din această perspectivă ar rezulta constituirea a trei fonduri: pentru creşterea economică. iar prevederile sale sunt obligatorii pentru toate noile state membre.6 ori mai multe fonduri europene decât efortul bugetar propriu. deficitul (respectiv.3 % din PIB în 2002. 25.10.0 %.15 de la 62.5 % la 64. Franţa.2 %) şi în Malta (72. Germania.9 %). Luxemburg. În principal. Cipru (-6.0 % în 2002. atât în zona euro. Deşi politica fiscală continuă să rămână în mâinile guvernelor naţionale. efectuat sub auspiciile IER.worldbank. Un sold primar corespunde unui deficit/excedent public fără dobânzi. iar în Uniunea Europeană . În aceste condiţii. Portugalia. astfel încât să fie evitată posibilitatea recurgerii la procedura privind deficitele excesive. El e calculat după conceptele contabilităţii naţionale (SEC 95).7 % în 2003. Şase state membre au afişat un raport mai mare de 60 % din PIB în 2003. o mai mare parte urmând a fi acoperită din fonduri europene (30 %) sau de către agenţii economici (5 %). Olanda.4 % în 2003. Grecia. Cele mai înalte niveluri ale datoriei publice au fost relevate în Cipru (72. în Letonia (15. în procente faţă de PIB. pentru restructurare. România se află în poziţia de beneficiar net în primii ani după integrare.6 % în 2003. Malta. Polonia. deficitul public a crescut de la 2. deficitul şi datoria publică s-au deteriorat faţă de 2002. la 2. fonduri de securitate socială). primind de 1.6 %) şi în Lituania (21. valoarea lor pe cinci ani poate ajunge la valoarea bugetului de stat pe un an. mai puţin Franţa).35 33 Implementation of the Community Lisbon Programe The Contribution of Taxation and Customs Policies to the Lisbon Strategy. sursa http://www. Grecia. Lituania. obligă statele participante să respecte prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere. au fost observate în Republica Cehă (-12. Germania.

Pentru evitarea acestor riscuri. deja. mult mai ambiţios. sau decizii comunitare. Dar acest lucru nu este de actualitate. Existenţa unor finanţe sănătoase reprezintă o condiţie importantă în procesul de recuperare a decalajelor. Cea mai mare provocare a politicii fiscale europene de astăzi este reconcilierea interesului general european cu suveranitatea statelor în materie de fiscalitate. Această diminuare a suveranităţii fiscale se va traduce oare prin reducerea importanţei statului? Va fi ea. modelul de economie socială de piaţă. Acest arbitraj este periculos pentru toţi actorii economici: nu este de dorit ca localizarea activităţilor să depindă de factorii fiscali şi nu de factorii economici. pentru a atrage întreprinderile. în funcţie de mărimea distorsiunilor care trebuie evitate. Cel de al doilea risc este reprezentat de concentrarea prelevărilor fiscale asupra factorilor cei mai puţin mobili . în general. Grecia a încălcat unele prevederi ale Pactului de Stabilitate şi Creştere (PSC). ca să nu apară riscul unei concurenţe fiscale (deşi acest lucru începe să se producă.lucrători şi capital imobiliar . În ambele cazuri. iar întreprinderile să investească şi să producă. având în vedere că Europa politică nu şi-a elaborat încă reguli de funcţionare. însă. fapt care ar leza întreprinderile. sub semnul întrebării. este necesară o armonizare a politicilor fiscale sau cel puţin un acord pentru un număr minim de reguli de conduită. consumatorii sau capitalurile financiare. mai mult. În plus. Aplicarea Pactului de stabilitate şi creştere de către noii veniţi implică o serie de provocări: pentru noile state. de menţinere a stabilităţii macroeconomice şi de atragere a investitorilor. ambiţioasă. nimeni nu are beneficii. pentru ca particularii să-şi plaseze fondurile sau să cumpere bunuri. sistemele de protecţie socială nu sunt nici unificare. permite agenţilor privaţi să arbitreze mai uşor diversele fiscalităţi naţionale. organizarea sistemului de protecţie socială şi politica bugetară conjuncturală? Armonizarea fiscalităţii în Europa se poate organiza pe trei niveluri: Primul nivel constă numai în evitarea dezechilibrelor imediate care ar putea să rezulte din deschiderea totală a frontierelor pentru schimburile de mărfuri şi fluxurile financiare. în ultimii 3 ani. limita de 3 % din Produsele interne brute impuse de Uniunea Europeană. mai ales dacă aceasta presupune o contractare a investiţiilor publice. Armonizarea trebuie să fie decisă colectiv. Acest fapt necesită o armonizare. Al doilea nivel. dacă toate ţările urmează această strategie de reducere fiscală. adoptarea unor reforme structurale şi integrarea pieţelor financiare sunt paşi cruciali privind viitorul economic al Europei.ceea ce constituie sursa ineficacităţii economice şi nedreptăţilor sociale. În acest context. sau mai puţin. a cărui menire a fost de sprijinire a stabilităţii monedei euro. acest arbitraj generează riscul situaţiilor de confruntare a ţărilor cu armele fiscalităţii: fiecare ţară poate avea interesul de a-şi diminua fiscalitatea. chiar pe termen lung: cheltuielile publice. oare. constă în încercarea de a crea rapid o fiscalitate uniformă la scara Comunităţii Europene.Deficitele bugetare ale Franţei şi Germaniei au depăşit. într-un sector sau altul. compensată de o creştere a puterii organismelor comunitare? Se poate întrevedea o astfel de eventualitate. Acest lucru presupune negocieri între state. astfel. pe care se bazează. libertatea fiecărei ţări de a-şi alege fiscalitatea este pusă sub semnul întrebării. toate economiile ţărilor din CE. nici măcar pe cale de a fi unificate. în buna funcţionare a pieţei interne unice. În aceste condiţii. iar regimurile fiscale ale fiecăruia se diminuează. care să satisfacă pe deplin principiile democratice? Cum să se concilieze atât de necesara armonizare a fiscalităţilor cu menţinerea autonomiilor naţionale în ceea ce priveşte marea masă a cheltuielilor publice. care ar putea fi. fiind pus. redistribuirea rămâne într-un cadru pur naţional: nu se pune problema ca bogaţii . acesta nemaifiind capabil să finanţeze transferurile sau cheltuielile publice necesare. apar două riscuri: Un prim risc ar fi pauperizarea statului. în cadrul pieţei interne unice. Apare riscul de a se ajunge la o presiune a fiscalităţii asupra veniturilor de capital şi la reducerea puternică a impozitelor indirecte şi directe. Deschiderea frontierelor. încercarea de a menţine deficitul sub pragul de 3 % poate intra în conflict cu măsurile întreprinse în sensul continuării procesului de convergenţă. Pe plan global. în cazul veniturilor din plasamente). Interesul general european constă.

În concluzie. se află în situaţia de a nu o mai putea face din cauza dificultăţilor economice în care se află. lucrurile sunt mai complicate şi pentru faptul că Germania. încât. dar cu un rezultat convergent. fără îndoială.exigenţele de armonizare? Foarte importantă este etapa în care se analizează resursele proprii ale Uniunii Europene şi necesitatea de a le mări şi de a instaura. euro. care până acum acoperea o sumă mare la bugetul Uniunii Europene. în ceea ce priveşte bugetul. impozit cu impozit. armonizarea fiscală trebuie să se traducă imperativ printr-o modificare a reglementărilor fiscale. ci mai degrabă să ia exemplul practicilor celor mai bune. însă. În acest context se pot delimita anumite etape de realizare a celor scontate. nici ca tinerii portughezi să finanţeze pensiile germanilor în vârstă. este necesar să se definească axele şi priorităţile reformelor fiscale din Uniunea Europeană. Următoarea etapă ar însemna un studiu al principiilor care ar trebui să conducă cercetarea în domeniul unei fiscalităţi eficace şi echitabile: ce tip de fiscalitate trebuie să fie promovat în Europa. indiferent că este vorba de nivelul taxelor obligatorii. adică 1 % din Produsul Intern Brut al Uniunii Europene.5 miliarde de euro anual. Prima etapă constă în exemplificarea diferenţelor care există.germani să le poarte de grijă grecilor săraci. o reală fiscalitate comunitară. de asemenea. a diferenţelor existente între ţările din Uniunea Europeană. diferit în fiecare ţară.2013. care este de preferat şi constă în punerea obligatorie de acord a fiscalităţilor naţionale pentru naţionalizarea. Comunitatea europeană se bazează pe solidaritate financiară. Ar fi. iar Franţa beneficiază de cele mai mari sume pentru susţinerea agriculturii. convenind ca bugetul comunitar în perioada 2007-2013 să se situeze la limita de 106. Cele 25 de state-membre ale Uniunii Europene (încă la începutul anului 2005) au ajuns la un acord cu Parlamentul European. care este justificarea economică a uneia sau alteia din dispoziţiile fiscale? Care sunt . lucru care se va face. de dorit ca armonizarea să nu consiste în a cere tuturor ţărilor să se alinieze la majoritatea comunitară. ea nu poate fi luată în considerare. care sunt avantajele şi inconvenientele diferitelor impozite. Marea Britanie beneficiază de un rabat de 4. Franţa. asupra căreia poziţiile par a fi aproape ireconciliabile. Politica agricolă comună solicită peste 40 % din buget. pentru altele. Realitatea actuală. cel mai mare beneficiar al fondurilor agricole. Dacă în problema constituţiei se ajunge la un compromis aşteptat şi necesar în această etapă. de centralizarea reglementărilor fiscale sau de importanţa diferitelor impozite. se referă la bugetul Uniunii Europene (al patrulea buget multianual ). care sunt problemele specifice ale armonizării fiscalităţii: ce impozite trebuie armonizate? Care nu se pot armoniza? Pe care nu trebuie să le armonizăm deloc? Trebuie să se facă o armonizare negociată sau trebuie să se lase să acţioneze piaţa? Principala întrebare la care se cuvine găsirea unui răspuns: este armonizarea compatibilă cu politicile bugetare conjuncturale diferite din fiecare ţară? Într-o etapă ulterioară este necesară analizarea. cât şi comunitar. a ansamblului fiscalităţii. Nivelul trei presupune o cale de mijloc. Comisia europeană caută o formulă care să ofere Uniunii Europene resursele de care are nevoie pentru a putea face faţă provocării extinderii în perioada 2007. în fiecare ţară. Niciuna din cele două ţări nu doresc să renunţe la aceste avantaje. Însă nu toate ţările sunt în aceeaşi situaţie din punct de vedere al finanţelor publice: pentru unele. O fiscalitate uniformă ar necesita asemenea tulburări la nivel naţional. probabil. în unele domenii. o oarecare diminuare pare a fi cea mai bună soluţie. Divergenţa esenţială. pentru evitarea pierderii eficacităţii atât la nivel naţional. dar este şi o ocazie de a face transparente sistemele fiscale. se face în acelaşi timp o comparaţie cu sistemele fiscale din Statele Unite şi din Japonia. pentru promovarea reformelor fiscale “europene”. Procesul de armonizare comportă unele riscuri. în prezent. impune revizuirea perspectivelor financiare. care îi este returnat din contribuţia ei la bugetul Uniunii Europene. între sistemele fiscale ale diferitelor ţări din Uniunea Europeană. Conform aranjamentelor actuale. care s-au opacizat progresiv şi s-au complicat prin acumularea măsurilor pe puncte şi pe termen scurt. pentru moment.3 mlrd.pentru impozitul în cauză . insistă ca cheltuielile să rămână la nivelul .

într-un moment în care alte state sunt solicitate să-şi majoreze contribuţiile. Acest cadru financiar este al patrulea: primul cadru (Pachetul Delors-I) a fost realizat pentru perioada 1988-1992 şi s-a concentrat pe consolidarea pieţei interne şi a programului-cadru de cercetare-dezvoltare. Ed. a impus numeroase reforme.actual până în 2013. Marea Britanie. pentru două motive: 1) reforma se impunea pe fundalul multiplelor reforme în contextul aderării României la Uniunea Europeană. bugetul Uniunii Europene este relativ mic. Varianta de compromis a proiectului de buget pe 2007-2013 poziţiona cheltuielile la nivelul de 1. Obiectivele sunt: . Politica fiscală a fiecărui stat ţine de suveranitatea naţională şi deocamdată Uniunea nu a ajuns la un asemenea stadiu în care să poată reglementa de exemplu o cotă unică de impozitare a profitului în ţările membre. solicită să beneficieze în continuare de un rabat al contribuţiei sale la buget. valoare mai scăzută faţă de cele 1.2013 şi să se axeze pe dezvoltarea durabilă şi competitivitate şi crearea de mai multe locuri de muncă. însă mai trebuie lucrat la acest capitol.facilitarea activităţii de adoptare a bugetelor anuale de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. 2) reforma se impunea prin stadiul relativ precar al Sistemul fiscal din România. . Comparativ cu bugetele naţionale.Ioan Cuza”. Au fost făcuţi unii paşi. Franţa.asigurarea controlului evoluţiei cheltuielilor bugetare. Una din acestea este cea fiscală. în vigoare din 1984. al doilea cadru (Pachetul Delors-II) a fost elaborate pentru perioada 1993-1999 şi a acordat prioritate politicilor sociale şi de coeziune şi introduceriii monedei euro. valoarea rabatului de atunci până în 2005 s-a ridicat la aproape 100 de miliarde de euro) care să reflecte creşterea nivelului de trai în această ţară. Austria. Suedia. Armonizarea legislaţiei române fiscale cu cea din spaţiul economic european Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Majoritatea celorlalte ţări doresc eliminarea totală sau reducerea rabatului (pe care Europa cu 21 de ani în urmă i l-a acordat Marii Britaniei. Universităţii “Al.07 % din Venitul Naţional Brut (VNB) al Uniunii Europene peste limita fixată de principalii şase contribuabili – Germania. . astfel. impunând. care primeşte mai puţin din aceste fonduri.1 4% din PNB european (echivalentul a unui trilion de euro) la care spera Comisia Europeană. Bugetul Uniunii Europene pentru 2005 a fost echivalent cu 240 euro/locuitor al Uniunii. ţările membre ale Uniunii Europene încă mai au de lucrat la găsirea unui cadru comun. Comisia Europeană a propus ca cel de-al patrulea cadru financiar să fie elaborat pentru 2007. cel puţin. schimbarea raporturilor dintre stat şi contribuabili (statul să 36 Gabriela Carmen Pascariu. semnat la 25 aprilie 2005. Se consideră că reforma fiscală era inevitabilă. disciplină bugetară. 6.36 În concluzie s-ar putea spune la capitolul Impozitare.3. cadrul actual (Agenda-2000) acoperă intervalul 2000-2006 şi se concentrează pe extinderea Uniunii Europene. Cele şase state urmăresc menţinerea cheltuielilor pentru 2007-2013 la un procent din VNB (insistând asupra unui buget de austeritate de 800 de miliarde de euro).planificarea programelor şi proiectelor multianuale. fixează limitele cheltuielilor într-o anumită perioadă de timp. Olanda. Ministerul de Finanţe al Austriei a cerut Marii Britanii să renunţe la rabat. Iaşi . cele două autorităţi bugetare care iau decizii pe baza propunerilor Comisiei Europene. care transpune în termini financiari priorităţile politicilor Uniunii Europene. Cadrul financiar dezbătut este un plan de cheltuieli multianual. Deocamdată nu poate fi vorba în viitorul apropiat de stabilirea la nivelul întregii Uniuni Europene a unei cote unice de impozitare. Marea Britanie. Integrare europeană. Vectorii reformei fiscale au fost orientaţi spre acordarea unei importanţe deosebite colectării impozitelor şi taxelor. (2006).

din care trei directive au relevanţă şi impact pentru România. dar şi a gazelor naturale utilizate în scopuri necomerciale. printre capitolele de negocieri ce corespund domeniului de cercetare. la: a) diminuarea cotei de impunere a profitului de la 25 % la 16 %. 48/2003/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă. după semnarea de către România a Tratatului de Aderare la Uniune. echivalent a 50 litri băuturi spirtoase/gospodărie/an. Impozitarea. după voturile exprimate în favoarea aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007. o analiză a situaţiei post-negocieri din ţară. contribuabilii trebuie să înveţe să respecte cu stricteţe obligaţiile pe care le au faţă de stat. România a obţinut pentru transpunerea prevederilor comunitare privind nivelul minim al accizelor o perioadă de tranziţie de 3 ani pentru ţigarete. a fost adoptat un acquis nou. Spre comparaţie. pentru îmbunătăţirea raporturilor dintre stat şi contribuabili. în domeniul accizelor. Pe de altă parte. România a obţinut o derogare de la regimul special aplicabil micilor întreprinzători în ceea ce priveşte menţinerea pragului de impozitare la 35. În noile condiţii.) se referă la Taxa pe Valoarea Adăugată şi la accizele pentru diferite produse. România a obţinut cea mai lungă perioadă de tranziţie pentru adaptarea nivelului de impozitare la cel din Uniunea Europeană. Ulterior închiderii provizorii a capitolului 10. respectiv: Directiva nr. prin aplicarea unei cote de 50 % din acciza standard aplicată în România. plata la timp a impozitelor şi taxelor). România a obţinut 50 de perioade de tranziţie şi aranjamente tranzitorii. România intră în rândul lumii în privinţa restituirii TVA la ieşirea din ţară.138/2004) se referă. Aceste perioade de tranziţie permit finalizarea reformelor în anumite domenii şi după data aderării efective la Uniunea Europeană. Directiva nr. aprobate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Una dintre anomaliile existente în România a fost corectată recent printrun ordin al Ministrului Finanţelor care prevede că la ieşirea din ţară. România a deschis negocierile la capitolul 10 în octombrie 2001. Polonia a obţinut 48. menţionăm că o perioadă de tranziţie înseamnă perioada dintre data aderării la Uniune şi data la care respectiva ţară trebuie să se conformeze legislaţiei comunitare dintr-un anumit domeniu. capitolul 10 a fost redeschis şi închis în noiembrie 2004. Legislaţia comunitară din acest domeniu (capitolul 10. în cursul anului 2003. străinii sau românii cu . capitolul 25 – „Uniunea vamală” .5 % la 3 % din cifra de afaceri. neîndeplinirea unor condiţii stabilite în urma negocierilor pot activa anumite clauze de salvgardare stabilite pentru candidatele la aderare. însoţită de o detaliere a celor mai importante repere ale perioadei 2005-2006 se impune. Ungaria 35 şi Malta . În contextul tezei date. b) majorarea cotei de impunere pe veniturile microîntreprinderilor de la 1. de asemenea. cu concentraţie de 40 % în volum. iar România a mai obţinut perioade de tranziţie pentru diferite produse. pot fi menţionate: capitolul 10 – „Impozitarea”. renunţarea totală la sistemul clientelar de amânare la plată şi de scutire a taxelor şi impozitelor. Ori. Este de menţionat faptul că principalele noutăţi fiscale (cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005. cele mai multe perioade de tranziţie dintre toate statele din actualul val de extindere.000 euro cifra de afaceri anuală pentru plătitorii de TVA şi o derogare pentru aplicarea scutirii cu drept de deducere la transportul internaţional de persoane. 96/2003/CE privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a electricităţii. iar închiderea provizorie a acestui capitol s-a realizat în iunie 2003. România a primit derogare privind acordarea unui regim special pentru accizarea băuturilor alcoolice distilate din fructe. obţinute de fermieri şi destinate autoconsumului.47. Directiva nr. a motorinei şi a benzinei fără plumb.faciliteze modul de plată şi să încurajeze. Ca urmare. este absolut necesară transparenţa sistemului de cheltuieli din bugetul statului. privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobândă şi de redevenţe efectuate între companii asociate din diferite state-membre. prin metode specifice. în principal. La acest capitol România a obţinut 8 perioade de tranziţie şi 3 derogări: în domeniul TVA. pentru păcura utilizată pentru sistemul de termoficare. ori specifice pentru România. c) restituirea TVA la ieşirea din ţară. capitolul 29 – „Dispoziţii financiare şi bugetare” etc. În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. La accizarea electricităţii. În această ordine de idei. 49/2003/CE. După încheierea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Acestea sunt aplicarea unei cote de 10 % asupra câştigului obţinut din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participare. câştiguri de capital). tendinţa fiind aceea de a se impozita toate tipurile de venit. precum Luxemburgul. La prima vedere. Belgia şi Luxemburg. modificarea sistemului de deduceri pentru toţi contribuabilii.2003 şi Georgia . Ucraina şi Slovacia . premii şi alte surse. adoptarea acestei măsuri nu reprezintă doar scăderea unor cote ce. cedarea folosinţei bunurilor. pachetul de măsuri de reformă fiscală reprezintă un stimulent economic foarte puternic pentru întreprinderile economice (în acest sens. impune constrângeri tot mai mari asupra politicilor fiscale naţionale. simplificarea ("taxare inversă") pentru anumite livrări de bunuri. dacă profitul va fi reinvestit pentru exerciţiul financiar respectiv etc. Chiar şi în cazul transpunerii depline a directivei. d) modificarea sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice de la sistemul în cote progresive (18 % . diferită de cea a celorlalte state-membre.5 ml. rămâne loc de interpretare. trebuie subliniat că. indiferent de volumul veniturilor.în 1991. Respectiva directivă se referă la taxarea dobânzilor rezultate din economii. Austria. Oricum. De asemenea. încercând medierea compromisului. De această aliniere la practica europeană în domeniu vor beneficia toţi cei ce au cumpărat din România bunuri a căror valoare depăşeşte 2. menţionăm că fiscalitatea economiilor poate fi privită ca un pas spre integrare sau ca un exemplu de progres parţial în armonizarea fiscală în domeniul impozitării economiilor. Totodată. pe fondul unei tendinţe de reducere a cotelor de impunere cu scopul captării unei ponderi mai mari din baza mondială de impozitare.410 %) la cota unică de 16 %. în realitate. creează venituri mai mari pentru cei care muncesc.). Toate aceste modificări ale sistemului fiscal sunt menite să aducă nivelul fiscalităţii la un prag suportabil şi. În opinia decidenţilor din aceste trei state. ci şi creşterea altor cote.2003. urmată de Letonia şi Lituania . iar din 2006 tot ce înseamnă venit al persoanelor fizice se aliniază la o cotă de impozitare de 16 % . De la 1 iulie 2005. Impozitarea veniturilor din capital. venituri din dobânzi.2004. aveau o pondere mai mare de 16 %. cu condiţia respectării anumitor condiţii. a intrat în vigoare legislaţia europeană cu privire la fiscalitatea economiilor. Pachetul de măsuri de reformă fiscală are multiple valenţe: în primul rând. lei (RON). Consiliul Miniştrilor Finanţelor (ECOFIN) a analizat situaţia. este şi acesta un pas spre armonizarea bazei de impozitare. Rusia . să crească venitul net al tuturor categoriilor sociale. activităţi independente. s-a propus. implicit. prin acordarea deducerilor numai pentru contribuabilii care obţin venituri din salarii la locul permanent de muncă diferenţiat pe 3 nivele. iar amortizarea acestora să fie în proporţie de 30-40 % la închiderea bilanţului contabil. prin introducerea cotei unice de impozitare. . Revenind la cele menţionate anterior.venituri salariale. În legătură cu noul sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice. 37 Introducerea cotei unice nu este o inovaţie la nivel mondial. s-a realizat o aliniere parţială pentru alte venituri decât cele salariale la o cotă de impozit de 10 %. în trecut. A doua categorie o reprezintă veniturile care se impun cu alte cote. există experienţe precedente: Estonia . directiva se referă la dobânzile care au fost generate începând cu 1 iulie 2005. se renunţă la sistemul globalizării veniturilor. dau o interpretare proprie directivei. activităţi agricole. care aveau un nivel mult prea scăzut. introducerea cotei unice37 lasă impresia unei sărăciri a bugetului de stat. Este vorba de o directivă care încă nu a fost transpusă în toate statele membre. am putea spune. pentru anul 2006. în timp ce celelalte state membre consideră că directiva are efect şi asupra tuturor dobânzilor existente la 1 iulie 2005. asociată creşterii mobilităţii capitalurilor.domiciliu în străinătate pot solicita restituirea TVA pentru bunurile cumpărate din România. lei şi care dovedesc cu factură că respectivele produse au fost cumpărate din acelaşi magazin. pensii. Trei ţări. cheltuielile de administrare a impozitului pe venit reducânduse substanţial (pentru 2005.2001. se aplică realmente noţiunea de impozit pe avere. dar. Serbia .în 1994. pentru prima dată. trebuie menţionate următoarele categorii de venituri: O primă categorie este reprezentată de veniturile care se impun cu cotă unică de 16 %: salarii. creşterea valorii minime a mijloacelor fixe la 50 de ml. cum este cazul cotei de 1 % aplicată câştigurilor de pe piaţa de capital. printre codaşe numărându-se tocmai „paradisurile fiscale”. chiar simbolic.

fie că e vorba de domeniul controlului financiar. superioare celor pe veniturile rezidenţilor şi/sau se încheie acorduri de evitare a dublei impuneri fiscale etc. la rândul său. a evaziunii fiscale este de o importanţă imediată pentru orice stat sau structură guvernamentală. precum impulsionarea funcţionării pieţelor de capital prin diminuarea impozitelor pe profitul nedistribuit faţă de cel distribuit (ex. făcând. sau dobânzile realizate din economiile a căror mărime nu depăşeşte anumite limite. teoria contractului social38 etc. sub formă de servicii publice furnizate în schimbul contribuţiilor lor. Impozitele pe veniturile nerezidenţilor sunt. Italia). dar se impozitează tranzacţiile imobiliare. aparatul de stat are obligaţia implicită de a identifica şi constrânge rău-platnicii să-şi achite contribuţia. Germania. în schimbul unor activităţi realizate şi garantate de stat. ca întindere şi profunzime. Pentru noile state.). precum şi să stabilească şi să identifice resursele naţionale care pot fi implicate în preluarea acquis-ului privind combaterea criminalităţii economice şi financiare. impozitat. 571/2003 privind Codul Fiscal. de exemplu. în acelaşi timp. Pe de o parte. „dreptul formal de impunere apare ca rezultatul unei înţelegeri între stat şi contribuabili. Statul este considerat ca o autoritate superioară. făcute după 3 ani de deţinere a dreptului de proprietate. dar şi de către noii veniţi. case etc. precum şi asigurarea conformării cu acordurile fiscale internaţionale la care România este parte. al insolvabilităţii şi falimentului. implică o serie de provocări.Aplicarea Pactului de Stabilitate şi Creştere de către România. (vezi teoriile privind impunerea şi rolul statului: teoria sacrificiului. că România trebuie să îndeplinească anumite cerinţe pe marginea modificării legislaţiei şi a cadrului instituţional. În particular se urmăresc obiective specifice. căreia i se supun oamenii liberi care l-au creat pe baza unui contract” . în contextul cercetării date. al controlului deşeurilor. Nu se impozitează dobânzile la împrumuturile acordate de către stat. Printre progresele legislative. deoarece profitul din care sunt acordate este. Problema impozitării şi. Astfel. spre exemplu. evaziunea fiscală reprezintă o ameninţare directă şi periculoasă pentru stabilitatea şi previzibilitatea „contractului social”. Aparatul de stat prin impozite. Acolo unde este nevoie. Danemarca. statele se abat mai mult sau mai puţin de la principiul impozitării cu aceeaşi cotă a tuturor veniturilor din capital în funcţie de interesele concrete: În general dividendele sunt impozitate cu cote mai mici. teoria organică. şi se aşteaptă să obţină o maximă valoare pentru sumele achitate. reprezentând principalul mijloc disponibil în colectarea de fonduri. 80 % din legislaţia românească este armonizată cu cea europeană. menţionăm Legea nr. de la stat la stat. spre deosebire de Finlanda. Se mai are în vedere relaxarea fiscală pentru fuziunea de capital (ex. şi sacrificii de ordin material concretizate în impozite. Cetăţenii „plătesc”. al cărui obiectiv fundamental îl constituie armonizarea cu legislaţia fiscală a Uniunii Europene. al mediului. Grecia. Este important de menţionat faptul. respectiv. reformele fiscale diferă. Adaptarea legislaţiei fiscale din România la standardele europene (standardizarea sistemelor fiscale naţionale în contextul Tratatelor fundamentale ale Uniunii Europene) reprezintă un compartiment foarte important al reformelor fiscale. Studiile realizate de Institutul european român denotă faptul că. pentru o bună funcţionare a structurilor guvernamentale şi a serviciilor publice. teoria sociologică. ajutoarelor de stat sau agriculturii. decide asupra administratorilor prin votul obişnuit. Aparatul de stat le foloseşte ulterior la furnizarea serviciilor de bază care constituie obligaţiile esenţiale şi consideraţia pentru „contractul social”. Cetăţenii renunţă la o parte din libertăţi. Spania. mai ales dacă aceasta presupune o contractare a investiţiilor publice. Spania). încercarea de menţinere a deficitului sub pragul de 3 % din PIB poate intra în conflict cu măsurile întreprinse în sensul continuării procesului de convergenţă. Totodată nu se impozitează sau se impozitează cu cote reduse câştigurile din capital realizate din vânzări de terenuri.. care a mărit impozitul pe profit. marea problemă reprezentând-o acum implementarea acesteia. Aşadar. în prezent. 38 Potrivit teoriei contractului social. de obicei. teoria siguranţei.

are loc o majorare a veniturilor. politica fiscală se constituie în cadrul activităţii autorităţii publice de percepere şi utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public şi furnizării de servicii şi bunuri publice. aplicabilă anumitor bunuri. susţin specialiştii. organism care va acţiona în calitate de reprezentant autorizat al administraţiei fiscale române pentru realizarea schimbului de informaţii privind operaţiunile intracomunitare realizate cu celelalte state-membre din Uniunea Europeană. în vederea susţinerii eforturilor de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţă. în perspectivă. Reforma fiscală. iar creşterea volumului investiţiilor străine directe ar putea ameliora consecinţele negative ale reformei sistemului de protecţie socială. prin continuarea cooperării internaţionale.scăderea ratelor de contribuţii la asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală. s-a înfiinţat Biroul Central de Legături. Prin politica fiscală se stabilesc volumul şi provenienţa resurselor de alimentare a fondurilor publice. perfecţionarea sistemului de gestiune al declaraţiilor. al reducerii economiei subterane. îmbunătăţirea serviciilor pentru contribuabili etc. Totodată. . metodele de prelevare care urmează a fi utilizate. precum şi mijloacele de realizare a acestora. Cooperarea internaţională se desfăşoară la toate nivelele organizatorice ale structurilor participante şi urmăreşte eficientizarea activităţii de administrare şi colectare a veniturilor la bugetul de stat. de cooperare cu alte structuri internaţionale care au aceleaşi atribuţii în domeniul administrării şi colectării veniturilor. guvernul slovac a decis înjumătăţirea ajutoarelor de şomaj la o valoare de 35 euro. Pe termen lung. Se consideră că. În paralel. pe termen lung. Slovacia a renunţat la cota redusă de TVA de 14 %. obiectivele urmărite. acest fapt ducând la creşterea preţurilor. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). perfecţionarea sistemului de gestiune al contribuabililor. pot fi sintetizate astfel: . într-adevăr. reforma nu trebuie. au nevoie să fie susţinuţi. Printre principalele mutaţii ce au avut loc în cadrul reformei fiscale pe plan de administrare fiscală. asimilată cu astfel de efecte. ca să poată face faţă forţelor concurenţiale care vor acţiona pe Piaţa Unică. . Aderarea României la standardele europene. De asemenea. prin crearea noilor locuri de muncă. în contextul schimbărilor majore. Principalele coordonate ale politicii fiscal-bugetare. în sens larg. se consideră că politica fiscală cuprinde ansamblul deciziilor de natură fiscală luate de factorul decident public în scopul asigurării resurselor financiare destinate finanţării nevoilor publice şi al realizării unor finalităţi de natură economico-socială. care să preîntâmpine efecte negative similare cu cele survenite recent în Slovacia. Conform precizărilor din literatura de specialitate. pot fi menţionate: dezvoltarea capacităţii administrative.stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice.Discuţiile au impus ideea unei reforme generale şi coerente a sistemului fiscal românesc. În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană şi îndeplinirii condiţiilor comunitare de participare la tranzacţiile comerciale în cadrul Departamentului de Administrare Fiscală. Strategia politicii fiscale şi bugetare pentru anul 2006 a avut în vedere crearea unei economii de piaţă funcţională. au fost reduse şi alocaţiile acordate familiilor cu copii. pe care statul le poate aloca celor care. Slovacia s-a abătut de la principiul neutralităţii taxei în privinţa celor cu venituri reduse. neapărat. iar pe de altă parte. politica iniţiată şi implementată de Ministerul Finanţelor Publice. Schimbul de informaţii se va realiza. care au fost avute în vedere la formularea proiectului de buget pe anul 2006. pe de o parte. între Biroul Central de Legături şi administraţiile fiscale din ţările Uniunii Europene. având la baza activităţii sale şi îndeplinirea priorităţilor strategice ale societăţii româneşti. are implicaţii directe asupra politicii bugetar-fiscale a României. respectiv integrarea în cadrul Uniunii Europene. În aplicarea reformei. precum şi îndeplinirea acquis-lui comunitar. ca organism unitar de administrare şi colectare a veniturilor la bugetul general consolidat. va continua. iar măsurile au fost sancţionate prin largi proteste sociale. poate fi efectuată şi prin adaptarea administraţiei fiscale naţionale. În drumul către cota unică. între Biroul Central de Legături şi structurile teritoriale cu atribuţii de control fiscal.

în perioada 2006-2008. menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare. Eficienţa fiscalităţii se observă atât în modul în care impozitele şi taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calităţii serviciilor publice. din fonduri structurale şi de coeziune. Ministerul Finanţelor (cu organismele aferente). politica curentă de impozitare a României pune accent pe analiza şi perfecţionarea următoarelor activităţi. al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi consolidării clasei de mijloc. mai degrabă. precum şi diminuarea deficitelor cvasi-fiscale. în viitor.. instituţii şi reguli: . în scopul creşterii şi dezvoltării economice.stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice. Reforma legislaţiei fiscale impune reducerea continuă a scutirilor şi exceptărilor acordate la plata impozitelor şi a taxelor.Inspectoratul General al Muncii. securizarea frontierelor. viziunea Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizează prin eficienţa alocărilor bugetare pe bază de priorităţi. incluzând şi instituţiile relevante şi eficienţa acestora .armonizarea şi integrarea tuturor regulilor şi procedurilor într-un singur „Cod Fiscal.creşterea transparenţei şi eficienţei utilizării fondurilor publice." compatibil cu standardele Uniunii Europene. reforma sistemului de asigurări sociale. în vederea susţinerii eforturilor de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţă. sunt subordonate obiectivelor de susţinere a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei şi se referă la: .reforma profundă a administraţiei fiscale.accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice. îmbunătăţirii competiţiei şi lărgirii bazei de impozitare.procedurile fiscale. . Viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este focalizată pe asigurarea unui rol stimulativ şi orientativ al impozitelor şi taxelor. prin continuarea îmbunătăţirii sistemului de finanţare pe bază de programe. . susţinerea unor costuri implicate de ridicarea nivelului de performanţă a operatorilor economici autohtoni. Ministerul Muncii (cu organismele aferente . Principalele caracteristici ale politicii bugetar-fiscale. cele referitoare la controlul şi înregistrarea activelor şi veniturilor. în mod special.consolidarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu pentru asigurarea predictibilităţii politicilor formulate.colectarea impozitelor şi lupta împotriva fraudei şi a corupţiei. . . pe asigurarea efectului multiplicator al cheltuielii publice asupra economiei reale. . cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri. Politica fiscală a Guvernului va funcţiona.consolidarea administraţiei fiscale în vederea îmbunătăţirii colectării obligaţiilor bugetare. în serviciul producătorilor de impozite decât în serviciul culegătorilor de impozite şi se va baza pe un parteneriat real între stat şi contribuabil. .îmbunătăţirea stabilităţii politicii de cheltuieli. susţinerea politicii agricole în conformitate cu cerinţele Politicii Agricole Comune. protecţia mediului.Curtea de Conturi. .susţinerea procesului de convergenţă a economiei româneşti cu economiile europene. . cât şi în modul în care ele asigură. Pentru alinierea la standardele Uniunii Europene privind lupta împotriva evaziunii şi sustragerii fiscale. precum şi acordarea priorităţii politicilor publice formulate de ordonatorii principali de credite. eficienţei alocărilor bugetare prin focalizarea fondurilor bugetare către domenii determinate de necesitatea aderării: dezvoltarea infrastructurii. venitului şi capitalului. pe transparenţa cheltuielilor publice. asigurarea cu prioritate a sumelor destinate cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri de preaderare şi. în vederea îmbunătăţirii colectării obligaţiilor bugetare.relaxarea fiscalităţii asupra muncii. . Agenţia Naţională a Şomajului) şi Procuratura Generală. . în mod sustenabil.

accizelor. Concluzii şi propuneri Principalele repere ale acestei lucrări vizează prezentarea elementelor de perfecţionare ale sistemului fiscal român. următoarele: . orientate spre eficienţă şi performanţă. .continuarea armonizării legislaţiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene. Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri. administrării fiscale etc. Relaxarea fiscală va conferi mediului de afaceri din România flexibilitate. Politica fiscală şi cea bugetară se vor proiecta şi implementa pe baza unor principii de bază care vor permite atingerea scopurilor propuse. printre principalele concluzii şi recomandări. de configurarea specifică a bugetului comunitar care alocă sume importante politicii agricole comune. taxelor vamale.creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor de preaderare şi. Ţinând cont de practicile internaţionale şi de tendinţele caracteristice de ultimă oră. construită pe priorităţi sectoriale care să corespundă palierelor reformei şi să fie consistentă cu politicile comunitare. . ca urmare a extinderii activităţilor economice oficiale (atât la nivel antreprenorial. ascunde o parte din activitatea economică de contabilizarea naţională etc. urmărindu-se declanşarea unei adevărate competiţii între economiile naţionale. spre relevare mai detaliată. Prin măsurile fiscale întreprinse.creşterea transparenţei cheltuielilor publice. al reducerii economiei subterane. pentru care Guvernul optează pentru relaxarea fiscală. anii 2005 şi 2006 au marcat o abordare nouă a politicii fiscale. . cele mai importante au avut ca obiectiv domeniile: impozitului pe profit. de un anumit mod de alcătuire a instituţiilor sale. este faptul că o fiscalitate ridicată comportă o serie de „ameninţări" la adresa economiei reale: rigidizează evoluţia şi restructurarea ofertei interne. cât şi la nivelul ofertei de muncă). măsuri care au avut impact şi asupra anilor 2007-2009. de stimulare a iniţiativei private şi de încurajare a oficializării economiei ascunse. Cauza principală. face necesară formularea unei politici fiscal-bugetare flexibile. Printre aceste măsuri. impozitului pe venit. predictibilitate şi elasticitate. a fondurilor structurale. pentru finanţarea proiectelor structurale şi de coeziune. în legătură cu armonizarea sistemelor fiscale. Complexitatea construcţiei europene. după 2007. aplicând experienţele pozitive în domeniu. taxei pe valoare adăugată. care se înscrie în tendinţa actuală de integrare. În acelaşi timp. determinată de o diversitate de condiţii economice şi sociale. în contextul “proaspetei” integrări europene a României. relaxarea fiscală va asigura sustenabilitatea creşterii economice prin extinderea bazei de impozitare. ne-am propus.scăderea ratelor de contribuţii la asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală..

Ţările în care reforma fiscală s-a soldat cu succes au obţinut creşteri majore ale investiţiilor străine directe. Este necesar. Şi în România se poate observa acest lucru. care ar putea avea veritabile efecte de flexibilizare a pieţei muncii şi de creştere a puterii de absorbţie a economiei româneşti în termeni de investiţii interne şi investiţii străine directe. 4. .8 % din PIB). Este important ca taxele. şi în acelaşi timp ajustarea presiunii fiscale la nivelul care ar favoriza dezvoltarea mediului de afaceri şi investiţii. în anul 2004. precum şi în comparaţie cu alte state europene.1. cu atât mai mult cu cât. dar şi de economie şi consum. În acest sens. adevăraţii “producători de impozite”. combinată. din impozitul pe venit (3 % din PIB) sau din impozitul pe profit (2. care este factorul principal de creştere economică. Analiza acestora a permis relevarea unor tendinţe şi asemănări în procesele de perfecţionare a impozitării şi colectării veniturilor la buget pentru statul român. Reforme fiscale multiple au caracterizat sistemul de impozitare a României. scăderea veniturilor bugetare ar fi semnificativă. Această măsură va influenţa diminuarea necesarului de resurse financiare prelevate către buget şi. colectat la bugetul consolidat. Conform datelor publicate de Ministerul Finanţelor. precum şi necesitatea susţinerii mediului de afaceri. că efectele economice ale introducerii cotei unice. impozitele şi contribuţiile să acţioneze în sprijinul agenţilor economici şi al populaţiei. au fost pozitive. Presiuni semnificative se exercită acum asupra contribuţiilor la asigurările sociale. Concluzia generalizatoare este că reforma fiscală desfăşurată în România nu se va opri la cele realizate până în prezent. fapt ce poate fi interpretat ca o uşoară slăbire a modelului social european. în perioada 2005-2006 veniturile bugetare au crescut în termeni reali. asupra factorilor de producţie muncă şi capital reprezintă un element important în vederea perfecţionării sistemelor de impunere naţionale. Studiile au dovedit. urmând o reaşezare a sistemului fiscal naţional în vederea constituirii unei noi structuri calitative şi cantitative a acestuia. în cazul României contribuind astfel la perfecţionarea sistemelor de impunere vizate. direcţionate spre reducerea sărăciei.6 % din PIB. Pe de altă parte. respectiv. a modelului bunăstării bazat pe taxe înalte. Cercetările efectuate permit elaborarea recomandărilor cu privire la necesitatea reducerii sarcinii fiscale asupra factorului muncă. încasările din Cotribuţiile pentru asigurările sociale au reprezentat 9. Incidenţa sarcinii fiscale asupra consumului. iar produsul intern brut (PIB) şi procentul din acesta. nu au înregistrat nici o scădere după 2004. va contribui la diminuarea sarcinii fiscale generate de plăţile fiscale sub formă de contribuţii pentru asigurările sociale. cu diminuarea impozitelor percepute companiilor şi simplificarea sistemului de taxe. aceste aspecte reprezintă implicaţii serioase asupra funcţionării normale a economiilor statelor europene. este recomandabilă promovarea unei politici de reducere a deficitului bugetar prin reducerea programelor sociale. considerăm oportună creşterea veniturilor cu ritmuri mai înalte decât rata inflaţiei. Acest lucru înseamnă numeroase avantaje economice şi sociale. a impozitelor în Europa. Pe lângă cele menţionate putem aduce în discuţie şi corespunderea standardelor de convergenţă nominală şi reală. impuse de statutul de stat membru al Uniunii Europene. În ultimii ani datorită reformei fiscale se poate observa o creştere a investiţiilor străine. 5. Analiza contribuţiilor pentru asigurările sociale în România conduc la concluzia cu privire la necesitatea reducerii acestora. 2. în general. în cele mai multe din cazuri. în contextul convergenţei nominale şi reale.1 % din PIB). Aplicând experienţele statelor cu rezultate pozitive pe plan economic. Analizate în ansamblu. Stimularea muncii şi stoparea fluxului forţei de muncă înalt calificate spre exterior ar fi un veritabil pilon de efecte stimulative. 3. Se constată o tendinţă de diminuare. Reforma fiscală a fost generoasă cu mediul de afaceri românesc prin introducerea cotei unice de impozitare de 16 %. Aceasta ar reprezenta un prim pas spre adoptarea unei strategii fiscale moderne. mai mari decât cele provenind din Taxa pe valoarea adăugată (7. în România. în acest sens existenţa unui parteneriat real între stat şi contribuabili. Problema principală a politicii fiscale a României în domeniul veniturilor este identificarea echilibrului între necesitatea majorării veniturilor ca sursă principală a cheltuielilor.

În ceea ce priveşte România. Cele mai multe dintre acestea (Belgia. O primă direcţie ar fi aceea că impozitele indirecte. Nu trebuie uitat ca un sistem fiscal coerent şi transparent este cel care atrage investiţiile străine. În Germania. Este greu să se ajungă la un consens în ceea ce priveşte un sistem fiscal comun pentru toate ţările membre ale Uniunii Europene. reprezentând domeniul în care Uniunea Europeană a progresat cel mai mult. Bălaşa. măsurile au mai mult un caracter general. prin aplicarea tarifului vamal unic (TARIC). deşi în ceea ce priveşte modul de aşezare şi cotele TVA există încă diferenţieri între statele membre. (2005). O altă direcţie importantă este reprezentată de impozitul pe venitul personal. Fiscalitatea în România. Luxemburg. Acest lucru se datorează în principal diferenţelor economice. Cele mai armonizate taxe indirecte rămân cele vamale. Franţa. Academiei . sociale şi culturale. Spania. În principal. Dar nici un stat-membru al Uniunii Europene nu are în vedere o reformă fundamentală a impozitelor indirecte. Italia.6. Mai sunt multe capitole la care trebuie lucrat. Marea Britanie) îşi propun să reducă TVA în sectoarele cu muncă intensivă. Spania. Majoritatea statelor au în vedere o reformă a tranşelor de impozit. Irlanda. Finlanda şi Suedia. Olanda şi. trebuie accelerată reforma fiscală. Sinteza măsurilor de reformă pe categorii de impozite a permis delimitarea unor direcţii ale procesului de reforme fiscale în statele europene. Bibliografie 1. uneori chiar foarte mari între statele componente ale Uniunii Europene. mai ales după anii 1980. parţial. Grecia. În concluzie se poate spune că problema impozitelor în spaţiul economic european nu este încă finalizată. ca proaspăt membru al spaţiului economic european. Florescu. Ed. ea constă în scăderea cotei marginale de impozit la limita de jos a distribuţiei venitului. însoţită de creşterea venitului minim neimpozabil şi sporirea alocaţiilor (deducerilor) familiale.Coman.

2003. Serbanescu. Finanţe publice. Iaşi 10. Fiscalitate. adoptat la Consiliul european de la Essen din decembrie 1993 preluat de pe adresa www. (2003). 28. Iaşi 20. Ed. Polirom. (2006). (2000). Ed.a. Stoica Ovidiu. Ed. Didactică şi Pedagogică. Profiroiu Marius. Ediţia a II-a. Bucureşti 22. Timişoara 15. Ed. Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei. Bucureşti 4. A. Ioan. Bucureşti 25. Păun Roxana Daniela. Gabriel Ştefura. Metode. Constanţa 19. Codecs. (2002). Anişoara Niculina Apetri.. Stolojan Theodor. 2009 Surse internet . Sibiu. Iaşi 9. fundaţiei “România de mâine”. Finanţe publice şi fiscalitate între teorie şi practică. Tatiana Moşteanu. Marcel Ciurezu Tudor. D. Bucureşti 24.. Cluj 14. (2003). Morar. de la lege la practică. 624 din 31 august 2003 32. Bucuresti 23. Didactică şi Pedagogică. Vintilă Georgeta. Politici fiscale şi bugetare în România 1990-2000. Presiunea fiscală în ţãrile membre UE: cauzele şi efectele reducerii acesteia. Fiscalitate. Iaşi 7. (2002). M. Ed. Paris 8.. www. (1998). Ioan Cuza”. Carmen. Vrânceanu Radii. Bucureşti 3. Spaţiul monetar european. Corduneanu. (2006). Politici Europene. Gheorghe Sandu. Irina Ştefana Cibotariu. (2002).(2002). Ed. Practici. Economică. Ristea Luminiţa şi alţii. ***Raport de activitate al Ministerului Finanţelor Publice. Costel Istrate. Ed. Pârghiile fiscale şi forţa lor de orientare. D. Văcărel Iulian şi alţii. 86/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. (2006).(1998). ***LEGE nr. martie 2000. Ed. (2008).. Editura Monitorul Oficial. (2006). (2006). 29. (2001).. Ed. Ovidiu Stoica. Jaqueas Saraf. Tatu L. 31. Ioan Cuza”. Expert. Ed. Mutaşu. Bucureşti 5. Universităţii . Un proiect deschis-Evaluarea stării economiei naţionale. (2006). Tradiţie şi capacitate de adaptare. (2003). pag 20. Finanţe. Ed.mfinante. Finanţe publice. Ed. Burg 21. Brezeanu Petre şi alţii. 927/23 dec. Economică. A. I. ***Declaraţie. C. Ed. Universităţii . Economică. Economică. 2006. Iaşi 6. Integrare financiar-monetară.mae. Bucureşti 17. M. Bucureşti 11.Alexandru Ioan Cuza”. Bugete Publice şi Fiscalitate. în Revista Finanţe-Contabilitate. Integrare europeană. Ed. Fiscalitatea între teorie şi practică. Vasilescu.. Universităţii . Cluj-Napoca 12. Polirom. Brezeanu Petre.. Dunod. Ioan Cuza”. Iaşi 16. Abordări teoretice şi practice. Văcărel Iulian. Ed. Ed.ro. Bucureşti 13. preluat din Strategia naţională a economiei pe termen mediu. Ed. Raluca. Ed. ***O. Bucureşti 26. Bucureşti 27.ro Legislaţie: 30. Universităţii “Al. (2004).Al.(2004). Integrarea şi Politica Fiscală Europeană. Ed. All Beck. ***Raport asupra strategiei de pregătire a aderării ţârilor asociate din Europa centrală şi de est.. Economică. Sedcom Libris Bucureşti 2002. (2000). Ştefan. Fiscalitate. Bucureşti. Tatarcan. Bucureşti. (1998). Ed.G. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Bucureşti 18. Reforma sistemului fiscal în România. România şi Uniunea Europeană. Dăianu Daniel. (2004).2. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal publicat în Monitorul Oficial nr. Fiscalite. Dacia. Ed. Finanţe publice. Ed. Gabriela Carmen Pascariu. Sorin Dinu(1999). Inceu. (2008). Ed. Văcărel Iulian. Sistemul fiscal românesc.Concepte. Mirton. Integrare financiar-monetară. *** Codul Fiscal. Emmanuel Disle. Accent. ş. Nica.. Ed. Ed. Didactică şi Pedagogică.Al. Muntenia&Leda.

tax-news. legislaţie . 2006. http://www.eu.eu/taxation_customs/index_en. “Structures of the taxation in the European Union” 35. http://ec.htm 36. http://europa. http://www.com/en/taxation 37.ro.worldbank.com 38.org 40.mfinante. http://www. http://www. Raport anual pe 2005. 2007.euractiv.int/comm/eurostat.finfacts.mai. http://www. 2008 34.europa. http://www.ro.com 39.33.