TEHNICI PROIECTIVE 1

ID Lector univ. drd. Corina Bogdan

I) Obiective  generale: familiarizarea studenţilor cu teoriile psihologice privind mecanismele proiecţiei, cunoaşterea principalelor probe proiective şi a cadrelor interpretative specifice;  specifice informaţionale: cunoaşterea teoriilor care permit interpretarea psihologică a diferitelor teste proiective; capacitatea de a diferenţia materialul proiectiv şi rolul său în a reliefa principalele aspecte privind dinamica şi conţinuturile psihismului inconştient;  specifice operaţionale: formarea unor deprinderi de aplicare şi interpretare a unor tehnici proiective. II) Conţinut Tehnici Proiective 1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. Testul Omului (“Desenează o persoană”) - DAP 4. Testul familiei 5. Testul arborelui 6. Experimentul asociativ-verbal (TAV) 7. Fabulele Düss 8. Teste de completare – Testul Rotter 9. Testul tematic de apercepţie ( T.A.T.) 10. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Tehnica petelor de cerneală. Testul Rorschach Bibliografie selectivă Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1993), Dicţionar de simboluri, vol. 1 (A-D), vol. 2 (E-O), vol. 3 (P-Z), Ed. Artemis, Bucureşti Deri, S. (2000), Introducere în testul Szondi, Ed. Paideia, Bucureşti. Dumitraşcu, N. (2005), Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Ed. Trei, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Laborator de psihologie proiectivă asistat de calculator, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Georgescu, M. (2001), Vadecum în pihologie proiectivă, Ed. Oscar Print, Bucureşti. Koch, K. (2002), Testul Arborelui. Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui., Ed. Profex, Timişoara. Laplanche, P., Pontalis, J.-B. (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti.

2

Minulescu, M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucureşti. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti. Rorschach, H. (2000), Manual de phodiagnostic. Metode şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite., Ed. Trei, Bucureşti. Samuels, A., Shorter, B., Plaut, F. (2005), Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, Ed. Humanitas, Bucureşti. Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitică a testului Rorschach. Teorie şi aplicaţie, Ed. Polirom, Iaşi. Jung, C. G., (2004-2007, Opere complete, Ed. Trei, Bucureşti

3

1. Proiecţia: definire şi factori. Tehnicile proiective: caracteristici şi clasificare
Proiecţia Noţiunea de proiecţie a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894 în lucrarea «Psihonevrozele de apărare». El utilizează proiecţia pentru a explica diferite tulburări psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă psihanalitică, afirmând că proiecţia este «o operaţie prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente şi dorinţe chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi». Definiţia proiecţiei: este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate. Problematica proiecţiei necesită discutarea relaţiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare şi cu cel de mecanism de apărare. 1. proiecţie-transfer: subiectul arată prin atitudinea sa faptul că asimilează o persoană cu o alta. 2. proiecţie-identificare: subiectul se asimilează altor persoane sau asimilează în sine obiecte externe 3. proiecţia ca mecanism de apărare: în paranoia, în fobie, în gelozia proiectivă care este diferită de gelozia normală sau delirul de gelozie paranoic. Aspecte legate de modul cum se manifestă proiecţia în viaţa noastră: 1. În sfera relaţiile interpersonale – referitor la relaţii de familie, de cuplu, prietenie, medic-pacient sau relaţia profesor-student. Orice întâlnire intersubiectivă cu celălalt, mai ales dacă e încărcată emoţional, activează mecanismul proiecţiei; fenomenul cel mai simplu apare atunci când te îndrăgosteşti - proiectezi asupra celuilalt anumite însuşiri idealizate care formează un fel de halou în jurul persoanei iubite (alegere narcisică a obiectului în funcţie de propriile noastre atribute acordate eronat celuilalt); îl alegem pe celalalt; alegerea depinde de relaţia cu proprii părinţi; Exemplu: un băiat cu mama dominantă va avea ca surogat al mamei o soţie dominatoare după schema copil-părinte. Alt exemplu, medicul este investit cu o aură de vindecător, figura lui căpătând toate calităţile de omnipotenţă care derivă din anxietatea şi sentimentul de neajutorare al pacientului. Tot în relaţiile de cuplu – gelozia – adesea devii gelos pe partener atribuindu-i intenţii infidele atunci când tu însuţi în fondul tău interior ai aceste tendinţe. 4

2. În afară de relaţiile interpersonale, un alt domeniu unde se manifestă proiecţia este alegerea meseriei, a vocaţiei. Oamenii îşi aleg o anumită profesie proiectând asupra ei tendinţe personale pe care spera să le fructifice sau măcar să le socializeze în rolul profesional respectiv. Ce meserii îşi aleg cei cu tendinţe agresive dacă nu militari de carieră, criminalişti, măcelari, chirurgi, critici de artă. La profesori apare tendinta de a domina. 3. Boala sau tulburarea mentală: a) Delirul paranoicului. Ideea delirantă constituie o componentă foarte solidă, iraţională, impenetrabilă la argumente şi foarte încărcată afectiv la care subiectul aderă cu toată fiinţa lui; exemplu: mă simt urmărit de securitate (întâmplările reale sunt distorsionate pentru a urmări ideea delirului). b) Fobia. O teamă cu un obiect bine precizat. Exemplu: Micul Hans şi fobia lui faţă de cal şi cocoş; copilul transferă imaginea despre tată asupra animalului. În lucrarea Cazul preşedintelui Schreber, Freud descrie istoria unui pacient paranoid cu tendinţe homosexuale latente (adică nerecunoscute conştient), care se teme să nu fie abuzat de medicul său. Pacientul nu făcea decât să proiecteze asupra medicului propriile dorinţe homosexuale, pe care nu voia sau nu putea să le accepte ca fiind ale sale. 4. La nivel macrosocial Proiecţia este unul dintre mecanismele de bază care face posibilă manipularea oamenilor şi transformarea lor în mase de manevre politice oportuniste. a) Fenomenul “tapului ispăşitor” în colectivităţi, grupuri. Atunci când într-un grup lucrurile merg prost, vina este proiectată asupra unei victime sau asupra unui subgrup victimă. Vina este proiectată alteori asupra unui grup rival. Ex. Ţările care se invecinează. b) Proiecţia este responsabilă de formarea miturilor, legendelor, credinţelor. Ex. În mitologie apar fiinţe foarte umanizante, bune sau rele; fenomene de neînţeles, ameninţătoare, sunt umanizate pentru a le putea înţelege; asupra demonilor se proiectează atribute negative, iar asupra zeilor atribute pozitive. Factori ai proiecţiei 1) Intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor Cu cât trăim o emoţie mai puternic, indiferent de natura ei şi cu cât avem o trebuinţă mai frustrată, cu atât proiectăm mai mult, respectiv tindem să subiectivizăm mai mult o situaţie obiectivă; de exemplu: pentru o persoană furioasă lumea devine un loc al urii, iar 5

de exemplu: bolile mentale severe – schizofrenia este o tulburare mentală care duce la pierderea simţului realităţii prin distorsionări perceptuale prin iluzie şi halucinaţie şi distorsionări cognitive prin ideile delirante.persoanele cu care intră în contact devin posibili agresori sau victime. Tehnicile proiective Atunci când o persoană proiectează imaginile proiecţiilor ei îşi trădează de fapt preocupările. Subiectului i se arată nişte pete de cerneală şi este întrebat ce vede acolo sau i se arată nişte imagini şi trebuie să facă scurte povestiri despre ele. cu atât vom percepe acea situaţie în funcţie de propriile noastre scheme interioare. imobilă devine un ecran de proiecţie. o figură tăcută. 3) Forta si integritatea EU-lui Operaţional. În psihanaliză există regula neutralităţii binevoitoare a psihanalistului în care pacientul este provocat fără ca acesta să ştie dacă este aprobat sau nu. restabili un raport obiectiv cu realitatea. Orice factor care ameninţă integritatea sau forţa EU-lui duce sau stimulează fenomenul proiecţiei (deformarea realităţii). O persoană însetată în deşert va proiecta fantasme acvatice pe intinderile de nisip. Ele se folosesc cam din 1930 şi reprezintă de fapt nişte situaţii (stimuli) mai slab structurate. neclare. sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de răspunsuri. ambigue. 2) Ambiguitatea situaţiei sau gradul de claritate Cu cât un stimul sau o situaţie este mai vagă. care se lasă invadat de fantasmele inconştiente. În situaţia ipotetică în care o persoană intră într-o pădure. încărcate afectiv şi nu mai poate asigura. Pentru acest motiv au apărut tehnicile proiective. slab. având rolul de a provoca şi a capta proiecţiile individului. EU-ul reprezintă instanţa care ne reglează comportamentul în funcţie de cerinţele noastre interne şi de realitatea obiectivă. Un depresiv vede viaţa în negru. vede orice umbră ca fiind un posibil agresor. În mod normal. Astfel. un EU puternic. integru. persoana îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse. de exemplu norii – două persoane văd lucruri diferite în funcţie de seturile interne. are o anume capacitate de reflexie. Schizofrenul are un EU destructurat. ambiguă sau mai slab structurată. Caracteristicile tehnicilor proiective: 1. viaţa sa interioară şi adesea inconştientă. 6 . Aceeaşi realitate e percepută altfel. are puterea de a judeca critic şi realist. adică vede în celălalt un demon. neclară. obsesiile. de obiectivitate. un euforic o vede în roz. acest factor stă la baza tehnicilor proiective.

adică numărul meu preferat. 3. aceasta împărţire între tehnicile proiective şi tehnicile obiective este artificială şi nefondată după Exner. mai bine definite (CPI. timp de 35 de ani i s-au calculat datele psihometrice. În realitate. 7 . de aptitudini etc. ca atare. teste de inteligenţă. acest răspuns arată şi altceva în afară de faptul că ştie să socotească. având în vedere că fiecare test proiectiv se foloseşte de un anumit limbaj prin care subiectul îşi trădează lumea sa interioară. dacă i se calculează proprietăţile psihometrice (testul Rorschach. Testele obiective. acelaşi răspuns proiectat poate duce la interpretări diferite între psihologi. În literatura de specialitate se face o distincţie netă între tehnicile proiective şi aşa numitele teste obiective. orice situaţie-stimul poate evoca un proces proiectiv. La testul petelor de cerneală (testul Rorschach) un subiect dă următorul răspuns: “Aici văd o persoană cu braţele ridicate”. mulţi susţinând că acestea nici nu merită să fie numite teste întrucât nu satisfac cerinţele fundamentale ale unui test psihologic (validitate.se trădează inconştient şi de regulă nu i se comunică modul în care răspusurile lui vor fi codificate şi interpretate. rugăciune sau altceva?. putem clasifica mai curând aceste limbaje decât tehnicile în sine. subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor lui . Un elev spune “2+2=4. Clasificarea testelor proiective În literatura de specialitate există multe clasificări. Încă de la apariţie. speranţă. scorarea şi/sau interpretarea răspunsurilor de către psiholog implică o anume subiectivitate din partea acestuia. Desigur caracterizarea unei persoane nu se face după un singur răspuns dat la un singur test. Orice tehnică proiectivă poate fi adusă la standardele unui test obiectiv.). dar nici una nu poate fi exhaustivă. de unde rezultă discreditarea acestor tehnici. în varianta americană. adică i s-au calculat fidelitatea. satisfac cerinţele psihometrice de bază. validitatea şi sunt standardizate. 16PF. Ce credeţi că sugerează acest răspuns: dezarmare. gest de adoraţie. standardizare). chiar şi stimulii foarte clari (de exemplu cât face “2+2”) pot fi trataţi într-o manieră proiectivă. aşa se face că are aproape aceeaşi validitate şi fidelitate ca testul CPI). Teoretic. tehnicile proiective au stârnit vii controverse printre practicieni.2. b. Argumente: a. fidelitate. Fidelitatea interexaminatori este slabă atunci când mai mulţi examinatori ajung la concluzii diferite şi tocmai acest lucru se reproşeaza testelor proiective. prin contrast. regulile lor de interpretare sunt mai clare.

• • • • • • Limbajul percepţiei – proiecţia structurală. relaţia cu lumea sau stările tale emoţionale.  Aceste tehnici sunt mai greu de trişat în practică. în aceste poveşti subiectul îşi exprimă trebuinţele. pentru subiect e mai greu ca acesta să-şi facă o imagine favorabilă pentru că nu ştie unde ţintesc deoarece sunt sarcini nestructurate sau slab structurate.A. Atracţia sau respingerea faţă de anumite figuri relevă o serie de trebuinţe. silueta unei persoane. obsesii sau complexe ale subiecţilor. Desenează o persoană. testul arborelui. Dezavantajele tehnicilor proiective: (a) Multe teste proiective nu sunt standardizate. fiind nişte situaţii opace. Se prezintă sub forma unor imagini cu personaje. Testul Szondi. Testul de apercepţie tematică pentru copii CAT. obsesiilor. Testul petelor de cerneală Rorschach. un arbore. de multe ori făcând apel la intuiţia psihologului. la copii. Modul în care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări. la nivelul fantasmelor. Avantajele tehnicilor proiective  Testele proiective permit. adesea. situaţie frustrantă. dorinţele lui. analfabeţii. Modul în care reacţionăm la un stres. subiecţii cu nivel redus de instruire. Tehnica asocierii verbale a lui Jung. mai mult sau mai puţin frustrate. Testul Rosenzweig. ceea ce implică faptul că au reguli mai puţin clare de aplicare. testul familiei Limbajul poveştilor – proiecţie tematică. ca şi modul în care percepe relaţiile interpersonale. Testul de completare de fraze Rotter. Holtzmann şi Zulliger Limbajul cuvintelor – proiecţia asociativă.  Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu funcţionează. Testul de apercepţie tematică T. Limbajul frustrării.T. Limbajul pulsiunilor – proiecţia pulsională. scorare şi interpretare. putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui. Modul în care desenezi. spre deosebire de testele obiective. dorinţelor şi conflictelor lui inconştiente (subiectul nu ştie ce exprimă din el). Limbajul desenelor – proiecţia grafică. exprimă anumite lucruri care ţin de imaginaţia de sine. în general. Tehnicile carel folosesc pleacă de la ideea că aflând cum percepe un om realitatea (o situaţie stimul). persoanele cu tulburări sau deficienţe mentale moderate. instincte ale subiectului. relevă starea de spirit a subiectului sau mecanismele prin care el încearcă să facă faţă stresului şi vieţii. o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect. Fabulele Duss . subiectul trebuie să facă poveşti despre ele. 8 .

care animă până şi religiile cele mai moderne.  1912 . exteriorizarea unui proces intern.Psihonevrozele de apărare. Proiecţia în sensul ei “normal” permite punerea în imagine.Noi observaţii asupra psihonevrozelor de apărare. un obiect fobic.Complement metapsihologic la teoria visului în Metapsihologie. Explică fobia ca proiecţie a unui pericol pulsional: relevă calitatea animalelor de a deveni. Visul este deci o proiecţie.(b) Multe din testele proiective necesită un timp şi un efort mai mare de învăţare. Freud foloseşte noţiunea de proiecţie în sens clinic – este mecanismul de apărare prin care se caută în exterior originea unei neplăceri. Introduce termenul de proiecţie. elementele proiectate sunt dorinţe şi afectele pe care subiectul nu le acceptă. Proiecţia în afară a percepţiilor interioare este un mecanism de apărare primitiv cu ajutorul căruia se structurează reprezentarea lumii exterioare. Proiecţia intervine în superstiţie.Cazul preşedintelui Schreber.Credinţa în hazard şi superstiţie din Psihopatologia vieţii cotidiene. masterat. Concepţia mitologică despre lume. Rorschach se predau în medii parauniversitare.  1917 . care-şi identifica tatăl cu un câine (1912) şi de “micul Arpad” al lui S. în Franţa şi SUA.Micul Hans. devenind conştientă ca o percepţie din exterior.  1901 . mitologie. unde percepţia interioară este înlocuită cu una exterioară: o percepţie interioară este reprimată. nu este altceva decât o psihologie proiectată în lumea exterioară. cuvânt. Diverse perspective ale fenomenului proiecţiei Fenomenul Proiecţiei la Freud  1894 . Proiecţia în paranoia.  1896 . pentru copii. o practică mai îndelungată până “simţi” acel test (TAT. Wulff. animalul preia (prin proiecţie) sentimentele ostile adresate tatălui – fobia “micului Hans” exprimată de acesta prin: “mi-e frică pentru că o să mă muşte un cal”(fapt ilustrat şi prin cazul unui copil de nouă ani.  1909 . studiat de M.Totem şi tabu.  1911 . iar ca înlocuitor apare conţinutul său după ce a cunoscut o anumită deformare. care spunea că: “Tatăl meu este cocoş”). 9 . într-un ecran al proiecţiei. Ferenczi (1913). constituindu-se într-un spaţiu de elaborare psihică. 2. sens sau scenă a unei percepţii endopsihice.

Ponderea proiecţiei este atât de mare încât nu vom putea niciodată afla cum arată în-sinele lumii deoarece în demersul cunoaşterii transformăm procesul fizic într-unul psihic. ceea ce se crede că se recunoaşte în materie este de fapt proiecţia datelor inconştientului subiectului cunoscător. G. există 4 niveluri de distorsiune aperceptivă: 10 . Fenomenul proiecţiei la Jung Pentru C. 1920 . Identitate recognoscibilă uşor în psihologia copilului mic. neintenţionate. introiecţia este un proces de asimilare.Dincolo de principiul plăcerii. Acesta este originea proiecţiei care joacă un rol atât de important în procesele psihopatologice. este umplut prin proiecţie. care de obicei sfârşeşte prin totala izolare a obiectului de subiect. necesitatea dizolvării acestei identităţi cu obiectul când starea de neadecvare este deja observată şi apare disfuncţională pentru persoană. prin dezasimilare subiectul scapă de conţinuturi dureroase şi inacceptabile. există o identitate arhaică între subiect şi obiect care se sprijină pe procesul de proiecţie. introiecţia este un proces de extraversie pentru că asimilarea la obiect cere empatie şi o investire a obiectului cu libido. acestea sunt tratate ca şi cum ar provine din exterior. Jung proiecţia reprezintă transferarea în exterior. proiecţia desemnează. sau a popoarelor primitive. În proiecţie. Comparativ. întâmplătoare) şi a unei proiecţii active ca parte componentă esenţială a empatiei. a unui proces subiectiv întemeiat pe identificarea arhaică subiect-obiect. Bellak consideră că. Problema originilor fenomenului proiectiv – proiecţia ca mecanism de apărare primar: pentru a se opune excitaţiilor interne care produc neplăcere. în funcţie de implicarea conştiinţei. Dacă proiecţia este un proces de introversie. spune Jung. dar şi de valori pozitive care nu îi sunt accesibile conştient. Astfel tot ceea ce este necunoscut. Procesul proiecţiei joacă un rol patologic dominant în mecanismele sindromului paranoic. principala aserţiune freudiană privind proiecţia este aceea că engramele percepţiilor trecute influenţează perceperea stimulilor actuali. în sens restrâns. o asimilare a obiectului în subiect. Ca denumire specifică. într-un obiect. Alte perspective proiective ale fenomenului proiecţiei în tehnicile Pentru Leopold Bellak. orice vid. . moment din filogeneză în care lumea interioară nu era precis delimitată de cea exterioară.pentru că conduce spre diferenţiere şi separare a obiectului de subiect. La origine. Jung remarcă existenţa unei proiecţii pasive (forma patologică a proiecţiei şi a multor proiecţii normale. dacă proiecţia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui conţinut subiectiv pe obiect.

are rolul de a permite individului să menţină în el o stare de anxietate. 11 . elimină din egoul său emoţii ce au devenit dezagreabile. Un alt sens al proiecţiei este proiecţia obiectului intern. Astfel o parte a Eului .o stare psihică.introiecţia Termenul de introiecţie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui conţinut subiectiv pe un obiect. conform căreia o parte din Sine este atribuită unui obiect. nevroticul se serveşte cu o bucată din lumea externă. proiecţia are sensuri mai nuanţate. în general. obiectul ajunge să fie perceput ca expulzat din corpul copilului în exterior. definirea proiecţiei intervine în funcţie de nivelele de anxietate cărora subiectul poate sau nu să facă faţă. va proiecta asupra ei sentimentele generate de experienţele anterioare). Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relaţia internă este proiectată în exterior. o expansiune a cercului de interes. dar mult mai puţin: sensibilizare – discriminările de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se referă la emoţii susţinute de o tensiune reală. Ferenczi defineşte modern introiecţia ca opusă proiecţiei. conştientul nu mai face distincţia între real şi subiectiv. la fel de normal precum proiecţia. Introiecţia ca mecanism e un fel de proces de diluare.  conştientul intervine. atât de mare pe cât o poate ingera egoul său şi face din ea un obiect al fanteziilor inconştiente" (Introjection and transferance). legate de idetificarea proiectivă. Relaţia proiecţiei cu unele concepte 1. Jung comentează în context că termenul de proiecţie cuprinde mai bine acest sens. ca o preluare a obiectului în sfera subiectivă de interes: "în timp ce paranoicul expulzează. De exemplu. Proiecţia . Când situaţia exterioară devine tot mai puţin structurată. La Melanie Klein. este percepută ca aflându-se în altă persoană şi renegată. în prezent. parţial răspunsul e o satisfacere a unei trebuinţe.transfer prin învăţare (de exemplu. atunci anxietatea are tendinţa de a creşte. Pentru Abt. Prin ţipăt şi plânset. absenţa mamei este percepută ca o prezenţă activă în stomac a unui obiect rău care provoacă foamea. Apercepţia. intervine proiecţia pentru a realiza adaptarea la situaţia nouă. obiectul pare ceva mai puţin terifiant.  proiecţia simplă . nivelul cel mai apropiat de conştient: exteriorizare – subiectul recunoaşte că răspunsul este încărcat de propria subiectivitate. indiferent de persoana implicată. subiectul nu mai poate uza de mecanismele de apărare obişnuite. astfel.  proiecţia cu inversiune – mecanism care intervine în proiecţia interpretativă. în situaţia în care persoana a avut experienţe negative cu mai multe persoane. de tip paranoia.

 etapa reproductiv-instrumentală în care se formează schema imaginii mentale. În această ordine. eu-noneu. într-o structură mentală cu semnificaţie simbolică. Atunci când copilul exclude obiecte din blocul său perceptiv (care formează lumea sa externă până atunci unitară).  obiectul rău – eul-plăcere originar introiectează tot ceea ce este bun şi proiectează tot ceea ce este rău. El nu este nici raţional. intelectual. 2. forma primară în care se exprimă inconştientul. este o descriere în imagine a unei stări psihice interioare. fiind alcătuit din date proprii tuturor funcţiilor psihice. "Simbolul. prin proiecţie. Expresia este procesul psihic asociat proiecţiei reprezentând forma exterioară de manifestare şi instrumentul prin care este vehiculat conţinutul proiectat. În cadrul psihodiagnozei proiective se determină o creaţie experimentală declanşată şi dirijată de situaţia-test. Are o latură accesibilă raţiunii. simbolul este o expresie a unei condiţii care nu poate fi la fel de bine exprimată în alt mod. prin care acesta ajunge în conştiinţă. mecanismele de simbolizare sunt constituite din două componente:  componenta internă . fiind constituit nu doar din date de factură raţională. Este manifestarea naturală a unei condiţii psihice intangibile.  componenta externă . prin reproducerea în “imagini simbolice” a conţinutului intrapsihic.expresia. Etapele trecerii de la “imaginea mentală” la “imaginea plastică” în testul proiectiv includ:  etapa receptiv-cognitivă în care se formează imaginea primară a obiectului perceput. Proiecţie şi simbolizare Modul de realizare al proiecţiei este de tip simbolic. purtător al conţinutului proiectat.  etapa simbolică în care schema se transformă. Procesul expresiei este de tip superior.  etapa instrumental-simbolică în care se realizează reproducerea externă a structurii cu ajutorul expresiei. nici iraţional.  afectul ca în situaţia proiecţiei paranoice. are întotdeauna o natură extrem de complexă. expresia este deci purtătoarea sensului simbolic astfel încât proiecţia desemnează sensuri iar expresia le vehiculează. Se proiectează:  pulsiunea – ca în cazul fobiei.mecanismul proiecţiei. eul resorbind o parte din lumea externă – introiecţia primitivă.obiectul exclus nu mai aparţine lumii externe ci trăirilor subiective.Cuplul proiecţie-introiecţie joacă un rol important în geneza binomului subiect-obiect. venind din pura percepţie interioară şi exterioară". spune Jung. ci şi din date iraţionale. Astfel realizează prima sa proiecţie (cea primitivă). În psihologia analitică. conştient. 12 . dar şi una care scapă acesteia. opune pentru prima oară un eu lumii externe .

nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu îndrăzneşte să-l exprime deschis. Fantasma în tehnica proiectivă Conceptul de fantasmă apare circumscris în mod obişnuit celui de activitate imaginativă: imagini mentale vii. indiferent de formarea sa psihologică. Din perspectiva psihanalizei. şi poate fi conştientizat doar prin analiză. primul manifestându-se la limita conştiinţei.A. seducţia şi castrarea. însoţite de variate stări afective. acţiuni. pictură ca forme de manifestare creative. roluri. la impulsuri sau experienţe inacceptabile. La baza vieţii fantasmatice există fantasmele originare: reîntoarcerea la viaţa intrauterină. cu rol important în dinamica şi economia psihismului uman. scena originară (actul sexual în cuplul parental). sunt astfel puse în joc în fantasmă mecanisme de apărare care ţin de elaborarea secundară. colective. fantasma are un conţinut manifest şi un conţinut latent.  asemănător visului. forma cea mai bună posibil de exprimare a sentimentelor. în interiorul scenariului subiectul este prezent şi poate el însuşi opera permutări de atribute. ea este o realitate psihică de profunzime dar distinctă de realitatea obiectivă. Între cele două conţinuturi relaţia de simbolizare reciprocă este prezentă. dramă. care desemnează asociaţii la conţinuturi reprimate. ci sunt. religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea. Există cel puţin trei faţete de sens care pot fi descifrate în simbolul inconştient:  înţelesul personal.. susceptibil de o dramatizare vizuală. putând fi conştientizabil şi tradus în act conştient sau blocat.O proiecţie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T. 3. Aceste fantasme originare organizează viaţa fantasmatică a omului indiferent de experienţa sa 13 . dimpotrivă. Majoritatea simbolurilor exprimă în acelaşi timp variate calităţi. Nu există o demarcaţie fixă între conţinuturile de origine personală şi cele arhetipale.  înţelesul colectiv.  înţelesul general al simbolului.  fantasma nu este iluzorie.  este un scenariu organizat. concomitent cu ilustrarea interdicţiei. care implică aspecte care ţin de inconştientul colectiv precum experienţele rasei şi moduri de gândire moştenite odată cu structura creierului. atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate raţional. care reprezintă implicarea oricărei percepţii pe care individul o poate discerne. fantasma are următoarele caracteristici.  funcţia primară a acestor scenarii este de a dramatiza dorinţa inconştientă. un desen realizat de subiect. faţetă ce apare în poezie. ce pot fi amplificate prin referinţă la mituri. al doilea ţine de inconştient. folclor.T.

trebuie înţelese. Fantasmele pot fi declanşate de o atitudine intuitivă aflată în stare de aşteptare.. în măsura în care i se poate imprima o direcţie arbitrară.personală. apariţia sexualităţii. fantasmele apar ca evenimente reale petrecute într-un timp istoric arhaic. este emanarea activităţii creatoare a spiritului. când intervenţia conştiinţei este absentă. Pentru Jung. Sunt structuri universale. ele vor să propună o reprezentare şi o soluţie pentru ceea ce îi apare copilului ca o enigmă majoră. fie este o erupere în conştiinţă a unor conţinuturi inconştiente. o acţiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie". Prima situaţie corespunde fantasmei active. Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definită. în dinamica psihică o cantitate mare de energie se sustrage controlului conştient energizând elemente inconştiente. Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementară. Constituienţii principali ai fantasmei sunt imaginile. nu complementar. dar conţinutul fantasmei nu corespunde unei realităţi exterioare ci "în esenţă. suntem martorii unui proces patologic în care fantasmele pasive irup la suprafaţă. fantasma se raportează la origini: "Asemeni miturilor colective. originea diferenţei dintre sexe". pentru a fi integrate în activitate. tematic. sau de o irupţie a conţinuturilor inconştiente. A doua situaţie corespunde fantasmei pasive. Pentru Jung fantasma reprezintă un complex de reprezentări căruia nu îi corespunde o stare de lucruri exterioară. Fantasma se poate baza pe reamintirea unor imagini trăite. activitate imaginativă. fantezia implică două aspecte diferite: fantasma şi activitatea imaginativă. Laplanche şi Pontalis subliniază că. care apare într-o stare relativ disociată a psihicului. Fantasmele active. cele pasive. Sensul fantasmei este compensator. putem vorbi de fantezie. de aşteptare. dictat de funcţia de autoreglare a psihismului. Apare ca rezultat al unei activităţi spirituale creatoare care determină combinarea unor elemente psihice încărcate de energie. De-a lungul experienţelor. Apare ca o expresie condensată a situaţiei psihice luate ca întreg la un moment dat.. O imagine care "nu vine să înlocuiască realitatea şi este totdeauna deosebită de realitatea perceptibilă. în care funcţia intuitivă energizează conţinuturi inconştiente şi le aduce la suprafaţă în forme perceptibile. cer o atitudine critică. datorită tendinţei lor de a impune nediferenţiat conştiinţei punctul de vedere opus al inconştientului. faţă de atitudinea conştientă a persoanei. în fantasmele de seducţie. în fantasmele de castrare. comune tuturor şi transmise de-a lungul filogenezei. 14 . Fantezia în accepţia de fantasmă implică "un complex de reprezentări care se deosebeşte de alte complexe de reprezentări prin faptul că nu îi corespunde un conţinut real". dar procesul este acum total opus celui din conştiinţă. fantezia este declanşată fie de o atitudine intuitivă. fiind o imagine interioară". originea. Declanşarea fanteziei poate fi realizată parţial sau în totalitate conştient. Când conştiinţa domină. În scena originară este simbolizată însăşi originea individului. realitatea trăită s-ar fi transformat în realitate psihică. În realitatea vieţii cotidiene.

delirul iar în ordine creativă şi evolutivă. poate fi înţeleasă. prin sinteza operată în expresivitatea creativă. Aplicarea 15 . Jolles. 2. Ea exprimă în structura ei situaţia de ansamblu a psihismului în momentul prezent. Natura testului Testul “Draw a person” este rezultatul eforturilor mai multor clinicieni din S. religioase. conform funcţiei de autoreglare a psihismului. Machovers). Testul Omului (“Desenează o persoană”) 1. în frunte cu W.  Originea profundă a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor. Caracteristic. halucinaţia. creatoare de simboluri a psihicului uman. denumite iniţial de Jung "imagini primordiale". cel mai adesea sub forma imaginilor. cât şi poziţia conştientului. din perspectivă cauzală. sensul este de compensare. testul Omului pleacă de la principiul că în desenul unei siluete umane subiecţii îşi proiectează modul în care se percep pe ei înşişi. fantezia apare ca un simbol care încearcă să caracterizeze sau să interpreteze cu ajutorul materialelor existente un ţel anumit sau mai degrabă o anume linie de dezvoltare psihologică viitoare". Urban.U. Hammer. în acelaşi timp. (Bender. analizând desenele acestuia. Arhetipurile îşi exercită funcţia de centralitate. asemenea miturilor. de autoreglare şi unificatoare. a fantasmelor prezente în vise şi comportamentele asociate: în ordine patologică. din perspectivă finalistă. Levy. În accepţiunea lui de tehnică proiectivă. căruia nu-i corespunde o realitate exterioară. după Jung.şi fantasme pasive.  Fantasmele sunt rezultatul funcţiei transcendente.Fantezia. Buck. prin intermediul imaginilor interioare.A. ca un simptom al unei stări fiziologice sau personale şi. 1967). putem sintetiza conform teorie analitice următoarele aspecte:  Fantasma este un complex de reprezentări.conştientul are o atitudine receptivă faţă de inconştient . Ele încearcă să acopere prin imaginea simbol distanţa dintre realitatea obiectivă şi cea interioară. elementele inconştiente invadează conştiinţa în ciuda sau tocmai datorită opoziţiei acesteia. cu problemele sau conflictele specifice care ţin de imaginea de sine (Urban.  Fantasmele pot fi diferenţiate în raport de gradul de implicare al conştiinţei în elaborarea lor în fantasme active . de a elabora o tehnică expresivă prin care să putem descrie personalitatea individului. şi include într-o formă metaforică atât elemente inconştiente constelate de situaţia actuală. 3.

d) accentuarea. iar persoana de sex opus în mod superficial. despre rolurile cu care se identifică individul. dimpotrivă. braţe şi picioare solide. i se spune: “Întoarceţi pagina şi desenaţi acum o persoană de sex opus primei persoane desenate”. sunt exagerate. c) expectanţele de rol sexual: ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentând o persoană de acelaşi sex cu subiectul. îngroşarea. Criterii generale Înainte de a trece la analiza elementelor desenului. executând o anumită acţiune. Uneori. absurde? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidenţă? ce elemente sunt omise. cu o vestimentaţie specific feminină. cercei). Aşadar. Interpretarea 3. a ochilor şi a părului). dacă un subiect desenează persoana de acelaşi sex cu lux de amănunte. persoana este desenată din profil sau din spate.1. Câteva întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele caracteristici ale personajului desenat sunt: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios.Instructajul este următorul: “Desenaţi o persoană în întregime”. nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tânăr sau bătrân? este desenat în mod realist sau conţine elemente bizare. tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia? Dacă răspundem la aceste întrebări acestea ne pot oferi chiar de la început unele informaţii despre imaginea de sine. eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu diverse elemente decorative (bijuterii. părul scurt. În mod normal. despre atitudinea faţă de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă. acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul rol sexual. sugerează o fire dinamică. Siluetele desenate cu picioarele depărtate şi cu mâinile ridicate sugerează asertivitate şi dorinţa de afirmare socială. exagerarea. îmbrăcăminte masculină. fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung. b) diferenţele flagrante de mărime a personajului masculin faţă de cel feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faţă de cea feminină: valorizarea este pusă în evidenţă de detaliile grafice ale siluetei desenate. aceste semne sunt normale. sunt atente la detalierea capului şi a feţei (în special a buzelor. despre starea de spirit. este important să ne facem o impresie de ansamblu asupra acestuia. Acest lucru poate exprima o dorinţă de evaziune sau de disimulare a subiectului. După ce subiectul a terminat. acest lucru denotă tendinţe narcisice şi o lipsă de interes sau ostilitate faţă de celălalt sex. haşurarea excesivă sau multiplicarea unor elemente ale desenului: acesta sugerează importanţa pe care subiectul o acordă elementului respectiv 16 . a) poziţia sau atitudinea persoanei desenate: de exemplu. De exemplu. activă. 3. lipsesc sau. Băieţii imprimă în general în desenele lor elemente care ţin de masculinitate. eventual barbă. De exemplu. desenele trebuie să conţină astfel de elemente. important este atunci când se inversează. siluetele desenate în mişcare. Cele înclinate indică un dezechilibru emoţional sau un sentiment de fragilitate. cum ar fi masivitatea siluetei.

siluete hidoase sai deformate. Pentru ca interpretul să-şi poată confirma intuiţiile sale despre desen. De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă toată pagina) şi agresivă (un cowboy cu o puşcă în mână). “bestializarea” figurii (atribuirea de părţi corporale animale. persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se simte fără o bază solidă de ancorare în realitate. iar apoi o siluetă feminină de dimensiuni reduse şi tratată neglijent din punct de vedere grafic. cu atât se constată mai des astfel de semne în desenul omului. Uneori. prezenţa unei serviete sugerează importanţa rolului şi statusului profesional în viaţa subiectului. înseamnă că subiectul a evitate să se implice în sarcină. De exemplu: transparenţe neplauzibile (organe vizibile ca la radiografie). iar cele moi. o atitudine ludică. Analiza formală Include analiza trăsăturilor grafice şi a spaţiului grafic. cum ar fi gheare. coapsele. atipice. individuale (în comparaţie cu vârsta. După Urban (1967). lipsă de energie. e) omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente: sugerează conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcină. membre lipsă sau amputate. blană. evaziune. colţi. liniile zimţate exprimă agresivitate. Dacă întreaga figură desenată pare schematică. f) semne de bizarerie sau de irealism grafic: sugerează conflicte interioare puternice. părul) indică dorinţe erotice intense sau tendinţa de exhibiţionism sexual. încercând mai degrabă să se identifice excesiv cu rolul masculin agresiv şi dominator. buzele. Analiza spaţiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului. 3. cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai marcată de conflicte şi Eul său este mai primitiv. aşa cum vom vedea. acelaşi lucru îl sugerează şi tendinţa de a contura unele detalii corporale (cum ar fi degetele) prin linii ascuţite. sexul sau nivelul educaţional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele constituie ceva din lumea ei interioară. Când desenul este executat în josul paginii. Ca o regulă.) siluete colţuroase şi fără o unitate corporală (componentele par alipite şi nu alcătuind un tot organic). este bine să-l întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. Liniile întrerupte sugerează nesiguranţă sau anxietate. g) elemente distinctive. abia schiţate. accentuarea detaliilor sexuale (sânii. batjocoritoare sau pierderea simţului realităţii.2. haşurarea excesivă poate sugera tocmai nevoia de a ascunde sau de a camufla anumite aspecte conflictuale sau iritante din imaginea de sine. aceasta sugerează că individul 17 . fie nevoia de putere sau de expansiune. este clar că subiectul are un set negativ sau devalorizant faţă de sexul feminin.în viaţa sa. “Ce-ţi exprimă persoana?” sau “Ce fel de om este?” Adesea obţinem din această anchetă şi date proiective importante despre starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă. etc. Ca accesoriu. Astfel. De exemplu.

El este sediul conştiinţei şi dirijează adaptarea individului în mediul fizic şi social. poziţia pasivă de spectator. dansând). deci o atenţie mare acordată proceselor mentale sau cntrolului emoţional. Gura strâmbă cu colţurile în jos exprimă dezgust sau depresie. urechile etc. foamea de experienţe noi. Desenată cu colţurile în sus. 1. agresivitate sau ostilitate revendicativă. rezistenţi la testare. 3. cei cu deficienţe mentale. Faţa este principalul element al expresivităţii emoţionale şi joacă un rol esenţial în recunoaşterea atitudinii sau a dispoziţiei celuilalt. Ocuparea preferenţială a spaţiului din stânga indică retragerea în trecut.Capul este sediul gândurilor. incapacitatea de a tolera frustrarea. ea implică ideea 18 . al emoţiilor. dar şi cei deprimaţi se limitează adesea doar la conturul feţei. sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului. gura. Persoanele desenate în mişcare (de exemplu. Însă cea mai consistentă rămâne de regulă analiza zonelor corporale. aşa cum copilul aşteaptă să fie hrănit de mamă. Ea exprimă astfel o dorinţă intensă şi infantilă de a primi necondiţionat suport emoţional. mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee. Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a ascunde sau disimulare. gura deschisă sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă: dorinţa de a se bucura aici şi acum de plăcerile vieţii. după Urban. desenele mari. al concepţiei despre sine şi lume.). În fine. ca şi al controlului organismului. dar şi – din punct de vedere simbolic – a experienţelor afective. înseamnă o orientare spre lume sau spre viitor. Dacă este prevăzută cu dinţi. În schimb. centrare pe sine sau entuziasm. Această trăsătură apare. care acoperă aproape toată pagina. Subiecţii evazivi. nasul. Gura este organul de asimilare a hranei. capul mic poate indica dorinţa subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui. cât şi aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane şi pot trăda anumite tendinţe ale subiectului. dependenţă orală. sugerează megalomanie. Gura desenată deschisă. fără o detaliere a componentelor ei (ochii. Siluetele mici implică sentimente de inadecvare.se simte nesigur şi neadaptat. Analiza de conţinut Aici se iau în considerare atât modul cum sunt executate diferitele detalii corporale (şi eventual accesoriile lor). la obsesionalii chinuiţi de inhibiţiile lor afective. Dacă desenul este plasat clar pe partea dreaptă a paginii. sugerează o atitudine activă. În ceea ce priveşte ultima varinată. Urban menţionează câteva exemple: siluetele înclinate sugeează dezechilibru afectiv şi instabilitate. replierea spre sine. Capul desenat mare faţă de restul corpului poate indica o valorizare a funcţiilor cerebrale. Uneori însă.3. dezamăgire faţă de lume. Dorinţa de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate şi braţele ridicate.

Fetele desenează în general nasul mic. îngrijită şi cochetă apare mai ales în desenele fetelor şi ale femeilor şi sugerează dorinţa de a plăcea şi de a-şi exprima feminitatea. dorinţa subiectului de a-şi scoate în evidenţă masculinitatea sau maturitatea.Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă. Dacă sunt desenaţi mari. el indică preocupări sexuale şi anxietate vizavi de acest aspect. sugerează dorinţa de afişare a feminităţii sau a erotismului la nivel social. indică închiderea faţă de lume. Semnificaţia lor este dată de funcţia urechii privind orientarea în mediu. Aceeaşi semnificaţie o are şi prezenţa sprâncenelor desenate fin. cravată. Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul gâtului (guler. analog. poate indica şi agresivitate necontrolată. Nasul este în mod tradiţional un simbol falic. legată de instincte (sexuale sau agresive). el are la nivel simbolic o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp. ovală. Ochii reprezintă şi ei un alt element-cheie al figurii (“ferestrele sufletului”) care asigură expresivitatea feţei. Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect. de dominare sau de agresivitate. În fine. sugerează forţă şi fermitate.de mască. Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism. Desenată colţuroasă sau pătrată. Bărbia mică. de zâmbet convenţional. Acest mod de a desena apare mai frecvent la fete şi la femei. Dacă sunt desenaţi mici. desenată fin indică feminitate sau slăbiciune. cum ar fi furia (“nări fremătând”). Uneori. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnificativă. ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau nesiguranţă în această zonă. Unoeri. Desenat mare sau ascuţit. ele pot sugera o stare hiper-vigilentă. dar şi al sensibilităţii. dar şi funcţia de receptor al informaţiilor din lume. îngrijit. Pilozitatea facială sugerează. uneori încăpăţânare. cât şi sediul impulsurilor vitale). 2. el sugerează dorinţa de afişare a masculinităţii. între inconştient şi conştiinţă. dar este legat şi de expresia unor afecte. Aşadar. mai ales în condiţii de pericol. el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminităţii. o coafură elaborată. altfel spus: între gândire şi emoţii. Ele sunt importante în analiză atunci când apar accentuate. modul în care este desenată bărbia reprezintă un indicator social al fermităţii sau al pasivităţii. înnegrit sau foarte haşurat şi adesea în dezordine. Dimpotrivă. dar şi un reziduu al blănii. Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoţional. cu gene fine şi cu o expresivitate erotică evidentă. ceea ce face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului. colier) 19 . de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici. în gură apare o ţigară sau o pipă (simboluri falice). între planificare şi execuţie. exprimând astfel un anumit conformism social. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei). care scot în evidenţă dorinţa de afişare a masculinităţii. Astfel. Desenat foarte abundent.

20 . ei sugerează o atitudine dependentă. fragili indică senzaţia de neputinţă în a controla lumea şi adesea sentimente de inferioritate. rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al unor preocupări somatice intense. Atunci când apar în desenul unei siluete feminine. receptiv-pasivă (regresie orală). sânii reprezintă un simbol al maternităţii (sursă a laptelui). Umerii rigizi. În desenele femeilor. Dacă burta este bine conturată în desen (siluete pântecoase). Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor. Umerii se înscriu pe aceeaşi linie a forţei şi a masculinităţii. concupiscenţă. de masculinitate. astfel de transparenţe neplauzibile apar la unii schizofreni. sugerând lăcomie. aviditate. Umerii mici. De aceea. locul unde stau copiii. deci a impulsurilor vitale care sunt coordonate de creier şi puse în act prin membre. sugestie întărită şi de eventuala prezenţă a unor accesorii care măresc volumul acestora sau îi fac să pară mai înalţi (de exemplu. accentul cade pe nevoia de indigestie orală. pătraţi implică rigiditate în exprimarea impulsurilor. Atunci când sunt scoşi în evidenţă prin mărime sau vestimentaţie. ea este legată tot de simbolismul oralităţii şi al dependenţei de mamă.Trunchiul reprezintă zona organelor vitale. la nivel simbolic. burta este scoasă în evidenţă la femeile care doresc să rămână însărcinate. dar şi la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale sau au probleme somatice majore. picioarele lungi. Umerii mari. este prezenţa grafică a unor organe anatomice interne. În acelaşi timp. Mai jos este redat desenul unei adolescente. în timp ce un trunchi subţire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau de inferioritate. epoleţi). sânii capătă însă şi semnificaţia unui caracter sexual secundar. trunchiul este şi o expresie a forţei şi a stabilităţii persoanei. Un element mai puţin obişnuit. Burta ca atare este rareori desenată ca element distinct al siluetei.sugerează deci un control sau. fusta scurtă. care dovedesc o lipsă de realism grafic. De asemenea. După Urban (1967). musculoşi indică dorinţa subiectului de a-şi exprima forţa şi autoritatea. el indică astfel dorinţa de forţă. Desenat masiv. Uneori. dar şi la cei care au probleme cu stomacul. limită. tendinţa unor bărbaţi de a desena muşchii trunchiului sau ai abdomenului sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija faţă de aspectul exterior. medalionul de la piept). ei indică dorinţe erotice intense sau exhibiţionism provocator. 3. fiind un mod de exprimare a feminităţii adulte. o blocare a impulsurilor cerebrale. dar tocmai din această cauză mai relevant în desenul trunchiului. părul haşurat. cu o tentă erotică evidentă (sânii evidenţiaţi prin decolteu. Ea este locul unde ajung alimentele şi. Dacă sunt scoşi în evidenţă.

linia taliei poate transmite unele informaţii legate de controlul impulsurilor. dacă centura este mult scoasă în evidenţă. senzaţia de a fi neîndemânatic. fragile indică sentimente de slăbiciune şi lipsa încrederii în propria capacitate de a manipula mediul. scurte. tot legat de zona trunchiului. Ea separă simbolic trunchiul propriu-zis de zona organelor genitale şi astfel este asociată cu controlul impulsurilor sexuale. ca şi laba piciorului mare sugerează deci dorinţa de independenţă. Picioarele constituie în acelaşi timp. sugerează dorinţa de a-şi ascunde intenţiile sau vinovăţie. ea sugerează o socializare a exprimării sexualităţii sau. Mâinile desenate la spate. o inhibiţie a ei. siluetele cu braţele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv cu ceilalţi sau dorinţa de putere. Coapsele scoase în evidenţă prin haşurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate. De asemenea. Tendinţa de a desena picioare lungi şi groase. Dacă este accentuată (prin apariţia unui cordon. în special la femei. 5. picioarele subţiri. Ele reprezintă deci un servomecanism esenţial pentru adaptarea la mediul fizic şi social. 4. 21 . centură sau curea). care să compenseze sentimente de insuficienţă ale subiectului. fragile sau “montate” în mod stângaci pe trunchi indică nesiguranţa sau lipsa autonomiei personale. Acest lucru se observă d multe ori în desenele fetelor prin conturarea delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiţie sau de evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate.Braţele şi mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuinţelor organismului. O interpretare alternativă ar fi prezenţa unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau agresive şi teama de pedeapsă.În fine. Acelaşi lucru îl indică şi haşurarea intensă a mâinilor. ascunse. Cele care apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică neîndemânare. Pe de altă parte. braţele subţiri. deci autonomia persoanei. la limită. şi un element corporal încărcat de semnificaţii sexuale. De asemenea. apucăm sau îndepărtăm obiectele. Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare.Picioarele asigură deplasarea şi echilibrul. Invers. datorate unui sentiment de culpabilitate vizavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie. Degetele desenate ca nişte gheare sau ascuţite (ca nişte spini) sugerează agresivitate. Cu mâinile manipulăm. Braţele lungi indică ambiţie şi aceeaşi nevoie de putere. Absenţa braţelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere din lume. cu ele ne exprimăm dorinţa de contact afectiv (“cu braţele deschise”) sau de respingere şi agresare a celuilalt.

rigid. Ea apare frecvent în desene şi de aceea mai curând absenţa ei trebuie privită ca un semn atipic în desenul omului. îndrumări. Nasturii sunt un element asociat cu dependenţa motrică de mamă. Când apare la femei. ei sugerează regresia la rolul de copil dependent de un personaj surogat matern. Cravata. Buzunarele multiple sau scoase în evidenţă reprezintă nişte “marsupii” miniaturale.6. adesea ea caracterizează persoana în ochii celorlalţi şi reprezintă deci un semn al statusului social şi al identificării cu rolurile caracteristice pe care şi le asumă individul. hainele protejează dar şi expun corpul privirii celorlalţi. tratarea diferenţială a figurilor masculine şi feminine: sexul desenat întâi. sexul cu cei mai mulţi indicatori de conflict. poate sugera controlul exprimării impulsurilor. rezumat. discutarea ipotezelor interpretative găsite în catalog. diferenţa de profil. descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare. Îmbrăcămintea are o funcţie socială specifică. sexul mai atrăgător. auto-depreciativ. a fost preocupat de sine. În acelaşi timp. a fost iscoditor. Mănuşile apar rareori în desene şi sugerează ascunderea sau reprimarea impulsurilor agresive. plasată în zona gâtului. ea poate sugera dorinţa de identificare cu rolul masculin. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor şi reprezintă un mod acceptat social de a-şi expune feminitatea sau a-şi pune în valoare corpul. Accesoriile care însoţesc silueta desenată au o importanţă specifică în interpretare. unele elemente masculine. De aceea. apărând mai des la bărbaţi. metodic. cât a durat proba. cel mai important element accesoriu este îmbrăcămintea. a încercat să facă plăcere examinatorului. 22 . sexul mai activ. apar în desenele bărbaţilor cu tendinţe agresive sau dominatoare şi care încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi de rolul lor sexual. 5. Ocazional. sexul mai detaliat care ocupă mai mult timp desenatorului. în funcţie de tipul şi de accentuarea lor. dacă apar accentuaţi în desen. Şapca sau pălăria reprezintă un simbol al masculinităţii sau al rangului social. sexul cu care subiectul se identifică. impulsiv. vorbăreţ. dispreţuitor. descrierea sumară a atitudinii subiectului faţă de DAP: temător. sexul mai apropiat de vârsta subiectului. a întrebat subiectul despre timp. bâtele. sugerând deci o revendicare orală a afecţiunii. Astfel. mărime sau plasare. cum ar fi armele. impresia generală oferită de figurile desenate. 4. liniştit. 3. 6. trabucul sau ţigara. 2. dar în acelaşi timp este şi un simbol falic. despre tipul de desen cerut. a cerut suport. cu o dispoziţie mai bună. ele indică nevoia de afirmare a poziţiei sociale sau a virilităţii. care trebuie să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile aferente. auto-revelator. Raportul final Include: 1. Atunci când apar în desen.

pătată 14. trăsături animalice 6. apăsarea neobişnuită 12. linii greoaie şi simple 4. multe omisiuni 6. organe interne vizibile 2. sinteză slabă 5. Când interpretările sunt necesare. golaşe 15. haşurare puternică.Precauţii Nici o interpretare nu trebuie făcută fără utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. proporţionalitate slabă Total = afective cerebrale organice 1. siluete rigide. figuri şasii 8. lipsa trăsăturilor faciale 7. haşurarea excesivă a ochilor şi urechilor 14. capul disproporţionat 2. siluetă care se clatină 3. exprimarea neputinţei 8. desene mici. mai degrabă decât spectaculară. cap mult prea mare 3. siluete dezumanizate 5. organe genitale accentuate la siluetă nudă 4. stereotipie 10. inconsecvenţa profilului facial 10. absenţa detaliilor. gură căscată. diagramatice 12. Listă de verificare emoţionale: a tulburărilor severe mentale sau Tulburări severe mentale / 1. rânjită 11. Chiar şi cele mai bizare desene indică situaţii prezente. degete în formă de gheare 9. respectuoasă şi sinceră. ştersături neobişnuite Total = Interpretare 0 – 4 Nesemnificativ dacă tabloul clinic nu susţine ipoteza 0 –7 Probabilitate mică de existenţă a unei leziuni cerebrală 5 – 9 Tulburare afectivă acută 10 –16 Tulburare afectivă severă 8 –14 Probabilitate mare de existenţă a unei leziuni cerebrală Dinamica personalităţii Examinator Data Comportamentul subiectului în situaţia de testare DAP: Indicaţie: examinatorul va încercui cuvintele care-l descriu cel mai bine pe subiect. îngrijit Mediu Neîngrijit Postură Rigidă Dreaptă Medie Aplecată 23 . încadrarea siluetelor cu linii suplimentare 13. prezentarea lor trebuie să fie discretă. schiţarea greoaie a capului 11. Nu se recomandă prezicerea dificultăţilor viitoare dacă datele clinice şi anamnestice nu oferă o bază solidă descoperirilor DAP. siluete mult prea mari 7. Aparenţă Curăţenie meticuloasă Medie Neîngrijit Îngrijire Curat. rigiditatea abordării 9. gură crestată (buze subţiri) 13.

deschis-închis. pentru ambele siluete DAP.Femeie Bărbat Femeie Care sex este mai aproape de vârsta subiectului În care desen foloseşte mai multă energie Pentru care desen arată mai multă concentrare Care desen este mai detaliat Care desen este mai înalt Care desen pare mai puternic Care sex pare mai sănătos Care este sexul dominant Care sex arată mai multă mişcare Care sex arată mai multe probleme psihopatologice Ipoteze interpretative Indicaţii: 1. 3. natural-artificial. controlat-impulsiv. trecând în revistă următoarele atribute polare: Viguros-pasiv. curatmurdar. perceptiv-orb. consecvent în tratare-inconsecvent în tratare. Completaţi rezumatul şi concluziile din raportul interpretativ al DAP cu ideile de mai sus. Utilizaţi ipotezele sugerate în Catalogul interpretativ. puternică Puternică Fermă Moale Reacţia faţă de examinator Prietenoasă Plăcută Rezervată Rece Abordare DAP Uşoară Spontană Ezitantă Refuz Energie Rapid Repede. prietenosostil. matur afectiv-imatur afectiv. sensibil. adult-infantil. insensibil. regulat-schimonosit. strălucitor-şters. capabilincapabil. detaliat-grosier. Tratarea Bărbat . 24 . drept-înclinat. Descrieţi tratarea diferenţiată a sexelor. Integraţi concluziile privind reacţiile şi răspunsurile subiectului la DAP. uşor Muncitor Încet Raportul cu examinatorul Bun Mediu Rece Suspicios Comportament Normal Aparte Bizar Autist Anxietate manifestă Frunte umedă Palme umede Tremur Dependenţă de examinator Autonom Pasiv Cere ajutor Reacţia la DAP Dornic Interesat Negativ Verbalizare Abundentă Medie Fără comentarii Atitudine defensivă Simte DAP folositor Neutru Critic Implicarea eului Serioasă Aparentă Neprovocat Ştersături Nici una Multe Puţine Atitudine faţă de sine Supraapreciere Realistă Subapreciere Încredere în sine Sigur pe sine Unele dubii Oscilant Limbaj Bun Mediu Defectuos Nivel de inteligenţă Alert Mediu Prost Impresii privind desenele siluetelor DAP Indicaţie: examinatorul interpretează impresiile sale asupra figurilor DAP desenate de subiect. chipeş-urât. Rezumaţi descoperirile majore ale DAP. 2. sofisticat-naiv.Mers Energic Mediu Ezitant Stângaci Strângere de mână F. raţional-visceral. Legaţi aceste descoperiri cu “motivele referirii”. bine dispus-prost dispus. masiv-mic. euforic-disforic. Interpretarea se face prin diferenţiator semantic.

4. un copac. mare. Se poate adăuga. 3. deci dacă prezintă ferestre. "Care este cel mai fericit?". fără viaţă. Pentru fiecare se întreabă numele. sau este "mort". încurajarea copilului. fără căldură. iar Persoana desenată. "este bine. sub denumirea "Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică".. În aceeaşi măsură. sunt considerate variaţii ale temei fundamentale. În final. Se încearcă să se afle care sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. Testul familiei Testele Desenaţi o familie şi Desenaţi o casă. dacă copilul nu înţelege. persoanele dintr-o familie. subiectul. copacul simbolizează natura relaţiilor sale interpersonale sau sociale. Se pun 4 întrebări. perdele. a relaţiei dintre erou. fără urme de viaţă. Unde sunt ei? Ce fac? Descrie-mi toate personajele începând cu primele pe care le-ai desenat. Cine va rămâne acasă?". dar nu are loc pentru toţi. sau dacă este "moartă". dacă vrei. frunze. sau "Imaginează-ţi o familie şi deseneaz-o". horn. Este important să se observe casa dacă este "vie" . puternic. vârsta. "Care este cel mai puţin fericit?" Pentru fiecare întrebare se adaugă şi un "De ce?". fum ieşind din horn. "Copilul nu a fost cuminte. fără flori. "Desenează tot ce vrei. Aceste aspecte sunt legate în interpretare de felul cum subiectul îşi priveşte dependenţa sau gratificarea afectivă. Examinatorul va urmări încurajând dacă apar inhibiţii şi observând comportamentul în probă. se poate adăuga: "Ne jucăm că faci parte din 25 . o persoană. fără viaţă. Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora. 2. Urmează etapa care implică identificarea. mai descrie-mi această familie pe care ai desenat-o. colorat. Cum va fi pedepsit?" 5.. se analizează gradul în care pomul este "viu". flori. a desenării omului. în care se întreabă: "Să presupunem că şi tu faci parte din familie. este întrebat: "Tu pe cine preferi din toată familia?" 4. animale". obiecte. deci plin de ramuri. animale. Se mai pun întrebări circumstanţiale precum: "Tata propune o plimbare cu maşina. jaluzele. rolul în familie. înflorit etc. Cine vei fi tu?" Dacă copilul ezită. este atractivă etc. sexul. părinţi şi fraţi. Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman. Administrarea Consemnul pentru copil este: "Desenează o familie". Ancheta se desfăşoară sub forma unei convorbiri care cuprinde următoarele faze: 1. "Care este cel mai simpatic dintre toţi?". desenul este steril. cu 103 figuri în 1967. "Care este cel mai puţin simpatic?". uşi. ramuri. indiferent de "valoarea" desenului. Casa simbolizează nivelul gratificării dependenţei.

care poate interveni prin schimbarea sexului. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic. valorizarea prin atenţie. este întrebat de ce a făcut alegerea având în subsidiar ipoteza că principiul plăcerii este cel care acţionează în identificare. fii cine vrei tu". deplasarea. 2. Apoi este întrebat cum ar face dacă ar trebui să mai deseneze încă o dată. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor. detalii supraadăugate. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul. plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii. modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu. structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. talia mai mare a figurii. principiul realităţii. distanţarea de celelalte personaje sau mai jos. desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii. desenarea de la început. renunţând la imaginaţie şi fantezie. în cazul unei 26 . poate fi continuată investigarea cu întrebarea: "Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familia ta?" Se urmăresc reacţiile afective în timpul probei. La terminarea desenului copilul este întrebat dacă este mulţumit de desen. prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă. identificarea copilului cu respectivul personaj. 3. care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat.această familie. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen. nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. în anumite cazuri. calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. prin identificare explicită. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii: trăsături izolate şi structuri de ansamblu. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin: 1. schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi. În interpretare se compară datele din desen cu situaţia reală a copilului în relaţie cu membrii familiei sale. devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului. ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. rolul privilegiat relevat prin anchetă. conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real. Dacă copilul şi-a desenat propria familie deşi este suficient să i se ceară identificarea. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat. Interpretare Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Dacă copilul intră în joc.

4. precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. un arbore în suferinţă şi. 5. Testul a fost rapid adopat în Franţa. Canard. sex. când apar animale în desen. realizând un studiu comparativ. testul HTP. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. DE asemenea. analiza identificării şi a nivelului acesteia. fenomenul de regresie este evident. Testul arborelui Istoric În 1928. modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje. în final un arbore mort. A. precum şi complexul oedipian. Studii ulterioare au făcut obiectul unor interpretări a testului ca probă de dezvoltare a personalităţii şi stadialităţii intelectuale la copil. cotare şi interpretare a indicilor. cercetători şi practicieni precum F. 5. Koch consideră arborele că arborele are o mare valoare simbolică. Dolto. R. un arbore îngheţat. un arbore vesel. reacţiile agresive. În general. un arbore apelând la ajutor.regresii. sau sub forma unor personaje dubluri. introduce ideea desenării succesive a unei case. reacţiile depresive. unde Rene Stora aprofundează cercetările lui Koch mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii. Schliebe. situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. discipolul lui Goodenough. precum şi norme de interpretare. precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe. Buck. dar şi în cel al fantazării pasive. a unui pom şi a unei persoane.Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile desenului arborelui la copii. În 1949. Emile Junker cere copiilor să deseneze arbori şi încearcă prima dată o interpretare empirică în cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesională. personajul poate fi şi un animal. Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient. În planul dezvoltării psihice. În 1947. testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală. studiază exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile. conştient sau inconştient. Subiectului i se cere să deseneze un arbore oarecare. Studiul său se referă la date din cultura diverselor popoare 27 . eleveţianul Carl Koch în urma unui studiu sistematic şi statistic introduce Testul Arborelui. standardizat ca administrare. În unele situaţii. Teorie C. travestiul reprezentând un maxim de cenzură. În 1934. respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă. personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebe).

Pentru Stora primul desen reprezintă reacţia persoanei în faţa mediului necunoscut. simptom. Koch şi discipolii săi aplică testul arborelui mai ales pe copii. 8. în toate dimensiunile ei. Crucea. 2. Desenul IV poate revela un traumatism sau un conflict acut al copilăriei. dar nu un brad. unde liniile sunt prea apăsate. dar închizând ochii. 9. indiferent care. Înălţimea coroanei. ce exprimă comportamentul nonverbal. indiferent care. Interpretare Desenele comportă două nivele de analiză. Se va urmări procesul desenării: de unde începe să deseneze. Un prim nivel. a atitudinii în faţa alterităţii. Poziţia în pagină. realizează studii statistice pentru diferiţi indici şi tabele de frecvenţă pentru 58 de indici în funcţie de vârsta subiectului. dar nu un brad. Rădăcinile. străin şi efortul său de autocontrol. indiferent care. Instructajul indică: Desenaţi un arbore fructifer. 3. 13. formal. al verticalităţii. a vieţii şi morţii. În administrarea autoarei se dau patru desene. Material: foaie A4 şi un creion. 12. R. Înălţimea totală. centrat pe indici cu rol de semn. cât de bine puteţi. Simetria. Lărgimea coroanei. structurală relaţia dintre nivelele psihismului. ce accentuează. Ieşiri în afara paginii. Arborele este purtătorul în principal a simbolului omului. Forma coroanei. 10. contextuală şi a simbolurilor apărute în desen. cere şi analiza calitativă. unde liniile sunt nesigure. Masa de lucru nu trebuie să fie moale. Interpretarea nu se opreşte la analiza formală. 4. ce verbalizează şi cum. al creşterii şi fecundităţii. O gumă. al puterii şi misterului. 11. Desenul IV: Desenaţi un arbore. După terminarea desenului se poate cere: Desenaţi un alt arbore. Specificitatea acestor indici se relevă însă în planul analizei corelative.demonstrând că simbolul arborelui este foarte vechi şi răspândit în practic toate culturile omenirii. Haşurări sau înnegriri ale desenului sau părţilor din desen. unde trece cu vederea. Pentru desenul II: Un alt arbore. 6. Apar diferenţe semnificative de aplicare în tehnica dezvoltată de Renée Stora. Desenul III: Desenaţi un arbore din vis. ce şterge. dificultăţile actuale ale persoanei. Desenarea unui arbore. 5. un arbore care nu există în realitate. contextuale. va purta proiecţia conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine. cum şterge. 28 . a defenselor. Desenul II corespunde reacţiei faţă de situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă deci modul de adaptare la mediul său obişnuit. Puteţi folosi întreaga pagină". Stora standardizează analiza formală a indicilor pe baza unei fişe care cotează 177 caracteristici grupate în 15 rubrici: 1. unde insistă. Libertatea faţă de consemne. din imaginaţie. ale cărui consecinţe au persistat până în prezent. 7. Trunchiul. Desenul III informează despre dorinţele rămase nesatisfăcute. Solul. dar şi a gradului de organizare a acestor instanţe. Descriere şi administrare Instructaj: "Desenaţi un arbore fructifer.

depresie. Perspectiva Desenele schematice din câteva linii indică tendinţa de a evita. cu precizie. tendinţa de a ceda. invers. sentimente de inadecvare.orientarea spre exterior. Trăsături suplimentare. cu o relativă deviere spre stânga care poate fi considerată normală. invers. Liniile schiţate indică în general anxietate (cu excepţia profesioniştilor). Plasamentul desenului în pagină Plasarea "normală" este cea centrală. iar dacă desenul este dezorganizat. unde predomină controlul şi grija indică această capacitate de control a persoanei. Plasarea în josul paginii indică stare depresivă. indică în plus nevoia de sprijin. posibil datorită lipsei de siguranţă. dar cu cât această simetrie este mai accentuată. cam 15% de la bază. dependenţa subiectului de ceilalţi. suport afectiv. şi a nivelelor de inteligenţă şi afectivitate. Diferenţiază semnificaţia pentru fiecare nivel de vârstă şi pentru cele două sexe. pe baza unor studii experimentate realizate pe vârste între 4 şi 15 ani. Stora indică semnificaţii pentru fiecare dintre caracteristici precum şi frecvenţa lor la copii. Liniile desenate fără grijă. plasarea în partea stângă extremă a paginii indică orientarea predominantă spre propria persoană. 15. abia vizibile indică abandon. Simetria evidentă a desenului sugerează dominanţa logicului şi controlului. Faptul că aceste caracteristici par să se organizeze în diferite tipuri de constelări sau modele îi permite autorului să realizeze tipologii de "copii-problemă". negre sugerează agresivitate. în partea de sus. indică tendinţe de exteriorizare lipsită de control indiferent de celelalte calităţi menţionate până acum. 2. optimism. eu slab. În interpretare. spre dreaptă extremă . cele uşoare. indică tendinţe de exteriorizare. Desenele incluse într-un peisaj. impulsiv. 4. cu atât putem vorbi de compulsivitate şi rigiditate. Desenele mici indică o stimă de sine scăzută. Trăsături dominante. fiinţe în afara instructajului. 3. entuziasm. Ca regulă fundamentală. nesiguranţă interioară. Stora publică tabele standardizate şi profile de personalitate în funcţie de constelaţiile de trăsături pentru criterii precum vârsta şcolară. Calităţile liniei Liniile puternice. debutul şcolarităţii. 29 . 15% de la marginea de sus a paginii. următoarelor aspecte: analiza se poartă succesiv asupra 1. Mărimea desenului Desenul foarte mare indică entuziasm dar de tip compensatoriu. chiar teama de "dezmembrare". de asemenea nesiguranţă şi timiditate.14. liniile desenate ordonat. nesiguranţă. eu slab. O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugerează probleme legate de imaginea corporală. necontrolat. deci cărora li se adaugă alte obiecte. perioada de şcolarizare şi preadolescenţa.

Ramurile coroanei. arată ca o rădăcină întoarsă invers. În continuare. este închisă în pământul care hrăneşte toţi copacii. inconştient. coroană şi ramuri. legate de semnificaţia simbolică a acelei părţi ceea ce se exprimă prin evitarea conştientă a acelei părţi. şi a unor probleme legate de reprezentările originii. Copacul este înrădăcinat în lumină şi în pământ. două moduri de a fi într-unul singur. relaţiile dintre diferitele nivele ale psihismului. precum mărimea exagerată a unei părţi în raport cu celelalte. subteran. şi elementele de decorare: frunze. Distorsiunile care apar. cerul. punctarea foarte apăsată. reluarea unora dintre părţi. interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingând între un nivel stabil: scheletul copacului . Umbrirea sugerează de asemenea anxietate legată de parte de desen umbrită. Omiterea unor părţi importante ale figurii desenate poate fi considerată ca ne-accidentală şi poate fi interpretată prin efortul subiectului de a face faţă unei probleme interioare ameninţătoare. pot fi tăiate. se întinde în pământ. suportă proiecţia situaţiei inconştientului şi sunt desenate mai ales de copii şi în situaţia unor tulburări nevrotice sau mentale. este viaţa invizibilă. Ştergerea prea apăsată a unei părţi indică acelaşi lucru. legătura cu spiritul. trunchi. umbrirea până la înnegrire indică nu numai anxietate ci şi agresivitate legată de simbolismul părţii respective. Adică. Rădăcina este închisă în pământ. trăieşte în elementul comun – pământul – inconştientul colectiv. dar rădăcina este protejată de orice intervenţie artificială. indică de asemenea un conflict interior legat de simbolismul părţii distorsionate. 6. Rădăcina se hrăneşte din pământ. accentuări prin linii groase. fructe. Copacul îşi poate pierde ramurile. Impresia generală pe care o face desenul. Rădăcinile. Tratarea diferenţiată (exprimarea unei atenţii relativ neobişnuite pentru unele părţi ale desenului). autocontrolul. Simbolic rădăcinile reprezintă originea.rădăcini. cel care interpretează îşi poate pune întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă brusc desenul ar fi viu? Va cădea datorită slăbiciunii!? Exprimă furie! Exprimă tristeţe şi abandon! Exprimă forţă vitală! Care ar fi impresia pe care o creează viu fiind? Acest tip de analiză poate duce la ipoteze privind structura personalităţii.impulsivitatea sau lipsa totală exteriorizare necontrolată. fără ea copacul nu s-ar susţine. de simetrie indică tendinţe de 5. Rădăcina este cea mai durabilă parte a copacului. 30 . profunzime. Rădăcina este un copac întors. trăieşte în lumină şi prin lumină dar trăieşte de asemenea în întunericul pământului şi prin pământ. atitudinea prevalentă. ansamblul experienţelor primitive. Rădăcina este simbolul pentru invizibil. presante. ca o renunţare la pământ. Copacul creşte în două direcţii – ascendent şi descendent. legătura cu pământul. prezenţa lor la adult fiind un indicator al tulburărilor afective (până la regresie afectivă). Puterea luminii şi a pământului se întâlnesc în copac. Pentru a putea avea o impresie cu adevărat autentică. peisaj.

Trunchiul conduce ascendent de la bază spre vârful copacului. dar şi modalitatea de apărare sau atac faţă de lumea exterioară. decât în mică măsură. de respiraţie. Trunchiul reprezintă elementul median şi menţine echilibrul între partea stângă şi cea dreaptă. gradul de diferenţiere la care a ajuns individul. de mediu. de relaţie reciprocă interior-exterior. Mărul este prototipul pomului fructifer. nu greutatea omului mort care este înţepenit. În coroană se organizează trunchiul. Ramurile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală. conştiente. Direcţiile centripete sau centrifuge ale ramurilor. simbolic. Trunchiul suportă reprezentările eului stabil şi a transformărilor de-a lungul vieţii. stabil. neperisabil. cu atât exprimă greutatea mişcării.Baza trunchiului este aproape de rădăcină şi este de asemenea legată de apariţia pe lume. având totodată funcţia de susţinere a coroanei. Apariţia unor ierburi. care separă aerul de pământ. transformate de către intelect. uneori la păr. fiind cel mai frecvent desenat.trunchiul este centrul: element vertical. Accesoriile reprezintă nevoile de reprezentare în contactul şi interrelaţia cu ceilalţi. de asimilaţie. de momentul naşterii la suprafaţa pământului. Coroana şi în special extremităţile acesteia formează zona de contact cu mediul. În natură. instinctuală şi dominaţia pulsională ajunge spre zonele superioare. Dispoziţia arborelui. Cu cât baza trunchiului se divide ca o rădăcină. aceste funcţii conferă trunchiului statutul de cel mai stabil element . această formă se întâlneşte la pomii fructiferi. purtător. neregularităţi la baza trunchiului este considerată un indicator pentru traumatisme legate de momentul naşterii. durabil. ci greutatea omului mort care trăieşte (nevroticii desenează rădăcina la fel de mare ca restul copacului). situarea predominantă într-una sau alta dintre aceste 31 . Linia solului. dar niciodată la măr. În acest sen. devenirii proprii până în momentul desenării. Astfel prin expresia grafică a coroanei vom obţine informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie al subiectului în mediu. se pot analiza şi interpreta desenarea frunzelor. este deseori linia care separă două tipuri de existenţe – nu numai conştientul de inconştient. ci două moduri de a fi. păsări. integrarea în natură etc. de intrarea în viaţă. Interpretare Cadrul interpretativ general este constituit plecând de la schema grafică a lui Max Pulver conform căruia se disting semnificaţii diferite ale diferitelor zone ale hârtiei. a florilor şi fructelor precum şi nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale. prin trunchi expresia primitivă. echilibrarea diferitelor părţi. substanţial. bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul de coordonare şi organizare sunt indici majori pentru coroană şi rădăcini. o viaţă dublă. Realitatea este invadată de aceste forţe primitive care nu sunt.

colţul din stânga sus poate fi simbolizat de aer. şi că numărul de cuvinte induse de cuvântul inductor este limitat. extroversie. ca punct suprem al aspiraţiei. Sub influenţa acestei cercetări şi a metodei psihanalitice a asociaţiilor libere descoperită de S.  Partea inferioară a paginii exprimă inconştientul. în 1904.jos. 6. zona stângă . a trebuinţelor şi instinctelor. regresie.zone. moartea.  Partea stângă a paginii va suporta.  Zona dreaptă . debut. schema de interpretare GrünwaldKoch are următoarea configuraţie:  Pagina de hârtie este virtual împărţită în patru părţi egale. verticala care desparte pagina în jumătatea ei dreaptă şi jumătatea ei stângă. feminitate. viitor. relaţia dintre interior şi exterior. şi orizontala care desparte pagina în jumătatea de sus şi jumătatea de jos. are ca simbol pământul. orientează spre ipoteze diferite privind maturitatea afectivă. zona înfruntării active cu viaţa. 32 .  Partea dreaptă. demonic. Colţul simetric.  Partea stânga . pasivitate. Colţul din dreapta sus are ca simbol focul. proiecţia spirituală. relaţia cu aspiraţiile. cădere. relaţia cu autoritatea paternală. cerul. dar în acelaşi timp sfârşitul. CG. asupra asociaţiilor de cuvinte (experimentatorul pronunţă un cuvânt şi subiectul răspunde imediat prin cuvintele care-i vin în minte) a arătat că raportul dintre fiecare cuvânt indus şi cuvântul inductor nu este arbitrar. la sfârşitul secolului al XIX-lea.Jung inventează.Freud.  Partea superioară suportă reprezentări care ţin de aspectele conştiente. dreapta jos.sus. corespondente simetriei liniilor de demarcaţie ale unei cruci. respectiv emergenţa în afară. înspre vid.  Partea din dreapta jos. zona conflictelor legate de debut. ca suport pentru reprezentările legate de origine.sus este zona de proiecţie a pasivităţii. spaţiu "spectatorului vieţii". extraversie.  Simetric. Experimentul asociativ-verbal (TAV) Cercetarea psihologului englez F. reprezentări legate de activism. fixaţia la stadii primitive. Galton.  Colţul din stânga jos. neant. la Zurich. dependenţa de afectivitatea maternală. atitudinea dominantă etc. Pornind de la aceste date. . a "nostalgiei" pământului. are ca simbol apa. naştere.  Delimitând pagina de-a lungul a două oblice. un test de asociaţii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv. cu originea. relaţia cu pământul. reprezentări legate de materie. infern. cuvântul indus impunându-se subiectului. zona pulsiunilor.cu cât suntem mai departe de centru şi mai aproape de margine proiecţia aspectelor care ţin de trecut.

complexul matern. intrauterine pe care se mulează elementele dobândite după naştere). Experimentatorul citeşte lista de cuvinte . 2. inconştient matricial . El a descoperit că un cuvânt sau altul 33 . Ulterior această listă se reduce la 100 de cuvinte ..stimul. inconştientul personal . Această tulburare se datorează faptului că ceva din cuvântul stimul deşi a fost auzit clar de conştiinţă s-a lovit de ceva din inconştient.falsă memorie şi se notează noul cuvânt În interpretare ne interesează indicatorii de complex. În acelaşi fel putem discuta şi despre arhetipul patern .tendinţă formativă a psihicului . Arhetip matern → experienţă → complex matern (elementele centrale sunt elemente arhaice. Important este ca subiectul să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte. *pauză aproximativ 15 min.stimul. Subiectul poate răspunde astfel: • Cu acelaşi cuvânt . 2.inconştientul are 2 nivele: 1. Subiectul trebuie să răspundă cât mai repede la fiecare printr-un singur cuvânt indus. Arhetip .şi se notează cu + • Subiectul nu-şi aminteşte . Experimentul se desfăşoară în 2 etape: 1. să-şi aducă aminte cuvintele prin care a răspuns iniţial cuvântului stimul.ultima silabă rostită de psiholog şi prima silabă rostită de subiect.Jung observă că există anumiţi indici care scot în evidenţă un anumit blocaj al subiectului în asociere. Arhetipul este o virtualitate pură (de exemplu arhetipul matern). arhetipul contrasexual complexul contrasexual… Toate aceste concluzii au fost obţinute de Jung în urma experimentului asociativ verbal.ceea ce face ca un anumit lichid să se cristalizeze într-o formă mereu aceeaşi. în care există arhetipul. Se cronometrează timpul în sutimi de secundă. Teoria complexelor la Jung .nucleu formativ cu care venim pe lume. Se cronometrează timpul de reacţie al subiectului . Subiectul trebuie să încerce să repete. un defect de memorie? Exemplu de indici: subiectul nu-şi dă seama de timpul de latenţă mult prea mare. Dacă subiectul nu este conştient înseamnă că în interiorul psihismului său există formaţiuni care strâng informaţii şi care activate pot duce la blocaje. Aceştia scot în evidenţă o tulburare a funcţionării conştiinţei. Jung lucrează iniţial cu o listă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de stimuli. de exemplu. Nu cumva aceşti indici aduc la suprafaţă altceva decât.complexul patern.şi se notează cu • Răspunde printr-un alt cuvânt .

o etapă de context.indică un mecanism de apărare Etapa II se realizează după 15 min.atunci când se depăşesc 30 sec şi nu dă nici un răspuns .Da… 4.răspunde cu acelaşi cuvânt pentru mai mulţi stimuli 0. Indicatorii de complex 1 punct 1. Repetarea. Răspuns în limbi străine 3. Reacţii neconforme 8. În modul de analiză. care este cel mai activ.se adună toţi TR şi se face media. Datele obţinute se pot stoca într-un tabel: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de complex.masă. Scopul experimentului îl reprezintă activarea inconştientului. rogi subiectul . Falsa reproducere .din listă se leagă de una sau alta din faţetele acestor complexe.stereotipii mascate.încearcă să se găsească o legătură cu viaţa reală a subiectului (analiza reductivă) 34 .5 puncte 1. iar această activare a inconştientului poate duce la obnubilarea conştientului. Cuvintele pot activa.cel mai puternic . proastă înţelegere a cuvântului stimul 5. TR . Reacţii prin şir de cuvinte sau propoziţie 9. 2. verde . Greşeli de pronunţie 7. de interpretare a experimentului asociativ verbal intervine şi o a 3-a etapă.pat.în etapa II a experimentului când subiectul răspunde cu un alt cuvânt decât cel iniţial.scaun… 2. Se calculează timpul mediu de reacţie . Se realizează constelaţii între complexe. neînţelegerea. limbaj dur (ieşire din conştient) 10. Nonreacţia . Constelare → dinamică în psihism → relaţii. geantă . Asupra acestor asociaţii se va purta analiza jungiană: • Analiza de tip personal .mimică.dacă un indice depăşeşte abaterea standard cu 2 unităţi ⇒ TR prelungit.este f blocat 3. După ce ai găsit cuvântul cheie. Neologisme. subliniază Jung. Se întreabă subiectul Eşti sigur? . Complexul astru .este acel complex care a strâns cea mai multă energie.timpul de reacţie prelungit (deasupra mediei probabile medianei). Perseverarea (în aceeaşi arie tematică). de exemplu apă . descoperirea indicatorilor de complex şi desigur conturarea constelaţiei. mişcări. asociativă. TR foarte scurt . anumite complexe inconştiente. râs 6. activări între complexe. se poate calcula şi abaterea standard . Indicatorii comportamentali .într-o şedinţă analitică să exprime ce asociaţii personale îi vin în minte. Stereotipii . În acest timp subiectul este lăsat liber sau se continuă cu o altă activitate.

52. Penis 17. 42. 25. 31. 50. 57. 37. 24. Pălărie 5. Se insistă pe faptul că poate să spună tot ceea ce gândeşte şi că nu există răspunsuri bune sau greşite. Fabulele Düss Este o probă care simplifică principalele concepte din psihanaliza dedicată vârstei infantile (până la 12 ani). Taxe Tutun Oraş Act sexual Spital 60. Mişcare circulară 11. În cadrul terapiei testul poate fi folosit şi pentru adulţi atunci când apare o problemă psihanalitică nerezolvată. 32. Copilului i se citesc mici poveşti iar sarcina este ca el să continue povestea. Cortină 7. Petrecere 10. Sfârc Rasă Apă Supt 49. este mai târziu înlocuit cu tehnica interpretării visului. Lampă 13. Scaun 15. Doctor. 22. 39. 30. Lumea 2. 44. 47. Jung foloseşte multă vreme acest experiment.Rapaport (60 de cuvinte ) 1. 58. 56. 33. Trunchi 8. 27. 35.Social Fiu 55. care fiind destul de laborios. Deprimat 19. 7. 36.versiunea psihanalitică . Medicament 14. Întuneric 18. Taxi Mamă Masă Vacă 45. Totuşi acest experiment poate fi cu succes folosit atunci când te afli în prezenţa unui pacient foarte blocat sau de exemplu a unui pacient care nu visează. 51. Izvor 20. 23. Dragoste 3. Testul asociativ verbal . 48. Standardizarea testului presupune: 35 . Piept 6. 38. 29. 59. 43. 46. Apare în 1950 şi este reeditat în varianta finală în 1971. insistându-se că este un test de imaginaţie. 26. Tată 4. Cal Foc Vagin Fermă 53. Cupă 21. Prieten 16. 34. poartă care în mod normal este visul. Este un test dedicat Eului şi complexului Oedip.• Analiza simbolică propriu-zisă în care materialul asociativ este analizat în funcţie de materialul mitologic. Carte 12. 40. Sinucidere Munte Casă Hârtie Homosexual Radiator Prietenă Ecran Masturbare Ramă Bărbat Orgasm Film Tăietură Râs Muşcătură Femeie Dans Câine Fiică 41. În aceste cazuri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poartă regală de intrare. de materialul care evocă funcţia arhetipală a psihismului uman (analiză la nivel transpersonal). 54. 28. Băutură 9.

dorinţele mascate ale subiectului). 10. Inversarea nunţii Conţinut-ţintă: fantasma legată de camera părinţilor şi gelozia pe cuplul parental. de anchetă. 36 . nu se fac aprecieri ♦ copilul nu trebuie să ştie ce se urmăreşte prin test. 7. Teama Conţinut-ţintă: se explorează temerile copilului. Fabula despre noutate Conţinut-ţintă: frica subiectului. 9. dorinţele legate de moarte. unde nu apare cuvântul „moarte”. de cele mai multe ori. pentru fete şi pentru băieţi) Conţinut-ţintă: constelarea relaţiilor oedipiene. Apare un conţinut latent (ex. ♦ niciodată nu se fac remarci asupra răspunsurilor copilului. Pentru copiii care nu au avut nici o experienţa în legătură cu moartea. 2. Se explică anxietatea. 5. se poate citi o variantă a acestei povestiri. ci doar se consemnează ca atare.♦ povestirile se citesc fără titlu ♦ cu o voce clară şi egală (fără intonaţie – povestirile au elemente dramatice şi. Mielul Conţinut-ţintă: rivalitatea fraternă şi problemele legate de sevraj (dependenţa maternă). 3. permiţând conturarea conţinuturilor puternic activate (controlul activărilor anterioare). Visul urât Conţinut-ţintă: are un caracter deschis. ♦ trebuie să fi şi cald şi amabil dar neutru ♦ nu se dau sfaturi. 6. autopuniţie. 4. Fabula despre elefant Conţinut-ţintă: complexul castrării. Plimbare cu mama / tata (2 variante. el poate fi tulburat în momentul în care conştientizează faptul că povestirea se suprapune peste povestire. tendinţa spre angoasă. accentul cade pe ele. încăpăţânarea (regresie la stadiul anal). Fabula cu obiectul confecţionat Conţinut-ţintă: caracterul posesiv. dorinţele sale (care au fost activate de fabulele anterioare). ceea ce ar orienta copilul spre ele). Păsări Conţinut-ţintă: fixaţia copilului pe unul dintre părinţi sau independenţa sa. 8. fricile subiectului. Testul cuprinde 10 fabule: 1. Se poate insista doar în etapa următoare. Fabula înmormântării Conţinut-ţintă: instinctual agresivităţii.

Cine poate fi? b) Cineva din familie a lua trenul şi a mers departe de tot.Prezentarea fabulelor 1. Fabula cu obiectul confecţionat Un copil a făcut din plastilină o figurină (un turn) şi este foarte mândru de acesta. mama şi cu puiul lor dorm împreună în cuibul lor pe o cracă. Plimbare cu mama sau tata Un copil (o fetiţă) a făcut o plimbare foarte frumoasă în pădure cu mama sa (cu tatăl său). Fabula despre teamă Un copil mic spune foarte încet: „Oh. Cele trei păsări se trezesc speriate. tu poţi să mănânci iarbă verde. Într-o zi. În timpul petrecerii copilul se ridică brusc şi se duce singur în fundul grădinii. Fabula aniversării nunţii Este ziua în care părinţii îşi aniversează căsătoria. Lumea răspunde: cineva din familia care stătea în casa de jos. ce frică îmi este !” De ce oare îi este aşa de frică? 6. Elefantul este foarte drăguţ şi are o trompă mare. Mieluşelul se juca toată ziua lângă mama lui şi în fiecare seară primea de la ea lapte bun şi cald de băut. Fabula despre elefant Un copil are un elefant de cârpă. Ce s-a schimbat la elefant? 7. Oaia nu avea lapte destul pentru amândoi mieluşeii şi atunci a spus mieluşelului mai mare: nu am lapte pentru voi doi. Mama zboară pe alt pom. Ce a făcut mieluşelul? 4. Tata şi mama se iubesc foarte mult şi serbează veseli această zi. când copilul se întoarce de la plimbare şi merge în cameră. Deodată începe un vânt puternic care scutură pomul şi cuibul cade la pământ. Îi va da oare mamei acea figurină? 8. Ce va face cu figurina? Mama-l roagă sa i-o facă ei cadou. Au fost foarte veseli. Într-o zi oaia a adus şi un alt mieluşel. Tatăl zboară repede pe pomul alăturat. Dar copilul poate face ce vrea cu ea. Fabula pasării Tatăl. a) Fabula înmormântării / b) Fabula călătoriei a) Înmormântarea vine pe stradă şi oamenii întreabă cine a murit. aşa de departe. dar ce face puişorul? Şi el ştie să zboare puţin. Fabula mielului A fost odată o oaie care avea un mieluşel şi amândoi erau la păscut. mult mai mic decât primul. care-i plăcea foarte mult. găseşte că elefantul s-a schimbat. Când s-au întors acasă 37 . pe care-l iubeşte. că nu se va mai întoarce niciodată acasă. De ce? 3. 2. Cine ar putea fi acela? 5.

Subiecţi adulţi: Prezentarea fabulelor se face ca pe un exerciţiu de imaginaţie. transformându-se într-un test clinic. Fabula despre noutate Un copil vine de la şcoală (de la plimbare) şi mama îi spune: înainte de a-ţi face lecţiile trebuie să-ţi spun ceva. Încă este foarte adormit şi spune: „Vai ce vis urât am avut!” Ce o fi visat? Consemn general: spuneţi subiectului că îi veţi povesti mici istorioare pe care va trebui să le continue. Explorarea angoasei şi autopuniţiei. Teste de completare – Testul Rotter Dezvoltarea experimentului asociativ-verbal (principiu de tip paradigmatic) a dus la construirea testelor de completare. Dorinţele şi angoasa subiectului.băiatului (fetiţei) i se pare că tata (mama) are o altă expresie decât de obicei. autopuniţiei. Nu este un test de inteligenţă. Nu prezentaţi niciodată titlul fabulei. Rotter este primul care realizează un asemenea test în SUA. Ce o să-i spună mama? 10. dorinţei de moarte. Aveţi grijă să nu influenţaţi copilul prin elemente dramatice supra-adăugate sau superflue. Controlul fabulelor precedente. şi precizaţi dacă răspunsurile sunt prea scurte sau insuficient de explicite. pentru că modul în care gândeşte este bun. Materialul acestor teste trimite la situaţii în care Eul încă mai deţine un control. Explorarea complexelor determinate de sevraj. Visul urât Un copil se trezeşte devreme dimineaţa. de fraţi. direct şi colorat. a caracterului posesiv şi obstinat. Arătaţi subiectului că poate spune tot ceea ce gândeşte. culpabilităţii. Decelarea constelaţiei oedipiene. gelozie pe cuplul părinţilor. Diferenţa dintre experimentul asociativ-verbal şi testul de completare se referă la nivelul de regresie. regresia posibilă în aceste teste fiind de nivel sintagmatic. De ce? 9. care nu ar face decât să deplaseze atenţia copilului. Revelarea complexului castrării. Subiecţi copii: Povestiţi istorioarele într-un mod viu. 8. Conţinuturi latente Düss Fabula Fabula Fabula Fabula Fabula Fabula Fabula Fabula Fabula Fabula 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Fixaţia sau independenţa subiectului faţă de unul dintre părinţii săi. sub denumirea de Test de completare asociativ- 38 . Şocul legat de camera părinţilor. Explorarea agresivităţii. Testarea problematicii anale. Testul lui Rotter a fost dezvoltat. Nu există răspunsuri bune sau greşite. surori.

36. 38... P – se referă la conţinuturile legate de Ego .. 46. 47. 5-. 22. 52. 33. Se însumează în cadrul fiecărui grup tematic de itemi (ex. stereotipii vădite în reacţia de răspuns. – se referă la formarea personalităţii. 43. 41. 17. 4. Răspunsurile se mai codifică după două categorii:  E – răspunsuri direct erotice. la familia de origine. 77. 24. autoapreciere. F – familia posibilă virtuală / actuală a subiectului. 79.: pentru P: 16 răspunsuri cu „+”. „Nervii mei. 31. 59. 57. Toate aceste întrebări vor fi analizate şi din prisma afectivităţii. 26.. 15+. „-” = depresiv. 62. 54. 76. 2. se judecă dacă este încărcată afectiv pozitiv.: pentru P 1-. 53. răspunsuri pozitive. relaţiile cu alţii. Itemii reprezintă aproximativ 2% şi sunt: 27. 61. 63. 4+. 5. 58. 28. 75. răspunsuri fără raportare directa la subiect. 19. 23 răspunsuri cu „-”. 10. 20. 3. 6. Itemii sunt în proporţie de 21%: 2. 16. 32. rezultând trei sume. 70. 73.. aproximativ 2% şi sunt: 18. negativ sau neutru şi se calculează proporţia lor ( de ex.etc. 6. numărul itemilor cu aceeaşi valoare afectivă. care se transformă în procente (de ex. 45.imagine de sine.  Se analizează fiecare categorie tematică. T – trecutul subiectului în general. 21. 2 răspunsuri cu „0”. 15. 71. agresiv şi „0” = răspunsuri fără încărcătură afectivă şi personală. 14. 72. la copilăria subiectului. 67. 68. 12. Acest test se poate cota din mai multe perspective:  Gradul şi sensul implicării afective: fiecare răspuns este cotat cu „+” = trăiri afective pozitive. 4. 78. 34. Se folosesc 80 de începuturi de frază ca. 11. 40.. 80. Întrebările pentru această structură tematică reprezintă 52% din total şi sunt: 1. 30. 37.). Itemii reprezintă 4% şi sunt: 55. 49..  D – dacă în răspunsurile subiectului găsim elemente clar ilogice. 35. 69. 42.. M – modul în care e reprezentată în proiecţie alteritatea (ceilalţi).. 50.”.. 65. 74. 29. 60. Itemii reprezintă 7% din total şi sunt: 7. N – lucruri legate de patologie. 66. 9+. 13. G – generalităţi. 39. afecte negative. de exemplu: „Îmi place. etc. 56. 48. Itemii reprezintă 7. 9.”. 8. 64. 23. 5.  Structura tematică: sunt 7 structuri tematice: 1. 25. părerile despre viaţă ale subiectului. P).. Rezultă cele trei procente: 39 ..verbal. Itemii reprezintă 12% şi sunt: 3. 51. 6+.

. Când eram mic.... 34. În fiecare zi. 54.... 70...... 78. Când adorm. 18... 76.. 75.. 17. Aş vrea să ştiu.. 15. 43.. 64.. 7. Mă tem că..... 35... 55. Ceilalţi. Eu respect mai mult. 28.. 22. Oboseala mea.. 57..... Când sunt sincer cu mine... Familia mea. Sunt foarte. Testul ROTTER – completare de fraze 1.. 77..„+” 56%.. 37.. Din când în când. 56.. 47. 39.. Mi se pare că.. 25.. 24.... 48.. Nervii mei... 14.. Pe străzi. 58. Eu gândesc.... Întorcându-mă acasă.... 10. Când muncesc... 38. 29.... Pe mine mă frământă. Profesiunea mea.. Cei mai mulţi oameni. 73. Adevărul este că... 62. 46. În inima mea. 20. Viitorul. „-” 39%. 19. Voinţa mea. Se procedează întocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.. Nicăieri eu... 69. 51.. Sentimentele. La şcoală. 67... 45. 33.. Eu detest...... Adeseori eu... Când vreau.. „0” 5%). Ştie toată lumea că. 72... 12. 32.. 40 . 50.. Câteodată.. Eu nu pot să ... 44. 2. 31. 60. Îmi place. Să fii. 11... Niciodată eu... Căsătoria.. Să trăieşti. Cel mai bine este. 59. 8.. 4... În orice caz... Îmi pare rău când. 63.. Copilăria mea. Copiii. Bucuriile mele. 36. 66... Singura mea plictiseală. N-am izbutit să.. 49. De mult....... Viaţa mea.. Am reuşit să.. Ceea ce mă supără este. Cititul. 6. Să mergi.... 80. Cei din jurul meu..... 16.. Despărţirile.... 23. Eu cred că.. Visele mele... 79. Fără îndoială că. Când sunt singur. 61.. Tatăl meu. 27. Cea mai mare neplăcere a mea. Prietenii mei. 68..... 26... 13. 41. Mama... 40...... 52. Eu am încredere... 74. Eu mă simt bine când.. Totdeauna eu. Împreună.. 5. Clipa cea mai fericită.. 3.... Eu.. Cel mai bun prieten al meu. 9.. 42... Am nevoie. 21. Sănătatea mea. Noaptea. Cea mai mare groază a mea este. 53. Eu doresc.. 30... Mi-e greu să....... 65. 71.. Îmi amintesc... La locul meu de muncă.. Soţul meu .. Trecutul meu..

Ei sunt: 1. trebuinţa de joc). 5. trebuinţa de senzaţii.T. metode psihologice folosite în evaluarea subiecţilor. trebuinţa de realizare / reuşită 3. Prima formă a T. teste privind nivelul de aspiraţii. alături de trebuinţe. 6. de data aceasta analiza fiind făcută în manieră freudiană. testul Rosenzweig. în lucrarea intitulată „Explorări ale personalităţii”.T. narcisismul. Motivaţiile (sunt 20 de trebuinţe grupate în 9 tipuri): 1. Testul tematic de apercepţie (T. dar îşi termină psihanaliza cu Alexander în SUA. trebuinţa sexuală ( trebuinţa de exprimare. de aici rezultând dinamica lor. trebuinţa de a evita inferioritatea. Conform teoriei asupra personalităţii a lui Murray. 2. Aceste trebuinţe sunt prezente la toţi oamenii dar nu sunt puse în valoare în egală măsură. 2. trebuinţa de agresiune. Autorul este medic şi biochimist. Ajunge la concluzia că elementul motivaţional pare să fie elementul cheie pentru personalitatea umană. Iniţial. trebuinţa de umilire. chestionare de personalitate. trebuinţa de afiliere şi trebuinţa de respingere. cu care îşi începe terapia analitică. 8. făcând apoi sinteze interpretative pentru fiecare subiect. 4. trebuinţa de supunere. există trei variabile fundamentale ale personalităţii: motivaţiile. foloseşte metoda discuţiilor libere. Forma definitivă a testului apare în 1943. de a se apăra şi de a reacţiona. acesta din urmă renunţând ulterior la cercetări. asociaţiile libere. probe.A. altele complementare sau chiar opuse. trebuinţa de ordine. trebuinţa de a evita blamul. factorii interni şi anumite trăsături generale. iar în 1938 Murray integrează toate rezultatele!cercetărilor sale între teorie asupra personalităţii. Factorii interni sunt instanţe psihice care intervin. trebuinţa de a evita suferinţa. testul Rorschach.A. în declanşarea comportamentului. Unele trebuinţe sunt conjuncte. de înţelegere intelectuală. trebuinţa de dominare.) Principiile explicative ale variantei clasice elaborată de Murray Din punct de vedere istoric există o serie de precedente ale acestei probe proiective. Testul lui poartă amprenta acestei duble formări. în care sunt incluse trebuinţa de a domina mediul.-ului este publicată în 1935. autobiografia. 41 . 7. teste de valori. idealul de împlinire proprie. prima conexiune cu psihanaliza o face prin Jung. trebuinţa de a fi în siguranţa / de a se proteja. Murray a lucrat la această probă împreună cu Morgan. Este unul din cei mai extensivi cercetători în ceea ce priveşte cantitatea de teste. 9.9.

emotivitatea. tablouri.T. tendinţa spre proiecţie vs. obiectivitate în percepţia altora. atribuie impulsurile care îl tulbură unui element din exterior (pe unul din personajele planşei-stimul). o planşă prezintă mai mulţi bărbaţi. angoasa (considerată ca stare fundamentală0. Administrarea După Murray. capacitatea de a acţiona din impuls sau în urma deliberării. 3BM. altele numai adulţilor bărbaţi/ femei. 4. stagnare. sentimente de culpabilitate. În urma datelor recoltate reuşeşte să-şi elaboreze această teorie destul de „neortodoxă”:. investirea libidoului fie în viaţa practică (exocatexia) fie în viaţa internă (endocatexia). Murray susţine că persoana proiectează. altele copiilor băieţi / fete. 2. 4. o planşă este complet albă (16). În varianta psihanalitică testul se administrează o singură dată şi analiza se face în sistemul conţinut manifest – conţinut latent. altele doar adulţilor. 11. Trăsăturile generale / stările interioare şi emoţiile trăite de subiect: 1. 2. 5. Supraeul în conflict (crize de conştiinţa. altele fotografii. G (se aplică doar fetelor). care valorizează proiecţia imaginii ideale a subiectului despre sine şi 3 planşe prezintă peisaje şi personaje mai mult fantastice. integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu). fără repere în psihologia momentului istoric respectiv. 6BM. 4. gândurile şi sentimentele subiectului. Sunt reţinute de Shentoub planşele: 1. Unele sunt desene. conjuncţia / disjuncţia dintre acţiune şi gândire. 6. în cele două etape sunt prezentate câte 10 imagini. T. 42 .-ul este realizat pe baza concepţiei freudiene asupra mecanismelor de apărare. dominarea sentimentelor şi imaginilor (intracepţie) sau a faptelor (extracepţie).3. capacitatea de a persista în efort / persistenţa efortului. 12 planşe prezintă o fiinţă umană singură. altele copiilor. Fiecare planşă are o codificare: B (se aplică doar băieţilor). 8. schimbare vs. o singură planşă prezintă 3 persoane. creativitatea. 10. 7 planşe prezintă 2 persoane de acelaşi sex. de diferite vârste. Construieşte deci testul pentru a evalua temerile. stări depresive). 7. 9. 5.A.T. GF (se aplică doar fetelor şi femeilor). reproduceri după gravuri. În total sunt 31 de planşe. iar imaginile aşa cum sunt ele construite sunt: unele care se prezintă tuturor subiecţilor. 3. 4 planşe prezintă două persoane de sexe diferite. iar T.-ul se administrează de două ori. respectiv.A. intensitatea efortului. BM (se aplică doar băieţilor şi bărbaţilor).

Forţele anturajului care exercită influenţe asupra eroului – „presiunile externe” Se pot determina plecându-se de la acţiunile şi emoţiile altor personaje din povestire. Fiecare din aceşti eroi paraleli reprezintă tendinţele neacceptate.  eroul poate fi personajul care seamănă cel mai mult ca vârstă. slab integrate în psihologia eroului. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există un conflict interior. 8Bm. personajul cel mai nuanţat din punct de vedere psihologic. examinatorul trebuie să insiste ca subiectul să creeze o povestire fără însă să dea exemplu de povestiri şi fără să sugereze anumite elemente. caracter cu subiectul. factorii interni şi trăsăturile generale ale eroului.  personajul care joacă rolul central în desfăşurarea acţiunii dramatice. figură (paternală / pe poziţie de egalitate). De obicei. Motivaţia. Acţiunile exprimă motivaţiile eroului. 43 . 9GF. pericol fizic. 6GF. 10. sex. repetitivităţii şi al importanţei sale în mersul povestirii. 13B. latente. De fiecare dată când apare o astfel de variabilă. În astfel de situaţii. Murray o cotează pe o scală de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensităţii. Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor. Odată determinate. Există şi situaţia eroilor multipli. Prima sarcină a examinatorului este să găsească printre personaje eroul cu care se identifică subiectul. Analiza conţinuturilor se face după 5 aspecte: 1. conflictuale. Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările făcute. 2.7BM. agresivitate. duratei. Acestea sunt aplicate unui subiect indiferent de sexul şi vârsta sa. Sunt mai rare situaţiile în care planşa să fie corelată cu un personaj care nu e prezent. Interpretarea se face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta cu celelalte personaje. 11. 7GF. protecţie. O simplă descriere a planşelor înseamnă că subiectul fuge de sarcină. E vorba de trebuinţe profunde. Se identifică persoana care este obiectul acţiunii după sex. 13MF. 16. ele se cotează pe o scală de la 1 la 5 în funcţie de următoarele tipuri de motivaţii: afiliaţie. care sunt sursa comportamentului manifest. Analiza: Se urmăreşte ca pe baza planşelor să se construiască istorioare care să prezinte situaţia existenta şi deznodământul. 19. Uneori e posibilă „spargerea” eroului în mai mulţi eroi. dominanţă. eroul e unul din personajele prezente în imagine. Criteriile de identificare a eroului sunt:  persoana de care subiectul e cel mai interesat (în descrierea fizică şi psihică).

urmărindu-se verbele care exprimă conduita: agitaţia. precum şi stilul acestei continuări: coordonat / necoordonat. Derularea povestirii şi deznodământul Se notează pentru fiecare planşă:  cum reacţionează eroul la anturaj (cum se comportă în situaţie). se acelaşi sex şi de sexe diferite. nici măcar printr-un miracol). derulare şi sfârşit). prin acţiunea anturajului. 4. Se analizează felul în care eroul face să progreseze acţiunea.  povestirile pot fi raportate la amintiri. tendinţe elementare inconştiente sau fantasme infantile. reprezintă un compromis parţial / total sau este vorba de o absenţă a finalului. abandonul. dar sunt povestiri care au mai multe teme. Se face o analiză a temelor mai frecvente. disimularea. a celor excepţionale (prin intensitate. cu iniţiativă / inert. sentimente şi dorinţe actuale. triumful. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu personaje de aceeaşi vârstă. stabil / instabil. prin unicitate. în cadrul unei relaţii pozitive / negative cu figurile paternale. de la figuri paternale sau nu. Se notează care tipuri de „presiuni” sunt favorabile / defavorabile eroului şi dacă provin de la persoane de acelaşi sex sau de sex diferit. conformă cu expectaţiile. elemente inhibate despre care subiectul îşi imaginează că le-ar fi putut face. lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. Interesele şi sentimentele Se analizează interrelaţiile eroului cu celelalte personaje (izolat. impulsiv / controlat. trecute sau viitoare a subiectului. 3. Fiecare povestire ar trebui să aibă o temă. lucrurile se aranjează de la sine). ceea ce înseamnă că subiectul nu reuşeşte să găsească un sens posibil. energic / moale. iar indicatorii lui Murray sunt:  povestirile trebuie privite şi decodificate ca reprezentând un aspect al situaţiei de viaţă prezente.  care este natura acestui sfârşit (favorabilă pentru erou.respingerea eroului. În final se realizează o interpretare ca sinteză. 5. suplu / rigid. Se realizează şi o analiză de tip formal unde accentul se pune pe aspecte precum integritatea povestirii (dacă are început.  cum se produce sfârşitul (prin acţiune voluntară a eroului. Analiza temei Tema e constituită de o anumită unitate dramatică a povestirii respective. 44 . Aceste teme informează despre problemele subiectului. prin bogăţia psihologică).

A. Conţinuturile manifeste şi latente ale planşelor T. Aceşti parametri pot fi asimilaţi unei situaţii de conflict între imperativele conştiente şi imperativele inconştiente. Varianta psihanalitică Shentoub a T. Când imaginea de sine este perturbată.T. ea poate fi interpretată în termenii dificultăţii sau chiar ai imposibilităţii subiectului de a se situa la nivelul conflictual cel mai evoluat şi ne indică un nivel de fixaţie inferior acestui registru evoluat.A. Ipoteza esenţială este aceea că modalitatea de elaborare şi construire a povestirilor trimite la mecanismele de apărare ale subiectului. psihanaliza relaţiilor de obiect) trebuie să fie bine stabilită pentru ca subiectul să poată proiecta asupra imaginii. vor apărea în povestiri instrumente sparte.-ului apare exprimată într-un articol din 1982. instrucţiunile care îl împing la fantezia impusă şi examinatorul. false perceperi.T. ca fiind un ansamblu de mecanisme care se angajează în această situaţie singulară în care subiectului i se cere să perceapă o imagine şi pe baza ei să construiască o istorioară. Fantezia impusă şi conştientă permite să se ajungă la fantezia inconştientă. Relaţia dintre subiect şi obiect (v. Evaluarea trebuie să ţină cont de această variaţie între ceea ce exprimă planşa şi nivelul la care se află subiectul. Analiza povestirilor implică confruntarea problematicii conţinutului latent. În majoritatea cazurilor se observă o corespondenţă între conţinutul latent al materialului şi cel al povestirii subiectului. Atunci când există o depărtare între aceste două conţinuturi. Conţinut manifest Conţinut latent 45 .T. bizarerii în perceperea personajelor.A.A.-ului elaborată de V. Shentoub vorbeşte de diferenţierea între fantezia impusă şi conştientă şi fantezia inconştientă spontană (acele fantasme caracteristice pentru subiect care transpar şi în vise şi în simptomatologia psihopatologică). Sunt trei parametri implicaţi în acest proces: materialul testului. Viziunea lui Shentoub asupra interpretării T. În 30% din povestiri ne putem aştepta să găsim elemente impersonale.T. nu e de aşteptat ca proiecţia să fie directă şi veritabilă în toate povestirile. Momentul în care fantezia inconştientă izbucneşte în fantezia conştientă indusă de percepţia planşei poate fi observată în funcţie de depărtarea dintre tema banală a planşei date şi povestirea subiectului (perturbările în structura povestirii). Shentoub porneşte de la definirea procesului care are loc în T.

iar în planul apropiat o tânără care ţine în mână nişte cărţi Un individ căzut la picioarele unei bănci. Relaţia mamă-fiică. Un bărbat care este culcat. 7BM 7GF 8BM 9GF O tânără în spatele unui arbore care are nişte obiecte în mână şi priveşte la o ală femeie care aleargă. O situaţie de rivalitate feminină. 3BM 4 5 6BM 6GF O tânără în primul plan se întoarce spre un bărbat aplecat deasupra ei. O relaţie de tip heterosexual într-un context de dorinţă erotică şi de apărare faţă de această dorinţă. ce pare că se întoarce dinspre ea. Conflictul se poate petrece legat de dificultatea / imposibilitatea de a utiliza acest obiect „aici şi acum”. acest conflict este obiectivat în planşă prin poziţia şi planurile diferite de dispunere a eroilor. contextul este de reticenţă a fiului faţă de tată şi e exprimat în planşă prin absenţa corpului – conflictul e în plan ideativ. Conflictul se poate organiza în jurul legării agresivităţii de acest băiat. fiică). prin care subiectul îşi exprimă incapacitatea sau o poziţie defensivă de tip megamaniacal în care subiectul se simte atotputernic. Triunghiul oedipian (mamă. Relaţia tată-fiu. Poate apărea o poziţie depresivă. O femeie cu vârsta incertă. doi bărbaţi sunt aplecaţi asupra lui. care manifestă ca poli: agresivitate vs. o femeie care stă sprijinită de un arbore. Conflictul se leagă de identificarea cu mama.1 Un copil care priveşte o vioară aşezată în faţa lui. contextul este de reticenţă din partea fetiţei. personajele au aceeaşi vârstă. se apleacă asupra unei fetiţe căreia îi atârnă în mână o păpuşă. Conflictul se poate organiza în jurul acestei rivalităţi. reprezentat obiectiv în planşe prin dispunerea personajelor în două planuri. Un cuplu în care personajele se ţin 10 46 . Un bărbat în prim plan care are un aer îngrijorat şi o femeie în vârstă care priveşte lateral. O imagine feminină maternală care este intruzivă (dominanţa maternală). O femeie care are în mână o carte. Imaginea unui copil imatur funcţional faţa de un obiect al vârstei adulte. Un bătrân întors către un tânăr care are o grimasă. în planul din spate un bărbat cu un cal. Conflictul se poate petrece în legătură cu poziţia tinerei faţă de cuplu. Scenă de agresivitate deschisă. În planul din spate o scenă cu un băiat. un adolescent într-un context de poziţie contrastantă cu această scenă. O relaţie de cuplu manifest conflictuală. apar chiar elemente de rivalitate. vârsta celor două femei e apropiată şi ele seamănă una cu cealaltă Trimite la expresia erotică la nivelul 2 Scenă de câmp. tată. cu mâna pe mânerul unei uşi priveşte într-o cameră. Conflictul se poate organiza în jurul interdicţiei oedipiene a apropierii. O femeie care se apropie de un bărbat. Trimite la poziţia defensivă prin traducerea ei în planul corporalităţii. tandreţe. sexul şi vârsta sunt destul de ambigue. de nefericire. O relaţie mamă-fiu într-un context de neplăcere.

16 Planşă albă 10. Leopold Szondi. Autorul testului. Szondi a încercat să introducă noţiunea de destin în cadrul ştiinţelor umane şi medicale afirmând că destinul unei persoane reprezintă de fapt o serie de alegeri personale pe care acea persoană le face în principalele sectoare ale vieţii. toxicomani). O femeie culcată şi un bărbat în picioare cu braţul în dreptul obrazului. şi anume: alegerea în iubire. 11 13MF Peisaj relativ haotic. alegerea profesiei. Vârsta şi sexul sunt necunoscute. cu trimitere chiar la precaritatea refugiului matern. Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprimă la nivel psihologic printr-o serie de trebuinţe sau pulsiuni. împinge spre regresie şi activează obsesii de tip fobic. orală-lentă (alcoolici.strâns îmbrăţişate. Cunoscând care este la om intensitatea şi modul de manifestare a acestor pulsiuni putem deduce nu numai anumite trăsături de personalitate ale subiectului ci şi la ce alegeri este predispus acel individ. accentul punându-se pe imaturitatea funcţională a băiatului. Trimite la modelul în care subiectul îşi structurează obiectele sale privilegiate şi la relaţiile pe care le are cu aceste obiecte. Testul Szondi măsoară de fapt chiar intensitatea şi modul în care tind să se exprime aceste pulsiuni.forma de sinucidere pe care o alege subiectul – sinucidere sadică (venosecţie). Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin aşa-numitul inconştient familial care conţine o serie de gene ce caracterizează un arbore genealogic sau spiţa unei familii. cu contraste şi un cap de şarpe. şi anume “teoria pulsională a destinului”. 47 . Reactivează o problemă de nivel pregenital (obiect bun sau obiect rău). 13B Un băiat aşezat pe pragul unei cabane. Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud. 19 O casă sub zăpadă sau o navă în valuri. Poate purta urmele transferului. Testul pulsiunilor (Szondi) Este o probă care se bazează pe reacţia afectivă a subiecţilor în faţa unor fotografii. a prietenilor şi chiar alegerea bolii sau a morţii . masochistă (cazi de la etaj sau te laşi călcat de tren). Conflictul trimite la capacitatea de a fi singur. cuplului. Problematica pregenitală sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic Este legat de agresivitate şi sexualitate. a elaborat acest test pentru a avea o dovadă empirică experimentală a teoriei pe care el a elaborat-o în psihiatrie. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici.

conştientizare). Să presupunem că subiectul alege un sadic (s) şi un epileptic (e). 2) s – sadism. Setul de 48 de fotografii este structurat în 6 serii echivalente.Materialul testului Testul conţine 48 de fotografii reprezentând o serie de 8 boli mintale alese în aşa fel încât să corespundă fiecare unei anumite trebuinţe pe care o măsoară testul. 3) Vectorul Eului (Sch) – Schizofrenie. Apoi subiectului i se cere să aleagă 2 persoane care-i displac cel mai mult (antipatice). Factori: 3) e – epilepsie. Aceste alegeri din tabel sunt folosite pentru a elabora aşanumitul “profil pulsional al subiectului”. Aplicarea şi instructajul Instructajul preliminar este următorul: “o să-ţi arăt nişte persoane şi o să te rog să-mi spui persoanele care-ţi plac şi cele care nu-ţi plac dintre ele”. Factori: 7) d – depresie 8) m – manie. forţa Eului – control (mecanism de apărare. Factori: 1) h – homosexual. Profilul de faţadă (VGP) Vectori Factori S (sexual) h s P (paroxismal) e hy Sch (Eului) k p C (de contact) d m 48 . Să presupunem că a respins un homosexual (h) şi un maniac (m). Vectori P (paroxismal) labilitatea sau rigiditatea cenzurilor afective. Factori: 5) k – catatonie. Din cele 4 fotografii rămase i se cere să mai aleagă înca 2 persoane antipatice (notate în A2). 4) hy – isterie. Să presupunem că el alege un paranoic (p) şi un depresiv (d). 2. Dacă subiectul a înţeles i se pun pe masă primele 8 fotografii din seria I şi este întrebat: “care sunt 2 persoane care-ţi plac cel mai mult?” sau “alege 2 persoane care-ţi plac cel mai mult”. După ce subiectul a făcut aceste alegeri i se prezintă a 2-a serie de fotografii şi următoarele până se completează tabelul. 6) p – paranoia. în fiecare serie având 8 fotografii. 4) Vectorul de contact – stabilitatea şi satisfacerea relaţiilor obiectuale. Vectori S (sexual) – trebuinţa erotică şi agresivă. Structura fotografiilor este următoarea: 1.

h = homosexualitate – se referă la nevoia de erotism. la nevoia de a fi activ în relaţia cu celălalt. au nevoie de audienţă. s = sadism – se referă la latura activă a personalităţii. Practic. Vectorul P (paroxismal): 3.X X X + 3/0 X X X X X -! 1/4 X X X X 1/3 X X X X X X X X X X X 0 1/1 0/2 1/2 0 1/0 + 3/0 Obţinem 8 intervale ce corespund câte unei trebuinţe sau pulsiuni măsurate de test. În lumea animalelor trebuinţa e regasită în comportamentele de curtare. Ex: obiectele de machiaj. trebuinţa de a-ţi controla furia. dominare este mai intensă. astfel încât aspectul corporal să devină atractiv. de senzualitate. de a-ţi afişa într-un mod cât mai exhibiţionist. e = epilepsie – se referă la tendinţa. k = catatonie (o forma de schizofrenie) – se referă la nevoia indivizilor de a-şi inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrângerilor realităţii. modul în care reacţionează oamenii la fotografiile cu epileptici ne arată cât de bine sau cât de strict îşi cenzurează ostilitatea. O persoană care alege multe fotografii de catatonici. Societatea acceptă sau codifică comportamentele de acest gen. etc. infantile). Această trebuinţă declanşează comportamentele de agresiune – în scop ofensiv/ defensiv. fruntea teşită. cât de rigide sunt cenzurile etice. de a domina. în special ca 49 . Vectorul Sch (Eului): 5. Cu cât oamenii aleg în test mai des această poză. de mângâiere. La om această trebuinţă este nuanţată cultural. Vectorul P (paroxismal): 4. de cucerire – de a te impune în cadrul grupului. ostilitatea. cu atât manifestă un comportament mai teatral. Cu cât oamenii aleg mai multe poze s. nevoia de a te impune. cu atât nevoia de activism. provocator propriile emoţii. de a te manifesta într-un mod masculin. Vectorul S (sexual): 2. hy = isterie – se referă şi la nevoia de a te da în spectacol. Cu cât o persoana alege mai multe poze. mai frustrată (aceste fotografii sunt foarte feminizate. o privire patrunzătoare. persoanele cu această trebuinţă crescută sunt teatrale. Aceste trebuinţe sunt: Vectorul S (sexual): 1. Fotografiile de sadici sunt nişte personaje foarte virile. cu atât această trebuinţă este mai intensă.

Semnul + ne arată că subiectul îşi acceptă sau îşi recunoaşte acea trebuinţă în forma ei naturală (neschimbată). care adoptă o tactică regresivă în sfera dorinţelor şi emoţiilor ei. Vectorul C (de contact): 8. trei semne (!!!). În lumea animală aceste trebuinţe declanşează nevoia de căutare de parteneri ca şi comportamentele de păstrare a acestora. instincte. fiecare cod fiind valabil pentru una din trebuinţe în funcţie de alegerile subiectului. de a-ţi conştientiza propriile instincte şi de a vibra emoţional la aceste dorinţe. 6/0. Aceste persoane sunt mai communicative. Vectorul C (de contact): 7. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oamenii mai afectivi rezonează mai emotional la mediu şi la propriile gânduri şi. 5/0. Pentru 4 alegeri se pune un semn (!). 4/1. trăiri şi să le verbalizeze. Oamenii care aleg multe fotografii de maniacali au frustrată această nevoie de ataşament sau apartenenţă şi au de fapt o nevoie intensă de independenţă emoţională (reprezintă nişte structuri orale – în sensul psihanalitic al termenului). în cazul în care sunt aleşi ca simpatici. p = paranoia – se referă la trebuinţa de a-ţi recunoaşte. pertru 5 două (!!) şi pentru 6 alegeri. este vorba de persoane care au nevoia de a-şi delimita propriile dorinţe. de a te ataşa emoţional şi de a obţine plăcere şi siguranţă din contactele cu ceilalţi. Reguli de scorare/verificare referitoare la aceste alegeri. 3/0. 2/1. Acea trebuinţă încearcă să se exprime în comportament la modul natural. d = depresie – se referă la nevoia de investiţii afective (de a investi emoţional) şi de a căuta relaţii afective. toate alegerile din coloana A (antipatice) se trec sub linia orizontală. 4/0. 1. este o persoană mai inhibată emoţional. Pentru a putea fi interpretate aceste semne e nevoie de 4 scoruri/coduri. 5/1). Datele din tabelul de mai înainte sunt trecute în profil în următoarea formă: toate alegerile din coloana S (simpatice) se trec deasupra liniei orizontale. de altfel. Ex: acest subiect care a dat reacţia h+ înseamna că îşi acceptă nevoia de senzualitate şi tandreţe şi. 3/1. simt nevoia să-şi exprime afecţiunea vizavi de ceilalţi şi tind să fie sociabili. m = manie – se referă la dorinţa de suport afectiv. Codul “+” – se acordă “+” atunci când pe o anumită trebuinţă avem cel puţin 2 alegeri simpatici dar maximum una antipatică sau nici una (2/0.antipatice. Vectorul Sch (Eului): 6. Ex: h şi m sunt notate cu +. Când avem mai mult de 3 alegeri simpatici atunci acea trebuinţă se consideră frustrată şi se pune un 50 . având semnul m+ înseamnă că îşi acceptă şi nevoia de ataşament şi de suport afectiv.

se interpretează astfel: “să-mi controlez furia sau să o las să se acumuleze?”. O reacţie “0” nu se spune cum s-a descărcat: în mod natural sau printr-un simptom. Semnul “±” sau reacţia ambientală – se acordă “±” dacă pe o anumită trebuinţă avem cel putin 2 alegeri simpatice şi cel puţin 2 alegeri antipatice. te-ai certat). 0/6. 1/3. Exemplu: dacă o persoană ar avea la trebuinţa “e” o reacţie “±”. la o femeie: “să accept identitatea sexuală sau să o resping?” (2/2. 3/3). altele nevrotice. 1/2. În exemplul nostru nu avem reacţie ambientală. (1/1. 0/0. 1/4. Ex: un subiect are reacţia “m0” – îşi descarcă mai des decât ceilalţi prin aşa-numitele comportamente orale această trebuinţă (la femei: dulciurile. Reacţiile “±” ne arată că subiectul este nehotărât. 4. Indivizii “m0” sunt mai imaturi. Reacţiile “0” ne arată că trebuinţa respectivă este descărcată printr-un anumit comportament sau simptom. adoptă un comportament contrar. 1/0. îşi îndreaptă agresivitatea spre sine. senzuale sau să le resping?”. după o criză. 0/1) Ex: “e0”. poate apărea în una din următoarele situaţii: când ai avut o ieşire de nervi (ai strigat la cineva. 3/2. să o neg?:”. dominantă/obedientă. la epileptici. Ex: un subiect are “h±” – “să-mi accept impulsurile erotice.semn de exclamare lângă semnul + (+!). 2/4. 0/5. 51 . dar cel mult una simpatică sau nici una. Astfel de persoane oscilează frecvent între sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. Orice trebuinţă poate avea o gamă foarte largă de manifestări: unele normale întâlnite în viaţa de zi cu zi. Reacţia 0 sau reacţia nulă – se acordă semnul “0” dacă la o anumită trebuinţă ai maximum o alegere simpatică şi maximum o alegere antipatică. 0/3. Dacă avem mai mult de 3 alegeri cu “-“ pe o trebuinţă se pune semnul exclamării (s-!). Reacţia “-“ înseamnă că subiectul îşi neagă sau îşi respinge acea trebuinţă în forma ei naturală. îşi inhibă impulsurile agresive pe care le îndreaptă către propria persoană (0/2. vorbitul excesiv. prin diverse simptome şi altele prin comportamente antisociale. masochist. 4/2. o eczemă care-ţi apare peste noapte. 3. ingestia de droguri). 1/5). la modul nevrotic – poate semnala o criză de astm. 2. 2/3. la bărbaţi: alcoolul. indecis vizavi de acea trebuinţă – “să o accept sau să o reprim. Ex: o persoană care îşi respinge trebuinţa “s” se manifestă invers de semnificaţia generală a trebuinţei. Codul “-“ – se acordă “-“ când pe o anumită trebuinţă ai cel putin 2 alegeri antipatice. 0/4. la adult: nu ştie cum să gestioneze aceste impulsuri. fumatul excesiv. O persoană care are h+! este o persoană a cărei trebuinţa de senzualitate este frustrată. La trebuinţa “d” avem o reacţie “0”. Apar frecvent la adolescenţi: îşi reprimă această energie pe care nu ştiu cum să o gestioneze. “să o las să se exprime în forma ei naturală sau sub o altă formă?”. în loc să fie activă tinde să fie pasivă. o migrenă puternică. adică îşi cenzurează.

11. 5. se autodevalorizează. actuală a schemei instinctelor ei. deoarece trebuie să combini trebuinţele. De aceea. Materialul testului este alcătuit din zece planşe. Ce ar putea fi acestea? Vă cer să spuneţi tot ceea ce se poate vedea în aceste planşe. la un bărbat aceasta sugerează o identificare feminină şi o frustrare în nevoia de senzualitate şi un caracter masochist. Ex: h+! s-! h+! – are o puternică nevoie de senzualitate şi tandreţe. H. adoptă un rol pasiv şi obedient. în poziţie orizontală. atitudinile subiectului î impul probei. tehnica este foarte des folosită în psihologia judiciară. modul în care este ţinută sau rotită planşa. Este o probă de imaginaţie. iar ulimele trei – policrome. Se va nota cu exactitate conţinutul interpretărilor dar şi forma în care se face interpretarea – pauzele. Comportamentele diferă prin intensitate şi modul de satisfacere a trebuinţelor. Testul petelor de cerneală (Testul Rorschach) Autorul testului petelor de cerneală Rorschach este Herman Rorschach. Tehnica este folosită cel mai des în clinică pentru a evidenţia la care sunt şansele unui comportament disfuncţional sau dezadaptativ al pacientului. Planşele se prezintă ordine (de la I la X). nu este un test de inteligenţă. s-! – a respins trebuinţa de a fi activ. Instructajul poate fi adaptat în funcţie de vârstă. O astfel de combinaţie apare şi în depresie.Interpretarea unui profil de test ţine cont nu numai de semnificaţia fiecărei trebuinţe luată separat ci şi de combinaţii între aceste trebuinţe. Nu este un test simplu. precum şi pentru a vedea care sunt frustrările lui majore. testul trebuie aplicat de mai multe ori (6-10 ori) aceleiaşi persoane la interval de o zi. 6. 1. patologie sau nivel de instrucţie: Vă voi arăta nişte e de cerneală. 2 şi 3 – roşu-negru. 52 . puternic în relaţia cu celălalt. nu putem să tragem concluzii generale după o singură aplicare. pentru că detectează foarte rapid atât potenţialul agresiv cât şi labilitatea cenzurilor educative (etice şi morale) ale subiectului. Cele 8 trebuinţe fac parte din bagajul genetic al omului. în ce sferă instinctuală. Pentru a face acest lucru. 4. timpul de răspuns. Aplicarea o singură dată a testului unei persoane ne oferă numai o imagine parţială. deşi oamenii cu probleme de comportament dau profile mai spectaculoase. În afară de clinică. Orice răsucire se va nota. 7 – alb-negru. indiferent de sexul ei biologic. deoarece depresivul are o gândire autodistructivă. Rorschach transferă acest procedeu în cercetarea personalităţii şi nu în cel al sondării imaginaţiei. O asemenea reacţie indică o structură puternic feminină. “ am o mare nevoie de senzualitate şi tandreţe dar de pe o poziţie masochistă”. Testul este valabil şi pe persoane normale.

Elemente interpretative. caracterul banal sau original al interpretării (acolo unde este cazul) Pentru principalele spaţii culturale şi geografice în care este utilizat instrumentul au fost construite tabele indicative ale frecvenţei localizărilor şi răspunsurilor banale. În situaţia unui număr mic de 53 . conţinutul interpretării. Dacă numărul total de răspunsuri coboară sub valoarea de 20 este o indicaţie pentru: 1. 2. Modelul de aprehensiune. Cu ajutorul anchetei. tinzând spre valoarea superioară în cazul subiecţilor cu nivel intelectual superior. Inforţiile se vor entraliza în foaia de protocol după următoarele strategii: POZIŢIE PLANŞĂ RĂSPUNSURI TIMP T. Prezenţa acestui tip de interpretare-răspuns indică aderarea subiectului la formă şi calitatea raporturilor sale cu realul. depresie. blocaj asociativ. blocaj afectiv. dificultatea controlului ideatic.engl. 2. determinanţii percepţiei. Numl total de răspunsuri variază între 20-50. Se referă şi adaptarea lalitate prin intermediul funcţiei cognitive. retard intelectual. psihoză.După o prezentare a planşelor (care constituie faza I) se vor trece din nou în revistă – sub forma unei anchete – pentru a se preciza elementele şi partea din planşă care au determinat răspunsul (în faza II). necooperare în sarcină şi testare împotriva voinţei. Răspuns global (G sau W .) – în situaţia în care planşa este interpretată unitar. 3. 4. 5. Timpul de reacţie mai scurt de 20 de secunde (începând cu 3 răspunsuri pe minut) este frecvent şi normal la subiei adolescenţi dar poate indica şi: stare hipomaniacală. Modelul de aprehensiune cuprinde categoriile următoare: I. oferind indicaţii despre un segment stabil al identităţii. Timpul de reacţie situat peste un minut indică: 1. în întregime. bradipsihie (încetinirea forţelor psihice). elaborare prelungită. fiecare interpretare-răspuns este cotat în funcţie de următoarele elemente: localizarea răspunsurilor.T/L COMENTARII LOCALIZARE COMPORTAMENT NONVERBAL FACTOR CONŢINUT DETERMINANT BANALITĂŢI Timpul total de aplicare şi anchetă variază de la 30 de minute la două ore. Se calculează timpul mediu al timpilor de reacţie (situează în jurul valorii de 45 de secunde). 3. Se calculează numărul total de interpretări – răspunsuri (R) şi media interpretărilor pe fiecare plană.

. Confabulate – biectul generalizează sau extinde un singur detaliu la întregul ansamblu. pictură nonfogurativă. Cotarea D nu se face în funcţie de mărimea sau suprafaţa părţii decupate – se va nota în acest mod şi un fragment mic dar clar ca formă (în timp ce un fragment mare dar slab delimitat va fi notat cu Dd. De exemplu. adaptarea la realitate şi potenţial creativ. dacă este asociat cu F+ poate indica incoerenţă (nori. Dacă numărul de răspunsuri D atinge valoarea de 75% este semnalată o problematică de ordin afectiv sau intelectual. Răspunsurile globale combinate nu corelează cu nivelul de eficienţă intelectuală. Indică faptul că subiectul nu a putut separa cele două reprezentări (de exemplu faţă de cosmonaut cu cremă).sunt interpretate iniţial unele detalii care sunt apoi puse în relaţie. fără a se referi la celelalte elemente ale ansamblului (de exemplu planşa IX. 2. Această situaţie trimite şi spre disfuncţii la nivelul imaginii de sine.răspunsuri globale este semnalizată dificulatatea subiectului de a integra şi înţelege obiectul într-o manieră integrală. vag – are diferite semnificaţii raportat la determinantul asociat. secundare (de ex. lamelă de microscop . Răspuns de detaliu: 1. impresionant – este asociat determinanţilor senzoriali şi indică sugestibilitatea subiectului.. Numărul mediu de răspunsuri D se situează între 15 şi 20. 54 . Când răspunsul de acest tip este de calitate slabă va fi cotat drept: 1. în consecinţă. doi spiriduşi şi doi oameni dansează un nor. 2. Orice combinaţie de două sau mai multe D. Răspunsurile D indică inteligenţă practică. nu este precizată poziţia reciprocă a personajelor). mare (D) – se construieşte prin decuparea unui segment din pată şi interpretarea independentă a acestuia. Răspunsul de acest tip indică o condensare operantă a mişcărilor perceptive-proiective şi. Răspunsurile globale pot fi: 1. de tip obsesional. Pot fi: 1. Acest tip de răspuns este cel mai frecvent. detaliu mic).  Combinate (sau elaborate) .) sau apărări masive. se notează de asemenea. II. faţă de reprezenri neacceptate. 3. o femeie purtată de doi bărbaţi).  Necombinate – indică gândire sintetică şi slabă capacitate de diferenţiere a părţilor şi ansamblului. 2. D. Tăiate („cut off whole”) – când este specificată eliminarea unor zone ale petei. liliac). primare (de ex. Contaminate – răspunsul combină două reprezentări parţiale într-un produs absurd.

răspunsuri Ddi – interioare. mic (Dd) – se cotează în funcţie de răspunsurile D (după eliminarea acestora. partea centrală-sus este percepută ca „un cap de pisică”. culoare. statistic. Dd numeroase.  Detaliul oligofren (Do). V. cu conţinut bogat indică un stil cognitiv analitic şi adaptat sau un comportament de tip obsesional. IX. X reprezintă un indice al angoasei. Răspunsurile Dd pot fi:  Normale: răspunsuri Dde – detaliu de bordură (cu dorinţa de „evadare” din planşă). Ddr – care se referă la părţi rare sau originale.2. kinestezie. Dd (şi în special Dde) frecvente produse în planşele IV. confuze sau delirante. VIII. autiste sunt tipicepentru incoerenţa schizofrenului. Albul poate fi integrat într-o parte a petei şi răspunsul este cotat relativ la localizarea şi importanţa porţiunii ca DDbl. dublat de forme bune. specific obsesionalului. Acest tip de răspuns. Dd poate fi însă şi o zonă mare din planşă interpretată insolit. planşa VI. VI. clar-obscur: I. este răspunsul care se referă la un singur aspect sdau fragment acolo unde. se percepe ansamblul. IV.  Detaliul inter-macular (Dbl) – este rezultatul interpretării lacunelor sau a părţilor inter-maculare (Dbl). De exemplu. estompaj. Dacă răspunsul este constituitdin forme proas reprezintă rezultatul unei gândiri ilogice. dar sărace din punct de vedere al conţinutului indică un nivel cultural modest sau debilitate mintală. Dd numeroase. În general răspunsurile Dd sunt constituite prin decuparea din pată a unui fragment mic sau neobişnuit. În situaţia în care sunt forme bune tipice pentru artişti. Dacă sun forme rele. Do sunt un semn de oligofrenie (debilii şi imbecilii). în masa petei (poate fi o indicaţie pentru angoasă şi control interior deficitar). Subiectul se referă la intervalele albe dintre figuri. Forma este notată în funcţie de un spaţiu „normal”. DdDbl sau GDbl. Determinanţii percepţiei Cuprind categoriile de formă. V. Răspunsurile Dbl indică atitudine de opoziţie frecventă la psihopaţi. static constituit al percepţiei formei: 55 . Răspunsul Do va fi: „ochi de pisică”. indică un stil defensiv rigid prin refugiul în precizie şi minuţiozitate. conform hărţilor de locaţie). Acest tip de răspuns apare în planşele III.

de extensie . Culoare (C) care cuprinde următoarele categorii de răspunsuri: 1. 3.când interpretarea este proă în primul rând datorită formei şi. F. Raportul F+ -i F.în situaţia în care mişcarea este de tip centrifug. Răspunsurile CF indică labilitate. F+ (formă bună) dacă corespunde formelor frecvent perceputen populaţia epectivă. b. fără control (de exemplu sânge sau foc). Răspunsurile K sunt primare dacă forma şi mişcarea obiectului sunt percepute simultan. Perceperea formei. răspunsurile-formă mai puţin bună (proastă) sunt cel mai puţin clar percepute.(formă mai puţin bună) dacă nu corespunde formelor frecvent percepute. Kinestezie (mişcare) este notată cu K şi reprezintă un indice al productivităţii imaginative. Kob (obiect văzut în mişcare). impulsivă. sens al valorii. de asemenea.constituie o indicaţie pentru relaţia în care se află subiectul cu realitatea. Tipuri de kinestezii secundare: a. 2. Indică activism. vitalitate redusă. afectivitate egocentrică.1. 2. a conturului şi a limitei pune. de flexie – în situaţia în care interpretările se referă la o mişcare de tip centrifug. foc de artificii). Indică descărcarea afectivă directă. Se referă la răunsurile determinate prin aportul engramelor kinestezice. instabilitate afectivă şi. problema raportului dintre spaţiul psihic „interior” şi cel „exterior” şi a capacităţii de diferenţiere dintre real şi imaginar. Semnifică tendinţe astenice. În situaţia în care mişcarea este percepută după formă răspunsul K este secundar. Primară C – interpretarea este determinată de culoarea figurilor. în mod secundar. de culoare (de 56 . Kan (kinestezie animală). În funcţie de modalitatea în care este percepută mişcarea. III. Formă-culoare FC . repliere. ascensional. vitalitate. Culoare-formă CF – când interpretarea este realizată porind de la culoarea şi continuând cu forma (de exemplu floare. răspunsurile-formă bună sunt şi cele clar percepute. 2. Kp (fragment uman văzut în mişcare). împreună cu răspunsul de tip C. c. răspunsurile pot fi: 1. II. caracteristici frecvent dublate însă de inhibiţii nevrotice. tensionată.

perseverenţii percep mai mult Hd decât H. în timp ce lipsa totală a lui H este specifică debililor. dacă răspunsul nu satisface criteriul nu se notează nimic. persecutoriu se va obiectiva printr-un conţinut zoomorf devorator. 57 . sunt prezente exclusiv în domeniul puseului psihotic. sex. ameninţător. frecvente în patologie. anxioşii şi depresivii. Subiecţii normali cu inteligenţă scăzută. Răspunsurile pot fi: Animal (A) sau detaliu de animal (Ad). „schelet ameninţător” etc. obiecte etc. Alte forme în afara celor animale şi umane sunt: anatomie (Anat). Estompajul E – sunt răspunsuri cromatice atenuate determinate de nuanţe gri. bine structurate nu reacţionează ca ceilalţi. H fără Hd se remarcă la subiecţii cu un coeficient înalt de inteligenţă sau la schizofreni. geografie (Geogr).exemplu fluture exotic). Răspunsurile FC indică afectivitatea adaptabilă şi capacitatea de contact adecvat. fie pentru că nu pot să sesizeze evidentul. peisaj. Răspunsurile originale pot fi interpretări absolut absurde – proaste (Orig-). Media răspunsurilor este de 6 Ban. Problematica de tip paranoid. Sunt reprezentate de acele conţinuturi care sunt percepute extrem de frecvent la o anumită zonă a planşei. Procentajul sub 35% indică un subiect imaginativ sau cu un raport deficitar cu realitatea. Clarobscur (Clob) sunt cazuri particulare de estompaj. imbecililor. Raportul dintre H şi Hd are valoare diagnostică ridicată. Conţinutul interpretării Se referă la ce anume a fost văzut de către subiect: Cele mai frecvente sunt formele animale (25-50% din răspunsuri). Există o listă tip de răspunsuri banale. Dacă H este superior lui Hd este un indicator pozitiv. Caracterul original sau banal al interpretării Răspunsul original (Orig) reprezintă interpretarea care apare o dată la circa o sută de subiecţi normali. fie are probleme cognitive. vegetaţie. melancolicilor. Răspunsul Clob este determinat de partea întunecată a petei şi este o interpretare disforică: „strigoi înfricoşător”. Ori de câte ori un răspuns satisface acest criteriu se pune scorul Ban după conţinut. Formele umane: formă umană întreagă (H) şi fragment de corp uman (Hd). Răspunsurile Clob sunt o indicaţie a nivelului de angoasă nevrotică şi. Cei care nu văd sau văd puţine Ban sunt persoane care în situaţii simple. abstractizări (Abstr). în timp ce răspunsurile zoomorfe peste 50% trimit la stereotipie. dar pot fi şi remarcabile – bune (Orig+). indicând gândire creativă. Interpretările banale (Ban) semnifică adaptare şi conformism social. 4. de aceea.

căluţi de mare. doi iepuri) Planşa VIII (doi lei) Planşa IX (flăcări. Planşa I (doi elefanţi. flori. coarnele unui animal. două vrăjitoare) Planşa III ( două femei care spală) Planşa IV (un uriaş sau două cizme) Planşa V (un liliac dau un fluture.fie pot dar nu vor să de-a astfel de răspunsuri pentru că le consideră prea uşoare. o balerină) Planşa VI (un instrumente muzical. Turnul Eiffel. le întâlnim la persoane ambiţioase. În descrierea/ recunoaşterea unei planşe există elemente banale. flori) Planşa X (artificii. care vor să se evidenţieze clar de ceilalţi. o blană de urs) Planşa VII (două fetiţe. doi raci) 58 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful