ORGANE DE MAŞINI

Partea a II – a
(semestrul 6)
Cuprins
1. OSII ŞI ARBORI
2. LAGĂRE
- LAGĂRE HIDRODINAMICE CLASICE
- LAGĂRE SPECIALE
- LAGĂRE HIDROSTATICE
- RULMENŢI (LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE)
3. ASAMBLĂRI
- ASAMBLĂRI DEMONTABILE
- asamblări butuc – arbore (pene, caneluri, presate, etc.)
- asamblări filetate
- ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE (NITUITE, SUDATE, LIPITE)
- ASAMBLĂRI ELASTICE
4. CUPLAJE
5. ETANŞĂRI
1. OSII ŞI ARBORI
1. GENERALITĂŢI
2. CLASIFICAREA OSIILOR ŞI ARBORILOR
3. MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
4. SIGURANŢA OSIILOR ŞI ARBORILOR ÎN FUNCŢIONARE
5. CALCULUL OSIILOR
6. CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL ARBORILOR
DREPŢI
7. DEFINITIVAREA FORMEI
8. ADOPTAREA PRECIZIEI DIMENSIONALE ŞI DE FORMĂ
9. ÎNTOCMIREA DESENULUI DE EXECUŢIE
10.VERIFICĂRILE ARBORILOR
– Verificarea la oboseală
– Verificarea la deformaţii
– Verificarea la vibraţii
1.1. GENERALITĂŢI
• Osiile şi arborii sunt organe de maşini cu rolul de
a susţine elemente în mişcare de rotaţie,
transmiţând sau nu moment de torsiune şi
mişcare.
• Arbori
– Lişi
– În trepte (cu tronsoane)
• Tronsoane
– de sprijin
– de susţinere
– de asmblare
– libere
1.2. CLASIFICAREA OSIILOR ŞI ARBORILOR
• După forma axei (drepţi, cotiţi, curbi, flexibili)
• După forma secţiunii (circulară, poligonală, inelară)
• După mişcarea executată (imobili, rotativi)
• După modul de rezemare (static determinat, nedeterminat )
• După poziţie (vertical, orizontal, înclinat)
• După modul se semifabricare (laminat, forjat, turnat)
• După regimul de funcţionare (rigizi, elastici)
1.3. MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
• pentru arbori de importanţă redusă, OL 50, OL 60, etc;
• pentru arbori de importanţă crescută se recomandă
oţeluri de îmbunătăţire;
– cu tronsoane expuse la uzare, OLC15, OLC35, durificare
superioară prin cementare, sau un alt tratament superficial de
durificare (nitrurare, carbonitrurare, acoperire cu materiale dure,
etc.);
– pentru arbori de uz general, cu solicitare medie, oţeluri carbon
de calitate, cu conţinut mediu de carbon (OLC45) şi un tratament
de călire cu revenire;
• pentru arbori puternic solicitaţi se folosesc oţeluri aliate;
• arborii de dimensiuni mari şi formă relativ simplă, prin
turnare din oţel;
• pentru arborii cu configuraţii complexe, cu solicitări şi
viteze reduse, prin turnare din fonte cu grafit nodular
(Fgn).
Solicitări
τ
σ
i
A
A'
Tehnologii de
semifabricare/fabricare
• Laminare (cel mai frecvent) deoarece acestea se pot procura într-
o gamă largă de tipodimensiuni iar prelucrarea se poate face
precis, prin prinderea semifabricatului între vârfuri urmată de
prelucrări prin strunjire, rectificare, frezare etc., păstrând aceleaşi
elemente de bazare pentru toate prelucrările. Arborii cu tratament
de îmbunătăţire sunt cei mai frecvenţi şi au avantajul că pot fi
prelucraţi final prin strunjire după tratamentul termic. Această
tehnologie se foloseşte pentru arbori de uz general.
• Forjare, (continuitatea fibrajului).
• Turnare (când nu se pot folosi semifabricate laminate).
• Injectare din mase plastice, utilizate în condiţiile mecanicii fine şi
mecatronicii, Se obţine astfel o productivitate ridicată şi un cost
redus al reperelor, asigurându-se şi o precizie dimensională foarte
bună, cu abateri reduse de la un reper la altul, acestea copiind
forma şi dimensiunile golului umplut de materialul plastic în
matriţă.
1.4. SIGURANŢA OSIILOR ŞI ARBORILOR ÎN FUNCŢIONARE
• TIPURI DE SOLICITĂRI:
1. Încovoiere
1.1. Alternant – simetrică, pentru arborii şi osiile ce se rotesc;
1.2. Încovoiere simplă, pentru osii nerotitoare.
2. Răsucire,
2.1. Statică (simplă) când arborele funcţionează un timp îndelungat fără opriri;
2.2. Pulsantă când arborele se roteşte într-un singur sens cu porniri şi opriri repetate;
2.3. Alternant – simetrică când arborele se roteşte în ambele sensuri cu porniri şi opriri repetate.
• POSIBILITĂŢI DE SCOATERE DIN UZ:
1. Pierderea capacităţii statice de rezistenţă
2. Apariţia de deformaţii importante
3. Depăşirea capacităţii de rezistentă în timp, prin fenomenul de oboseală
4. Deteriorarea datorită fenomenelor vibratorii (rezonanţa)
• METODICA GENERALĂ DE CALCUL
1. Predimensionare din condiţia de rezistenţă la răsucire;
2. Dimensionare din condiţia de rezistenţă la solicitarea de încovoiere, cu
un moment încovoietor echivalent care ia în considerare solicitarea de
încovoiere cumulată cu o încovoiere suplimentară care echivalează
răsucirea;
3. Verificarea finală din condiţiile de:
• rezistenţă la oboseală;
• rigiditate (deformaţii);
• stabilitate elastică (vibraţii).
1.5. CALCULUL OSIILOR

Fa
2
Fr
2
Ft
2
Fr
1
Fa
1
Ft
1
Fr
Ft
Fa Mt
Mi
2
2 2
2
2
Fr
Ft
Fa Mt
Mi
1
1
1 1
1
x
y
z
Fr
Fa
Mi
2
2
2 Fr
Fa
Mi
1
1
1
y
z
Ft
Mt
2
2
Ft
Mt
1
1
y
x
V1
V
2
H
1
Mi
yOz
Mi
yOx
Mt
1.6. CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL
ARBORILOR DREPŢI
1. Adoptarea formei constructive
2. Stabilirea schemelor de solicitare
3. Schematizarea arborelui printr-o grindă
4. Trasarea diagramelor
5. Calculul momentului încovoietor rezultant
6. Trasarea diagramelor de momente de torsiune
7. Calculul momentului încovoietor echivalent
8. Calculul diametrelor minim necesare
9. Adoptarea valorilor diametrelor
1.7. DEFINITIVAREA FORMEI
• Adoptarea diametrelor tronsoanelor libere.
(rotunjiri în plus la valori din STAS 75-80).
• Adoptarea diametrelor tronsoanelor de montare
a rulmenţilor
[3, 4, …10, 12, 15, 17, 20, 25, …(5⋅k) …]
• Adoptarea diametrelor tronsoanelor cu canale
de pană
(+ 5% x nr canale)
• Rezemare axială şi raze de racordare
(STAS 6603-75)
Tipuri de treceri între tronsoane de diametre diferite
a
b
c
d
e
f
1.8. ADOPTAREA PRECIZIEI DIMENSIONALE
ŞI DE FORMĂ
TOLERANŢELE, se stabilesc funcţie de clasa de precizie de execuţie:
• execuţie mijlocie, clasele de precizie 6 – 8, pentru dimensiunile care
formează ajustaje iar pentru dimensiunile libere clasele de precizie
10 – 12;
• execuţie fină, clasele de precizie 4 – 6 pentru dimensiunile care
formează ajustaje iar pentru dimensiunile libere clasele de precizie 8
– 10;
CALITATEA SUPRAFEŢELOR:
• pentru suprafeţe ce formează ajustaje ≤ 0,8 …1,6 Ra,
• suprafeţe libere ≤ 3.2 Ra.
PRECIZIA FORMEI
• specificarea abaterilor de forma şi poziţie
(bătaie frontală, radială, coaxialitatea tronsoanelor, abaterilor de la
paralelism, etc.)
10.1. Verificarea la oboseală
compresiune
Tester
3
32
d
mgx
) x ( W
) x ( M
z
i
i
π
σ = =
σ σσ σ
R = constant
t
σ σσ σ
0<R <1
t
σ σσ σ
m
σ σσ σ
min
σ σσ σ
max
v
σ σσ σ
v
σ σσ σ
σ σσ σ
R=0
t
σ σσ σ
m
σ σσ σ
min
σ σσ σ
max
v
σ σσ σ
v
σ σσ σ
σ σσ σ
-1<R<0
t
σ σσ σ
m
σ σσ σ
min
σ σσ σ
max
v
σ σσ σ
v
σ σσ σ
σ σσ σ
-R=-1
t
σ σσ σ
m
σ σσ σ
min
σ σσ σ
max
v
σ σσ σ
v
σ σσ σ
v m
v m
R
σ σ
σ σ
+

=
45
o
O
Cicluri
oscilante
Cicluri
alternante
Cicluri pulsante
Cicluri alternant simetrice
Solicitari statice
C
B
A
σ
m
σ
v
45
o
O
Cicluri pulsante
Cicluri alternant simetrice
Solicitari statice
C
B
A
σ
m
σ
v
R
k
piesa R
σ
β
εγ
σ =
R
Rd
σ
σ
ε =
Rk
RS
σ
σ
γ =
3 2 1
γ γ γ γ =
Rk
R
k
σ
σ
β =
), 1 ( 1 − + =
k k k
α η β
nominal
maxim
k
σ
σ
α =
max max
τ
τ
σ
σ
τ σ
piesa R piesa R
c c = =
max max
,
τ
τ
β
εγ
σ
σ
β
εγ
τ σ
R
k
R
k
c c = =
1 1 1 1
1
,
1
+ − + −
+
=
+
=
τ
τ
τ
τ
εγ
β
σ
σ
σ
σ
εγ
β
τ σ
m v k m v k
c c
Soderberg
m v
k
m v
k
c c
τ ψ τ
εγ
β
τ
σ ψ σ
εγ
β
σ
τ
τ
σ
σ
+
=
+
=
− − 1 1
,
Serensen
2
1
2
1
2
1
2
1
1
,
1
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
=
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
=
+ − + −
τ
τ
τ
τ
εγ
β
σ
σ
σ
σ
εγ
β
τ σ
m v k m v k
c c
Buzdugan
Principalii concentratori:
gaură transversală, canal circular, rază de racordare, îmbinare
presată, canal de pană, filet, combinaţii de concentratori.
Finalizarea calculului de verificare la oboseală
Se pot ivi următoarele situaţii posibile:
a) c > ca − calculul este terminat;
b) c < ca − caz în care se impun măsuri pentru
creşterea coeficientului de siguranţă în secţiunea respectivă
prin:
• creşterea capacităţii de rezistenţă (înlocuirea materialului cu
unul calitativ superior);
• reducerea efectului de concentrare (prin modificări ale
formei);
• reducerea nivelului solicitării prin modificări ale schemei de
încărcare în aşa fel ca efectele să se compenseze reciproc.
Valorile pentru coeficienţii de siguranţă admisibili depind de
destinaţia arborelui. Pentru arbori de uz general se adoptă
ca=2... 3.
Verificarea la deformaţii
ϕ
Metodica de verificare la deformaţii flexionale
Metoda modernă. O metodă modernă de evaluare a deformaţiilor o
constituie calculul deformaţiilor prin metoda elementelor finite.
• Valorile admisibile:
– pentru roţi dinţate, (0.01 – 0.03)m
– (0,0002–0,00003) x distanţa dintre reazeme.
– Pentru alte elemente mecanice susţinute,
conform recomandărilor din literatură.
• Înclinările limită în reazeme depind de
modul de rezemare iar în dreptul unui
element susţinut de natura acestuia.
Verificarea la deformaţii torsionale
• Valori admisibile:
– θa = 5 [°/m] pentru lanţuri cinematice
interdependente;
– θa = 15 – 20 [°/m] arborii mecanismelor
podurilor rulante;
– θa = 7,5 – 13 [°/m] arborii diferenţialelor
autovehiculelor.
∑ ∑


= =
i
pi
i ti
i g
I G
l M
f θ
Verificarea la vibraţii
m
k
=
0
ω


=
i
i i
i
i
o
v m
kv
2
2
2
max
2
max
ω
x
F
k =
2. LAGĂRE
CLASIFICAREA LAGĂRELOR
a) După mişcarea relativă din lagăr:
• lagăre de alunecare;
• lagăre de rostogolire;
• lagăre hibride.
b) După direcţia forţelor transmise prin lagăr:
• lagăre radiale;
• lagăre axiale;
• lagăre radial-axiale.
c) După fenomenul care guvernează
funcţionarea lagărului:
• lagăre hidrodinamice;
• lagăre elastohidrodinamice;
• lagăre hidrostatice (aerostatice);
• lagăre speciale.
d) După cantitatea de lubrifiant din lagăr:
• lagăre cu ungere abundentă (fluidă);
• lagăre cu ungere săracă (mixtă);
• lagăre intermediare.
• lagăre fără lichid de ungere (uscată).
e) După destinaţie:
• pentru construcţia de maşini;
• pentru mecanică fină;
• pentru destinaţii speciale.
f) După natura lubrifiantului:
• lagăre unse cu lubrifiant;
• lagăre unse cu lichidul de lucru al maşinii.
g) După soluţia constructivă:
• lagăre clasice;
• lagăre cu lobi;
• lagăre cu element flexibil.
h) După poziţie:
• lagăre de capăt;
2.1. LAGĂRE HIDRODINAMICE CLASICE
• Principiu funcţional
α
N
Q
T
G
v
p
2.2. Elemente constructive ale lagărelor
hidrodinamice
Arbore
Capac cu etansare
Inel de etansare
Fus
Corp
Inel de ungere
Canal de ungere
Surub
Capac
Rezervor de lubrifiant
Canal de recuperare
• Avantaje ale lagărelor hidrodinamice
– sunt simple;
– necesită o întreţinere sumară;
– în prezenţa unui film de lubrifiant complet fluid
se realizează o amortizare a şocurilor şi
vibraţiilor (stabilitate dinamică);
– pot fi utilizate pe o gamă largă de turaţii şi
sarcini;
– pot fi utilizate într-o gamă foarte largă de
situaţii practice.
Dezavantaje ale lagărelor hidrodinamice
– comparativ cu lagărele de rostogolire şi hidrostatice
au coeficienţi de frecare mai mari;
– în fazele tranzitorii de pornire/oprire nu asigură
separarea completă a suprafeţelor fus–cuzinet ceea
ce determină, pe durata perioadelor tranzitorii,
apariţia uzurii;
– în cazul unei ungeri insuficiente, generările termice
devin importante şi pot conduce la un dezechilibru
termic ce determină încălzirea exagerată, deci creşte
riscul deteriorării prin gripare termică.
Materiale pentru elementele lagărelor
– să aibă coeficient de frecare redus, adică fusul şi cuzinetul - un cuplu
antifricţiune
– să aibă viteză de uzură mică;
– să conducă uşor căldura produsă prin frecare în lagăre;
– să aibă un coeficient de dilatare redus pentru a nu modifica caracterul
ajustajului fus-cuzinet;
– să aibă rezistenţă bună la oboseală şi la presiune de contact;
– să aibă o compoziţie chimică stabilă şi să nu reacţioneze cu substanţele
folosite ca lichide de ungere.
• Fusurile. din acelaşi material cu arborele, fiind monobloc cu acesta.
În unele situaţii, când există riscul de deteriorare prin uzare se pot
aplica, local, tratamente de durificare superficială.
• Cuzineţii. Se confecţionează din materiale ce formează un cuplu
antifricţiune cu arborele, cum ar fi:
– bronzurile (CuSn14T, CuPb25, CuAl9, etc.),
– fontele antifricţiune,
– aliajele antifricţiune speciale, pe bază de plumb, staniu, cupru sau
aluminiu (Y-Sn83, Y-PbSn10, Y-AlSb5, etc.),
– materiale sinterizate sau materiale nemetalice (poliamide, teflon, lemn,
cauciuc etc.).
Deteriorări ale lagărelor
- În ipoteza că un lagăr a fost proiectat corect şi
funcţionează normal, contactul între suprafeţele active se
poate produce numai în fazele de pornire/oprire. În
consecinţă, uzura firească a unui astfel de lagăr o constituie
uzura de contact.
- Dacă un lagăr nu este corect proiectat, s-au
materialele nu au fost corect alese, pot să apară şi alte
moduri de deteriorare, cum ar fi:
• oboseala stratului superficial, strat care se poate
desprinde, înrăutăţind calitatea suprafeţei şi implicit
funcţionarea;
• curgerea tangenţială a materialului, care apare
datorită unei ungeri insuficiente ce determină un film
insuficient de gros şi forţe tangenţiale importante;
• griparea, fenomen de deteriorare catastrofală, cauzat
de o proiectare greşită sau de o exploatare
necorespunzătoare.
Elemente geometrice ale lagărelor
Modelarea fenomenului de ungere
y
h
v
x
h
u
y
p
h
y x
p
h
x ∂

+


=
|
|
¹
|

\
|




+
|
¹
|

\
|




η η 6 6
3 3
în care:
h – grosimea de film;
p – presiunea;
x – coord. circumferenţială;
z – coord. radială;
h - vâscozitatea dinamică;
u,v – viteze.
lagăre scurte, când l/D < 1;
lagăre medii, pentru l = 1…1,5;
lagăre lungi, l/D > 1.
3
6
h
h h
u
x
p
m

=


η
R
dlC F
2
ψ
ηω
=
ψ
C
R
l/D<1
l/D=1
l/D>1
frecare minimă
portanţă maximă
Frecarea în lagărele hidrodinamice
v
n
ψ
ω
η
δ
ω
η η η τ = = ≅ =
2
1
d
h
u
dn
du

⋅ =
π
α τρ
2
0
d l F
f
dl dl
u
dl F
f
π
ψ
ω
η π
δ
η τπ = = =
1
ψ
ηω
π
π
ψ
ω
η
p pdl
dl
R
F
f
f
= = =
ψζ
ψ
ηω
π 55 . 0 + =
p
f
Metodica de proiectare a lagărelor:
1. Predimensionarea;
2. Verificarea grosimii filmului de lubrifiant;
3. Verificarea temperaturii de regim;
date de bază:
• tipul de lagăr;
• sarcina, R, pe care lagărul trebuie să o preia:
2 2
V H + = R
•diametrul, d, al fusului, determinat din condiţia de rezistenţă a arborelui;
• o lungime maximă , l
max
, pe care poate să o ocupe lagărul;
•caracteristicile mecanice de rezistenţă ale materialul fusului;
•turaţia, n, a fusului;
•temperatura de funcţionare, T.
Predimensionarea
Verificarea ungerii
1. Adoptarea jocului relativ
( )
4
4 3
2
10 10
d
ω ψ
− −
− =
2. Calculul coeficientului de portanţă
ηω
ψ
2
p
C
R
=
) (
d
) ( e h
min
χ ψ χ δ δ − = − = − = 1
2
1
3. Calcul grosime minimă de lubrifiant
4. Verificarea relaţiei
5 2 2
2 1
. ... c
R R
h
a
z z
min
= ≥
+
= λ
Verificarea termică
1. Calculul puterii pierdute prin frecare
( ) pv
d
pld )
p
( fpldv v f P
f
⋅ = + = = = constanta
2
ω ξψ
ψ
πηω
R
2. Calculul temperaturii de funcţionare a lagărului
( )
0
T T kS v f
l
− = R
kS
v f
T T
l
R
+ =
0
p
v
(pv)
a
v
a
p
a
Determinarea jocului la temperatura de montare
) 20 )( (
0
0
− − + ∆ = ∆
l fus cuzinet l
T d α α
Calculul debitului de lubrifiant
-ajustajele recomandate pentru lagăre, sunt: H7/f7, H7/g7, H7/e8; H7/d8, H7/d10,
-pentru rugozitatea suprafeţelor sunt recomandate valori de cel mult Ra=0.4.
Alimentarea efectivă cu lubrifiant
se poate realiza:
• cu inel de ungere;
• cu fitil;
• prin picurare;
• prin imersie
3. LAGĂRE SPECIALE
folie (cuzinet)
fus
spaţiu umplut
de lubrifiant
lobi activi
lobi rezervă folie
4. LAGĂRE HIDROSTATICE
h
H
p
o
L
p
o
b
b
p
o
p
o
d
F
RP
P
5. RULMENŢI (LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE)
Avantaje ale rulmenţilor
• frecare mult mai mică;
• centrare mult mai bună,
• jocuri mult mai mici;
• necesită pentru ungere o cantitate mult mai mică de lubrifiant
• funcţionare bună chiar în condiţii de ungere incompletă cu
cantitate foarte mică de lubrifiant, o perioadă lungă de timp
înainte să apară griparea;
•lăţimea rulmentului este mult mai mică decât lăţimea lagărelor
hidrodinamice, necesitând lungimi de fus mai reduse şi
conducând la arbori mai mici;
• necesitatea unei cantităţi foarte mici de lubrifiant a permis
realizarea de construcţii încapsulate de rulmenţi (etanşaţi), la
care, în momentul asamblării, li se introduce în zona activă o
cantitate de lubrifiant suficientă pentru toată durata de viaţă.
Dezavantajeale rulmenţilor
• rulmenţii sunt sensibili la deformaţiile arborilor deoarece
acestea modifică pozişiile relative corpuri de rulare-inele
şi implicit schema de forţe din contacte;
• rulmenţii sunt sensibili la vibraţii, în special în regim
static (în absenţa mişcării de rotaţie), când vibraţiile pot
produce solicitare prin şoc între corpurile şi căile de
rulare determinând apariţia unor deformaţii de forma
unor gropiţe (fenomen denumit şi brinellare);
• au o înălţime relativ mare.
Cinematica internă a rulmenţilor
d
ω
d
d
b
ω
ω
b
i
m
i i
m
colivie
R
R
R
v
2 2
0
ω
ω =

=
b
b
d
v
0
= ω
Clasificarea rulmenţilor
• După tipul corpurilor de rulare:
– rulmenţi cu bile;
– rulmenţi cu role:
• cilindrice: - scurte l/d < 1;
• medii 1 < l/d < 1.5 …2;
• lungi (ace) l/d > 1.5…2
– conice;
– butoi.
• După unghiul de contact şi direcţia sarcinii pe care rulmentul o poate prelua (se
defineşte unghiul de contact ca unghiul dintre direcţia radială a rulmentului şi direcţia
punctelor de contact). Deosebim:
– rulmenţi radiali;
– rulmenţi radiali – axiali (cu bile sau role)
– rulmenţi axiali.
• După numărul rândurilor corpurilor de rulare:
– rulmenţi cu un rând de corpuri de rulare;
– rulmenţi cu două rânduri de corpuri de rulare;
• După direcţia forţei pe care o pot prelua:
– rulmenţi radiali ( rulmenţi cu role cilindrice);
– rulmenţi radial – axiali cu simplu efect ( rulm. radiali – axiali cu role conice sau bile pe un
singur rând);
– rulmenţi radial – axiali cu dublu efect (rulmenţi radial – axiali cu două rânduri de corpuri
de rulare);
– rulmenţi oscilanţi(arborilor la care sunt prezente deformaţii importante).
Simbolizarea rulmenţilor
Distribuţia sarcinii pe corpurile de rulare
d
d
b
β
P
0

+ =
i r
cos P P F γ
2 5
0 0
2
3 2
0
3 2
0
3 2
0 0
3 2
P
P
kP
kP
i i
i i
=
¹
´
¦
=
=
δ
δ
δ
δ
i
i
cosγ
δ
δ
=
0
i
/ /
i
cos P P γ
3 2
0
3 2
=
37 4
0
.
zP
F
r
=
z
F
P
r
5
0
=
Pentru rulmenţi axiali
z
F
P
r
=
0
z .
F
P
r
8 0
0
=
Deteriorări ale rulmenţilor
1. Oboseala de contact - calea firească de
scoatere din uz a rulmenţilor corect
exploataţi.
2. Deformarea plastică - apariţia unor
deformaţii pe căile de rulare.
3. Uzura abrazivă - datorită utilizării unui
ulei impurificat.
4. Supraîncălzirea - poate apărea ca
urmare a unei ungeri insuficiente.
Materiale utilizate în construcţia rulmenţilor
• În construcţia clasică de maşini există 2 materiale
specifice: RUL1, RUL2, la care diferenţa constă în
conţinutul de Cr şi Mn. Cu un conţinut mai mare de
Mn, RUL2 permite un tratament pe o adâncime mai
mare, acesta folosindu-se pentru elemente de
secţiuni mai mari. Tratamentul termic al elementelor
de rulmenţi, confecţionate din aceste materiale, este
un tratament de călire în trepte cu revenire joasă şi
conduce la durităţi de 60–65 HRC.
• Dezvoltarea mecatronicii şi a tehnicii spaţiale a
condus la folosirea pentru rulmenţi şi a unor
materiale specifice acestor condiţii de mediu,
respectiv utilizarea de corpuri de rulare din
materiale sinterizate, ceramice, materiale
plastice, etc.
Calculul de alegere al rulmenţilor
tipuri de calcule:
• calculul la oboseală de contact
(durabilitate);
• calculul la deformaţii plastice;
• calculul la uzură;
• verificarea la turaţia limită.
Calculul la durabilitate
p
Q
C
L
|
|
¹
|

\
|
=
1. Adoptarea durabilităţii necesare, L.
2. Calculul forţei echivalente
a r e
YF XVF F + =
a r e
YF XVF F + =
3. Stabilirea forţei de calcul.
e d t
F f f f Q
λ
=
4. Determinarea capacităţii dinamice
p
nec
QL C
1
=
5. Alegerea din catalog a unei
tipodimensiuni de rulment, cu
valoarea diametrului de montare
corespunzătoare tronsonului de
arbore pe care se montează şi
. C C
nec

Calculul la uzură, presupune calculul unui coeficient de uzură şi se
face pentru rulmenţii ce lucrează în medii abrazive şi presupune evaluarea
pe baza coeficientului de uzură din diagrame a duratei de funcţionare
garantate şi compararea acesteia cu durata impusă.
Verificarea la turaţie limită presupune verificarea condiţiei
n > nlim
unde nlim, este dată prin catalog.
Ungerea rulmenţilor
corpul de rulare cel mai de jos este, în repaus, scufundat cu (0.3-0.5)d,
în lubrifiant
Ajustaje pentru montarea rulmenţilor
• montarea unui inel cu strângere şi
a celuilalt inel cu ajustaj alunecător.
• toate inelele cu sarcină circulantă se montează cu strângere
• inelele cu sarcină fixă se montează alunecător.
Câmpuri de toleranţe pentru rulmenţi
• ajustaje alunecătoare se folosesc pentru piesele conjugate
câmpurile H, h;
• pentru ajustajele cu strângere câmpurile j, k, m, n, p, r pentru
tronsonul de arbore;
• câmpurile J, K, M, N, P, R pentru alezajele din carcasă.
• Clasele de precizie de execuţie: 5–7.
Montarea şi demontarea rulmenţilor
PRIN PRESARE cu prese speciale
3. ASAMBLĂRI
3.1. CLASIFICAREA ASAMBLĂRILOR
1. Asamblări demontabile; sunt asamblările care pot fi desfăcute fără deteriorarea nici
unui element:
• asamblări butuc – arbore
– cu pene,
– caneluri,
– presate,
– altele;
• asamblări filetate;
– cilindrice
– conice
2. Asamblări nedemontabile; sunt asamblările care se pot desface numai prin
distrugerea unui element:
• asamblări nituite (prin deformare);
• asamblări sudate (cu topire);
• asamblări lipite
– la rece
– la cald.
3. Asamblări elastice; sunt acele asamblări la care, in lanţul de elemente ce participă la
asmblare există un element elastic, denumit uzual arc, cu rol de a crea în funcţionare,
prin deformare, forţe cu rol funcţional.
ASAMBLĂRI CU PENE
• Asamblări cu pene paralele
b
h
l
c
l
c
l
b
h
l
c
l
b
h
b
h
t
1
T
M
t
Metodica de calcul
2 2
c
t
d
M
T
t
+ −
=
condiţia de rezistenţă la strivire
a
c
p
cl
T
p ≤ =
Lungimea de calcul minimă necesară
cx p
M
k l
a
t
nec c
2
=
Asamblări cu pene înclinate (cu strângere iniţială)
tg α=0.01
A
A
A-A
b
h
l
A
A
l
F
b
b/6
µQ
Q
p
t
b
M
t
F
b
F
b
2
4
)
2
(
6
d
t
d b
M
Q
t
µ
π
µ + − +
=
) p min(
bl
Q
p
str a
c
≤ =
2
Asamblări cu pene tangenţiale
A
A
A-A
ASAMBLĂRI CANELATE
dm
h
b
dm
h
dm
h
Tehnologie
Calculul asamblărilor canelate
Asamblări PROFILATE
3.6. Asamblări PRESATE
Metodica de calcul a asamblărilor presate
Verificarea la rezistenţă, la strângerea maximă
a
B
B
A
A
max
max
p
E
C
E
C
d
s
p ≤
+
⋅ =
1
6. ASAMBLĂRI ELASTICE (ARCURI)
Scopul arcurilor într-o construcţie mecanică poate fi:
• de menţinere a poziţeie relative;
• de creare a unei forţe;
• de readucerea în poziţia iniţială a unui element;
• de acumulare a unor energii mecanice ce
urmează a fi cedate ulterior;
• de realizare a unor forţe de strângere;
• de blocare a unor elemente;
• de impunere a unei poziţii pentru unele elemente
în funcţionare.
Clasificarea arcurilor
După formă:
• arcuri bloc;
• arcuri inelare;
• arcuri disc;
• arcuri elicoidale;
• arcuri spirale;
• arcuri plane;
• arcuri lamelare
După modul de solicitare
• de forţe decompresiune;
• de moment de încovoiere;
• de moment de torsiune;
• de forţe tăietoare.
După tensiunea din arc
• cu tensiuni de tracţiune –
compresiune;
• cu tensiuni de răsucire;
• cu tensiuni de încovoiere;
• cu tensiuni de forfecare;
• cu tensiuni compuse.
Caracteristica arcului
x
F
Caracteristică liniară
Caracteristici neliniare
a - rigiditate crescătoare,
b - rigiditate descrescătoare
a
b
x
1
α
α (x )
1
Curba de histerezis
x
F
• Randamentul volumic de funcţionare al arcului
posibilă . max
tă înmagazina
v
W
W
= η
Materiale
Trebuie să prezinte:
• proprietăţi de rezistenţă pe întreaga arie,
• limită de proporţionalitate ridicată,
• rezistenţă la oboseală,
• lipsă de concentratori,
• călibilitate
Se recomandă oţeluri pentru arcuri, cu conţinut redus de
carbon
(%C=0,5..0,65), cu elemente de aliere Si, Mn; în consecinţă au
fost elaborate.
Alte materiale: bronzul fosforos, alama, cauciucul, care au însă
caracteristici mecanice neliniare.
Etapele generale de calcul
1. Calculul tensiunii din arc în scopul dimensionării sau
verificării arcului la rezistenţă;
2. Calculul deformaţiei arcului şi a caracteristici acestuia,
adică a curbei de legătură forţă – deformaţie;
3. Calculul lucrul mecanic necesar pentru deformarea
arcului şi a energiei mecanice restituite de acesta la
descărcare; Datorită frecărilor interne precum şi a
solicitărilor parţiale ale materialului arcului o parte din
energia cedată arcului la deformare va fi disipată de
acesta.
4. Determinarea coeficientului de utilizare volumică a
materialului arcului.
3.6.3. Arcuri cu tensiuni de
tracţiune compresiune
• oţeluri pentru arcurile de tip bară şi cauciuc pentru blocuri
E, ν, A
l
∆l
F

h
h
F
l
l
E
A
F ∆
=
.
v
1 = η
Arcuri inelare
( ) ϕ α + = tan F F
f a
Solicitarea inelelor
• Deformaţia şi caracteristica arcului
m
r
r
D
F
q
π
=
( ) ϕ α π +
=
tan
F
N
o
( )
( ) ¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

+

= − =

+
= =
.
tan A
F
A
N
,
tan A
F
A
N
a
i i
o
i
a
e e
o
e
σ
ϕ α π
σ
σ
ϕ α π
σ
A A A
i e
= =
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
.
E
,
E
e
e
e
i
i
i
σ
ε
σ
ε
¦
¹
¦
´
¦
= ∆
= ∆
.
D
R
,
D
R
m
i e
m
e e
2
2
ε
ε
o
i e
R R
tan
δ
α
∆ + ∆
=
( ) α ϕ α
π
δ tan tan
D
AE
z F
m
o
+ =
F
δ
Arcuri cu tensiuni de răsucire
• Arcul bară de torsiune
l
F
a
ϕ
1
2 3
a
p
t
W
M
τ τ ≤ =
p
t
GI
l M
= ϕ
p
t
GI
la M
a v = =ϕ
p
GI
Fla
v
2
=
2
4
Ad
I
W
L p
v
= = η
p
GI
l a F Fv F
L
2 2 2
2 2
= = =
δ
G
V
W
2
2
τ
=
2
4
Ad
I
W
L p
v
= = η
5 0.
v
= η
Arcul elicoidal cilindric
• Mărimi specifice:
• d – diametrul sârmei;
• – diametrul exterior;
• – diametrul interior;
• D – diametrul mediu;
• p – pasul de înfăşurare;
• a - unghiul elicei;
• z – numărul de spire care poate fi: ztotal –
numărul total de spire, zactiv – numărul de
spire active, zo – numărul de spire pasive,
de capăt);
• – raportul de înfăşurare. Uzual i =6…15, iar
a < 10o, valoarea unghiului scăzând cu
solicitarea;
• Ho- lungimea iniţială a sârmei neînfăşurate.
Tensiuni de solicitare în arc
¦
¹
¦
´
¦
=
=
,
2
,
FD
M
F F
¹
´
¦
=
=
α
α
cos
sin
F T
F N
¦
¹
¦
´
¦
= =
= =
α α
α α
cos
2
cos
sin
2
sin
FD
M M
FD
M M
t
î
2 3
max
8 16
2 d
Fi
d
FD
W
M
p
t
t
π π
τ = = =
2
max
4
3
4
3
4
d
T
A
T
π
τ = =
|
¹
|

\
|
+ =
|
¹
|

\
|
+ = + = + =
i D
d
d
FD
d
F
d
FD
t t spiră
3
2
1
3
2
1
8
3
16 8
max
3 2 3
max max max
τ
π π π
τ τ τ
max max t spiră
kτ τ =
• Deformaţia acului elicoidal
a
Dz l π =
,
şi care are forţa, F, aplicată în la distanţa D/2.
Punctul de aplicare al forţei, suferă sub solicitare o deformare, δ, dată
de
2
D
ϕ δ =
,
În care unghiul de deformare la răsucire este dat de
4
2
4
16
32
2
Gd
F z D
d
G
Dz
FD
GI
l M
a
a
p
t
= = =
π
π
ϕ
,
respectiv
Gd
F z i
a
3
8
= δ
.
• Calculul coeficientului de utilizare a materialului
Lucrul mecanic înmagazinat în arc se calculează prin
Gd
F z i F
L
a
2 3
4
2
= =
δ
.
Acest lucru mecanic mai poate fi exprimat şi prin prisma energiei interne înmagazinate, prin
G d
D z i F k
G
D z
d
k
d
Fi
G
V
L
a
v
a
v v
2
2 2 2
2
2
2
2
8
2
4
8
2
η
π
π
π
η η
τ
=
|
|
¹
|

\
|
|
|
¹
|

\
|
= =
.
Din egalarea celor două relaţii, rezultă
2
2
1
k
v
= η
.
• Arcuri cu tensiuni de încovoiere
– arcul lamelar simplu;
– arcul lamelar multiplu;
– arcul elicoidal care preia moment de torsiune;
– arcul disc.
Arcul lamelar simplu
l F M
î
⋅ =
max
,
la care îi corespunde tensiunea maximă de încovoiere
2
max
max
6
bh
Fl
W
M
z
î
î
= = σ
Deformaţia unui astfel de arc
z
EI
Fl
3
3
= δ
z
EI
l F F
L
6 2
3 2
= =
δ
E
lbh
bh
Fl
E
V
L
v v
2
36
2
2
2 2
|
¹
|

\
|
= = η
σ
η
9
1
=
v
η
6
) (
) (
2
h b
Fx
x W
x M
x z
î
x
= = σ
6
) (
) (
2
h b
Fx
x W
x M
x z
î
x
= = σ
3
3
4
Ebh
Fl
= δ
3
3 2 3 2
4
12
4 2 Ebh
l F
EI
l F F
L
z

= = =
δ
E
lbh
bh
Fl
E
V
L
v v
4
36
2
2
2 2
|
¹
|

\
|
= = η
σ
η
3
1
=
v
η
• Arcuri lamelare multiple
lubrifiant (grafit sau disulfură de molibden) fretting
Arcul elicoidal solicitat la răsucire
Solicitarea este la fel ca cea a arcurilor spirală, momentul care
încovoaie spira este tocmai momentul de torsiune aplicat arcului
prin elementele de conectare ale capetelor
t î
M M =
iar tensiunea din arc este o
tensiune de încovoiere, dată de relaţia
3
32
d
M
W
M
t
z
î
î
π
σ = =
pentru arc confecţionat din
sîrmă de secţiune circulară plină,
2
6
h b
M
W
M
t
z
î
î
= = σ
pentru arc confecţionat din sîrmă
de secţiunedreptunghiulară plină.
d
M
î
=M
t
z
a t
z
î
EI
z D M
EI
l M π
ϕ = =
E
V
L
v
2
2
σ
η =
z
a t t
EI
z D M M
L
2 2
2
π ϕ
= =
4
1
=
v
η
secţiune circulară plină
3
1
=
v
η
secţiune dreptunghiulară plină
Arcul spirală plană
Calculul se face în ipoteza
că arcul ar fi o bară, de
secţiune identică cu a
arcului şi lungime egală cu a
acestuia, încastrată în unul
din capete. Pe celălalt capăt
se aplică momentul de
torsiune, care acţionează ca
un moment încovoietor,
determinând o solicitare de
încovoiere

t
î
bh
M
σ σ ≤ =
2
6
z
t
EI
l M
= ϕ
z
t t
EI
l M M
L
2 2
2
= =
ϕ
E
bhl
bh
M
E
V
L
t
v
2
6
2
2
2 2
|
¹
|

\
|
= =
σ
η
3
1
=
v
η
Arcuri DISC
ASAMBLĂRI DEMONTABILE PRIN FILET
Generalităţi
Elementele principale ale filetului sunt:
• •• • pasul p. Prin pas se înţelege valoarea deplasării axiale a piuliţei la o rotaţie
completă.
• •• • unghiul de înclinare a spirei β, a cărui valoare variază pe înălţimea
filetului fiind dependent de diametrul
x
d
la care se măsoară, fiind dat de relaţia:
x
x
d
p
tan a
π
β =
• numărul de începuturi, z.
• pasul aparent, p
a
. Prin pas aparent se înţelege distanţa axială dintre două
elemente identice ale filetului. Între pas şi pasul aparent se poate scrie relaţia:
a
p z p ⋅ =
Clasificarea filetelor
60
o
Metric
Withforth
Trapezoidal
R
p
d
30
o
Edison
pătrat
Filetele pot fi utilizate pentru:
•Poziţionarea fermă a elementelor mecanice. (şurub, şaibă, piuliţă)
•Filete de mişcare,
•Filete pentru măsurare
•Elemente de reglare
În funcţie de numărul de începuturi
•Filete cu un singur început.
•Filete cu două sau mai multe începuturi.
În funcţie de sistemul de măsurare
•Filete metrice.
•Filete în ţoli.
În funcţie de forma suprafeţei pe care se execută filetul
•Filete cilindrice.
•Filete conice.
În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei filetului
•Cu sensul de înfăşurare spre dreapta, considerat ca sensul normal.
•Cu sensul de înfăşurare spre stânga.
În funcţie de mărimea pasului
•Cu pas fin.
•Cu pas normal.
•Cu pas mare.
Geometria filetelor metrice
D
d
D
2
d
2
,
d
H
/
8
H
/
4
D
1
1
p
o
3
0
o
3
0
Forme constructive pentru şuruburi şi piuliţe
Materiale pentru şuruburi şi piuliţe
Se recomandă:
1. pentru şuruburi obişnuite OL 37 OL 42, OL44,
2. şuruburi cu o solicitare mai mare OL50, OL60 asamblări fără pretenţii;
3. oţeluri carbon de calitate cementate OLC15 sau îmbunătăţite OLC 35, OLC
45, OLC60 sau aliate la şuruburile de rezistenţă mare;
4. pentru aplicaţiile speciale unde se cer rezistenţe mecanice deosebite, se
utilizează oţeluri aliate de înaltă rezistenţă 18MoCrNi06, 15MoMnCr12,
20Cr08, 41MnCrNi15,40Cr10, 33MoCr11 41MoCr11, etc.;
5. pentru şuruburile utilajelor de ridicat, solicitarea principală fiind flambajul care
este dependent de modulul de elesticitate E, nu se impune oţeluri speciale
6. pentru şuruburile de uz general executate în serie mare prin prelucrare pe
strunguri automate, AUT20, AUT20M, AUT30.
Clasificare şuruburilor:
După forma capului:
După capătul tijei
După forma cheii;
După poziţia elementului de antrenare;
Relaţia funcţională a asamblărilor cu şuruburi
) tan(
d
F
d
H M
înş
ϕ β + ⋅ = ⋅ =
2
2 2
2 2
) tan(
d
F M
deş
ϕ β − =
2
2
2
2
α
cos
N
' N =
N N N F
f
'
2
cos
' µ
α
µ
µ = = =
) ' tan(
d
F M
deş , înş
ϕ β ± =
2
2
2
Condiţia de autoblocare (autofrânarea)
0
2
2
2
< − ) ' tan(
d
F ϕ β
' ϕ β <
2
Observaţii.
•nu ia în considerare momentul de frecare pe soclu
•vibraţiile pot diminua frecarea.
•Valoarea unghiului mediu de înclinare al spirei este dependent de
diametru
Momentul de frecare pe soclu
4
) (
2 2
g
a
m
d D
F
p

=
π
dA p dF
m a
⋅ =
a s f
dF dF ⋅ = µ
r rdr p r dF dM
m s f fs
⋅ ⋅ = ⋅ = π µ 2
2 2
3 3
3
g
g
a s fs
d D
d D
F M


= µ
π
|
|
¹
|

\
|
− = = ⋅ = =
∫ ∫
8 8 3
2
3
2 2
3
3
2
2
3 2
2
2
g
m s
D
d
A
m s
D
d
m s m s fs
d
D
p
r
p dr r p dA p M
g
c
g
µ
π
πµ π µ µ
Randamentul asamblărilor filetate
θ
η
∆ ⋅
∆ ⋅
= =
c
a
c
u
M
h F
L
L
( )
|
¹
|

\
|
+ + ⋅

=


=
s a
a
c
a
M
d
F
d F
M
p F
2
2
2 2
' tan
2
2
tan
2
β ϕ π
β π
π
η
% 80 % 78
2
'
4
tan
2
'
4
tan
max
− ≈
|
¹
|

\
|
+
|
¹
|

\
|

=
ϕ π
ϕ π
η
pentru cuple elicoidale de mişcare
Calculul elementelor filetului
1. Repartiţia sarcini pe spirele filetului
z
F
F
a
m
=
2. Calculul de rezistenţă al tijei şurubului
Solicitarea de tracţiune
2
1
4
d
F
a

π
σ =
Solicitare de răsucire
p
t
W
M
= τ
σtş< σa tracţiune.
2 2
3τ σ σ + =
tş e
tş e
σ σ 2 . 1 ≈
3. Calculul de rezistenţă al spirelor filetului
•forfecare la baza spirei;
•încovoierea secţiunii spirei;
•strivire în zona de contact.
z t d
F
p
a
c
2 2
π
=
teoretic h = 0,47 d
h = 0,8 d În realitate
6
2
1
m d
n F
W
M
m
z
i
i
π
σ = =
h1 = 0,56 d
Calculul asamblărilor cu filet
1. Calculul asamblării filetate simple
2
1
4
d
F
a

π
σ =
ş
c

c
σ
σ ≤
Tensiunea de solicitare la tracţiune se poate scrie ca
iar condiţia de rezistenţă
relaţie valabilă la solicitare statică.
2. Asamblări cu şuruburi cu strângere iniţială
1. La început, când recipientul e gol, se fixează capacul şi se prinde de
corpul recipientului cu un număr de z, şuruburi. Între capac şi corp se
introduce o garnitură, cu rol de etanşare. Fiecare şurub se strânge cu un
moment la cheie, Mco, care creează forţa de strângere Fo, cu efect de
întindere a şurubului şi de comprimare a pachetului.
2. În momentul introducerii presiunii, p, capacul şi corpul tind să se
îndepărteze, ceea ce face să se reducă efectul de apăsare asupra
garniturii, o parte din forţa generată la strîngere fiind compensată de
efectul presiunii.
z
p D
F
4
2
π
= fiecărui şurub îi revine o forţă de exploatare
p ş p ş p ş
p ş
k k
F
k k
F F
k
F
k
F
+
=
+
′ ′
+

=
′ ′
=

⇔ =δ δ
Fş = Fo + F'
Fp = Fo – F''
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+
− =
+
+ =
p ş
p o p
p ş
ş o ş
k k
F
k F F
k k
F
k F F
Dimensionarea şurubului
at
d
F σ
π
4
2
max
1
=
Calculul rigidităţii elementelor asamblării
Rigiditatea şurubului
l
E d
k
ş
4
2
1
π
=
Rigiditatea pachetului

=
i i
pi
p
E A
l
k
1
[ ]
2 2
4
g ei i
d D A − =
π
o o
16 15 − = α
( ) α tan l l D D
p p r e 2 1 2
2 + + =
Calculul elementelor asamblării cu şuruburi cu strângere iniţială
1. Păstrarea etanşietăţii.
2. Asigurarea rezistenţei garniturii.
3. Asigurarea rezistenţei şurubului.
1. Păstrarea etanşietăţii.
kp p
ag
=
g
p
g
A
F
p =
( )
2 2
4
g eg g
d D A − =
π
( )
2 2
4
g eg g
d D A − =
π
( )
2 2
4
g eg g
d D A − =
π
forţa de strângere iniţială necesară
F
k k
k
A p F
p ş
p
g ga o
+
+ =
2. Asigurarea rezistenţei garniturii.
garnitură as
g
o
g max
A
F
p σ ≤ =
3. Rezistenţa şurubului
a. Calculul la solicitări statice
|
|
¹
|

