Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea : Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor Anul II, sem. II

COMERŢ ELECTRONIC

Conf. univ.dr. Doru TILIUŢE

2007

INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 3 1. INTERNET: DEFINIŢIE, SERVICII, ISTORIC ............................................................................... 5 1.1 REŢELE DE CALCULATOARE ................................................................................................................ 6 2. WWW – WORLD WIDE WEB .......................................................................................................... 18 2.1 SCURTĂ ISTORIE .................................................................................................................................. 18 2.2 PROTOCOALE ŞI LIMBAJE ÎN WWW.................................................................................................. 18 2.3 BROWSERE WEB.................................................................................................................................. 19 CUVINTE CHEIE ......................................................................................................................................... 33 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE ...................................................................................................................... 33 PROBLEME PROPUSE ................................................................................................................................. 34 3. POŞTA ELECTRONICĂ, E-MAIL ................................................................................................... 34 3.1 GENERALITĂŢI .................................................................................................................................... 34 3.2 WEB E-MAIL ........................................................................................................................................ 35 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE ...................................................................................................................... 44 PROBLEME PROPUSE ................................................................................................................................. 44 4. PROIECTARE PAGINI WEB – WEB DESIGN .............................................................................. 45 4.1 STRUCTURA DOCUMENTULUI HTML ................................................................................................ 45 4.2 FORMATAREA DOCUMENTELOR HTML ........................................................................................... 46 4.3 TABELE ................................................................................................................................................ 53 4.4 IMAGINI................................................................................................................................................ 57 4.5 LEGĂTURI ............................................................................................................................................ 57 4.6 FORMATAREA CU AJUTORUL STILURILOR ........................................................................................ 59 4.7 HĂRŢI DE IMAGINE.............................................................................................................................. 62 4.8 CADRE (FRAMES)................................................................................................................................. 64 4.9 FORMULARE (FORMS) ......................................................................................................................... 66 4.10 EDITAREA, VERIFICAREA, GĂZDUIREA ŞI PROMOVAREA UNUI SITE WEB. .................................. 71 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE ...................................................................................................................... 74 PROBLEME PROPUSE ................................................................................................................................. 75 BAZELE COMERŢULUI ELECTRONIC ........................................................................................... 76 5.1 COMERŢUL ELECTRONIC, FORME ŞI MODELE .................................................................................. 76 5.2 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERŢ ELECTRONIC ................................................................... 81 5.3 ANATOMIA COMERŢULUI ELECTRONIC ............................................................................................. 83 5.4 SISTEME ELECTRONICE DE PLATĂ ..................................................................................................... 95 RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DE VERIFICARE ..................................................................................... 100 BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 100

2

Introducere
Comerţul a reprezentat, încă de la începuturile societăţii umane, o activitate importantă pentru supravieţuirea şi dezvoltarea indivizilor şi comunităţilor din care făceau parte. El a început odată cu apariţia comunicării în vremurile preistorice. De-a lungul timpului comerţul a îmbrăcat forme diverse, în funcţie de treapta de dezvoltare economică a societăţii şi cu gradul de dezvoltare mijloacelor de comunicare, de la schimbul de produse (troc) la vânzarea pe monede de metale preţioase şi, mai târziu, pe bilete de bancă (bancnote). Aria de cuprindere s-a extins, atât geografic, de la schimbul între membrii unei comunităţi la schimbul între comunităţi, ţări şi continente, cât şi ca natură a obiectelor comerţului: bunuri materiale, servicii şi, mai nou, de bunuri imateriale precum produsele software, drepturi de autor sau licenţe. Pe lângă nivelul de dezvoltare a comunicaţiei (telegraf, telefon, fax, Internet), comerţul a fost influenţat, în fiecare etapă istorică, de următoarele elemente: • • • • infrastructura critică (sistemul bancar şi de conturi) serviciile publice (protecţia poliţiei, serviciile poştale) transportul (drumuri, autostrăzi, căi ferate, rute maritime) sistemul de asigurări.

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC, sau, în engleză ITC – Information Technology and Communication) în secolul 20 a dus la apariţia unei forme noi de comerţ care se bazează şi utilizează din plin resursele oferite de tehnologie, comerţul electronic. Comerţul electronic, CE, referit şi ca E-commerce, eCommerce, eCom sau EC mai este adesea numit şi ICommerce1, cu referire la suportul oferit de Internet pentru această activitate. Comerţul electronic poate fi definit ca utilizarea calculatoarelor interconectate în sprijinul operaţiilor de afaceri, cu scopul creşterii vitezei de livrare şi reducerii costurilor operaţionale. Totodată CE a introdus o nouă paradigmă pentru conducerea afacerilor, care include facilităţi pentru: • • • • • • • • Cumpărarea şi vânzarea informaţiilor pe Internet, Cumpărarea şi vânzarea produselor şi serviciilor prin intermediul Internet-ului, Transmiterea documentelor şi integrarea proceselor afacerilor în spaţiul extranet, Transferul şi partajarea informaţiilor din interiorul organizaţiei prin intranet. Îmbunătăţirea luării deciziilor, Eliminarea duplicării efortului, Reducerea costurilor operaţionale, Extinderea canalelor de distribuţie şi pieţelor de desfacere.

Aceste operaţii de comerţ electronic au ca scop:

Deşi se acceptă că apariţia CE este legată de dezvoltarea Internet-ului, în realitate primele forme de CE au apărut mult mai devreme, în prima jumătate a secolului 20, când American Airlines a

1

J. Diane Brinson et. al. E-Commerce & Internet Law, Prentice Hall Inc, 2001

3

SUA. formulare. serviciile Internetului implicate în comerţul electronic. iar partea a doua (capitolul5) prezintă principalele concepte ale comerţului electronic. 2 http://www. care presupunea cunoştinţe temeinice de utilizare a calculatoarelor solicitând introducerea de comenzi de la utilizator. Este etapa când e-mail ul a fost cea mai utilizată tehnologie Etapa WWW. astfel. când multe website-uri au introdus protocoale securizate de comunicaţie. programe pe partea de server şi/sau client. Primul sistem Home Banking (operaţiuni bancare de la domiciliu) bazat pe utilizarea PC-urilor a fost adoptat în 1980 de First Interstate Bank. caracterizată de introducerea lui în cadrul intranet-ului organizaţiei. intranet şi Internet. • • • Că lucrurile nu se vor opri aici este cert.adoptat un sistem de control al locurilor vândute. utilizarea tehnologiei Java şi a capabilităţilor multimedia ale Web-ului. mai multe etape: • Etapa iniţiaţilor. Comerţul electronic bazat pe Internet a cunoscut. easySABRE. a fost introdus în 1985 de Sabre Travel Network2. care a devenit.com/about/history. Etapa interactivă. anulate şi libere la cursele aeriene pe care le asigura. un valoros canal de reclamă şi publicitate. utilizarea extranet-ului între organizaţii. Ea este structurată în două părţi: prima parte (capitolele 1-4) vă permite familiarizarea cu conceptele de reţele de calculatoare. dar ceea ce urmează este mai greu de prezis.htm 4 . Etapa maturizării web-ului. la rândul lui.sabretravelnetwork. asupra etapei în care se găseşte el în România anului 2007. dezvoltat de National Center for Supercomputing Applications (NCSA). asigurând interactivitatea client-furnizor. iar primul sistem de rezervare de servicii turistice. a barierelor care stau în faţa răspândirii şi popularităţii sale. deschisă de apariţia primului navigator web cu interfaţă grafică Mosaic. Cartea de faţă îşi propune să ofere o perspectivă realistă asupra a ceea ce este esenţial în comerţul electronic în lume. cu accent pe sistemele de plăţi şi securitatea tranzacţiilor.

serviciul cu cea mai mare utilizare. devenite ulterior routere. realizate de comunitatea de cercetare. permite schimbul de mesaje între utilizatorii care au acces la acest serviciu. servicii. Tot aici veţi afla ce este o reţea de calculatoare.File Transfer Protocol. E-mail. care după mai multe perfecţionări a devenit TCP/IP (Transfer Control Protocol/Internet Protocol) şi în 1973 a fost propus ca protocol standard de comunicaţie în ARPAnet. Internetul oferă mai multe tipuri de servicii din care pot fi enumerate: • WWW. Dar ce este Internetul? Tehnic vorbind termenul Internet desemnează o reţea mondială de reţele de calculatoare. transfer de fişiere şi tipărirea la distanţă. În anul 5 . ne întâlnim zilnic. fie că este vorba de citirea horoscopului. 400/100Kbit/s pentru reţeaua radio PRNET şi de 64Kbit/s pentru reţeaua prin satelit. Reţeaua conecta un număr mic de site-uri şi câteva zeci de calculatoare [1] într-o reţea naţională destinată cercetării în domeniul ştiinţei computerelor. Pe la mijlocul anilor 1970 R. Vitezele de transmitere erau mici. numite browsere web. după cum informaţiile sunt publice sau private. oriunde în lume FTP . permite accesul la un server din reţeaua Internet ca şi când utilizatorul s-ar afla în faţa lui. calculatoarele implicate erau maşini de calcul ştiinţific puternice ce funcţionau în sistem time-sharing (împărţirea timpului de lucru între utilizatori). din ce se compune şi cum funcţionează precum şi cum se conectează o reţea locală la Internet. Cerf au elaborat o arhitectură de interconectare a reţelelor de diverse tipuri bazată pe un anumit protocol. vizau configurarea gateway-urilor. Internet. Scopul proiectului consta în realizarea unei reţele a cărei funcţionare să fie cât mai puţin afectată de un atac atomic şi comunicaţiile să fie cât mai greu interceptabile. sunet. istoric Rezumat: în acest capitol veţi învăţa ce este Internetul. Internet: definiţie. grupuri de discuţii pe cele mai diverse teme Telnet. • • • • Bazele Internetului au fost puse la începutul anilor 1970 în cadrul Agenţiei pentru proiecte de cercetare avansată (ARPA) subordonată Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii. astfel încât să facă posibilă conectarea diferitelor tipuri de reţele precum şi dezvoltarea softului TCP/IP în calculatoare. Principalele probleme în construirea reţelei iniţiale. Spre sfârşitul anilor 1970 mai multe reţele locale experimentale şi staţii de lucru experimentale.World Wide Web. La timpul respectiv ARPA demonstrase viabilitatea sistemului de comunicare între computere pe care l-a elaborat pentru reţeaua ei pilot şi care includea doar trei servicii: Telnet (conectare la distanţă). SATNET. (sau ARPA Internet) devenită ulterior Internet. Kahn şi V. În 1972 a fost introdus şi serviciul de e-mail iar reţeaua a fost prezentată publicului şi s-au făcut demonstraţii. fapt care a uşurat mult sarcina conectării la Internet.1. iată un termen cu care. Din punct de vedere informaţional Internetul reprezintă un rezervor imens de informaţii care pot fi stocate şi transmise în format electronic: text. Aceste informaţii sunt disponibile gratuit sau contra cost. La vremea respectivă nu existau calculatoare personale. filme. de dezvăluirea unor fapte şi întâmplări de senzaţie. au fost conectate la reţeaua ARPANET. de urmărirea în direct a unor emisiuni TV fie pur şi simplu de schimbul de mesaje electronice (e-mail). staţii de lucru sau reţele locale. serviciul cu cea mai mare dezvoltare. concretizat în limbajul de programare numit HTML (HyperText Markup Language) şi pe programele în măsură să interpreteze acest limbaj. permite transferul de fişiere între calculatoare conectate la Internet UseNet. comparativ cu cele din ziua de astăzi. respectiv de 60Kbit/s pentru reţeaua terestră ARPANET. La începutul anilor 1980 au devenit disponibile comercial staţii de lucru şi reţele locale compatibile Internet. care sunt principalele servicii oferite de acesta şi câteva momente din scurta lui istorie. numai dacă nu trăim într-un colţ izolat al lumii. imagini. Existenţa lui se bazează pe conceptul de hipertext. ARPANET.

Până spre sfârşitul anilor 1990 controlul accesului la Internet a fost deţinut de Departamentul de Apărare al SUA şi ca urmare reţeaua s-a extins în principal pe seama conectării diferitelor centre de cercetare. serviciul cu cea mai mare dezvoltare în prezent. Copierea şi plimbarea fişierelor pe dischete între calculatoare.local area network) reţele extinse (WAN – wide area network) reţele de campus (CAN – campus area network) reţele metropolitane (MAN – metropolitan area network) reţele casnice (HAN – home area network) Reţelele locale sunt cele în care calculatoarele se află relativ aproape unul de altul. WWW (World Wide Web). în aceiaşi încăpere sau clădire. mesaje) între diverşii utilizatori precum şi utilizarea raţională a periferiei. Mai mult. în timp ce reţelele extinse acoperă regiuni mari. Spre sfârşitul anilor 1980 Internetul a început să devină accesibil şi pentru uz comercial. În anul 1992 a fost înfiinţată de către sectorul privat Societatea de Internet (Internet Society) cu scopul de a ajuta la promovarea Internetului şi întreţinerea standardelor utilizate în Internet. CD-ROM sau CD-Writer – de către mai mulţi utilizatori. în timp ce o reţea casnică leagă dispozitivele digitale dintr-o locuinţă. cu circa 10% pe lună.1 Clasificarea reţelelor de calculatoare Din punct de vedere al vecinătăţii în care se află calculatoarele. în special prin serviciul de e-mail care a fost a fost autorizat să utilizeze backbone-ul (coloana vertebrală a reţelei Internet) pentru comunicarea cu utilizatorii agreaţi în reţea şi cu reţelele federale de cercetare.1983 ARPA conecta peste 500 de centre iar partea militară s-a separat în reţeaua MILNET. iar instalarea de imprimante şi/sau modemuri la toate calculatoarele era costisitoare. Ca urmare. Reţelele proiectate pentru un oraş acoperă o arie mult mai mare decât o reţea campus. În 1995 dispare şi NSFNET. Pentru o mai bună înţelegere a mecanismului funcţionării Internetului vom începe cu descrierea elementului de bază al reţelei Internet şi anume cu reţeaua de calculatoare. Acest fapt a avut drept consecinţă răspândirea tehnologiei în mediile ştiinţifice. inclusiv video.1. În reţelele CAN calculatoarele sunt dispuse într-o arie limitată. chiar în interiorul aceleaşi încăperi era o metodă greoaie şi consumatoare de timp. În 1990 ARPANET ul dispare prin trecerea organizaţiilor care erau conectate la o altă reţea creată de NSF (National Science Foundation). Prin intermediul reţelei este posibil un schimb rapid şi sigur de informaţii (fisiere. Alte clasificări 6 . organizaţie nemilitară şi necomercială. după anul 1990 Internetul a mai câştigat un serviciu. conectate între ele şi capabil să transfere date între acestea. 1.5Mbit/s la jumătatea anilor 1980 şi 155Mbit/s la începutul anilor 1990. accesul la Internet fiind asigurat de firme comerciale din întreaga lume. datorită înglobării unor componente comerciale şi internaţionale. Putem defini reţeaua ca un sistem de două sau mai multe calculatoare. reţelele sunt: • • • • • reţele locale (LAN . la nivel de ţări sau continente. modemuri.1 Reţele de calculatoare O dată cu dezvoltarea industriei de calculatoare personale şi introducerea lor pe scara largă în tot mai multe firme. Acest an este considerat ca anul apariţiei Internetului. 1. necesitatea schimbului de fişiere între calculatoarele aceleaşi firme sau instituţii a apărut tot mai evidentă. Soluţia a fost dată de legarea tuturor calculatoarelor într-o reţea. prin intermediul reţelei este posibilă realizarea de teleconferinţe. după anul 1990 creşterea Internetului a devenit spectaculoasă. Tot o necesitate a devenit utilizarea în comun a diferitelor fişiere sau programe de aplicaţii precum şi a unor dispozitive periferice – imprimante. În paralel viteza de transmitere a informaţiei a crescut continuu la 1. instituţii de învăţământ şi ale administraţiilor. cum ar fi un campus sau o bază militară. De asemenea.

Răspunde de stabilirea. figura 1. 3. pe care nivelul de transmisie trebuie să le corecteze. este partea palpabilă a oricărei reţele. nivelul de aplicaţie asigură accesul la mediul OSI a proceselor de aplicaţie. Oricare ar fi însă modul de configurare al reţelei ea trebuie să asigure compatibilitatea între programele de pe fiecare calculator şi echipamentele hard ce fac legătura între staţiile de lucru. 6. 2. nivelul de date este cel care răspunde de transferul fiabil de date prin legătura fizică. nivelul de transport asigură corectitudinea recepţionării informaţiilor provenite de la celelalte staţii de lucru. se bazează pe nivelul imediat inferior pentru a realiza o serie de funcţii specifice şi pentru a “ascunde” detaliile acestor funcţii nivelelor superioare. În continuare vom aborda pe scurt reţeaua LAN urmând ca reţeaua WAN să fie exemplificată prin reţeaua Internet Modelul de referinţă OSI Diversitatea de implementare concretă a reţelelor este extrem de mare şi derivă din necesităţile specifice ale fiecărei firme. Se ocupă cu transmisia nestructurată de şiruri de biţi prin mediul fizic.includ reţelele MAN şi CAN în reţelele WAN iar reţeaua HAN este privită ca o reţea LAN. 5. amplificatoarele şi plăcile de interfaţă cu reţeaua. Calculatoarele şi dispozitivele care alocă resurse pentru reţea sunt numite servere. Organizaţia Internaţională pentru Standarde (ISO) a propus un model. menţinerea şi terminarea conexiunii. nivelul de reţea este cel care asigură independenţa nivelelor superioare de tehnologia folosită pentru transmisie. Calculatoarele din interiorul reţelei sunt numite noduri de reţea. Figura 1 Nivelurile fizice şi logice interacţionează pentru a permite comunicarea între calculatoare După cum se poate vedea modelul este construit pe şapte nivele. cu valoare de recomandare. 4. echipamentele concentratoare. Fiecare nivel. Prin canalele de transmisie (cablu sau radio) semnalele pot suferi alterări. până la cel de aplicaţie. Cele şapte nivele şi funcţiile lor sunt sintetizate după cum urmează: 1. nivelul fizic este constituit din cablurile de legătură. cunoscut sub numele de modelul OSI (Open Systems Interconnection interconectarea sistemelor deschise). care se doreşte a fi un cadru pentru proiectarea protocoalelor de reţea. 7 . Asigură sincronizarea. nivelul de sesiune asigură mecanismul de control al dialogului între aplicaţii. controlul erorilor şi fluxului de date care sunt constituite în pachete (cadre). nivelul de prezentare asigură independenţa aplicaţiilor faţă de diferenţele în reprezentarea datelor (sintaxa) 7.

în reţelele peer. În felul acesta toate calculatoarele au acces egal la magistrală care nu poate fi ocupată 8 . pe lângă flexibilitatea ridicată pe care o oferă. discuri. topologie. dacă una din staţii este solicitată de alte staţii din reţea.to.to. au puteri de calcul mai reduse. Arhitecturi LAN Din punct de vedere al arhitecturii reţelele de tip LAN sunt de două tipuri: • • reţele client/server reţele peer.peer. serverele .2 Reţele LAN Există o mare varietate de tipuri de reţele LAN.to. Legăturile reprezentate în figurile 2 şi 3 nu sunt legături fizice (cabluri electrice) ci legături logice. prin intermediul cărora informaţiile pot ajunge de la un calculator la altul. şi respectiv staţiile de lucru care sunt clienţi pentru servere. logică. şi care.to . Topologii LAN Prin topologie de reţea se înţelege modul de dispunere şi conectare a staţiilor într-o reţea. Spre deosebire de reţelele client/server. Staţiile de lucru sunt calculatoarele aflate pe mesele de lucru ale salariaţilor.peer În reţelele client/server calculatoarele se împart două categorii. cu atât scade viteza cu care staţiile sunt deservite. Windows NT Server sau Linux. fiecare staţie putând pune la dispoziţie fişiere. Sistemele de operare Windows 9x au incluse funcţiile de lucru pentru acest tip de reţea. Figura 2 Reţea client/server Figura 3 Reţea peer.1. Serverele pot fi în număr de unu sau mai multe calculatoare şi sunt configurate pentru a răspunde cât mai rapid cererilor clienţilor şi a asigura o bună protecţie a datelor în reţea. ceea ce constituie un avantaj.peer nu este nevoie de un sistem de operare dedicat. în general.peer Şi în cazul acestui tip de reţea. protocol utilizat. În figura 3 este reprezentată o reţea de tip peer. Reţea de tip magistrală La acest tip de reţea toate calculatoarele sunt legate la cablul principal al reţelei. aşa cum se arată în figura 4.peer staţiile nu accesează un server pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. Deoarece ele trebuie să poată rezolva simultan cererile mai multor clienţi sistemul de operare al acestora trebuie să fie unul special destinat acestui scop. Clasificate după acest criteriu reţelele LAN sunt de patru tipuri 1.calculatoare puternice care coordonează folosirea în comun a resurselor şi asigură serviciile ca bază de date pentru reţea. Pentru reţele de tip peer . ci toate sunt privite în mod egal. Cu cât serverul este accesat de mai mulţi clienţi concomitent iar sarcinile sunt mai complexe. cum ar fi Nowell NetWare.1. În figura 2 este reprodusă structura unei reţele de tip client /server. Pentru caracterizarea lor acestea pot fi clasificate după câteva criterii: arhitectură. comportându-se ca server temporar.to. directoare. viteza de lucru pentru lucrările proprii scade. imprimante. Unităţile de disc ale calculatoarelor sunt folosite în comun.

Figura 4 Reţea de tip magistrală Deoarece funcţionarea reţelei este dependentă de traficul de pe magistrală. În felul acesta se elimină dezavantajul prezent la reţelele magistrală. peste 16-20. Avantajele reţelei de acest tip sunt legate de cost. Ca suport fizic se utilizează cablul coaxial. Acestea trebuie să fie compatibile cu tipul reţelei şi cu suportul fizic pe care se transmit datele.decât dacă este liberă. Pe lângă cele două tipuri care au şi cea mai mare răspândire mai există două tipuri de reţea. unde luminoase sau unde radio. Cele mai răspândite sunt primele trei deoarece au costuri reduse.cablul UTP. cablurile cu fire torsadate (2 sau 4 perechi de fire . care este cel mai redus şi de posibilitatea extinderii prin adăugare progresivă de noi staţii de lucru. clasificarea sub aspectul logic are în vedere modul în care se desfăşoară comunicaţia între calculatoare prin intermediul suportului fizic. figura 5. 9 . Rolul de verificare a stării de liber a cablului revine nivelului logic de reţea care trebuie să aştepte până când se eliberează cablul pentru a putea transmite date spre alt calculator. care arată cum se plasează şi interconectează calculatoarele în reţea. întreruperea cablului magistrală în orice punct duce la scoaterea din funcţie a reţelei. Oricare ar fi tipul de reţea. restul reţelei continuând să funcţioneze. pentru conectarea calculatorului la cablurile de reţea este nevoie de plăci adaptoare de reţea. este mare din cauza costului ridicat al concentratoarelor de mare capacitate. care pentru reţele cu multe staţii. Dezavantajul îl reprezintă costul. 2. stabilitatea legăturii şi preţul de cost. Reţea de tip stea La acest tip de reţea legătura între calculatoare se face prin intermediul unor concentratoare (HUB-uri sau switch-uri) care au rolul de a distribui semnalele către toate calculatoarele din reţea. Logica reţelei Spre deosebire de clasificarea reţelelor sub aspect topologic. STP). ceea ce este un dezavantaj. întreruperea unui cablu afectează doar staţia în cauză. asigură viteze bune de la 10 la 100Mb/sec şi o bună protecţie la perturbaţiile externe. mai puţin răspândite: reţea în inel (ring) şi magistrală-stea. fibră optică. cabluri telefonice. Figura 5 Topologie de reţea STEA Figura 6 Topologie STEA Extinsă Fiecare are avantajele şi dezavantajele sale în ceea ce priveşte viteza de transmitere.

reţelele Ethernet au o mare răspândire (sunt estimaţi peste 50 milioane de utilizatori în lume3) şi reprezintă o alegere bună atunci când se doreşte realizarea unei reţele noi. Cele mai cunoscute 3 tipuri de protocoale pentru reţea sunt listate mai jos alături de sistemele de operare care folosesc aceste protocoale: • • • IPX/SPX NetBEUI TCP/IP Novel NetWare. care au rolul să asigure integritatea datelor trimise şi recepţionate. În ciuda acestui dezavantaj. 2000. Un LAN care foloseşte protocoale şi servicii specifice Internetului se numeşte Intranet Reţele Wireless În ultimii ani au cunoscut o mare dezvoltare reţelele în care dispozitivele comunică fără a fi conectate prin cabluri.ufrgs. pentru suport de fibră optică) şi ATM (Asynchronous Transfer Mode). 2003 Server. În cazul apei. Token-Ring (inel cu jeton). care se propaga mai bine în mediul lichid decât undele radio sau lumina. Protocoale LAN Pentru comunicarea în reţea se folosesc protocoale de transmisie. de cele mai multe ori.4GHz sau 5 GHz. datele fiind transmise. Pentru conexiuni la mică distanţă. De fapt. Aceasta permite conectarea unui mouse la laptop. În cazul reţelelor de calculatoare acestea se pot conecta între ele direct (reţele ad-hoc) sau prin intermediul unui dispozitiv de reţea numit Acces Point – AP (punct de acces) Deoarece mediul de comunicaţie este unul deschis. suportul de transmisie a datelor sunt ultrasunetele. Protocoalele s-au dezvoltat în strânsă legătură cu sistemele de operare pentru serverele de reţea. Interconectarea reţelelor de calculatoare Problema interconectării reţelelor a apărut ca o consecinţă a dezvoltării companiilor şi instituţiilor care deţineau reţele de calculatoare. care operează la niveluri diferite: TCP (Transmission Control Protocol) şi IP (Internet Protocol). Deşi a fost conceput pentru Internet protocolul TCP/IP este folosit şi în reţele locale. între diverse dispozitive. de fapt.br/~leo/ethernet. dintr-o suită de protocoale. Windows Server Protocolul TCP/IP este constituit. posibilităţii de lucru cu reţele de tip magistrală sau stea şi a utilizării ca suport fizic atât a cablului coaxial cât şi bifilar.html Începând cu Windows NT Server şi ulterioare. Necesitatea folosirii în comun a resurselor informatice de către diferitele sucursale sau agenţii ale aceleaşi companii. Reţelele ad hoc sunt cele mai expuse deoarece permit oricărui calculator echipat cu un adaptor wireless. OS/2 LAN Server UNIX. orice reţea locală care este conectată la Internet trebuie să utilizeze protocolul TCP/IP. aflate în localuri 3 4 www. vitezei bune. FDDI (Fiber Distributed Data Interchange. Aceste reţele. 2. astfel că protocolul ales trebuie să fie potrivit (în sensul acceptării) sistemului de operare. a unui telefon mobil la un calculator sau a două telefoane mobile între ele.inf. Windows Server4 Windows Server. 10 . ca şi al vitezei mai mici (tipic 54 Mb/s). reţelele wireless sunt mai vulnerabile din punctul de vedere al securităţii. Datorită costurilor reduse.Sunt câteva tipuri de astfel de reţele: Ethernet. se foloseşte frecvent lumina infraroşie (tehnologia Bluetooth). reţelele wireless se bucură de mare popularitate deoarece oferă mobilitate utilizatorilor. prin unde radio de ultra înaltă frecvenţă. cunoscute sub numele de reţele wireless (fără fir) folosesc aerul. vidul sau apa ca mediu de transmisie. să se conecteze la reţea. aflat în raza de acoperire a reţelei. Accesul prin AP este mai sigur deoarece de poate impune o politică de acces şi folosi criptarea cu o cheie deţinută doar de utilizatorii autorizaţi ai reţelei.

De aici a apărut necesitatea fragmentării reţelei în reţele mai mici. de multe ori diferite ca topologie şi tip. are angajaţi cinci arhitecţi. având doar ocazional de transferat informaţii spre unul din calculatoarele primei reţele nu vor mai fi deranjaţi de timpul mare de răspuns al acesteia. cu reţele proprii. pe baza unui algoritm specific. conexiunea dintre reţele fiind folosită numai pentru transmiterea de informaţii între calculatoarele aflate în reţele diferite. Fiecare dintre ei are un calculator legat în reţea.peer 2. Rezultatul va fi o creştere spectaculoasă a vitezei pentru ceilalţi salariaţi care. Pe de altă parte. La prima reţea vor fi conectaţi doar arhitecţii iar la a doua ceilalţi salariaţi. Funcţionează la nivelul de transport în modelul de referinţă OSI. după tip Peer . prin creşterea numărului de calculatoare conectate conduce. cărora reţeaua li se va părea lentă. routere şi gateway-uri [2]. Astfel bridge-urile care dispun de mai nivele de dirijare se apropie mult de funcţiile routerelor (de altfel şi denumirea lor de brouter-e sugerează acest lucru).to . accesează frecvent baza de date. Gatewayurile permit conectarea LAN-urilor care utilizează protocoale complet diferite. realizând transferuri masive de informaţii. Vom încheia această scurtă introducere în reţele locale clasificând reţeaua existentă în campusul universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava: 1. În felul acesta viteza în interiorul fiecărei reţele creşte. la toate nivelurile de comunicaţie. a impus găsirea unor soluţii pentru conectarea acestor reţele. după topologie Stea extinsă 3. Router-ele sunt echipamente de dirijare a traficului de date care realizează conexiuni la un nivel arhitectural superior bridge-urilor (nivelul de reţea) şi permit conectarea reţelelor de tipuri diferite. Astfel. Figura 7 Conectarea a două reţele printr-un router cu acces la Internet În ultimul timp diferenţele dintre cele trei tipuri de echipamente tind să se estompeze datorită facilităţilor de care dispun. după logică Ethernet 11 . aşa cum am menţionat mai sus. În figura 7 este ilustrat modul în care două reţele sunt conectate prin intermediul unui router care asigură şi accesul la Internet. Următorul exemplu poate clarifica afirmaţiile de mai sus. identifică destinaţia pachetului de date dirijându-l fie spre un calculator din reţeaua din care face parte calculatorul care a expediat pachetul fie spre un calculator din reţeaua adiacentă. Să presupunem că o firmă de arhitectură. Conectarea reţelelor se realizează prin intermediul unor echipamente speciale numite bridge-uri. Gateway-urile care folosesc protocolul TCP/IP sunt numite routere IP. Deoarece arhitecţii. care să fie ulterior interconectate. Soluţia o reprezintă divizarea reţelei în două reţele mai mici. Bridge-urile (punţile) fac legătura între două sau mai multe reţele şi. secretara va trebui să aştepte pentru a trimite un e-mail sau pentru a accesa un anumit document de pe Internet. conectate între ele. creşterea dimensiunii unei reţele. vor încetini mult accesul la reţea al celorlalţi angajaţi. Funcţionarea lor este la nivelul legăturilor de date. care are ca activitate proiectarea. o secretară. la scăderea vitezei de răspuns a reţelei. un inginer constructor şi un desenator. prin natura activităţii.diferite.

4. protocoale TCP/IP şi facultativ NetBEUI 5. suportul de transmisie: cablu UTP (Unshielded Twisted Pairs, perechi de fire răsucite, neecranate) şi fibră optică (între clădirile campusului şi Departamentul de Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul universităţii). Reţeaua este de tip Intranet. Viteza de comunicaţie pe backbone este de 1000 Mbps (Gigabit), iar în rest la 10/100Mbps. Legătura la Internet este asigurată printr-o linie radio cu un ISP local la viteza de 11Mbps, din care 512Kbps o reprezintă traficul internet garantat asigurat universităţii.

1.1.3 Reţeaua Internet
Infrastructura reţelei Internet este formată de suportul de comunicaţii de mare viteză, numit backbone (coloana vertebrală a Internetului), constituit din cabluri de fibră optică şi canele de comunicaţie prin satelit. La backbone, proprietate a marilor companii de telecomunicaţie, sunt conectaţi marii “Internet Service Provider - ISP”, furnizorii de servicii de Internet. Aceştia, la rândul lor conectează furnizori mai mici de servicii care asigură servicii pentru persoane fizice, instituţii de stat sau firme private. Dacă până acum câţiva ani utilizatorii casnici se conectau, de regulă, la ISP printr-o legătură telefonică normală şi un modem (echipament care asigură adaptarea în vederea comunicării dintre calculatoare şi suportul fizic de comunicaţie) în prezent aceştia sunt conectaţi în principal prin intermediul cablurilor TV (CATV) sau liniilor telefonice speciale ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line) şi modemurile corespunzătoare fiecărui tip de mediu. Vitezele asigurate de liniile telefonice obişnuite sunt modeste, între 33-56Kbit/s, dar suficiente pentru 1..3 utilizatori conectaţi simultan. Conectarea prin CATV sau ADSL asigură viteze mult superioare, 4...6 Mbit/s. În locurile izolate conexiunea poate fi asigurată prin unde radio, wireless, dar stabilitatea conexiunii este afectată de condiţiile meteorologice şi existenta unei vizibilităţi directe între antena ISP şi antena clientului. Instituţiile, campusurile universitare au calculatoarele conectate într-o reţea locală care, prin intermediul unui router şi o conexiune de mare viteză (sute sau mii de Kbit/sec) este conectată direct la ISP. În figura 8 se exemplifică modul în care un utilizator casnic şi o reţea locală se conectează la un ISP, iar acesta, la rândul lui, printr-o linie de mare viteză are acces la Internet prin unul din punctele de acces (NAP- Network Access Point).

Figura 8 Conectarea utilizatorilor casnici şi a reţelelor locale la Internet Calculatoarele conectate la Internet pot fi împărţite în două mari clase, servere şi clienţi. Calculatoarele care pun la dispoziţie anumite servicii (WWW, FTP, E-mail) sunt servere iar calculatoarele care se conectează la acestea pentru a folosi respectivele servicii sunt clienţi. Un calculator, ca maşină, poate găzdui mai multe aplicaţii server, el putând fi, în acelaşi timp, şi server WWW şi FTP sau e-mail. Mai mult, este posibil ca acelaşi calculator să fie, în acelaşi

12

timp, şi server – furnizând un anumit tip de serviciu clienţilor, de exemplu WWW, dar şi client, fiind conectat şi beneficiind de serviciile altui server, de exemplu FTP.

Adrese IP
Toate calculatoarele conectate la Internet pot fi identificate printr-o adresă IP (Internet Protocol) care este unică în reţea (fiecare calculator are propria lui adresă care este diferită de a oricărui alt calculator conectat în momentul respectiv). În prezent funcţionează două versiuni de adrese IP, IPv4 şi IPv6. Cea mai răspândită este prima versiune, prima apărută în evoluţia Internetului. A doua versiune este în curs de implementare ca urmare a crizei de adrese IP ce derivă din numărul insuficient de adrese disponibile în versiunea IPv4. În IPv4 adresa este formată din 4 octeţi (32 biţi) şi se scrie sub forma zecimală: VVV.XXX.YYY.ZZZ, patru grupuri a câte trei digiţi separate prin punct. Fiecare octet poate lua, teoretic, valori între 0 şi 255 (în sistem zecimal), ceea ce conduce la un număr de circa 4,3 miliarde de adrese teoretic disponibile (2564 =232 ≈4,3*109). Practic, însă, datorită modului în care spaţiul acestor adrese a fost împărţit în clase (5 clase din care doar 3 au utilizare publică) şi rezervării unor domenii întregi de adrese din fiecare clasă pentru scopuri speciale, numărul real al adreselor în versiunea IPv4 este mai mic de jumătate din cel teoretic posibil. Versiunea IPv6 substituie, treptat, versiunea anterioară, extinzând numărul biţilor de adresă de la 32 la 128 (16 octeţi). Ca urmare numărul adreselor disponibile devine practic nelimitat. Adresele IP in IPv6 se scriu, în mod normal, ca 8 grupuri a câte 4 digiţi hexazecimali separate prin semnul : , ca în exemplul: 2001:0db8:85a3:08d3:1319:8a2e:0370:7334. Pe lângă extinderea numărului de adrese disponibile, versiunea IPv6 aduce o serie de funcţiuni noi, foarte utile pentru asigurarea calităţii serviciilor (QoS - Quality of Service) pentru multe tipuri de aplicaţii care au apărut ulterior versiunii IPv4.

Alocarea adreselor IP
După cum am afirmat anterior, fiecare calculator conectat la reţeaua Internet trebuie să aibă alocată o adresă IP pentru a putea fi identificat de protocolul TCP/IP. Deoarece serverele sunt conectate permanent la reţea el au adrese fixe, stabilite manual de administratorii acestora. Aceste adrese nu se schimbă sau se schimbă foarte rar. În cazul clienţilor lucrurile sunt diferite. Adresele IP ale acestora pot să se modifice, de exemplu prin migrarea de la un ISP la altul, sau prin modul în care adresele sunt atribuite de către ISP. Un ISP, ca şi un administrator de reţea, are la dispoziţie două metode de a aloca adresele IP calculatoarelor client din reţea. O metodă este de a stabili adrese statice fiecărui calculator. Pentru aceasta o persoană calificată trebuie să configureze conexiunea la reţea pentru fiecare calculator în parte, având grijă să aloce adrese IP diferite. Această practică este ineficientă în cazul reţelelor mari, cu mare răspândire geografică; de aceea este preferată a doua metodă, de alocare automată a adreselor IP. Alocarea dinamică se face de către un server specializat pentru această funcţie, numit server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). Acest server este administrat de către ISP sau administratorul reţelei, care are o evidenţă a tuturor clienţilor, evidenţă bazată pe adresele fizice ale adaptoarelor de reţea prin care clienţii se conectează la reţea. Atunci când un calculator client este deschis, dacă este configurat să primească automat adresa IP, el va fi identificat de serverul DHCP şi dacă este în evidenţa lui, va primi o adresă IP din cele de care ISP dispune. Adresa este închiriată (leased) pentru o perioadă de timp, de exemplu 48 de ore, interval în care, dacă clientul se deconectează şi apoi se reconectează, el va primi aceeaşi adresă IP. Dacă reconectarea se face după expirarea timpului de închiriere el va primi o altă adresă. Acesta este modul automat dinamic de atribuire a adreselor. Din punctul de vedere al marii majorităţi a clienţilor, modificarea adresei IP prin care are acces la Internet nu prezintă nici o importanţă. Sunt însă, clienţi care, din motive aparte (cum ar fi acela că găzduiesc un server WWW sau FTP) au nevoie ca adresa IP să fie fixă. Pentru aceştia ISP pot rezerva câte o adresa IP pe baza adresei fizice; ori de câte ori un astfel de client

13

se conectează la reţea, serverul DHCP va identifica clientul şi îi va aloca adresa rezervată. Este procedeul cunoscut sub numele de alocare automată cu adrese fixe.

Figura 9 Fereastra Command Prompt afişează informaţii despre adresa IP curentă Orice client care operează sub sistemul Windows poate să afle care este adresa IP alocată la un moment dat. Pentru aceasta trebuie să deschidă fereastra Command Prompt (sau MS-DOS Command în Windows 98) şi să tasteze comanda ipconfig /all urmată de apăsarea tastei Enter. Fereastra de dialog care se deschide are aspectul din figura 9. În figura 9 putem citi următoarele informaţii: • • • • • • • • • • • • tipul adaptorului şi numărul conexiunii: Ethernet adapter Local Area Connection (o singură conexiune) descrierea adaptorului, fabricant, model: VIA Compatibl Fast Ethernet Adapter adresa fizică a adaptorului: 00-16-17-DE-84-2F modul de obţinere a adresei IP, static sau dinamic: Dhcp Enabled: Yes (alocare dinamică) activarea autoconfigurării: Autoconfiguration Enabled: Yes adresa IP a computerului client: 192.168.2.57 masca adresei de subreţea: 255.255.255.0 adresa IP a porţii implicite: 192.168.2.1 adresa IP a serverului DHCP: DHCP Server: 192.168.2.1 Adresa IP a serverelori DNS: DNS Servers: 192.168.2.1, 80.96.84.17 data şi ora închirierii adresei: Lease Obtained: 23 martie 2007 16:05:39 data şi ora expirării închirierii: Lease Expires: 25 martie 2007 16:05:39

Se poate observa că pe lângă adresa IP a calculatorului acesta mai primeşte o serie de adrese fără de care conexiunea nu ar fi complet configurată şi nu ar funcţiona sau ar avea o funcţionalitate limitată. Astfel masca adresei de subreţea (subnet mask) foloseşte pentru a determina dacă datele trimise de computer sunt destinate unui computer din aceeaşi reţea sau unui computer din altă reţea. Adresa porţii implicite (default gateway) este adresa IP a calculatorului sau echipamentului de reţea către care se trimit toate datele care nu sunt destinate vreunui calculator din reţea proprie. Adresa serverului DHCP, este adresa IP a serverului care alocă dinamic toate aceste adrese. Dacă adresele ar fi alocate static, manual, atunci nu este nevoie de server DHCP.

14

a desfiinţării serverului sau a unei greşeli de rutare) atunci utilizatorul va primi un mesaj de eroare de la primul server interogat.3 1. este rolul protocolului TCP să reconstituie succesiunea iniţială a pachetelor şi să ceară retransmiterea celor pierdute sau recepţionate cu erori. Dacă serverul nu există.4. spre deosebire de o legătură telefonică clasică intre doi abonaţi. etc. alegându-se pentru fiecare pachet varianta optimă din punct de vedere al vitezei şi siguranţei la momentul respectiv. până când este identificat serverul către care s-a făcut cererea. Desenul din figura 10 poate clarifica acest mod de funcţionare.3 1. De remarcat că la destinaţie pachetele pot să nu ajungă în ordinea în care au fost transmise sau să nu ajungă toate. ro – România. guvernamentale – gov. sunt adresele IP ale unor servere a căror rol este explicat în continuare. cele militare – mil.5 Server Client Figura 10 Rutele parcurse de cele cinci pachete care compun informaţia transferată între client şi server 15 . De exemplu adresa IP a serverului Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava este 80.4.Rusia. net. etc. gov. şi tot aşa. mil. care este mai uşor de memorat şi utilizat. de câteva sute sau mii de octeţi. org. (acest lucru se poate întâmpla fie ca urmare a tastării greşite a numelui..ro.2. în cazul conexiunilor prin Internet lucrurile stau complet diferit: informaţiile care circulă prin Internet sunt fragmentate în pachete mai mici. cele aparţinând unor organizaţii non profit au numele org. care dacă găseşte în baza lui de date adresa IP sau numele serverului. Aceste pachete sunt dirijate de către routere spre destinaţie pe mai multe căi (rute) disponibile. organizate ierarhic. numit „cu comutare de pachete”. Există în reţeaua Internet un număr de servere DNS. edu. care translează adresele IP în nume şi invers.5 2 2 1. Pentru utilizatori acest lucru este transparent. Deoarece memorarea unor şiruri de numere de forma adreselor IP este greoaie a fost conceput un sistem de nume de domenii (DNS . unde o dată stabilit circuitul el rămâne acelaşi până la întreruperea convorbirii. este consultat un prim server DNS. fiecare pachet conţinând în antetul lui informaţii despre sursa de la care a plecat şi destinaţia unde trebuie să ajungă. numele domeniului este usv iar numele domeniului rădăcină este ro.96.Adresele serverelor DNS. .2.2.usv.6 iar numele este www.3. A doua clasă dă informaţii doar despre localizarea geografică a serverului: ru. Pentru a se conecta la un server un client trebuie să cunoască adresa IP a serverului. va dirija cererea către acesta. pe baza înregistrărilor dintr-o bază de date care este continuu actualizată. Sunt două clase ale numelui domeniului rădăcină. numele calculatorului gazdă.3. Numele de domenii rădăcină sunt administrate de o companie numită Network Solutions. prima clasă este generală (clasă de nivel 1) şi conţine nume cum ar fi com. În cazul exemplului de mai sus numele calculatorului gazdă este www. nume care sugerează tipul serverului: serverele comerciale au numele com. Atunci când un calculator conectat la Internet lansează o cerere de conectare cu un anumit server. etc. La rândul lui numele este compus din trei părţi separate prin câte un punct. de pe un nivel superior.120.2. iar dacă nu o găseşte va interoga un alt server DNS. preconfigurat. prin care este informat asupra acestui lucru. 4 5 4 1. Este important de ştiut că. tr –Turcia.3 5 5 4 1. numele domeniului şi numele domeniului rădăcină (sau top). ei neştiind pe ce cale a plecat sau a sosit fiecare din pachetele care alcătuiesc informaţia.Domain Name System) care atribuie fiecărei adrese de server un nume.

Ar mai fi de răspuns la o întrebare: cine este proprietarul Internetului şi cine îl administrează? Nu se poate spune că Internetul este proprietatea cuiva. să aibă asociată o adresă IP unică şi să dispună de o conexiune care să asigure routarea prin Internet. modul în care funcţionează Internetul. http://www. Pentru a putea fi host (gazdă) calculatorul trebuie să aibă un nume de domeniu. În realitate lucrurile sunt mult mai complicate. coliziune Fenomen care apare în reţelele Ethernet prin suprapunerea pachetelor de date pe aceeaşi linie de transmisie în acelaşi timp. SMTP pentru e-mail. Acesta este. Program care rulează pe serverul de reţea pentru a opri accesul neautorizat din afară în interiorul reţelei şi invers. organizaţie sau persoană fizică îşi administrează serverele şi siturile al cărui proprietar este. Orice calculator conectat la reţea la un moment dat. etc. Pentru fiecare serviciu Internet sunt alocate porturi care. dar Internetul nu înseamnă numai infrastructură. FTP pentru transfer de fişiere. Protocolul de aplicaţie nu trebuie confundat cu protocolul de transport (TCP/IP). în raport cu conţinutul acesteia. Acesta este. Poartă de comunicaţie prin care un calculator schimbă date cu alt calculator sau dispozitiv numeric. Alocarea adreselor IP se face de către o organizaţie IANA (Internet Assigned Numbers Authority – http://www. În România gestionarea numelor de domeniu în cadrul domeniului rădăcină . el este specific fiecărui tip de serviciu. dacă este o cerere de la un client o va trata şi va răspunde. este pe porţiuni proprietatea unor companii. Dicţionar de termeni Din diverse motive anumiţi termeni folosiţi de-a lungul acestui capitol nu au fost explicaţi în cuprinsul lui. atunci când linia este liberă.Considerând că informaţia a fost descompusă în cinci pachete. prin tradiţie au devenit porturi standard. a unor persoane fizice sau organizaţii. Datele primite de la un calculator sunt transmise către toate celelalte dar sunt recepţionate numai de către calculatorul căruia i-au fost destinate. deoarece sistemul este astfel conceput încât scoaterea din serviciu a unei anumite părţi a lui să nu afecteze funcţionarea întregului. Termenul este detaliat în capitolul 2. Dispozitiv al unei reţele locale la care converg cablurile de conectare ale calculatoarelor.iana. dacă este răspunsul unui server informaţia va fi pusă la dispoziţia utilizatorului. în linii mari. aşa cum s-a arătat.ici. la nivelul fiecărei ţări există o autoritate care administrează numele domeniului rădăcină pentru respectiva ţară. de fapt.org). Un alt lucru important de ştiut este acela că pentru a se putea înţelege. numerotate de la 1 la 5.ro este făcută de ICI (Institutul pentru Cercetare în Informatică. În continuare aceştia sunt explicaţi alături de alţi termeni întâlniţi în literatura de specialitate. fiecare companie. şi principalul rol al rutării. Calculatorul care recepţionează pachetele reface informaţia şi o va prelucra în consecinţă. firewall host hub port 16 . Infrastructura. Este un fenomen normal şi este rezolvat prin reluarea transmisiei respectivelor pachete. HTTP pentru web. Are rolul de a distribui datele transmise între calculatoare. Dispune de mai multe tehnici de filtrare printre care şi cea de proxy-server. atât serverul cât şi clientul trebuie să utilizeze acelaşi protocol de aplicaţie pentru a putea comunica. să utilizeze protocolul (IP). pe fiecare ramură a reţelei formată din nodurile Internet în care se află routere este trecut numărul pachetului care a tranzitat respectiva cale.ro/) În rest.

hoteluri c) orice furnizor de servicii de Internet 5. Prin server Internet se înţelege: a) Un calculator care asigură un anumit serviciu în reţeaua Internet 17 Internet Service Provider – ISP.proxy (server) Un server interpus între aplicaţia client. protocoale de transmisie. dacă nu. trimite cererea mai departe spre serverul real. cum ar fi browserul web şi serverul Internet. Reţelele peer – to – peer presupun a) un sistem de operare dedicat.. server. . Poate îndeplini şi funcţia de filtrare a cererilor astfel încât anumite site-uri să nu poată fi accesate din interiorul reţelei deservite. El interceptează toate cererile către serverul real şi dacă este posibil le rezolvă el însuşi. Dispozitiv de distribuire a datelor într-o reţea. universităţi. reţea de calculatoare include: a) minim 2 calculatoare b) minim 3 calculatoare c) depinde de topologie 2. client. optimizat pentru creşterea vitezei de lucru în reţea b) posibilitatea accesului egal. protocol de aplicaţie. switchul poate determina destinaţia pachetului de date lăsând libere celelalte căi de comunicaţie. Accesul la Internet şi serviciile lui este oferit de: a) şcoli. staţii de lucru. Întrebări de verificare Care din următoarele afirmaţii este adevărată? 1. administraţiile locale şi centrale de stat. Se reduc astfel numărul de coliziuni în reţea dar creşte puţin timpul de transfer al datelor între sursă şi destinaţie. backbone. switch Un glosar consistent de termeni Internet poate fi consultat în lucrarea [3] Cuvinte cheie adresă IP. sistem de nume de domenii. la resursele reţelei c) folosirea exclusivă a reţelelor de tip Ethernet 3. baze militare b) cluburi Internet. Spre deosebire de hub. Internetul este: a) o reţea extinsă de calculatoare b) o reţea mondială de reţele de calculatoare c) un club unde se pot juca jocuri în reţea sau se poate conversa online cu orice persoană care dispune se un calculator PC 4. intranet. DNS –Domain Name System este a) un serviciu oferit de Internet b) un sistem de translare a adreselor IP în nume de domenii şi invers c) un serviciu de înregistrare a numelor de domeniu 6. al tuturor utilizatorilor.

după eliminarea mai multor neajunsuri în funcţionare.1 Scurtă istorie Începuturile WWW datează din anul 1989 când la Laboratorul de Cercetări de Fizică Nucleară (CERN) din Geneva s-a cristalizat ideea conceperii unui sistem de transmitere a informaţilor între diferitele echipe. Anul 1992 a fost un an al dezvoltării. Deschideţi fereastra MS-DOS Prompt (sau Command Prompt în Windows XP) şi tastaţi comanda ipconfig /all. depăşeau posibilităţile laboratorului CERN. mesagerie. numit browser. dar şi umane. Interpretaţi datele afişate şi comparaţi-le cu cele afişate de fereastra IP Configuration. La începutul anului 1993 existau 50 de servere Web în întreaga lume pentru ca spre sfârşitul aceluiaşi an numărul lor să crească de peste 10 ori. Munca a demarat cu elaborarea unui program capabil să interpreteze limbajul Hypertext. artă. tratează 4 faze: 18 . divertisment sunt numai câteva dintre activităţile ce se derulează sub semnul acestui serviciu. în anul 1994 s-a produs fuziunea dintre CERN şi MIT (the Massachusetts Institute of Technology) deoarece cerinţele în resurse materiale. 2. 2. În anul 1994 s-au depus eforturi pentru securizarea Webului în scopul asigurării confidenţialităţii datelor vehiculate (corespondenţe.). comerţ. browserul Web a devenit disponibil prin intermediul FTP iar Web-ul a fost prezentat publicului şi organizaţiilor cele mai diverse. în octombrie 1990 proiectul a fost prezentat iar după numai două luni au început să se contureze primele rezultate. Protocolul este acel produs software (sau mai simplu program) care asigură tranzacţia între clienţi şi servere. acces la resurse protejate. 2.2 Protocoale şi limbaje în WWW Funcţionarea WWW se bazează în esenţă pe doi piloni: protocolul şi limbajul (sau codul). Ce este astăzi Webul este lesne de constatat: informaţii. afaceri. în desfăşurarea unei tranzacţii. În anul 1991. Pe baza cunoştinţelor acumulate în acest capitol încercaţi să clasificaţi reţeaua de calculatoare de la locul dumneavoastră de muncă. bazat pe Hypertext. aflate la distanţă una de alta. Web-ul a fost pus la punct şi a devenit funcţionabil. Un an mai târziu. Aceasta şi datorită faptului că între timp au devenit disponibile alte două browsere.b) Un program care rulează pe un calculator conectat la Internet şi asigură un anumit serviciu specific c) Un calculator conectat la Internet. WWW – World Wide Web Rezumat: în acest capitol veţi învăţa în ce constă serviciul WWW şi istoria apariţiei şi dezvoltării sale.Tot aici veţi învăţa cum pot fi căutate informaţii pe Internet folosind motoarele de căutare. care dispune de o adresă IP şi de un nume de domeniu Teme propuse 1. 2. Pentru dezvoltarea pe mai departe a Webului. cărţi de credit. etc. unul al firmei MacIntosh iar altul al firmei Mosaic. Protocolul pentru Web este HTTP (HyperText Transfer Protocol) care. acesta din urmă proiectat pentru mediul Windows. Veţi face cunoştinţă cu protocolul HTTP folosit de serviciul WWW şi limbajul HTML care stă la baza construcţiei documentelor Web.

” Dacă conectarea nu se poate realiza. rezultatul fiind documente cu mare impact la utilizator. Documentele HTML conţin text. Ca şi în cazul cererii.3 Browsere Web 2. Presupunând că serverul a recepţionat şi interpretat corect cererea (în caz contrar se va genera un mesaj de eroare) atunci se trece la a treia fază. sunt programe destinate serviciului Web al Internetului. Jscript. după un timp oarecare browserul returnează un mesaj de informare asupra acestui fapt. sunet şi linkuri (legături) către alte documente. imagini. Limbajul este un limbaj care descrie modul în care informaţia conţinută în documentele Web trebuie afişată.. limbaj de marcare a hipertext-ului). În funcţie de browserul utilizat pe bara de stare apare un mesaj care confirmă citirea răspunsului de la server. În funcţie de obiectul încărcat browserul va iniţia acţiuni diferite. Opera al firmei Opera Software şi Netscape Navigator (NN) al firmei Netscape. Gopher sau WAIS) şi ce obiect (document Web sau alt tip de fişier) se caută. JPG) sau va lansa un player pentru fişiere audio / video. răspunsul specifică protocolul folosit dar mai conţine o serie de informaţii care sunt afişate pe bara de stare indicând ce anume se întâmplă în fiecare moment pe perioada transferului. VBscript). Figura 11 Bara de stare a browser-ului Internet Explorer 7 la un moment al încărcării unei pagini web Când transferul s-a încheiat se produce deconectarea de la server. Ele rulează pe calculatoarele client din reţea şi permit vizualizarea documentelor HTML. va lansa un viewer pentru fişiere grafice (GIF. figura. Internet Explorer (IE) al firmei Microsoft. Dacă conexiunea s-a realizat browserul trimite o cerere către server. sau clienţii web. Indiferent de browserul utilizat. 2. Mozilla Firefox al fundaţie Mozilla. Opţiunea pentru unul sau altul ţine mai mult de obişnuinţă deoarece diferenţele sunt nesemnificative pentru utilizatorul obişnuit. Această stare este identificată prin faptul că pe bara de stare a ferestrei browser-ului apare mesajul “Conecting to….• • • • Conectarea Cererea Răspunsul Deconectarea În faza de conectare browserul încearcă să se conecteze cu serverul. răspunsul. O scurt[ introducere în limbajul HTML este facută în capitolul 3.11.3. fie va salva pe disc obiectul sub formă de fişier.1 Generalităţi Browserele Web. acesta 19 . Datorită implementărilor diferite ale limbajului HTML şi limbajelor pentru scripturi (JavaScript. citirea poştei electronice prin intermediul interfeţei Web sau transferul de fişiere de pe servere FTP. În Internet limbajul standard este HTML (Hyper Text Markup Language. Acest mesaj nu trebuie confundat cu mesajele de eroare returnate de servere ca urmare a unor erori survenite în scrierea corectă a adreselor Web sau inexistenţei documentelor solicitate pe serverul accesat. fie va afişa textul dacă obiectul este un simplu fişier ASCII (text). Această cerere specifică ce tip de protocol este utilizat (implicit este HTTP dar poate fi şi FTP. În prezent sunt patru browsere cu mare răspândire. Limbajul HTML având posibilităţi variate de formatare a documentului valorifică ingeniozitatea celui care îl creează (web master sau web designer). acelaşi document Web poate apărea diferit în ferestrele diferitelor browsere.

La Internet Explorer câmpul se numeşte Address iar la Netscape Navigator se numeşte Location.96.usv. motiv pentru care este preferată prima formă. Fiecare facultate are propriul ei server web. portul şi calea către fişier.12”. Hostname sau numele domeniului: a fost definit în capitolul anterior. separarea numelor acestora. Protocoalele cele mai utilizate sunt: file: (fişier local). Buton de activare a adresei. Dacă în calea de mai sus s-ar fi scris “GtLd. reprezintă calea către document.iana.htm” atunci serverul ar fi răspuns cu un mesaj de eroare care atenţionează asupra faptului că fişierul respectiv nu poate fi găsit. La acţionarea acestuia browserul lansează cererea către serverul din adresă. Dacă se doreşte alt protocol acesta trebuie specificat. De subliniat faptul că numele subdomeniului precede întotdeauna numele domeniului. Dacă doriţi să accesaţi documentul care conţine descrierea domeniilor generice de nivel 1 va trebui să introduceţi adresa http://www. În exemplul de mai sus s-a omis protocolul. deoarece browserul consideră acest protocol ca implicit.ro este numele serverului web al Universităţii Suceava. Toate ferestrele browserelor dispun de câteva elemente comune care vor fi explicate în cele ce urmează: Câmp pentru introducerea adresei: are aspectul unei casete text în care se introduce de la tastatură adresa sau locaţia documentului căutat. Adresa se introduce in format URL (Uniform Resource Locator .iana. 119 pentru Usenet news. între ele şi faţă de numele domeniului făcându-se prin punct. cu deosebirea că în loc de backslash “\” se foloseşte slash “/”. versiunea. cel al facultăţii de Inginerie Electrică este tot www dar aparţine domeniului eed. adică pot fi scrise atât cu litere mari (Capitals) cât şi cu litere mici sau combinaţii ale acestora. după modelul: [protocol][hostname][port][pathname] Protocolul este implicit HTTP.trebuie să asigure obligatoriu câteva elemente de interfaţă cu utilizatorul.htm. dar calea este “Case Sensitive” şi trebuie specificată ca atare. numele domeniului sau adresa IP. Portul. care conţine numele protocolului (sau schema). După numele protocolului urmează un număr variabil de slashuri “/” – două slashuri dacă se utilizează HTTP:. În loc de numele domeniului se poate introduce şi adresa IP prin care se desemnează în mod unic un anumit server din reţeaua Internet.org.locator uniform de resurse).htm este gtld/gtld. Multe protocoale au definite ca implicite numerele porturilor. care reprezintă subdomenii ale domeniului usv. Este evident că sub această formă este mult mai greu de reţinut adresa unui server. care este http:. şi se specifică asemănător cu modul de specificare a căii în DOS. Astfel numele serverului web al facultăţii de Ştiinţe Economice este www.ro. de exemplu “80.htm. Pathname sau calea. Calea către documentul gtld.ro.usv. FTP: sau News:. mailto: (E-mail). Vom mai adăuga aici faptul că numele domeniului poate conţine şi subdomenii.ro.org/gtld/gtld. În cele ce urmează se vor face referiri la două dintre cele trei browsere enumerate şi anume la Internet Explorer. Observaţii: Numele protocolului şi al domeniului nu sunt “Case Sensitive”. 80 pentru World Wide Web. Serverul FTP al Universităţii Suceava are numele ftp şi aparţine domeniului usv.usv. ftp: (FTP).120. este numărul portului dedicat protocolului utilizat. cum ar fi: 21 pentru FTP. news: (Usenet news) şi gopher: (Gopher). La versiunile anterioare ale Internet Explorer şi la Mozilla Firefox el se află la 20 . 70 pentru Gopher. De aceea el poate fi omis din conţinutul URL când se foloseşte unul din protocoalele de mai sus pe portul standard. Câteva exemple: www. 8080 pentru serverele proxy. trei slashuri pentru file: şi nici unul pentru mailto: sau Gopher:. Un exemplu. pe serverul către care se face cererea. Site-ul web al organizaţiei IANA este http://www. Întotdeauna numele protocolului este urmat de două puncte “:”. si aparţine domeniului seap.

Fiecare filă are câte un tab pe bara de instrumente. În partea dreaptă a butoanelor Back şi Forward există o mică săgeată orientată cu vârful în jos. Butonul Stop foloseşte pentru oprirea încărcării paginii accesate. Mecanismul permite navigarea pe site-uri web din aceeaşi categorie. 2. Pentru a deschide o filă nouă daţi un click pe tab-ul mică din dreapta ultimului tab. grupându-le într-o singură fereastră. IE7 a adoptat mecanismul de taburi (sau file). pe fiecare tab fiind afişat numele paginii conţinute în fila asociată. foloseşte pentru încărcarea paginii definite de utilizator ca pagină implicită. Atât în IE cât şi în NN butoanele sunt numite Back şi Forward. care permite deschiderea de pagini web diferite în aceeaşi fereastră dar în file diferite. Tot în această categorie pot fi incluse alte două butoane: Stop. După orice modificare făcută în sursa documentului şi salvată. care are aceeaşi denumire în majoritatea browserelor. activarea adresei făcându-se la apăsarea tastei Enter. La IE7 există o singură săgeata. dacă se acţionează butonul Back se încarcă pagina anterior vizualizată. 21 . asemenea unei cărţi. Butonul Refresh foloseşte pentru reîncărcarea pagini curente dacă operaţia anterioară a eşuat ori a fost întreruptă de utilizator. Rolul acestora este de a deschide lista cu istoricul navigării pentru sesiunea curentă.dreapta barei de adrese. orientate spre stânga pentru înapoi şi spre dreapta pentru înainte. la versiunea IE7 acesta lipseşte. iar după aceasta se poate reveni la pagina iniţială acţionând Forward. pentru a se vedea efectul modificării trebuie reîncărcat documentul cu ajutorul butonului de reîmprospătare. Butonul Home. util în cazul în care se editează un document HTML şi se doreşte previzualizarea acestuia. Butoanele au forma unor săgeţi. Fila care se va deschide va afişa pagina setată ca pagina implicită a browserului. din acest istoric putându-se alege orice pagină vizitată anterior. Figura 12 Fereastra Internet Explorer 7 De asemenea. fără a fi nevoie să se acţioneze repetat butoanele Back sau Forward. comună ambelor butoane. făcând click dreapta cu mouse-ul pe bara de instrumente şi alegând Meniu Bar din meniul contextual.Internet Explorer Fereastra aplicaţiei este reprodusă în figura 12. la versiunile anterioare. Din pagina curentă. Refresh şi Home. ca şi la Mozilla Firefox fiecare buton are propria săgeată. din dorinţa de a mări cât mai mult suprafaţa activă a ferestrei. Se poate observa că faţă versiunile anterioare lipseşte bara de meniuri. la dorinţa utilizatorului. Ea poate fi afişată.3 2. Butoane de navigare servesc pentru răsfoirea paginilor care au fost deschise. El este. de asemenea.

yahoo. Acesta este diferit de istoricul navigării în cadrul unei sesiuni. cum ar fi numele de utilizator şi parola de autentificare la serverul de e-mail. a) b) Figura 13 Tabelele General şi Content ale ferestrei de dialog Internet Options De asemenea. sau butonul Use Current stabilirea ca pagină implicită a paginii curente (deschise în momentul respectiv). 22 .2.com. Această operaţie se face cu scopul de a accelera încărcarea paginilor pe care le-aţi mai vizitat anterior. care este disponibil la apăsarea săgeţii din dreptul butoanelor Forward şi Back şi care se şterge la închiderea ferestrei browserului. Atunci când navigaţi pe Internet IE7 memorează adresele introduse în bara de adrese şi linkurile activate în cursul navigării. Istoricul navigării.3. Configurarea Internet Explorer 7.2. Şi accesul unor alte persoane la fişierele temporare poate fi considerat un atac la intimitate deoarece devoalează conţinutul paginilor vizitate. Este posibil ca IE7 să memoreze datele pe care le introduceţi în formularele de pe anumite pagini web. furnizând elementele de conţinut la o viteză mult mai mare din fişierele memorate în loc să fie aduse de pe site-ul web cu viteza limitată a conexiunii. accesibil prin apăsarea săgeţii din capătul din dreapta al barei de adrese.1 Personalizarea IE7 Setarea paginii implicite Pentru a seta pagina implicită a navigatorului faceţi click pe butonul Tools de pe bara de instrumente şi alegeţi Internet Option din meniul pop-up. Accesul altei persoane la istoricul navigării poate fi considerat ca o încălcare a intimităţii. în timpul navigării IE7 memorează conţinutul paginilor vizitate sub forma unor fişiere temporare pe calculatorul dumneavoastră. Acest lucru este un real pericol deoarece dă posibilitatea altor persoane să folosească datele memorate pentru a accesa site-uri web in contul dumneavoastră. Apăsând butonul Use Default stabiliţi ca pagină implicită pagina de la adresa http://www. În secţiunea Home page apăsaţi butonul Use Blank pentru a afişa o pagină goală la deschiderea browserului sau la apăsarea butonului Home. Se constituie astfel un istoric al navigării.Se va deschide fereastra de dialog din figura 13a.

Firma poate oferi. În mod implicit această opţiune nu este activată. În acest fel angajatul poate să îşi citească poşta oficială conectândude prin dial-up la serverul firmei în timp ce pentru navigare pe web foloseşte conexiunea LAN. acces prin dial-up. Deşi în mod obişnuit un utilizator foloseşte o singură conexiune. pentru situaţii de acest gen. poate exista o conexiune pentru acces Internet printr-o reţea locală (LAN) şi o alta prin linie telefonică la un al doilea ISP. figura 13b. este posibil. să se utilizeze mai multe conexiuni. Se va deschide o nouă fereastră de dialog în care puteţi preciza. apăsaţi butonul Settings din secţiunea AutoComplete. Secţiunea Content Advisor vă permite să stabiliţi niveluri de restricţii pentru diferite tipuri de conţinuturi. bazate pe recomandările ICRA (Internet Content Rating Association). din exterior. Controlul Conţinutului Conţinutul paginilor vizitate poate fi controlat prin intermediul tabelei Content. totuşi. Ori în realitate acest lucru nu se întâmplă. O asemenea situaţie poate fi întâlnită când politica de securitate a unei firme nu permite accesul angajaţilor la conturile de poştă electronică de pe serverul de e-mail al firmei. prin bifarea casetelor de opţiuni corespunzătoare. însă. Bifând caseta Prompt me to save passwords determinaţi browserul să vă solicite confirmarea dacă să memoreze parola ori de câte ori introduceţi o parolă într-un formular Web. a) b) Figura 14 a)Tabela Connections permite setarea conexiunilor folosite de IE7 b)Setări avansate 23 . prin Internet. De exemplu.Toate aceste date pot fi şterse apăsând butonul Delete din secţiunea Browsing History a tabelei General. Dacă doriţi să stabiliţi reguli pentru funcţia de completarea automată (AutoComplete). Scopul urmărit este de a proteja membrii familiei de conţinuturi care contravin normelor morale sau legilor statului. ce elemente doriţi să completeze automat IE7. Setarea conexiunii Tabela Connections permite setarea proprietăţilor conexiunilor. Din păcate. pentru a putea deveni efective aceste setări este necesar ca paginile web ale siteurilor să fie etichetate conform specificaţiilor FOSI (Family Online Safety Institute).

Dacă doriţi ca IE7 să detecteze automat actualizările disponibile la Microsoft. Yahoo. asemenea navigatorului Mozilla Firefox. Mai mult. Lycaos. În felul acesta fişierele care conţin astfel de informaţii şi care sunt mult mai mari în comparaţie cu documentul text. Minima prudenţă recomandă ca filtrul să fie activ. care sunt consumatoare de timp. alegând oricare din motoarele din listă. Setările pentru conexiunile dial-up şi conexiunea prin LAN sunt independente. la dorinţa utilizatorului. care poate fi dezactivat. cu un singur click. cu scopul de a culege date confidenţiale. Filtrul are rolul de a detecta site-urile pirat. numai pentru site-urile considerate de încredere. Astfel. în această casetă. o casetă de căutare a informaţiilor pe web. Puteţi opta pentru eliminarea restricţiilor. Motorul implicit este Live Search. În secţiunea Security există o serie de opţiuni care previn atacurile asupra calculatorului realizate prin controale ActiveX sau scripturi incluse în conţinutul paginilor web. să adăugaţi noi motoare de căutare la lista celor din care puteţi selecta. a animaţiei precum şi interpretarea fişierelor audio. Iată doar câteva din ele care pot fi folositoare atunci când conectarea se face prin dial-up iar timpul de conectare costă bani. figura 14b dă posibilitatea stabilirii unor opţiuni avansate de configurare a aplicaţiei Internet Explorer. Avantajul prezenţei acestei casete este că nu mai e nevoie să deschideţi pagina vreunui motor de căutare ci tastaţi direct. ceea ce doriţi să găsiţi. Aceasta însemnă că ori de câte ori IE7 va căuta să se conecteze la Internet va folosi respectiva conexiune. Figura 14a. selectând comanda Change Search Defaults şi urmând indicaţiile din fereastra de dialog care se deschide. oricare din motoarele: Google. Puteţi schimba motorul implicit. În grupul Multimedia se pot dezactiva opţiunile Play animations in webpages. Astfel. Este recomandat ca activarea conţinutului activ să se facă în tabela Security. în grupul Browsing selectaţi opţiunea Automatically check for Internet Explorer updates. etc. Caseta Live Search IE7 include în bara de instrumente. Toate motoarele adăugate vor fi listate când faceţi click pe butonul din dreapta casetei. Dacă ceea ce se caută pe Internet este informaţie sub formă de text. 24 . reproduce aspectul tabelei Connections unde este configurată o conexiune dial-up ca implicită. se comportă ca o reţea privată la care nu au acces persoane neautorizate. şi Show pictures. în special cele referitoare la mijloacele de plată electronice. care imită şi se substituie unor site-uri de încredere. care. deşi utilizează reţeaua Internet. periodic (aproximativ la 30 de zile) browserul va verifica pe site-ul oficial al Microsoft dacă există actualizări sau patch-uri ale aplicaţiei. Ca noutate în IE7 apare filtrul anti phishing. Aceste opţiuni sunt grupate pe categorii şi trebuie folosite în cunoştinţă de cauză. IE7 va căuta pe Web paginile care conţin cuvântul respectiv. rezultatul fiind o creştere sensibilă a vitezei cu care sunt încărcate paginile. Browswerul va deschide o pagină web din care alegeţi. devine inutilă. Ask. Dacă în bara de adrese introduceţi un cuvânt sau o adresă eronată. Setări avansate Tabela Advanced. nu mai sunt încărcate de browser. Play sounds in webpages. Ca să inactivaţi acest comportament puteţi bifa în secţiune Search opţiunea Do not search from the Address bar. conexiunea LAN poate folosi un proxy server în timp ce conexiunea dialup nu. atunci afişarea imaginilor. iar pentru a adăuga şi alte motoare faceţi click pe butonul cu triunghi negru din dreapta casetei şi alegeţi Find More Providers (caută mai mulţi furnizori).Mai este posibil accesul la serverul de e-mail al firmei prin intermediul unei reţele virtuale private. caseta Live Search vă permite să alegeţi motorul de căutare cu care doriţi să lucraţi şi. dacă simţiţi nevoia. ceea ce vă expune la pericole.

Aşa cum am arătat mai sus browserul de Internet este mijlocul prin care acest lucru este posibil.ro sau www. executabil -exe. Pentru a accesa un anumit document găzduit de un server Web adresa (mai corect URL-ul) acestuia trebuie scrisă în câmpul de adrese. Pentru reîmprospătarea informaţiei de pe ecran apăsaţi butonul Refresh. În timpul scrierii adresei. fără a mai fi nevoie de introducerea adresei de la tastatură. Dacă documentul este găsit.usv. Dacă documentul solicitat există atunci serverul îl va trimite şi va fi afişat de browser.php. adică să expedieze documentul solicitat către calculatorul care a făcut cererea. Dacă cererea se referă la un fişier oarecare.php browserul va afişa aceeaşi pagină. Dacă serverul nu poate fi contactat (nu există.seap. de asemenea. adică index. de exemplu Paint.php.3 Navigarea cu ajutorul browser-ului Prin navigare pe Internet se înţelege acţiunea de explorare a resurselor puse la dispoziţie de Internet.2. acesta va fi afişat în fereastra browser-ului.htm. MSOffice . Winamp. în aceeaşi fereastră sau într-o fereastră nouă. sub bara de adrese se desfăşoară o altă listă care conţine adrese pe care Internet Explorer le propune pe baza primelor caractere din adresă care au fost tastate. va lansa cererea. Dacă documentul nu este găsit. Numele paginii principale este. audio -mp3. executabile.php. atunci browserul va răspunde funcţie de natura fişierului: dacă este un fişier imagine de tipul suportat (jpg. Într-un document Web există porţiuni de text (cuvinte) sau zone de imagine deasupra cărora cursorul mouse-ului îşi schimbă aspectul luând forma unei mâini cu degetul arătător ridicat. Spre exemplu.htm.usv. index. Adresele introduse sunt memorate de Internet Explorer şi dacă doriţi accesarea rapidă a uneia dintre ele apăsaţi butonul din capătul din dreapta al casetei de adrese (triunghiul cu vârful în jos). În cele ce urmează va fi prezentat modul de navigare şi utilizare a facilităţilor oferite de IE7. este temporar inaccesibil) utilizatorul primeşte un mesaj de eroare.html dar sunt servere care au definite şi alte nume pentru pagina principală. Dacă serverul a putut fi contactat atunci acesta va încerca să satisfacă cererea. numele paginii principale a Facultăţii Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică din Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava este index. dacă legătura reuşeşte. MSWord sau să lanseze în execuţie fişierul executabil. cum ar fi index. cea care este afişată atunci când în caseta de adresă nu se specifică numele fişierului şi calea. dacă există.htm. default. video -mpeg. Excel) browserul va încerca să lanseze aplicaţia asociată tipului respectiv de fişier. Şi de aici se poate alege adresa dorită. Sub caseta de adrese se desfăşoară lista adreselor care au fost introduse din care se poate alege cea dorită. atunci serverul va răspunde cu un mesaj de eroare care va fi. main. Dacă faceţi click pe butonul stâng al mouse-ului când cursorul se află deasupra unei legături.3. Media Player.Word. care de obicei sunt afişate cu altă culoare decât restul textului şi sunt subliniate. De cele mai multe ori fişierele care alcătuiesc site-ul se află pe acelaşi server dar este posibil ca anumite pagini sau fişiere să fie găzduite de alte servere Internet. dacă este un alt tip de fişier (imagine -tiff. Dacă nu poate lansa respectiva aplicaţie atunci sunteţi atenţiona asupra posibilităţii salvării fişierului pe discul local. Dacă în caseta de adresă se introduce www. Real Player. După apăsarea tastei Enter.seap. bmp. sau porţiuni de imagine reprezintă legături (hyperlinks) spre alte documente Web sau fişiere. 25 . Pe lângă pagina principală un site mai conţine şi alte pagini Web precum şi fişiere imagine.ro/index. jpeg. index. după care se apasă tasta Enter De regulă documentele nu sunt izolate ci grupate tematic în ceea ce se numesc site-uri. Fiecare site are o pagină principală (home page). Dacă doriţi abandonarea unei operaţii în curs apăsaţi pe butonul Stop de pe bara de instrumente. browserul va căuta să se conecteze la serverul al cărui nume a fost specificat în adresă. Folosind butoanele de navigare Back şi Forward puteţi reveni la paginile anterior vizitate. png) acesta va fi afişat. sunet. afişat de browser. gif. Respectivele cuvinte. de regulă. atunci browserul va stabili o conexiune spre serverul care găzduieşte respectivul document sau fişier şi.

memorat pe calculatorul dumneavoastră.3. fără a mai accesa website-ul. atunci IE7 va citi. figura 15.1 Ştergerea informaţiilor privind site-urile vizitate Pentru a şterge istoricul site-urile vizitate şi fişierele memorate în dosarul temporar apăsaţi butonul Tools. apăsaţi butonul Settings. 2. dacă doriţi să fie mai greu de descoperit prin răsfoirea calculatorului sau dacă spaţiul de pe discul unde este instalat implicit IE7 nu este suficient. Pentru a seta opţiuni privind fişierele memorate pe discul local apăsaţi butonul Settings şi se va deschide fereastra Temporary Internet Files and History Settings. opţiunea Internet Options şi apăsaţi butonul Delete din secţiunea Browsing History a tabelei General. dar sunteţi siguri că aveţi ultima versiune a conţinutului. 26 . În felul acesta este posibil să se modifice conţinutul website-ului dar dumneavoastră să nu puteţi vedea acest lucru pentru că IE7 vă va afişa vechiul conţinut. Automatically (automat). de asemenea. atunci IE7 va verifica. pe toată perioada de valabilitate a fişierelor temporare. În acest ultim caz puteţi alege o altă partiţie. doar conţinutul acestor fişiere. Aici puteţi opta pentru stabilirea spaţiului rezervat pe disc pentru fişierele temporare. fie fişierele cookie (fişiere salvate pe calculatorul clientului în scopul de a fi identificat de server pe durate navigării pe website).Pentru dezactivarea opţiunii de autocompletare apăsaţi butonul Tools. dacă în secţiunea Temporary Internet Files optaţi pentru Never (niciodată).Apăsând butonul din dreptul fiecărei categorii puteţi şterge selectiv. fie numai istoricul sau conţinutul formularelor. Figura 15 Fereastra Temporary Internet Files and History Settings Figura 16 Fereastra Delete Browsing History Evident această operaţiune va îngreuna încărcarea şi afişarea paginilor vizitate. respectiv parolele. a numărului de zile pentru care trebuie memorate fişierele temporare (implicit sunt 20 de zile) precum şi comportamentul browserului relativ la fişierele temporare. secţiunea AutoComplete. Se va deschide fereastra din figura 16. fie numai fişierele temporare. ori de câte ori accesaţi o pagină web dacă există pe server versiuni noi ale fişierelor şi le va aduce pe calculatorul dumneavoastră. Astfel.Puteţi.3. să schimbaţi locaţia dosarului temporar. O altă posibilitate de ştergere a conţinutului memorat este să selectaţi comanda Delete Browsing History din meniul butonului Tools. Este recomandabil să păstraţi setarea implicită. figura 13a. selectaţi opţiunea Internet Options şi în tabela Content. cu capacitate mai mare. Dacă veţi opta pentru Every time I visit the webpage (de fiecare dată când vizitez pagina web).

având pagina încărcată şi afişată în browser apăsaţi butonul Add to Favorites (sau apăsaţi combinaţia de taste Alt+Z). ceea ce vă va îngreuna substanţial citirea. figura 17b. selectaţi dosarul şi apăsaţi Add. Pentru aceasta. Pentru a nu obţine o listă foarte lungă este bine să organizaţi această listă creând dosare pe diverse subiecte în care să memoraţi paginile legate de subiectele respective.3. paginilor şi dosarelor selectate. Puteţi modifica numele paginii înainte de salvare tastând noul nume în caseta text Name. 2. în special în locul diacriticelor. se va deschide lista dosarelor. Pentru a salva într-un dosar existent. Se va deschide fereastra de dialog din figura 17a. pentru mutarea paginilor dintr-un dosar în altul. pe care o deschideţi apăsând butonul Favorites Center de pe bara de instrumente a IE7 sau combinaţia de taste Alt+C.3.2. modificarea conţinutului dosarelor) o puteţi face din fereastra Organize Favorites (organizare preferinţe). Figura 18 Neconcordanţa între codarea caracterelor paginii şi a navigatorului IE7 27 .2 Administrarea listelor de preferinţe Dacă o anume pagină prezintă un interes deosebit pentru dumneavoastră şi doriţi să o aveţi la îndemână pentru a fi accesată rapid. adăugarea sau ştergerea lor. crearea de noi dosare şi redenumirea lor.3 Stabilirea codului de caractere Este posibil ca atunci când deschideţi pagini scrise în altă limbă decât engleză să vedeţi caractere neinteligibile în text.3. apăsaţi săgeata neagră din capătul casetei Create in. a) b) Figura 17 Fereastra Add Favorites permite adăugarea paginilor la lista de preferinţe iar fereastra Organize Favorites organizarea listei de preferinţe. o puteţi adăuga în lista de preferinţe (Favorites). figura 18. Dacă apăsaţi butonul Add (în figură este acoperit de lista dosarelor) pagina va fi adăugată în rădăcina listei de preferinţe. Pentru crearea unui dosar nou apăsaţi butonul New Folder. Administrarea listei de preferinţe (redenumirea dosarelor.3.

Aceasta se întâmplă deoarece la crearea paginii a fost folosit un sistem de codare a diacriticelor diferit de sistemul pe care îl foloseşte în mod curent browserul. Puteţi determina browserul să folosească setul potrivit alegând din meniul butonului Page opţiunea Encoding. Selectaţi More din meniul Encoding şi se va deschide o listă lungă de coduri. Pentru limba română, ca şi pentru orice altă limbă central europeană, alegeţi Central European (ISO) sau Central European (Windows). Tot din meniul Encoding puteţi bifa opţiunea Auto-Select. Aceasta vă ajută în sensul că browserul va încerca să determine şi să aleagă singur setul de caractere potrivit, dacă pagina conţine această informaţie

2.3.3.4 Modificarea dimensiunii fonturilor şi conţinutului
În mod prestabilit IE7 afişează textul cu font Times New Roman şi dimensiune medie (în lipsa unor specificaţii exprese incluse în document care să determine un alt comportament). Sunt şase niveluri de dimensiuni ale fonturilor pe care browserul le poate reda: Largest, Larger, Medium, Smaller şi Smallist. Puteţi ajusta dimensiunea textului pe ecran astfel încât să vă faceţi cititul confortabil: apăsaţi butonul Page şi alegeţi din meniu opţiunea Text Size şi apoi una din dimensiunile enumerate mai sus. IE7 oferă o funcţie nouă, Zoom, prin care se poate mări sau micşora conţinutul paginii, text şi imagini. Funcţia este utilă atunci când nu există o concordanţă între rezoluţia la care a fost realizată pagina afişată şi rezoluţia monitorului. Astfel, dacă o pagină a fost realizată pentru o rezoluţie de 800px pe orizontală, ea va ocupa circa 80% din lăţimea unui monitor de 17 inch cu rezoluţia de 1024px, iar dacă pagina a fost realizata pentru o rezoluţie de 1024px ea nu va încăpea pe lăţimea unui monitor cu rezoluţia de 800px. Aici intervine funcţia de zoom, pe care o accesaţi din meniul Page, alegând un factor de zoom care să se potrivească cel mai bine nevoilor dumneavoastră.

2.3.3.5 Tipărirea paginilor Web
Tipărirea se face apăsând butonul Print din bara de instrumente (pictograma cu imprimata).

a)

b) Figura 19 Fereastra de tipărire oferă utilizatorului o interfaţă intuitivă

Previzualizarea documentului poate fi făcută apăsând butonul cu triunghi din dreapta butonului Print şi alegând opţiunea Print Preview. Faţă de versiunile anterioare IE7 aduce o îmbunătăţire substanţială prin interfaţa intuitivă şi o serie de noi funcţionalităţi. Astfel, opţiunea Shrink to fit (strânge pentru a potrivi), permite încadrarea paginii afişate pe ecran în formatul stabilit al paginii tipărite. Mânerele orizontale şi verticale, din afara suprafeţei paginii previzualizate, 28

figura 19a, dau posibilitatea încadrării porţiunii din pagină care se doreşte a fi tipărită. Sunt puse la dispoziţie, de asemenea, instrumente de reducere la scară a conţinutului paginii web şi vizualizare paginilor multiple, figura 19b. Pentru a seta pagina pe care faceţi tipărirea puteţi: da click pe butonul Page Setup din fereastra Print Preview sau alegeţi Page Setup din meniul deschis de săgeata din dreapta butonul Print .

2.3.3.6 Salvarea paginilor Web
Puteţi salva paginile web pentru a avea acces la conţinutul acestora atunci când nu mai dispuneţi de o conexiune Internet (de exemplu in avion sau tren). Faceţi click pe butonul Page de pe bara de instrumente a IE7 şi alegeţi Save As. În fereastra de dialog care se deschide, figura 20, în câmpul File name: tastaţi un nume sugestiv pentru fişier. Din lista Save as type: alegeţi formatul dorit. Iată o scurtă descriere a formatelor disponibile: • Web archive, single file (*.mht).- Salvează în format Multipurpose Internet Mail Extension HTML (MHTML), un fişier arhivat care mapează toate legăturile (linkurile) din pagină, cu excepţia legăturilor absolute. Webpage, complete (*.htm,*.html) - păstrează formatul original (htm sau html) salvând elementele conţinute în pagină (imagini, scripturi, etc.) în dosare asociate fişierului salvat. Webpage HTML only (*.htm,*.html) - păstrează formatul original dar salvează numai informaţia text Text files (*.txt)- salvează doar informaţia text, neformatată.

• •

Figura 20 Fereastra Save Webpage permite salvarea paginii în multiple formate

2.3.3.7 Copierea textului, imaginilor şi legăturilor dintr-un document Web
Puteţi copia textul dintr-o pagină Web şi utiliza într-un editor de text selectând textul respectiv şi folosind comenzile de copiere: combinaţia de taste Ctrl + C sau comada Copy din meniul contextual. Textul copiat în clipboard îl puteţi lipi apoi în orice editor de text sub Windows. Dacă folosiţi MSWord vă recomand ca lipirea să o faceţi folosind comanda Paste Special din meniul Edit şi nu cu simplu Paste sau Ctrl+V. Evitaţi astfel copierea formatului HTML din

29

pagina Web în pagina Word, copiere care vă poate da mare bătaie de cap la formatarea finală a documentului Word. În ceea ce priveşte imaginile inserate în document, acestea pot fi salvate sub formă de fişier grafic astfel: poziţionaţi cursorul mouse-ului pe imagine, daşi click pe butonul drept al mouseului şi alegeţi comanda Save Picture As… iar din fereastra de dialog care se deschide alegeţi dosarul / unitatea de disc unde doriţi să salvaţi şi numele fişierului imagine. Pentru salvarea imaginilor care servesc ca fundal (background) poziţionaţi cursorul oriunde pe suprafaţa fundalului, faceţi click dreapta şi din meniul contextual alege comanda Save Background As…. Pentru a copia adresa unei legături din pagină poziţionaţi cursorul pe legătură, daţi click dreapta şi din meniul contextual selectaţi Copy Shortcut. Adresa este copiată în clipboard şi o puteţi apoi lipi în orice editor de text sub Windows sau în orice casetă text dintr-un formular Web.

2.3.4 Căutarea în WWW
De foarte multe ori, atunci când se caută o anumită informaţie pe Internet, nu se cunoaşte adresa paginii care conţine respectiva informaţie. Pentru a putea ajunge la aceste informaţii se apelează la aşa numitele motoare de căutare (search engine). Acestea sunt nişte calculatoare cu mare putere de calcul care dispun de imense baze de date cu privire la paginile web înscrise şi caută, la cerere, în aceste baze de date paginile care ar putea conţine informaţia solicitată. Pentru a fi inclusă (indexată) în baza de date a unui motor de căutare o pagină web trebuie înscrisă la respectivul motor. Înscrierea se poate face gratuit sau contra cost, funcţie de politica proprietarului acestor motoare, iar indexarea se face fie automat de către roboţi fie manual de către de către echipe de editori. Principial există două tipuri de motoare de căutare, bazate pe directoare sau pe roboţi (crowler-based). Diferenţa între ele constă în faptul că în primul caz paginile trimise spre indexare sunt analizate de editori şi în funcţie de conţinut sunt adăugate în directoare şi subdirectoare tematice (Yahoo este cel mai elocvent motor din această categorie) iar în al doilea caz indexarea se face în urma vizitării adreselor trimise spre indexare de către roboţi (Altavista este cel mai vechi motor de căutare bazat pe roboţi de indexare). Motoarele de căutare bazate pe directoare (Yahoo, Lycos) permit căutarea prin deschiderea succesivă a directoarelor tematice, organizate arborescent. Acest mod de căutare este mai anevoios în sensul că poate să nu conducă la atingerea rezultatului, în schimb pune mai bine în evidenţă domenii conexe celui în care s-a pornit căutarea. În ultimii ani graniţa dintre cele două tipuri s-a estompat, astfel că multe motoarele de tip director conţin ferestre de căutare (Yahoo, dmoz) iar cele bazate pe roboţi conţin, la rândul lor, câteva directoare majore (Excite, Msn). Orice motor de căutare are trei elemente majore5: Primul este robotul, care mai este numit păianjen sau vierme (robot, spider sau crawler, în limba engleză). Robotul este un program care vizitează paginile web, le citeşte şi apoi urmăreşte legăturile către alte pagini. În timp, multe din paginile vizitate îşi pot modifica conţinutul, li se pot adaugă noi legături, iar unele pagini pot dispărea definitiv De aceea roboţii se întorc după un anumit interval de timp, de obicei o lună sau două şi vizitează din nou site-ul căutând eventualele schimbări care au fost făcute. Aceste programe au o capacitate extraordinară de a citi şi de a prelucra date. Astfel, conform declaraţiilor producătorilor, roboţii rapizi de la Altavista au capacitatea de a citi 1 GB de text pe secundă, respectiv 3 milioane de pagini web pe zi . Tot ceea ce găseşte robotul (cuvinte cheie, porţiuni de text din paginile vizitate, etc.) sunt trecute în al doilea element al motorului de căutare, numit index sau catalog. Acesta este ca o bază de date imensă în care se află informaţii despre fiecare pagină web găsită de robot. Această pagină
5

www.afaceri.net/WEBDESIGN/ PROMOVARE/Motoare_de_cautare.htm

30

Asupra modului cum se înregistrează o pagină şi cum se folosesc cuvintele cheie vom reveni în capitolul Web Design. descrierea sau cuvintele cheie sunt mai relevante pentru conţinutul paginii. găsite de robot la o nouă căutare să fie adăugate la index. Există mijloace simple de a evita indexarea de către Google a acestor pagini. Acestea sunt titlul paginii – vizibil pe bara de titlu -. Cum se realizează practic căutarea? În primul rând se introduce. încă. În al doilea rând. acesta din urmă nefiind vizibile. AskJevees. Dintre cele cu plată cităm: HotBot.com www. adresa motorului de căutare dorit şi se accesează pagina principală a acestuia.com La momentul editării prezentei lucrări Google este considerat cel mai eficient motor de căutare. Căutarea adresei paginii se face pe baza unor elemente vizibile sau invizibile în cuprinsul documentului. cuvintele cheie folosite. dar este posibil ca ea sa nu fie încă "indexată". în ordinea pe care el o consideră cea mai relevantă . Yahoo (pentru director. atunci indexul este actualizat cu noile informaţii.org Nume Lycos Ask HotBot AllTheWeb URL www. gratuit). Al treilea element esenţial este software-ul de căutare.com/links/article. pe lângă documente HTML.alltheweb. Google nu ia în consideraţie cuvintele cheie sau descrierea paginii. Daca robotul găseşte schimbări intr-o pagină web.com dmoz. în sensul că roboţii Google caută pe serverele web paginile fără să fie necesară înscrierea acestora. El oferă în rezultatele căutărilor. cu atât rezultatul căutării va fi mai eficient iar informaţia va fi găsită mai repede.apare în catalog ca o nouă înregistrare.com www.lycos. Trebuie. Această practica poate să nu fie pe placul tuturor celor care deţin servere Web. să mai precizăm că tot mai multe motoare de căutare. legăturile către alte pagini. între două pagini. dacă aceasta a fost corect formulată. Toate motoarele afişează în această pagină o casetă text în care utilizatorul introduce cuvântul sau cuvintele pe care le consideră ca fiind cele 6 http://searchenginewatch. un program care permite căutarea printre milioanele de pagini înregistrate în index precum şi afişarea rezultatului sub forma unei liste de legături. Deci o pagina web poate să fie vizitată de robot.com www. deoarece acolo pot fi stocate pagini care nu trebuie să fie indexate de motoarele de căutare şi ar trebui să rămână anonime. Uneori poate trece mai mult timp până când paginile noi sau modificate. Astfel. dintre cele mai puternice şi populare. însă. descrierea conţinutului şi cuvinte cheie. va fi listată prima cea care are mai multe referiri în alte pagini de pe Web.ask. motoarele de căutare pun la dispoziţie formulare de înscriere.com www. Google ierarhizează paginile după numărul de legături din alte pagini către pagina în cauză. Cu cât titlul paginii. cui numai titlul acesteia.hotbot. cele care fac acest lucru gratuit fiind din ce în ce mai puţine. care însă pot fi diferite de la un motor de căutare la altul.lycos. În acest caz pagina nu este disponibilă la o eventuală căutare . Looksmart. imagini.php/2156221 31 . şi documente PDF iar primele rezultate sunt şi cele mai semnificative pentru informaţia cerută.com www. care va conţine titlul si adresa paginii respective.yahoo. precum şi porţiuni din text. cu acelaşi nume. indexează paginile trimise contra cost. în care autorul sau web master-ul care vrea să îşi înregistreze pagina trebuie să completeze o serie de câmpuri între care unul conţine obligatoriu URL ul paginii.google. motorul fiind. Google reprezintă o excepţie de la contextul general. Oricare ar fi forma. Iată câteva dintre motoarele de căutare cele mai cunoscute şi utilizate6: Nume Google Yahoo Lycos Opendirectory URL www.

în ordinea specificată”. Figura 21 Rezultatul căutării cu Google după şirul de caractere “biografia lui Napoleon” Rezultatele căutării s-au redus la doar trei titluri. În exemplul de mai sus. Fiecare pagină generată conţine titlurile documentelor Web care conţin cuvintele căutate. În ambele situaţii criteriul de căutare trebuie redefinit. Logica de căutare este. figura 21 Se poate spune că procesul de căutare s-a derulat după logica “listează toate paginile care conţin oricare din cuvintele ce formează şirul”. De foarte multe ori se întâmplă ca rezultatul căutări să nu satisfacă. Dacă numărul rezultatelor unei căutări este prea mare înseamnă că definirea criteriului de căutare s-a făcut prea vag iar dacă numărul este prea mic sau nu se obţine nici un rezultat înseamnă că definirea s-a făcut prea restrictiv. fie conţinutul documentelor găsite nu corespunde cerinţei. în faţa acelor cuvinte se va pune semnul plus (+) iar dacă altele nu trebuie să apară se va pune în faţa lor semnul minus (-). Majoritatea motoarelor de căutare dispun de o opţiune de căutare avansată care permite definirea mai precisă a criteriilor de căutare cu ajutorul unei interfeţe Web prietenoase. fie numărul rezultatelor este prea mic fie prea mare pentru a putea fi inspectate. “listează toate paginile care conţin cuvintele din şir. 32 . După un anumit timp motorul de căutare va genera una sau mai multe pagini Web. dacă şirul de caractere este scris <biografia -lui Napoleon> atunci vor fi afişate doar acele rezultate care conţin cuvintele biografia şi Napoleon. Căutarea după şirul de caractere <biografia lui Napoleon> returnează rezultate care conţin atât şirul căutat cât şi rezultate care nu prezintă interes fie pentru că nu se referă la Napoleon Bonaparte fie sunt în alte limbi. Apoi se apasă butonul Search sau Find aflat în vecinătatea casetei text.mai relevante pentru căutare. intitulate de obicei “Next”. un extras din document prin care se pun în evidenţă cuvintele găsite care corespund cererii şi URLul documentului respectiv. figura 22. chiar dacă utilizatorul are foarte clar în minte ceea ce caută şi atunci cererea trebuie reformulată. fiind afişată lista acelor pagini care conţin în mod exact şirul de caractere. Mai jos se dă un exemplu despre cum se poate face căutarea unor informaţii legate de biografia împăratului Napoleon Bonaparte. funcţie de numărul rezultatelor căutării. Dacă se introduce şirul de caractere între ghilimele atunci căutarea se va face după respectivul şir. În oricare din aceste situaţii cererea nu a fost corect făcută. Dacă rezultatele nu încap pe o singură pagină atunci accesul la paginile următoare se face prin intermediul unor legături din pagina curentă. ceea corespunde în mai mare măsură scopului urmărit. în acest caz. Numărul de rezultate este destul de mare (115) ca să descurajeze trecerea lor în revistă în căutarea informaţiilor necesare. Astfel primele rezultate sunt cele care conţin toate cuvintele iar ultimele cele care conţin câte unul din cuvintele care alcătuiesc şirul. Dacă în rezultatele căutării anumite cuvinte din şirul de caractere trebuie să apară necondiţionat.

utilizatorul mai puţin experimentat poate preciza într-un formular care cuvinte din şirul de căutare să apară în rezultatul căutării şi care nu. 3. Întrebări de verificare 1. Ca exemple pot fi citate Google. Cuvinte cheie Browser. Butoanele Back şi Forward ale browser-ului folosesc pentru: a) deplasarea înapoi şi înainte printre paginile vizitate anterior b) deplasarea înainte şi înapoi printre paginile cu rezultatele căutării când se folosesc motoare de căutare c) deschiderea listelor cu paginile Web vizitate anterior. 5. navigare. la IE7: a) numai global. Altavista şi HotBot. motoare de căutare Protocol URL.Figura 22 Rezultatul căutării când şirul de caractere a fost introdus între ghilimele În locul folosirii semnelor + şi – în caseta text. pentru istoric. fişiere temporare şi informaţii din formulare b) individual. URLul permite a) localizarea unui server în reţeaua Internet b) identificarea în mod unic a oricărui document de pe un server Internet c) specificarea în mod unic a adresei unui fişier de pe Internet şi protocolul asociat 4. Browserul Web este un produs software care: a) rulează pe serverele Web b) rulează pe calculatoarele client c) permite răsfoirea resurselor calculatoarelor legate la Internet. De asemenea motoarele de căutare avansate permit căutarea paginilor scrise într-o anumită limbă pe baza setului de caractere utilizat la construcţia paginii. Care sunt fazele unei tranzacţii client-server în Internet? 2. pentru fiecare tip de informaţie memorată sau global 33 . Ştergerea informaţiilor privind istoricul navigării se poate face.

serverele de poştă electronică pot fi accesate prin Web (HTTP) sau 7 www. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că prin e-mail se pot accesa şi alte resurse ale Internet-ului7. Poşta electronică poate confirma primirea de către destinatar a mesajului. Funcţie de protocolul utilizat. o conexiune la Internet şi de o căsuţă poştală electronică. La ce foloseşte e-mail-ul? Acest serviciu permite comunicarea între două persoane din orice colţ al lumii care dispun de un calculator. Veţi afla cum funcţionează serviciul. cu atât mai mic cu cât persoana abonată foloseşte mai intens acest serviciu. care presupune o conexiune full Internet. Un mesaj expediat ajunge în câteva minute în orice colţ al lumii.1 Generalităţi Poşta electronică este serviciul cel mai utilizat al Internet-ului. Odată cu creşterea ofertei şi scăderea preţului conexiunilor la Internet. de la câteva sute de KB la câţiva MB.ro/guides/AccMail. Funcţia Zoom foloseşte pentru mărirea/micşorarea: a) dimensiunii textului b) dimensiunii imaginilor c) dimensiunile întregii pagini 7. 3. text.c) numai istoricul navigării şi fişierele temporare. 6. poşta electronică sau email. De câte tipuri sunt motoarele de căutare: a) un tip b) două tipuri c) mai multe tipuri Probleme propuse 1) Care este relaţia dintre adresa IP şi numele de domeniu? 2) Ce sunt listele de preferinţe şi cum se creează? 3) Cum se salvează o imagine sau textura de fundal dintr-un document Web? 4) Cum aţi proceda dacă doriţi să căutaţi prin Internet unul sau mai multe articole cu privire la dispariţia dinozaurilor? 5) Enumeraţi două din funcţiunile noi introduse în IE7 faţă de versiunile anterioare 6) Care sunt elementele esenţiale ale unui motor de căutare? 3. Ce se poate trimite prin e-mail? Se poate transmite text simplu (ASCII). Fişierele ataşate pot conţine orice tip de informaţie: imagini. Marele avantaj al poştei electronice comparativ cu poşta convenţională îl reprezintă viteza. programe. e-mail Rezumat: acest capitol vă prezintă serviciul Internet cel mai utilizat. Poşta electronică. Mărimea fişierelor ataşate este stabilită de ISP şi variază. inclusiv cookies. Acestea pot fi accesate folosind serviciul Web. cum vă puteţi crea un cont de e-mail pe un server public şi cum să îl utilizaţi. atunci afirmaţia de mai sus este pe deplin îndreptăţită. aproape toţi ISP pun gratuit la dispoziţia clienţilor cel puţin un cont de e-mail.html 34 . înainte ca acesta să răspundă la mesajul primit. Pe lângă aceasta şi preţul pe mesaj este mic. text formatat (HTML) şi fişiere ataşate.itim-cj. Există în reţeaua Internet servere comerciale care oferă gratuit acest serviciu. sunet.

Ambele pot fi alese de solicitantul contului şi trebuiesc comunicate ISP pentru crearea căsuţei poştale. etc.hotmail. Această cutie există numai la clienţii de e-mail care pot lucra offline.eudoramail. Multe programe de e-mail permit folosirea lor de către mai mulţi utilizatori. Pentru a transmite mesajele între serverele de e-mail acestea utilizează protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) Înainte de a trece la prezentarea modului de utilizare a poştei electronice este bine să clarificăm câteva noţiuni folosite în cele ce urmează. fiecare având propriul cont şi propria parolă.com (fost www. diferenţele faţă de alte servere constând în principal în interfaţă. Bulk – dosarul în care sunt trimise automat mesajele considerate spam-uri (mesaje nesolicitate) În funcţie de aplicaţia de e-mail utilizată este posibil ca o parte din dosarele enumerate să lipsească (la Hotmail lipseşte dosarul Bulk care e prezent la Yahoo mail) sau să aibă nume diferit. Web. Contul poate fi accesat dacă se dispune de numele de utilizator şi o parolă. acesta este de fapt preţul serviciului şi poate fi suportat de majoritatea utilizatorilor. pe care şi-o declară la pornirea programului. Identitatea. Client de e-mail . 3. Pentru exemplificare vom prezenta modul de creare a contului pe serverul Yahoo8.2 Web e-mail Utilizatorii care au acces la Internet pot să-şi creeze unul sau mai multe conturi de e-mail pe serverele comerciale care furnizează acest serviciu gratuit. Numele contului este de forma numeutilizator@numedomeniu. Oricare ar fi tipul serviciului de e-mail fiecare căsuţă poştală este împărţită logic în mai multe dosare (sau compartimente) după cum urmează: Inbox – dosarul în care sosesc mesajele Outbox – dosarul în care sunt păstrate mesajele care au fost scrise dar nu au fost expediate.folosind programe specializate (clienţi e-mail) care folosesc protocoalele dedicate POP3 sau IMAP. copiile scrisorilor expediate.este căsuţa poştală electronică pe care un anumit ISP o pune la dispoziţia unui utilizator în scopul utilizării serviciului de poştă electronică.yahoo. O parte din aceste dosare există atât pe serverul de e-mail cât şi pe discul local al calculatorului client atunci când se folosesc clienţi de e-mail. Trebuie precizat că un utilizator poate avea mai multe conturi la acelaşi ISP sau la ISP diferiţi. Deoarece mesajele au un caracter privat fiecare utilizator trebuie să se logeze (să poată intra în program) sub o identitate proprie. În general se utilizează termenul de client pentru programele care pot comunica cu un server aflat la distanţă.lycos. Deleted Items sau Trash – dosarul în care sunt păstrate mesajele şterse din oricare celelalte dosare. Cont de e-mail . Sent Items sau Sent – dosarul care păstrează. În fapt.este orice program care utilizează serviciul de poştă electronică. www.com).com. în care numedomeniu este numele de domeniu al serverului de email. pentru că nu percep taxe pentru găzduirea căsuţei poştale proprietarii acestor servere trimit periodic în contul clienţilor mesaje publicitare. opţional. Astfel de servere sunt mail. modul de este posibil ca la momentul lecturii acestei lucrări aspectul paginilor să fi suferit modificări ca urmare a politicii administratorilor de îmbunătăţire permanentă a funcţionalităţii interfeţei cu utilizatorul 8 35 . Este o noţiune legată de clienţii de e-mail. Drafts – dosarul în care se păstrează ciornele scrisorilor a căror compunere nu a fost terminată şi nu au fost expediate.com şi mail. Astfel vom întâlni denumirile de client FTP.

Acesta cuprinde câmpuri pe care trebuie să le completaţi cu datele solicitate. Figura 23 Click pe Sign Up şi începe procedura de înregistrare Toţi cei cărora le veţi trimite mesaje din contul de e-mail pe care îl creaţi vor vedea ca expeditor al mesajului numele pe care îl folosiţi la înregistrare! De asemenea. O parte din informaţiile introduse sunt obligatorii iar altele facultative. închideţi fereastra şi continuaţi completarea datelor în fereastra formularului. veţi fi informaţi dacă identificatorul este sau nu disponibil iar în cazul în care este deja rezervat puteţi încerca un identificator propus de aplicaţie sau alege un altul. 3. în linii mari.23. acelaşi. Puteţi introduce şi date fictive. apăsaţi butonul Check Availability of This ID. Când aţi găsit un identificator valid. În următoarele două casete text tastaţi parola pe care o alegeţi. figura. pe motiv că nu aveţi vârsta necesară.comI şi apăsaţi Enter. la alegere. Se va deschide o mică fereastră (pop up) în care. Parola trebuie să conţină minim 6 36 .1 Crearea unui cont de e-mail În caseta de adresă a browser-ului scrieţi mail.yahoo. figura 24. un an de naştere prea apropiat de anul curent vă va împiedica să continuaţi procedura de înregistrare. Figura 24 Extras din formularul de înregistrare În caseta Yahoo ID: tastaţi un nume de identificare utilizator (numeutilizator). Pentru înregistrarea şi crearea unui cont de e-mail activaţi legătura Sign Up.2. Pentru că este posibil ca acest nume să nu fie disponibil. cu observaţia că numele şi prenumele folosite (Last Name şi First Name) vor fi folosite de aplicaţie pentru a desemna expeditorul mesajului. fiind deja rezervat de un alt utilizator. Se deschide o nouă pagină care conţine formularul de înregistrare. Se va încărca pagina principală a serverului de e-mail. Această pagină dă posibilitatea logării utilizatorilor deja înregistraţi dar şi înregistrării noilor utilizatori.procedare rămânând.

subiectul mesajului.2. Atât numele utilizator cât şi parola sunt Case Sensitive şi nici una din ele nu trebuie să conţină caractere interzise.1 Citirea mesajelor Pentru a citi mesajele primite apăsaţi butonul Check Mail sau faceţi click pe dosarul Inbox. Dacă totul este în ordine atunci contul este creat şi datele sunt înregistrate în baza de date a serverului. La fiecare tentativă de înregistrare şirul de caractere se schimbă. Nu vă recomand să folosiţi această opţiune decât dacă sunteţi singurii utilizatori ai computerului sau aveţi un cont utilizator protejat prin parolă. sus. Mesajele necitite au subiectul afişat cu caractere aldine. din greşeală. Făcând dublu click pe mesajul selectat îl puteţi deschide într-o filă separată. în partea inferioară va fi afişat conţinutul respectivului mesaj. vezi imaginea alăturată. după câteva zile dar nu mai mult de două săptămâni. Făcând un click pe oricare din rândurile listei de mesaje. orice persoană aflată la calculator va putea să vă acceseze contul de e-mail. prima oară aceasta a fost tastată greşit. Altfel. În parte inferioară. Tastarea de două ori a parolei are rolul de a verifica dacă nu cumva. pentru a fi greu de ghicit. e bine să conţină combinaţii de litere mari şi mici precum şi cifre. 37 . Ultima secţiune a formularului conţine o casetă text în care vi se cere să tastaţi un şir de caractere (cod) dintr-o imagine afişată în apropierea casetei. Această filă aparţine aplicaţiei şi nu navigatorului! 3. Dacă sunt erori formularul este adus din nou pe ecran şi datele incorecte trebuiesc modificate. veţi fi recunoscut automat ori de câte ori vă veţi loga de pe computerul unde aţi făcut bifarea. timp de două săptămâni. Urmare a acestei acţiuni datele din formular sunt trimise la serverul de e-mail unde se verifică corectitudinea lor. împărţită în două cadre orizontale. Forward.caractere şi. precum lista de contacte (Contacts).2 Utilizarea contului Contul creat este activ pe timp nelimitat cu condiţia să fie accesat cel puţin o dată la 30 de zile. Compose (compune [mesaj]) şi caseta de căutare a mesajelor Find Messages. Aceasta este o măsură de precauţie pentru ca înregistrarea utilizatorului să nu se facă de către roboţi maliţioşi. Roboţii nu pot citi informaţia din imagine şi nu pot completa procedura de înregistrare. În partea dreaptă. Print. data primirii şi mărimea mesajului. Spam. Pentru a utiliza contul (a trimite şi citi mesaje) trebuie să accesaţi pagina principală a contului. se poate citi conţinutul mesajului selectat din lista de mesaje. Fiecare rând din listă conţine informaţii cu privire la expeditor. De reţinut că datele transmise din formular spre server sunt criptate şi nu pot fi citite de altcineva. Acest lucru este posibil deoarece aplicaţia va scrie pe discul dumneavoastră un fişier cookie conţinând datele de identificare.2. După logare în fereastra browser-ului va fi afişată pagina principală a utilizatorului. fie şi din greşeală. dreapta. Delete şi lista mesajelor din dosarul selectat în partea stângă. Pentru aceasta vă autentificaţi în fereastra de logare şi apăsaţi butonul Sign In. se găsesc butoanele Reply. În final apăsaţi butonul I Agree aflat în parte de jos a formularului. se găsesc butoanele Check Mail (verifică corespondenţa).2. cu aspectul celei din figura 25. calendarul (Calendar) şi notesul (Notepad).yahoo. În partea stângă. În partea dreaptă va fi afişată lista cu mesajele primite. Fereastra semănă destul de mult cu ferestrele majorităţii clienţilor de e-mail: în partea stângă sunt listate dosarele contului şi pictogramele unor instrumente utile. serverul va citi conţinutul fişierului şi vă deschide pagina contului dumneavoastră fără a mai fi nevoie să va autentificaţi. în caz contrar este şters automat. ca o confirmare a acceptării condiţiilor de utilizare afişate în secţiunea Terms of Service. decât de server (se utilizează protocolul https în loc de http) 3. dacă au fost completate toate câmpurile obligatorii şi dacă nu mai există un utilizator cu acelaşi nume. Dacă veţi bifa caseta Keep me signed in atunci.com. Atunci când veţi accesa pagina serverului de mail http://mail.

Lista fişierelor apare în antetul mesajului deschis. Apăsând butonul se va deschide o nouă fereastră care vă dă posibilitatea să deschideţi fişierul (dacă este posibil acest lucru) sau să îl salvaţi pe discul local. în locul pictogramelor pentru fişierele generale.Figura 25 Pagina principală a utilizatorului contului Dacă mesajul conţine unul sau mai multe fişiere ataşate.aspectul celei din figura 3.6. figura 26.b cu lista fişierelor ataşate. figura 27b. Se va deschide o fereastră prin care sunteţi atenţionaţi că fişierul este scanat împotriva viruşilor iar dacă fişierul este „curat” se va activa butonul Download Attachment. a) b) Figura 27 a) Fereastra de scanare a fişierului b) fişierele ataşate pot fi salvate pe disc cu un click pe Save sau deschise cu Open 38 . la începutul rândului pe care se află mesajul respectiv este afişată o pictogramă având aspectul unei agrafe de birou. Figura 26 Antetul mesajului include un link către fişierul ataşat Pentru a descărca pe calculatorul dumneavoastră fişierul (fişierele) ataşat(e) faceţi clic pe numele fişierului ataşat. în partea inferioară. pe antetul mesajului. Dacă fişierele sunt de tip imagine ele vor fi afişate în fereastra care se deschide. figura 27a.

Dacă doriţi să ataşaţi unul sau mai multe fişiere mesajului scris apasă butonul cu aspect de agrafă de pe bara de instrumente a filei Compose. în afară de destinatar.. Se va deschide o filă nouă. Adresele scrise în caseta Bcc (Blind Carbon Copy. Apăsaţi butonul Open din fereastră şi aşteptaţi ca fişierul să fie ataşat (ataşarea se realizează prin transferul fişierului de pe calculatorul dumneavoastră pe server. pentru a-l afişa faceţi click pe linkul Show BCC din capătul din dreapta al câmpului To.copie la indigo) adresele de e-mail ale altor persoane care trebuie să primească mesajul. Astfel persoanele ale căror adrese au fost scrise in câmpul To sau Cc nu vor vedea adresele scrise in Bcc. de unde puteţi alege locul unde doriţi să descărcaţi fişierul (discul. o fereastră de editare şi mai multe butoane.Dacă apăsaţi butonul Save se va deschide o nouă fereastră de dialog (ultima). în caseta Subject un titlu pentru scrisoare iar în caseta Cc (Carbon Copy . stilul şi culoarea fontului. Câmpul Bcc nu este afişat implicit. Pentru fiecare fişier pe care doriţi să îl ataşaţi repetaţi operaţia. Activând acest link se revine în modul de editare „simplu text”. Figura 28 Fila Compose vă pune la dispoziţie elementele necesare compunerii unui mesaj În caseta text To: introduceţi adresele de e-mail a destinatarilor. Dimensiunea maximă a fişierelor ataşate este de 10 MB. Sub câmpul Subject se găseşte fereastra de editare în care se poate edita şi formata documentul (mărimea. figura 29.2. cu atât mai mult cu cât fişierul este mai mare iar viteza de upload este mai mică). Câmpul Bcc se foloseşte atunci când un mesaj estre trimis mai multor persoane printre care se numără câteva a căror adresă de e-mail trebuie să rămână confidenţială Completarea câmpurilor Cc şi Bcc se face numai dacă este cazul. După ce fişierul este ataşat el apare într-o secţiune deasupra ferestrei de editare. 39 .2 Compunerea unui mesaj Pentru a compune un mesaj (scrisoare) apăsaţi butonul Compose sau tasta N (de la New). culoarea fundalului). 3. dar nici cei ale căror adrese au fost scrise în Bcc nu îşi vor putea vedea adresele unii altora. Prezenţa instrumentelor de formatare a textului indică faptul că formatul mesajului este Reach Text /HTML. ceea ce poate lua oarecare timp. copie oarbă) nu sunt vizibile în mesajele primite de destinatari. dosarul) şi sub ce nume. fie că este vorba de un singur fişier sau de mai multe. Adresele de e-mail se separă prin punct şi virgulă . Când editorul este în mod Reach text link-ul se transformă în Plain Text. cu numele Compose şi aspectul din figura 28. asemănătoare ferestrelor Open File din aplicaţiile Office şi selectaţi fişierul dorit. care se activează la un click pe link-ul Reach Text din dreapta câmpului Subject. Ca rezultat se deschide o fereastră Windows. asemănătoare ferestrei Save As din editorul Word. Fila conţine casete text (câmpuri).Un mesaj editat în acest mod este întotdeauna mai mare ca unul editat ca simplu text. Formatarea este posibilă numai în modul Reach text..2.

2. în partea dreaptă va fi afişată lista cu mesajele conţinute în dosarul selectat. care au obligat companiile producătoare de software pentru poştă electronică şi antivirus să ia măsuri de contracarare a efectelor. În final apăsaţi butonul Send. În câmpurile To. câmpul Subject cu titlul original al mesajului precedat de cuvântul Re: (de la Reply). Cc şi Bcc completaţi adresele celor ce urmează să primească mesajul.2. În plus. După anul 2000. asociaţii.3 Răspunsul la un mesaj Pentru a răspunde unui mesaj primit procedaţi astfel: Având mesajul selectat apăsaţi butonul Reply sau apăsaţi tasta cu litera R. 3. În caseta de editare apare mesajul original. Dosarul Outbox nu există şi nici nu este necesar deoarece aplicaţia funcţionând exclusiv online mesajele sunt expediate imediat ce se apasă butonul Send. apăsaţi triunghiul din dreapta butonului Reply şi alegeţi din meniu comanda Reply to allsau apăsaţi tasta cu litera A. Funcţia este utilă atunci când schimbaţi mesaje într-un grup şi fiecare membru al grupului trebuie să primească răspunsul. numărul de spam-uri a atins cifre record. Ca urmare se deschide fila Fw: în care câmpul Subject este completat cu titlul original precedat de prescurtarea Fw:. Dând click pe oricare din dosare. în care sunt dirijate acele mesaje care nu au fost solicitate.2. 40 . etc. ace.) Puteţi renunţa la unul sau mai multe fişiere ataşate dând un click pe Remove din dreptul fiecărui fişier. Apare însă un dosar specific. Editarea răspunsului se face atât deasupra mesajului original care este inserat în răspuns. intră în posesia adreselor de e-mail ale utilizatorilor şi apoi le trimit numeroase mesaje cu caracter publicitar sau de altă natură.Figura 29 Fişierul ataşat apare deasupra ferestrei de editare Pentru reducerea dimensiunii se recomandă arhivarea fişierelor într-un singur fişier arhivă (zip.2.5 Explorarea conţinutului dosarelor căsuţei poştale După cum am afirmat mai devreme căsuţa poştală este structurată în mai multe dosare sau compartimente. având mesajul original în faţă este exclusă posibilitatea de a răspunde altui mesaj sau altei persoane. 3. Dacă mesajul pe care l-aţi primit a fost trimis şi altor destinatari iar dumneavoastră doriţi ca răspunsul la mesaj să fie primit de toată lumea. rar. etc. 3. Ca urmare se deschide fila Re: care are câmpul de adresă To completat cu adresa expeditorului. companii. Yahoo dispune de un mecanism de filtrare a acestor mesaje (cunoscute sub numele de spam email) pe care le trimite direct în dosarul Spam pentru a nu încărca dosarul Inbox cu ele. mesaje care nu prezintă interes şi nu au fost solicitate de posesorul adresei. Metoda este comodă şi rapidă comparativ cu editarea unui nou mesaj de răspuns unde câmpurile de adresă destinatar (To) şi titlu (Subject) trebuie completate manual.4 Înaintarea unui mesaj Puteţi trimite un mesaj primit şi altor persoane decât celor cărora le-a fost destinat mesajul (se spune că înaintaţi mesajul sau îl daţi mai departe). nu numai de expeditorul mesajului. Spam. contribuţia celui care răspunde. Dacă mesajul primit de dumneavoastră are fişiere ataşate ele vor fi ataşate mesajului pe care îl înaintaţi.2. Având mesajul selectat apăsaţi butonul Forward. nemaiîntâlnite.2. Despre mesajele spam: prin metode mai mult sau mai puţin cinstite diferite persoane fizice. datorită înmulţirii viruşilor care circulă prin Internet şi citesc adresele de e-mail din calculatoarele utilizatorilor. La Yahoo Mail acestea sunt afişate în cadrul din partea stângă a paginii principale a contului utilizatorului.

cu aspectul din figura 31a. casetelor text şi casetelor de validare asociate elementelor constitutive ale oricărui mesaj (From header. Body). 3.3 Setarea opţiunilor Utilizatorul are posibilitatea să stabilească o serie de opţiuni de configurare a poştei electronice dând click pe link-ul Options din partea superioară a paginii principale şi alegând Mail Options. Selectaţi din partea stângă Filters iar după încărcarea paginii selectaţi din partea dreaptă Create or edit filters. To/Cc header. pe care aplicaţia le va executa automat. în anul 2006. Se va deschide pagina Add Message Filter. de la 4MB cât avea în 2003. Versiunea curentă a aplicaţiei Yahoo Mail este una beta (versiune neterminată. în care. în caseta Filter Name. şi o dimensiune maximă a fişierelor ataşate de 10 MB) este indicat ca periodic să fie şterse mesajele mai puţin importante sau care nu mai sunt de actualitate.3. figura 31b. stabilă. Mesajele şterse sunt depozitate în dosarul Trash. Deoarece acumularea de mesaje în dosarele căsuţei poştale poate duce la depăşirea capacităţii maxime (contul Yahoo Free oferă.2. 3. puteţi stabili un set de reguli. Atunci când condiţia este îndeplinită se execută acţiunea stabilită pentru condiţia respectivă. Figura 30 Fereastra Mail Options Se va încărca o pagină nouă. o mărime de 1GB. 41 . multe spam e-mail-uri conţin în titlu (Subject) expresii de genul “earn money” sau “win a prize”. în scopul mai bunei gestionări a lor. Subject. astfel încât configurarea filtrului se face din versiunea anterioară.6 Ştergerea mesajelor Pentru a şterge unul sau mai multe mesaje selectaţi mesajul (mesajele) din listă şi apăsaţi tasta Del de pe tastatură sau butonul Delete de pe bara de instrumente.1 Filtrarea Pentru a tria mesajele primite. Un filtru este compus dintr-un set de condiţii şi acţiuni. Se va deschide o nouă pagină cu aspectul celei din figura 30.2.2.2. Selectarea mai multor mesaje o faceţi ţinând tasta Ctrl apăsată şi făcând click pe mesajele dorite. Spre exemplu. Dacă nu aveţi nici o regulă stabilită anterior cele două cadre ale paginii vor fi goale. Condiţiile care trebuie satisfăcute se stabilesc cu ajutorul listelor derulante. în partea stângă afişează o listă de caracteristici care pot fi configurate iar în partea dreaptă opţiunile de configurare. Dosarele Trash şi Spam pot fi golite de conţinut cu un click pe legătura Empty din dreptul lor.3. Apăsaţi butonul Add pentru a adăugă o nouă regulă de filtrare (filtru). numite filtre. de test). Atribuiţi un nume sugestiv pentru filtrul pe care îl adăugaţi. din toate dosarele.

Apăsaţi apoi butonul Add Filter (nereprodus în figură din motive de spaţiu). 3. Repetaţi paşii descrişi dacă este nevoie să adăugaţi noi filtre. Faceţi la fel în secţiunea Address/Contact Information. Se va deschide o nouă fereastră ca cea din figura 32.şi modificaţi datele corespunzătoare acestei secţiuni. Din lista de opţiuni derulantă Move the message to: alegeţi un dosar în care să fie depozitate toate mesajele care îndeplinesc criteriul stabilit.2.3. după care închideţi fereastra revenind în pagina principală. Dacă ulterior doriţi să ştergeţi sau să modificaţi un filtru urmaţi paşii de mai sus pentru a deschide fereastra din figura 31a.a) b) Figura 31 a) pagina Filters b) pagina pentru stabilirea criteriilor de filtrare Pentru ca aceste mesaje să fie filtrate în lista derulantă Subject veţi alege opţiunea “contains” sau “begins with” iar în caseta test alăturată cuvântul “win”. Figura 32 Fereastra Mail Accounts Activaţi link-ul Acount Information din partea stângă. în cadrul din stânga sunt afişate numele filtrelor iar în cadrul din dreapta condiţiile (regulile) de filtrare pentru filtrul selectat în stânga. Selectaţi în fereastra Mail Options Account iar în cadrul din dreapta daţi un click pe linkul Add or edit an account. şi dacă aţi scris-o corect se va încărca pagina Review My Account Information. ca o măsură de precauţie. Dacă doriţi să modificaţi parola. Fiecare regulă de filtrare apare în pagina Filters. după caz. 42 . Selectaţi filtrul dorit din cadrul stâng şi apăsaţi butonul Delete sau Edit. figura 33. de exemplu Trash sau Spam. În secţiunea Member Information activaţi link-ul Edit şi în pagina care se va încărca modificaţi datele din formular care privesc această secţiune. daţi click pe link-ul Change Password. vi se va solicita să tastaţi parola curentă.2 Editarea informaţiilor contului Este posibil să modificaţi datele introduse în formularul de creare a contului după ce acesta a fost creat.

exemplu „colegi” apoi. de asemenea. Când aţi terminat de completat apăsaţi butonul Save. etc. numărul caractere pe rând in fereastra de editare şi citire a mesajelor. să creaţi liste de contacte dacă obişnuiţi să trimiteţi mesaje unui grup relativ stabil de persoane. Pentru ştergerea unei persoane din listă selectaţi persoana şi apăsaţi Delete. Deasupra casetei exista două butoane de selecţie. adresele de email şi alte date personale ale persoanei de contact. În caseta de editare tastaţi semnătura. Figura 33 Fereastra pentru editarea informaţiilor contului 3. Pentru a putea folosi agenda trebuie mai întâi să o creaţi: selectaţi link-ul Contacts din partea stângă a paginii principale a contului utilizator şi se va deschide fila Contacts care vă permită să adăugaţi. Pentru editarea semnăturii activaţi legătura Signature. de exemplu “Cu cele mai bune gânduri. prenumele. dacă mesajul primit sa fie sau nu inclus în mesajul de răspuns. Cc şi Bcc.3. în câmpul Add Contact to List introduceţi câte un contact din agendă. să eliminaţi şi să modificaţi date despre persoanele de contact. 3.3 Semnătura Pentru a nu semna fiecare scrisoare în parte puteţi edita o semnătură pe care puteţi opta să o includeţi la sfârşitul mesajului. figura 34. dacă să se salveze o copie a mesajelor trimise în dosarul Sent.2. Salvaţi cu butonul Save Changes şi apăsaţi butonul Back to Mail pentru a reveni în fereastra cu pagina principală. În fila Contacts apăsaţi butonul Add Contact şi vi se va pune la dispoziţie un formular în care se introduc numele. După modificare apăsaţi Save. Utilizarea agendei vă uşurează completarea câmpurilor To.2. 43 . Creaţi o listă de contacte astfel: Apăsaţi butonul Add List şi în formularul care se deschide atribuiţi un nume listei. Pentru a modifica datele unei persoane de contact selectaţi persoana din listă şi apăsaţi butonul Edit. Marius Georgescu”. şi o formulă de salut. eventual.Modificaţi setările contului din fereastra din figura 32 selectând contul din listă (dacă aveţi mai multe conturi) şi apăsaţi butonul Edit. este suficient să apăsaţi butoanele cu acelaşi nume din faţa câmpurilor pentru a deschide lista persoanelor de contact şi a le selecta. ordinea de afişare a mesajelor. aplicaţia Yahoo Mail vă pune la dispoziţie o agendă de contacte. figura 30.4 Utilizarea agendei cu adrese Pentru a nu introduce manual adresele de e-mail a destinatarilor. Do not use a signature (nu folosi semnătura) şi Show a signature on all outgoing messages (afişează semnătura în toate mesajele expediate). Puteţi. Aici puteţi opta pentru numele care doriţi să fie afişat ca expeditor la destinatarul mesajului. Semnătura poate conţine.

Figura 34 Fila Contacts Aplicaţia va afişa sub câmpul respectiv o lista a contactelor care se potrivesc caracterelor pe care le tastaţi. 3. în Yahoo mail? 4. Întrebări de verificare 1. Care este deosebirea dintre Web-e-mail şi POP3 e-mail? 2. Apăsaţi butonul Save din formular pentru a salva datele din listă şi apoi închideţi fila. 4. Treceţi apoi la adăugarea următorului contact şi tot aşa până terminaţi. alegeţi contactul din această listă. Când doriţi să trimiteţi un mesaj persoanelor din listă e suficient să selectaţi numele listei pe care îl introduceţi în unul din câmpurile To. Dosarul Inbox păstrează a) Mesajele primite b) Mesajele compuse dar neexpediate c) Mesajele compuse Adresa de e-mail a destinatarului se completează în câmpul: a) Subject b) Cc sau Bcc c) To Într-o scrisoare de răspuns mesajul original este: a) inclus automat b) nu este inclus sau inclus cu maxim 200 de linii c) inclus la opţiunea utilizatorului Apăsarea butonului Send din fereastra de editare a Yahoo mail determină: a) Expedierea imediată a mesajului b) Expedierea mesajului sau depunerea lui în dosarul Outbox funcţie de setarea clientului de e-mail c) Depunerea lui în dosarul Outbox 2. Cum se poate face completarea câmpurilor To şi Cc din fereastra de editare? 44 . Care este deosebirea între e-mail-ul format text şi format HTML? 3. Cum se procedează pentru a nu include mesajul original într-o scrisoare de răspuns. Cc sau Bcc. Probleme propuse 1.

specifică limbajului de programare care a generat pagina: php. Acest titlu apare pe bara de titlu a ferestrei browserului. prin intermediul unor programe care se execută pe serverul Web. al căror rol va fi explicat la momentul potrivit. Toate etichetele sunt Case Insensitive. documentele pot avea şi altă extensie. asp. Indicaţiile sunt transmise prin intermediul etichetelor (tag-uri). Titlul propriu zis trebuie să fie un text care să sugereze cât mai bine conţinutul paginii şi să nu conţină alte etichete. Eticheta de sfârşit se deosebeşte de cea de început prin faptul că mai conţine un simbol. El conţine directive pentru browser care indică acestuia cum să reproducă informaţia din document pe ecranul monitorului. însoţit de exemple concrete.html. descriere. de ex. cu alte cuvinte între etichetele <title> şi </title> nu trebuie să mai existe alte etichete. De salvat se 45 . slash “/” înaintea cuvântului cheie. Documentele HTML sunt bazate pe limbajul HTML (HyperText Markup Language – Limbaj de marcare a hipertextului). Corpul documentului reprezintă partea cea mai importantă (ca informaţie şi mărime) şi conţine informaţia propriu-zisă. Scripturile sunt mici programe incluse în documentul HTML care sunt interpretate şi executate de browser. Cele mai multe etichete sunt perechi şi acţionează ca un container pentru textul conţinut. jsp. iar titlul se încadrează între etichetele <title> </title>. etc. eventuale scripturi şi alte informaţii cu privire la informaţiile din corpul documentului (meta informaţii). <br> sau <li>. Head-ul conţine titlul documentului. Etichetele sunt instrumente de marcare a textului şi constau într-un set de cuvinte cheie plasate între simbolurile mai mic < şi mai mare >. adică pot fi scrise atât cu caractere majuscule cât şi cu minuscule sau în combinaţie. Documentele HTML sunt fişiere text cu extensia .1 Structura documentului HTML Un document HTML cuprinde un antet (head) şi corpul documentului (body). Exemplu: <html><head> <title>prima pagina Web</title> </head> </body> aici ar fi corpul documentului<body> </html> Aici se poate pune întrebarea: cu ce scriem documentul şi ce facem cu el după ce l-am editat? De scris se poate scrie cu orice editor de text. a unui site web personal. Împreună cele două componente alcătuiesc sursa documentului. Prin urmare. 4. De asemenea un document nu poate avea decât un titlu. etc. directive pentru roboţii de căutare.4. Proiectare pagini Web – Web design Rezumat: prezentul capitol vă oferă toate informaţiile necesare pentru realizarea. învăţaţi să concepeţi un formular şi să expediaţi datele conţinute prin intermediul poştei electronice. Înainte de a trece la exemplificarea structurii documentului se mai precizează că toate documentele trebuie să înceapă cu eticheta <HTML> şi să se încheie cu </HTML>. Corpul documentului se plasează între etichetele <body> şi </body>. Sunt însă şi etichete singulare.htm sau . Vă sunt prezentate principalele elemente ale limbajului HTML. Atunci când conţinutul documentului este generat dinamic. Delimitarea antetului de restul documentului se face prin etichetele <head> </head>. din punct de vedere tehnic. cum ar fi cuvinte cheie. acea combinaţie de informaţii şi marcaje care determină ca pagina afişată de browser să arate într-un anumit fel. un document HTML conţine atât informaţia care trebuie afişată cât şi indicaţii privind modul de afişare a informaţiei. de exemplu cu NotePad din Win9x. Acesta nu este un limbaj de programare propriu-zis ci unul de marcare. Tot aici aflaţi cum să înregistraţi un site la un motor de căutare pentru a obţine o poziţie bună în rezultatele căutării.

salvează cu extensia htm sau html după ce în prealabil i s-a atribuit un nume fişierului. care sunt şi gratuite. Pe bara de stare mesajul Done informează că încărcarea documentului de către browser s-a realizat cu succes. Se observă titlul afişat pe bara de titlu a ferestrei şi în cuprinsul ferestrei textul dintre etichetele <body>. care pot fi împărţite în etichete de stiluri fizice şi etichete de stiluri logice. Dintre acestea amintesc: HTML-kit.2. determină scrierea cu caractere italice <u> </u> . În browserul IE79. Exemplul de mai sus scris astfel: <html> <head> <title>prima pagina Web</title> </head> <body> aici ar fi corpul documentului </body> </html> este mai inteligibil. 4. Stilurile fizice utilizează etichetele: <b> </b> . Pentru crearea unor pagini mai atractive sub aspectul prezentării. determină scrierea cu caractere subliniate 9 Toate exemplele sunt afişate în browserul IE7. Acestea pot fi adăugate în scopul organizării mai lizibile şi mai uşor de interpretat a sursei.1 Stiluri fizice Stilurile fizice permit scrierea într-un format prestabilit. aşa încât în continuare nu se va mai face această specificare 46 . Figura 35 Documentul în fereastra browserului IE7 Remarcă: spaţiile suplimentare. EZPad. Din acest motiv ele sunt inflexibile iar posibilităţile de folosire sunt limitate. ca şi liniile suplimentare. cum ar fi generarea automată a perechilor de etichete. Există editoare specializate pentru editarea documentelor HTML care includ o serie de funcţii utile. din conţinutul documentului nu sunt luate în considerare de browsere. determină scrierea cu caractere aldine (îngroşate) a textului cuprins între eticheta de început şi sfârşit <i> </i> . limbajul HTML oferă posibilităţi de formatare a textului. evidenţierea prin culori a etichetelor şi atributelor acestora. Bluefish. interfaţă grafică intuitivă.2 Formatarea documentelor HTML Pentru formatarea textelor se utilizează etichete. funcţia AutoComplete. acest document arată ca în figura 35. 4.

Să presupunem că avem un document structurat astfel: Comertul electronic 1.36: Figura 36 Exemplu de formatare a textului cu ajutorul stilurilor fizice În exemplul de mai sus au mai fost folosite etichetele <sub> </sub> şi <sup> </sup> pentru a determina scrierea ca indice şi respectiv exponent a cifrei 2 din formula apei şi a ariei cercului. De exemplu titlurile (heading).2.1 Reteaua Internet 1.<tt> </tt> . Internet-ul. determină scrierea cu caractere de maşină de scris. Iată un exemplu: <html><head><title>Comertul electronic</title></head> 47 . au acelaşi rol ca în editorul Microsoft Word. Sunt 6 nivele de heading iar etichetele pentru ele sunt <hn> </hn>.2 Serviciile Internet 2. în care n poate lua valorile de la 1 la 6. Clasificări 2.2 Stiluri logice Stilurile logice. infrastructura CE 1. Exemplu de mai jos este edificator pentru modul de folosire a acestor stiluri: <HTML> <head><title></title></head> <body> <b>text aldin</b><br><i>italic</i><br><u>si subliniat</u><br> aceasta e formula apei H<sub>2</sub>O <br> si aceasta este aria cercului pi*R<sup>2</sup><br> <tt>Iar asa scrie masina de scris </tt> </body> </HTML> Efectul este cel din figura.1 Definitie. aşa cum arată şi numele. fie că sunt litere ca i. Comertul Electronic 2. sunt acele stiluri care permit definirea de către designer a aspectului textului marcat cu aceste stiluri. 4. Acest tip de scriere alocă aceeaşi lăţime tuturor caracterelor. adică ajută la evidenţierea titlurilor şi subtitlurilor într-un document structurat. j ori M sau W. Problema seamănă cu definirea stilurilor în procesorul de texte Word.2 Modelul generic si modele functionale ……… Atribuind titluri potrivite textul poate apărea într-o formă acceptabilă în fereastra browserului.

Aceste completări nu fac decât să definească un stil.1 Reteaua Internet</h3> <h3 style="margin-left:20px"> 1. clasificari </h3> <h3> 2. acum. este scris cu font Arial în loc de Times New Roman iar titlurile subcapitolelor sunt indentate la stânga. infrastructura CE </h2> <h3> 1. de 20px. diferit de cel implicit. Comertul electronic </h2> <h3> 2.2 Modelul generic si modele functionale </h3> </body> </html> În figura 37a se reproduce aspectul documentului de mai sus. sans. tahoma.1 Definitie.2 Serviciile Internet</h3> <h2> 2. tahoma. Internet-ul. vom reveni asupra lor la momentul potrivit.2 Serviciile Internet</h3> <h2> 2. Afirmam că browser-ele ignoră spaţiile şi salturile la linii noi în sursă. Internet-ul. font-size:18pt" iar în interiorul etichetelor h3 următorul conţinut: style="marginleft:20px" . 10 48 . Exemplu10: Din motive de economie de spaţiu nu vom mai scrie decât conţinutul dintre etichetele <BODY> şi </BODY>. cu descifrarea stilurilor. Comertul electronic </h2> <h3 style="margin-left:20px"> 2. infrastructura CE </h2> <h3 style="margin-left:20px"> 1. clasificari </h3> <h3 style="margin-left:20px"> 2. titlul. font-size:18pt">Comertul electronic </h1> <h2> 1. sans. a) b) Figura 37 a) Document cu diferite niveluri de titlu b) acelaşi document în care nivelurile de titlu H1 şi H3 sunt definite de noi În figura 37b este reprodus acelaşi conţinut dar cu aspect diferit. Încercaţi să scrieţi două strofe dintr-o poezie pe care să le afişaţi în fereastra browser-ului. Nu trebuie să vă bateţi capul.<body><h1>Comertul electronic </h1> <h2> 1.2 Modelul generic si modele functionale </h3> </body> </html> Observaţi că în interiorul etichetei h1 a fost adăugat următorul conţinut: style="font-family:arial. Sursa a fost modificată după cum urmează: <html> <head><title>Comertul electronic </title></head> <body> <h1 style="font-family:arial. în stânga. iar în cazul celei de a doua etichete în lăsarea unei margini. celelalte fiind subînţelese. Acest lucru a fost posibil prin definirea unor stiluri diferite pentru nivelurile de titlul H1 şi H3. pentru etichetele H1 şi H3. Comertul electronic. În cazul celei dintâi stilul constă în modificarea fontului în Arial şi a dimensiunii acestuia la 18pt.1 Definitie.1 Reteaua Internet</h3> <h3> 1.

<body> George Topârceanu Balada calatorului O. <br />. şi avansul la linie nouă între versuri nu sunt luate în considerare. <body> <H4>George Topârceanu </H4> <p><i>Balada calatorului</i></p> <p> O. Când te prinde noaptea calator la drum! Sania coboara clinul de padure. recomandarea neavând încă un caracter obligatoriu. după cum urmează. asfintitul rece Strabatând podoaba crengilor subtiri Lumineaza-n aer bolti de trandafiri. Fug în urma noastra luminisuri sure Si-n singuratatea care ne petrece. Astfel. <br /> Un ogeac din care se ridica fum. Un ogeac din care se ridica fum. se poate realiza un salt la rând nou. scrierea în ultima formă nu este greşită. nici spaţiile pe verticală. Remarcă: Recomandările W3C cer ca în cazul utilizării etichetelor nepereche acestea să se termine cu semnul slash /. etichetă nepereche. <br /> Peste vârf de arbori. Figura 38 Browser-ul ignoră spaţiile şi salturile la linie nouă Browser-ul trebuie „instruit” să facă aceste operaţii. <br /> Fug în urma noastra luminisuri sure <br /> Si-n singuratatea care ne petrece. între strofe. Se va scrie deci <br /> şi nu <br>. Cu ajutorul etichetei <br /> (brake row). pentru a determina ca un anumit text să fie afişat pe o linie nouă. Pentru a lăsa un spaţiu suplimentar între strofe acestea trebuie încadrate de etichetele marcatoare de paragraf. </body> Rezultatul este cel din figura 38. Peste vârf de arbori. textul trebuie precedat de eticheta . fără spaţiul suplimentar. <br /> Când te prinde noaptea calator la drum!</p> <p> Sania coboara clinul de padure. asfintitul rece <br /> 49 . Pe parcursul acestui capitol se vor folosi ambele forme. e-atât de bine când pe drumuri ninse<br /> Întâlnesti o casa cu lumini aprinse. unde se poate vedea că nici spaţiile suplimentare de după litera O a primului vers. <p> şi </p> Modificând sursa. e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnesti o casa cu lumini aprinse. se obţine rezultatul din figura 39. Totuşi.

Fiecare articol al listei este precedat de eticheta nepereche <li /> (list item).citat) folosită pentru încadrarea titlurilor de cărţi. există două tipuri de liste. Lectura devine mai odihnitoare deoarece între paragrafe există o distanţă mai mare decât între rânduri şi în acest fel se oferă ochiului posibilitatea de relaxare la trecerea de la un paragraf la altul. 4.Strabatând podoaba crengilor subtiri <br /> Lumineaza-n aer bolti de trandafiri. În mod prestabilit afişarea se face cu font monospaţiat (Courier). O listă ordonată este încadrată de etichetele <ol> </ol> (ordered list) iar cele marcate de etichetele <ul></ul> (unurdered list). <dfn> </dfn> (definition) folosită pentru încadrarea cuvintelor cărora urmează să li se dea o definiţie. dar definind un alt stil textul va fi afişat aşa cum dorim. <var> </var> (variable) folosită pentru evidenţierea variabilelor în formule. <kbd> </kbd> (keyboard) afişează caractere cu lăţime fixă (ca şi <tt> doar că în acest caz se poate defini stilul). implicit afişează caractere aldine.</p> Figura 39 Strofele aranjate folosind etichetele <br /> şi <p> Există o posibilitate de a determina browserul să nu mai ignore spaţiile şi salturile la rând nou. etc. Implicit afişează cu caractere italice. Alte etichete de stil logic sunt: <p> </p> (paragraph) serveşte pentru delimitarea paragrafelor în interiorul documentului. În mod implicit eticheta <li /> determină afişarea pe rând nou: 50 . filme. <cite> </cite> (cite . albume.2. afişează implicit caractere italice. afişează implicit caractere italice. ordonate (sau numerotate) şi neordonate (marcate).3 Stiluri de listă Limbajul HTML vă dă posibilitatea să alcătuiţi rapid liste. afişează implicit caractere italice. Ea constă în încadrarea textului între etichetele <pre> </pre> (preformated). <em> </em> (emphasize) scoate în evidenţă porţiunea de text dintre etichete. <strong> </strong> evidenţiază mai puternic decât eticheta anterioară.

atât cele de stil logic cât şi cele de stil fizic. pot fi utilizate combinat în scopul de a obţine rezultatul scontat.Distribuitor <li />Distribuitor .Fabricant <li />Fabricant . Iată un exemplu: <body> <ol> <li /><b>Tipuri de afaceri Business to Business</b> <ul> <li />Materii prime . Singura cerinţă este ca etichetele să fie închise în ordinea inversă a deschiderii lor.Detailist </ul> <li /><b>Tipuri de afaceri Business to Consumer</b> <ul> <li />Cumparaturi on-line <li />Internet Banking <li />Rezervari bilete </ul> </ol></body> Modul în care conţinutul este reprodus de browser poate fi văzut în figura 41. o listă ordonată putând conţine una sau mai multe liste ordonate sau/şi neordonate. Etichetele. 51 .Exemplul 1 <body><h3>Tipuri de afaceri electronice</h3> <ol> <li />Business to Business <li />Business to Administration <li />Business to Consumer <li />Consumer to Consumer </ol> </body> Exemplul 2 <body><h3>Tipuri de afaceri electronice</h3> <ul> <li />Business to Business <li />Business to Administration <li />Business to Consumer <li />Consumer to Consumer </ul> </body> Rezultatul celor două exemple se poate vedea în figura 40 Figura 40 listă ordonată şi listă neordonată Listele pot fi imbricate.

Atributul care determină schimbarea fontului este FACE=”fontname” unde fontname este numele fontului. Ele admit atribute prin care se stabilesc caracteristicile mai sus enumerate. de la 1. etc. înaintea semnului >. cel mai mare. determină haşurarea liniei. în care argumentul position poate fi left. NOSHADE. respectiv micşorarea cu o unitate raportat la mărimea implicită (de regulă aceasta este 3). Lipsa oricărui atribut determină o linie de lungime egală cu lăţimea ecranului. Aspectul: ca şi în Word fonturile pot fi alese pentru a da aspectul dorit documentului. la 7. Unele browsere acceptă ca valoare a atributului şi “justify”.2. dreapta sau centru a riglei. aldin si subliniat</u></b></em> b) <strong><i><u>Text cursiv. aldin si subliniat</u></i></strong> Pentru separarea diferitelor părţi din corpul de text se pot introduce linii (rigle) orizontale cu ajutorul etichetei nepereche <hr />. dar despre acest atribut se va discuta mai pe larg în paragraful următor. stabileşte grosimea liniei în pixeli. ALIGN=”position”. cursiv şi subliniat: a) <em><b><u>Text cursiv. Pentru schimbarea dimensiunii se utilizează atributul SIZE=”n” Acesta este modul absolut de specificare a dimensiunii. ceea ce determină o alinierea a textului atât la stânga cât şi la dreapta. SIZE=”-1” determină mărirea fontului cu 2 unităţi. 4. Atributele sunt: WIDTH=n[%]. OBSERVAŢIE: Atributul ALIGN poate fi utilizat şi în interiorul etichetei paragraf <p> pentru stabilirea alinierii paragrafului. culoare şi aspect cu ajutorul etichetelor <font> </font>. Atributele se scriu înaintea semnului > şi pot fi combinate între ele. determină alinierea la stânga.4 Formatarea fonturilor Fonturile utilizate pot fi modificate ca dimensiune. Browserele recunosc un număr relativ redus de fonturi şi ori de câte ori vor întâlni denumiri de 52 . grosimea alinierea. raportat la dimensiunea implicită a fontului: SIZE=”+2”.Figura 41 Exemplu de liste imbricate Iată două exemple de folosire corectă a combinaţiilor de etichete pentru obţinerea unui scris aldin. Mărimea: sunt 7 dimensiuni disponibile pentru fonte. SIZE=n. Se poate specifica şi dimensiunea în mod relativ. De asemenea se poate stabili şi culoarea. right sau center. aspectul liniei. cel mai mic. stabileşte lungimea în pixeli sau procent din lăţimea ecranului dacă numărul n este urmat de semnul percent. Atributul se scrie numai în prima etichetă. Această etichetă admite atribute prin care se stabilesc lungimea.

Iată o listă a principalelor fonturi considerate ca sigure pe sistemele Windows11Ş Arial. Atributul care stabileşte culoarea este COLOR= ”valoare”. lightblue. aspect Arial</font> <p align="right"><font face="courier" color="#ff0000"> aliniat la dreapta. Pentru celelalte culori codificarea se face pe sistemul RGB (Red-Green-Blue). Courier New.fonte pe care nu le recunoasc le vor înlocui cu unul din tipurile cunoscute. Times New Roman. Georgia. Times New Roman. ceea ce semnifică faptul că fiecare culoare de bază are alocaţi doi digiţi hexazecimali putând lua valori la 00 (0 în sistem zecimal) la FF (. Trebuchet MS. Verdana. Lista celor mai uzuale atribute şi efectul lor este prezentată în tabelul 1 culorilor puteţi afla consultând adresa web 4. Arial.net/webdesign-l/WindowsMacFonts. aspect Times New Roman (de asemenea implicit) </font> <p align="left"><font size="5" face="arial" color="green"> aliniat la stinga.ampsoft. yellow. este codificată cu 6 digiţi hexazecimali (24 de biţi) rezultând un număr de peste 16 milioane de culori. Comic Sans MS.Tahoma. Un exemplu edificator despre cum se folosesc atributele fonturilor este prezentat mai jos: <HTML><head><title>atributele fontelor si nu numai</title></head> <body> <hr width=50% size=10 noshade align="left" /> <p align="center"><font size="-1" color="blue"> text centrat de culoare albastra si de dimensiune 2 (3 implicit -1). Webdings. Georgia. O parte dintre culorile de bază pot fi alese prin desemnarea numelui lor ca argument al atributului COLOR. de culoare verde cu dimensiunea de 5. Arial Black.com/vaccc/. Impact. cyan. Tahoma.visibone. Palatino  Linotype . white. green etc.255 în sistem zecimal).3 Tabele Tabelele se introduc în document cu ajutorul etichetelor <table> </table>. Lucida Console. Courier New. Argumentul valoare are forma #RRGGBB. dimensiune 4 (implicit 3 +4 adaugat) aspect “Impact”</font></body> </HTML> Rezultatul este cel din figura 42. Impact. Lucida Console. de culoare rosie. Mai multe despre folosirea http://www. Paleta web standard conţine doar 216 culori. blue.html 53 . Comic Sans MS. Palatino Linotype. care marchează începutul şi sfârşitul tabelului. ex: red. COLOR = “BLUE” şi COLOR=”#0000FF” au acelaşi efect. Culoarea. dimensiune 3 (implicita) si aspect Courier</font> <p align="justify"><font color="cyan" size="+3"> si aliniat "JUSTIFY". Atribute ale etichetei <BODY> Dacă se doreşte stabilirea atributelor pentru întreaga pagină aceasta se poate realiza incluzând atribute în eticheta <body>. Verdana. Symbol. Arial Black. de culoare Cyan. stabilesc culoarea albastru. folosit în televiziunea color. Σψµβολ. Eticheta admite câteva atribute pentru formatarea tabelului: 11 http://www. darkgreen. Trebuchet MS.

Fiecare rând al tabelului este delimitat de etichetele <tr> </tr> (table row). pentru întreg tabelul. CENTER şi LEFT. Lipsa atributului sau n=0 fac liniile tabelului invizibile. pentru rândul sau celula respectivă. Atributul NOWRAP Etichetele <table> </table>. <html> <head> 54 . CELLPADDING=”n” stabileşte mărimea spaţiului dintre liniile tabelului şi conţinutul celulei CELLSPACING=”n” stabileşte spaţierea între celule WIDTH=”n[%]” stabileşte lăţimea tabelului în pixeli sau procente din lăţimea ecranului dacă n este urmat de semnul procent.1 Atributele etichetei <body> Atributul bgcolor="numele culorii sau numărul" Efectul stabileşte culoarea fundalului paginii background="calea către fişierul imagine" stabileşte imaginea de fundal link="numele culorii sau numărul " alink="numele culorii sau numărul " vlink="numele culorii sau numărul " text="numele culorii sau numărul" stabileşte culoarea legăturilor din pagină stabileşte culoarea legăturilor active din pagină stabileşte culoarea legăturilor care au fost vizitate stabileşte culoarea textului pentru întreaga pagină BORDER=”n” stabileşte grosimea marginii exterioare a tabelului.Figura 42 Exemplu de manipulare a fonturilor Tabel . care permit poziţionarea conţinutului celulei pe orizontală. Următorul exemplu arată cum se construieşte un tabel cu două rânduri şi două coloane şi cum se formatează textul în interiorul celulelor. care permit poziţionarea conţinutului celulei pe verticală. in pixeli. Etichetele <tr> şi <td> admit atributele ALIGN cu argumentele RIGHT. MIDLE şi BOTTOM. şi VALIGN cu argumentele TOP. etc. stabilirea aspectului fundalului. În mod implicit conţinutul celulei este aliniat la stânga şi centrat pe verticală. astfel că în interiorul lor pot fi plasate alte etichete pentru formatarea textului. <tr> </tr>şi <td> </td> acţionează ca nişte containere. Eticheta <td> </td> (table data) delimitează conţinutul unei celule. ”%”.

<br /> Bloc aliniat pe centru.culoare coral --> <div align="center"><center> <table border="4" cellpadding="2" cellspacing="4" width="80%"> <tr bgcolor="magenta"> <td>11</td> <td>12</td> </tr> <tr> <td align="center" valign="top" width="30%">21<p>&nbsp. O singură linie. cu cele trei sau patru argumente cunoscute. Următorul bloc este aliniat la dreapta. în care un text este fragmentat în trei secţiuni (blocuri de text) care sunt aliniate diferit: <html> <head> <title> Blocul <div></title> </head> <body> Aceasta linie este o linie normală. O singură linie. <div align="right"> O singură linie. <br /> 55 .<br /> O singură linie. O singura linie. Iată încă un exemplu de utilizare a etichetei <div>.<br /> O singură linie. O singură linie. O singura linie. O singură linie. Bloc aliniat pe centru. O singura linie.</p> </td> <td bgcolor="white" align="right"><font size="4" color="black">22</font></td> </tr> </table> </center></div> </body> </html> Rezultatul se poate vedea în figura 43. O secţiune poate include alte subsecţiuni. Bloc aliniat pe centru. În acest caz alinierea precizată de atributul ALIGN al unei secţiuni are efect asupra tuturor subsecţiunilor incluse. De fapt perechea de etichete <div> </div> delimitează o secţiune a documentului (realizează divizarea documentului) astfel încât respectivă zonă să poată fi formatată distinct. O singură linie. pentru stabilirea alinierii pe orizontală a secţiunii delimitate şi NOWRAP pentru stabilirea modului de răsucire a textului în interiorul secţiunii. <br /> Bloc aliniat pe centru.<br /> <div align="center"> Bloc aliniat pe centru. Figura 43 Tabel 2x2 creat cu sursa din exemplul de mai sus În exemplul considerat se poate observa prezenţa unei etichete noi. O singură linie. Eticheta admite atributele ALIGN. aceasta a fost folosită pentru centrarea tabelului în pagină. <div>. Bloc aliniat pe centru.<title>exemplu cu tabel</title> </head> <body bgcolor="#FF7F50" text="#FFFFFF"> <!-.

Fonturile pot fi stabilite cu ajutorul etichetelor <font> </font> inserate intre etichetele <caption> </caption>. Valoarea BOTTOM pentru atributul VALIGN va determina scrierea titlului sub tabel. în locul etichetelor <td> </td> se folosesc etichetele <th> </th>. Perechea de etichete se introduce între etichetele <table> </table>.. Acestea determină scrierea pe rândul respectiv cu caractere aldine şi paragraf centrat. Vom încheia acest paragraf cu explicarea a două atribute ale etichetei <td>. Figura 45 Tabele în care s-au folosit atributele COLSPAN şi respectiv ROWSPAN Tabelele sunt frecvent utilizate pentru construirea paginilor care conţin elemente grafice. fiecare celulă conţinând câte un fragment de imagine. după modelul: <td ROWSPAN=”2”>…. 56 .44 Figura 44 Un exemplu de împărţire a unei pagini în secţiuni Tabelele pot fi numerotate cu ajutorul etichetei <caption> </caption>. Pentru evidenţierea conţinutului celulelor ce constituie cap de tabel.</div> </body> </html> Rezultatul este reprodus în figura. după exemplul: <table> <caption> Tabelul nr. ROWSPAN şi COLSPAN. de obicei imediat după eticheta <table> iar între ele se scrie numele tabelului. pentru ca o celulă să ocupe pe verticală înălţimea mai multor rânduri se va folosi atributul ROWSPAN cu argumentul egal cu numărul rândurilor. Dacă se doreşte ca o celulă să aibă lăţimea mai mare decât cea a unei coloane. În mod implicit (fără atribute) numele tabelului este scris deasupra tabelului şi centrat. cele mai comune fiind ALIGN şi VALIGN.. atunci eticheta <td> va conţine atributul COLSPAN.</td> În figura 45 se dau două exemple de tabele rezultate în urma folosirii acestor atribute.</td> ceea ce va determina ca celula respectivă să se întindă pe lăţimea a 3 coloane.1 </caption>… </table> Eticheta admite utilizarea atributelor. În mod similar. Prin alăturarea corespunzătoare a fragmentelor se obţine imaginea de ansamblu. după modelul: <td COLSPAN=”3”>….

bottom. relativ şi absolut. în caz contrar încărcarea paginii poate dura exagerat de mult şi va determina pe cel ce a accesat respectiva pagină să abandoneze încărcarea. Atributele cel mai frecvent folosite sunt: HEIGHT şi WIDTH – servesc pentru stabilirea dimensiunii imaginii (înălţime şi lăţime). la client nu se afişează imagini. Forma etichetei este puţin diferită de a celorlalte prezentate până în acest moment. Când argumentul este zero imaginea nu are chenar. top.4. de pe discul local C. Elementul prin care se comunică browser-ului să insereze o imagine este <img src=”locaţia fişierului” />. în pixeli. Ultimul tinde să înlocuiască formatul GIF datorită licenţei care trebuie plătite pentru utilizarea acestuia. în pixeli. cele mai folosite formate pentru imagini sunt JPEG şi GIF şi PNG. inclusiv calea spre acesta sau URLul corespunzător. din diferite motive. “poze” şi “altele”. în pixeli. Formatul este BORDER=”n” unde n este grosimea. texttop. aflate pe acelaşi server sau pe alte servere. numele legăturii este un şir de caractere deasupra căruia dând click se va directa browserul spre fişierul specificat). Exemplu: <img src=”o32. Admite a argumentele left. baseline. Orice imagine necesită un timp suplimentar pentru încărcare şi afişare în browser. 4. Introducerea unei legături (în engleză .hyperlink) se face cu ajutorul etichetei <A> </A>. Dosarul “Situlmeu” mai conţine alte două dosare. middle. png sau xbm. gif. center. right.5 Legături Linkul sau legătura a fost unul din elementele introduse încă de la primele versiuni ale HTML şi asigură legătura dintre documentul curent şi alte documente.4 Imagini Într-un document web pot fi inserate imagini în format jpg (jpeg). Exemplu: <img src=”o32. absmiddle. Adresarea relativă se face luând ca referinţă locaţia documentului curent. astfel încât mărimea şi numărul lor trebuie alese cu grijă. exemplu <img src=”o32.jpg” Alt=”text explicativ” /> BORDER – permite stabilirea grosimii chenarului imaginii. <A href = “locaţia fişierului”> numele legăturii </A> href este un cuvânt rezervat care indică faptul că şirul de caractere de după semnul egal reprezintă adresa la care se găseşte fişierul spre care se stabileşte legătura.jpg” Height=”50” Width=”60” /> ALIGN – stabileşte alinierea acesteia în pagină şi în raport cu textul. locaţia fişierului reprezintă numele fişierului. a chenarului. Totuşi. Pentru o mai bună înţelegere să admitem că documentul pe care îl creăm se află în dosarul “html” aflat la rândul lui în dosarul “Situlmeu”. Locaţia fişierului se poate specifica în două moduri. Structura ierarhică este reprodusă în figura 46 57 . şi absbottom.jpg” Height=”50” Width=”60” align=”center” /> ALT – permite specificarea unui text ca alternativă pentru imagine în cazul în care. care acţionează ca o ancoră. Este de dorit ca de la bun început imaginea să aibă dimensiunile potrivite pentru a nu fi necesară redimensionarea cu ajutorul atributelor susmenţionate.

. legăturile vor funcţiona./cuprins.html. Într-o adresare absolută calea spre fişier se scrie ca “C:/Situlmeu/poze/poza1. Astfel. calea este http://www.org.ro/idd/index. de pe calculatorul propriu sau alt calculator. Cu alte cuvinte browserului i se comunică să caute fişierul poza1.5.w3.usv. Astfel.seap.htm”. ci pe un alt calculator conectat la Internet. Exemplu: <html> <head> <title> link image </title> 58 .jpg”. Reţineţi că URLul este CaseSensitive!!! Un exemplu de includere a acestor legături intr-o pagină web este dat mai jos <html><head><title> pagina cu linkuri</title><head> <body> <p>mai multe informatii despre specficatiile limbajului HTML poti gasi <a href= “http://www. dacă se copie dosarul “Situlmeu” pe oricare altă unitate de disc. Semnificaţia celor două puncte este aceeaşi ca în DOS. Figura 47 Pagină Web cu legături 5. în aşa fel încât atunci când se execută click pe ele se activează legătura. aflat în dosarul curent.org/TR/html4/”>aici</a> <p>iar pentru a accesa pagina Departamentului ID <a href=”http://www. Pentru aceasta se foloseşte tot eticheta ancoră dar în locul numelui legăturii se foloseşte eticheta de inserare a imaginii.1 Imagini ca legături Imaginile pot fi folosite ca legături.jpg în dosarul “poze” aflat cu un nivel mai sus decât directorul curent.jpg”./poze/poza1. se şterge folderul “Situlmeu” de pe discul C.. În cazul adresării absolute acest lucru nu este garantat.0 de pe site-ul Consorţiului 3W (cel care este abilitat să emită reglementări). Atunci când fişierul nu se află pe calculatorul local.. dacă după copierea dosarului. calea va fi: “cuprins. adică în directorul cu două nivele mai sus decât directorul curent. Dacă acelaşi fişier s-ar găsi în directorul C: atunci calea se va scrie “. atunci vom scrie calea spre fişier ca “.html” > click aici </a> </body></html> În fereastra browserului codul de mai sus produce rezultatul din figura 47.Figura 46 Organizarea dosarelor Dacă dorim să creăm o legătură către fişierul poza1.usv. să spunem pe discul D.jpg din dosarul “poze”.htm.ro/idd/index./. calea spre fişier este http://www. adică fişierul se află cu un nivel mai sus decât directorul curent (html).w3. iar pentru a accesa pagina principală a departamentului ID de pe site-ul FSEAP. atunci legăturile nu vor mai funcţiona. Dacă se doreşte adresarea fişierului cuprins./TR/html4/.htm”. Avantajul adresării relative este că asigură portabilitatea site-ului. pentru a accesa pagina cu specificaţiile limbajului HTML 4. specificarea adresei fişierului se face prin URLul acestuia.seap.

Pe lângă faptul că dimensiunea fişierului html creşte. În antetul documentului Aşa cum arată şi numele. va trebui să repetăm de 10 ori această înşiruire de etichete şi atribute. Eticheta <style> se recomandă a fi însoţită de atributul type.</head> <body> Facand clik pe imaginea alaturata ajungi la cei 3W <a href =”http://www. dar acest mod de utilizare are o aplicabilitate aparte. exemplul considerat poate fi scris: <head> <style type=”text/css”> 59 . nu putem defini un chenar punctat pentru tabele. următoarea linie de cod: <p><font color=”darkgreen” face=”arial” size=”-1”><i><b>Aici e textul</b></i></font></p> Este lesne de observat că pentru a scrie un paragraf într-un anumit fel am utilizat 4 etichete şi 3 atribute. la fel de numeroase. W3C defineşte CSS ca pe un mecanism simplu de adăugare de stiluri (culori. utilizând CSS în modul inline.H6 îl lasă înainte şi după. după cum se vede în exempul care urmează. Aşa şi este. modificarea aspectului tuturor celor 10 paragrafe consumă mult timp şi pot apărea greşeli. în antetul fiecărei pagini şi în fişier extern. eliminarea redundanţei stilurilor. Zona în care sunt definite stilurile se încadrează între etichetele <style> şi </style> . În acest mod. pentru întregul document. Aceasta aglomerare de marcatori face conţinutul greu de detectat iar atunci când trebuie modificat aspectul găsirea şi efectuarea modificărilor este deosebit de greoaie. ceea ce încetineşte încărcarea lui. Să analizăm.. Cum se realizează acestea vom vedea imediat. cu ajutorul CSS acest lucru este posibil Stilurile se pot defini în 3 moduri: inline (în interiorul etichetei de stil logic). etc. spre exemplu. definirea se face între etichetele <head> şi </head>.3w. sans-serif. nu putem defini un alt aspect pentru hiperlegături. şi anume poate modifica un stil care a fost definit global.6 Formatarea cu ajutorul stilurilor Limbajul HTML este destul de limitat în posibilităţile de formatare ale unui document..org/”> <img src=”w3c_main. Modul inline Exemplul de mai sus poate fi scris. Dacă acest mod de afişare trebuie repetat de 10 ori în document. Pentru a compensa acest neajuns a fost inventat un limbaj numit CSS (Cascading Style Sheets – foi de stiluri în cascadă).gif” border =”0” /> </a> </body> </html> align = ”center” 4. La prima vedere nu am rezolvat mare lucru. font-weight:bold. spaţieri) unui document web. Este posibil să definim un stil de paragraf care să se aplice unitar tuturor paragrafelor? Este posibil ca modificând definiţia stilului să se modifice toate paragrafele care au stilul respectiv? Da. aspect font. font-style:italic">Aici e textul</p> font-size:10pt. CSS rezolvă cel puţin două probleme: • • mai bună separare între forma şi conţinutul documentului. am înlocuit o serie de etichete cu atribute de stil. font-family:arial. astfel <p style="color:darkgreen. De exemplu nu putem modifica spaţiul pe care titlurile H1.

antet. Se constată că celelalte două proprietăţi. aceasta trebuie operată în toate paginile. dacă se doreşte modificarea aspectului e suficient să se modifice definiţia stilului în antet. În plus. dacă una rămâne nemodificată. Titlul este utilizat în document de două ori. prin simpla modificare a fişierului cu directive. În fişier extern Metoda constă în crearea unui fişier care conţine toate definiţiile stilurilor (adică tot ceea ce în modul „în antet” este cuprins între etichetele <style> şi </style>) care se salvează cu extensia css.. în albastru.. tip font şi dimensiune rămân cele definite în antet. Proprietăţile care nu sunt modificate în definiţiile ulterioare sunt moştenite.css”> <LINK REL= “stylesheet” TYPE= “text/css” HREF= “numefis_2. Rezultă. sunt nume ale oricăror etichete de stil logic. modul de definire în antet este nepractic deoarece aceeaşi informaţie trebuie introdusă în antetele tuturor paginilor. Pentru a se evita acest inconvenient se utilizează legătura către un fişier extern de definire a stilurilor.css”> Dacă fişierul se află în alt loc decât în dosarul documentului HTML atunci se va specifica şi calea spre fişier. folosind definirea inline. font-style:italic} </style> </head> <body> <p>Aici e textul</p> </body> sans-serif. <p> şi </p>. Selector_n {proprietate: valoare} </style> </head>. inline. Când acelaşi stil trebuie aplicat mai multor pagini. Această metodă este foarte folosită deoarece permite modificarea uşoară a stilurilor mai multor pagini concomitent. Sintaxa de folosire a stilurilor în antet este: <head> <style type=”text/css”> Selector_1 {proprietate: valoare} Selector_2 {proprietate: valoare} …. după regulile stabilite. deci. selector_2. culoarea roşie şi tip Verdana. Conţinutul e uşor de identificat fiind încadrat doar de 2 etichete.” iar ordinea lor nu este importantă. în care selector_1. exemplu: <LINK REL= “stylesheet” TYPE= “text/css” HREF= “numefis_1. Când se impune modificarea definiţiei stilurilor. ea va avea aspect diferit de toate celelalte pagini. În antetul fiecărui document care trebuie să utilizeze stilurile definite în fişierul de stiluri se introduce următoarea linie de cod <LINK REL= “stylesheet” TYPE= “text/css” HREF= “numefis. font- De data aceasta efectul este vizibil: stilul definit pentru paragraf în antet se aplică oricărui paragraf din document. Se pot crea mai multe fişiere cu directive care să fie apelate succesiv.p {color:darkgreen. font-size:10pt. <html><head><title>Exemplu mostenire proprietati</title> 60 . că definiţia inline are prioritatea ce mai mare. weight:bold. În exemplul următor Titlul 1 (H1) este definit în antet ca având dimensiunea fontului de 14pt. dar a doua oară se modifică doar culoarea.. font-family:arial.css”> Prioritatea cu care se aplică stilurile este următoarea: fişier extern. Aceasta înseamnă că o definiţie făcută în fişierul extern poate fi modificată prin definiţia din antet şi ambele de definiţia inline. Proprietăţile unui selector se separă prin punct şi virgulă “.

<style type="text/css"> h1 {font-size:14pt. dar e bine să sugereze funcţia pe care o joacă în cadrul documentului. Soluţia pentru definirea de stiluri diferite pentru acelaşi selector stă în utilizarea claselor. una singură. color:red. este următorul: a:link {color: #FF0000} /* link nevizitat*/ a:visited {color: #00FF00} /* link vizitat*/ a:hover {color: #FF00FF} /* mouse over link */ 61 .blue {font-size:12pt. însă. În documentele complexe paragrafele fac diverse funcţii şi ca urmare trebuie să aibă aspecte diferite. Figura 48 Două paragrafe din clase diferite Pseudo-clase Pseudo-clasele sunt folosite pentru a adăuga efecte speciale unor selectori. font-family:arial} </style> </head> <body> <H1>Stil definit in antet</H1> <H1 style="color:blue">Stil definit in antet si culoarea modificata inline</H1> </body></html> Utilizarea claselor Este puţin probabil să doriţi ca într-un document toate paragrafele să arate identic. Exemplul următor poate fi edificator: <html><head><title>Exemplu utilizare clase</title> <style type="text/css"> . color:blue. color:red. Ele permit gruparea mai multor selectori în clase care definesc un anume aspect. font-family:arial.rosu {font-size:12pt. pentru linkuri. Cel mai frecvent se utilizează pentru linkuri. border:solid gray 1px} </style> </head> <body> <p class="rosu">paragraf din clasa "rosu"</p> <p class="blue">paragraf din clasa "blue"</p> </body> </html> Efectul poate fi vizualizat în figura 48. font-family:arial} . Numele clasei poate fi ales arbitrar. Modul de utilizare. Eticheta <p> este.

padding:2px. padding:2px. În felul acesta se reduce traficul între client şi server şi creşte viteza de răspuns atunci când se execută click pe zonele sensibile. altfel comportamentul nu este cel scontat. În cele ce urmează se va arăta cum se realizează o hartă “client-side”.yahoo.google. utilizare pseudo-clase</title> <style type="text/css"> a:link {text-decoration:none. 62 . Pseudo-clasele pot fi utilizate împreună cu clasele. pentru stabilirea de legături spre alte documente. border-right:white 1px solid} </style> </head> <body bgcolor="#C0C0C0"> <a href="http://www.border-left:navy 1px solid. după sintaxa: selector.com">Yahoo!</a> </body> </html> solid solid solid 4.yahoo. Zonele sensibile se definesc prin intermediul unor hărţi (map) pe imaginile respective.border-left:white 1px solid. utilizare pseudo-clase</title> <style type="text/css"> a:link {text-decoration:none} a:visited {text-decoration:none} a:hover {text-decoration:underline} </style> </head> <body> <a href="http://www. care dau senzaţia că sunt apăsate când daţi click pe ele. aşadar. border-top:navy 1px . Zonele sensibile (hot spot) servesc.border-left:white 1px solid. border-top:white 1px . Sunt două tipuri de hărţi utilizate.ro">Google</a> <a href="http://www. sublinierea apărând doar la trecerea cu mouse-ul pe deasupra lui. border-top:white 1px . padding:2px. border-right:navy 1px solid} a:hover {} a:active {text-decoration:none.google.class:pseudo-class {proprietate: valoare}. care are avantajul că harta este inclusă în documentul HTML iar procesul de interpretare se desfăşoară în interiorul browserului.7 Hărţi de imagine Un efect deosebit îl produc în paginile web imaginile sensibile la trecerea cursorului peste ele. În al doilea exemplu link-urile simulează nişte butoane. border-bottom:navy 1px solid. utile pentru construirea de meniuri. Sunt. border-bottom:navy 1px solid. cel mai adesea.ro">Google</a><br> <a href="http://www.a:active {color: #0000FF} /* link vizitat*/ Întotdeauna definirea trebuie făcută în această ordine. border-bottom:white 1px solid. În continuare se dau două exemple: în primul exemplu link-ul nu este subliniat. pe partea de server (Server-side map) sau la client (client-side map). border-right:navy 1px solid} a:visited {text-decoration:none.com">Yahoo!</a> </body> </html> Exemplul 2 <html><head><title>Exemplu 2. aşa cum de obicei este redat de browsere. Exemplul 1 <html><head><title>Exemplu 1.

de asemenea separate prin virgulă.72 href= "mobilier. în interiorul etichetei <IMG SRC…> se foloseşte cuvântul rezervat USEMAP cu argumentul “#harta” (USEMAP= “#harta1”). separate prin virgule. Aceste zone pot fi dreptunghiuri. În sfârşit. Precizarea coordonatelor se face prin intermediul atributului COORDS şi se exprimă în pixeli.56.4.197.htm" alt="Decoratiuni"> <area shape="rect" coords=395. Atribuirea numelor se face cu ajutorul atributul NAME.y2. va primi un nume distinct şi va fi asociată cu imaginea corespunzătoare dorită. Pentru o formă triunghiulară oarecare se scrie <area shape="polygon" coords="x1.htm" alt="Gradina"> </map> <p align="center"> <img src="cuprins.72 href= "oferta.y2">.72 href= "gradina. numele hărţii trebuie precedat de semnul diez “#”! Dacă sunt mai multe hărţi. Se utilizează cuvântul cheie HREF în interiorul etichetei <AREA>.htm" alt="Art. Atributul SHAPE poate lua trei valori: RECT pentru suprafeţele dreptunghiulare. aşa cum s-a arătat în cazul etichetei ancoră.72 href= "ab. din greşeală. În exemplele de mai sus spaţiile libere dintre perechile de coordonate au rol de evidenţiere şi chiar dacă se introduc în scrierea codurilor ele vor fi ignorate. În continuare se dă un exemplu de utilizare a unei hărţi de imagine. în ordinea în care acestea se întâlnesc la parcurgerea poligonului.139. harta definită anterior trebuie asociată cu imaginea dorită.htm. Hărţile trebuie denumite pentru a putea fi identificate în interiorul documentului. Această operaţie se va face pentru fiecare zonă definită în parte.y1. Pentru aceasta. cercuri sau poligoane neregulate. Pentru forme de poligon neregulat se alege un sens de parcurgere a poligonului şi se dau coordonatele tuturor colţurilor.72 href= "deco.56.387.y3">. Pentru fiecare imagine căreia i se atribuie o hartă trebuie construită harta corespunzătoare. Gestionarea imaginilor şi hărţilor trebuie făcută cu atenţie deoarece dacă unei imagini i se asociază. ATENŢIE.56. După ce s-a definit o arie se va informa browserul asupra adresei legăturii ce se va stabili la apăsarea butonului stâng al mouse-ului pe zona sensibilă. x2. Exemplu: <area shape="rect" coords="x1.htm" alt="Oferta"> <area shape="rect" coords=146. în punctul unde trebuie inserată imaginea.jpg" border="0" usemap= "#harta1"> </p> </body> </HTML> 63 . bucatarie"> <area shape="rect" coords=315. Pentru formele circulare se dau coordonatele centrului şi raza.56. după cum se arată în continuare. Eticheta <AREA> este etichetă nepereche şi se plasează între etichetele <MAP> şi </MAP>. Exemplu: <area shape="circle" coords="x1.309.htm" alt="Mobilier"> <area shape="rect" coords=209. În cod HTML acest lucru se scrie <MAP Name=”harta1”></MAP> Pasul următor trebuie să stabilească zonele sensibile ale imaginii.447. o altă hartă atunci rezultatele sunt departe de ceea ce s-a dorit. dar nu toate au atribuite hărţi. Ele se definesc cu ajutorul etichetei <AREA> şi atributelor SHAPE şi COORDS. x3. CIRCLE pentru suprafeţele circulare şi POLYGON pentru cele de formă poligon neregulat.y1. Exemplu: <HTML> <HEAD><TITLE>Exemplu cu client side map</TITLE> </HEAD> <body> <map name="harta1"> <area shape="rect" coords=98. x2.1 Hărţi de imagine “client-side” Eticheta <MAP> </MAP> se foloseşte pentru definirea hărţilor de imagini din interiorul unor documente HTML. Un document poate conţine mai multe imagini. fiecare va fi definită independent. Pentru dreptunghiuri se dau coordonatele colţului din stânga sus şi colţului dreapta jos. y1.56.7. r">.

pe verticală fată de marginea superioară a imaginii.2 Obţinerea coordonatelor Coordonatele care trebuie introduse ca argumente ale atributului COORDS se obţin simplu cu ajutorul oricărui program de prelucrare a imaginilor. Dacă se menţine câteva secunde cursorul peste oricare din zonele sensibile. cursorul îşi schimbă aspectul. fără excepţie. 4. definite de hartă. Ultimele versiuni ale principalelor browsere pot prelucra. După încărcarea fişierului imagine în aplicaţia respectivă. codul se scrie: <frameset cols=”300. 4. în două cadre.8 Cadre (frames) Utilizarea cadrelor îmbogăţeşte conţinutul documentelor Web şi creează noi facilităţi pentru utilizator. din care primul să ocupe 300 pixeli.Se constată că la trecerea peste zonele sensibile. documentele care conţin cadre. Eticheta <FRAMESET> foloseşte pentru setarea cadrelor. exprimată în pixeli.0. Inclusiv aplicaţia Paint din Windows permite acest lucru. Pentru crearea lor se utilizează două etichete: <FRAMESET> </FRAMESET> şi <FRAME>. Pentru cerc se plasează cursorul în punctul unde se apreciază a fi centrul iar apoi. se estimează mărimea razei prin deplasarea cursorului în diverse puncte ale imaginii. în dreptul lui apare o casetă cu un text explicativ. Deşi sunt elemente introduse relativ recent în specificaţiile HTML nu toate browserele înţeleg şi pot prelucra documentele care conţin cadre.*”></frameset> Dacă se doreşte împărţirea ecranului în două cadre verticale. Figura 49 Zone sensibile şi text explicativ la trecerea peste o zonă sensibilă Aceasta este o facilitate a browserelor mai recente şi este bine să fie folosită pentru a informa utilizatorul asupra efectului acţionării butonului stâng al mouse-ului. luând aceeaşi formă ca la trecerea peste o legătură (de fapt chiar aşa şi este. fiecare din ele conţinând câte un document HTML. undeva pe bara de stare a aplicaţiei apar coordonatele curente ale poziţiei cursorului. codul va fi: <frameset rows=”200. Colţul din stânga sus al imaginii are coordonatele 0. figura. Cadrele împart ecranul în mai multe părţi. faţă de marginea stângă a imaginii iar a doua coordonată este distanţa.*”></frameset> 64 . Această secţiune se plasează între secţiunile HEAD şi BODY ( înaintea etichetei <BODY> ) Spre exemplu. dintre care primul să ocupe 200 pixeli iar al doilea restul ecranului. Pentru construirea hărţii se plasează cursorul în fiecare colţ al zonei sensibile şi se notează coordonatele. Diverse acţiuni (evenimente) care au loc în unul din cadre determină efecte în respectivul cadru sau în oricare din celelalte cadre.7. după notarea coordonatelor.49. în pixeli. Prima coordonată este distanţa pe orizontală. fiecare hot-spot are asociat un link). Atributele cele mai utilizate sunt: COLS=expresie ROWS=expresie expresia stabileşte numărul şi dimensiunea cadrelor verticale expresia stabileşte numărul şi dimensiunea cadrelor orizontale Secţiunea de declarare a cadrelor începe cu <FRAMESET> şi se termină cu </FRAMESET>. dacă se doreşte împărţirea ecranului pe orizontală.

*”> <frameset cols=”c%.htm” iar in cadrul din dreapta pagina principală “main. YES. ambele în procente. în cadrul din stânga documentul “linkuri.htm”. chiar dacă obiectul din cadrul respectiv nu încape complet în cadru. Dacă valoarea este NO atunci bara nu va apărea. la terminarea declarării. Câteva moduri de împărţire sunt arătate în figura 50 Figura 50 Câteva posibilităţi de împărţire a ecranului în cadre Pentru prima situaţie din figura 50 codul corespunzător este: <frameset rows=”r%. Implicit nu se atribuie nici un nume. Orice click pe o legătură din cadrul din stânga (din documentul linkuri. înaintea etichetei </FRAMESET> de atâtea ori câte cadre sunt declarate. SCROLLING=expresie SRC=expresie Să ne referim în continuare la exemplul 1 din figura 50 unde dorim următoarea organizare: în cadrul de sus să fie afişat documentul “sus. OBSERVAŢIE Eticheta <frameset> poate apărea de mai multe ori în secţiunea de declarare a cadrelor. dar eticheta </frameset> doar o dată. dar se poate preciza şi explicit o anumită valoare a acestuia. aşa cum s-a mai arătat în cazul tabelelor. cel din stânga de 250 coloane (pixeli) iar cel din dreapta ocupând restul coloanelor din lăţimea ecranului. Această etichetă se plasează în secţiunea de declarare a cadrelor. Pentru cadrul de sus se alocă 100 pixeli. Atributele cele mai comune ale etichetei sunt explicate în tabelul.Argumentele atributelor rows şi cols pot fi şi sub formă procentuală. restul fiind împărţite în două cadre verticale. Semnul asterisc indică faptul că următorul cadru va ocupa restul de spaţiu din ecran. bara va fi afişată întotdeauna. Daca valoarea este YES.*”> </frameset> unde r şi c sunt numere naturale ce reprezintă înălţimea cadrului orizontal din partea superioară a ecranului.htm) să determine afişarea documentului de legătură în cadrul din dreapta. Are trei valori. Pentru a comunica browserului ce anume trebuie să afişeze în fiecare cadru se foloseşte eticheta <FRAME />. Folosirea lui previne posibilitatea redimensionării cadrului de către utilizator. respectiv lăţimea cadrului din partea dreaptă.2 Tabel. NO şi AUTO. valoarea specifică URLul obiectului ce se afişează în cadrul respectiv. Indică dacă în interiorul cadrului se afişează sau nu o bară de derulare.2 Principalele atribute ale etichetei FRAME NAME=expresie NORESIZE Atribuie un nume cadrului spre a putea fi folosit ca ţintă pentru efectul unei acţiuni din alt cadru. În mod implicit valoarea este AUTO şi bara va fi afişată doar dacă obiectul nu încape în cadru.htm”. Pentru aceasta vom scrie: 65 . De regulă nu se împarte ecranul în mai mult de 3 cadre.

La rândul lui atributul ACTION poate fi folosit în două moduri. În interiorul unui formular pot fi folosite oricare dintre etichetele învăţate până acum.htm” /> <!—.htm” /> <frame name =”right” src=”main. unde URL este adresa programului care va prelucra formularul 66 . <SELECT> </SELECT>.htm” se va introduce atributul TARGET cu argumentul “RIGHT”. În acest scop se foloseşte eticheta <NOFRAME> </NOFRAME>. <TEXTAREA> </TEXTAREA>. cu condiţia să fie utilizate corect. Eticheta <frameset > admite şi ea câteva atribute. celui de sus i s-a atribuit numele “top” si va incarca pagina “sus.*”> <frame name=”top” src=”sus. în eticheta ancoră a fiecărei legături din pagina “linkuri. ACTION şi METHOD. anume programele pe partea de client cum sunt JavaScript sau VB Script. va incarca pagina “linkuri.htm” --> <frameset cols=”250. în [8]. Deşi funcţionalitatea formularelor este legată atât de programele de pe server cât şi de o altă componentă a documentelor web. Eticheta care delimitează un formular este <FORM> </FORM>. Are două atribute.htm” --> </frameset> Pentru ca activarea legăturii din cadrul stâng să producă efect în cadrul din dreapta.<frameset rows=”100.*> <!-. <OPTION />. La apăsarea unui buton datele introduse în respectivele câmpuri sunt trimise la server unde sunt prelucrate de un program care rulează pe server. Formularele reprezintă partea interactivă a documentelor HTML.cadrului din stinga i s-a atribuit numele “left”. 4. ACTION = “URL”. uşor de înţeles şi utilizat.htm”. În interiorul etichetei se întâlnesc următoarele etichete care implementează formularul: <INPUT />. Informaţii utile (şi accesibile pentru neprofesionişti în programare) despre CGI şi JavaScript pot fi găsite în [6] şi [7].cadrul inferior s-a impartit in doua cadre verticale din care primul ocupa 250 de coloane iar al doilea restul --> < frame name=”left” src=”linkuri. dar numai după ce formularul anterior a fost închis cu eticheta </FORM>. Acesta generează un document HTML cu un conţinut care depinde de rezultatul prelucrării formularului (generare dinamică a paginii) şi îl trimite la browser.9 Formulare (forms) Formularele sunt instrumentele prin care designerul paginii web dă posibilitatea utilizatorului să completeze anumite câmpuri puse la dispoziţie în interiorul paginii. se prezintă totuşi în continuare elementele de conţinut ale unui formular şi câteva exemple de utilizare. două dintre ele fiind explicitate în tabelul 3 Tabel 3 Atributele etichetei FRAMESET FRAMESPACING =”n” FRAMEBORDER = ”expresie” stabileşte spaţierea între cadre la n pixeli stabileşte existenţa sau inexistenţa chenarului despărţitor dintre cadre după cum argumentul expresie ia valorile YES sau NO Pentru utilizatorii care folosesc browsere care nu suportă cadre este bine să se ofere o reprezentare alternativă a paginii sau măcar o explicaţie cu privire la conţinutul acesteia. iar despre programarea diferitelor aplicaţiilor în Internet. Eticheta <FORM> poate apărea de mai multe ori într-un document.s-au setat 2 cadre orizontale. Eticheta acţionează ca un container în interiorul căreia se află secţiunea de BODY a documentului alternativ.htm” /> <!-. celui din dreapta i s-a atribuit numele “right” si va incarca pagina “main. care nu fac obiectul prezentului curs.

Mai precis. reset şi submit. Pentru câmpurile de tip text şi password caracterele introduse de utilizator le vor înlocui pe cele implicite Atributul CHECKED.ACTION = “mailto: adresa de e-mail”. Acolo unde este folosit câmpul respectiv apare ca marcat implicit Atributul SIZE= “valoare” stabileşte numărul de caractere afişate în câmpurile de intrare de tip text şi password Atributul MAXLENGTH= “lungime şir” setează numărul maxim de caractere ce pot fi în interiorul câmpurilor de intrare de tip text sau password. Acest ultim mod de folosire nu necesită program de prelucrare pe server şi nici utilizarea (decât facultativă) de scripturi în documentul HTML.9. pe de o parte. Reset sau Submit. pentru câmpurile de tip radio şi checkbox valorile atributului sunt cele care se transmit la server dacă casetele respective au fost alese. datele fiind expediate prin e-mail la adresa specificată. Se foloseşte pentru a trece informaţii de la un script la altul sau de la un formular la altul Atributul NAME = “şir de caractere” foloseşte pentru identificarea elementului de formular în cadrul formularului Atributul VALUE = “şir de caractere” stabileşte valoarea implicită din câmpurile de intrare. prima fiind cea mai utilizată. prelucrarea manuală a datelor de către cel care le primeşte şi pe de altă parte existenţa unui program de e-mail corect configurat pe calculatorul client. Al doilea atribut se foloseşte pentru a stabili modul în care sunt preluate şi transmise datele din formular: METHOD = “metoda de schimb a datelor”. valorile atributului sunt cele afişate în interiorul butonului în locul denumirilor Button. Este însă şi modul cel mai puţin utilizat deoarece presupune. 4. Metoda de schimb a datelor poate fi “POST” sau “GET”. Eticheta <INPUT />. Pentru câmpurile de tip button. se aplică doar câmpurilor de tip radio sau checkbox. în care nume_tip poate avea următoarele valori: • • • • • • • text – defineşte un câmp pentru introducerea unui text password – defineşte un câmp pentru introducerea unui şir de caractere care nu vor fi afişate ci înlocuite cu asteriscuri checkbox (casetă de validare) – defineşte o casetă care poate fi selectată sau nu de utilizator într-o listă de opţiuni ce nu se exclud una pe alta radio – defineşte un câmp care poate fi selectat sau nu într-o listă de opţiuni care se exclud reciproc button – defineşte un buton a cărui acţiune este precizată de un handler de evenimente (JavaScript) submit – defineşte un buton a cărui acţionare trimite datele din formular la server sau prin e-mail la adresa specificată reset – defineşte un buton a cărui acţionare anulează toate datele introduse în câmpuri şi le readuce la valorile implicite hidden – (ascuns) defineşte un câmp de intrare invizibil a cărui valoare este trimisă împreună cu restul valorilor din formular. 67 .1 Definirea unui câmp de intrare. etichetă nepereche are următoarele atribute: Atributul TYPE = “nume_tip”.

2 Definirea unui câmp de selecţie De multe ori este necesar să se pună la dispoziţia utilizatorului o casetă text cu o listă de opţiuni predefinite. Valorile atribuite trebuie să fie numere întregi şi pozitive. Figura 51 ilustrează aceeaşi listă de 5 opţiuni. lungime listă fiind un număr întreg pozitiv. Pentru acest scop se folosesc etichetele <SELECT> </SELECT> şi <OPTION />.9. Figura 51 Listă cu 6 opţiuni a) declarate prin SIZE b) fără declaraţie de lungime Eticheta <OPTION />. atunci numărul opţiunilor afişate simultan este stabilit de valoarea atribuită lui SIZE. Prima etichetă defineşte lista. Pentru identificare listei în interiorul formularului se foloseşte atributul NAME. Iată un exemplu de editare a unui câmp de selecţie: <select multiple size=”6”> <option /> optiunea 1 <option selected /> optiunea 2 <option /> optiunea 3 <option /> optiunea 4 <option /> optiunea 5 </select> 4. Atunci când trebuie pus la dispoziţia utilizatorului un câmp mai mare în care acesta să poată introduce un text mai amplu se utilizează o zonă de text. Codul folosit pentru generarea acestor elemente de formular este: <HTML> <head> <title>elemente de formular</title></head> <body> <form name=”” action=”” method=”POST”> cimp tip text <input type="text" size="20" name="text1" value="abcd" /><br> 68 . Atributul MULTIPLE permite selectarea mai multor opţiuni. Eticheta corespunzătoare este <TEXTAREA> </TEXTAREA>. şi trebuie înlocuit de textul introdus de utilizator. Iar a doua fiecare articol din listă. acesta va fi afişat în interiorul ariei de text ca valoare implicită. serveşte pentru introducerea listei de opţiuni. nepereche. în prima atributul SIZE având valoarea 6 iar în a doua 4. OBSERVAŢIE. Dacă nu se utilizează atributul SIZE. iar pentru stabilirea lungimii listei (numărului de opţiuni afişate în listă) se utilizează atributul SIZE = “lungime listă”.9. în rânduri şi coloane. În încheierea acestei enumerări să vedem cum se pot folosi elementele de formular prezentate întrun document Web. Dacă între eticheta de început şi de sfârşit a ariei text se plasează un text.4. prin care se specifică dimensiunea ariei de text. Dacă se doreşte ca una dintre opţiuni să fie selectată implicit se foloseşte atributul SELECTED.3 Definirea unei arii de text. fereastra în care sunt listate opţiunile este afişată de browser cu mărimea implicită (de regula o singură opţiune. Pe lângă atributul NAME deja cunoscut eticheta admite şi atributele ROWS = “nr de rânduri” şi COLS = “nr de coloane”. cea selectată cu atributul SELECTED). Dacă se utilizează atributul SIZE.

cimp tip password <input type="password" size="6" name="text2" value="abcd" /><br> buton radio <input type="radio" name="opt1" /> si un buton radio selectat <input type="radio" name="opt2" checked /><br> caseta de validare <input type="checkbox" name="opt3" /> si caseta de validare selectata <input type="checkbox" checked name="opt4" /><br> buton oarecare<input type="button" name="buton1" value="un buton" /> buton submit <input type="submit". Figura 52 Diverse elemente de formular folosite într-un document Puteţi să introduceţi în pagina dumneavoastră de web un formular fără a avea nevoie de vreun program pe partea de server sau să cunoaşteţi JavaScript. Acest formular foloseşte poşta electronică pentru trimiterea datelor şi. name="buton2" value= "trimite" /><br> arie de text<textarea cols="40". va trebui să prelucraţi datele şi să răspundeţi manual celui ce v-a trimis formularul. rows="12" name="text3" > introduceti aici comentariul dumneavoastra </textarea> </form> </body> <HTML> Documentul încărcat în browser are aspectul din figura 52. adică informaţia este de tip text astfel că va putea fi citită în corpul e-mailului. sau pentru a-l putea utiliza efectiv. evident. La apăsarea butonului “expediază” textul va fi trimis pe adresa de e-mail specificată ca argument al atributului ACTION. În cazul de faţă argumentul este “text/plain”. calculatorul pe 69 . Pentru a putea rula codul. Sursa codului este: <HTML> <head> <title>mailto:</title> </head> <body> <form method="post" action="mailto:adresa de e-mail" enctype="text/plain"> <textarea rows="10" cols="40" name="comentariu"> Comentariul dumneavoastra aici </textarea> <input type="submit" value="expediaza" > </form> </body> </HTML> Atributul enctype este folosit pentru a seta tipul de criptare a informaţiei la expediere. În exemplul care urmează se pune la dispoziţia utilizatorului o arie de text în care acesta îşi poate introduce comentariul legat de subiectul propus în pagina dumneavoastră.

alert ("rezultatul= "+x). cu titlu de exemplu.value>"3") alert("nu exista asemenea optiune").value).care se rulează trebuie să aibă instalat un client de e-mail iar adresa de e-mail din eticheta FORM trebui să fie validă.value)+ eval(AddForm1.raspuns.value=="1") alert("corect").Value2.value<"1" || form.Value1. câteva moduri de manipulare a formularelor cu ajutorul Javascript.else alert("gresit.raspuns. corect era 1") } --> </script></head> <body> JavaScript este: <cite> <ol> <li> Un limbaj de programare <li> O versiune simplificata de Java <li> O scriere veche din insulele Java </ol> </cite> <form> raspunsul corect este <input name="raspuns" type="text" size="1" ><br> <input type="reset" value="sterge"> <input name="check" type="button" value="raspuns" onclick="test1(this.} // --> </SCRIPT> </HEAD> <body> <FORM NAME="AddForm1"> <INPUT TYPE="text" NAME="Value1" Size="5">+ <INPUT TYPE="text" NAME="Value2" Size="5"> <INPUT TYPE="button" VALUE="Rezultat" onClick="AddNumbers()"> </FORM> </body> </HTML> Exemplul 2 arată cum se poate face verificarea conţinutului unui formular.raspuns.value=="") alert("introduceti optiunea dumneavoastra"). În continuare se dau. Exemplul 1 adună două numere care se introduc în două casete text.form)"> </form> </body> </html> 70 .raspuns. else if (form. Pentru efectuarea adunării se foloseşte butonul “Rezultat” <HTML> <HEAD> <SCRIPT LANGUAGE="JavaScript"> <!-function AddNumbers() {x = eval(AddForm1. <html><head> <script language="javascript"> <!--ascunde pentru browserele vechi function test1(form) {if (form. else if (form.

Un site web este o colecţie de documente web reunite sub o anumită temă. De exemplu. În acest fel numele tuturor fişierelor de pe server vor conţine numai caractere minuscule. scripturile JavaScript în dosarul “JS” şi aşa mai departe. aceiaşi extensie în numele fişierului. Pentru aceasta este bine ca toate numele de fişiere să fie scrise cu minuscule.10 Editarea.html”. verificarea. în ambele cazuri sunt utilitate funcţii. de regulă Unix sau Linux. iar extensiile pentru fişierele HTML să fie aceleaşi. la rândul lui.jpg dacă este referit din interiorul unei pagini ca poza1. ori de câte ori este necesar.10. pe calculatorul local imaginea conţinută de fişier va fi afişată în pagină în timp ce pe server ea nu va mai fi afişată. pentru fişierele tip JPEG se va folosi.jpg. 4. Folosirea adreselor relative pentru paginile şi obiectele de pe calculatorul local este obligatorie pentru a asigura funcţionarea corectă a legăturilor după transfer. vom pune punct aici scurtei noastre incursiuni în tehnica proiectării paginilor Web cu ajutorul limbajului HTML. Această pagină trebuie să aibă dimensiuni mici (recomandat sub 60kB) 71 .”. Acest lucru se face incluzând scriptul propriu zis între etichetele de comentariu. Când site-ul este creat sub sistemul de operare Windows. test1 (form). toate imaginile folosite în paginile respective se vor plasa în dosarul “Pictures”. Dacă totul este în regulă şansele ca site-ul să funcţioneze şi după transferul fişierelor pe server sunt foarte mari. O primă verificare constă în mutarea dosarului “MyHTML” pe o altă unitate de disc. Din acelaşi motiv. El se încarcă o singură dată la încărcarea documentului. Media şi JS se vor fi conţinute de dosarul principal Myhtml. Dosarele Pictures. Acelaşi lucru trebuie făcut atunci când paginile au incluse imagini. Instrucţiunile funcţiei sunt scrise între acolade şi sunt separate prin “. Funcţiile se declară în interiorul scriptului şi se folosesc în corpul documentului. La transferul fişierelor cu ajutorul clienţilor FTP sau prin programe de management al fişierelor puse la dispoziţie de serverele Web există posibilitatea de a opta pentru convertirea numelui fişierelor în “lower case”. toate obiectele multimedia în dosarul “Media”. alte dosare tematice. Departe de a fi epuizat subiectul. În cazul când anumite legături nu funcţionează. 4. în primul caz fără parametri iar în al doilea caz cu un parametru. cea care trebuie să asigure legăturile spre cele mai reprezentative pagini ale acestuia să fie intitulată “index. O altă recomandare este ca numele tuturor fişierelor să fie formate din maximum 8 caractere. fie “jpg” fie “jpeg”. De asemenea.1 Editarea şi verificarea unui Site Web.Din ambele exemple se poate constata că scriptul este plasat în interiorul antetului. Spre exemplu un fişier cu numele Poza1. fie “htm” fie “html”. Înainte de a transfera respectivele documente de pe calculatorul unde au fost create pe server este necesar să se verifice funcţionarea corectă a legăturilor. sunete sau alte obiecte. pentru a se evita complicaţiile legate de specificarea incorectă a fişierelor. atât între documentele locale cât şi cu cele de pe alte servere. Deoarece serverele Web care găzduiesc paginile lucrează sub alte sisteme de operare. cu precizarea parametrilor actuali. Dintr-un motiv ce va fi explicat în paragraful următor se recomandă ca pagina principală a siteului. găzduirea şi promovarea unui site Web. pe D: sau chiar A: şi apoi verificarea funcţionării de pe noua locaţie. este posibil ca o parte din legături să nu funcţioneze tocmai din această cauză. recomandând ca material bibliografic extrem de util lucrarea [9]. toate documentele HTML vor fi incluse în dosarul “Myhtml” de pe discul C:. în mod unitar. Singura grijă ar mai fi ca referirea lor în interiorul documentelor să fie făcută tot cu minuscule. De asemenea se recomandă ca toate documentele şi obiectele să fie organizate într-un dosar (folder) unic care va conţine. Documentele pot fi stocate (găzduite) pe unul sau mai multe servere Web din Internet. De aceea un scrierea numelui fişierelor cu combinaţii de majuscule şi minuscule nu afectează funcţionalitatea legăturilor la testarea pe calculatorul unde a fost editat site-ul. numele fişierelor sunt Case Insensitive. Pentru browserele vechi care nu recunosc versiunile superioare de JavaScript este indicat să se ascundă scriptul pentru a nu fi interpretat în mod eronat. sau lipsesc imagini din pagini se vor verifica adresele de link pentru fiecare în parte şi se corectează greşelile.

html. Pentru a face posibilă găsirea paginilor respective de către motoarele de căutare trebuiesc realizate două lucruri: Adăugarea de etichete speciale META în antetul paginilor Înregistrarea paginilor la cât mai multe motoare de căutare 72 . ca legături ale imaginilor din pagina index. tipic 5-10MB.ro. Este momentul să explicăm motivul pentru care este recomandat ca pagina principală să se numească “index.gigiturism. Majoritatea serverelor gazdă sunt setate pentru a interpreta paginile cu această denumire ca pagini principale. în loc să se introducă adresa completă a paginii principale a site-ului.com. de exemplu www.angelfire. www. automat.ro.2 Găzduirea unui Site Web Pentru a deveni disponibil pe Internet site-ul creat trebuie găzduit (hosted) pe un server Web. www.xhost. că o persoană care navighează pe Internet va găsi paginile respective fără să cunoască precis adresele lor. atât timp cât serviciul de găzduire este gratuit. este posibil ca ISPul să asigure din pagina proprie un link spre site-ul găzduit.ro . mai puţine. De exemplu. Acestea adaugă bannere publicitare pe fiecare pagină găzduită dar nu percep nici un fel de taxă pentru hosting. mai mult.html”. Tot el poate să înregistreze site-ul cu o denumire personalizată. Şansa ca respectivele pagini să poată fi descoperite din întâmplare este atât de mică încât nici nu merită luată în calcul. NOTĂ. contra cost. Altele.ro/index. www.pentru a se asigura încărcarea ei rapidă. au setată ca denumire a paginii principale “default. ceea ce poate conduce la o creştere a numărului de vizitatori.geocities. Altă posibilitate este ca URLul site-ului să fie ales şi comunicat de ISP sub forma unui director. Câteva servere care găzduiesc gratuit pagini web sunt www. Proprietarii serverelor nu încurajează găzduirea siteurilor comerciale sau cu scop de profit. neexistând clauze contractuale în acest sens. (Există şi oferte de upgrade a serviciului de hosting.3 Promovarea unui Site web Odată transferate fişierele pe serverul gazdă şi probată funcţionarea site-ului aceasta nu înseamnă. Transferul fişierelor se face via FTP utilizând un client FTP.ro.gigiturism. se tastează scurt. Nu se adaugă bannere publicitare paginilor găzduite. În această situaţie utilizarea paginilor care conţin cadre nu este recomandată deoarece bannerele au dimensiuni mai mari decât lăţimea cadrului şi aspectul paginii. www. Imaginile cu înaltă rezoluţie pot fi puse la dispoziţia utilizatorului în alte pagini.html”.com. Acest lucru se poate realiza în două feluri: 1) ISPul cu care este încheiat contractul de furnizare a serviciilor de Internet are inclus serviciul de hosting şi oferă un spaţiu de disc variabil. are de suferit. de exemplu www. www.) Faţă de situaţia anterioară avantajul în cel de al doilea caz este că paginile rămân disponibile un timp nelimitat.tripod.10. în ansamblu. De cele mai multe ori aceste informaţii constau în comunicarea unui nume de utilizator.ro . www. 4.gigiturism. Studiile efectuate arată că majoritatea covârşitoare a utilizatorilor renunţă la vizualizarea paginilor a căror încărcare durează mai mult de 30s.com. În al doilea caz găzduirea este gratuită dar “preţul” plătit este că paginile vor conţine bannere publicitare.as.gigiturism. 2) găzduirea gratuită pe servere comerciale. funcţie de ofertă. 4. Avantajul este că se scurtează adresa paginii. Din acest motiv pagina index trebuie să conţină doar imaginile strict necesare şi acestea la o rezoluţie acceptabilă. În primul caz ISPul furnizează informaţiile privind setarea site-ului personal. La rezilierea contractului ISPul şterge site-ul care nu va mai fi disponibil. prin care se pune la dispoziţie un spaţiu de disc mai mare şi se elimină şi bannerele. Transferul fişierelor se poate face fie prin FTP fie prin upload cu ajutorul unui site manager pus la dispoziţie de serverul gazdă. a unei parole şi a adresei web – URL – a paginii index.10.

com/"> face ca pagina care conţine această etichetă să fie înlocuită după 10 secunde cu pagina index a motorului GOOGLE. 2 apartamente şi centrală termică proprie la preţuri româneşti”> iar ca şi cuvinte cheie <META NAME =”Keywords” CONTENT=”hotel cazare camere 3stele turism servicii restaurant Suceava Romania hosting accomodation rooms”> author.follow"> Tot cu ajutorul unei etichete META browserul poate fi determinat să încarce automat o alta pagină. iar în total nu trebuie să depăşească 1000 de caractere. Infoseek. Forma generală a etichetelor META este <META NAME=”nume_eticheta” CONTENT= “continut”> Argumentul atributului NAME poate lua mai multe valori din care enumerăm: description. a conţinutului paginii. Lycos.4. 73 . Formatul este: <META NAME =”keywords” CONTENT= “înşiruirea cuvintelor cheie”> Cuvintele trebuie separate prin spaţiu sau virgule. specifică faptul că eticheta conţine cuvintele cheie. etc. etichetele META. restaurant . Yahoo.1 Etichetele META Când un utilizator caută ceva pe Internet apelează la serviciile unor motoare de căutare (search engine) cum ar fi Google. Fiecare pagină va avea propria descriere şi cuvinte cheie. bar. 30 de camere cu 2 paturi. pe scurt. În cele ce urmează sunt prezentate două dintre acestea. Ele nu sunt afişate de motorul de căutare ci doar folosite de acesta în procesul de căutare după cuvinte cheie. după un timp. de asemenea specificat: <META HTTP-EQUIV=Refresh CONTENT="10. Descrierea nu trebuie să depăşească 200 de cuvinte. specifică faptul că eticheta conţine descrierea. specifică faptul că eticheta conţine numele autorului paginii.10. numele acestuia constituind argumentul atributului CONTENT. specificată. Formatul este: <META NAME=”description” CONTENTt= “descrierea pe scurt”> keywords. Pentru cazul exemplificat este util ca site-ul să conţină şi o versiune într-o limbă de circulaţie europeană. De exemplu o pagină care are ca obiect prezentarea serviciilor oferite de un hotel din municipiul Suceava poate avea ce descriere următorul : <META NAME =”DESCRIPTION” CONTENT =”hotelul ASTRA din Suceava oferă servicii de cazare la standard de 3 stele. Această descriere se introduce ca argument a atributului CONTENT şi este afişată de motorul de căutare atunci când găseşte pagina. acele cuvinte considerate ca reprezentative pentru conţinutul paginii.3. în limba respectivă. Etichetele META pot conţine şi directive către roboţii de căutare prin care aceştia sunt ”instruiţi” să nu indexeze pagina curentă şi paginile care au linkuri în pagina curentă: <META NAME=robots CONTENT="noindex.60 locuri -. URL=http://www.google. Pagina index va conţine cuvinte cheie în toate limbile în care paginile sunt disponibile. Alegerea limbii trebuie să poată fi făcută din pagina index. saună. Aceste informaţii nu sunt afişate în pagina web dar pot fi vizualizate în sursă. În procesul de căutare acestea folosesc informaţiile conţinute de nişte etichete speciale. Altavista.nofollow"> sau să nu indexeze pagina dar să indexeze paginile care au linkuri în pagina curentă: <META NAME=robots CONTENT="noindex.

SubmitWolf.ro”><img width=”40”></A> src=”logoevz. <BR>. <LI>. <FRAME> b) <HR>. Atributul CELLSPACING determină: a) spaţierea între celulele unui tabel b) spaţiul dintre chenarul celulei şi conţinutul ei c) câte celule adiacente include celula curentă. La momentul editării prezentei lucrări Altavista este motorul care asigură cea mai rapidă indexare. Aceste servicii sunt oferite de profesionişti şi asigură. dar la altele se face manual (Yahoo) către o echipă de editori. <P>. Înregistrarea unei pagini la un motor de căutare. O pagină indexată la un motor va fi găsită doar de motorul respectiv. solicitarea aşteaptă într-o coadă până când este rezolvată. O promovare eficientă presupune înregistrarea paginii la cât mai multe astfel de motoare. <OL> 4. Aceasta înseamnă că adresa URL este introdusă într-o bază de date care este cercetată la lansarea cererii de căutare. sau mai corect a unui URL este o operaţie prin care respectiva pagină este indexată de respectivul motor. 5. Aceste programe nu sunt gratuite decât în versiuni demonstrative. pe verticală sau orizontală. Sunt disponibile trei procedee pentru a realiza acest lucru. La unele motoare indexarea se face automat. Această legătura apare la unele motoare chiar în pagina principală iar la altele trebuie descoperită prin căutare în paginile spre care există legături din pagina principală. de regulă. A doua metodă constă în folosirea unor programe. care adaugă paginile la mai multe motoare de căutare. Un document HTML este structurat în: a) o singură parte variabil de părţi funcţie de conţinutul documentului b) două părţi c) un număr 2. Înregistrarea este gratuită dar sunt şi motoare care o fac contra cost. Care din următoarele etichete sunt nepereche? a) <META>.40.4. <STYLE>. În oricare din variante indexarea nu se realizează imediat. ex. Serviciile sunt contra cost. Activarea respectivelor linkuri deschide o fereastră care conţine toate informaţiile necesare adăugării paginii. la care indexarea se face la un număr mic de motoare şi mai puţin cunoscute. <AREA>. o bună clasare în lista de rezultate a motoarelor de căutare. Astfel de programe pot rula pe calculatorul clientului sau online. Durata de aşteptare variază de la 2 săptămâni până la aproape 2 luni (Lycos).gif” usemap=”harta2a”> WIDTH=”110” HEIGHT =”71” ALIGN=”top” height=”25” b) <A href=”http://www. a treia metodă constă în apelarea la serviciile unor site-uri specializate în promovarea paginilor pe Internet.bmp” c) <Map name=”map01”><Area shape=”circle” coords=”40. În sfârşit. Întrebări de verificare 1.2 Înregistrarea unei pagini Simpla introducere a etichetelor META în HEADul documentului nu rezolvă problema găsirii acestuia de către motoarele de căutare.evz. Etichetele folosesc pentru: a) separarea diferitelor părţi ale documentului b) pentru organizarea codului sursă în scopul creşterii inteligibilităţii c) pentru marcarea textului şi stabilirea aspectului paginii Web 3.10. prin intermediul unor roboţi. <OPTION> c) <MAP>. Primul procedeu foloseşte o legătură din pagina motorului de căutare intitulată “Submit a Site” sau “Add URL”.3.18”></Map> 74 . Care din următoarele linii de cod HTML sunt corecte? a) <img src=”poza2.

Eticheta FRAME foloseşte pentru: a) definirea cadrelor unei pagini b) setarea conţinutului unui cadru definit anterior c) comunică browserului că pagina încărcată conţine cadre 8.com" name="bottom"> </frameset> <body></body> </html> În acelaşi exemplu introduceţi atributele FRAMESPACING şi FRAMEBORDER cu diferite argumente. Rolul butonului SUBMIT este: a) definit de atributul VALUE b) trimite datele din formular către server sau prin e-mail la adresa specificată cu atributul ACTION c) acelaşi ca al oricărui buton dar are valoarea implicită SUBMIT Probleme propuse 1. Notaţi diferenţele.6 articole. în prima şi a doua etichetă frameset. După primul articol introduceţi o nouă listă care să conţină articolele rămase. 75 . succesiv. Creaţi o pagină Web care să conţină o listă ordonată de 5. Observaţi diferenţa dintre efectele linkurilor din cadrul superior şi cel din stânga. Daţi valori diferite atributului SCROLLING.6. Salvaţi de fiecare dată modificările şi urmăriţi efectul în browser. Salvaţi fişierul.*" framespacing="0" frameborder="no"> <frame src="linkuri. Salvaţi fişierul sursă pe hard discul staţiei de lucru şi introduceţi atributul NORESIZE pentru unul sau mai multe cadre. deschideţi-l apoi cu IE şi observaţi efectele.*" > <frame src="usemap1. Sursa exemplului este: <html> <head> <title>Exemplu cu cadre</title> </head> <frameset rows="30%. 2. Atributul ALT se foloseşte pentru: a) introducerea unui text alternativ pentru imagini b) desemnarea unui font alternativ fontului utilizat c) desemnarea unui text alternativ pentru “hot-spots” 7.htm" name="sus" scrolling="NO"> <frameset cols="130.yahoo. salvaţi fişierul şi observaţi rezultatele.htm" name ="dr"> <frame src="http://www. Salvaţi şi vizualizaţi în browser. Rulaţi următorul exemplu şi vizualizaţi sursa. Deosebirea dintre un element de intrare de tip text şi unul de tip password constă în: a) elementul password permite introducerea a maximum 8 caractere b) nu există deosebiri dacă nu sunt identificate prin nume c) elementul password ascunde caracterele introduse de la tastatură înlocuindu-le cu asteriscuri 9.

internaţionalizarea: se pot face cumpărături din magazine aflate dincolo de graniţele ţării de origine a cumpărătorului•. publicitate. prin existenţa unei competiţii la nivel mondial şi prin sporirea permanentă a aşteptărilor clienţilor. asupra potenţialului pieţei forţei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. etc.2 Avantajele comerţului electronic Comerţul electronic aduce o serie de avantaje incontestabile în raport cu formele tradiţionale de comerţ. plăţi. avantajele sunt legate de: • timp: cumpărătorul poate vizita mai multe magazine virtuale într-un timp foarte scurt (mult mai scurt decât timpul pe care îl implică prezenţa fizică a unei persoane într-un magazin real). servicii turistice. Permite companiilor să selecteze cei mai buni furnizori. disponibilitatea: magazinele virtuale sunt disponibile aproape 24 de ore din 24. 365 de zile pe an. servicii către clienţi. un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde. succesul şi interesul de care se bucură încă de la apariţie. întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de transformare organizaţională şi a modului lor de funcţionare. Dar. forme şi modele 5. uneori. Din perspectiva cumpărătorului. • • • există restricţii impuse de proprietarii magazinelor pentru ţări considerate nesigure.1. •• 76 . în ceea ce priveşte crearea de noi întreprinderi. Pentru unii observatori ai fenomenului. activităţi post-vânzare. cumpărătorul poate face cumpărături când se află în deplasare şi solicita ca acestea să fie livrate la adresa de domiciliu. 5. spre exemplu. Comerţul electronic dă posibilitatea firmelor sa devină mai eficiente şi flexibile în modul intern de funcţionare. precum software. ceea ce explică. Ca să poată răspunde acestor cerinţe. vânzări.Bazele comerţului electronic 5. printre care şi România se adaugă taxele de transport care. în sens larg. Mai mult. intangibile. în bună măsură. sau la o altă adresă••. Alţii consideră că noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări . la scară globală. etc.1. bilete de călătorie şi altele sau imateriale.1 Comerţul electronic.1 Câteva definiţii Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în ce mai mare. pot depăşi valoare bunurilor cumpărate. să conlucreze mai strâns cu furnizorii şi să devină mai atente faţă de nevoile şi aşteptările clienţilor. Comerţul electronic este o cale prin care se facilitează şi sprijină aceste schimbări. în special. indiferent de localizarea lor geografică şi să vândă unei pieţe globale. nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include. comerţul electronic are acelaşi conţinut ca afacerea electronică (eBusiness) şi înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia informatică. diversificarea celor existente şi. CD-uri. comerţul electronic are. Aceasta evoluţie are un impact major asupra economiei. Există însă si analişti care consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor bunuri materiale tangibile cum ar fi cărţi.inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. în fapt.

. dar nu neapărat şi sigur. cât mai ales siguranţa transmisiei informaţiilor. protecţia datelor consumatorului. etc. pe unele site-uri cumpărătorii pot personaliza produsul pe care vor sa îl cumpere (culori.pdf 77 . cadrul legislativ şi normativ: se referă la aspectele legate de: cadrul fiscal. condiţii garanţie. comerţul electronic aduce următoarele avantaje: • • • • • Ca orice noutate. http://www. este înregistrat.ro/library/files/papers/Introducere_in_Comert_electronic.). Este problema urmăririi tranzacţiilor. • • • • 12 Vasile Baltac. un comerciant care vrea să ofere un magazin pe Internet. creşterea semnificativă a vitezei de comunicare. dotări. existenţa unei infrastructuri de telecomunicaţii adecvate: pe măsură ce tehnologia avansează. tehnologie de comunicaţii (care să poată creşte odată cu creşterea afacerii). culoare. de exemplu firewallurile. serviciilor etc. acesta va avea posibilitatea de a alege un produs în funcţie de un număr mult mai mare de opţiuni (preţ. deci şi a comerţului electronic) lipsindu-i servicii de securitate de bază. Pentru asigurarea nivelului de securitate cerut de comerţul prin Internet protocoalele de comunicaţie au apelat la criptare. materiale. întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii: printr-un website clienţii companiei sunt puşi la curent cu ultimele produse apărute. dar şi costurile referitoare la mişcarea hârtiilor (circa 7% din cheltuielile făcute cu comerţul tradiţional se datorează mişcării hârtiilor12). etc. prin intermediul căreia să poată să conceapă şi să dezvolte diverse produse împreună. care permite atât autentificarea. Un sistem electronic care realizează înregistrarea tuturor tranzacţiilor care se fac în ciberspatiu prezintă dezavantajul că tot ceea ce faci. comunicarea prin telefon sau fax ar însemna o încetinire drastică a acestor procese de concepţie sau dezvoltare. protocolului TCP/IP (care stă la baza comunicaţiei pe Internet. reţelele wireless). Pentru companii. canale alternative de vânzare: desfăşurarea afacerilor prin intermediul unui astfel de site. comerţul electronic întâmpină şi câteva bariere în calea acceptării şi adoptării sale pe scară largă: • securitatea: Internetul a fost conceput ca un mediu deschis. existenţa unei căi rapide şi comode de furnizare a informaţiilor despre companie: prin intermediul unor site-uri Web. drepturile asupra proprietăţii intelectuale. în special pentru comunicaţiile internaţionale: mai multe companii pot stabili o platformă de colaborare. software de comerţ electronic precum şi tehnologii care să asigure securitatea.• libertatea de a alege: datorită numărului mare de magazine pe care clientul le poate vizita. reducerea unor costuri: de exemplu.).softnet. putând chiar să ofere sugestii pentru eventuale îmbunătăţiri ale produselor. apar noi metode de comunicaţie (telefonia mobilă. li se oferă suport tehnic pentru produsele cumpărate. va face următoarele investiţii: servere (calculatoare puternice care să poată evolua odată cu creşterea volumului tranzacţiilor). utilizând poşta electronică se reduc costurile cu poşta sau mesageria tradiţionale. a intraneturilor şi a extraneturilor. acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici / digitali): problema majoră care se pune este cea a caracterului privat în care se cheltuiesc banii în mod normal. furnizorilor li se poate oferi în cadrul acestui site un domeniu special în care îşi pot prezenta şi ei la rândul lor ultimele noutăţi. Comerţ Electronic. costurile investiţiei: de exemplu.

Pentru utilizarea sistemului. Ca urmare accesul la ele este condiţionat de cunoaşterea limbilor în care website-urile au fost create. 2000 78 . Între cele două categorii se interpune piaţa electronică care oferă următoarele servicii: căutare. în general. Models. logistică. Scaling for E-Busines. Publicarea unui website în mai multe limbi necesită un efort financiar şi tehnic sporit. valorificare. Performance and Capacity Planning. Mernasce. pe sisteme extranet. Figura 53 Piaţa electronică şi jucătorii ei Între reprezentanţii celor două categorii de jucători se stabilesc relaţii ce pot fi reprezentate ca în figura 2. Canada. sau o organizaţie. Anglia. Virgilio A. În această viziune nu are importanţă dacă cumpărătorul este consumatorul final. un intermediar. În termeni practici. 5. plată. Franţa. în aceasta categorie de comerţ electronic poate fi orice firmă care utilizează Internetul pentru a comanda de la furnizori. numărul acestora nu depăşeşte două sau trei limbi. Almeida. Ed. de aceea. Începând cu luna decembrie 2006. Aceste tranzacţii se bazează. Prentice Hall. ca să dăm numai câteva exemple). ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume si parole pentru paginile de web proprii. 13 Daniel A.1. F. de obicei. figura 1. Figura 54 Relaţiile de afaceri pe piaţa electronică Din perspectiva acestor relaţii putem desprinde următoarea clasificare: Business-to-Business (B2B sau BTB) cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri.3 Forme de comerţ electronic Pe piaţa comerţului electronic participă două categorii de jucători: cumpărătorii şi vânzătorii. Germania.e-licitatii. pentru a primi facturi şi a efectua plăţi.Technologies.• aspecte lingvistice şi culturale: comerţul electronic s-a dezvoltat în principal în ţările avansate tehnologic (SUA. autentificare13. achiziţiile publice în România se fac prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) accesibil pe web la adresa http://www.ro.

însă. eTax.24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor si taxelor locale.atât ofertanţii cât şi autorităţile contractante trebuie să dispună de certificate digitale eliberate de operatorul sistemului. În momentul de faţă. Cel mai cunoscut portal de licitaţii electronice este.ebay. mai ales in contextul în care guvernele şi alte autorităţile folosesc propriile metode de promovare a comerţului electronic. Baza legală a sistemului o reprezintă: • • • OG 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale Legea nr. reducându-se posibilităţile de fraudare. eBay (http://www. care oferă toate tipurile de bunuri de consum.com). - Fiecare dintre tipurile de comerţ electronic enumerate are propriul să model şi sistem de tranzacţii. prin acest sistem. la calculatoare şi automobile. Consumer-to-Administration este o categorie care. http://www. - Consumer-to-Consumer (C2C) este reprezentat de licitaţiile bazate pe web. dar se aşteaptă o extindere rapidă. care îl diferenţiază de celelalte. Aceasta categorie de e-commerce ar putea. Spre exemplu. Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI). licitaţiile publice lansate de guvern sunt publicate pe Internet iar firmele pot răspunde pe cale electronica. deşi nu a apărut încă. aşa cum vom vedea în secţiunea următoare. în general. să fie utilizată şi pentru plata TVA sau a impozitelor firmelor. Există şi în România câteva website-uri cu acest profil. de încălcare a legii. În România s-a implementat. este de aşteptat ca guvernele sa o lanseze. probabil. fiind considerat comerţ electronic cu amănuntul. aceasta categorie de comerţ electronic este intr-o fază de dezvoltare primară. sistemul de plată a taxelor şi impozitelor locale. http://www. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale HG 181/2002 privind Normele de aplicare pentru Ordonanta nr. 291/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. Business-to-Administration (B2A sau BTA) acoperă toate tranzacţiile dintre firme şi autoritari administrative locale sau centrale. Business-to-Employee (B2E) se referă la tranzacţiile din interiorul unei firme. de la prăjituri sau vinuri. experimental. Business-to-Consumer (B2C sau BTC) se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final.licitatii-virtuale. în viitor. un model de referinţă care circumscrie toate modelele particulare.okazii. Există.ro/ . Figura 55 Lanţul de valorificare în afacerile electronice 79 . în Statele Unite ale Americii. mai ales în domeniul plăţilor ajutoarelor sociale sau a compensaţiilor în urma calculaţiilor de venit global. Se pot negocia. destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu. Sistemul oferă o mare transparenţă a actului de achiziţie. de la obiecte de artă la aparatură electronică sau cărţi. Această categorie sa extins foarte mult datorita World Wide Web :Există acum mall-uri prezente pe Internet. preţurile unor categorii largi de bunuri.ro/.

utilizarea discurilor şi a reţelei. pagini vizitate/zi sau vizitatori unici/zi. comportamentul magazinului on-line şi al clienţilor. numărul maxim de clienţi din magazin. în scopul întregirii lanţului de valorificare.5 Modele de afaceri şi funcţionale Un model de afaceri poate fi definit ca o arhitectură pentru un produs. Descriptorii externi includ informaţii ca numărul de clienţi înregistraţi. rolul lor şi sursele de venituri. este arătată în figura 3. Blocul inferior se concentrează asupra modului în care clienţii interacţionează cu website-ul şi cererile pe care le plasează folosind resursele oferite de infrastructură. generată de finalizarea tranzacţiilor on-line. se poate utiliza o metrică pentru afacerea electronică care să reflecte. De exemplu. Metrica internă este orientată spre măsurarea performanţelor aplicaţiilor şi a infrastructurii tehnologiei informaţiei. Modelul de referinţă constă în patru nivele grupate în două blocuri principale. Figura 56 Modelul de referinţă al afacerii electronice Metrica externă şi descriptorii acoperă natura afacerii şi sunt vizibile managementului şi clienţilor. unul din cele mai populare modele producătoare de venit adoptate de companii este: i) 80 . de descriptori şi de metrică (sistem de măsură). tranzacţii ale bazei de date/sec. reprezentat în figura 4. Blocul superior se concentrează asupra naturii afacerii şi proceselor care asigură serviciile folosite de website..De foarte multe ori diversele tipuri de tranzacţii interferează. Exemple ale acestei arhitecturi sunt: numărul de cereri HTTP/sec. Fiecare nivel al modelului de referinţă este asociat cu două mari clase. numărul de clienţi potenţiali. Sunt folosite pentru a menţine performanţele proceselor de afaceri.. întregul lanţ de valorificare fiind compus din tipuri diferite de tranzacţii. conceptual. creează cadrul pentru abordarea cantitativă a problemei şi defineşte. incluzând descrierea participanţilor la afacere. costul operaţional estimat şi serviciile disponibile clienţilor.1. folosite pentru caracterizarea cantitativă a nivelului. Relaţia dintre B2B şi B2C. Descriptorii interni includ informaţii despre aplicaţii şi arhitectură precum: structura de navigare. Descriptorii şi metrica internă caracterizează infrastructura site-ului şi modul în care serviciile şi resursele sunt utilizate de clienţi. măsurată în unitate monetară/sec. Altă metrică externă ar putea fi disponibilitatea. în acelaşi timp.4 Modelul de referinţă pentru afacerile electronice Modelul de referinţă al afacerii electronice. 5. caracteristici ale componentelor care dau consistenţă site-ului. O asemenea metrică este rata încasărilor. serviciu sau flux de informaţii. timp de răspuns al serverului.1. De exemplu. activităţile din e-Business în vederea identificării oportunităţilor de îmbunătăţire. practici înregistrate în modul de navigare al clienţilor. 5. numărul articolelor.

însă. etc). altele aflate doar în fază de concepţie.info. incapacitatea serverului web de a face fată unui număr mare de cereri care pot apărea. poziţionarea favorizată a link-urilor şi informaţii oportune. mărimi.zf. de exemplu pe durata unei promoţii. Există câteva modele de comerţ electronic. unele implementate. mai multe arhitecturi posibile. iii) vânzarea de conţinut digital şi iv) taxarea procesării tranzacţiilor care apar între două părţi pe Web. Multe companii folosesc modelul B2B pentru a vinde servicii. sunt adevărate porţi către website-uri cu aceeaşi temă cu cea a portalului (de aceea se mai numesc portaluri de conţinut). Anumite site-uri B2B furnizează componente şi accesorii pentru producţie.2 Arhitectura unui sistem de comerţ electronic Arhitectura unui sistem de comerţ electronic acoperă componentele care alcătuiesc sistemul. altele oferă acces gratuit dar însoţit de reclame şi publicitate făcută altor firme. cum ar fi o interfaţă web consistentă. asigurări.catavencu. distribuitorii online oferă produse ca semiconductoare.gandul. ii) vânzarea de bunuri şi servicii. Portaluri. ii) ce ţinteşte afacerea. Pentru a atrage trafic.ro sau Ziarul Financiar http://www. componente pentru computere şi periferice. Lipsa performanţei duce cel mai rapid la pierderea clienţilor. Website-urile de licitaţiile electronice oferă o varietate de articole de la antichităţi la aparatură electronică.autonews. calculatoare. haine. etc. Unele edituri încasează taxe pentru consultarea conţinutului (vezi Academia Caţavencu http://www. Distribuţie. Licitaţii online (online auctions). arhitectura aleasă. Sunt foarte populare pentru că permit achiziţionarea unor produse deosebite la costuri scăzute faţă de cele di magazine. Există. iar în cazul licitaţiei electronice printr-un website specializat. Sunt foarte cunoscute serviciile online de rezervări turistice. http://www. etc. In forma tradiţională vânzătorul şi cumpărătorul au acces la licitaţie printr-un intermediar (auctioneer). Magazinele electronice folosesc web-ul pentru a vinde clienţilor bunuri materiale precum cărţi. şi aici. Ziarele. care include imagini. Oricare ar fi. revistele şi enciclopediile sunt exemple de publicaţii online. aparate de măsură. vi) care este modelul pentru venituri? 5. de călătorie cu avionul sau vaporul. Publicaţii. contra cost (ziarele Gândul. iii) care sunt obiectivele măsurabile. va conduce la afişarea unui mesaj de eroare clienţilor care accesează magazinul 81 . dar şi accesorii pentru producţie (maşini de lipit. AutoNews. De exemplu.încasarea de taxe pentru reclamă. testere. ea trebuie să răspundă câtorva cerinţe de bază: a) performanţa b) disponibilitate şi mentenabilitate c) scalabilitate Performanţa se referă la modul în care sistemul răspunde nevoilor clienţilor şi solicitărilor la care este supus. http://www. preţuri. Servicii. de la articole de sport la bilete de avion şi calculatoare. detalii despre produse. pe piaţa de componente electronice.ro. etc. clienţilor le este pus la dispoziţie un complicat catalog electronic de produse. v) piaţa electronică este deschisă sau restricţionată anumitor grupuri.ro). iv) care este dimensiunea pieţei. conectori. portalurile adăugă valoare serviciilor furnizate utilizatorilor. modul în care ele se structurează şi legăturile care se stabilesc între acestea. etc.) • • • • • Alegerea modelului potrivit se poate face după clarificarea mai multor aspecte printre care: i) care este scopul şi misiunea afacerii. aşa cum se arată în continuare: • Vânzare cu amănuntul online (online retailing).

citit entaiə: însemnă întreagă. de asemenea. în cazul publicaţiilor electronice. pentru un an calendaristic. Astfel. Cu cât mentenabilitatea este mai ridicată. Disponibilitatea şi a mentenabilitatea reprezintă măsura în care magazinul este disponibil clienţilor şi în care el poate fi făcut disponibil dacă apar probleme. când foarte multă lume.virtual. în urma unui eveniment major. Performanţa este afectată şi de factori externi. Serverul de aplicaţii primeşte cererile clienţilor prin intermediul serverului web. le procesează conform logicii afacerii şi. Figura 5 ilustrează o arhitectură standard N-Tier• în contextul interacţiunii cu reţeaua Internet. stabileşte conexiunile dintre el şi clienţii din reţea şi furnizează documentele solicitate. reprezentând raportul dintre timpul cât serviciul este disponibil într-o anumită perioadă de timp. În realitate lucrurile nu stau chiar aşa. cum ar fi banda limitată pe care ISP o oferă clienţilor. De aceea sistemele trebuie să asigure o disponibilitate mai mare. ceea ce poate fi inacceptabil. completă 82 . Mentenabilitatea este strâns legată de disponibilitate. El ascultă cererile care vin din reţeaua Internet. un procent de 99. Se obişnuieşte să se spună că un magazin virtual asigură accesul clienţilor 24 de ore din 24. să dispună de un sistem de distribuţie a mărfurilor către clienţi. pe verticală (scaling up) prin înlocuirea serverului cu altul. cunoscut şi sub numele de server HTTP. Scalabilitatea. Un site poate creşte în două moduri. disponibilitatea mai ridicată. server de aplicaţii şi server de baze de date. disponibilitatea se măsoară în procente. fie că acesta este propriu fie că este a unui terţ. la clienţii din reţeaua Internet lucrurile ar putea să pară diferit. Supraîncărcarea site-ului poate apărea.9% sau 99. tocmai vitezei mici a conexiunii lor. de capacitate mai mare. sau pe orizontală (scaling out) prin adăugarea de servere noi. de exemplu 99. 365 de zile pe an. Figura 57 Arhitectura N-Tier a comerţului electronic Arhitectura cuprinde elementele din dreapta liniei punctate: server Web. cu atât timpul de repunere în serviciu a magazinului este mai scurt şi astfel. poate interacţiona cu serverul de • • joc de cuvinte. În ciuda faptului că banda disponibilă a serverului de web este arhisuficientă pentru traficul înregistrat. • Serverul Web este o combinaţie de platformă hardware şi software. peste numărul obişnuit. că aplicaţiile sunt optimizate şi serverul de baze de date este foarte rapid. de exemplu.9% conduce. uzual peste de 99. accesează paginile cu informaţii. Lipsa disponibilităţii duce la pierderi masive de venituri pentru magazinul virtual. se referă la măsura în care sistemul asigură serviciile adecvate atunci când apar suprasolicitări.99%.99%. după caz.8 ore de nefuncţionare. Comerciantul trebuie. la circa 8. este programul care controlează fluxul de date de intrare şi ieşire pe un computer conectat la Internet sau Intranet. în aceeaşi măsură în care un magazin real este găsit frecvent cu uşile închise. Programul server.

cât şi altor ameninţări care pot să apară. să crească gradul de securitate. clientului. Ţările dezvoltate ca Statele Unite. Informaţiile pot fi simplu text (cum ar fi informaţiile privitoare la preţ. Aplicaţiile pot fi scrise în diverse limbaje de programare: Java. serverul de aplicaţii generează răspunsul pe care serverul web trebuie să îl returneze clientului. securitatea calculatoarelor este deseori numită securitatea informaţiei sau securitatea datelor. imprimantele. ASP. Confidenţialitatea. În Internet. Australia. În principal se urmăreşte asigurarea securităţii informaţiei stocate sau transmise. Japonia etc. atât împotriva accesului neautorizate. precum şi suporturile de memorie. însă. îşi propune să interzică accesul neautorizat al persoanelor la informaţia care nu le este destinată. de exemplu. modem-urile. Din această cauză. Obiective în asigurarea securităţii datelor. sub formă de răspuns. 5. • Serverul de baze de date este cel care păstrează datele cu privire la produsele sau serviciile oferite de comerciant. Pentru asigurarea confidenţialităţii trebuie ştiut care sunt informaţiile care trebuie protejate şi cine trebuie sau cine nu trebuie să aibă acces la ele. Sistemul informaţional economic este un ansamblu de resurse umane şi de capital investite într-o unitate economică în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. dinamic. Securitatea calculatoarelor îşi propune să protejeze atât calculatorul. El primeşte cereri de la serverul de aplicaţii şi pe baza rezultatelor returnate serverul de aplicaţii construieşte. cât şi elementele asociate clădirile. 83 . cum ar fi paravanele (fire-wall) interpuse între diversele niveluri ale arhitecturii.baze de date. Securitatea datelor în sistemele informatice economice poate fi definită ca fiind ansamblul de măsuri luate la nivelul agentului economic necesare asigurării secretului informaţiei împotriva accesului neautorizat. în scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare conducerii în procesul de fundamentare şi elaborare a deciziilor . imagini (pentru ilustrarea produselor) sau chiar sunet şi filme (mostre ale produselor multimedia comercializate). uneori numită secretizare.. Asigurarea securităţii datelor presupune realizarea a patru obiective: 1. C++ . Întotdeauna. caracteristici sau date calendaristice). Securitatea calculatoarelor poate fi definită ca fiind ansamblul de măsuri necesare asigurării secretului informaţiei împotriva accesului neautorizat. etc. în orice domeniu de activitate. cablurile. Aceasta presupune să existe mecanisme de protecţie a informaţiilor care sunt stocate în calculatoare şi care sunt transferate în reţea între calculatoare. Arhitectura de bază discutată poate fi completată cu alte sisteme menite. Canada. Sistemul informatic reprezintă un ansamblu de elemente intercorelate funcţional. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţii organizaţiei. Securitatea informaţiilor.1 Aspecte generale privind asigurarea securităţii datelor în sistemele informatice economice. trebuie să fie o activitate continuă pentru a se putea face faţă noilor ameninţări la adresa securităţii în general şi a datelor în particular. documentele care vor fi trimise. confidenţialitatea capătă noi dimensiuni sub forma unor măsuri de control al confidenţialităţii. PHP.3 Anatomia comerţului electronic 5.3. Confidenţialitatea reprezintă ţelul suprem al securităţii calculatoarelor. au reglementat prin lege controlul confidenţialităţii.

termen recent apărut în literatura de specialitate. asigurând autenticitatea acestora.Denial of Service). Aceste vicii sunt detectate uneori la timp şi acoperite de către producător prin programe -patch-uri. naturale. arhitectura sistemului. În acest fel.2 Vulnerabilitatea datelor şi măsuri de contracarare. implementarea acestuia. Orice calculator este vulnerabil la atacuri. Disponibilitatea îşi propune ca datele stocate în calculatoare să poată să fie accesate de persoanele autorizate. dacă ţinta este un server. Utilizatorii trebuie să aibă acces doar la datele care le sunt destinate. Integritatea. să-şi crească privilegiile până la cele de root. Toate aceste vulnerabilităţi vor fi exploatate de persoane răuvoitoare. presupune trimiterea către calculatorul-ţintă a unui număr foarte mare de cereri de conexiune (en. va putea. Multe atacuri se bazează pe o slabă administrare a sistemului sau pe configurarea greşită a acestuia. cât şi distrugerea accidentală a acestora. cu drepturi de acces diferite: administratorii de sistem şi utilizatorii generali. Vulnerabilităţile care permit utilizatorilor locali să-şi mărească privilegiile ocupă o poziţie medie. Nerepudierea. vulnerabilităţi care permit utilizatorilor externi să acceseze reţeaua în mod neautorizat. adică un utilizator care are un cont şi o parolă pe un anume calculator. Politica şi produsele de securitate ale firmei pot reduce probabilitatea ca un atac asupra calculatorului să aibă puţine şanse de reuşită. flooding). În acest caz se impune să existe un plan de recuperare şi refacere a datelor (existenţa unei copii de siguranţă). Holes) din sistemul de operare. Ca exemple se pot da următoarele cazuri: 84 . în sistemele de operare de tip UNIX. vulnerabilităţi care permit utilizatorilor locali să-şi mărească privilegiile limitate. Se pot distinge aici două categorii de utilizatori. Prin alterarea datelor se înţelege atât modificarea voit maliţioasă. mai precis viciile la nivelul funcţiilor de reţea. cu pachete TCP SYN. 4. Acest tip de atac permite ca unul sau mai mulţi indivizi să exploateze o particularitate a protocolului IP (Internet Protocol) prin care să interzică altor utilizatori accesul autorizat la informaţie. îşi propune ca datele stocate în calculator sau transmise prin reţea să nu poată fi alterate sau să nu poată fi modificate decât de persoane autorizate. Principalele vulnerabilităţi în sistemele de calcul sunt: fizice. Vulnerabilitatea poate fi definită ca o slăbiciune în ceea ce priveşte procedurile de sistem. excepţie făcând anumite sisteme de operare care echipează calculatoarele desktop. precum şi alte cauze care pot fi exploatate pentru a trece de sistemele de securitate şi a avea acces neautorizat la informaţii. îşi propune să confirme destinatarului unui mesaj electronic faptul că acest mesaj este scris şi trimis de persoana care pretinde că l-a trimis. Nerepudierea stă la baza semnăturilor digitale.2. medii de stocare. Un utilizator local. 3.3. În acest fel se asigură încrederea părţilor. accesul la acesta e blocat şi serviciile asigurate de acesta sunt refuzate. 5. Vulnerabilităţile care permit utilizatorilor externi să acceseze reţeaua în mod neautorizat fac parte din clasa A. hardware. în noua piaţă a comerţului electronic (E-Commerce). pe scara consecinţelor. comunicaţii. fără autorizare. software. controlul intern. ducând în final la paralizarea procesului. Expeditorul nu poate să nege că nu a trimis el mesajul. Aceste atacuri sunt cele mai periculoase şi mai distructive. uneori numită acurateţe. Vulnerabilităţile care permit refuzul serviciului fac parte din categoria C şi exploatează viciile (en. Referitor la scara vulnerabilităţilor putem să distingem trei mari categorii: • • • vulnerabilităţi care permit refuzul serviciului (DoS . Atacul. pe scara consecinţelor. radiaţii. umane. B.

• Vulnerabilităţile din clasa A pot fi întâlnite şi la următoarele programe: FTP. având de trecut mai puţine bariere şi ştiind şi o parte din politica de securitate a firmei. ameninţările la adresa securităţii se pot clasifica în trei categorii: naturale şi fizice. Din această categorie fac parte: • Controlul accesului este un termen folosit pentru a defini un set de tehnologii de securitate care sunt proiectate pentru restricţionarea accesului. şi anume: agenţii de spionaj străine. criminali. ARP. 1. distribuit cu primele versiuni de ApacheWeb Server.org/sploits/test-cgi. terorişti şi organizaţii teroriste. Scriptul era scris în Basic şi permitea utilizatorilor de la distanţă să citească orice fişier sistem15. Termenul de control al accesului (acces control) defineşte un set de mecanisme de control implementate în sistemele de operare de către producători pentru restricţionarea accesului. 5. Acesta conţinea o eroare care permitea intruşilor din exterior să citească conţinutul directorului CGI14. Se poate acţiona în sensul minimizării efectelor ameninţărilor sau chiar al eliminării acestora. accidentale.cgi. Portmap. Aceştia au acces mai uşor la informaţie. 5. ameninţările externe vin din partea mai multor categorii. Linux etc. Agenţiile de spionaj străine au tot interesul să intre în posesia de informaţii referitoare la noile tehnologii. externe. furtunile.com/bid/6068/discuss 85 .com/bid/2025/discuss http://www. De această facilitate beneficiază sistemele de operare Windows. Se pot instala dispozitive de avertizare în caz de dezastre naturale sau dispozitive care să elimine efectul acestora. Aceasta presupune ca numai persoanele care au permisiunea vor putea folosi calculatorul şi avea acces la datele stocate. Se impune ca aceste firme să folosească tehnologii şi programe de criptare foarte sofisticate pentru a proteja informaţiile. raiders. 14 15 16 http://insecure. căderile de tensiune şi supratensiunile etc. Ameninţările intenţionate sunt şi cele mai frecvente.0. Ameninţările naturale şi fizice vin din partea fenomenelor naturale sau a altor elemente fizice care interacţionează cu calculatoarele. Aceştia pot produce ameninţări şi dezastre asupra calculatoarelor din cauza neglijenţelor în manipularea diferitelor componente. Ameninţările cu caracter neintenţionat vin din partea oamenilor.3. NFS.1) de la Microsoft16. insuficientei pregătiri profesionale. b. fişierul convert. fulgerele. inundaţiile.• • fişierul test. a. Goopher. intenţionate. Se pot enunţa aici cutremurele. Telnet. Tehnologiile de restricţie sunt menite să limiteze accesul la informaţie. Finger.html http://www.bas a reprezentat o vulnerabilitate a serverelor HTTP de pe platformele Novell. citirii insuficiente a documentaţilor etc. 3. ameninţările interne vin din partea propriilor angajaţi. Aceste ameninţări pot fi categorisite în: interne. hackeri şi crackeri. Firmele producătoare de înaltă tehnologie sunt ţinta atacurilor care vin din partea acestora.3 Tehnologii de securizare a datelor şi administrarea acestora. În concluzie. 2.securityfocus.securityfocus. UNIX. multiple vulnerabilităţi au fost descoperite la serverele IIS (versiunea 5.

trebuie schimbate denumirile utilizatorului şi parola. De asemenea. Detectarea intruşilor trebuie făcută permanent. Secure Socket Layer (SSL) reprezintă un protocol Web securizat care permite criptarea şi autentificarea comunicaţiilor Web utilizând PKI pentru autentificarea serverelor şi a clienţilor. funcţionarea fiind posibilă datorită faptului că serverele Web folosesc aceeaşi tehnologie. • • • • • Pe lângă tehnologiile de restricţionare. Într-o structură PKI completă. dar este mai greu de implementat. cum ar fi Internetul. folosindu-se de conturi şi parole. voce. pentru a face ghicirea lor cât mai grea.• Identificarea şi autentificarea. iar fiecare mesaj pe care-l trimite sau aplicaţie pe care o lansează este transparent şi complet asociat cu utilizatorul. Dezideratul este greu de realizat datorită varietăţii de sisteme. Parolele vor conţine atât cifre. Infrastructura cu chei publice (PKI) îşi propune să asigure securitatea în sisteme deschise. Versiunea SSL2 este cea mai răspândită. irisul ochiului etc. VPN-urile permit comunicarea sigură între două calculatoare aflate într-o reţea. Acestea presupun identificarea după amprentă. Sarcina este de competenţa persoanei însărcinate cu securitatea. Pentru aceasta există programe care controlează traficul şi care ţin jurnale de acces (log). Identificarea şi autentificarea poate fi făcută şi cu ajutorul cartelelor electronice (smart card) sau prin metode biometrice. Pentru aceasta trebuie efectuate următoarele operaţii: • • • • administrarea. Este implementat în mai multe versiuni. Deocamdată acest lucru se poate realiza în cadrul firmelor care au acelaşi tip de sisteme. Firewall-ul se interpune între reţeaua internă şi Internet şi filtrează pachetele care trec. VPN foloseşte tehnologii de criptare avansată a informaţiei care face ca aceasta să nu poată să fie modificată sau sustrasă fără ca acest lucru să fie detectat. securitatea sistemelor trebuie administrată. administrativ. detectarea intruşilor. şi vor fi schimbate periodic. controlul viruşilor. Verificarea se va face la nivelul fiecărui calculator din 86 . Web-ul foloseşte un subset SSO numit Web SSO. Semnătură doar o dată (SSO) doreşte să debaraseze utilizatorul de mulţimea de conturi şi parole care trebuie introduse de fiecare dată când accesează şi reaccesează programe. Pentru aceasta utilizatorul trebuie să se autentifice o singură dată. Un utilizator care foloseşte o parolă scurtă sau care este uşor de ghicit va face ca acel calculator să fie uşor de penetrat. cât şi litere. Firewall-ul reprezintă un filtru hardware sau software care stopează un anumit trafic prestabilit din reţea şi permite trecerea altuia. Atunci când un angajat este concediat sau pleacă pur şi simplu din alte motive de la firma respectivă. Lucrează foarte bine cu servere WWW. scanarea vulnerabilităţilor. monitorizată şi întreţinută. O conexiune VPN se poate realiza atât în reţeaua locală. şi să asigure încrederea între două persoane care nu s-au cunoscut niciodată. iar versiunea SSL3 e cea mai sigură. cât şi în Internet. Divulgarea parolei altor persoane va fi sancţionat. firewall-ul poate fi folosit şi în interiorul propriei reţele pentru a separa subreţele cu nivele diferite de securitate. Denumirea user-ului şi a parolei trebuie făcută cu foarte mare atenţie şi mare responsabilitate. fiecare utilizator va fi complet identificat printro metodă garantată. Administrarea sistemelor de calcul presupune şi controlul şi întreţinerea modului de acces la acestea de către utilizatori. permit doar accesul utilizatorilor avizaţi la informaţie.

firmă. în anumite cazuri. În concluzie: 1. 2. în timp ce firmele mici nu-şi pot permite acest lucru. se poate face apel la firme specializate care să implementeze şi să gestioneze serviciile de securitate. iar gestionarea acestora să se facă de către beneficiar. Scanarea vulnerabilităţii. în timp ce firmele mici fac eforturi reduse sau deloc în ceea ce priveşte pregătirea personalului. cât şi software. fac investiţii în securitate. 4. In lucrarea menţionată se subliniază următorul lucru: creşterea accelerată a comerţului mondial şi obţinerea unor beneficii substanţiale e 87 . Un rol important în conştientizarea asigurării securităţii datelor îl au. funcţionează şi defectuos. 5. unde decizia de a se investi în securitate este luată de un grup de oameni care ştiu ce înseamnă riscurile. dar. unde banii se duc şi nu aduc nici un beneficiu. 3. În noua structură a societăţii informaţiei şi comunicaţiilor activităţile comerciale se împletesc cu tehnologia. Firmele mici nu fac astfel de investiţii decât foarte rar şi insuficient pentru a se asigura o securitate minimă. Firmele mari şi medii. Acesta se face atât la nivel hardware. Firmele mari îşi permit să angajeze personal cu calificare înaltă. Se poate opta şi pentru soluţia mixtă în care studiul şi implementarea să se facă de către o firmă specializată. Trebuie făcută aici distincţie între încercările de intruziune din afară şi cele din interior. Asigurarea securităţii datelor în cadrul firmelor depinde în mare măsură de cât de conştientă este conducerea firmei de faptul că trebuie asigurată o minimă securitate. Folosirea unui scanner de parole va avea ca efect aflarea parolei în câteva secunde. Acestea se pot repede împrăştia la toate calculatoarele din sistem şi pot paraliza funcţionarea acestora sau pot produce distrugeri ale informaţiei. Personalul angajat al unei firme nu are întotdeauna pregătirea necesară utilizării calculatorului. actualizarea semnăturilor de viruşi să se facă cât mai des. Firmele mici folosesc ori programe piratate. urmând ca periodic să se facă testări de către firma specializată. De asemenea. Firmele mari fac eforturi pentru pregătirea angajaţilor. ori aplicaţii create de nespecialişti care nu numai că nu au elemente de securitate încorporate. Asigurarea securităţii datelor în cadrul firmelor este strâns legată de posibilităţile financiare ale firmei în a investi în asigurarea securităţii. consultanţii pe probleme de securitate sau membrii echipei IT&C (dacă există) din firmă. care este de fapt o analiză a vulnerabilităţii. iar structurile tradiţionale comerciale devin mai puţin importante. Acesta va implementa politica de securitate a firmei şi va testa periodic calculatoarele din firmă pentru descoperirea golurilor de securitate. Programele aplicative la nivelul firmelor mari şi medii sunt elaborate luându-se în considerare şi securitatea datelor. Se impune obligatoriu să fie instalate programe antivirus. indiferent de mărime. 6. implementarea şi gestionarea măsurilor de securitate. În cadrul firmelor mari există personal specializat cu asigurarea securităţii datelor. presupune investigarea configuraţiei la nivel intern pentru detectarea eventualelor găuri de securitate. Unii manageri din această categorie văd asigurarea securităţii datelor ca un fel de gaură neagră. în acest caz. În cazurile în care firma. indiferent de lungimea acesteia. alterând datele. care au şi câştiguri pe măsură. nu are personal specializat cu studiul. trebuie separate încercările de acces neautorizat din reţeaua internă de accesul neautorizat la un calculator lăsat nesupravegheat de către utilizator. Controlul viruşilor se va face pentru a detecta şi elimina programele maliţioase din sistemele de calcul. iar scanarea pentru detectarea viruşilor să se facă de oricâte ori este nevoie. Acesta va trebui să fie conştient că trebuie asigurată securitatea datelor şi să dispună alocarea de resurse financiare îndeplinirii acestui deziderat. Conducerea firmelor mari este asigurată de către un consiliu de administraţie (board).

reţelele de telefonie mobilă şi automatele bancare. Astfel. ce cuprinde o suită de operaţii. Criptarea a fost folosită de secole. care modifică textul iniţial. mixul de cybermarketing are drept componente: produsul. preţ/plată. Camere de Comerţ. specializate în marketingul internaţional. cheia . 2001.textul de bază. până la 2048 biţi. C. prin utilizarea celor mai potrivite tehnici de marketing cu ajutorul tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor numita cybermarketing. La mijlocul anilor 1970. – Comerţ eletronic.un program. Criptarea poate fi folosită pentru a asigura secretizarea.3. asociaţii. dar astăzi ele sunt folosite pentru protecţia sistemelor larg răspândite precum comerţul electronic.168-180 88 .un algoritm ce preia textul criptat şi îl readuce la forma iniţială a textului de bază. dar numai organizaţiile şi persoanele cu nevoi speciale de secretizare au folosit-o. care pot să îngreuneze acest proces. dar mai e nevoie de alte tehnici pentru a face comunicarea sigură. care poate fi citit fără nici o modificare. astfel încât să nu mai poată fi citite decât de către posesorul unei chei de decriptare. În criptografie criptarea este procesul de ascundere a informaţiei pentru a o face indescifrabilă pentru cei fără cunoştinţe speciale în domeniu. În ceea ce priveşte algoritmul de criptare. instituţii guvernamentale. fizică. astfel încât nu mai poate fi citit în forma rezultată. consultanţi marketing. logistică. Editura Dacia Europa Nova. algoritmul de criptare .A.textul înainte de criptare. p. 17 Bob. furnizorii de servicii Internet. adică un alt algoritm care reface textul iniţial. în mod special pentru a verifica integritatea şi autenticitatea mesajelor. Una dintre noţiunile nou apărute este promovarea produselor şi serviciilor. 5. asigurări. IDEA. DES/3DES. procedurală. organizaţii de promovare ale exporturilor. instituţii financiare şi de instituţii de facilitare a comerţului. Aşadar. puncte comerciale Trade Points.posibilă prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. care poate fi astfel citită. Sistemele criptografice au patru componente: • • • • textul de bază . utilizatorii ţintă. RSA este intens folosit în comerţul electronic în timp ce RC4 este cunoscut pentru lungimea foarte mare a cheilor de criptare. care trebuie să conveargă cu reducerea constrângerilor de natură juridică. în viziunea ITC. textul criptat . cât şi operatori (IMM-uri şi companii mari). Lugoj. agenţii de publicitate. ei necesitând asistenţă şi pregătire de specialitate la diferite nivele: • • • • • • exportatori: atât manageri. după aplicarea algoritmului de criptare. O alta chestiune ce trebuie luată în calcul este protecţia împotriva analizei traficului. SEAL şi RC4. în prezent sunt cunoscuţi folosiţi următorii: RSA. Blowfish.4 Criptografia Criptografia17 este un sistem potrivit căruia datele sunt modificate prin intermediul unui algoritm. avocaţi. cei interesaţi de noua abordare sunt cei direct implicaţi în comerţul electronic. au apărut metode puternice de criptare din nevoia de a păstra secretele agenţiilor guvernamentale americane. publicitate/media. centre de perfecţionare şi scoli de afaceri. servicii implicate în activitatea comercială: transportatori.

chiar şi o cheie pe 128 de biţi poate fi găsită. B. poate fi utilizată la decriptarea oricărui mesaj care a folosit-o. iar odată descoperită. succesul acestei operaţii depinde în mod direct de lungimea cheii (o cheie pe 16 biţi prezintă 65. Criptografia cu cheie publică (asimetrică) În algoritmul cu cheie asimetrică (exemplu RSA). Aşadar fiecare participant la criptare are o pereche de chei personale unice: • 18 cheia publică.găsirea fişierului necriptat. este folosită aceeaşi cheie şi la criptare. Roşca I. rezultatul unui algoritm bun de criptare trebuie să nu poată fi deosebit de zgomotul aleator. Astfel. Se realizează cu ajutorul unor programe pentru a exploata posibilitatea calculatoarelor de a executa mii sau zeci de mii de operaţii pe secundă.Teoretic. deci nu se pot pune de acord în prealabil asupra cheii. există două chei distincte: cheia publică şi cheia privată. IDEA (International Data Encryption Algorithm). pe care expeditorul o foloseşte la criptarea textului iniţial. putând fi folosite astfel. • • Sisteme de criptare Metodele moderne de criptare pot fi împărţite în algoritmi cu chei simetrice (criptografia cu cheie privata) şi algoritmi cu chei asimetrice (criptografia cu cheie publică). câteva metode pentru decriptarea ilegală a datelor18: • criptanaliza . Cheia privată este păstrată secretă de către primitor şi îi permite numai lui să realizeze decriptarea. Pe Internet însă se pune problema comunicării între persoane care nu s-au întâlnit niciodată. Triple DES. cine deţine cheia publică nu poate deduce cheia privată şi reciproc. Aceste perechi de chei. pe care calculatorul le poate epuiza în câteva secunde. Editura Economică. A. descoperirea de scăpări în programul de criptare.se face cu ajutorul aşa numitelor "atacuri cu forţa brută" ce constau în încercarea succesivă a tuturor combinaţiilor posibile pe care le poate lua cheia. Aceasta înseamnă că între persoanele care comunică există un acord prin care s-a stabilit o cheie unică. Odată cu creşterea numărului de utilizatori. ghicirea cheii . De aceea. 2004 89 . şi la decriptare. metode de ocolire a sistemului de criptare . însă. publică şi privată.constă în încercarea de a reconstitui textul iniţial plecând de la fragmente rămase necriptate în cadrul textului criptat.o mie de miliarde de posibilităţi.536 de posibilităţi. – Comerţul electronic. iar destinatarul o foloseşte la decriptarea mesajului recepţionat. Exemple de algoritmi cu criptare simetrică sunt: DES (Data Encryption Standard). Teoretic. Aceasta metodă poate fi folosită în grupuri restrânse de utilizatori. Bucureşti. până la găsirea cheii potrivite. Criptografia simetrică (cu cheie secretă) În criptografia simetrică. Cheia publică este distribuită (publicată) şi dă posibilitatea oricărui transmiţător să realizeze criptarea. 128 de biţi 10 la puterea 38 posibilităţi. cheie pe care o posedă numai corespondenţii. însă costurile pe care le implică fac nerentabilă o astfel de operaţie. În practică. mai mult decât toate moleculele de apă din Oceanul Planetar). sunt generate împreună şi au proprietatea remarcabilă că nici una nu poate fi dedusă din cealaltă. distribuită oricui o doreşte. dar şi o metodă folosită de foarte multe ori cu un succes neaşteptat de mare: ingineria socială ("social engineering") adică păcălirea persoanelor care deţin cheia pentru obţinerea acesteia. un fişier criptat nu poate fi accesat decât de posesorul cheii. o cheie pe 40 de biţi . păstrarea secretului cheii devine imposibil. nu s-a descoperit încă sistemul de criptare perfect. În continuare sunt prezentate sintetic cele două sisteme de criptare.

până se ajunge la imposibilitatea spargerii directe a criptării. Rezumatul trebuie să aibă următoarele proprietăţi: a) Dat fiind un rezumat trebuie să fie foarte greu de găsit un alt text. Puterea de calcul disponibilă. Necongruenţa dintre rezumatul mesajului original şi cel al mesajului recepţionat indică alterarea mesajului. urmare a unei erori de transmitere. care permit noi atacuri sau descoperirea şi exploatarea unor slăbiciuni. diferit de primul. aşa cum vom vedea mai departe. sau intenţionată. cum ar fi puterea calculatorului utilizat în rezolvarea problemei Mărimea (lungimea) cheii folosite pentru criptarea unui mesaj. Mesajele criptate cu cheia privată pot fi decriptate numai cu cheia publică şi invers.• cheia privată. pe care nu o cunoaşte decât utilizatorul respectiv. rezultat din aplicarea unui algoritm sau funcţii hash textului original. Aceste proprietăţi sunt folosite pentru a verifica integritatea unui mesaj: dacă mesajul a fost modificat atunci se modifică şi valoarea rezumatului. cea din urmă fiind considerată suficientă pentru a împiedica decriptarea întrun timp rezonabil. care să aibă acelaşi rezumat. Dimensiunea cheii şi vulnerabilitatea În atacurile matematice pure (cum ar fi exploatarea slăbiciunilor algoritmului sau a altor informaţii care pot ajuta la spargerea codului) contează. MD5 şi RIPEMD-160. cu atât creşte complexitatea căutării brute. Pentru a trimite cuiva un mesaj. în figura de mai jos. trebuie găsită cheia publică a persoanei respective şi criptat mesajul. Rezumatul textului În criptografie se foloseşte frecvent rezumatul unui text (message digest). În prezent se folosesc curent chei cu lungimea de la 40 la 128 biţi. alterare care poate fi accidentală. b) Trebuie să fie foarte dificil a găsi două mesaje diferite care să aibă acelaşi rezumat. Cu cât lungimea cheii creşte. în principal. Fiecare funcţie hash produce un rezumat de lungime fixă. Rezumatul textului este un şir de caractere. Deşi sunt cunoscute mai multe funcţii hash. rezultatul aplicării funcţiei MD5 pe trei texte diferite: Figura 58 Rezumatul MD5 a trei texte diferite Altă aplicaţie utilă a funcţiilor hash este semnătura digitală prin care se probează că mesajul aparţine unui anume expeditor. trei factori: • • • Progresele în matematică. Mesajul astfel criptat nu va putea fi decriptat decât cu ajutorul cheii private a destinatarului. 90 . adesea pentru a verifica integritatea textului. cel mai frecvent sunt folosite SHA-1. Iată. indiferent de lungimea textului căruia îi este aplicată.

În plus. Figura 8 arată. Figura 7 descrie. Pentru a crea o semnătură digitală expeditorul are nevoie de cheia lui privată. Legea nr. Trebuie reţinut că doar rezumatul textului transmis (message digest) este criptat cu cheia privată a semnatarului19. 19 Mohan Atreya. la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă. date in formă electronică. Normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. Digital Signatures. în înţelesul legii. procesul creării datelor semnate digital.455/2001 privind semnătura electronică. nr.Semnătura digitală Semnătura digitală identifică semnatarul şi asigură integritatea datelor semnate. semnând rezumatul textului în locul textului propriu-zis asigurăm şi integritatea datelor. pas cu pas. Figura 59 Algoritmul de obţinere a semnăturii digitale Receptorul nu are nevoie de nici un element de informaţie secret pentru a verifica semnătura digitală. 455/2001 (HG nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică sunt definite două tipuri de semnături electronice. 1259/2001. completează cadrul general de reglementare a serviciilor societăţii informaţionale în România. transpune integral prevederile Directivei nr. NUMAI semnătura electronică extinsă are valoare probatorie în justiţie. M. Semnătura electronică simplă reprezintă. Acest lucru este justificat de faptul că mesajele pot avea dimensiuni foarte mari iar criptarea cu cheia publică poate fi foarte lentă. simplă şi extinsă. 847 din data de 28 decembrie 2001). În Legea nr.O. Osborne/McGraw-Hill. cum se realizează acest lucru. 99/93/CE. 2002 91 . Figura 60 Algoritmul de verificare a semnăturii digitale Semnătura electronică extinsă reprezintă semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: este legată în mod unic de semnatar asigură identificarea semnatarului este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar este legata de datele în formă electronică. pas cu pas. care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date in formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. în vigoare la data de 31 iulie 2001.

de când a fost semnat. AC-urile sunt întreprinderi comerciale cunoscute şi de încredere care garantează pentru identitatea persoanelor fizice sau juridice.Semnătura electronică (sau digitală) este pentru documentele electronice ceea ce este o semnătura olografă pentru documentele tipărite. semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale. – Comerţul electronic. Pe de altă parte nici nu poate cere receptorului cheia sa printr-o conexiune nesigură. Editura Economică.3. ele totuşi au un mare dezavantaj: sunt prea lente pentru transmiterea unor fişiere de mari dimensiuni. numită cheie de sesiune pentru că dispare după terminarea comunicării. Cea mai practică soluţie găsită până acum este bazarea pe o a treia persoană. de aceea se impune criptarea mesajelor. Prin ea se demonstrează că o anumită persoană a scris sau a fost de acord cu documentul căruia i s-a ataşat semnătura. Când receptorul primeşte mesajul. cunoscut doar de emiţător şi receptor. 2004 21 92 . Data Encryption Key (DEK). poză. simetrică. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparţine persoanei a cărei semnătură a fost ataşata cât şi faptul ca mesajul n-a fost alterat. Există două mari tipuri de certificate: personale şi pentru servere21. asigurată pentru că este criptată în aşa fel încât doar receptorul o poate decripta20. o persoană nu poate avea în permanenţă la îndemână o listă cu toate cheile tuturor persoanelor. de asemenea.pdf Roşca I. 20 Mohan Atreya. iconiţă. Pentru transmiterea datelor sensibile. pentru că nu are nici o garanţie că persoana de la capătul firului este întradevăr cine pretinde că este.5 Autorităţi de certificare În calea utilizării criptării cu cheie publică există o mică problemă: aceasta funcţionează doar dacă ştii cheia publică a receptorului. Mai mult. Cu alte cuvinte. Bucureşti. hologramă sau un smart card.com/products/bsafe/overview/Article5SignEnv. Plicurile digitale rezolva această problemă prin combinarea sistemelor de criptate cu cheie simetrică şi chei asimetrice. O semnătură digitală furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografă. Criptează mesajul folosind cheia de sesiune şi un algoritm simetric la alegere. se poate cere certificatul digital. asigurând destinatarul de identitatea expeditorului şi de integritatea mesajului Semnătura electronică NU este semnătură scanată. semnat de una dintre aceste AC. Mesajul este asigurat. pentru că este criptat cu un algoritm simetric. semnătura digitală nu poate fi negată. Trimite mesajul criptat. înainte de a se trimite un mesaj cuiva.rsa. apoi o foloseşte pe aceasta din urmă pentru a decripta mesajul propriu-zis. certificat din care reiese identitatea şi cheia publică a persoanei. Plicurile digitale Semnătura digitală se poate ataşa atât mesajelor necriptate (text clar) dar şi mesajelor criptate. Expeditorul generează o cheie secretă aleatoare. Deşi sistemele de criptografie asimetrică par foarte potrivite pentru transmiterea mesajelor criptate prin Internet. Digital Signatures & Digital Envelopes. Cea mai cunoscută firmă care se ocupă cu eliberarea de certificate digitale este VeriSign. 5. foloseşte cheia sa privată pentru a decripta cheia de sesiune. http://www. iar cheia de sesiune este. Criptează cheia de sesiune cu cheia publică a receptorului. creând un "plic digital". prima soluţie este inacceptabilă. intenţionat sau accidental. semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul că a fost falsificată (se spune că semnătura digitală asigură non-repudierea). numită "autoritate de certificare" (AC) şi care se ocupă cu validarea cheilor publice. Deoarece pe Internet există sute de mii de servere şi milioane de persoane conectate. împreună cu plicul digital.

pentru a semna sau cripta orice document electronic. pot fi utilizate pe post de "paşaport electronic" pentru identificare la intrarea pe site-uri cu acces restricţionat.Digital ID) sunt legate de o adresa de e-mail şi pot fi utilizate pentru a senina mesajele e-mail sau pentru a primi mesaje criptate. Ele există de mult timp şi pot fi folosite. Numai în primele luni de funcţionare. Un astfel de certificat poate fi cumpărat cu 10 dolari pe an. Problema care se pune este cum se implementează aceste tehnologii pentru transportul datelor printr-o reţea TCP/IP.000 dolari. 5.3. unde poate fi găsit de oricine. pierderea sau folosirea de către altă persoană a provocat pierderi materiale proprietarului de drept al certificatului. Aceste date indică atât o creştere a pieţei pentru semnătura electronică. a primit o a doua notificare cu privire la intenţia unei noi autorităţi de certificare calificată care şi-a exprimat dorinţa de a intrare pe piaţa românească. VeriSign garantează o despăgubire de 1.Browserele Web stochează certificatele principalelor autorităţi de certificare. dar şi un nivel ridicat de educare a utilizatorilor serviciilor societăţii informaţionale.300 dolari şi includ chei de 40 sau 128 de biţi (în funcţie de preţ) şi garanţii de la 25. informaţii personale. In octombrie 2003.000 dolari în cazul în care distrugerea.) au apărut doua ameninţări majore la adresa confidenţialităţii acestor date: 93 . În aprilie 2003 E-Sign Romania S. deci şi pe Internet. de exemplu. chiar dacă acel document nu va circula niciodată prin reţeaua Internet. e-Sign România a furnizat peste 8000 de certificate digitale şi peste 150 de certificate pentru servere.6 SSL (Secure Sockets Layer) Criptarea. semnătura digitală şi certificarea nu sunt invenţii ale Internetului. în calitate de autoritate şi supraveghere pentru semnătura electronică. Certificatele de server garantează identitatea serverului şi permit conexiuni criptate cu utilizatorii.A a fost prima Autoritate de Certificare înregistrată oficial ca furnizor de servicii de certificare calificată din România. Figura 9 reproduce ferestrele cu certificatele stocate de browserele Mozilla Firefox (stânga) şi Internet Explorer 7 (dreapta). Pot fi cumpărate la preţuri între 350 şi 1. Certificatele personale (sau identitatea digitală . dar pot importa şi certificate ale altor site-uri web.000 la 250. De asemenea. Figura 61 Ferestrele Gestionar certificate (Mozilla Firefox) şi Certificates (IE7) Certificatul este publicat în lista VeriSign. Odată cu creşterea informaţiilor sensibile transmise prin Internet (carduri bancare. etc. MCTI.

astfel încât simpla instalare a unui certificat digital permite oricui criptarea de date folosind acest protocol. care imită pe primul. însă. Imitare Gazda (phising) . - SSL este acronimul lui Secure Sockets Layer . dar al cărui scop este doar de a intra in posesia datelor cardului bancar al utilizatorului. privind transferul de date sensibile pe Internet.au o copie a informaţiilor trimise. SSL oferă varii nivele de criptare. de la 40-bit (US export Grade) şi până la 128-bit (US Domestic Grade). Autentificarea. Daca datele in cauza sunt transmise în 'clar'. amândouă părţile trebuind să aibă asigurarea identităţii celeilalte.o tehnologie dezvoltată acum câţiva ani. pot fi văzute şi capturate. nu au fost găsite slăbiciuni semnificative in protocolul SSL şi este larg acceptat ca standard pentru securitatea transmiterii de date. Acest lucru se datorează în parte reţelei stabilite de servere autoritare care distribuie certificate SSL. Datele dintr-un simplu formular simplu HTML. browserul atenţionează asupra acestui lucru. Aşa cum am arătat. Există căi pentru a se dovedi matematic identitatea părţii aflate la distanţă. O persoană cu suficient acces la unul dintre computerele aflate pe această cale (sau un alt computer aflat in reţea cu maşinile respective) poate citi datele in timp ce acestea trec. SSL-ul oferă două caracteristici pentru îndreptarea slăbiciunilor descrise mai sus: • Criptarea. acest lucru este indicat printr-un URL diferit care începe cu https:// in loc de http:// . indiferent de destinaţia finală. posibilitatea instalării lui 94 . În plus. Un router setat rău-intenţionat va redirecţiona cererea unui browser către un site web spre un altul. cu atât mai puternică este criptarea.Este un fapt al reţelelor TCP/IP (Internet) că toate datele ce trec printr-o maşina. atunci nici un efort nu este necesar din partea lor .- Omul din Mijloc (Man in the middle) . cu cât mai mulţi biţi. pentru rezolvarea acestor două probleme majore. Cea mai des întrebuinţată metodă este aceea a HTTP over SSL.în care alte protocoale de Internet pot fi transportate într-un mod criptat. Clientului final. dând. Aceasta este cerinţa unei legături cu adevărat sigure între client şi server. figura 10. Când HTTP-ul călătoreşte prin SSL. pe bara de stare a unor browsere apare pictograma unui lacăt închis sau culoarea de fundal a barei de adrese devine galbenă. Figura 62 Fereastra Certificate atenţionează asupra neîncrederii pe care o prezintă un anumit certificat.Cealaltă ameninţare majoră la adresa confidenţialităţii datelor este imitarea destinatarului. călătoresc prin câteva computere (routere) către destinaţia finală. între care se găsesc şi informaţiile despre cardul bancar. • SSL este un nivel de transport . Tehnologia SSL este inclusă în majoritatea browserelor şi serverelor. fără a indica celorlalte părţi faptul că acesta interceptare a avut loc.Pana astăzi. Ori de câte ori este accesat un website cu certificat SSL care nu se află în lista certificatelor de încredere a browserului şi dacă certificatul nu a fost instalat anterior pe calculatorul clientului. la capătul unei legături securizate.

4 Sisteme electronice de plată Sistemele electronice de plată au fost realizate în vederea efectuării transferului de bani din contul bancar al clientului în contul bancar al comerciantului.smartCard.bancă trebuie să nu poată fi citite şi/sau modificate de către o terţă persoană. Bucureşti. creat de un grup de companii condus de Visa şi Mastercard. A. în prezent. SET utilizează perechi de chei publice/private şi certificate semnate pentru stabilirea identităţii părţilor şi pentru a permite comunicarea între acestea. a băncii comerciantului). Tranzacţiile SET22 se desfăşoară după cum urmează: a) Clientul începe achiziţionarea. pe bani electronici . comerciantului. c) integritatea mesajelor (nu pot fi modificate de terţi).sau pe carduri inteligente . c) Comerciantul trimite informaţiile legate de plată către banca sa. Protocolul SET reprezintă o suită de contacte între 4 părţi: posesorul de carte de credit. cu care vor fi criptate datele ce vor fi trimise către acesta. din motive evidente. client – vânzător. Astfel. d) Banca verifică validitatea cardului la banca emitentă. De asemenea. dar nu oricum. 5. . permiţând doar aprobarea tranzacţiei). Editura All Educational.Succes cu Internet. mai multe sisteme de plată electronice.dacă există şi ce sold are. dar nefiind eliberat de o autoritate de certificare recunoscută trebuie privit cu rezerve. a băncii care a emis cardul. b) Programul clientului trimite informaţiile referitoare la comandă şi plată .eCash. ci în anumite condiţii. f) Banca comerciantului autorizează tranzacţia. Un astfel de certificat poate fi instalat. comerciantul. b) confidenţialitate. ceea ce declanşează protocolul SET. Ele sunt sisteme de plată în timp real bazate pe carduri de credit. e) Banca emitentă verifică cartea de credit . El asigură: a) autentificare (a clientului. câteva dintre acestea fiind prezentate în continuare. bancă . Mulţi deţinători de servere folosesc certificate „fabricate” de ei pentru a asigura transportul securizat al unor date sensibile. datele schimbate între client – bancă.Aceasta deoarece oricine poate fabrica un certificat pe care să îl instaleze pe server. atenţionarea nu va mai fi făcută. 5.4. la o accesare ulterioară a website-ului.un mesaj pentru fiecare (plata e criptată cu cheia publică a băncii comerciantului).pentru a împiedica citirea numărului de card. însă. cum ar fi datele de autentificare pentru serverul de e-mail cu interfaţă web. banca comerciantului. Există şi sunt utilizate. ci doar valoarea cumpărăturilor. pe calculatorul clientului. 2003 95 . comerciantul nu trebuie să intre în posesia datelor cardului cumpărătorului iar banca nu trebuie să ştie ce anume a cumpărat acesta din urmă. vânzător – bancă. 22 Wayatt L.1 SET (Secure Electronic Transactions) Este un protocol specializat pentru criptarea tranzacţiilor bazate pe cărţi de credit sau de debit. d) legătura (permite trimiterea unei persoane a unui mesaj cu o anexă ce nu poate fi citită decât de altă persoană . După instalare. obţinânduse astfel cheia publică a serverului. banca emitentă a cardului.

i) Banca emitentă a cardului trimite factura clientului. Raport de cercetare. unul al serviciilor primare (Web-shop). unul al sistemului electronic de plăţi prin Internet şi al treilea al sistemului financiar de plată. în fapt.2 Componentele SET Portofelul electronic (e-wallet) Portofelul electronic este o componentă software în care utilizatorul (cumpărătorul.2002.4. Distingem. 5. se scot banii de pe cardul clientului şi sunt viraţi în contul comerciantului. în fiecare etapă are loc autentificarea părţilor pentru a preveni implicarea unei alte persoane în tranzacţie.g) Serverul comerciantului finalizează tranzacţia . El poate exista atât pe calculatorul cumpărătorului (ca un plug-in în browser-ul web) cât şi pe serverul comerciantului. Se disting 3 nivele orizontale. Petra van der Stappen. către banca sa. 23 Sander Hille. 96 . a unui sistem electronic de plăţi23. El este pus la dispoziţia cumpărătorilor de website-ul care găzduieşte afacerea on-line şi permite efectuarea tranzacţiilor electronice sigur şi rapid.trimite bunurile sau prestează serviciile. de asemenea. furnizat de sectorul financiar. Figura 63 Arhitectura generică. globală. sistemele orientate pe partea de client şi pe partea comerciantului. h) Comerciantul confirmă tranzacţia. Reprezentarea unui sistem global de plată electronică este reprodus în figura 11. în speţă) păstrează numerele cardurilor de credit şi alte informaţii personale. o modalitate de transport a banilor electronici aşa cum portofelul clasic transportă banii pentru a putea efectua plăţi într-un magazin real. Electronic payment put in context. Portofelul electronic este.

considerată de încredere. inclusiv off-line. reţeaua GSM sau GPRS) şi reţeaua financiară. Pe de altă parte. dar unde sistemul financiar poate controla şi superviza sistemul de securitate. pe o conexiune securizată. folosind acelaşi algoritm hash (pasul 4). Rezumatul este apoi criptat folosind algoritmul RSA cu cheia privată a portofelului electronic (pasul 5). Rezultă astfel semnătura digitală pentru 97 . Ea integrează diversele protocoale de securitate ale reţelelor pe care le interconectează. Astfel informaţiile decriptate privind tranzacţia se pot regăsi în interiorul sistemului de plăţi. Aşa cum am menţionat anterior. (pasul 1). prelucrarea acestora şi efectuarea serviciilor de plată. Ambele rezumate sunt concatenate.Registrul cash Internet Este o aplicaţie software care asigură preluarea datelor financiare ale clientului. O parte a mesajului este destinată comerciantului iar a doua parte porţii de plăţi (PG). (pasul 3). PG este situat. În acelaşi timp un rezumat al ambelor mesaje este creat folosind algoritmul SHA-1 (pasul 2). SET maschează informaţiile despre plată faţă de vânzător dar le lasă să treacă către poarta de plăţi. Suporta mai multe sisteme de plată. Să presupunem că portofelul electronic vrea sa trimită un mesaj compus din două părţi punctului de vânzare (POS) al comerciantului. Rezultatul este semnătura dublă a mesajului. Ilustrarea creării dublei semnături este redată în figura 12. Poarta de plăţi Poarta de plăţi (Payment Gateway –PG) conectează două reţele diferite de comunicaţie. de regulă. fiecare rezumat al celor două mesaje sunt criptate folosind RSA cu cheia privată a portofelului electronic (pasul 6). Figura 64 Procesul de creare al dublei semnături Software-ul portofelului electronic creează un plic digital destinat comerciantului folosind cheia publică a acestuia şi un plic digital destinat porţii de plăţi. în interiorul sistemului financiar. Dubla semnătură Când sistemul SET trimite o cerere de autorizare de la e-wallet la programul POS (Post of Sale – punct de vânzare) al vânzătorului el trimite atât informaţiile privind comanda cât şi cele privind plata. fiind punctul final al protocoalelor de securitate din cele două reţele. dar poate fi găzduit şi de o terţă parte.şi se generează un nou rezumat al mesajelor unite. În acest scop SET utilizează un mesaj cu dublă semnătură. în cazul de faţă o reţea publică de comunicaţii (cum ar fi Internet-ul. folosind cheia publică a acesteia.

el nu poate deschide plicul digital adresat porţii de plăţi. paradigma tranzacţiilor electronice iar în practică el este implementat în sisteme comerciale diverse. semnăturii mesajului 2 şi dublei semnături. Pe de altă parte semnătura dublă este decriptată folosind RSA şi cheia publică a portofelului electronic (pasul 5) rezultând rezumatul rezumatelor concatenate care stăteau la baza dublei semnături. cu nume care sugerează sfera de aplicabilitate a sistemului. nr.TransFonD S..86. concatenarea cu rezumatul mesajului 2 obţinut din semnătura mesajului doi şi ii) prin decriptarea semnăturii duble. folosind acelaşi algoritm SHA-1 ca la client. în mai 2005. b) mesajul 1 a fost adresat comerciantului şi semnat de client şi c) mesajul2 a fost semnat de client. la care s-a adăugat si cel al Trezoreriei Statului si al Societăţii de Transfer de Fonduri si Decontări . calcularea rezumatului. Astfel. cu procesare pe baza brută şi decontare în timp real. plăţile de mare valoare sau urgente. rezumatul rezumatelor mesajelor a fost calculat pe două căi: i) prin decriptarea mesajului 1. Când comerciantul primeşte un mesaj cu dublă semnătură. La scurt timp. in luna aprilie 2005 a intrat în funcţiune sistemul ReGIS pentru plăţile de mare valoare. prin efortul conjugat al Băncii Naţionale.A. Sistemul ReGIS procesează. obţinute pe căi diferite. deţinut şi operat de Banca Naţională a României. a semnăturii mesajului 1. 2006.SET reprezintă un cadru general. aşa cum se arată în figura 13. El poate deschide plicul digital ce-i este adresat şi poate verifica semnătura. Astfel. În pasul 3 se recuperează rezumatul mesajului 2 folosind cheia publică a portofelului electronic. Mesajul dublu semnat se obţine prin concatenarea plicului mesajului 1. plicului mesajului 2. Sistemul Electronic de Plăţi – perspective de dezvoltare 98 . În pasul următor comerciantul calculează rezumatul mesajului 1. care a preluat 24 Market Watch IT&C. Cele două rezumate sunt concatenate şi în pasul 4 se calculează rezumatul celor două rezumate concatenate. sunt identice dacă: a) mesajul cu dublă semnătură provine de la portofelul electronic al clientului. au fost create şi au devenit operaţionale mai multe sisteme de plată electronică. Figura 65 Deschiderea mesajului cu dublă semnătură la comerciant În pasul 1 comerciantul deschide plicul şi recuperează mesajul original prin decriptarea cu cheia privată a comerciantului. în condiţii de securitate şi cu risc de decontare minim. în România. casa de compensare automată. Aşadar. Numai dacă cele două rezultate sunt identice se poate considera că datele transferate de nu au fost modificate pe parcurs. al comunităţii bancare. Cele două rezultate. care reprezintă peste 90% din totalul fondurilor vehiculate prin sistemele de plăţi şi decontări din România24. a intrat în funcţiune sistemul SENT. Iunie.fiecare mesaj.

creat la orice bancă care oferă acest serviciu. Cumpărătorul trebuie să aibă un cont NetCash. Plata către comercianţii care acceptă sistemul se face din acest cont. procesează automat plăţile de mică valoare. completează un formular simplu cu adresa de e-mail a vânzătorului. Condiţia este ca atât cumpărătorul cât şi vânzătorul să deţină un cont PayPal.şi un sistem de plată. 25 PayPal website. în România nu este disponibil. Acestea păstrează informaţiile despre valoarea banilor disponibili pe un chip integrat intr-un card. după ce se autentifică pe website-ul PayPal (http://www. Această popularitate se datorează simplităţii în utilizare. aceştia sunt transferaţi din sursa de finanţare a contului PayPal a cumpărătorului (cont de bancă. printre care şi zlotul polonez şi coroana cehă. situaţie în care cardul de credit este inutilizabil. foarte popular în SUA dar aflat în creştere de popularitate şi în restul lumii. Sistemul asigură anonimitatea cumpărătorului. Cea de a treia componentă a sistemului sistemul de procesare a operaţiunilor cu titluri de stat. fie prin Internet Banking. etc.5% pentru conversie valutară. pentru a face plăţi din acest cont. cambii si bilete la ordin.paypal. de exemplu circa 5% pentru efectuarea plăţilor din surse precum caruri de credit sau debit. pe Internet. specificând semnificaţia plăţii (achiziţie de servicii. deţinut şi operat de TransFonD. este deţinut si operat de Banca Naţională a României. bani care pot fi viraţi în contul bancar al vânzătorului sau pot rămâne în contul PayPal al acestuia. Au rămas în afara sistemului doar instrumentele de debit. card de credit) în contul PayPal al vânzătorului.4. telefon mobil sau televiziunea interactivă. bazat pe bani electronici. în limita sumei aflate în cont. Datele financiare rămân confidenţiale.procesarea tuturor ordinelor de plată interbancare.paypal. siguranţei şi faptului că plata se poate face inclusiv între persoane fizice. Permite efectuarea plăţilor prin Internet.5 Mondex este un sistem de plăţi electronice bazat pe carduri inteligente.deţinută de eBay . adresa proprie şi suma de plată. bunuri sau avans de plată). La apăsarea butonului de expediere a banilor.com) cu adresa de e-mail şi parola comunicate la crearea contului. Poate alege moneda de plată dintre 16 monede acceptate. Deşi sistemul funcţionează în 103 ţări25 şi regiuni. Contul poate fi alimentat fie cu bani cash.3 PayPal (CyberCash) PayPal este un alt sistem de plată electronic. 5. Acesta este notificat prin e-mail asupra intrării banilor în cont.netCash NetCash este un sistem de plată electronic. Afacerea constă în perceperea de comisioane. respectiv cecuri.4.4. la bancă. SaFIR – a intrat în funcţiune in luna octombrie 2005. 5. Sistemul. asemănător ca aspect cardurilor bancare. 5. nefiind dezvăluite părţilor implicate în tranzacţie. crearea contului şi alimentarea lui sunt gratuite. sic!). în care nu este implicat nici un fel de card. Trimiterea de bani. sau creat online. Cumpărătorul.com 99 . Contul este oferit de compania cu acelaşi nume (PayPal este şi o afacere . sistemul de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titlurile emise de Ministerul Finanţelor Publice si gestionate de banca centrală în calitate de agent al acestuia.4. 2. SaFIR. http://www.

ISBN 9739229-95-6 4. cererea. a).Cluj-Napoca 2001 . Tehnică – Bucuresti 1998 ISBN 973-31-1229-1 8.c) 4. David Taylor. răspunsul şi deconectarea 2. Ed. Robert E. c) 5. Cuceritorul Google.b) 6. b) 3. b) 2. Information Structure. 2001 . Teodoru Gugoiu. Acces in internet. Crearea paginilor Web cu HTML 4. Primii paşi in Internet – Bucuresti.1996 . c) 5. Kahn. b) Capitolul 4 Bibliografie 1. Revista CHIP Octombrie 2001 5. ISBN: 0-309-05287-4 2. The role of government in the evolution of the Internet. Teora.S. a) 2.c) 3. Mircea Mihălcică. a) 2. a) 1. b) 4. Christian Crumlish. Ed. Iniţiere in JavaScript si tehnologiile Netscape. c) 3.ISBN 973-9358-62-4 9. Posta electronica si transferul de fisiere : ghid / Ed. Promedia Plus Cluj-Napoca. Ed. Ed. b) 8. Ed. c) 4. Ed. b) Capitolul 3 1.ISBN 973601-903-9 7. b) 6. 1995. a) 5. b). a). c) 6.c) 7. b) Capitolul 2 1. Bucuresti 1999 . Tehnică.Răspunsuri la întrebările de verificare Capitolul 1 1. b) 4. c) 9.Mediamira(Colectia Inginerului) .ISBN 973-97377-2-2 6. a). 1997. Dan Somnea. Ed. Mihai Jalobeanu. c) 7. Teora. Bucuresti. Conectarea. Stefan-Gheorghe Pentiuc. All Educational. Reţele locale de calculatoare. Bucureşti. b) 3. ISBN:97331-0855-3 3. Elemente de programarea aplicaţiilor pe Internet. Revolution in U. National Academy of Engineering 1994. HTML prin exemple.ISBN 973-20-0455-X 100 . Claudiu Bulăceanu. a).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful