Nicholas V.

Riasanovsky – O istorie a Rusiei

Rusia la inceputul sec. XX

- Revolutia din 1905 a fost posibila datorita transformarilor sociale care aveau loc in Imperiul
tarist si a cresterii concomitente a opozitiei fata de regim;
- In anii 1880-1890 tara a cunoscut o industrializare rapida, ceea ce a produs schimbari si tensiuni
sociale;
- Aici, dezvoltarea capitalismului a dus la aparitia a 2 grupuri sociale, burghezia si proletariatul;
clasa de mijloc insa incepe sa se afirma puternic, liberalismul gasind un mediu propice de
dezvoltare printre reprezentantii grupurilor profesionale;
- Liberalii reprezentau elita opozitiei si formeaza in 1903 – Uniunea Eliberarii, dupa care, in 1905 –
Partidul Constitutional Democrat (CADET) – critica puternica a regimului;
- Radicalii formeaza – Partidul Social-Democrat (SD) – marxisti, care in 1903 se scindeaza in
bolsevici si mensevici
-Partidul Social-Revolutionar (SR) – traditie populista mai veche a
radicalismului rusesc
- 22 ianuarie 1905 – „duminica sangeroasa” – politia capitalei deschide focul impotriva unei uriase
manifestatii a muncitorilor – avand loc o ruptura decisiva intre tar si muncitorimea care ii fusese
pana atunci loiala;
- 30 octombrie 1905 – tarul emite Manifestul din octombrie ce dadea libertati civile rusilor si o
duma cu functii legislative reale – acesta duce la transformarea Imperiului Romanovilor intr-o
monarhie constitutionala, dar si la scindarea opozitiei:
-pe de o parte erau liberalii si moderatii care se declarau satisfacuti
-de cealalta parte se aflau radicalii care considerau concesiile tarului drept inadecvate si
doreau o adunare constituanta;

Rusia a fost implicata pe neasteptate in Primul Razboi Mondial; guvernul tarist a contribuit la
aliantele, tensiunile si crizele institutionale, iar in 1914 s-a hotarat sa sprijine Serbia.
Pregatirea Rusiei pentru un conflict armat s-a dovedit inferioara – Imperiul tarist nu a participat la
cursa pentru ocuparea coloniilor de peste mari si oceane.
Dupa razboiul ruso-japonez (1904-1905), incheiat cu Conferinta de pace de la Portsmouth, Rusia se
indeparteaza de Germania, rupe total legaturile cu Austro-Ungaria si se apropie de Franta si de
Anglia – infiintarea Antantei anglo-ruse. Pentru rusi, Antanta a reprezentat o alianta militara si
politica efectiva cu Franta si doar una vaga cu Anglia.

28 iunie 1914 – Austria trimite ultimatum Serbiei, Rusia sprijina Serbia, Germania sustine AU, iar
Franta sustine Rusia
28 iulie 1914 – AU declara razboi Serbiei
1 august 1914 – Germania declara razboi Rusiei
3 august 1914 – Germania declara razboi si Frantei
4 august 1914 – Marea Britanie se alatura Frantei si Rusiei.

1
Greselile politice ale guvernului rus s-au dovedit mari si daunatoare; Nicolae al II-lea si ministrii sai
nu au reusit sa valorifice unitatea nationala din timpul razboiului. Tarul nu vrea sa colaboreze cu nou
creatul bloc moderat, progresist, bazandu-se tot mai mult pe sotia sa, imparateasa Alexandra si
sfetnicul ei, taranul Grigori Rasputin.

„Ultimii 60 de ani ai Rusiei imperiale constituie o perioada de mare interes istoric si pentru alte tari si
epoci. Evenimentele din Rusia acestei perioade s-au repetat si se repeta si in alte parti. Nu numai in
Rusia sau in Europa s-a manifestat ca influenta Vestului in sec. XIX si XX asupra unei tari inapoiate sa
produca distorsiuni si frustrari, sa dezlantuie fortele revolutionare. Intarzierea de secole trebuia
recuperata in cativa ani. Imbunatatirea comunicatiilor, a ordinii si a salubrizarii publice au dus la o
crestere a populatiei mai mare decat cresterea productiei. Masele sarace au devenit tot mai sarace.
Noile posibilitati au creat o noua intelectualitate. Contrastele mari intre vechi si nou i-au atras pe
unii revolutionari spre idei revolutionare si, daca starea politica o impunea, spre organizatii
conspirative. Forta care mentine astfel de societati este birocratia. Prin ea se mentin puterea,
privilegiile si mijloacele de represiune. Prin ea se produc reformele care sunt permise. Este teribil de
impresionanta. Apasa greu pe spinarea poporului. Dar, ca si fierul forjat, desi dura, este fragila. O
lovitura puternica o poate sfarama. Cand este distrusa, apare anarhia si atunci este momentul ca un
grup de intelectuali revolutionari conspiratori sa preia puterea.”
Hugh Seton – Watson

Richard Pipes – Scurta istorie a revolutiei ruse (cap. III – Rusia in razboi)

- Cauza directa a declansarii Revolutiei din 1917 a fost prabusirea fragilelor structuri politice ale
Rusiei sub loviturile unui razboi de uzura;
- Germania wilhelmiana astepta o revansa a Frantei dupa infrangerea ei in 1870-1871, asteptand
un razboi prin care sa-si instaureze hegemonia pe continent;
- 1892 – tarul Alexandru spunea ca Rusia trebuia sa incheie o alianta cu Franta, intrucat stia ca,
daca Germania va invinge Franta pentru a 2-a oara, urmatoarea ei victima va fi Rusia;
- 1894 – acord de aparare mutuala franco-rus
- Statul german pune la punct Planul Schlieffen – strategie complexa de razboi ce presupunea
desfasurarea de catre Germania a 9/10 din fortele ei pe front francez; armata AU urma sa-i
opreasca, sa-i intarzie pe rusi; armata germana trebuia sa invinga Franta in 40 de zile inainte ca
rusii sa se poata mobiliza;
- Franta si Rusia elaboreaza o contra-strategie – dupa 15 zile, Rusia va lovi trupele germane din
Prusia Orientala sau cele care controlau caile de acces spre Berlin, dupa care compromisul a fost
ca fortele ruse sa-i atace si pe germani si pe austro-ungari (decizie nefericita, avand in vedere ca
rusii nu dispuneau de forte suficiente pentru a lupta pe ambele fronturi);
- Dupa ce Austria declara razboi Serbiei la 15/28 iunie 1914, Rusia, protector autodeclarat al
crestinatatii ortodoxe si temandu-se sa nu-i fie stirbita autoritatea in Balcani, raspunde prin
mobilizare partiala si apoi generala, venind in ajutorul Serbiei;

2
- 30 iulie 1914 – Germania adreseaza Rusiei un ultimatum, cerandu-i sa opreasca masarea de
trupe la frontiera comuna; nu primeste niciun raspuns si la 1 august – Germania declara razboi
Rusiei;
- In noaptea urmatoare, fara o declaratie oficiala de razboi, trupele germane se indreapta spre
Paris;

Era Rusia pregatita de razboi?

- Da, in cazul unui conflict pe termen scurt – avea o armata permanenta numeroasa;
- Nu, in perspectiva unui conflict lung – populatia era in mare parte tanara, armata
neexperimentata, lipsea infrastructura pentru transportarea hranei, relatiile dintre guvernanti si
societate erau incordate; uneori, guvernul rus trebuia sa duca razboi pe doua fronturi – militar
(cu germani si austro-ungari) si politic (impotriva opozitiei interne).
Dintr-un anume punct de vedere, liberalii si socialistii rusi au intrat intr-o alianta tacita cu
Germania, folosind victoriile acesteia impotriva Rusiei pentru a obtine avantaje politice.