\
|
+
+ = = F
k k
k
F
d A
F
p ş
ş
o
ş
ş
2
4
π
σ
( )
3
1
2 2
8
d
tan d F
W
M
o
p
fo
π
β ϕ
τ
+

= =
2 2
3τ σ σ + =
e
b. Calculul la oboseală
2 8 1
2 2
... . c
c c
c c
c
a
= ≥
+
=
τ σ
τ σ
c. Calculul la solicitări termice
c
c
c
τ
τ
=
Prezenţa temperaturii
determină trecerea lentă a
deformaţiilor elastice în
deformaţii plastice
remanente, efect denumit
relaxare.
Periodic se face o corecţie a
momentului de strângere
Asamblări cu şuruburi solicitate în planul de separaţie
1. Cu şuruburi strânse iniţial;
F ≤ ≤≤ ≤ µ N z.
s d
T
2
3
4
π
τ =
2. Prin folosirea de şuruburi păsuite
Tensiunea de forfecare Presiunea maximă de contact
d
T
p
δ
=
z
F
T =
Solicitări suplimentare în şuruburi
|
|
¹
|

\
|
+ =
|
|
|
|
¹
|

\
|
+ =
|
|
¹
|

\
|
+ =
1
2
1
3
1
8
1
4
32
1 1
d
e
d
F
d
Fe
t t
t
i
t
σ
π
π
σ
σ
σ
σ σ
Şurubul cu cap ciocan
Solicitări suplimentare datorate neparalelismului
suprafeţelor exterioare ale tablelor
z
î
EI
M
dx
d
dx
v d
− = =
θ
2
2
l
EI
M
EI
l M
z
î
z
î
θ
θ − = ⇒ − =
2
1
d
l
E
I
W
l
E
W
M
z
z
z
î
î

=

= =
θ θ
σ
Uniformizarea solicitării pe spirele filetului
modificarea rigidităţii şurubului sau piuliţei
Asigurarea şuruburilor
Creşterea momentului de frecare din spirele filetelor, prin
1. Introducerea şaibelor elastice de tip Grower;
2. Introducerea de sisteme piuliţă contrapiuliţă
iar în cazuri în care siguranţa trebuie să fie max. se
foloseşte:
1. Gaură transversală prin capul şurubului prin care se
introduce un element de legătură la piesa fixă;
2. Gaură transversală prin şurub şi piuliţă crenelată;
3. Folosirea unor şaibe deformabile între elementele de
prindere şurub – piuliţă şi pachet care are o parte de
formată după profilul hexagonal şi o parte după
marginea pachetului.
ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE
1.Asamblări nituite (prin deformare);
2.Asamblări sudate (cu topire);
3.Asamblări lipite
3.1. La cald.
3.2. La rece
ASAMBLĂRI NITUITE
Avantaje şi dezavantaje
avantaje:
•capacitate portantă mare;
•siguranţă deosebită în condiţii de şocuri şi vibraţii;
•posibilitatea uşoară de corijare a unui nit prost bătut;
•nu modifică starea structurală a tablelor îmbinate.
dezavantaje:
consum mare de tablă datorită necesităţii de suprapunere
a elementelor;
productivitate redusă;
realizarea etanşării este dificilă;
tehnologie de realizare generatoare de zgomot, care duce
la îmbolnăvirea profesională a muncitorilor.
Materiale
•Materialul pentru nituri, depinde de materialul
tablelor ce se îmbină:
•table din oţel - nituri din oţel cu plasticitate bună, de
exemplu, OL34, OL37;
•materiale neferoase - nituri din acelaşi material cu
tabla, pentru a evita apariţia strângerii când
temperatura de lucru variază, datorită coeficienţilor
de dilatare-contracţie diferiţi;
•în medii corozive se recomandă acelaşi material ca
şi tabla, pentru a evita apariţia coroziunii
electochimice.
Clasificarea niturilor:
După forma capului:
• nituri cu cap semisferic;
• nituri cu cap plat;
• nituri cu cap tonconic.
După forma tijei:
• nituri cu tijă plină;
• nituri cu tijă tubulară..
asamblări cu table simplu suprapuse
asamblări cu eclisă pe o singură parte
asamblări cu eclise bilaterale
Principiul transmiterii forţei prin nituri
F
F
F =F/z
1
•solicitare de contact între tija nitului şi pereţii
alezajelor din table.
•solicitare de forfecare în planul de contact al
tablelor.
•solicitare axială a nitului şi de apăsare reciprocă a
tablelor determinată de forţa axială iniţială de
strângere, Fo, generată prin batere
µσ
π π
µ
τ − =

= =
2
1
1
2
1
1
4
4
d
F
d
F F
nit Aria
T
o
îmbinare de rezistenţă şi etanşare
2
1
1
4
d
F
π
τ =
îmbinare de rezistenţă
FORFECARE
STRIVIRE
1 1
1
1
δ d
F
p =
2 1
1
2
δ d
F
p =
) , min(
2 1
δ δ δ =
a
p
d
F
p ≤ =
δ
1
1
Relaţia fundamentală a nituirii
Toate elementele trebuie să corespundă la fel de bine,
din toate punctele de vedere şi la limită
e e
1
b
F
t
F
at a
a
max
b d z p
zsd
F δσ ϕ δ
τ π
= = =
1
2
1
4
•Forfeacere nit
•Strivire
•Ruperea tablelor
Folosirea nituirii în construcţia de maşini
1. axele barelor să fie
concurente;
2. centrul de greutate al
fiecărei asamblări nituite
între table şi guscu,trebuie
să se afle pe axa barei
respective. Deci niturile se
dispun simetric faţă de
această axă.
3. la îmbinărea fiecărei bare de
guscu, se folosesc min.
două nituri, pentru a
împedica rotirea relativă
între tablă şi guseu.
Guseu
ASAMBLĂRI SUDATE

+ =
i
i
e
a
E %
C % C %
%Ce<0.2 …0.25, oţelul este foarte bine sudabil;
%Ce=0.2 …0.45, oţelul este bine sudabil;
%Ce=0.45 …0.65, oţelul este sudabil;
%Ce>0.65, oţelul este greu sudabil.
Avantaje ale asamblărilor sudate.
• tehnologicitate faţă de îmbinărea nituită;
• faţă de asamblările sudate sunt mai uşoare cu
20-40%;
• se execută mult mai repede decât îmbinarea
nituită;
• etanşare mult mai sigură;
• economie de material, nu mai este necesară
suprapunerea tablelor;
• tehnologie mult mai ieftină;
• zgomot redus.
Dezavantajele asamblărilor sudate
• prezenţa defectelor în cordonul de sudură, determinată
de calitatea materialelor utilizate, regimul de sudare, dar
şi de calificarea sudorului. Se concretizează în
pori,incluziuni şi fisuri în sudură, datorate răcirii rapide a
cordonului. Este necesar, în cazul asamblărilor
importante, controlul integral al sudurii, prin metode
nedistructibile cum ar fi: radiaţiile executându-se
fotografii ale întregii lungimi ale cordoanelor de sudură;
• rezistenţa mică a cordonului de sudură, chiar şi în cazul
folosirii unui material de adaos identic cu materialul de
bază, din punct de vedere al compoziţiei, lucru datorat
structurilor metalografice, şi vitezei de răcire;
• imposibilitatea aplicării la piese tratate termic, deoarece
afectează structura de tratatment prin încălzire.
Principiile şi metodica de calcul a asamblărilor sudate
sa
s max
s lim
s
c c ≥ =
ρ
ρ
a = min (δ1, δ2)
δ 75 0
2
2
. s a ≅ =
a l l
s
2 − =
Tensiunea maximă din sudură, ρ rmax s
Metodica de calcul la solicitări
statice simple
s max
s lim
s
c
ρ
ρ
ρ
=
b c st s lim
v v σ ρ ⋅ ⋅ =
2 1
•v1 – coeficient de calitate al sudurii, care depinde de modul în
care se execută sudura. (v1=0.2 ... 0.5 - pentru suduri manuale
şi necontrolate, v1=0.7 - pentru suduri manuale şi controlate
v1=0.8 ... 0.9 - pentru suduri automate şi necontrolate, v1=1 -
suduri automate şi controlate
•v2st – coeficient de concentrare a tensiunilor în regim static,
care depinde de tipul cordonului de sudură şi de tensiunile
principale din sudură (suduri cap la cap şi la solicitare de
tracţiune, v2 st=0.25 iar solicitarea de forfecare, v2 st=0.65 ,
sudurilor de colţ, v2 st=0.25)
st
st
v v
k
2 1
1
=
ρ
s max st
cb
s
k
c
ρ
σ
ρ
ρ

=
3 5 2 ÷ ≥ . c
s ρ
Solicitări statice compuse
2 2
s s e
λτ σ σ + =
s st
cb
as s s e
c k
ρ
σ
σ λτ σ σ = ≤ + =
2 2
În cazul sudurilor se ia λ λ λ λ =1.7
3 5 2 ÷ ≥ = .
k
c
e st
cb
s
σ
σ
ρ
Calculul la solicitări simple la oboseală
Pentru determinarea coeficientului de siguranţă se utilizează
criteriul de comparaţie R=constant
m a d
k
c
ρ ψ ρ
ρ
ρ ρ
ρ
+
=
−1
b 1 1 − −
→σ ρ
ob
ob b
b
σ
σ σ
ψ ψ
σ σ

= →
−1
2
a s a
ρ ρ →
ρ ρ
k k
d
=
5 4 3 2 1
1
v v v v v
k
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
ρ
•v1 – coeficient de calitate al
sudurii;
•v2 – coeficient de tipul cordonului
de sudură şi tensiunea din sudură,
•v3 – coeficient de grosime a
cordonului de sudură.
•v4 – coeficient de tensiuni
remanente din sudură.
•v5- coeficient de sudabilitate a
metalelor şi de condiţiile în care se
aplică sudura.
3 5 2
1
÷ ≥
+
=

.
k k
c
s m st sa s
b
s
b
ρ ψ ρ
σ
ρ σ ρ
ρ
Calculul la solicitări compuse la oboseală
3 5 2
2 2
÷ ≥
+
= .
c c
c c
c
s s
s s
s
τ σ
τ σ
Calculul sudurilor cap la cap
2 2 1
δ δ δ δ = = = ) , min( a
a b a l l
s
2 2 − = − =
) 2 ( a b a
F
s

= σ
s st
b c
s
b c
s
s l
s
k
v v
c
σ
σ
σ
σ
σ
σ
ρ
σ
= = =
2 1
3 5 2
) 2 - (
÷ = ≥ . c
F k
a b a
a s
st
b c
ρ
σ
a
M
a
M
a
F
i i
s
2
2
2
1
2a) - (b
6
2a) - (b
6
2a) - (b
+ + = σ
Calculul sudurilor de colţ
1. Calculul sudurilor de colţ frontale
) , min(
2 1
δ δ δ =
δ δ 7 0
2
2
. a ≅ =
2 2
2 F
T N = =
λ σ + = 1
4
2
al
F
s e
3 5 2
) (1 2
4
÷ ≥
+ ⋅

= = .
k F
al
k
c
st
b c
s e st
b c
s
λ
σ
σ
σ
ρ
ρ
tb
b c
c
b F
1
δσ =
2. Calculul sudurilor de colţ laterale simetrice
) , min(
2 1
δ δ δ =
δ δ 7 0
2
2
. a ≅ =
a l l
s
2 − =
al
F
s
2
= τ
. .
F
v v al
c
st cb
s
3 5 2
2
2 1
÷ ≥ =
σ
τ
tb
cb
c
b F
σ
δ
2
=
3. Calculul sudurilor de colţ laterale asimetrice
) 4 - ( ) 2 - ( ) 2 - (
2
2
1
1
a l a
F
a l a
F
a l a
F
s s
= =
s a
c st
s s
c
v v
a l a
F
a l a
F
a l a
F
σ
2 1
2
2
1
1
) 4 - ( ) 2 - ( ) 2 - (
= = =
a
v av
c F
l
c st
s a
s
2
2 1
1
1
+ =
σ
a
v av
c F
l
c st
s a
s
2
2 1
2
2
+ =
σ
) 2 ( 2 1
2 1
1
1
a
v av
c F
. l
c st
s a
s
+ =
σ
) 2 ( 2 1
2 1
2
1
a
v av
c F
. l
c st
s a
s
+ =
σ
4.3.11. Sudura prin puncte
t
d
F
F
z
F
F =
1
s
c st
as
s
s
c
v v
z d
F
d
F
A
F
σ
τ
π π
τ
2 1
2 2
1 1
4 4
= ≤ = = =
c st
s
v v
c
d
F
z
σ π
2 1
2
4

4.3.12. Aplicaţii practice de utilizare a sudurii în
construcţii mecanice
1. Construcţia de recipienţi
σ
1
σ
2
suduri transversale
suduri longitudinale
δ
σ
1
σ
1
D
δ
σ
2
1
pD
=
1
2 1
σ
σ
σ
c st
s
v v
c =
c st
v v
pD
σ
δ
2 1
2
3) (2.5÷
=
st o
v v
.
2 1
3 5 2 ÷
=
δ
δ
2. Construcţia roţilor dinţate mari
d
D
1
2
3
d
M
T
t
i
2
=
D
M
T
t
e
2
=
d l l
s
π = =
a d
M
t
s
2
π
τ =
3 5 2
2 1
÷ ≥ = .
v v
c
s
c st
s
τ
σ
τ
4.4. ASAMBLĂRI PRIN LIPIRE
1. Lipituri moi, realizate cu aliaje Pb-Sn, cu
temperatură de topire scăzută, fluiditate
bună, dar care asigură o rezistenţă
mecanică scăzută, în domeniul 50-60 MPa.
2. Lipituri tari, realizate folosind ca material
de adaos alame, a căror temperatură de
topire este de circa 800 grade Celsius, au
limite de rezistenţă de circa 10 ori mai mari
decât lipiturile moi dar sunt mai dificil de
realizat.
3. Lipituri cu adezivi care asigură rezistenţe
mecanice într-un domeniu foarte larg de
valori, între 5-70 MPa.
Calculul lipiturilor plane
s l
bl
F
A
F
= = τ
m
max
k
τ
τ
=
l
c
s
m max
c b l
kF
k
τ
τ τ < = =
tb
tb c
tb a
c
b b F
σ
δ δσ = =
l
l c
tb
tb c
s
c
.
c bl
bk
σ σ
δ
8 0
=
Calculul lipiturilor pe suprafeţe cilindrice
d
M
T
t
2
=
2
2
2
2 2
4
a
t
a
F
d
M
F T R + = + =
l
c
l
c dl
R
A
R τ
π
τ ≤ = =
5. CUPLAJE
5.1. Consideraţii generale
Cuplajele sunt organe de maşini care asigură
legătura directă între doi arbori ai unui lanţ cinematic,
a căror axe pot fi materializate de aceeaşi dreaptă, se
intersectează sau nu, permiţând transmiterea mişcării
şi momentului de torsiune. Cuplajele se mai pot utiliza
şi pentru a realiza legătura temporară între un arbore
şi o piesă susţinută de acesta.
5.2. Clasificare
Permanente
Fixe (rigide);
• Cu bucşă
• Cu manşon
• Cu flanşe
• Cu dinţi frontali (Hirth)
• Cu role de
blocare(Stieber)
Mobile
• Cu elemente intermediare
rigide
• Axiale
• Radiale
• Unghiulare
• Combinate.
Cu elemente intermediare
elastice
• Metalice
• Nemetalice.
•Intermitente (ambreiaje)
•Comandate
•Mecanic
•Hidraulic
•Electromagnetic.
•Automate
•De sens
•De viteză
•De sarcină (limitatoare)
5.3. Cuplaje permanente
5.3.1. Cuplaje permanente rigide (fixe)
Mt . M
î
⋅ ≅ 1 0
Mt . Mt
c
⋅ = 2 1
Cuplajul cu flanşe
Transmiterea momentului de torsiune prin frecare
a tc
F
D
M
2
1
µ =
1
1
2
D
M
z
F
F
tc a
µ
= =
at
tc
zD
M
d
σ µπ
β
1
1
8

Cuplajul cu flanşe
Transmiterea momentului de torsiune prin forfecare
af
tc
f
d zD
M
τ
π
τ ≤ =
2
1
8
5.3.2. Cuplaje permanente elastice
1. Cuplaj elastic cu flanşe bolţuri şi bucşe
σa strivire = 2 – 3 MPa
Cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc cu găuri circulare şi ştifturi
Cuplaj elastic cu disc intermediar în formă de stea din cauciuc
Cuplaj elastic cu element intermediar de cauciuc solicitat la răsucire
Cuplaj cu lamele elastice
Cuplajul în repaus;
Cuplajul în funcţionare normală;
Cuplajul a atins limita momentului de
torsiune pe care îl poate transmite.
Cuplajul cu disc intermediar (Oldham)
D . l
c
3 0 =
Cuplajul cardanic
α
arbore 1
arbore 2
furcă
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
min
max t
max
min t
P
M
P
M
2
2
2
2
ω
ω
α
13
α
23
arbore 1
arbore 2
arbore extensibil 3
furcă
furcă
1
2
x
y
F
1
F
1
F
2
F
2
F
a2
Fa2
R
2
R
2
α
D
α cos D
M
D
M
F
t
max t
max
1
2
2
= =
α sin F F
a 1 2
=
5.4. Ambreiaje
1. Cuplaje cu dinţi frontali
α=30 − 45
ο ο
α=30 − 45
ο ο
2 − 8
ο ο
) - (
2
) - (
t
ϕ α ϕ α tan
D
M
tan F F
m
t a
= =
1
Q F Q
a
+ =
2. Cuplaje intermitente dinţate
Ambreiaje cu fricţiune
Clasificare:
După forma suprafeţelor active:
1. Cu suprafeţe plane (inelare);
2. Cu suprafeţe conice;
3. Cu suprafeţe cilindrice.
După natura contactului activ:
• Cu contact uscat;
• Cu contact lubrifiat.
După modul de generare a forţei de apăsare:
1. Mecanic;
2. Electromagnetic.
dt M L
c
t
t f

− =
0
2 1
) ( ω ω
Ambreiaj monodisc cu suprafaţă de contact plană
Ambreiaj multidisc cu suprafeţe de contact plane
Cuplaje intermitente automate
1. Ambreiaje automate de sens unic
Principiul funcţional se bazează pe blocarea unui
element, 1, de tip bilă sau rolă, într-un locaş de
formă specială executat în semicuplajul interior, 2,
şi cel exterior, 3. Rotirea semicuplajului interior, în
sensul specificat pe desen, determină, datorită
frecării, deplasarea corpului de rulare în interstiţiul
dintre cele două semicuplaje, în care se împănează
datorită unghiului mic dintre acestea, solidarizând
astfel cele două elemente şi transmiţând astfel
mişcarea.
Cuplajele limitatoare
Cuplajele limitatoare de cuplu
cuplaje limitatoare de turaţie
1. prin frecare,
2. cu bile apăsate cu arc
3. cu elemente de forfecare
cuplaje centrifugale

Cuprins
1. OSII ŞI ARBORI 2. LAGĂRE LAGĂRE HIDRODINAMICE CLASICE LAGĂRE SPECIALE LAGĂRE HIDROSTATICE RULMEN I (LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE) 3. ASAMBLĂRI - ASAMBLĂRI DEMONTABILE - asamblări butuc – arbore (pene, caneluri, presate, etc.) - asamblări filetate - ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE (NITUITE, SUDATE, LIPITE) - ASAMBLĂRI ELASTICE 4. CUPLAJE 5. ETANŞĂRI

1. OSII ŞI ARBORI
1. 2. 3. 4. 5. 6. GENERALITĂ I CLASIFICAREA OSIILOR ŞI ARBORILOR MATERIALE ŞI TEHNOLOGII SIGURAN A OSIILOR ŞI ARBORILOR ÎN FUNC IONARE CALCULUL OSIILOR CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL ARBORILOR DREP I 7. DEFINITIVAREA FORMEI 8. ADOPTAREA PRECIZIEI DIMENSIONALE ŞI DE FORMĂ 9. ÎNTOCMIREA DESENULUI DE EXECU IE 10.VERIFICĂRILE ARBORILOR – Verificarea la oboseală – Verificarea la deforma ii – Verificarea la vibra ii

• Arbori – Lişi – În trepte (cu tronsoane) • Tronsoane – – – – de sprijin de sus inere de asmblare libere .1.1. GENERALITĂ I • Osiile şi arborii sunt organe de maşini cu rolul de a sus ine elemente în mişcare de rota ie. transmi ând sau nu moment de torsiune şi mişcare.

.

turnat) După regimul de func ionare (rigizi. inelară) După mişcarea executată (imobili. poligonală.2. nedeterminat ) După pozi ie (vertical. rotativi) După modul de rezemare (static determinat. curbi. forjat. flexibili) După forma sec iunii (circulară. CLASIFICAREA OSIILOR ŞI ARBORILOR • • • • • • • După forma axei (drep i. elastici) . înclinat) După modul se semifabricare (laminat. coti i. orizontal.1.

cu solicitare medie. MATERIALE ŞI TEHNOLOGII • pentru arbori de importan ă redusă. OL 60. • pentru arbori puternic solicita i se folosesc o eluri aliate. OLC35.1.3.). prin turnare din fonte cu grafit nodular (Fgn). sau un alt tratament superficial de durificare (nitrurare. – cu tronsoane expuse la uzare. OLC15. • pentru arbori de importan ă crescută se recomandă o eluri de îmbunătă ire. OL 50. • pentru arborii cu configura ii complexe. – pentru arbori de uz general. o eluri carbon de calitate. durificare superioară prin cementare. acoperire cu materiale dure. etc. cu con inut mediu de carbon (OLC45) şi un tratament de călire cu revenire. • arborii de dimensiuni mari şi formă relativ simplă. prin turnare din o el. . etc. cu solicitări şi viteze reduse. carbonitrurare.

Solicitări τ σi A A' .

Tehnologii de semifabricare/fabricare
• Laminare (cel mai frecvent) deoarece acestea se pot procura întro gamă largă de tipodimensiuni iar prelucrarea se poate face precis, prin prinderea semifabricatului între vârfuri urmată de prelucrări prin strunjire, rectificare, frezare etc., păstrând aceleaşi elemente de bazare pentru toate prelucrările. Arborii cu tratament de îmbunătă ire sunt cei mai frecven i şi au avantajul că pot fi prelucra i final prin strunjire după tratamentul termic. Această tehnologie se foloseşte pentru arbori de uz general. Forjare, (continuitatea fibrajului). Turnare (când nu se pot folosi semifabricate laminate). Injectare din mase plastice, utilizate în condi iile mecanicii fine şi mecatronicii, Se ob ine astfel o productivitate ridicată şi un cost redus al reperelor, asigurându-se şi o precizie dimensională foarte bună, cu abateri reduse de la un reper la altul, acestea copiind forma şi dimensiunile golului umplut de materialul plastic în matri ă.

• • •

1.4. SIGURAN A OSIILOR ŞI ARBORILOR ÎN FUNC IONARE
• TIPURI DE SOLICITĂRI: 1. Încovoiere
1.1. Alternant – simetrică, pentru arborii şi osiile ce se rotesc; 1.2. Încovoiere simplă, pentru osii nerotitoare.

2. Răsucire,
2.1. Statică (simplă) când arborele func ionează un timp îndelungat fără opriri; 2.2. Pulsantă când arborele se roteşte într-un singur sens cu porniri şi opriri repetate; 2.3. Alternant – simetrică când arborele se roteşte în ambele sensuri cu porniri şi opriri repetate.

• POSIBILITĂ I DE SCOATERE DIN UZ: 1. Pierderea capacită ii statice de rezisten ă 2. Apari ia de deforma ii importante 3. Depăşirea capacită ii de rezistentă în timp, prin fenomenul de oboseală 4. Deteriorarea datorită fenomenelor vibratorii (rezonan a) • METODICA GENERALĂ DE CALCUL 1. Predimensionare din condi ia de rezisten ă la răsucire; 2. Dimensionare din condi ia de rezisten ă la solicitarea de încovoiere, cu de un moment încovoietor echivalent care ia în considerare solicitarea încovoiere cumulată cu o încovoiere suplimentară care echivalează răsucirea; 3. Verificarea finală din condi iile de: • rezisten ă la oboseală; • rigiditate (deforma ii); • stabilitate elastică (vibra ii).

1.5. CALCULUL OSIILOR

Ft1 Fr1 F a1 Fa2 Fr2 Ft 2 Fr1 Ft 1 Fa 1 Mi1 Mt 1 Fr2 Ft 2 Mt 2 Fa2 Mi2 z x y H1 V1 Fr1 Fa 1 Mi1 Fr 2 Fa2 z y Mi2 V2 Mi yOz Ft1 Mt1 Ft2 Mt 2 y x Mi yOx Mt .

9. 4. 7. 3. 2. 5.6.1. 6. Adoptarea formei constructive Stabilirea schemelor de solicitare Schematizarea arborelui printr-o grindă Trasarea diagramelor Calculul momentului încovoietor rezultant Trasarea diagramelor de momente de torsiune Calculul momentului încovoietor echivalent Calculul diametrelor minim necesare Adoptarea valorilor diametrelor . 8. CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL ARBORILOR DREP I 1.

17. 4. • Adoptarea diametrelor tronsoanelor de montare a rulmen ilor [3. … 10.7. 20. 15. (rotunjiri în plus la valori din STAS 75-80). 25. 12.1. DEFINITIVAREA FORMEI • Adoptarea diametrelor tronsoanelor libere. … (5⋅k) …] • Adoptarea diametrelor tronsoanelor cu canale de pană (+ 5% x nr canale) • Rezemare axială şi raze de racordare (STAS 6603-75) .

Tipuri de treceri între tronsoane de diametre diferite a b c d e f .

radială. • suprafe e libere ≤ 3. • execu ie fină.8.2 Ra. abaterilor de la paralelism.1. clasele de precizie 6 – 8.8 …1. se stabilesc func ie de clasa de precizie de execu ie: • execu ie mijlocie. CALITATEA SUPRAFE ELOR: • pentru suprafe e ce formează ajustaje ≤ 0. clasele de precizie 4 – 6 pentru dimensiunile care formează ajustaje iar pentru dimensiunile libere clasele de precizie 8 – 10. etc. pentru dimensiunile care formează ajustaje iar pentru dimensiunile libere clasele de precizie 10 – 12. coaxialitatea tronsoanelor.6 Ra. PRECIZIA FORMEI • specificarea abaterilor de forma şi pozi ie (bătaie frontală.) . ADOPTAREA PRECIZIEI DIMENSIONALE ŞI DE FORMĂ TOLERAN ELE.

Verificarea la oboseală Tester compresiune M i ( x ) 32mgx σi = = Wz ( x ) π d3 .10.1.

σ R= R = constant t σm −σv σm + σv σ σmax σm σv 0<R <1 σv A Cicluri alternant simetrice Cicluri alternante Cicluri pulsante σv σmin t B σ σmax σm σv R=0 Cicluri oscilante σv σmin σ σmax σm σv t Solicitari statice O 45 o -1<R<0 σm C σv σmin σ σmax σm σv σmin σv -R=-1 t t .

σv A Cicluri alternant simetrice Cicluri pulsante B Solicitari statice O 45 o σm C .

σ R piesa εγ = σR βk σ Rd ε= σR γ = σ RS σ Rk σR σ Rk γ = γ 1γ 2γ 3 β k = 1 + η k (α k − 1). αk = σ maxim σ nominal βk = σ R piesa cσ = σ max Soderberg τ R piesa cτ = τ max εγ σ R cσ = . β k σ max εγ τ R cτ = β k τ max cσ = 1 βk σ v σ m + εγ σ −1 σ +1 . cτ = 1 βk τ v τ m + εγ τ −1 τ +1 .

îmbinare presată. canal de pană. canal circular. filet. rază de racordare. cτ = τ −1 βk τ v + ψ ττ m εγ 1  βk τ v   τ m    εγ τ  +  τ     −1    +1  2 2 Buzdugan cσ =  βk σ v   σ m    εγ σ  +  σ     −1    +1  2 2 . combina ii de concentratori.Serensen cσ = σ −1 βk σ v +ψ σσ m εγ 1 . . cτ = Principalii concentratori: gaură transversală.

.

b) c < ca − caz în care se impun măsuri pentru creşterea coeficientului de siguran ă în sec iunea respectivă prin: • creşterea capacită ii de rezisten ă (înlocuirea materialului cu unul calitativ superior). Pentru arbori de uz general se adoptă ca=2. Valorile pentru coeficien ii de siguran ă admisibili depind de destina ia arborelui.Finalizarea calculului de verificare la oboseală Se pot ivi următoarele situa ii posibile: a) c > ca − calculul este terminat. 3.. • reducerea nivelului solicitării prin modificări ale schemei de încărcare în aşa fel ca efectele să se compenseze reciproc.. . • reducerea efectului de concentrare (prin modificări ale formei).

Verificarea la deforma ii ϕ .

. O metodă modernă de evaluare a deforma iilor o constituie calculul deforma iilor prin metoda elementelor finite.Metodica de verificare la deforma ii flexionale Metoda modernă.

0002–0.00003) x distan a dintre reazeme. conform recomandărilor din literatură.01 – 0. .• Valorile admisibile: – pentru ro i din ate. – Pentru alte elemente mecanice sus inute. • Înclinările limită în reazeme depind de modul de rezemare iar în dreptul unui element sus inut de natura acestuia.03)m – (0. (0.

5 – 13 [°/m] arborii diferen ialelor autovehiculelor. – θa = 15 – 20 [°/m] arborii mecanismelor podurilor rulante.Verificarea la deforma ii torsionale θg = ∑ i M ti ⋅ li fi = ∑ G ⋅ I pi • Valori admisibile: – θa = 5 [°/m] pentru lan uri cinematice interdependente. – θa = 7. .

Verificarea la vibra ii ω0 = k m ∑ ωo = i kvi2max ∑ i 2 mi vi2max 2 k= F x .

g) După solu ia constructivă: • lagăre clasice. • lagăre hidrostatice (aerostatice). • lagăre cu ungere săracă (mixtă). • lagăre axiale. . • lagăre intermediare. d) După cantitatea de lubrifiant din lagăr: • lagăre cu ungere abundentă (fluidă).2. • lagăre radial-axiale. • lagăre de rostogolire. • lagăre cu lobi. c) După fenomenul care guvernează func ionarea lagărului: • lagăre hidrodinamice. • lagăre cu element flexibil. • lagăre unse cu lichidul de lucru al maşinii. h) După pozi ie: • lagăre de capăt. LAGĂRE CLASIFICAREA LAGĂRELOR a) După mişcarea relativă din lagăr: • lagăre de alunecare. • lagăre elastohidrodinamice. b) După direc ia for elor transmise prin lagăr: • lagăre radiale. • pentru destina ii speciale. f) După natura lubrifiantului: • lagăre unse cu lubrifiant. • pentru mecanică fină. • lagăre hibride. e) După destina ie: • pentru construc ia de maşini. • lagăre speciale. • lagăre fără lichid de ungere (uscată).

LAGĂRE HIDRODINAMICE CLASICE • Principiu func ional Q N p T G v α .2.1.

2. Elemente constructive ale lagărelor hidrodinamice Inel de etansare Capac cu etansare Arbore Capac Corp Inel de ungere Canal de ungere Surub Fus Canal de recuperare Rezervor de lubrifiant .2.

– necesită o între inere sumară. – pot fi utilizate într-o gamă foarte largă de situa ii practice.• Avantaje ale lagărelor hidrodinamice – sunt simple. . – pot fi utilizate pe o gamă largă de tura ii şi sarcini. – în prezen a unui film de lubrifiant complet fluid se realizează o amortizare a şocurilor şi vibra iilor (stabilitate dinamică).

. deci creşte riscul deteriorării prin gripare termică.Dezavantaje ale lagărelor hidrodinamice – comparativ cu lagărele de rostogolire şi hidrostatice au coeficien i de frecare mai mari. – în fazele tranzitorii de pornire/oprire nu asigură separarea completă a suprafe elor fus–cuzinet ceea ce determină. – în cazul unei ungeri insuficiente. generările termice devin importante şi pot conduce la un dezechilibru termic ce determină încălzirea exagerată. pe durata perioadelor tranzitorii. apari ia uzurii.

etc. – să conducă uşor căldura produsă prin frecare în lagăre. când există riscul de deteriorare prin uzare se pot aplica. staniu. din acelaşi material cu arborele. – să aibă rezisten ă bună la oboseală şi la presiune de contact. În unele situa ii. – fontele antifric iune. lemn. – să aibă un coeficient de dilatare redus pentru a nu modifica caracterul ajustajului fus-cuzinet. Y-AlSb5. adică fusul şi cuzinetul . Y-PbSn10.).Materiale pentru elementele lagărelor – să aibă coeficient de frecare redus. cauciuc etc.). etc. CuPb25. tratamente de durificare superficială. fiind monobloc cu acesta. teflon. cum ar fi: – bronzurile (CuSn14T. • Fusurile. cupru sau aluminiu (Y-Sn83. – aliajele antifric iune speciale. local.un cuplu antifric iune – să aibă viteză de uzură mică.). Se confec ionează din materiale ce formează un cuplu antifric iune cu arborele. • Cuzine ii. . pe bază de plumb. – materiale sinterizate sau materiale nemetalice (poliamide. CuAl9. – să aibă o compozi ie chimică stabilă şi să nu reac ioneze cu substan ele folosite ca lichide de ungere.

. În consecin ă. pot să apară şi alte moduri de deteriorare. • curgerea tangen ială a materialului. cum ar fi: • oboseala stratului superficial. contactul între suprafe ele active se poate produce numai în fazele de pornire/oprire. fenomen de deteriorare catastrofală. strat care se poate desprinde.În ipoteza că un lagăr a fost proiectat corect şi func ionează normal. uzura firească a unui astfel de lagăr o constituie uzura de contact. s-au materialele nu au fost corect alese. înrăută ind calitatea suprafe ei şi implicit func ionarea.Dacă un lagăr nu este corect proiectat. • griparea. cauzat de o proiectare greşită sau de o exploatare necorespunzătoare. . care apare datorită unei ungeri insuficiente ce determină un film insuficient de gros şi for e tangen iale importante.Deteriorări ale lagărelor .

Elemente geometrice ale lagărelor .

radială. x – coord. circumferen ială. lagăre medii.v – viteze. u.Modelarea fenomenului de ungere ∂  3 ∂p  ∂  3 ∂p  ∂h ∂h h  + h  ∂y  = 6ηu ∂x + 6ηv ∂y  ∂x  ∂x  ∂y   în care: h – grosimea de film.vâscozitatea dinamică. z – coord. lagăre lungi. h .5. pentru l = 1…1. l/D > 1. p – presiunea. când l/D < 1. ∂p h−h = 6ηu 3 m ∂x h . lagăre scurte.

F= ψ ηω dlCR 2 ψ portan ă maximă l/D>1 l/D=1 frecare minimă l/D<1 CR .

55ψζ pψ .Frecarea în lagărele hidrodinamice n v τ =η du u ωd ω ≅η 1 =η =η dn h 2δ ψ F f = l ⋅ ∫ τρdα 0 2π ω F f = τπdl = η πdl = η πdl δ ψ f = Ff R u1 η = ω πdl ψ pdl ηω =π pψ f =π ηω + 0.

determinat din condi ia de rezisten ă a arborelui. •caracteristicile mecanice de rezisten ă ale materialul fusului. pe care poate să o ocupe lagărul. T. pe care lagărul trebuie să o preia: R = H 2 +V 2 •diametrul. . Predimensionarea. d. •temperatura de func ionare. Verificarea temperaturii de regim. 2. date de bază: • tipul de lagăr. al fusului. lmax. • sarcina. 3. n. •tura ia. a fusului.Metodica de proiectare a lagărelor: 1. R. Verificarea grosimii filmului de lubrifiant. • o lungime maximă .

Predimensionarea .

5 R z1 + R z 2 . Verificarea rela iei λ= hmin ≥ ca = 2..Verificarea ungerii 1..2. Calcul grosime minimă de lubrifiant hmin = δ − e = δ ( 1 − χ ) = ψ 4. Calculul coeficientului de portan ă CR = pψ 2 ηω d (1 − χ ) 2 3. Adoptarea jocului relativ ψ = (10 −3 − 10 −4 )4 ω d 2 2.

Verificarea termică 1. Calculul puterii pierdute prin frecare πηω d Pf = fRv = fpldv = ( + ξψ ) pldω = constanta ⋅ ( pv ) 2 ψp 2. Calculul temperaturii de func ionare a lagărului fRv = kS (Tl − T0 ) p pa (pv)a fRv Tl = T0 + kS va v .

-pentru rugozitatea suprafe elor sunt recomandate valori de cel mult Ra=0. H7/g7. H7/d8. • cu fitil. • prin imersie . Calculul debitului de lubrifiant Alimentarea efectivă cu lubrifiant se poate realiza: • cu inel de ungere.4. H7/e8. • prin picurare. sunt: H7/f7.Determinarea jocului la temperatura de montare ∆ l = ∆ 0 + d (α cuzinet − α fus )(Tl − 20 0 ) -ajustajele recomandate pentru lagăre. H7/d10.

3. LAGĂRE SPECIALE lobi rezervă folie folie (cuzinet) lobi activi fus spa iu umplut de lubrifiant .

LAGĂRE HIDROSTATICE d po b p o h H b L po p o .4.

F RP P .

RULMEN I (LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE) .5.

o perioadă lungă de timp înainte să apară griparea.Avantaje ale rulmen ilor • frecare mult mai mică. . •lă imea rulmentului este mult mai mică decât lă imea lagărelor hidrodinamice. • centrare mult mai bună. la care. • jocuri mult mai mici. în momentul asamblării. necesitând lungimi de fus mai reduse şi conducând la arbori mai mici. li se introduce în zona activă o cantitate de lubrifiant suficientă pentru toată durata de via ă. • necesită pentru ungere o cantitate mult mai mică de lubrifiant • func ionare bună chiar în condi ii de ungere incompletă cu cantitate foarte mică de lubrifiant. • necesitatea unei cantită i foarte mici de lubrifiant a permis realizarea de construc ii încapsulate de rulmen i (etanşa i).

când vibra iile pot produce solicitare prin şoc între corpurile şi căile de rulare determinând apari ia unor deforma ii de forma unor gropi e (fenomen denumit şi brinellare). • rulmen ii sunt sensibili la vibra ii. în special în regim static (în absen a mişcării de rota ie). .Dezavantajeale rulmen ilor • rulmen ii sunt sensibili la deforma iile arborilor deoarece acestea modifică pozişiile relative corpuri de rulare-inele şi implicit schema de for e din contacte. • au o înăl ime relativ mare.

Cinematica internă a rulmen ilor ωb ωd db ωcolivie ωi d v0 ωi Ri = = 2 ⋅ Rm 2 Rm v0 ωb = db .

scurte l/d < 1. După numărul rândurilor corpurilor de rulare: rulmen i cu un rând de corpuri de rulare. rulmen i radiali – axiali (cu bile sau role) rulmen i axiali. Deosebim: rulmen i radiali. rulmen i radial – axiali cu dublu efect (rulmen i radial – axiali cu două rânduri de corpuri de rulare).Clasificarea rulmen ilor • – – După tipul corpurilor de rulare: rulmen i cu bile.5…2 conice. După unghiul de contact şi direc ia sarcinii pe care rulmentul o poate prelua (se defineşte unghiul de contact ca unghiul dintre direc ia radială a rulmentului şi direc ia punctelor de contact). După direc ia for ei pe care o pot prelua: rulmen i radiali ( rulmen i cu role cilindrice). • medii 1 < l/d < 1. butoi. rulmen i cu două rânduri de corpuri de rulare. radiali – axiali cu role conice sau bile pe un singur rând). – – • – – – • – – • – – – – . rulmen i cu role: • cilindrice: .5 …2. rulmen i oscilan i(arborilor la care sunt prezente deforma ii importante). rulmen i radial – axiali cu simplu efect ( rulm. • lungi (ace) l/d > 1.

Simbolizarea rulmen ilor .

37 β P0 5Fr P0 = z Fr P0 = 0.Distribu ia sarcinii pe corpurile de rulare db δ i = kPi 2 3  δ 0 = kP02 3  d δ i Pi 2 3 = 23 δ 0 P0 δi = cos γ i δ0 Pi 2 / 3 = P02 / 3 cos γ i Fr = P0 + ∑ 2 P0 cos 5 2 γ i Fr = zP0 4.8 z Pentru rulmen i axiali Fr P0 = z .

4.poate apărea ca urmare a unei ungeri insuficiente.Deteriorări ale rulmen ilor 1.datorită utilizării unui ulei impurificat. Oboseala de contact .apari ia unor deforma ii pe căile de rulare. Uzura abrazivă . Deformarea plastică . Supraîncălzirea . 2. . 3.calea firească de scoatere din uz a rulmen ilor corect exploata i.

la care diferen a constă în con inutul de Cr şi Mn. respectiv utilizarea de corpuri de rulare din materiale sinterizate. ceramice. RUL2 permite un tratament pe o adâncime mai mare. este un tratament de călire în trepte cu revenire joasă şi conduce la durită i de 60–65 HRC. materiale plastice. confec ionate din aceste materiale. acesta folosindu-se pentru elemente de sec iuni mai mari. RUL2.Materiale utilizate în construc ia rulmen ilor • În construc ia clasică de maşini există 2 materiale specifice: RUL1. Cu un con inut mai mare de Mn. . etc. • Dezvoltarea mecatronicii şi a tehnicii spa iale a condus la folosirea pentru rulmen i şi a unor materiale specifice acestor condi ii de mediu. Tratamentul termic al elementelor de rulmen i.

. • calculul la uzură. • verificarea la tura ia limită.Calculul de alegere al rulmen ilor tipuri de calcule: • calculul la oboseală de contact (durabilitate). • calculul la deforma ii plastice.

Calculul for ei echivalente Fe = XVFr + YFa 3. cu valoarea diametrului de montare corespunzătoare tronsonului de arbore pe care se montează şi C ≥ Cnec .Fe = XVFr + YFa Calculul la durabilitate 1. Alegerea din catalog a unei tipodimensiuni de rulment. L. Determinarea capacită ii dinamice Cnec = QL1 p C  L=  Q   p 5. . 2. Adoptarea durabilită ii necesare. Stabilirea for ei de calcul. Q = ft f d f λ Fe 4.

Calculul la uzură. presupune calculul unui coeficient de uzură şi se face pentru rulmen ii ce lucrează în medii abrazive şi presupune evaluarea pe baza coeficientului de uzură din diagrame a duratei de func ionare garantate şi compararea acesteia cu durata impusă. . este dată prin catalog. Verificarea la tura ie limită presupune verificarea condi iei n > nlim unde nlim.

R pentru alezajele din carcasă. m. r pentru tronsonul de arbore. • toate inelele cu sarcină circulantă se montează cu strângere • inelele cu sarcină fixă se montează alunecător. în lubrifiant Ajustaje pentru montarea rulmen ilor • montarea unui inel cu strângere şi a celuilalt inel cu ajustaj alunecător. în repaus. h. Câmpuri de toleran e pentru rulmen i • ajustaje alunecătoare se folosesc pentru piesele conjugate câmpurile H. K. Montarea şi demontarea rulmen ilor PRIN PRESARE cu prese speciale . • pentru ajustajele cu strângere câmpurile j. M. • câmpurile J. p. k. scufundat cu (0.Ungerea rulmen ilor corpul de rulare cel mai de jos este.3-0.5)d. • Clasele de precizie de execu ie: 5–7. N. n. P.

3. ASAMBLĂRI
3.1. CLASIFICAREA ASAMBLĂRILOR 1. Asamblări demontabile; sunt asamblările care pot fi desfăcute fără deteriorarea nici unui element: • asamblări butuc – arbore
– – – – cu pene, caneluri, presate, altele; cilindrice conice

asamblări filetate;
– –

2. Asamblări nedemontabile; sunt asamblările care se pot desface numai prin distrugerea unui element:
• • • asamblări nituite (prin deformare); asamblări sudate (cu topire); asamblări lipite
– – la rece la cald.

3. Asamblări elastice; sunt acele asamblări la care, in lan ul de elemente ce participă la asmblare există un element elastic, denumit uzual arc, cu rol de a crea în func ionare, prin deformare, for e cu rol func ional.

ASAMBLĂRI CU PENE
• Asamblări cu pene paralele
lc
t1

b

h

T

b M t

lc l

h

h

lc l

b

b

h

Metodica de calcul
T= Mt d c −t + 2 2

condi ia de rezisten ă la strivire

T p= ≤ pa clc
Lungimea de calcul minimă necesară

l c nec

2M t =k p a cx

01 l A b p µQ Q t A Fb b/6 b Mt l A Fb Fb Q= Mt b d 4 d + µ ( − t) + µ 6 2 π 2 p= 2Q ≤ min( p a str ) blc .Asamblări cu pene înclinate (cu strângere ini ială) A A-A h tg α=0.

Asamblări cu pene tangen iale A A-A A .

ASAMBLĂRI CANELATE b h dm .

h dm .

h dm .

Tehnologie .

Calculul asamblărilor canelate .

Asamblări PROFILATE .

.

3.6. Asamblări PRESATE .

Metodica de calcul a asamblărilor presate .

la strângerea maximă pmax smax 1 = ⋅ ≤ pa d C A + CB E A EB .Verificarea la rezisten ă.

• de acumulare a unor energii mecanice ce urmează a fi cedate ulterior. • de readucerea în pozi ia ini ială a unui element. • de realizare a unor for e de strângere. ASAMBLĂRI ELASTICE (ARCURI) Scopul arcurilor într-o construc ie mecanică poate fi: • de men inere a pozi eie relative. • de blocare a unor elemente. . • de creare a unei for e. • de impunere a unei pozi ii pentru unele elemente în func ionare.6.

• arcuri lamelare După modul de solicitare • de for e decompresiune. • de moment de încovoiere. • cu tensiuni de forfecare. • cu tensiuni compuse. • cu tensiuni de încovoiere.Clasificarea arcurilor După formă: • arcuri bloc. • arcuri elicoidale. • arcuri plane. După tensiunea din arc • cu tensiuni de trac iune – compresiune. • arcuri disc. • arcuri inelare. • arcuri spirale. • de for e tăietoare. • cu tensiuni de răsucire. • de moment de torsiune. .

b .rigiditate descrescătoare α x 1 x .Caracteristica arcului F a b α (x1) Caracteristică liniară Caracteristici neliniare a .rigiditate crescătoare.

Curba de histerezis F x .

care au însă caracteristici mecanice neliniare. posibilă Materiale Trebuie să prezinte: • proprietă i de rezisten ă pe întreaga arie. cu elemente de aliere Si. • rezisten ă la oboseală..• Randamentul volumic de func ionare al arcului ηv = Wînmagazinată Wmax .65). cauciucul. • lipsă de concentratori.5. cu con inut redus de carbon (%C=0. Alte materiale: bronzul fosforos. alama. în consecin ă au fost elaborate. . Mn. • călibilitate Se recomandă o eluri pentru arcuri. • limită de propor ionalitate ridicată.0.

Datorită frecărilor interne precum şi a solicitărilor par iale ale materialului arcului o parte din energia cedată arcului la deformare va fi disipată de acesta. 2. Calculul lucrul mecanic necesar pentru deformarea arcului şi a energiei mecanice restituite de acesta la descărcare. Determinarea coeficientului de utilizare volumică a materialului arcului. Calculul deforma iei arcului şi a caracteristici acestuia. 3.Etapele generale de calcul 1. 4. adică a curbei de legătură for ă – deforma ie. Calculul tensiunii din arc în scopul dimensionării sau verificării arcului la rezisten ă. .

3. • o eluri pentru arcurile de tip bară şi cauciuc pentru blocuri . ν. Arcuri cu tensiuni de trac iune compresiune F E.6.3. A ∆h h F ∆l l F ∆l =E A l η v = 1.

Arcuri inelare Fa = F f tan(α + ϕ ) .

 ∆R = ε  e Ei  e   σ e  ∆R = ε ε e = . 2 πAE tan(α + ϕ ) tan α Dm Fr qr = πDm No = F F π tan (α + ϕ ) N  F σe = o = ≤ σa .Solicitarea inelelor • Deforma ia şi caracteristica arcului σ  ε i = i .   Ae πAe tan(α + ϕ )  N −F σ i = − o = ≤ σa .  e i  Ee   F = zδ o Dm .  Ai πAi tan(α + ϕ )  Ae = Ai = A δ . ∆Re + ∆Ri 2 tan α = δo Dm .

5 1 3 2 l F a τ= Mt ≤τa Wp Fδ Fv F 2 a 2 l = = L= 2 2 2GI p ϕ ϕ= M tl GI p v =ϕ a = M t la GI p 2 4I p L ηv = = W Ad 2 τ 2V W= 2G 4I η v = L = p2 W Ad v= Fla GI p .Arcuri cu tensiuni de răsucire • Arcul bară de torsiune ηv = 0.

valoarea unghiului scăzând cu solicitarea. – diametrul interior. zo – numărul de spire pasive. – raportul de înfăşurare. a . iar a < 10o. Ho.unghiul elicei. z – numărul de spire care poate fi: ztotal – numărul total de spire. de capăt). Uzual i =6…15. p – pasul de înfăşurare. zactiv – numărul de spire active. • • . D – diametrul mediu. – diametrul exterior.lungimea ini ială a sârmei neînfăşurate.Arcul elicoidal cilindric • • • • • • • • Mărimi specifice: d – diametrul sârmei.

Tensiuni de solicitare în arc  F = F.  2   N = F sin α  T = F cos α FD  M î = M sin α = sin α  2  FD M t = M cos α = cos α 2  τ t max τ max τ max spiră = τ t max + τ max = M t FD 16 8Fi = = = 2 3 Wp 2 πd πd 4 T 4T 4 = = 3A 3 πd 2 8FD 16 F 8FD  2d  2  1+ + = = τ t max 1 +    πd 3 3πd 2 πd 3  3D   3i  τ max spiră = kτ t max .  M = FD .

8i 3 z a F δ= Gd . şi care are for a. dată δ =ϕ . În care unghiul de deformare la răsucire este dat de D 2 FD πDz a 16 D 2 z F M tl a 2 ϕ= = = 4 4 GI p πd Gd G 32 . suferă sub solicitare o deformare. aplicată în la distan a D/2. Punctul de aplicare al for ei. respectiv .• Deforma ia acului elicoidal l = πDz a de . F. δ.

1 ηv = 2 2k . Acest lucru mecanic mai poate fi exprimat şi prin prisma energiei interne înmagazinate. Din egalarea celor două rela ii. prin Fδ 4i 3 z a F 2 L= = 2 Gd .• Calculul coeficientului de utilizare a materialului Lucrul mecanic înmagazinat în arc se calculează prin . rezultă  8 Fi  2  πd 2 τ V ηv = ηv  L= 2G  k   2  πd 2   π za D   4  2 2 2   = η 8k F i z a D v 2G d 2G .

M î max = F ⋅ l . arcul elicoidal care preia moment de torsiune. arcul disc. la care îi corespunde tensiunea maximă de încovoiere Arcul lamelar simplu σ î max = M î max 6 Fl = 2 Wz bh Deforma ia unui astfel de arc Fl 3 δ= 3EI z L= Fδ F 2 l 3 = 2 6 EI z  36 Fl   2  lbh 2 σ V bh  L = ηv = ηv  2E 2E 2 ηv = 1 9 σx = M î ( x) Fx = Wz ( x) bx h 2 6 4 Fl 3 Ebh 3 σx = M î ( x) Fx = Wz ( x) bx h 2 6 δ= Fδ F 2l 3 F 2l 3 ⋅ 12 L= = = 2 4 EI z 4 Ebh 3  36 Fl   2  lbh 2 σ V bh  L = ηv = ηv  2E 4E 2 ηv = 1 3 .• Arcuri cu tensiuni de încovoiere – – – – arcul lamelar simplu. arcul lamelar multiplu.

• Arcuri lamelare multiple lubrifiant (grafit sau disulfură de molibden) fretting .

momentul care încovoaie spira este tocmai momentul de torsiune aplicat arcului prin elementele de conectare ale capetelor Mî = Mt iar tensiunea din arc este tensiune de încovoiere. σî = M î 6M t = Wz bh 2 ϕ= L= Mî = Mt M î l M tπDz a = EI z EI z 2 t pentru arc confec ionat din sîrmă de sec iunedreptunghiulară plină.Arcul elicoidal solicitat la răsucire Solicitarea este la fel ca cea a arcurilor spirală. M tϕ M πDz a = 2 2 EI z 1 4 1 3 σ 2V L = ηv 2E d ηv = ηv = sec iune circulară plină sec iune dreptunghiulară plină . dată de rela ia o σî = M î 32 M t = Wz πd 3 pentru arc confec ionat din sîrmă de sec iune circulară plină.

încastrată în unul din capete. de sec iune identică cu a arcului şi lungime egală cu a acestuia. determinând o solicitare de încovoiere σî = 6M t ≤ σ aî bh 2 ϕ= M tϕ M t2 l L= = 2 2 EI z  6M t    bhl σ 2V =  bh 2  L = ηv 2E 2E 2 M tl EI z ηv = 1 3 . care ac ionează ca un moment încovoietor. Pe celălalt capăt se aplică momentul de torsiune.Arcul spirală plană Calculul se face în ipoteza că arcul ar fi o bară.

Arcuri DISC .

Prin pas se în elege valoarea deplasării axiale a piuli ei la o rota ie completă.ASAMBLĂRI DEMONTABILE PRIN FILET Generalită i Elementele principale ale filetului sunt: • pasul p. pa. Între pas şi pasul aparent se poate scrie rela ia: • numărul de începuturi. Prin pas aparent se în elege distan a axială dintre două p = z ⋅ pa . z. • unghiul de înclinare a spirei β. fiind dat de rela ia: β x = a tan p πd x elemente identice ale filetului. a cărui valoare variază pe înăl imea filetului fiind dependent de diametrul dx la care se măsoară. • pasul aparent.

Clasificarea filetelor 60 o Metric pătrat 30 o Withforth Edison R Trapezoidal d p .

Filetele pot fi utilizate pentru: •Pozi ionarea fermă a elementelor mecanice. (şurub, şaibă, piuli ă) •Filete de mişcare, •Filete pentru măsurare •Elemente de reglare În func ie de numărul de începuturi •Filete cu un singur început. •Filete cu două sau mai multe începuturi. În func ie de sistemul de măsurare •Filete metrice. •Filete în oli. În func ie de forma suprafe ei pe care se execută filetul •Filete cilindrice. •Filete conice. În func ie de sensul de înfăşurare a spirei filetului •Cu sensul de înfăşurare spre dreapta, considerat ca sensul normal. •Cu sensul de înfăşurare spre stânga. În func ie de mărimea pasului •Cu pas fin. •Cu pas normal. •Cu pas mare.

Geometria filetelor metrice

p H/8

30

o

30

o

d

H/4

D2 , d 2

d1

D1

D

Forme constructive pentru şuruburi şi piuli e Clasificare şuruburilor: După forma capului: După capătul tijei După forma cheii; După pozi ia elementului de antrenare; Materiale pentru şuruburi şi piuli e Se recomandă: 1. pentru şuruburi obişnuite OL 37 OL 42, OL44, 2. şuruburi cu o solicitare mai mare OL50, OL60 asamblări fără preten ii; 3. o eluri carbon de calitate cementate OLC15 sau îmbunătă ite OLC 35, OLC 45, OLC60 sau aliate la şuruburile de rezisten ă mare; 4. pentru aplica iile speciale unde se cer rezisten e mecanice deosebite, se utilizează o eluri aliate de înaltă rezisten ă 18MoCrNi06, 15MoMnCr12, 20Cr08, 41MnCrNi15,40Cr10, 33MoCr11 41MoCr11, etc.; 5. pentru şuruburile utilajelor de ridicat, solicitarea principală fiind flambajul care este dependent de modulul de elesticitate E, nu se impune o eluri speciale 6. pentru şuruburile de uz general executate în serie mare prin prelucrare pe strunguri automate, AUT20, AUT20M, AUT30.

deş d2 = F tan( β 2 ± ϕ' ) 2 .Rela ia func ională a asamblărilor cu şuruburi M înş = H ⋅ d2 d = F ⋅ 2 tan( β 2 + ϕ ) 2 2 M deş N' = d2 = F tan( β 2 − ϕ ) 2 N cos α 2 F f = µN ' = µ cos α 2 N = µ' N M înş .

•nu ia în considerare momentul de frecare pe soclu •vibra iile pot diminua frecarea.Condi ia de autoblocare (autofrânarea) F d2 tan( β 2 − ϕ' ) < 0 2 β 2 < ϕ' Observa ii. •Valoarea unghiului mediu de înclinare al spirei este dependent de diametru .

Momentul de frecare pe soclu Fa pm = 2 π (D 2 − d g ) dFa = p m ⋅ dA 4 dF f = µ s ⋅ dFa dM fs = dF f ⋅ r = µ s p m ⋅ 2π rdr ⋅ r M fs r = ∫ µ s p m dA = ∫ µ s p m ⋅ 2π r 2 dr = 2πµ s p m 3 dg Ac 2 D 2 D 3 2 dg 2 3  D3 d g  2π  = µ s pm  −  8 3 8    M fs = π 3 µ s Fa 3 D3 − d g 2 D2 − dg .

Randamentul asamblărilor filetate η= Lu F ⋅ ∆h = a Lc M c ⋅ ∆θ Fa ⋅ πd 2 tan β 2  d2  2π ⋅  Fa tan (ϕ '+ β 2 ) + M s  2   Fa ⋅ p = η= M c ⋅ 2π η max  π ϕ'  tan −   4 2  ≈ 78% − 80% =  π ϕ'  tan +  pentru cuple elicoidale de mişcare 4 2 .

Reparti ia sarcini pe spirele filetului Fa Fm = z 2. 2 σ e = σ tş + 3τ 2 Solicitare de răsucire Mt τ= Wp σ e ≈ 1. Calculul de rezisten ă al tijei şurubului Solicitarea de trac iune 4 Fa σ tş = 2 πd1 σtş< σa trac iune.Calculul elementelor filetului 1.2σ tş .

56 d •strivire în zona de contact. Fa pc = πd 2t2 z teoretic h = 0.3. •încovoierea sec iunii spirei.47 d În realitate h = 0. σi = Mi Fn = m 2 Wz πd1m 6 h1 = 0.8 d . Calculul de rezisten ă al spirelor filetului •forfecare la baza spirei.

Calculul asamblărilor cu filet
1. Calculul asamblării filetate simple Tensiunea de solicitare la trac iune se poate scrie ca

4 Fa σ tş = 2 πd1
iar condi ia de rezisten ă

σ tş ≤

σc

rela ie valabilă la solicitare statică.

2. Asamblări cu şuruburi cu strângere ini ială

1. La început, când recipientul e gol, se fixează capacul şi se prinde de corpul recipientului cu un număr de z, şuruburi. Între capac şi corp se introduce o garnitură, cu rol de etanşare. Fiecare şurub se strânge cu un moment la cheie, Mco, care creează for a de strângere Fo, cu efect de întindere a şurubului şi de comprimare a pachetului. 2. În momentul introducerii presiunii, p, capacul şi corpul tind să se îndepărteze, ceea ce face să se reducă efectul de apăsare asupra garniturii, o parte din for a generată la strîngere fiind compensată de efectul presiunii.

fiecărui şurub îi revine o for ă de exploatare

F=

πD p
2

δş = δ p

F ′ F ′′ F ′ + F ′′ F = = = kş k p kş + k p kş + k p

4z

Fş = Fo + F' Fp = Fo – F''

F   Fş = Fo + k ş k + k  ş p  F  Fp = Fo − k p kş + k p  

Dimensionarea şurubului

Fmax =

πd 2
1

4

σ at

Calculul rigidită ii elementelor asamblării Rigiditatea şurubului kş = πd12 E 4 l Rigiditatea pachetului Ai = π [D 4 2 ei 2 − dg ] l pi 1 =∑ kp Ai Ei α = 15 − 16 o o De 2 = Dr + (2l p1 + l p 2 )tan α .

3.Ag = π 4 (D 2 eg 2 − dg ) Calculul elementelor asamblării cu şuruburi cu strângere ini ială 1. Asigurarea rezisten ei garniturii. 2. Asigurarea rezisten ei şurubului. pag = kp pg = Fp Ag kp Ag = π (D 4 2 eg 2 − dg ) for a de strângere ini ială necesară Fo = p ga Ag + kş + k p F . 1. Păstrarea etanşietă ii. Păstrarea etanşietă ii.

8. pmax g Fo = ≤ σ as garnitură Ag 3. efect denumit relaxare. Asigurarea rezisten ei garniturii. Rezisten a şurubului a. Calculul la solicitări termice Prezen a temperaturii determină trecerea lentă a deforma iilor elastice în deforma ii plastice remanente.2... Periodic se face o corec ie a momentului de strângere σ e = σ 2 + 3τ 2 b. Calculul la solicitări statice M fo 8Fo d 2 tan(ϕ ′ + β 2 ) τ= = Wp πd13  Fş kş 4   Fo + = 2 F σ=  Aş πd  kş + k p   c.2 . Calculul la oboseală cτ = τc c c= cσ cτ cσ + cτ 2 2 ≥ ca = 1.

F ≤ µ N z.Asamblări cu şuruburi solicitate în planul de separa ie 1. 2. Cu şuruburi strânse ini ial. Prin folosirea de şuruburi păsuite F T= z Tensiunea de forfecare 4 T τ= 3 πd 2 s Presiunea maximă de contact T p= δd .

Solicitări suplimentare în şuruburi Şurubul cu cap ciocan    σi  σ = σ t 1 +  = σ t 1 +  σ   t     32 Fe    8e  πd13  = σ t 1 +   d  4F  1   2  πd1  .

Solicitări suplimentare datorate neparalelismului suprafe elor exterioare ale tablelor d v dθ Mî = =− 2 dx dx EI z 2 θ =− M îl EI z ⇒ Mî = − θEI z l σî = Mî θE θE = = Wz l ⋅ Wz l ⋅ d1 Iz 2 .

Uniformizarea solicitării pe spirele filetului modificarea rigidită ii şurubului sau piuli ei .

prin 1. Folosirea unor şaibe deformabile între elementele de prindere şurub – piuli ă şi pachet care are o parte de formată după profilul hexagonal şi o parte după marginea pachetului. 2.Asigurarea şuruburilor Creşterea momentului de frecare din spirele filetelor. Introducerea şaibelor elastice de tip Grower. se foloseşte: 1. . Gaură transversală prin capul şurubului prin care se introduce un element de legătură la piesa fixă. 2. Gaură transversală prin şurub şi piuli ă crenelată. 3. Introducerea de sisteme piuli ă contrapiuli ă iar în cazuri în care siguran a trebuie să fie max.

Asamblări lipite 3.2. La cald. 3. 2. La rece .1.Asamblări nituite (prin deformare). 3.Asamblări sudate (cu topire).ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE 1.

ASAMBLĂRI NITUITE .

productivitate redusă. . •siguran ă deosebită în condi ii de şocuri şi vibra ii.Avantaje şi dezavantaje avantaje: •capacitate portantă mare. •nu modifică starea structurală a tablelor îmbinate. •posibilitatea uşoară de corijare a unui nit prost bătut. tehnologie de realizare generatoare de zgomot. dezavantaje: consum mare de tablă datorită necesită ii de suprapunere a elementelor. realizarea etanşării este dificilă. care duce la îmbolnăvirea profesională a muncitorilor.

OL34. pentru a evita apari ia strângerii când temperatura de lucru variază. •în medii corozive se recomandă acelaşi material ca şi tabla. pentru a evita apari ia coroziunii electochimice. OL37. . •materiale neferoase . depinde de materialul tablelor ce se îmbină: •table din o el .nituri din o el cu plasticitate bună. de exemplu.Materiale •Materialul pentru nituri. datorită coeficien ilor de dilatare-contrac ie diferi i.nituri din acelaşi material cu tabla.

• nituri cu cap tonconic. • nituri cu tijă tubulară.Clasificarea niturilor: După forma capului: • nituri cu cap semisferic. • nituri cu cap plat. După forma tijei: • nituri cu tijă plină.. .

asamblări cu table simplu suprapuse asamblări cu eclisă pe o singură parte asamblări cu eclise bilaterale .

•solicitare axială a nitului şi de apăsare reciprocă a tablelor determinată de for a axială ini ială de strângere. •solicitare de forfecare în planul de contact al tablelor. generată prin batere . Fo.Principiul transmiterii for ei prin nituri F F F1 =F/z •solicitare de contact între tija nitului şi pere ii alezajelor din table.

δ 2 ) F1 p= ≤ pa d1δ .FORFECARE τ= 4 F1 τ= 2 πd1 STRIVIRE T F − µF 4F = 1 2 o = 1 − µσ πd1 Aria nit πd12 4 îmbinare de rezisten ă şi etanşare îmbinare de rezisten ă F1 p2 = d1δ 2 F1 p1 = d1δ1 δ = min( δ1 .

Rela ia fundamentală a nituirii Toate elementele trebuie să corespundă la fel de bine. din toate punctele de vedere şi la limită •Forfeacere nit •Strivire •Ruperea tablelor F b F t e e1 Fmax = π zsd τ 4 2 1 a = pa zδd1 = ϕbδσ at .

se folosesc min. pentru a împedica rotirea relativă între tablă şi guseu. axele barelor să fie concurente. centrul de greutate al fiecărei asamblări nituite între table şi guscu. 3. două nituri.trebuie să se afle pe axa barei respective. 2. la îmbinărea fiecărei bare de guscu. Guseu .Folosirea nituirii în construc ia de maşini 1. Deci niturile se dispun simetric fa ă de această axă.

o elul este sudabil. %Ce=0.45.65.25. o elul este greu sudabil. %Ce=0.2 … 0.2 … 0. o elul este foarte bine sudabil.45 … 0.ASAMBLĂRI SUDATE % Ei % Ce = % C + ∑ ai %Ce<0. . o elul este bine sudabil. %Ce>0.65.

• tehnologie mult mai ieftină. nu mai este necesară suprapunerea tablelor. • fa ă de asamblările sudate sunt mai uşoare cu 20-40%.Avantaje ale asamblărilor sudate. • se execută mult mai repede decât îmbinarea nituită. . • zgomot redus. • tehnologicitate fa ă de îmbinărea nituită. • etanşare mult mai sigură. • economie de material.

determinată de calitatea materialelor utilizate. chiar şi în cazul folosirii unui material de adaos identic cu materialul de bază. .incluziuni şi fisuri în sudură. Este necesar. controlul integral al sudurii. din punct de vedere al compozi iei. Se concretizează în pori. regimul de sudare. şi vitezei de răcire. datorate răcirii rapide a cordonului. dar şi de calificarea sudorului.Dezavantajele asamblărilor sudate • prezen a defectelor în cordonul de sudură. deoarece afectează structura de tratatment prin încălzire. prin metode nedistructibile cum ar fi: radia iile executându-se fotografii ale întregii lungimi ale cordoanelor de sudură. • imposibilitatea aplicării la piese tratate termic. în cazul asamblărilor importante. • rezisten a mică a cordonului de sudură. lucru datorat structurilor metalografice.

δ2) 2 a= s ≅ 0.75δ 2 l = ls − 2a .Principiile şi metodica de calcul a asamblărilor sudate ρlim s cs = ≥ csa ρ max s a = min (δ1.

ρ rmax s .Tensiunea maximă din sudură.

. v1=0. 0.25) .pentru suduri manuale şi necontrolate. (v1=0. v2 st=0.pentru suduri automate şi necontrolate. sudurilor de col .Metodica de calcul la solicitări statice simple ρ cρ s = lim s ρ max s 1 = v1v2 st ρ lim s = v1 ⋅ v2 st ⋅ σ c b k ρ st σ cb cρ s = k ρ st ⋅ ρ max s c ρ s ≥ 2 . v2 st=0.2 ..pentru suduri manuale şi controlate v1=0. care depinde de modul în care se execută sudura.65 .7 . v2 st=0.. care depinde de tipul cordonului de sudură şi de tensiunile principale din sudură (suduri cap la cap şi la solicitare de trac iune.8 ..5 ÷ 3 •v1 – coeficient de calitate al sudurii.25 iar solicitarea de forfecare. 0. v1=1 suduri automate şi controlate •v2st – coeficient de concentrare a tensiunilor în regim static.5 .9 .

7 σ e = σ + λτ ≤ σ as = 2 s 2 s σ cb k ρ st cs cs = σ cb ≥ 2.5 ÷ 3 k ρ stσ e .Solicitări statice compuse σ e = σ s2 + λτ s2 În cazul sudurilor se ia λ =1.

coeficient de sudabilitate a metalelor şi de condi iile în care se aplică sudura. σ −1b cρ s = ≥ 2. •v3 – coeficient de grosime a cordonului de sudură.5 ÷ 3 k ρ s ρ sa + ψ σ k ρ st ρ m s b . •v2 – coeficient de tipul cordonului de sudură şi tensiunea din sudură.Calculul la solicitări simple la oboseală Pentru determinarea coeficientului de siguran ă se utilizează criteriul de compara ie R=constant ρ −1 cρ = kρ d ρa + ψ ρ ρm ρ −1 → σ −1b ψσ →ψσ = b 2σ −1b − σ ob σ ob ρa → ρs a kρ d = kρ 1 kρ = v1 ⋅ v2 ⋅ v3 ⋅ v4 ⋅ v5 •v1 – coeficient de calitate al sudurii. •v5. •v4 – coeficient de tensiuni remanente din sudură.

2a) (b . δ 2 ) = δ 2 l = ls − 2a = b − 2a σs = cσ s = F a (b − 2a ) σ ls σ c bv1v2 σ = = cb σs σs k ρ stσ s σ c b a(b .5 ÷ 3 Calculul sudurilor cap la cap a = δ = min( δ1 .Calculul la solicitări compuse la oboseală cs = cσ s cτ s cσ s + c 2 2 τs ≥ 2.2a) kρ st F ≥ cs a = 2.5 ÷ 3 F 6M i1 6M i 2 σs = + + 2 a(b .2a)2 a .2a)a (b .

δ 2 ) 2 a= δ ≅ 0.5 ÷ 3 k ρ stσ e s F ⋅ k ρ st 2(1 + λ ) . Calculul sudurilor de col frontale δ = min(δ1 .7δ 2 N =T = 2F 2 2 σes 2F = 1+ λ 4al 1 F = bδσ c b ctb 4σ c b ⋅ al σ cb cs = = ≥ 2.Calculul sudurilor de col 1.

Calculul sudurilor de col laterale simetrice δ = min(δ1 . δ 2 ) 2 a= δ ≅ 0.7δ 2 l = l s − 2a F τs = 2al cτ s = 2alσ cb v1v2 st ≥ 2 .5 ÷ 3 .2. F F = bδ 2 σ cb ctb .

2a) a (l .4a ) v1v2 stσ c F1 F2 F = = = a (l s1 .2a ) a (l s 2 . Calculul sudurilor de col laterale asimetrice F1 F2 F = = a (l s1 .2a ) a (l .2( F1cas av1v2 st σ c F2 cas av1v2 st σ c + 2a ) l s1 = 1.4a) cas l s1 = ls2 = F1cas av1v2 stσ c F2 cas av1v 2 st σ c + 2a + 2a l s1 = 1.3.2a ) a (l s 2 .2( + 2a ) .

3. Sudura prin puncte F d F t F F1 = z v1v2 stσ c F1 4 F1 4F τs = = 2 = 2 ≤ τ as = πd z As πd cs 4F cs z≥ 2 πd v1v2 stσ c .4.11.

5 ÷ 3 = δ o v1v2 st D δ . Aplica ii practice de utilizare a sudurii în construc ii mecanice 1.12.5 ÷ 3) pD δ= 2v1v2 stσ c σ1 σ1 σ1 δ 2.3. Construc ia de recipien i suduri longitudinale suduri transversale σ1 σ2 pD σ1 = 2δ cσ s = v1v2 stσ c (2.4.

2. Construc ia ro ilor din ate mari 2M t Ti = d 2M t Te = D 2 1 l = ls = πd Mt τs = 2 πd a cτ s = v1v2 stσ c 3 τs ≥ 2.5 ÷ 3 d D .

în domeniul 50-60 MPa. realizate folosind ca material de adaos alame. realizate cu aliaje Pb-Sn. Lipituri tari. Lipituri cu adezivi care asigură rezisten e mecanice într-un domeniu foarte larg de valori. fluiditate bună. între 5-70 MPa. dar care asigură o rezisten ă mecanică scăzută.4. cu temperatură de topire scăzută. 3.4. au limite de rezisten ă de circa 10 ori mai mari decât lipiturile moi dar sunt mai dificil de realizat. a căror temperatură de topire este de circa 800 grade Celsius. ASAMBLĂRI PRIN LIPIRE 1. . 2. Lipituri moi.

8σ c l = bls ctb cl .Calculul lipiturilor plane F F τ= = Al bl s kF τ c τ max = kτ m = < lsb cl σ c tb F = bδσ a tb = bδ ctb τ max k= τm bkδ σ c tb 0.

Calculul lipiturilor pe suprafe e cilindrice 2M t T= d R= T +F = 2 2 a 4 M t2 + Fa2 d2 R R τc τ= = ≤ Al πdl cl .

1. CUPLAJE 5. se intersectează sau nu.5. Considera ii generale Cuplajele sunt organe de maşini care asigură legătura directă între doi arbori ai unui lan cinematic. a căror axe pot fi materializate de aceeaşi dreaptă. Cuplajele se mai pot utiliza şi pentru a realiza legătura temporară între un arbore şi o piesă sus inută de acesta. permi ând transmiterea mişcării şi momentului de torsiune. .

Clasificare Permanente Fixe (rigide). •Automate •De sens •De viteză •De sarcină (limitatoare) . •Intermitente (ambreiaje) •Comandate •Mecanic •Hidraulic •Electromagnetic.5.2. • Cu bucşă • Cu manşon • Cu flanşe • Cu din i frontali (Hirth) • Cu role de blocare(Stieber) Mobile • Cu elemente intermediare rigide • Axiale • Radiale • Unghiulare • Combinate. Cu elemente intermediare elastice • Metalice • Nemetalice.

2 ⋅ Mt .3.1 ⋅ Mt Mtc = 1.3.5. Cuplaje permanente 5. Cuplaje permanente rigide (fixe) M î ≅ 0.1.

Cuplajul cu flanşe Transmiterea momentului de torsiune prin frecare D1 M tc = µ Fa 2 d1 ≥ 8βM tc µπ zD1σ at Fa 2 M tc F1 = = z µD1 .

Cuplajul cu flanşe Transmiterea momentului de torsiune prin forfecare 8M tc τf = ≤ τ af 2 π zD1d .

5. Cuplaje permanente elastice 1. Cuplaj elastic cu flanşe bol uri şi bucşe σa strivire = 2 – 3 MPa .3.2.

Cuplaj elastic cu disc intermediar din cauciuc cu găuri circulare şi ştifturi .

Cuplaj elastic cu disc intermediar în formă de stea din cauciuc .

Cuplaj elastic cu element intermediar de cauciuc solicitat la răsucire .

Cuplajul a atins limita momentului de torsiune pe care îl poate transmite. Cuplajul în func ionare normală.Cuplaj cu lamele elastice Cuplajul în repaus. .

Cuplajul cu disc intermediar (Oldham) lc = 0.3D .

Cuplajul cardanic arbore 1 furcă α arbore 2 P M t 2 min =  ω2 max   P  M t 2 max = ω2 min   .

arbore 1 furcă α 13 arbore extensibil 3 arbore 2 α 23 furcă .

F2 max = M t 2 max D M t1 = D cos α F2 R2 Fa 2 F1 y 2 Fa 2 = F1 sin α 1 D α x F1 Fa 2 R2 F2 .

4. Cuplaje cu din i frontali α=30 ο 45 ο − 2ο 8 − ο α=30 ο 45 ο − .5. Ambreiaje 1.

ϕ ) Dm Q = Fa + Q1 .ϕ ) = tan (α .2M t Fa = Ft tan (α .

2. Cuplaje intermitente din ate .

După modul de generare a for ei de apăsare: 1. L f = ∫ M t (ω1 − ω2 )dt 0 tc .Ambreiaje cu fric iune Clasificare: După forma suprafe elor active: 1. 2. Cu suprafe e cilindrice. Mecanic. 2. Cu suprafe e conice. • Cu contact lubrifiat. Cu suprafe e plane (inelare). 3. După natura contactului activ: • Cu contact uscat. Electromagnetic.

Ambreiaj monodisc cu suprafa ă de contact plană .

Ambreiaj multidisc cu suprafe e de contact plane .

deplasarea corpului de rulare în intersti iul dintre cele două semicuplaje. de tip bilă sau rolă. solidarizând astfel cele două elemente şi transmi ând astfel mişcarea. 1. . Rotirea semicuplajului interior. într-un locaş de formă specială executat în semicuplajul interior. în care se împănează datorită unghiului mic dintre acestea. 2. determină. 3. Ambreiaje automate de sens unic Principiul func ional se bazează pe blocarea unui element. în sensul specificat pe desen. datorită frecării.Cuplaje intermitente automate 1. şi cel exterior.

2. cu elemente de forfecare cuplaje limitatoare de tura ie cuplaje centrifugale . cu bile apăsate cu arc 3. prin frecare.Cuplajele limitatoare Cuplajele limitatoare de cuplu 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful