MS Office.

Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar
4.1. MS Word. Elemente de editare de texte şi tehnoredactare

4

Programul editor de texte Microsoft Word face parte din pachetul de programe de birou Microsoft Office, realizat special de firma Microsoft pentru a uşura majoritatea activităţilor care se desfăşoară într-un birou la nivelul circuitului documentelor: - editare de documente noi (MS Word); - realizare de tabele şi calcule complexe cu datele din tabele (MS Excel); - realizare de prezentări tip reclamă (MS PowerPoint); - lucru cu baze de date (MS Access); - prelucrare de imagini (MS PhotoEditor), etc. Un editor de texte este un program creat special pentru a permite crearea, editarea, corectarea, formatarea şi tipărirea documentelor – etape ale activităţii de tehnoredactare computerizată, actualmente cel mai performant mod de a realiza şi tipări texte. Editarea textelor este una dintre cele mai răspândite aplicaţii pe calculator, cele mai cunoscute programe din domeniu fiind Microsoft Word şi Corel WordPerfect. Microsoft Word este un editor de texte foarte uşor de folosit, conceput special pentru a rula sub sisteme de operare de tip Windows şi bazat pe o interfaţă exclusiv grafică. Fereastra în care se încarcă aplicaţia respectă aspectul general al oricărei ferestre standard din Windows, toate comenzile putând fi apelate cu uşurinţă prin selectarea lor din menu-ul superior de comenzi sau prin folosirea unor butoane din barele de instrumente (Toolbars) – Figura 4.1. O altă caracteristică importantă şi care contribuie mult la popularitatea acestui program este aceea că se încadrează în conceptul de proiectare WYSIWYG („What You See Is What You Get” – „Ceea ce vezi este ceea ce vei obţine”): comenzile de formatare afectează direct textul de pe ecran, astfel că ecranul arată exact aspectul textului, aşa cum va fi el tipărit pe hârtie. Prin urmare, munca celui care editează textul este mult uşurată, deoarece el poate controla în permanenţă aspectul final al textului realizat, fără a fi nevoie pentru aceasta de comenzi suplimentare – spre deosebire de alte editoare de texte (în special cele create pentru a rula sub sisteme de operare de tip MS-DOS: WordPerfect până la versiunea 5.0, LaTeX) la care comenzile de formatare a textului se traduceau prin tipărirea unor coduri specifice pe ecran, iar aspectul final al textului nu putea fi vizualizat decât la listare, sau printr-o comandă specială, de tipul „Print Preview”.

Figura 4.1. Suprafaţa de lucru a editorului de texte MS Word Conţinutul documentului tipărit, împreună cu toate comenzile de formatare a textului aplicate sunt salvate într-un fişier cu extensia .DOC, generată automat de editorul de texte. Odată salvat într-un astfel de fişier, textul introdus şi formatat folosind editorul de texte rămâne stocat pe suporturile de memorie ale calculatorului, de unde este oricând disponibil pentru a fi din nou deschis, modificat, şi eventual listat la imprimantă. Prin urmare, editorul de texte MS Word realizează următoarele operaţii, absolut necesare în activitatea de tehnoredactare a unui text: - introducerea efectivă a conţinutului textului; - salvarea acestui conţinut, într-un fişier cu extensia .DOC, pentru a–l putea regăsi ulterior; - formatarea textului introdus, pe mai multe coordonate: - formatarea corpului de literă; - formatarea paragrafelor; - formatarea paginilor; - introducerea de elemente grafice; - introducerea de tabele şi formatarea acestora; - corectarea gramaticală a textului (la nivel morfologic şi sintactic), şi realizarea unor statistici asupra conţinutului textului (număr de cuvinte, de linii, etc.); - generarea automată de cuprinsuri şi indexuri, pentru documentele mai complexe. 4.1.1. Lansarea în execuţie a editorului MS Word Se realizează folosind butonul Start / componenta Programs / Microsoft Word, sau pictograma corespunzătoare de pe Desktop. Suprafaţa de lucru (Figura 4.1) respectă structura standard a unei ferestre Windows, având următoarele elemente componente: - Bara de titlu (prima linie a ferestrei): în care este trecut numele programului care rulează (MS Word) şi numele documentului curent, care este deschis pentru editare – dacă nu a fost deschis un fişier creat anterior şi textul introdus nu a fost încă salvat, numele generic al documentului deschis este „Document1” – pentru a se atrage atenţia că datele nu au fost încă salvate într-un fişier. - Menu-ul superior: conţine toate comenzile editorului de texte, organizate pe liste derulante de comenzi, cu următoarea structură: File Comenzi de manipulare a fişierelor în care se stochează conţinutul documentelor editate; comenzi de setare a tipului de pagină din

Edit View Insert Format Tools Table Window Help

documentul curent, de listare a conţinutului documentului curent şi de vizualizare a acestuia în diferite moduri. Comenzi de manipulare a textului editat (copiere, mutare în alte părţi din documentul curent sau din alte documente), comenzi de căutare şi înlocuire a unui şir de caractere în documentul curent. Comenzi de vizualizare în diferite modalităţi a documentului curent şi a elementelor componente ale sale; comenzi de modificare a aspectului suprafeţei de lucru generată de editor (bare de instrumente, etc.). Comenzi pentru introducerea diferitor elemente noi în documentul curent – pe lângă textul efectiv. Comenzi pentru formatarea documentului curent la diferite nivele. Apelarea unor programe auxiliare de analiză a textului, de manipulare a documentului pe ansamblu; comenzi de modificare a aspectului suprafeţei de lucru generată de editor. Comenzi pentru inserarea de tabele în documentul curent şi pentru formatarea acestora. Comenzi pentru lucrul simultan cu mai multe documente, deschise în ferestre separate. Apelarea manualului de asistenţă soft al editorului de texte.

- Barele de instrumente (Toolbars): permit activarea mai rapidă a unor comenzi; - Suprafaţa de lucru efectivă: de culoare albă, are exact aspectul foii de hârtie pe care se va tipări documentul în final; uneori, sunt marcate pe ea, cu linii punctate, marginile curente ale paginii, între care se face scrierea efectivă a textului; prezintă de asemeni şi două rigle de măsură, care dau dimensiunile reale ale paginii şi poziţia curentă a textului. - Bara de stare (pe ultima linie a ferestrei): prezintă o serie de informaţii generale legate de starea documentului curent: câte pagini are, care este pagina curentă, care este linia şi coloana curentă, care este valoarea marginilor paginii, etc. După lansarea în execuţie a editorului, se începe introducerea efectivă a textului, folosind tastatura. Pentru formatarea documentului, există două modalităţi de lucru distincte, care pot fi alese în funcţie de preferinţele utilizatorului: 1. Formatarea poate fi făcută simultan cu introducerea efectivă a textului, prin stabilirea parametrilor care controlează aspectul textului pe măsură ce îl introducem de la tastatură. 2. Formatarea poate fi făcută la sfârşit: mai întâi se introduce textul brut, după care se formatează diferitele secţiuni ale sale, selectându-le cu mouse-ul şi aplicând comenzile dorite. Acest mod de lucru prezintă o serie de avantaje, deoarece permite un control mai bun la nivelul întregului text – avem o imagine de ansamblu a acestuia, şi astfel putem aprecia mai bine efectul modificărilor pe care dorim să le realizăm. Selectarea unei porţiuni de text din documentul curent se face plasând mouse-ul la începutul acesteia, după care se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se ţine apăsat, deplasând în acelaşi timp mouse-ul până la sfârşitul zonei pe care dorim să o selectăm. Dacă selecţia a fost făcută corect, zona selectată se colorează cu negru, şi comenzile de formatare ulterioare se aplică exact pe această zonă. O altă modalitate de selecţie este cu ajutorul tastaturii: plasăm cursorul la începutul zonei de text pe care dorim să o selectăm, după care deplasăm cursorul cu ajutorul săgeţilor până la sfârşitul acesteia, ţinând între timp apăsată tasta <SHIFT>. Anularea unei selecţii existente se realizează foarte simplu, deplasând mouse-ul oriunde în altă parte în documentul curent, şi apăsând o dată butonul din stânga al mouse-ului. 4.1.2. Formatare la nivelul corpului de literă Se referă la totalitatea comenzilor pe care le putem aplica pentru a modifica aspectul literelor din documentul curent. Astfel, sunt disponibile următoarele comenzi, activate prin intermediul butoanelor din bara de instrumente: - schimbarea fontului curent : MS Word pune la dispoziţie numeroase fonturi – seturi complete de caractere – care diferă unele de altele prin aspectul literelor. Fontul implicit este „Times New Roman”, şi poate fi modificat prin alegerea unei alte variante din lista tuturor fonturilor posibile, activată prin apăsarea săgeţii din dreapta casetei în care este înscris

numele fontului curent. - schimbarea dimensiunii literelor : Dimensiunea implicită este 10, şi se poate modifica prin tipărirea unei noi valori în caseta indicată, sau prin alegerea unei valori din lista valorilor predefinite (activată prin apăsarea săgeţii din dreapta casetei). - Bold: schimbarea aspectului literelor – scrierea cu litere îngroşate (prin apăsarea butonului; comanda este valabilă atâta timp cât butonul este apăsat). - Italic: schimbarea aspectului literelor – scrierea cu litere cursive (înclinate). - Underline: schimbarea aspectului literelor – sublinierea literelor scrise. - schimbarea culorii literelor: Culoarea implicită este negru, dar se poate alege o altă culoare dintr-o paletă de culori disponibilă, care se activează apăsând săgeata din dreapta casetei. Culoarea din micul dreptunghi este cea curentă – aleasă ultima dată. - Highlight: supraluminarea unui şir de litere selectate la un moment dat – care vor fi afişate pe o bandă colorată. - Superscript: pentru tipărirea de exponeţi – litere care se scriu micşorate, mai sus decât linia curentă de scriere. - Subscript: pentru tipărirea de indici – litere care se scriu micşorate, mai jos decât curentă de scriere. Comanda care permite însă accesul la toate posibilităţile de formatare a corpului de literă este Format / Font, selectată din menu-ul superior. Astfel se activează pe ecran o casetă de dialog, în care putem seta toţi parametrii pe care dorim să îi modificăm pentru textul selectat, sau pentru textul care urmează a fi tipărit – dacă nu am selectat nimic (Figura 4.2).

Figura 4.2. Format / Font...

Astfel avem acces şi la alte posibilităţi de formatare a literelor, care nu sunt disponibile sub formă de butoane: - secţiunea Font: mai multe efecte, mai multe stiluri şi culori de subliniere a literelor, etc.; - secţiunea Character Spacing: pentru a controla modul de spaţiere a caracterelor – normal, condensat sau expandat – şi proporţia la care să se facă această spaţiere; - secţiunea Text Effects: pentru a evidenţia textul prin aplicarea unor efecte de animaţie a acestuia.

care pot fi apelate cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente: Left: Aliniere la stânga: toate liniile din paragraful curent încep din aceeaşi poziţie la marginea din stânga a paginii. Center: Centrare: toate liniile din paragraful curent sunt centrate. fiind de fapt identic cu noţiunea de alineat.3) şi cursoarele de alineat existente pe această riglă. Right: Aliniere la dreapta: toate liniile din paragraful curent încep inegal raportat la marginea din stânga a paginii. Cursorul de alineat pentru poziţia de început a primei linii. raportat la cele două margini ale paginii. fără a apăsa <ENTER> atunci când dorim să trecem pe o linie nouă. până ajunge în poziţia dorită pentru paragraful curent. Textul paragrafului se tipăreşte continuu.3.1. De asemeni. Cursorul de alineat pentru marginea din dreapta a paragrafului Figura 4.4. este prin folosirea comenzii Format / Tabs. Formatare la nivelul paragrafului Se referă la totalitatea comenzilor pe care le putem aplica pentru a modifica aspectul paragrafelor din documentul curent. dar se termină în aceeaşi poziţie la marginea din dreapta a paginii. . atunci când linia curentă s-a umplut. Pentru a începe paragraful cu un alineat (adică prima linie să înceapă mai din interiorul paginii decât celelalte). Un paragraf se defineşte ca fiind textul tipărit între două apăsări succesive ale tastei <ENTER>. adică plasate la distanţe egale de marginile din stânga şi din dreapta ale paginii. Modul de aliniere a textului curent: Există 4 moduri distincte de aliniere. prin selectare cu butonul din stânga al mouse-ului. Poziţionarea paragrafului în pagina curentă se poate face foarte simplu folosind rigla de sus (Figura 4. O altă modalitate de a stabili poziţia de început a primei linii..3. ea poate fi afişată rapid bifând comanda din menu-ul superior View / Ruler. folosită uneori în editarea obişnuită. Cursorul de alineat pentru marginea din stânga a paragrafului. de control al poziţiei paragrafului relativ la marginile din stânga şi dreapta ale paginii curente.. Fiecare dintre aceste cursoare se selectează cu butonul din stânga al mouse-ului şi se trage. deoarece editorul face automat această trecere. Justify: Aliniere la stânga şi la dreapta: toate liniile din paragraful curent încep din aceeaşi poziţie şi se termină în aceeaşi poziţie.. Rigla de sus.4). se foloseşte tasta <TAB>. care permite introducerea exactă a valorii spaţiului liber care se creează apăsând tasta <TAB> (Figura 4. un paragraf mai poate fi formatat şi prin modificarea următorilor parametri care controlează aspectul său: A. care controlează marginile din stânga şi dreapta şi poziţia de început a primei linii pentru paragraful curent. dar se termină inegal raportat la marginea din dreapta a paginii. Rigla de control de sus şi cursoarele de alineat Dacă rigla de control de sus nu este vizibilă. mai precisă decât deplasarea cursorului de alineat corespunzător pe rigla de control de sus. menţinând butonul din stânga al mouse-ului apăsat.

.5): . .Alignment: tipul de aliniere a textului în paragraful curent..Line spacing: definirea spaţiului dintre linii în paragraful curent – pot fi mai apropiate sau mai îndepărtate între ele.Spacing: spaţierea paragrafului curent comparativ cu restul textului – poziţionarea marginilor de sus şi de jos ale paragrafului. . Decrease Indent: se trage paragraful curent spre exteriorul paginii. relativ la restul textului: Se pot realiza două tipuri de poziţionare. cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente: Increase Indent: se împinge paragraful curent spre interiorul paginii. Format / Paragraph.Indentation: poziţionarea fizică a paragrafului curent (măsurată în centimetri sau altă unitate de măsură preferată) faţă de marginile din stânga şi din dreapta ale paginii.Figura 4. Figura 4. se poate folosi comanda corespunzătoare din menu-ul superior: Format / Paragraph. B. Format / Tabs. care duce la activarea unei casete de dialog în care definim următorii parametri (Figura 4.. Poziţia paragrafului în pagină.. Pentru un control mai strict al acestor parametri de formatare. .5.4. .

. există parametrul Art. . Pentru un control mai strict al aspectului chenarelor definite în documentul curent.C.cu un aspect mai deosebit – dintre care se poate alege un chenar. .Color: culoarea liniei cu care se desenează chenarul. pentru care se poate ulterior modifica doar grosimea (Width). care permite accesul la o listă predefinită de chenare artistice .Style: tipul de linie cu care se desenează chenarul. şi nu doar pentru un paragraf selectat.Setting: tipul de chenar – care se poate alege dintre câteva stiluri predefinite.7): aceiaşi parametri ca şi în secţiunea anterioară.Preview: se stabileşte exact poziţia liniilor de chenar pe care dorim să le definim.Secţiunea Page Border (Figura 4.. Definirea de chenare (Outside Border) pentru paragraful curent: Se realizează folosind butonul din bara de instrumente. astfel se obţine accesul la toate tipurile de chenare posibile. În plus.6. dar chenarul astfel definit se aplică la nivelul întregii pagini. astfel se activează o casetă de dialog în care definim următorii parametri: . . Figura 4. se poate folosi comanda din menu-ul superior Format / Borders and Shading.Width: grosimea liniei cu care se desenează chenarul. Format / Borders and Shading.Secţiunea Borders (Figura 4.6): . – secţiunea Borders . . pentru a schimba tipul de chenar se apasă săgeata din dreapta. .

.8): permite definirea unei culori de fundal pentru paragraful încadrat într-un chenar.Figura 4.Secţiunea Shading (Figura 4. .7. Se pot introduce şi culori noi..Presets: alegerea unui tip predefinit de coloane. Format / Borders and Shading. din cele 5 variante propuse. Figura 4.Patterns: se alege tipul (Style) şi culoarea (Color) pentru un model de haşurare care să se aplice peste culoarea de fundal. se foloseşte comanda din menu-ul superior Format / Columns. . folosind butonul „More colors”.Width and spacing: definirea exactă a dimensiunii fiecărei coloane şi a spaţiului dintre ele. din paleta de culori existentă. . Dacă dorim un control mai strict asupra aspectului coloanelor. care permite structurarea paragrafului selectat (sau a întregului document) pe maximum 4 coloane egale de text. – secţiunea Shading D. în cazul în care folosim coloane nestandardizate. .. Scrierea paragrafului pe mai multe coloane: Se realizează folosind butonul din bara de instrumente. Format / Borders and Shading. – secţiunea Page Border .Number of columns: introducerea efectivă a numărului de coloane dorit. . dacă este cazul.Fill: se alege culoarea de fundal. care duce la activarea unei casete de dialog în care se vor introduce următorii parametri (Figura 4. pentru a-i îmbunătăţi aspectul.8.9): ..

. sau prin definirea propriului simbol – folosind butonul „Picture.. folosind butonul „Customize. odată ce un simbol dintre cele predefinite a fost ales. eventual se poate chiar înlocui simbolul cu un altul nou. care permite definirea exactă a tuturor caracteristicilor acestora. Figura 4. – Secţiunea Bulleted Această operaţie se face prin alegerea unuia dintre simbolurile predefinite.”. folosind butonul „Customize.. Figura 4.. Liste cu puncte: fiecare element component al listei este evidenţiat printrun simbol grafic special (cerc. acesta poate fi în continuare modificat.. . generat automat.10.9. ale căror componente sunt evidenţiate în două moduri distincte: Liste numerotate: fiecare element component al listei este evidenţiat printrun număr.Secţiunea Bulleted (Figura 4. fiind structurată pe următoarele secţiuni: . poziţia.10): se stabileşte aspectul grafic al simbolurilor pentru liste cu puncte..”. prin alegerea uneia dintre variantele propuse. Format / Bullets and Numbering. avem posibilitatea de a introduce în text liste. generat automat.Secţiunea Numbered (Figura 4. Format / Columns Dacă dorim un control mai strict asupra aspectului listelor generate. pătrat.E. linie). În plus. care de asemeni poate fi modificată ulterior.” – se poate alege culoarea.. putem folosi comanda din menuul superior Format / Bullets and Numbering. mărimea...11): se stabileşte tipul de numerotare al componentelor listei.... Inserarea de liste cu puncte sau numerotate: Atunci când este nevoie.

11. Mărimea acestor margini se exprimă în centimetri.12): pentru numerotare pe mai multe nivele a componentelor listei. jos. Definirea formatului de pagină: Se foloseşte comanda File / Page Setup.13): Se defineşte valoarea marginilor albe ale paginii.Secţiunea Margins (Figura 4.. şi poziţia antetelor şi a notelor de subsol. sau în unitatea de măsură preferată de noi.4. Formatare la nivelul paginii Se referă la totalitatea comenzilor pe care le putem aplica pentru a modifica aspectul paginilor din documentul curent.”.Figura 4.. în stânga şi în dreapta.Secţiunea Outline Numbered (Figura 4. Avem la dispoziţie următoarele comenzi: A..12. pot fi stabiliţi următorii parametri legaţi de formatul de pagină: .. folosind butonul „Customize. sus. de asemeni se poate alege una dintre variantele propuse şi se poate modifica ulterior... în cazul în care dorim să inserăm astfel de elemente în paginile documentului. Format / Bullets and Numbering. din menu-ul superior. Format / Bullets and Numbering.. Folosind această comandă. – Secţiunea Outline Numbered 4. Figura 4.. – Secţiunea Numbered .1. .

acesta se poate alege dintre câteva formate predefinite (A4. B5. pentru tipurile nestandardizate.13. Figura 4. pentru care este necesară precizarea următorilor parametri: Figura 4.Secţiunea Paper Size (Figura 4. – Secţiunea Margins ..14. Landscape : pagina pusă cu latura mai lungă pe orizontală (se foloseşte pentru documentele care conţin mai multă grafică).) sau. care are două valori posibile: Portrait: pagina pusă cu latura mai lungă în poziţie verticală (se foloseşte în general pentru documentele care conţin mult text). etc. Insert / Page Numbers . există opţiunea „Custom size” şi posibilitatea de a defini exact lungimea (Height) şi lăţimea (Width) paginii.15): Se realizează folosind comanda Insert / Page Numbers din menu-ul superior. File / Page Setup. A6.15. A5. letter.Figura 4.. – Secţiunea Paper Size B. Numerotarea paginilor (Figura 4.14): Permite precizarea următorilor parametri: Paper size Tipul de pagină pentru documentul curent.. A3.. Orientation Orientarea paginii. File / Page Setup.

care uşurează realizarea lor: Introduce în antet un text automat. Insert Date: Introduce data curentă (la care a fost creat documentul). opţiunea este utilă atunci când dorim să plasăm antetul / subsolul în spatele textului. Same as Previous: În cazul existenţei în document a unor antete / subsoluri multiple. Date”. Editarea de antete şi subsoluri pentru pagina curentă: Antetele şi subsolurile sunt mici texte realizate cu scopul de a repeta pe fiecare pagină anumite informaţii de identificare ale documentului. care se alege dintr-o listă de opţiuni: „Page”.Position Alignment Format Poziţia în care se va insera numărul paginii – la marginea de sus sau de jos a acesteia. de exemplu. în el se poate include. în documentul curent. Subsolul se tipăreşte în partea de jos a paginii şi poate conţine. eventual şi elemente grafice sau imagini. „Author. centrat. sau sigla şi numele instituţiei sub egida căreia a fost realizat documentul respectiv. „Created on”. titlul documentului şi numele autorilor. În acest mod apare pe ecran bara de instrumente corespunzătoare lucrului cu antete şi subsoluri şi se activează automat zona de editare a acestora (Figura 4. Antetele şi subsolurile se editează în aceeaşi manieră. pentru a încheia editarea şi a le salva ca atare (Close). Page #. sau. Insert Page Number: Introduce numărul paginii curente. face antetul / subsolul curent . de exemplu. Antetele şi subsolurile pot fi diferite între paginile pare şi impare. Antetul se tipăreşte în partea de sus a paginii. pentru a se comuta între editarea antetului şi a subsolului se foloseşte butonul (Switch Between Header and Footer). Page Setup: Permite setarea paginilor din documentul curent. Pentru a se modifica aspectul numerelor care se inserează. „Inside”. sau între prima pagină şi celelalte pagini ale documentului. Insert Number of Pages: Introduce numărul total de pagini ale documentului. Editarea lor se realizează folosind comanda View / Header and Footer din menu-ul superior. Poziţia în rând la care se va insera numărul paginii: colţul din stânga sau din dreapta. „Created by”. data la care a fost creat sau numărul paginii curente din totalul de pagini ale documentului. Insert Time: Introduce ora curentă (la care a fost creat documentul). zona de editare a documentului efectiv fiind dezactivată temporar.16. dacă este cazul. etc. pentru editare faţă – verso. etc. se foloseşte butonul Figura 4. View / Header And Footer În bara de instrumente pentru editarea antetelor şi a subsolurilor avem la dispoziţie următoarele butoane. C.16). introducându-se textul efectiv. Show / Hide Document Text: Afişează / ascunde textul documentului atunci când edităm antetul sau subsolul. numele fişierului care conţine documentul respectiv. Format Page Number: permite formatarea modului de numerotare a paginii. există şi variantele „Outside”. dacă este necesar.

Salvarea documentului în fişier. Close: Închide editarea antetelor / subsolurilor şi comută pe editarea textului efectiv din documentul curent. dacă dorim. într-un fişier căruia editorul de texte îi va atribui în mod implicit extensia .Butonul „Cancel” se foloseşte atunci când dorim să abandonăm operaţia de salvare a documentului în fişierul specificat.în caseta „Save as type:” : se indică extensia sub care se va salva fişierul. . din menu-ul superior. 4.DOC. La prima salvare a documentului introdus. operaţia efectivă de salvare se face apăsând butonul „Save”.1. automat. activează (pentru editare) elementul următor. sau folosind butonul din bara de instrumente. în care trebuie să precizăm următoarele elemente: .în caseta „File name:” : se indică numele fişierului în care dorim să salvăm documentul. automat. . Show Previous: În cazul existenţei în document a unor antete / subsoluri multiple. dar. sunt disponibile şi alte extensii (alte formate de salvare a fişierului). în ideea de a-l salva într-un fişier cu acelaşi nume. activează (pentru editare) elementul anterior. extensia adăugată este . Dacă nu se face operaţia de salvare a documentului editat. cu acelaşi efect pot fi folosite tastele săgeată în jos şi în sus. dar acestea vor fi folosite numai la cererea expresă a utilizatorului. acesta trebuie obligatoriu salvat. ci numai numele sub care dorim să facem salvarea. aici se încarcă titlul documentului. File / Save . Salvarea documentului curent într-un fişier se face prin comanda File / Save. putem înlocui această sugestie cu un nume diferit. în momentul în care se închide editorul. conţinutul documentului este irevocabil pierdut şi va trebui reintrodus la o nouă deschidere a editorului de texte. Switch Between Header and Footer: Comută între editarea antetului şi a subsolului.17. astfel încât acesta să fie disponibil şi mai târziu – pentru modificări sau listări ulterioare. Figura 4.5.17).în caseta „Save in:” : se indică locul în care dorim să salvăm documentul (unitatea de disc şi directorul). putem selecta o altă extensie din lista de opţiuni existentă. . . care se selectează apăsând săgeata din dreapta casetei.După ce am precizat parametrii fişierului în care dorim să facem salvarea. dar dacă dorim. lucrul cu fişiere în MS Word Pentru a memora conţinutul documentului care a fost editat.DOC. care poate fi activată apăsând săgeata din dreptul casetei.identic cu cel anterior (de pe pagina sau din secţiunea anterioară). pe ecran va apare o casetă de dialog (Figura 4. Show Next: În cazul existenţei în document a unor antete / subsoluri multiple. Nu trebuie să precizăm extensia.

. cuvinte. File / Exit Se închide editorul de texte. categorie. sub alt nume). modificat.18.Secţiunea General: date despre fişierul în care a fost salvat documentul – nume. tip (extensie).Secţiunea Statistics: statistici despre document – când a fost creat. linii. câte pagini. Figura 4. care este mărimea lui. salvarea se face automat în acelaşi fişier care a fost indicat iniţial. sunt disponibile şi următoarele operaţii. Proprietăţile documentului curent – File / Properties (Figura 4. . . de această dată însă. File / Close Se închide documentul curent. data creării şi a ultimei modificări. File / Send To Se trimite documentul curent spre alte utilitare: email. fax. care urmează a fi editat. atributele sale. comentarii etc. localizare. gol.18) – se referă la datele generale de identificare a documentului. loc.După prima salvare a documentului într-un fişier. File / Open Se deschide un document deja salvat. autor. File / Save Se salvează documentul curent într-un alt fişier (în alt as. File / Se afişează proprietăţile documentului curent – o Properties caracterizare generală a acestuia (Figura 18). fără a mai trebui să în specificăm din nou. paragrafe. File / Properties Uneori. subiect. După ce documentul a fost salvat într-un fişier. etc. poate fi necesar să indicăm o parte dintre aceste date la prima salvare a documentului. . . companie. de câte ori a fost accesat. cât timp s-a lucrat la editarea lui. litere conţine. cuvinte cheie. pentru a se continua lucrul la el. la nivel de fişiere: Comanda: Butonul Efect: echivalent: File / New Se deschide un nou document. mărime. listat. Datele de identificare sunt structurate pe următoarele secţiuni: . operaţia de salvare trebuie repetată la fiecare nouă modificare pe care o mai aducem documentului.Secţiunea Summary: date despre document – titlu..Secţiunea Contents: care este cuprinsul documentului.

Selectarea întregului conţinut al documentului curent: Este necesară atunci când dorim să copiem. de exemplu. care se aleg dintr-o listă de opţiuni şi se completează cu informaţiile corespunzătoare. Aceste operaţii se fac folosind comenzile din menu-ul superior. Astfel. sau butonul din bara de instrumente.1. cu ajutorul săgeţilor sau al mouse-ului. sau butonul din bara de instrumente. Copierea unei porţiuni de text din documentul curent: Pentru aceasta.1. textul pe care dorim să îl ştergem. sau butonul din bara de instrumente.Secţiunea Custom: alte caracteristici. b) se foloseşte comanda Edit / Cut din menu-ul superior. c) ne deplasăm în zona destinaţie. sau butonul din bara de instrumente (editorul de texte furnizează acest mecanism de „Undo”. se poate folosi comanda Edit / Undo. în care dorim să mutăm textul selectat.. inclusiv imaginile. Mutarea unei porţiuni de text din documentul curent: Pentru aceasta. copiere sau mutare a acestora în alte zone din documentul curent sau în alte documente. tabelele şi toate celelalte elemente componente ale sale. sunt necesare următoarele etape: a) se selectează. Operaţii la nivelul zonelor de text Editorul de texte Microsoft Word permite manipularea uşoară a unor porţiuni de text din documentul curent. în care dorim să copiem textul selectat. În acest scop. şi nu fişierul în care l-am memorat). 4. textul pe care dorim să îl mutăm. cu ajutorul săgeţilor sau al mouse-ului. Moduri de vizualizare a documentului curent Pe parcursul editării unui document poate fi necesară vizualizarea acestuia în diferite modalităţi. b) se foloseşte comanda Edit / Clear. etc. Ştergerea unei porţiuni de text din documentul curent: Pentru aceasta. desen. Astfel se selectează tot conţinutul documentului curent. restaurând astfel aspectul documentului iniţial).. echivalentă cu apăsarea tastei <DELETE> de pe tastatură. Se face folosind comanda Edit / Select All. sunt necesare următoarele etape: a) se selectează. imagine. pentru un control mai bun al aspectului general al documentului. adică operaţii de ştergere. ale documentului. editorul de texte . Dacă dorim să recuperăm ceea ce am şters. indiferent de natura ei – text. şi folosim comanda Edit / Paste din menu-ul superior. Sunt posibile următoarele operaţii la nivelul zonelor de text: 1. tabel. şi folosim comanda Edit / Paste din menu-ul superior. prin care se poate anula efectul ultimelor comenzi care au fost folosite. c) ne deplasăm în zona destinaţie. mai particulare. 4. componenta Edit. nou. zona selectată este ştearsă din documentul curent. sau când dorim să ştergem complet documentul curent (conţinutul său. 4. textul pe care dorim să îl copiem.7. sau butonul din bara de instrumente. sunt necesare două etape: a) se selectează. b) se foloseşte comanda Edit / Copy din menu-ul superior. 3. întregul document curent în alt document. 2..6. cu ajutorul săgeţilor sau al mouse-ului.

20). se va apăsa butonul „Close” din bara de instrumente specifică. Modul de vizualizare cel mai apropiat de aspectul textului pe hârtie. notele de subsol şi adnotările.View / Full Documentul este afişat pe întregul ecran. .View / Indică. .View / Este modul de vizualizare implicit şi cel mai simplu.View / Web Pentru documentele care urmează a fi puse pe Internet. existând şi opţiunile: .Whole page: vizualizarea documentului adaptată aşa încât toată pagina să fie vizibilă pe ecran. accesibile prin comenzile din menu-ul superior. . în ideea de a se vedea cât mai mult din document pe ecran. . trecerea prin tot conţinutul documentului se face cu ajutorul săgeţilor. titluri. nici antetele.Many Pages: mai multe pagini sunt vizibile pe ecran simultan.View / Page Furnizează o idee asupra modului în care va arăta documentul Layout atunci când îl vom tipări. care permite descoperirea tuturor eventualelor greşeli de aranjare a textului în pagină.. sunt afişate marginile foilor. pentru creşterea şi descreşterea mărimii Zoom.View / Indică structura documentului: capitole. din bara de . . barele de instrumente ale Screen editorului de texte fiind ascunse.Microsoft Word pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe moduri de vizualizare a conţinutului documentului curent. de afişare. . într-o fereastră suplimentară care va fi afişată în stânga Document documentului.19). prin care se Normal afişează pe ecran numai suprafaţa efectivă de editare a documentului.. indică Layout modul în care va fi afişat documentul ca pagină de Internet. şi o linie punctată.. cărţi). modificând gradul de vizibilitate a textului.19.Page width: vizualizarea documentului adaptată la lăţimea paginii. Scalarea sau butonul poate fi făcută între 10% şi 200% din mărimea reală (Figura 4. Pentru a se dezactiva acest mod de vizualizare şi a se reveni la vizualizarea normală. sau al tastelor <Page Up> şi <Page Down>. subtitluri. View / Zoom. Figura 4. paragrafe. Nu se văd marginile hârtiei. Outline etc. de separare a paginilor. structura acestuia la nivel de titluri şi subtitluri – Map opţiune utilă pentru documentele complexe şi foarte lungi (de exemplu.. .View / Permite scalarea imaginii. . . notele de subsol sau adnotările. componenta View: . antetele şi subsolurile.Text width: vizualizarea documentului adaptată la lăţimea textului instrumente în pagină. se activează prin comanda File / Print Preview sau prin butonul din bara de instrumente – de preferat după ce imprimanta pe care urmează să se facă listarea a fost selectată pentru editorul de texte (Figura 4. subsolurile.

se foloseşte comanda Window / Remove Split. şi apăsând butonul din stânga al mouse-ului.20. Inserarea de elemente grafice în documentul curent Editorul de texte MS Word pune la dispoziţie instrumente destul de puternice pentru introducerea de elemente grafice în documentele editate. Această linie va fi mutată în susul sau în josul ecranului. pentru a stabili punctul în care dorim să se dividă ecranul în cele două zone. Acelaşi lucru se poate face şi direct.Figura 4. similar cu View / Zoom. există comanda Window / Split. 4. De asemeni. Full Screen: se afişează documentul curent pe tot ecranul. Close: se iese din modul de vizualizare Print Preview. pentru a avea toate documentele deschise vizibile pe ecran. folosind comanda Window / New Window. numai atunci când dorim să copiem / mutăm bucăţi de text dintr-un document în altul. se măreşte gradul de vizualizare a textului. cursorul mouse-ului se va transforma într-o săgeată cu două vârfuri. deoarece aglomerează foarte mult ecranul şi micşorează zona de editare. pentru a plasa linia de despărţire în poziţia dorită. sau butonul echivalent din bara de instrumente. Ruler: se afişează sau nu pe ecran rigla de măsură în acest mod de vizualizare. însă. Acelaşi document poate fi deschis de mai multe ori sub editorul de texte. care împarte ecranul în cele două zone simultane de afişare. După ce am dat comanda. Multiple Pages: sunt afişate mai multe pagini. eventual sub un alt mod de vizualizare sau la un alt procent de scalare. permiţând afişarea simultană a sursei şi a destinaţiei.1. se foloseşte comanda Window / Arrange All – ceea ce însă. îngroşată. similar cu View / Full Screen. atâtea câte alege utilizatorul. poate fi necesar să afişăm simultan două documente diferite cu care lucrăm. File / Print Preview… Celelalte butoane din această bară de instrumente controlează de asemeni vizualizarea documentului: Magnifier: cursorul mouse-ului se transformă într-o lupă atunci când îl deplasăm pe suprafaţa documentului. One Page: este afişată o singură pagină din documentul curent. . îngreunează lucrul. Pentru astfel de situaţii. Print: se lansează tipărirea la imprimantă a documentului afişat. Comanda este utilă. care trage după ea o linie gri. Pentru a reface ecranul iniţial. folosind comanda File / Print. Zoom: se alege gradul de vizualizare a paginii. Uneori poate fi necesar să afişăm acelaşi document în două zone distincte pe ecran. se apasă o dată butonul din stânga al mouse-ului.8. Sunt disponibile două concepte de lucru cu elementele grafice: .

. WordArt: utilitar care permite realizarea de texte artistice.). Line Color: se stabileşte culoarea liniei sau a unui contur desenat şi selectat. dacă se ţine tasta <CTRL> apăsată. sau un pătrat. From File: permite să specificăm exact numele şi localizarea fişierului care conţine imaginea dorită. Oval: se desenează o elipsă. structurate de obicei pe categorii. Inserarea de elemente grafice create anterior cu alte soft-uri. din care se poate alege un stil. structură). 2. este recomandabil pentru texte relativ scurte.).: deschide un catalog de imagini predefinite din MS Word. grupate sub formă de butoane în bara de instrumente numită „Drawing”. Celelalte opţiuni: se inserează un fişier grafic cu formatul specificat (WordArt. 2. lungime. Arrow: se desenează o săgeată. 3-D: creează un efect tridimensional pentru un obiect desenat şi selectat. bannere. care poate fi activată apăsând butonul sau selectând din menu-ul superior comanda View / Toolbars / Drawing. Crearea de elemente grafice noi. Permite desenarea de obiecte grafice mai complexe: linii curbe sau frânte. gol. aliniere. stele. de preferinţă titluri sau subtitluri. Rectangle: se desenează un dreptunghi. etc. culoare. după care se tipăreşte textul care va fi afişat cu acel stil. Select Objects: realizează selecţia mai multor obiecte grafice. forme mai deosebite. Autoshapes). Chart. punând la dispoziţie un catalog de stiluri. Inserarea de elemente grafice create anterior: Se realizează folosind una dintre următoarele comenzi din menu-ul superior: Insert / Picture: după care se precizează locul de unde preluăm imaginea: Clip Art. direcţie. această bară de instrumente se activează în partea de jos a suprafeţei de lucru şi conţine următoarele elemente: Line: se desenează o linie dreaptă. din care se poate alege imaginea pe care dorim să o inserăm. săgeţi mai complexe. etc. Arrow Style: se stabileşte tipul de săgeată. dacă se ţine tasta <CTRL> apăsată. mutarea unul în spatele altuia. folosind comenzile editorului de texte. dacă acesta nu face parte din catalogul MS Word.1. Permite operaţii mai complexe asupra unuia sau mai multor obiecte grafice selectate: grupare. rotire. Crearea de elemente grafice noi: Editorul de texte MS Word conţine o gamă destul de variată de instrumente grafice. Shadow Settings – permite setarea parametrilor umbrei care se adaugă (poziţie. atunci când dorim să aplicăm un efect simultan asupra acestora. Text Box: casetă de text – permite plasarea unui text oriunde pe pagina curentă. Line Style: se stabileşte stilul de linie (grosime. . 3-D Settings . De obicei. Fill Color: colorează o suprafaţă închisă în culoarea aleasă. culoare. şi se deschide automat aplicaţia care permite editarea sa. pentru o linie sau un contur desenat şi selectat.. pentru o linie sau un contur desenat şi selectat.permite setarea parametrilor efectului 3-D (poziţie. Dash Style: se stabileşte stilul de linie punctată. marginile şi paragrafele existente. etc. sau un cerc. etc. specializate în acest scop. 1. fără a ţine cont de liniile. Shadow: creează un efect de umbrire pentru un obiect desenat şi selectat. pentru o săgeată desenată şi selectată.

Crearea unui tabel nou: Se poate realiza în mai multe moduri: Folosind butonul „Insert Table” din bara de instrumente. pot fi înfrumuseţate folosind diferite chenare. prin intermediul componentei Table din menu-ul superior. după care se trage cursorul spre dreapta peste grila care apare..22).Insert / Object: realizează inserarea în documentul curent a unui obiect de tipul specificat într-o listă de opţiuni. Pentru a transforma într-un tabel un text deja editat. . Number of rows: se indică numărul de linii ale tabelului. pentru a preciza dimensiunea tabelului (numărul de coloane şi de linii) care urmează a fi creat. .: pentru a da tabelului un aspect mai deosebit. Editorul de texte MS Word permite acest lucru. Table / Insert Table Number of columns: se indică numărul de coloane ale tabelului. apoi se eliberează butonul mouse-ului.21) se precizează parametrii tabelului: Figura 4. corpuri de literă sau procedura de formatare automată a tabelelor. în caseta de dialog care apare (Figura 4. Lucrul cu tabele în MS Word De multe ori în practică este necesar să inserăm în documentul curent tabele. care conţine numai comenzi dedicate lucrului cu tabele. mai mult sau mai puţin complexe. dar se deschide automat aplicaţia care permite editarea sa. culori. acesta se selectează. La un tabel creat pot fi adăugate coloane sau linii noi. după care se apasă butonul „Insert Table”. celulele tabelului pot fi unite sau divizate. urmând a fi completate ulterior cu text.. Folosind comanda Table / Insert Table.1.21. AutoFormat.9. obiectul inserat este vid. 4. sau pot fi create vide. 1. care se alege dintr-un catalog de stiluri existente (Figura 4. Tabelele pot fi create folosind textul deja introdus.

se selectează un număr de linii egal cu cel pe care dorim să îl inserăm şi apoi se dă comanda Table / Insert Rows.23): . Pentru a se trece de la o celulă la alta avem 3 posibilităţi: se activează celula destinaţie folosind butonul din stânga al mouse-ului.Figura 4. exact în forma în care dorim să apară ele în tabel. se trece în celula următoare folosind tasta <TAB>. . . care dorim să le ştergem.“Insert entire column”: se introduce o întreagă coloană în plus. . Figura 4.“Shift Cells Down”: prin deplasarea celorlalte celule în jos. sau butonul „Draw Table”. . Editarea conţinutului tabelului: Se realizează selectând fiecare celulă. Table / Insert Cells b) Introducerea unei linii noi: Se selectează celula deasupra căreia dorim să introducem o linie nouă şi se foloseşte comanda Table / Insert Rows. se trece dintr-o celulă în alta cu săgeţile. din bara de instrumente şi se trage mouse-ul deasupra liniilor pe 2. 3. după care se desenează coloanele şi liniile. Pentru a şterge o linie sau un grup de linii pe care le-am desenat greşit. sau în celula anterioară folosind simultan tastele <SHIFT>+<TAB>.“Insert entire row”: se introduce o întreagă linie în plus.23.22. Modificarea unui tabel creat: Sunt posibile următoarele operaţii: Introducerea de elemente noi în tabel: a) Introducerea unei celule noi: Se selectează celula de deasupra sau din dreapta punctului în care dorim să inserăm noile celule. c) Introducerea unei coloane noi: Se selectează celula la stânga căreia dorim să introducem o coloană nouă şi se foloseşte comanda Table / Insert . Cursorul mouseului se schimbă într-un creion. pentru a insera simultan mai multe linii. Table / Table AutoFormat - Folosind comanda Table / Draw Table din menu-ul superior. se apasă butonul „Eraser”. după care se foloseşte comanda Table / Insert Cells şi se specifică modul în care dorim să inserăm noile celule (Figura 4. se desenează mai întâi conturul exterior al tabelului sub forma unui dreptunghi. .“Shift Cells Right”: prin deplasarea celorlalte celule spre dreapta. în care se va introduce apoi textul dorit. din bara de instrumente: astfel pot fi create tabele mai complexe.

Formatarea tabelelor: În menu-ul superior există următoarele comenzi pentru formatarea tabelelor: Table / Activează catalogul de stiluri predefinite pentru schimbarea AutoFormat aspectului tabelului curent şi selectat la un moment dat. după care se dă comanda Table / Merge Cells.“Shift Cells Left”: prin deplasarea celorlalte celule spre stânga.24.“Delete entire row”: se şterge întreaga linie. după care se dă comanda Table / Split Cells şi se specifică modul în care dorim să divizăm acea celulă (Figura 4.“Shift Cells Up”: prin deplasarea celorlalte celule în sus.24): . Ştergerea elementelor existente în tabel: a) Ştergerea unei celule dintr-un tabel: Se selectează celula / celulele pe care dorim să le ştergem.25.25): Number of columns: numărul de coloane în care dorim să o împărţim. Table / Cell Permite stabilirea exactă a înălţimii şi lăţimii celulelor: Height and Row: dimensiunea unei linii (înălţimea). Distribute Rows Evenly: egalizează toate liniile tabelului. c) Ştergerea unei coloane: Se selectează coloana pe care dorim să o ştergem şi se foloseşte comanda Table / Delete Columns.“Delete entire column”: se şterge întreaga coloană. Table / Delete Cells b) Ştergerea unei linii: Se selectează linia pe care dorim să o ştergem şi se foloseşte comanda Table / Delete Rows. astfel. acestea se selectează în prealabil.Columns. . Distribute Columns Evenly: egalizează toate coloanele tabelului. pentru a şterge simultan mai multe linii. Table / AutoFit to Content: modifică dimensiunile tabelului AutoFit pentru a se potrivi exact conţinutului acestuia. se selectează un număr de coloane egal cu cel pe care dorim să îl inserăm şi apoi se dă comanda Table / Insert Columns. Figura 4. după care se dă comanda Table / Delete Rows. b) Divizarea unei celule a tabelului: Se selectează celula pe care dorim să o divizăm. Figura 4. indiferent dacă pe o linie sau pe o coloană). AutoFit to Window: modifică dimensiunile tabelului pentru a se potrivi exact în fereastra curentă. demarcaţiile dintre celulele selectate dispar. pentru a şterge simultan mai multe coloane. . pentru a insera simultan mai multe coloane. . Number of rows: numărul de linii în care dorim să o împărţim. după care se foloseşte comanda Table / Delete Cells şi se specifică modul în care dorim să reordonăm celulele rămase în tabel (Figura 4. . după care se dă comanda Table / Delete Columns. acestea se selectează în prealabil. şi ele se transformă într-o singură celulă. Table / Split Cells 4. Operaţii cu celulele tabelului: a) Unificarea mai multor celule ale tabelului: Se selectează mai întâi celulele pe care dorim să le unificăm (acestea trebuie să fie celule succesive.

De asemeni.26. . Figura 4. În secţiunea „Search Options” avem posibilitatea de a preciza diferite opţiuni de căutare. Dintre aceste. numere sau date calendaristice. Edit / Find Edit / Replace: acţionează pe acelaşi principiu cu „Find”. Table / Sort Sortează conţinutul tabelului pe coloane. în câmpul „Find what:” se tipăreşte şirul de caractere care urmează a fi căutat.27). permite editarea unor formule Formula matematice de calcul care operează folosind conţinutul celulelor tabelului. crescător sau descrescător. prin comenzile: Edit / Find: se afişează o casetă de dialog (Figura 4. Prelucrarea datelor din tabele: Editorul de texte permite şi prelucrarea datelor care au fost introduse într-un tabel. din menu-ul superior. ţinând cont de natura datelor conţinute în celule: text.1. 5. <TAB>. putem modifica aspectul tabelului (chenarele. Convert Table to Text: operaţia inversă. numai că permite. simultan cu operaţia de căutare. Alte utilitare ale MS Word Editorul de texte MS Word conţine şi alte comenzi. la un nivel destul de avansat: Table / Cea mai simplă operaţie de prelucrare.26) în care. 4. iar butoanele „Format” şi „Special” permit detalierea şi mai bună a acestor opţiuni de căutare. operaţia efectivă se declanşează apăsând butonul „Find Next”. Table / Dacă tabelul conţine valori numerice..10. şi operaţia de înlocuire a şirului de caractere găsit cu un nou şir de caractere (Figura 4. cu condiţia să existe separări în cadrul acestuia prin virgule. culoarea de fundal) folosind comanda Format / Borders and Shading. care sunt de ajutor în tehnoredactarea unui document. vom enumera: a) Facilitatea de căutare şi înlocuire automată a caracterelor: Este posibilă căutarea rapidă a unui şir de caractere în documentul curent (sunt identificate toate apariţiile acestuia) şi eventual înlocuirea sa cu un alt şir de caractere.. cu două aspecte: Convert Convert Text to Table: transformă un text într-un tabel.Width Column: dimensiunea unei coloane (lăţimea). semen de sfârşit de paragraf etc.

de obicei numărul acesteia (Figura 4. tabel. linie.28). În acest mod pot fi regăsite rapid diferite elemente: pagină.29). notă de final. Insert / Inserează comentarii în text. comentariu. secţiune. aceste simboluri pot fi alese din lista seturilor de caractere cu care lucrează editorul de texte. ci numai sub editorul de texte.27. pentru care va fi introdus un element de identificare . care Text poate fi ales dintr-o listă destul de extinsă de opţiuni. Insert / Introduce în poziţia curentă din document diferite simboluri speciale. Edit / Replace Edit / Go To: permite poziţionarea rapidă pe o anumită zonă din documentul curent (utilă în special în cazul documentelor foarte lungi). fiind and Time posibil să alegem între mai multe formate de scriere a acestora. Symbol care nu sunt disponibile pe tastatură. imagine. Insert / Auto Introduce în poziţia curentă din document un text predefinit. care nu sunt vizibile la tipărirea acestuia Comment pe hârtie. mărind-o comparativ cu restul textului şi plasând-o în afara acestuia (Figura 4. titlu etc. Figura 4. . Edit / Go To b) Inserarea de mici texte predefinite în documentul curent: Insert / Date Introduce în poziţia curentă din document data şi ora curente. sau obiect mai complex: notă de subsol.28. Footnote c) Alte posibilităţi de formatare: Format / Drop Cap: Permite formatarea primei litere dintr-un paragraf. Insert / Inserează o notă de subsol sau o notă de final în documentul curent.Figura 4.

.29. . Format / Change Case Format / Theme.. Pentru a folosi aceste facilităţi. putând fi alese câteva stiluri predefinite (Figura 4. este posibilă şi o protecţie globală a documentului.30): . Această temă modifică aspectul tuturor elementelor din document: fundal. permite protejarea anumitor secţiuni ale acestuia. secţiuni etc.. e) Generarea automată de cuprinsuri şi tabele de indecşi: Comanda Insert / Index and Tables. Tools / Word Realizează o statistică asupra documentului curent: câte caractere. restul sunt majuscule. în condiţiile în care limbajul Spelling and este recunoscut de către editorul de texte. de asemeni. Count linii.. Grammar Tools / Permite setarea limbajului de editare. d) Corectoare gramaticale şi statistici asupra textului: Editorul este dotat şi cu un dicţionar de cuvinte şi expresii. titluri şi subtitluri. liste. cuvinte. Pot fi introduce două parole diferite: .Title Case: Prima literă din fiecare cuvânt este majusculă. pentru aceasta se foloseşte comanda Tools / Options – Save. De asemeni.Uppercase: Toate literele majuscule.. f) Protejarea documentului: Comanda Tools / Protect Document. . conţine.30. este automatizată şi generarea listelor de referiri bibliografice.Toggle Case: Prima literă din fiecare cuvânt este mică. se apelează următoarele comenzi din menu-ul superior: Tools / Activează corectorul gramatical inclus. De asemeni... recunoaşte limbajul în care este scris textul şi pune la dispoziţie liste de sinonime pentru cuvintele tipărite.: Se poate da întregului document un aspect unitar. tabele şi culorile chenarelor. . folosind o temă predefinită dintr-un catalog pus la dispoziţie de editor. care nu va putea fi deschis decât dacă se tipăreşte corect o parolă. Figura 4.Lowercase: Toate literele sunt mici.Sentence case: Numai prima literă din propoziţie este majusculă. pagini. astfel încât permite corectarea automată a textului introdus (greşelile de tipărire şi chiar greşeli sintactice).Figura 4. Format / Drop Cap Format / Change Case: Schimbă aspectul literelor din textul selectat. uşurându-se editarea acestora. pentru a fi recunoscut de Language editor. a căror modificare nu este permisă decât dacă este tipărită o parolă. activează un utilitar pentru generarea automată a cuprinsului documentului (lista tuturor titlurilor şi subtitlurilor sale) sau a indexului (listă de cuvinte cheie şi apariţiile lor în text).

De asemeni. care vor fi analizate separat. existând de asemeni şi comenzi specifice. atunci când se generează grafice. poartă numele generic de “Workbook” (registru de calcul) şi este compus din 16 foi de calcul (“Sheets”) distincte. Figura 4. vor fi salvate automat sub extensia specifică .45. în aceleaşi menu-uri şi cu aceleaşi butoane în barele de instrumente (Toolbars). dar nu poate fi modificat. Fişierele create sub Microsoft Excel. adică acces deplin la conţinutul său. care conţine descrierea detaliată a tuturor facilităţilor editorului şi a modului de lucru cu acesta. cu posibilitatea de a face. generat automat la crearea graficului respectiv. pentru calcule sau reprezentări grafice. Suprafaţa de lucru (menu-ul superior.45) este similară cu cea a celorlalte componente Microsoft Office (Microsoft Word şi Microsoft PowerPoint). care va fi vizualizat. Acest program permite în primul rând realizarea de tabele într-o manieră profesionistă (mai puternică decât utilitarul similar din MS Word). MS Excel. acestea pot fi incluse în foaia de calcul curentă. sub numele de “Chart” şi având fiecare un număr de ordine. sub acelaşi nume. sau pot fi incluse în fişier ca obiecte distincte. 4. barele de instrumente – Figura 4. eventual.XLS. este Microsoft Excel. care conţin tabele şi calcule asupra valorilor introduse. S-a preferat această metodă de structurare a fişierelor pentru a putea memora în acelaşi fişier mai multe seturi de date distincte. foarte performantă şi utilizată pe larg. software pentru calcul tabelar. şi reprezentări grafice ale rezultatelor obţinute. identificate fiecare prin numărul lor de ordine.„Password to open:” – parola care permite deschiderea documentului.3. Suprafaţa de lucru MS Excel . Elemente de calcul tabelar O altă componentă a pachetului de programe Microsoft Office. dacă nu i-am indicat un nume. majoritatea comenzilor din Word se regăsesc şi aici. g) Sistemul de asistenţă software: Comanda Help din menu-ul superior conţine o serie de comenzi pentru lucrul cu manualul de utilizare al editorului de texte. şi de asemeni realizarea de calcule foarte avansate cu valorile înscrise în tabele. „Password to modify:” – parola care permite deschiderea şi modificarea documentului. Un astfel de fişier.

după care urmează combinaţii de câte două litere.45) respectă structura standard a unei ferestre Windows şi este similară cu cea a editorului de texte Microsoft Word.3. sau de realizare a unor operaţii matematice mai complexe asupra datelor din registrul de calcul curent. 4. subtotaluri. Fiecare celulă a tabelului .). (Figura 4. . Lansarea în execuţie a programului MS Excel Se realizează folosind butonul Start / componenta Programs / Microsoft Excel. Tools Apelarea unor programe auxiliare de analiză a textului.Barele de instrumente (Toolbars): permit activarea mai rapidă a unor comenzi prin intermediul unor butoane. Fiecare element al tabelului este bine definit. eventual formula aplicată pentru a se obţine rezultatul afişat în celulă (cu posibilitatea de a o modifica sau de a aplica alte formule de calcul). .1. etc.. . Edit Comenzi de manipulare a textului sau imaginilor şi de căutare şi înlocuire a unui şir de caractere în registrul de calcul curent.2.45) – această formă de etichetare dând posibilitatea de a crea tabele suficient de mari pentru a cuprinde cantităţi suficiente de date. organizate pe liste derulante de comenzi.Bara de titlu (pe prima linie a ferestrei): conţine numele programului (MS Excel) şi numele registrului de calcul curent. . BA.AZ.4.. deschise în ferestre separate. de la A la Z. selecţie după diferite criterii. structurate pe linii şi pe coloane.. (o parte dintre aceste comenzi sunt comune cu cele din MS Word şi MS PowerPoint şi nu vor fi prezentate în continuare).Bara de stare (pe ultima linie a ferestrei): prezintă informaţii generale despre registrul de calcul curent şi despre operaţiile care se aplică datelor introduse. butoanele cu acelaşi aspect ca în Microsoft Word îşi păstrează şi semnificaţia. pe ecran apare un caroiaj în care urmează a fi introdus conţinutul tabelului pe care dorim să îl realizăm. Insert Comenzi pentru introducerea de obiecte noi în foaia de calcul curentă sau la nivelul întregului registru de calcul. . şi de modificare a aspectului suprafeţei de lucru generată de editor (bare de instrumente. comenzi de modificare a aspectului suprafeţei de lucru generată de program. AB.Menu-ul superior: conţine toate comenzile programului de calcul tabelar. prin intermediul unei etichete care îi este asociată. sau. până la IV. de setare a dimensiunilor paginii în registrul de calcul curent şi de listare a conţinutului acestuia.. Orice tabel este alcătuit din mai multe celule. Format Comenzi pentru formatarea elementelor registrului de calcul curent.Bara de formule: în această zonă se afişează conţinutul fiecărei celule din tabelul editat. coloanele tabelului sunt etichetate în mod implicit cu literele (mari) ale alfabetului. deschis pentru editare şi procesare – dacă nu a fost deschis un fişier creat anterior şi datele introduse nu au fost încă salvate.3. Editarea şi formatarea unui tabel în MS Excel După lansarea în execuţie şi încărcarea programului MS Excel. 3.. iar liniile sunt etichetate cu numere: 1.Suprafaţa de lucru efectivă: se prezintă sub forma unui caroiaj. numele generic al registrului de calcul deschis este „Book1” – tocmai pentru a se atrage atenţia asupra acestui lucru. sub forma: AA. . conversii etc. . View Comenzi de vizualizare în diferite modalităţi a registrului de calcul curent. cu următoarea structură: File Comenzi de manipulare a fişierelor care conţin registrele de calcul. sau pictograma corespunzătoare de pe Desktop: Suprafaţa de lucru (Figura 4. BB. Astfel. care sugerează tabelul în care urmează a fi introduse datele. Window Comenzi pentru lucrul simultan cu mai multe fişiere. Data Comenzi de lucru asupra datelor introduse: ordonare. Help Apelarea manualului de asistenţă soft al programului de calcul tabelar. având aceeaşi structură şi aceleaşi elemente componente: . 2...

45). cu excepţia situaţiei în care mai scriem ceva chiar în celula învecinată – în acest caz. . Selectarea unui grup de celule indicând etichetele corespunzătoare . până în colţul din dreapta jos al tabelului. . şi. A1:A5.este la rândul ei etichetată. . dacă la un moment dat este necesară o modificare. A1:D5. totuşi el este introdus în întregime în celulă. şi o suprafaţă formată dintr-un anumit număr de celule din tabel. separate între ele tot prin semnul „:” : de exemplu. se selectează întreaga coloană. separate între ele prin semnul „:” : de exemplu.apăsăm butonul din stânga al mouse-ului şi îl ţinem apăsat. MS Excel oferă şi butonul Merge and Center. Pentru aceasta.când am ajuns în poziţia finală. se va proceda analog: de exemplu.pentru a specifica o singură celulă.Apăsând în mod similar similar pe dreptunghiul numerotat din dreptul unei linii. se va da eticheta ei: de exemplu A5. se selectează întreaga foaie de calcul (suprafaţa ei se colorează în negru. va fi tipărit integral. o singură celulă este curentă. A1 : A5 A1 : D1 A1 : D5 Zona de editare a conţinutului celulei curente Figura 4. se vor indica etichetele celulei de început şi de sfârşit al şirului. şi nu al operaţiilor simple.pentru a specifica un şir de celule de pe aceeaşi coloană. adică se editează conţinutul ei: celula care are marginile îngroşate (Figura 4. în timp ce ne deplasăm cu mouse-ul pe ecran. .46). de formatare): indicând în mod explicit etichetele acestora (Figura 4. cu menţiunea că.46): .pentru a specifica un şir de celule de pe aceeaşi linie.pentru a specifica un şir de celule dintr-o secţiune a tabelului. respectând următoarea succesiune de paşi: . . chiar dacă textul nu a încăput în întregime în zona alocată pe ecran celulei respective. Conţinutul celulelor se editează în mod obişnuit. . .46). va trebui să selectăm celula respectivă. . Pentru a se crea rapid şi estetic capul de tabel.Se poate selecta.ne poziţionăm cu mouse-ul pe celula din colţul din stânga-sus al suprafeţei pe care dorim să o selectăm. se va indica eticheta celulei din colţul din stânga-sus al acestei secţiuni. sau cap de coloană) într-o celulă a tabelului. este necesar să realizăm o operaţie (de formatare sau de calcul) care să se reflecte asupra mai multor celule ale unui tabel creat. MS Excel ne dă posibilitatea de a selecta diferite zone ale tabelului: .46. B4. şi eticheta celulei din colţul din dreapta-jos. A1:D1. În anumite situaţii. după care urmează numărul corespunzător liniei pe care se află celula respectivă: A1. eliberăm butonul mouse-ului – vom observa că suprafaţa „parcursă” cu mouse-ul a fost selectată (s-a colorat în negru). Există şi o altă posibilitate de a specifica celulele unui tabel asupra cărora dorim să executăm o operaţie (utilă numai în cazul calculelor. în cazul unei listări a tabelului. care unifică celulele selectate şi centrează în raport cu întreaga suprafaţă obţinută textul tipărit în prima dintre ele.Apăsând pe dreptunghiul de la începutul unei coloane. Un alt element specific în Excel este acela că. atunci când am scris un mic text (cap de tabel. cu litera corespunzătoare coloanei pe care se află. C2 etc. iar operaţia pe care o alegem în continuare se va executa la nivelul tuturor celulelor din foaia de calcul curentă). asemănător. La un moment dat. . conţinutul ei va fi indicat în bara de formule. se selectează întreaga linie. Pentru a se memora modificarea făcută. conţinutul primei celule este trunchiat (Figura 4.Apăsând cu butonul din stânga al mouse-ului pe dreptunghiul cenuşiu şi neetichetat din colţul din stânga-sus al foii de calcul curente. se apasă tasta Enter. şi se va modifica în câmpul special alocat din acea zonă (Figura 4.

se poate stabili modul de afişare al acestora: număr de cifre la partea zecimală.Date. Accounting: oferă formate speciale pentru memorarea valorilor băneşti. nu va fi posibilă realizarea de operaţii matematice cu aceste date.Number: alocat pentru valori numerice.47): Se defineşte tipul de dată care va fi introdus în celula respectivă. MS Excel oferă posibilităţi de formatare a tabelului la nivelul elementelor componente ale sale: a) Formatarea celulelor: Se selectează una sau mai multe celule ale tabelului. cu ajutorul următorilor parametri: . folosind următoarele butoane din bara de instrumente: Currency style: modifică modul de afişare a valorilor băneşti Percent Style: modifică stilul de afişare al procentajelor Comma style: modifică stilul de afişare a punctului zecimal Increase Decimal: măreşte numărul de cifre afişate la partea zecimală. care dă posibilitatea definirii următoarelor elemente de caracterizare a celulelor selectate: . pentru celule cu conţinut de tipul Number. care vor fi tratate diferit: . În plus. pentru celule cu conţinut de tipul Number. Figura 4. etc. prin înmulţirea cu 100. Secţiunea Alignment (Figura 4.Currency. după care se foloseşte comanda Format / Cells din menu-ul superior. astfel.Text: tratează conţinutul celulei ca un text.General: alocat de obicei pentru şiruri de caractere (text). oferă diferite formate pentru tipărirea acestora. . datele introduse nu sunt interpretate ca fiind valori numerice – astfel. .47. Time: folosite în general pentru a memora data sau ora. Butoanele de formatare identice cu cele din MS Word au aceeaşi semnificaţie. Decrease Decimal: micşorează numărul de cifre afişate la partea zecimală. . Format Cells / Secţiunea Number După ce s-a definit tipul de dată corespunzător celulelor tabelului. . forma punctului zecimal.secţiunea Number (Figura 4. .Formatarea tabelului se face asemănător cu MS Word. pot fi realizate mici ajustări asupra acestuia.Percentage: converteşte automat o valoare numerică în procentaj. chiar dacă sunt tipărite valori numerice – pe care nu le interpretează ca atare.48): Se defineşte modul de aliniere şi orientarea textului în interiorul celulelor selectate. forma de afişare a numărului. MS Excel permite definirea mai multor tipuri de date.

Format Cells / Secţiunea Alignment Secţiunea Font (Figura 4. o Figura 4. laturile celulelor care vor fi marcate – la fel ca funcţiile similare din MS Word şi butonul corespunzător din bara de instrumente.48. culoarea literelor. regăsit şi în MS Word. Justify – care au aceeaşi semnificaţie ca în MS Word şi pot fi setate şi prin intermediul butoanelor din bara de instrumente comune cu MS Word: - Vertical: cum se poziţionează textul în interiorul celulei. Secţiunea Patterns (Figura 4. se pot alege valorile Left. Center. a căror valoare se va defini. Secţiunea Border (Figura 4.51): Permite definirea unui fundal cu o anumită culoare şi haşură (Pattern) pentru celulele selectate – similar cu butonul din bara de instrumente. stilul de subliniere. . . şi atributele specifice acestuia: dimensiune. grosimea şi culoarea liniilor. efecte speciale – la fel ca funcţiile similare din MS Word şi butoanele cunoscute din bara de instrumente: . Orientation: pe ce direcţie se va scrie textul în celule – drept sau înclinat sub anumite unghiuri.50): Permite definirea aspectului chenarului celulelor selectate: tipul de linie. de exemplu. Right. . faţă de marginile din stânga şi din dreapta ale acesteia. aspect. faţă de marginile de sus şi de jos ale acesteia: centrat. mai apropiat de marginea de sus sau de marginea de jos.49): Se defineşte fontul cu care va fi scris textul din celulele selectate.- Text Alignment: o Horizontal: cum se poziţionează textul în interiorul celulei.

Format Cells / Secţiunea Border Secţiunea Protection: Are efect numai în cazul în care tot fişierul este protejat la deschidere (accesul făcându-se numai pe baza unei parole). se pot seta două atribute: Locked: nu se poate modifica conţinutul celulelor selectate. .Figura 4. Hidden: nu sunt afişate formulele folosite pentru a calcula rezultatele indicate în celulele selectate.49. Format Cells / Secţiunea Font Figura 4.50.

Hide: pentru a se ascunde liniile selectate. Hide: se ascunde foaia de calcul curentă. fiind vizibil doar pe ecran.. în funcţie de dimensiunea conţinutului lor. şi anume: - .Height: pentru a se stabili manual înălţimea liniilor selectate. cu ajutorul comenzii Format /Sheet din menu-ul superior. cu următoarele opţiuni: . după care se foloseşte comanda Format / Row din menu-ul superior.AutoFit: pentru a se regla automat înălţimea liniilor selectate.Hide: pentru a se ascunde coloanele selectate.Unhide: pentru a se descoperi coloanele ascunse anterior. Background.51. se poate aplica şi o formatare la nivelul întregului tabel selectat la un moment dat. componenta Insert. tot pe parcursul editării tabelelor. care dă accesul la un catalog de tabele cu aspect predefinit (Figura 4. culoare sau haşură). Editarea tabelelor mai presupune şi formatarea. în funcţie de dimensiunea conţinutului lor. Astfel de operaţii se realizează folosind o parte dintre comenzile din menu-ul superior. prin comanda Format / AutoFormat. mai sugestiv. .Figura 4. . al căror conţinut nu va fi afişat nici pe ecran.52).Width: pentru a se stabili manual lăţimea coloanelor selectate. dacă este cazul.. numele implicit „Sheet[n]” putând fi schimbat cu un alt nume. cu posibilitatea de a alege unul dintre acestea şi a-l aplica tabelului curent. cu efecte similare cu cele de la ascunderea liniilor sau a coloanelor.: permite definirea unui fundal grafic pentru foaia de calcul curentă (desen. Format Cells / Secţiunea Patterns b) Formatarea liniilor: Se selectează una sau mai multe linii ale tabelului.AutoFit Selection: pentru a se regla automat lăţimea coloanelor selectate. după care se foloseşte comanda Format / Column din menu-ul superior. Unhide: se descoperă o foaie de calcul ascunsă anterior.. schimbarea aspectului acestora. a întregii foi de calcul curente. şi nici la o eventuală listare a tabelului. În anumite situaţii poate fi necesară. cu opţiunile: Rename: se realizează redenumirea foii de calcul curente.. care însă nu va fi listat la imprimantă. prin adăugarea de elemente noi în tabel. c) Formatarea coloanelor: Se selectează una sau mai multe coloane ale tabelului. .Unhide: pentru a se descoperi liniile ascunse anterior. cu următoarele opţiuni: . Dacă este cazul. şi nici la o eventuală listare a tabelului. . . al căror conţinut nu va fi afişat nici pe ecran. .

deasupra celei pe care se află celula curentă.52. Edit / Paste Copie conţinutul Clipboard-ului în noua poziţie din fişierul curent. inserând celula nouă deasupra. Este utilă în special pentru listarea estetică a tabelelor lungi.. transferându-l în memoria Edit / Cut intermediară Clipboard. Entire Column: inserează o coloană de tabel întreagă la stânga celei pe care se află celula curentă. inserând în poziţia definită de celula curentă o întrerupere de pagină. Shift Cells Down: mută celula curentă şi toate cele care o urmează din coloana curentă în jos cu o poziţie. Manevrarea conţinutului uneia sau mai multor celule selectate la un moment dat se poate realiza uşor cu ajutorul comenzilor din menu-ul superior. spaţiu liber. înaintea celulei curente. componenta Edit: Şterge conţinutul celulelor selectate. eventual. chiar dacă pe pagina curentă a mai rămas. Inserează o nouă foaie de calcul. Inserează o coloană nouă în tabelul curent. în acel punct să se treacă la o pagină nouă. înaintea celei curente. Insert / Cells Insert / Rows Insert / Columns Insert / Worksheet Insert / Page Break Inserează o celulă nouă în tabelul curent. inserând celula nouă pe poziţia astfel eliberată. Inserează o linie nouă în tabelul curent. astfel încât la listare. .. unde este disponibil pentru a fi copiat în altă parte în fişierul curent.Figura 4. Entire Row: inserează o linie de tabel întreagă deasupra celei pe care se află celula curentă. definită de celula curentă. modificând aspectul întregului tabel conform cu opţiunile: Shift Cells Right: mută celula curentă şi toate cele care o urmează din linia curentă cu o poziţie la dreapta. Format / AutoFormat. la stânga celei pe care se află celula curentă. Edit / Copy Realizează o copie în Clipboard a conţinutului celulelor selectate.

Entire Row: şterge întreaga linie de tabel pe care se află celula curentă. fiind posibilă operarea anumitor modificări. Acest lucru se realizează folosind comanda View / Header and Footer (Figura 4. Right: celula din stânga celor vide. dacă este cazul (acelaşi rezultat se obţine prin intermediul comenzii File / Print Preview din menu-ul superior). Contents: şterge doar conţinutul celulei. Comments: şterge eventualele explicaţii (comentarii) legate de conţinutul celulei. Up: celula de sub cele vide. lăsând elementele de formatare legate de dimensiunile acesteia. Shift Cells Up: mută celulele următoare din coloana curentă în sus cu o poziţie. Edit / Edit / Move or Copy Sheet Mută foaia de calcul curentă în alt fişier. prin care nu se face mutare. în altă poziţie care se va specifica (Figura 4. folosind comenzile: Şterge definitiv foaia de calcul curentă din fişierul curent. în locul celulei şterse. definind varianta proprie. respectiv „Custom Footer”. Formats: anulează doar efectul operaţiilor de formatare. etc.. De asemeni. respectiv „Footer”.53). Completează una sau mai multe celule vide cu conţinutul uneia dintre celulele învecinate. într-o modalitate asemănătoare cu MS Word. şi editarea de antete şi note de subsol pentru paginile pe care va fi tipărit tabelul (tabelele) create. în funcţie de opţiunea aleasă: Down: celula de deasupra celor vide. este posibilă manevrarea conţinutului unei întregi foi de calcul. redimensionându-l în funcţie de opţiunea aleasă: Shift Cells Left: mută celulele următoare din linia curentă cu o poziţie la stânga. în locul celulei şterse. Entire Column: şterge întreaga coloană de tabel pe care se află celula curentă. Aspectul antetelor şi notelor de subsol definite devine vizibil folosind butonul „Print Preview”. MS Excel permite. aşa cum va fi ea tipărită la imprimantă. disponibile în câmpurile cu etichetele „Header”. astfel este afişată imaginea foii de calcul curente. cu excepţia cazului în care am bifat opţiunea „Create a Copy”. sau în fişierul curent. Antetul şi nota de subsol vor putea fi realizate în două moduri: alegând una dintre variantele predefinite. al cărui nume se va specifica. în funcţie de opţiunea aleasă: Edit / Clear All: şterge în întregime conţinutul celulei. ci copiere. Şterge total sau parţial conţinutul uneia sau al mai multor celule selectate. . Left: celula de la dreapta celor vide. lăsând intact conţinutul celulei.54). cu ajutorul butoanelor „Custom Header”. sau de culoarea fundalului.Edit / Edit / Fill Şterge celulele selectate din tabelul curent.

54. „Portrait” sau „Landscape”. : Hide All Comments – ascunderea / vizualizarea tuturor comentariilor. Edit / Move or Copy Sheet Figura 4. Vizualizarea barei de instrumente specifică lucrului cu comentarii.53. cât şi pe lungime. existenţa lor va fi precizată doar printr-un mic triunghi roşu în colţul din dreapta-sus al celulei la care se referă. fiind menite doar să uşureze înţelegerea conţinutului tabelului la deschiderea sa ulterioară. Scaling: redimensionarea tabelului. conţine butoanele corespunzătoare operaţiilor disponibile cu acestea: : New Comment – crearea unui nou comentariu în foaia curentă. Comentariile nu vor fi listate la imprimantă. atât pe lăţime. View / Header and Footer La nivelul fiecărei celule a tabelului este de asemeni posibilă editarea de comentarii – adică explicaţii legate de conţinutul celulei respective. O altă operaţie utilă în realizarea de tabele este formatarea paginilor pe care ele urmează a fi tipărite. .55): se precizează elementele generale legate de caracterizarea paginii: Orientation: tipul de orientare a paginii. : Previous Comment – trecerea la comentariul anterior celui curent. selectat la un moment dat. View / Toolbar / Reviewing : Hide Comment – ascunderea / vizualizarea comentariului curent. Vizualizarea / ascunderea comentariilor existente în foaia de calcul curentă. Folosirea comentariilor presupune următoarele operaţii: Insert / Comment Insert / Edit Comment Edit / Clear Comments View / Comments Crearea unui nou comentariu în foaia de calcul curentă. astfel încât să fie tipărit exact pe numărul de pagini pe care ăl vom specifica noi. care se referă la conţinutul unei celule. : Edit Comment – editarea comentariului selectat. Pentru aceasta se va folosi comanda File / Page Setup. : Delete Comment – ştergerea comentariului curent. selectat la un moment dat. Ştergerea comentariului curent. : Next Comment – trecerea la comentariul următor celui curent.Figura 4. care permite completarea următoarelor secţiuni: Secţiunea Page (Figura 4. Editarea şi eventual modificarea comentariului curent. În cazul în care comentariile sunt ascunse.

57): se vor preciza anumite elemente legate de modul de tipărire al foii de calcul curente: Print Area: numărul de celule de pe foaia de calcul care urmează a fi tipărite. Header: poziţia în care se va tipări antetul. dacă dorim ca tabelul să fie centrat pe pagină. Secţiunea Margins (Figura 4. Left: marginea din stânga. Bottom: marginea de jos.56): se indică lăţimea marginilor exterioare ale paginii pe care va fi tipărit conţinutul fişierului curent: Top: marginea de sus. File / Page Setup – Secţiunea Margins Secţiunea Header / Footer (Figura 4. File / Page Setup – Secţiunea Page Figura 4. First Page Number: modul de numerotare a primei pagini. orizontal sau vertical. Secţiunea Sheet (Figura 4. Print Titles: capul de tabel – liniile care vor fi tipărite la începutul tabelului.56. se foloseşte butonul „OK”. capul de tabel (Row and column headings). Figura 4. respectiv coloanele care vor fi tipărite în partea stângă a sa. Right: marginea din dreapta. Footer: poziţia în care se va tipări nota de subsol. cum ar fi liniile de demarcaţie a celulelor (Gridlines).Paper Size: formatul de pagină pe care se face tipărirea. . Page order: se stabileşte ordinea în care se va tipări un tabel pe mai multe pagini. sau elemente legate de parametrii de imprimare: calitatea (Draft Quality) sau tipul de imprimare – color sau alb-negru (Black and white). Print: se bifează anumite elemente pe care dorim să le tipărim. Center on Page: se bifează.55. pentru a se realiza tipărirea efectivă se foloseşte butonul „Print”. Verificarea aspectului foii de calcul după ultimele modificări se face folosind butonul „Print Preview”.54): se vor defini antete şi note de subsol pentru paginile curente – prin completarea aceloraşi opţiuni ca cele disponibile folosind comanda View / Header and Footer. iar pentru a salva modificările făcute.

Pentru a anula zona de tipărire definită anterior. Vizualizarea şi tipărirea unui registru de calcul Există mai multe modalităţi de vizualizare a foii de calcul curente: View / Normal View / Page Break Preview Modul de vizualizare implicit.3. care dispar. la scară redusă. cu o mare cantitate de date. elementele de identificare a acestora. a foii de calcul curente. View / Zoom .în prealabil aceasta trebuie selectată cu ajutorul mouse-ului.Figura 4. şi anume File / Print Area – utilă în special în cazul foilor de calcul ample. avantajul în acest mod de vizualizare este acela că sunt afişate întreruperile de pagină (marcate cu albastru). Figura 4. Se măreşte suprafaţa pe care este afişată foaia de calcul. Sunt disponibile două opţiuni: Set Print Area Clear Print Area Pentru a defini zona care urmează a fi tipărită de pe foaia de calcul curentă . folosind butonul din stânga al mouse-ului.58). View / Full Screen View / Zoom Listarea la imprimantă a foii de calcul curente se face folosind comanda File / Print din menu-ul superior. cu posibilitatea de a le ajusta după dorinţă. Se permite alegerea scalei la care va fi afişat conţinutul foii de calcul curente. singura cale de a accesa comenzile este folosind menu-ul superior. revenind la opţiunea implicită – întreaga suprafaţă a foii de calcul curente. În plus. prin simpla tragere a lor în noile poziţii.58. MS Excel prezintă şi o comandă specifică de listare. astfel încât numai aceasta va fi ulterior listată. Comanda permite selectarea unei anumite porţiuni din foaia de calcul curentă. bifând mărimea dorită (Figura 4. O imagine globală. în detrimentul barelor de instrumente ale MS Excel.3. fără elemente specifice.57. modul în care este împărţit pe pagini conţinutul foii de calcul curente) se poate folosi comanda File / Print Preview. iar fereastra în care rulează MS Excel este automat maximizată. File / Page Setup – Secţiunea Sheet 4. Pentru a se vizualiza aspectul documentului care urmează a fi obţinut (dimensiunile paginilor.

disponibilă pentru a fi prelucrată în FOXPRO. rezultatul fiind automat încărcat în celula respectivă. . din bara de se alege din menu-ul superior comanda Insert / Function. specific MS Excel (.5.4. File / Open Deschide un registru de calcul existent pentru a se continua lucrul acolo. Celelalte comenzi pentru manipularea fişierelor sunt de asemeni identice cu echivalentele lor din MS Word: File / New Creează un registru de calcul nou.XLS. de exemplu. dar există o listă de formate disponibile.18). etc. File / Exit Închide aplicaţia MS Excel.. sau folosind butonul din bara de instrumente – la fel ca în MS Word. dar separarea coloanelor se face prin câte un spaţiu. 4. este posibilă realizarea rapidă a unor calcule sofisticate cu valorile numerice tipărite în celulele foii de calcul. şi inserarea rezultatelor în celule noi. File / Close Închide registrul de calcul curent. iar liniile se transferă ca atare.WK?: fişiere create în Lotus 1-2-3. se pot deschide şi fişiere de tipul următor: . Extensia (formatul de fişier) asociată automat registrului de calcul va fi însă . care urmează a fi completată ulterior.DBF: baze de date create în dBASE III sau IV.TXT: permite salvarea datelor sub forma unui fişier de tip text neformatat – vizibil sub orice editor de texte. pe ecran apare o fereastră identică cu cea din MS Word (Figura 4.16). Astfel. . similară cu cea corespunzătoare documentelor (Figura 4. chiar dacă registrul conţine mai multe) sub forma unei baze de date. în câmpul cu eticheta „Files of type” se poate specifica formatul pentru fişierul pe care dorim să îl deschidem. salvarea prezentării curente într-un fişier se face prin comanda File / Save.XLS).XLS. se procedează în modul următor: se selectează celula în care urmează a fi memorat rezultatul. . - 2) Deschiderea fişierelor de date cu alte formate: Atunci când se dă comanda File / Open..DBF: permite salvarea datelor din foaia de calcul curentă (doar o singură foaie de calcul. Implicit. File / Send Trimite registrul de calcul curent spre alte utilitare To accesibile în sistemul de calcul: e-mail. spaţiile devin separatori de coloană.3. în câmpul cu eticheta „Save as Type” se defineşte formatul de fişier sub care dorim să salvăm datele. . La prima salvare a datelor din registrul de calcul curent. Operaţii la nivel de fişier în MS Excel Operaţiile la nivel de fişier sunt identice cu operaţiile similare din MS Word şi MS PowerPoint. fişier (cu alt nume. concretizată în posibilitatea de a prelucra fişiere care au şi alte formate (extensii) în afară de cea proprie. cât în special de funcţiile sale de calcul tabelar. salvându-se conţinutul său. Capul de tabel va fi folosit pentru a defini structura bazei de date: fiecare nume de coloană devine câmp în baza de date care se creează.. File / Save Creează o copie a registrului de calcul curent într-un alt as. Astfel. sau se activează butonul echivalent. se editează expresia care urmează a fi calculată. Formatul specific de tabel este însă oarecum alterat: liniile se păstrează. pe lângă formatul implicit. Pentru aceasta. fax. Elemente specifice ale MS Excel: realizarea de calcule şi procesări ale datelor Utilitatea produsului MS Excel nu este însă dată atât de posibilităţile sale de editare şi formatare a tabelelor. La salvările următoare se face automat actualizarea conţinutului fişierului care a fost definit iniţial. .TXT: fişiere de tip text neformatat. instrumente. . Acest concept presupune două operaţii: 1) Salvarea datelor introduse în MS Excel sub alt format de fişier: Atunci când se dă comanda File / Save as.. printre care cele mai utile sunt: . eventual în alt director). File / Se afişează proprietăţile registrului de calcul curent – o Properties caracterizare generală a acesteia. . În acelaşi scop se poate folosi şi bara de formule existentă în MS Excel. câmpurile bazei de date sunt automat convertite în coloane de tabel. în care se va indica numele fişierului şi localizarea acestuia pe hard-disc (unitatea de disc şi directorul)..XLS.4.WQ1: fişiere create în Quattro Pro. din menu-ul superior. vid. formatul de fişier este .3. Lucrul în MS Excel cu baze de date Unul dintre avantajele lucrului în MS Excel este compatibilitatea cu alte software-uri de prelucrare a datelor.

Pentru a valida rezultatul respectiv şi a încărca valoarea obţinută în celula selectată se va folosi butonul „OK”. cu posibilitatea de a selecta înregistrări . pentru a ne verifica dacă am făcut selecţia corectă.59. . în extremitatea stângă a acesteia este indicată în permanenţă eticheta celulei selectate la un moment dat. Bara de formule îşi schimbă uşor aspectul. pentru orice funcţie selectată. Funcţii de lucru cu date calendaristice şi ore. Funcţii statistice. în care urmează a se edita formula care urmează a fi calculată. Funcţii de lucru la nivelul adreselor celulelor.59) va fi indicată. automat. activat automat la selectarea unei funcţii. sunt disponibile următoarele categorii de funcţii: Financial Date & Time Math & Trig Statistical Lookup & Reference Database Funcţii specifice calculelor financiare şi contabile. se va folosi butonul pentru a o şterge. pentru a o valida. dintre care se poate selecta funcţia care urmează a fi calculată. Funcţii specializate pentru lucrul cu baze de date importate în MS Excel : realizează calcule la nivelul câmpurilor devenite coloane. Astfel. Programul asistent pentru editarea formulelor În câmpurile rezervate fiecărui argument vor fi tipărite adresele celulelor asupra cărora dorim să efectuam calculele. După ce formula de calcul a fost editată. se activează zona albă din dreapta sa.Bara de formule din MS Excel În mod implicit. pentru a le putea alege mai uşor. de conversie a acestora în valori numerice şi invers. dacă însă se apasă butonul „=”. în partea dreaptă a câmpurilor vor fi încărcate valorile acestora. dar MS Excel a simplificat această problemă. semnificaţia ei şi argumentele care trebuiesc completate. iar pentru a anula formula se va folosi butonul „Cancel”. Funcţiile disponibile în MS Excel sunt organizate pe categorii. dacă este cazul (ambele butoane se regăsesc în bara de formule). după cum urmează: În câmpul din extremitatea stângă vor fi încărcate toate funcţiile disponibile în MS Excel. Pentru editarea formulelor de calcul trebuie cunoscută sintaxa exactă a fiecărei funcţii folosite. şi butonul Figura 4. Funcţii matematice şi trigonometrice. punând la dispoziţia utilizatorilor un „program asistent”. Într-o mică fereastră de dialog afişată imediat sub bara de formule (Figura 4. În partea de jos este indicat rezultatul formulei alese (tot pentru verificare).

n mod d. Rotunjeşte numărul n la cel mai apropiat număr întreg impar. Trunchiază numărul n la un număr întreg sau având s zecimale. Funcţii matematice de lucru cu matrici: MDETERM (tablou) MINVERSE (tablou) MMULT (tablou1. Returnează semnul numărului n: 1 dacă n este număr pozitiv.care îndeplinesc anumite condiţii. NOT) etc. n2. n1. d) POWER (n. în valoarea echivalentă în radiani. dintre acestea. Calculează matricea inversă matricei specificate în tablou. Converteşte valoarea unui unghi exprimată în radiani.. p) EXP (n) FACT (n) INT (n) LN (n) LOG (n. n2. Returnează logaritmul zecimal. Returnează suma numerelor specificate. Returnează logaritmul natural. lg n. Funcţii logice – corespunzătoare operatorilor logici standard (AND. Returnează factorialul numărului n. -1 dacă n este număr negativ. . n2. n1.. Calculează valoarea cosinusului unui unghi. exprimată în radiani. Returnează logaritmul logbn.). de conţinutul acestora). n!. Determină valoarea arcsinusului unui număr. n2. Text Logical Information Funcţii de lucru cu date de tip text (de concatenare a şirurilor de caractere. Funcţii trigonometrice: PI( ) DEGREES (r) RADIANS (g) SIN (r) COS (r) TAN (r) ASIN (v) Returnează valoarea constantei PI cu o precizie de 15 zecimale. Calculează valoarea tangentei unui unghi. de căutare a unui anumit text în altul.) Returnează valoarea absolută a numărului n. Returnează valoarea celui mai mare întreg mai mic sau egal cu numărul n. vom prezenta doar câteva funcţii. Returnează restul împărţirii întregi a numărului n la numărul d. în valoarea echivalentă în grade. 0 dacă n este nul. etc.. etc. en.. Returnează valoarea Cnp. Calculează valoarea sinusului unui unghi. OR. Returnează puterea np. . tablou2) Calculează determinantul matricei specificate în tablou – indicat prin adresele celulelor din colţurile stânga-sus şi dreapta-jos ale acestuia. Funcţii matematice de aproximare: EVEN (n) ODD (n) ROUND (n. Returnează produsul numerelor specificate. s) TRUNC (n. p) SIGN (n) SQRT (n) PRODUCT (n1. etc. mai des utilizate: a) Funcţii matematice şi trigonometrice: Funcţii matematice de calcul: ABS (n) COMBIN (n. Calculează produsul matricelor specificate în tablou1 şi tablou2. Converteşte valoarea unui unghi exprimată în grade. n. Rotunjeşte numărul n la un număr cu s zecimale.) SUM (n1. . Funcţii care extrag informaţii legate de parametrii de formatare a celulelor (în general. ln n. Returnează valoarea exponenţială. s) Rotunjeşte numărul n la cel mai apropiat număr întreg par. Returnează rădăcina pătrată a lui n. Gama de funcţii disponibile este destul de largă. b) LOG10(n) MOD (n.

Funcţii de statistică descriptivă: AVERAGE (n1.. Pentru toate funcţiile menţionate mai sus. Există şi alte funcţii statistice utile. Pe lângă aceste funcţii de calcul.) Returnează media aritmetică a unei serii de valori numerice. Se poate opta între două tipuri de selectare a datelor: AutoFilter: selectarea automată. înregistrările corespunzătoare unei anumite valori în parte. n2. .. AutoFilter. cât şi adrese ale unor celule care conţin valori numerice. : din plaja tuturor valorilor posibile de pe o coloană. n2. crescător sau descrescător. . pentru lucrul orientat doar pe acele date.) MIN (n1. Determină valoarea arctangentei unui număr.) STDEV (n1. Returnează medianul dintr-o serie de valori numerice – valoarea din mijlocul seriei de valori. Top 10.. Advanced Filter. Atunci când se alege prima opţiune.60).60.) VAR (n1. Returnează deviaţia standard corespunzătoare unei serii de valori numerice. argumentele pot fi atât valori numerice efective..ACOS (v) ATAN (v) b) Funcţii statistice: Determină valoarea arccosinusului unui număr..) MAX (n1.. MS Excel oferă şi alte posibilităţi de procesare a datelor existente în foile de calcul – comenzile din menu-ul Data: a) Sortarea datelor (Data / Sort): Realizează sortarea (ordonarea) datelor din foaia curentă de calcul. sau al rezultatului diferitor teste statistice. Criteriile de sortare se vor alege dintre coloanele existente în foaia de calcul... exprimată în radiani.) MODE (n1. : selectarea specializată. n2. exprimată în radiani.) MEDIAN (n1.. Returnează varianţa corespunzătoare unei serii de valori numerice. mai sofisticate – de calcul al distribuţiilor corespunzătoare unor serii de valori. .. Data / Sort b) Selectarea datelor (Data / Filter): MS Excel conţine un mecanism foarte puternic de selectare din foaia de calcul curentă a datelor care îndeplinesc numai anumite condiţii. .. Returnează valoarea minimă dintr-o serie de valori numerice. Condiţia de selectare se defineşte în modul următor: alegând una dintre variantele implicite: All : toate înregistrările. pe fiecare coloană a tabelului se activează un mecanism de selecţie. . înregistrările corespunzătoare primelor sau ultimelor 10 valori în ordine crescătoare.... . n2. dacă acestea nu pot fi alese folosind prima opţiune.. .. Returnează modulul dintr-o serie de valori numerice – valoarea cea mai frecventă din seria de valori. n2. n2.61). permiţând definirea a 3 criterii simultane de sortare (Figura 4.. care poate fi utilizat dacă dorim să selectăm numai liniile din tabel (înregistrările) ale căror valori pe coloana respectivă satisfac o anumită condiţie (Figura 4. n2. Figura 4. . Returnează valoarea maximă dintr-o serie de valori numerice. în care utilizatorul poate alege efectiv datele care îl interesează..

Anularea tuturor selecţiilor făcute se realizează folosind comanda Data / Filter / Show All.. Pentru toate înregistrările cu valori identice pe o coloană a tabelului. iar valoarea cu care se face comparaţia se defineşte în partea dreaptă a ferestrei. Pentru aceeaşi coloană.63). c) Calcule parţiale (Data / Subtotals. . se pot defini maximum două condiţii.. Data / Filter / AutoFilter - definind varianta proprie: Custom (Figura 4.Custom.): Acelaşi mecanism de selectare a datelor este disponibil şi pentru a face diferite calcule pe selecţiile realizate.62): Figura 4.62. Se pot defini una sau mai multe condiţii de selectare. Tipul de operaţie logică se alege din lista de variante propuse în partea stângă.Figura 4. care să acţioneze simultan pe mai multe coloane ale tabelului. care să aibă loc simultan (legate prin „and” – conjuncţie logică) sau măcar una dintre ele să fie adevărată (legate prin „or” – disjuncţie logică).. există cele două caractere speciale de înlocuire: ∗ : folosită pentru a înlocui orice şir de caractere. ? : folosit pentru a înlocui un singur caracter. Data / Filter / AutoFilter . Pentru condiţii care implică şiruri de caractere. se pot determina rezultatele diferitor funcţii matematice şi statistice aplicate valorilor numerice corespunzătoare de pe celelalte coloane ale tabelului (Figura 4.61..

. Se poate tipări de asemeni un mesaj explicativ (definit în secţiunea „Input Message”) care să indice ce tip de date pot fi scrise în celulele respective ale foii de calcul.65). se va activa comanda Insert / Chart din menu-ul superior. Data / Subtotals. Graficul se construieşte prin parcurgerea următoarelor etape: Pasul 1) Se selectează tipul de grafic dorit. dintr-un catalog de stiluri predefinite (Figura 4. prin care se pot defini anumite criterii de validitate a datelor care urmează a fi introduse (Figura 4.63.): Este un alt instrument foarte util existent în MS Excel. sau se va folosi butonul echivalent din bara de instrumente. dintre care trebuie ales cel care se potriveşte cel mai bine cu natura valorilor care urmează a fi reprezentate. în 4 paşi. Astfel va fi permisă numai introducerea de date care satisfac anumite condiţii (definite în secţiunea „Settings”). reprezentarea efectivă este realizată automat de către programul generator. în care utilizatorul are o mai mare libertate în a personaliza un anumit tip de grafic ales. şi un mesaj de eroare (definit în secţiunea „Error Alert”) care să avertizeze în cazul în care s-au introdus date greşite – care nu satisfac criteriile definite.Figura 4. Cu ajutorul acestuia se pot crea rapid reprezentări grafice foarte sugestive ale datelor.6. d) Validări de date (Data / Validation. dar există şi secţiunea „Custom”. pentru a se preveni introducerea din neatenţie a datelor eronate. Reprezentări grafice ale datelor în MS Excel Un alt program utilitar din MS Excel foarte folositor este generatorul de reprezentări grafice. Pentru a se crea un grafic. Data / Validation.. 4. Tipul de grafic se poate selecta dintre variantele standard.. cele mai des utilizate sunt: ... Dintre variantele standard.. În acest mod se activează generatorul de grafice. se poate folosi butonul „Press and Hold to View Sample” care generează. o previzualizare a datelor pe tipul de grafic selectat. mai întâi trebuie selectate celulele care conţin valorile numerice pe care dorim să le reprezentăm.64. După aceea.64). şi îl va insera în registrul de calcul curent. . care va construi graficul în funcţie de parametrii pe care îi alegem. utilizatorul trebuind doar să aleagă parametrii şi forma graficului dorit.3. Există mai multe stiluri de reprezentări grafice ale datelor. Figura 4. atâta timp cât este ţinut apăsat. Pentru a se putea estima modul în care va arăta graficul ales.

Sunt recomandate în special atunci când plaja de valori reprezentate nu este prea largă (altfel.Column – grafice de tip Coloană (Figura 4.65): fiecare valoare este reprezentată printr-un dreptunghi.67): valorile selectate sunt reprezentate pe un cerc. .65. Grafice de tip Linie Pie – grafice circulare (Figura 4. din care fiecărei valori îi este rezervat un sector de cerc proporţional cu mărimea ei. Figura 4. a cărui înălţime pe axa Oy este egală cu valoarea respectivă. Generatorul de grafice – Pasul 1 Line – grafice de tip Linie (Figura 4.66): reprezintă poligonul frecvenţelor – dreapta care se obţine unind mijloacele laturilor de sus ale dreptunghiurilor dintr-un grafic de tip Coloană. sectoarele de cerc rezervate devin foarte mici şi nu mai sunt vizibile).67.68): sunt asemănătoare cu graficele de tip Pie. Figura 4. numai că permit reprezentarea pe acelaşi grafic a mai multor serii de valori.66. Figura 4. Grafice circulare de tip „Pie” Doughnut – grafice circulare (Figura 4.

valorile primei serii sunt figurate pe axa Ox. negativă: atestă o dependenţă invers proporţională între cele două serii de date – valori mari ale primei mărimi corespund la valori mici ale celei de a doua. specificându-se. în următoarele 3 câmpuri: se indică numele axelor Ox. trebuie ca panta dreptei de regresie să formeze cu axa Ox un unghi mai mare de 45o. Pasul 2) Se modifică. În plus. Pentru aceasta.69. Pasul 3) Se indică o serie de parametri de definire a graficului (Figura 4. modul de alegere a lor – pe linii sau pe coloane (Figura 4.72): se stabilesc unităţile de măsură pentru axele graficului. nulă: nu există dependenţă între cele două serii de date. de asemeni. în cazul în care reprezentăm mai multe serii de valori.71): se definesc titluri pentru grafic: în câmpul „Chart Title”: se va edita titlul graficului. din a cărui formă putem trage concluzii despre dependenţa dintre cele două serii de valori. Secţiunea „Axes” (Figura 4. Există următoarele tipuri de corelaţie: o o o pozitivă: atestă o dependenţă direct proporţională între cele două serii de date – valori mari ale primei mărimi determină valori mari ale celei de a doua. Astfel. setul de date care urmează a fi reprezentate şi. Figura 4. astfel încât se obţine în final un nor de puncte în sistemul de coordonate xOy. Oy şi Oz.70). Fiecărei perechi de valori îi este asociat un punct. Corelaţia între două serii de date este o mărime statistică. se vor completa următoarele secţiuni: Secţiunea „Titles” (Figura 4. Măsura matematică a dependenţei dintre cele două serii de valori este dată de ecuaţia dreptei de regresie. Grafice circulare de tip „Doughnut” XY (Scatter) – grafice de tip „Scatter” (Figura 4.Figura 4.71). axele care vor avea unităţi de măsură şi care nu. cu valori cuprinse între –1 şi 1. Grafice de tip „Scatter” Pentru a putea afirma că între două mărimi există o corelaţie semnificativă statistic.69): sunt folosite pentru a reprezenta pe acelaşi sistem de coordonate două serii de valori cu posibilitatea de a detecta eventual corelaţia dintre ele. dacă este cazul. iar valorile celei de a doua pe axa Oy. în secţiunea „Series” se pot defini etichete pentru seriile de valori care vor fi reprezentate.68. a cărei pantă exprimă corelaţia între acestea. - .

Generatorul de grafice – Pasul 3.70. Secţiunea „Titles” .Figura 4.71. Generatorul de grafice – Pasul 2 Figura 4.

Figura 4. în cazul în care optăm pentru prezenţa legendei se va stabili poziţionarea acesteia în jurul graficului. Generatorul de grafice – Pasul 3.74. de marcare a scalei de măsură. Pentru fiecare axă în parte. şi „Minor Gridlines” – marcare cu un pas mai mic.73. numele mărimilor care sunt reprezentate) şi. Secţiunea „Legend” . se poate opta pentru „Major gridlines” – marcare cu un pas mai mare. Secţiunea „Gridlines” Secţiunea „Legend” (Figura 4. Secţiunea „Axes” Secţiunea „Gridlines” (Figura 4.74): se optează dacă graficul să aibă sau nu o legendă (în care se va indica. Generatorul de grafice – Pasul 3.72. Figura 4.73): se va indica axa pentru care dorim ca graficul să prezinte şi linii ajutătoare. eventual.Figura 4. Generatorul de grafice – Pasul 3.

alături de alte grafice). în care se va indica modul de inserare al graficului în registrul de calcul curent (Figura 4. . Astfel. „Show percent”: se va indica frecvenţa procentuală corespunzătoare mărimii reprezentate. efectiv. şi lista completă a valorilor care au fost reprezentate. altfel. Secţiunea „Show data table” Pasul 4) Etapa finală. pentru fiecare mărime reprezentată pe grafic. fiind în mod implicit tipărit pe o foaie separată. Figura 4. el va fi tipărit alături de celelalte elemente din foaia de calcul (tabelele cu valori). în zona „Data Labels” alegem opţiunea „None”.76): Există posibilitatea ca în josul graficului să indicăm. se va opta între două posibilităţi: „As new sheet”: Graficul se inserează ca o foaie de calcul nouă în registrul curent. Generatorul de grafice – Pasul 3. Pentru această opţiune se bifează „Show data table”. să fie indicată şi valoarea efectivă a sa. Avantajul acestei opţiuni este că graficul este independent de restul datelor.77). alegem una dintre celelalte opţiuni: -„Show value”: se va indica valoarea efectivă a mărimii reprezentate.Secţiunea „Data Labels” (Figura 4. sub formă de etichetă pe figura corespunzătoare. Secţiunea „Data Labels” Secţiunea „Data Table” (Figura 4.76. şi care depinde de numărul de grafice realizate în registrul curent. „As object in”: Graficul se inserează ca obiect separat în foaia de calcul curentă. Astfel. unde n este un număr de ordine ataşat automat graficului. Dacă nu dorim acest lucru. inserat pe o singură foaie. putând fi însă repoziţionat şi redimensionat în mod mai avanatajos (eventual. Generatorul de grafice – Pasul 3.75): Există posibilitatea ca. sub formă de tabel.75. cu numele „Chart [n]”. Figura 4.

Astfel se pot face şi următoarele modificări: redimensionarea graficului sau a anumitor elemente ale sale.77. Generatorul de grafice – Pasul 4 Aceşti parametri permit caracterizarea completă a elementelor graficului care urmează a fi realizat. . etc. rotire.. schimbarea culorilor graficului: fundal. etc.Figura 4. Pe lângă aceste elemente. a perspectivei. statistice. financiare. mai sunt disponibile în MS Excel şi alte facilităţi. etc. ulterior se pot modifica şi ceilalţi parametri ai graficului. prin selectarea separată a lor de pe graficul inserat în registrul de calcul. pentru grafice 3D: schimbarea înclinării. care îl fac un produs foarte util în gestionarea datelor matematice. Dacă este cazul. mai avansate. de prelucrare a datelor. diagramă. schimbarea fonturilor etichetelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful