CAPITOLUL 5.

ARIILE NATURALE PROTEJATE – CONCEPTE ŞI CLASIFICĂRI

Obiective După ce veţi studia acest capitol veţi: cunoaşte istoricul elaborării diferitelor sisteme de clasificare a ariilor naturale protejate; afla preocupările cele mai recente din domeniul clasificării ariilor naturale protejate; afla care sunt categoriile de clasificare a ariilor naturale protejate potrivit IUCN; cunoaşte care sunt obiectivele de management, criteriile de clasificare şi responsabilităţile organizatorice pentru fiecare din categoriile de clasificare; putea spune care sunt principiile care stau la baza elaborării sistemului de clasificare; afla care sunt principalele desemnări internaţionale în legătură cu ariile naturale protejate; avea posibilitatea să aflaţi care este regimul ariilor naturale protejate în România. identifica principalele ramuri economice care por prezenta o ameninţare pentru ariile protejate.

Câteva clarificări conceptuale şi terminologice42 a) mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia; b) patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare; c) bun al patrimoniului natural - componentă a patrimoniului natural care necesită un regim special de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare; d) arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; e) sit de conservare - sinonim cu arie naturală protejată; f) arie specială de conservare - sit protejat pentru conservarea habitatelor naturale de interes comunitar şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar, altele decât păsările sălbatice, în conformitate cu reglementările comunitare; g) arie de protecţie specială avifaunistică - sit protejat pentru conservarea speciilor de păsări sălbatice, în conformitate cu reglementările comunitare;
Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
42

h) conservare în situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie; i) conservare ex situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în afara mediului lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie; j) coridor ecologic - zonă naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice; k) zonă de protecţie - zonă înconjurătoare pentru un bun al patrimoniului natural, destinată să prevină impactul activităţilor antropice asupra acelui bun; l) reţeaua naţională de arii naturale protejate - ansamblul ariilor naturale protejate; m) reţeaua ecologică a ariilor protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoarele ecologice; n) reţeaua ecologică EMERALD - reţeaua europeană de arii de interes conservativ special, creată în baza convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, Berna, 1979; o) reţeaua ecologică NATURA 2000 - reţeaua ecologică de arii naturale protejate constând în arii de protecţie specială şi arii speciale de conservare, instituită prin Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice; p) administrarea ariilor naturale protejate - ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru asigurarea regimului special de protecţie şi conservare instituit conform dispoziţiilor legale; q) habitat natural - zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; r) habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care: (i) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural; (ii) au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o suprafaţă restrânsă; sau (iii) reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre următoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică; s) habitat natural prioritar - tip de habitat natural ameninţat, pentru a cărui conservare există o responsabilitate deosebită; t) stare de conservare favorabilă a unui habitat - se consideră atunci când: (i) arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere; (ii) are structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea sa pe termen lung; şi (iii) speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă; u) habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic; v) stare de conservare favorabilă a unei specii - starea în care: (i) specia se menţine şi este susceptibilă să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural; (ii) aria sa de repartiţie naturală nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitor; (iii) există un habitat destul de întins pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung; w) specie ameninţată - specie periclitată, vulnerabilă sau rară; x) specie prioritară - specie periclitată şi/sau endemică pentru a cărei conservare sunt necesare măsuri urgente; y) specie de interes comunitar - specie care pe teritoriul Uniunii Europene este periclitată, vulnerabilă, rară sau endemică. 5.1. Scurt istoric privind protecţia ariilor naturale De-a lungul timpului, problemele de conservare a naturii au fost rezolvate într-o manieră generală şi globală în cadrul fiecărei ţări, regiuni, zone sau localităţi în parte. Deşi întreaga natură ar trebui conservată, există şi unele zone în care trăiesc specii unice sau rare de floră şi faună, cu valoare deosebită, şi care trebuie să beneficieze de o atenţie suplimentară. Aceste zone sunt denumite zone

. Venezuela. Arie Naturală Biotică şi Rezervaţie Antropologică VIII. Rezervaţie a Biosferei X. potrivit reglementărilor Consiliului Europei. • reducerea confuziei generate de adoptarea a numeroşi termeni diferiţi pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate. ocazie cu care s-au trasat şi unele linii directoare care: . . în februarie 1992.aderă la principiile elaborate în 1978 şi reafirmate în raportul Grupului de Lucru din 1990. Rezervaţie de Resurse VII.adaugă o nouă categorie. iar organismul cu prerogative în acest sens este reprezentat de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) care s-a preocupat de-a lungul timpului îndeosebi de elaborarea unui sistem de clasificare a ariilor protejate urmărind44: • conştientizarea guvernelor asupra importanţei ariilor protejate. p 63. 2002. ce propunea următoarele 10 categorii: I. • îmbunătăţirea comunicării şi înţelegerii între toţi cei implicaţi înacţiunile de conservare. procesarea şi diseminarea datelor privitoare la ariile protejate. Problemele conservării mediului sunt reglementate prin Convenţia pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural. Raportul a fost supus unei revizuiri mai ample la cel de al IV-lea Congres Mondial al Parcurilor Naţionale şi Ariilor Protejate desfăşurat în Caracas. prin Comitetul său Coordonator. • încurajarea guvernelor să dezvolte sisteme de arii protejate ale căror obiective de management să fie în conformitate cu condiţiile naţionale şi locale. Rezervaţie Ştiinţifică şi Rezervaţie Naturală Strictă II.protejate43 însă. 43 44 Gh. Arie Gestionată pentru Utilizări Multiple şi Arie cu Resurse Gospodărite IX. în interiorul lor. simplificând terminologia şi prezentarea. sunt realizate efectiv lucrări de protejare a naturii. s-a demonstrat necesitatea ca sistemul să fie revizuit şi actualizat. . Editura Fundaţiei România de Mâine. Peisaj Protejat VI.ro .pronatura.actualizează liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienţa câştigată de-a lungul anilor în aplicarea sistemului de clasificare.reţin primele cinci categorii. Sit al Patrimoniului Mondial Natural Acest sistem de clasificare a fost utilizat pe scară largă şi preluat de multe legislaţii naţionale. nu pot dobândi acest titlu decât în măsura în care. Amenajarea teritoriului. anumite criterii fiind inflexibile la condiţiile variate întâlnite pe glob. CNPPA. Parc Naţional III. . www. încheiată în anul 1978 la Paris. Bucureşti. Monument Natural IV. Ionaşcu. în 1984. . • asigurarea unui cadru pentru colectarea. IUCN a publicat raportul CNPPA (Comisia asupra Parcurilor Nationale şi Ariilor Protejate intitulat "Categorii. a publicat un Raport ale cărui concluzii se refereau la menţinerea primelor cinci categorii ale sistemului vechi pentru a forma baza sistemului actualizat şi la eliminarea celorlate categorii. În 1978. Rezervaţie de Conservare a Naturii şi Rezervaţie Naturală Gospodărită V.pun la dispoziţie un instrument de management şi nu o prescripţie restrictivă . Obiective şi Criterii pentru Ariile Protejate".ilustrează fiecare dintre cele şase categorii cu un număr de studii de caz pentru a arăta cum sunt aplicate categoriile. Ca urmare. . În timp. • asigurarea unor standarde internaţionale pentru a sprijini contabilizarea şi compararea globală şi regională între ţări.recunosc că sistemul trebuie să fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexităţii lumii reale.

universităţi sau instituţii care prezintă funcţii de cercetare sau conservare sau de către proprietari care lucrează în cooperare cu oricare dintre organizaţiile guvernamentale sau instituţiile private menţionate anterior. peisaj terestru şi marin protejat conservare şi recreere VI. Începând din 1992. menţinerea serviciilor. protecţia diversităţii speciilor şi a diversităţii genetice. menţinerea caracteristicilor culturale şi tradiţionale. .limitarea accesului publicului.proprietatea şi controlul trebuie să fie realizate la nivel naţional sau la alt nivel guvernamental.2. Rezervaţie Naturală Strictă (arie protejată gestionată în principal pentru cercetare ştiinţifică) este acea zonă terestră şi/sau acvatică ce prezintă ecosisteme. utilizare durabilă a resurselor ecosistemelor naturale.conservarea biodiversităţii zonei trebuie să fie posibilă prin protecţie şi să nu necesite un management substanţial activ sau manipularea habitatului (ca la Categoria 4).ro Aşadar. principalele categorii de arii protejate. b) Criterii de selectare: . ecosistemelor şi speciilor într-o stare cât mai nealterată posibil. monitoringul mediului şi educaţie.a. .activităţile de pază şi control adecvate protecţiei pe termen lung trebuie să fie asigurate înainte de desemnarea ariei. . care reprezintă subiectul unei dispute asupra suveranităţii naţionale pot reprezenta excepţii. sunt: I.zona trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor şi pentru a îndeplini obiectivele de management.menţinerea resurselor genetice în stare dinamică şi evolutivă. educaţie. 2. disponibilă primar pentru cercetare ştiinţifică şi/sau monitorizare. principii. a fost adoptat un nou sistem de clasificare a ariilor protejate având la bază o serie de obiective de management care dau conţinutul acestei clasificări şi care se referă la: cercetare ştiinţifică. Acordurile internaţionale asupra ariei în cauză. arie de gestionare a habitatelor şi speciilor conservare prin management activ V.menţinerea proceselor ecologice. . Definiţii. c) Responsabilităţi organizatorice: .5. potrivit clasificării IUCN. . protecţia unor trăsături naturale şi culturale specifice. . monument natural conservarea trăsăturilor naturale IV. printr-o agenţie calificată profesional sau prin fundaţii private. Ariile protejate şi obiectivele de management Denumirea Obiectivul de management I. parc naţional conservarea ecosistemelor şi recreere III. a) rezervaţie naturală strictă b) arie sălbatică protecţie strictă II.păstrarea exemplarelor de mediu natural pentru studiile ştiinţfice. arie protejată cu resurse gestionate utilizarea durabilă a resurselor Sursa: www.minimizarea deteriorărilor prin planificarea atentă a cercetării şi a altor activităţi permise. o arie protejată reprezintă o suprafaţă terestră şi marină dedicată în special protecţiei şi menţinerii diversităţii biologice şi a resurselor naturale şi culturale asociate şi gospodărite legal sau prin alte mijloace eficiente. Relaţia dintre obiectivele de management şi tipologia ariilor protejate este prezentată în tabelul de mai jos: Tabelul nr.pronatura.păstrarea habitatelor. a) Obiective de management: . .zona trebuie să fie exclusă de la intervenţiile umane directe. clasificări şi concepte fundamentale Potrivit IUCN. . trăsături geologice sau fiziologice şi/sau specii deosebite sau reprezentative. .ocrotirea trăsăturilor structurale de peisaj sau expunerea rocilor. . protecţia sălbăticiei. turism şi recreere.

consilii locale. . Arie Naturală Sălbatică (arie protejată gestionată în principal pentru protecţia sălbăticiei) reprezintă o suprafaţă mare terestră şi/sau acvatică nemodificată sau slab afectată. unde speciile de plante şi animale. .asigurarea accesului publicului într-o modalitate care să satisfacă cel mai bine atât starea fizică şi spirituală a vizitatorilor. . fără intervenţii umane şi să fie în stare să continue să prezinte aceste atribute dacă este gestionată corespunzător. .aria trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare pentru a conţine unul sau mai multe ecosisteme intacte nealterate semnificativ de către exploatarea sau habitarea umană curentă. . nezgomotoase. estetică sau istorică. c) Responsabilităţi organizatorice .proprietatea şi managementul trebuie să aparţină celei mai înalte autorităţi competente a statului. educaţionale.luarea în considerare a necesităţilor populaţiei indigene. . nepoluante şi neintrusive (ex. educaţionale. c) Responsabilităţi organizatorice . . II.menţinerea respectului pentru atributele ecologice. sacre sau estetice care garantează desemnarea. desemnată pentru (a) protecţia integrităţii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generaţiile prezente şi viitoare.asigurarea stabilităţii şi diversităţii ecologice. toate trebuind să fie compatibile cu principiile de protecţie a mediului şi cu diversitatea culturală. a) Obiective de management . să fie supusă primar legităţilor naturale. comunităţi biotice. educaţională. habitatele şi siturile geomorfologice au o semnificaţie specială spirituală. . geologice. a) Obiective de management . resurse genetice şi specii. geomorfologice. în jursidicţia căruia se află.gestionarea utilizării de către vizitatori pentru scopuri inspirative. .zona trebuie să aibă o mărime suficientă pentru a face practic posibilă protecţia şi utilizarea. . într-o stare cât de naturală posibilă.perpetuarea. fundaţii sau alte organisme stabilite legal care au ca scop conservarea pe termen lung a ariei. care reţine caracterul şi influenţa naturală. fizico-geografice sau alte trăsături de valoare ştiinţifică. recreative şi turistice. Parc Naţional (arie protejată gestionată în principal pentru protecţia ecosistemelor şi recreere) reprezintă o arie naturală terestră şi/sau acvatică. vizitatorii să se bucure odată ajunşi aici prin mijloace simple.sunt aceleaşi ca şi în cazul Rezervaţiei Naturale Stricte. inclusiv utilizarea resurselor necesare supravieţuirii. recreaţionale şi de vizitare. . culturale şi recreative la un nivel care va menţine aria într-o stare naturală . b) Criterii de selectare .zona trebuie să prezinte calităţi naturale deosebite. astfel încât să nu exercite efecte adverse asupra celorlalte obiective de management.I. educaţionale. b) Criterii de selectare .permiterea comunităţilor umane indigene să trăiască în densităţi mici şi în echilibru cu resursele disponibile pentru menţinerea modului lor de viaţă. .parcurile naţionale pot să se afle în proprietatea şi managementul altor nivele guvernamentale. a unor eşantioane reprezentative de regiuni fizico-geografice. cât şi menţinerea calităţilor de sălbăticie ale ariei pentru generaţiile prezente şi viitoare.menţinerea pe termen lung a atributelor şi calităţilor naturale esenţiale.b. educaţională. nemotorizate).zona trebuie să ofere posibilităţi deosebite pentru solitudine. .aria trebuie să conţină eşantioane reprezentative de regiuni naturale. recreaţională şi turistică. trăsături naturale sau estetice. . ştiinţifică. (b) excluderea exploatării sau locuirii care contravine scopului desemnării şi (c) punerea la dispoziţie a unei baze care să asigure posibilităţi spirituale.protecţia ariilor naturale de semnificaţie naţională şi internaţională pentru scopuri spirituale. ştiinţifice.zona trebuie să conţină valori semnificative ecologice. ştiinţifice. . fără o habitare permanantă sau semnificativă.asigurarea că generaţiile viitoare vor avea posibilitatea să înţeleagă şi să se bucure de zone care nu au fost afectate de către acţiunile umane de-a lungul unei mari perioade de timp. şi care este protejată şi gestionată pentru păstrarea condiţiilor naturale.eliminarea şi apoi prevenirea exploatării sau locuirii care contravine scopurilor desemnării.

inclusiv zone marine bentonice). b) Criterii de selectare . IV. într-o măsură conformă cu obiectivul anterior. unui organ privat. împreună cu fauna şi flora unică sau reprezentativă. aducerea de beneficii oricărei populaţii rezidente conforme cu celelalte obiective de management. consiliu local.aria trebuie să conţină una sau mai multe trăsături de semnificaţie deosebită (trăsături naturale corespunzătoare incluzând cascade spectaculoase. . educaţie. a) Obiective de management . c) Responsabilităţi organizatorice .protecţia sau păstrarea perpetuă a trăsăturilor remarcabile specifice datorită semnificaţiei lor naturale. dune de nisip şi trăsături marine. . conforme cu celelalte obiective de management. . situri arheologice sau situri naturale care au o semnificaţie de patrimoniu pentru populaţia indigenă). grupuri de specii. fortăreţe.III. în mod excepţional. trăsături culturale asociate incluzând aşezăminte speologice. peşteri. Arie de Gestionare a Habitatelor / Speciilor (arie protejată gestionată în principal pentru conservare prin intervenţii de management) reprezintă acea suprafaţă terestră şi/sau acvatică ce face obiectul unei intervenţii active în scopul managementului. facilitarea cercetării ştiinţifice şi monitorizării ca activităţi primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale. păduri sau zone de depunere a icrelor. Monument Natural (arie protejată gestionată în principal pentru conservarea trăsăturilor naturale specifice) reprezintă zona care conţine una sau mai multe trăsături naturale şi culturale specifice. calităţii de unicat sau de reprezentativitate sau semnificaţiei culturale.aria trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare pentru a proteja integritatea acestor caracteristici şi a zonelor din imediata vecinătate. (încorporând arii de reproducere. corporaţii sau. altui nivel guvernamental. organizaţii nonprofit. depuneri fosile. pajişti. interpretare şi apreciere publică . cratere. - b) Criterii de selectare: aria trebuie să joace un rol important în protecţia naturii şi supravieţuirea speciilor. pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau îndeplinirea necesităţilor unor anumite specii.proprietatea şi managementul trebuie să aparţină guvernului naţional sau. care este de o valoare deosebită sau unică datorită rarităţii proprii. dacă se dovedeşte că protecţia pe termen lung a caracterului propriu al zonei este asigurată înainte de desemnare.eliminarea şi apoi prevenirea exploatării sau ocupării împotriva scopului pentru care a fost desemnată. eliminarea şi apoi prevenirea exploatării şi ocupării împotriva scopului pentru care a fost desemnată. estuare. . a) Obiective de management: păstrarea şi menţinerea condiţiilor de habitat necesare pentru protecţia unor specii semnificative.asigurarea. . recife de corali. calităţii reprezentative sau estetice sau semnificaţiei culturale. zone umede.aducerea de beneficii oricărei populaţii rezidente. a posibilităţilor de cercetare. dezvoltarea unor arii limitate pentru educaţia publicului şi aprecierea caracteristicilor habitatului în cauză şi pentru managementul vieţii sălbatice. cu măsuri corespunzătoare de pază şi control. comunităţi biotice sau trăsături fizice ale mediului acolo unde acestea necesită o manipulare specifică din partea omului pentru un management optim.

cu zonă costieră şi marină. menţinerea diversităţii peisajului şi a habitatului. acolo unde este cazul. unde interacţiunea oamenilor cu natura de-a lungul timpului a generat o suprafaţă cu trăsături distincte. obţinerea de beneficii şi contribuţia la bunăstarea comunităţii locale prin asigurarea produselor naturale (cum ar fi colectarea fructelor de pădure. Peisaj Terestru / Marin Protejat (arie protejată gestionată în principal pentru conservarea peisajelor terestre şi marine şi recreere) reprezintă o arie terestră. asigurarea oportunităţilor pentru publicul vizitator printr-o proiectare a recreerii şi turismului corespunzătoare ca tip şi scară calităţilor esenţiale ale ariei. organizaţii nonprofit. şi apoi prevenirea utilizării pământului şi a activităţilor care sunt necorespunzatoare ca scară şi/sau caracter. a) Obiective de management: menţinerea interacţiunii armonioase între natură şi cultură prin protecţia peisajelor terestre şi/sau marine şi continuarea utilizării tradiţionale a pământului. moduri de viaţă şi credinţe.- aria trebuie să fie aceea în care protecţia habitatului este esenţială pentru flora importantă la nivel naţional şi local sau pentru fauna rezidentă sau migratoare. - - a) Criterii de selectare: aria trebuie să prezinte un peisaj terestru şi/sau marin costier şi insular de o calitate impresionantă cu diverse habitate asociate. V.proprietatea şi managementul trebuie să aparţină guvernului naţional sau. ecologice şi/sau culturale şi adesea cu o diversitate biologică mare. floră şi faună. susţinerea modurilor de viaţă şi a activităţilor economice care se află în armonie cu natura şi păstrarea calităţilor sociale şi culturale ale comunităţilor în cauză. a speciilor şi ecosistemelor asociate. Ocrotirea integrităţii unei asemenea interacţiuni tradiţionale este vitală pentru protecţia. c) Responsabilităţi organizatorice: . conservarea acestor habitate şi specii trebuie să depindă de intervenţia activă din partea autorităţii de management. cu valori semnificative estetice. evidenţiate în aşezările umane şi tradiţii locale. pescuitul) şi serviciilor (cum ar fi venitul derivat din formele de turism durabil). corporaţii sau în mod excepţional unui organ privat. împreună cu manifestări ale unor calităţi unice sau tradiţionale de utilizare a pămâ ntului şi organizări sociale. altui nivel guvernamental. prin crearea de practici şi manifestări culturale şi sociale. mărimea ariei trebuie să depindă de cerinţele de habitat ale speciei care trebuie să fie protejată şi poate varia de la relativ mică la arii foarte vaste. dacă este necesară manipularea habitatului. menţinerea şi evoluţia ariei. - . eliminarea. cu măsuri corespunzătoare de pază şi control. încurajarea activităţilor ştiinţifice şi educaţionale care vor contribui la bunăstarea pe lungă durată a populaţiei rezidente şi la dezvoltarea sprijinului publicului pentru protecţia unor asemenea arii. consiliu local. aria trebuie să prezinte oportunităţi de petrecere a timpului liber a publicului prin recreere şi turism în cadrul normal al modalităţilor de viaţă şi activităţilor economice. după caz.

VI.aria trebuie să fie cel puţin două treimi în stare naturală.proprietatea poate fi naţională sau să aparţină unui alt nivel guvernamental. c) Responsabilităţi organizatorice: . gestionate pentru asigurarea pe termen lung a protecţiei şi menţinerii diversităţii biologice. În prezent. Într-o primă fază. unii au avut tendinţa să confunde eficienţa managementului cu obiectivele de management. unele arii declarate legal cu obiective corespunzătoare Categoriei “Parc Naţional” au fost mai târziu incluse în Categoria “Peisaje Protejate” deoarece nu au fost protejate eficient împotriva intervenţiei omului. în procesul de includere a unei arii protejate într-o anumită categorie. dar cu suportul agenţiilor guvernamentale sau nonguvernamentale. De exemplu. . ca urmare.b) Responsabilităţi organizatorice: aria poate să se afle în proprietatea unei autorităţi publice. managementul poate să fie asigurat pe baza tradiţiilor locale.acesta reprezintă cel mai important principiu. contribuţia la dezvoltarea regională şi naţională.aria trebuie să aibă o suprafaţă destul de mare pentru a absorbi utilizările durabile ale resurselor fără ca aceasta să fie în detrimentul valorilor naturale pe termen lung. protecţia bazei de resurse naturale împotriva înstrăinării acesteia prin utilizarea pământului în detrimentul diversităţii biologice a ariei. pentru a asigura menţinerea pe termen lung a calităţii peisajului terestru şi/sau marin şi a tradiţiilor locale relevante.responsabilitatea de management trebuie să aparţină organismelor publice cu scopuri clare de conservare iar acţiunile să fie realizate în parteneriat cu populaţia locală. b) atribuirea unei anumite categorii nu reprezintă un criteriu de eficienţă a managementului. prin fonduri publice şi alte tipuri de stimulente. categoriile trebuie să fie atribuite pe baza obiectivului primar de management. Aceasta reprezintă o confuzie dintre două raţionamente diferite: ceea ce se intenţionează a fi o arie protejată şi cum aceasta este administrată. legislaţia naţională (sau metode eficiente similare. Arie Protejată cu Resurse Gestionate (arie protejată gestionată în principal pentru utilizarea durabilă a ecosistemelor naturale) reprezintă o suprafaţă care conţine predominant sisteme naturale nemodificate. . sau unor persoane fizice sau unei combinaţii a acestora. În interpretarea sistemului din 1978. asigurând în acelaşi timp în mod durabil bunuri şi servicii pentru satisfacerea nevoilor comunităţilor. b) Criterii de selectare: . În elaborarea categoriilor prezentate mai sus. se lucrează la dezvoltarea unui sistem separat de monitorizare şi înregistrare a eficienţei managementului care va fi înregistrat la nivel internaţional. deşi poate de asemenea să conţină suprafeţe limitate cu ecosisteme modificate. comunităţii. s-au luat în considerare o serie de principii. a) Obiective de management: protecţia şi menţinerea pe termen lung a diversităţii biologice şi a altor valori naturale ale ariei. cum ar fi acorduri de principiu sau obiectivele declarate ale unei organizaţii non-guvernamentale) trebuie să fie examinată pentru a identifica obiectivul primar pentru care aria trebuie să fie gospodarită. dar este mai probail să conţină un mozaic de proprietăţi publice şi private care să opereze tehnici variate de management. dintre care cele mai importante au la bază urmă toarele aspecte: a) baza clasificării este reprezentată de obiectivul primar de management . după caz. aceste tehnici de management trebuie să fie supuse unui anumit grad de planificare sau control şi susţinute. . promovarea practicilor de management pentru o producţie durabilă.

dar şi pe baza denumirilor specifice. Mai mult decât atât. Ca urmare. De exemplu. e) este introdusă o nouă categorie de management. g) toate categoriile implică o gradare a intervenţiei umane. din natura internaţională a sistemului şi din necesitatea aplicării consecvente a categoriilor. categoriile UICN ar fi prioritare. În America de Sud. noţiunea de “parcuri naţionale” este înţeleasă în mod diferit. De-a lungul timpului. după cum denumiri diferite pot fi utilizate pentru descrierea aceleiaşi categorii de arie protejată. multe “parcuri naţionale” declarate la nivel naţional nerespectând strict criteriile stabilite de Categoria II în sistemul din 1978. în mod normal. este inevitabil ca aceeaşi denumire să desemneze aspecte total diferite în ţări diferite. Întrucât o foarte mare confuzie a fost cauzată de către aceasta în trecut. sistemele naţionale utilizează o serie întreagă de denumiri. "parcurile naţionale" includ aşezări umane şi o utilizare extensivă a resurselor şi ar putea fi atribuite corespunzător Categoriei V. de exemplu. Practic însă. UICN încurajează ţările să-şi dezvolte un sistem de arii protejate care să îndeplinească obiectivele patrimoniului lor natural şi cultural şi apoi să aplice una sau toate categoriile corespunzătoare.c) sistemul de clasificare este internaţional. şi nu a unui sistem care să depindă de diverse denumiri. criteriile de selectare identifică toate categoriile pe baza obiectivelor primare de management. se intenţionează a fi utilizat în toate ţările. criteriile de selectare sunt în mod inevitabil generale şi trebuie să fie interpretate cu flexibilitate la nivele naţionale şi regionale. reprezentând o actualizare a . Recomandarea adoptată la Congresul de la Caracas a invitat UICN să ia în considerare mai în detaliu punctele de vedere ale anumitor experţi potrivit cărora o nouă categorie este necesară pentru a acoperi predominant arii naturale care sunt "gospodărite pentru protecţia diversităţii biologice într-o asemenea modalitate încât să asigure un flux durabil de bunuri şi servicii comunităţii. Ca urmare. Datorită acestui fapt. f) toate categoriile sunt importante în mod egal. nici o zonă de pe planetă nu poate fi considerată cu adevărat "naturală". la nivel naţional. În particular. conform necesităţilor. În acest sens.A Strategy for Sustainable Living". d) denumirile naţionale pentru ariile protejate pot varia. Deoarece fiecare categorie acoperă o anumită "nişă " în termeni de management. acesta a fost elaborat pentru a pune la dispoziţie o bază de comparaţie internaţională. publicat de UICN Τn 1991. toate ţările trebuie să considere întreaga varietate de categorii de arii protejate. plantaţiile mari să nu fie incluse. trebuie să fie îndeplinite patru cerinţe: aria să se încadreze în definiţia unei arii protejate.UICN. iar sistemele naţionale ar trebui să urmeze terminologia standard. termenul este utilizat potrivit definiţiei din Raportul intitulat "Caring for the Earth . vor continua să fie utilizate numeroase denumiri. În Marea Britanie. De asemenea." Considerarea acestei cereri a condus la includerea în aceste linii directoare a unei categorii în care principalul scop de management este utilizarea durabilă a ecosistemelor naturale. trebuie să fie stabilită o autoritate de management. Numărul atribuit unei categorii nu reflectă importanţa sa: toate categoriile sunt necesare pentru conservare şi dezvoltare durabilă. unele dintre acestea ar putea să fie incluse mai bine în altă categorie. Ca urmare. Desigur că. cercetările au arătat că modificările umane din trecut asupra ecosistemelor au fost de fapt mai mari decât s-a crezut iniţial şi că în nici o parte a globului nu pot fi eliminate efectele poluării la distanţă şi a modificărilor climatice induse de om. Punctul cheie este acela că aria trebuie să fie gospodarită astfel încât să fie asigurată protecţia şi menţinerea diversităţii biologice pe termen lung. cel puţin două treimi din arie să fie şi să continue să fie în stare naturală. rezultă că responsabilitatea finală pentru determinarea categoriilor trebuie să revină la nivel internaţional . având drept consultant Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservării (WCMC). Acesta reprezintă cel mai important motiv pentru care se accentuează necesitatea unui sistem internaţional de clasificare identificat pe baza obiectivelor de management. un studiu UICN elaborat recent a descoperit că 84% din parcurile naţionale prezintă populaţii umane rezidente semnificative.

intervenţia să fie semnificativ mai mare. Astfel.a. Astfel. Pentru scopuri practice. În raport cu această definiţie. proprietatea aparţinând unui organism public (fie el naţional sau local). altele se adaugă ariilor de Categoria II. Mai mult decât atât. Pentru stabilirea categoriei corespunzătoare. arii protejate de diferite categorii sunt adesea alăturate şi uneori. de la revoluţia industrială (170). Astfel. II şi III. Guvernele au o responsabilitate fundamentală faţă de existenţ a şi buna funcţionare a sistemelor naţionale de arii protejate. responsabilitatea pentru managementul unor arii protejate individuale este atribuită atât organizaţiilor guvernamentale cât şi celor non-guvernamentale centrale. experienţa arată că succesul managementului depinde într-o mare măsură de sprijinul comunităţilor locale. Pot fi necesare aranjamente de management suplimentare şi compatibile pentru acele arii. b) zonarea în interiorul ariei protejate. d) Proprietatea terenului. . V şi VI. La fel ca în cazul autorităţii de management. fie ca arie de bază sau zonă de cercetare. autoritatea de management trebuie să aibă sisteme eficiente consultative şi de comunicare precum şi mecanisme care pot include stimulente pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor de management. Adesea.b. c) responsabilitatea de management. În schimb. în ariile de Categoria II. Acest lucru este în deplină concordanţă cu aplicarea sistemului de clasificare. Pe de altă parte. sau unui ONG cu obiective de conservare. fără de care întregul sistem de clasificare UICN precum şi aplicarea categoriilor nu ar avea semnificaţie. nesupuse modificărilor ca urmare a exploatării şi locuirii. au fost clarificate o serie de concepte. ariile protejate din Categoria I-III se află de obicei în responsabilitatea unui organism guvernamental. mărimea trebuie să fie aceea care să asigure menţinerea integrităţii ariei pentru a realiza obiectivele de management de protecţie strictă. Ele trebuie să considere asemenea arii drept componente importante ale strategiilor naţionale de conservare şi dezvoltare durabilă. facilitează managementul şi ca urmare este de preferat în condiţiile Categoriilor I. indiferent de proprietate. într-o oarecare masură. condiţia de bază este ca tipul de proprietate să fie compatibil cu realizarea obiectivelor de management ale ariei respective. graniţele trebuie trasate suficient de larg astfel încât să conţină unul sau mai multe ecosisteme integrale. proprietatea particulară reprezinta forma predominantă de proprietate asupra pământului. a) Mărimea ariei protejate trebuie să corespundă teritoriului terestru sau acvatic necesar pentru realizarea obiectivelor de management. şi I. Întrut Categoria VI a fost adaugată sistemului mai târziu. pentru o arie de Categoria I. chiar dacă nu sunt declarate ca parte a ariei protejate afectate. Din punct de vedere ecologic.UICN. Autorităţile care declară ariile protejate au obligaţia de a verifica dacă managementul nu va fi perturbat de presiunile exercitate din zonele adiacente. dar. economic. din punct de vedere conceptual. f) Zonele care înconjoară ariile protejate. II şi III sunt legate în special de protecţia unor arii naturale în care intervenţia umană directă şi modificarea mediului au fost limitate pentru ca în categoriile IV. multe Categorii V conţin în interior arii de Categoria I şi IV. În multe ţări. Lista Naţiunilor Unite include numai arii de cel puţin 1000 ha sau 100 ha în cazul unor insule protejate integral. În asemenea cazuri. cel puţin două treimi şi preferabil mai mult din suprafaţa ariei trebuie să fie gospodarite pentru scopurile primare. Totodată. b) Zonarea în interiorul ariei protejate. d) proprietatea asupra terenului. cifre arbitrare. În practică. Printre acestea. sectorului privat sau comunităţilor locale. nu se încadrează în totalitate în modelul general. c) Responsabilitatea de management. dacă se dovedeşte că ariile respective sunt identificate separat pentru înregistrare şi raportare. planificarea şi managementul ariilor protejate trebuie să fie încorporate în planurile regionale de dezvoltare şi în concordanţă cu politicile adoptate pentru zone mai largi. e) clasificările multiple. g) desemnările internaţionale. categoriile I. În scopul aplicării sistemului de clasificare. impactul uman nu a fost mai mare decât al oricărei specii native şi nu a afectat structura ecosistemelor. Unele arii de Categoria II conţin arii de Categoria I. o categorie se află în interiorul alteia. politic şi cultural. dar acestea sunt. În cadrul sistemului de clasificare. iar managementul zonei rămase nu trebuie să intre în conflict cu scopul primar. De aceea. regionale sau locale. se numără: a) mărimea ariei protejate. f) zonele care înconjoară ariile protejate. iar responsabilitatea pentru categoriile IV şi V este atribuită adesea administraţiilor locale. "naturale" sunt considerate ecosistemele în care. 1980. fie pentru protejarea sălbăticiei. se află între Categoria III şi IV. e) Clasificările multiple. ariile protejate se află în strânsă legătură cu împrejurimile."Strategiei Mondiale de Conservare".

2. . . până în prezent. Acestea nu sunt categorii de management. b. g) Desemnările internaţionale. a.MAB (Paris) pentru aprobarea lor. . educaţia. dintre care 127 se află Τn Europa. b.1. siturile Ramsar şi alte arii desemnate în cadrul acordurilor regionale.) Situaţia în România: până în prezent. .Comitetul Naţional MAB. aproape toate zonele aparţinând Patrimoniului Mondial sunt desemnate la nivel naţional şi ca urmare se vor înregistra ca una din cele şase categorii. Rezervaţiile Biosferei sunt considerate arii care conţin una sau mai multe categorii UICN de arii protejate şi nu se constituie într-o categorie separată. Vor fi prezentate în continuare câteva dintre desemnările internaţionale utilizate pe scară largă: a) Rezervaţiile Biosferei (BR) sunt arii protejate care îmbină conservarea.zonă strict protejată . .2. se va aplica următorul principiu: dacă aria este identificată prin acorduri naţionale pentru o protecţie specială. cu un accent asupra populaţiei umane în cadrul biosferei. de exemplu. ambele categorii trebuie să fie identificate şi înregistrate separat. zonele vor fi înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial ca Situri ale Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. accentuând conservarea unui eşantion reprezentativ al unor ecosisteme majore. atunci trebuie să fie înregistrată corespunzător în una din categoriile standard. ci desemnări internaţionale. realizând combinarea între cercetarea. Secretariatul Naţional al Convenţiei Patrimoniului Mondial. V sau VI.4. În mod obişnuit. Statutul său special internaţional va fi înregistrat. care respectă criteriile de eligibilitate pentru a fi înscrise pe lista Rezervaţiilor Biosferei sunt înaintate Comitetului Naţional MAB ((Man and Biosphere) al ţării respective. Siturile sunt nominalizate de către guvernele naţionale şi înaintate spre aprobare Comitetului Patrimoniului Mondial. În particular. fiecare putând corespunde unei categorii de management UICN. reprezentând ecosistemele majore ale globului şi dezvoltarea durabilă. a.declarat la 10 ianuarie 1980 b) Sit al Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural (WHNS) reprezintă o arie de o valoare universală deosebită. au fost declarate trei Rezervaţii ale Biosferei.3. . care le va analiza şi trimite Secretariatului Programului UNESCO . educaţie şi instruire în domeniul mediului. .Pietrosul Rodnei .Comisia Naţională UNESCO.Delta Dunării .zonă de tranziţie .pentru dezvoltarea activităţilor economice într-un mod durabil.la nivel naţional . fiecare Rezervaţie a Biosferei trebuie să îndeplinească trei funcţii complementare: . în Lista Naţiunilor Unite şi în toate publicaţiile UICN corespunzătoare. Astfel.) Organisme responsabile .zonă tampon . care poate fi desemnată la nivel naţional drept categoria IV. După acceptare. III sau IV IUCN. Sistemul din 1978 a identificat categorii separate pentru Siturile Patrimoniului Mondial (natural) şi Rezervaţiile Biosferei.) Organisme responsabile . iar Convenţia Patrimoniului Mondial a fost adoptată de UNESCO în 1972 şi a intrat în vigoare în 1976.Programul UNESCO .acolo unde o arie este utilizată pentru a "tampona" sau a înconjura o alta. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Rezervaţiile Biosferei. un număr de 311 Rezervaţii ale Biosferei. sunt arii cu o zonare particulară şi cu diferite intensităţi ale managementului şi anume: . şi anume: .pentru a atenua efectele asupra zonei strict protejate. II.. -logistică.MAB (Man and Biosphere). Ca urmare. cu un rol important în conservarea diversităţii biologice a planetei.) Procedura de desemnare. Practic.la nivel naţional . . care poate fi desemnată la nivel naţional drept categoria I.la nivel internaţional .de conservare a biodiversităţii.Parcul Naţional Retezat .Comitetul Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural.de dezvoltare. a.declarată la 1 septembrie 1990 prin Decretul 983. Ariile protejate declarate la nivel naţional ca aparţinând uneia din categoriile UICN.pentru protecţia strictă a ecosistemelor naturale. a cărei protecţie trebuie să fie în atenţia şi responsabilitatea comunităţii internaţionale.declarat la 10 ianuarie 1980.la nivel internaţional .) Situaţia la nivel mondial: UNESCO a aprobat. Ele formează o reţea mondială pentru cercetarea şi monitorizarea ecologică şi reprezintă zone pentru conştientizare.1. Rezervaţiile Biosferei conţin adesea o serie de obiective de management diferite.-. instruirea şi monitorizarea în domeniul conservării. a. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. O Rezervaţie a Biosferei poate include mai multe zone strict protejate şi aşezări umane.) Procedura de desemnare.

50% din suprafaţa Deltei Dunării fiind inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial Natural din decembrie 1991.b. Este preferabil ca ariile să se suprapună (cel putin parţial) peste zone deja protejate şi dacă este posibil să se delimiteze de zonele înconjurătoare din punct de vedere al condiţiilor de mediu. . b.) Situaţia în România: a fost ratificată Convenţia asupra Protecţiei Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural prin Legea nr. în special ca Habitat pentru Păsările de Apă. indicatori ai productivităţii sau diversităţii.) Situaţia la nivel mondial: Lista Patrimoniului Mondial include un număr de 411 situri. iar păsărilor migratoare să le fie asigurate condiţiile de existenţă pe durata prezenţei lor în regiunea respectivă.la nivel naţional .Secretariatul Naţional Ramsar.promoveze cooperarea internaţională în domeniul zonelor umede. c. c. în Europa. . există 654 zone Ramsar.desemneze cel puţin o zonă umedă pentru a fi inclusă pe Lista Zonelor Umede de Importanţă Internaţională (Lista Ramsar).2. începând de la nivel mondial şi mergând până la nivel naţional sau regional al unei ţări.promoveze “utilizarea durabilă” a tuturor zonelor umede de pe teritoriul lor. este un tratat interguvernamental care asigură cadrul pentru cooperarea internaţională în domeniul conservării zonelor umede.) Situaţia în România: România a ratificat Convenţia Ramsar prin Legea 5/1991.3. c. . -este de o valoare specială ca habitat al plantelor şi animalelor aflate într-un stadiu critic al ciclurilor lor biologice.4. Delta Dunării fiind singura arie protejată din România desemnată ca zonă Ramsar. . c) Zona Ramsar (R) reprezintă o zonă umedă de importanţ ă internaţională în special ca habitat al păsărilor de apă. • criterii specifice pentru utilizarea păsărilor de apă pentru identificarea zonelor umede importante. din care. cunoscută sub numele de Convenţia Ramsar. d) Arie de Importanţă Avifaunistică (AIA) reprezintă o suprafaţă de valoare deosebită pentru protecţia şi conservarea păsărilor.4.) Procedura de desemnare. dintre care. administrat de UICN şi IWRB (International Wetlands Research Bureau) reprezentând structura permanentă pentru suportul administrativ.suportă în mod regulat un număr substanţial de indivizi aparţinând unor grupuri particulare de păsări de apă. Zonele sunt nominalizate de Parţile Contractante (statele care au ratificat Convenţia) şi înaintate spre aprobare către Secretariatul Ramsar.) Situaţia la nivel mondial: în prezent. c. O zonă umedă poate fi considerată importanta dacă: -suportă populaţii apreciabile de specii sau subspecii de plante şi animale rare.la nivel internaţional .3.) Organisme responsabile .1. vulnerabile sau periclitate sau un număr apreciabil de indivizi ai categoriilor de specii mai sus menţionate. .suportă în mod regulat 1% din indivizii unei populaţii aparţinând unei specii sau subspecii de păsări de apă. O zonă umedă poate fi considerată importantă la nivel internaţional dacă reprezintă un exemplu bun pentru un anumit tip de zonă umedă caracteristic regiunii respective. Convenţia asupra Zonelor Umede de Importanţă Internaţională. adoptată la Ramsar (Iran) în anul 1971 şi intrată în vigoare la sfârşitul anului 1975. 178ş 1990. Părţile Contractante ale Convenţiei Ramsar sunt obligate să: . • criterii generale pentru utilizarea plantelor sau animalelor. O zonă umedă poate fi considerată importantă la nivel internaţional dacă: suportă în mod regulat mai mult de 20000 păsări de apă. . .Secretariatul Independent al Convenţiei Ramsar.informeze Secretariatul Convenţiei asupra oricăror schimbări survenite în caracterul ecologic al oricărui sit aflat pe listă. Ariile trebuie să fie suficient de întinse pentru a permite populaţiilor locale de păsări să se autosusţină din punct de vedere biologic. au fost declarate numai 15 situri ale patrimoniului mondial natural şi 120 situri culturale. O zonă umedă poate fi inclusă pe Lista Ramsar dacă îndeplineşte unul din criteriile de mai jos: • criterii de evaluare a zonelor umede reprezentative sau unice. Criteriile pe baza cărora se constituie aceste zone sunt legate de îndeplinirea anumitor condiţii şi de găzduirea unor specii rare sau periclitate. ştiinţific şi tehnic. -este de o valoare specială pentru menţinerea diversităţii genetice şi a sistemelor ecologice a unei regiuni. în Europa se află 394.

) Organisme responsabile .1.Societatea Ornitologică Română (SOR). e.4.d. precum şi pentru speciile migratoare. d. Statele membre ale UE elaborează listele naţionale de situri candidate ca arii de protecţie specială care vor face parte din reţeaua SPA. Directiva asupra Conservării Habitatelor Naturale şi a Faunei şi Florei Sălbatice (92/43/EEC). devenit în anul 1994 BirdLife International şi a vizat într-o primă etapă identificarea şi descrierea din punct de vedere avifaunistic a ariilor de importanţă europeană.BirdLife International.1. formularul fiind trimis Programului IBA al BirdLife International. au început deja de câţiva ani identificarea acestor arii. Directiva asupra Conservării Păsărilor şi Directiva asupra Conservării Habitatelor Naturale şi a Faunei şi Florei Sălbatice asigură un cadru pentru desfăşurarea politicilor în domeniul conservării naturii de către Statele membre UE şi reprezintă cele mai semnificative angajamente internaţionale luate de aceste state în direcţia conservării naturii. 462 din 18/07/2001 care aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1. Ariile sunt identificate şi descrise de catre SOR (Societatea Ornitologică Română) după o metodologie standard. d. f.la nivel internaţional . care nu sunt încă state membre ale UE.3.Uniunea Europeană.) Procedura de desemnare. care nu sunt încă State Membre ale UE. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate. deşi celelalte ţări estice şi central europene. Programul IBA pentru identificarea şi protecţia habitatelor unor anumite specii de păsări a fost iniţiat în anul 1984 de către Consiliul Internaţional pentru Protecţia Păsărilor (ICBP). cunoscută ca Directiva Habitatelor care a fost adoptată în anul 1992. Clasificarea ariilor protejate în România În România. AC . d. în special pentru cele caracteristice zonelor umede. regimul ariilor protejate este reglementat de Legea nr. e. f) Arie Specială de Conservare (SAC)S reprezintă o zonă desemnată în principal pentru protecţia a peste 200 tipuri de habitate şi a siturilor pentru 193 de specii de animale şi 300 specii de plante listate în Anexele Directivelor UE.) Organisme responsabile . e. f.) Situaţia în România: procesul nu a demarat.Arie Speciala de 5.la nivel naţional . conform publicaţiei ICBP. e.) Situaţia la nivel mondial: nu există încă o listă oficială.la nivel internaţional: Uniunea Europeană. conservarea habitatelor naturale.) Organisme responsabile .) Situaţia în România: au fost identificate 59 Arii de Importanţă Avifaunistică de către SOR. . Aceste două Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversităţii adoptate de către Statele membre şi care reprezintă o parte esenţială a celui de-al V-lea Program de Acţiune în domeniul Mediului. a florei şi faunei sălbatice.2.3. Statele membre ale UE elaborează listele naţionale de situri candidate ca arii de protecţie specială care vor face parte din reţeaua SPA.) Situaţia în Uniunea Europeană: 1109 de situri din ţările UE au fost clasificate ca Arii de Protecţie Specială. Listele vor fi înaintate Comisiei Europene şi adoptate de către aceasta.Arie Speciala de Conservare SAC –Arie Speciala de Conservare SAC .) Procedura de desemnare.Arii de Importanţă Avifaunistică din Europa. 1989 . În conformitate cu prevederile art. . Scopul principal al acesteia este de a menţine şi reface habitatele naturale şi speciile de interes european într-o stare de conservare favorabilă. 5 alin.3. Listele vor fi înaintate Comisiei Europene şi adoptate de către aceasta. au început deja de câţiva ani identificarea acestor arii. e) Arie de Protecţie Specială (SPA) reprezintă zone desemnate pentru a asigura un statut favorabil de conservare pentru cele 175 specii şi subspecii de păsări vulnerabile.) Procedura de desemnare.4.la nivel internaţional . prin desemnarea Ariilor Speciale de Conservare. f. deşi celelalte ţări estice şi central europene. Directiva asupra Conservării Păsărilor (79/409/EEC) intrată în vigoare în 1981. f.) Situaţia la nivel mondial: în Europa au fost identificate până în prezent.4.2. 2479 de arii de importanţă avifaunistică.3.) Situaţia în România: procesul nu a demarat.2.

Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate. specifice". prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării . faunistic. martori de eroziune. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. chei. endemice sau ameninţate cu dispariţia. pedologic sau de altă natură. Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN . speologic. cuprinzând elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic. asociaţii floristice şi faunistice. depozite fosilifere. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane. paleontologic. accesul populaţiei poate fi limitat sau interzis. fenomene geologice . faunistic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice. geologic. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. cu acordul forului ştiinţific competent."Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată. ştiinţifică. cascade şi alte manifestări şi formaţiuni geologice. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic. potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. d) Rezervaţii naturale Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic."Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale.peşteri. Managementul rezervaţiilor naturale se face diferenţiat. excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor incompatibilă scopului atribuit. protecţia ecosistemelor. administrată în principal în scopuri ştiinţifice". precum şi alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecţie. În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile din zona parcului naţional. scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate ce compun reţeaua naţionalăde arii protejate sunt următoarele: a) Rezervaţii ştiinţifice Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şiş sau acvatice. b) Parcuri naţionale Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional. arbori seculari. Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate. speologic. pedologic sau de altă natură. educative. geologic.(1) şi (2) din Ordonanţa mai sus menţionată. paleontologic. pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie. Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I UICN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) . faunistic. activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de management. recreative şi turistice. În funcţie de gradul lor de vulnerabilitate. hidrologic. hidrologic. peisagistică deosebite. în funcţie de caracteristicile acestora. Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. forestier. speologic. conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. geologic. Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. pedologic. reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare. paleontologic. indiferent de destinaţia şi de deţinătorul terenului. floristic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. cursuri de apă. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN . În perimetrul lor se pot desfăşura numai activităţi ştiinţifice."Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere". c) Monumente ale naturii Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică.

peisagistic."Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere". Pe lângă activităţile ştiinţifice. pot fi admise activităţi turistice. sunt oferite publicului posibilităţi de recreere şi turism şi sunt încurajate activităţile ştiinţifice şi educaţionale. în conformitate cu recomandările Programului Om-Biosferă de sub egida UNESCO. rezervaţiile naturale pot avea caracter predominant: botanic. comunităţi umane a căror existenţăeste bazatăpe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare eficientăa mediului natural şi a diversităţii biologice specifice. de resurse genetice şi altele. geologic. paleontologic. cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile. deseori cu o mare diversitate biologică. zoologic. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. ecologic admise. speologic. organizate. zone valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi. educaţionale. Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural. având regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor ştiinţifice. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradiţionalăa teritoriului. Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului. zone de reconstrucţie ecologică. 4. Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. de zonă umedă. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate. în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.anumitor specii. 3. Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de protecţie şi conservare proprii. practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale. de sub egida UNESCO. zone tampon. De asemenea. g) Zone umede de importanţă nternaţională Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a se asigura protecţia şi conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. Sunt interzise utilizarea terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. zone strict protejate. cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală. e) Parcuri naturale Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă. în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat. încurajarea şi consolidarea activităţilor. Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN . f) Rezervaţii ale biosferei Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. 2. grupuri de specii sau comunităţi biotice. forestier. după caz. promovând păstrarea utilizărilor tradiţionale ale terenurilor. lacuri şi cursuri de apă. Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale patrimoniului universal. şi anume “Arie de gestionare a habitatelor şi speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire”. dupăcum urmează: 1. managementul rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şiş sau acvatice. marină. potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse. zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice. ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală. precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile. Aceste rezervaţii corespund categoriei IV UICN. . de conservare şi de valorificare a resurselor. în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia rezervaţiei.

Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. orice activitate în aceste zone făcându-se cu consultarea publicului. desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. . 5/2000 care a fost elaborată .rezolvarea. Secţiunea a III-a.p din Legea protecţiei mediului nr. cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural.promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului.în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice. programelor sau activităţilor. de sub egida UNESCO. .(4) din Constituţia României şi ale art. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de ocrotire şi conservare a sitului natural. . Zone Protejate. . i) Arii speciale de conservare Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de ocrotire şi conservare. de a menţine şi. precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate.obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor.instruirea şi educarea populaţiei. de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. pe niveluri de competenţă. a problemelor de mediu. administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor. . . O altă reglementare de interes deosebit o constituie Legea privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional. j) Arii de protecţie specialăavifaunistică Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva. armonizate cu programele de dezvoltare. pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii şi care urmăreşte: . Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor. al cărei obiect îl constituie reglementarea protecţiei mediului ca obiectiv de interes public major. a florei şi faunei sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. acolo unde este cazul. acolo unde este cazul. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului. va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului. Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale. Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. republicată. . nr. Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare.adoptarea politicilor de mediu.corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.114 alin. h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal Sunt acele arii naturale protejate al căror scop este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. de a menţine şi.elaborarea de norme şi standarde şi armonizarea acestora cu reglementările internaţionale. dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ. 137/1995. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale. de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice. în funcţie de amploarea acestora.89 lit. ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei. precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor. Aceste reglementări au fost elaborate în temeiul prevederilor art.introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte în ariile respective care afectează aria.

Agricultura este prezentă foarte des în areale incluse în categoria a V-a de peisaje protejate şi este o activitate importantă în multe rezervaţii naturale din categoria a IV-a45. precum şi pentru protecţia formaţiunilor geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic.4. Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natură şi peisaje. a bunurilor naturale de interes speologic. dar în acelaşi timp nu toate formele tradiţionale de agricultură sunt inofensive ecologic. Ca activitate principală pe terenurile învecinate ariilor protejate.stabilirea responsabilităţilor şi atribuţiilor pentru punerea în aplicare a reglementarilor respective. în special prin drenarea zonelor umede şi irigarea zonelor aride. lucru asupra căruia nu vom insista. Folosirea intensivă a fertilizatoarelor. organizarea şi extinderea reţelei naţionale de arii naturale protejate. deseori tradiţionale. geologic.pe baza unui studiu multidisciplinar. . zonele protejate şi activitatea economico-socială îşi pot “disputa” aceleaşi teritorii. Deseori. agricultura demonstrează că ariile protejate trebuie înfiinţate şi administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului şi nu separat.menţinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi a speciilor din flora şi fauna sălbatică. căci flora. pesticidelor şi ierbicidelor a dus la poluarea şi distrugerea ariilor naturale învecinate. are o influenţă profundă asupra tuturor categoriilor.pronatura. endemice şi/sau rare. vulnerabile. Specialiştii apreciază că principalele domenii care ameninţă în mod serios ariile protejate sunt agricultura.constituirea. silvicultura. ştiinţific. 5. practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele şi animalele sălbatice. .ro . acest lucru fiind binecunoscut. Pentru creşterea productivităţii. transporturile. estetic. Pe alocuri. . a peisajului şi a naturii în general. pentru conservarea şi utilizarea durabilă a acestora. Sunt necesare schimbări fumdamentale în aceste politici agricole. cât şi exercitarea unei influenţe puternice asupra activităţilor rurale.asigurarea diversităţii biologice. paleontologic. fauna şi peisajul depind adesea de continuarea agriculturii de intensitate mică. deci societăţii în ansamblul său46. 45 46 Vezi în acest sens clarificările conceptuale de la începutul capitolului. Agricultura înseamnă atât o folosire a terenului prin ea însăşi. Unele terenuri agricole pot avea o valoare intrinsecă de conservare.identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de ocrotire. Cu toate că aceste probleme au fost de mulţi ani conştientizate şi în ciuda unui oarecare progres în sensul protejării mediului prin stoparea măsurilor de creştere a productivităţii în agricultură. iniţiat începând din 1993 şi realizat de către institutul URBANPROIECT având drept scop garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural. politicile agricole ale ţărilor dezvoltate ignoră adeseori pericolul distrugerii unor habitate valoroase. . unele ramuri industriale şi turismul. cultural-istoric şi de altă natură. . a florei şi faunei sălbatice pe teritoriul României. care să aducă mari beneficii conservării şi ariilor protejate. antropologic şi a altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural. prin conservarea habitatelor naturale. www. . existente în perimetrele ariilor naturale protejate şi/sau în afara acestora. obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă şi care se referă la: .instituirea regimului de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecţie pentru alte arii naturale şi bunuri ale patrimoniului natural. precum şi reglementarea regimului acesteia. au fost distruse numeroase habitate rare. inclusiv după declararea unei zone drept areal protejat.adoptarea unor măsuri pentru ocrotirea şi conservarea speciilor de animale şi plante sălbatice periclitate. Mai mult decât orice alt sector. Abandonarea acestui fel de agricultura poate aduce mari pagube naturii şi peisajului. Ameninţări asupra ariilor protejate Activităţile economice un impact deosebit asupra mediului.

de exemplu. Transportul. Şi totuşi.industria energetică. conservarea se referă mai ales la administrarea durabilă.pregătirea în ecologie silvică şi în management. cicluri de tăiere. ceea ce a produs perturbări ale biodiversităţii. servicii ecologice. prin accidentele survenite destul de des în ultimii ani. afectate de intervenţia umană. Acestea sunt necesare atât din motive ecologice. metode de salvare a mediului. . care să minimizeze sau să excludă impactul transporturilor asupra ariilor protejate. vehiculele acţionate electric sau bărcile – sau să meargă pe jos. . în special cel rutier. . congestie. prin crearea de arii protejate.) de la toate pădurile. De asemenea. canalizarea râurilor poate pune în pericol ţinuturile umede riverane. pentru a se reduce traficul rutier şi implicit poluarea.politicile ecologice care protejează serviciile ecologice.controlul tuturor aspectelor recoltării şi tratamentului pădurii pentru protecţia mediului. în ceea ce priveşte celelalte păduri.industria manufacturieră. care presupune47: . Dificultăţile de reconciliere a marilor programe de construire a drumurilor cu cerinţele ariilor protejate sunt în mod special acute acolo unde arii protejate mari se întind în zonele situate între aglomerările majore de populaţie. Aproape toate pădurile din lume au fost modificate prin intervenţia umană în cursul a sute sau chiar mii de ani. există alternative. . este împiedicată şi de faptul că Europa este fragmentată de o retea foarte densă de drumuri. Aceste abordări ar trebui să conducă la mărirea valorii întregii păduri pentru mediul înconjurător. afectează într-o măsură deosebit de gravă zonele de coastă.industria extractivă. În alte zone. .monitorizarea efectivă a tuturor celor de mai sus. mai mult decât atât. de exemplu). recreere etc. astăzi se urmăreşte conservarea pădurilor virgine. Unele arii protejate au indicatoare pentru încurajarea (sau constrângerea) vizitatorilor de a-şi lăsa maşinile la marginea ariei şi să folosească mijloace alternative de transport cum ar fi bicicletele. .politicile economice şi financiare care nu cer mai mult de la păduri decât poate fi susţinut.politici de folosinţă multiplă. Dar. De aceea. . În sectorul industrial există patru sectoare care au impact deosebit asupra ariilor protejate: . tehnici de recoltare şi infrastructură. 47 Idem. . iar transportul pe mare al unor produse periculoase (petroliere. Exploatarea cherestelei ar trebui permisă doar în categoria a IV-a.industria meşteşugărească. cât şi pentru conservarea şi protejarea ariilor naturale. sunt necesare măsuri la nivel naţional care să conducă politica în domeniul transporturilor către durabilitate. . autorităţile încurajează locuitorii oraşelor să facă întreaga călătorie cu mijloacele de transport în comun. . Deseori pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau subestimate în planificarea infrastructurii transporturilor.standarde pentru tăieri anuale permise.standardele pentru compoziţia speciilor care favorizează pomii nativi. . locuri de muncă. Pădurile din categoria a V-a ar trebui administrate astfel încât să se menţină sau să se măreasca valoarea lor de conservare. are un impact crescând asupra ariilor protejate: prin poluarea aerului. Infiinţarea unei reţele de arii protejate de-a lungul Europei. În ariile protejate din categoriile I-III nu ar trebui să existe nici o operaţiune silvică. zgomot şi intruziune vizuală şi prin însăşi construirea drumurilor. diversitatea biologică şi baza de resurse pentru toţi cei care folosesc pădurile. dacă aceasta slujeşte obiectivelor de conservare.Silvicultura este o altă activitate economică ce poate ameninţa ariile protejate. pentru a asigura că societatea primeşte întregul beneficiu (cherestea.stabilirea unei păduri permanente garantate legal. .

Industria meşteşugărescă. în special dacă nu sunt administrate adecvat. aceste industrii artizanale beneficiază deseori de sprijinul autorităţilor locale sau naţionale şi ajută la susţinerea formelor adecvate de turism. managementul ariilor protejate nu trebuie să se bazeze doar pe cunoaşterea ecosistemelor naturale. apariţia unor probleme neprevăzute în trecut a sugerat accentuarea importanţei susţinerii ariilor protejate prin metode manageriale care pot fi efectiv folosite. dacă este corect planificat şi administrat. poluarea marină cu petrol ameninţă multe habitate costale şi marine. turismul nu poate fi admis. dar pot demonsta că există oportunităţi de conservare a resurselor naturale. iar altele. sau din confecţionarea de produse artizanale bazate pe resursele locale. are de regulă un impact pozitiv asupra ariilor protejate. mediu. într-o arie naturală protejată activităţile turistice trebuie să fie în concordanţă cu capacitatea de încărcare ecologică şi cu particularităţile ecosistemelor existente. Turismul. după principiile durabilităţii48. din cauza unui management necorespunzător. turismul organizat în grupuri mici. liniştite – şi dacă pagubele şi poluarea sunt minime. Multe arii protejate se suprapun cu locuri potenţiale de aprovizionare cu roci . barajele şi rezervoarele au adus pagube unei părţi importante a parcurilor naţionale. turismul cultural şi educaţional. turismul poate aduce beneficii importante atât ariilor protejate. iar depozitele alternative scoase din mare cauzează probleme ecologice. ca activitate economică. pe lângă abilităţile lor tradiţionale de administrare a terenurilor. Mai mult. Astăzi. Acestea pot să nu compenseze ceea ce s-a pierdut. cât şi comunităţilor locale. ci acestea au nevoie şi de un management capabil 48 A se vedea. Carierele abandonate pot fi folosite pentru crearea de noi habitate.materiale de construcţie. centralele hidroenergetice. principiile turismului durabil. Depozitele de nisip şi pietriş sunt deseori descoperite în zonele umede. procesul de generare a curentului electric şi transmiterea curentului electric către consumatori. Unele dintre acestea înregistrează un număr foarte mare de vizitatori. Colorado State University a realizat un studiu pe un eşantion de 750 arii protejate cu privire la necesitatea unui management al vizitatorilor ariilor protejate. poate cauza pagube mari ariilor protejate. precum şi a culturilor tradiţionale. Industria manufacturieră poate afecta şi ea ariile protejate din apropiere. aceşti localnici pot ajuta la menţinerea unui peisaj protejat. în condiţiile urmăririi unor politici durabile. pot exista şi beneficii. menţionate în capitolul al II-lea. ca şi gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte al integrităţii ecologice a unor astfel de resurse. dar poate aduce şi mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. pentru a fi eficient. precum cheresteaua sau lâna .ajută la susţinerea unei populaţii rurale. Amenajarea şi valorificarea adecvată şi prudentă. Turismul va fi binevenit în sau lângă ariile protejate dacă respectă caracterul special al ariei şi în măsura în care se promovează forme de turism care nu afectează mediul (sau forme de “ecoturism”) – cum ar fi: turismul bazat pe studierea naturii. pentru excursii sau pentru practicarea sporturilor. În acest context. permit pătrunderea turiştilor în cele mai îndepărtate şi izolate zone. Exploatarea acestor resurse este destul de des în conflict direct cu scopurile unei arii protejate. astfel încât circulaţia turistică scapă de sub control. iar liniile electrice “desfigurează” multe peisaje protejate. care sunt astfel afectate. De aceea. . în acest sens. Astfel. Turismul poate ajuta de asemenea la o înviorare a comunităţilor locale din punct de vedere economic. se recunoaşte că. Dacă toate aceste sectoare produc dificultăţi ariilor protejate. În plus. Industria extractivă pune probleme speciale. vizitatori şi localnici. ceea ce afectează resursele naturale. desfăşurată la scara mică. Şi totuşi. astfel încât să existe o armonie între utilizarea resurselor. Trebuie reţinut însă că. Fostele zone miniere adânci şi fostele cariere oferă şansa refacerii unei păduri. transportul combustibililor. Ariile naturale protejate devin tot mai mult destinaţii turistice pentru vacanţe de lungă durată. în principal prin efectele poluării şi generării de trafic greu.Industria energetică poate afecta ariile protejate în fiecare etapă a procesului tehnologic de producere a energiei electrice: extragerea combustibililor. construirea echipamentelor turistice în unele arii protejate intră în conflict cu obiectivele de conservare a peisajelor naturale. Mai mult decât atât. în anumite tipuri de arii protejate. Venitul pe care îl generează – din prepararea mâncării pe plan local.

cele mai importante au la bază următoarele aspecte: baza clasificării este reprezentată de obiectivul primar de management. educaţie. toate categoriile implică o gradare a intervenţiei umane. parcuri naţionale. . cu valoare deosebită. parcuri naturale. Turismul va fi binevenit în sau lângă ariile protejate dacă respectă caracterul special al ariei şi în măsura în care se promovează forme de turism care nu afectează mediul (sau forme de “ecoturism”) – cum ar fi: turismul bazat pe studierea naturii. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate. Începând din 1992. arii de protecţie specială avifaunistică. dacă este corect planificat şi administrat. regimul ariilor protejate este reglementat de Legea nr. Problemele conservării mediului sunt reglementate prin Convenţia pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural. monumente ale naturii. parc naţional. s-au luat în considerare o serie de principii. monument natural. nr. Zonă Ramsar (R). potrivit clasificării UICN. Turismul poate ajuta de asemenea la o înviorare a comunităţilor locale din punct de vedere economic. sistemul de clasificare este internaţional. utilizare durabilă a resurselor sistemelor naturale. Arie de Importanţă Avifaunistică (AIA). zone sau localităţi în parte. cât şi comunităţilor locale. Arie de Protecţie Specială (SPA). arii speciale de conservare. atribuirea unei anumite categorii nu reprezintă un criteriu de eficienţă a managementului. Legea protecţiei mediului nr. precum şi a culturilor tradiţionale. este introdusă o nouă categorie de management. conservarea habitatelor naturale. există şi unele zone în care există specii unice sau rare de floră sau faună. problemele de conservare a naturii au fost rezolvate într-o manieră generală şi globală în cadrul fiecărei ţări. putem menţiona: Rezervaţiile Biosferei (BR).să maximizeze satisfacţia vizitatorilor. peisaj terestru/marin protejat. Secţiunea a III-a. arie protejată cu resurse gestionate. în condiţiile minimizării impactului negativ asupra resurselor naturale. sălbatică. În ţara noastră. după principiile durabilităţii. rezervaţii ale biosferei. arie de gestionare a habitatelor/speciilor. De reţinut la final De-a lungul timpului. Sit al Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural (WHNS). liniştite – şi dacă pagubele şi poluarea sunt minime. sunt: rezervaţie naturală strictă. denumirile naţionale pentru ariile protejate pot varia. protecţia diversităţii speciilor şi a diversităţii genetice. Deşi întreaga natură ar trebui conservată. 5/2000. menţinerea serviciilor. dintre care. toate categoriile sunt importante în mod egal. Aceste zone sunt denumite zone protejate. Dintre desemnările internaţionale utilizate pe scară largă. protecţia sălbăticiei. 462 din 18/07/2001 care aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. protecţia unor trăsături naturale şi culturale specifice. turismul cultural şi educaţional. încheiată în anul 1978 la Paris iar organismul cu prerogative în acest sens este reprezentat de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) care sa preocupat de-a lungul timpului îndeosebi de elaborarea unui sistem de clasificare a ariilor protejate. şi care trebuie să beneficieze de o atenţie suplimentară. Turismul poate aduce beneficii importante atât ariilor protejate. Principalele categorii de arii protejate. zone umede de importanţă internaţională. culturale şi asupra localnicilor. menţinerea caracteristicilor culturale şi tradiţionale. În elaborarea categoriilor prezentate mai sus. categoriile ce compun reţeaua naţională de arii protejate sunt următoarele: rezervaţii ştiinţifice. regiuni. turism şi recreere. Legea privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional. situri naturale ale patrimoniului natural universal. În România. Zone Protejate. turismul organizat în grupuri mici. a fost adoptat sistemul actual de clasificare a ariilor protejate având la bază o serie de obiective de management care dau conţinutul acestei clasificări şi care se referă la: cercetare ştiinţifică. Arie Specială de Conservare (SAC). a florei şi faunei sălbatice. rezervaţii naturale. 137/1995.

Care sunt principalele categorii de arii protejate. iniţiat în 1992? 3. Care sunt categoriile ce compun reţeaua naţională de arii protejate? 8. Care sunt obiectivele de management ce dau conţinut sistemului de clasificare a ariilor naturale protejate. De ce este necesară instituirea unor arii protejate? Vine acest lucru în conflict cu dezvoltarea economică? 10. Cum credeţi că este apreciată importanţa ariilor protejate în România? 9. . 6. Enumeraţi principiile care stau la baza elaborării sistemului de clasificare a ariilor naturale protejate. 5. potrivit clasificării UICN? 4. definiţia ariei naturale protejate? 2. Care este. Enumeraţi zece arii naturale protejate cunoscute din România. Cum este reglementat regimul ariilor naturale protejate în România? 7. potrivit UICN.Întrebări de autoevaluare 1. Prezentaţi principalele desemnări internaţionale utilizate pe scară largă.