CAPITOLUL I.

ROLUL COMUNICĂRII ECONOMICO

–FINANCIARE ÎN REALIZAREA PERFORMANŢEI
FINANCIARE

1.1. Abordări cu privire la sistem, sistem informaţional şi sistem informaţional

economic
1.1.1. Definirea, importanţa şi funcţiile Sistemului Informaţional
1.1.2. Relaţia dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic
1.1.3. Sistemul Informaţional Economic în gestiunea întreprinderii
1.2. Întreprinderea – sistem de bază în cadrul sistemului informaţional economic
1.3. Particularităţi privind comunicarea şi importanţa informaţiei contabile în
procesul de comunicare
1.4. Contabilitatea – sursă principală de informaţii la nivelul întreprinderii
1.5. Legătura dintre sistemul informaţional şi sistemul decizional la nivelul
întreprinderii

1
 1.1.1. Definirea, importanţa şi funcţiile Sistemului
Informaţional

 Sistemul este „un ansamblu de elemente

independente care interacţionează pentru
atingerea unui obiectiv” această definiţie
luând în consideraţie caracteristicile de
scop, mediu, evoluţie, incertitudine, grad
de observare, permiţând trecerea
progresivă de la universalitatea vagă la
domeniul probabilului şi de la probabil la
certitudine, utilizând respectiv iteraţii
specifice între elementele de intrare şi de
ieşire ale sistemului.
 Conceptul de sistem în aprecierea lui Lobstein,
poate fi definit ca fiind „un ansamblu de
elemente, având între ele relaţii…. definite precis
şi care funcţionează pentru atingerea unui
anume scop”. 2
 Analiza complexă a sistemelor se bazează pe ideea că
performanţele sistemului pot fi permanent îmbunătăţite, că
în orice sistem există perfecţionarea organizării şi
conducerii, a îmbunătăţirii performanţelor sale tehnice,
economice, financiare, informaţional-decizionale, etc.
 Un sistem informaţional este constituit dint-un ansamblu de
mijloace umane şi tehnice conectate dinamic prin
administrarea informaţiei, obiectivul sistemului
informaţional fiind informaţia.
 Deci, Sistemul Informaţional poate fi definit ca ansamblul
datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor
informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a
informaţiilor menite să contribuie la stabilirea,
fundamentarea şi realizarea obiectivelor întreprinderii.
3
O altă interpretare aferentă sistemului este că
acesta se compune din variabile în
interacţiune, dintr-un proces de
transformare şi dintr-un conducător.

a) în interacţiune există patru categorii de variabile:

• variabile de intrare: acestea sunt date provenite din
exteriorul sistemului, necesare şi suficiente pentru ca
acesta să poată funcţiona;
• variabile de ieşire: sunt rezultate produse de funcţionarea
sistemului pentru exterior;
• variabile esenţiale: sunt ieşiri care constituie criterii de
apreciere a obiectivelor fixate. Ele reprezintă raţiunea de
funcţionare a întreprinderii;
• variabile de acţiune: ele corespund unor intrări pe care se
poate lucra. 4
 b) procesul de transformare conţine regulile şi
procedurile operaţionale care, în funcţie de intrări şi de
variabilele de acţiune, generează ieşirile şi variabilele
esenţiale.
 c) conducătorul:
• fixează obiectivele, determinând valorile admisibile
pentru variabilele esenţiale precizând traiectoria care
va fi folosită pentru atingerea respectivelor valori;
• determină variabilele de acţiune posibile;
• controlează evoluţia sistemului comparând valorile
realizate de variabilele esenţiale cu valorile date,
punând în mişcare variabilele de acţiune.

5
 Sistemul poate fi descompus în trei subsisteme care
în raport cu ele însele pot fi considerate sisteme şi
anume:
 sistemul operaţional sau condus reprezentat de
societatea comercială sau întreprinderea a cărei
activitate este reglată sau autoreglată prin elaborarea
şi aplicarea deciziilor precum şi prin efectuarea
controlului. Acest sistem asigură obţinerea de rezultate
în funcţie de stările anterioare ale sistemului, alocarea
resurselor şi adoptarea deciziilor depinzând de mediul
interior şi de cel exterior.
 sistemul informaţional intern care asigură legătura
între conducere şi execuţie având rolul de a culege,
prelucra şi selecta informaţiile pentru diferite trepte
ierarhice ale conducerii.
 sistemul decizional sau de conducere care
îndeplineşte rolul de reglare şi autoreglare a activităţii
în vederea atingerii obiectivelor prestabilite.
6
 Privind laturile activităţilor asupra cărora se
răsfrâng, obiectivele sistemului pot fi
grupate în:
 obiective finale, care vizează rezultatele
obţinute cu privire la sistemul decizional şi
reflectate în comportarea sistemului condus;
 obiective intermediare, care se referă la
funcţionarea procesului informaţional prin care
se asigură legăturile între sistemul de
conducere şi sistemul condus.

7
 Structura sistemului.
Sistemele în general sunt alcătuite din trei părţi distincte:
intrări, procese, ieşiri. Ele sunt înconjurate de un mediu şi sunt
frecvent legate printr-un mecanism de feed-back, respectiv un
mecanism de reacţie în funcţie de rezultate.
 Intrările includ acele elemente care intră în sistem, de
exemplu: materiile prime pentru o firmă de produse chimice
sau studenţii pentru o universitate.
 Procesele, elementele necesare pentru a schimba intrările în
rezultate, ieşiri. De exemplu, în întreprinderea chimică
procesele includ: producerea energiei, procedurile de operare,
de manipulare a materialelor şi întrebuinţare a salariaţilor şi
maşinilor. Intr-o universitate, procesele pot include procedura
de predare, modalitatea de învăţare, tehnologia testării şi
folosirea spaţiilor de învăţământ, laboratoarelor şi bibliotecilor.
 Ieşirile (rezultatele) descriu produsele finite sau
consecinţele existenţei sistemelor (fertilizatorii, îngrăşămintele,
ierbicidele sunt rezultatele, ieşirile unei fabrici chimice,
absolvenţii şi licenţiaţii sunt rezultatul universităţilor ).
8
Fig.nr.1.1. 9
Sistemul şi mediul său
 Feedback-ul - fluxul irrformaţiei pentru
decidentul interesat, privind rezultatul sau
mărimea ieşirii din sistem. Bazat pe această
informaţie, decidentul poate modifica fie
intrările, fie procesele, sau pe amândouă, aşa
cum se poate observa şi în figura anterioara.
 Mediul - sunt câteva elemente în afara
sistemului care nu sunt nici intrări, nici procese,
nici ieşiri (rezultate). Cu toate acestea, ele au
un impact asupra performanţei sistemului şi în
consecinţă asupra obţinerii scopurilor sau
obiectivelor sistemului.
Aceste elemente sunt denumite împreună
mediu. 10
 O modalitate de a identifica elementele mediului este
aceea de a răspunde la două întrebări, şi anume:
 Este posibil de manipulat - este posibil de controlat -
elementul respectiv?
 Elementul respectiv creează probleme privind scopurile
sau obiectivele sistemului?
 Dacă şi numai dacă răspunsul la prima întrebare este
„Nu" (negativ) şi la cea de-a doua „Da" (pozitiv),
elementul respectiv va fi considerat parte a mediului.
 Elementele mediului pot fi de natură socială, politică,
legală, fizică, economică şi altele.
 De exemplu, pentru fabrica chimică, furnizorii,
concurenţii, clienţii sunt elemente ale mediului. Pentru
o universitate, vecinii, comunitatea şi societatea
regională reprezintă elementele mediului.

11
 Componentele sistemului informaţional
 Una dintre componentele sistemului de organizare şi
gestionare a agentului economic o constituie
circuitele sale informaţionale.
 Într-o primă acceptare a noţiunii, informaţia este cea
care ne ajută să obţinem noi cunoştinţe, rezultând în
urma comunicării omului cu mediul înconjurător, ea
fiind sinonimă cu „a şti”, „a cunoaşte”, „a putea”,
reprezentând o componentă de bază a Sistemului
Informaţional.
 Informaţia poate fi considerată un bun de consum de
masă, fiind folosită de o mulţime de utilizatori:
întreprinderi mici şi mijlociii, societăţi cotate la
bursă, investitori, stat, etc.
12
 Calitatea informaţiei este caracterizează prin mai multe
atribute:
 viteză – stabileşte timpul necesar unei informaţii pentru a parcurge
drumul de la emitent la receptor;
 frecvenţă – reprezintă numărul de informaţii de acelaşi tip într-o
unitate de timp, determinând ritmicitatea informaţiilor;
 accesibilitate – depinde de mijloacele de comunicaţie, gradul de
pregătire a personalului, modalităţile de stocare etc.;
 actualitate – reprezintă capacitatea informaţiei de a prezenta
evenimente recente;
 inteligibilitate – presupune proprietatea unei informaţii de a fi
percepută de către utilizatori;
 fiabilitate – reprezintă capacitatea informaţiei de asigura o imagine
reală şi sigură a unui eveniment/obiect;
 pertinenţă – presupune calitatea informaţiei de a oferi răspunsuri
într-o situaţie dată;
 vârstă – se exprimă prin durata din momentul colectării
informaţiilor, până în momentul transpunerii în acţiune a deciziilor
luate pe baza acestora.
13
 Informaţia este alcătuită din date care au fost prelucrate într-o
formă utilă pentru destinatar şi care au o valoare reală pentru
planificare, control sau luarea deciziilor. Astfel:

 în managementul întreprinderii, informaţiile

furnizează date cu privire la activitatea
productivă şi pune în evidenţă poziţia adoptată
de manager în legătură cu problemele ce
urmează să fie rezolvate;
 cu ajutorul informaţiilor managerul stabileşte
contactul nemijlocit şi se adresează direct
salariaţilor care concură la realizarea scopului şi
obiectivelor manageriale;
 pentru a putea genera profituri trebuie ca
gestiunea sistemului informaţional să fie
adecvată.

14
 Informaţia din punct de vedere cibernetic, poate fi abordată
ţinând cont de trei aspecte:
 semantic, în funcţie de semnificaţia informaţiei
transmisă prin semnal;
 pragmatic, avându-se în vedere scopul sau
utilizarea informaţiei la receptor;
 sintactic, apreciindu-se gradul în care semnalele
primite de la receptor elimină incertitudinea sau
nedeterminarea.
Pentru ca o informaţie de bază să fie punct de
referinţă, trebuie ca ea să fie utilizată de-a
lungul istoriei sale, comparând-o cu valorile pe
care le-a luat în trecut pentru a face un
diagnostic prezent şi pentru a putea lua viitorul
în considerare.
15
 Întregul proces managerial din cadrul întreprinderii
ne apare ca un proces de însuşire şi transmitere a
informaţiei, momentul central al acestui proces
reprezentându-l actul de adoptare a deciziei care
constă la rândul ei în alegerea uneia din
numeroasele mijloace de acţiune.

 În cadrul întreprinderii, orice sistem informaţional

îndeplineşte mai multe funcţii care exprimă rolul şi
contribuţia sa la desfăşurarea adecvată a
activităţilor.

16
 În consecinţă este necesar ca sistemul informaţional al
întreprinderii să îndeplinească cumulativ trei funcţii:
 funcţia decizională care exprimă menirea sistemului
informaţional de a asigura elementele necesare luării
deciziilor.
 funcţia operaţională sau de acţiune, prin care sistemul
informaţional are drept menire declanşarea mulţimii de
acţiuni necesare realizării obiectivelor întreprinderii şi
respectiv asigură operaţionalizarea deciziilor, metodelor
manageriale etc., realizarea obiectivelor cuprinse în strategia
întreprinderii.
 funcţia de documentare a sistemului informaţional exprimă
menirea sa gnoseologică (teoria cunoaşterii) în virtutea
căreia se înregistrează o serie de informaţii ce servesc
îmbogăţirii cunoştinţelor personalului şi care, numai
ulterior, este posibil să fie utilizate pentru a lua decizii sau
pentru efectuarea anumitor operaţii.
17
 În realizarea acestor funcţii sistemul informaţional este
confruntat cu probleme complexe, dată fiind tripla dimensiune a
informaţiilor şi anume:
– dimensiunea individuală – în sensul că, ele
condiţionează într-o proporţie apreciabilă
realizarea potenţialului şi aspiraţiilor personale
ale salariaţilor;
– dimensiunea organizaţională – unde
informaţiile reprezintă o premisă
indispensabilă pentru stabilirea şi furnizarea
obiectivelor întreprinderii de către acţionari;
– dimensiunea socială – ce decurge din rolul
lor în executarea drepturilor şi
responsabilităţilor salariaţilor în calitate de
cetăţeni.
18
 Cunoaşterea şi luarea în considerare a
multidimensionalităţii informaţiilor este esenţială
pentru realizarea la un nivel corespunzător ale celor
trei funcţii ale sistemului informaţional.
 În concluzie, pornind de la premisa că sistemul
informaţional este o componentă a sistemului de
management al oricărei întreprinderi – alături de
sistemul organizatoric, sistemul decizional şi sistemul
metodelor şi tehnicilor de management – acesta este
o componentă a sistemului de management cu un
impact din ce în ce mai mare asupra funcţionalităţii şi
eficienţei economice, având drept scop prelucrarea
informaţiilor existente în vederea satisfacerii unor
obiective stabilite de conducerea întreprinderii.
19
 1.1.2. Relaţia dintre sistemul informaţional şi sistemul
informatic
 Organizaţiile au un impact direct asupra tehnologiilor
informaţionale, prin luarea deciziilor cu privire la modul
în care acestea vor fi utilizate şi la rolul pe care-l vor
avea în cadrul sistemelor informaţionale.
 Calităţile unui bun sistem de informaţie, adică
operaţional pentru luarea deciziei pot fi sintetizate
astfel:
1. sistemul de informaţie trebuie să ne permită să
cunoaştem prezentul, să prevedem, să înţelegem, să
informăm rapid.
2. sistemul de informaţie trebuie să fie adaptat naturii
(mărime, structură) întreprinderii şi să fie eficace
(raportul calitate/preţ).
 Pentru componentele sistemului de informare,
tehnologiile informaţiei şi comunicării joacă un rol din ce
în ce mai important în întreprinderi.
20
 Atât la nivelul naţional cât şi la nivelul internaţional au
loc numeroase studii pentru a determina impactul
noilor mijloace de tratare a informaţiei.

 Concluzia finală a studiilor este că folosirea mijloacelor

moderne de calcul determină transformări radicale la
nivelul producţiei, al infrastructurii, al tuturor laturilor
vieţii în general.

 Impactul tehnologiilor informaţionale asupra modului

de conducere şi organizare a unei întreprinderi a fost
major în decursul ultimilor 20 de ani, iar progresele
înregistrate în domeniul comunicaţiilor fac posibil şi
mai mult importul de tehnologii informaţionale noi în
perimetrul întreprinderii.
21
 În condiţiile societăţii informatizate o întreprindere modernă
nu poate supravieţui fără să dispună de informaţii în timp
real, atât din interiorul cât şi din exteriorul său. Sarcina de
colectare, prelucrare, stocare şi furnizare a informaţiilor şi
cunoştinţelor revine sistemului informaţional al întreprinderii.

 În consecinţă, din punct de vedere informaţional, o

întreprindere modernă trebuie să fie cuplată la cele mai
moderne tehnologii informaţionale şi de comunicare ale
momentului la care ne raportăm.

 Conceptul de sistem informaţional nu poate fi confundat cu cel de

sistem informatic, pe considerentul că sistemul informaţional
priveşte conţinutul informaţional propriu-zis, în timp ce sistemul
informatic se referă la modul de prelucrare a structurilor, acesta
privind date şi informaţii cu un anumit înţeles, prelucrându-le
/eliberând apoi la ieşire informaţii cu un nou înţeles şi un alt grad de
rafinament. 22
 Principalele tehnologii informaţionale care conduc întreprinderile
spre modernitate, iar societatea spre globalizare sunt următoarele:
 internetul cu toate aplicaţiile derivate din acesta: Intranet, Extranet, groupware,
(lucrul colaborativ), EFT (Electornic Found Transfer), EDI (Electronic Data
Interchange) Internet, e-banking, poşta electronică, e-learning, discuţii pe
Internet (forumuri, grupuri de întâlniri, grupuri de ştiri), chat (discuţii în timp
real), comerţ electronic (e-commerce, cu următoarele modele de afaceri:
magazin electronic (e-shop)), aprovizionare electronică (e-procurement),
licitaţie electronică (e-auction), supermagazin electronic (e-mall), piaţa unui
terţ (Thord Party Marketplace), comunităţi virtuale (Virtual Communities) etc.),
conectări la distanţă, telefonie, video-conferinţe, universuri virtuale, captare de
programe radio-tv, etc.;
 recunoaşterea optică a caracterelor (Optical Character Recognition);
 bancomatele (Automat Teller Machine – ATM);
 sistemele electronice de realizare a întâlnirilor;
 gestiunea electronică a documentelor şi lucrul în medii colaboraţioniste
(groupware);
 inteligenţa artificială şi aplicaţiile ei (sistemele inteligente, recunoaşterea
fenomenelor, recunoaşterea şi înţelegerea vorbirii, robotica, rezolvatoarele
generale de probleme, învăţământul asistat de calculator şi prelucrarea
limbajului natural;
 sistemele multimedia;
 alte tehnologii informaţionale, incluzându-se în acestea toate tehnologiile
moderne de proiectare asistată de calculator, semnătura digitală, tehnologiile
23
invizibile, teleprezenţa la locul de muncă, calculatoarele We b.
 1.1.3. Sistemul Informaţional Economic în gestiunea întreprinderii

 În cadrul fiecărei unităţi şi al economiei naţionale,

sistemul informaţional economic are un rol important
pentru efectuarea unor conexiuni permanente între
sistemele operaţionale (de producţie, comercializare,
prestări servicii etc.) şi sistemul conducerii în ambele
sensuri, sub toate aspectele.
 La nivel microeconomic, mezoeconomic,
macroeconomic, mondoeconomic, cunoaşterea şi
caracterizarea relaţiilor economico-financiare se
realizează pe baza datelor regăsite fie în sistem
informaţional-economic, fie în sistemele reţelelor
informaţionale de întindere informaţională, pe aceste
reţele putând fi accesate cele mai diferite date ale
domeniului economic.
24
 Cerinţele care trebuie îndeplinite de către
informaţia economică sunt structurate în figura
următoare
Să fie utilă muncii de cunoaştere şi elaborare
decizională

Să fie exactă, să corespundă realităţii

Să sosească la timp acolo unde se utilizează

(vechimea informaţiei)

Informaţia Să fie profundă, să scoată în evidenţă raportul

economică dintre cauză şi efect atât pe global cât şi pe
elementele componente ale fenomenului

Să fie economicoasă din punctul de vedere al

culegerii şi prelucrării, să conserve un raport just
între efectul util şi efortul financiar al
întreprinderii (costul informaţiei)

Să aibă valoare, cerinţă atestată prin crearea

condiţiilor la nivelul conducerii de a lua decizii
eficiente

25
 Un sistem informaţional economic constituie un
ansamblu organizat de informaţii complexe, care
se obţin prin prelucrarea datelor furnizate de
anumite surse şi care sunt necesare pentru
organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţii
economice.

 Importanţa unui astfel de sistem derivă din aceea

că el asigură cunoaşterea în orice moment a stării
şi funcţionării întreprinderii oferind informaţii :
• despre modul în care se utilizează resursele,
• despre existenţa unor deficienţe şi
• a necesităţii examinării acestora, etc. 26
 Sistemul informaţional economic poate fi definit şi ca
un sistem integrat de oameni de specialitate, mijloace şi
procedee adecvate, privind următoarele situaţii:
 culegerea şi înregistrarea datelor tehnico-
economice şi financiare, care privesc patrimoniul
unităţilor şi economiei naţionale în ansamblul
acestora;
 prelucrarea şi analiza acestora;
 obţinerea de informaţii utile în vederea
conducerii şi gestionării eficiente a acestora;
 stocarea şi păstrarea datelor şi a informaţiilor
pentru documentări şi controale ulterioare.

27
 1.2. Întreprinderea – sistem de bază în cadrul sistemului
informaţional economic
 Pe baza unei analize atente a întreprinderii, a locului şi
rolului său în cadrul economiei, a principiilor generale
de conducere a întreprinderii, a competenţelor şi
atribuţiilor ce-i revin, a modului de organizare,
întreprinderea poate şi trebuie privită ca un sistem de
bază al sistemului social-economic global.
 Întreprinderea ocupă o poziţie centrală în societăţile
contemporane şi aceasta sub două aspecte:
1. în calitate de agent de producţie, elaborând şi
distribuind produse materiale, efectuând prestaţii de
servicii destinate să satisfacă nevoile economice
individuale şi colective;
2. în calitate de grup uman, ea fiind locul în care, în
funcţie de imperativele producţiei se organizează o viaţă
de grup la care participă mii de persoane de-a lungul
întregii lor vieţi active.
28
 Rolul întreprinderii în viaţa economică şi
socială face ca, oricare ar fi natura sistemului
în care ea îşi dezvoltă activităţile, ea va trebui
să dea socoteală despre sine diferiţilor săi
parteneri: statului, furnizorilor de capitaluri,
salariaţilor săi, clienţilor, furnizorilor.

 Instrumentul datorită căruia ea dă socoteală

mediului său de ceea ce face, despre situaţia
sa şi performanţele sale nu este altul decât
contabilitatea.
29
 Întreprinderile sunt entităţi în care realitatea ia forme diferite,
datorită dimensiunilor multiple care le caracterizează
(juridică, economică, financiară, socială, culturală şi
ecologică).

 Astfel ele se organizează în toate domeniile

de activitate: industrie, agricultură, construcţii,
transporturi, comerţ,
telecomunicaţii, cercetare ştiinţifică, proiectare, învăţământ,
cultură, ocrotirea sănătăţii, şi altele, scopul creării unei
întreprinderi fiind obţinerea de profit.

 Întreprinderea se defineşte, în general, ca o unitate

economică ce produce sau cumpără, pentru ca prin vânzarea
a ceea ce a produs sau cumpărat să obţină un câştig.

30
Cum poate fi văzută întreprinderea ?

31
 Definind întreprinderea, ea reprezintă veriga
organizaţională a economiei naţionale, care
realizează fuziunea între factorii de producţie (capital
şi muncă) în scopul producerii şi desfacerii de bunuri
economice (produse, lucrări, servicii, informaţii) în
funcţie de cerinţele pieţei în scopul obţinerii unui
profit.

 Într-o accepţie modernă, scopul întreprinderii este de

a satisface, la un nivel rezonabil interesele majore
ale exponenţilor mediului ei intern şi extern.

 Astfel, întreprinderea modernă îşi va desfăşura

activitatea într-un mediu global informatizat.
32
 O intreprindere (afacere) este o entitate comerciala, industriala, de servicii
sau financiara care desfasoara o activitate economica.
 Intreprinderile sunt, in general, unitati distincte de exploatare, generatoare
de profit si care furnizeaza clientilor produse sau servicii.
 Strans legat de conceptul de intreprindere se utilizeaza si termenii de
companie operationala, care este o afacere cu o activitate economica de
productie, vanzare sau comercializare a unui produs sau serviciu, si de
continuitatea activitatii, care se refera la o intreprindere care isi va continua
activitatea in viitorul previzibil, fara intentia sau nevoia de a fi lichidata sau
de a-si reduce in mod semnificativ activitatea.

33
 BLACK BUSINESS
 Washed money
 Underground
economy

34
 Do you think research can be a
business?

We think yes
Because this
thing will be the
support of future
development

35
 FAMOUS BUSINESSMEN
DONALD TRUMP GEORGE SOROS BILL GATES
(the main magnate (the founder of (the best and rich
of real estate) modern economy businessman in
and one of the most e-business)
powerful businessman)

36
 Steven Spielberg
 The best example for a good producer and
a good manager

37
 1.3. Particularităţi privind comunicarea şi importanţa
informaţiei contabile în procesul de comunicare
„Comunicarea este un act al naturii. Atunci când am reuşit să primim o comunicare, aşa cum a fost gândită
iniţial, este vorba de un act de cultură”.
Goethe
 Calitatea comunicaţiei şi a dialogului, atât în procesul producţiei cât şi al
utilizării produselor contabile depinde de cultura şi respectiv cultura
contabilă, ca şi vectori esenţiali în sistemul economico-social, cu influenţe
în comportamentul grupului atât în interiorul sistemului, cât şi în relaţiile
dintre sisteme.

 Potrivit definiţiei date de François Gondrand, comunicarea este un proces

prin care o informaţie este transmisă de un emiţător unui receptor;

 Comunicarea este o caracteristică a sistemelor vii şi cu atât mai mult a

celor complexe, cum ar fi societatea umană;

 Comunicarea este un act complex, ce asigură reprezentarea unei realităţi,

pornind de la date structurate şi selecţionate care sunt prelucrate în
informaţii inteligibile cu ajutorul unui limbaj;

38
 În cazul contabilităţii vorbim de o comunicare
contabilă sau comunicare financiară, în cadrul căreia
legătura se stabileşte între întreprindere, ca emiţător
de informaţii şi toţi cei interesaţi de ea în calitate de
utilizatori de informaţie sau receptori.

 În acest fel, situaţiile financiare anuale reprezintă

principalul mijloc de transmitere a informaţiei,
informaţiile difuzate fiind obţinute în urma
reprezentării realităţii economice a întreprinderii prin
utilizarea unui limbaj specializat (termeni tehnici),
reguli şi principii specifice.

39
 Diferitele categorii socio-profesionale construiesc şi
utilizează de o manieră diferită situaţiile financiare
anuale ale întreprinderii.

 Datorită faptului că cerinţele şi interesele acestora

sunt contradictorii, sunt necesare norme care să
instituie un limbaj comun în descrierea situaţiilor,
operaţiilor din viaţa întreprinderii.

 Elementele structurale ale situaţiilor financiare

anuale reprezintă de fapt, mecanismele prin care se
asigură comunicarea informaţiilor necesare
utilizatorilor.
40
Informaţiile contabile, cât şi informaţiile financiare pentru mediul
extern al întreprinderii sunt furnizate prin comunicarea financiară

Informaţia  Proprietari
contabilă
 Salariaţi

(contabili)  Manageri
ÎNTREPRINDERE

 Statul
COMUNICARE FINANCIARĂ
 Întreprinderea însăşi

 Instituţiile financiare

Informaţia Mediul extern

financiară

(analişti financiari)

Fig. nr. 3.1. Reprezentarea grafică a comunicării financiare

41
 Alte opinii asupra comunicării contabile percep aceasta ca un
mijloc de comunicare în masă prin care diversele categorii de
utilizatori se informează cu privire la întreprindere şi la
evoluţia acesteia.

 Făcând apel la una dintre formele care definesc statutul

contabilităţii, aceasta este arta comunicării informaţiilor
financiare, informaţii ce caracterizează afacerile unei entităţi şi
se adresează unei game diverse de utilizatori, în primul rând
investitorilor şi managerilor.

 Informaţia contabilă se construieşte apelând la un limbaj

specific, la reguli care permit codificarea şi decodificarea
datelor reprezentate, limbajul şi regulile contabile asigurând
reprezentarea ordonată şi inteligibilă a realităţii economice.

 Astfel, utilitatea informaţiei contabile în cadrul comunicării

financiare se probează în condiţiile în care receptorii o
folosesc pentru a înţelege realitatea economică a
întreprinderii şi pentru a lua decizii.
42
 Comunicarea eficientă- indicator important
al peformanţei financiare a întreprinderilor
 Comunicarea eficientă este cheia succesului unei
organizaţii moderne.
 În interiorul companiei, ea intăreşte încrederea
angajaţilor în viziunea şi misiunea organizaţiei,
conectează angajaţii la realitatea afacerii respective,
alimentează procesul de dezvoltare a companiei,
facilitează schimbările necesare progresului şi
contribuie la schimbarea comportamentului
angajaţilor.
 În exterior, imaginea companiei, descoperirea noilor
oportunităţi de afaceri şi relaţia cu societatea depind în
cea mai mare masură de cât de bine este conceput şi
condus acest proces continuu al comunicarii.
43
 Dacă aceste axiome ale Relatiilor Publice sunt
binecunoscute, de câţiva ani studiile introduc factori
esenţiali de măsurare a eficienţei procesului de comunicare
prin care se demonstrează importanţa crucială a
comunicarii în performanţa financiară a întreprinderilor.
 Astfel, cercetările efectuate în SUA şi Canada demonstrează
că o companie sau organizaţie care comunică eficient–atat
în exterior cât şi în interior (cele două procese depind
radical unul de celălalt)–inregistrează profituri mai mari
decât companiile sau instituţiile "introvertite" sau cu o
strategie de comunicare deficitară sau inexistentă.
 Practic, se demonstrează ca procesul de comunicare nu mai
este o funcţie "soft" a unei companii, ci un motor al
performanţei in afaceri, jucând un rol cheie in performanţa
organizaţiei respective.

44
 1.4. Contabilitatea – sursă principală de informaţii la nivelul
întreprinderii

 În vederea organizării într-un sistem informaţional a

datelor şi informaţiilor necesare cunoaşterii situaţiei şi
gestionării întreprinderii trebuie parcurse o serie de
etape:
1. identificarea faptelor şi a evenimentelor generatoare de
date;
2. fixarea obiectivelor aferente procesului de cunoaştere,
şi respectiv, conducere;
3. stabilirea purtătorilor materiali de informaţii şi a modului
în care procedează la culegerea şi înregistrarea datelor;
4. alegerea metodelor şi a instrumentelor de prelucrare a
acestor date;
5. definirea destinaţiei la care trebuie să ajungă
respectivele date şi organizarea transmiterii acestora
către destinatari. 45
 Informaţia din cadrul întreprinderii este de diferite tipuri:
 informaţia contabilă, generată de sistemul contabil,
stă la baza a numeroase rapoarte financiare. Informaţia
contabilă este detaliată şi adesea dificil de înţeles pentru
persoanele care nu practică contabilitatea.
Contabilitatea, componentă majoră în asigurarea
evoluţiei operatorilor economiei, trebuie văzută ca o
puternică sursă de informare şi nu ca o modalitate de
prelucrare a datelor prin care se urmăreşte existenţa şi
mişcarea elementelor patrimoniale.
 informaţia financiară cu caracter operaţional – se
regăseşte în rapoartele financiare ce servesc la luarea
deciziilor operaţionale de către actorii interni ai
întreprinderii.
Această categorie de informaţii cuprinde în special
bugetele, investiţiile, trezoreria, situaţia creditelor, a
debitorilor şi a stocurilor.
Este produsă la nivelul filialelor şi o parte este transmisă
societăţii-mame.
46
 informaţia cu caracter strategic – este cuprinsă
în rapoartele destinate conducătorilor
societăţilor/grupurilor, rapoarte care servesc pentru
susţinerea şi urmărirea obiectivelor strategice ale
întreprinderii, având un nivel de sinteză important.
 informaţia financiară cerută de actorii externi.
Mediul în care acţionează întreprinderea reprezintă o
parte importantă în funcţionarea unei societăţi, de
aceea o cantitate de informaţii, îndeosebi financiare,
trebuie produsă pentru a satisface diferiţi actori
externi, chiar dacă aceste informaţii sunt adesea deja
disponibile în cadrul întreprinderii.

47
 Sistemul informaţional contabil este o componentă a
sistemului global al întreprinderii, specializat în
reprezentarea şi măsurarea economică, el
presupunând o modelare globală a întreprinderii,
bazându-se pe reguli care asigură obţinerea unei
informaţii contabile de calitate.

 Conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate,

utilizatorii situaţiilor financiare sunt investitorii actuali
şi potenţiali, salariaţii, creditorii, furnizorii şi alţi
creditori, clienţii, guvernul, administraţia şi publicul.
 Ei utilizează situaţiile financiare în scopul de a satisface
diferitele nevoi de informare. 48
 Relaţiile întreprinderii cu mediul dau naştere la
o serie de nevoi informaţionale.

 Satisfacerea acestora necesită producerea de

informaţii relevante şi obiective, pe măsura
pretenţiilor tot mai complexe ale utilizatorilor.

 Procesul continuu de perfecţionare a

contabilităţii are loc pe principii de finalitate,
rolul contabilităţii fiind esenţial în ceea ce
priveşte satisfacerea cerinţelor informaţionale
ale utilizatorilor. 49
 În viziunea cadrului contabil conceptual american
FASB (Financial Accounting Standards Boards),
utilitatea în procesul luării deciziilor constituie
caracteristica fundamentală a informaţiei contabile şi
este asigurată de pertinenţa (relevanţa) şi fiabilitatea
informaţiilor furnizate de contabilitate, precum şi de
comparabilitatea acestora.

50
 Informaţia contabilă pentru a fi utilă atât analiştilor cât şi în
procesul de luare a deciziilor, trebuie să îndeplinească anumite
caracteristici calitative cum sunt: relevanţa, pertinenţa,
fiabilitatea, comparabilitatea şi inteligibilitatea.

 O informaţie posedă calitatea de relevanţă când ea este

susceptibilă de a influenţa deciziile economice ale utilizatorilor.

 O informaţie este fiabilă când ea nu este afectată de erori

sau de distorsiuni importante şi, ca urmare, destinatarii pot
avea încredere în ea.

 Pentru organismul internaţional de normalizare, pertinenţa

implică imaginea fidelă.
 Informaţia trebuie să prezinte de o manieră fidelă tranzacţiile
în acord cu substanţa lor şi realitatea economică.
 Încercarea de prezentare fidelă a tuturor tranzacţiilor şi
evenimentelor întâmpină o serie de dificultăţi pe planul
identificării şi evaluării, ceea ce are ca efect ignorarea unor
elemente.
51
 Utilizatorul trebuie să regăsească în informaţia dată
realitatea situaţiei întreprinderii pentru a putea fi în
măsură să ia deciziile necesare.
 În procesul de preparare şi de prezentare a
informaţiei, profesionistul contabil este obligat să-şi
manifeste opţiunea, din acest considerent marcându-
se şi caracteristica de neutralitate a informaţiei
contabile.
 În general, o informaţie este utilă doar dacă ea poate
fi raportată la alte informaţii despre întreprindere
prezentate la un moment dat sau la informaţii de
aceeaşi natură relative la alte întreprinderi.
 Altfel spus, o informaţie este utilă dacă ea este
comparabilă.
52
52
 Conform organismului internaţional de
normalizare, comparabilitatea îmbracă un
dublu aspect:

 comparabilitatea în timp: utilizatorii trebuie să

fie în măsură să comparare, în timp, situaţia
financiară şi performanţele unei întreprinderi, cu
scopul de a identifica tendinţele acestora; acest
aspect implică permanenţa metodelor.
 comparabilitatea în spaţiu: utilizatorii trebuie să
fie în măsură să compare situaţiile financiare ale
unor întreprinderi diferite; acest aspect implică
uniformitatea metodelor. 53
 O formulă de inteligibilitate este o metodă
cantitativă care prevede când diverse informaţii
sunt înţelese, cu probabilitate, de către un
anumit grup de beneficiari.
 Succesul unei formule variază în funcţie de
capacitatea sa de a măsura elementele
(conţinut, stil, formă, organizare) de care
depinde gradul de înţelegere al cititorului.
 Aplicarea formulelor de inteligibilitate la
informaţiile conţinute în rapoartele contabile a
pus în evidenţă faptul că acestea sunt exprimate
într-un limbaj prea dificil, pentru a fi înţeles de
un număr mare de utilizatori. 54
 Teoretic, pentru a fi utilă, o informaţie trebuie să
întrunească, concomitent, toate caracteristicile
prezentate.
 Acest lucru nu este însă posibil deoarece în practică
apar, adesea, situaţii în care unele caracteristici intră
în conflict.

 Prin excelenţă, informaţia contabilă este o informaţie

în etalon valoric, fiind utilizate şi informaţii exprimate
în unităţi naturale (cantităţi, timp de lucru etc.), dar
acestea au mai mult un rol operativ şi de gestiune
fizică decât de gestionare a performanţei unei
organizaţii economice, măsurate în termeni de
profitabilitate şi lichiditate
55
 Calităţi necesare informaţiilor Calităţi necesare prezentării
contabile şi financiare pentru a fi informaţiilor contabile şi
utile financiare

Relevanţa Credibilitatea Comparabilitatea Inteligibilitatea

Valoarea Alegerea Reprezentarea Neutralitatea Consistenţa Raportarea Agregarea şi Abilitatea

predictiv atributelor fidelă clasificarea utilizatorilor
ă

Substanţa Prudenţa Exhaustivitatea

56
Calităţile informaţiilor contabile şi financiare
 Datorită rolului deosebit de important pe care îl are
subsistemul informaţional contabil în cadrul sistemului
informaţional economic al întreprinderii, în organizarea
acestuia este responsabil să se cunoască principalele
componente şi circuite informaţionale specifice, pentru a se
ajunge la obţinerea unor informaţii clare, complete,
relevante şi la costuri eficiente.
Pornind de la considerentul potrivit căruia „prin
contabilitate se asigură o anumită imagine asupra
întreprinderii”, literatura economică evidenţiază astfel două
momente aferente:
 de la realitatea existentă în întreprindere prin sistemul
contabil se ajunge la imaginea contabilă (conţinută în
documentele contabile de sinteză, îndeosebi prin bilanţ);
 prin interpretarea datelor din sistemul contabil se formează
imaginea reţinută de analistul acestor date. 57
 În cadrul subsistemului financiar-contabil, se pot distinge cele
trei categorii de operaţii şi anume: operaţii ce caracterizează
activitatea de exploatare; operaţii cu caracter financiar;
operaţii cu caracter extraordinar.
De asemenea, în cadrul acestuia se disting două componente
informaţionale:
 sistemul de prelucrări contabil, unde sistemul informaţional
contabil se raportează la cele două categorii de operaţii care,
în final, se orientează spre fluxuri şi stocuri de bani, de
creanţe şi datorii;
 sistemul de analiză financiară care reprezintă acel sistem ce
pune la dispoziţia sistemului de control şi gestiune strategică
informaţii de natură contabilă prelucrate în vederea obţinerii
de indicatori economico-financiari, necesari în realizarea
diagnosticului financiar (diagnosticul de risc şi cel al
rentabilităţii).

58
 În cadrul sistemului informaţional economic, contabilitatea
constituie principalul instrument, deoarece:
 consemnează în mod integrat, analitic şi
complet, mijloacele şi resursele întreprinderii sub
aspectul mărimii, structurii, poziţiei şi destinaţiei
lor;
 parametrii obiectivi pe care întreprinderea tinde
să-i realizeze (cost, profit, cifră de afaceri,
solvabilitate) sunt consemnaţi în dinamica lor
internă de către contabilitate;
 activitatea economică urmăreşte optimizarea
unor relaţii de echilibru valoric între efort şi
efect, venituri şi cheltuieli, mijloace şi resurse.
Ţinerea sub control a acestor relaţii implică
utilizarea obligatorie a contabilităţii.
59
 OBIECTIVUL PRINCIPAL AL SITUATIILOR FINANCIARE
ANUALE
 Obiectivul situaţiilor financiare este să furnizeze
informaţii referitoare la performanţele şi poziţia
financiară privind entitatea de raportare, informaţii ce
trebuie să se probeze a fi utile unei game largi de
utilizatori, în evaluarea modului de administrare realizat
de conducerea întreprinderii în cauză şi în procesul de
luare a deciziilor economice.
 Performanţa financiară a unei entităţi se referă la
profiturile pe care acestea le obţin din resursele pe care
le controlează la componentele acestor profituri şi la
caracteristicile acestor componente.
 În ceea ce priveşte poziţia financiară a entităţii aceasta
cuprinde resursele economice pe care aceasta le
controlează, structura sa financiară, lichiditatea şi
solvabilitatea sa, modul de abordare a riscurilor de
activitate şi de conducere, capacitatea sa de a se adapta
la schimbările în mediul în care operează.

60
 Pentru a-şi atinge obiectivele, situaţiile financiare sunt
elaborate conform contabilităţii de angajamente.
 Astfel, elementele tranzacţiilor şi ale altor evenimente
sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi
evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce
numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit)
şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în
situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
 Situaţiile financiare întocmite în baza acestui principiu
oferă informaţii utilizatorilor nu numai despre
tranzacţiile trecute, care au implicat plăţi şi încasări,
dar şi despre obligaţiile de plată ce vor fi efectuate în
viitor şi despre resursele privind încasările viitoare.

61
Concluzionând, se poate spune că obiectivele situaţiilor
financiare anuale depind de nevoile utilizatorilor,
acestea putând fi sintetizate în trei categorii:
 obiective privind luarea deciziilor economice. Astfel, deciziile
economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare
necesită evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera
numerar sau echivalente ale numerarului, a perioadei şi siguranţei
generării lor.
 obiective privind prezentarea unei informări care să evalueze
fluxurile viitoare de trezorerie. Potrivit acestor obiective,
informaţiile despre performanţa unei întreprinderi sunt utile pentru
a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de
trezorerie cu resursele existente şi pentru formularea
raţionamentelor despre eficienţa cu care întreprinderea poate
utiliza noi resurse.
 obiective de informare privind situaţia financiară a
întreprinderii, performanţa întreprinderii, datoriile şi
solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi flexibilitatea
financiară.

62
 A decide corect şi operativ înseamnă a fi în
permanenţă bine informat, elaborarea deciziilor
economice şi, în egală măsură, aprecierea activităţii
trecute, fundamentându-se esenţial pe informaţii de
natură contabilă, iar structurarea şi agregarea
informaţiilor de această natură având loc astfel în
documente de sinteză şi raportare contabilă (în
situaţiile financiare anuale ale întreprinderii).

63
 1.6. Legătura dintre sistemul informaţional
şi sistemul decizional la nivelul întreprinderii
 Decizia reprezintă esenţa managementului, finalitatea oricărui
proces de conducere, ţinând cont de anumite criterii în
vederea îndeplinirii unor obiective clar stabilite.
Criteriile care trebuie respectate în vederea alegerii celei mai
bune soluţii decizionale pot fi sintetizate în următoarele:
 identificarea şi prevenirea riscului, fiecare alternativă
conţinând o evaluare a raportului dintre beneficiarul scontat şi
riscul posibil;
 economisirea efortului, adică stabilirea acelor direcţii de
acţiune care, cu cel mai mic efort, dau cele mai mari rezultate
şi cele mai mici perturbaţii asupra sistemului;
 sincronizarea şi cronometrarea, respectiv corelarea deciziilor
cu factorul timp;
 înţelegerea, îndemânarea, competenţa şi optica oamenilor
care aplică decizia.
64
 Ştiinţa conducerii statuează întreprinderea ca un
organism ce se caracterizează prin existenţa a trei
domenii cu caracteristici fundamentale deosebite:
 domeniul producţiei (logistic) care vizează în
principal problemele mijloacelor de producţie, ale forţei
de muncă şi tehnologiilor de fabricaţie;
 domeniul structurii umane care priveşte procesele
de motivaţie individuală a acţiunilor şi relaţiilor umane
aferente;
 domeniul informaţional-decizional care cuprinde
procesul de culegere, transmitere, prelucrare şi
conservare a informaţiilor, finalizate prin actul finalizării
deciziei.
65
 Sistemul decizional este foarte strâns legat de
sistemul informaţional.
 Procesul managerial este înţeles, în primul
rând, ca un proces de folosire a informaţiei,
actul conducerii realizându-se în cadrul
circuitului informaţie – decizie – acţiune.
 Situându-se în perimetrul acestei relaţii,
utilitatea informaţiei contabile depinde de
caracteristicile calitative ce-i sunt atribuite,
acestea decurgând din observarea mediului
economic, politic, juridic şi social în care se
realizează contabilitatea întreprinderii şi din
necesităţile informaţionale ale utilizatorilor de
situaţii financiare anuale. 66
 Pe baza informaţiilor conţinute de situaţiile financiare
anuale orice utilizator poate elabora decizii economice
pentru următoarele situaţii:
 a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă;
 menţinerea şi/sau dezvoltarea capitalului întreprinderii;
 creşterea gradului de solvabilitate şi autonomie
financiară a întreprinderii;
 acordarea, restricţionarea sau sistarea creditelor în
funcţie de bonitatea financiară a întreprinderii;
 menţinerea, majorarea sau rezilierea contractelor de
cumpărare-vânzare;
 a determina politicile de impozitare, de determinare a
profitului şi dividendelor de distribuit.
67
Contabilitatea şi produsele sale – informaţiile contabile –
fac legătura între activităţile economice şi factorii
decizionali, situaţie prezentată în figura urmatoare.

68
 Caracteristicile sistemului informaţional
contabil, în ceea ce priveşte legătura
acestuia cu deciziile economice pot fi
structurate astfel:
 contabilitatea cuantifică activităţile economice,
înregistrând datele ce le privesc pentru o
utilizare viitoare;
 datele sunt stocate, iar apoi prelucrate pentru a
deveni informaţii utile;
 informaţiile sunt comunicate prin intermediul
rapoartelor (dărilor de seamă) factorilor de
decizie.
69
 Termenul „proces de decizie” arată faptul că există mai multe
etape în luarea deciziei, aşa cum se observă din figura urmatoare

70
Legătura strânsă care există între sistemul informaţional şi
procesul decizional, potrivit concepţiei lui Paterson, poate fi
schematizată astfel:

Date
Intrări

Sistem informaţional
Informaţii
Ieşiri
Acţiuni

Intrări

Sistem de conducere

Ieşiri
Decizii

Intrări
Decizii
Sistem informaţional

Ieşiri

Fig. nr. 1.17. Legătura dintre sistemul informaţional şi procesul decizional

71
 Legătura dintre sistemul decizional şi sistemul
informaţional poate fi prezentată sintetic astfel:
 la intrare, sistemul informaţional furnizează
sistemului decizional „materia primă” pe care
acesta din urmă o prelucrează; această
„materie primă” este constituită de informaţie.
 la ieşire, sistemul informaţional dirijează
(orientează) deciziile luate în cadrul sistemului
decizional pentru a fi executate şi aplicate de
celelalte subsisteme ale întreprinderii.
 sistemul decizional, ca atare, necesită un circuit
intern de informaţii, în mijlocul (inima)
sistemului decizional aflându-se fluxul de inform
72
 Rezultă astfel că sistemul informaţional şi cel
decizional sunt cuplate, variabilele de intrare ale
unuia fiind variabile de ieşire ale celuilalt, aşa cum se
poate observa în figura urmatoare.

73