Paul Dobrescu Geopolitica

Paul Dobrescu

Geopolitica

comunicare.ro

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2003 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“ Strada Povernei 6–8, Bucureºti Tel./fax: (021) 313 58 95 E-mail: editura@comunicare.ro www.editura.comunicare.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României DOBRESCU, PAUL Geopolitica / Paul Dobrescu. – Bucureºti: comunicare.ro, 2003 Bibliogr. ISBN 973-8376-59-9 32.01:913

Cuprins

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie / 9 Geopolitik a devenit Géopolitique / 9 Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale / 11 Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie / 13 Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece / 15 Mediul internaþional este un ansamblu coerent / 17 Geopoliticã, geoeconomie, geoculturã / 18 Pluralismul noii discipline / 19 Perenitatea grilei de lecturã bipolare / 22 Delimitãri conceptuale / 25 O disciplinã este istoria acelei discipline / 25 Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii / 26 Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie / 29 Geopoliticã, geoistorie / 30 Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii / 32 Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ / 33 Condamnarea geopoliticii la inactualitate / 36 Dogmatizarea prematurã a geopoliticii / 38 Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? / 40 O disciplinã integratoare / 40 Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice / 42 Geopolitica anglo-americanã / 45 Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan) / 45 Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) / 48 Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) / 65 Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) / 68 Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) / 69 O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) / 70 Geopolitica germanã / 73 Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii / 73 Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor / 74 Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului / 77

Graniþa ca organ periferic / 78 Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane / 79 Haushofer ºi nazismul / 80 Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã / 84 Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ / 89 Teoria spaþiului vital / 94 Viaþa politicã a frontierei / 96 Pan-ideile ca hãrþi mentale / 98 Populaþia / 101 Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã / 101 Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? / 101 Deºi infirmatã, logica lui Malthus supravieþuieºte / 102 Caracteristici ale exploziei demografice actuale / 104 Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob / 105 Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale / 108 „Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ / 110 Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei / 113 „Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ / 115 Populaþie ºi securitate / 117 Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX / 119 S-a încheiat un „secol american“, dar un „mileniu european“ / 119 Unificarea Vestului european: de la cei ºase la cei cincisprezece / 122 Europa – noul pol de putere economicã al lumii / 128 Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã / 129 Extinderea spre est ºi problema graniþei de est / 134 Este Europa o regiune maritimã? / 140 Reforma instituþionalã / 143 În faþa integrãrii politice / 146 Riscul unei paralizii a deciziei / 148 Regiunile economice – noii actori mondiali / 151 Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã / 155 Funcþioneazã parteneriatul atlantic? / 159 Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia / 163 Atuuri ºi slãbiciuni europene / 165 Paradoxuri europene / 168 O lecþie condensatã de geopoliticã / 171 Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii / 175 Cele douã Asii geografice / 175 Asiile culturale / 176 Noul model de dezvoltare asiatic / 177 Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor / 179 Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii / 181 Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon / 184 Drumul cãtre performanþã / 185 Relaþiile cu regiunea / 187 Cleºtele demografic al Japoniei / 191

Cãtre un binom de putere chino-nipon? / 193 Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare / 194 Ridicarea Chinei / 196 Strategia de dezvoltare ca element geopolitic / 197 O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã / 198 China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului / 199 Putere continentalã sau maritimã? / 202 Cele trei Chine / 204 Þarã mare, probleme mari / 207 Redefinirea bazelor puterii în China / 211 Cercurile de gravitaþie chinezeºti / 213 Asia de Sud-Est, eºantionul mozaicului asiatic / 217 Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN / 221 „Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã / 223 Cãtre un Fond Monetar Asiatic / 224 O cale asiaticã de cooperare regionalã / 225 APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã / 227 Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ / 229 India – contraponderea geopoliticã a Chinei / 231 Cooperarea, noul nume al securitãþii / 235 Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã / 239 Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice / 239 „Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii, ci doar le cumpãrã“ / 240 „Este la fel de sigur cã noi vom controla marea, precum este cã rãsare soarele“ / 243 Þarã maritimã sau continentalã / 245 Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite, astãzi / 249 Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie / 251 Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã / 255 Puterea culturalã: putere de completare sau încoronarea puterii / 260 Unilateralism versus multilateralism? / 262 De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii / 267 Un hibrid: sistemul uni-multipolar / 268 NAFTA – o regiune natural integratã / 273 Stumbling blocks vs. Building blocks / 274 Pentru SUA, NAFTA este o problemã de politicã externã / 276 Poligonul rusesc / 281 Laborator al unui nou experiment istoric / 281 Prima Rusie – Rusia Kieveanã / 284 A doua Rusie – Rusia Moscovitã / 287 Direcþiile de expansiune ale Rusiei / 288 Mesianismul ca legitimare a expansiunii / 293 Distanþarea statului de societate / 293 Eurasiatismul / 295 „Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului / 296 Rusia ºi strãinãtatea apropiatã / 299 Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei / 301 Butoiul cu pulbere al Caucazului / 303

„Balcanii Eurasiei“ / 305 Geopolitica petrolului ºi a conductelor / 307 Coabitare militarã ruso-americanã / 310 Integrarea sau dezintegrarea spaþiului ex-sovietic? / 313 Rusia – o Uniune mai micã / 316 Scãderea populaþiei – o situaþie absolut neliniºtitoare pentru Rusia / 318 Inversarea vectorului geopolitic în Eurasia / 319 Motivaþiile geopolitice ale integrãrii pãlesc în faþa celor de naturã geoeconomicã / 325 Federaþia Rusã – un fel de CSI II? / 327 Islamul – o lume în expansiune / 331 Prezenþa musulmanã: 46 de þãri ºi o cincime din populaþia globului / 331 O civilizaþie „de gradul doi“ / 332 Mahomed, Coranul, Islamul / 334 Ciclul arab / 336 Sfârºitul domniei „arabului pur sânge“ / 338 Un continent intermediar: Orientul Mijlociu / 339 Mari concentrãri musulmane / 341 State-pivot / 344 Potenþialul strategic al petrolului / 346 Vectorul creºterii demografice / 348 Renaºterea islamicã / 350 Moºtenirea Atatürk / 352 Renaºterea islamicã sau Islamul politic? / 354 O triplã ameninþare: politicã, demograficã ºi de civilizaþie / 355 Nu „ciocnirea civilizaþiilor“, ci „ciocnirea intereselor“ / 356 Islamul – singura provocare la adresa relativismului cultural / 359 Globalizarea / 363 „Globalizarea nu este împlinirea unui plan american“ / 363 Un proces nou sau un fenomen ciclic? / 365 Rezultat al unor transformãri tehnologice de tip seismic / 368 Multinaþionalele – actorii noului val al globalizãrii / 369 Un proces care trebuie tratat ºi înþeles prin consecinþe / 371 Globalizarea inaugureazã o epocã de severã inegalitate / 373 Rãspunderea statului primeazã când este vorba despre globalizare / 378 Globalizarea ºi redescoperirea identitãþii culturale / 380 Comunicarea exprimã ºi organizeazã procesul de globalizare / 381 Globalizarea în sfera mediaticã / 385 Revoluþia informaþionalã, globalizare, geopoliticã / 388 Paradoxul abundenþei / 389 Infosfera – a cincea dimensiune strategicã a puterii / 392 Note / 397 Bibliografie / 419

survenitã în perioada urmãtoare celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. editatã de Yves Lacoste. ia forma unei rezistenþe pasive care. fãrã rezerve. subtitlu schimbat în 1983: Revue de géographie et de géopolitique. Noutatea care însoþeºte naºterea unei discipline de studiu nu mai este prezentã. Interesant este ºi subtitlul revistei. intitulatã Hérodote. Revenirea este îndeobºte întâmpinatã cu rezerve. Geopolitik a devenit géopolitique. în SUA ºi Franþa. Geoffrey Parker noteazã: „Geopolitica s-a întors nu în þara unde s-a dezvoltat iniþial. profesor de geografie. Resuscitarea dezbaterii în jurul geopoliticii îmbracã de la început un caracter paradoxal care nu poate rãmâne neobservat. „o falsã ºtiinþã aflatã în slujba politicii“ (Goblet). idéologies. nedezvãluindu-ºi identitatea. Numele cu care este asociatã „noua geopoliticã“ sunt Henry Kissinger ºi Yves Lacoste. Stratégies. Noua revistã. se converteºte într-o indecizie prelungitã. îºi propunea sã analizeze dintr-o „perspectivã geograficã radicalã“ problemele momentului.“2 . mai ales în cazul unei discipline care a avut un trecut disputat. calificând-o drept „pseudogeografie“. Termenul este readus în atenþia publicã în þãri unde specialiºtii se pronunþaserã cu severitate împotriva geopoliticii germane. Ancel). disciplinei. Ca o ironie. resimþitã la tot pasul. geopolitica a început sã aparã din ce în ce mai frecvent în dezbaterea publicã. ca urmare a echivalãrii disciplinei cu anumite teorii naziste. Precauþiile mai vechi sau mai noi sunt scoase la luminã ºi alcãtuiesc un fel de baraj psihologic foarte greu de strãpuns. în ianuarie 1976 apare la Paris prima revistã de profil din perioada postbelicã. cândva.Noua geopoliticã. Jacques Ancel – au dezvoltat un discurs dur la adresa geopoliticii germane. în plan practic. géographies. Încã din perioada interbelicã. rezerva nedefinitã. Dacã nu se împotriveºte deschis. Yves-Marie Goblet. o perioadã de afirmare este mai dificilã decât naºterea unei discipline noi. Dupã o perioadã de interdicþie. chiar ºi formalã. la treizeci de ani de la moartea lui Karl Haushofer ºi a soþiei sale. Geoffrey Parker1 considerã cã „reîntoarcerea geopoliticii“ a avut loc în anii ’70. justificare pentru o „expansiune fãrã limite“ (J. cum este geopolitica. „un gen de metafizicã“. ci în cea care s-a opus. un asemenea tip de rezistenþã este foarte greu de depãºit. parte a „maºinii de rãzboi germane“ (Demangeon). Sensuri aflate în competiþie Geopolitik a devenit Géopolitique Revenirea sau relansarea unei discipline care a cunoscut. discipolii lui Vidal de la Blache – Albert Demangeon.

Faptul cã geopolitica a fost relansatã în þãri care în perioada interbelicã ºi. Oricât de substanþiale ar fi fost discuþiile care au relansat geopolitica. De ce regândire? Pentru cã. cum s-a pretins. În sfârºit. al lucrãrilor ºi chiar al revistelor consacrate geopoliticii a crescut în mod impresionant. Iar. în cea imediat postbelicã s-au ilustrat drept cele mai proeminente adversare ale acestei discipline. Nu putem sã nu menþionãm . practic. Ceea ce se întâmplase în Vietnam solicita revederea strategiei faþã de Lumea a Treia. subestimarea sau chiar abandonarea ei au un cost. Ajunºi în acest punct. dar apare pe parcurs. spune mult. cel puþin aºa cum fusese ea definitã în spaþiul german. care avea nevoie de o recunoaºtere la nivel cât mai înalt. viaþa ne obligã sã revenim asupra erorii pe cale de a se instala. dominante în acel moment. iar supremaþia sa economicã era pusã în discuþie de creºterea dinamicã a Europei ºi a Japoniei. Acest rezultat apare. Geopolitica este deci descoperitã în efortul de a explica fapte ºi fenomene noi care nu mai puteau fi explicate cu instrumentarul teoretic existent. Semnificaþia lor trebuie cãutatã nu neapãrat în contribuþiile celor doi autori – deºi ele sunt importante –. Aceste momente sunt importante pentru cã marcheazã încheierea perioadei de ostracizare a disciplinei ºi introduc termenul în mediul academic ºi. deschiderile operate de ele nu ar fi rodit în plan istoric dacã nu ar fi existat anumite tendinþe ºi preocupãri în realitatea propriu-zisã care sã fi confirmat ºi susþinut spiritul lor. cã. E inutil sã adãugãm cã prestigiul lui Kissinger a împrumutat prestigiu noului domeniu. ca fenomen secundar al procesului principal de cãutare a unor soluþii sau explicaþii noi. apoi. Neglijarea. Un capitol din cunoscuta sa lucrare Diplomacy este semnificativ intitulat „Politica externã ca geopoliticã – diplomaþia triunghiularã a lui Nixon“3 ºi este consacrat momentului de regândire a politicii externe americane în perioada post-Vietnam. marcheazã a doua naºtere a disciplinei. A doua precizare are în vedere o altã faþetã a aceluiaºi proces. ci în faptul esenþial cã opereazã deschiderea cãtre spaþiul public. în mãsurã sã încline raportul de forþe în favoarea sa ºi a sistemului pe care îl întruchipa. Pornind de aici. numãrul studiilor. mai ales. o nouã flexibilitate diplomaticã. O succesiune de fenomene ºi procese din viaþa realã a venit sã confirme respectivele abordãri. ceea ce oferea Americii ºanse noi de a-ºi construi o nouã diplomaþie. iniþiat pentru a redescoperi ºi a revalorifica virtuþile geopoliticii. Nu avem de-a face cu un demers deliberat. o creaþie artificialã ºi cã ea are locul ei în câmpul fenomenelor sociale ºi politice. în cel public. sau în efortul de a întemeia orientãri ºi abordãri politice diferite de cele de pânã atunci. motivele unui asemenea demers veneau din trei direcþii. Aºa încât orice exemplificare ar fi riscantã. Maniera pragmaticã în care este redescoperitã geopolitica ilustreazã mai bine decât orice faptul cã aceastã disciplinã nu este.10 Geopolitica Henry Kissinger utilizeazã termenul pentru a sublinia diversitatea tot mai mare a lumii politice din acea perioadã ºi. identificarea unor soluþii care sã depãºeascã oscilaþiile dintre abdicare ºi supraextindere. în blocul comunist apãruse marea fisurã dintre China ºi Uniunea Sovieticã. pentru a atrage atenþia cã abordarea politicii externe doar prin prisma confruntãrii dintre cele douã superputeri ale momentului nu mai era realistã. se cuvine sã facem douã precizãri. mai devreme sau mai târziu. Superioritatea nuclearã a Americii se diminuase treptat. apoi. aºa cum sublinia Kissinger.

lansa ipoteze. pretinde evaluãri ºi judecãþi –. în Franþa. ci ne poate echipa cu instrumente de integrare a faptelor. sugereazã profunzimea. criterii de referinþã reale etc. a le aºeza pe marea tablã de ºah a lumii. cum ar fi Centrul de geopoliticã ºi antropologie al Universitãþii Bucureºti5. a evenimentelor locale ºi regionale într-o viziune globalã. emancipate de abordãri partizane. cu un grad de prospeþime realã. calificatã. care aºteaptã doar faptele trecãtoare pentru a le încadra. dar ºi al grupurilor sociale mai mici. pentru cã atrage atenþia asupra unor lucruri care nu au fost avute în vedere pânã atunci. Avem în vedere nu numai lucrãrile publicate pe aceastã temã. geopolitica exercitã chiar un tip special de seducþie. Apelând la corelaþii mari. în ultimã instanþã. ea reprezintã o invitaþie la analizã prin prisma paradigmei pe care o propune. un discurs politic – exprimând evaluãri ºi puncte de vedere partizane. ci ºi cã. de cele mai multe ori. nevoia de a avea o imagine cât de cât unitarã devine imperativã – la nivelul guvernelor sau organismelor internaþionale. al cãrui mentor este Ilie Bãdescu. a mai apãrut o revistã de geopoliticã. alimentatã de structuri de interpretare existente înaintea masei de fapte sistematizate. ci ºi crearea unor structuri profesionale care sã producã expertizã. Într-o epocã postmodernã. Mulþimea de fapte ºi situaþii prezente în spaþiul public are nevoie de „încadrare“. „Naturalul“ este convertit în structuri de adâncime. Aceasta nu impieteazã însã asupra calitãþii ºi atuului fundamental al geopoliticii. astfel. sau Asociaþia de Geopoliticã ºi Strategie.Noua geopoliticã. Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale Unul din factorii explicativi cei mai importanþi ai ascensiunii geopoliticii din ultimii ani constã în faptul cã ea furnizeazã o imagine de ansamblu a lumii. actori ºi fapte într-o imagine unitarã. am dori sã remarcãm cã ºi reacþia româneascã la un câmp problematic actual s-a dovedit rapidã ºi. care editeazã ºi o revistã de profil. ea le împrumutã sentimentul tonic al evaluãrii proprii. arhetipalul. În felul acesta. de prelucrãri ideologice. întemeiazã judecãþi obiective. acela de a furniza imagini de ansamblu. Judecata pe care o propune apare „mai curând vizualã decât verbalã. fragmentãri. chiar un gen de provocare de a examina fapte ºi evenimente în lumina noii abordãri. al unei anumite certitudini cã instrumentarul pe baza cãruia au fãcut judecata este obiectiv ºi conduce la construirea unor poziþii corecte. ea induce nu numai opinia cã se bazeazã pe „corelaþii naturale“. care sã se sprijine pe criterii. Întruchiparea acestei viziuni este o tablã de ºah globalã care pare cã aºazã evenimente ºi situaþii. mai curând obiectivã ºi detaºatã decât subiectivã ºi ideologicã“7. De aici decurge ºi un alt factor explicativ al ascensiunii . Sensuri aflate în competiþie 11 cã anul acesta. chiar al persoanelor particulare. formula judecãþi. geopolitica oferã o viziune spaþialã asupra evenimentelor abordate.4 În acelaºi context. evenimente aparent singulare. Geopolitica oferã nu numai o imagine de ansamblu a hãrþii politice a lumii. un statut dinamic în a corela. În acelaºi timp. procedând astfel. S-a remarcat recent6 cã geopolitica este. ea conferã structurilor politice sau persoanelor particulare un rol activ. Astfel. caracterizatã prin dezechilibre.

Fiind schimbãtoare. lideri – sunt schimbãtoare. creaþia. interpretare subiectivã. de fiecare datã. Comoditatea te poate îndemna. în acelaºi timp. Cum ideologiile au cunoscut un declin nu numai în ceea ce priveºte utilizarea teoreticã. geopolitica îºi construieºte un statut de imparþialitate. s-a impus concluzia potrivit cãreia. geopolitica apare cu totul diferitã de ideologie ºi de tot ansamblul de conotaþii asociate acesteia: partizanat. deci un statut opus ideologiei. ci elaborarea unei sinteze care sã aibã în vedere raporturile dintre factorii clasici ºi cei moderni ai puterii. Mediul geografic este constant ºi poate da senzaþia cã ar furniza principala explicaþie a fenomenului politic. fie abordãri pe termen scurt. abordare „comandatã“ a faptelor. chiar ºi într-o epocã a globalismului ºi a cyberspaþiului. În absenþa acestora. ci ºi prestigiul. chiar de a prefigura harta politicã a lumii de mâine.12 Geopolitica geopoliticii. tocmai pentru cã geopolitica a ajuns sã identifice structurile de adâncime ºi corelaþiile profunde. devin din ce în ce mai importante. raporturi de putere. iar sursele noi. pentru a sesiza configuraþia particularã a elementelor explicative. am risca sã îmbrãþiºãm fie viziuni partizane. Influenþa sa a fost exageratã deoarece este constant. În orice caz. ºi de schimbarea dramaticã petrecutã în ecuaþia factorilor care genereazã astãzi puterea. geopolitica devine parte componentã a activitãþii de descifrare a viitorului. bogãþiile naturale continuã sã reprezinte puncte de referinþã necesare. Avem de-a face ºi cu un gen de comoditate. Aici. de interpretare pe baza unor date ºi corelaþii naturale. asociate cu ºtiinþa. scade proporþional. mãcar sã-i supraevaluezi importanþa. fãrã valorificarea achiziþiilor sale în procesul de explorare a viitorului. vizibil ºi pare foarte uºor de interpretat (cu toate cã a trecut destul de multã vreme pânã când Mackinder a sesizat corelaþia dintre factorul geografic ºi anumite procese istorice repetitive). Toate celelalte componente ale procesului politic – contexte. celelalte elemente explicative sunt ºi mai dificil de cercetat. ne-ar îndepãrta de cursul obiectiv al evoluþiei lumii. care pare foarte uºor de înþeles ºi evaluat: mediul geografic. Putem spune cã seducþia exercitatã de geopoliticã se explicã ºi prin faptul cã ea se focalizeazã pe un factor obiectiv al proceselor politice. dacã nu sã reduci totul la un singur factor. Mai mult. de sursele clasice ale puterii. Cu alte cuvinte. . viziunile globale par lipsite de realism ºi consistenþã. uneori decisive. inevitabil. teritoriul. Pentru cã. inclusiv voinþa de a aplica rezultatele revoluþiei tehnologice moderne. tema a concentrat atenþia dezbaterii teoretice. Apariþia unor factori noi nu înseamnã substituirea celor clasici. ºi anume capacitatea de a prevedea. astfel. Independent de poziþiile adoptate. de sintezele operate. apelul la aceastã disciplinã devine de neevitat. numai o combinaþie particularã de factori ºi contexte poate explica satisfãcãtor un eveniment. Nevoia de sintezã este alimentatã. Fiecare moment cere o nouã evaluare ºi interpretare. populaþia. Sursele puterii se diversificã vizibil. partea de cercetare efectivã. reprezintã o probã de netãgãduit în aceastã privinþã. care. strategia modernã de stimulare ºi valorificare a potenþialului de dezvoltare pe care îl prezintã astãzi aceste domenii noi. Succesele unor þãri de mãrime medie ºi lipsite de materii prime. se sugereazã implicit cã. mãrturisitã sau nu.

poluare. la poluarea atmosferei. Sensuri aflate în competiþie 13 Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie Majoritatea autorilor care vorbesc despre geopoliticã semnaleazã legãtura dintre revenirea geopoliticii ºi apariþia ecologiei ca domeniu de studiu de sine stãtãtor. corelaþiile ºi echilibrele lui. în 1972. În paralel cu conferinþa oficialã. În forme diferite ºi prin intermediul unor mijloace diverse ia naºtere o „conºtiinþã planetarã“ care porneºte de la câteva constatãri sugestive: dezvoltarea modernã se fundamenteazã pe exploatarea fãrã precedent a naturii. potrivit cãreia Pãmântul este o „colecþie de resurse“ ºi sã ne considerãm noi înºine ca parte a unui tot natural. cu legile. Degradarea mediului – preocupare din ce în ce mai insistentã a cercurilor academice ºi de cercetare – a început sã îmbrace forma unor interogaþii pe care le putem întâlni ºi la oamenii obiºnuiþi. degradarea solului. a importanþei vitale pe care o are sãnãtatea sa nu numai pentru securitatea naþionalã. evoluþia omenirii din ultimele decenii a prilejuit distrugerea masivã a resurselor naturale. încã puternicã. ideea cã omul ar fi stãpân al naturii este tot mai vizibil înlocuitã cu cea de participant într-un mediu complex care trebuie tratat cu grijã ºi prudenþã. Naºterea ecologiei. care. totodatã. Existenþa în perspectivã a societãþii umane începe sã fie din ce în ce mai mult periclitatã de perturbãrile. pe consumul inegal al resurselor. în esenþa ei. care sã favorizeze un transfer semnificativ de resurse tehnice ºi financiare cãtre Lumea a Treia ºi sã creeze posibilitatea unei dezvoltãri ecologice. un plan de acþiune împotriva subdezvoltãrii. a numeroºi funcþionari internaþionali. poate conduce la o sinucidere colectivã. un asemenea model de dezvoltare bazat pe risipã. axat pe impactul dezvoltãrii actuale asupra mediului natural. În acest context se înfiinþeazã partidele „verzilor“ în Europa Occidentalã. ci ºi pentru cea globalã. au furnizat interpretãri de mare impact social. Fundamental pentru promovarea unei atitudini raþionale ºi cuprinzãtoare în domeniul mediului este sã depãºim viziunea. dispariþia unor specii animale ºi vegetale. trebuie sã reintegreze viaþa socialã ansamblului natural cãruia îi aparþine ºi . au ajuns teme de dezbatere curentã ºi au conturat ideea unei lumi aflate în crizã. reuniunea a semnalat pericolele poluãrii ºi degradãrii mediului ºi a recomandat mãsuri de „protejare vigilentã“ a naturii. Au urmat studiile Clubului de la Roma. chiar la schimbãri climatice globale. consumarea freneticã a combustibililor. Bucurându-se de participarea unor oameni de ºtiinþã proveniþi din þãri diferite.Noua geopoliticã. ca domeniu de preocupãri de sine stãtãtor. Faptul cã societatea umanã are o esenþã diferitã nu înseamnã cã ea trebuie desprinsã de baza ei naturalã de existenþã ºi cu atât mai puþin contrapusã acesteia. Ceea ce solicitã din partea societãþii o altã abordare. secãtuirea unor rezerve. Dacã va continua. lucrãrile elaborate de cãtre Worldwatch Institute de la Washington. Pericolul afectãrii vieþii omeneºti prin degradarea mediului. dereglãrile ºi procesele degenerative care au loc în naturã. care au publicat date. Preocupãrile ecologice au prilejuit o „redescoperire a Pãmântului“. Ea sugereazã. Toate acestea au condus la degradarea iremediabilã a mediului. Din anii ’70. mii de tineri s-au adunat ºi au lansat ceea ce a devenit primul mare slogan în domeniul ecologiei: „Noi nu avem decât o singurã planetã“. este asociatã cu reuniunea iniþiatã de cãtre Organizaþia Naþiunilor Unite la Stockholm.

10 Cã efortul economic este semnificativ nu se îndoieºte nimeni. De la constatarea crizei s-a trecut la prefigurarea unor strategii de acþiune. iar costurile care decurg din întârzierea aplicãrii unor strategii substanþiale cresc enorm. în inaugurarea unui nou model de dezvoltare care sã asimileze comandamentele ecologice. „Cea mai mare parte a lor nu au fost nici ratificate de guverne. Din aceastã perspectivã. Am fost martorii unei schimbãri a paradigmei holistice a lumii.“ Poate cea mai importantã dintre ele este cea care fixa o anumitã ratã de scãdere a emisiei de gaze. pe baza cãreia s-ar putea asigura guvernarea Terrei în acord cu comandamentele ecologice. Statele Unite au refuzat sã semneze Acordul de la Kyoto. dar rezultatele sunt modeste.5 grade Celsius pânã în 2100 va avea rezultate catastrofale pentru planetã: ridicarea nivelului mãrilor ºi oceanelor. Treptat. Documentul respectiv conþine nu mai puþin de 2. ci ºi multe state în curs de dezvoltare. Cã aici procesul de trecere de la susþinerea unor poziþii teoretice la aplicarea unor mãsuri care însemnã . creºterea precipitaþiilor ºi a intensitãþii furtunilor în anumite porþiuni ale globului. ar fi important sã semnalãm douã probleme. cã nesocotirea rãului pe care viaþa umanã îl face deja naturii. Numai cã ele nu oferã motive de optimism. la implicarea factorilor politici în remedierea situaþiei. De atunci nu s-a fãcut nici un pas semnificativ înainte. ea ne atrage atenþia cã problemele ecologice trebuie privite la scarã globalã ºi nu pot fi soluþionate decât prin eforturi conjugate la acest nivel. ci integratã la loc de frunte în cadrul unor preocupãri mai ample privind spaþiul uman de existenþã ºi calitatea sa. „Agenda 21“. La Conferinþa de la Rio de Janeiro s-a vorbit despre „cetãþenia planetarã“. Reducerea emisiei de gaze înseamnã implicit reducerea unor activitãþi industriale. Chiar dacã formula poate pãrea paradoxalã. documentul adoptat la summit-ul de la Rio de Janeiro – dupã cum se remarca în publicaþia USA Today9 cu prilejul relatãrii summitului de la Johannesburg din august 2002. Al Gore avea dreptate sã sublinieze cã „perspectiva ecologicã începe cu postularea întregului“. sau cea de la Johannesburg. Au fost promovate tehnologii care sã previnã poluarea. Au început sã se elaboreze politici în domeniul protecþiei mediului.14 Geopolitica sã facã din respectarea marilor corelaþii naturale o lege a existenþei sale. din 1992. din 2002 –. Între timp se acumuleazã noi riscuri. sãnãtatea Pãmântului rãmâne una dintre problemele cele mai dificile ale secolului în care am intrat. principala cauzã a încãlzirii atmosferei. O serie de progrese sunt vizibile. este plinã de recomandãri privind dezvoltarea economicã a lumii cu respectarea protecþiei mediului. Oamenii de ºtiinþã au precizat cã o încãlzire cu 1-3. Pânã când se va atinge acest obiectiv. nici aplicate. sã diminueze consumurile. a determinãrilor naturale ale societãþii „ameninþã sã împingã Pãmântul dincolo de echilibru“8. s-a dezvoltat o conºtiinþã a sãnãtãþii planetei. Deci costuri mari din partea statelor. în care particula „geo“ nu mai era privitã cu distanþare ºi chiar dispreþ. Nu numai SUA.500 de propuneri în aceastã privinþã. Din acest motiv. Cu toate acestea. Din perspectiva temei de faþã. speranþa omenirii este legatã de rezultatele summit-urilor consacrate problemelor ecologice. instalarea unor perioade de secetã severã în altele. reducerea locurilor de muncã. Se organizeazã conferinþe – semnalãm în aceastã privinþã Conferinþa de la Rio de Janeiro. care prevedea angajamente precise de reducere a gazelor emise în atmosferã.

cea mai dezbãtutã temã a fost. cea mai puternicã þarã a lumii? Pentru cã existã puteri care. care pornea de la existenþa unei singure superputeri. Spaþiul socialist aflat sub influenþa directã a fostei Uniuni Sovietice – Europa Centralã ºi de Est – a optat pentru o nouã cale de dezvoltare. pentru prima oarã. costurile incomparabil mai mari ale ridicãrii temperaturii din atmosferã.“13 De ce nu pot astãzi SUA sã domine lumea chiar dacã sunt. uneori. prin forþã. Într-adevãr. sistemul internaþional este construit nu în jurul unui echilibru al puterii. iar mãsurile trebuie luate de state ºi companii. cel puþin dupã cunoºtinþa noastrã.Noua geopoliticã. De aceea. dar care nu evalua cu realism consecinþele multiple ale promovãrii noii ordini bazate pe aceastã realitate politicã indiscutabilã. spun Robert Kagan ºi William Kristol. problematica noii ordini internaþionale. SUA dominau net toate domeniile care intrau în componentele unei puteri: militar. însã. George W. „Astãzi.11 O nouã ordine cu o singurã superputere în frunte. Germania de Est s-a unit cu Republica Federalã Germania. Bush. fãcut cu repeziciune de cãtre o serie de autori. formând. noua situaþie apãrea cu totul neobiºnuitã. cu toate conotaþiile sale. ci pornind de la hegemonia americanã“. ªi se neglijeazã faptul cã anumite evoluþii în acest domeniu sunt ireversibile. nu o întâlnim nici la încheierea rãzboaielor propriu-zise. Statele Unite nu pot nici sã se retragã din lume. care. Dar de la care a lipsit preºedintele Statelor Unite. La începutul deceniului trecut George Bush a proclamat instituirea unei noi ordini mondiale. poziþie. Ceea ce a urmat nu a fost mai puþin solicitant pentru reflecþia geopoliticã. O întâlnire la care au participat peste o sutã de ºefi de state ºi mii de delegaþi. De aici pânã la proclamarea unei lumi unipolare nu a mai fost decât un pas. Sunt situaþii care aratã impasul în care se aflã politicile practice de aplicare a unei strategii de conservare a mediului.12 Dupã prãbuºirea comunismului. nici sã o domine. neîndoielnic. Primul avertisment sever. Discuþiile sunt la nivelul ansamblului. Sensuri aflate în competiþie 15 amputarea de locuri de muncã. venea dupã secole de practicã diplomaticã bazatã pe echilibrul puterilor. La începutul anilor ’90 plutea în aer o abordare edulcoratã. SUA. Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece Nu este nici o îndoialã cã rolul decisiv în recuperarea preocupãrilor geopolitice l-au avut transformãrile survenite pe harta politicã a continentului nostru la încheierea Rãzboiului Rece. nu suntem siguri cã la împlinirea a zece ani de la summit-ul de la Johannesburg nu se vor face aceleaºi constatãri amare. de departe. Se uitã. cultural. În acei ani au avut loc reaºezãri tectonice de o amplitudine pe care. Amânarea unor asemenea mãsuri este motivatã prin costurile economice severe. cel mai puternic stat al continentului. S-a prãbuºit un imperiu care dura de trei sute de ani ºi al cãrui ultim nume a fost Uniunea Sovieticã. performanþe în . în centrul Europei. reduceri de activitãþi este mult mai dificil iarãºi este o realitate. economic. la rândul sãu. a venit de la Henry Kissinger: „Ceea ce este nou în legãturã cu noua ordine internaþionalã pe cale de a se naºte este faptul cã. Dupã o perioadã de bipolarism. „locomotiva economicã“ a Uniunii Europene.

al proiectãrii întregii rãspunderi pentru toate problemele ºi dificultãþile lumii de astãzi asupra unei singure þãri. În sfârºit. au intensificat eforturile de a corecta ºi regândi noua ordine mondialã. Situaþia de astãzi nu mai seamãnã cu cea de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Concomitent. mai de curând. sãrãcia ºi degradarea mediului. Rusia în cea militarã. atunci se iveºte pericolul de rãzboi. militarã). frecvent citatã ulterior. succint. aspirã în mod legitim sã ia parte la gestionarea problemelor internaþionale. China în cea economicã ºi. când PIB-ul american reprezenta aproape o jumãtate din cel mondial. în lumea de astãzi sunt regiuni de mare complexitate economicã. Joseph Nye Jr. urmând ca secolul XXI sã fie prin excelenþã un secol de multipolarism. cum spuneam. particularitãþile diverselor regiuni ºi ale surselor de conflicte regionale. o perioadã de mari prefaceri ºi de schimbare a raporturilor pe plan internaþional. autorul american lanseazã o formulã. Mai ales în plan economic a avut loc un proces de apropiere între „cei mari“. în studiul semnificativ intitulat „The Lonely Superpower“15.16 Geopolitica anumite domenii (Europa ºi Japonia în sfera economicã. nu considerãm cã este în interesul Statelor Unite ca asemenea probleme ºi agravarea lor sã fie asociatã cu o nouã ordine internaþionalã în care polul principal de decizie este reprezentat de cãtre America. lumea de astãzi este confruntatã cu douã probleme extrem de grave. iar noua realitate trebuie sã-ºi gãseascã ºi o expresie politicã. ar merita discutatã. Dacã am discuta în termeni de imagine. ºi o altã problemã: este unilateralismul cea mai bunã soluþie pentru asigurarea echilibrului ºi. accentuarea diversitãþii ca tendinþã complementarã a globalizãrii. despre care am mai amintit. Dupã un „moment de unipolaritate“. Pe de altã parte. Ambele cunosc o evoluþie nedoritã ºi gravã. „Nu trebuie sã uitãm cã numai atunci când a existat echilibrul puterii s-au consemnat perioade de pace mai lungi în istoria lumii. Orientarea lor cãtre o cale democraticã solidã ºi durabilã nu poate fi decât rodul eforturilor conjugate ale tuturor statelor dezvoltate ºi ale democraþiilor mature. în ultimã instanþã. de la o realitate politicã de netãgãduit. Studiul este important întrucât fixeazã încã din titlu pericolul pentru SUA de a conduce lumea singure: pericolul însingurãrii. Kissinger îl citeazã pe Richard Nixon. cum ar fi lumea islamicã. cel care a elaborat politica externã a SUA în anii ’70. a pãcii? În capitolul despre politica externã ca geopoliticã. socialã. ºi Lester Thurrow pledeazã în diferite feluri pentru o tratare mai nuanþatã a ordinii . diversele zone ale continentului asiatic etc. Stoparea ºi orientarea lor pe un fãgaº cât de cât promiþãtor nu se vor putea realiza decât tot printr-un efort corelat. desfãºurat pe baza unei strategii convenite ºi asumate de întreaga lume dezvoltatã. Complexitatea problemelor lumii. lumea va traversa câteva decenii de uni-multipolarism. În noul context. a cãror evoluþie intereseazã întreaga planetã. culturalã. Primul care lanseazã un semnal de rãsunet în aceastã privinþã este Samuel Huntington. privind caracteristica ordinii politice mondiale: uni-multipolarism.. Formula lansatã de Huntington este împãrtãºitã ºi de alþi autori.“14 Evoluþia din ultimul deceniu a fost de naturã sã ilustreze faptul cã unipolarismul nu poate constitui o soluþie de duratã. chiar dacã el porneºte. chiar pe parcursul ultimilor 10-15 ani. Când o naþiune devine net mai puternicã în raport cu competitorul sãu potenþial. Ambele se extind ºi ambele reprezintã ameninþãri foarte serioase la adresa securitãþii globale.

în fapt. metodele de abordare. Existã chiar tendinþa ca obiectul de studiu al geopoliticii sã nu mai fie situat la nivelul statelor. realã – în influenþarea vieþii internaþionale. În primul rând. ci exclusiv la nivelul vieþii internaþionale. indiferent de mãrime ºi putere. definit ca fiind viaþa internaþionalã. aparþin uneia din cele douã discipline: primul ºtiinþei politice. nu poate trãi izolat. ei avertizeazã asupra unei posibilitãþi care s-ar putea dovedi cu totul contraperformantã. sã se interogheze asupra viabilitãþii propriului obiect de studiu dupã aproape un secol de la apariþie. ipotezele de cercetare. factorii geografici au importanþa lor – repetãm. în parte. De pildã.“16 Neîndoielnic. ceea ce poate sã afecteze consistenþa ºi modernitatea demersului propriu-zis. dar. Mediul internaþional este un ansamblu coerent Indiferent ce factor reþinem din procesul de ascensiune a geopoliticii. el menþine geopolitica într-un perimetru clasic. cel de-al doilea ºtiinþelor naturale. fiecare . dar se conservã în întregime perspectiva geograficã de analizã. în fluxuri informaþionale. Cei doi autori invitã la regândirea ºi redefinirea situaþiei internaþionale într-un mod realist. este întemeiat. comportamentul statelor este influenþat într-o mãsurã mult mai mare de ceea ce se întâmplã în imediata lor proximitate ºi în viaþa internaþionalã în ansamblu. formal. cât de preocupãrile în legãturã cu mediul care considerã cã pãmântul este un întreg. Din nou revenim la contextul paradoxal în care ia naºtere geopolitica. ºi anume ca. dacã în domeniul militar SUA conservã o superioritate netã. al vieþii politice a statelor. Cu toate acestea. oricât ar fi de puternic. Aceastã disciplinã se revendicã de la doi pãrinþi diferiþi: ºtiinþa politicã ºi geografia. ºi concentrarea asupra vieþii internaþionale ne apare ca o trãsãturã importantã a „noii geopolitici“. Se schimbã obiectul de studiu. Operând într-o realitate socialã ºi politicã diferitã. Astãzi.Noua geopoliticã. Statele sunt cuprinse în procese economice. Mai curios este cã aceastã filiaþie dublã a generat un fel de gelozie între disciplinele care au contribuit la naºterea noului domeniu. esenþa sa nu este atât legatã de Realpolitik. în tendinþe care se cer asimilate în propriile decizii ºi comportamente. Iar neglijarea tendinþelor globale sau pe cale de a deveni globale poate avea efecte dramatice pentru oricine. în cel economic ºi cultural lucrurile ar trebui privite mai nuanþat. aºa de dominantã în trecut. Rudolf Kjellen ºi Friedrich Ratzel. În acest context. sã se proclame multilateralismul. Atât de mare este consideratã aceastã influenþã. Este semnificativ în aceastã privinþã cã ºi cei doi întemeietori ai disciplinei. pãrãsirea câmpului tradiþional. Sensuri aflate în competiþie 17 mondiale ºi a rolului SUA în lume. sã se practice unilateralismul. Ei fac referire la schimbarea raporturilor reale dintre state în domeniile esenþiale care caracterizeazã o mare putere. geopolitica a fost ºi ea nevoitã sã-ºi schimbe prioritãþile. Nimeni. încât un autor prestigios precum Geoffrey Parker considera cã „noua geopoliticã reprezintã aplicarea geografiei ºi a metodei geografice la problemele internaþionale. cu deosebire în planul raporturilor cu Uniunea Europeanã. Ceea ce. A limita obiectul geopoliticii la studiul vieþii internaþionale din perspectiva metodei geografice este un demers care se cere examinat cu atenþie. furnizând omenirii baza sa de existenþã.

geoculturã Avem. se cere neapãrat corelatã cu cea economicã. Referindu-se la conþinutul noului termen – geoeconomie –. iar forþa de penetrare a pieþei pe cea a bazelor militare. inovaþia civilã – avansurile militar-tehnologice. noua geopoliticã este asociatã cu particularitãþile noii epoci mondiale. Nu considerãm cã revenind la o perspectivã „pur“ geograficã noua disciplinã ar câºtiga în vreun fel. financiare globale. subliniazã autorul. Toate acestea ne obligã sã regândim totul. informaþionale. Evoluþiile zonale sunt o rezultantã. geoeconomie. de-a face cu prefaceri în ceea ce priveºte demersul propriu-zis ºi particularitãþile sale. o covârºitoare izbândã: predominanþa vieþii economice ºi a logicii pe care aceasta o impune – logica comerþului. De pildã. de procese zonale sau internaþionale fãrã a face apel la evoluþii interne survenite între timp. nu putem desprinde dezvoltarea impetuoasã a Chinei zilelor noastre de contextual favorabil pe care îl oferã o Asie dinamicã ºi inovatoare. dominatã vizibil de probleme geoeconomice. în tentativa de a lãrgi aria problematicã a analizei. state mari. prefacerile ºi tendinþele la nivelul continentului asiatic nu pot fi discutate ºi înþelese în afara evoluþiilor interne ale Chinei ºi Indiei. sã resemnificãm importanþa structurii geografice a planetei. de condiþiile – prielnice sau nu – de dezvoltare existente în zona respectivã. asupra vieþii politice. sociologicã. Din aceastã perspectivã. capitalul disponibil – puterea de foc. studiul vieþii internaþionale poate sã aibã o importanþã preponderentã. de a o scoate din schema îngustã prefiguratã de întemeietori: importanþa centralã a teritoriului în comportamentul statelor. Pe de altã parte. mai precis a teritoriului. importantã. ele nu pot fi desprinse de evoluþiile interne ºi de ceea ce Anton Golopenþia numea „potenþialul statelor“. inclusiv suveranitatea statelor. corelaþie devenitã neîncãpãtoare. state care au consemnat în ultimii 10-20 de ani dezvoltãri semnificative. Dinamica vieþii internaþionale este ºi o funcþie a dinamicii vieþii interne a statelor. La fel cum evaluarea potenþialului de dezvoltare al statelor nu poate face abstracþie de contextul regional. Mai ales cã toatã istoria domeniului este un efort încordat de a scoate demersul geopolitic din corelaþia clasicã: influenþa datelor naturale. Este o corelaþie care nu dispare ºi nu va dispãrea niciodatã. punându-ºi pecetea pe dezvoltarea de ansamblu a Asiei. autorul american precizeazã: „Acest neologism este cel mai bun termen pentru a descrie combinaþia dintre logica conflictului ºi metodele comerþului. în acelaºi timp. Rudolf Kjellen a numit de la început geopolitica drept un „capitol al ºtiinþei politice“. Metodele comerþului înlocuiesc metodele militare. Ca sã revenim la exemplul de mai înainte.18 Geopolitica fiind tentatã sã priveascã geopolitica drept fiul ilegitim al celeilalte. Iar studiul potenþialului de dezvoltare al unui stat nu se poate face doar pãstrând o perspectivã geograficã. o asemenea perspectivã. Nu putem explica mulþumitor o serie de tendinþe. Geopoliticã. dar nu exclusivã. Dacã . culturalã. de fluxurile comerciale. Cea mai rãsunãtoare interpretare în aceastã privinþã este oferitã de Edward Luttwak.“17 Sfârºitul Rãzboiului Rece consacrã.

geopolitica ºi geoeconomia încep sã nu mai fie opuse. Latente în timpul Rãzboiului Rece. Suntem în anul 1990. Pluralismul noii discipline Noua geopoliticã este criticã. nu teritoriale. Cea mai importantã dintre ele. unde statele instituie anumite reguli ºi le protejeazã. iar sursele de conflicte se împuþineazã. producþiei ºi pieþelor sunt procese necesare ºi dezirabile. desemnând realitãþi ce convieþuiesc. statele nu pot urma logica comerþului care. Un pas intermediar pânã la strãlucirea din anii care vor urma. le-ar impune sã ignore propriile graniþe. Gearóid Ó Tuathail vorbeºte chiar despre o periodizare a diverselor vârste ºi perioade de afirmare ale geopoliticii. Conflictele comerciale dintre state – dintre Japonia ºi SUA. Rezultatul? O combinaþie cu totul particularã între logica conflictului. În contrast cu optimismul neoliberal. cercuri academice sau de putere. ele devenind centre de susþinere ºi promovare a globalizãrii. Ca entitãþi teritoriale.Noua geopoliticã. Logica comerþului începe sã capete preponderenþã. ci pentru cã natura lor se schimbã. Este . rãmâne cea dintre Occident ºi restul civilizaþiilor. Într-o interpretare mai largã. dar ele sunt conflicte economice. la un moment dat. care exprimã noua tendinþã. grila bipolarã pe care au instituit-o întemeietorii geopoliticii. Deci imediat dupã prãbuºirea sistemului socialist. noi falii. în care fiecare câºtigã. Globalizarea este interpretatã dupã modelul win to win. într-un fel. Construcþia lui Luttwak exprimã cu fidelitate acest moment de întretãiere istoricã. dar ºi în sensul promovãrii unei dezbateri deschise despre înþelesurile sale actuale. Criticã în sensul recunoaºterii faptului cã de la început geopolitica a însemnat diferite lucruri pentru diferite persoane. ci interrelaþionate. sorgintea lor adâncã este tot geograficã. decurgând din importanþa teritorialitãþii. dar înainte de dezintegrarea Uniunii Sovietice. ºi cea a comerþului. O datã cu afirmarea globalizãrii capãtã preeminenþã „liberalismul transnaþional“ ca doctrinã care subliniazã cã globalizarea comerþului. atunci lumea ºi guvernarea ar fi trebuit sã fie dominate de logica comerþului. definite mai curând spaþial decât funcþional. noi linii de conflict. Numai cã scena internaþionalã este ocupatã în principal de cãtre state ºi blocuri de state care regleazã viaþa economicã în teritoriile ºi regiunile respective. La început a fost „geopolitica imperialistã“ elaboratã de clasicii acestei discipline. spaþialã: nu ne-am putea imagina asemenea conflicte fãrã existenþa unor teritorii delimitate prin graniþe. de pildã – ar fi lipsite de temei dacã viaþa economicã ºi logica ei ar domina. ai globalismului. de la Friedrich Ratzel la Nicholas Spykman. propriile interese definite în termeni teritoriali. Asemenea linii sunt plasate în fâºiile de pãmânt care despart cele ºapte blocuri culturale. Nu pentru cã statele ar dispãrea. Samuel Huntington relevã puterea blocurilor geoculturale ºi predominanþa lor asupra fluxurilor comerciale. Într-o lume a economiilor din ce în ce mai deteritorializate. Conflictele dintre state se menþin. „axul central al lumii politice“. nu este greu sã observãm cã reapare grila bipolarã specificã Rãzboiului Rece. Sensuri aflate în competiþie 19 aceastã activitate ar fi izbândit cu adevãrat. Economice fiind. aceste blocuri reapar cu o forþã neobiºnuitã astãzi ºi contureazã noi zone. sau.

). Dacã în plan politic definirea noii ordini a acuzat o lipsã de realism frapantã. Mai presus de toate. Estul ºi Vestul. a grãbit formarea unei conºtiinþe planetare. Sudul ºi Nordul. Nu este vorba aici numai de autorii din spaþiul german. Natura celor mai multe ºi celor mai grave probleme ecologice depãºeºte cu mult graniþele statelor ºi chiar ale unor regiuni. toate acestea reprezentând dimensiuni importante ale geopoliticii. uneori chiar deciziile politice. ci ºi de cei din spaþiul anglo-american. degradarea mediului etc. precum ºi oameni politici de relief precum Harry Truman sau Leonid Brejnev. ori Andrei Jdanov. în fond. experþi. dar pe o bazã ideologicã. Preocupãrile ecologiste prilejuiesc o nouã afirmare a gândirii holistice în care geografia este un vehicul. în plan teoretic mai larg aceastã perioadã a cunoscut elaborãri importante. ceea ce ar putea furniza elemente pentru o nouã ramurã a geopoliticii – „geopolitica mediului“. care defineºte o nouã erã „mai liberã de ameninþare ºi teroare. . Ceea ce nu exclude agendele locale. ci elaborãri care consacrã divizarea lumii în cele douã blocuri. o redefinire a obiectului de studiu. despre interpretarea fundamentatã pe fapte ºi date naturale. scãldat de binefacerile pãcii ºi securitãþii. Tauthail considerã cã un capitol de sine stãtãtor al geopoliticii este reprezentat de „geopolitica mediului“.20 Geopolitica perioada în care se elaboreazã corpul conceptual al doctrinei. astãzi. pot prospera ºi trãi împreunã“18. mai ales pentru o putere oceanicã. iar concluziile detaºate influenþeazã opinia publicã. interesele þãrilor lor ori ale imperiilor reprezentate de aceste þãri. Mackinder este tipic în aceastã privinþã. conceptul central este cel de nouã ordine politicã mondialã. de ascensiunea Germaniei. nici acesta nu este emancipat de naivitate ºi iluzie. aceasta este perioada în care se încearcã redefinirea disciplinei. dar ºi de forþa de nepãtruns a Rusiei. Eliberatã de constrângerile de tot felul ale Rãzboiului Rece. a temelor care pot fi îmbrãþiºate de geopoliticã. spune Tuathail. Mai toþi autorii acestei etape vorbesc despre „obiectivitatea“ demersului lor. Dupã Rãzboiul Rece. promovând tot o grilã bipolarã. ambii lansând câte o doctrinã care le poartã numele. a stimulat ºi încurajat gândirea holisticã. omenirea ºi-a îngãduit sã viseze un timp la un viitor pe care îl considera ferit de ameninþãri. a ariei problematice. mai puternicã în aplicarea principiilor de justiþie. Fireºte cã acestea nu sunt construcþii geopolitice propriu-zise. Ca orice început de perioadã istoricã. problemele ecologice nu pot fi rezolvate decât dacã se bucurã de o agendã la nivel global. Toþi însã. teoretizeazã. din spaþiul capitalist. o erã în care naþiunile lumii. deºi unele dintre rãdãcinile acestor probleme se situeazã încã în perimetrul graniþelor naþionale (poluarea. „Mediul global“ constituie astãzi un obiect de studiu pentru oameni de ºtiinþã. cum ar fi cele din domeniul geoeconomiei ºi geoculturii. În interiorul acestui concept se forjeazã o nouã relaþie între naturã ºi specia umanã. Mult mai sãracã. geopolitica Rãzboiului Rece cuprinde nume cum ar fi George Kennan. Realitatea este cã. mai sigurã în promovarea pãcii. a reponderat importanþa mediului natural în calitatea vieþii pe planeta noastrã. ele teoretizeazã ºi fixeazã mai ales dreptul fiecãrei superputeri a momentului de a vorbi ºi de a reprezenta interesele blocului pe care îl întruchipa. din spaþiul socialist. El vorbeºte în numele imperiului care începea sã se teamã de ridicarea puterilor pe continent. precum ºi modalitãþile de control reciproc. Substanþa globalã a ecologiei a stimulat acþiunile la nivelul lumii în ansamblu.

FMI. in Gearóid Ó Tuathail. Sensuri aflate în competiþie 21 Iatã schema care sintetizeazã evoluþia istoricã a disciplinei. „Thinking Critically about Geopolitics. Paul Routledge (eds). Simon Dalby. The Geopolitics Reader. 1999 . state cu Strategi din cadrul Pentagonului potenþial de ameninþare nuclearã. Introduction“. OMC Noua gândire politicã Sfârºitul istoriei Geoeconomia statului Noua ordine mondialã impusã de SUA Liberalismul transnaþional/ neoliberalismul State-problemã.Noua geopoliticã. London and New York. aºa cum este ea vãzutã de autorul american: Discursurile geopolitice Tipul de discurs Personalitãþi etice Alfred Mahan Friedrich Ratzel Geopolitica imperialistã Halford Mackinder Karl Haushofer Nicholas Spykman George Kennan Vocabularul dominant Puterea maritimã Lebensraum (spaþiu vital) Puterea oceanicã / Inima Lumii Puterea oceanicã / Inima Lumii Teoria þãrmurilor Politica îngrãdirii (containment) Þãrile din Lumea a Treia ca Geopolitica Rãzboiului Rece Lideri politici ºi militari din sateliþi sau piese ale dominoului. spaþiul sovietic ºi cel occidental blocul occidental vs. Routledge. blocul sovietic Mihail Gorbaciov Francis Fukuyama Edward Luttwak Geopolitica noii ordini mondiale George Bush Lideri ai G7. ºi al NATO teroriºti Samuel Huntington Ciocnirea civilizaþiilor Comisia mondialã pentru mediu Dezvoltarea durabilã ºi dezvoltare Al Gore Geopolitica mediului Robert Kaplan Thomas Homer-Dixon Michael Renner Iniþiativa strategicã în domeniul mediului Anarhia iminentã Resursele limitate ale mediului Securitatea mediului Sursa: Gearóid Ó Tuathail.

fãrã îndoialã. ea exprimând datoria puterilor oceanice de a îngrãdi. configuraþiile geografice îºi menþin – ºi îºi vor menþine – o anumitã semnificaþie. emancipatã în întregime de abordãrile clasice. Nu putem sã nu observãm un proces de revenire a „hãrþilor mentale“ pe care le propun întemeietorii disciplinei în efortul de a explica evoluþia statelor ºi a lumii în ansamblu. În acest context am remarca o anumitã perenitate a „grilei de lecturã bipolare“ a lumii. hãrþile sunt modificate pentru a depãºi înþelegerea disciplinei ca exprimând influenþa „geografiei asupra vieþii politice“. Supremaþia americanã ºi imperativele sale geostrategice: „Pentru prima oarã în istorie o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile de putere din Eurasia. Apare ºi un accent suplimentar: puterile maritime. Putem vorbi chiar despre o redescoperire a spaþiului. psihologice.“20 Am þinut sã reliefãm aceastã perenitate nu ca un reproº. ci tocmai pentru a atrage atenþia asupra faptului cã. Întreaga perioadã a Rãzboiului Rece se încadreazã perfect într-o schemã bipolarã. culturale. instituitã de Mackinder. De aceea. Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþia mondialã […]. ci ºi în orientãrile ºi deciziile politice. evident. ea nu este – cum pare sã sugereze formula – cu totul nouã.19 Ceea ce.22 Geopolitica Perenitatea grilei de lecturã bipolare Noua geopoliticã dobândeºte accente particulare. sugruma puterile continentale). Toatã dezvoltarea modernã a pãrut la un moment dat cã reprezintã o uriaºã desprindere de „constrângerile . cã ele se regãsesc nu numai în interpretãri teoretice de o anumitã anvergurã. O schemã de interpretare a istoriei prin prisma geografiei. dar ºi ca putere supremã în lume […]. reprezentatã de Uniunea Sovieticã. Grila este preluatã apoi de Haushofer ºi fixatã într-o metaforã sugestivã: „politica anaconda“ (politica promovatã de puterile oceanice de a dezbina ºi. Configuraþiile politice includ particularitãþi sociale. Schema nu este cu mult diferitã în proiecþia lui Zbigniew Brzezinski privind imperativele geostrategice ale supremaþiei americane din lucrarea Marea tablã de ºah. Eurasia îºi pãstreazã importanþa geopoliticã […]. promoveazã viziuni ºi abordãri diferite. scopul acestei cãrþi este formularea unei geostrategii cuprinzãtoare ºi integrale pentru Eurasia. fundamentatã de George Kennan. Cu toate acestea. O încercare de identificare a elementelor repetitive ale evoluþiei istorice pornind de la configuraþia geograficã a lumii. Strategia containment-ului. Este o grilã care împarte lumea în puteri maritime ºi puteri continentale. este diferit. poziþii. dimensiuni sociale. independent de abordãri. Fãrã îndoialã. dar ele au un fundament geografic. sunt vãzute ca un fel de replici moderne ale Atenei democratice. orientãri. întãritã ºi consolidatã printr-un bipolarism ideologic. se înalþã pe o configuraþie geograficã. Este imperios necesar sã nu aparã nici un concurent eurasiatic capabil sã domine Eurasia ºi astfel sã concureze America. Configuraþiile spaþiale includ. apoi. pe când cele continentale sunt asociate cu despotismul întruchipat de Sparta – cu care Atena se afla în disputã. în frunte cu SUA. are drept substanþã bipolarismul. Totuºi. De data aceasta se opereazã cu interacþiunile dintre configuraþiile spaþiale ºi cele politice. de a împiedica extinderea puterii continentale prin excelenþã.

independent de graniþe ºi interese locale. financiare. venit tot la scarã planetarã. ne îndeamnã la prudenþã atunci când suntem tentaþi sã desprindem fluxurile globalizãrii de baza lor naturalã. . tehnologice.Noua geopoliticã. sub forma ameninþãrii ecologice. Triumful globalizãrii a putut fi interpretat ca o dovadã fãrã echivoc în aceastã privinþã: spaþiile devin prea puþin importante. Sensuri aflate în competiþie 23 naturale“. informaþionale. semnificative cu adevãrat sunt fluxurile comerciale. care au loc la scarã planetarã. Rãspunsul.

.

Delimitãri conceptuale

O disciplinã este istoria acelei discipline Cuprinsul acestui volum solicitã de la bun început câteva clarificãri legate de înþelesul termenului de geopoliticã, de apariþia ºi evoluþia acestei teorii. „Disciplinã cu nume sonor“, geopolitica este, adesea, folositã public „proporþional cu absenþa preciziei în definirea sa“1. Neologism de o ambiguitate ce nu este totdeauna perceputã, geopolitica este greu de caracterizat în câteva cuvinte. Mai dificil ºi, dupã opinia noastrã, mai riscant este sã apelãm la definiþii. De aceea, ne vom limita la prezentarea unor aprecieri ºi consideraþii fãcute de autori proeminenþi în domeniu, încercând, totodatã, ºi o serie de clarificãri ºi delimitãri conceptuale, necesare pentru înþelegerea problematicii volumului. Cu menþiunea cã acest capitol nu îºi propune decât o familiarizare cu unele accepþiuni ºi înþelesuri ale geopoliticii. În fond, conþinutul termenului va apãrea mai limpede dupã ce vom analiza diverse variante ale geopoliticii, diferite procese, tendinþe cu o evidentã conotaþie geopoliticã. Cu alte cuvinte, istoria ºi evoluþia disciplinei ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai limpede ºi conþinutul ei. Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevã legãtura de substanþã între poziþia geograficã a unui stat ºi politica sa. Însãºi etimologia cuvântului spune explicit acest lucru, „geo“ însemnând pãmânt, teritoriu. Geopolitica priveºte ºi analizeazã politica din perspectiva cadrului natural în care are loc, ea propunându-ºi sã explice mãsurile ºi orientãrile politice pe baza datelor naturale ale unui stat: poziþie geograficã, suprafaþã, bogãþii naturale, populaþie etc. Unul dintre întemeietorii disciplinei, Karl Haushofer, spune explicit: „Geopolitica demonstreazã dependenþa oricãrei dezvoltãri politice de realitatea perenã a solului.“2 Am putea spune cã spiritul geopoliticii este la fel de vechi precum istoria însãºi. Instinctiv, oamenii politici, conducãtorii militari de excepþie au acþionat luând în calcul considerente pe care noi astãzi le putem numi geopolitice, „forþele eterne ale pãmântului ºi climei“, iar atunci când le-au desconsiderat fie cã au suferit eºecuri, fie cã succesele ºi cuceririle lor au durat puþin. Experienþe istorice cumulate au arãtat cã trãsãturile eterne ale mediului natural înving pânã la urmã, cã ele îºi pun pecetea pe acþiunea politicã, fixându-i o serie de constrângeri. O treaptã intermediarã în procesul de apariþie a geopoliticii este reprezentatã de acele reflecþii care surprind ºi exprimã sugestiv importanþa relaþiei dintre mediul

26

Geopolitica

geografic ºi politicã. Herder spunea cã „istoria este geografie în miºcare“. Napoleon remarca, la rândul sãu, cã „politica unui stat stã în geografia sa“. De asemenea, doctrina Monroe – „America americanilor“ – ori cea a „misiunii civilizatoare“ a Franþei în Africa sunt elaborãri care implicã viziuni geografice ºi abordãri de facturã geopoliticã. Putem considera asemenea poziþii ca exprimând aprecieri de naturã geopoliticã? Neîndoielnic, nu! Ele sunt constatãri sugestive care surprind o relaþie; în cazul nostru, cea dintre geografie, pe de o parte, ºi politicã, pe de alta. Geopolitica ia naºtere în momentul în care apare intenþia de a explica aceastã relaþie, de a o întemeia din perspectivã teoreticã. Caracterul doctrinar apare în momentul în care noua teorie, surprinzând rolul real al mediului natural în configurarea politicii, transformã acest element în factor explicativ principal, dacã nu exclusiv, neglijând alte determinãri, uneori cel puþin la fel de importante.

Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii Întemeietorul de drept al geopoliticii este suedezul Rudolf Kjellen, profesor de ºtiinþa statului la Universitatea Upsala. El foloseºte termenul propriu-zis de geopoliticã în 1899 într-o prelegere publicã. Cuvântul apare, dupã aceea, într-un studiu scris, Introducere în geografia Suediei, publicat la 1900. Consacrarea termenului are loc abia în 1916, când Kjellen publicã lucrarea Problemele politice ale rãzboiului mondial, în care primul capitol se intitula „Probleme geopolitice“. „De atunci, mãrturiseºte Kjellen, denumirea se întâlneºte peste tot, cel puþin în literatura (ºtiinþificã) de limbã germanã ºi scandinavã.“3 Rudolf Kjellen a ajuns la geopoliticã venind dinspre ºtiinþele statului. Puternic influenþat de cultura germanã, Kjellen concepea statul ca o formã de viaþã – o lucrare a sa publicatã în 1917, la Leipzig, se numea chiar astfel: Der Staat als Lebensform – iar ºtiinþa politicã drept o ºtiinþã a statului. Statul este studiat din mai multe perspective: 1. Þara (geopoliticã) Aºezarea þãrii Înfãþiºarea þãrii Teritoriul þãrii 2. Gospodãria þãrii (ecopoliticã) Relaþiile comerciale externe Satisfacerea nevoilor economice proprii Viaþa economicã 3. Neamul (demopoliticã) Constituþia neamului Poporul Firea neamului

Delimitãri conceptuale

27

4. Societatea (sociopoliticã) Structura socialã Viaþa socialã 5. Guvernãmântul (cratopoliticã) Forma de stat Administraþia Autoritatea statului Acestea reprezintã, de altfel, titlurile capitolelor ºi subcapitolelor din partea a doua a cãrþii Grundriss zu einem System der Politik (Principiile unui sistem al politicii), Leipzig, 1920.4 Dupã cum se observã, Kjellen propune o abordare a statului din multiple perspective, care sã ne ofere o explicaþie a funcþionãrii sale. În acest cadru, geopolitica urma sã examineze suportul geografic, natural al statului. „Statul, spune mai târziu autorul suedez, nu poate pluti în vãzduh, el e legat întocmai ca pãdurea de un anume sol din care-ºi suge hrana ºi sub a cãrui faþã copacii lui deosebiþi îºi împletesc între ei rãdãcinile.“5 Este cu totul remarcabilã aceastã viziune sistemicã asupra studiului statului, menitã sã ofere o înþelegere cât mai completã a funcþionãrii sale. Aºa cum este demnã de semnalat legãtura, comunicarea, am spune astãzi, între aceste perspective de abordare, pentru cã domeniile de care se ocupã alcãtuiesc un întreg. „Fiecare putere [e vorba de statele mari, de marile puteri, n. n.] a fost conceputã ca unitate politicã a cinci componente, putând fi privitã: din punct de vedere geografic, etnic, economic, social ºi juridic; numim aceste cinci feþe ale fiinþei ei: þarã, neam, gospodãria þãrii, structura socialã ºi guvernãmânt.“6 Statul este vãzut, aºa cum am spus, ca o formã de viaþã („marile puteri sunt, înainte de toate, întruchipãri ale vieþii ºi chiar cele mai mãreþe dintre toate întruchipãrile de pe pãmânt ale vieþii“), iar politica drept ºtiinþa statului; geopolitica reprezintã analiza statului din punct de vedere geografic, în acest sens ea nefiind altceva decât geografie politicã. O spune, de altfel, explicit Kjellen: „Cuvântul a fost formulat pentru întâia oarã într-o lecþie publicã în aprilie 1899 […], având acelaºi înþeles cu «geografia politicã» a lui Ratzel ºi, întrucâtva, chiar cu antropogeografia lui.“7 Este limpede cã Kjellen descoperã geopolitica în efortul de sistematizare a unghiurilor de analizã ºi studiu al statelor. Sã ascultãm o mãrturisire semnificativã a sa: „Mai e de dezlegat o problemã pur terminologicã. Rânduiala dinãuntrul sistemului încã nu e complet aºezatã pânã ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari prin termeni anume. A le mai numi pe toate politicã este un simplu corolar al celor de mai sus; ele sunt toate teorii despre stat; însuºirilor speciale trebuie sã li se facã dreptate printr-o specificare a acestui termen general.“8 Era vremea desprinderilor, a autonomizãrii diverselor ramuri dintr-un trunchi comun. În viziunea autorului suedez, geopolitica este un capitol al politicii, consideratã ea însãºi ºtiinþã. Kjellen fixeazã pentru geopoliticã un anume obiect, un anume unghi de analizã a statului, cel care porneºte de la condiþiile sale naturale de existenþã. Dar,

28

Geopolitica

încã o datã, trebuie repetat cã geopolitica este parte componentã a unui demers mai amplu. Dacã vom desprinde acest capitol din formula în care a fost conceput ºi integrat, cum se procedeazã nu de puþine ori, mai mult, dacã vom încerca sã-l aplicãm unei realitãþi radical schimbate, fireºte cã nepotrivirea devine mai mult decât evidentã. Astfel, geopolitica poate apãrea ca un demers depãºit, al cãrui domeniu de valabilitate þine de un anumit stadiu în evoluþia studiului politicii. Autor prolific, Kjellen nu îºi limiteazã demersul la analize strict teoretice. El scrie, de pildã, un volum monografic intitulat Introducere la geografia Suediei, urmãreºte atent desfãºurarea Primului Rãzboi Mondial ºi elaboreazã lucrãri, cum ar fi Die Politischen Probleme des Weltkrieges (Problemele politice ale rãzboiului mondial). În acest proces de analizã concretã a statelor ºi diverselor situaþii apar consideraþii extrem de instructive pentru tema noastrã. Gânditorul suedez împarte geopolitica în: a) topopolitica – subdisciplina care va studia aºezarea statului; b) morfopolitica – subdisciplina care va examina forma, graniþele, reþelele de circulaþie; c) fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului, bogãþiile solului ºi subsolului, aºezarea matematicã, în latitudine ºi longitudine. Topopolitica, de pildã, are în vedere aºezarea þãrii, dar în acest subcapitol nu e vorba de aºezarea matematicã, fizicã, aºezarea lângã mare sau în interiorul continentului (aceasta e studiatã în capitolul de fizipoliticã), ci de plasarea politicã a þãrii respective. Autorul simte, astfel, nevoia de a trece dincolo de cartografiere, de corelarea unor date fizice: „În practicã este vorba mai ales de un studiu al vecinilor. Se oferã aici observaþiei ºi reflecþiei toate problemele fundamentale pentru situaþia în lume a unei þãri care decurg: dintr-o vecinãtate simplã sau complicatã, din vecinãtatea cu state mari sau mici, din distanþele mai mari sau mai mici ce le despart de centrele de forþã ºi de culturã ale timpului, din situaþia faþã cu punctele de fricþiune sensibile ale marii politici, din aºezarea la centru, intermediarã sau la margine ºi multele altele de felul acesta.“9 Identificãm aici un alt sens al geopoliticii, care vine tot de la întemeietorul de drept al disciplinei, ºi anume acela de informaþie politicã externã, de studiu al cadrului larg al politicii, de cercetare a ceea ce Kjellen numea mediul politic. Or toate acestea presupun nu numai mãsurãri propriu-zise, ci ºi evaluãri, judecãþi, tipuri de raportare. De fapt, aici este vorba despre frontierele politice ale statului. Iar examinarea lor implicã trecerea dincolo de domeniul precis al cartografierii. În acelaºi sens, Kjellen face deosebirea dintre poziþia geograficã ºi poziþia geopoliticã. Prima este fixã, cea de-a doua, mereu schimbãtoare. Poziþia geograficã poate fi determinatã cu exactitate prin mãsurãtori fizice, cea geopoliticã înseamnã „poziþia în raport cu statele înconjurãtoare“, deci implicã raportarea la un mediu politic care nu þine neapãrat seama de statul respectiv, dar de care acesta trebuie sã þinã seama.

Delimitãri conceptuale

29

Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie Este foarte important pentru înþelegerea a ceea ce urmeazã sã precizãm conþinutul unor noþiuni cum ar fi geografia, geografia politicã, geopolitica, geostrategia. Geografia este, dupã dfiniþia lui Fernand Braudel, „studiul societãþii cu ajutorul spaþiului“. Numai cã geografia a fost scrisã, dupã opinia specialiºtilor, la un nivel modest, într-o manierã staticã ºi descriptivistã, favorizând acumularea de date imense fãrã o sistematizare interioarã. Spre deosebire de istorie ºi istorici, geografii s-au þinut, mai ales în secolul al XIX-lea, departe de politicã. Remarca se referã, cum afirma ºi Yves Lacoste, în Dicþionarul de geopoliticã, apãrut, sub coordonarea sa, la Paris, la învãþãmântul geografic academic, pentru cã la nivelul învãþãmântului primar ºi secundar ambele discipline aveau un rol bine definit în promovarea identitãþii naþionale. Preocupaþi sã nu aibã atingere cu politica, geografii din mediul academic au recurs în special la culegerea de date despre climã, sol, subsol, relief, vecinãtãþi etc. Geografia politicã, întemeiatã de Friedrich Ratzel la sfârºitul secolului trecut (autorul german publicã lucrarea sa fundamentalã, Politische Geographie, în 1897), studiazã „relaþia dintre procesele politice ºi mediul geografic“10, „condiþiile geografice ale constituirii, dezvoltãrii ºi activitãþii statelor“, potrivit Dicþionarului de sociologie11. Concentrându-ºi demersul de cercetare pe relaþia dintre formele de organizare socialã ºi politicã, pe de o parte, ºi mediul geografic, pe de alta, geografia politicã încearcã sã rãspundã la întrebarea: existã o legãturã între formele politice ºi mediul natural? ªi dacã da, care ar fi aceasta? La prima parte a întrebãrii rãspunsul este, fãrã ezitare, afirmativ. În viziunea lui Friedrich Ratzel, statul e tratat ca un organism ale cãrui particularitãþi depind în parte de însuºirile poporului, în parte de cele ale pãmântului, rolul determinant revenind acestora din urmã. Între aceste particularitãþi, cele mai importante sunt întinderea, aºezarea, felul ºi relieful pãmântului, vegetaþia ºi apele etc. Deducem de aici deosebirea cardinalã dintre geografia politicã ºi geografie. Prima urmãreºte sã surprindã miºcarea, o anume evoluþie, dinamica propriu-zisã a corelaþiei menþionate, în timp ce geografia descrie mai mult condiþiile naturale ale mediului fizic. Mai puþin clarã apare deosebirea dintre geografia politicã ºi geopoliticã. De ce este mai anevoioasã trasarea acestei demarcaþii? Pentru cã, aºa cum am arãtat, un prim sens, de început, al geopoliticii coincide cu cel de geografie politicã. În acest context, nu putem sã nu menþionãm cã întemeietorul geografiei politice, Friedrich Ratzel, este îndeobºte considerat ºi întemeietorul de fapt al geopoliticii, în sensul cã el a formulat unele noþiuni care l-au influenþat pe Kjellen ºi care au fost preluate de cãtre geopolitica germanã în perioada interbelicã. Anton Golopenþia remarca ºi un viciu metodologic în demersurile privitoare la stabilirea obiectului specific al geopoliticii, în sensul cã încercãrile de definire „n-au pornit de la faptul preocupãrii zise geopolitice. Ci, dimpotrivã, de la definiþii ºi ºtiinþe existente cu care credeau cã trebuie sã le punã de acord.“12 De aceea, centrul de greutate a cãzut pe construirea definiþiilor, ºi nu pe delimitarea obiectului de studiu specific al acestei discipline. Geograful român cu cele mai sistematice preocupãri de geopoliticã, Ion Conea, citeazã poziþia autorilor germani Hennig ºi Korholtz în aceastã privinþã: „Sã fie bine

30

Geopolitica

stabilit cã geopolitica ºi geografia politicã nu e unul ºi acelaºi lucru, deºi aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politicã se ocupã cu aspectul ºi împãrþirea politicã a statelor într-un moment dat – aºadar cu o permanenþã – pe câtã vreme geopolitica se ocupã cu miºcãrile din procesul de devenire a statelor, miºcãri care duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stãrilor celor în fiinþã la un moment dat – cu acestea ºi cu rezultatele lor. Geografia politicã dã instantanee, imagini ale unei stãri de moment, la fel cu cliºeele fotografice; geopolitica, dimpotrivã, ne prezintã ca ºi un film, forþe ºi puteri în desfãºurare.“13 Am reprodus pe larg aceastã apreciere, întrucât ea este ilustrativã pentru discuþia de faþã. Atunci când obiectul unei discipline nu apare clar conturat, se stabilesc tot felul de distincþii, de-a dreptul bizare. Cum este ºi aceasta, pe care Ion Conea o contestã pe bunã dreptate, deoarece se proiecteazã, arbitrar, asupra geografiei politice un caracter static pe care aceasta nu-l are. Explicaþia pe care o gãseºte geograful român este cã aceºti autori – ºi noi putem spune, prin extrapolare, cã mai toate poziþiile de acest gen – au nevoie de un obiect de cercetare pentru geopoliticã ºi, întrucât nu-l gãsesc, apeleazã la „un furt de bunuri“ ºi rãpesc geografiei politice elementul ei dinamic. În plus, au existat reþineri privitoare la folosirea termenului de geopoliticã, datã fiind asocierea disciplinei cu practicile expansioniste ale nazismului german. Uniunea Internaþionalã de Geografie a interzis chiar dezbaterea sub egida sa a problemelor de geopoliticã pânã în 1964. Firesc, în toatã aceastã perioadã s-a folosit termenul de geografie politicã. Interesant este cã, ºi dupã încheierea Rãzboiului Rece, reticenþa faþã de folosirea termenului de geopoliticã persistã, mulþi autori preferând sã opereze cu noþiunea de geografie politicã. De pildã, în Dicþionarul de sociologie, citat mai sus, existã termenul de geografie politicã, ºi numai în explicaþiile date în interiorul sãu se vorbeºte de geopoliticã. Este cu atât mai semnificativã aceastã reþinere cu cât ea se manifestã în contextul unui de reviriment al geopoliticii, reviriment generat de prãbuºirea fostului sistem socialist, de dezagregarea Uniunii Sovietice, de redefinirea sferelor de influenþã care urmeazã unor prefaceri de o asemenea anvergurã. Geostrategia are un sens mai restrâns ºi desemneazã valoarea deosebitã a unui loc, a unei întinderi, în special în plan militar. De fapt, geostrategia înseamnã gândirea în termeni spaþiali a faptului militar, a preocupãrii de a identifica poziþii avantajoase din punct de vedere strategic. Astãzi termenul a cãpãtat ºi un înþeles mai larg, el fiind folosit în legãturã cu puncte, zone, întinderi care nu au neapãrat o semnificaþie pentru domeniul militar, ci ºi pentru cel comercial, al potenþialului de control al diferitelor regiuni.

Geopoliticã, geoistorie Un alt termen important pe care trebuie sã-l discutãm în cadrul acestui capitol introductiv este cel de geoistorie. Sunt mai multe motive care ne îndeamnã sã facem acest lucru. În primul rând, este un termen frecvent folosit. În al doilea rând, el are importante conexiuni cu termenul de geopoliticã ºi permite o mai bunã înþelegere a acestuia din urmã. Acest termen figureazã ºi în titlul primei reviste de profil din

Delimitãri conceptuale

31

România, Geopolitica ºi geoistoria, editatã la Bucureºti începând cu 1941. Alãturarea celor doi termeni chiar în titlu nu este întâmplãtoare ºi se cuvine sã încercãm o explicaþie. Cum se spune ºi în „Cuvântul înainte“ al primului numãr, „geopolitica nu este altceva decât, în mare mãsurã, geoistoria prezentului (prin geoistorie trebuind sã înþelegem atâta istorie, româneascã sau oricare alta, câtã se poate prin geografie explica)“. Deci geoistoria este ºi ea, ca ºi istoria propriu-zisã, o sumã de învãþãminte; de învãþãminte, de aceastã datã, privind lecþiile pe care geografia le-a oferit de-a lungul istoriei. Am putea oare, studiind geopolitica, sã ne lipsim de mina de constatãri ºi concluzii pe care o reprezintã geoistoria? Dupã cum se poate observa, geopolitica prezintã o înrudire de substanþã cu geoistoria. Nu am putea sã facem analize geopolitice realiste ºi adânci fãrã a lua în calcul cee ce ne transmite trecutul sub formã de semnal, de avertisment, de povaþã. Aºa cum se sublinia ºi în textul la care am fãcut referire, de fapt „geopolitica purcede, în parte, din geoistorie ºi numai la lumina acesteia poate geopolitica lãmuri îndeajuns prezentul“. Pentru toate statele învãþãmintele privind relaþia dintre geografie ºi viaþa oamenilor de-a lungul timpului sunt importante. Ele sunt cu deosebire relevante pentru acele state de dimensiuni mai mici aflate la ceea ce editorii revistei Geopolitica ºi geoistoria numesc „vaduri geopolitice ale vremii ºi planetei“ sau „rãspântii geopolitice“. De ce? Pentru cã la asemenea vaduri se adunã ºi avantajele, ºi primejdiile, atuurile, dar ºi poftele de a deþine asemenea atuuri. În cazul acestor þãri (printre care editorii revistei numesc ºi România), care deþin un fel de cumul geopolitic, învãþãmintele istoriei sunt mai condensate, mai pline de substanþã, au un statut nu de îndemn facultativ, ci de constantã ce condiþioneazã chiar supravieþuirea statelor. Avem de-a face cu ceea ce Adam Michnik numea – referindu-se la relaþiile Poloniei cu Rusia, la învãþãmintele pe care istoria le degajã de aici – „legile dure ale geopoliticii“, de care nu se poate face abstracþie decât cu un preþ foarte mare: „o regulã a politicii poloneze trebuie sã fie un dialog permanent cu Rusia. Chiar cu Rusia care recurge la o retoricã imperialã. Acestea sunt legile dure ale geopoliticii.“14 Pentru România, geoistoria este cu deosebire instructivã. Istoria ne propune ºi o anumitã percepþie asupra unui eveniment sau a unei relaþii. Când vorbim de geoistorie nu putem sã avem în vedere doar analiza rece ºi obiectivã a unei situaþii, ci ºi percepþia acelei situaþii care ne vine din trecut. Percepþie fixatã în manualele ºcolare ºi în mentalul colectiv al unei comunitãþi. O asemenea realitate psihologicã ne influenþeazã atitudinea, judecata, comportamentul, are o existenþã de sine stãtãtoare în conºtiinþa publicã, opunându-se altor interpretãri, altor abordãri ale aceloraºi evenimente sau situaþii. Istoria modernã a relaþiilor franco-germane a fost influenþatã de percepþia existentã în legãturã cu aceste raporturi, percepþie care nu facilita o abordare fireascã, netensionatã a acestei probleme. Am recurs la acest exemplu ºi pentru a arãta cã depãºirea unor asemenea percepþii presupune existenþa unor oameni vizionari, regândirea fundamentalã a unui raport, dar implicã ºi apariþia unui moment prielnic, a unei evoluþii care pune în termeni noi problema respectivã. De multe ori se face

32

Geopolitica

trimitere la acest exemplu într-adevãr relevant, fãrã a se avea însã în vedere toate dimensiunile semnalate. Atunci când în disputã se aflã un teritoriu, în conflict intrã idei, percepþii despre problema aflatã în discuþie, ºi nu adevãrul. Iar decizia unui lider ia în calcul ºi propria evaluare, dar încorporeazã ºi ideile, percepþiile care existã la un nivel social mai larg despre acea problemã. În preambulul Dicþionarului de geopoliticã apãrut sub coordonarea lui Yves Lacoste se remarcã, pe bunã dreptate, cã „rolul ideilor – chiar ºi false – este capital în geopoliticã, întrucât ele sunt cele care explicã proiectele ºi care, asemenea cauzelor materiale, determinã alegerea strategiilor“.

Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii Existã în conturarea obiectului de studiu al geopoliticii douã contribuþii româneºti de mare semnificaþie, asupra cãrora ne propunem sã insistãm. Prima, legatã de numele geografului Ion Conea, este construitã în directã legãturã cu viziunea lui Kjellen despre vecinãtate ºi studiul vecinãtãþii. Ion Conea plaseazã obiectul de studiu al geopoliticii în domeniul relaþiilor internaþionale, reþinând pentru aceastã disciplinã douã seturi de preocupãri. 1. În primul rând, el considerã cã „geopolitica nu va studia statele în parte, ci jocul politic dintre state“, cã „geopolitica va fi ºtiinþa relaþiilor sau – ºi mai bine – a presiunilor dintre state“15. Înainte de a trece mai departe la prezentarea concepþiei lui Conea, nu putem sã nu menþionãm un termen nou pe care geograful român îl foloseºte adesea, ºi anume druckquotient, termen folosit prima datã de Alexandru Supan. Rudolf Kjellen a vorbit de presiunea pe care un stat o suportã în fiecare clipã la hotare, subliniind cã orice stat trebuie sã se considere, oarecum, asediat. Supan a încercat sã dea expresie matematicã acestei presiuni recurgând la noþiunea de druckquotient. Acesta se obþine prin însumarea populaþiilor din þãrile vecine unui stat ºi împãrþirea acestei sume la numãrul populaþiei statului respectiv. Astfel, pentru o serie de state mici ºi mijlocii dinainte de Primul Rãzboi Mondial, druckquotientul calculat de Supan era: Olanda – 11,7, Belgia – 14,7, România – 30,8 iar Elveþia – 50,9. Fireºte, într-o perioadã, cum este cea contemporanã, în care tendinþa dominantã este cea de integrare, presiunea la graniþele unui stat nu mai are relevanþa pe care o avea altãdatã. Totuºi, ea reprezintã un indiciu demn de luat în seamã. Alexandru Supan vorbeºte de presiunea demograficã, temã asupra cãreia vom reveni într-un alt capitol. Prin extrapolare, putem vorbi de o presiune culturalã, economicã, informaþionalã. Starea de asediu de care vorbea Kjellen reprezintã însumarea tuturor acestor elemente. Acest nivel de analizã a relaþiilor internaþionale este extrem de important ºi nu trebuie subestimat în nici o privinþã. Cele mai multe conflicte sau stãri de tensiune decurg, adesea, din creºterea decalajelor de presiune la graniþa dintre state, care stimuleazã poftele de agresiune ale statului avantajat de noua situaþie. Nu vom cãpãta o înþelegere adecvatã a dinamicii relaþiilor dintre state dacã ne vom lipsi de aceastã analizã.

„Geopolitica. ci faptul cã este formulatã oarecum unilateral. mai întâi. de o vedere aplicatã asupra a ceea ce se întâmplã în interiorul respectivelor state. drept „ºtiinþa mediului politic planetar“. Altminteri nu putem înþelege „jocul“. care pot fi percepute empiric. De fapt.“17 Pe aceastã hartã putem identifica puncte ºi regiuni de „maximum“ ºi puncte ºi regiuni de „minimum“. mai mult. Studiul lui Ion Conea. Statele sunt acei actori ai istoriei pe care îi numim Anglia. publicat la Craiova în 1940. ea analizeazã. publicat în deschiderea volumului. regiunile naturale care la un moment dat pun probleme de politicã ºi economie mondialã. Ea trebuie sã ne prezinte ºi sã ne explice harta politicã. În perspectiva acestui punct de vedere. „geopolitica are drept obiect mai degrabã problemele politice ºi economice pe care le pun regiunile ºi marile individualitãþi ale planetei. Sunt fiinþele pe care le percepem în perspectivã ca patrie. Anton Golopenþia ºi M. 2. O ºtiinþã nouã“. În al doilea rând. întrucât ele sunt zone „de fricþiune sau de convergenþã a intereselor ºi disputelor“. De aceea. . Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ Volumul Geopolitica. De altfel. Important în devenirea hãrþii politice a lumii este sã urmãrim punctele ei de „maximum“. reuneºte unele studii importante ale autorilor lucrãrii: Ion Conea. ea nu priveºte importanþa problemei. el o spune explicit: „acest mediu politic trebuie urmãrit ºi definit pe temei geografic“19. zonele strategice unde se întâlnesc ºi intrã în disputã interesele þãrilor din zonã sau ale marilor puteri. Germania etc. Pentru a studia jocul politic dintre state ºi presiunile dintre acestea este nevoie. Primele intereseazã cu deosebire geopolitica. Oceanul Pacific etc. Ne spune acest lucru ºi Kjellen: „Obiectul politicii este statul […]. politica este ºtiinþa despre patria proprie ºi despre cea a altora.Delimitãri conceptuale 33 Dacã este sã facem o obiecþie. autorul îmbrãþiºeazã cu preponderenþã o viziune strategicã asupra geopoliticii. dacã nu ar exista prefaceri în situaþia internã a statelor s-ar anula însãºi ideea de joc. aºa cum întâlnim mai ales la ºcoala anglo-saxonã. individualitãþi geografice formate din acele regiuni rãspândite pe suprafaþa planetei cum ar fi Marea Roºie. Aceste realitãþi supraindividuale. „Presiunea“ ºi „jocul politic“ au un numitor comun: starea internã a statelor respective. Monografia mea despre Suedia reprezintã o tentativã de a vãdi ºi de a descrie ºtiinþific o singurã patrie cu tot ce cuprinde.“18 Este evident cã Ion Conea defineºte geopolitica tot din perspectivã geograficã. Aceastã hartã – înþelegerea ºi prezentarea ei – formeazã sau ar trebui sã formeze obiectul ei. Marea Mediteranã.“16 Iar geopolitica este un capitol al politicii. aºadar. ºi nu atât problemele politice ºi economice care sã priveascã un singur stat. într-un sens mai cuprinzãtor. pentru cã acesta nu ar mai fi alimentat decât de datele geografice. Popa-Vereº. ºi cuvântul care sã vinã dinspre sociologie“. Ion Conea defineºte geopolitica. care sunt fixe. totuºi. se încheie cu precizarea: „sã aºteptãm. ne preocupã aici. Ele ni se înfãþiºeazã ca realitãþi obiective ºi pline de viaþã. „Geopolitica apare ca ºtiinþa atmosferei sau a stãrii politice planetare.

ci este concomitent geograficã. în viziunea lui Kjellen. cercetarea geopoliticã este continuã. neam ºi populaþie (studiate de demografie).34 Geopolitica Studiul lui Anton Golopenþia. Am putea spune cã finalitatea a reprezentat una dintre cele mai . un cuvânt aplicat. Pentru sociologul român obiectul geopoliticii „îl constituie potenþialul statelor [s. ºi nu sã facã teoria statului în genere. a modului cum e guvernat. o lecturã mai adâncã a operei întemeietorului geopoliticii. politicã. nu în sensul lipsei de obiectivitate. rezultatele sunt naþionale. socialã. Acesta este rezultanta însuºirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului.“20 De aici decurg ºi alte trãsãturi ale cercetãrii geopolitice. economie (studiatã de ecopoliticã) etc. performanþa. dinamica. numai geograficã. o unitate indisolubilã dintre þarã (studiatã de geografia politicã). izvoarele acestei viziuni. n. ci datoritã alegerii ºi analizei temelor respective din perspectiva statului pentru care se face cercetarea. nu analizã teoreticã“. deci. merita. Cercetarea geopoliticã nãzuieºte sã realizeze un echivalent pe plan politic al acestor buletine. erau fragmentate. intitulat „Însemnare cu privire la definirea preocupãrii geopolitice“. ori numai politicã. „Ea este cercetare. ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica exclusiv unui demers de tip academic.“21 S-a discutat mult în literatura de specialitate dacã geopolitica trebuie sã aibã o finalitate practicã. el nu poate fi surprins urmând un singur unghi de analizã. oricât de important ar pãrea el la un moment dat. plasând-o în miezul problemelor sociale ºi politice. a neamului. prin urmare. Cercetarea de acest gen „este întâi de toate informativã“.]. Aceastã „teorie empiricã a statului“ pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care. culturalã. a economiei acestuia. în acelaºi timp. Statul. Destinatarii acestor cercetãri sunt conducãtorii unui stat. tendinþele de evoluþie ale statului. Întrucât statele sunt realitãþi istorice. cu adevãrat. este o „formã vie“. economicã. cu alte cuvinte urmãreºte sã surprindã situaþia de la un anumit moment dintr-o þarã. pentru a afla rãspunsuri potrivite. demograficã. iar rezultatele cercetãrii cu privire la ele îºi pierd actualitatea. o rezultantã. funcþionarea. Cuplarea acestor douã perspective îl determinã pe Golopenþia sã-ºi precizeze concepþia despre obiectul geopoliticii. Or dinamismul este un loc geometric. de nevoia vitalã a statelor de a cunoaºte la timp aceste prefaceri din imediata vecinãtate ºi din lume. ori numai economicã. „reluatã întruna. un cuvânt ce smulge geopolitica de pe tãrâmul strict al geografiei. a mediului sãu politic. a populaþiei. a structurii sociale. ci ºi pentru vremurile noastre. întrucât urmãreºte lãmurirea faptelor în individualitatea lor ºi rezultã din nevoia de a face faþã consecinþelor pe care le pot avea evenimentele care se produc în strãinãtate pentru un stat sau altul. Douã sunt. de rapida schimbare a unor conjuncturi. pânã atunci. credem. sã fi fost anunþat drept cuvântul care vine dinspre sociologie… Un cuvânt modern ºi actual nu numai pentru timpul când a fost rostit. de dinamica situaþiei internaþionale. Cercetarea geopoliticã nu este. dacã ea poate furniza informaþii ºi evaluãri orientative pentru factorii de decizie politicã. Sociologul român era preocupat. pentru a sesiza cu adevãrat esenþa. aºa cum e refãcut zi de zi buletinul meteorologic. În primul rând.

Delimitãri conceptuale

35

sensibile probleme în toatã dezbaterea pe marginea geopoliticii de-a lungul vremii. Fireºte, este dificilã astãzi tentativa de a recupera un sens aplicat al geopoliticii, dupã ce aceasta a fost asociatã cu o practicã istoriceºte condamnabilã. Nu ni se pare întemeiatã nici poziþia care reclamã un statut strict academic pentru geopoliticã, aºa cum l-ar fi avut geografia politicã, cel puþin în viziunea întemeietorului sãu, Fr. Ratzel. Caracterul academic al geografiei politice ºi al geopoliticii în etapele de început þine mai mult de statutul disciplinei: acela de fundamentare, de delimitare ºi de stabilire a identitãþii proprii. Faptul cã o ramurã a geopoliticii, cea germanã, a trãit experienþa cu totul nefericitã a apropierii de nazism nu ar trebui sã inhibe efortul de fixare a finalitãþilor practice. Ar trebui sã ne întrebãm dacã o disciplinã care îºi propune drept obiectiv studiul expres al politicii poate evita atingerile cu practica politicã ºi, dacã da, cu ce costuri. Academismul fad nu oferã perspective reale de dezvoltare acestei discipline. Conceputã într-un mod echilibrat ºi inteligent, geopolitica poate oferi argumente care sã stea la baza actului politic. Greºeala nu constã în acest efort, cu totul întemeiat, dupã opinia noastrã, ci în pretenþia de a oferi o justificare completã a actului ºi mãsurii politice. Punctul de intersectare între geopoliticã ºi activitatea practicã a liderului politic este, de altfel, subliniat chiar de întemeietorul disciplinei, deci înainte de apariþia oricãror deformãri ideologice. În prefaþa lucrãrii Marile puteri de dinainte ºi de dupã rãzboiul mondial (1935), Kjellen precizeazã cã nu trebuie studiate numai componentele geografice, etnice, economice, sociale ºi juridice ale politicii, ci ºi componentele subiective, ce idee are despre sine un popor, cum vede el lumea din jur, capacitatea oamenilor politici de a folosi împrejurãrile ºi momentele favorabile. „Cu acestea, afirmã Kjellen, am ajuns la limita pe care se opreºte ºtiinþa ºi de la care începe activitatea practicã a ºefului politic.“22 De altfel, pe filierã anglo-saxonã, geopolitica a dobândit un caracter aplicat ºi pragmatic. Sã ne referim în acest context la lucrarea lui Dean Minix ºi Sandra Hawley, Global Politics, apãrutã în 1998. Autorii considerã cã specialiºtii în relaþiile internaþionale ar trebui sã devinã un fel de meteorologi politici. „Este necesar sã descriem schimbãrile care au loc în climatul politic. Trebuie sã explicãm aceste prefaceri în mediul nostru politic, astfel încât sã le putem evalua ºi categorisi pentru utilizarea lor ulterioarã. În cele din urmã, bazându-ne pe analizele noastre asupra evenimentelor ºi a prefacerilor pe care le prefigureazã, putem spera sã prevedem în timp orice alte procese similare care urmeazã sã aibã loc în viitor ºi cum vor afecta viaþa noastrã aceste prefaceri politice.“23 Dean Minix ºi Sandra Hawley apreciazã pe bunã dreptate cã, în mijlocul unei furtuni politice în lume, ar fi nepotrivit sã scoatem o hartã pentru a vedea încotro ne îndreptãm. Datoria specialiºtilor demni de acest nume este, dimpotrivã, sã arate ºi sã convingã cã diversele crize ºi tensiuni nu înseamnã ºi nu pot fi echivalate cu haosul, dezordinea ºi dezorientarea. Ei chiar imagineazã un asemenea buletin, care sã surprindã meteorologia politicã a unor zone fierbinþi, precum Balcanii, Orientul Mijlociu, regiunea Asia-Pacific. Cu atât mai proeminent ni se pare meritul lui Anton Golopenþia de a fi surprins virtuþile practice ale cercetãrii geopolitice, de a fi fãcut acest lucru acum mai bine de o jumãtate de secol în termeni pe care literatura de specialitate îi foloseºte în mod

36

Geopolitica

obiºnuit astãzi, de a fi relevat finalitãþile cercetãrii geopolitice într-o perioadã în care nazismul era la zenit, de a fi avut temeritatea sã deosebeascã destinul unei discipline de asocierea, prin forþa lucrurilor temporarã, a unor reprezentanþi ai ei cu o orientare politicã extremistã. De altfel, viziunea lui Golopenþia despre geopoliticã ni se pare chiar foarte puþin valorificatã. Este suficient sã facem trimitere la câteva încercãri contemporane de caracterizare a geopoliticii ca sã ne dãm seama cât de departe a gândit Golopenþia, depãºindu-ºi în mod limpede epoca.

Condamnarea geopoliticii la inactualitate Chiar ºi caracterizãrile contemporane ale geopoliticii, încercãrile de definire surprind în special relaþia dintre mediul natural ºi politicã. Vom reda, în continuare, câteva asemenea aprecieri, aºa cum sunt ele citate în preambulul Dicþionarului de geopoliticã coordonat de Yves Lacoste. Grand Larousse universel (1962) considerã cã geopolitica este „studiul raporturilor dintre state, dintre politicile lor ºi legile naturale, acestea din urmã determinându-le pe primele“. Celãlalt mare dicþionar francez, Robert (1965), concepe geopolitica drept „studiul raporturilor dintre datele naturale ale geografiei ºi politica statelor“. În ediþia din 1989, Grand Larousse universel defineºte geopolitica drept „ºtiinþa care studiazã raporturile dintre geografia statelor ºi politica lor […]. Geopolitica exprimã voinþa de a ghida acþiunea guvernelor în funcþie de lecþiile geografiei“. Citim în Le Petit Larousse illustré, 1994: „Geopolitica – ºtiinþa care studiazã raporturile între geografia statelor ºi politica lor“. În Enciclopaedia Britannica, geopolitica este consideratã a fi „utilizarea geografiei de cãtre guvernele ce practicã o politicã de putere“ (prin urmare, geopolitica este asociatã doar cu statele mari, cu puterile care au ceva de spus pe arena internaþionalã). Am reprodus aceste definiþii pentru cã ele fixeazã o anumitã înþelegere, de început, a geopoliticii. Pentru cã fac acest lucru foarte aproape de zilele noastre, când existã o presiune difuzã, dar foarte realã, în direcþia unei înþelegeri diferite ºi moderne a acestui termen. Pentru cã ezitã sã încorporeze prefaceri ce au avut loc deja în câmpul politicii, al puterii, ºi care se cereau asimilate într-un fel sau altul ºi de cãtre geopoliticã. S-a ajuns astfel la un prim paradox: chiar ºi astãzi, la o sutã de ani de la apariþia termenului, se opereazã tot cu sensul iniþial al disciplinei ºi se încearcã aplicarea acestui sens la o realitate mult schimbatã. Evident cã, în acest context, suntem tentaþi sã percepem mai ales discrepanþa, ceea ce nu concordã. Suntem chiar tentaþi sã abandonãm noþiunea sau, poate ºi mai rãu, sã o folosim cu un sens trunchiat ori chiar negativ, ca exprimând „o orientare profund greºitã“, adeptã a „determinismului geografic“ etc. Aºa cum am precizat, geopolitica îºi propune sã explice performanþele statului. Dar pe „teritoriul“ statului au apãrut realitãþi noi, de care el nu poate sã nu þinã cont. A discuta potenþialul statului doar în raport cu instrumentele de care dispunea acum un secol – ºi în cadrul cãrora poziþia geograficã ºi, în general, condiþiile naturale jucau un rol mult mai important decât astãzi – înseamnã a condamna pur ºi

Delimitãri conceptuale

37

simplu geopolitica la cea mai grea sentinþã pentru o disciplinã, sentinþa de inactualitate. Ion Conea sesiza cu acuitate cã, dacã am concepe geopolitica doar ca geografie politicã, deci ca o disciplinã circumscrisã relaþiei dintre mediul natural ºi stat, atunci viitorul ei ar fi serios pus sub semnul întrebãrii, deoarece însãºi influenþa mediului natural este din ce în ce mai puþin semnificativã într-o erã a triumfului tehnologiei moderne. „Astãzi, cu progresele extraordinare ale tehnicii ºi, în genere, ale ºtiinþei aplicate, se poate spune cã influenþele primite de omul civilizat înseamnã foarte puþin faþã de cele de el exercitate. Omul – agent geografic activ este azi infinit superior omului agent geografic pasiv.“24 Dupã opinia noastrã, geopolitica a apãrut în efortul de a oferi o explicaþie cât mai riguroasã elementului central al politicii, puterea. De ce anume este determinatã puterea unui stat? reprezintã interogaþia care strãbate mai toate demersurile de naturã geopoliticã. Rãspunsul oferit de geopolitica tradiþionalã nu este cel mai adecvat, întrucât pune puterea în legãturã doar cu factorii naturali ai existenþei statale, de la poziþia geograficã pânã la bogãþiile naturale. Pe bunã dreptate, în toate analizele consacrate demersurilor geopolitice se reproºeazã determinismul geografic, faptul cã formulele întemeietoare ale acestei discipline oferã explicaþii unilaterale politicului, venind numai dinspre perspectiva geograficã. Este un lucru adevãrat, dar nu neapãrat cel mai important. Aceasta ni se pare o lecturã superficialã a întemeietorilor geopoliticii, un tip de raportare care nu reuºeºte sã treacã dincolo de formule stereotipe. Cu totul semnificativ ni se pare a fi faptul cã se încearcã o definire a ecuaþiei explicative a puterii unui stat. Are mai puþinã importanþã dacã elementele respective se schimbã, dacã deþin ponderi diferite în momente diferite. Dar însãºi ecuaþia este sau devine neîncãpãtoare. Montesquieu sesizase deja rolul mediului ºi al climei în determinarea sistemului de guvernãmânt; tot el semnala, însã, cã rolul acestora este mult mai mare în societãþile primitive, pe când în cele dezvoltate factorii non-naturali tind sã devinã preponderenþi. Schimbarea rolului diverºilor factori nu scade din valoarea ecuaþiei explicative, care poate integra alte elemente, poate repondera structura celor existente; esenþialã rãmâne preocuparea de a întemeia, de a fundamenta o ecuaþie. Or tocmai aceastã preocupare ni se pare demnã de reþinut, independent de formula concretã. Formula poate fi respinsã, efortul de a o întemeia, nu. Mai aproape de zilele noastre s-au lansat ºi alte ecuaþii de determinare a puterii unui stat. Dintre ele am cita-o pe cea a lui Ray S. Cline25:
Puterea = [Masa Criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x [Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã] sau, într-o formulã prescurtatã: P= (Mcr+E+M) x (S+V).

Putem face, fãrã îndoialã, o serie de remarci chiar ºi pe marginea acestei ecuaþii, dar aici primeazã efortul de a sintetiza, de a turna într-o formulã o anume interpretare ºi evaluare. Este limpede cã avem de-a face cu o ecuaþie care defineºte puterea pornind de la achiziþiile teoretice ºi de la experienþa politicã acumulatã la sfârºitul de secol ºi de mileniu. Astãzi, elementele care alcãtuiesc resursele a ceea ce literatura de specialitate

38

Geopolitica

numeºte putere necuantificabilã (intangible power) intrã din ce în ce mai pregnant în ecuaþiile care tind sã evalueze forþa unui stat. Pe drept cuvânt. Într-o epocã în care omul dispune de instrumente mult mai puternice pentru a-ºi modela viitorul, temeinicia strategiilor de dezvoltare, voinþa, sãnãtatea moralã, deschiderea culturalã sunt factori cu o pondere mai mare ºi, în anumite contexte, decisivã în devenirea unei naþiuni.

Dogmatizarea prematurã a geopoliticii Noþiunea de geopoliticã nu a avut, cel puþin în viziunea lui Rudolf Kjellen ºi a altor autori importanþi asociaþi cu naºterea ºi consacrarea sa, o încãrcãturã doctrinarã foarte pregnantã. Aceastã conotaþie este mai mult rezultatul interpretãrilor care au urmat, al deformãrilor de tot felul. Deformãrilor reale pe care le gãsim la unii întemeietori ai geopoliticii, cu deosebire germani, li se adaugã deformãrile ºi exagerãrile de tot felul ale analiºtilor care s-au ocupat de aceastã disciplinã. Un fapt real, apropierea unor reprezentanþi ai geopoliticii germane de nazism, formularea de cãtre Karl Haushofer ºi colaboratorii sãi de la Zeitschrift für Geopolitik a unor teze care au putut fi preluate de politica oficialã a Germaniei acelei perioade a condus în perioada postbelicã la un fel de proscriere a disciplinei. ªi nu numai în þãrile socialiste, ci ºi în statele occidentale. Într-un asemenea climat au existat puþine ºanse sã fie identificate virtuþile reale ale acestei discipline. S-au relevat mai ales greºelile abordãrilor geopolitice, deformãrile lor, ºi nu atât capacitatea acestei discipline de a explica, de a lumina mai bine o serie de relaþii ºi conexiuni. De aceea, întrebarea cardinalã nu poate fi evitatã: ne învaþã ceva cu adevãrat geopolitica? Dacã rãspunsul este pozitiv, atunci demersul de cercetare trebuie focalizat pe virtuþile explicative ale acestei teorii. Dacã nu, orice exerciþiu de interpretare este pur ºi simplu inutil. Identificãm, astfel, un al doilea paradox de care trebuie sã fim conºtienþi. Exagerãrile doctrinare reprezintã mai ales rodul analizelor fãcute de diverºi autori pe marginea doctrinei geopolitice, ºi nu atât al lucrãrilor care au întemeiat aceastã orientare. De aici decurg cel puþin douã cerinþe metodologice: opera întemeietorilor se cere cititã fãrã prejudecatã, iar cea a comentatorilor cu precauþie. Este adevãrat cã o anumitã ramurã a studiului geopoliticii – avem în vedere ºcoala germanã din perioada interbelicã – a lansat concepte ºi interpretãri care au putut fi utilizate de politica expansionistã a Germaniei naziste, dar existã parcã o propensiune deliberatã de a asimila geopolitica în ansamblu cu cea elaboratã în Germania interbelicã. Or chiar cu referire la aceastã orientare geopoliticã se fac eforturi de tratare mai nuanþatã, de recuperare a substanþei geopolitice veritabile. Stau mãrturie în acest sens, de pildã, prefaþa semnatã de Jean Klein la cartea lui Haushofer, Geopolitica, apãrutã în traducere francezã în 1986, sau lucrarea de mari proporþii, în douã volume, elaboratã de Hans-Adolf Jacobsen, intitulatã Karl Haushofer. Viaþa ºi opera, publicatã în 1979. Atât de pãtimaºã a fost uneori raportarea la geopolitica germanã interbelicã, încât nu a reþinut nici diferenþele dintre aceasta ºi poziþia oficialã (uneori a fost vorba chiar despre divergenþe: atacarea URSS a fost consideratã de cãtre Haushofer ºi colegii sãi

Delimitãri conceptuale

39

o greºealã, opinie întemeiatã oe argumente geopolitice) ºi nu a relevat nici acele poziþii care meritau sã fie subliniate prin schimbarea de interpretare pe care o propuneau. De pildã, în ultima parte a vieþii sale, Karl Haushofer precizeazã cã elementul geografic nu poate oferi explicaþii decât pentru maximum un sfert din orientãrile ºi deciziile politice. Nu discutãm acum dacã aceastã interpretare diferitã a intervenit dupã experienþa amarã a rãzboiului sau ca urmare a înþelepciunii pe care timpul o decanteazã uneori în fiinþa umanã. Reþinem doar cã era o precizare care contrazicea unele formulãri într-adevãr rigide din primii ani ai acestei ºcoli ºi care meritã criticate. Definiþia pe care publicaþia Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã), al cãrei mentor era Karl Haushofer, o dã în 1928 geopoliticii poartã, într-adevãr, amprenta unor interpretãri în spiritul determinismului geografic, dar conþine ºi precizãri care ar trebui sã trezeascã luarea-aminte: „Geopolitica este teoria dependenþei evenimentelor politice de teritoriu. Ea îºi are temelia sigurã în geografie, îndeosebi în geografia politicã, reprezentând teoria fiinþelor politice de pe glob ºi a structurii lor. Geopolitica urmãreºte sã furnizeze indicaþii pentru acþiunea politicã ºi sã fie îndreptar în viaþa politicã. Ca atare, ea devine o tehnologie capabilã sã conducã politica practicã pânã la punctul la care se produce avântul novator al acþiunii. ªi numai cu ajutorul ei acest avânt ar putea avea drept punct de plecare pentru realizãri ºtiinþa, ºi nu neºtiinþa. Geopolitica vrea ºi trebuie sã devinã conºtiinþa geograficã a statului!“26 Ultima frazã din textul citat ni se pare o caracterizare sinteticã (ºi, am putea spune, o formulã fericitã), care exprimã, este adevãrat, o anume viziune asupra geopoliticii. Indiferent cã este vorba despre statul antic sau despre cel din epoca postindustrialã, conºtiinþa geograficã este un element care intrã sau ar trebui sã intre în substanþa marilor orientãri ºi strategii politice. De ce nu ar fi geopolitica ºi un ghid în viaþa politicã? Fireºte cã e necesar sã precizãm ce sens dãm noþiunii de geopoliticã, dar cu toþii observãm cât de costisitoare sunt astãzi mãsurile ºi orientãrile care nu au respiraþie geopoliticã, nu au un ghidaj de aceastã facturã. Cum spuneam, geopolitica nu se limiteazã la geopolitica germanã (acestei variante a geopoliticii îi vom consacra un capitol de sine stãtãtor). De pildã, geograful englez Halford Mackinder, considerat unul dintre pãrinþii întemeietori ai geopoliticii, nu foloseºte acest termen nicãieri în opera sa. El ne propune o altã lecturã a geografiei planetei noastre, în care identificã ºi cauzalitãþi geografice ale istoriei, o altã viziune despre teritorialitate, foloseºte termeni noi precum „puncte strategice naturale („natural seats of power“) sau „zona-pivot a istoriei“. O abordare care a devenit posibilã deabia în perioada post-columbianã, când mijloacele de transport ale momentului – cãi ferate, vapoare – alcãtuiau totuºi o reþea care permitea nu numai ca globul sã fie cunoscut, dar ºi tratat ca un tot unitar. În loc de a încerca o desluºire a ceea ce ne învaþã cu adevãrat o interpretare precum cea a lui Mackinder, diverºi analiºti au preferat soluþia mai comodã de a împacheta totul în ambalajul numit „geopoliticã“, pe care au lipit diferite etichete conþinând cliºee obosite.

40

Geopolitica

Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? Autorul francez Jacques Ancel obiºnuia sã spunã: „Geopolitica este o chestiune a perioadelor postbelice“ (de fapt, citatul exact este „o ºtiinþã germanã din perioadele postbelice“). Remarca se cere plasatã în contextul reacþiei ºcolii geografice franceze faþã de geopolitica germanã interbelicã, o reacþie durã, presãratã cu sintagme de felul: „superstiþie cartograficã“, „geografie pusã în slujba politicii“, „produs gazetãresc“, „instrument al rãzboiului“ etc. Demn de semnalat este faptul cã autorul francez foloseºte termenul „geopoliticã“ doar pentru a nu fi confiscat de cãtre ºcoala germanã: „Cititorul sã scuze pedantismul aparent al faptului cã dau acestui studiu teoretic de geografie politicã drept titlu un neologism. Am crezut, însã, necesar sã nu las ca acest termen, care a fãcut carierã dincolo de Rin, sã fie acaparat de o nouã aºa-zisã ºtiinþã germanã.“27 Într-adevãr, dupã conflagraþii ºi mari înfruntãri armate, problemele teritoriilor ºi ale teritorialitãþii, deci ceea ce intrã cu obligativitate în obiectul de studiu al geopoliticii, capãtã o actualitate frapantã. În perioadele de dupã rãzboi se deseneazã sau redeseneazã graniþe, se repun în discuþie ºi se delimiteazã sfere de influenþã etc. De pildã, sfârºitul Rãzboiului Rece a condus la trei mari prefaceri geopolitice, care pun în umbrã tot ceea ce a însoþit acest proces. Este vorba de unificarea Germaniei, de eliberarea Europei de Est nu numai de comunism, ci, deopotrivã, de tutela sovieticã ºi de dezintegrarea Uniunii Sovietice. „Puþine prefaceri – noteazã analistul american Zbigniew Brzezinski – au avut loc într-un timp aºa de scurt ºi într-o perioadã de pace.“28 Sfârºitul Rãzboiului Rece a marcat, totodatã, sfârºitul unei organizãri bipolare a lumii: o bipolaritate geopoliticã, o bipolaritate ideologicã ºi o bipolaritate psihologicã. Sfârºitul acestei bipolaritãþi ne obligã sã regândim multe noþiuni. Ce sens ar mai avea în ziua de azi o miºcare cum a fost miºcarea de nealiniere? Nealinierea avea înþeles în condiþiile în care existau doi poli, în care se aflau în disputã douã orientãri care dominau planeta. În asemenea condiþii nealinierea semnifica „a treia cale“ sau, în orice caz, o poziþie care nu se alinia nici uneia dintre cele douã. A limita însã valabilitatea unei discipline doar la o perioadã anume, oricât de importantã ºi de semnificativã ar fi, înseamnã a-i rãpi dreptul la existenþã, a-i pune sub semnul întrebãrii statutul de disciplinã ºtiinþificã propriu-zisã. Dacã suntem consecvenþi cu punctele de vedere exprimate mai sus, atunci perioadele postbelice ar trebui descifrate prin intermediul celor antebelice. Cu alte cuvinte, geopolitica nu se poate interesa doar de ceea ce urmeazã, ci ºi de ceea ce pregãteºte ºi explicã un proces.

O disciplinã integratoare Atât de stãruitoare a fost preocuparea de a identifica deformãrile – repetãm, reale – ale formulelor tradiþionale ale geopoliticii, încât nu au fost sesizate la vreme evoluþiile semnificative în cadrul elementelor ce întemeiazã politica ºi componenta ei centralã, puterea. Nu a fost observatã apariþia unor noi situaþii care oferã explicaþii mai cuprinzãtoare potenþialului ºi performanþelor statului. Existã autori care considerã cã, astãzi, cronopolitica este mai importantã decât geopolitica. „Pierderea spaþiului material, apreciazã Paul Virilio, face ca guvernarea sã

Delimitãri conceptuale

41

aibã ca principal parametru timpul […]. Existã o miºcare de la geopoliticã la cronopoliticã: distribuþia teritoriului devine distribuþia timpului.“29 Nu am fi atât de fermi în a proclama aceastã substituire. Pentru cã spaþialitatea se cere ºi ea redefinitã în sens modern. Pur ºi simplu nu o mai putem concepe ca în secolul trecut, de pildã. Cert este cã timpul capãtã o nouã importanþã, de care trebuie sã fim cu toþii conºtienþi. Viteza de reacþie este o dimensiune esenþialã a conducerii ºi guvernãrii moderne. Viteza de reacþie în a sesiza domeniile noi ºi potenþialul lor de progres, viteza de reacþie în a produce inovaþia, viteza de reacþie în a o valorifica din punct de vedere comercial. Dacã schimbarea este un nou mod de a fi, a nu obosi sã te schimbi mereu, a face acest lucru cu viteza necesarã reprezintã un adevãrat comandament care se structureazã în jurul timpului. Existã ºi tentative de a sintetiza toate aceste schimbãri, de a le reuni într-un rãspuns nou, într-o formulã în care fiecare sã-ºi afle o soluþie mulþumitoare. Richard Falk este de pãrere cã lumea se miºcã rapid de la geopoliticã „spre o realitate mai integratã economic, cultural ºi politic“, ceea ce ar solicita apariþia geoguvernãrii. Statul suveran asupra unui teritoriu, ca actor într-o lume mult schimbatã, în care numeroase probleme ºi sfidãri au o naturã transnaþionalã, dispune de o capacitate de intervenþie ºi influenþare din ce în ce mai redusã. În aceste condiþii, ºi capacitatea sa de guvernare cunoaºte un declin vizibil. Miza politicilor globale nu o mai formeazã geopoliticile, ci geoguvernarea, menitã sã asigure structuri de guvernare eficientã la nivel global. A rãspunde la întrebarea „ce este geopolitica?“ înseamnã a rãspunde la întrebarea „ce anume determinã afirmarea politicã a unui stat?“ Deci geopolitica va fi o disciplinã integratoare sau nu va fi. Miºcarea ºi evoluþia statelor nu mai poate fi de mult explicatã doar pe baza datelor naturale ale statelor, deºi acestea îºi pãstreazã mult din semnificaþia lor. Nici chiar o lume profund informatizatã nu va putea niciodatã sã facã abstracþie de poziþia strategicã a strâmtorilor Gibraltar sau Malacca, nici de bogãþiile naturale din Orientul Mijlociu sau din Marea Caspicã ºi nici de presiunea ºi semnificaþia „politicã“ pe care o au populaþia ºi numãrul acesteia. Datele naturale vor fi întotdeauna materia primã din care se va întrupa procesul dezvoltãrii sociale. Modificarea esenþialã are loc la nivelul reponderãrii fiecãrui factor, iar adevãrata rãdãcinã a acestui proces se aflã în importanþa cu totul aparte pe care o are cunoaºterea astãzi, alãturi de capacitatea de a aplica ºi valorifica potenþialul sãu de dezvoltare. Geopolitica, dacã se vrea actualã, trebuie sã recompunã paralelogramul de forþe care alimenteazã afirmarea politicã a statului ºi evoluþia mediului politic internaþional. Ea va trebui sã consemneze sporirea importanþei pe care o au factorii subiectivi ai dezvoltãrii ºi sã-ºi redeseneze obiectul de studiu pornind de la aceastã realitate. Cu alte cuvinte, geopolitica va trebui sã asimileze datele fundamentale ale teoriei moderne a dezvoltãrii, fãrã de care nu pot explica ºi cu atât mai puþin prevedea evoluþiile din mediul politic internaþional. Nãscutã ca un capitol al politicii, geopolitica este nevoitã sã-ºi punã întrebãri cu privire la actul central al politicii, cel al guvernãrii. Pentru cã performanþa este datã de guvernare. Guvernarea trebuie sã sesizeze acei factori noi în procesul dezvoltãrii, acea reponderare a elementelor care determinã afirmarea politicã a unui stat. Dacã procesul dezvoltãrii este din ce în ce mai pregnant determinat de planificarea coerentã, de strategii realiste ºi, deopotrivã, de voinþa politicã, atunci geoguvernarea,

42

Geopolitica

care sã exprime atât dimensiunea naþionalã a termenului, cât ºi pe cea internaþionalã, desemnând forþe ºi tendinþe ce nu mai pot fi controlate ºi dirijate doar prin instrumente proprii fiecãrui stat, intrã într-o actualitate de netãgãduit. Geopolitica nu mai poate fi doar „conºtiinþa geograficã a statului“, ea trebuie sã fie ºi conºtiinþa „potenþialului statelor“ pe care îl pune în valoare guvernarea.

Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice Se poate spune cã geopolitica este o hartã mentalã. Orice stat îºi construieºte o asemenea hartã în care sunt topite evaluãri privind propria poziþie, raportul de forþe cu vecinii, contextul regional în care acþioneazã, mediul internaþional ºi coordonatele sale de bazã. Putem deduce veridicitatea hãrþilor mentale ale statelor ºi actorilor politici din acþiunile lor, din simþul oportunitãþii de care dau dovadã acestea, din inteligenþa cu care valorificã un context, din promptitudinea cu care reacþioneazã la anumite tendinþe etc. Când vorbim despre geopoliticã în sens de disciplinã avem în vedere mai ales „hãrþile mari“, elaborate de puterile vremii, la care „hãrþile mici“ trebuie sã se „alinieze“ sau mãcar sã se raporteze atent. La aceastã trãsãturã mai trebuie adãugatã o alta: geopolitica este prin natura ei preponderant imperialã. Ea a fost lansatã ca domeniu de reflecþie în perimetrul marilor puteri, de la imperiul de ieri la superputerea de astãzi. Punctele nodale ale teoriei au fost elaborate de cãtre autori aparþinând unor puteri în devenire (Alfred Mahan), unor puteri care îºi simþeau periclitatã poziþia (Halford Mackinder), unor puteri care se simþeau frustrate în urma pierderii unor confruntãri militare (Karl Haushofer) etc. Mahan, de pildã, realizeazã cu o acuitate ieºitã din comun cã Statele Unite nu pot deveni cu adevãrat o putere mondialã dacã nu devin ºi o putere maritimã ºi teoretizeazã cu mare forþã de convingere importanþa decisivã a construirii puterii navale. El a scris lucrarea The Influence of Sea Power upon History în primul rând pentru þara sa. Impactul a fost mult mai mare decât perimetrul Americii. Din ordinul lui Wilhelm II, împãratul Germaniei, cel puþin un exemplar din aceastã lucrare trebuia sã se afle pe fiecare navã a flotei germane. De altfel, în discursul rostit la Hamburg, la 18 iulie 1901, kaiserul a afirmat fãrã echivoc: „viitorul nostru se aflã pe mare“. Acelaºi ecou l-a stârnit lucrarea lui Mahan ºi în Japonia. Ea a fost tradusã ºi figura drept bibliografie obligatorie în toate colegiile militare ºi navale japoneze. Mackinder, la rândul sãu, a influenþat atât de mult geopolitica germanã, încât i-a împrumutat concepte, abordãri, distincþii. Corpul principal al geopoliticii aºa cum ne-o reprezentãm noi astãzi ca disciplinã este elaborat în perimetrul marilor puteri ºi exprimã temerile, preocupãrile, proiecþiile acestora. Putem reduce geopolitica la reprezentãrile ºi proiecþiile marilor puteri? Indiscutabil nu, pentru cã ºi þãrile mici trebuie sã-ºi elaboreze propriile hãrþi mentale. ªi ele au nevoie de o privire limpede asupra propriilor atuuri ºi slãbiciuni, ºi ele sunt somate sã cumpãneascã între marile tendinþe sub presiunea cãrora trãiesc, ºi ele au nevoie de elaborãri care sã le ghideze eforturile de promovare a intereselor lor pe arena internaþionalã. Am putea spune cã statele mici trebuie sã-ºi construiascã mai iscusit

Perenitatea lor imprimã o anumitã perenitate interpretãrilor. Poziþia naturalã nu se schimbã. de elaborare. atât în vremea regimurilor democratice din Germania. uneori. de regândire a lor din perspectiva diverselor contexte este o problemã de construcþie. indiferent de numele pe care epocile istorice le dau acestora vectori. ºi de cele mai multe ori este. Se schimbã actorii. ele trebuie sã judece ºi sã evalueze lucrurile cel puþin pe termen mediu. Nu avem decât sã comparãm politica externã a Germaniei din timpul lui Bismark cu cea din perioada premergãtoare Primului sau celui de-al Doilea Rãzboi Mondial pentru a vedea ce adaugã strategia pornind de la aceleaºi condiþii sau de la condiþii similare. Cum se schimbã actorii. dar procesul de descifrare. chiar supravieþuirea lor. Desigur. Dacã pãrãsim sau neglijãm aceastã perspectivã nu mai suntem pe tãrâmul geopoliticii. Construit din datele naturale. Ilie Bãdescu subliniazã importanþa spaþiului. O þarã micã este obligatã sã lucreze mãcar cu perspectiva termenului mediu. din prefacerile care au loc în perimetrul vecinãtãþilor unui stat etc. aºa cum ne spune ºi numele. altminteri spus. altminteri. strategia este conþinutã în ele. cum cresc ºi cum decad puterile? Geopolitica. Subliniind acest lucru. o anumitã repetabilitate miºcãrilor geopolitice. cã ea nu topeºte în substanþa ei elementele cuantificabile ale mediului natural. putem spune cã geopolitica este ºtiinþa dimensiunii spaþiale a vieþii politice. Chiar dacã vorbeºte despre „hãrþile mentale“ cu care ne echipeazã geopolitica. foarte mare. o concepþie despre om ca fiinþã spaþialã. pentru cã el vizeazã nu numai prosperitatea statelor respective. ca om spaþial. cât ºi roºii.“30 Datele naturale ºi elementele spaþiale nu asigurã doar anumite constrângeri obiective. Asemenea hãrþi au nevoie sã se distingã printr-o mai mare elasticitate. Dar a limita disciplina doar la studiul influenþei datelor naturale asupra deciziilor politice – interne sau internaþionale – ni se pare o îngustare . economice ºi culturale ºi religioase a popoarelor. porneºte de la datele naturale ºi cautã sã reliefeze importanþa acestora în evoluþia statelor ºi regiunilor. Am subliniat cã elaborãrile geopolitice iau forma unor hãrþi mentale pentru a evidenþia cu cât mai multã pregnanþã caracterul lor construit. ci adesea integritatea ºi. sã se impunã prin calitatea lor intrinsecã. tendinþe. de combinare a acestor elemente. Faptul cã geopolitica se concentreazã pe influenþa factorilor naturali asupra politicii unui stat nu înseamnã cã strategia care ghideazã un stat este înscrisã întru totul în aceste date. printr-o descifrare mai adâncã a proceselor cu care se confruntã. fluxuri. costul poate fi. o anumitã constanþã în timp a traseelor geopolitice. ceea ce implicã. cum evolueazã contextele. poziþia naturalã devine locul de interferenþã a unor vectori. Polonia a fost împãrþitã de Rusia ºi Germania. amintindu-ne de traseele fixe ale pãsãrilor cãlãtoare… Mai rãmâne sã lãmurim o problemã. Conservându-se în timp. ca reper fundamental al studiului geopolitic: „Concluzionând. într-un cuvânt. din poziþiile geografice. pentru cã ele nu dispun de forþa de a le impune. atât pe timpul þarilor albi. din dinamica contextelor politice ºi geopolitice. constrângerile obiective ale spaþiului ºi dinamicii spaþiale. nu am dori sã sugerãm cã harta mentalã este o construcþie întru totul subiectivã. evoluþiile mediului politic zonal ºi internaþional.Delimitãri conceptuale 43 propriile hãrþi mentale. „Legile dure ale geopoliticii“ imprimã permanenþã unor miºcãri. În mod special. cât ºi a celor extremiste.

44 Geopolitica a obiectului de studiu care nu conferã mare perspectivã studiului geopoliticii. da! Tumultul unei dezvoltãri. adicã elementele care conferã dinamism ºi trãsãturi particulare þãrilor ºi regiunilor. temeinicia unei orientãri nu pot fi înþelese fãrã corelaþiile necesare cu viaþa socialã. tehnologic. . fãrã a avea în vedere ºi evoluþiile în plan economic. Nu putem studia traseul ºi dinamica unei puteri. economicã. cu schimbãrile din câmpul politic. substanþa unei evoluþii.“31 Ca domeniu de preocupãri. În introducerea la primul numãr al revistei Geopolitica ºi geoistoria se spunea: „Geopolitica ar fi ca o plantã ºtiinþificã ce creºte mai ales în þãrile care o udã cu lacrimi geografice. ale unui actor mondial fãrã a face referire ºi la alte date. calitatea strategiilor care ghideazã dezvoltarea lor.

Teoria puterii maritime (Alfred T. caracterizatã prin viziune practicã ºi orientare strategicã a analizei. chiar dacã într-un mod indirect. Pentru a asigura securitatea acestui canal era necesar ca SUA sã deþinã superioritatea navalã în Caraibe ºi în estul Pacificului. În anul 1890. Lectura operei lor ne ajutã sã ne reprezentãm mai limpede nu numai aceste dominante. interpretãrile ºi soluþiile sunt diferite. fapt care ne ºi îndreptãþeºte sã vorbim despre o ºcoalã anglo-americanã de geopoliticã. ci ºi modul în care statele respective îºi percepeau evoluþia.1 Mahan a fost un autor care ºi-a elaborat opera în termenii strategici de care Statele Unite aveau atât de mare nevoie la acea vreme. Chiar ºi atunci când abordeazã aceleaºi teme ca ºi autorii germani. Existã. autorul american a atras atenþia asupra cerinþei ca Statele Unite sã construiascã un canal care sã traverseze istmul dintre cele douã Americi. cum am mai spus.Geopolitica anglo-americanã Principalele personalitãþi ale ºcolii geopolitice anglo-americane – Alfred Mahan ºi Halford Mackinder – nici nu au folosit termenul de geopoliticã. Ceea ce transforma insulele Hawaii într-un punct strategic vital pentru apãrarea Americii de „o invazie barbarã“ . Este vorba. Se spune cã acestuia din urmã nici nu-i prea plãcea termenul propriu-zis. ºi ceva care îi uneºte pe toþi gânditorii din domeniul geopoliticii. Elaborãrile lor teoretice dau astfel glas. despre ancorarea analizelor pe care le întreprind în spaþiul geografic al þãrii. iar Roosevelt a asigurat transpunerea în practicã a multora dintre ideile gânditorului american. Mahan) Russel Fifield ºi Etzel Pearcy considerã cã Alfred Mahan ºi preºedintele Roosevelt sunt printre cele mai mari personalitãþi ale geopoliticii americane. preocupãrilor ºi dominantelor de ordin strategic ale statelor respective. în acelaºi timp. ca ºi instrumentele de realizare a obiectivelor dezvoltãrii lor strategice. Existã ceva ce îi uneºte pe toþi gânditorii care fac parte din aceastã ºcoalã: orientarea preponderent strategicã a gândirii ºi elaborãrilor de ordin geopolitic. Cumpãrarea Canalului Panama în 1903 ºi deschiderea lui efectivã în 1914. acþiune iniþiatã de preºedintele american. al puterii sau al superputerii din care fac parte. a pornit ºi de la evaluarea fãcutã de Mahan. urmând particularitãþile unei abordãri specifice.

formulatã cu câþiva ani înainte. mai ales. a urmat unui fel de „gâlceavã“ diplomaticã. „victoria a fost hotãrâtã de controlul asupra mãrii“. de întârzierea cu care fratele lui Hanibal a sosit cu întãriri. a fost ºi profesor la Naval War College din Newport (Rhode Island). ca simbol al puterii Statelor Unite. Alfred T. board-ul educaþional din San Francisco hotãrâse ca elevii japonezi. Preºedintele Roosevelt este unul dintre cei care au pus în practicã aceastã idee. . dintre Napoleon Bonaparte ºi coaliþia europeanã antinapoleonianã condusã de ducele de Wellington. Generalul cartaginez nu a putut sã aducã trupele staþionate în Spania direct în Italia – aºa cum au procedat romanii –. Bãtãlia finalã de la Metaurus a fost decisã atât de poziþiile interioare ocupate de armata romanã în raport cu forþele cartagineze. în ascensiunea Marii Britanii. între anii 1660-1783. indispensabile noului statut de putere al SUA. cât ºi. chinezi ºi coreeni sã frecventeze ºcoli separate. Trimiterea flotei reprezenta un semnal cã alta era acum puterea Americii. care urmãreºte evoluþia flotei franceze între anii 1793-1812. ºi cea de la Waterloo.46 Geopolitica dinspre Asia. Cu puþin timp înainte. ºi în altul. ªi într-un caz. Mahan publicã o altã lucrare de tip monografic. Gestul preºedintelui american. în timpul cãruia mai mult de jumãtate din trupele sale s-au risipit.“2 Dacã nu facem acest lucru. în decizia strategicã de a construi canalul este cuprinsã ºi ideea lui Mahan. Autorul american relevã faptul cã influenþa puterii maritime în istoria diverselor þãri ºi în prosperitatea lor a fost sesizatã. spun comentatorii. Volumul reprezintã o privire monograficã asupra rolului jucat de forþa maritimã. „Este uºor sã spunem într-o formã generalã cã folosirea ºi controlul mãrii sunt ºi au fost dintotdeauna un factor important în istoria omenirii. Trei ani mai târziu. în al doilea rând. Ambele evenimente prezintã o similitudine frapantã. întãririle au sosit cu întârziere. publicatã în 1890. Aceeaºi cauzã – lipsa controlului asupra mãrii – i-a dezavantajat de douã ori pe cartaginezi: în primul rând. cercetarea influenþei mãrii în istoria diverselor popoare rãmâne la un nivel difuz ºi vag. Controlul romanilor asupra mãrii l-a forþat pe Hanibal sã recurgã la marºul îndelungat prin Galia. cele douã armate cartagineze s-au aflat în momentul decisiv separate de-a lungul Italiei. Mahan observã cã evenimentele în care puterea maritimã a jucat un rol hotãrâtor au fost tratate ºi interpretate fãrã a se þine seama tocmai de aceastã influenþã. Ceea ce a provocat indignare la Tokyo ºi chiar o anumitã încordare în relaþiile bilaterale. trecutã cu vederea de istorici. calitate în care scrie principala sa lucrare. Prin urmare. The Influence of Sea Power upon History. numai cã ea a fost invocatã într-un mod atât de general. trupele lui Hanibal au ajuns înjumãtãþite la porþile Romei. încât nu aducea nici o contribuþie efectivã la clarificarea acestei influenþe ºi a modului ei de manifestare. pentru cã drumurile erau controlate de aceºtia din urmã. intitulatã The Influence of Sea Power upon the French Revolution and Empire. iar între 1907 ºi 1909 a trimis în jurul lumii noua flotã americanã. Autorul citeazã douã înfruntãri militare celebre: cea dintre Hanibal ºi Scipio Africanul. precum ºi un alt traseu istoric pentru Cartagina. amiral al marinei americane. care urma sã stabileascã soarta Romei. Mahan (1840-1914). Opera lui Mahan ar putea fi caracterizatã drept o pledoarie pentru construirea unei puternice flote navale. Cu mult mai dificil este sã cãutãm ºi sã arãtãm precis ºi exact importanþa sa într-o situaþie anume. Astfel.

de destinaþii sigure. protecþia lor urmând sã fie asiguratã de-a lungul întregului parcurs. care s-a produs la mijlocul secolului trecut. O flotã comercialã puternicã era necesarã nu numai pentru desfãºurarea unei activitãþi comerciale intense. Statisticile spun cã Statele Unite aveau o putere industrialã din ce în ce mai mare. Dacã Statele Unite doresc sã se substituie Marii Britanii ca putere oceanicã. Prosperitatea naþionalã ºi împlinirea destinului naþional al Statelor Unite depindeau. deºi circa 60% din graniþe erau maritime. tot astfel lucrarea de faþã îºi propune sã aducã în prim-plan exact aceste probleme maritime. „La fel cum alte tipuri de istorii se ocupã cu influenþa rãzboiului. În primul rând. În al doilea rând. în mãsurã sã previnã blocadele ºi sã menþinã legãturile porturilor americane cu cele ale þãrilor aliate sau neutre. trãsãturile guvernãrii). Amiralul american avertiza cã. sã se învecineze pe o întindere considerabilã cu Oceanul Planetar sau sã aibã acces la acesta printr-o mare deschisã. cu o anumitã deschidere cãtre oceanul planetar (cu toate cã autorul american menþioneazã ºi alte condiþii spre a deveni putere maritimã. Problema cuceririi de noi teritorii nu mai reprezenta o prioritate. o þarã trebuie sã îndeplineascã trei criterii. cât ºi. Afirmarea acestui nou stat continental ºi ca putere maritimã era un imperativ. Mahan observã cã existã poziþii geografice avantajoase. au fost întrunite de Marea Britanie. ci ºi pentru cã ar fi reprezentat o dimensiune ºi un simbol al puterii. ceea ce echivala cu construirea unui adevãrat imperiu al oceanului. Atât dobândirea. Ele continuau însã sã rãmânã o putere continentalã. Mai mult. Este meritul lui Mahan cã a formulat în termeni clari dimensiunea strategicã a forþei maritime pentru noua putere care se nãºtea. navele comerciale ar fi trebuit sã dispunã de porturi. apreciazã Mahan. i-au asigurat rolul de putere mondialã pe care l-a deþinut atâta vreme. a problemelor politice. Dar ele au doar o valoare strategicã potenþialã atâta vreme cât nu beneficiazã de o forþã economicã în mãsurã sã le pune în valoare ºi sã le fructifice potenþialul. pãstrarea imperiului britanic au fost dependente de asigurarea controlului asupra oceanelor. sã dispunã de o capacitate navalã ºi de un potenþial militar ridicat al flotei maritime. în eventualitatea unor conflicte. nu e suficient sã opreºti inamicul la graniþã (în cazul SUA. Ca sã ajungã putere maritimã. fãrã a le separa însã de ceilalþi factori ºi de istorie în ansamblu. de aceastã flotã comercialã. sociale ºi economice în evoluþia þãrilor. ci trebuie sã dispui ºi de o flotã suficient de puternicã. amintind doar în treacãt problemele maritime. valorile ºi coeziunea naþionalã. ele trebuie sã-ºi completeze poziþia geograficã cu o flotã maritimã de prim rang.“3 Fireºte putere maritimã nu poate fi decât o þarã vecinã cu marea. ele nu dispuneau de o forþã navalã care sã punã în valoare toate aceste atuuri geopolitice. Mahan nu desparte istoria maritimã de alþi factori importanþi în devenirea popoarelor. Deºi dispuneau de largi deschideri cãtre Oceanul Planetar ºi aveau un considerabil potenþial economic. la þãrmurile oceanului).Geopolitica anglo-americanã 47 Focalizând analiza asupra influenþei puterii maritime. Aceasta era situaþia SUA la sfârºitul secolului. În sfârºit. mai ales. Autorul american trãieºte într-o perioadã în care expansiunea colonialã de tip clasic era pe sfârºite. în viziunea lui Mahan. Alfred Mahan trãieºte în perioada imediat urmãtoare încheierii procesului de colonizare a continentului american. Poziþia geograficã a acestei þãri. conjugatã cu forþa sa navalã. sã nu aibã în vecinãtatea imediatã vecini puternici. Toate aceste criterii. . cum ar fi numãrul populaþiei.

Contribuþia lui Mahan este cã a sesizat. Ea ocupã. iar dominarea acestui spaþiu reprezintã fundamentul oricãrei încercãri de dominare a lumii. trebuie însoþitã de capacitatea de a proiecta puterea. þãrilor scandinave. nu constituie oare tocmai ele astãzi regiunea-pivot a politicii mondiale? Aici au existat ºi continuã sã existe condiþii de mobilitate care permit apariþia unei puteri militare ºi economice mobile. puteri continentale. ideea ca atare reprezintã un element esenþial al oricãrei abordãri geopolitice de tip modern. la scarã globalã. cu toate acestea. Importantã nu mai era anexarea. Dezvoltarea impetuoasã a mobilitãþii bazate pe cãi ferate moderne reprezintã doar o problemã de timp. cu excepþia nordului. este important sã relevãm ideea lui Mahan cã puterea. mai devreme decât alþii. Poate executa lovituri în toate direcþiile. Ideea centralã a prelegerii este aceea cã istoria universalã ºi politica mondialã au fost puternic influenþate de imensul spaþiu din interiorul Eurasiei. maritimã. iar controlul mãrii presupune existenþa unei puternice flote oceanice. Puteri oceanice. inaccesibile navelor maritime. nu devine oare evidentã permanenþa relaþiei dintre realitãþile geografice ºi aceste tendinþe? Spaþiile vaste ale Eurasiei. vor vorbi despre puterea aerianã ºi chiar despre capacitatea Statelor Unite de a controla spaþiul cosmic. de anvergurã ºi.48 Geopolitica Centrul de greutate se mutase de la cucerire la controlul unor zone. stãpânirea unei þãri sau a unui teritoriu. un fel de „spaþiu maritim al secolului XXI“. chiar imperative. ci controlul asupra cãii de acces cãtre acel teritoriu. Persiei. aceeaºi poziþie strategicã centralã pe care o deþine Germania la nivelul Europei. cel mai proeminent reprezentant al geopoliticii anglo-saxone. tot din spaþiul american. Rusia a luat locul imperiului mongol. Din altã perspectivã privind lucrurile. Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) Sir Halford Mackinder (1861-1947) este. „Dacã vom arunca o scurtã privire asupra tendinþelor mari ale evoluþiilor istorice – scria el –. potenþialul de putere pe care îl reprezenta pentru America flota maritimã ºi cã a afirmat cerinþa construirii sale în cuvinte clare. prezentatã la Societatea Regalã de Geografie în anul 1904. limitatã. Dar capacitatea de a proiecta puterea cu mijloacele potrivite pentru o etapã sau alta reprezintã o constantã. Presiunile sale asupra Finlandei. ceea ce însemna o regândire a mijloacelor ºi instrumentelor dominaþiei.4 κi expune pentru prima datã ideile de geopoliticã în comunicarea intitulatã „The Geographical Pivot of History“ („Pivotul geografic al istoriei“). Indiei ºi Chinei iau locul raidurile centrifugale ale popoarelor stepei. dar poate fi ºi lovitã din toate aceste direcþii. Aceastã cale de acces este. de cele mai multe ori. Instrumentele cu care o þarã îºi proiecteazã puterea sunt ºi trebuie sã fie diferite de la epocã la epocã. Mai târziu. Poloniei. Chiar dacã autorul american limiteazã aceastã capacitate doar la instrumentul naval. pentru a fi efectivã. Este puþin probabil ca oricare dintre revoluþiile sociale imaginabile sã îi poatã schimba raportul fundamental cu spaþiile geografice largi ale existenþei sale…“5 . alþi autori. Turciei. pe punctul de a fi strãbãtute acum de o reþea de cãi ferate. indiscutabil.

un cerc de state ºi regiuni exterior din punct de vedere geografic continentului propriu-zis. este mai mult din inerþie. spune autorul englez. Africa subsaharianã. asiguratã prin construirea cãilor ferate. Referindu-se la expunerea lui Mackinder din 1904. Mobilitatea care a reprezentat marele atu al puterii maritime începe sã fie compensatã ºi chiar întrecutã de mobilitatea continentalã. considerând cã multe dintre evenimentele care au marcat evoluþia omenirii au o determinare geograficã. ocupându-le pentru anumite perioade de timp. dar când întreaga Asie Centralã ºi de Nord va fi împânzitã de cãi ferate. Indiei ºi Chinei. între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. Karl Haushofer aprecia: „O grandioasã explicaþie a politicii mondiale. pe care autorul o denumeºte „zona-pivot a istoriei mondiale“. cel britanic. ale Mãrii Mediterane. Curând. un cerc de state situate pe continent. O datã cu sfârºitul epocii columbiene. de la Oceanul Îngheþat pânã la munþii ºi podiºurile care despart zona de nord ºi centralã a Asiei de cea de sud. fapt care îi conferã acestei þãri o puternicã poziþie internaþionalã ºi un relief geopolitic particular. Aceastã reþea de comunicaþii va pune în valoare marile bogãþii naturale ale zonei.“6 Meditaþia pe care ne-o propune Mackinder se sprijinã pe câteva realitãþi geografice descoperite dupã o atentã lecturã a geografiei globului ºi a relaþiei sale cu istoria mondialã. Puterile . sã exercite o presiune din ce în ce mai mare asupra regiunilor marginale. dominaþie încoronatã de cel mai întins imperiu oceanic al lumii. Zonapivot se întinde dinspre þinuturile vecine cu Pacificul pânã în zona cuprinsã. Urmeazã conturul exterior – outer (insular) crescent. Australasia. dar care prezintã un important fronton maritim (oceanic). ale Atlanticului. America de Nord (vezi harta 1). cum ar fi Marea Britanie. Orientului Mijlociu. În acel moment se construise doar o singurã asemenea cale feratã transsiberianã. spune Mackinder. ocupatã de Rusia. Mackinder evidenþiazã cu pregnanþã însemnãtatea realitãþilor geografice în politica mondialã. celelalte pãrþi ale globului apar drept marginale.Geopolitica anglo-americanã 49 Fidel concepþiei sale. aceastã zonã geograficã este ocupatã de Rusia. cele care au nãvãlit spre marginile continentului în valuri succesive. la vest. Epoca aceasta este dominatã de puterile maritime. mobilitatea zonei-pivot va fi mult mai mare. cele care au reuºit sã strãbatã distanþele continentale imense din zona central-asiaticã pânã spre þãrmurile Pacificului. suprafeþele agricole imense. Noua situaþie ridica provocãri foarte serioase pentru puterile maritime. ªi este imperios ca zona-pivot. Astãzi. Ceea ce le-a asigurat ºi o preeminenþã istoricã. Sunt þinuturile ocupate cândva de imperiile nomade. mai ales dacã Germania se va alia cu Rusia“. Ea dezvãluie mai întâi existenþa unei zone compacte de pãmânt situate în centrul Eurasiei. comprimatã în câteva pagini. acest statut va fi luat cu asalt de puterile continentale ºi cu deosebire de Rusia. În raport cu aceastã zonã centralã. potenþialul demografic al regiunii. asistãm la o reaºezare a balanþei de puteri a lumii în favoarea statului-pivot. puterile maritime au avut un avantaj strategic: mobilitatea net superioarã pe care le-a oferit-o marea. Ele sunt grupate în statele care alcãtuiesc ceea ce Mackinder numeºte contur interior – inner (marginal) crescent. Dacã Marea Britanie îºi menþine o poziþie de lider. Sunt teritoriile pe care au înflorit marile civilizaþii ale Europei. astfel încât este inevitabil sã se ridice o mare putere inaccesibilã comerþului oceanic. De la începuturile epocii columbiene.

Harta 1: Teoria zonei-pivot – Mackinder. 260) . 1962. 1904 (apud Halford J. Mackinder. The Norton Library. Democratic Ideals and Reality. New York. p.

Este o lucrare cu mesaj. cum sã se previnã acumularea tensiunii dintre naþiuni. cunoscut mai cu seamã pentru studiile sale din 1904 ºi 1943. în timpul Conferinþei de Pace de la Paris. am spune. sã-i releve importanþa. într-o mare mãsurã. întrucât el este esenþial pentru viziunea autorului. Cu alte cuvinte. În acest efort. în cele din urmã. Excelând cu deosebire în analize mai concentrate. „Marile rãzboaie ale istoriei – ºi a avut loc un rãzboi mondial (world war) aproape la fiecare o sutã de ani în ultimele patru secole – sunt produsul direct sau indirect al creºterii inegale a naþiunilor. ºi alta socialã ºi umanã. Mackinder publicã lucrarea Democratic Ideals and Reality (Idealurile democratice ºi realitatea). Sã mai observãm cã ºi de data aceasta demersul sãu exprimã un sentiment al urgenþei. expune întreaga filosofie a lucrãrii. cum pot fi evitate rãzboaiele care revin ciclic în viaþa lumii. La o examinare mai atentã. ea reprezintã singura lucrare de proporþii a autorului englez. ºi de data aceasta Mackinder scrie un preambul. poate cã analiza cuprinde ºi exagerãri. egalitatea ºanselor pentru naþiuni nu existã în naturã. unde. conduce la conflicte violente. Dupã cunoºtinþa noastrã. a cãrei înãbuºire a solicitat mult Imperiul. care. Mackinder se concentreazã cu deosebire pe cea naturalã. în contextul actual. lucrarea este un fel de Organon geopolitic: cum sã legãm idealurile noastre de realitãþile durabile ale pãmântului pe care trãim. intitulat „Perspective“. una naturalã. dar nu pretinde nici un moment cã aceasta epuizeazã explicaþia creºterii. este rezultatul distribuþiei inegale a fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã de pe suprafaþa globului. în patru pagini. considerãm deopotrivã oportun sã accentuãm cel de-al doilea factor explicativ. pe care autorul doar îl menþioneazã. un avertisment pentru evenimentele care urmau: crearea Ligii Naþiunilor. astfel încât sã previnã repetarea rãzboaielor ºi sã asigure o pace durabilã. Primul proces. este produsul a douã condiþii.Geopolitica anglo-americanã 51 oceanice vor trebui sã recurgã la un fel de defensivã. ºi scopul lor major este sã împiedice ca Germania sã fie atrasã într-o politicã de pivot continental. cum sã fie instituitã ºi menþinutã justiþia în viaþa oamenilor ºi a naþiunilor. iar aceastã creºtere inegalã nu este în întregime datoratã geniului ºi energiei mai mari ale anumitor naþiuni comparativ cu altele. geograficã. Vom reveni asupra importanþei esenþiale pentru geopoliticã a demersului respectiv. creºterea economicã pe un teritoriu dat. Scopul demersului sãu este sã lumineze latura geograficã. ºi expansiunea spre alte teritorii. dupã încheierea conflagraþiei mondiale. fireºti. organizarea ei în lumina unei anumite concepþii. Studiul din 1904 fusese scris dupã revolta burilor din Africa de Sud. În 1919. El ne oferã un punct de sprijin în dezbaterea care s-a prelungit pânã astãzi: trebuie geopolitica sã se concentreze doar pe .“7 Am redat mai pe larg acest citat. pentru prima analizã care vrea sã atragã atenþia asupra unei corelaþii. cum am spune astãzi. În primul rând. sã scoatã la luminã influenþa ei asupra evoluþiei lumii. creºterea economicã este vãzutã sub cele douã premise ale sale. Meditaþia pe care ne-o propune se bazeazã pe douã categorii fundamentale: creºterea. de care lumea nu a fost întotdeauna conºtientã. geograficã. Cum sã adaptãm idealurile noastre la realitãþile pãmântului pe care trãim. Democratic Ideals and Reality este scrisã în iarna lui 1919. cel de creºtere. Acum. cum ar trebui sã fie cititã mai veridic istoria lumii ºi sã fie identificate soluþii care sã reprezinte o contrapondere la influenþa geografiei asupra istoriei.

inclusiv de istoria ultimilor patru ani ºi. Importantã este corelaþia. „Strãdania mea este sã evaluez semnificaþia relativã a principalelor caracteristici fizice ale globului. sã vedem cum putem sã adaptãm mai bine idealurile noastre la aceste realitãþi durabile ale pãmântului pe care trãim“. cu o poziþie strategicã de primã importanþã. este emancipatã de o asemenea influenþã. deci în decizia politicã. cum ar proceda astãzi Mackinder. Care nu poate fi pus în legãturã decât cu organizarea în sensul sãu cel mai larg. Condiþiile naturale care fãceau din aceastã zonã a globului o fortãreaþã naturalã. Dacã vom mai parcurge încã o datã citatul de mai sus ºi mai ales continuarea sa – „Aº merge mai departe. deþinãtoarea fortãreþei lumii a înregistrat un colaps. în continuare. Democratic Ideals and Reality este expresia efortului de a introduce în ecuaþia dezvoltãrii ºi a miºcãrii istorice realitãþile durabile ale mediului nostru natural. dupã aceea. Geopolitica este chematã. ªi. Dacã nu ar asimila ºi acest factor. dimpotrivã. . ci pornind de la ele. Am putea sã ne întrebãm. spunând cã alãturarea dintre pãmânt ºi mare. ar pãstra oare aceeaºi pondere a factorilor care alcãtuiesc în concepþia sa binomul explicativ al miºcãrii istorice? Primul lucru cu care ar fi confruntat se referã chiar la prãbuºirea statului care ocupa zona-pivot. ºi nu atât ponderea pe care o deþine un factor într-o etapã sau alta. demersul geopolitic nu ar putea nici mãcar aspira sã detecteze complexitatea dinamicii istorice. o corelaþie de doi factori. în mod legitim. Pe de altã parte. Datele naturale. a unui singur imperiu mondial“8 –. prefigureazã o soluþie complet diferitã. în sensul reponderãrii factorilor care o compun. Mackinder aºazã la baza miºcãrii istorice un binom explicativ. bogãþiile. dupã opinia noastrã. dar nu neglijându-le. care. aceasta este fraza cu care se încheie „Perspectiva“ de care am amintit. atunci am putea spune cã aserþiunea autorului englez respirã un anumit determinism geografic rezonând cu scrierile lui Ratzel sau cu un anumit darwinism social. Soluþia. într-adevãr. nu ar avea nici un viitor. eliberatã de mecanicismul determinismului geografic: omul se poate ridica deasupra acestor condiþii. însãºi corelaþia pe care Mackinder a situat-o la baza miºcãrii istorice se cere regânditã. de influenþa determinismului geografic. în cele din urmã. Demersul este focalizat pe o corelaþie cu obiectivul expres de a preveni conflictele violente pe care nesocotirea constrângerilor ºi influenþelor geografice le-a generat pânã acum. au generat atâtea convulsii devastatoare pentru omenire. Analiza este marcatã. populaþia nu s-au schimbat. totuºi. cele geografice ºi naturale. ºi aici descoperim unul din elementele care îl fixeazã pe Mackinder drept reper fundamental în evoluþia geopoliticii. ca disciplinã. au rãmas aceleaºi. iar ca demers concret ar fi lipsitã de prospeþimea pe care o aduce analiza inspiratã de o evoluþie semnificativã. sã focalizeze analiza pe importanþa mediului natural în miºcarea istoricã. subestimate sau neglijate. ea. ºi anume fosta URSS. aºa cum au fost ele testate de istorie. În caz contrar. În al doilea rând. într-o epocã în care organizarea a avut influenþa decisivã în creºterea economicã.52 Geopolitica influenþa factorilor naturali asupra deciziei politice ºi orientãrilor mai mari în evoluþia naþiunilor ºi a omenirii? Iatã cã unul din întemeietorii demersului de tip geopolitic ne spune cã ecuaþia miºcãrii istorice mai cuprinde ºi alt factor explicativ de care trebuie neapãrat sã þinem seama. dintre solul fertil ºi zonele strategice este de aºa naturã încât permite dezvoltarea imperiilor ºi. dar nu poate neglija celãlalt factor. Analiza întreprinsã în planul „realitãþilor durabile“.

Geopolitica anglo-americanã 53 Pledeazã pentru emanciparea de rigorile determinismului însãºi urgenþa sub care a fost scrisã lucrarea. împreunã cu râurile care se varsã în ele. Dacã þara care ocupã Heartland-ul este puternicã. Este vorba nu numai de o schimbare de denumire. în sensul cã sunt controlate de puterea continentalã respectivã. orbitã încã de victoria de la Trafalgar. America de Nord nu este privitã atât ca un continent. insularã ºi peninsularã. În aceastã lucrare el formuleazã teza care. Asia ºi Africa sunt cuprinse în conceptul de Insulã a Lumii. nu a sesizat schimbarea de pe continent ºi. Cine stãpâneºte Insula Lumii stãpâneºte lumea. Cum aprecia ºi Parker. cã o nouã structurã internaþionalã – Mackinder avea în vedere Liga Naþiunilor – poate adopta hotãrâri care sã previnã o altã conflagraþie. cu populaþia cea mai numeroasã. atunci cele douã mãri – Marea Neagrã ºi Marea Balticã – devin „mãri închise“. este controlat de puterile maritime ale Europei. Începând cu a doua parte a secolului al XIX-lea. care. cât ºi de conþinut. în sudul ºi estul Asiei. „centrul de gravitaþie în Europa de Est s-a mutat de la Petrograd la Berlin“10. cât ca o insulã gravitând în jurul Insulei lumii. constituie „Promontoriul lumii“. Heartland-ul este diferit conturat. teza fundamentalã privind dihotomia între puterile continentale ºi cele oceanice rãmâne centralã în aceastã lucrare. Zona-pivot a lumii este denumitã de data aceasta Heartland (Inima Lumii). dupã aceea. Europa. Germania a cunoscut o ascensiune rapidã ºi a înlocuit Rusia ca principalã ameninþare de securitate pentru Marea Britanie. care i-a încurajat pe oamenii uscatului sã vinã mai ales în aceastã direcþie. De la sfârºitul secolului al XIX-lea. Cine stãpâneºte Heartland-ul stãpâneºte Insula lumii. Europa de Est se aflã de data aceasta cuprinsã în Heartland. Iar Europa de Vest. iar relaþia ei cu partea maritimã a Europei apare mai strânsã decât cu estul. aºa cum Marea Mediteranã a fost o „mare închisã“ pe vremea când era controlatã de Imperiul Roman. ºi anume existenþa unei întinderi de pãmânt fãrã mari bariere naturale între Heartland ºi Europa Occidentalã.“9 (vezi harta 2) Întrebarea mai importantã priveºte contextul în care autorul a lansat o asemenea apreciere ºi temeiurile formulei care a fãcut. „trebuie în mod necesar sã se opunã oricãrei puteri care încearcã sã organizeze resursele Europei de Est ºi ale Heartland-ului“11. principala scenã a istoriei. Mackinder face chiar un pas mai departe ºi învesteºte Europa de Est cu un rol-cheie în controlul Heartland-ului. Sensul urgenþei nu poate fi înþeles decât þinând seama de convingerea autorului cã se poate ajunge la cea mai avantajoasã pace. Astfel. una dintre cele mai mari modificãri fiind includerea în interiorul sãu a bazinelor Mãrii Negre ºi Mãrii Baltice. în timp. a ajuns cel mai des întâlnit citat din opera sa: „Cine stãpâneºte Europa de Est stãpâneºte Heartland-ul. care se întinde acum pânã la o linie situatã între Elba ºi Adriatica. Anglia nu numai cã nu a „citit“ . care. prea încrezãtoare în puterea ei de a controla oceanele. Prilej pentru autor de a formula o judecatã asprã la adresa politicii engleze. începând din secolul al XVI-lea. carierã. dar mai ales o datã cu noul veac. Coastele sudice ale Insulei Lumii – întinzându-se din Europa. Explicaþia este tot de naturã geograficã. în jurul Africii. în 1870. atât de formã. cea mai mare masã compactã de pãmânt a globului. cã ºansa oferitã de contextul acela particular nu trebuie în nici un fel ratatã. nu s-a situat de partea Franþei. dar ea cunoaºte unele modificãri.

Inima Lumii Europa de Est Harta 2: Europa de Est. p. Gutford. Duskin/McGraw-Hill. 215) . intrândul cãtre Inima Lumii (apud John Rourke. 1999. International Politics on the World Stage.

ecoul scrierilor lui Mackinder a fost mai mare în Germania. aºa cum ar zãdãrnici ºi o legãturã directã între Germania ºi Rusia sau tentativa din ambele pãrþi de a împãrþi zona în sfere de influenþã. peste doar douã decenii. Dacã va eºua în aceastã tentativã. în cele din urmã. ea ar putea reprezenta ºi avantajul cã ar descuraja Germania sã încerce din nou o miºcare de expansiune spre est. Nu l-a trecut nici Anglia. Ceea ce menþionase Mackinder în legãturã cu importanþa echilibrului între naþiuni ca primã condiþie a pãcii a fost nesocotit ºi. Ceea ce poate face Liga Naþiunilor este sã porneascã de la aceste date ºi sã încerce sã asigure un echilibru real al statelor lumii.Geopolitica anglo-americanã 55 bine evenimentele ºi nu a înþeles semnificaþia mai adâncã a confruntãrii dintre Franþa ºi Germania. se va întoarce din nou la situaþia în care forþa este arbitrul final. de francezii înºiºi. credem. Din nou vom recãdea la starea de pânã atunci. au fost la rãdãcina rãzboaielor). aceea de „sclavi ai geografiei lumii“. Europa de Est ar constitui un spaþiu predilect pentru o asemenea organizare. Lucrarea menþionatã mai sus este retipãritã în 1942. atunci lumea. Ea face legãtura între cele douã mari puteri ale Heartland-ului: Rusia ºi Germania. Distribuþia fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã este aceeaºi. În Marea Britanie s-a dat puþinã atenþie acestei lucrãri. în vedere puterea intrinsecã a Europei de Est. astfel încât nici unul din ele sã nu poatã deveni suficient de puternic pentru a o sfida (câºtigarea poziþiei dominante. cuplatã cu tendinþa de a domina. ar putea fi organizatã de puterile anglo-americane. Aceasta este realitatea pe care trebuie sã o acceptãm ºi cu care trebuie sã ne împãcãm. interesul pentru ideile din opera lui Mackinder ºi în Marea Britanie. ci condiþia ei de „mãsurã“ a celor douã puteri continentale. spune autorul. De pildã. dar „a uitat cã puterea maritimã este în mare mãsurã dependentã de productivitatea bazelor pe care se sprijinã ºi cã estul Europei ºi Heartland-ul ar putea asigura o puternicã bazã maritimã“. Totodatã. cât ºi de americani. Europa de Est mai are ºi o altã semnificaþie. În acest context. cu o putere la care fiecare din statele componente nu poate nici mãcar aspira. Totul este sã fie folosit acest moment atât de prielnic pentru a preveni reizbucnirea conflictelor. exact în aceeaºi formã în care fusese publicatã prima datã. deci cine deþine o poziþie dominantã. cauzele rãzboaielor nu pot fi modificate. Test pe care Liga nu l-a trecut. Ceea ce a cerut Franþa. ªi. ºi anume ca înarmarea Germaniei sã fie consideratã „declaraþie de rãzboi“. Evenimentele din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au trezit. în zona maritimã. Arareori lumea învaþã din propriile greºeli. o asemenea structurã. O altã dezvoltare a concepþiei sale comparativ cu cea expusã în 1904 priveºte evoluþia internaþionalã ºi problemele ei. acest echilibru s-a rupt chiar în interiorul Heartland-ului. În concepþia autorului englez. iar cuceririle – scopul oricãrui stat agresor. în cele din urmã. „Testul Ligii va fi în Heartland“. Un instrument în aceastã direcþie ar fi constituirea de cãtre marile puteri a unor structuri de garantare a principiilor Ligii. autorul nu a avut. Un alt instrument ar putea fi reprezentat de cãtre alcãtuirea unor federaþii de state mici. Stãpânirea ei aratã ºi cine deþine preeminenþa la nivelul Heartland-ului în ansamblu. atât de frãmântatã dupã primul rãzboi. a fost tratat cu superficialitate ºi îngãduinþã atât de englezi. spunea Mackinder. . Ca o ironie.

modificãri semnificative ale noþiunilor anterioare. Sunt numeroase argumentele în favoarea acestui demers. Nu numai cã Insula Lumii ocupã cea mai mare parte din suprafaþa de uscat a globului. tabloul geografic înfãþiºat de Mackinder ºi lectura realitãþilor naturale ale lumii sunt mult diferite. Datele fizice sprijinã o asemenea împãrþire. reprodusã ºi de cãtre ediþia la care am fãcut referire – „Dacã mã angajaz sã scriu despre aceste teme într-o lucrare de mai mare amploare este pentru cã simt cã rãzboiul a confirmat. Interesant este cã ceea ce subliniazã el în prefaþa la ediþia din 1919. Mackinder revine asupra conceptului de Heartland în studiul „The Round World and the Winning of the Peace“. cu anumite ºanse de succes. publicat în numãrul din iulie 1943 al revistei Foreign Affairs. Pentru prima datã suntem în mãsurã sã percepem trãsãturi ºi evenimente de importanþã realã pe scena lumii întregi ºi sã cãutãm o formulã care sã punã în luminã determinarea geograficã a istoriei universale. Asia ºi Africa. este nevoie sã abandonãm împãrþirea clasicã a globului în oceane ºi continente ºi sã operãm cu noþiunile pe care ni le propune autorul englez: Insula Lumii ºi Oceanul Interior. formatã din Europa. Pentru a-i înþelege ideile. Întâlnim în noul studiu aceeaºi preocupare de a identifica o formulã a influenþei geografiei asupra miºcãrii istorice. Cu peste douãzeci de ani mai târziu. De ce considerã Mackinder cã Africa face parte din Insula Lumii? Iatã argumentele: existã o continuitate perfectã între Africa ºi Asia în zona Suez (despãrþirea s-a fãcut artificial. Numai o pãtrime revine uscatului. în timp ce cealaltã treime este formatã din America de Nord ºi de Sud ºi din Australia. mult mai devastator decât cel în urma cãruia Mackinder scrisese Democratic Ideals and Reality. autorul îºi concentreazã analiza pe Insula Lumii. . care sã confere o valoare practicã analizei. Dacã reuºim. În articolul din 1943. Cu precizarea cã „este mai valid ºi mai folositor astãzi decât era cu douãzeci sau cu patruzeci de ani în urmã“. A urmat un alt conflict. aceastã formulã ar trebui sã aibã o valoare practicã. de aceea. Douã concepte pereche: Heartland ºi Oceanul Interior. stabilirea unei corelaþii între miºcãrile istorice mari ºi condiþiile geografice în care au avut loc. noul centru de putere. prin construirea Canalului de Suez) ºi una aproape perfectã. Insula Lumii cuprindea cele mai mari bogãþii naturale.“ Se adaugã. De asemenea. „În momentul de faþã ne aflãm pentru prima oarã în poziþia de a încerca. iar din aceastã suprafaþã douã treimi revin Insulei lumii. În plus. în acelaºi timp. cât ºi maritime. aceea de a interpreta evenimentele curente ºi forþele politice aflate în competiþie într-o perspectivã mai cuprinzãtoare. Heartland-ul ºi Oceanul Interior reprezintã de data aceasta zona de influenþare a vieþii lumii. continentul african este despãrþit de Europa doar de câþiva kilometri de apã în zona strâmtorii Gibraltar. dar ea este locuitã de majoritatea populaþiei lumii. Din suprafaþa totalã a globului trei pãtrimi sunt ocupate de apã. ºi nuanþe. care însumeazã caracteristici atât ale puterii continentale. interpretãri noi. la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Oceanul Planetar era dominat la acea vreme în mod limpede de cãtre Marea Britanie.56 Geopolitica acolo unde Liga Naþiunilor trebuia sã susþinã testul fundamental. ºi nu a zdruncinat punctele mele de vedere anterioare“12 – ar fi fost la fel de valabil ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.

În noua abordare. Cã este chiar abandonatã nu se poate susþine. încât unii autori considerã cã.13 Cã noþiunea a fost modificatã substanþial. Rusia a luptat alãturi de Anglia. De aceea. disputa puteri oceanice–puteri continentale nu a mai funcþionat. De data aceasta. cel mai popular concept al domeniului. Heartland-ul nu mai are contururile anterioare: „Heartland-ul este constituit din partea de nord ºi din centrul Eurasiei. probabil. Uniunea Sovieticã ieºise întãritã din rãzboi. mai ales. care poate fi considerat ºi un fel de testament geopolitic al autorului. Ceea ce i-a sugerat autorului englez o „paralelã contrastantã“ între alte douã evenimente istorice: itinerariul lui Vasco da Gama.“ Explicaþia pe care o avanseazã autorul þine de existenþa a trei factori. de vreme ce Mackinder. Mackinder oferã chiar unele amãnunte privind naºterea conceptului. care avea la acea datã 9 ani. de fapt. confruntarea puteri continentale–puteri oceanice trebuia înlocuitã. Avem în vedere spaþiul din articol afectat noþiunii. Totuºi. Britanicii au trebuit sã strãbatã oceanul pe o distanþã de aproape zece mii de kilometri pentru a-i înfrunta pe buri. Primul dintre aceºti factori este întinderea platã de joasã altitudine. Iar puterea militarã terestrã care ocupa Heartland-ul era imensã. întrucât nu coincid în întregime. Prefigurarea noþiunii de Heartland a avut loc de-a lungul unei perioade mai lungi „de observaþie ºi meditaþie“. este limpede. pentru cucerirea Siberiei. Mackinder nu putea sã-ºi abandoneze tocmai acum cel mai important concept geopolitic pe care l-a lansat ºi. Modificatã atât de mult. Orientul Mijlociu. în care distincþia ºi. numai cã de data aceasta a fost vorba despre un drum terestru. care au supus temporar populaþia sedentarã din Europa. al cãrei început a fost victoria germanã din 1870 asupra Franþei. ºi realitatea politicã propriu-zisã. puternic surprinsã de înfrângerea Franþei. ci între zona nordicã de influenþã (alcãtuitã din Heartland ºi Oceanul Interior) ºi þinuturile musonice ale Asiei (reprezentate de þãrile care au deschidere cãtre ocean: India. noþiunea de Heartland este modificatã. în acelaºi timp. Noul echilibru de putere nu se mai constituie în jurul celor douã tipuri de puteri. Aceºtia se susþin unul pe altul ºi îºi pun amprenta în determinarea ºi delimitarea zonei. redefinite. în secolul urmãtor. a pãstrat în minte atât de viu ceea ce se întâmplase atunci.Geopolitica anglo-americanã 57 Noul studiu. dar. Cu mult înainte de campania ruseascã în Siberia ºi în Asia Centralã. scris la 82 de ani. dar avem în vedere. probabil. din aceastã zonã au venit succesiuni de raiduri ale triburilor nomade. Conºtiinþa englezã fusese. Distanþã comparabilã cu cea parcursã de ruºi pentru a ajunge în Manciuria. India sau China. Ceea ce pune în luminã o anume repetabilitate a evenimentului istoric. Mackinder a abandonat teoria sa despre Heartland în studiul din 1943. ªi în 1943 nu erau multe dubii cu privire la câºtigãtorii conflagraþiei. repetabilitate legatã de mediul geografic. Heartland-ul cuprinde cea mai largã suprafaþã platã de joasã altitudine de . Asia de Sud-Est. dupã pãrerea noastrã. nici contururile de ansamblu ale zonei nu pot fi trasate cu precizie. care a ocolit Capul Bunei Speranþe pentru a ajunge în Indii (la sfârºitul secolului al XV-lea) ºi incursiunile trupelor cazace. sunt douã evenimente particulare care grãbesc formularea conceptului: rãzboiul purtat de Anglia în Africa de Sud în contra burilor (1902) ºi cel dus de Rusia în Manciuria (1904). porneºte de la realitãþile evidenþiate de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. China. Se întinde de la coasta arcticã pânã la deºerturile centrale ºi are ca limitã vesticã istmul larg dintre Marea Balticã ºi Marea Neagrã.

O populaþie care creºte. deschiderea sa fiind de patru ori mai mare. în cea de-a doua. fãrã sã acopere întreaga suprafaþã a acesteia din urmã. Ca ºi în prerie. Atuul principal al regiunii este reprezentat de bogãþiile imense de care dispune. pe Ienisei. se varsã în Oceanul Îngheþat. platouri. . Pivotul Heartland-ului este plasat de cãtre Mackinder chiar la sud de Urali (vezi harta 3). În sfârºit. cu o singurã excepþie“. Heartland-ul rusesc are alte dimensiuni decât cel francez. care. Este ceea ce autorul numeºte þinuturile Lenei (dupã numele fluviului care traverseazã zona). numai cã frontiera sa deschisã este plasatã la vest. cea dinspre nord-est. practic neatinse. Al doilea factor ar fi acela cã râurile care traverseazã câmpia sunt navigabile. Graniþa de est este fixatã. în cea mai mare parte a anului. cele situate dincolo de Urali. Dar ºi populaþia rusã este mult mai numeroasã. nu. iar Rusia poate aºeza pe istmul ponto-baltic un numãr de soldaþi de patru ori mai mare. În plus. pãduri de conifere. numai cã ele nu se varsã într-o mare aflatã în legãturã directã cu Oceanul Planetar. calul a reprezentat principalul vehicul al mobilitãþii de-a lungul istoriei. Dar cea mai importantã diferenþã constã în ceea ce autorul numeºte „valoarea de apãrare“ a celor douã zone-pivot. Care este valoarea strategicã a Heartland-ului? Ca sã facã mai plasticã aceastã valoare. coincide cu suprafaþa platã de joasã altitudine. Iar cele situate dincoace de Urali se varsã în marea Caspicã sau în lacul Aral. cuprinsã între Vosgi ºi Marea Nordului. iar ruºii au folosit Heartland-ul pentru apãrare ºi retragere strategicã. Câmpia se prelungeºte cu zonele inaccesibile ale coastei arctice.58 Geopolitica pe suprafaþa globului. autorul comparã Heartland-ul rusesc cu cel francez. anual. are o suprafaþã de 20 de ori mai întinsã. nu este propice navigaþiei. Pe aceastã „poartã“ a atacat Hitler. În prima conflagraþie mondialã. Mackinder oferã ºi o altã echivalenþã: „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cu Heartland-ul. înconjuratã de munþi ºi mare ºi având o singurã deschidere. Ultimul este reprezentat de o regiune mult mai restrânsã. cu trei milioane de persoane. La est de acest râu avem o întindere de munþi. Superioritatea zonei-pivot ruseºti de aici încolo începe. în al treilea rând. Cel rusesc este locuit de o populaþie de patru ori mai numeroasã. Franþa s-a putut apãra retrãgându-se ºi folosind strategic valoarea zonei. mãri închise. Vasta întindere de pãmânt care urmeazã este foarte potrivitã pentru apãrare în adâncime ºi pentru retrageri strategice. ambele. vãi. O întindere imensã de aproape patru milioane de kilometri pãtraþi pe care trãieºte doar o populaþie de circa ºase milioane de locuitori. dintre care aproximativ cinci milioane sunt grupate de-a lungul liniei ferate transcontinentale care leagã oraºul Irkuþk de Vladivostok. pe o suprafaþã de peste patru milioane de kilometri pãtraþi pe care locuieºte o populaþie de 170 de milioane. Heartland-ul se întinde deci la vest de Ienisei. Pentru a uºura cititorului reprezentarea mai simplã a zonei-pivot. pe aici s-au produs marile atacuri ºi marile agresiuni în timpul Primului ºi celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Rusia repetã pattern-ul Franþei. Aici Franþa este vulnerabilã. O parte din ele. Este adevãrat cã Heartland-ul rus are o frontierã deschisã mult mai mare decât cel francez. în cea mai mare parte. este vorba despre existenþa unei întinse zone de pãºune care. de aceastã datã. Zona de pãºune a oferit de-a lungul timpului condiþii ideale pentru mobilitate. ale þinuturilor sãlbatice ale Lenei ºi ale lanþului de munþi care începe de la Altai ºi continuã cu deºerturile Gobi ºi Tibet.

de pe el au pornit valurile de popoare migratoare. prin barierele sale naturale. prin dificultatea de acces. are o netã superioritate în comparaþie cu cel francez. cel rus. adâncimi. ele au exercitat de-a lungul istoriei o imensã presiune asupra popoarelor care ocupau regiunile de coastã. De pe el s-au iniþiat expediþii de cucerire.Geopolitica anglo-americanã 59 Harta 3: Teoriile lui Mackinder cu privire la Inima Lumii (apud Geoffrey Parker. Heartland-ul rus. populaþiile care au locuit aceastã zonã au încercat sã ajungã la mare. . drept urmare. nu. p. Autorii amintiþi denumesc aceastã strategie „strategia apãrãrii în adâncime“14. 1985. 123) Existenþa unei mase compacte de pãmânt precum Heartland-ul a generat un tip special de strategie de apãrare. Ceea ce a ºi fost confirmat de istorie: Heartland-ul francez a fost cucerit. frontoanele Eurasiei. el constã în tehnica de a „vinde“ spaþiu pentru a câºtiga timp ºi de a construi la mare distanþã în spatele frontului o industrie de apãrare. Croom Helm. prin întinderi. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. Cum menþionau ºi Russel Fifield ºi Etzel Pearcy. London & Sydney.

consideratã un gen de Malta la o altã scarã. cât ºi al calitãþii. Franþa. ea va deveni cea mai mare putere continentalã a planetei. Aºa cum am mai spus. ceea ce ar fi reprezentat un pericol la adresa puterii Marii Britanii. Anglia nu mai putea face faþã noii puteri continentale care se ridica: Uniunea Sovieticã. Opera lui Mackinder reprezintã o interpretare cu finalitate strategicã a geografiei lumii. Pentru prima oarã în istorie ea este ocupatã de o armatã care are atât atuul numãrului. ºi Rusia. venind din Asia. Prima. sã-l ascultãm pe Mackinder. Mackinder preconiza intensificarea relaþiilor de bunã colaborare dintre Marea Britanie ºi Rusia. Pe de altã parte. Rusia. subliniazã el. Deosebirea fundamentalã faþã de studiul publicat în 1904 aici apare. Mackinder observã cã nu existã bariere naturale importante între Germania ºi Rusia. China.“ Interpretare cu finalitate strategicã a geografiei. ceea ce ar fi reprezentat o sfidare la adresa supremaþiei oceanice a Marii Britanii. Heartland-ul este cea mai mare fortãreaþã naturalã a pãmântului. În „The Geographical Pivot of History“ Mackinder recomanda o politicã inteligentã din partea Marii Britanii. De ce nu ar putea avea loc ºi o miºcare în sens invers? se întreabã autorul englez. de pildã. Pentru a înþelege mai bine raporturile dintre cele douã concepte. A doua. þarã de mãrimi continentale. acesta s-ar fi putut extinde pânã la þinuturile marginale ale Eurasiei. Într-un fel sau altul. dacã Uniunea Sovieticã iese din acest rãzboi ca învingãtoare a Germaniei. singurã. În sfârºit. va fi puterea care ocupã poziþia de apãrare cea mai avantajoasã din punct de vedere strategic. ceea ce a facilitat miºcãrile masive de populaþie de la începutul mileniului ºi explicã uºurinþa cu care mongolii. De aceea. Marea Britanie ºi Franþa“. la începutul secolului. În eventualitatea dezechilibrãrii balanþei de putere în favoarea unui singur stat. pentru autorul englez apãreau doi actori principali: Anglia. ca simbol al puterii maritime. Pe suprafaþa Eurasiei existau deja state puternice care puteau sã ajungã la dominarea întregului supracontinent. adãugãm noi. În fond. Temerea sa era generatã de o eventualã apropiere dintre statele axiale. au invadat Europa. prezintã avantajul apãrãrii în adâncime. este nevoie de o „cooperare strânsã ºi durabilã între SUA. fie de o expansiune a Germaniei spre rãsãrit. strategic. Este vorba despre conceptul de Ocean Interior vãzut ca un concept pereche cu cel de Heartland. a treia. ca þarã continentalã tipicã. iar vastele resurse continentale ar fi putut fi folosite pentru construirea unei flote puternice.60 Geopolitica Concluzia studiului din 1943 ºi a noii viziuni despre Heartland este expres formulatã: „Toate acestea conduc la concluzia inevitabilã cã. În noul context. pentru a preveni constituirea unei axe continentale Berlin–Moscova. Scrierile lui Mackinder ilustreazã întrebãrile ºi preocupãrile unui savant englez privitoare la fenomenele politice care puteau avea loc pe continent. El atrage atenþia asupra unei trãsãturi . pânã la punctul în care sã controleze chiar zona-pivot. Ca modalitate de prevenire a constituirii unei asemenea axe. mai mult. Mackinder îºi dã seama cã. De pildã. Mackinder era preocupat fie de o apropiere între Germania ºi Rusia. geografic spune autorul. este ca o cetate protejatã de apele care o înconjoarã. un cap de pod care poate fi apãrat (vezi harta 4). el considerã cã existã trei puteri continentale care au cucerit poziþii dominante în zona axialã: Germania. se lanseazã un nou concept.

vot a-pi Zon ic nt tla ior) A r ul nte an n i ce a O oce ( a Inim ii Lum SUA Heartland de dimensiuni reduse Marea Britanie: Malta la o altã scarã Franþa: cap de pod Harta 4: Teoria zonei-pivot – Mackinder. 261) . 1943 (apud Halford J. 1962. Mackinder. Democratic Ideals and Reality. p.

pentru cã puterea maritimã trebuie.15 În exteriorul salbei de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice se aflã Marele Ocean (Oceanul Pacific. noul concept. Autorul citeazã un specialist. care sã balanseze cele spuse pânã acum“ (despre Heartland ºi despre statul care îl stãpânea la acea datã). Mai târziu. Oceanul Indian ºi Atlanticul de Sud) ºi teritoriile cu care se învecineazã (Africa la sud de Sahara. ci în America de Nord. Chiar dacã în treacãt. Deci sã se învecineze pe un fronton larg cu marea (termenul ca atare de þarã putere amfibie va fi preluat ºi dezvoltat de Spykman). dar beneficiazã ºi de un „spirit dinamic“. America de Sud ºi þinuturile musonice asiatice). Mackinder þine sã sublinieze cã cea de-a treia.62 Geopolitica extrem de importante a geografiei globului. . Prin urmare. Prin urmare. sã fie amfibie dacã doreºte sã balanseze puterea continentalã. are o conotaþie strategicã evidentã. Vorbind despre cele trei state. Oceanul Interior devine un centru din ce în ce mai important în ordine strategicã ºi economicã. Este important felul în care introduce autorul noul concept de Ocean Interior. Am insista puþin asupra acestui nou concept de þinuturi musonice asiatice. George Cressey va considera cã. ele vor reprezenta contraponderea celorlalte sute de milioane care trãiesc în þinuturile cuprinse între Missouri ºi Ienisei. Moºtenitoare ale unei tradiþii culturale bogate. chiar dacã se bazeazã pe elemente geografice certe. În interiorul acestei salbe întâlnim douã elemente geografice importante: Heartland-ul despre care am vorbit ºi Oceanul Interior (Atlanticul de Nord) cu cele patru regiuni subsidiare: mediteraneanã. Douã mari þinuturi geografice vãzute de autor ca fiind în echilibru. O construcþie care include nu doar puteri oceanice (Marea Britanie sau Statele Unite). iranian. dar ºi o contrapondere a sa. sã considere cã ascensiunea acestei noi forþe ar împinge într-un plan cu totul secundar forþele maritime ºi armatele de uscat. posibila ei ascensiune ulterioarã ºi include pãmântul ocupat de noua putere în sistemul de echilibrare a puterilor Nordului. Mackinder îi avertizeazã pe cei tentaþi sã supraevalueze rolul noii puteri aeriene ºi. ºi anume salba de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice care începe cu deºertul Sahara. mai ales. atunci el nu trebuie plasat în Asia. Franþa. tibetan ºi mongol. continuã cu scutul Lorentian din Canada ºi ajunge la centura aridã din vestul Statelor Unite. El formeazã o pereche cu Heartland-ul. Autorul englez sesizeazã ridicarea Americii. simbolizatã în acel moment de Uniunea Sovieticã. un om cu experienþã practicã în domeniul aeronautic („Puterea aerianã depinde în mod absolut de organizarea practicã pe uscat“) ºi nu gãseºte de cuviinþã sã mai insiste. continuã spre est cu deºerturile arab. dacã este sã vorbim despre Heartland. Un echilibru generator de pace ºi de libertate. ci ºi continentale (Franþa). Astfel. balticã. apoi se extinde spre þinuturile sãlbatice ale Lenei. prin care autorul înþelege civilizaþiile orientale vechi de pe teritoriile Chinei ºi Indiei actuale. în ultimã instanþã. El reprezintã o construcþie menitã sã contrabalanseze forþa principalei puteri continentale. trece spre Alaska. În aceastã parte a pãmântului trãiesc sute de milioane de persoane. arcticã ºi caraibianã. „Trebuie adãugate câteva cuvinte despre celãlalt concept. considerând cã argumentul se poate impune prin forþa evidenþei. care posedã multe din bogãþiile Asiei. nu este mai puþin importantã. aceste popoare se vor dezvolta ºi vor evolua cãtre prosperitate.

Opera geopoliticã a autorului englez consacrã o viziune bipolarã asupra lumii: puteri oceanice–puteri continentale. Era deci posibil acum nu numai sã fie construitã o concepþie globalã privitoare la spaþiul terestru. La acea vreme Statele Unite nu aveau o prezenþã impunãtoare pe scena economicã ºi politicã a lumii. dispunerea spaþialã în ascensiunea unor puteri. acordând unei zone care cuprinde SUA. aºa cum erau ele recomandate de cercetarea geograficã. „conturul interior“ ºi „conturul exterior sau insular“.“ Mackinder vede existenþa noastrã ca o unitate a contrariilor geografice: Om ºi Naturã. Mai întâi Rusia. de prevenirea apariþiei unor decalaje. Este adevãrat cã cele douã rãzboaie mondiale au fost provocate. Germania s-a extins mult spre est. Echilibrul lumii este dat de echilibrul între aceste puteri. deºi observatorului atent nu putea sã-i scape faptul cã aceastã þarã întrunea mai toate condiþiile pentru a ajunge o superputere. astfel încât Anglia ºi Franþa au trebuit sã poarte un rãzboi (Rãzboiul Crimeei) pentru a-i opri înaintarea impetuoasã spre Europa. ci de o altã putere continentalã. Ceea ce a devenit foarte clar în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. În partea cealaltã a continentului. În rãzboiul din 1854. neîndoielnic. care a ajuns la începutul secolului al XIX-lea la Prut ºi la gurile Dunãrii. puterile Nordului–þinuturile musonice. care în 1870 a învins Franþa. ºi nu natura are iniþiative. Germania. dupã ce luase sfârºit un secol dens în evenimente politice. O concepþie precum cea a lui Mackinder nu putea apãrea decât dupã ce cunoaºterea pãmântului ºi explorarea fiecãrui continent erau încheiate. Apoi Germania. vom menþiona cã teoria autorului englez a fost elaboratã într-un moment în care „zona-pivot“ nu avea o contragreutate de ordin geopolitic. intenþia acesteia de a ajunge la Bosfor ºi Dardanele. puteri continentale ºi puteri maritime. În cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Prin pacea separatã cu Rusia. Franþa ºi Anglia au trebuit sã-ºi uneascã forþele pentru a stopa înaintarea ameninþãtoare a Rusiei. precum ºi de cea istoricã. Pentru cei care se vor arãta surprinºi de importanþa decisivã pe care Mackinder o acordã Inimii Lumii. ca o realã dramã teatralã („scena întregii lumi“) în care actorii sunt reprezentaþi de regiunile lumii ºi de legile pe care le ascunde dispunerea formelor geografice ale globului pãmântesc. în evaluarea strategicã a diferitelor zone ºi regiuni? Fãrã îndoialã. în care lumea asistase la ridicarea a douã noi puteri. Anglia ºi Franþa statutul de þinut cu greutate geopoliticã asemãnãtoare cu cea a Heartland-ului. devenind una dintre primele puteri ale Europei. Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918). Supraestimeazã cumva autorul englez factorul geografic. Altminteri. nu de Rusia.Geopolitica anglo-americanã 63 „Omul. Este. cel puþin în aria europeanã. Astfel. Ar mai rãmâne de fãcut o remarcã. Cine priveºte atent harta continentului va observa imediat cã Europa nu este decât o prelungire a blocului masiv de pãmânt eurasiatic. iar spre vest era pe punctul de a câºtiga „supremaþia pe litoralul Atlanticului“16. Japonia îºi extinsese influenþa pe întreg frontonul maritim al Asiei continentale. Mackinder atrage atenþia asupra acestui factor ºi cautã sã-l impunã ca reper de neocolit al cercetãrii de profil. un merit al lui Mackinder cã ºi-a modificat teoria în acord cu evoluþiile semnificative pe plan mondial. ori . ci ºi o concepþie care sã cuprindã ierarhii de importanþã a diferitelor zone ºi regiuni ale lumii. el oferã un tablou al vieþii politice internaþionale ca un spectacol spaþial. aceeaºi putere câºtigase în primii ani ai conflagraþiei supremaþia pe continent. ambele continentale.

tradiþia culturalã. focalizând analiza asupra factorului geografic. orice situaþie internaþionalã debalansatã naºte tensiuni ºi. putem spera doar la o primã aproximare a adevãrului. care. ºi nu natura are iniþiative. în felul acesta. mai uºor de evaluat. culturali ºi strategici. ºi mai puþin cauzele istoriei universale. recursul în exces la rolul factorului geografic poate exprima fie o disponibilitate redusã pentru investigarea unor variabile mai complexe ºi mai greu de evaluat. dupã opinia mea. al condiþiilor geografice. De pildã. vigorii. Deliberat sau nu. atât în ordine temporalã. chiar fãrã sã ne dãm seama. Balanþa adevãratã a puterilor politice într-un anume moment este produsul. au exercitat cel mai pregnant rol coercitiv asupra acþiunii umane ºi sã prezint unele dintre etapele importante ale istoriei organic legate de acestea. iar. Mackinder estimeazã cã aceste zone se vor dezvolta pânã la nivelul de a putea întruchipa o contrapondere a populaþiilor cuprinse între Ienisei ºi Missouri. când se referã la þinuturile musonice care acoperã teritoriile Chinei ºi Indiei. În ceea ce-l priveºte. El identificã drept atuuri ale acestei zone populaþia.“18 Poate mai presus de toate ar trebui relevatã preocuparea autorului englez de a identifica echilibrul. nu este de naturã sã asigure soluþii ºi strategii pentru o evoluþie calmã. face precizãri importante: „Eu am vorbit ca geograf. pe de o parte. adãugatã în timp. opþiunile a cât mai multor actori internaþionali. în orice caz. rolul factorului geografic este supraestimat. unde s-au afirmat cândva civilizaþii de mare relief în istoria omenirii. chiar ºi acolo unde el nu este decât într-o stare de potenþialitate. economice ºi strategice. Omul. prin natura sa. pe de alta. Dupã cum se poate vedea ºi în zilele noastre. cu atât suntem mai apþi sã atenuãm diferenþele. Iar variabilele geografice ale evaluãrii pot fi mult mai bine mãsurate ºi sunt mult mai constante decât cele umane. Este evident cã. cu alte cuvinte un complex de factori geografici. fãrã a recurge la calea crudã a armelor. construitã pe valorile. într-o mãsurã considerabilã. în evoluþiile ulterioare ale disciplinei avem de-a face cu o problemã delicatã. cât ºi valoricã. bogãþiile. Mai ales cã Mackinder se numãrã printre primii autori în acest domeniu. Meritã discutatã aceastã problemã ºi în contextul mai larg al reproºurilor care se fac geopoliticii în privinþa absolutizãrii factorilor naturali în explicarea fenomenelor politice. el ia în calcul ºi alte variabile extrem de importante în devenirea unei puteri. Preocuparea mea are în vedere acest control fizic de ansamblu. chiar cu un fel de capcanã profesionalã. În acelaºi timp.“17 Prin urmare. Echilibrul reprezintã o lege capitalã a vieþii internaþionale ºi este un merit incontestabil al autorului englez cã. întrucât el apare mai evident ºi este. exercitã controlul. dotãrii ºi organizãrii popoarelor aflate în competiþie. fie un reflex de comoditate profesionalã în faþa complexitãþii pe care o presupune cercetarea: ne focalizãm pe ceea ce pare mai la îndemânã ºi mai uºor de explicat. chiar în perioadele când caracteristicile fizice respective nu erau studiate de cãtre geografi. Recunosc cã eu ajung doar la un aspect al adevãrului. al numãrului. dar natura. Mackinder îmbrãþiºeazã o poziþie ºtiinþificã clarã. Sã-l ascultãm pe geograful englez. Cu cât estimãm mai fidel aceste variabile. recunoscând aspectele pe care se concentreazã ºi subliniind cã perspectiva adoptatã nu conduce ºi nu poate conduce decât la un adevãr parþial: „Îmi propun sã descriu acele caracteristici fizice ale lumii care. parcã anticipând criticile de mai târziu.64 Geopolitica de câte ori se referã la zone concrete. subsumeazã . ªi este bine sã ne reprezentãm mai clar dacã este vorba despre o absolutizare realã ºi asumatã sau de una preponderent construitã.

Pãstrând însã aceeaºi viziune globalã confirmatã de evoluþia ulterioarã: „Este chiar mai necesar sã privim la lumea de astãzi ca la un întreg. atât studiul din 1904. constituirea unei alianþe militare între Germania ºi Rusia. Nicholl. lansatã de Nicholas Spykman. Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) O altã încercare de a corela geografia cu politica globalã este reprezentatã de teoria þãrmurilor („rimland theory“). Helen R. uneori o revizuire a teoriei lui Mackinder. În primul rând. o serie de corelaþii ale vieþii internaþionale a cãror valoare îl va fixa în istoria geopoliticii ºi. institut întemeiat de Spykman. pregãtite pentru tipar de cãtre asistenta sa. examinarea la scarã globalã a relaþiei dintre tipul de putere maritimã ºi puterea continentalã. Spykman s-a nãscut la Amsterdam. dar implicit el atrage atenþia asupra Eurasiei. Demersul lui Spykman încearcã o îmbogãþire a analizei. ci ºi de cel aerian. Recomandarea lui Mackinder va fi preluatã ºi extinsã de cãtre Spykman la nivel eurasiatic: „Chiar dacã. dupã care a plecat în SUA. Cum autorul se stinsese din viaþã la 26 iunie. deopotrivã.“22 Spykman este impresionat ºi de finalitatea analizei geografului englez. Publicã douã lucrãri importante chiar în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: America’s Strategy in World Politics (1942) ºi The Geography of the Peace (1944). Analist profund al relaþiei dintre mediul geografic ºi marile tendinþe politice. „The Round World“. o tratare mai nuanþatã. pornind de la datele ºi achiziþiile survenite între timp. directorul Institutului de Studii Internaþionale de la Yale. Ultima lucrare. este sigur cã asistenta sa a gãsit de cuviinþã sã citeze studiul respectiv în legãturã cu schimbarea de cãtre Mackinder a graniþei zonei-pivot ºi plasarea acesteia pe Ienisei. în momentul de faþã.Geopolitica anglo-americanã 65 întregul demers cerinþei fundamentale a echilibrului de puteri.19 Stenograma cursului ºi hãrþile utilizate de Spykman au fost. care propunea o analizã din perspectivã geopoliticã a problemelor de securitate cu care erau confruntate Statele Unite. productivitatea industrialã a Lumii Noi o egaleazã pe cea a Lumii Vechi. În The Geography of the Peace este citat20 studiul din 1943. care atrage atenþia responsabililor cu politica externã britanicã sã previnã ridicarea unei puteri dominatoare pe continentul european ºi. Cum precizeazã ºi Frederick Sherwood Dunn. în cea a teoriei relaþiilor internaþionale. a apãrut la un an dupã stingerea din viaþã a autorului. întrucât ea este unificatã nu numai de cãtre transportul maritim. Profesor de relaþii internaþionale la Universitatea Yale. The Geography of the Peace are drept punct de plecare cursul predat de autor în 1942. în acelaºi timp. este adevãrat cã geograful englez îºi focalizeazã atenþia asupra Siberiei. unde a fãcut ºi studiile. primind cetãþenia americanã în 1928. Nicholas John Spykman cunoaºte bine opera lui Mackinder. Democratic Ideals and Reality. ci ca una dintre numeroasele peninsule ale masei compacte de pãmânt eurasiatic“21. fiind primul care „trateazã Europa nu drept centru al lumii. apãrut în revista Foreign Affairs în iulie 1943. la care o sã facem referire în continuare. mai ales. cât ºi lucrarea extinsã din 1919. Statele Unite s-ar gãsi ele însele irezistibil încercuite . dupã aceea. Autorul american recunoaºte meritele indiscutabile ale analizei întreprinse de cãtre Mackinder. Mackinder formuleazã.

Primul ºi cel de-al Doilea Rãzboi Mondial –. trebuie sã fie acela de a preveni unificarea centrelor de putere din Lumea Veche într-o coaliþie ostilã intereselor americane. Mackinder insistã pe zona centralã a Eurasiei. cât ºi în timp de rãzboi. cum au fost cele conduse de cãtre Napoleon. de proporþii: Mackinder gândeºte jocul strategic la nivel preponderent european ºi din perspectiva superputerii secolului al XIX-lea. Mackinder . subliniazã cã scopul politicii externe a Americii este prevenirea unei coaliþii pe continentul eurasiatic – pornesc. diferenþa este de scarã. în acest context. tot din perspectivã americanã. Spykman procedeazã la o analizã detaliatã a construcþiei lui Mackinder ºi alterneazã argumentele de ordin teoretic cu cele practice.“24 Punctul de plecare al analizei întreprinse de Spykman este acelaºi: evaluarea „pur geograficã“ a contururilor de ansamblu ale Eurasiei. concrete. Principalul lor obiectiv. chiar dacã nu mãrturisesc acest lucru. De pildã. tot de la Spykman. International Politics on the World Stage. Autorul american mutã centrul de greutate a analizei pe importanþa fâºiei de pãmânt care înconjoarã supracontinentul.66 Geopolitica Zona de coastã Harta 5: Teoria þãrmurilor (Rimland theory) – Nicholas Spykman (apud John Rourke. plasatã între munþi ºi mare. Spykman acceptã în parte analiza – „putem continua sã numim câmpia centralã a continentului «Heartland»“25. viziunea privind opoziþia dintre puterea continentalã ºi cea maritimã britanicã este examinatã ºi amendatã din perspectivã practicã: „Opoziþia dintre cele douã state nu a fost niciodatã inevitabilã. Anglia. cea înconjuratã ºi adãpostitã de munþi ºi de Oceanul Îngheþat (vezi harta 5). 186) de o forþã superioarã dacã ar trebui sã fie confruntate cu o zonã de coastã eurasiaticã unitã. pe teritoriile cuprinse între munþi ºi mare. Spykman la nivel planetar ºi din perspectiva Statelor Unite. sã nu relevãm faptul cã unele scrieri din zilele noastre – care.“23 Dupã cum se poate observa. p. dar îºi concentreazã atenþia pe ceea ce este dincolo de munþi. Wilhelm II ºi Hitler. Nu putem. în cele mai mari trei rãzboaie ale secolului al XIX-lea ºi al XX-lea – rãzboaiele napoleoniene. Numai cã aceeaºi realitate geograficã este cititã altfel. atât în timp de pace. pentru a-i evidenþia slãbiciunile. imperiul britanic ºi cel rusesc s-au aflat de aceeaºi parte împotriva unei alte puteri de coastã (rimland power). De fapt.

“ Este adevãrat cã ºi avantajul lui Spykman este net: el face generalizãri pornind de la datele ºi marile încercãri pe care le-a presupus conflagraþia mondialã. Care sunt argumentele pe care se sprijinã autorul? – masa compactã de pãmânt eurasiatic este prea întinsã ºi. cine stãpâneºte Heartland-ul…» este falsã. Ceea ce la Mackinder era inner crescent (inelul interior). Pentru a fixa noua evaluare. Teoria lui Mackinder care accentua importanþa estului Europei (acum ocupat de germani) în controlul Heartland-ului devenea cu totul insuficientã. Controlul zonei de coastã care încercuieºte zona-pivot neutralizeazã forþa acesteia. Ceea ce însemna posibilitatea de a ajunge în zona Heartland-ului. aceastã fâºie de pãmânt care încercuieºte Eurasia este mult mai ospitalierã. Chiar inacceptabilã. Numai cã Spykman considerã decisiv pentru controlul inimii lumii (Heartland) controlul þãrmurilor. acesta ar trebui sã fie: «Cine stãpâneºte rimland-ul stãpâneºte Eurasia. Spykman este de acord cu viziunea lui Mackinder potrivit cãreia Eurasia reprezintã o poziþie-cheie pentru cucerirea ºi dominarea lumii. comparativ cu alte regiuni din interiorul continentului. ceea ce la autorul englez era outer crescent (inelul exterior). greu accesibile ºi cu o climã asprã. Perspectiva de analizã este mai pregnant strategicã de data aceasta: „Noi am eºuat în a înþelege semnificaþia realã a bãtãliei pe care o ducem. Mai ales cã nu erau disponibile decât cele dinspre Oceanul Îngheþat ºi cele dinspre Oceanul Indian. – aproximativ douã treimi din populaþia lumii locuiesc în zonele de coastã ale Eurasiei. Dacã ar fi sã gãsim un slogan pentru politica de putere a Lumii Vechi. dar nu o valorificase suficient din punctul de vedere al analizei. cine stãpâneºte Eurasia controleazã destinele lumii întregi». stãpâneºte Heartland-ul. deci accesul la trecerile spre aceastã regiune. Spykman foloseºte ºi alte concepte. În plus. Ce este rimland-ul dacã nu fâºia de pãmânt care asigurã intrândul dinspre toate direcþiile cãtre aceeaºi Inimã a Lumii? .“26 N. foarte greu de controlat. ce reprezintã Europa de Est în viziunea autorului englez? Ea ocupã intrândul cãtre Inima Lumii. Teoria rimland-ului s-a impus ºi în urma eforturilor Statelor Unite de a ajuta Rusia în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.Geopolitica anglo-americanã 67 o menþionase ºi el. inclusiv albiile râurilor. la cel american devine off-shore (teritorii maritime). Într-o anume privinþã putem considera teoria lui Spykman un fel de extindere a unui anumit punct din concepþia lui Mackinder. denumiri care ar defini mai limpede realitatea geograficã. În fond. în ultimã instanþã. la Spykman devine rimland (þãrm). ºi Spykman o spune deschis: „Formula lui Mackinder «Cine stãpâneºte Europa de Est. formatã din „mãrile mediteraneene“ cuprinse între diferitele regiuni de coastã ale continentului ºi care leagã totul într-o „centurã maritimã“. – în sfârºit. Spykman vorbeºte ºi de o „autostradã maritimã circumferenþialã“. – zona de coastã are numeroase cãi de comunicaþie înspre regiunea eurasiaticã propriu-zisã.

Saul Cohen susþine cã. mai bine lumea de astãzi. din punct de vedere economic sunt mai dezvoltate decât zonele din jur. Aceste zone se aflã deopotrivã sub influenþa celor douã spaþii. Asia de Sud-Est. lumea este dispusã într-o ierarhie geopoliticã ale cãrei elemente. potrivit autorului american. sunt: spaþiile geografice globale (realms). regiunile. Hong Kong etc. Siria ºi Turcia –. cu cât vor exista mai multe astfel de porþi de trecere. Cohen introduce ºi alte concepte cu ajutorul cãrora ne putem reprezenta. mai precis acela de zonã aflatã sub presiune geopoliticã. ca ºi tensiunea specificã unei asemenea situaþii vor putea sã menþinã pentru multã vreme regiunea ca atare în stadiul în care se aflã în prezent.27 Existã. mici sau cel mult medii. ele joacã un rol integrator între regiuni (vezi harta 7). Iran. dar nu strivite între spaþiul maritim ºi cel continental. Dupã opinia autorului american. ceea ce autorul numeºte „zone aflate sub presiune geopoliticã“ (shatterbelts). în ordine descrescãtoare. În orice caz. asemenea poziþii leagã douã cãi comerciale importante. douã asemenea spaþii geografice globale: spaþiul maritim ºi cel continental. Africa ºi Asia de Sud se întind în afara acestor zone globale. Asia de coastã ºi Africa subsaharianã. statele situate în asemenea zone sunt. . o asemenea regiune. din punct de vedere geopolitic. De notat cã America de Sud. Între acestea. cea mai importantã ar fi putea fi zona caraibianã. prin forþa lucrurilor. De pildã. El apreciazã cã ne aflãm pe punctul de a asista la formarea ºi a altor porþi de trecere. Israel. Cel maritim este mai deschis schimburilor comerciale ºi în general ideii de schimb. a reprezentat. deci unei regiuni semnificative a spaþiului maritim. considerã autorul.68 Geopolitica Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) Fost preºedinte al Asociaþiei Geografilor Americani. gradul de fragmentare politicã dintre ele. zona din Orientul Mjlociu care face legãtura între Marea Mediteranã ºi Marea Roºie. În zona maritimã putem identifica mai multe asemenea regiuni: America de Nord ºi zona caraibianã. formând ceea ce Cohen numeºte „a patra sferã de marginalitate“. mai ales dupã colapsul URSS. care ar deveni un punct de legãturã între America de Nord ºi cea de Sud. cel mai adesea maritime. pe când cel continental este. Un alt concept important este cel de poartã de trecere (gateway). ca rezultat al intereselor opuse ce se resimt în regiune (vezi harta 6). De aceea. din punct de vedere geografic. ele pot fi atrase de unul dintre aceste spaþii sau rãmân divizate. orientat cãtre el însuºi. care pare sã evolueze tot cãtre spaþiul maritim. fiecare spaþiu global conþine câteva regiuni distincte. zone fragmentate din punct de vedere politic. prin urmare. Ultima zonã aflatã sub presiune geopoliticã este Orientul Mijlociu. pânã nu de mult. Irak. Asemenea poziþii prezintã câteva caracteristici: sunt zone distincte din punct de vedere cultural ºi istoric. dar în ultimele decenii a fost integratã politic ºi economic Asiei de coastã. Europa maritimã ºi Maghrebul. cu atât mai bine. situate la întâlnirea dintre spaþii mari continentale ºi maritime. La rândul lui. cea mai importantã poartã de trecere este reprezentatã de grupul de þãri central ºi est-europene care asigurã legãtura între Marea Balticã ºi Marea Adriaticã – þãri prinse. astãzi. naþiunile-state ºi unitãþile subnaþionale. ca întindere ºi populaþie. Deºi cuprinde ºase puteri regionale – Egipt.

Are o misiune în 1918 în SUA ºi solicitã azil în aceastã þarã. Alexander de Seversky activeazã în marina rusã în Primul Rãzboi Mondial.Geopolitica anglo-americanã 69 Spaþiul continental Spaþiul oceanic Zonã aflatã sub presiune geopoliticã (Shatterbelt) Harta 6: Teoria spaþiilor globale – Saul Cohen. Realms (apud John Rourke. Air Power: Key to Survival. În 1942 publicã lucrarea A Victory through Air Power. International Politics on the World Stage. în care criticã subestimarea de cãtre Aliaþi a aviaþiei ca instrument indispensabil rãzboiului modern ºi fãrã de care nici o victorie decisivã nu poate fi obþinutã. Primeºte cetãþenie americanã în 1927. p. International Politics on the World Stage. unde se stabileºte definitiv. Strategia modernã nu poate fi conceputã fãrã o aviaþie modernã. p. în care încearcã sã demonstreze cã puterea aerianã are o superioritate netã comparativ cu cea terestrã ºi maritimã ºi în . 167) Poartã de trecere actualã Poartã de trecere potenþialã Harta 7: Porþile de trecere – rol integrator între regiuni (apud John Rourke. 169) Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) Nãscut în Rusia. În 1950 publicã o altã lucrare.

aceastã zonã era vãzutã de autor drept „aria de decizie“. o strategie elaboratã ºi urmatã îndeaproape de puterile oceanice prin intermediul cãreia dezbinau puterile blocului continental. o forþã departe de a-ºi . datoritã dezvoltãrii ºi diversificãrii comunicaþiilor. Pe supracontinentul eurasiatic întâlnim douã dintre cele trei zone cele mai dinamice ale lumii de azi. Haushofer pleda pentru ideea unui bloc eurasiatic ºi considera drept o adevãratã axiomã a ascensiunii acestui supercontinent un pact de neagresiune între puterile din acest spaþiu. am putea spune cã dimpotrivã. Specialiºtii considerã cã eforturile fãcute de cãtre SUA ºi fosta Uniune Sovieticã pentru controlul aerian al acestei zone au pornit ºi de la studiile ºi concluziile lui Seversky. „Politica anaconda“ era. al unei semi-izolãri naturale. controla ºi supune prin sufocare (despre „politica anaconda“ vom discuta pe larg în capitolul dedicat geopoliticii germane). Alexander de Seversky utilizeazã noþiunea de areal de dominare aerianã ºi considerã cã arealele de dominare aerianã ale celor douã superputeri ale momentului se suprapuneau peste zona polarã nordicã. SUA nu mai pot beneficia de avantajul.70 Geopolitica care sugereazã cã SUA trebuie sã-ºi dezvolte capacitãþile aeriene ºi sã renunþe la bazele navale de peste mãri. de învãþãmânt ºi tehnologic. Este interesant sã semnalãm cã. O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) Toate ºcolile ºi toþi autorii importanþi ai domeniului de care ne ocupãm s-au raportat într-un fel sau altul la semnificaþia geopoliticã a Eurasiei. în ultima vreme. un autor american de indiscutabil relief – Zbigniew Brzezinski – revine asupra temei în termeni oarecum similari cu cei din abordãrile anterioare. sau sã le reducã numãrul. Contexul este dat de faptul cã „pentru prima oarã în istorie. India fiind una dintre þãrile pe cale de a deveni o incontestabilã putere regionalã. dupã aceea. Dimpotrivã. autorii amintiþi fixeazã o realitate geopoliticã impunãtoare. Partea asiaticã a Eurasiei „a devenit. O forþã difuzã. La care am putea adãuga subcontinentul indian. Semnificaþia geopoliticã a supracontinentului eurasiatic este mai vizibilã dacã o comparãm cu forþa ºi ponderea puterii americane. Forþa aerianã reprezintã în acest context un mijloc indispensabil propriei protecþii ºi proiectãrii puterii pe spaþiile mapamondului. Extremitatea vesticã este un adevãrat centru de putere. cum ar putea pãrea. Noua situaþie nu aduce însã atingere statutului ºi importanþei geopolitice a Eurasiei. Uniunea Europeanã fiind a doua forþã economicã a lumii dupã SUA ºi conservând bine atuul sãu principal: potenþialul de cercetare. în zilele noastre. preocuparea unor savanþi desprinºi de problemele strategice ale vieþii politice. dar ºi ca putere supremã în lume“28. foarte costisitoare. realitate care îºi pãstreazã importanþa ºi în zilele noastre. pentru a le putea. un periculos centru de putere economicã ºi de sporitã influenþã politicã“29. dupã expresia autorului american. Mai mulþi analiºti considerã cã aprecierile lui Seversky privind dezvoltarea unei puternice forþe aeriene sunt cu atât mai actuale cu cât. dar într-un context complet diferit. în viziunea autorului german. Concentrarea atâtor autori asupra importanþei geopolitice a Eurasiei nu este. important altãdatã. o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile de putere din Eurasia.

o asemenea construcþie ar putea deveni nucleul unei structuri de securitate a cãrei caracteristicã principalã este responsabilitatea politicã autenticã. pe de alta. Cele mai puternice ºi mai populate pretendente la statutul de puteri regionale. Franþa ºi Rusia. importantã este menþinerea ºi extinderea capului de pod reprezentat de democraþiile vest-europene. Eurasia deþine 75% din populaþia lumii. China ºi India.Geopolitica anglo-americanã 71 fi pus în valoare potenþialul. Pe termen lung. În primul rând. Cei mai potenþi challengeri economici ºi politici pentru America provin din zona eurasiaticã. mai ales cã ele reprezintã. Statelor Unite. Eurasia a reprezentat „casa“ pentru cele mai dinamice ºi mai hotãrâte state dea lungul istoriei. mai . O a doua concluzie priveºte cerinþa ca. pe de o parte. De la Ginghis Han pânã la miracolul economic asiatic contemporan. cooperarea chino-americanã este indispensabilã în Orientul Îndepãrtat. SUA sã promoveze o viziune ghidatã de pluralismul geopolitic faþã de acest spaþiu. pentru a preveni formarea unei coaliþii ostile ºi a stimula centrele de interes ºi de putere sã dezvolte relaþii de sine stãtãtoare cu America. cât priveºte centrul Eurasiei. Franþa. În spiritul analizelor geopolitice clasice la care ne-am referit pânã acum. Anglia. Pe termen mediu. Dacã am încerca sã pãtrundem dincolo de concluzia autorului american. în condiþiile în care Franþa ºi Germania vor continua sã aibã rolul decisiv. ºi anume zona dintre Europa ºi puterea regionalã reprezentatã de China. Brzezinski deduce douã concluzii cu valoare strategicã pentru America de azi. din moment ce China va deveni din ce în ce mai mult o putere axialã. se situeazã în acest spaþiu. Pentru realizarea acestor obiective. sã formeze un sistem de securitate trans-euroasiatic. ci trebuie sã avem în vedere o politicã pentru Eurasia. Analistul american precizeazã cã formarea sistemului de securitate transeurasiatic nu trebuie privitã ca un scop în sine. Iatã datele care recomandã Eurasia drept o putere predominantã a lumii de azi. eforturile SUA ar trebui canalizate în vederea apariþiei unor parteneri compatibili din punct de vedere strategic care. în cazul Eurasiei. am putea descoperi cã printre temerile ºi realitãþile care au zãmislit o asemenea propunere se aflã ºi apropierea dintre Rusia ºi China. Din aceastã constatare geopoliticã. Este o schimbare de perspectivã. Forþa conjugatã a continentul depãºeºte considerabil forþa Statelor Unite. Urmãtoarele cele mai puternice ºase economii dupã SUA funcþioneazã pe acest supercontinent. hegemonia americanã – benignã – este menitã sã descurajeze eventuale iniþiative ºi acþiuni de subminare a acestei hegemonii. aceasta va fi un fel de „gaurã neagrã“ pânã în momentul în care Rusia va lua decizia de a se redefini ca stat postimperial. Pentru a nu aminti ºi de eforturile considerabile fãcute de China de a se apropia de Europa ºi de a avea relaþii economice dezvoltate cu protagonistele Uniunii Europene: Germania. cu ºanse reale. care aratã cã nici acum. în secolul XXI. el considerã cã „nu mai este suficient sã modelãm o politicã pentru Europa ºi alta pentru Asia“. Brzezinski afirmã: „cine dominã Eurasia dominã aproape automat Orientul Mijlociu ºi Africa“. precum ºi relaþiile economice bune dintre Germania ºi Rusia. un suport natural pentru o posibilã realitate socialã ºi politicã. Este o apropiere evidentã între statele axiale ale Eurasiei. pe termen scurt. realitãþile geografice nu pot fi trecute cu vederea. 60% din PNB-ul mondial ºi 75% din resursele energetice ale globului. rãmânând sub control american. distribuitã cât mai corect posibil. Eurasia este singura putere în mãsurã sã se opunã. toatã aceastã evoluþie ne aratã cã statele cele mai importante ale lumii au pornit de aici.

cãtre Rusia. în sudul Rusiei. La care trebuie adãugatã capacitatea de combinare pe care o are Rusia. cât ºi cu estul. îºi accentueazã semnificaþia geopoliticã: „Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþie mondialã. atât cu vestul eurasiatic. Sunt greu de estimat relaþiile dintre centrele de putere de pe întinderea Eurasiei: va triumfa cooperarea intercontinentalã sau se va afirma. dimpotrivã. o nouã rivalitate continentalã? Dincolo de o variantã sau alta. Asia Centralã. Marea necunoscutã a supracontinentului continuã sã fie Rusia.72 Geopolitica mult. între anumite limite. blocul eurasiatic îºi menþine ºi. mai toate analizele prevãd cã în jurul anilor 2010 acest stat va cunoaºte o relansare economicã ºi politicã. ameninþã sã devinã o zonã sfâºiatã de conflicte etnice ºi de rivalitãþi între diferitele puteri locale. Uniunea Europeanã. consideratã „Balcanii Eurasiei“. Chiar dacã Rusia traverseazã un moment de slãbiciune neîndoielnicã. respectiv China.“30 . De fapt. întregul demers al autorului american are în vedere prevenirea formãrii unei coaliþii puternice pe acest continent sau a ridicãrii unei puteri care sã capete influenþã predominantã în Eurasia. Am putea spune cã analiza lui Brzezinski „urcã“ dinspre þãrmurile eurasiatice cãtre „Inima Lumii“. ea poate reveni.

aceastã ºcoalã oferã un corpus de idei ºi interpretãri comune sau cvasicomune. Nu intrãm acum în analiza acestor abordãri. respectiv. în 1868. geopolitica germanã a impus teme ºi unghiuri de abordare care au intrat deja în patrimoniul de idei ºi preocupãri ale geopoliticii. Autorul care i-a conturat unele dintre liniamentele de bazã. al doilea volum din. Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii În evoluþia disciplinei de care ne ocupãm s-a întâmplat ceva paradoxal. Friedrich Ratzel a fost un remarcabil om de ºtiinþã. publicatã în 1897. Unii autori germani de indiscutabil relief ºtiinþific au lansat o serie de abordãri discutabile sau chiar condamnabile. a contribuit implicit la clarificarea domeniului sãu de studiu. cea mai importantã lucrare a sa. În 1882 ºi 1891. uneori s-au implicat în finalizarea lor politicã. Se întoarce convins de atracþia ºi importanþa cercetãrii geografice. cãreia i se va consacra pânã la sfârºitul vieþii.Geopolitica germanã De ce consacrãm un capitol de sine stãtãtor geopoliticii germane? În primul rând. Un singur lucru nu se poate spune: cã ele nu ar avea o valoare intrinsecã. multe observaþii pe marginea lucrãrilor de geopoliticã elaborate în acest spaþiu. Nãscut la 30 august 1844. Antropogeographie. stimulând reacþia. la Karlsruhe. cu interogaþii ºi dezlegãri identice sau cvasiidentice. Ne limitãm sã semnalãm faptul cã geopolitica germanã. prilej cu care se depãrteazã de formaþia sa de zoolog ºi se apropie de studiul geografiei. neîndoielnic. inclusiv din România. unde studiazã viaþa locuitorilor de origine germanã. a încheiat studiile universitare la Heidelberg. astfel. poate. În sfârºit. Putem face. În anul urmãtor face o cãlãtorie în Mediterana. Ratzel publicã primul ºi. un relief aparte. Considerat întemeietorul de fapt al geopoliticii. El a operat cu termenul de geografie politicã. nu ar conþine contribuþii întemeietoare. În al doilea rând. Geografia politicã. Între 1874-1875 cãlãtoreºte în America de Nord ºi Mexic. ceea ce a atras o reacþie îndreptãþitã din partea colegilor din alte þãri. care a impus abordãri ºi concepte ce se regãsesc ºi astãzi în dezbaterea de specialitate nu a pronunþat niciodatã cuvântul „geopoliticã“. a generat o dezbatere vie pe continent în legãturã cu noua disciplinã ºi. mai este un lucru peste care nu putem trece cu nici un chip. în care aºazã noi fundamente . intitulându-ºi chiar una dintre lucrãrile sale fundamentale.

Perspectiva de sistematizare este una geograficã. potrivit lui Ratzel. cel rusesc etc. spaþiul nu este echivalent cu teritoriul unui stat. un alt volum definitoriu pentru concepþia sa despre rolul geografiei în istoria politicã a diferitelor state. o geografie Almanach-Gotha […]. forme de guvernare ºi alte amãnunte fãrã spirit geografic. fãrã de care demersul geografic nu ar avea sens. atunci când autorul german vorbeºte despre spaþiu. Statul. Discordanþa apare în momentul în care suprafaþa . se naºte. Spaþiul desemneazã limitele naturale între care se produce expansiunea popoarelor. el încearcã sã sistematizeze acest imens material cules de-a lungul vremii. E o parte din faþa pãmântului ºi o parte din omenire. sub numele de geografie politicã se înþelegea o înºirare de suprafeþe ale statelor ºi provinciilor. de la statul umil. mai mult. autorul german încearcã o întemeiere ºi o explicare din perspectivã geograficã a statului. În viziunea lui Ratzel. Spaþiul modeleazã adânc existenþa populaþiei care îl locuieºte. dar ºi a operei ºtiinþifice a lui Friedrich Ratzel în ansamblu. ceea ce înseamnã distribuþia cât mai omogenã a populaþiei pe suprafaþa statului. Deci el nu are o accepþiune fizico-geograficã. Ratzel îºi dã seama cã o astfel de moºtenire penibilã nu mai poate fi suferitã mult timp. – omul de ºtiinþã trebuie sã urmãreascã toate formele acestea sociale. Geografia politicã are sã se ocupe. arealul pe care acestea tind sã-l ocupe. Referindu-se la semnificaþia acestei lucrãri.“1 Spirit profund. a evoluþiei ºi puterii sale. Spre a înþelege mai bine conþinutul noþiunii de spaþiu. În 1897 apare lucrarea Politische Geographie. ci ºi atitudinea ei mentalã faþã de lumea înconjurãtoare. Spaþiul condiþioneazã. practic înecatã într-un empirism fãrã orizont. de graniþe. considerând cã el le revine în mod natural. Iar statul nu este o ficþiune cartograficã. ºi pânã la statele mondiale. Era o adevãratã moºtenire din vremea perucilor. Termenul ca atare este folosit de toþi autorii care s-au referit la impactul mediului geografic asupra vieþii politice. creºte. de pildã. Numai cã Ratzel deschide cercetarea geograficã spre fenomenul social ºi statal. formele plastice ale scoarþei. împãrþiri administrative. diferenþiatã în anumite împrejurãri naturale ce trebuie studiate. în spaþiu – între Ecuator ºi poli – iar în timp – evolutiv. ca ºi orice organism. clima etc. Simion Mehedinþi scria: „Lucrarea aceasta a fost menitã sã rãstoarne ºi sã transforme o întreagã rubricã a literaturii geografice. ci o realitate biologicã ºi el. populaþii. Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor Acest lucru apare clar. de la Turgot (cel care a folosit prima datã termenul de „geografie politicã“) la Montesquieu ºi Herder. el depãºeºte graniþele geografiei politice ºi face analizã geopoliticã. autorul german îºi dã seama de moºtenirea pe care o purta geografia la sfârºitul de secol. autorul recurge la douã noþiuni sugestive: concordanþe ºi discordanþe antropogeografice. cu gândul de a le reduce la categorii geografice. Pânã la Ratzel. nu numai limitele fizice de extindere a unei comunitãþi. Prima se realizeazã prin colonizarea internã a unui spaþiu. Astfel. fãrã însã a pronunþa acest cuvânt. de stat. Prin urmare. De aceea. zicea el.74 Geopolitica geografiei umane. cum e cel englezesc. compus abia din câteva sate. decade ºi piere în legãturã cu anumite împrejurãri fizice: rasã.

„foamea de spaþiu“ nu are nici un alt temei decât „reflexul moºtenit de la populaþiile primitive ale stepei“. strâmtori). autorul vorbeºte de „numãrul politic al populaþiei“. Atunci poporul nãvãleºte în afara sa ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale care duc în cele din urmã. sau. deci o migraþie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat. dupã pãrerea autorului german. întrucât spaþiile subpopulate atrag cu o putere fizicã populaþia din spaþiile suprapopulate. Cazul cel mai flagrant de discordanþã antropogeograficã ar fi. Ratzel foloseºte noþiuni cum ar fi Volk ohne Raum (popor fãrã spaþiu). Invazia militarã. oamenii devin prea numeroºi. dimpotrivã. Se produce astfel ceea ce autorul numeºte colonizare externã. el menþioneazã cã un stat puternic ar trebui sã tindã spre o suprafaþã de cinci milioane de kilometri pãtraþi. Puterea ca atare este totuºi mai strâns legatã de populaþie. care la sfârºitul secolului trecut avea o suprafaþã de zece ori mai mare decât Germania ºi de 2. care se aflã mai degrabã în legãturã cu populaþia. se epuizeazã dacã nu li se oferã spaþiu nou pentru colonizare. el creºte peste marginile þãrii. în cazul ruºilor cel puþin. pentru sine ºi pentru stat. pentru a zãmisli o culturã. pentru a se impune ca o identitate în rândul altor comunitãþi. Mai întâi el valorificã în interior. Un stat aflat în ascensiune va tinde întotdeauna sã ocupe poziþii naturale avantajoase. Întrucât unui popor în creºtere îi trebuie teritoriu nou. pãmântul care nu fusese încã ocupat: aceasta este colonizarea internã. este adeseori strâns legatã de aceastã colonizare. . dar populaþia sa era mai redusã decât cea din Europa Centralã. în mod necesar. „Revãrsarea din teritoriile dens populate cãtre cele slab populate se transformã în regulã […]. mai precis. se apropie unii de alþii. dar nu înseamnã neapãrat ºi forþa statalã. Aceasta este colonizarea externã.“2 În ambele cazuri ia naºtere un fenomen de migraþie. la dobândirea de noi teritorii: aceasta este colonizarea externã. atunci poporul nãvãleºte în afarã ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale […] care duc în cele din urmã. Iatã cum sintetizeazã autorul german cele douã forme de colonizare: „un popor creºte prin aceea cã-ºi mãreºte numãrul. la dobândirea de noi teritorii. deci un numãr suficient de mare pentru a coloniza un teritoriu. El reprezintã semnul cel mai edificator cã un popor se aflã în ascensiune. Rusia. o þarã prin aceea cã-ºi mãreºte teritoriul. Autorul Antropogeografiei evitã sã dea cifre precise în ceea ce priveºte numãrul optim al populaþiei sau suprafaþa optimã a unui stat. cucerirea. a mãrii etc. în mod necesar. – sau puncte obligatorii de trecere (pasuri muntoase. În acest sens.Geopolitica germanã 75 statului este locuitã fie de un numãr prea mare de oameni. de o populaþie redusã. Foamea de spaþiu devine explicabilã ºi are un temei adevãrat atunci când se înregistreazã o densitate prea mare.5 ori mai mare decât a principalelor state europene luate la un loc. Lebensraum (spaþiu vital) sau Raumsin (simþul spaþiului). de pildã. se încaierã ºi se luptã între ei. prin aceasta înþelegând spaþii naturale închise – vecinãtatea unui lanþ de munþi. care nu mai asigurã condiþii potrivite de evoluþie: „Pe un teren mic. întrucât „densitatea mare a poporului înseamnã culturã“. mai ales atunci când teritoriul cu densitate redusã este vecin cu cel cu densitate mare.“4 Spaþiul este important. Dacã nici aceasta nu mai ajunge.“3 În acest context. De aceea. În ceea ce priveºte mãrimea teritoriului. fie. exprimã corelaþia celor doi factori: spaþiul ºi populaþia.

Autorul german formuleazã ºi o serie de legi ale spaþiului ºi aºezãrii în spaþiu. Creºterea spaþialã a statelor însoþeºte alte manifestãri ale dezvoltãrii lor. Pacificul este locul unei activitãþi susþinute ºi al unui potenþial conflict de interese între cele mai puternice cinci þãri ale lumii: SUA. în Pacific ar urma sã aibã loc ºi principala confruntare între statele maritime (Anglia. în acest caz rezultând imperiile. tocmai aici. 6. mutându-se din Marea Mediteranã în Oceanul Atlantic ºi de aici în Pacific. albii ale fluviilor ºi râurilor. de la civilizaþiile mai avansate. Ratzel considera cã în aceastã confruntare puterile continentale vor avea câºtig de cauzã. care au viaþã trecãtoare. Cum avea sã sublinieze chiar Ratzel. precum ºi al schimbãrilor survenite în organismul sãu. Primul impuls de creºtere teritorialã este primit de statele nedezvoltate din exterior.6 Concomitent. se vor confrunta ºi stabili raporturile dintre cele cinci þãri.“5 Întrucât vorbim de spaþiu ºi de tendinþa statelor de a ocupa un spaþiu cât mai convenabil din punct de vedere natural. întrucât dispun de resurse mult mai numeroase. Miza acestui conflict ar fi reprezentatã de poziþia strategicã. activitatea desfãºuratã în diferite sfere. Japonia) ºi cele continentale (Rusia. 2. . Ratzel considerã cã Pacificul este oceanul viitorului. Tendinþa generalã de asimilare sau absorbþie a naþiunilor mai slabe se autoîntreþine prin înglobarea de noi teritorii sau. prin acestea înþelegând extinderea forþei civilizatoare a unei civilizaþii la nivelul unui continent (geospaþiul american). Iatã sistematizarea lor oferitã de autorul german: 1. el prevedea cã bãtãlia pentru Pacific ar putea avea un final catastrofal. dupã pãrerea autorului german.76 Geopolitica Friedrich Ratzel foloseºte ºi termenul de geospaþii. tãriei sau slãbiciunii sale. 7. O asemenea extindere poate fi ºi politicã. Ceea ce deosebeºte geospaþiul de imperiu este. pentru cã ele nu zãmislesc state propriu-zise. China). Pledeazã pentru aceastã apreciere douã tipuri de argumente. zone bogate în diferite resurse. Anglia (în acel moment. precum ºi de un spaþiu suficient ca bazã geopoliticã. De aceea. al unor resurse ºi poziþii geografice avantajoase. „istoria miºcãrilor de expansiune aratã cã pofta vine mâncând. intensitatea comerþului. Valoarea unor mãri ºi oceane se schimbã ºi ea în funcþie de mãrimea ºi importanþa þãrilor care le strãjuiesc. este momentul sã amintim de ideea lansatã de Ratzel privind „ciclul oceanic“. Spaþiul unui stat creºte o datã cu creºterea culturii sale. Frontiera constituie organul periferic al statului ºi în aceastã calitate serveºte drept martor al creºterii. Statele se extind prin asimilarea sau absorbirea unitãþilor politice având o importanþã mai redusã. China. cum sunt forþa ideilor. resursele unice ºi dimensiunile uriaºe ale Pacificului. în cazul primului. dupã cum se exprimã autorul german. În acelaºi timp. În creºterea sa statul tinde sã înglobeze elementele cele mai valoroase ale mediului fizic înconjurãtor: linii de coastã. în Pacific. aceastã ultimã þarã avea posesiuni în Pacific). prezenþa esenþialã a culturii ºi a forþei sale modelatoare. 3. Japonia. Ciclul oceanic a urmat o linie semnificativã. 5. care ar marca ºi încheierea evoluþiei ciclice a omenirii. aceste legi topesc în ele totalitatea principiilor privind creºterea spaþialã a statelor. Rusia. 4.

dar ºi prin situation. provenind din partea forþelor care vor o redesenare a graniþelor în zonã. În acest context autorul german vorbeºte despre una dintre cele mai interesante poziþii politico-geografice intermediare din Europa. Este interesant modul cum coreleazã autorul german noþiunea de poziþie cu cea de spaþiu. ºi aceastã dimensiune: situarea strict topograficã. cu distanþa faþã de marile centre culturale ºi de civilizaþie etc. Sunt bune ºi avantajoase acele poziþii care. cât ºi politicã. cel care a propus celebra „linie Curzon“ care despãrþea Polonia de Uniunea Sovieticã dupã Primul Rãzboi Mondial. vecinãtãþile naturale sau nu. „Poziþia corijeazã. localizarea într-o emisferã sau alta. O dovadã în acest sens este cã în francezã el este tradus. statele-tampon sunt formaþiuni artificiale. nu se pot stabili frontiere clar delimitate. Poziþia fizicã este neschimbãtoare. noul regat de la Dunãre. ele au o existenþã naþionalã proprie. îi asigurã posibilitatea de a se pune în valoare. spre exemplu. Cu aceastã ocazie a intreprins studii de sine stãtãtoare asupra graniþelor ºi modalitãþilor de stabilire a acestora. deci poziþia politico-geograficã.9 Condiþiile politice ale formãrii statelor-tampon oferã teren pentru intrigã internã ºi intrigã externã.8 O formã de poziþie intermediarã poate fi socotitã ºi ceea ce în literatura de specialitate se numeºte stat-tampon („buffer state“). este asociatã cu numele lordului Curzon of Kedleston. cum subliniazã ºi Curzon. Dacã am urmãri numai datele fizice. ele au existat de mai multã vreme. valoarea spaþiului. este important sã menþionãm cã Ratzel vorbeºte despre „poziþia intermediarã“. Preocupat de deschiderea cãtre viaþa statalã. Denumirea lor. Din perspectiva noastrã. Deºi. pentru cã. Este un tip de poziþie caracteristic îndeobºte statelor mici ori statelor apãrute de curând pe hartã. artificialitatea statului-tampon este ceva relativ ºi poate varia în funcþie de stabilitatea situaþiei interne. rezultatul nu ar putea fi decât un tablou bogat în informaþii. poziþiile pot fi asimilate împrejurãrilor. fiind sprijinite ºi de garanþiile pe care le oferã statele terþe interesate în menþinerea lor. pe când poziþia în acest ultim sens. Deci poziþia este cea care decide. Ea are. aflat între interesele directe ale Rusiei ºi Turciei. îi conferã deschidere. Curzon avanseazã ideea constituirii unor state-tampon. ceea ce francezii desemneazã prin termenul „situation“. contextului. au ºi deschidere suficientã cãtre mare. Curzon a funcþionat multã vreme în India drept reprezentant al Coroanei. formele de relief pe care le înglobeazã etc. de interdependenþele dintre factorul natural ºi cel politic ºi demografic. În cazurile în care. deþinând importante suprafeþe de pãmânt. Dar. de soliditatea instituþiilor ºi de poziþia guvernului acestuia. este schimbãtoare. nu toate folositoare.Geopolitica germanã 77 Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului O altã noþiune-cheie a operei lui Ratzel este cea de poziþie. Schimbãtoare în acord cu schimbarea situaþiei în zonã. România. prin position. Ratzel coreleazã poziþia naturalã cu cea politicã ºi socialã. În acest sens. în fapt. supradimensioneazã sau subdimensioneazã spaþiul“7. spune el. Sensul acestui termen este destul de complex. . atât în ordine naturalã. Important de reþinut este faptul cã poziþia nu este o noþiune strict geograficã. fãrã îndoialã. în ultimã instanþã. din anumite considerente sau datoritã unor circumstanþe anume.

evoluþiile diferite ale statelor vecine. Putem vorbi în acest sens de organicitatea. La graniþã. performanþa lor. Într-un anume sens. „Graniþa . pe un teritoriu locuit de popoarele respective cu mult înainte de apariþia imperiului prãbuºit la finele Primului Rãzboi Mondial. România. De aceea. care erau necesare pentru separarea Rusiei de Europa. dar este greu de acceptat ideea caracterului lor artificial. În noul context. Danemarca. Ceea ce nu înseamnã cã ar trebui subestimate presiunile teribile la care sunt supuse statele respective. se bazeazã pe acea imensã iluzie cã ar fi posibil sã se punã stavilã creºterii vii a unei naþiuni. un senzor de mare fineþe al prefacerilor survenite în interiorul sãu. presiunile pe care le cunosc sunt extrem de mari ºi vin din ambele sensuri (cel mai semnificativ caz în aceastã privinþã este situaþia Poloniei. Iugoslavia. Cu atât mai importantã este stabilitatea internã a statelor-tampon. care concentreazã energia ºi forþa unui popor. statele se întâlnesc cu forþa lor. unde de energie care acoperã întreg teritoriul naþional. poziþia lor geograficã le aºazã într-o situaþie de graniþã permanentã. O asemenea interpretare devine cu atât mai actualã în condiþiile în care spaþiile altãdatã puþin locuite sau chiar nelocuite dintre state au dispãrut. Bulgaria. De aceea. Polonia. la tensiuni ºi modificarea graniþelor. ºi nu de artificialitatea constituirii lor. reprezentat de dezagregarea Imperiului Austro-Ungar. Ultimul cerc este reprezentat chiar de graniþa statului respectiv. statul ia naºtere în jurul unui Mittelpunkt (punct central).“10 Potrivit concepþiei lui Ratzel. Este adevãrat cã aceste state au luat naºtere într-un moment prielnic din punct de vedere istoric. Luxemburg ºi Elveþia) s-a mai adãugat o a doua salbã. alcãtuitã din Finlanda. în cercuri concentrice. Ca linie despãrþitoare. frontiera exprimã relaþiile spaþiale dintre state. Grecia. Din acest centru vital al statului pornesc. spune Ratzel. Suedia. ci un organ periferic al statului. „Tratatele care garanteazã frontierele. care a fost împãrþitã de trei ori în secolul al XVIII-lea de cãtre ruºi ºi nemþi iar la sfârºitul celor douã rãzboaie mondiale a fost „mutatã“ pe hartã în funcþie de raportul de forþe al momentului). aceasta reprezintã atuul principal prin care îºi asigurã supravieþuirea ºi consolidarea. la salba de state-tampon existente anterior (Norvegia. Graniþa ca organ periferic Una dintre cele mai interesante viziuni promovate de cãtre Ratzel este cea cu privire la graniþã ºi semnificaþia sa geopoliticã. Albania. Constituirea lor a avut loc pe principiul naþionalitãþii. inevitabil. Întrucât au apãrut cu statut de „tampon“. Ea consfinþeºte o stare de lucruri proprie unui anumit interval de timp. frontiera are o semnificaþie politico-strategicã chiar ºi atunci când desparte douã state prietene ºi iubitoare de pace. Belgia. Graniþa nu mai este fâºia de pãmânt care marcheazã despãrþirea dintre state. un martor al creºterii ºi slãbiciunii sale. Atunci.78 Geopolitica Am insistat asupra acestei noþiuni întrucât ideile lui Curzon ºi-au aflat împlinirea prin Tratatul de la Versailles. cu capacitatea ºi disponibilitatea lor de a-ºi extinde spaþiul pe care îl deþin la un moment dat. frontiera este un adevãrat compromis la care s-a ajuns uneori prin intermediul forþei. o zonã de mare presiune dintre ele. ritmurile inegale ale creºterii lor duc peste o vreme.

Este momentul sã semnalãm cã Ratzel sesizeazã rolul vital pe care îl are un alt factor. editând o revistã de specialitate. organul cel mai sensibil unde putem detecta starea de sãnãtate a statului. Ea se aflã în expansiune dacã intensitatea pulsarilor este mare. sesizând cã în perioada care vine nu mai este suficientã forþa militarã. chiar dacã autorul Antropogeografiei lanseazã teze. Nu este important ca un pulsar sã aibã o anumitã intensitate. în primul rând. a inhibat multã vreme eforturile de analizã obiectivã a acestui raport – real între anumite limite ºi pe care nimeni nu-l pune la îndoialã –. din nou ºi cvasiexclusiv. care învinge spaþiile. de a fi sprijinit ºi chiar fundamentat politica acestuia de cuceriri teritoriale. Reiteratã de decenii bune. un raport de forþe. noþiuni care vor fi preluate de cãtre geopolitica germanã de mai târziu. graniþa este. fiind un organ periferic. Argumentele acestei aprecieri ar fi urmãtoarele: – cei mai mulþi exegeþi reduc geopolitica germanã la perioada ei interbelicã. – în sfârºit. alþi exegeþi nu considerã cã preocupãrile lui Friedrich Ratzel ar fi asimilabile domeniului propriu-zis al geopoliticii. afirmã vizionar autorul. prin însuºi acest fapt.11 La graniþã putem mãsura cel mai bine intensitatea pulsarilor economici. Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane A discuta despre Karl Haushofer înseamnã. ea luând forma schimbului de mãrfuri. a schimbului de produse culturale ºi a schimbului de opinii propriu-zise. acuzaþia colaborãrii a adus grave prejudicii disciplinei ca atare. comunicaþionali emiºi de Mittelpunkt. economic ºi a poporului“. asupra lui Haushofer. aºa cum poate fi în retragere dacã aceastã intensitate se aflã în scãdere. douã zone de influenþã. este „periferia teritoriului statal. atunci când Haushofer s-a afirmat drept ºef de ºcoalã în domeniul geopoliticii. Aici se face diferenþa dintre intensitatea lor. mai mult. a discuta despre geopolitica germanã. chiar dacã ea este consacratã de înþelegeri internaþionale. accentul cade. „Condiþia grandorii unui popor ºi.Geopolitica germanã 79 este un produs al miºcãrii“. în bunã mãsurã. metropolã care a jucat un rol esenþial în lansarea dezbaterilor despre geopoliticã. o graniþã desparte douã state. implicit. în sensul larg pe care l-am prezentat mai sus. Haushofer întruchipeazã pãcatul fundamental care i se reproºeazã geopoliticii germane. Autorul german concepe comunicarea într-un sens foarte larg. cã forþa comunicãrii pãtrunde acolo unde nu poate ajunge forþa armelor ºi cã puterea de a penetra teritorii ºi graniþe începe sã devinã un apanaj al comunicãrii. . Graniþa nu este o linie fixã. în regiunea de lângã graniþã se întâlnesc ºi se confruntã pulsari venind din direcþii diferite. acela de a fi colaborat cu regimul nazist. – concomitent. Prin urmare. putem spune cã. apoi. Cum este ºi firesc. ci ca el sã nu întâlneascã un pulsar cu o intensitate mai mare ºi venind din direcþie opusã. Prin urmare. a oricãrei mari puteri este dezvoltarea maximã a comunicãrii“12. înfiinþând o catedrã de geopoliticã la Universitatea din München. ºi anume comunicarea. culturali. apoi.

G. Este pânã acum singura întreprindere exegeticã dedicatã gânditorului german. Autorul menþionat face o distincþie care ne poate ajuta. Dupã încheierea conflagraþiei mondiale. Karl Haushofer îmbrãþiºeazã cariera militarã. ale cãrei rãdãcini atestate mergeau pânã în secolul al XIV-lea. Nãscut la München în august 1869 într-o veche familie bavarezã. Orientul Îndepãrtat va fi totdeauna un subiect predilect al autorului. se retrage din armatã. prilej cu care. cea marcatã de desfãºurarea conflagraþiei mondiale. Participã activ la luptele din timpul Primului Rãzboi Mondial. atât pe frontul de vest. El considerã cã de-a lungul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial „o întreagã ºcoalã americanã s-a strãduit sã demonstreze cã geopolitica germanã era proiectul ºtiinþific pentru cucerirea lumii de cãtre germani“13. cea dintre venirea la putere ºi declanºarea rãzboiului ºi. sã tratãm mai nuanþat problema.80 Geopolitica a întârziat mult apariþia unor lucrãri consacrate operei lui Haushofer. ele nu se distingeau deloc de concepþiile conducãtorilor naziºti. tezã axatã pe geografia politicã a Asiei (de altfel. studiazã ascensiunea statului japonez. Maull (Graz) ºi doctorul Lantesach (Giessen) revista Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã). cel care a semnat prefaþa la lucrarea lui Haushofer apãrutã în 1986 în traducere francezã. vom încerca sã analizãm aceastã problemã în funcþie de anumite etape pe care le-a cunoscut evoluþia realã a acestor raporturi. cu titlul De la géopolitique. Din 1924 publicã împreunã cu editorul Kurt Wowinckel ºi cu profesorii Erich Obst (Hanovra). Haushofer ºi nazismul Spre a înþelege mai bine raporturile dintre Haushofer ºi miºcarea nazistã. vorbeºte despre „legenda“ potrivit cãreia Haushofer ºi-a asumat responsabilitatea majorã în inspirarea ºi transpunerea în viaþã a politicii externe a celui deal Treilea Reich. timp de doi ani. într-adevãr delicatã. Jean Klein. La întoarcerea în Europa va publica un volum despre Þara Soarelui Rãsare ºi îºi va susþine teza de doctorat la Universitatea din München. în sfârºit. revistã cu apariþie constantã timp de douãzeci de ani.“14 Considerãm cã ne-am plasa mai aproape de evoluþia realã a lucrurilor dacã am distinge trei etape ale colaborãrii: cea pânã la venirea la putere a naziºtilor. precum ºi eventualele beneficii pe care Germania le-ar fi putut obþine din rivalitatea ce se nãºtea între SUA ºi Japonia. De-abia în 1979 vede lumina tiparului primul dintre cele douã volume consacrate de cãtre Hans-Adolf Jacobsen vieþii ºi operei lui Haushofer.15 . credem noi. deºi dobândise gradul de general. în trecãtorile Carpaþilor ºi pe Valea Trotuºului). În 1908 primeºte o misiune diplomaticã la Tokyo. pânã la dezmembrarea statului cehoslovac. a relaþiilor dintre Haushofer ºi politica germanã de cuceriri: „Tezele geopoliticianului de la München privitoare la spaþiul vital ºi frontierele schimbãtoare se armonizau cu expansionismul teritorial german în Europa ºi. cât ºi de est (luptã ºi în România. îmbrãþiºând cariera universitarã. Haushofer fiind considerat în acea perioadã un autor cvasioficial). tot atât de adevãrat este faptul cã ºi ecoul scrierilor sale este foarte mare în Japonia.

La origine. iar militarii cu deosebire. deoarece în acea zi l-a cunoscut pe Rudolf Hess. Hess vedea în relaþia cu Haushofer o bunã ocazie de a dobândi o altã înþelegere asupra politicii ºi determinãrilor sale. Haushofer îi face o vizitã lui Hitler în închisoarea de la Landsberg (în 1924). Hess l-a pus în contact pe profesor cu diferiþi lideri ai partidului. Haushofer se raporta la tânãrul politician ca la un om „cu suflet ºi caracter“. ca ºi impactul lor real în epocã. axa Berlin–Bagdad fiind preocuparea dintotdeauna a pangermanismului (vezi harta 8): „Pentru orice naþiune mare. pangermanismul era un avatar al patriotismului epocii napoleoniene. cu care. asigurarea egalitãþii în drepturi a poporului german cu celelalte naþiuni. Aserþiunea lui Ludwig Uhland. „Rinul. În 1841.Geopolitica germanã 81 Cum aprecia ºi Hans-Adolf Jacobsen16. înviora. acuzau decepþiile perioadei postbelice. În atmosfera de frustrare cvasigeneralã. este necesar sã facem trimitere la miºcarea de idei numitã. data de 4 aprilie 1919 a fost pentru Haushofer foarte importantã. visul „Germaniei mari“ unea. abrogarea tratatelor de la Versailles ºi Saint-Germain. pãmânt care sã poatã hrãni populaþia ºi surplusul de populaþie germanã. O serie de autori defineau într-un mod extensiv patria germanã. se poate considera cã raporturile lui Haushofer cu „miºcarea“ nu au întâlnit obstacole evidente. dar nu frontierã germanã“.19 Sau faþã de teza potrivit cãreia „istoria este o luptã pe viaþã ºi pe moarte a popoarelor pentru spaþiu vital“. iar obiectivul sãu era acela de a-i aduna pe cei de origine germanã în cadrul frontierelor lor naturale. Haushofer fusese ofiþer. Populaþia Germaniei în ansamblu. La rândul lui. al unora dintre apropiaþii acestuia. Cursul Dunãrii aratã direcþia în care trebuie sã se îndrepte aceastã emigrare. de a ajunge la Marea Neagrã ºi de a-ºi deschide drumul spre Orientul Mijlociu. Viitorul ºef de cabinet al lui Hitler nu avusese timp sã-ºi desãvârºeascã studiile. hrãnea spiritele. chiar dacã „nu excela în inteligenþã“17. fluviu german. Dunãrea astfel ar deveni axa imperiului ºi ar juca pentru germanii de sud rolul pe care îl joacã Elba . Haushofer se mulþumeºte cu un rol informal de sfãtuitor al lui Hess ºi. proprii de influenþã.18 Pânã la cucerirea puterii de cãtre Hitler. dar nu a putut sã-l convingã sã devinã membru al Partidului Naþional Socialist. a întreþinut o legãturã foarte strânsã. cã Haushofer nu ar fi putut avea rezerve faþã de primele puncte ale programului din 1920 al Partidului Naþional Socialist. probabil. poate fi echivalatã cu un program. De aceea. Pentru a înþelege mai bine atracþia exercitatã de o serie de formule precum spaþiul vital sau reunirea tuturor germanilor. Tot prin mijlocirea lui Hess. generic. pangermanism. care prevedeau: reunirea tuturor germanilor într-un mare stat. Nefiind implicat direct în miºcare. imperialismul – adicã tendinþa de expansiune a puterii ei politice ºi economice – este una dintre formele ºi cerinþele cele mai fireºti de viaþã. îndreptãþit. timp de aproximativ douãzeci de ani. Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de a înainta pe Dunãre. Jacobsen remarca. Pentru aceastã primã perioadã. Iar naþiunile mai animate de imperialism trebuie sã se înþeleagã spre a-ºi delimita zone speciale. credem cã nu este exagerat sã vorbim despre o anumitã admiraþie a autorului german faþã de o miºcare radicalã care promitea restaurarea demnitãþii germane. Toatã Valea Dunãrii ºi þãrile riverane formeazã un teritoriu prielnic pentru scurgerea surplusului de populaþie germanã […]. Astfel numai se poate înlãtura concurenþa ºi se poate ajunge la un echilibru de viaþã pe harta continentelor ºi a lumii politice […].

Chiar ºi atunci când fiul sãu. În primul rând. Nu este nici un fel de îndoialã cã toate acestea i-au creat profesorului o stare de real disconfort. opresiv în Polonia. El a rãmas credincios politicii lui Deutschtum (reunirea sub o autoritate unicã a populaþiei germane rãspândite în toatã Europa). Atacarea statului sovietic nu numai cã anula orice posibilitate de apropiere a statelor axiale ale Eurasiei. Aºa cum e obiceiul sã se punã indicator de direcþie pe marginea drumurilor. în care vedea un element stabilizator al relaþiilor internaþionale. ca sub Frederic II al Prusiei. în plus. La alt palier al procesului de degradare despre care aminteam se situeazã dispariþia de pe scena politicã a lui Rudolf Hess. În existenþa lui Haushofer din aceastã perioadã putem constata ceva paradoxal. ambiþios în Orient. generalul-profesor nu vrea sau nu are tãria sã recunoascã decepþiile pe care i le oferã regimul. menþinând Italia sub tutelã. dominând marea potrivit metodei hanseatice. dar. el ocupã poziþii vizibile. Relaþiile cu regimul nazist aveau sã se degradeze rapid în timpul rãzboiului propriu-zis. Ceea ce numim pangermanism este fuziunea tuturor acestor nãzuinþe. el ezitã sã le recunoascã. ca ºi Ordinul Teutonilor cândva. ea mina pur ºi simplu credinþa geopoliticã a autorului în constituirea unui „bloc continental eurasiatic“. Decizia atacãrii URSS l-a îndepãrtat ºi mai mult pe Haushofer de politica oficialã. Albrecht. dar decorative. în plus. întrucât pe linie maternã nu se bucurau de privilegiul unei origini ariene. îi atrage atenþia asupra relelor sistemului. În general.“20 Charles Andler. care sã se întindã de la Marea Nordului pânã la Adriatica. cartea sa Frontierele a fost interzisã de cenzura germanã pentru motivul cã susþinea un alt punct de vedere cu privire la soluþionarea problemei populaþiei germane din Tirolul de Sud. fãrã a-ºi da seama cã trãieºte doar cu iluzia puterii ºi a influenþei. Sunt cel puþin trei paliere la care acest proces are loc. Haushofer are o altã abordare privind modalitãþile de realizare a Germaniei mari. În 1939. în introducerea la volumul Pangermanisul filosofic. gata sã treacã peste orice graniþã pentru a ajunge la marginile de altãdatã ale Sfântului Imperiu. Fiinþã orgolioasã. Poziþia sa era întemeiatã tot geopolitic. cu asemenea interogaþii ºi preocupãri venite dintr-o întreagã evoluþie istoricã. Dupã cum se ºtie. militarizat la maximum. Ca urmare a publicãrii legilor de la Nürnberg privitoare la „protecþia sângelui german ºi a onoarei germane“ (15 septembrie 1935). frazele bombastice despre spaþiul vital au putut prinde mult mai uºor.82 Geopolitica pentru cei din nord. tot aºa ar trebui sã se aºeze pe marginea Dunãrii din distanþã în distanþã câte un stâlp cu inscripþia: cale de apã spre Marea Neagrã.“21 Într-un asemenea mediu. prietenul ºi protectorul sãu politic. copiii sãi. acesta face o tentativã stranie de a încheia o pace separatã cu Marea Britanie. Nu putem sã nu reþinem în configurarea atitudinii sale din aceastã perioadã ºi câteva fapte care nu au putut sã nu-l marcheze. îndepãrtându-l vizibil de linia politicã oficialã. Dupã ce mai multe încercãri de . au cunoscut dificultãþi. surprindea cu acuitate esenþa acestei orientãri politice: „În conºtiinþa germanã actualã se prelungesc toate vechile obsesii de glorie germanã pânã la coincidenþa cu o singurã ºi atotcuprinzãtoare himerã – un imperiu bicefal austro-german. dar grãbea formarea unei coaliþii continental-oceanice împotriva Germaniei (ceea ce s-a ºi întâmplat). Or politica oficialã nazistã de cuceriri în Est compromitea aceastã idee. cu puþin înainte de declanºarea ostilitãþilor cu URSS.

douã luni mai târziu se sinucide. O datã cu trupele americane soseºte ºi geopoliticianul E. 27 august 1944. Pe acest fundal sumbru apare o undã de speranþã profesionalã. Implicarea fiului sãu. Este luat prizonier. Walsh. cu care are mai multe discuþii ºi schimburi de opinii. În 1945. evident. îl gãseºte în detenþie ºi nu este eliberat decât patru zile mai târziu. iarãºi eliberat. în complotul eºuat organizat împotriva lui Hitler în vara anului 1944 îl transformã pe profesor într-un suspect. Vom identifica în ultima scriere a lui Haushofer multe judecãþi demne de luare aminte. împreunã cu soþia. iarãºi anchetat ºi reþinut. În noul context. Geopolitics in Principle and Practice. reþinut. În ianuarie 1946 i se retrage dreptul de a profesa în învãþãmântul superior. Hess zboarã cu avionul direct în Marea Britanie. . dacã nu într-un duºman al regimului. colonel ºi profesor la Universitatea Catolicã Georgetown din Washington. Albrecht este executat de cãtre Gestapo. „Apologia geopoliticii germane“. Fifield. Albrecht. La începutul lunii noiembrie 1945 redacteazã un fel de memoriu. 69) a realiza acest lucru pe cale diplomaticã nu dau roade. pe care îl înmâneazã specialistului american. Boston. p. Ginn. Etzel Pearcy. Este anchetat.Geopolitica germanã 83 Harta 8: Axa Berlin–Bagdad (apud Russel H. 1994. Haushofer este ºi mai izolat. nu putea avea sorþi de izbândã. tentativã care. ziua când împlineºte 75 de ani.

84 Geopolitica Nu cu mult înainte de a-ºi pune capãt zilelor. ªi încheie: „Rea sau bunã. Considerãm cã este util sã stãruim puþin ºi asupra viziunii autorului german despre geopoliticã în calitatea sa de disciplinã de studiu. O dovedeºte acuzaþia deschisã pe care o aduce poziþiei oscilante adoptate de cel de-al Treilea Reich faþã de puterile continentale ºi cele oceanice. aºa cum erau ele înþelese de Haushofer. era capitala nemulþumirii. într-adevãr. în care ideile radicale erau de mult dominante. Münchenul. Geopolitica se doreºte. în atmosfera de puternicã frustrare trãitã dupã Primul Rãzboi Mondial. În tratarea acestor probleme putem identifica principalele aliniamente ale abordãrii geopolitice propuse de Haushofer. de fapt. în care se intersectau deziluzia ºi gândul revanºei. De aceea. devenitã în 1919 în mod oficial disciplinã de învãþãmânt la Universitate. Dacã þara în general era marcatã de deziluzie. ea îºi propune sã explice de ce a ajuns Germania într-o asemenea situaþie ºi sã ofere. în felul acesta. „unul dintre cele mai bune mijloace de a evita pe viitor catastrofe mondiale“24. în acelaºi timp. raporturile acesteia cu decizia politicã. cum precizeazã autorul german. poziþie care. oraºul care i-a dat pe Spengler ºi pe Haushofer ºi în care Hitler ºi-a cristalizat ideile politice. ºi ca un demers obiectiv. pentru a vindeca pacientul ºi a-l orienta pe o direcþie de evoluþie promiþãtoare. topitã în viziunea privitoare la principalele probleme geopolitice: viziunea despre graniþe. pãstrând ceva din modul de gândire al militarilor. contribuþia noii discipline la întemeierea marilor orientãri politice. dupã ce fusese militar. context care a imprimat abordãrii sale anumite particularitãþi. . dar din perspectivã germanã. Geopolitica germanã s-a nãscut ca un protest. despre raportul puteri continentale–puteri oceanice. geopolitica a apãrut ca o abordare mult mai raþionalã. „îi fusese fatalã lui Wilhem II“ ºi i-a fost fatalã ºi celui de-al Treilea Reich: „Expansiunea unilateralã spre Est în 1939 ºi în 1941 a fost un pãcat capital împotriva acestei concepþii“23 (a concepþiei continentale). Pe acest fundal. vom înþelege mai bine virtuþile geopoliticii. Ea apãrea. o metropolã aflatã în fierbere. Autorul o spune explicit: „Geneza geopoliticii germane este în acelaºi timp apologia sa. pentru cã. despre spaþiul vital etc. o modalitate de realizare a obiectivelor naþionale care preocupau elita politicã ºi poporul german. se cuvine sã menþionãm contextul în care a apãrut ºi s-a configurat concepþia lui Haushofer. o soluþie de redresare. Geopolitica germanã a apãrut ºi s-a dezvoltat la München în anii ’20. o modalitate de a preîntâmpina ºi exclude conflictele. pentru ca þara sã-ºi ocupe locul pe care îl meritã în Europa. în acelaºi timp. naþionalismul ºi sentimental umilinþei. Nu este nici un dubiu cã Haushofer a gândit continental. se doreºte o replicã.“ Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã Concepþia despre geopoliticã este. mãrturiseºte cã a îmbrãþiºat cariera universitarã târziu. e þara mea. ea s-a nãscut din dezastrul þãrii mele“22. Înainte de a prezenta aceste trãsãturi. geopolitica germanã îºi propune explicit sã îndrepte lucrurile. în acelaºi timp. iar reþeta spaþialã. o alternativã la ceea ce se întâmplase pânã atunci. Realitatea spaþialã era folositã pentru a lumina cauzele prãbuºirii.

Karl Haushofer manifestã o prudenþã accentuatã. cu respectarea anumitor corelaþii (cum ar fi corelaþia „organicã“ între populaþie ºi teritoriu). De mai multe ori. este vorba despre cunoaºterea trãsãturilor durabile. geopolitica va reþine avertismentele pe care istoria le transmite în legãturã cu anumite fapte repetitive petrecute pe aceleaºi spaþii. în zadar neglijatã ºi umilitã. dintre el ºi mediul sãu“26. în mai multe rânduri. În cazul în care un spaþiu natural locuit de o populaþie este amputat. un gen de conºtiinþã geograficã menit sã ghideze demersul politic“25. determinate de poziþia geograficã ºi de particularitãþile solului. trãsãturile definitorii ale geopoliticii în viziunea lui Karl Haushofer? Forþa geopoliticii provine din faptul cã înlocuieºte pasiunea politicã ºi încearcã sã se bazeze pe conexiuni naturale.29 Atunci când . mai ales ale celor oceanice. Care ar fi. totuºi. ca decurgând „din natura omului ºi a rasei sale. potrivit autorului german. evoluþiile demografice ºi presiunile pe care le creeazã acestea. graniþele. cã nu doreºte sã împiedice dezvoltarea ei ulterioarã prin fixarea anumitor enunþuri dogmatice. cã geopolitica are nevoie sã fie construitã. Haushofer va recunoaºte cã elementul geografic nu poate justifica decât 25% din acþiunea politicã ni se pare edificator. teme precum: marile spaþii de pe pãmânt. În al doilea rând. fondate pe elemente naturale. Faptul cã. Nu discutãm acum dacã argumentul geografic este suficient pentru a întemeia un asemenea demers.Geopolitica germanã 85 În definirea geopoliticii propriu-zise. În primul rând. Geopolitica propune ºi opereazã în acest context cu o viziune planetarã. care se doresc a fi cãrãmizi de construcþie a unui edificiu viitor. pe raporturi clare între regiuni ºi þãri. Faptul cã nu a publicat un manual de geopoliticã. preocuparea sa de fond fiind aceea de a nu „dogmatiza prematur“ noua disciplinã. îºi reia drepturile pe suprafaþa pãmântului. Cum spune autorul. mai târziu. precizând. într-un cuvânt. o viziune care „sã cuprindã continente întregi“. de a nu o închide în jurul unor judecãþi fixe. el a precizat cã nu publicã decât „materiale de geopoliticã“. Forþa ºi perenitatea geopoliticii se asociazã cu forþa elementelor naturale ºi a raporturilor care existã ºi vor exista atâta timp cât existã chiar aceste elemente naturale. Abordarea de tip geopolitic implicã din acest punct de vedere douã genuri de „studii pregãtitoare“. menþinerea ºi dispariþia puterilor“28. ca una dintre cele mai importante probleme ale geopoliticii. Natura. de fapt. considerã autorul german. a „conexiunilor vitale ale omului de astãzi cu spaþiul de astãzi“27. Ea furnizeazã „un stoc permanent de cunoaºtere politicã ce poate fi transmis ºi însuºit […] ca un adevãrat punct de sprijin necesar saltului la acþiune politicã. experienþa milenarã aratã cã nu va exista liniºte atâta timp cât spaþiul respectiv nu va fi reconstituit în integralitatea sa. este edificator pentru aceastã preocupare demnã de respect. „acele trãsãturi care caracterizeazã formarea. urmãrind cunoaºterea modurilor de viaþã ale altor popoare. inevitabilã. din voinþa lui moralã ºi din contradicþia conºtientã. Important este sã vedem la ce concluzii conduce o asemenea perspectivã. toate schimbãrile ºi transferurile de putere care au loc în lume. reiese limpede cã. celelalte trei sferturi trebuie explicate. el propune un model de raþionalizare a politicii din perspectivã geograficã. În câmpul problematic al geopoliticii ar trebui sã intre. marile aºezãri ºi marile direcþii de migraþie din interiorul aceluiaºi spaþiu sau dintre spaþii. Dacã examinãm mai atent aserþiunile autorului.

Haushofer nu ar fi precizat: „sunt în întregime de acord cu reflecþiile tale“30. s-au creat catedre ºi alte structuri destinate studierii fenomenului politic. constituie simple surogate. Devine limpede cã noua disciplinã nu este în viziunea lui Haushofer nici de dreapta. ni se pare important sã adãugãm un lucru. Anglia ºi Franþa. Acþiunea spaþiului. pe de o parte. Nu am fi insistat asupra acestora dacã. Într-o scrisoare pe care i-o adreseazã Kurt Wowinckel. naturalã. nu putem sã nu reþinem efortul în direcþia raþionalizãrii actului politic. Cum ar putea fi asimilate cerinþele evidenþiate de cãtre geopoliticã în conducerea statului? În primul rând. faþã de cerinþa din ce în ce mai importantã de a prevedea evoluþia fenomenelor politice. în sensul cã „alãturi de forþele spaþiului. potrivit lui Haushofer. foarte puþin deschiºi faþã de problemele noi ale epocii ºi faþã de dinamismul ei. În Germania. astãzi. chiar dacã demersul propriu-zis suferã de ipoteza neîncãpãtoare pe baza cãreia se desfãºoarã. sã asigure bazele naturale ale vieþii statului“31. complet inadecvate pentru a întemeia cu adevãrat orientãrile politice. a întemeierii orientãrilor politice. aceasta [trebuie] sã înglobeze forþele poporului. Haushofer constatã cu o anumitã amãrãciune decalajul dintre SUA. Actul politic se desfãºoarã pe baze tradiþionale. are un conþinut preponderent lingvistic ºi juridic. Geopolitica reprezintã un adversar neîmpãcat al ideologiilor. la fel de întemeiate. cum spuneam. ºi anume cã spaþiul nu acþioneazã decât indirect asupra oamenilor. Editorul operei lui Haushofer relevã cu îndreptãþire: „Maniera în care omul rãspunde la acþiunea spaþiului este din punct de vedere rasial ºi naþional atât de diferitã. întotdeauna apar situaþii periculoase ºi conflictuale. se fac unele precizãri foarte interesante în legãturã cu obiectul geopoliticii. ci ºi un mod de analizã depãºit. Ajunºi în acest punct. noi.86 Geopolitica asemenea avertismente nu sunt luate în considerare.“32 Dacã Wowinckel face aceastã observaþie. Ceea ce am putea denumi „instanþele de mediere“ cuprind astãzi forþe asociate cu cercetarea. toate hrãnite de instrumentarul ºtiinþific pus la îndemânã de revoluþia ºtiinþificã modernã. într-o scrisoare de rãspuns. împreunã. la 22 august 1941. întemeiatã. Plasându-ne în epocã. de nimeni negatã. devine nu numai insuficient. prin efortul de a pune de acord actul politic cu instrumentarul ºtiinþific pe care cunoaºterea îl pune la îndemânã. pe de alta. Din aceastã perspectivã. cât ºi celui politic. . pentru cã el surprinde slãbiciunea fundamentalã a geopoliticii clasice. care insista într-un mod unilateral doar pe spaþiu. nici de stânga ºi nu permite abordãri partizane. editorul operei sale. am putea formula o serie de alte remarci. procesul de pregãtire este îndreptat cu faþa la trecut. Wowinckel îi propune o lãrgire a conþinutului noþiunii de geopoliticã. încât dacã vom þine cont numai de spaþiu nu vom ajunge decât la concluzii geografice formale. este cu deosebire interesant. care. puþin folositoare atât domeniului ºtiinþific. În primele þãri pregãtirea oamenilor politici ºi a diplomaþilor se face în instituþii specializate. A discuta ºi a reduce procesul de raþionalizare doar la componenta geograficã. Haushofer a purtat de-a lungul vremii o corespondenþã bogatã. cu structurile de analizã ºi evaluare. ºi Germania. este exercitat de cãtre oameni cu o pregãtire depãºitã. este acum mediatã de mult mai mulþi factori decât rasa ºi naþiunea. deci ale omului ºi rasei pentru ca. Argumentul avansat de Wowinckel.

a cãrui principalã carte. oamenii politici trebuie sã primeascã o pregãtire în domeniul geopolitic. Mahan resimte acut momentul favorabil pe care îl traversau SUA ºi elaboreazã o lucrare care îºi propune sã ghideze eforturile oficiale de extindere a puterii statului. în timp ce peste tot s-a întrevãzut încã de la 1904 furtuna care se ridica la orizont“34. Geopolitica germanã împrumutã de la geopolitica anglosaxonã teme. Autorul german le imputã conducãtorilor Puterilor Centrale faptul cã au intrat în rãzboi „fãrã o viziune geopoliticã“. pentru cã ea este comunã tuturor geopoliticienilor importanþi ºi pentru cã aceasta este natura demersului geopolitic: sã ghideze politica practicã. cum ar fi André Chéradame. adãugând cã partidul nazist „nu a fãcut decât sã se slujeascã de unele dintre formulele sale“ [ale geopoliticii]. din viaþa politicã germanã a timpului sãu. considerã el. chiar de Marta. de James Fairgrieve. sã semnaleze din vreme constrângeri ºi tendinþe pe care omul politic nu le sesizeazã sau nu le ia în calcul aºa cum se cuvine. „care înþelegeau întrucâtva ce era geopolitica“.Geopolitica germanã 87 foarte puþin deschis spre procesele economice ºi sociale ale epocii. Von Neurath. a fost un program urmat de Franþa. În procesul de formare a oamenilor politici intrã cu obligativitate studiul geografiei ºi al constrângerilor pe care aceasta le exercitã asupra istoriei. de Mahan. în condiþiile în care se ridicau puteri continentale semnificative. Geopolitica germanã a fost puternic influenþatã de geopolitica anglo-saxonã. cu o introducere semnatã de autorul german. Ce greºeli a fãcut ºi cum ar putea ajunge la o poziþie dominantã în Europa Centralã ºi chiar pe continent? Nu-i putem reproºa autorului german o asemenea preocupare. în 1925. Aºadar. dupã opinia autorului de care ne ocupãm. altminteri. de deschidere cãtre mãrile ºi oceanele lumii. Mackinder este frãmântat de evoluþia imperiului englez. dar o utilizeazã din perspectiva unei puteri continentale. probabil cã numai Europa Centralã a fost în întregime surprinsã de acest rãzboi mondial. În acelaºi timp. Geography and World Power. în mãsurã sã contrabalanseze dominaþia sa maritimã. pe Rudolf Hess ºi pe ministrul de externe. abordãri. a cãrui lucrare The Influence of Sea Power upon History se studia în academiile militare germane. care a recomandat un întreg program de disoluþie a Imperiului Austro-Ungar. Haushofer îi numeºte chiar în aceastã privinþã. „costul ignoranþei geografice“ este foarte înalt. greºelile fãcute de Germania? Reproºul fundamental adresat de Haushofer tuturor celor care au condus Germania în preajma Primului Rãzboi Mondial este cã nu au înþeles suficient poziþia geograficã . dar rãu înþelese“. Centrul sãu de interes este condiþia Germaniei. de Mackinder. Care ar fi. El preia schema de interpretare a lui Mackinder. a fost tradusã în germanã. întrucât puþini sunt cei care pricep aceste comandamente. poate chiar preocuparea pentru evoluþia þãrii în care au loc elaborãrile de tip geopolitic. Haushofer nu face excepþie. sã o fereascã de erori. faþã de care Haushofer are cuvinte de preþuire.“33 Urmarea acestui fapt este cã Puterile Centrale au intrat în marea crizã a Primului Rãzboi Mondial „cu o necunoaºtere cu adevãrat înfricoºãtoare a jocului real al forþelor. soþia lui Haushofer. „Din punct de vedere geopolitic ei trãiesc cu mult în urma ritmului epocii lor. Franþa a ascultat de rezultatele propriilor specialiºti. subliniazã Haushofer. întrucât slãbea centrul Europei ºi crea o salbã de state care separau Germania de Rusia.

88 Geopolitica ºi cerinþele de reuºitã ale expansiunii þãrii lor (ceea ce înþelesese foarte bine Bismark). State germane Sferã de influenþã francezã Sferã de influenþã italianã Sferã de influenþã sovieticã State neutre Harta 9: Gruparea puterilor europene în 1931 (apud Geoffrey Parker. Astfel. este chematã de poziþia sa geograficã sã domine centrul Europei ºi. „amputatã într-o manierã de nesuportat“. p. Ceea ce-l nemulþumeºte pe autor este faptul cã dupã prima conflagraþie mondialã tocmai aceastã direcþie a fost blocatã. „German Geopolitik and its Antecedents“. sã înainteze spre rãsãrit. dar ea se aflã. dupã aceea. þara sa nu numai cã a fost „mutilatã“. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. prin crearea unei salbe de state-tampon între Germania ºi Rusia. potrivit lui Haushofer. Alianþa temporarã dintre puterile maritime ºi cele continentale a învins Germania. ºi greºeala ei este cã nu a ºtiut sã previnã o asemenea coaliþie. de fapt. Germania. 66) . „încercuitã“ de state aflate sub influenþa acestei coaliþii (vezi harta 9).

Toate puterile care au înþeles acest lucru de-a lungul istoriei au fãcut cuceriri durabile (de pildã. cât ºi cu cele continentale). nu un duºman. dimpotrivã. Geopolitica este cel mai bine situatã pentru a explica dinamica spaþialã a statelor ºi pentru a ghida expansiunea lor. atragerea acestor state în coaliþii reprezintã calea pentru cuceriri durabile ºi extinderea influenþei Germaniei în centrul ºi estul european. ar putea forma „uniunea continentalã a excluºilor îndreptatã împotriva puterilor maritime.Geopolitica germanã 89 Ce ar urma sã facã Germania? Sã aibã iniþiativa istoricã de a crea o alianþã a statelor continentale „de la Elba pânã la Amur“. De altfel.35 Împreunã. Dinamica statalã nu înseamnã în viziunea lui Haushofer doar expansiune. ci expansiune inteligentã. care sã foloseascã atuurile teritoriilor cucerite. Înfrângerea nu era decât o problemã de timp. cealaltã mare putere continentalã. al cãrei scop fundamental este sã facã din geografie un prieten. întrucât ºi aceastã þarã fusese nedreptãþitã de pacea care urmase Primului Rãzboi Mondial. care conduc lumea prin Liga Naþiunilor“. ci sã promoveze o politicã abilã de momire a ursului cu miere. Scopurile pe termen lung ale expansiunii Germaniei înspre rãsãrit nu trebuie sã fie ocuparea statelor mici ºi dens populate din Centrul ºi Estul Europei. În acest context.] ºi aceasta a fost cuplatã cu coºmarul german clasic al rãzboiului pe douã fronturi“36 (exprimat de angajarea în disputã atât cu puterile oceanice. Haushofer a salutat pactul Ribbentrop-Molotov ºi. prescripþiile autorului german au fost nesocotite cu totul. aºa cum comandanþii care au nesocotit aceastã lege nescrisã a istoriei au sfârºit prin înfrângeri de rãsunet (Napoleon). Alianþele de tot felul. . singura care se poate opune cu succes coaliþiei statelor oceanice. recurgerea la forþa armelor reprezentând excepþia. Iar prima þarã cu care trebuie evitat conflictul este Rusia. Ea nu trebuia sã mai apeleze la conflict în relaþia cu Uniunea Sovieticã. judecata autorului german prefigureazã ºi direcþia fundamentalã a alianþelor strategice ale Germaniei. ºi nu atât rasa este în viziunea lui Haushofer factorul determinant. În cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Imperiul Roman).“37 Aceasta este fraza cu care Haushofer începe studiul „Blocul continental Europa Centralã–Eurasia–Japonia“. De aceea. ci pe determinãri preponderent geografice ºi geopolitice. nu a fost deloc de acord cu atacarea Uniunii Sovietice. ci stepele Ucrainei ºi Rusiei. din 1941. decizia politicã trebuie sã fie precedatã de o temeinicã analizã geopoliticã. Ea condenseazã o întreagã viziune a autorului privind marile grupãri politice ale globului. ºi confruntarea cu Statele Unite. Expansiunea spre rãsãrit ar fi urmat o cale paºnicã. Spaþiul. n. Concomitent. cea mai mare ºi cea mai importantã schimbare în politica mondialã a timpurilor noastre este formarea unui puternic bloc continental cuprinzând Europa. Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ „Incontestabil. întemeiate nu pe afinitãþi politice. Germania a trebuit sã susþinã. Ca ºi când acest lucru nu era suficient. De aceea. „Geografia a fost convertitã peste noapte din aliat în duºman [acþiune reprezentatã de atacarea URSS – n. nordul ºi estul Asiei. Germania era chematã sã cultive relaþii speciale cu Uniunea Sovieticã. Germania s-a aflat într-o situaþie ºi mai delicatã decât în primul.

Puterile maritime ºi continentale opereazã în chip diferit. ar fi traversatã. ea fiind dedusã din miºcãrile adversarului. Chiar dacã Haushofer considerã cã situaþia Germaniei dupã Primul Rãzboi Mondial se datoreazã atât puterilor oceanice. pe care nu þin sã le domine în întregime. idealul este ca o putere sã aibã performanþã atât pe mare cât ºi pe uscat. ªi. Dar diviziunea respectivã este însuºitã întocmai ca fiind „cel mai vechi laitmotiv care stabileºte pattern-ul lumii de astãzi. puterile continentale avanseazã metodic pe teritorii pe care le supun în întregime. Rusia ºi Japonia se vor alia. Franþa. trebuie sã le menþinem.“ Citând acest proverb roman. „unul din cele mai prezente fenomene ale geopoliticii“. Primul Rãzboi Mondial este interpretat ca o mare victorie a puterilor oceanice. Anglia ºi SUA au lansat o formulã: politica anaconda. obiºnuite cu spaþiile mari. afirmã cã „oricât de dezagreabile ar putea fi în momentul de faþã relaþiile noastre cu Franþa. Deºi prezintã o faþadã de toleranþã ºi liberalism. primele sunt mai mobile. potrivit autorului german. adevãratul duºman al Germaniei este reprezentat de imperiul britanic.90 Geopolitica „Este o datorie sfântã sã înveþi de la adversar. Aceasta este „politica anaconda“. într-un moment de crizã a relaþiilor sale cu primul ministru. mai apte sã se adapteze la diverse condiþii. sã poate opera cu aceeaºi uºurinþã în ambele medii. Aceastã diviziune a fãcut ca respectivele puteri sã nu devinã eficiente decât în arealul geografic care le-a consacrat. sã asigure un control nu doar al teritoriilor cucerite. pentru cã în planul din spate ameninþã o Rusie care poate lega Europa ºi Asia Orientalã. autorul unei cãrþi cu privire la crepusculul lumii anglo-saxone. permiþând chiar un gen de autoguvernare pe teritoriile ocupate. Caracteristica acestei diviziuni este cã acþioneazã nu numai între state. de-a lungul istoriei. un mare avantaj. în frunte cu acest imperiu. În 1851. Încercarea de a opera pe terenul celeilalte este oprit de lipsa de pregãtire ºi de performanþã. . ci chiar al întregului mapamond. pentru cã a conservat echilibrul. totuºi. ºi o înfrângere zdrobitoare a celor continentale. Homer Lea. adaugã autorul german.39 Dupã cum se poate uºor observa. Autorul german prezintã chiar o hartã sugestivã (vezi harta 10) pentru tentaculele de care dispunea imperiul ºi care îi permiteau sã cuprindã ºi sã înfãºoare întreg globul. considerã autorul. iar singuri nu putem face faþã unei asemenea situaþii“38. spune Haushofer. lordul Palmerston. ci ºi sistemul lor de organizare. avertiza cã declinul acestei lumi va veni în ziua în care Germania. Ceea ce a reprezentat. cât ºi celor continentale – „piraþilor stepelor ºi piraþilor mãrii“ –. Mai târziu. a inhibat pornirile cãtre un control cvasigeneralizat. Haushofer sugereazã implicit cã ideea precizatã mai sus nu îi aparþine. ci ºi în interiorul acestora. Ea se referã la un comportament din partea puterilor oceanice similar comportamentului uriaºei reptile: de a se încolãci în jurul unei fiinþe vii ºi de a o omorî prin sugrumare. Haushofer preia în întregime dihotomia puteri oceanice–puteri continentale propusã de Mackinder. De atunci. tot sistemul instituit de cãtre imperiul britanic nu face decât sã protejeze propriile interese. de aceastã tensiune provenind din chemarea opusã a vocaþiei continentale ºi oceanice. totuºi. aºa cum o fãcea ºi în timpul grecilor sau romanilor“. Fireºte cã el prelucreazã în mod diferit teoria autorului englez. predispuse cãtre compromis. pentru a construi o strategie a puterilor continentale. impunându-ºi nu numai controlul propriu. de pildã.

p. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. 68) .Harta 10: Politica anaconda (apud Geoffrey Parker.

Germania anexase teritorii noi ºi domina. naval ºi economic. Haushofer cautã o coaliþie suficient de puternicã pentru a reprezenta o contrapondere la aceastã alianþã oceanicã.“41 Autorul îºi dã seama cã Rusia este un pilon foarte important al acestei noi unitãþi politice. la dreapta ºi la stânga aleargã ceilalþi doi cai. chiar de reunire a lor. mai bine amenajatã pentru comerþ de cãtre þãrile riverane.“42 În cazul în care s-ar fi realizat. În orice caz. Cu toate acestea. Marea Japoniei. acest bloc continental ar fi avut acces la trei mãri vecine: Marea Balticã. deoarece includea ºi Japonia. Goto. Rusia atinsese o suprafaþã de peste 21 de milioane de kilometri pãtraþi. ar rãmâne neputincioasã. construind un adevãrat imperiu (fie prin anexiuni. Liga Naþiunilor. La începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Haushofer prezintã puterea celor trei þãri componente ale blocului continental în ajunul Primului Rãzboi Mondial ºi în 1940. militar. Japonia îºi extinsese mult influenþa în Asia. „Dacã vom compara aceste cifre cu ceea ce deþineau Puterile Centrale în Primul Rãzboi . în prealabil. fiecare dintre cele trei þãri era mult mai puternicã în comparaþie cu perioada premergãtoare Primului Rãzboi Mondial. Cã Rusia este puterea cu cele mai mari atuuri în acest joc. fie prin penetrare economicã). El citeazã chiar un lider politic japonez. atunci când a fost scris studiul. Rusia ºi puterea central-europeanã erau singurul grup de puteri capabil sã se apere împotriva tutelei anglo-saxone. De aceea. Tocmai de aceea. Un semn cã aceastã slãbiciune era resimþitã chiar de cãtre imperiu este ºi alianþa cu SUA pentru a conserva hegemonia anglo-americanã. care i s-a adresat în asemenea termeni: „trebuie sã aveþi în vedere atelajul rusesc numit troika. care pot fi mândri cã îl þin pe cel de-al treilea la mijloc ºi cã pot înainta cu un asemenea atelaj. dar ea nu este în întregime continentalã. pânã la Oceanul Pacific este în cea mai mare parte ocupat de ea. Haushofer apreciazã cã formarea acestui bloc continental este condiþionatã de realizarea. întrucât includea fosta Uniune Sovieticã. unul dintre cei mai buni specialiºti americani în politicã economicã. cu întreg spaþiul baltic. cel care a arãtat cã expansiunea influenþei engleze este pusã sub semnul întrebãrii în condiþiile în care s-ar realiza un vast efort de construcþie feroviarã transcontinentalã cu punctul terminus la Port Arthur ºi Þintao. El vorbeºte de o coaliþie continentalã. Fãrã a mai vorbi de anexiunile care au urmat pactului Ribbentrop-Molotov. creatã dupã rãzboi. ºi Marea Adriaticã. toatã Europa Centralã. nu ar fi în acest context decât un alt instrument de prezervare a puterii imperiului britanic ºi a puterilor oceanice în general. în faþa cãreia orice tentativã de edificare a unui bloc englez sau american. Este important sã daþi atenþie manierei de a conduce un asemenea atelaj: în mijloc este aºezat calul cel mai nãrãvaº ºi mai violent.40 Toate acestea îl fac pe Haushofer sã concluzioneze: „Nimeni altcineva decât adversarul ne învaþã cã un bloc continental solid face inoperantã politica anaconda pe plan politic. întrucât blocul spaþial care se întinde de la Marea Balticã ºi Marea Neagrã. Japonia. imperiul dã semne de lipsã de coerenþã ºi Haushofer prevede dezintegrarea sa. ceea ce ar favoriza o mare unitate germano-rusooriental asiaticã. potrivit autorului german. în faþa celor mai importante ieºiri ale Rusiei spre Oceanul Planetar. practic. Pentru a spori forþa de atracþie a construcþiei sale geopolitice.92 Geopolitica inclusiv teritoriul Uniunii Sovietice. a înþelegerii germano-japoneze. Aceste mãri s-ar afla. El îl citeazã pe Brooks Adams.

a Japoniei. Autorul german propune chiar o restructurare a ordinii mondiale. Caracteristica acestei expansiuni ar consta în faptul cã nu ar mai fi urmat sã aibã loc în sens longitudinal. Haushofer dezvoltã ºi alte consecinþe care ar decurge din constituirea acestui bloc. poziþia Poloniei.“43 Puterea acestui bloc nu ar consta numai în forþa þãrilor care îl compun. mergând pânã în India. Citând. de asemenea. situatã între douã state foarte puternice ale continentului. un adaggio italian – „nu este permis sã faci douã erori în acelaºi rãzboi“ –. Haushofer dã ca exemplu fericit acordul dintre Germania ºi Rusia (pactul Ribbentrop-Molotov). de la nord la sud. Germania ar fi urmat sã domine Europa. ci latitudinal. pentru cã s-a ridicat împotriva primelor douã popoare cele mai numeroase ale Europei ºi pentru cã a favorizat politica atlanticã pe continent (trimitere la politica tradiþionalã de prietenie a Poloniei cu Anglia ºi Franþa). de la est la vest sau invers. autorul german are judecãþi foarte aspre la adresa Poloniei. ei i s-ar adãuga impactul unor alte fenomene mari pe care le-ar determina sau antrena. al cãrui purtãtor era. În orice caz. Sfera de dominaþie a Japoniei ar fi trebuit sã fie reprezentatã de Extremul Orient. Ulterior. Pornind de la acelaºi adaggio. de a nu încãlca ceea ce autorul numeºte „a doua axiomã geopoliticã a politicii europene“44. Dacã ar fi renunþat la misiunea ideologicã ºi ar fi acceptat sã joace rolul rezervat de noua restructurare a ordinii mondiale. Dacã. Este cazul. dar ºubrede. precum ºi atragerea Italiei în sfera de influenþã a continentului (aceastã þarã fiind consideratã de cãtre autor pe jumãtate maritimã ºi pe jumãtate continentalã). continent marcat. Judecãþi dupã pãrerea noastrã severe. pornind de la date geopolitice. vom observa o enormã diferenþã între atunci ºi acum. În felul acesta. ar fi continuat sã persiste în promovarea þelurilor revoluþionare. care dobândeºte o poziþie-cheie în spaþiul european. ºi riscul pe care îl prezintã existenþa unei relaþii încordate cu fiecare dintre aceste douã puteri ale Europei sunt demne de atenþie. în timp ce SUA urmau sã-ºi limiteze influenþa la continentul american. inclusiv prin învãþãmintele pe care le pot sugera pentru România. de cultura germanã. dimpotrivã. de pildã. . Cu alte cuvinte. iar cealaltã parte. dupã pãrerea autorului. Rusia urma sã fie împãrþitã în state naþionale. cum ar fi rolul nou pe care unele state urmau sã-l joace. Cât priveºte Rusia. Africa ar fi reprezentat spaþiul de expansiune al unei Europe germane. care ar ilustra hotãrârea celor douã þãri de a nu repeta greºeala din Primul Rãzboi Mondial. cum ar fi dobândirea independenþei Indiei faþã de Marea Britanie (putere oceanicã). dintre care o parte intrau în sfera de influenþã a Germaniei.Geopolitica germanã 93 Mondial. ºi anume ca nici unul dintre cele douã popoare cele mai puternice ale continentului sã nu se ridice unul împotriva celuilalt. care ar trebui sã favorizeze apariþia a patru zone de expansiune teritorialã. s-ar fi procedat la o împãrþire a globului deschisã între puterile lumii ºi s-ar fi evitat principalele surse de conflict între statele blocului continental. Astfel. Condiþiile acestei dominãri: reducerea Franþei la neputinþã ºi satelizarea Italiei. al Poloniei. soarta sa depindea de atitudinea pe care urma sã o adopte faþã de mesajul revoluþionar. atunci spaþiul sãu de expansiune ar fi fost reprezentat de Asia Centralã.

dar ºi pentru a evita absolvirea totalã a autorului german de orice vinã în lansarea unor noþiuni care. Aceasta dovedeºte pe deplin cã în acea perioadã nu se proiectase ocuparea acestor teritorii. de asemenea. La aceasta a contribuit ºi politica abilã a puterii oceanice numãrul unu pãnã acum câteva decenii – Marea Britanie. Istoria modernã aratã cã a primat rivalitatea. într-adevãr. nu a reprezentat un argument foarte puternic în decizia politicã a statelor respective. Conflictul a izbucnit. Estimeazã însã cã puterile maritime nu vor ceda atât de uºor poziþiile privilegiate ºi. interesantã ºi chiar seducãtoare. dupã aceea. la 8 noiembrie 1938. de aceea. când douã popoare ocupã poziþii importante pe aceeaºi masã compactã de pãmânt. cã teoria blocului continental. Suntem contemporanii unui avans vizibil în favoarea puterilor oceanice întruchipate astãzi de cãtre Statele Unite. Sã fiu acuzat eu. este de neconceput. Va genera oare aceastã situaþie o coalizare a forþelor continentale? Teoria spaþiului vital Cu deosebire în câmpul problematic desemnat prin acest termen se cuvine sã fim foarte atenþi ºi nuanþaþi. este o dovadã de mare fantezie. au fost preluate ºi folosite. planuri de cucerire a altor zone ale lumii. S-ar cuveni sã meditãm mai atent la o situaþie: puterile continentale erau suficient de apropiate între ele ºi. pe baza unor hãrþi. dar folosite de cãtre regimul nazist. Vom înþelege astfel mai bine de ce Haushofer ºi-a fãcut public dezacordul faþã de gestul atacãrii URSS. Am subliniat acest lucru în toate ocaziile ºi m-am opus. cã am elaborat. Vom înþelege. Prin cucerirea unor teritorii locuite de popoare de origine strãinã. pentru a evita repetarea unor interpretãri care proiectau asupra operei lui Haushofer responsabilitãþi de care nu se face vinovat. cum ar fi America de Sud. cel puþin asemenea intenþii nu erau cunoscute. un nou conflict va fi inevitabil pentru ca noul raport de forþe sã se poatã institui. „Când conduceam Liga Germanilor din Strãinãtate – mãrturiseºte autorul la sfârºitul anului 1945 –. faptul cã împart acelaºi continent poate duce ºi la rivalitate pentru poziþia dominantã în acel spaþiu. Am crezut în promisiunea de stopare din 1938 […].94 Geopolitica Pornind de la „slãbiciunea inerentã“ a imperiului britanic. mii de coloni au fost readuºi cu mare greutate ºi cheltuialã. mai ales.“45 Apare limpede cã un autor de talia lui Haushofer nu a putut întocmi hãrþi sau indica direcþii pentru expansiunea nazistã. Haushofer concluzioneazã cã însãºi epoca de dominare a puterilor maritime se apropie de sfârºit ºi cã viitorul aparþine puterilor continentale. Asupra acestui lucru nu pot exista dubii. ºi nu neapãrat la colaborare în vederea protecþiei faþã de o putere oceanicã. fãrã îndoialã abuziv. dar el nu a gãsit puterile continentale unite. exista un echilibru evident între forþa lor ºi cea a puterilor oceanice ale momentului. Principala rezistenþã va veni chiar din partea imperiului britanic. care am asemenea concepþii ºi o atât de mare moderaþie în privinþa Europei. Dar nu putem reduce totul numai la abilitate politicã. dacã ne referim la þelul pe care-l proclama. ªi-ar fi . naþional-socialismul. aºa cã puterile continentale vor trebui sã þinteascã mai întâi în aceastã direcþie. unor planuri de cucerire de acest gen. s-ar fi renegat pe sine.

Scopul politicii externe fixat de Hitler era „sã concentreze forþele poporului pentru a-l face sã avanseze pe calea care duce de la sufocarea actualã a spaþiului sãu vital cãtre noi teritorii“. cã unele au fost deduse din altele. spaþiul necesar unui popor pentru a trãi ºi a se dezvolta. cu o densitate considerabil mai mare. Elba. În acelaºi timp. Una dintre marile greºeli ale conducãtorilor germani este. considerã autorul. Nu se poate ocoli nici faptul cã Haushofer a operat mult prea lejer cu un concept extrem de discutabil. Rudolf Kjellen. el a dezvoltat un altul. aceea cã nu au colonizat zonele frontaliere germane sãrace în populaþie cu þãrani. cum ar fi Saxonia sau Renania. ºi cele poloneze. de a-l spori. sã elimine „dezechilibrul dintre cifra populaþiei [germane] ºi suprafaþa de sol pe care trãieºte“. El aminteºte cu o anumitã amãrãciune cã a trebuit ca un autor strãin. Astfel. În felul acesta s-a creat un contrast demografic între spaþiile germane estice. deþine suprafeþe puþin fertile iar. pornind de la conceptul de „simþ al spaþiului“. altul în sudvest. Dacã puterea din Pacific. atunci când a devenit prea strâmt…“46 Existã douã popoare. întrucât. Germania a fost limitatã în aceastã privinþã de existenþa unor vecini puternici. Numai cã o asemenea asemãnare a facilitat enorm ºi transferul de sens ºi de tendinþã politicã. aºa cum au fost ele selectate de cãtre Jean Klein. care pot dovedi fãrã putinþã de tãgadã cã densitatea populaþiei a fãcut ca spaþiul vital. a avut posibilitatea unor expansiuni în zonã. mai ales în nord. dacã nu chiar întemeiazã politica externã nazistã. sã sesizeze importanþa celor trei fluvii germane pentru aceastã þarã ºi pentru Europa Centralã în ansamblu. cu alte cuvinte teritoriul pe care trãieºte un popor. Aceste þãri au o densitate de 130 de locuitori pe kilometru pãtrat. altul spre þinuturile scãldate de apele fluviului Rin ºi celãlalt de-a lungul Dunãrii. „fideli pãmântului“ ºi „dispreþuitori ai viitorului“. prin aceasta. care prin simpla prezenþã în opera sa diminueazã mult din ceea ce ar fi dorit el sã fie geopolitica: un mijloc de a exclude conflicte precum cel din 1914-1918. Haushofer precizeazã ºi spaþiile de expansiune: unul în nord. Ne vom mulþumi sã reproducem câteva citate din Adolf Hitler pe aceastã temã. Nu considerãm. continuã autorul. Este datoria esenþialã a politicii externe de a veghea la acest spaþiu vital. Fireºte cã într-o epocã în care revizionismul era la modã Haushofer nu a fãcut excepþie. pe de altã parte. Germania este confruntatã cu dificultãþi suplimentare. în anumite regiuni ale sale. Pornind de la cele trei fluvii – unul în nord. Este evidentã asemãnarea dintre obiectivele oficiale ºi cele propuse de Haushofer. „Noi considerãm cã baza pentru orice discuþie despre politica externã este spaþiul vital […]. Nu putem spune cã un asemenea . „sã ocupe teritorii care revin poporului german pe acest pãmânt“48. mai amplu ºi mai exact: spaþiul vital.Geopolitica germanã 95 contrazis în felul acesta propria concepþie despre coaliþia statelor continentale. În plus. Dunãrea –. Haushofer indicã ºi spaþiile predilecte pentru aceastã expansiune. de a-l conserva la nivelul moºtenirilor transmise de generaþiile trecute. iar ultimul în sud-est. potrivit aprecierii lui Haushofer. cum este „spaþiul vital“.47 Mai mult. trãiesc peste 300 de locuitori pe kilometru pãtrat. Nu dorim sã facem o analizã a afirmaþiilor autorului german. Rinul. unde densitatea este de 27-40 de locuitori pe kilometru pãtrat. sã devinã neîncãpãtor ºi sã nu poatã hrãni populaþia de pe suprafaþa sa: Germania ºi Japonia. lucrãrile autorului german au putut pãrea cã inspirã.

ªi aceasta spune mult. trasatã o datã pentru o duratã mãsuratã în secole: „Un fenomen vital. pentru un popor „încercuit“. cu Iugoslavia pentru a bara calea de expansiune a Germaniei. „forþa. accentul cade pe studiul spaþiilor înconjurãtoare nu atât din punct de vedere fizic. este imposibil de exprimat prin cifre. sociale din interiorul statului ºi din împrejurimi. Existã. dar el a fost prezent în disputa ideologicã care l-a pregãtit. nu poate fi în întregime sesizat […] pornind de la o concepþie staticã. al strategiilor promovate pentru stãpânirea acestora. o dimensiune a fizionomiei culturale. ci din punctul de vedere al miºcãrilor. deoarece realitãþile ºi raporturile pe care le exprimã sunt dinamice. pentru a sesiza complexitatea proceselor ce se desfãºoarã în zona frontalierã. Diferenþa de valori între aceºti indicatori ne poate oferi o imagine a presiunilor ce se exercitã în zona frontalierã dintr-o direcþie sau alta. Ea are în vedere raportul. autorul vorbeºte de încercãrile popoarelor romanice de a întreþine relaþii bune cu Polonia. are de pildã în vedere densitatea populaþiei. încât este simþitã instinctiv.96 Geopolitica concept a aprins conflictul mult mai mare care a urmat. Karl Haushofer considerã cã. frontiera trebuie privitã din douã perspective: a) în cadrul statului luat în considerare cu viaþa sa proprie. în acest caz. Într-un asemenea context. posedã sau poate sã dobândeascã un foarte bun instinct al frontierei. care reflectã procesele economice. demografice. Viaþa politicã a frontierei Haushofer evolueazã pe liniamentul teoretic trasat de Ratzel în ceea ce priveºte graniþa ºi importanþa sa ca „organism sensibil“. cum s-a spus cã sunt germanii. de la o situaþie depãºitã. o componentã a conºtiinþei istorice. rezultând dintr-un joc de forþe totdeauna schimbãtor.“50 Ca fenomen mobil. o „viaþã politicã a frontierei“. cu Cehoslovacia. care nu poate fi în nici un caz un fenomen static. respectiv dezechilibrul dintre . ca frontiera politicã. uºor de reprezentat prin cifre. cum ar spune Kjellen. A doua perspectivã. Nu existã risc mai mare decât acela de a concepe frontiera ca o linie fixã. rezistenþa ºi lipsa de rezistenþã a vieþii politice a frontierei“. într-o asemenea viziune. de pildã. este necesar sã examinãm lucrurile din cel puþin douã perspective. o problemã atât de sensibilã ºi obsesivã. Una „mecanicã“. În orice caz. este vorba de a ºti dacã organul care înconjoarã trupul statului este irigat cu suficient sânge viguros. formulã pe care chiar o citeazã. Haushofer lanseazã o formulã percutantã – ideea frontierei în miºcare. frontiera „nu este niciodatã linia geometricã pe care dreptul internaþional ºi cel public o traseazã cu atâta uºurinþã. ci o entitate cu un drept propriu la existenþã“51. Un asemenea popor este în mod necesar un „popor al frontierelor“. spune Haushofer. dacã pulsaþiile care ajung aici beneficiazã de forþa ansamblului sau nu. „organicã“. Ambele perspective proiecteazã o luminã edificatoare asupra graniþei. b) în cadrul statului luat în ansamblu. datã de momentul când a fost fixatã.49 Evoluând în spiritul abordãrii lui Ratzel. frontiera fiind într-un asemenea context „organul periferic“. Se cuvine mai întâi menþionat cã Haushofer explicã de ce problema graniþei este. înconjurat de un „mediu politic“ dat.

ci în interiorul statului. În aceastã întreprindere instrumentele economice sunt importante. conferã sens ºi motivaþie încordãrii naþionale pe care o presupune apãrarea graniþei. pe mentalitãþi. Aici accentul cade nu atât pe numãr. care dau sens întregului efort. Haushofer vorbeºte despre protejarea ºi dezvoltarea simþului frontierei. chiar dacã populaþia nu observã ºi nu conºtientizeazã acest lucru. pentru a asigura abordãrilor de ordin cultural prospeþime. Ni se pare demnã de atenþie aceastã abordare. opþiuni. proprie locuitorilor unui spaþiu de viaþã. este mai importantã ºi mai puternicã decât. de rãscruce. ele lucreazã pentru puterea (cultura) care le-a lansat. mentalitãþi. atunci reacþia nu poate fi decât tot de ordin cultural. de exemplu. Dacã acest tip de strãpungere este de naturã culturalã. a valorilor care. Aceastã confruntare permanentã la graniþã foloseºte instrumente palpabile. întrucât la graniþã se înfruntã ºi concepþii. Strãpungerile pe care le efectueazã acestea în teritoriul vecin echivaleazã cu o „subminare geopoliticã“. obstacolul fizic al liniei despãrþitore reprezentate de graniþã. atracþie realã. constând în performanþele economice. a graniþelor pe care le poartã o comunitate în suflet. Au loc ceea ce Haushofer numeºte „strãpungeri prietenoase“ efectuate de cãtre ideologii. idei. expresia forþei economice“52. . în rândurile populaþiei germane. întrucât ele sapã. de „atac“ a popoarelor din respectiva zonã. În acest context. redusã la apãrarea graniþelor fizice. ci mai ales a celor spirituale. Primul Rãzboi Mondial se încheiase de mult. Geopolitica apãrãrii ºi a securitãþii nu poate fi. a graniþelor care nu de puþine ori sunt în interior. intervin cu deosebire cele spirituale ºi atitudinale. prestigiu. Ambele sunt importante ºi este decisiv ca ambele registre de luptã sã fie prezente. erau cuprinse în termenul de ideologie: „ideologia pe care ºi-o însuºesc. ci undeva în interior. pe capacitatea de asumare a destinului unui spaþiu. un pronunþat spirit al identitãþii. în mod firesc. care sunt cu atât mai puternice cu cât sunt asumate într-o mãsurã mai mare de cãtre comunitatea respectivã. De aici cerinþa mai mult decât imperativã de a reconstrui permanent atitudinea ºi reacþia comunitãþii în faþa unor noi sfidãri. Dar în momente de cumpãnã. erodeazã capacitatea de rezistenþã a comunitãþii care suferã influenþa. care nu resimt. De pildã. Cultura atacatã este singura care poate reprezenta „detectorul“ ºi tot ea ºi mecanismul de apãrare. de aceea. dar înfrângerile suferite de Germania continuau. dar ºi idei. pe forþa valorilor culturale. Autorul german tinde sã accentueze forþa ideilor. Care înseamnã drept la diferenþã.Geopolitica germanã 97 forþa organicã de apãrare ºi cea de înaintare. la acea vreme. cât pe idei. de data aceasta nu pe câmpurile de bãtãlie. Graniþa nu mai era la limita teritoriului geografic. ca ºi disponibilitatea de a o proteja. Deºi par prietenoase. într-un cuvânt de „reprezentãrile despre viaþã“ ale comunitãþilor respective. valori. strãpungerile de acest gen au impact pe termen lung. întrucât „centrul politic ºi spiritual german era într-o prãbuºire lentã“.

cea ruseascã. nici gândi ºi analiza lumea în care trãim. dar ºi a unui moment istoric. Este decisiv pentru o pan-idee sã surprindã ºi sã exprime cu mare forþã dominanta vieþii unui popor. în mãsurã sã surprindã potenþialul de dezvoltare al ideii respective: „comparãm forþa de organizare a panideilor dupã realizarea lor în fapt (staticã) ºi dupã energia lor potenþialã. „reprezentãrile noastre despre viaþã“. panelenism. Haushofer vorbeºte de numai trei asemenea pan-idei ºi. evaluãm. cu care privim. În acelaºi timp. Haushofer vorbeºte ºi despre pan-ideea etnicã. cea islamicã ºi. la un spaþiu concurenþial la nivelul globului pãmântesc. cea asiaticã. condusã de Germania. modernizare. Domeniul lor de extensie apare destul de confuz. spune autorul. condusã de SUA. O asemenea viziune elaboratã de cãtre ruºi a fost numitã panslavism. pan-regiunile – cel puþin potenþial – îºi sunt suficiente lor însele. de cãtre greci. Roma. de trei pan-regiuni. al forþei decisive pe care le au în orice confruntare credinþele. care unificã. valorile. Este o adevãratã hartã mentalã care fixeazã anumite repere culturale. O asemenea întâlnire fericitã poate declanºa un proces de edificare a unei civilizaþii durabile. aruncatã la timp peste douã civilizaþii ºi douã idei care se epuizaserã: cea persanã ºi cea greacã-elenistã. întruchiparea unei viziuni elaborate de cãtre o etnie privitoare la ceea ce considerã ea cã ar fi teritoriul sãu legitim de expansiune. se cuvine sã menþionãm pe scurt ºi concepþia lui Haushofer despre pan-idei. înþelegem lumea. în general. sã ne purtãm constant cu noi înºine. pan-regiunile înglobau ºi o serie de pan-regiuni mai mici despre care autorul . întrucât autorul procedase la o reducere a lor. O pan-idee este o idee cardinalã. În evaluarea unei pan-idei putem adopta o viziune staticã. poate proiecta un nou orizont de afirmare a unui potenþial nebãnuit pânã atunci. Haushofer foloseºte ºi noþiunea de pan-perspectivã. care se referã la un spaþiu mult mai mare ºi. deci. ele sunt uºor de delimitat ºi uºor de apãrat. pan-ideea asiaticã. condusã de Japonia. Ceea ce au ele în comun este faptul cã se opun pretenþiilor universaliste ale imperiilor europene. dinamicã.98 Geopolitica Pan-ideile ca hãrþi mentale În acest context. bineînþeles. Interiorizate. dând astfel la ivealã o întreagã diversitate de ordine. sã avem judecãþi chibzuite. cea europeanã. De asemenea. pan-regiunile. izbãvire sunt asemenea pan-idei fãrã de care nu putem nici înþelege. Dreptate. definite ca idei supranaþionale ºi atotcuprinzãtoare care cautã sã se manifeste în spaþiu. În anii ’30 el vorbeºte despre cinci asemenea pan-idei: pan-ideea americanã. dar cu o pan-idee mare. Din punct de vedere fizic. pan-ideea europeanã sau cea americanã. reprezentatã de pan-idei. Haushofer înþelege cã fãrã un conþinut ideologic imperialismul va sucomba repede ºi atunci încearcã sã furnizeze o altã bazã ideologicã a sistemului mondial. al latinilor. organizeazã viaþa oamenilor chiar pe mai multe spaþii. ele constituie un fel de busolã în lipsa cãreia ar fi imposibil sã ne orientãm. fiecare revendicând un spaþiu anume care sã le revinã. de cãtre germani. Asemenea pan-perspective sunt reprezentate de pan-ideea asiaticã. pe care ele sunt în stare sã o descãtuºeze. cea americanã. aºa cum putem opta pentru una dinamicã. mãrime ºi ierarhie“53. s-a nãscut într-o singurã zi din „instinctul de expansiune“ al unui trib mic. ºi cea europeanã. pangermanism. Dispuse longitudinal ºi conþinând o serie de regiuni naturale. În 1941.

aºa cum sunt ele conturate în scrisoarea adresatã doctorului Rufenacht. subliniazã autorul. Dacã se opteazã pentru soluþia de mai sus. de a recunoaºte dreptul fundamental al fiecãrui european de a vorbi limba care corespunde sufletului poporului sãu“55. fapt confirmat în bunã mãsurã de mãrturisirea edificatoare privitoare la marea ºi delicata problemã a viitorului Europei: „nici un om nu poate rãspunde la întrebarea dacã aceastã realizare [a ideii pan-europene] este posibilã“. nu poate fi fãcutã decât de cãtre „puteri cu adevãrat europene. devenind obiect de disputã. vor fi preluate în literatura de specialitate. lansatã cu puþin timp înainte de invadarea URSS. „obiect de presiune“. cum spune autorul. conchide autorul. care solicitã. Întâlnim în acest document o opinie „fãrã farduri“. procesul de divizare interioarã. Sau cea privitoare la depãºirea stadiului de divizare a Europei. ceea ce ridicã implicit problema graniþei de est (politice) a continentului. Într-un asemenea spaþiu. . Nu este lipsit de interes faptul cã în versiunea din 1941. divizatã. O pan-Europã nu este posibilã. De pildã. a unor culturi ºi. atunci Europa liberã nu poate fi „decât între actuala frontierã sovieticã. este adevãrat. în mãsurã sã conducã la rezultate durabile. faptul cã Europa. care s-ar întinde de la lacul Peipus cãtre Nistrul inferior. singura soluþie de contracarare a presiunii de care aminteam. Haushofer subliniazã cã prima condiþie pentru viabilitatea confederaþiei este „obligaþia de a respecta drepturile naþionale interne ale tuturor membrilor sãi. purtãtoare ale unei culturi bogate“. prima problemã ridicatã de înfãptuirea ideii paneuropene este delimitarea Europei. De pildã. Mediterana reprezentând un fel de placã turnantã a acestor zone geografice. mãrile nordice ºi bazinul mediteranean“54. din partea SUA ºi a Uniunii Sovietice. pan-regiunea europeanã includea de data aceasta nu numai Africa. la 26 august 1937. ceea ce a favorizat.Geopolitica germanã 99 german vorbise deja. În consideraþiile cu privire la Europa ºi viitorul ei întâlnim o serie de idei care. a unei tradiþii culturale inspirate de viaþa naþionalã a popoarelor. mai târziu. Prin urmare. fãrã nici o formã de opresiune naþionalã. Din aceastã perspectivã. decât dacã „se abþine de la orice opresiune lingvisticã“ ºi dacã lasã fiecãrui popor dreptul de a trãi într-o manierã proprie. Soluþia nu ar putea fi decât construirea unei confederaþii europene. aºa cum sunt ele vãzute de Karl Haushofer? Finalizarea autenticã a ideii pan-europene. Este interesant sã urmãrim cum vede Haushofer „condiþiile preliminare pentru realizarea ideii pan-europene“. cum spune autorul. în general. marcat de existenþa de secole a unor state naþionale puternice. de revenire a bãtrânului continent la puterea ºi prestigiul de odinioarã. orice construcþie europeanã implicã clarificarea raportului dintre aceastã nouã entitate ºi „drepturile naþionale interne“. a pierdut rolul de actor privilegiat al istoriei. Care ar fi condiþiile pentru ridicarea unui asemenea edificiu politic. ci ºi Orientul Mijlociu. mai mult timp. Precizare care devine actualã în contextul dezbaterilor din zilele noastre despre extinderea spre est a Uniunii Europene. Haushofer vorbeºte despre „adevãrata graniþã de est a Europei“. Dupã Primul Rãzboi Mondial a triumfat „Europa naþiunilor“.

.

cu o ezitare înspre Bosfor. s-a stabilit pe Ron ºi Rin. care ºi-a fãcut iniþial cuib în Mesopotamia ºi în Orientul Mijlociu. spunea Mircea Maliþa. ºi-a continuat cãlãtoria spre peninsula italicã de unde a supravegheat întinderea unui imperiu ºi apoi. omenirea a uitat sau. Dar nici nu ºi-a pierdut importanþa. Fireºte cã nu orice aglomerare umanã – ipso facto – este ºi un pulsar economic ºi de civilizaþie. al posibilitãþilor de menþinere ºi de dominare a unui spaþiu. ajungând la Pacific. ªi astãzi aceste zone sunt cele mai dinamice. cele mai avansate. Dovada cã ºi în zilele noastre un sfert din omenire trãieºte la mai puþin de 50 de kilometri de mare.Populaþia Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã „Când parcurgem istoria omenirii. de unde s-a îndreptat spre insulele ºi coastele greceºti. pe care l-a strãbãtut. Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? De ce o temã consacratã populaþiei într-o lucrare de geopoliticã? Fascinatã de o serie de evoluþii spectaculoase.“1 Traseul geografic al principalelor centre de civilizaþie ale lumii este grãitor pentru rolul jucat în istorie de fâºiile de pãmânt care se învecineazã cu marea sau cu râuri importante. cele mai prospere. induse cu deosebire de revoluþia tehnico-ºtiinþificã. oricum. nedescurajatã de aceastã întindere a ajuns recent în insulele nipone. Dar o anumitã densitate demograficã este un element esenþial al densitãþii geopolitice. neezitând sã treacã Canalul Mânecii. jumãtate la mai puþin de 200 de kilometri. Pe aceste locuri binecuvântate au luat naºtere aglomerãri ºi concentrãri demografice care au reprezentat centre de iradiere culturalã. având Orientul Mijlociu ºi continentul european la orizont. Astãzi deschiderea spre mare sau ocean nu mai pare a avea un rol atât de mare ca altãdatã. de unde o impetuozitate sporitã o duce spre Asia. de unde a plecat. al gradului de ocupare a unui teritoriu. trei sferturi la mai puþin de 500 de kilometri. a trecut peste Atlantic alegându-ºi coasta esticã a unui continent. a zburat apoi pe Nil. au prefigurat modele de organizare economicã ºi social-politicã. civilizaþia ne apare ca o pasãre îndrãgostitã de râuri ºi þãrmuri de mare. antrenatã în zborul milenar. a acordat mai puþinã importanþã unor factori „clasici“ .

Deºi infirmatã. fãrã de care nu putem cãpãta o înþelegere adecvatã a domeniului. Existã o examinare de tip clasic a populaþiei. dintre pãmânt ºi stat. o asemenea analizã conduce la întrebarea cardinalã: câþi oameni poate hrãni Pãmântul? Meritul unei asemenea abordãri este cã oferã o imagine de ansamblu a situaþiei populaþiei. la 1765. la ritmul ei de creºtere. rãmânem chiar surprinºi de exactitatea unor previziuni în domeniul creºterii de ansamblu a populaþiei. inventatorul microscopului. Malthus fixa în urmãtorii termeni corelaþia dintre creºterea populaþiei ºi resursele naturale ale globului: populaþia. Întemeietorii geopoliticii au insistat nu numai asupra relaþiei dintre factorii geografici ºi stat. De pildã. învãþatul olandez Antoni van Leenwenhoek. elementele „clasice“. populaþia s-a impus în plan economic. Întreaga evoluþie contemporanã aratã cã populaþia reprezintã mai mult decât atât: ea alcãtuieºte un fel de pânzã freaticã a multor fenomene ºi procese majore. Inevitabil. logica lui Malthus supravieþuieºte Totuºi. un simplu calcul pune în evidenþã imensitatea primei puteri . apãrutã în anul 1798. În ultimele decenii. geopolitic nu numai prin complexitatea problemelor pe care le comportã. Cu aproximativ trei decenii mai târziu.9 miliarde. În celebra sa lucrare Essay on the Principle of Population. El a fãcut un calcul prin extrapolare. ci ºi prin declanºarea unor procese ºi tendinþe pe termen lung asupra cãrora omul poate acþiona în mai micã mãsurã.4 miliarde de persoane. populaþia a fost vãzutã de la început ca un „factor de putere“. ci ºi asupra aceleia dintre stat ºi elementele nongeografice. Mijloacele de existenþã cresc numai în proporþie aritmeticã. creºte în proporþie geometricã. Ca un fel de ironie. Cu alte cuvinte. Rezultatul: 13. social. irump în contemporaneitate cu o forþã ieºitã din comun. între care ºi populaþia. politic. cum este ºi populaþia. pastorul german Johann Peter Susmilch sã vorbeascã de o cifrã de 13. a realizat la 25 aprilie 1679 ceea ce poate fi socotitã prima estimare a numãrului de persoane care ar putea trãi pe planetã. întemeietorul de renume al acestei orientãri este Thomas Malthus.102 Geopolitica ai evoluþiei sale.5 miliarde. chiar în pragul revoluþiei industriale. la nivelul de instrucþie. Nici un element semnificativ al lumii de azi nu poate fi înþeles fãrã o raportare directã sau mediatã la populaþie. Nu ºtim exact cum au fost privite asemenea previziuni în momentul lansãrii lor. care pune în relaþie creºterea demograficã ºi resursele existente la un moment dat. la gradul de sãnãtate etc. atunci când se înmulþeºte în mod necontrolat. Astãzi. londonezul Gregory King estima acest numãr la 12. cum am spune astãzi. a dezvoltãrii contemporane în general. A pornit de la densitatea pe care o avea populaþia în Olanda acelei perioade (120 de locuitori pe kilometru pãtrat) ºi a calculat ce numãr de oameni ar putea hrãni globul pãmântesc dacã suprafaþa sa ar fi locuitã de o populaþie cu densitatea demograficã a Olandei. pentru ca. a tendinþelor de evoluþie în câmp demografic. Cert este cã estimãrile de astãzi privind nivelul pe care îl va atinge populaþia în 2050 se aseamãnã mult cu cele avansate de autorii menþionaþi. neglijate ºi subestimate.

În jurul datei de 16 iulie 1999. pentru urmãtorul miliard. Acesta s-a triplat. având nu de puþine ori o actualitate care nu poate fi neglijatã. iar producþia de bunuri ar fi crescut în progresie aritmeticã. în continuare. Dar logica lui Malthus supravieþuieºte. Este ca ºi când o parte a populaþiei ar fi crescut în progresie geometricã. Cel puþin pânã acum. Anul 1999 a reprezentat o piatrã de hotar în ceea ce priveºte creºterea populaþiei.2 Cu toate acestea. Astãzi pe glob s-au accentuat dramatic nu numai decalajele dintre populaþia bogatã ºi cea sãracã. Într-adevãr. populaþia va fi. cumulatã. Urmeazã apoi avertismentul sever. ci ºi discrepanþele izbitoare dintre naþiunile bogate ºi cele sãrace. populaþia lumii a crescut de ºase ori. mijloacele de subzistenþã au crescut într-un ritm superior creºterii populaþiei. În diverse regiuni. reþinut cu o anumitã plãcere de cãtre posteritate.5 miliarde în 2150 ºi se va stabiliza în jurul anului 2200. . „revoluþia industrialã a împãrþit fãrã milã lumea în douã tabere – þãri bogate ºi þãri sãrace“3. efectiv. Numai cã statistica opereazã cu situaþii ºi raporturi globale.7-11 miliarde persoane. De ce spunem efectiv? Statistic. Ca sã atingã un miliard de persoane. Cum remarca ºi Gerard Piel.Populaþia 103 în raport cu cea de-a doua. când omenirea va numãra 10. Dupã aceea. Discrepanþa respectivã nu s-a confirmat. dar ea are un potenþial de ameninþare care poate deveni. apoi 12 ºi în cele din urmã 11 ani. apoi 15. Semnalele privind o posibilã epuizare a resurselor. Potrivit evaluãrilor fãcute de organismele de specialitate ale ONU. populaþia lumii va ajunge la 10 miliarde în jurul anului 2070. dar ele sunt inaccesibile unei pãrþi considerabile a populaþiei. ceea ce înseamnã populaþia Argentinei ºi Egiptului. logica lui Malthus funcþioneazã. în timp ce populaþia a crescut de peste douã ori. populaþia lumii a trecut pragul de 6 miliarde de persoane. comparativ cu mijloacele de subzistenþã. Un element al estimãrii lui Malthus – cel care priveºte semnalarea discrepanþei dintre creºterea populaþiei ºi mijloacele de subzistenþã – sãlãºluieºte în conºtiinþa publicã. dupã aceea 30 de ani. Este ca ºi când ele nu ar exista de fapt. cu o creºtere demograficã accentuatã sunt tot mai insistente. De la data publicãrii lucrãrii lui Malthus. în felurite segmente sociale. la 11. incapacitatea Pãmântului de a þine pasul. într-un raport de 512 la 10. previziunea lui Malthus nu s-a adeverit. omenirii i-au trebuit mii de ani. Din 1950 revoluþia tehnologicã a contribuit la creºterea de patru ori a producþiei de bunuri materiale. Omenirea creºte anual cu 90 de milioane de persoane. aºa cum prevãzuse Malthus. El s-a ridicat la 60 la 1 în 1990. omenirii nu i-au mai trebuit decât 130 de ani. Resurse existã. privitor la dezechilibrul care poate interveni între cei doi factori: în douã secole ºi un sfert. Numai cã aceastã evoluþie a fost însoþitã de o creºtere fãrã precedent a decalajului între consumul pe cap de locuitor în þãrile dezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare. Raportul dintre cincimea cea mai prosperã a populaþiei ºi cincimea cea mai sãracã era de 20 la 1 în 1960. din 1950 producþia de bunuri materiale pe glob a crescut de patru ori. previziunea fãcutã de Malthus a fost infirmatã. în orice moment.

care a reprezentat materia primã pentru teoria lui Malthus. 1998. Canada. ea a reprezentat ºi continentul de unde au plecat valuri de emigranþi. O evoluþie care pe bunã dreptate nãºtea îngrijorare.533 Sursa: Bebe Negoescu. cât avea în 1600.000.330 1.050 945 2. iar între 1891 ºi 1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911. Cea mai mare creºtere procentualã o înregistreazã Africa. în alte þãri ºi continente slab populate. O a doua modalitate au constituit-o emigrãrile masive ale europenilor în teritoriile de peste mãri. Terra. Gheorghe Vlãsceanu. Ieºirea din criza care se putea prefigura pe baza discrepanþei sesizate de Malthus a avut loc pe douã cãi. în teritorii în care mijloacele de subzistenþã sunt precare. între 1846 ºi 1890. Explozia demograficã din zorii societãþii moderne.213 4.117 1995 5.104 Geopolitica Caracteristici ale exploziei demografice actuale Existã ºi un alt element care conferã o certã notã de actualitate teoriei lui Malthus.757 1. în state unde începuse revoluþia industrialã.478 1. Bucureºti. 45 Instructivã din acest punct de vedere este ºi evoluþia populaþiei pe regiuni geografice. Creºterea demograficã accentuatã are loc în þãrile slab dezvoltate. Populaþia din þãrile dezvoltate se stabilizeazã sau este supusã unor evoluþii foarte lente. Teora. populaþia Europei a evoluat de la aproximativ 50 de milioane. Astfel. ceva cu totul nou intervine în evoluþia demograficã a planetei. Începând cu mijlocul acestui secol. Mai întâi. anual au emigrat din Europa cãtre alte teritorii în jur de 377. la 1950 ajunsese sã reprezinte aproape o treime.672 1980 4. a avut loc în þãri dezvoltate.564 832 1. geografie economicã.105 1970 3. p. care a putut face faþã evoluþiei rapide a populaþiei.000 oameni. .000 de europeni s-au stabilit în teritoriile slab populate ºi slab dezvoltate de peste mãri.000 oameni. aproximativ 50. În intervalul de timp cuprins între 1846 ºi 1930. dezvoltarea industrialã a declanºat un proces de sporire a bunãstãrii.049 2.721 1. De pildã.137 3. La 1600 ea reprezenta o zecime din populaþia lumii. pe când Europa are o creºtere negativã. Este vorba despre particularitãþile exploziei demografice actuale.224 4. Evoluþia populaþiei în þãrile dezvoltate ºi cele subdezvoltate (milioane de locuitori) 1950 Total mondial Total dezvoltate Total subdezvoltate 2.732 1960 3.341 1990 5. despre caracteristicile care o fixeazã în raport cu explozia demograficã din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. în SUA. la aproape un miliard la mijlocul secolului XX. Deci timp de aproape douã secole Europa – zona cea mai dezvoltatã a lumii în acest interval – a fost tãrâmul pe care a avut loc explozia demograficã.

întrucât la jumãtatea anului 1999 populaþia lumii a depãºit. pragul celor ºase miliarde. Rourke. În 2025 populaþia Africii va fi de cel puþin douã ori mai mare decât cea a Europei.3 miliarde. 533 Dupã cum se vede. dacã avem în vedere faptul cã mijloacele de subzistenþã nu vor creºte în mod corespunzãtor.825 America Latinã SUA ºi ºi Caraibe Canada 500 690 304 369 Europa 729 701 Sursa: John T.140 Rural 158 347 384 326 260 Sursa: Bebe Negoescu.Populaþia 105 Evoluþia populaþiei mondiale urbane ºi rurale (milioane de locuitori) Total þãri subdezvoltate Anii 1800 1900 1950 1994 2025 Total 720 1.300 8.399 2.100 Total 180 495 832 1. geografie economicã. o serie de state africane vor atinge niveluri ale populaþiei absolut dramatice.684 4.001 1. De pildã. iar în 2050 de trei ori mai mare. de fapt. Cea de-a doua sursã ni se pare una de încredere. În anii ’70 Africa ºi Europa aveau o populaþie aproximativ egalã.57 miliarde în 1995.534 7.400 Total þãri dezvoltate Urban 22 148 448 910 1. geografie economicã totalul este de 5.000 Rural 659 1.236 1. p. iar potrivit surselor ONU citate în Terra. Terra. se poate spune cã în jur de 95% din sporul populaþiei se va produce în þãrile în curs de dezvoltare. Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob Autorul american Paul Kennedy considerã cã. p. 63 Creºterea populaþiei 1998-2025 (milioane de locuitori) Total 1998 Populaþia 2025 Populaþia 5.867 4.100 Urban 61 99 285 1. . epicentrul exploziei demografice actuale este continentul african. potrivit lui Rourke.496 Asia ºi Oceania 3.100 1.619 4. totalul populaþiei în 1998 este de 5. datele diferã puþin în funcþie de baza de calcul. Cum se desprinde ºi din tabelul de mai jos. International Politics on the World Stage. dacã luãm în calcul intervalul 1990-2025. creºterea cea mai mare.667 3.081 Africa 779 1. aºa cum am spus. Gheorghe Vlãsceanu. Pânã în 2025.

depãºind China cu aproape 100 de milioane. În 2050 se prevede o rãsturnare a „ierarhiei la vârf“.6 0.35 5.7 960.9 1. numai douã þãri dezvoltate figureazã în acest tabel (SUA ºi Japonia). cu o populaþie de 1.106 Geopolitica Evoluþia raportului dintre populaþia Europei ºi cea a Africii Creºteri masive vor avea loc ºi pe continentul asiatic. Aici rata de creºtere nu este atât de ridicatã ca pe continentul african.8 Rata totalã a fecunditãþii 1. .8 1. Schimbãrile absolut spectaculoase în domeniul demografic sunt expresiv redate ºi de noua ierarhie a statelor cu cea mai mare populaþie din lume. creºterile.2 -0. pornindu-se de la un volum al populaþiei deja foarte mare.2 271.7 0. India va trece pe primul loc. sunt considerabile.80 3.6 122.243. dar.8 125.14 5. în acelaºi timp.2 1.1 147.3 2.5 1.6 203. cinci din primele zece þãri cele mai populate ale lumii se aflã în Asia.0 118.5 163.97 Dupã cum se observã.48 3.02 1.63 2.7 143.17 1.6 2.4 Rata medie de creºtere a populaþiei (1995-2000) 0.87 1.96 2. Primele zece þãri cele mai populate ale lumii (1997) Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 China India SUA Indonezia Brazilia Rusia Pakistan Japonia Bangladesh Nigeria Populaþia totalã (milioane) 1. mai ales în cifrã absolutã.528 miliarde.

645 130.3 0. Terra.2 58.921 100.7 64.484 311.72 1.477.893 126.318 345.857 244.62 3.495 169.2 57.40 2.5 58.3 1. Gheorghe Vlãsceanu.311 244.793 121.19 Sursa: Bebe Negoescu.5 70. Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale (http://www.un.1 59.6 0.188 Sursa: ONU. p.75 1.256 114.528.2 76.org) .2 Rata medie de creºtere a populaþiei (1995-2000) 1.3 82.77 3.50 7.446 160.8 0.2 2.2 0. 401 Primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii în 2050 Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 India China SUA Pakistan Indonezia Nigeria Brazilia Bangladesh Etiopia Congo Mexic Filipine Vietnam Rusia Iran Egipt Japonia Turcia Tanzania Thailanda Nr.97 4.664 80.230 212.74 1.5 71.0 1.8 60.9 1. geografia economicã.6 3.5 62.853 1. populaþie (mii de persoane) 1.360 146.0 Rata totalã a fecunditãþii 2.947 114.63 1.584 74.730 349.00 1.8 2.Populaþia 107 Urmãtoarele 12 þãri din punctul de vedere al populaþiei (1997) Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Mexic Germania Vietnam Iran Filipine Egipt Turcia Etiopia Thailanda Franþa Marea Britanie Italia Populaþia totalã (milioane) 94.1 0.30 2.844 104.

ale decalajelor demografice dintre diverse þãri. aproximativ 30 de milioane de persoane din þãrile în curs de dezvoltare. Existã o anumitã superficialitate a abordãrilor în aceastã privinþã. Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale Care ar fi consecinþele geopolitice ale distribuirii inegale a populaþiei pe glob. Populaþia Iranului va fi mai numeroasã decât cea a Japoniei. în mod natural. Nepalului sau Madagascarului. din cauza exploziei demografice. întãrirea controlului nu sunt soluþii de lungã duratã. ªi cu atât mai puþin zãgãzuit. De pildã. 5 milioane s-au stabilit permanent în þãrile europene. care va putea fi foarte greu controlat.108 Geopolitica Deºi situatã acum pe locul 12. Capacitatea din ce în ce mai scãzutã de a exporta e urmatã. La frontierele statelor sau ale zonelor dezvoltate se va crea o presiune atât de mare. „Migraþia inversã“ va reprezenta unul dintre procesele sociale majore ale urmãtoarelor decenii. dar în prezent sãrace. care. deocamdatã. Paul Kennedy considerã cã între 1950 ºi 1985 cãtre statele dezvoltate din Europa au emigrat. el va genera miºcãri ºi procese sociale de reechilibrare. Dintre acestea. finanþe. Canada va avea o populaþie mai redusã decât cea a Siriei. cu consecinþe pentru întreaga zonã. Dacã avem în vedere ºi familiile lor. cercetare. Procesul de îmbãtrânire a populaþiei Japoniei ºi scãderea numãrului de persoane active în raport cu numãrul pensionarilor au ca rezultat schimbarea orientãrii economiei. Într-un fel sau altul. ale perturbãrii proporþiilor dintre categoriile de vârstã în cadrul aceluiaºi stat? Aceste tendinþe nu pot sã rãmânã fãrã urmãri în diverse planuri. de o mai mare nevoie de a importa. Închiderea graniþelor. aºa cum reiese ºi din tabelul de mai sus. dinspre þãrile ºi regiunile cu densitate demograficã ridicatã. Germania nu va mai fi în 2050 între primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii. dinspre producþie ºi exporturi cãtre servicii. unde s-a stabilit un numãr chiar mai mare de emigranþi din America Latinã (în special din Mexic). dar bogate. Zonele dezvoltate sunt sau pot fi echivalate cu zone rarefiate din punct de vedere demografic ºi ele vor atrage cu puterea unei legi fizice populaþia din alte zone. . iar populaþia Etiopiei de aproape trei ori mai mare decât cea a Franþei. Omenirea nu poate trãi mult timp sfâºiatã de acest dezechilibru demografic. Toate acestea se vor reflecta într-o politicã externã mult mai activã. se poate aprecia cã în Europa s-au stabilit definitiv. în cãutare de lucru. încât ea nu va putea fi contracaratã prin mãsuri strict administrative. Majoritatea analiºtilor sunt de acord cã existenþa unor concentrãri demografice inegale în diferite regiuni ale lumii va declanºa un proces de „migraþie inversã“ a populaþiei. Un proces absolut asemãnãtor are loc ºi în SUA. pe baza exportului de tehnologie. nu pot fi decât aproximate. consecinþele economice ºi sociale ale schimbãrii raportului dintre numãrul persoanelor ocupate ºi cel al pensionarilor este analizat de cãtre Milton Ezrati într-un articol din Foreign Affairs4 care se referã la situaþia Japoniei. corelatã cu extinderea peste hotare a industriei japoneze. din Asia etc. aproximativ 13 milioane de emigranþi. în perioada menþionatã. spre cele cu o populaþie mai puþin numeroasã. Þãrile europene mari vor figura din acest punct de vedere printre þãrile mijlocii sau chiar mici.

raporturile cu populaþia majoritarã se schimbã dramatic.5% raport destul de bun 29. 9. Degradarea mediului este un proces care nu cunoaºte graniþe. Rourke.Populaþia 109 Consecinþe geopolitice importante pot avea ºi diferenþele în ceea ce priveºte sporul natural al populaþiilor de etnii diferite din cadrul aceluiaºi stat. În cazul în care acestea din urmã au o ratã ridicatã a natalitãþii. populaþia rusã. În timp.2% raport perfect 18. Apãrea limpede cã pe parcursul a douã generaþii populaþia musulmanã urma sã o depãºeascã numeric pe cea rusã. numai 9. În sfârºit. Mai mult de 90% dintre state au douã sau mai multe naþionalitãþi. La modul ideal. diferenþele în sporul natural pot sã conducã la rãsturnãri ale raporturilor dintre populaþiile respective.2% dintre statele lumii se gãsesc în aceastã posturã. care numãra doar 50 de milioane. considerãm cã în aceeaºi serie de consecinþe geopolitice poate fi menþionat ºi impactul negativ pe care creºterea necontrolatã a populaþiei îl are asupra mediului înconjurãtor. avea acelaºi numãr de copii cu cea musulmanã.5 % dintre state naþionalitatea majoritarã reprezintã mai puþin de jumãtate din totalul populaþiei (vezi tabelul de mai jos). De fapt. În acest context. iar pentru 29. numãrând 145 de milioane.9% raport bun 23. Cazul clasic din acest punct de vedere este evoluþia populaþiei ruse în raport cu cea musulmanã în cadrul fostei URSS. Diferenþele dintre ritmul natural de creºtere al celor douã populaþii au fãcut ca albanezii sã devinã majoritari într-o provincie care a fost leagãnul de formare a poporului sârb. deci naþiunea majoritarã include întreaga populaþie. privitoare la raportul dintre ponderea naþionalitãþii majoritare ºi populaþia totalã a unui stat. ceea ce afecteazã stabilitatea ºi poate declanºa chiar un proces de redesenare a graniþelor. raportul dintre aceste douã variabile e de 100%.5% raport slab Raport perfect – naþionalitatea cea mai importantã reprezintã 100% din totalul populaþiei Raport aproape perfect – naþionalitatea cea mai importantã are între 90 ºi 99% din totalul populaþiei Raport bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 75 ºi 89% din totalul populaþiei Raport destul de bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 50 ºi 74% din totalul populaþiei Raport slab – naþionalitatea cea mai importantã are între 0 ºi 49% din totalul populaþiei . Problema ritmurilor inegale de creºtere naturalã a populaþiilor afecteazã mai ales statele cu populaþii minoritare semnificative. meritã menþionatã evaluarea lui John T.9% raport aproape perfect 18. Acelaºi fenomen a avut loc ºi în provincia iugoslavã Kosovo. La sfârºitul deceniului trecut.

mai ales din perspectivã geopoliticã. Sãrãcia este o problemã geopoliticã întrucât. Existã o interconexiune complexã între creºterea populaþiei. mai înainte. Cunoscutul geograf român oferã o abordare interesantã a problemelor legate de populaþie. Important din acest punct de vedere este ca tendinþele sã nu fie declanºate. Abordarea realistã a acestui ghem de probleme nu poate fi fãcutã decât situând în centrul analizei problema sãrãciei ca numitor comun al proceselor negative amintite mai sus. deºi afecteazã cam o treime din populaþia globului. rãspunderea fiecãrui stat este aceea de a adopta politici ºi mãsuri care sã tempereze cel puþin aceste procese. Simion Mehedinþi subliniazã necesitatea legãturii dintre cercetãrile geopolitice ºi finalitatea politicã a statului. din 1940. este oferitã de Simion Mehedinþi. de interes mai ales în contextul studierii problemelor demografice ºi implicaþilor geopolitice ale acestora. Numai astfel omul de stat poate sã devinã un „organ de împlinire a destinului unei naþiuni“. problema populaþiei pretinde o tratare diferenþiatã de la zonã la zonã ºi chiar de la þarã la þarã. care s-ar rezuma astfel: întrucât populaþia globului creºte ameninþãtor. nu ºi-a gãsit soluþii cât de cât satisfãcãtoare de atenuare.] a faptelor referitoare la pãmântul. El este însoþit de tendinþe pe termen lung care nu pot fi cercetate decât printr-un efort conjugat. sociale ºi culturale diferite care prefigureazã ºi solicitã abordãri diferite. în lucrarea Fazele geografice ale istoriei. între numãrul locuitorilor unei þãri ºi forþa politicã a þãrii respective. S. Nu putem limita analiza demograficã doar la acele aspecte comune care se ridicã la nivel global. ªi în acest punct. Observãri geopolitice. sunt necesare însuºiri personale ºi „o elaborare cât mai ºtiinþificã [s. Pe baza acestei evoluþii. dacã nu de rezolvare. pe care uneori le-au ºi devansat. O astfel de analizã. pentru îndeplinirea obiectivelor pe care ºi le propune omul de stat. O datã ce procesul a început. Existã contexte economice. unul dintre termenii care intrã în orice ecuaþie geopoliticã este reprezentat de trãsãturile guvernãrii. „Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ Ceea ce am prezentat pânã acum ar putea sugera o abordare globalistã a problemei populaþiei. deteriorarea condiþiilor sociale ºi degradarea mediului.110 Geopolitica prin urmare nu poate fi oprit la frontierã. deci de stimulare a sporului natural al populaþiei. În lucrarea Politica de vorbe ºi omul politic5. Dacã în Africa preocuparea predominantã este sau ar trebui sã fie controlul procesului de creºtere a populaþiei. în Europa am putea vorbi despre oportunitatea politicilor de corectare a creºterii negative. Mehedinþi stabileºte un paralelism între creºterea populaþiei ºi vitalitatea unui stat. Aºa cum am încercat sã arãtãm. gânditorii români din perioada interbelicã s-au dovedit a fi la înãlþimea curentelor europene. Dupã cum am mai spus. deoarece. autorul român formuleazã o primã axiomã demograficã: „puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“. el devine o problemã regionalã ºi chiar globalã. n. . poporul ºi statul [român]. ea a devenit o gravã problemã socialã care. privit nu numai în relaþiile sale locale. dar ºi în legãturã cu marile conflicte de interese manifestate în concurenþa internaþionalã“.

Aºa se explicã. care erau minunate crescãtoare de copii“). Când avea 20 de milioane de locuitori. la fiecare sutã de francezi reveneau 168 de germani.6 Populaþia puterilor europene 1700-1800 (milioane de locuitori) 1700 Insulele Britanice Franþa Imperiul Habsburgic Prusia Rusia 9 19 8 2 7. Aºa explicã Mehedinþi de ce Regele Soare devenise arbitrul Europei. Astfel. noteazã autorul american. Franþa a putut astfel deveni forþa principalã a continentului. în principal datoritã poziþiei sale geografice: „Oriunde s-ar fi îndreptat. spune Mehedinþi. la 24 de milioane la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi la 35 de milioane la 1850. Rãstimp în care disproporþiile demografice faþã de vecini se accentueazã.000 de oameni în 1659 la 97. la 1899 de Anglia. întocmite parcã dinadins pentru înlesnirea vieþii omeneºti“.5 1750 10. de ce „aici trebuia sã se dezvolte cel dintâi popor mai numeros ºi cel dintâi stat european cu tendinþe de hegemonie asupra continentului“. A ajuns la 8. În numai o jumãtate de secol. la 9 milioane sub Carol cel Mare.000 în 1666 ºi la 350.5 milioane de locuitori sub antonini. la 20 de milioane sub Ludovic XIV. iar în perioada interbelicã. Paul Kennedy oferã o imagine sinopticã a raporturilor dintre evoluþia populaþiei ºi forþa politicã a unui stat. gãsea un duºman semnificativ. Exemplul menþionat de Mehedinþi nu este singular. spune Mehedinþi. la 1870 de Japonia.Populaþia 111 Exemplul concludent este socotit evoluþia populaþiei Franþei. între Rin ºi Ocean a apãrut „un centru de îndesire a populaþiei“. favorizat ºi de faptul cã pe teritoriile de azi ale Germaniei populaþia trãia mai mult din vânãtoare ºi pescuit. Populaþia de aproximativ 20 de milioane de locuitori – remarcã Paul Kennedy – i-a permis lui Ludovic XIV sã sporeascã armata de la 30. Galia se pare cã a avut 7 milioane de locuitori (geograful Strabo vorbea. O evoluþie asemãnãtoare cunoaºte ºi Rusia.000 în 1710. referindu-se la acest þinut. Franþa putea pune 100 de francezi în faþa la 101 germani. Germania câºtigã o preponderenþa demograficã evidentã pe continent. populaþia în acest areal a tot crescut. pe la 1840 de Germania. nu numai de „buna plãsmuire a ºesurilor ºi vãilor. dar ºi de „fecunditatea rarã a femeilor.“ Franþa mai deþine preponderenþa demograficã pe continent încã un veac.5 21 18 6 20 1800 16 28 28 9. La sfârºitul secolului al XVIII-lea este întrecutã de Rusia. la 1860 de SUA.5 37 . dar nu o superputere. Creºterea populaþiei Franþei de la 1850 la 1920 este de numai 5 milioane. La 1871. Franþa deþinea 38% din populaþia marilor puteri de atunci. continuã geograful român. De atunci.

cât avea aceastã þarã înainte de Primul Rãzboi Mondial. precum ºi alte teritorii. De aceea populaþia sa se ridica în 1938 la 180 de milioane. în circa 60 de ani Rusia ºi-a dublat populaþia.000 2050 121. Iatã cum înfãþiºeazã Simion Mehedinþi aceastã înaintare ameninþãtoare a Rusiei spre Europa Occidentalã: „Sub Petru (numit cel Mare) hotarul Rusiei nu cuprindea încã Niprul. Redãm în continuare estimãrile privitoare la dinamica populaþiei ruse în 2050. Iar efectul politic nu a întârziat sã aparã. Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale . cum reiese ºi din tabelul de mai jos: Populaþia Rusiei (milioane de locuitori) 1816 51 1860 76 1880 100 Fireºte cã o Rusie cu 180 de milioane de locuitori. dispunea de o cu totul altã poziþie ºi putere comparativ cu Franþa. pe care Rusia l-a înregistrat comparativ cu Franþa. atinge Bugul. pe la 1772. mult mai mare. De pildã. apoi la Paris. în Elveþia. Nu se poate însã ocoli în nici un fel importanþa sporului natural. dupã 20 de ani sare la Nistru (1792).000 Sursa: ONU. Pentru a preveni eventualele neînþelegeri. sporul de populaþie explicându-se ºi în felul acesta. în secolul trecut. care avea numai 38 de milioane de locuitori. Bielorusia. Populaþia Rusiei (milioane de locuitori) 1998 147. iar dupã alþi 20 de ani se opreºte tocmai la gurile Dunãrii ºi la Prut (1812).112 Geopolitica Evoluþia populaþiei puterilor lumii 1890-1938 (milioane de locuitori) 1890 Rusia SUA Germania Japonia Franþa Marea Britanie Italia 116 62 49 39 38 37 30 1900 135 75 56 43 38 41 32 1910 159 91 64 49 39 44 34 1913 175 97 66 51 39 45 35 1920 126 105 42 55 39 44 37 1928 150 119 55 62 41 45 40 1938 180 138 68 72 41 47 43 Fireºte cã în perioada pe care o vizeazã autorul Rusia s-a extins mult ca teritoriu.“7 Din cele prezentate mai sus reiese limpede legãtura dintre creºterea populaþiei ruse ºi afirmarea politicã a statului rus. Nu se împlinise un secol de la moartea þarului «reformator» ºi armatele moscovite apar la Rin. menþionãm cã pânã la al Doilea Rãzboi Mondial Rusia cuprindea Ucraina.

el vorbeºte despre „desimea ºi omogenitatea populaþiei“.“ Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei Analiza întreprinsã de Mehedinþi nu se limiteazã la sesizarea importanþei pe care o are numãrul populaþiei.000 de creºtini ºi 37. natalitatea noastrã a fost mereu (afarã de 1898) peste 38 la mie. ºcolarã.316 evrei. se înregistrau în Moldova doar 104. începând cu cea economicã. sanitarã. cât ºi.000 de evrei. La 1831 se face în ambele principate un recensãmânt care aratã cã în Moldova trãiau 831. Dacia a fost „cel puþin tot atât de populatã ca ºi Galia“. Din secolul care a urmat. din nou. care a determinat o scãdere a populaþiei. La 1803. ceea ce însemna o populaþie de peste 600. mai târziu.000 – pe care le ridicaserã atât ªtefan cel Mare. În epoca romanã. cã atunci când s-au aºezat au fost asimilate ne oferã temeiuri sã vorbim. ca probleme foarte importante pentru evoluþia stabilã ºi funcþionarea statului.517 capi de familie creºtini (fãrã a intra aici boierii.000. atunci este vãdit pentru oriºicine cã problema fundamentalã a statului românesc este obsesia populaþiei. Noteazã Mehedinþi: „Privind aceste cifre este cu neputinþã sã pierdem din vedere legãtura dintre sporul populaþiei ºi afirmarea politicã a statului […].280. la dispunerea acesteia în interiorul graniþelor. Populaþia româneascã urmeazã. Aceasta este epoca de ascensiune politicã a statului. populaþia româneascã a început. ci se referã. Începând cu mijlocul secolului trecut.Populaþia 113 Evoluþia populaþiei româneºti de-a lungul veacurilor confirmã datele axiomei amintite. la „gradul de ocupare“ a teritoriului naþional. exprimând cu fidelitate perioadele de înflorire sau de dificultate pe care le cunoºteau provinciile româneºti. despre raporturile dintre populaþia majoritarã ºi diversele etnii. Populaþia din cele douã principate a evoluat în anii urmãtori de la 4.000 de creºtini ºi 3. De la 1880 pânã la 1917.000 de locuitori (în 1849) la 7. populaþia a început din nou sã scadã. de pildã. Neagoe Basarab. epoca nãvãlirilor. slugile lor.000 de suflete. potrivit lui Simion Mehedinþi. adãugând o serie de elemente suplimentare foarte interesante. o evoluþie sinuoasã. înregistrând niveluri de-a dreptul dramatice în perioada fanariotã. se deschide din nou o perioadã fastã pentru Þãrile Române. Toatã legiferarea. cum sublinia ºi geograful român. însã.000 (în 1912). Pe aceastã bazã geograful român formuleazã o altã axiomã demograficã: „ªi dacã este o axiomã etnograficã cã puterea unui popor stã în raport direct cu desimea ºi omogenitatea sa. În acest sens. bisericeascã ºi în genere culturalã trebuie sã se învârteascã împrejurul acestui punct cardinal. iar în Muntenia 1. populaþia sa se ridica la câteva milioane. deopotrivã.“ .650. iar la sfârºitul veacului al XVI-lea densitatea ei se apropia de cea atinsã în epoca daco-romanã. Începând cu secolele XIII-XIV. Faptul cã popoarele migratoare nu s-au aºezat în þinuturile vechii Dacii. în condiþiile în care þãrile apusene nu mobilizau mai mult de 10. iar mortalitatea numai 35 la mie. Dupã toate probabilitãþile. de o superioritate numericã ºi culturalã a locuitorilor autohtoni. administrativã. þiganii ºi „nevolnicii“). Un punct de sprijin foarte important în aceastã privinþã îl constituie numãrul oºtirilor – de circa 40.000 de oameni. sã creascã. la „mãcar jumãtate din populaþia Galiei din acea vreme“. A venit. la fel ca în toatã aceastã regiune a Europei.

va fi întotdeauna confruntat. Am putea spune. Populaþia nu este factorul explicativ al puterii naþiunilor. iar principalul reazem al unui stat. ne-am da seama de importanþa fundamentalã pe care a avut-o natalitatea ridicatã în dãinuirea noastrã ca popor. Este vorba nu despre o simplã prezenþã. Ceea ce au decimat bolile ºi . Ea este. e momentan a acestora din urmã…“ Dacã am privi cu ochii ºi preocupãrile prezentului la o întreagã evoluþie istoricã a teritoriilor româneºti. de înfrângere a elementului autohton: „Dacã am încerca sã determinãm exact timpul în care elementul autohton a învins pe cel imigrat sau a fost învins de el. în depãºirea unor momente de realã cumpãnã ale istoriei naþionale. ascensiunii ºi consacrãrii unei comunitãþi naþionale. inclusiv de ordin demografic. Asemenea cugetãri nu puteau sã aparã decât într-un spaþiu în care istoria avertizase cã principalul sprijin al unui popor este numãrul sãu. ar fi riscantã punerea lor sub semnul întrebãrii. Ca sã putem descifra mai exact valoarea formulãrilor lui Mehedinþi. deci. mai întâi. Dacã am accepta un asemenea punct de vedere ar însemna ca India sau China sã fie cele mai puternice state ale lumii. de a preveni diverse primejdii cu care un stat mic. O serie de nuanþe se cer însã introduse. Sub acest unghi privitã. o mutare a punctului de gravitaþie. populaþia. dar victoria. dimpotrivã. am zice: La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariotã. Densitatea internã apare drept cea mai potrivitã formã de a contracara presiunea demograficã externã. ci de una susþinutã de numãr ºi de puterea pe care o dã numãrul. ea constituie un barometru de sãnãtate a corpului social. Fiind susþinute de o întreagã evoluþie. Ca factor de sine stãtãtor. populaþia nu poate explica ascensiunea unui stat. Existã ºi de atunci o oscilaþiune. ca aspecte detaºate de evoluþia de ansamblu a societãþii. creºterea populaþiei reprezintã semnul cel mai fidel al stãrii unei naþiuni. când asupra elementelor instinctiv naþionale.114 Geopolitica Cum putem privi interpretarea pe care o oferã Mehedinþi relaþiei dintre populaþie ºi putere? Corelaþiile evidenþiate de autorul român îºi gãsesc punctul de sprijin în dezvoltarea istoricã a diverselor state. sociale ºi culturale sunt îndeplinite. Populaþia creºte când o sumã de condiþii economice. Un spaþiu geografic restrâns. Deci populaþia reprezintã elementul explicativ al puterii unui stat pentru cã. precum vedem. creºterea elementului autohton. Dar prezenþa ei este obligatorie în ecuaþia decolãrii. Perioadele de creºtere ºi de descreºtere demograficã sunt asimilate de Mihai Eminescu celor de biruinþã sau. La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat. un spaþiu supus la diferite presiuni. înaintea unor fapte de vitejie. prin excelenþã. înaintea multor acte înfãþiºate în manualele de istorie. plasat într-un spaþiu de interferenþe demografice. De aceea. fãrã teama de a greºi. La 1821 începe reacþiunea elementului autohton ºi merge biruitoare ºi asimilând pânã la 1866. un spaþiu poftit de-a lungul istoriei. principalul mijloc de supravieþuire ar fi sporirea populaþiei. când asupra celor instinctiv strãine. apare limpede cã Mehedinþi priveºte populaþia ºi creºterea sa drept produsul unui complex de condiþii. Din modul cum se raporteazã la creºterea demograficã. cã aceastã natalitate ridicatã ºi sporul demografic natural la care a condus au reprezentat atuul nostru istoric. Este de aceea legitim ca ea sã reprezinte prioritatea cea mai importantã a unui stat. un indicator sintetic. ar trebui sã precizãm cã autorul român considerã populaþia ºi creºterea sa nu ca simple date statistice.

Admirativ pentru luciditatea demersului lor. putere economicã – populaþia capãtã preeminenþã chiar ºi asupra teritoriului. publicat în septembrie 1941 în revista Bazinul Carpaþilor. Sub vraja lui «suntem un popor mic. populaþie. Oriunde ºi oricând populaþia este importantã din punct de vedere geopolitic. românii au crezut cã ea va dãinui la nesfârºit. ceea ce au luat cu ele diferite stãpâniri ºi nãvãliri. element ce pare a fi mai puþin supus intemperiilor politice. „Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ Preocupãrile specialiºtilor români în domeniul creºterii populaþiei nu sunt deloc ieºite din comun în zonã. Într-un spaþiu geografic restrâns ºi intens locuit. devenitã atât de popularã în ultima vreme. cã nu este cu putinþã ascensiunea ºi asigurarea de viitor mai bun fãrã spor numeric. care scrie broºura intitulatã Ne trebuie 20 de milioane de unguri. ºi-a gãsit expresia cea mai potrivitã credinþa poporului maghiar cã un neam care are în urma sa realizãri istorice de importanþa celor ale noastre nu poate fi socotit drept naþiune micã oricât ar fi scãzut numericeºte […]. Numai cã. tipãrit în revista Geopoliticã ºi geoistorie. precum ºi redresarea sa. dar o mare naþiune. limbã. Autorii la care am fãcut sau vom face referire spun. pentru francheþea cu care s-au opus „ideologiei curente în Ungaria a poporului ales“. semnalând ceea ce gândirea politicã a asimilat de-abia mai târziu.“8 . uneori direct. în acest înþeles. Aceastã lozincã a devenit. care a contribuit îndeosebi la adormirea în unguri a acelei ºtiinþe instinctive. ci mai ales populaþia care îl locuieºte. Este în mod netãgãduit meritul gânditorilor din regiune cã au sesizat importanþa covârºitoare a populaþiei. dar spun limpede cã nu atât istoria ºi dreptul istoric hotãrãsc cine va stãpâni un teritoriu. fãrã înmulþire sãnãtoasã. ceea ce a pierit pe câmpul de luptã. uneori ºi datoritã nepriceperii comandanþilor. Korponay subliniazã: „În aceastã frazã. vom insista asupra a doi autori maghiari din prima parte a secolului nostru care. dar o naþiune importantã» am putut sã ne obiºnuim sã credem cã nici nu e nevoie sã devenim un popor mare ca sã fim naþiune mare. În continuare.Populaþia 115 molimele. prin studiile lor.“ Pornind de la aceastã afirmaþie. „Obsesia populaþiei“ reprezintã expresia descoperirii unui adevãr esenþial. inaugureazã o linie aparte în modul cum explicã „declinul naþiunii maghiare“. asimilând-o unei tendinþe naturale. o otravã cu gust agreabil ºi fin. Anume cã între factorii care în viziunea geopoliticii clasice dau trãinicie unui stat – teritoriu. ºi de Paul Vida. treazã în orice popor sãnãtos. alteori implicit. ceea ce a dispãrut prea de timpuriu ca urmare a unei rate foarte ridicate a mortalitãþii infantile a fost mereu acoperit de aceastã fantasticã ratã de natalitate. apãrutã în 1941. „Suntem un popor mic. Ambii autori sunt citaþi admirativ de cãtre Anton Golopenþia în studiul „Preocupãri biopolitice ungureºti“. populaþia ºi dimensiunea ei reprezintã prima condiþie de supravieþuire a unui popor. Este vorba despre Andrei Korponay. În aceastã regiune ea reprezintã cheia ecuaþiei geopolitice. autorul articolului „Bazinul Carpaþilor trebuie sã fie locuit de unguri“. Iatã greutatea geopoliticã indiscutabilã a populaþiei. pentru simplu motiv cã suntem unguri. pentru curajul de a fi evidenþiat suferinþa cronicizatã a poporului cãruia îi aparþineau: slaba creºtere demograficã.

Inspirã. maghiarii abia au putut sã se ridice la dublul cifrei lor iniþiale“ (Korponay considerã cã. Autorul maghiar mutã accentul de la problema obsedantã a graniþelor la cea a populaþiei. privea renaºterea acestei þãri ca pe „o problemã exclusiv geograficã“. ca singura bazã pe care se pot rezolva durabil probleme fundamentale pentru viaþa unui popor. de care Korponay este conºtient: „Sporul lor natural puternic [al românilor ºi al slavilor – n.].“9 Ceea ce Mehedinþi subliniase cu puþin timp dupã Primul Rãzboi Mondial Korponay reia acum în termeni izbitor de asemãnãtori: „Istoria ne învaþã cã între ascensiunea popoarelor ºi creºterea lor numericã subzistã o corelaþie strânsã ºi de nedezminþit. nici în virtutea dreptãþii (care este din pãcate subiectivã) ºi nici chiar printr-un rãzboi purtat în constelaþii favorabile ºi câºtigat.“ O eventualã recucerire a acestor teritorii ar implica manifestarea aceluiaºi proces demografic. Dar în aceste 10 milioane sunt cuprinºi ºi 700.5-11 milioane de unguri. le-a îngãduit impregnarea ºi apoi umplerea unor teritorii.“ ªi continuã: „Este tragedia cea mai mare a vieþii maghiare cã. aproximativ 13 milioane de români. numai 10 milioane erau cu «limba maternã» maghiarã. 12 milioane de diferiþi iugoslavi (sârbi.116 Geopolitica Din perspectiva importanþei hotãrâtoare a populaþiei în devenirea unui stat. „Ne putem oare imagina ca Transilvania sau teritoriile de sud sã rãmâie din nou ale noastre. respectiv cea „a slavilor“. în propria lor patrie. nu pot fi soluþionate pentru secole nici prin hotãrârea unui areopag european. iar masele româneºti ºi de slavi vor spori ºi pe mai departe cu aproximativ 12 la mie. detaºarea acestora de la noi. care supralicita cu sutã la sutã pe cel al ungurilor. atunci dupã 200 de ani . numai cã de data aceasta în sens invers. respect profesional demersul autorului maghiar de a explica modificãrile teritoriale dramatice pentru poporul sãu care au intervenit dupã Primul Rãzboi Mondial prin prisma schimbãrii raporturilor dintre populaþia maghiarã ºi cea româneascã. Ceea ce ne propunem sã relevãm este forþa populaþiei de a schimba identitatea etnicã ºi chiar apartenenþa istoricã a unui teritoriu.000 de evrei ºi numeroºi alþi strãini asimilaþi numai aparent. ca pe o acþiune care s-ar reduce „la o nouã lãrgire a frontierelor geografice“. ceea ce ar explica puterea de care s-a bucurat ªtefan cel Sfânt). Aici stã ºi meritul fundamental al analizei: „Numai puþini înþeleg cã ºi acele probleme teritoriale ridicate între noi ºi popoarele vecine. Nu dorim sã deschidem dosarul dreptului istoric asupra Transilvaniei. Korponay polemizeazã cu iredenta maghiarã care. considerând aceste teritorii „indiscutabil ungureºti“. iar poporul englez a devenit cel puþin de opt ori mai numeros. care sunt într-adevãr vitale pentru noi. croaþi. neîndoielnic. În rãstimpul în care poporul francez. Masa ungurilor de sânge nu întrece în nici un caz 9 milioane. la cumpãna dintre mileniile I ºi II. atâta timp cât poporul român ºi cel al slavilor de sud îºi vor menþine avantajul de spor actual? În valea Dunãrii trãiau. cândva indiscutabil ungureºti. Ungaria a numãrat circa 5 milioane de locuitori. din populaþia de 21 milioane de la 1910 a Regatului maghiar. ºi-a întreit numãrul. n. dupã Trianon. Dacã poporul maghiar se menþine la sporul actual de 6 la mie. cu sporul sãu redus din veacul trecut. în 1930. la sfârºit. de cãtre neamul lor ºi. sloveni ºi alþi slavi) ºi 10. unde autorul se situeazã pe poziþia clasicã a istoriografiei maghiare.

Configuraþia demograficã de astãzi deseneazã cu limpezime raporturile geopolitice de mâine. performanþele ºi chiar pentru sãnãtatea unui popor. termen considerat în sensul sãu cel mai larg. Având în vedere cã discutãm despre probleme demografice într-o lucrare de geopoliticã. atunci când folosim. Judece oricine are mintea limpede dacã în cazul unei astfel de evoluþii în proporþia numericã a celor trei neamuri un rãzboi câºtigat cu ajutorul unei alianþe de un fel sau altul sau orice altã întorsãturã favorabilã pentru noi a sorþii ar putea sã ne asigure în mod trainic stãpânirea Transilvaniei ºi a celorlalte teritorii. în vedere securitatea în planul intern al fiecãrei þãri. Dar tocmai aceastã trãsãturã dã seamã de faptul cã autorii realizeazã dramatismul situaþiei demografice înfãþiºate. în acest context. reprezintã o sursã de tensiune. în continuare. cu o importanþã ieºitã din comun pentru echilibrul. existã câteva dimensiuni care nu ar trebui sã scape. Avem. Totul pentru ca bazinul Carpaþilor sã fie locuit numai de unguri. Repetãm. O datã cu creºterea populaþiei sporeºte considerabil presiunea asupra .“ Mijloacele ºi soluþiile pe care le preconizeazã cei doi autori pentru a inversa aceste tendinþe sunt nu nerealiste. mai întâi. de adoptarea unor mãsuri complexe care sã ridice naºterile la 6 copii pe fiecare familie. În faþa diferitelor tendinþe demografice. pãlesc. extrem de importantã. ar fi o greºealã ca poziþiile înfãþiºate mai sus sã fie judecate dupã aceste soluþii prefigurate spre final. Consecinþele acestei situaþii pot fi desemnate printr-un cuvânt sugestiv: dezechilibru. Deci. într-un ritm care depãºeºte posibilitãþile de hranã. probleme cu un puternic impact economic ºi social. Dezechilibru în ceea ce priveºte dimensiunea populaþiei raportatã la o anumitã suprafaþã. noþiunea de securitate nu avem în vedere în nici un fel dimensiunea sa militarã. de insecuritate care pe termen lung poate duce la o sãrãcire a mediului. chiar ºi acestea. asupra câtorva aspecte ale relaþiei dintre populaþie ºi securitate. în medie. sã colonizeze cetãþeni ai unor popoare înrudite. prima condiþie pentru pãstrarea acestui teritoriu. la declanºarea unor tendinþe greu de controlat. drepturile istorice. Cei doi autori vorbesc de un plan biopolitic. vom stãrui. probleme cu implicaþii dintre cele mai importante pentru securitatea fiecãrei þãri ºi a omenirii în ansamblu. menite sã figureze în diferite statistici. Valoarea analizei constã în semnalarea importanþei decisive a populaþiei pentru pãstrarea unui teritoriu. cu alte cuvinte ca probleme în sine. dimpotrivã. De pildã. Ele sunt. uneori semnificativ mai importantã decât cea militarã propriu-zisã. o evoluþie prea rapidã a populaþiei. ci dimensiunea socialã. sã repatrieze ungurii care trãiesc în strãinãtate. suprasolicitând posibilitãþile de susþinere ale mediului natural. Populaþie ºi securitate Populaþia ºi evoluþia sa nu sunt ºi nu pot fi privite ca fenomene strict demografice. În aceastã perspectivã. Populaþia reprezintã principalul „material de construcþie“ din care se ridicã ºi în care se fixeazã influenþele geopolitice.Populaþia 117 numãrul românilor ºi slavilor de sud vor fi de 4 ori ºi jumãtate mai mare decât cel al ungurilor. ªi nici o analizã geopoliticã nu poate face abstracþie de evoluþia populaþiei. ci înfrigurate.

migraþia etc. degradarea pãºunilor continuatã etc. Ei preferã abordãri sectoriale ºi. analizele lor sunt de genul: dacã rata naºterilor. De altfel. Existã o prudenþã evidentã care aratã cã specialiºtii devin mai conºtienþi de complexitatea fenomenului creºterii populaþiei. se prezintã astfel. pragul exploatãrii durabile a sistemelor naturale a fost depãºit câteodatã la cote alarmante: suprafaþa pãdurilor a fost redusã. Întrebarea „câþi oameni poate hrãni Pãmântul?“ nu are un singur rãspuns. Câþi oameni ºi la ce nivel de trai? Câþi oameni ºi cu ce distribuþie a veniturilor? Câþi oameni ºi cu ce tehnologie disponibilã? etc. în orice caz. etc. experþii au evitat sã mai facã previziuni privind creºterea demograficã pe termen lung. atunci mãrimea ºi distribuþia populaþiei vor fi astfel. la ultimele simpozioane ale Population Association of America. Propunând o analogie cu economia. de faptul cã influenþarea acestui proces impune intervenþii fine. Autorul american înþelege prin acest termen „pragul exploatãrii durabile a unei resurse“.118 Geopolitica mediului natural. eroziunea solului fertil acceleratã. aceastã depãºire este echivalentã cu „a consuma dobânda ºi a cheltui însuºi capitalul pe care îl deþii“. cum ar fi corelarea mãsurilor educaþionale ºi culturale cu cele materiale ºi de creºtere a calitãþii vieþii. mediul se degradeazã ºi se instaleazã tendinþe care afecteazã sau încep chiar sã distrugã fundaþia pe care este clãditã economia mondialã. Ecosistemul începe sã fie afectat. În ultimele decenii. Consumul de resurse naturale se accelereazã.10 Lester Brown vorbeºte despre o stare de depãºire a pragurilor care începe sã devinã cronicã. . aºa cum remarca Lester Brown. ceea ce poate prefigura o catastrofã cu consecinþe greu de controlat asupra securitãþii omenirii. Ea solicitã precizãri absolut necesare.

Romano Prodi subliniazã: „la fel de adevãrat este ºi cã mileniul în care trãim [mileniul trecut – n. din subiect istoric ea a devenit obiect de disputã. Secolul pe care l-am încheiat de curând a fost. care a lansat principalele curente. deci. Brzezinski considera cã sfârºitul divizãrii Germaniei reprezintã „cea mai însemnatã schimbare geopoliticã produsã de sfârºitul Rãzboiului Rece“2. În partea de vest a þãrii staþionau trupe americane. Rãzboiul Rece au reprezentat o confruntare între cele douã superputeri ale momentului pentru dominarea Europei. Dacã avem în vedere faptul cã sfârºitul divizãrii Germaniei însemna. mai ales. a inventat parlamentarismul.] este «mileniul european»“1. . Din punctul nostru de vedere. Europa a fost adevãratul centru al lumii (vezi harta 11). nu putem scãpa din vedere cã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi. Ea a fost continentul care s-a aflat la cârma procesului de dezvoltare. reþinem cu deosebire încãrcãtura simbolicã a evenimentului. Divizarea Europei a fost exprimatã cu fidelitate de divizarea celei mai puternice þãri a continentului – Germania. a fost la originea mai tuturor achiziþiilor ºtiinþifice importante ale ultimelor secole. Mai mult. a reprezentat un eveniment geopolitic mult mai bogat în semnificaþii. iar în zona esticã – trupe sovietice. din perspectiva istoriei europene. În noul context. n. a inaugurat modele.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX S-a încheiat un „secol american“. Aceastã þarã simboliza sfâºierea Europei. în acelaºi timp. putem fi de acord cu aprecierea autorului american. dacã. Chiar dacã în ultimele decenii ale secolului XX Europa ºi-a revenit în bunã mãsurã. o perioadã de decãdere fãrã echivoc. ºi sfârºitul divizãrii Europei. care avea ºi o puternicã încãrcãturã simbolicã. dar un „mileniu european“ În întreaga perioadã modernã. prãbuºirea fostei Uniuni Sovietice. Europa a încetat sã mai fie adevãratul centru al lumii. a unui imperiu construit cu metodã timp de trei sute de ani. Pornind de la aceastã realitate. Fiind de acord cu autorii care considerã cã secolul douãzeci a fost „un secol american“. teza lui Halford Mackinder ar fi putut fi reformulatã: cine dominã Europa dominã Eurasia ºi cine dominã Eurasia dominã lumea întreagã.

a) Polul Nord b) Harta 11: a) Imaginea lumii având continentul european în centru (harta tradiþionalã a lumii) b) Imaginea lumii având Polul Nord în centru (apud Nicholas J. Spykman. Hartcourt & Brace. New York. 1944. pp. The Geography of Peace. 15-16) .

ale cãror resurse au fost antrenate în timpul confruntãrii. Amândouã au înþeles cã obþinerea controlului geostrategic asupra Europei ar echivala. dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ea pierde o cincime din suprafaþa pe care o deþinea în 1938). ºi divizatã prin crearea a douã state germane. a atins nivelul producþiei din 1914 de-abia în pragul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. ar asigura supremaþia mondialã. cât ºi prin aria de desfãºurare a ostilitãþilor. 5. care a evoluat într-un sistem democratic. cu controlul asupra Eurasiei. Teatrul de rãzboi l-a constituit aproape în exclusivitate Europa. 1. ºi devastatã. Pentru orice regiune a fost un eveniment important. iar acesta din urmã. În ultima parte a confruntãrii au intrat în rãzboi.5 milioane de germani. inaugurarea unei noi perioade. Germania. ºi cea de vest. din rândul populaþiei civile ºi militare: 17 milioane de ruºi. SUA (aprilie 1917). cel de-al doilea l-a desãvârºit. a unei noi cãi de dezvoltare. Pentru Europa este vorba despre sfârºitul unei ere de divizare între partea de est a continentului. de fapt ultimul rãzboi european. Anglia ºi Franþa deþineau imperii peste mãri. în perioada Rãzboiului Rece care a urmat. purtate de douã puternice state extraeuropene.5 milioane de japonezi4 etc.2 milioane de chinezi. Franþa. La încheierea conflagraþiei.000 de turci. dacã este pregãtitã sã întâmpine noua vârstã a societãþii moderne cu un model de dezvoltare adecvat. deºi învingãtoare.8 milioane de ruºi. cã dacã Primul Rãzboi Mondial a declanºat procesul de declin al Europei. 1. în schimb. una dintre cele mai importante miºcãri de pe continent în anii de dupã Rãzboiul Rece a fost recuperarea geopoliticã a teritoriilor care evoluaserã în altã orbitã. deci. Prin urmare. Din perspectiva temei de faþã.4 milioane de francezi. ci de faptul cã Europa ºi-a revenit cu greu de pe urma efortului solicitat de confruntarea militarã care tocmai se încheiase. 4 milioane de polonezi. 1. Europa a constituit pentru fiecare din ele miza centralã […]. de pildã. Este relevant acest moment ºi pentru cã el ne poate arãta dacã Europa a învãþat ceva din perioada care s-a încheiat. Brzezinski avea dreptate sã remarce: „primul rãzboi «mondial». de cãutare febrilã a unei noi identitãþi. Pierderile sunt mult mai mari dupã cel de-al doilea rãzboi.“5 . de aceea. a unui proces de autodefinire ºi autoafirmare. Europa a devenit acum obiectul acesteia. În timpul acestui rãzboi Europa a încetat sã mai fie centrul real al politicii mondiale. Nu este vorba numai de pierderea a circa 9 milioane de vieþi omeneºti3 (2 milioane de germani. Din subiect al întrecerii globale. de partea Antantei. ºi amputatã (dacã în Primul Rãzboi Mondial aceastã þarã pierduse cam o optime din teritoriul pe care îl deþinea la începutul ostilitãþilor. În acelaºi timp. aflatã pânã atunci sub dominaþie sovieticã. devenind. China (august 1917) ºi Brazilia (aprilie 1917). 700. ci prin resursele umane ºi materiale angajate. în cele din urmã. Franþa devastatã. Marea Britanie era epuizatã. mondial cu adevãrat atât prin participare. Ele se ridicã la circa 40 de milioane de vieþi.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 121 Încheierea Rãzboiului Rece este pentru continentul european un eveniment mult mai semnificativ decât pentru orice altã regiune a lumii. 2. Primul Rãzboi Mondial nu a fost mondial prin aria de desfãºurare a confruntãrilor militare. locul efectiv de desfãºurare a unei competiþii globale. Putem spune. în timp ce a doua conflagraþie mondialã „a desãvârºit procesul de sinucidere istoricã a Europei. 800. purtat de puteri europene de însemnãtate mondialã“ a slãbit considerabil forþa continentului. o datã realizat. intereseazã faptul cã Primul Rãzboi Mondial a istovit Europa.000 de englezi) sau de numãrul mare al rãniþilor (circa 20 de milioane).

Prima formã de cooperare europeanã este legatã de numele lui Jean Monet. Europa a fost continentul care a construit prima regiune economicã a lumii. la o conferinþã de presã þinutã la Ministerul Afacerilor Externe al Franþei. ºi de cel al ministrului de externe francez. cea a modelului de dezvoltare bazat nu pe potenþialul unei þãri. titularul portofoliului. cã a fãcut-o scrutând viitorul ºi cerinþele sale sau dorind doar sã evite tragediile pe care tocmai le trãise are acum mai puþinã importanþã. Robert Schuman. ci prin intermediul unor paºi concreþi ºi al unor realizãri parþiale. astfel încât atractivitatea sa a sporit în timp. cã nu au rãspuns decât Italia ºi Benelux. ci al unei întregi regiuni geografice. dupã care s-a prãbuºit spectaculos. iar þara a devenit o putere obiºnuitã. în cele din urmã. au câºtigat-o ºi pe cea de dupã încheierea Rãzboiului Rece. cã este o primã iniþiativã de unificare a Europei. cu excepþia victoriei. atunci lucrurile apar într-o cu totul altã luminã. Credem cã numai extinzând analiza la acest interval de timp mai mare putem fi de acord cu ceea ce Aukie Hoogvelt afirma în legãturã cu sfârºitul conflagraþiei propriu-zise: „au existat învingãtori care au pierdut tot. care au câºtigat victoria dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Cert este cã. O scurtã istorie a acestei regiuni economice integrate ar fi edificatoare. au existat învinºi care. Un edificiu economic ridicat treptat. el a anunþat cã a invitat ºi alte state sã se alãture proiectului. Robert Schuman.7 Cu acelaºi prilej. Ea poartã numele de Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). Uniunea Sovieticã a câºtigat rãzboiul. dar pe baza unui proiect comun. cât ºi modul cum au valorificat potenþialul de dezvoltare al revoluþiei tehnologice moderne. care nu este altceva decât urmarea celei de-a doua conflagraþii mondiale. La sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale erau puterea economicã dominantã a momentului (produceau aproape jumãtate din PNB-ul mondial). au câºtigat tot. Anglia a câºtigat rãzboiul. Cele douã produse urmau sã . la încheierea Rãzboiului Rece reprezentau singura superputere a timpului. la toate contribuþiile pe care le-a înscris de-a lungul istoriei.122 Geopolitica Acestea sunt rezultatele la sfârºitul rãzboiului propriu-zis. a strãlucit pe cerul politicii Rãzboiului Rece. ci dimpotrivã. ca inspirator. ºi de cancelarul Konrad Adenauer prin care industria cãrbunelui ºi oþelului din Franþa ºi Germania urmau sã fie plasate sub autoritate comunã. Câºtigãtorii Rãzboiului Rece nu sunt neapãrat ºi câºtigãtorii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. cu excepþia victoriei“6. dar a pierdut imperiul. Dacã extindem analiza ºi la perioada Rãzboiului Rece. ºeful Comisiei franceze de Planificare Naþionalã. a anunþat un plan aprobat de Jean Monet. Europa a mai adãugat una. în spirit pragmatic. unificare care nu se va face dintr-o datã. poziþie pe care ºi-au pãstrat-o ºi în momentul de faþã. Existã o excepþie: SUA. Aici trebuie avute în vedere atât starea de epuizare a învingãtorilor. Iatã cum prezintã John McCormick acest moment istoric: la 9 mai 1950. Unificarea Vestului european: de la cei ºase la cei douãzeci ºi ºapte O dovadã limpede cã Europa a învãþat ceva din experienþa atât de amarã pe care a trãit-o în prima parte a secolului XX este ºi faptul cã ea a inaugurat un nou model de dezvoltare.

Bulgaria (þãri care sperã sã adere în 2007) ºi Turcia (care începe negocierile în 2005) Harta 12: Uniunea Europeanã .Þãri membre Þãri care vor adera în 2004 România.

intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. cunoscut ºi sub numele de Tratatul de la Roma. La 25 martie 1957. Comunitatea asigurã un sistem de protecþie exterioarã uniformã (tarif vamal comun). spre deosebire de alte modele. – o politicã concurenþialã. Demn de relevat este faptul cã printre scopurile fundamentale ale noului organism se numãrã „menþinerea pãcii“ între Germania ºi Franþa. prin Tratatul de la Roma ia naºtere ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (CEEA). obiectivele sunt ºi mai ambiþioase. Existã motive sã credem cã dacã. Astfel. De aceea. tarifele intracomunitare sunt în întregime eliminate. Concomitent. în paralel cu asigurarea liberei circulaþii a persoanelor. o datã cu realizarea unei mari zone de liber schimb. – o politicã comercialã comunã. Noul organism reprezintã prima organizaþie europeanã care se bucurã de prerogative supranaþionale. care avea acelaºi scop de a crea o piaþã unicã în domeniul energiei atomice. Deºi a beneficiat de acelaºi sistem instituþional ca ºi celelalte douã comunitãþi. CECO inaugureazã însã modelul european al integrãrii. „cei ºase“ au redus barierele vamale din interiorul comunitãþii. mai ales în privinþa bunurilor de consum. deci nu una care sã constituie o ameninþare pentru politicieni. În mai multe etape succesive. în timp ce schimburile CEE cu terþe þãri au sporit de trei ori. reprezentanþii aceloraºi þãri care aderaserã la CECO semneazã Tratatul de constituire a Comunitãþii Economice Europene (CEE).124 Geopolitica beneficieze de liberã circulaþie între cele douã þãri. De data aceasta. care. Raþionamentul este urmãtorul: crearea unui asemenea organism va stimula atât de mult schimburile între cele douã state ºi investiþiile reciproce. implicit. ceea ce îi poate explica într-o oarecare mãsurã succesul. este supranaþional ºi pune astfel bazele Europei comunitare. astfel încât. reglându-se astfel. – o politicã agricolã comunã. de la bun început.8 Crearea Comunitãþii a fost perceputã ca o problemã mai mult de naturã tehnicã. Se stabileºte cu aceastã ocazie o nouã serie de politici concrete în diferite domenii: – o uniune industrial-vamalã prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare ºi desfiinþarea contingentelor cantitative. nivelul producþiei din regiunea industrialã Ruhr. ideea europeanã nu ºi-ar fi aflat o întrupare aºa de rapidã ºi nu ar fi declanºat un proces de o asemenea importanþã. ele urmãrind „eliminarea barierelor care divizeazã Europa“. Are loc un proces de specializare. încât atacarea unuia de cãtre celãlalt ar deveni pur ºi simplu un nonsens. proiectul de integrare ar fi fost formulat în termeni politici sau militari expliciþi. dar decisiv al gestionãrii cãrbunelui ºi oþelului. ceea ce . la Roma. Efectele economice acumulate în acelaºi interval de timp au fost spectaculoase: comerþul intracomunitar a crescut de ºase ori. în timp. în iunie 1968. Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului a jucat un rol esenþial în declanºarea procesului de reconciliere ºi cooperare franco-germanã. în plan istoric. Este adevãrat cã aceste prerogative se referã la domeniul limitat. în urma acceptãrii fãrã rezerve a planului Schuman de cãtre cele ºase þãri. CEEA a rãmas un actor de mai micã importanþã în procesul integrãrii ºi s-a focalizat pe cercetare. ia naºtere Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului.

considerând cã þara vecinã ar putea sã joace rolul unui cal troian al americanilor. Astfel. singurele care se bucurã de legitimitate. În primul rând. Aderarea Marii Britanii ºi a celor doi parteneri tradiþionali ai sãi este grãitoare în ceea ce priveºte performanþele economice ale Comunitãþii. Padoa-Schioppa semnificaþia sa: „Chiar dacã nu este prima piatrã de temelie. sporea piaþa internã. care. 3. economia Marii Britanii a crescut cu 20%. respectiv.6 ºi. au istorie ºi dispun de autoritatea de a acþiona. supus ratificãrilor parlamentelor. Generalul de Gaulle.7%. cu o ratã anualã de 4. tratatul semnat la Roma constituie trecerea decisivã spre o putere supranaþionalã organicã. în timp ce PIB-ul Marii . el s-a opus de douã ori admiterii Marii Britanii în cadrul Comunitãþii. cu o medie anualã de 5. generalul de Gaulle utiliza formula „Europa europeanã“. o serie de þãri. Danemarca ºi Marea Britanie. iar între 1958-1964 creºterea a fost de 47%. dupã venirea la putere a lui Georges Pompidou (15 iunie 1969). De altfel. manifestã o evidentã preocupare de a diversifica relaþiile cu partenerii europeni.7%. cu o medie anualã de 6. ºi nu „Europa atlanticã“.3%. denumire care sugera prezenþa ºi influenþa în cadrul Comunitãþii a puterii de peste Ocean. Marea Britanie nu a aderat la CEE. De data aceasta. mult mai slabã). cei ºase au înregistrat o creºtere economicã de 54%. Iatã cum aprecia T.7%. Iar Constituþie – pentru cã transformã întreaga noastrã ordine economicã ºi juridicã ºi integreazã texte constituþionale ale statelor membre. Tratatul nu era (cum considerau Jean Monet ºi mulþi alþi federaliºti) un simplu acord internaþional privind libertatea schimburilor. au solicitat admiterea în aceastã organizaþie. dupã cum se ºtie. Tratatul de la Roma îºi pãstreazã neºtirbitã importanþa istoricã. „mica Europã“. de adevãratã piatrã de hotar în construirea Europei unite. contestã dreptul Comunitãþii de a reprezenta statele. care au avut în vedere o federaþie. Adeseori. Aºa a survenit prima cerere de aderare a Marii Britanii. procesul de lãrgire a Comunitãþii este susþinut ºi de cãtre Franþa. Rezultatele obþinute de Piaþa Comunã i-au schimbat radical opþiunea. spre deosebire de fondatorii Comunitãþii. În perioadele respective.“9 Mai multe condiþii favorabile se întâlnesc în stimularea procesului de extindere a Comunitãþii Europene. ªeful statului francez obiºnuia sã vorbeascã de confederaþie (o uniune. dupã cum am amintit. Iniþial. devine Europa celor nouã. cum era denumitã CEE pe vremea când avea doar ºase membri.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 125 sporeºte performanþa economicã ºi competitivitatea la export a produselor din cadrul Comunitãþii. printre care ºi Marea Britanie. extindere care. respectiv cu 29%. În 1973 aderã la CEE Irlanda. Tratat – pentru cã este scris în formele clasice ale unui text determinat de un pact între guverne. În perioada urmãtoare are loc ceea ce s-a numit „extinderea spre nord“. Dacã în domeniul economic ºi comercial evoluþia este constant pozitivã ºi încurajatoare. în cel politic apar dificultãþi reale. Între 1963-1973. De aceea. În perioada 1950-1957. venit la putere în 1958. respinsã datoritã poziþiei lui Charles de Gaulle. deci aproximativ jumãtate din creºterea celor ºase. Privit din perspectivã actualã. înregistrase suficiente progrese pentru a simþi nevoia extinderii. Cu toate oscilaþiile înregistrate de-a lungul timpului. Comunitatea ca atare dobândise o experienþã semnificativã. ci nucleul Constituþiei Europene. creºterile anuale fiind de 2. în termeni comerciali vorbind. În acelaºi timp. performanþele sale economice i-au sporit indicele de atractivitate. PIB-ul celor ºase a crescut cu 58 procente.

cu trei excepþii – Norvegia. pe baza hotãrârii Tratatului de la Maastricht. Accelerarea construcþiei europene are loc ºi sub impactul reunificãrii Germaniei. traseul parcurs la aderarea în CEE. care a hotãrât fuziunea între Comunitatea Economicã Europeanã (înfiinþatã în 1957). Dacã moneda unicã va da rezultate – ºi dupã toate evaluãrile va da –. în timp ce referendumul organizat în Norvegia s-a soldat cu un rezultat negativ (52% de voturi împotrivã). concomitent. În deceniul urmãtor are loc „extinderea spre sud“. Suedia (noiembrie 1994). Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei ºi Turcia au deschis negocierile cu Uniunea Europeanã. de data aceasta acceptatã.126 Geopolitica Britanii cu 39 procente. Finlanda (octombrie 1994). Nici de data aceasta. Cu totul remarcabil apare însuºi efortul Germaniei de a contribui la accelerarea acestui proces. Slovenia ºi Slovacia) au aderat la Uniunea Europeanã. ºi anume Actul Unic European (1985). împreunã cu Cipru ºi Malta. Al . Tratatul de la Maastricht marcheazã un nou stadiu în integrarea Europei. În prima parte. rata anualã fiind de 3. care a grãbit procesul de integrare. Dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi prãbuºirea sistemului socialist a apãrut o situaþie politicã nouã. probabil. Elveþia ºi Islanda –. e unul de duratã. Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului ºi Comunitatea Europeanã pentru Energie Atomicã. condiþionat de îndeplinirea unor criterii complexe. faþã de care Uniunea nu putea sã nu adopte o poziþie. Procesul de extindere continuã. Marea Britanie nu a aderat la hotãrârea luatã. Cu acest prilej. Am expus aceastã situaþie ºi pentru cã ea este izbitor de similarã cu cea actualã. Uniunea Europeanã. cum ar fi Austria (în iunie 1994). A încetat astfel divizarea Europei. Estonia. Europa. Acum sunt dezbateri foarte vii în aceastã þarã privind justeþea propriei hotãrâri. de a preveni o înþelegere germano-rusã care ar fi reaprins vechi coºmaruri europene ºi ar fi declanºat frisoane chiar ºi la Washington. Croaþia. este vãdit preocupatã de a asimila Germania în structurile Uniunii ºi. Semnat în 1991.10 Marea Britanie face o altã cerere. s-a hotãrât o eºalonare precisã a paºilor pentru introducerea monedei unice europene ºi înfiinþarea Bãncii Centrale Europene. Europa a devenit Europa celor cincisprezece (vezi harta 12). Nu am putea încheia aceste rânduri fãrã a menþiona un moment de reper în devenirea Uniunii. pe parcursul cãreia aderã Grecia (1981). în 1992. Pe 1 mai 2004 opt þãri din Europa Centralã ºi de Est (Republica Cehã. Practic. Anii ’90 consemneazã alte prefaceri ale Comunitãþii. cu democraþii mature. Polonia. prilejuitã de adoptarea monedei unice. la 1 ianuarie 2007. Unificarea Europei Occidentale se împlinise. Lituania. atunci Marea Britanie va urma. Comunitatea Economicã Europeanã a devenit Comunitatea Europeanã ºi apoi. Ungaria. Primul este realizarea uniunii monetare. poziþia ei la Maastricht ºi cu alte prilejuri devansând chiar poziþia altor þãri de pe continent. Spania (1986) ºi Portugalia (1987). hotãrâtã la Yalta în 1945. dar procesul de aderare. A avut loc un proces de accelerare a extinderii. ritmul de lãrgire a UE a încetinit. Dupã ce Bulgaria ºi România au devenit membre ale Uniunii. Letonia.3%. în frunte cu Franþa. ea cuprindea toate statele continentului care nu aparþinuserã defunctului sistem socialist. dar el capãtã o conotaþie mai pregnant politicã. CEE devine Europa „celor 12“. stabilind trei paliere foarte importante de integrare viitoare. au aderat la Uniune þãri dezvoltate.

dimpotrivã. opt þãri ratificaserã deja Tratatul: Grecia. despre formulele dupã care ea înþelege sã se conducã. caracterizatã printr-o extindere dinamicã a Uniunii ºi printr-o accentuare a dimensiunii federaliste. ºi Franþa sunt þãri fondatoare ale Uniunii.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 127 doilea este reprezentat de cerinþa integrãrii politice ºi militare ºi vizeazã elaborarea unei politici externe ºi de securitate comune. Tratatul instituind o Constituþie pentru Europa a fost semnat la Roma în 2004. document care topea în substanþa sa toate tratatele anterioare ale Uniunii ºi dãdea o nouã direcþie evoluþiei europene. Modalitatea de ratificare s-a stabilit în funcþie de prevederile constituþionale ale statelor membre ºi de hotãrârile conducerilor din þãrile respective. De pildã. Tratatele fondatoare fuseserã amendate cu diferite prilejuri: în 1986. Italia. În general. Noul Tratat constituþional european. procedând la o evaluare a rezultatelor generate de Maastricht. spre a da o mai mare greutate evenimentului. care dureazã de mai bine de ºase ani. Aºa au procedat Franþa. dar poate pune capãt crizei instituþionale a Uniunii. Pauza de reflecþie invocatã în dezbaterile care au urmat votului negativ s-a încheiat odatã cu relansarea proiectului de cãtre noul cancelar al Germaniei. Uniunea Europeanã s-a zguduit din temelii: pe 29 mai Franþa a zis „nu“ Constituþiei iar pe 1 iunie Olanda a dat acelaºi rãspuns cu o majoritate mai semnificativã. ªi Olanda. se simþea nevoia vitalã a unei unificãri a reglementãrilor existente ºi. La summitul UE de la Lisabona. liderii europeni au aprobat Tratatul de Reformã care nu echivaleazã cu o Constituþie. þãrile care au ratificat tratatul optaserã pentru votul în parlament. un adevãrat tandem care a asigurat echilibrul ºi unitatea organizaþiei europene. Prin urmare. cu ocazia adoptãrii Actului Unic European. la rândul ei. pe care a aprobat-o. Tratatul de la Amsterdam (1997). cu ocazia Tratatului de la Amsterdam. în acelaºi timp. interzice organizarea de referendumuri. În mai puþin de o sãptãmânã. El preia unele din prevederile Constituþiei. din octombrie 2007. a adoptat noi mãsuri în ceea ce priveºte înlãturarea ultimelor obstacole în circulaþia liberã a persoanelor ºi dezvoltarea unei politici externe comune. Franþa a format împreunã cu Germania un gen de „motor politic” al Uniunii. Pe când cea germanã. Procesul ratificãrii a decurs pânã la un anumit moment în mod normal. Olanda. Austria. a proiectãrii unui document fundamental care sã dea glas viziunii moderne despre evoluþia Uniunii. Polonia. Eºecul votului pentru Constituþie în Franþa ºi Olanda a impus regândirea strategiilor de reformare a Uniunii. în special cele privind politica externã . în 1997. Sunt þãri care nu erau obligate în mod strict la organizarea unui referendum. Marea Britanie. în urma noii lãrgiri. de aproximativ 60 la sutã din populaþia care s-a prezentat la vot. urma sã fie ratificat de toate statele membre în decursul a doi ani. în 2001. Lituania. Slovacia. Tratatul de la Nisa (2000) a avut drept principalã responsabilitate adoptarea noii structuri instituþionale a Uniunii. Al treilea are în vedere elaborarea unei politici interne ºi de securitate socialã comune. Constituþia irlandezã obligã expres ca orice tratat care propune un transfer de suveranitate sã fie adoptat prin referendum. Spania. Angela Merkel. dar au optat pentru o asemenea formulã. Ungaria. Slovenia. pânã în 2007. are cea mai înaltã contribuþie pe cap de locuitor la fondurile Uniunii. cu ocazia Tratatului de la Nisa. La jumãtatea lunii mai 2005.

ca sã comparãm cu o altã zonã foarte dezvoltatã a lumii. iar Rusia doar 9 persoane. trece Canalul Mânecii ºi cuprinde partea de sud-est a Angliei.14 Totuºi. Ca de fiecare datã când partea care se adaugã este semnificativã.3 din populaþia globului.128 Geopolitica a Uniunii ºi procesul de luare a deciziilor. De menþionat cã în cadrul Uniunii avem chiar variaþii vizibile ale densitãþii. în acelaºi timp. calificat drept „organizarea periferiei“11. ºi o alta urmând sã fie cuprinsã în rigorile pãrþii care funcþioneazã astfel de peste patruzeci de ani. uneori. continuã cu vestul Germaniei. În America de Nord exportã peste 23% din volumul activitãþii comerciale ºi importã circa 14%. Ca putere economicã. cu o densitate medie de 115 locuitori pe kilometru pãtrat. Cu o populaþie de peste 490 de milioane de locuitori. totul trebuie reorganizat pe o bazã diferitã. activitatea ei deþinând 38 de procente din exportul mondial (valoric vorbind) ºi 36 procente din importuri. la mai bine de ºaizeci de ani de la încheierea celei de-a doua conflagraþii mondiale ºi la peste cincisprezece de la încheierea Rãzboiului Rece? Rãspunsul este dificil. Europa are o . de la 49% la 40%. BP Amoco. Cu o parte principalã. Europa – noul pol de putere economicã al lumii Ce este astãzi Europa. Este ºi partea cea mai dezvoltatã a Europei.15 Din punct de vedere demografic. Tratatul poate fi ratificat de þãrile membre fãrã referendum ºi va intra probabil în vigoare la începutul lui 2009.12 Dintre cele mai mari o sutã de corporaþii ale lumii. în conformitate cu noua realitate. În acelaºi timp. Chiar între þãrile din Uniunea Europeanã existã diferenþe mari de dezvoltare. o treime sunt europene13. UE este un adevãrat pol al lumii contemporane: cu 8. de la 470 de locuitori pe kilometru pãtrat (în Olanda. procesul de extindere a Uniunii Europene este. numai pe relaþia cu Asia existã un mic dezechilibru: exportã în China 5% ºi importã 13%. în Rusia exportã 5% ºi importã 8%. aceastã scãdere a fost de 9 procente. cât avea UE-15. merge mânã în mânã cu dezvoltarea. îndeobºte. Potenþialul de dezvoltare al Uniunii este uriaº.3%. dar înaintea SUA ºi China). ponderea Uniunii în ansamblul comerþului mondial scade. cu partea nordicã a Franþei. bine organizatã. una dintre cele mai urbanizate regiuni ale lumii. În ultima decadã a secolului 20. Europa oferã acum imaginea unui adevãrat ºantier. pe când în SUA 77%. 85% din populaþia sa trãieºte în oraºe de diferite mãrimi (în Belgia chiar 97%. trece prin Elveþia. Uniunea Europeanã este. ea are cele mai echilibrate schimburi cu regiunile lumii: exporturile sunt aproximativ egale cu importurile. între care Daimler-Chrysler. ea produce aproape 20% din PIB-ul mondial (în scãdere de la 28. Ea este pe cale de a deveni astfel. SUA au 30 de locuitori pe aceeaºi unitate de suprafaþã. menþionate de revista Fortune. iar în Irlanda 59%). Pe nedrept. pentru cã Europa nu este încã întregitã. de pildã) pânã la 30 de locuitori pe aceeaºi suprafaþã (în Suedia ºi Finlanda). cu Benelux. Royal Dutch/Shell. Uniunea Europeanã este „cea mai mare piaþã a lumii industrializate“ ºi una dintre cele mai deschise. Zona cu cea mai mare densitate demograficã din Europa porneºte din nordul Italiei. Uniunea este cel mai mare agent comercial. Volkswagen etc. Insistãm asupra densitãþii pentru cã ea. Uniunea este una dintre cele mai populate zone ale lumii.

astfel. Mai ales când este vorba despre o regiune care îºi construieºte mecanismele interne. Ele sunt. drept continentul creaþiei. face o miºcare de integrare a pãrþilor sale. de graniþã. Uniunea s-a lãrgit ºi a adoptat hotãrâri de importanþã istoricã. la populaþie. Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã Se poate spune cã. deopotrivã. are o semnificaþie mai largã. de potenþial natural etc. continentul aratã o diversitate ºi o bogãþie nicãieri negate. calificatã. Cadru de dezbatere corect. Nu în întregime sesizat ºi discutat. îºi defineºte profilul ºi identitatea. Din punct de vedere cultural. Iar dinamismul propriu. putem vorbi despre un rezultat cu semnificaþie geopoliticã. de un învãþãmânt performant. pentru cã influenþeazã decisiv evoluþia Uniunii. rezultatul. ci vitalitatea internã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 129 populaþie instruitã. astãzi este posibilã nu numai pentru cã Uniunea Sovieticã s-a prãbuºit. toate. Uniunea Europeanã a fãcut un pas extrem de important în direcþia organizãrii federale. sociale ºi de organizare internã. probleme economice. nu poate fi discutat fãrã a ne referi la învãþãmânt. dar din ce în ce mai puþin numeroasã ºi din ce în ce mai bãtrânã. Extinderea spre est reprezintã prin excelenþã o mutare geopoliticã. Mai întâi. Probabil cã aceasta este vulnerabilitatea cea mai vizibilã. la modelul de dezvoltare. Luând aceastã mãsurã – ºi continuând sã o consolideze –. cel puþin în perspectivã. care valorificã sau nu anumite date naturale. dinamismul propriu. prosperã. dupã un interval probabil necesar Uniunii pentru propria clarificare. A doua este extinderea spre est. Europa dispune. construcþia interioarã. în majoritatea studiilor ºi volumelor de specialitate. de neconceput cu 15 ani în urmã. ci ºi. Fãrã a le subestima. . punctul cel mai dureros al Europei de astãzi ºi de mâine. a dat expresie vie ºi palpabilã puterii sale economice. De ce aceste cifre ºi aceste consideraþii într-o lucrare de geopoliticã? Într-adevãr. îºi proiecteazã structurile de conducere. considerãm cã esenþiale în devenirea unei þãri sau a unei regiuni nu sunt aceste date. adoptarea monedei unice. deci ceea ce este ºi ce urmeazã sã devinã Uniunea. ªi. care favorizeazã sau nu o anumitã evoluþie. dar au o importanþã esenþialã în plan geopolitic. Scãdere accentuatã în consecinþele ei de îmbãtrânirea populaþiei. Cu trei probleme mari s-a confruntat Uniunea în aceastã perioadã. Importanþa economico-financiarã a mãsurii pare palidã pe lângã cea politicã ºi geopoliticã. accentul cade pe probleme de vecinãtãþi. Cifrele menþionate mai sus nu ne pot face sã uitãm cã ponderea populaþiei europene în cadrul populaþiei lumii scade dramatic. de întindere. a accelerat organizarea ei într-o regiune integratã ºi a grãbit perceperea sa de cãtre comunitatea internaþionalã drept un pol de putere. de asemenea. dar neîncãpãtor. fãrã însã a mai atinge standardele care au consacrat-o. pentru cã Europa îºi recupereazã teritoriile. de multe ori plasatã în cadrul dezbaterii lãrgire–integrare. Chiar dacã mãsurile s-au situat într-un plan bine delimitat. cândva. perioada de dupã încheierea Rãzboiului Rece a reprezentat o mare încordare de energii la nivel european. care plaseazã sau nu þara ori comunitatea respectivã pe o orbitã de mare perspectivã a dezvoltãrii. Iatã care ar fi cele trei probleme.

ci ºi sã cuprindã în aceeaºi organizare teritorii care acoperã cât mai mult din întinderea geograficã a continentului. Uniunea Monetarã Europeanã a fost conceputã de la început drept un adevãrat motor pentru continuarea integrãrii politice a Europei Occidentale ºi mai ales pentru asigurarea unei creºteri economice accentuate. în perspectivã Europa de Est ºi Europa de Vest nu vor avea decât o conotaþie geograficã. care a apãrut încã de la înfiinþare ºi. Pânã la 1 ianuarie 1997. Valoarea sa a fost fixatã prin comparaþie cu dolarul. este un rãspuns la problema fundamentalã a organizãrii interne a Uniunii Europene. În 1989. Un mod de organizare care sã pãstreze capacitatea de decizie la nivel comunitar. Denumirea monedei unice. care nu reprezenta altceva decât o etapã preliminarã în vederea creãrii Bãncii Centrale Europene. La 1 ianuarie 1999. dar. Raportul dintre ECU ºi dolar a luat naºtere pe baza unui coº de valute reprezentând 12 þãri europene (statele membre ale UE înainte de aderarea Finlandei. în fond. bãncile naþionale centrale au beneficiat de independenþã faþã de IME. crearea Uniunii Monetare Europene. Unul dintre stâlpii integrãrii europene îl reprezintã. înfiinþatã în iunie 1998. Austriei ºi Suediei). stipulatã prin Tratatul de la Maastricht. fãrã de care nu va avea performanþã. de atenuare ºi înlãturare a discrepanþelor se vor adeveri. sã pãstreze funcþionalitatea internã ºi capacitatea de decizie la nivelul ansamblului. a fost stabilitã la reuniunea la vârf de la Madrid din decembrie 1995.16 În 1991. Tot prin Tratatul de la Maastricht s-a hotãrât înfiinþarea Institutului Monetar European.130 Geopolitica pentru cã Uniunea Europeanã a devenit puternicã ºi este organizatã potrivit unui model care atrage. ci ºi un program eºalonat în timp pentru aplicarea mãsurii. Pe piaþã. Istoria ei este mai lungã. Pare o reacþie la procesul primirii de noi membri. ECU reprezenta un fel de medie a puterii celor 12 monede europene. prin urmare. „euro“. deja declanºate. moneda a fost introdusã la începutul anului 2002 în 12 dintre cele 15 þãri ale UE. Corelaþia dintre succesul Uniunii ºi modul sãu de organizare nu este pusã la îndoialã de nimeni. Drept referinþã comunã pentru cursurile de schimb a fost stabilitã moneda de cont ECU (European Currency Unit). În sfârºit. Marea Britanie. þãrile Comunitãþii Europene semneazã Tratatul de la Maastricht. Consiliul European a hotãrât crearea Sistemului Monetar European. Consiliul de . Este prima oarã în istorie când Europa poate nu numai sã unifice. fãrã de care nu se poate dezvolta ca un pol de putere ºi mai semnificativ. Desigur cã este prilejuit de valurile de extindere din 2004 ºi 2007. semnificaþia geopoliticã a organizãrii interne nu poate scãpa. Iatã câteva repere ale acestei istorii. Uniunea este chematã sã accentueze elementele de organizare federalã. Oricum am privi lucrurile. procesul de reorganizare internã a Uniunii. i-a însoþit evoluþia. Dacã lucrurile vor evolua bine iar procesele. apoi. Maastricht reprezentând momentul care marcheazã trecerea de la declaraþii de principiu la iniþiative concrete. care prevede nu numai instituirea monedei unice. dupã cum am amintit. Astãzi. Suedia ºi Danemarca au refuzat aderarea la EURO din motive interne. cu scopul de a limita fluctuaþiile cursurilor de schimb ale monedelor europene. Demn de reþinut este cã ponderea fiecãrei monede în cadrul coºului reflecta puterea economicã a þãrii respective.

Fred Bergsten.21 Ca . expert în domeniul comerþului ºi director al Institute for International Economics din Washington. euro nu ar avea ºanse sã constituie o alternativã realã la hegemonia dolarului. În noul context. mai ales cã majoritatea monedelor asiatice erau strâns legate de dolar. atunci sistemul financiar mondial va fi în aer“20.5% din PNB-ul Uniunii Europene). Succesul. creeazã condiþii pentru apariþia unei „noi ordini economice bipolare care sã înlocuiascã hegemonia Americii. producþia. la propunerea Comisiei Europene ºi dupã consultarea Bãncii Centrale Europene. pe când cele în euro se estimeazã cã reprezintã 31%. de importanþa ca monedã de rezervã ºi ca monedã de investiþii. autorul oferã exemplul dezechilibrului creat în 1995 ºi 1997 între dolar ºi yen. comparabilã doar cu momentul în care dolarul a depãºit lira sterlinã în perioada interbelicã. au stabilit cursurile de schimb fixe dintre monedele þãrilor membre ºi dintre acestea ºi euro.18 Euroscepticii insistã. acum. atunci toatã construcþia europeanã se va prãbuºi. totul þine numai de propria organizare). considerã F. dacã moneda nouã nu va funcþiona cum se cuvine. creºte transparenþa pieþei ºi a preþurilor (în sensul cã acum nu mai pot fi invocate diferenþele de schimb între valute sau alte explicaþii „naþionale“ pentru preþurile mai mari.7. care reunea titularii portofoliilor Finanþelor ºi Economiei din þãrile membre ale UE. cel mai mare fiind acela cã. fireºte. ale mãsurii despre care vorbim. consilierul fostului preºedinte Bill Clinton. Bergsten. lipsa corelãrii între cele mai puternice monede ale lumii are efecte globale. Principalul argument al monedei europene ar fi acela cã Europa este creditor mondial. respectiv insuccesul unei monede internaþionale sunt date de ponderea în tranzacþiile internaþionale. asupra riscurilor implicate de noua mãsurã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 131 Miniºtri.000 de miliarde de dolari. „dacã relaþia dintre cele douã monede se va dovedi la fel de volatilã precum cea dintre dolar ºi yen. cele care induc conotaþii de ordin geopolitic. Tot la 1 ianuarie a avut loc ºi transferarea responsabilitãþilor politicii monetare de la bãncile centrale naþionale la Banca Centralã Europeanã.“19 Existenþa unui competitor real pentru dolarul american are ca rezultat schimbarea întregii configuraþii a mediului financiar internaþional. deoarece 48% din tranzacþiile comerciale internaþionale sunt derulate în dolari. În acest sens. cum aprecia publicaþia Business and Technology. investiþiile ºi costul tranzacþiilor nu mai sunt influenþate de evoluþia cursurilor de schimb ºi nu mai includ cheltuielile legate de riscul valutar (experþii Comisiei Europene au calculat cã numai înlãturarea barierelor reprezentate de ratele de schimb ºi a altor obstacole care generau fluctuaþii echivaleazã cu 0. datând de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial“ ºi reprezintã „cea mai mare schimbare în finanþele mondiale. la nivelul ansamblului Uniunii. Cursul de schimb între euro ºi dolar a fost la data naºterii monedei europene de 1/1. în timp ce SUA au datorii nete în valoare de circa 5. în condiþiile monedei unice. aprecia cã euro este comparabil cu dolarul din mai multe puncte de vedere. Într-o viziune pesimistã. Primii evidenþiazã avantajele monedei unice: se asigurã o ratã stabilã a schimburilor. Pentru lucrarea de faþã importante sunt consecinþele mari.17 Introducerea monedei unice a împãrþit specialiºtii ºi pe cei direct influenþaþi de acest proces în douã tabere: euro-entuziaºtii („euroforicii“) ºi euro-scepticii. componentã esenþialã a funcþionãrii unei pieþe unice. fapt considerat una dintre cauzele crizei asiatice. O relaþie necontrolatã între euro ºi dolar ar influenþa funcþionarea ºi stabilitatea sistemului financiar global. Lansarea euro.

Disputa nu are loc numai printre specialiºti.23 Am putea spune cã. De pildã. Cum economia americanã ºi cea europeanã sunt. puteau sã înregistreze fluctuaþii de valoare realã. dolarul ocupa 63% din rezervele valutare mondiale. a unor obiºnuinþe de derulare a operaþiunilor financiare. SUA deþineau procentele cele mai multe în cadrul Fondului Monetar Internaþional ºi. ceea ce însemna un avantaj pentru cel care fãcea împrumutul ºi un dezavantaj pentru creditor. ulterior. implicit. Moneda europeanã a întâmpinat îndeobºte rezistenþã din cauzã cã. acestea sunt vizibile doar pe termen lung. euro reprezintã cel mai bun rãspuns la provocãrile globalizãrii. pânã de curând. practic. independent de ponderea pe care euro o va avea imediat în tranzacþii sau ca monedã de rezervã. Germania a avut deja propria propunere pentru preºedinþia FMI. valoarea împrumutului scãdea automat. implicit. Literatura de specialitate. þãrile membre ale Uniunii Europene vor fi mult mai unite ºi mai coordonate în acþiuni. fiecare. Cu o singurã monedã. cu acest instrument extrem de important. dolarul ºi euro vor deþine. apariþia unei ordini bipolare. dacã dolarul avea un curs mai mare (inflaþionist). Uniunea Monetarã a reprezentat o situaþie complet diferitã faþã de eliminarea tarifelor vamale. Bergsten considerã cã. insistã asupra faptului cã dominarea autoritarã de cãtre dolar a pieþei financiare internaþionale pune punct unei practici folosite frecvent pânã acum. Simplul fapt cã existã o alternativã conteazã foarte mult. Mai realist este sã spunem cã moneda urmeazã cursul economiei. Aceastã situaþie poate evolua în funcþie de modul în care evolueazã ºi economiile respective. hegemonia americanã nu se va mai putea exercita ca pânã acum. Se ºtie de pildã cã. Cum s-a spus pe bunã dreptate. atunci ºi ponderile respectivelor monede vor fi asemãnãtoare. unde argumentele pro ºi contra nu sunt formulate în termeni exacþi ºi unde apar dificultãþi de înþelegere. principalele state europene ºi. sfârºitul unilateralismului în plan financiar. piaþa obligaþiunilor europene este cu peste o treime mai micã decât cea americanã. este vorba despre contractarea unor împrumuturi pentru subvenþionarea deficitului bugetar enorm al SUA care. aºa cum explicã Rudiger Dornbusch. în timp ce monedele europene doar 21%22.132 Geopolitica monedã de rezervã. ea va fi o monedã care va funcþiona paralel cu dolarul. Aceasta înseamnã. O altã implicaþie ar putea fi schimbarea raportului de forþe în cadrul organismelor financiare internaþionale. exercitau controlul asupra acestui organism. în general. ci ºi printre oamenii obiºnuiþi. Cât despre avantajele Uniunii Monetare.25 .24 De aceea. ºi nici atunci în termeni foarte concreþi. Evident cã acest lucru are o serie de inconveniente pentru partea americanã. În acest al doilea caz. dupã o perioadã de tranziþie.4 – reprezintã dublul celor americane. a fost posibil sã fie oferite stimulente imediate de naturã economicã. care se ridicã la 17. De acum. de pildã. ca monedã de investiþii. prin fluctuaþii ale dolarului. Acum procentele însumate ale statelor europene – 35. care sã înfrângã scepticismul ºi rezistenþa în ceea ce priveºte de crearea pieþei unice. a unor pieþe deja câºtigate. cam 40 de procente din rezervele mondiale. echivalente. Uniunea Europeanã va avea o mai mare putere de a influenþa politica economicã globalã ºi nu se va mai mulþumi sã reacþioneze la diferite mãsuri ºi iniþiative luate în spaþiul dolarului sau yenului.8%. ponderea superioarã pe care o are dolarul este ºi expresia unei tradiþii. Apoi.

Moneda va grãbi ºi formarea unei percepþii mai precise în strãinãtate în legãturã cu ceea ce este Uniunea ºi cum evolueazã ea. Meritã sã insistãm puþin ºi asupra altui aspect. foarte important faptul cã acest moment va declanºa procese de omogenizare internã în cadrul Uniunii. a fost adoptatã cu o hotãrâre exemplarã. ori reuºesc împreunã. o mãsurã care a trebuit luatã în pofida multor obiºnuinþe ºi rezistenþe. spulberând aceste temeri de care aminteam. Germania va fi locomotiva Uniunii. pentru înfãptuirea noului obiectiv. cã procesul integrãrii este ireversibil.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 133 Este. chiar dacã germanii au trebuit sã renunþe la un adevãrat simbol de stabilitate ºi de prosperitate – marca germanã27 –. spaniolului nu-i va fi indiferentã evoluþia din Olanda ºi nici dacã un stat al Uniunii este confruntat cu o recesiune economicã. Actuala cotaþie a euro. Mai mult decât ne dãm seama. Marea Britanie. prin reunificare.“26 Sunt cu totul remarcabile angajamentul ºi energia sub semnul cãrora au acþionat germanii. Întreaga geopoliticã dezvoltatã . Elizabeth Pond avea dreptate sã remarce: „În nici o decizie activismul noii Europe nu a fost mai manifest decât în crearea uniunii monetare. se vor repercuta ºi asupra lui. Acestea sunt fenomene care. exprimã ceva. Moneda este „sângele economiei“ ºi ea va „transporta“ anumite înþelegeri comune. la modelarea unui mod comun de a vedea lucrurile. Moneda ne va vorbi. de pildã. Chiar dacã Germania. în fiecare moment. inclusiv psihologice. Helmut Kohl. va stimula raportãri comune. dovedind cã Germania doreºte sã devinã ea europeanã. Instituirea monedei unice a fost un prilej de precizare a poziþiei Germaniei. mai presus de orice. despre forþa economicã a Uniunii ºi despre raportul în care se aflã aceasta cu celelalte puteri ale lumii. chiar dacã existau temeri mari cã Germania se va desprinde din „strânsoarea europeanã“ pentru a urma visul mai vechi al unei Europe germane. ºi nu o forþã care balanseazã între Est ºi Vest. Kohl s-a angajat exemplar în noua direcþie. ci într-o anumitã perioadã de timp. devenise cu o treime mai mare decât orice altã mare þarã a Europei – Franþa. ne spune cã evoluþia Uniunii mãcar nu este rea (sau cã evoluþia altor zone nu este mai bunã decât a Uniunii). preocupãri ºi îngrijorãri comune faþã de diverse situaþii. superioarã dolarului. moneda unicã va contribui esenþial la coagularea unei atitudini europene. sau mãcar le va facilita. Ea a arãtat cã principala þarã central-europeanã – ºi chiar la nivelul Europei – îmbrãþiºeazã deschis Uniunea ºi preferã sã acþioneze din interiorul acestei structuri integrate pentru ridicarea sa ºi a Uniunii în ansamblu. de repoziþionare. pentru sceptici. Chiar dacã nu imediat. Moneda este mãsura lucrurilor. prin persoana cancelarului de atunci. în profunzimile cãruia vom descifra tot conotaþii de ordin geopolitic: disponibilitatea cu care statele UE au luptat pentru instituirea monedei unice. Astãzi aceastã putere este condensatã ºi exprimatã de cãtre euro ºi de raporturile care se stabilesc între cursul acestei monede ºi cel al celorlalte valute ale lumii. Italia –. sã facã parte dintr-o construcþie la nivel continental ºi arãtând. europenii îºi vor da seama cã ori se scufundã împreunã. dupã pãrerea noastrã. a cãrei importanþã nu poate fi trecutã cu vederea. Nu peste multã vreme. mai devreme sau mai târziu. O mãsurã extrem de complexã. Pânã nu de mult nici cetãþeanul. nici specialistul nu puteau opera cu o imagine precisã în acest domeniu. chiar dacã poate fi de conjuncturã. am putea spune.

] ºi. prin implicaþiile pe care le are asupra dezvoltãrii interne a continentului. ideea Europei. ceea ce face din noua monedã un adevãrat eveniment tectonic la nivel mondial. Mai degrabã vom putea vorbi despre dezvoltarea semnificaþiei geopolitice a Europei de Est. n. poate prefigura chiar o ordine politicã de facturã bipolarã. pentru cã aici se ridicã problema graniþei de est a Uniunii.134 Geopolitica de-a lungul vremii în spaþiul german se reconfigureazã.“28 În acelaºi timp. în acelaºi timp. Realizând cã nu este suficient pregãtitã pentru a adopta mãsuri ºi strategii fundamentate faþã de o regiune cu certe valenþe geopolitice. Chiar putem ºi vom putea din ce în ce mai mult vorbi de o estompare a temei. ca nou pol de putere. nimeni nu pune la îndoialã cã instituirea monedei unice a creat cadrul pentru dezvoltarea legãturilor transeuropene care vor promova. a limitelor viitoare pânã unde se va extinde Europa integratã. dar. Existenþa monedei unice europene nu numai cã pune capãt unilateralismului financiar american. Dacã ar fi fost vorba despre o putere de mâna doua. datoritã scãderii semnificaþiei pe care o are Rusia. a fortificãrii unei zone aflate la confluenþa cu spaþiile deloc stabile ale Orientului Mijlociu. S-a statuat o fazã . euro ar fi avut o importanþã de mâna a doua. În legãturã cu extinderea propriu-zisã. sau mai bine zis importanþa pe care a cãpãtat-o respectiva temã în literatura de specialitate. nici de o umbrelã de securitate. Depinde de Europa cum ºi în ce mãsurã îºi asumã rolul politic la care o îndreptãþesc puterea economicã ºi construcþia integratã în numele cãreia vorbeºte. acea tentaþie veche a Germaniei de a cãuta un loc între Est ºi Vest este acum lipsitã de atracþie. Extinderea spre est ºi problema graniþei de est La Maastricht s-a anunþat intenþia de a admite þãrile din centrul ºi estul Europei în Uniune. Acesta a fost primul semnal coerent privind poziþia Uniunii Europene faþã de un spaþiu care nu se bucura nici de protecþie economicã. Dar Uniunea este deja o putere de prim rang. importanþa pe care pãrea cã o dobândeºte ideea de Mitteleuropa la începutul anilor ’90. nu se confirmã. asupra posibilitãþilor ca UE sã se afirme ca un actor important în sistemul mondial. Uniunea Europeanã a decis la Maastricht înfiinþarea Conferinþei interguvernamentale. ci ºi integrarea statelor din aceastã parte a Europei în aceeaºi comunitate. Asiei Centrale etc. În orice caz. inaugurând o epocã financiarã bipolarã. îi creeazã una din premise. dacã existã discuþii ºi interogaþii privind efectul în viaþa internã a Uniunii. Iatã ce spune în aceastã privinþã Christoph Bertram. Centrul european nu mai apare ca spaþiul predilect de expansiune german. Consiliul European de la Copenhaga (1993) a definit condiþiile politice ºi economice ale lãrgirii Uniunii. director al think tank-ului Fundaþiei pentru ªtiinþã ºi Politicã de la Berlin: „Datoritã lecþiilor dure pe care Germania le-a trãit în acest secol [în secolul trecut – n.29 Nu numai îmbrãþiºarea deschisã de cãtre Germania a integrãrii europene contribuie la acest lucru. implicit. cu atribuþii în ceea ce priveºte definitivarea unei strategii de perspectivã faþã de spaþiul central ºi est-european. În orice caz.

9 3. În decembrie 1999.4 5. aceasta va conduce la sporirea importanþei ºi ponderii specifice a Uniunii.4 38. Sã-l ascultãm pe Romano Prodi: „Prin includerea þãrilor Europei Centrale ºi de Est.6 UE Cipru Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Slovacia Bulgaria România Turcia Sursa: Loukas Tsoukalis.3 1. Polonia. al mãrimii pieþei interne. Turcia nu este avutã în vedere.6 7. Procesul de extindere este atât de cuprinzãtor.1 6.5 2.1 2. de pregãtire în vederea aderãrii propriu-zise. La summit-ul de la Copenhaga din decembrie 2002 s-a hotãrât primirea a zece state în Uniunea Europeanã: opt esteuropene – Estonia. ceea ce conduce la o nouã poziþionare a sa faþã de ceilalþi actori politici importanþi.3 313 49 111 238 775 0.4 3.5 11. Letonia. implicit. Cehia.9 3.4 7.3 6. 173 .8 42. Slovacia.5 0.7 6.2 26. Ungaria.9 2.7 1. În decembrie 1997 au fost acceptate ºase state pentru a parcurge aceastã etapã de preaderare.9 22.4 6. ponderea Uniunii Europene.6 5. Datele aratã cã.2 9.6 80 57 42 51 33 38 55 40 48 28 25 22 4.9 2.0 58.8 4.0 2. Lituania.2 8.1 8.8 10.1 16.7 18. din punctul de vedere al forþei economice.4 68. populaþia va spori cu 29%.1 6. În primul rând.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 135 de preaderare.4 13.4 10.0 -1.1 15.2 19.4 12. creºte considerabil. What Kind of Europe.9 4.4 35.6 7.5 2.7 2. iar PIB-ul cu cel puþin 10%“30. este limpede cã ele parcurg un proces de modernizare care le va amplifica prezenþa ºi contribuþia economicã. împingerea datei aderãrii României ºi Bulgariei pânã în 2007 ºi începerea negocierilor cu Turcia în 2005.3 44.4 3.7 14. încât capãtã importante conotaþii geopolitice.6 7.2 2. Chiar dacã þãrile care au aderat recent nu au performanþe economice deosebite. suprafaþa Uniunii Europene va creºte cu aproximativ 30%. Slovenia – ºi douã mediteraneene: Cipru ºi Malta.4 1. în aceastã apreciere.3 3.4 4. Principalii indicatori economici ai þãrilor care au intrat în UE (2001) PIB pe cap de locuitor Agricultura Suprafaþa Populaþia (% din media (% din forþa (mii de km2) (milioane) de muncã) þãrilor din UE) 9 79 45 93 65 65 0.8 6.4 PIB (media Inflaþia creºterii (creºterea ªomajul reale medie 1999-2001) 1999-2000) 2. 2003.8 1. Oxford University Press.1 16. alte patru state fiind acceptate pe parcurs.3 15. p. Oxford. Consiliul European de la Helsinki a decis înscrierea Turciei pe lista statelor candidate.

vrea sã sugereze cã lãrgirea UE nu adaugã mult ca forþã economicã Uniunii Europene. ideea pan-europeanã. ca teritoriu. cã s-a integrat o populaþie calificatã. probabil cã principala problemã care frapeazã nu este atât nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor. însãºi capacitatea de regenerare a Europei. Când ia proporþii. nici în cea a lumii“31. dar satul nu beneficiazã de unitãþi industrializate care sã dea o altã productivitate activitãþii din agriculturã. cel mai mic din rândul þãrilor nou integrate. dar au relansat la un nivel nebãnuit. România. Pur ºi simplu populaþia va migra spre locuri de muncã mai bine plãtite. ne apar mai limpede ºi unele discrepanþe care presupun un mare efort de recuperare. Uniunea Europeanã s-a extins de curând pânã la Marea Neagrã. dacã nu principalul obstacol în calea integrãrii. Calculul strict economic are elemente care pot susþine o asemenea poziþie. Privind la situaþia României. privind mai atent la tabelul de mai sus. poate izbândi nu doar prin ceea ce a acumulat de curând. continentul se poate uni. prin amploarea proiectului. ca ºi performanþele înregistrate într-un timp relativ scurt. procesele de extindere spre est au creat nu numai o nouã realitate geopoliticã.136 Geopolitica Autorul citat. la istmul ponto-baltic. Totuºi. ci ponderea extrem de mare a populaþiei din agriculturã. statului unde migreazã aceasta. Succesul economic al Uniunii Europene. cu aceastã extindere a luat sfârºit pentru Europa cel deal Doilea Rãzboi Mondial. În anumite limite. unele cu importanþã strategicã (Polonia. dar nu poate fi ignorat cã prin lãrgire s-a extins considerabil piaþa internã a Uniunii. ci ºi de visurile ºi aspiraþiile declanºate de acest succes. ea poate crea probleme greu de surmontat þãrii de unde pleacã forþa de muncã ºi. Aici nu este vorba numai despre conotaþia moralã sau politicã. deopotrivã. acum. în condiþiile în care Uniunea Europeanã are nevoie de forþã de muncã. Actuala extindere a favorizat o deplasare a Uniunii cãtre est ºi a prilejuit unificarea celor doi versanþi ai Europei. Nu putem omite nici faptul cã aceasta va fi unul din principalele. el reprezintã un adevãrat „miracol european“. nici în cea europeanã. cã Uniunea are acum o altã pondere. prin împlinirea unor idealuri tocmai dupã o prãbuºire dezastruoasã. „nu are precedent în istorie. Loukas Tsoukalis. ca populaþie. Aceasta va presupune în urmãtorii ani transformãri care ne vor aminti de ritmurile industrializãrii din perioada dinainte de 1989. La circa o jumãtate de secol de la divizarea sa ideologicã. într-o piaþã integratã. Sunt douã probleme esenþiale: nu numai cã la sat trãieºte multã populaþie. Europa s-a reunit. sistemul sãu de organizare atractiv. unul dintre cele mai mici din Europa ºi. ci prin . Bulgaria). Europa nu mai este purtatã înainte doar de propriul succes. cel care s-a dezvoltat de la început pe linia democraþiei ºi economiei de piaþã ºi cel a cãrui evoluþie în aceastã direcþie a fost întreruptã de cei aproape cincizeci de ani de comunism. Este un proces de unificare care. Tot atât de adevãrat este cã. de gândul greu de reprimat cã. chiar ºi cu câþiva ani în urmã. discrepanþe prea mari nu pot sã existe. Prin dimensiuni. Pentru a nu mai aminti de faptul cã astfel s-au adãugat noi teritorii. oricum. recuperând ºi reintegrând politic ºi economic ceea ce geografic aparþine Europei. aºa cum remarca ºi Joseph Ackerman. Practic. care ne deosebeºte net de toate statele membre ale Uniunii. ca bogãþii ºi ca forþã economicã. migraþia forþei de muncã este un lucru bun.

În acest punct este citat Alain Duhamel. trebuie sã fie clar ºi precis: frontierele Uniunii Europene trebuie fixate într-o manierã definitivã între þãrile baltice ºi Belarus. dupã dezastrul reprezentat de bãtãlia de la Mohács (1526). cã are o poziþie crucialã din punct de vedere strategic. Orice iniþiativã sau demers care ar împiedica acest proces ar contraveni ºi intereselor Uniunii: „A admite Ucraina înseamnã a slãbi într-un mod iremediabil Rusia ºi. când de ordin politico-tactic sau chiar geopolitic. între Grecia ºi Turcia ºi sã se opreascã la nord de Marea Mediteranã. o naþiune europeanã. Nu pentru raþiuni religioase. Este adevãrat cã Turcia este cel mai laicizat stat musulman. care precizeazã: „Turcia a fost recunoscutã de cei 15 la summit-ul de la Helsinki. Concluzia autorului francez este apodicticã ºi mai puþin „rezonabilã“. aceastã graniþã se situa la vest de Budapesta. incluzând ºi Turcia. Nu mai departe. Fixarea graniþei reprezintã. Pe timpul Imperiului Otoman. prin crezul comun care poate fecunda energii pânã nu de mult latente. dominatã de SUA a plasat-o mult mai spre est. limita occidentalã a Poloniei postbelice. dacã avem în vedere ºi fosta Republicã Democratã Germanã. dacã avem în vedere complexitatea ºi delicateþea temei pusã în discuþie: „În aceastã problemã esenþialã. sau chiar pe Elba. În acest proces de extindere. De aceea. trecând prin Budapesta. þãri în mãsurã sã asigure contraponderea de care aminteam. Ceea ce ar trebui sã-ºi propunã Uniunea Europeanã este construirea unei lumi multipolare. un rãspuns la întrebarea: lãrgirea Uniunii . SUA sunt deja o mare putere ºi singura modalitate de a asigura o contrapondere la superputerea americanã este încurajarea unor alþi poli de putere. ci dintr-o evidentã raþiune geograficã: 95% din teritoriul sãu aparþine Orientului Mijlociu. multipolarã. de ce nu statele din Maghreb sau Israelul? De ce nu Eurasia sau Eurafrica?“34 Un al treilea argument este de ordin geopolitic. cã este moºtenitorul Imperiului Otoman. Atunci de ce nu republicile musulmane din Asia Centralã. vom insista ºi noi asupra temei. implicit. ceea ce este un nonsens istoric ºi un precedent periculos. François Géré considerã cã graniþa de est a Europei este graniþa fixatã de imperiile care s-au succedat de-a lungul vremii.“33 Argumentele cu care opereazã Biarnès sunt când de ordin geografic.“35 Problema nu este una secundarã. drept un candidat cu drepturi juridice. din punct de vedere geografic vorbind. Includerea Turciei nu poate fi avutã în vedere pentru cã aceasta ar echivala cu includerea SUA (argument politico-tactic). Puterea sovieticã a fixat-o pe Oder-Neisse. Iar puterea euroatlanticã. Dar nu este o naþiune europeanã.“32 Pierre Biarnès se întreabã ºi el: Pânã unde se întinde Europa? Care sunt graniþele de est ale Uniunii Europene ºi care trebuie sã fie? Autorul francez vorbeºte de „graniþe rezonabile“. Uniunea ar fi vital interesatã de dezvoltarea Chinei ºi Rusiei. Din acest perspectivã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 137 forþa tradiþiilor sale revitalizate. între Polonia ºi Ucraina. Obiecþia principalã vizeazã faptul cã Turcia nu este. de la mijlocul lui decembrie 1999. între România ºi Moldova. a renunþa la ambiþia de a construi o lume aºa cum o vrem. de fapt. mai ales în contextul extinderii spre est a Uniunii. Autorul concluzioneazã: „Graniþa în ciclonul de transformãri care au urmat Rãzboiului Rece porneºte din Varºovia pânã la Istanbul. care sã îngãduie Uniunii sã-ºi întãreascã instituþiile centrale ºi sã promoveze politici concertate. se ridicã în mod legitim problema graniþei de est a Uniunii.

atunci ea va fi amplasatã acolo unde se concentreazã. Simion Mehedinþi vorbea despre Nistru ca despre un simbol geopolitic. Altminteri. A vorbi acum despre o graniþã de est „definitivã“ ni se pare riscant. Pierre Biarnès remarcã ºi el aceeaºi importanþã geopoliticã a þãrii vecine. mult mai mari. Nu putem urma însã raþionamentul autorului francez. de una geopoliticã în sensul cel mai plin al termenului. În ultimã instanþã. pentru a nu contraria Rusia. Surprinde în ceea ce am citat mai sus faptul cã se þine seama de interesul Rusiei. ci al lumii fiind ca aceastã þarã sã aibã o prezenþã internaþionalã cât mai semnificativã. dar ºi interesul ºi logica internã de dezvoltare a Uniunii. poate rezulta „un conglomerat artificial fãrã energie ºi fãrã suflet“. mai ales dacã popoarele din zonã vor sprijini acest proces prin propriile performanþe.138 Geopolitica sau adâncirea integrãrii sale? În acelaºi timp. Deci. Ea a fost ºi dincolo de Praga. Ci de una politicã. Cel puþin la fel de mult se cere luat în calcul ºi ceea ce doreºte un stat sau altul. Ea se miºcã în funcþie de influenþele care se exercitã asupra sa. dacã urmãm perspectiva potrivit cãreia graniþa este o problemã politicã ºi de raport de forþe. douã universuri de valori. Géré are dreptate sã remarce cã graniþa de est a urmat raporturile de forþe ale imperiilor. dar ºi pe istmul pontobaltic. Rusia nu mai poate fi imperiu. dar recomandã o soluþie inversã. problema graniþei de est dezvãluie intenþiile Europei de a-ºi recupera teritoriile. sufletul ºi simþirea pornesc ºi de la voinþa de a aparþine unei comunitãþi. ªi noi considerãm cã este bine ca Rusia sã cunoascã un proces de dezvoltare ºi de modernizare. dintre care zece est-europene. este Ucraina interesatã ºi îºi propune sã facã parte din Uniunea Europeanã? Cu câþiva ani în urmã. ale puterilor. pentru cã. ºansele stabilitãþii ºi pãcii dovedindu-se. unde ajung ºi unde pot sã se impunã interesele Uniunii Europene. de la hotãrârea de a asuma. lãrgirea trebuie sã subsumeze totul conservãrii puterii de decizie ºi construirii unei identitãþi a regiunii. un viitor. pentru cã aceasta a fost stabilitã de mult. spre deosebire de Turcia. Este sau nu interesatã Uniunea în integrarea Ucrainei? Pentru cã aici. care ne propune un fel de echilibristicã din care lipsesc chiar interesul Uniunii ºi voinþa popoarelor din zonã. Ridicãm problema voinþei ºi a dorinþei popoarelor din zonã pentru cã în ceea ce afirmã Alain Duhamel este o problemã realã: Uniunea nu poate evolua fãrã a þine cont de nevoia de integrare cât mai solidã a nou-veniþilor. ea va decide unde va evolua. dar nu se ia în calcul cel al Uniunii Europene. douã zone geografice ºi etnopolitice distincte. în aceste condiþii. cum am spune astãzi. Este limpede cã aici nu este vorba despre o graniþã geograficã. criteriul geografic nu mai opereazã. Astãzi. Identitatea. Graniþa este indiscutabil un raport de forþe. care urmeazã sã cuprindã 12 þãri. în timpul Rãzboiului Rece. Putem spune unde va fi graniþa dupã acest val masiv de aderare. cel care despãrþea douã lumi. Extinderea trebuie sã aibã în vedere gradul de pregãtire ºi dorinþa solicitantului. În acea perioadã. în perioada interbelicã. ªi noi considerãm cã este bine ca lumea de astãzi sã fie multipolarã. Apoi. interesul nu numai al zonei. în ultimã ºi primã instanþã. Uniunea Europeanã are interes sã ajungã la gurile Dunãrii ºi la Marea Neagrã ºi probabil va reuºi. Brzezinski spunea cã Ucraina ar trebui antrenatã în sfera de influenþã a Vestului. Mai putem spune cã graniþa . Ce doreºte ºi ce va dori Ucraina? Mai ales cã este o þarã de 50 milioane locuitori ºi. Întotdeauna graniþele au fixat interese ºi raporturi de forþe. împreunã. fãrã Ucraina.

Uniunea Europeanã este puternicã. ci ºi efortul financiar fãcut de Uniune în ansamblu. Josef Ackerman preciza: „o oportunitate unicã se deschide în faþa noastrã pentru lãrgirea pieþei interne ºi trebuie sã facem tot ceea ce este posibil sã o valorificãm.“36 O asemenea piaþã nu poate fi neglijatã de nici un fel de putere aflatã în expansiune. în acelaºi timp.000 de miliarde mãrci pentru a ridica economia fostei RDG la un nivel european. care adesea se conjugã cu poziþii geopolitice importante. primirea de noi membri ar putea fi privitã ca un dezavantaj. Prin urmare. interesele popoarelor din zonã ºi nu în ultimul rând voinþa lor de a evolua într-o structurã sau alta. Modul sãu de raportare la fostele þãri comuniste trebuie înþeles ºi din perspectiva presiunii pe care o resimte în competiþia economicã cu alte centre de putere. putem spune cã unele din aceste þãri deþin o poziþie geograficã ºi. cât ºi a Uniunii în ansamblu pentru modernizarea lor economicã ºi socialã. Totodatã. absorbind þãri mai puþin pregãtite. La nivel politic. riscã sã-ºi diminueze propria vitezã de înaintare. îmbracã un caracter geopolitic mai pregnant decât pânã acum. acum el a devenit preponderent geopolitic. Ne dãm astfel mai bine seama de ce Uniunea pune un aºa de mare accent pe pregãtirea internã a fiecãrei þãri care doreºte sã adere. Fireºte cã aceastã fazã a extinderii este mai complicatã. sã piardã timp ºi poziþii deja câºtigate în aspra cursã geopoliticã a lumii de astãzi. mai precis. sunt deþinãtoare ale unor bogate resurse naturale. În nici un fel nu poate fi subestimat faptul cã multe dintre aceste þãri. Uniunea este tentatã sã deschidã mai larg porþile pentru noii solicitanþi. un interes clar din partea Uniunii pentru aceastã zonã. fostele state socialiste reprezintã o mare piaþã: populaþia lor se ridicã la peste 100 milioane de locuitori. al propriei pregãtiri ºi performanþe în procesul admiterii în Uniune. În al doilea rând. uneori. el solicitã rãspunsuri ºi dezlegãri în aceastã perspectivã. aceste state deþin un spaþiu geografic care prin întindere. Un exemplu: Germania Federalã a investit circa 1.37 Am menþionat situaþia paradoxalã în care se aflã Uniunea Europeanã pentru a arãta constrângerile diferite cu care se confruntã ºi pentru a înþelege mai bine ce importanþã capãtã criteriul economic. . Referindu-se la acest aspect al lãrgirii pieþei. o bunã pregãtire diminueazã nu numai dificultatea procesului de integrare. în cele mai multe cazuri. sã ne gândim de ce sprijin financiar ar avea nevoie Ucraina. resurse ºi poziþie este extrem de important pentru Europa ca întreg. Discuþia se mutã pe teren geopolitic sau. În acest context. dacã avem în vedere numai statele din afara spaþiului sovietic. Dacã am privi lucrurile din perspectiva competiþiei globale în care este antrenatã Uniunea ºi le-am evalua cu mãsura termenului scurt. deci. Mai ales dacã avem în vedere faptul cã aceste þãri sunt mai puþin pregãtite pentru aderare.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 139 viitoare va trasa o linie care va exprima interesele ºi raportul de forþe dintre puterile continentului. procesul fusese preponderent economic. bine instruitã. întrucât nivelul de dezvoltare a acestor þãri este mai modest. Dacã am porni de la acest exemplu. Pânã de curând. Existã. ea trebuie sã fie precautã. de pildã. pentru cã. întrunesc indici de competitivitate mai modeºti. Ceea ce presupune un efort mare atât din partea statelor respective. populaþia zonei este calificatã ºi. mai ales cele din fostul spaþiu sovietic. geopoliticã de care nu se poate face abstracþie. Deci o populaþie de 18 milioane de locuitori a beneficiat de un asemenea sprijin. La nivel economic. fãrã ezitare.

la marginea masei compacte de pãmânt eurasiatice. Relieful. într-un fel. asupra procesului de întregire a Europei. Ea este marcatã de câteva dezavantaje geopolitice clare. Popoarele din est nu numai cã au fost în calea tuturor dezlãnþuirilor istoriei. am putea spune cã. Afirmaþia are loc într-un moment în care Europa înainteazã în interiorul continentului ºi îºi afirmã inclusiv vocaþia continentalã. ca forme de organizare politicã. De aceea ºi insistãm asupra ei.140 Geopolitica Dacã am judeca valul masiv de extindere hotãrât în decembrie 2002 prin prisma celor spuse anterior. marcat de unitãþi naturale distincte. Europa nu are o poziþie de invidiat. dar care au în viaþa popoarelor o importanþã strategicã. Ca amplasament geopolitic. ci. cotropiri. atunci ne apare limpede cã Uniunea Europeanã a dat prioritate termenului mediu ºi lung. Cu alte cuvinte. este o regiune sãracã. vom observa ºi alt dezavantaj: prelungire a masei compacte de pãmânt eurasiatice. am dori sã ne oprim puþin asupra unei probleme de o anumitã pregnanþã în literatura de specialitate: Europa este o regiune maritimã. Göran Theborn intitula un studiu. în mod semnificativ. vocaþia ei s-a împlinit ºi urmeazã sã se împlineascã în acest plan. Este clar. în zorii epocii moderne sau chiar înainte de aceasta au fãcut ca Europa sã graviteze în jurul mai multor centre de dezvoltare. Diferenþele de dezvoltare între Europa Esticã ºi cea Vesticã se explicã în bunã mãsurã pe bazã geograficã. concentrându-se cu deosebire asupra extinderii propriu-zise. dar nici nu au avut un substitut la aºezarea lor geograficã. dorind sã sublinieze acelaºi lucru. În primul rând. Europa. cu deosebire cea de Est ºi Centralã. Europa este pentru lume ceea ce este Peninsula Scandinavã pentru Europa. a preluat toate pulsiunile istorice venind din aceastã parte a lumii: migraþii. suprafaþa micã ºi poziþia lãturalnicã. Dimpotrivã. Este Europa o regiune maritimã? Înainte de a trece la tema-cheie a reformei instituþionale a Uniunii. lanþuri de munþi. au putut explora ºi alte teritorii. . Dacã privim atent la hartã. nãvãliri. din perspectiva aceasta. acest instrument vital pentru analiza geopoliticã. Recent. dar mai ales evoluþia istoricã în cadrul unor state care au apãrut. întinderea limitatã. Statele din vestul continentului nu numai cã au fost mai departe de nãvãlirile asiatice ºi. din punct de vedere geografic. apãrate prin sacrificiul popoarelor din estul continentului. al Rusiei sau al Chinei). au avut la îndemânã alternativa mãrii: când densitatea demograficã a fost prea mare. mari râuri. Nu dispune nici de zone cu micã densitate demograficã sau de zone pur ºi simplu nepopulate. cã Europa nu-ºi poate permite sã se axeze în mod unilateral pe aceastã direcþie fãrã a se angaja ºi în reformarea instituþionalã. care i-a prilejuit lui Paul Valéry caracterizarea de „micã prelungire a Asiei“ („petit cap de l’Asie“). Continentul nostru nu are bogãþii naturale care sã-l impunã ca o regiune distinctã. în acelaºi timp. „Europe – Superpower or a Scandinavia of The World?“38. dezvoltarea lor s-a asociat strâns cu posibilitãþile pe care le oferea aceastã poziþie de deschidere generoasã cãtre mãrile ºi oceanele lumii. sã nu beneficieze de o singurã zonã centralã (cum este cazul Statelor Unite.

când vorbeºte despre Europa. într-un succes care a consacrat zona drept principalul centru de dezvoltare a lumii moderne. locuitorii statelor riverane au dezvoltat o viziune orientatã cãtre comerþ care provine dintr-o lungã interacþiune cu marea. de facturã deterministã. chiar dacã prima se mãrgineºte. a strãlucit în Atlantic. maritime. poate fi convertit într-un avantaj. un factor-cheie în dezvoltarea Europei Occidentale. Europa Occidentalã este o regiune maritimã arhetipalã. la sistemul cadastral etc. Este adevãrat cã autorul. un dezavantaj. astãzi. Europa Occidentalã este ºi continentalã. de-a lungul istoriei. O viziune realistã configureazã mai exact rolul mediului natural ºi conferã spaþiul cuvenit unui alt factor care poate fi decisiv: societatea ºi organizarea ei. în edificarea unui întreg sistem colonial. Anglia. prin inteligenþã istoricã. în amplificarea comerþului. temperatura. Europa Occidentalã. ele au ilustrat într-un mod strãlucit adevãrul potrivit cãruia. precum Franþa sau Germania. chiar ºi numai cea occidentalã. gustul ºi condiþiile pentru performanþã etc. solul ºi compoziþia sa. Europa a strãlucit. indiscutabil. continentul nostru se mãrgineºte pe douã din frontoanele sale cu marea. centrul lumii s-a mutat din Mediterana în Atlantic ºi apoi s-a deplasat cãtre alte zone ale lumii? Apoi. suprafaþa terestrã limitatã. Ea nu explicã în întregime evoluþia ulterioarã impresionantã a þãrilor din vestul Europei. în general. De ce aceastã insulã de mãrime medie a ajuns la un moment dat superputerea lumii. statele din partea vesticã a continentului european s-au dezvoltat în ritmuri impresionante. nu putem accepta formula potrivit cãreia Europa. Folosind poziþia. ar putea fi o putere maritimã. a dezvoltat elemente de civilizaþie tipic continentale (organizarea terestrã.“40 Un set de condiþii economice ºi fizice propriu-zise reprezintã argumente în aceastã privinþã: caracteristicile fizice. Sunt þãri. are în vedere. de fapt. Dar atunci apare imediat întrebarea: ce se înþelege prin Europa Occidentalã? Oricât de restrâns am defini aceastã noþiune. Care ar fi argumentele acestei viziuni? Europa maritimã „descrie cel mai bine habitatul uman din cadrul reliefului insular ºi peninsular al Eurasiei. capitolul despre Europa astfel: „Europa maritimã ºi Maghrebul“39. ca . încât un autor de talia lui Saul Cohen îºi intituleazã. Vecinãtatea mãrii reprezintã. În acelaºi timp. pãdurile specifice climatului mediteranean.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 141 Atât de importantã este consideratã marea în viaþa Europei. A strãlucit în Mediterana. Prototipul succesului este. când ea a început sã-ºi construiascã flota ºi imperiul la peste o sutã de ani dupã ce Spania ºi Portugalia dispuneau deja de flote puternice ºi ocupaserã deja zone întinse de pãmânt peste mãri? Cum se explicã faptul cã. de ce nu mai este ºi astãzi Anglia aceeaºi putere ca în secolul al XIX-lea? Când vorbim de rolul factorilor naturali în dezvoltarea unor þãri sau zone nu este potrivit sã ne imaginãm o relaþie mecanicã. într-adevãr. Europa. climatul. De fiecare datã când mizele istoriei s-au jucat pe aceste frontoane. dacã aceastã vecinãtate ar fi fost factorul decisiv. în aceastã privinþã. precum fierul ºi cãrbunele. unde a evoluat civilizaþia europeanã. Într-adevãr. de la poºtã la transporturi.). Astfel. Cu toate acestea. În multe privinþe. Dovada cea mai bunã în acest sens este furnizatã de un fapt: cea mai mare parte a locuitorilor regiunii trãiesc pe o fâºie de pãmânt cu o lãþime de 400 de kilometri care se întinde de-a lungul mãrii ºi este traversatã din loc în loc de apele curgãtoare ce se varsã în ocean. ca ºi unele bogãþii naturale. într-o recentã lucrare. ºi dezvoltând comerþul maritim.

marcatã poate prea mult de tensiuni sau chiar conflicte. lumea era împãrþitã în douã mari regiuni strategice: prima. cea de-a doua. o lume. Geopolitica se concentreazã pe determinãrile ºi constrângerile geografice ale istoriei. Faptul cã Europa Centralã ºi de Rãsãrit a avut un parcurs istoric mai accidentat. iar cele douã pãrþi ale Europei nu pot fi vãzute decât împreunã. „Nu natura. ºi nu desparte. instrument care aratã aten- . Chiar Mackinder vorbeºte de un „Heartland de dimensiuni reduse“ în Europa. pentru cã îi aparþine din toate punctele de vedere. Chiar face o paralelã între Heartland-ul rus ºi cel francez. cea de-a doua. ca ºi muntele uneori. Fireºte cã în noul context se ridicã problema graniþei dintre Europa de Est ºi Heartland. iar primele modificãri au fost fãcute chiar de cãtre autorul noþiunii. Poate cã în deceniul al cincilea al secolului trecut era justificatã includerea Europei de Est în perimetrul Heartland-ului. Spaþiul de expansiune fireascã a continentului este considerat regiunea Maghreb. Europa maritimã ºi Maghrebul.“ 42 Dificultãþile de stabilire a graniþei nu trebuie sã impieteze asupra adevãrului potrivit cãruia Europa fãrã Europa Centralã ºi de Est nu este întreagã din punct de vedere cultural ºi demografic. divizatã. cel puþin cea demograficã. Graniþele Heartland-ului nu au fost niciodatã fixe.142 Geopolitica ºi Europa. cel francez. astãzi aceastã parte a continentului trebuie sã fie integratã Europei. cel puþin parþial. America de Sud ºi Africa de Sud ºi. Potrivit evaluãrii de atunci. cuprindea zona anglo-saxonã ºi caraibianã. ideea Europei maritime are ºi o prelungire logicã. Istoria continentului nostru a clocotit ºi aici. În ceea ce priveºte graniþele de apus ale Heartland-ului. dar acestea nu constituie motive pentru un tratament fugitiv ºi la suprafaþa lucrurilor. pe douã frontoane cu marea. De altfel. uneºte. istoriceºte vorbind. cum spune ºi titlul lucrãrii citate. când mai departe. Maghrebul ºi toatã regiunea mediteraneanã reprezintã un spaþiu de proximitate pentru Europa ºi trebuie tratate cu maximã atenþie. cum spune ºi autorul englez. pe unul. nu s-a dovedit potrivit pentru aºa ceva. Una este cã acest spaþiu. Aceastã parte a Europei este mai fragmentatã. Marea. Era o anumitã organizare politicã a lumii. Halford Mackinder. Asia insularã ºi Oceania. De altfel. Dacã în epocã se înþelegea includerea Europei de Est în cadrul Heartland-ului. dar. cã nici astãzi nu are nivelul de dezvoltare al acesteia nu poate fi un argument pentru neglijarea ei în analiza geopoliticã. în cele din urmã. Uniunea Europeanã a ºi adoptat un Parteneriat Euro-Mediteranean. numai cã aici se ridicã cel puþin douã probleme. ºi analizã istoricã. este în sens invers. cã nu a urmat evoluþia marcat ascendentã a Europei Occidentale. problemã într-adevãr dificilã. ºi Europa de Est – ºi Asia de Est. în ultima vreme. ele au fost situate când între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. pentru cã este vorba despre o graniþã politicã. Înþelegem cã Saul Cohen a preluat propria idee despre marile regiuni ale lumii susþinutã în cartea sa de acum patruzeci de ani41. era constituitã numai din douã regiuni geopolitice: Heartland-ul – care cuprindea. expansiunea. ci puterea militarã ºi economicã a puterilor aflate în competiþie ºi structura alianþelor strategice respective este cea care fixeazã limitele regiunii. cu excepþia graniþei de est. Analiza geograficã este. cum observã ºi Cohen. reprezentatã de lumea maritimã. nu are nici graniþe atât de clare ºi de naturale precum cele asigurate de vecinãtatea cu marea. Mai mult. lumea continentalã. „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cu Heartland-ul“. în aceastã viziune. geografic ºi istoric.

pentru cã statele din fostul spaþiu iugoslav aºteaptã ºi ele integrarea) este mult mai greu de condus decât o Europã cu 15 membri. de întârziere. aceastã extindere este „istoric – imperativã. pentru a înþelege mai bine ºi ceea ce urmeazã sã se întâmple. . împãrtãºesc alte valori. o acþiune de recuperare. O Europã cu 27 de membri. Cum este un proces în curs. politicã. apoi în cadrul Convenþiei Europene care a propus proiectul de Constituþie europeanã. reprezintã o parte a Europei. spiritual. Cum spunea atât de sugestiv Romano Prodi. chiar 28 de membri. Definirea arhitecturii optime a viitoarei construcþii europene devine fundamentalã. nu se înþelegea foarte bine) era spaþiul mediteranean. aºa cum existã instituþii cu orientare interguvernamentalã: Consiliul de Miniºtri ºi Consiliul European. a evoluat pe altã orbitã. Uniunea va trebui sã aibã o atenþie constantã. nu putem decât sã subliniem câteva prioritãþi ºi sã desprindem unele semnificaþii. pe când multe dintre þãrile spaþiului amintit aparþin altor culturi. De recuperare a unei zone care îi aparþine ºi care. Mai întâi. uneori. ºi nu Europa de Est. nici. în afara cãreia aceasta nu-ºi va pune în valoare potenþialul ºi nu va rãspunde aºteptãrilor. Europa îºi consolideazã dimensiunea continentalã. Problemele reale din aceastã regiune nu sunt motiv nici de ezitare. Întrucât extinderea a devenit un fapt. În al doilea rând. La nivelul Uniunii Europene existã instituþii cu orientare supranaþionalã. Reforma instituþionalã Împingerea limitelor estice ale Uniunii ºi învingerea geografiei au un corelativ necesar: sporirea capacitãþii de acþiune ºi de decizie a Uniunii. o parte componentã a Europei. Este o situaþie care pune în termeni presanþi reforma instituþiilor europene. Parlamentul European ºi Curtea de Justiþie. istoric. se cuvine relevat cã Europa. prin reintegrarea statelor din aceastã zonã. în cazul în care va fi acceptatã ºi Turcia (iar extinderea nu se poate opri aici. Tratatul de Reformã aprobat la reuniunea de la Lisabona din octombrie 2007 reia multe din inovaþiile din Constituþia care nu a ajuns sã fie promulgatã. Europa Centralã ºi de Est reprezintã. politic – dezirabilã iar cultural – indispensabilã“43. dar atitudinea este. din motive asupra cãrora nu insistãm. Faþã de spaþiul mediteranean. în esenþa ei. se pune ºi problema prioritãþilor ca atare. ªtim cã. Þãrile din bazinul mediteranean sunt þãri situate de partea cealaltã a Mediteranei. Acesta a fost socotit prea puþin tranºant în crearea unei arhitecturi instituþionale funcþionale. creºterea integrãrii ºi a funcþionalitãþii interne a Uniunii reprezintã imperativul momentului. pentru cã reintegrarea acestei zone face parte din procesul de reîntregire a Europei. dezbãtutã prima oarã la reuniunea la nivel înalt de la Nisa.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 143 þia de care se bucurã bazinul mediteranean ºi interesul Europei ca þãrile din acest bazin sã evolueze cãtre stabilitate ºi prosperitate. cum ar fi Comisia. la începutul anilor ’90. În plus. însã. cum a ºi fãcut-o. fie ºi de Est. pe când faþã de Europa Centralã ºi de Est Uniunea trebuie sã iniþieze. în þãri europene limitrofe Mediteranei au existat puncte de vedere potrivit cãrora prioritar pentru Uniune (sau pentru þãrile din aceastã zonã. din punct de vedere geografic. Fãrã a discuta în adâncime aceastã temã. vom face o scurtã prezentare a instituþiilor actuale ale Uniunii. fãrã de care continentul nu ar avea ponderea ºi influenþa care l-au consacrat.

De pildã. Comisia. format din premierii sau preºedinþii þãrilor membre ale UE. dar dupã mãrirea la 15 membri numãrul parlamentarilor a crescut la 626. El cuprinde ºefii de stat ºi de guvern din statele membre ºi se reuneºte îndeobºte la sfârºitul fiecãrei preºedinþii a Comisiei Europene. Comisia este expresia intereselor comunitãþii. ci întruchipeazã ideea de unitate europeanã. dacã o asemenea hotãrâre întruneºte douã treimi din voturi. practic. Comisia ºi-a sporit personalul. Parlamentul European oferã o imagine a spectrului ideologic al Uniunii Europene. . membrii Parlamentului European sunt aleºi direct de cãtre cetãþenii statelor din care provin. Înfiinþat în 1952. în forul european ei nu sunt grupaþi pe blocuri naþionale. Cu alte cuvinte. Demn de menþionat este ºi faptul cã. cum spunea Conway W. ca parte a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului. de fapt. deºi membrii Parlamentului sunt aleºi în fiecare þarã a Uniunii Europene – proporþional cu populaþia –. Henderson. Mai ales sub conducerea lui Jacques Delors. Înfiinþarea Consiliului European a fost o expresie a rezistenþei pe care liderii respectivelor þãri au manifestat-o faþã de ideea de a fi conduºi de un for supranaþional. în afara Comunitãþii Europene. Franþa avea un numãr de 87 de mandate care au scãzut la 72. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia.000 de funcþionari care asigurã din punct de vedere administrativ funcþionarea Uniunii Europene. Acest organism devine în mod legal parte integrantã a Uniunii Europene numai începând cu anul 1986. Consiliul European încearcã sã ajungã la înþelegeri prin care sã se armonizeze marile orientãri politice ale statelor membre. dupã cum este în mãsurã sã blocheze o serie de propuneri executive. Din 1979. care funcþioneazã la Strasbourg. Parlamentul European. Prin Tratatul de la Nisa.45 Prin întâlniri la cel mai înalt nivel. În felul acesta. numãrul parlamentarilor a crescut la 732. Curtea de Justiþie a constituit în toþi aceºti ani un factor important pentru integrarea europeanã. dupã numire. numãrul parlamentarilor se ridica la 518. este. aceºtia nu mai reprezintã interesele propriilor guverne. Având sediul la Bruxelles. Curtea este alcãtuitã din 13 judecãtori numiþi de cãtre statele membre pentru un mandat de ºase ani. De altfel. O datã numiþi. identificã agenda de probleme ºi propune soluþii pe care le înainteazã Consiliului de Miniºtri. Întrucât Curtea este chematã sã asigure aplicarea acestor reglementãri. „primul ºi singurul experiment în democraþia transnaþionalã“44. dar are prerogative în ceea ce priveºte supravegherea bugetului Uniunii. ajungând la circa 13. În momentul când Uniunea avea 12 membri. Creatã în 1952. Rolul sãu este crucial pentru procesul de integrare europeanã. Comisia simbolizeazã ºi asigurã funcþionarea ideii de integrare supranaþionalã mai mult decât orice organism. Comisarii nu mai au. ci mai ales pe grupuri ideologice. Parlamentul European nu poate adopta legi. se poate spune cã acest for a mers cel 10. ei ºi depun un jurãmânt de credinþã Uniunii Europene. reglementãrile europene au întâietate în faþa celor naþionale.144 Geopolitica Comisia este alcãtuitã din reprezentanþi numiþi de statele membre pentru o perioadã de patru ani. Dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa. Curtea este chematã sã reglementeze ºi sã medieze diferite conflicte pe baza acestor tratate. Consiliul European. Pentru Uniunea Europeanã. tratatele pe care le adoptã Curtea reprezintã legea supremã. numãrul de locuri ce reveneau þãrilor care erau mai de mult membre ale Uniunii a scãzut. nici un fel de legãturã cu interesele guvernelor care i-au propus.

46 Admiterea tinerelor democraþii în cadrul Consiliului a reprezentat un fel de certificat de atestare a respectãrii principiilor democratice.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 145 deoarece membrii Consiliului sunt cei care au puterea de a realiza în þãrile lor orice hotãrâre luatã la nivel european. Dupã 1990. putem doar sã observãm cã ele urmeazã linia simplificãrii procesului de . Prin acordul final asupra noului Tratat de la Lisabona. alcãtuit din miniºtrii de externe ai statelor membre. al execuþiei bugetului) ºi de consultare. ºi cealaltã. Consiliul Europei. Tratatul prevede de asemenea cã din 2014 numãrul Comisarilor se reduce la douã treimi din numãrul statelor membre. cu sediul la Strasbourg. Consiliul poate fie sã promoveze. Consiliul Europei devine prima structurã de integrare a noilor democraþii. în funcþie de rezultatul alegerilor europene. altfel se considerã cã s-a ajuns la majoritate calificatã. la propunerea Consiliului European. Deciziile luate pe baza acestei scheme de vot trebuie sã întruneascã sprijinul a cel puþin 55% din membri ºi sã reprezinte cel puþin 65% din populaþia Uniunii. chiar fãrã atingerea pragului de 65% din populaþie. Deoarece schimbãrile propuse de Tratatul de reformã nu au fost încã puse în practicã. Fiind un organism care reprezintã prin excelenþã punctul de vedere interguvernamental. majoritatea statelor din aceastã regiune. Cum s-a spus. fie sã blocheze ideea supranaþionalã. Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe ºi Politica de Securitate va fi ºi Vicepreºedintele Comisiei. Luând naºtere în 1949. noile reguli de distribuire a locurilor fiind stabilite de Consiliul European pe baza propunerii Parlamentului ºi adoptate cu consimþãmântul sãu. în prezent) ºi va putea deþine douã mandate. O prevedere suplimentarã împiedicã blocarea unor decizii de cãtre state membre cu populaþie numeroasã: minoritatea de blocaj trebuie sã reprezinte cel puþin patru state membre. Sistemul de vot prin majoritate calificatã propus de Tratatul de Reformã se bazeazã pe principiul dublei majoritãþi. Uniunea Europeanã pune punct procesului îndelungat de reformare a instituþiilor sale. Iatã câteva din inovaþiile introduse: noul Preºedinte al Consiliului European va fi numit pentru o perioadã de doi ani ºi jumãtate (faþã de ºase luni. reprezentatã de Adunarea Consultativã. faþã de numãrul actual de 27 de comisari. au fost admise în Consiliu. printre care ºi România. cu minim ºase locuri pentru þãrile mici (ceea ce permite reprezentarea curentelor politice mari) ºi maxim 96 pentru þãrile mari. Dupã 1989. Comisarii vor fi selectaþi prin rotaþie între statele membre. pentru un mandat de 5 ani. alcãtuitã din parlamentari proveniþi din parlamentele naþionale. Tratatul de Reformã fixeazã numãrul maxim de locuri în Parlamentul European la 750. el contribuie la „securitatea democraticã“ a continentului. Parlamentul e cel care alege Preºedintele Comisiei. întruchipatã de Comitetul de Miniºtri. Consiliul Europei are douã dimensiuni: una federalistã. Rolul Parlamentului e în continuã creºtere. Parlamentul împarte funcþiile legislativã ºi bugetarã cu Consiliul de Miniºtri ºi are ºi funcþii de control politic (al Comisiei. interguvernamentalã. reuneºte toate statele Uniunii Europene. Prin procedura legislativã ordinarã Parlamentul devine co-legislator în cele mai multe din cazuri. Parlamentul va avea o mai mare putere de decizie asupra alcãtuirii sale.

o diversitate confirmatã ºi exprimatã în toate planurile creaþiei. trãsãturile confederale aproape prevalau asupra celor federale. Alegerile importante au loc la nivelul statelor. Cu privire la acest aspect. Uniunea. În alþi termeni. una este sã coordonezi ºi sã negociezi poziþiile ºi interesele a 15 state ºi cu totul alta sã faci acelaºi lucru pentru 25 sau pentru 27 þãri. ºi sensibilitãþile în acest plan se cereau menajate. la care se adaugã faptul cã autoritatea asupra politicii fiscale este deþinutã de cãtre Banca Centralã Europeanã. câte se preconizeazã sã numere. a nesocoti. implicit. chiar ºi a subestima tradiþia ºi tot ceea ce ne propune o întreagã evoluþie istoricã ar fi un act care ar pune în pericol existenþa construcþiei europene. Ackerman preciza: „Este de la sine înþeles cã elementele federale ºi supranaþionale se vor extinde. naþionale ºi culturale puternice. cetãþenii nu au legãturã directã cu organismele europene. Comunitatea Economicã Europeanã a afirmat o vocaþie supranaþionalã certã. ci de la guvernele acestora. Cum era ºi firesc. cum va evolua Uniunea? Într-o direcþie federalistã sau într-una care sã împace trãsãturile federale cu cele confederale? De la început. În primul rând cea a raportului dintre organismele europene ºi statele membre. În al doilea rând. În ultimii ani. însãºi coordonarea poziþiilor de care aminteam se va face mai greu.146 Geopolitica luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene. instituþiile-cheie ale Uniunii îºi derivã autoritatea nu de la cetãþenii statelor membre. ºi structurile care îi creeazã cadrul de manifestare trebuie sã existe. Uniunea a devenit în plan economic o federaþie propriu-zisã. a soluþiilor preconizate de statele naþionale.“48 Sunt cel puþin câteva argumente care pledeazã în acest sens. de încorporare în deciziile comune a abordãrilor. ºi. În afara Parlamentului. pe care îl aleg. mai ales într-o Europã cu tradiþii statale. dintre competenþele pe care trebuie sã le întruneascã structurile de conducere ale Uniunii ºi cele ale þãrilor din cadrul sãu. putea duce la paralizarea activitãþii instituþiilor europene. Dacã nu ar fi fost adoptatã mãsura privind moneda unicã. a numãrului de decidenþi. într-o Europã a cãrei mândrie este tocmai diversitatea. Structurile interguvernamentale exprimã nevoia de coordonare a poziþiilor. Aºa cum am mai spus. Nici nu s-ar putea renunþa la ele. Întrebarea este: va deveni ea o federaþie ºi în . În faþa integrãrii politice Existã câteva probleme esenþiale la care trebuie sã rãspundã procesul de restructurare internã a Uniunii. care are capacitatea de a negocia în anumite domenii în numele tuturor statelor membre. A rezultat o Uniune cu douã tipuri de organisme: supranaþionale ºi interguvernamentale. Nu este nici o îndoialã cã orientarea care se va impune va fi cea reprezentatã de întãrirea dimensiunii federale47 a Uniunii. instituþie federalã mai este ºi Comisia Europeanã. s-a introdus moneda unicã. În primul rând. în curând. Cum aceastã nevoie se menþine. Cu excepþia Parlamentului. Nu este nici o îndoialã cã organismele interguvernamentale îºi vor pãstra o anumitã pondere. Prin mãsura respectivã. Într-o Europã atât de bogatã naþional. Europa trebuie sã foloseascã prilejul actual pentru o clarificare internã. Creºterea spectaculoasã a numãrului de membri.

nu numai cã nu-ºi va împlini propria construcþie. de competenþa ei în rezolvarea problemelor pe care le ridicã dezvoltarea actualã ºi situaþia politicã internaþionalã. Lumea de astãzi are nevoie de experienþa Europei. fundamental însã. sã fie cu adevãrat un pol de putere. Unde va suna un telefon dat de la Washington sau de la Beijing. ci ºi un alt lucru mai puþin sesizat. Altminteri. o simplã potenþialitate. am putea spune. Uniunea va risca sã nu joace rolul politic la care o îndreptãþeºte puterea ei economicã. de vocea ei. efortul ºi progresele fãcute de peste patru decenii vor putea rãmâne. poate slãbi coeziunea ºi solidaritatea cetãþenilor. menit sã cunoascã rapid poziþia Europei într-o problemã presantã? Aici este problema adevãratã a Europei de astãzi. Cum spunea Romano Prodi. atâta vreme cât nu are o politicã externã ºi de securitate unitarã ºi bine definitã. „Angajarea în competiþia constructivã cu «cealaltã» superputere pentru modele economice ºi sociale. ori se va opri la jumãtate? Întrebãrile pe care le adresãm sunt în bunã mãsurã retorice. deci. Etajul economic este integrat într-o manierã federalã ºi dã posibilitatea Uniunii sã acþioneze ca un singur stat. Aici Europa nu are o politicã unitarã ºi nu vorbeºte printr-o voce unicã. Ackerman defineºte aceastã perspectivã de devenire a Europei în termeni mai puþin obiºnuiþi ºi la un nivel. a rãmas mult în urmã. combinaþia de structuri federale confederale se va pãstra: aici este vorba despre o schimbare de accent în favoarea celor federale. maxim. Europa este un gigant. Fãrã rezolvarea ei.“50 .Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 147 plan politic? Fãrã îndoialã. Europa nu poate deveni actor internaþional. Europa nu poate participa la procesul de luare a deciziilor pe plan internaþional atâta timp cât vorbeºte pe mai multe voci. Europa ar trebui sã facã acest lucru nu numai din motive ºi din interese interne. „în plan economic. Fãrã unitate în plan politic. sau va rãmâne doar una economicã? Va finaliza construcþia începutã cu mai bine de cincizeci de ani în urmã. Va deveni ºi o adevãratã Uniune politicã. ci ºi din raþiuni internaþionale. unde. mai ales în latura de politicã externã ºi de apãrare. ca ºi pentru stabilirea strategiilor de rezolvare a conflictelor globale trebuie sã fie scopul nostru pe termen lung. în registru geopolitic. ci riscã sã erodeze ceea ce a fãcut pânã acum. Integrarea politicã va face din Uniunea Europeanã un actor geopolitic de primã importanþã. În momentul de faþã Uniunea are douã niveluri care funcþioneazã dupã norme diferite ºi cu viteze diferite. care vor conferi o mai mare capacitate de acþiune ºi posibilitatea ca Europa sã se poatã pronunþa unitar asupra unor probleme esenþiale. ºi etajul politic funcþioneazã în organizare confederalã. Lipsa de unitate în politica externã poate avea consecinþe pe plan intern. Aceasta este problema vitalã cu care se confruntã Uniunea în momentul de faþã. Sincopele ºi poziþiile diferite. avem mai mulþi actori. de la Kremlin sau de la Tokyo. un pitic“49. Ajungem astfel la cel de-al treilea argument. chiar opuse pe care le-au exprimat statele Uniunii Europene în actuala crizã din Irak ne-au arãtat nu numai situaþia delicatã în care se aflã Uniunea ca actor internaþional. pol de putere politicã. Practic. Europa politicã. Dacã nu va face acest pas. iar în cel politic. încrederea lor în construcþia europeanã. Europa nu poate face faþã marilor puteri ale momentului ºi problemelor serioase pe care le ridicã globalizarea decât acþionând unitã. Uniunea nu are de ales: ea trebuie sã devinã actor politic internaþional.

volumul prevederilor ºi hotãrârilor. ea a revenit în atenþie. Cu alte cuvinte. cerinþa de a preveni riscul unei paralizii decizionale. Riscul unei paralizii a deciziei Problema centralã a restructurãrii este cea care priveºte funcþionalitatea propriuzisã a instituþiilor de bazã ale Uniunii. proiecte. De aceea. preºedintele Convenþiei Europene. care însumau mii de pagini.51 Constituþia se impunea. Vom da un singur exemplu. Fiind adoptate în momente diferite. înainte de a trece la problema normelor pe baza cãrora se va face restructurarea instituþionalã propriu-zisã. pur ºi simplu. Asemenea aspecte ºi altele la care nu mai facem referire ridicã problema revederii complete. numãr care urma sã mai creascã pe mãsura primirii de noi membri. evident. Comisia numãra 20 de membri. mai uºor de dezbãtut. Au avut loc perfecþionãri. s-a gãsit formula votului prin majoritate dublã. Aceasta ar fi însemnat 33 de comisari. sã relevãm douã aspecte importante. problema perfecþionãrii instituþionale s-a reportat. Pentru a evita aceastã situaþie. ar fi devenit nefuncþionalã. Preocuparea la care ne referim nu este nouã. dupã aderarea celor zece.148 Geopolitica La nivel de principiu.54 Înainte de extinderea din 2004. oricum. În cele ce urmeazã o sã facem referire la prefacerile care au avut loc în cadrul a douã organisme de bazã: Comisia ºi Consiliul de Miniºtri. aºa cum au fost ele precizate de Valéry Giscard d’Estaing. Acceptarea de noi state a generat o creºtere a numãrului de membri în diferite organisme. O primã propunere a fost ca fiecare stat sã aibã un comisar. Tratatul de Reformã încearcã sã rezolve astfel de probleme instituþionale. soluþia ca fiecare . pentru a nu afecta decât în limite strict stabilite dreptul suveran al statelor membre de a gestiona problemele interne. date. totul se complicã ºi pot apãrea blocaje greu de surmontat. poate cea mai autorizatã voce în acest domeniu. dar va fi caligrafiatã cu foarte mare grijã. Comisia. nu sunt definitive. Parlamentul European ajunge sã numere 750 de membri. dimensiunea federalã va fi prezentã. fãcea foarte dificilã luarea de decizii pe baza lor. dar ne oferã o idee despre preocupãrile aflate în prim-plan. lucrurile sunt mai clare ºi. S-a pus întrebarea cum s-ar putea proceda în faþa noului val de extindere. un membru din partea fiecãrui stat.53 Ceea ce ridicã iarãºi problema funcþionalitãþii ºi a procedurilor de vot. Se putea ajunge la un blocaj pe care noua Constituþie a încercat sã-l rezolve. care. În contextul lãrgirii din 2007. Apoi a fost avutã în vedere. De îndatã ce se pãºeºte pe tãrâmul înfãptuirii lor. Preºedintele Convenþiei subliniazã. ele comportau ºi accente diferite. cerinþa ca „UE sã nu intervinã în afacerile statelor membre mai mult decât este necesar pentru exercitarea propriilor responsabilitãþi“52. De fiecare datã. Situaþia este similarã ºi în cazul celorlalte instituþii. ceea ce i-ar putea bloca funcþionarea. dar acestea au fost mai mult niºte paliative. iar þãrile mari sã aibã dreptul la douã locuri. pentru cã se simþea nevoia acutã a unui document care sã topeascã în substanþa sa „tratatele complexe ºi dificile“ adoptate de cãtre Uniune de-a lungul timpului. Cu fiecare lãrgire. evident. Concomitent. a regândirii întregului sistemul instituþional. cele cinci state mari având dreptul la un comisar în plus. în acelaºi timp. Vom apela la cifre. astfel încât el sã-ºi conserve capacitatea de a rãspunde noii complexitãþi pe care o cunoaºte Uniunea.

Aceastã soluþie nu a fost primitã de la bun început cu entuziasm de toþi membrii Uniunii: la Lisabona Finlanda ºi Danemarca s-au pronunþat cu tãrie împotriva reducerii numãrului de comisari. Comisia are 27 de comisari. peste numãrul de voturi cerut de „minoritatea care poate bloca“. De când Comunitatea avea ºase membri s-a adoptat urmãtorul sistem: cele trei þãri mari – Franþa. în timp ce Germania rãmânea cu unul singur. Demn de subliniat este cã. iar rolul statelor mari risca sã devinã ºi mai puþin important. cele trei state baltice ar fi avut trei comisari. dar Tratatul de Reformã prevede reducerea numãrului de comisari pânã la douã treimi din numãrul statelor membre.“55 Ca sã nu mai vorbim de faptul cã minoritatea de blocaj se putea realiza ºi mai uºor. Prin valul de extindere din 2004. comisarii din partea celor mai mari cinci state. þãri mici. care se va aplica abia din 2014. câte unul pentru fiecare stat membru. în condiþiile în care numãrul acestora nu va trece de 20. cei 12 membri noi aveau 108 voturi. În ceea ce priveºte voturile în Consiliul de Miniºtri. Majoritatea calificatã însemna 12 din 17 voturi. Tratatul a introdus atunci soluþia dublei majoritãþi. restul þãrilor urmau sã aibã un comisar prin rotaþie. Nou-veniþii au fost încadraþi în schema existentã: Marea Britanie în grupa þãrilor mari. Dar nici aceastã formulã nu a satisfãcut pe toatã lumea: Varºovia a reuºit sã includã clauza Ioannina într-un protocol al textului tratatului. împreunã. care cuprinde în general. Fiecare din cele patru þãri mari avea câte 29 de voturi. statele mici întrunesc uºor 13 procente. iar restul statelor sã aibã un comisar prin rotaþie. în acelaºi timp. deci peste 70% din numãrul total. Suediei ºi Finlandei. Evident. am putea spune. iar numãrul de voturi scãdea proporþional cu mãrimea populaþiei. La summit-ul de la Nisa s-a gãsit o soluþie de compromis: fiecare stat mare sã aibã al doilea comisar. Prin aderarea Austriei. În felul acesta. sã poatã avea un comisar. Malta avea 3 voturi. ºi aceasta ar fi scãzut autoritatea Comisiei în faþa statelor mari ºi. aveau un numãr de voturi dublu faþã de Luxemburg. În prezent. ceea ce înseamnã 31 de procente din total. S-a creat o ratã de 4:2:1 dintr-un total de 17 voturi. Altã soluþie preconizatã: fiecare stat sã aibã un comisar. Clauza poate fi modificatã doar prin unanimitate de voturi. ceea ce înseamnã „minoritatea care poate bloca“.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 149 membru. vor reprezenta 24% din numãrul cetãþenilor. La Nisa s-a stabilit urmãtoarea formulã: cele 27 de þãri aveau. dar numãrul acestora sã nu treacã de 20. care. RFG ºi Italia – aveau de douã ori mai multe voturi decât Belgia ºi Olanda. Dimpotrivã. Ea permite þãrilor aflate în minoritate în timpul votului sã suspende (temporar) luarea deciziilor. cu excepþia Poloniei. Grecia în aceeaºi grupã cu Belgia ºi Olanda. împreunã. Ele însumau 80% din totalul populaþiei. tendinþa de care aminteam s-a accentuat. iar Danemarca ºi Irlanda între þãrile mici ºi foarte mici. dar împreunã nu întruneau majoritatea calificatã. . De partea cealaltã. ponderea statelor mari în adoptarea hotãrârilor a scãzut vizibil. nici aceastã soluþie nu a fost adjudecatã. ar fi contrazis orice normã a reprezentativitãþii. Iatã ce spune Valéry Giscard d’Estaing în aceastã privinþã: „Dupã extindere. 345 de voturi. indiferent de mãrime. în 2014. situaþia nu este mai simplã. Majoritatea calificatã era formatã din 258 de voturi. care reprezintã 78% din populaþia Uniunii Europene. la rândul lor. în cele din urmã. s-au creat noi categorii: Spania a fost încadratã între grupa þãrilor mari ºi grupa imediat urmãtoare.

unul din aceste locuri urmând sã revinã automat Poloniei. poporul sau statul? Dacã pornim de la premisa de federaþie de state. dar ºi pentru a conserva capacitatea de decizie a respectivelor structuri. „Aº dori ca Preºedintele Comisiei sã fie ales de o majoritate de 2/3 din Parlament. În acelaºi timp. Pentru ca numãrul de parlamentari europeni sã nu fie mai mare de 750. în contextul mãririi considerabile a numãrului de membri. când în ecuaþie sunt implicate 27 de þãri membre. am releva un aspect. Dupã cum s-a putut observa. iar Italia a dorit sã obþinã un loc în plus în Parlamentul european (ceea ce face ca Italia sã aibã acelaºi numãr de locuri ca Marea Britanie). precizeazã Giscard d’Estaing. dacã va fi o federaþie ºi cât de mult spirit federalist va putea încorpora Uniunea. În legãturã cu acest lucru. de a preveni apariþia unor posibile forþe centrifuge. ci ºi de experienþa istoricã pe care asemenea þãri o aduc în procesul de conducere a continentului. aproape 80% din populaþia Uniunii sã nu întruneascã un numãr de voturi cât de cât apropiat de aceastã pondere realã –. se are în vedere o creºtere a rãspunderilor fiecãrei instituþii în parte: rolul Comisiei va spori. Sunt state-fanion. Aceasta este prima cerinþã a perfecþionãrii interne despre care am vorbit. atunci dreptul fiecãrui stat trebuie sã fie egal. Mecanismul de decizie trebuie sã creeze cadrul optim pentru luarea hotãrârilor. Dupã cum spunea Pat Cox. fiecare stat ar trebui sã aibã un numãr egal de voturi. Vitalitatea construcþiei europene va fi datã ºi de respectarea acestui raport. mai ales în ceea ce priveºte misiunea sa de a veghea asupra respectãrii tratatelor încheiate. Concomitent. iar capacitatea decizionalã este fundamentalã acum pentru Uniunea Europeanã. Dacã pornim de la premisa de federaþie de popoare. adãugãm noi. de a acþiona. „Avantajele actualei situaþii – menþioneazã preºedintele Convenþiei Europene – este cã împacã în mod satisfãcãtor ambele aspecte ale problemei. împreunã. Mai ales în perspectiva accentuãrii caracterului federal al Uniunii.“56 În sfârºit. Indiferent ce formã va lua în viitor Europa.150 Geopolitica Nu a fost singurul compromis fãcut la reuniunea de la Lisabona: Polonia a solicitat suplimentarea cu trei locuri a numãrului avocaþilor generali de la Curtea de Justiþie (actualmente de 5). atunci dreptul fiecãrui cetãþean trece pe prim-plan. state cu care Europa trebuie sã se mândreascã. Toate aceste luãri de poziþie aratã cât e de dificil procesul de luare de decizii. Parlamentul urmeazã sã dobândeascã noi atribuþii în ceea ce priveºte luarea deciziilor propriu-zise. nimic nu ar afecta mai mult încrederea în Uniune ºi prestigiul ei real decât instituirea unui „directorat al celor mari“. Cine este reprezentat în asemenea instituþii. Consiliul European va dispune de o serie de structuri de pregãtire ºi luare a deciziilor.“57 Nu numai din nevoia de a întruni cerinþa reprezentativitãþii – ar fi nefiresc ca state care deþin. Aici apare o foarte delicatã problemã de legitimitate. Ceea ce înseamnã cã numãrul de voturi ar trebui raportat la numãrul populaþiei. Romano Prodi vorbea ºi despre dreptul Parlamentului de a alege Preºedintele Comisiei. în procesul reprezentãrii va fi obligatoriu sã þinem cont nu numai de ponderea statelor mari. Instituþiile trebuie sã aibã capacitatea de a lua decizii. Cu alte cuvinte. o preocupare importantã a procesului de perfecþionare instituþionalã este reprezentatã de asigurarea ponderii cuvenite statelor mari. s-a ajuns la compromisul ca preºedintele Parlamentului sã nu mai aibã drept de vot decât în împrejurãri excepþionale. iar în stabilirea mecanismelor de decizie nu este nevoie sã fie urmatã neapãrat doar logica numãrului. „cele mai multe decizii .

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 151 urmeazã sã fie luate“58. Aºa se face cã. în ceea ce priveºte dimensiunea federalã. care ar exprima mai bine realitatea economicã mondialã dupã încheierea Rãzboiului Rece. cea economicã. cea a raportului dintre regiunile economice ºi globalizare. În spatele cursei înarmãrilor avea loc ºi o altã cursã. Evident cã toate propunerile de acest gen urmeazã a mai fi discutate. se va apropia de dimensiunile continentului. dar ºi cã prima. Preºedintele Convenþiei El îndeamna la gradaþie ºi considera cã „dezvoltãri pozitive sunt posibile“ în privinþa reformãrii instituþiilor europene. cursa economicã. la nivelul Uniunii va fi transferatã rãspunderea finalizãrii diplomatice a unor hotãrâri politice luate. În sfârºit. singur. Tocmai de aceea. Europa. Cel puþin în înþelesul pe care îl dã Giscard d’Estaing. care. actuala Uniune Europeanã. un fenomen silenþios. Uniunea Europeanã ºi Japonia). o datã cu încheierea Rãzboiului Rece. ci de „un transfer al responsabilitãþilor diplomatice asupra Comunitãþii“ care ar „reduce limitele pentru iniþiativa naþionalã“59. Dacã înþelegem bine. întrecerea s-a transformat din cursã militarã în cursã politicã“62. nu ar fi vorba despre „politicã externã comunã a UE“. am fi dorit sã mai insistãm asupra unei probleme esenþiale: cea a politicii externe a Uniunii. care. problemelor dezvoltãrii contemporane. domina scena politicã a lumii. temã extrem de viu discutatã în ultima vreme. Mario Teló vorbeºte despre un „directorat trilateral“63 (SUA. are în vedere „crearea unor funcþii federale în amândouã instituþiile executive – Consiliul ºi Comisia –. pentru cã aceste regiuni includ cele mai importante þãri din punct de vedere economic ale lumii. Finalizarea diplomaticã este un pas înainte. pentru cã ele inaugureazã un alt tip de evoluþie. Cum am putea privi regiunile în raport cu acest nou fenomen dominant al zilelor noastre. „fãrã pauzã. Japonia. este momentul sã clarificãm o problemã foarte viu discutatã astãzi. Apãrea din ce în ce mai limpede nu numai cã prima cursã va fi decisã de cea de-a doua. Apoi. care porneºte de la premisa cã nici un stat. Este. vor fuziona formând guvernul Europei unite“61. Apariþia regiunilor economice reprezintã un fenomen cu totul nou. Aici considerãm cã este problema-cheie: cum se vor lua aceste hotãrâri. toate luptând pentru supremaþie economicã. care împreunã cu Canada ºi Mexicul au format NAFTA (North American Free Trade Agreement).60 Giscard d’Estaing precizeazã în încheierea studiului cã. cursa înarmãrilor. dar din ce în ce mai evident. nu mai poate face faþã. am putea adãuga. mai puþin . oricât de puternic. principiile trebuie precizate din vreme ºi temeinic. de funcþionarea noii regiuni. Prima asemenea regiune a apãrut pe continentul european ºi a fost reprezentatã de ceea ce s-a numit Comunitatea Europeanã. Regiunile economice – noii actori mondiali Întrucât am discutat pe larg problemele implicate de construcþia europeanã. În perioada de dupã încheierea acestui rãzboi existã o singurã superputere militarã (SUA) ºi trei superputeri economice: SUA. globalizarea? Din ultimii ani ai Rãzboiului Rece. dar ea urmeazã unei decizii. dupã actuala extindere. într-o zi. este din ce în ce mai mult o interfaþã pentru cea decisivã. dupã pãrerea noastrã. Mai întâi. Nici chiar SUA.

bazat pe existenþa unor „cetãþi economice“.64 Luttwak dezvoltã o demonstraþie de ecou. potrivit cãreia regionalismul va fi noua formã de conflicte geo-economice. dimpotrivã. de obstacole greu de tolerat pentru un comerþ liber. ceea ce poate spori riscurile unor conflicte în zonã. dimpotrivã. cum ar fi MERCOSUR (un gen de acord comercial al Americii de Sud). Comunitatea Statelor Independente. La fel de importantã ni se pare natura modelului propriu-zis de integrare adoptat de o regiune sau alta. pornind ºi de la experienþele dureroase petrecute aici în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. de regionalizare ºi de globalizare. ASEAN (Association of South-East Asia Nations) etc. Stimuleazã regiunile economice comerþul mondial sau prefigureazã un fel de autarhie economicã intraregionalã? Rãspunsul depinde de modul în care sunt concepute ºi funcþioneazã aceste regiuni. A apãrut o întreagã literaturã în privinþa relaþiei de care vorbim. Pactul Andin. sub forma unor regiuni economice. în care sã intre nu numai atuurile þãrii-fanion. considerã cã procesul de formare a regiunilor reprezintã o întoarcere la un „medievalism“ întârziat. Bhagwati apreciazã cã regionalismul a cuprins lumea ºi ameninþã sistemul comerþului multilateral. conservã în întregime suveranitatea statelor. fãrã suficientã anco- . care au reprezentat un îndemn la mare prudenþã în orice tentativã de înfiinþare a unor organisme cu prerogative supranaþionale. O parte a acesteia vede cele douã procese. dacã încurajeazã ºi stimuleazã reguli ºi norme care sã atenueze diversele obstacole în calea fluxului de schimburi la nivel global. cu potenþiale consecinþe politice. precum ºi cea a raporturilor dintre regiunile economice ºi procesul globalizãrii contemporane. Asia-Pacific. generatoare de tensiuni ºi chiar conflicte. NAFTA a apãrut ca o reacþie la Comunitatea Europeanã. NAFTA – au mai apãrut ºi alte regiuni de integrare. Fiecare dintre cele trei mari regiuni de integrare dispune de un lider. potrivit unor declaraþii oficiale. orientat doar de normele performanþei ºi competitivitãþii. Apariþia regiunilor economice pune în termeni noi problema evoluþiei comerþului internaþional. ca fiind în esenþa lor complementare. reprezintã o modalitate tot mai des adoptatã în diferite zone ale lumii. Astfel. Europa dispune de o structurã proprie în acest sens (Uniunea Europei Occidentale – UEO). gradul sãu de acceptare. trebuie sã luãm în calcul ºi capacitatea „locomotivei“ de a asigura puterea de înaintare a regiunii în ansamblu. Este un model supranaþional sau unul care se limiteazã la a stimula relaþiile comerciale dintre þãri ? Europa promoveazã un model supranaþional. Prin urmare. ci ºi relaþiile þãrii respective cu ansamblul regiunii. chiar dacã ea este susceptibilã de dezvoltãri ulterioare.65 Noi considerãm cã aceastã dezbatere nu este feritã de o anumitã abordare speculativã. de o „locomotivã“: NAFTA de SUA. Semnificativ este faptul cã aceastã formã de evoluþie. În Asia-Pacific nu existã o asemenea structurã. De pildã. bazatã pe argumente construite în laboratoare academice. Asia-Pacific de Japonia iar Uniunea Europeanã de Germania.152 Geopolitica important cã. Asia-Pacific. pe lângã cele trei mari regiuni – Europa. dar ºi a „locomotivelor“ acestora. ar merita o analizã comparativã a regiunilor ca atare. Când vorbim de competiþia dintre aceste zone. dacã ele sunt deschise comerþului internaþional. Deosebiri semnificative au loc ºi în ceea ce priveºte structurile de securitate ale regiunilor respective. Cealaltã. cu organisme supranaþionale.

Sã ne imaginãm ce ar însemna participarea þãrii noastre la fluxurile comerciale ale lumii de astãzi fãrã aceastã . Ceea ce propunem este mai întâi sã privim atent la harta economicã a lumii. câr ºi. România se pregãteºte acum sã adere la Uniunea Europeanã. Ea este vizibil marcatã de existenþa regiunilor economice care cuprind majoritatea þãrilor dezvoltate. În primul rând. iar sãracii. a accentuat decalajele existente. de a „încadra“ puterile zonale respective. motivele care au dus la crearea regiunilor economice. ce probleme rezolvã sau îºi propun sã rezolve. nevoia unor state puternice. oarecum comunã. În constituirea unei regiuni sunt topite mai multe cerinþe. el va fi din ce în ce mai puþin acceptat. companiile. Este de notorietate faptul cã globalizarea a generat o serie de consecinþe sociale negative. aºa cum o dovedesc anumite reacþii în zonele în care se organizeazã diferite întâlniri pe aceastã temã. România primeºte fonduri considerabile pentru restructurare. Având de-a face cu un fapt. cu consecinþe sociale greu de evaluat. sã mai insistãm asupra unui aspect. ºi mai sãraci (vezi în acest sens ºi capitolul despre globalizare din lucrarea de faþã). de a participa la o competiþie în care norma este performanþa. actorii economici propriu-ziºi. ªi statele mai mici ºi mai puþin dezvoltate. Un proces de o asemenea importanþã cum este globalizarea nu poate fi discutat fãcând abstracþie de impactul social pe care îl genereazã. de a se antrena pe un teren mai mic în vederea competiþiei mari. Înainte de a rãspunde la întrebare. indiferent de performanþele lor concrete de funcþionare.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 153 rare în procese ºi tendinþe sociale reale ºi probate. corelativ. majoritatea regiunilor lumii. un fel de „cantonament“ pentru globalizare. ºi cele mai mari ºi mai dezvoltate au nevoie sã exerseze. Iatã. de a asigura o anumitã stabilitate zonei în care se aflã. a unor lideri economici zonali de a vorbi în numele unei puteri economice mai mari decât propria putere. au ºi ei interesul major de a avea la dispoziþie o piaþã mai mare. împreunã. Multe din scrierile întâlnite pe aceastã temã nu fac decât sã „întemeieze“ o asemenea abordare. Din aceastã perspectivã. Pentru a nu vorbi de faptul cã statele ºi companiile practicã. ºi. un comerþ în care barierele dispar. atuurile þãrilor ºi. Sã luãm un exemplu. atât în latura sa economicã. ale regiunilor respective. în cadrul regiunii. nevoia statelor mai mici de a se integra. Dacã acestea sunt faptele. o anticamerã. concomitent cu cerinþa propriei dezvoltãri ºi cu dorinþa de a diminua decalajele care le despart de statele avansate din regiune. alimentând traiecte de evoluþie complet diferite. Nu ºtim cum va face faþã economia româneascã acestui ºoc. pe scurt. mai ales. Regionalismul ºi globalizarea apar la o primã abordare drept procese incompatibile. a fãcut ca bogaþii sã devinã ºi mai bogaþi. deopotrivã. Ea a mondializat sãrãcia. reprezentatã de globalizare. la dimensiuni mai mici asprimea competiþiei globale. Este un examen extrem de dificil pentru economia noastrã. ce preocupãri angajeazã. în caz contrar. primul lucru pe care ar trebui sã-l lãmurim este cãrei necesitãþi anume rãspund regiunile. pentru pregãtirea integrãrii în general. pentru specializarea în anumite domenii. în cele din urmã. ceea ce ºtim este cã. ar trebui sã ne întrebãm în ce mãsurã intrã ele în contradicþie cu cerinþele globalizãrii. transparenþa ºi performanþa. strategiile care se pot dovedi de succes. putem spune cã regiunile economice formeazã o ºcoalã. Acceptarea socialã este fundamentalã pentru orice proces economic. care va implica multe restructurãri. în aceastã perioadã. nu va putea funcþiona cum se cuvine. în ceea ce priveºte controlul implicaþiilor sociale. în care regula este competitivitatea.

dar dupã o perioadã de pregãtire care. în timp ce alte sectoare se conduc în întregime dupã regulile comerþului liber. Pe de altã parte. de avantajul comparativ care se va dezvolta spontan. cât ºi regionalizarea sunt procese complexe de schimbare socialã. pe linia argumentelor promovate de reprezentanþii comerþului strategic se înscriu ºi concepþiile referitoare la existenþa unor modele distincte de capitalism. cele douã procese sunt mai strâns corelate decât par la prima vedere.154 Geopolitica pregãtire. se sprijinã unul pe altul ºi îºi pregãtesc condiþiile de funcþionare. ci între cei ai comerþului liber ºi ai comerþului strategic. domeniul apãrãrii în SUA). Iar regiunile economice pot deveni asemenea actori. scopul central al politicii economice este îmbunãtãþirea competitivitãþii internaþionale. Modelul dominant anglo-saxon. fãrã experienþa pe care o va acumula. va contribui la diminuarea urmãrilor sociale negative ale globalizãrii. Prin urmare. ªi mai important. Chiar dacã pot sã aparã ºi elemente de incompatibilitate. marginalizarea faþã de fluxurile competiþiei internaþionale. Nu este indicatã în nici un fel insularizarea. în procesul integrãrii europene.67 . cã. Nu existã modalitate mai normalã de a stimula acest proces decât pregãtindu-i condiþiile de funcþionare. Proiectele regionale au avut în vedere ca statele sau regiunile în ansamblul lor sã acþioneze strategic. spune Gamble. pot lucra în direcþia accelerãrii globalizãrii ºi regulilor sale. contrasteazã cu cel japonez. reconfigurãri. în practicã. în accelerarea efortului de instituire a normelor multilaterale ale globalizãrii. Evident cã în acest punct viziunea susþinãtorilor comerþului strategic se aflã la antipodul celei a adepþilor comerþului liber. cu accent pe comerþul liber ºi pe regimul de laisser-faire. cu o arie de cuprindere deja multinaþionalã. care þin de un „specific regional“. Gamble. Revenind la întrebarea anterioarã.66 Pentru reprezentanþii comerþului strategic. este faptul cã fiecare stat promoveazã politici faþã de anumite sectoare dupã regulile comerþului strategic (de pildã. Astãzi. companiile cele mai puternice. adicã forþele vital interesate în ridicarea barierelor din calea comerþului internaþional. acum ºi în anii viitori. putem spune cã atât globalizarea. sã realizezi o anumitã performanþã. Cum subliniazã ºi A. prefaceri pe toate planurile. dezbaterile nu se mai poartã între susþinãtorii comerþului liber ºi cei ai protecþionismului. fãrã de care nu poþi deveni actor economic semnificativ. important este nu sã ne angajãm în direcþia relevãrii ºi teoretizãrii incompatibilitãþii. Nu este greu sã înþelegem cã asemenea viziuni sunt un fel de transpunere în planul comerþului internaþional a ceea ce numim „terapia de ºoc“ ºi „terapia gradualã“ în procesul transformãrilor sociale. potrivit cãrora specializarea deplinã este dictatã de piaþã. sã le descifrãm linia de evoluþie. care combinã strategia cu investiþiile pe termen lung. inclusiv în cel al mentalitãþilor ºi comportamentului. care implicã restructurãri. în ultimã instanþã. precizarea pe care o face Andrew Gamble ni se pare de o realã importanþã. actorii procesului de globalizare sunt statele cele mai avansate. de a participa la comerþul internaþional. ci sã „citim“ corect regiunile ca fenomen economic. Dintr-o asemenea perspectivã. scopul este de a accepta aceste rigori. dar ºi de a te asigura cã eºti în mãsurã sã faci faþã competiþiei. ele se intersecteazã. sã protejeze anumite sectoare-cheie ºi sã se asigure cã vor deveni lideri internaþionali în acele domenii. preconizând un fel de parteneriat între guvern ºi corporaþii.

În aceastã perioadã au luat naºtere NAFTA. faþã de principala putere de peste Ocean. reprezentat de ASEAN sau CEE. demonstrate mai aplicat. a elaborat strategii de dezvoltare . în sfârºit. De aceea. pentru cã. adicã regiuni care se dovedesc adepte ale multilateralismului implicat de cãtre comerþul modern. nu putem vorbi despre regionalism ca despre un fenomen modern dacã nu avem în vedere regiuni ºi aranjamente regionale deschise. SUA. Uniunea Europeanã. asemenea critici se cer mai clar precizate. or regiunile. au creat ele însele o asemenea regiune. de vreme ce toate þãrile dezvoltate ale lumii fac parte din asemenea regiuni. cum am menþionat. Implicit. care ºi-a propus sã stimuleze cooperarea regionalã în vederea accelerãrii propriului proces de dezvoltare. care s-a dezvoltat într-o perioadã de afirmare a globalismului ºi care este deschis regulilor ºi cerinþelor acestuia. s-ar putea crede cã aceasta nu este o atitudine împotriva regionalismului. altminteri. ci împotriva anumitor regiuni. faþã de Orientul Mijlociu ºi implicit faþã de Asia. În direcþia Oceanului Atlantic ºi. regionalismul anilor ’90. ºi în direcþia est. Fãrã îndoialã. ªi acest lucru trebuie subliniat. nu existã o poziþie clarã împotriva regiunilor ºi regionalismului. SUA. pentru a evita anumite confuzii ºi pentru a fixa mai bine natura diferitã a regionalismului modern. Prin urmare. deci. deci. care lucreazã în spiritul competitivitãþii ºi performanþei. Modificarea de statut pe care o favorizeazã extinderea obligã Uniunea Europeanã sã-ºi elaboreze o strategie în domeniul relaþiilor internaþionale. într-adevãr. Rusia. De altfel. Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã O Europã mai mare. mai cuprinzãtoare. toate regiunile economice importante ale lumii au luat naºtere cu un anumit tip de consimþãmânt din partea SUA. el propune sã vorbim despre noul regionalism. ºi-au dovedit viabilitatea. care sã exprime noul rol ºi noua situaþie. întrucât comerþul cu aceastã zonã a lumii trece prin Orientul Mijlociu. pentru a cita exemplul regiunii de cel mai mare succes. De aceea. s-a înfiinþat într-o perioadã în care SUA erau prezente fizic în Europa Occidentalã. Fãrã îndoialã cã ºi pânã acum Uniunea Europeanã ºi-a afirmat viziuni proprii. generator. FTAA – Free Trade Area of the Americas). deci faþã de principala putere din estul Europei. asupra principalelor probleme cu care se confruntã omenirea în ansamblu. pânã acum cel puþin. Regionalismul interbelic. Este de neimaginat cã formarea acestei zone de cooperare nu a obþinut ºi acceptarea americanã. aceasta înseamnã ºi elaborarea unei viziuni globale asupra evoluþiei lumii. regionalismul anilor ’60 ºi ’70. mai puternicã va trebui sã-ºi redefineascã politica în direcþia celor trei frontoane principale ale sale. sprijinind procesul de refacere a continentului. Sunt rezerve. de tensiuni ºi conflicte.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 155 Mario Teló încearcã o sistematizare a diferitelor tipuri de regionalism. APEC – Asia-Pacific Economic Region. chiar atitudini deschise împotriva ideii de regiuni din partea unor autori de diferite orientãri. De altfel. În direcþia Mãrii Mediterane ºi. SUA sunt membre în mai multe regiuni (NAFTA. ca forme de cooperare ºi de stimulare a dezvoltãrii. al cãrei iniþiator sunt chiar SUA ºi care reprezintã „un nou capitol în politica economicã externã a singurei superputeri a momentului“68.

“70 . o succesiune de mari bazine. ºi care uneºte strâmtoarea Gibraltar cu Atlanticul. fiecare cu caracteristicile ºi tradiþia sa. de „mici Mediterane“. de culturi ºi civilizaþii. între Sicilia. Nu încape nici o îndoialã cã ele se vor dezvolta în continuare. reponderãri. avem de-a face cu o tendinþã care este pe cale sã schimbe statutul geopolitic al Mediteranei. în centru. ceea ce a reconfigurat importanþa unor trasee comerciale sau semnificaþia unor zone ºi arii comerciale. care îºi impune autoritatea). marea Italiei prin excelenþã. de alte instrumente ºi vorbeºte din ce în ce mai mult în numele unui continent. Al unui continent care a însemnat foarte mult în istoria omenirii ºi care. Schimburile comerciale dintre Europa ºi Asia au evoluat rapid. subliniind chiar cã „asistãm la cea mai importantã transformare geopoliticã intervenitã dupã epoca de descoperire a Americii. la vest Marea Tirenianã. ca urmare a intensificãrii schimburilor comerciale prin Canalul de Suez ºi Oceanul Indian. aprecierea lui Prodi ne atrage atenþia asupra unui fapt fundamental. Procese precum dezvoltarea explozivã a Asiei sau ascensiunea Uniunii Europene nu puteau sã rãmânã nici ele fãrã consecinþe. Ele prilejuiesc sau induc repoziþionãri. Mediterana nu este doar o mare. Puþin îngroºatã. De data aceasta. pentru cã. Aceste consecinþe pot fi mai numeroase. deocamdatã.156 Geopolitica viitoare. S-ar mai putea distinge ºi în interiorul acestor câmpuri mai restrânse. în perimetrul mãrilor strâmte: la est Marea Neagrã. aproape de Alger. ºi ea fãrã denumire. prin integrare. în cele din urmã. în sfârºit. Creºterea ponderii economice a Asiei ºi a Europei nu poate sã rãmânã fãrã implicaþii geoeconomice (intensificarea schimburilor va putea conduce la o nouã relaþie dintre aceste macroregiuni ale lumii contemporane) ºi. de la Arcipelago. geopolitice (accentuarea importanþei unor zone. în îndepãrtatul an 1492“69. Mai slabe cu decenii în urmã. de prelungiri terestre ale maselor continentale. „marea etruscã“. ci ºi un complex armonios de unitãþi geografice. ºi mãrile dintre Africa ºi Sicilia care n-au un nume aparte. Marile modificãri economice produc rezultate geopolitice. vecinul Valenciei. Sardinia. de temut prin mãrimea lor. relaþiile economice dintre cele douã regiuni mari s-au intensificat. fiecare o „micã patrie“. dublându-se din 1988. aºazã una din premisele esenþiale pentru a juca un rol asemãnãtor ºi în viitor. ºi în continuare Marea Egee sau Arhipelagul (astfel i se zicea în secolul al XVI-lea. cuvântul italian. Nu existã nici un golf în Mediterana care sã nu fie o micã patrie ºi. ea beneficiazã de o altã poziþie. Dinamismul relaþiilor economice dintre Europa ºi Asia îl depãºeºte pe cel al relaþiilor dintre Asia ºi America. Marea Adriaticã. pânã la capul Nao. Corsica ºi þãrmul occidental al Italiei. numai pe jumãtate mediteraneanã. Iatã cum descrie Fernand Braudel arealul mediteranean: „Viaþa marinã a lumii mediteraneene se situeazã la periferia celor douã întinse suprafeþe. redesenarea unor trasee comerciale) etc. Romano Prodi considerã cã „dezvoltarea impetuoasã a Asiei a contribuit la reasumarea de cãtre Mediterana a tradiþionalei sale centralitãþi“. între sudul Spaniei ºi apropiata Africã o mare. în partea cea mai de vest. în sine. cu un proces în devenire. acea «Mare a Mânecii Mediteranã» care poate fi delimitatã la est printr-o linie ducând de la capul Matifou. iar timpul le va amplifica. o lume complicatã. schimbãri de contexte ºi ambianþe. Autorul la care ne referim relevã ºi fixeazã una dintre aceste consecinþe: revenirea treptatã a Mediteranei la importanþa ei de altãdatã.

Este adevãrat cã viaþa pe Mediteranã s-a derulat mai mult pe þãrmuri. marea se însufleþea mai ales de-a lungul coastelor. mai târziu. semn cã organismul comercial ºi cultural mediteranean era robust ºi greu de doborât.Tunisia. Revenirea Mediteranei ºi prefigurarea acestei zone ca un nou centru. reculul intervenind mult mai târziu. uneori. navigaþia avea loc cu precãdere „la pas. într-o viziune care sã þinã cont de procese noi. poate mai importantã ºi mai presantã. decalajele dintre diferite þãri ºi regiuni ale Uniunii Europene s-au diminuat. Egipt.“72 Ascensiunea contemporanã a Mediteranei ºi consacrarea ei drept un centru cu mare potenþial de evoluþie. din secolele XV-XVI. concepþia de pânã acum. dar totuºi erau. o dimensiune britanicã. este un proces cu un impact semnificativ chiar asupra Uniunii Europene ºi a modelului sãu de dezvoltare. în centrul acestei întinderi imense care o înconjoarã rãmâne pânã prin 1600 o economie plinã de energie. care uneau malurile. În acelaºi timp. teritoriile palestiniene. menþine o anumitã prioritate a fluxurilor ºi cuprinde în sine tendinþa de perpetuare a diferenþelor. la care s-a adãugat. inclusiv posibilitatea apariþiei unor noi centre care sã imprime o altã vitalitate Europei comunitare. suplã. cu mare potenþial de dezvoltare. Cum se va raporta Europa la procesele ºi tendinþele din jurul acestei regiuni. din promontorii în insule ºi din insule în promontorii“. Aceastã evoluþie tradiþionalã s-a perpetuat ºi prin „distribuþia potenþialurilor de dezvoltare care descreºte o datã cu îndepãrtarea de zonele centrale“73. Cu alte cuvinte. Mediterana nu a reprezentat o barierã amplasatã între masa continentalã europeanã ºi cea nord-africanã. care pot afecta liniºtea de care are nevoie procesul dezvoltãrii. a zonelor de proximitate. state în care . a fost încadrat de zone cu diferite trãsãturi de periferie economicã. „Câmpiile mãrii“ erau arareori brãzdate. în funcþie de potenþialul lor de evoluþie. Cipru ºi Malta –. „Lumea mediteraneanã propriu-zisã. cum îºi va cultiva vecinãtãþile? Uniunea Europeanã este o structurã supranaþionalã. Liban. ºi acesta este un fapt de netãgãduit. Israel. sã ia în calcul schimbãri pe cale de a se împlini.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 157 „Marea cea mai ospitalierã de pe glob“. Ca orice putere. asigurau legãturi multiple. Tradiþional. un continent dublu“71. în primul rând economicã. Perioada aceasta de afirmare a Mediteranei a fost atât de strãlucitã. strâmtã. Siria. ci mai ales cele douãsprezece state de pe malul sudic ºi estic al mãrii – Maroc. remarcã Romano Prodi. Când vorbim despre Mediterana trebuie sã avem în vedere nu numai þãrile mediteraneene din Europa. cum îºi va trasa zonele de influenþã. care face din Africa de Nord ºi Europa de Sud „o singurã lume. Europa comunitarã a apãrut ºi s-a dezvoltat în jurul unui nucleu central francogerman. De la Rodos la Alexandria se mergea în linie dreaptã. Diferenþele ºi. Erau trei-patru drumuri care brãzdau Mediterana. Marea istorie nu a pãrãsit-o grãbitã decât dupã începutul secolului. chiar în perioada ei de maximã înflorire. Algeria. ci un brâu care uneºte mai mult decât separã. dominantã. Turcia. structuratã în jurul unui nucleu central. ea trebuie sã-ºi punã în primul rând problema vecinãtãþilor. Libia. încurajau schimburile. pe diferite frontoane. încât chiar ºi atunci când centrul de greutate al comerþului s-a mutat în Atlantic arealul mediteranean a continuat sã fie o prezenþã vie. ridicã implicit întrebarea privind proiectarea mai elasticã a viitorului Uniunii. sã vinã în întâmpinarea ºi sã stimuleze tendinþe deja vizibile. din istm în istm. Nucleul central. Ridicarea Mediteranei scoate la ivealã o altã problemã.

S-au încheiat ºi o serie de acorduri de asociere de tip bilateral cu Israelul. comerþul acestor þãri este. evaluarea mai realistã a intereselor europene în zonã au arãtat cã este nevoie de o nouã strategie a Uniunii Europene. Au fost stabilite o serie de facilitãþi financiare. Proximitatea geograficã. Un sfert din cerinþele de gaze naturale ale Uniunii ºi circa o treime din cele de petrol sunt asigurate de regiunea nord-africanã. Cu acest prilej s-a preconizat crearea pânã în 2010. intenþia clarã de a sprijini aceste state pentru a-ºi dezvolta ºi diversifica activitatea comercialã ºi pentru a-ºi accelera propria dezvoltare. Europa trebuie sã-ºi defineascã o strategie mai largã . dinamismul demografic al regiunii. spre Spania. Concomitent. Banca Europeanã de Investiþii a creat condiþii avantajoase de împrumut pentru firmele ºi proiectele economice din zonã.75 Nu se estimeazã cã ponderea acestor þãri în aprovizionarea Europei cu resurse energetice va scãdea. De aici ºi prezenþa unei puternice populaþii de emigranþi pe continentul nostru provenitã din statele de la sudul Mediteranei. desfãºuratã la Barcelona în noiembrie 1995. a unei zone de liber schimb. comerþul cu Europa. În cazul aprovizionãrii cu resurse energetice avem de-a face cu o dependenþã accentuatã a Europei de statele din Maghreb. La acest proiect participã toate statele din sudul ºi estul Mediteranei. în bazinul mediteranean. Ceea ce îl îndreptãþeºte pe Mario Teló sã vorbeascã despre „o interdependenþã crucialã ºi simbioticã“76. parteneriatul euro-mediteranean lansat la Barcelona ilustreazã importanþa acordatã de cãtre Uniune zonei aflate la sudul continentului. un sfert sunt din þãrile maghrebiene. Un moment care a marcat creºterea angajamentului Europei faþã de aceastã zonã îl constituie Conferinþa Mediteraneanã. Cu alte cuvinte. Fiind o regiune cu mare dinamism demografic. lor li se adaugã douã milioane de turci care lucreazã în Germania. În plus.158 Geopolitica trãieºte o populaþie asemãnãtoare ca mãrime cu cea din UE. pentru cã regiunea nu oferã suficiente locuri de muncã. Uniunea Europeanã furnizeazã 64. prin Maroc. pentru a veni în sprijinul activitãþii de restructurare economicã. în principal. În plan comercial propriu-zis. dar mai ales þãrile din Maghreb au avut relaþii tradiþionale cu statele de pe þãrmul nordic al mãrii. Tunisia. avem de-a face cu o relaþie izbitor de asimetricã. regiunea în ansamblu. Numai cã ponderea þãrilor amintite în activitatea comercialã a Uniunii este foarte redusã. Susceptibil de perfecþionãri. Marocul. sã asigure creºterea specializãrii ºi competitivitãþii în vederea participãrii sporite a statelor din regiune la schimburile comerciale cu Uniunea. Între timp. care sã aibã în vedere evoluþia pe termen lung a situaþiei din regiunea mediteraneanã.9 procente din importurile þãrilor din Maghreb ºi absoarbe 71 de procente din exportul lor. În orice caz. Între Europa ºi þãrile din sudul ºi estul Mediteranei s-a dezvoltat o complexã legãturã economicã. s-a dat în funcþiune o conductã pentru transportul gazelor naturale din Algeria. S-a creat un program financiar special – MEDA – menit sã sprijine procesul de restructurare. frontonul de sud al Uniunii se învecineazã pe toatã întinderea sa cu lumea musulmanã.74 Acest flux demografic nu se va diminua în urmãtorii ani. de circa 3%. Iordania etc. O nouã conductã urmeazã a fi construitã din Libia spre Sicilia. cu excepþia Libiei. care va cuprinde þãri cu o populaþie de câteva sute de milioane de locuitori. Se estimeazã cã din cei zece milioane de muncitori strãini care lucreazã în Europa. ea are nevoie de un mare dinamism economic pentru a nu exercita o presiune demograficã greu de controlat asupra continentului european. De aceea.

discutãm în perspectiva termenului mediu-lung sau în cea a termenului scurt? Altminteri. în plan economic. o relaþie mult mai complexã. cea mai importantã. de 178 de miliarde. 16 miliarde. prima noastrã grijã este sã facem unele distincþii: în ce plan discutãm. Mexic aveau urmãtoarele valori: 229 de miliarde. Este un fapt cã relaþiile politice cu partenerul tradiþional de peste Ocean nu traverseazã cea mai bunã perioadã. ci chiar la graniþele continentului. iar în percepþia publicã vor apãrea confuzii mergând pânã la a privi acest parteneriat drept unul compromis. mai bine aprecierea. iar investiþiile americane în Uniunea Europeanã depãºesc 46% din totalul investiþiilor strãine ale SUA. nu vor face bine nici uneia dintre pãrþi. atunci o sã constatãm cã Uniunea este al doilea partener comercial al puterii de peste Ocean. ele exprimând cu fidelitate atât nivelul de competitivitate al celor douã economii. China. mai ales dacã vor continua. relaþia merge bine ºi cunoaºte o tendinþã de consolidare. care. precum ºi îndemnul sãu de a nu ne mulþumi cu aprecierea lui Huntington potrivit cãreia la graniþa dintre culturi ºi civilizaþii se ivesc conflicte. dar devansând Japonia. cea mai presantã. Dacã avem în vedere totalul activitãþii comerciale desfãºuratã de cei cincisprezece cu SUA. Nimic surprinzãtor din acest punct de vedere. Japonia.5% din totalul investiþiilor celor cincisprezece în anul 1999.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 159 faþã de aceastã lume. Ceea ce ar fi o mare eroare. respectiv. Pacea ºi stabilitatea cer un anume consens al popoarelor din regiunile respective ºi cei ataºaþi acestor idealuri trebuie sã se aplece asupra problemelor care frãmântã aceste populaþii. 65 de miliarde. Investiþiile în SUA au reprezentat 63. nu sã se ascundã în spatele formulei referitoare la „ciocnirea civilizaþiilor“. Situaþia este satisfãcãtoare ºi la nivelul investiþiilor reciproce. În altã ordine de idei. diferenþele care apar în diferite planuri ale relaþiei vor fi extrapolate la nivelul ansamblului. De pildã. Pe de altã parte. de departe. astfel. pentru cã relaþia transatlanticã are mai multe etaje. ar fi nedrept ca diferenþele reale în probleme precise sã fie proiectate asupra întregii relaþii. care a funcþionat cu bune rezultate ºi fãrã de care nici Europa nu era unde este astãzi. la un nivel de 220 de miliarde de dolari.77 Chiar dacã în ultima vreme se pare cã legãturile cu lumea asiaticã se intensificã. cea mai complexã ºi. 100 de miliarde ºi 135 de miliarde. China ºi Mexic erau. pentru cã ea nu se aflã undeva departe. iar cele cãtre Canada. dupã Canada. Japonia. Înþelegem. 146 de miliarde. Pentru anul 2000. China. într-un anume fel. putem spune cã relaþiile economice decurg bine. De câte . 111 miliarde. De aceea. în acelaºi an. care poate pãrea surprinzãtoare. cea a relaþiei transatlantice este. a lui Romano Prodi: „În relaþie cu lumea islamicã se va decide calitatea vieþii noastre viitoare“. Funcþioneazã parteneriatul atlantic? Dintre toate prioritãþile pe care le poate avea Uniunea Europeanã în domeniul extern. Mexicul. cele provenite din Canada. ceea ce poate duce la o diminuare a schimburilor comerciale transatlantice. cât ºi încrederea cu care se raporteazã una la cealaltã. Importurile SUA din spaþiul celor cincisprezece se situau. De ce presantã? Pentru cã deja au început sã aparã diferenþe de vederi notorii. exporturile SUA cãtre cei cincisprezece se ridicau la 164 de miliarde de dolari.

am dori sã relevãm cã sunt foarte dãunãtoare. De pildã.160 Geopolitica ori se ridicã o nouã putere. Uniunea are un PNB care îl depãºeºte pe cel american. are a doua monedã de rezervã din lume. iar. genereazã puncte de vedere similare de partea cealaltã. de-a lungul istoriei. SUA s-au raportat la Europa Occidentalã ca la un partener minor. evident. Elizabeth Pond a scris chiar o carte în care atrage atenþia asupra acestuia: „Transformarea Europei va constitui pentru noi o provocare. cu sfidãrile care se ridicã din aceastã perspectivã în faþa Uniunii Europene. Sesizând momentul delicat al relaþiilor reciproce. acuzã un ºoc. atât din punct de vedere economic. pentru cã avem de-a face cu douã puteri aflate în competiþie economicã. Cartea de faþã este un îndemn de a începe pregãtirile necesare pentru secolul urmãtor. Richard Perle. face o paralelã contrastantã: „Unde gãsim astãzi cele mai inovatoare picturi ºi sculpturi? Unde întâlnim cele mai importante realizãri din ºtiinþã ºi tehnicã? Unde sunt cele mai multe universitãþi care dezvoltã cercetãri de înalt nivel? Unde au plecat premiile Nobel? Cultura americanã contemporanã este vie ºi prosperã: plinã de energie. Cu totul altfel stau lucrurile dacã le privim în relaþia lor cu problemele de securitate. explicabil ºi psihologic. întruchipând tradiþia culturalã ºi exprimând puterea de creaþie în acest domeniu. ºi de o parte ºi de alta. Relaþiile bilaterale. cât ºi psihologic. diversã. În acest context. ea ne apare mult mai pregnantã. dacã nu chiar exclusiv. SUA au dificultãþi reale în a se acomoda noului context. cel puþin pe termen scurt. Nedistribuindu-se pe mai multe relaþii. superputerea momentului. dupã ce evocã tradiþiile culturale europene. Singura superputere a lumii nu este încã pregãtitã pentru ºocul care vine. cel puþin din punct de vedere psihologic. De data aceasta tensiunea generatã de ascensiunea noii puteri europene se consumã în principal. acele discuþii care contrapun cele douã puteri din punct de vedere cultural: Europa. Ceea ce. pentru a putea cãpãta o abordare mai aplicatã ºi o viziune mai fidelã asupra evoluþiei relaþiei în ansamblul ei. Am putea chiar spune cã extinderea spre est a Uniunii nu ar fi avut amploarea de astãzi dacã nu s-ar fi cuplat cu extinderea NATO. Explicabil ºi prin ponderea economicã pe care au avut-o pânã nu de mult cele douã comunitãþi. prin lãrgire. ºi care nu pot oferi nici un element de construcþie pentru o relaþie marcatã de multe sincope. Probleme ºi tensiuni sunt ºi în comerþul cu produse agricole. chiar ca la un „protectorat“. Astãzi.“79 Aprecieri exprimând mai curând frustrãri. are cea mai mare piaþã unicã din lume. Americanii. ceea ce va genera deosebiri de vederi ºi în plan politic. pe relaþia cu Statele Unite. Extinderea Uniunii s-a fãcut într-un mod corelat cu extinderea NATO. cu mari conflicte ºi tensiuni. în soluþionarea unor provocãri ecologice etc. Sunt confruntaþi cu o nouã putere. vor fi de acum încolo marcate de tensiuni ºi de abordãri diferite. care s-a soldat. care a asigurat atât pilonul stabilitãþii. . la a cãrei ascensiune au contribuit din plin. care ar deþine doar performanþã economicã ºi comercialã. cât ºi cel al dezvoltãrii.“78 De menþionat cã divergenþe de opinie notorii nu au apãrut doar în criza irakianã. acceptarea ºi integrarea ei în sistemul puterilor vremii este o problemã dificilã. De aceea. fie cã recunosc sau nu. este bine sã precizãm natura disensiunilor ºi conotaþia lor. vibrantã. A fost o strategie echilibratã. ponderea ºi influenþa ei vor creºte. acum ºi în perspectivã. ar fi îndreptãþitã – „istoriceºte“ – sã priveascã cu superioritate SUA.

dacã îºi propune aºa ceva. atât la est. propria securitate. cât ºi la sud. NATO a avut o reacþie mai promptã ºi a semnat cu Rusia un parteneriat de asociere. nu se ridicã nici mãcar la nivelul unei puteri regionale. Dacã analizãm relaþia cu SUA având în vedere ºi „etajul de securitate“. Pentru mai buna reprezentare a situaþiei este bine sã precizãm cã diferenþele ºi chiar disputele vor avea în vedere probleme precise ºi consecinþele lor directe vor avea efecte pe termen scurt. În acelaºi timp. cel puþin pentru moment. uneori. William Wallace crede cã „este mai uºor pentru guvernele Europei Occidentale sã întreþinã relaþii speciale cu SUA decât sã negocieze o tranziþie delicatã cãtre un parteneriat transatlantic mai echilibrat“80. Modificarea ei cât de cât substanþialã necesitã o perspectivã pe termen lung sau cel puþin mediu. precum ºi cea a statelor care sunt pe cale de a adera la Uniune este organic legatã de prezenþa în zonã a NATO ºi de colaborarea cu partenerul de peste Ocean. Este adevãrat cã Uniunea este puternicã din punct de vedere economic ºi cã în planul cheltuielilor militare. va avea nevoie de timp pentru schimbare. în datele sale fundamentale. Chiar dacã vor putea pregãti ºi aranjamente de mai mare amploare. Chinei ºi Japoniei. cu echilibrul pe care îl dau sau ar trebui sã îl dea forþa proprie ºi conºtiinþa acesteia. ºi nu atât consecinþelor sale practice. acesta. Credem cã Uniunea Europeanã are toate atuurile pentru a negocia o altã poziþie în cadrul parteneriatului. deºi se situeazã în urma SUA. axat în mod special pe aceastã relaþie. sfidãrile ºi provocãrile venite din arii noneuropene au putut fi privite cu un anume confort pe care îl dãdea poziþia „din spatele SUA“. atmosfera încordatã în care se poartã. cu respectul cuvenit faþã de o colaborare cu adevãrat istoricã. vom putea spune cã pe termen scurt sau mediu nu putem avea în vedere decât cel mult încercarea de a construi un parteneriat transatlantic mai echilibrat. Problemele. obiectul unei strategii particulare din partea Uniunii. o acþiune comunã faþã de o zonã complexã care ridicã multe probleme de stabilitate. Rusia devenind membru în Consiliul NATO. Situaþia din fosta Iugoslavie a arãtat cã UE. ea ne apare mult mai complexã. Deºi extrem de importantã pentru Europa. nu vor putea fi abordate imediat. dacã acest lucru s-ar impune. Dacã þinem seama de aceastã realitate. care solicitã construcþii durabile.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 161 Vecinãtãþile Uniunii Europene nu sunt dintre cele mai stabile. cel puþin comparativ cu cea a SUA. Pe ambele relaþii Uniunea va trebui sã construiascã strategii ºi sã aibã capacitatea de a le finaliza. asemenea discuþii. dar acest lucru trebuie fãcut cu o ºtiinþã a gradaþiei. ºi nu este capabilã. Uniunea nu a dezvoltat o forþã de apãrare semnificativã. Rusia nu a constituit. Pledeazã în aceeaºi direcþie ºi faptul cã însãºi Uniunea are o agendã extrem de densã ºi. cu toate acestea. atenþia preponderentã ce se acordã mai degrabã impactului public al unei poziþii sau alteia. Precipitarea în reconfigurarea acestui rol. excentricitatea unor formulãri nu se situeazã la nivelul . Nu putem trece cu vederea faptul cã impresionanta creºtere a Uniunii Europene timp de treizeci de ani a avut loc ºi pentru cã Europa s-a bucurat de umbrela de securitate a SUA. Deocamdatã. se ridicã mult deasupra Rusiei. pe frontonul sudic NATO ºi Uniunea Europeanã au lansat „strategia mediteraneanã“. extrem de avantajoasã pentru Europa. Pe relaþia esticã. sã-ºi asigure ºi sã-ºi protejeze singurã interesele. cum vom arãta ºi în capitolul despre Rusia. din punct de vedere militar. cel puþin pânã acum. poate o regândire a parteneriatului transatlantic. problemele complexe ale securitãþii.

pot contribui la promovarea unor reguli internaþionale care sã sprijine dezvoltarea altor continente ºi sã liberalizeze activitatea în acest domeniu. tinere ºi vulnerabile. Singur. de opþiunile durabile pe care cele douã puteri le-au fãcut nu de ieri. Sunt pagini de o rarã frumuseþe ºi generozitate în ceea ce s-ar putea numi un parteneriat istoric pentru democraþie. Astãzi. Mai existã un etaj. dar sugestiv. dezvoltare armonioasã. ca sã ne referim la un domeniu mai concret. Întotdeauna în istorie. de vreme ce forþele americane au stat pe bãtrânul continent o jumãtate de secol pentru ca Rãzboiul Rece sã rãmânã îngheþat. este nevoie sã luãm aminte: aº dori sã avertizez împotriva . de angajamentul lor actual privind extinderea acestor moduri de organizare politicã în lume. Vor exista. statele democratice ale globului. au avut loc evoluþii. vom vedea cã ele sunt unite de valori ºi opþiuni mult mai numeroase ºi mai substanþiale decât pare la prima vedere. nici nu sunt semnul cel mai bun cã proiectul reconstrucþiei acestei relaþii este gândit în modul cel mai temeinic. nu vor afecta cooperarea între aceºti poli de putere care împãrtãºesc valori comune fundamentale. un asemenea parteneriat trebuie sã rãmânã funcþional. tensiuni. Ea a contat suficient de mult. Diferenþe normale.162 Geopolitica tradiþiei unui continent care de aproape o jumãtate de mileniu se aflã în prim-planul istoriei ºi. stabilitate. de vreme ce au sacrificat o jumãtate de milion de persoane în cele douã rãzboaie mondiale. în momente dificile. strategii care sã angajeze nu doar o þarã sau alta. Diferenþele – repetãm. Europa ºi SUA a fost hrãnit de valorile ºi opþiunile de care am amintit. ªi atunci când Europa a sprijinit lupta de independenþã a SUA. care pretind eforturi conjugate. libertate. între timp.“81 Un asemenea parteneriat se cuvine dezvoltat ºi consolidat. instituirea ºi consolidarea mecanismelor de piaþã. pentru cã multe þãri ºi zone ale lumii au nevoie de sprijin. sã sperãm. SUA ºi Uniunea Europeanã. de încurajare. al relaþiilor transatlantice: cel reprezentat de valorile generale pe care le împãrtãºesc SUA ºi Uniunea Europeanã. Echilibrul transatlantic este fundamental pentru echilibrul lumii. promovarea valorilor de pace. Iatã cum îºi începe Elizabeth Pond lucrarea la care ne-am referit: „Europa conteazã. în cele mai dificile momente din istoria sa. Sunt fricþiuni care însoþesc întotdeauna procesele de reaºezare a raporturilor de putere. sprijinul generos pe care ºi l-au dat. o valoare moralã de nimeni pusã la îndoialã. ci puterile momentului. pentru cã. dacã le raportãm la problemele ºi ameninþãrile actuale. durabil ºi care ar trebui sã fie prevalent. deþin cam jumãtate din comerþul mondial. Romano Prodi releva: „încã o datã. Europa a contat suficient pentru SUA. de protecþie pentru a-ºi dezvolta ºi consolida propriile sisteme democratice. dar ele. de azi pentru democraþie ºi libertate. ºi atunci când acestea au venit în ajutorul Europei. Cu alte cuvinte. atunci aceastã cooperare se dovedeºte vitalã. de bunã seamã. dacã plasãm cele douã puteri la nivel planetar. extrem de important. reale – nu credem cã trebuie sã estompeze acest plan de cooperare substanþial. de altfel. Ele nu pot conduce la poziþii de ansamblu care sã fie contrapuse. în consens cu echilibrul natural –. nici unul dintre cei doi actori nu poate face aºa ceva. reponderãri care cautã expresie politicã. Împreunã. pentru cã în lume au apãrut noi ameninþãri ºi sfidãri. Referindu-se la cerinþa evaluãrii cumpãtate a acestora. Dacã avem în vedere marile obiective care unesc cele douã lumi – evoluþia democraticã a societãþii. un asemenea parteneriat trebuie sã rãmânã viu ºi pentru cã are o conotaþie simbolicã.

ºi Jacques Chirac privind crearea unei alianþe de securitate între Uniunea Europeanã ºi Rusia). abandonate dupã aceea. Ceea ce releva. „state orfane“. În ce sferã de influenþã vor evolua ele? Este greu de spus astãzi. sau mãcar a delimitãrilor dintre sferele de influenþã ale celor douã puteri. Uniunea a avut nevoie de timp pentru a-ºi construi o strategie faþã de aceastã parte a continentului. ideile lansate de Ioshka Fischer. pentru ca tot la Copenhaga. o alianþã. mai ales cã Uniunea nu ºi-a precizat un punct de vedere. cum le numea cineva. recent. cel puþin pentru stagiul de preaderare. care ar trebui sã includã neapãrat ºi statele din spaþiul iugoslav. în acelaºi timp.“84 Orice calcul. în cele din urmã. ªi aceastã vecinãtate geograficã nu poate. chiar dacã nu au fãcut în mod expres cereri de aderare. Cu Rusia UE împarte un continent. încã o datã. ºi statele „orfane“ de care aminteam. cu condiþia respectãrii anumitor criterii. Extinderea spre est pune mai întâi problema graniþei. Estul european a înregistrat un colaps. În 2005 Parlamentul european aprobã aderarea Bulgariei ºi României la 1 ianuarie 2007. cu SUA. pentru a încerca sã înþelegem de ce stau lucrurile aºa. au urmat momentele de preaderare. pentru lãrgirea NATO spre est (se relevã. Uniunea nu a mai putut sã-ºi definitiveze o strategie faþã de spaþiul rusesc. Cu o agendã ocupatã de problemele extinderii. dacã nu chiar ºocante (de pildã. intenþii nefinalizate. o serie de convorbiri care nu au adjudecat hotãrâri semnificative în planul relaþiilor bilaterale. momentul Copenhaga 1993 a exprimat noua poziþie a Occidentului faþã de statele foste comuniste. precum ºi harta Europei. în 2002.85 . ministrul de externe al Germaniei. importanþa colaborãrii cu SUA. Dacã avem în vedere ºi lãrgirea preconizatã din 2007 (în urma cãreia ar urma sã adere România ºi Bulgaria). care pãreau interesante. a fãcut posibil ca Europa sã-ºi gãseascã din nou drumul. fãrã de care lãrgirea UE s-ar fi dovedit mult mai dificilã). Vom face doar unele consideraþii. Ele fac parte din Comunitatea Statelor Independente. ºi spre Uniune. Belarus ºi Moldova. la Praga. Au existat în aceastã privinþã o serie de iniþiative. Pânã la urmã. Pentru Uniunea Europeanã. Romano Prodi în aceastã privinþã ne dã numai o idee: „Uniunea Europeanã va continua sã se lãrgeascã: dacã vom calcula aproximativ care state ºi-au manifestat intenþia. Rusia este de o mare importanþã. nu poate sã evite. dar privesc. nici noi nu o sã insistãm asupra acestei teme. dacã þinem cont de numãrul de 35 precizat de autoritatea europeanã. angajamentul american masiv este cel care. în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. care puteau adera la Uniune. de negociere.“82 Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia Relaþia Uniunii Europene cu Estul a fost una asimetricã. dupã încheierea Rãzboiului Rece. În mod firesc. în opoziþie una cu alta. De aceea. ne aºteptãm deja la o Uniune de aproximativ 35 de state membre. mai rãmâne un grup de state aflate la întretãierea influenþelor despre care vorbeam: Ucraina. în 2002.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 163 încercãrilor de a construi o cale americanã ºi una europeanã. Sau mãcar unele dintre ele. sã se adjudece integrarea a opt state central ºi est-europene. ºi vom adãuga la acestea ceea ce se menþioneazã în Tratatul Uniunii Europene83. Fapt explicabil. sã nu aibã ºi conotaþii geopolitice. Rusia ºi-a dat acordul.

Dupã cum se ºtie. petrol ºi mai ales gaze naturale. Mai ales cã peste douã treimi din spaþiul rusesc este asiatic.“87 Dupã opinia noastrã. încât. atât de mult i-a rãscolit sentimentele. Pe de altã parte. ºi anume cã Uniunea Europeanã rãmâne un „partener complicat ºi ineficient“. eurasiaticã sau altcumva“90. „problema-cheie în secolul XXI va fi cum se vor raporta Rusia ºi Occidentul unul la celãlalt: vor fi adversari. trebuie sã o spunem. Ea s-a accentuat dupã 11 septembrie. În plus. Rusia dispune de un mare potenþial energetic. întârzierii sine die a finalizãrii unor iniþiative. parteneri sau aliaþi?“91. Dificultatea acestui proces – care. având în vedere bogãþiile despre care vorbeam. Rusia este vital interesatã în importul de produse de înaltã tehnologie oferite de Uniunea Europeanã. Serghei Karaganov ne comunicã ºi altã opinie din spaþiul rus: „Între timp. cã datoritã oscilaþiilor din poziþiile sale. Atât de mult a afectat tranziþia mentalitatea populaþiei. deºi este extrem de interesatã de asigurarea unor surse diverse ºi stabile de aprovizionare cu petrol ºi gaze. iar peste 80% dintre minoritãþile care trãiesc în Rusia nu sunt europene. Schimburile între cele douã regiuni s-au intensificat.164 Geopolitica Aici nu putem sã nu avem în vedere ºi poziþia Rusiei. Uniunea Europeanã nu a fost prezentã în aceastã disputã. Marea Caspicã este aproape de graniþa de est a Europei. Nu numai vecinãtatea geograficã apropie cele douã zone. din aceleaºi motive ale apropierii geografice. Belarus ºi Moldova – se aflã în legãturã cu o anume evoluþie a Rusiei înseºi. o eventualã aderare a Rusiei ar pune în mod dramatic problema identitãþii Uniunii Europene. mai curând decât simpla asociere. dar a fost iniþiatã mult mai devreme. considerã Christopher Williams. Am menþionat aceastã dezbatere din politica externã ruseascã ºi pentru a înþelege cã evoluþia celor trei þãri de care aminteam – Ucraina. elita rusã doreºte sã se facã un pas înainte. Uniunea este mai interesatã decât alte puteri în stabilizarea situaþiei de ansamblu din Rusia. comerþul a luat-o cu mult înaintea aranjamentelor politice. A fost o penetrare americanã puternicã într-o zonã de interes strategic. Zona a reprezentat un teren de confruntare între Rusia ºi SUA pentru câºtigarea unei influenþe dominante în zonã. s-a accentuat ºi datoritã fenomenelor de corupþie.88 În acelaºi timp. de mari rezerve de gaz ºi de petrol de care Europa are o nevoie vitalã. ci ºi complementaritatea economiilor lor. Rusia a început sã se îndrepte cãtre poziþia ei tradiþionalã – „US first“ –. în ultimii ani ai secolului XX. Aproape trei sferturi din necesitãþile de gaze naturale ale Europei sunt asigurate de exportul rusesc. considerând – ºi eu susþin acest punct de vedere – cã Rusia ar trebui sã stabileascã drept obiectiv pe termen lung integrarea deplinã în Uniune. ca ºi unor deficienþe recunoscute în gestionarea tranziþiei – a accentuat tendinþele antioccidentale în cadrul populaþiei ºi „a revitalizat vechile dispute dacã Rusia este europeanã. Dar Rusia a fixat ºi ea ca o prioritate a politicii sale externe apropierea de Uniunea Europeanã (sondajele de opinie publicã aratã cã peste 50% din cei intervievaþi ar dori ca Rusia sã fie membru al Uniunii Europene)86. chiar dacã la nivel declarativ rãmâne „Europe first“: „Nu atât puterea SUA – în termeni absoluþi ºi rela- . Înþelegem astfel un lucru foarte important pe care îl sesizeazã Karaganov. În cele din urmã s-a statuat „o coabitare ruso-americanã“89 într-o regiune care reprezenta zonã de influenþã exclusiv ruseascã. în regiunea Mãrii Caspice s-au descoperit bogate zãcãminte.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 165 tivi – este cea care a cauzat aceastã reorientare. de a exploata propriile atuuri. chiar în ciuda tendinþei SUA cãtre unilateralism. ci sã-l asociem cu perioada specialã pe care o traverseazã Uniunea. Iatã o altã mizã a finalizãrii procesului de construcþie internã a Uniunii. cum ar fi cel aerospaþial ºi energetic“93. Ceea ce poate scoate din competiþie o putere. În ciuda tuturor neînþelegerilor dintre SUA ºi Rusia. Astfel. Dintre ele nu putem omite faptul cã birocraþia Uniunii Europene poate absorbi ºi. Probabil cã ºi de acum încolo. gestionarea implicaþiilor presupuse de dezvoltarea dimensiunii federaliste etc. Atuuri ºi slãbiciuni europene Cu sau fãrã voia noastrã.“92 Interesul Uniunii Europene faþã de Rusia nu poate fi pus la îndoialã. Atât din perspectiva funcþionalitãþii. Iar cazul relaþiei cu Rusia ni se pare semnificativ. ne dãm mai bine seama cât este de presantã problema reconstrucþiei europene. ca lipsã de voinþã sau chiar ca incapacitate de a finaliza. îneca o iniþiativã oportunã în termeni reali. Fireºte cã sunt multe explicaþii ale acestei întârzieri. Mãrturisim cã. sã se consume în procese de organizare proprie. cât ºi din cea a valorificãrii poziþiei ºi puterii de care dispune Uniunea. în cele din urmã. Dacã am avea în vedere chiar ºi numai problema resurselor energetice ºi tot ar fi meritat ca problema relaþiei cu Rusia sã reprezinte o prioritate ºi sã fie ghidatã de o strategie. Chiar dacã a luptat atât de mult pentru a fi prezentã într-o asemenea competiþie. o vreme. Nu credem cã ar trebui sã asimilãm acest lucru cu ezitarea. primirea de noi membri ºi integrarea celor deja primiþi. comparativ cu orice capitalã europeanã. Washingtonul încã dã impresia cã este un partener mult mai eficient ºi mult mai transparent decât Bruxelles. o asemenea temã oferã prilejul unor . cum ar fi elaborarea Constituþiei. de a vedea dacã Europa va reveni la strãlucirea ºi importanþa de altãdatã. Ceea ce ne propunem noi sã relevãm este faptul cã agenda Uniunii. extrem de încãrcatã cu probleme interne. Trecem peste problema vecinãtãþii geografice. precum ºi momentele dificile pe care le-a parcurs într-o tranziþie mult mai dureroasã decât a statelor central ºi est-europene (iar o relaþie importantã nu se poate construi decât dupã ce situaþia se stabilizeazã). o întârziere prelungitã poate fi perceputã pe plan internaþional ca nehotãrâre. încât ea nu va putea fructifica în întregime posibilitãþile pe care i le oferã noua poziþie ºi noul statut. atâta câtã este. a fãcut ca energia la nivelul Comunitãþii. de multe ori. Mai ales în condiþiile în care Uniunea îºi propune sã reprezinte un pol de putere economicã ºi politicã. atunci când discutãm despre Uniunea Europeanã comparaþia exercitã o anumitã fascinaþie ºi nu putem rezista tentaþiei de a o plasa în ansamblul puterilor momentului. despre care am vorbit. cu nesiguranþa. În acelaºi timp. agenda europeanã va cuprinde probleme. în ciuda neîncrederii sporite pe care Moscova o are faþã de Washington. deºi ea este extrem de importantã. Sau incapacitatea administrativã vizibilã a Rusiei. Atât de mult va fi absorbitã Uniunea cu asemenea lucruri. Karaganov avea dreptate sã sublinieze cã „ar fi practic imposibil pentru UE sã ia conducerea în competiþia globalã fãrã o cooperare explicitã cu Rusia în cel puþin câteva domenii.

Iatã datele pe care le prezintã în aceastã privinþã Romano Prodi. aºa încât Financial Times se întreabã „nu dacã avem de-a face cu o refacere. Atât de marcatã a ajuns aceastã slãbiciune în percepþia politicã. Actorii economici cu cea mai impresionantã devenire ar fi. ci ce formã de refacere va fi ºi cât va fi de susþinutã“95. care nu proiecteazã cea mai bunã perspectivã asupra Europei. În rândul slãbiciunilor europene se cuvine menþionatã ºi puterea militarã modestã de care dispune Uniunea. Indonezia. împreunã. cel puþin comparativ cu puterea sa economicã sau cu puterea militarã a partenerului de peste Ocean. în 2020. Vom insista asupra unei alte abordãri. SUA. Creºterea economicã a continentului nu este foarte susþinutã. dar premisele de la care se pleacã sunt demne de luare-aminte. China. vorbindu-se despre competiþii mai mult sau mai puþin imaginare. ponderea SUA se va reduce la 11%. mai ales cã este vorba despre o perioadã îndelungatã de timp. cel puþin pentru volumul de faþã. Uniunea Europeanã 22% iar Japonia 8%. este iarãºi indubitabil. de a fi prezentã acolo unde interesele ei o cer. avertizeazã The Economist.94 În domeniul proiecþiilor de viitor. încât a devenit obiect de ironie: Europa este vãzutã drept un pigmeu militar. Dacã tendinþele actuale continuã. întocmindu-se diverse clasamente. putem spune cã aceastã formã de integrare a favorizat dezvoltarea. Iatã ce a stat le baza Hotãrârii Consiliului European de la Helsinki de a crea o „forþã . în orice caz. rata ºomajului în Europa se menþine ridicatã ºi. lucrurile nu sunt atât de sigure cum par sã sugereze unele cifre ºi interpretãri. a reprezentat un semnal cât se poate de concludent. a fost confruntatã cu probleme economice serioase. pe parcursul cãreia pot sã aparã multe lucruri greu de prevãzut astãzi. Din perspectiva celor aproape 45 de ani de existenþã a Comunitãþii ºi. Cã Europa se aflã într-o competiþie economicã cu SUA sau cu Japonia. Europa celor cincisprezece are un volum al produsului intern brut cam de aceeaºi mãrime cu cel american. La nivelul anului 2020. Germania. care acum au o economie cam de acelaºi ordin de mãrime cu Europa. cu o capacitate militarã care îi poate permite doar sã rãstoarne un guvern dintr-o þarã bananierã… Într-adevãr. care vor înregistra. Slãbiciunea fundamentalã în aceastã privinþã este capacitatea redusã a Uniunii de a proiecta puterea. a Uniunii Europene.96 Extrapolarea ni se pare ºi nouã riscantã. ajungând ca în 2050 sã producã de douã ori mai mult decât Europa. alte criterii ºi altã complexitate ºi ea nu trebuie redusã la un concurs contra cronometru. cu alte puteri. SUA deþineau 20% din PIB-ul mondial. În ultimele luni. apoi. circa 21% din PIB-ul mondial. ca ºi o serie de dezavantaje. Europa nu exceleazã în aceastã privinþã. cea a Uniunii Europene la 12% iar a Japoniei la 5%. Concomitent. Este un tip de abordare care rãmâne la suprafaþa lucrurilor ºi care sugereazã un mod de tratare inadecvat. unde UE nu a putut interveni cu forþele sale. Chiar þara ei cea mai mare. Iar ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia. India ºi Brazilia. se pare cã „locomotiva Europei“ dã semne sigure de revenire. nu este nici un fel de îndoialã. Cã ea are în aceastã competiþie anumite atuuri. La nivelul anului 1995.166 Geopolitica tratãri de inspiraþie sportivã. deºi era vorba despre un conflict pe un teritoriu european. Mai important este cã Uniunea Europeanã îºi va pãstra ºi în viitor o pondere considerabilã în ansamblul PIB-ului mondial. mult mai mare decât în America. Competiþia economicã are alte rigori. potrivit autorului citat. vor continua sã se dezvolte mai rapid. „cei cinci mari“: Rusia.

în valoare absolutã. Europa are capacitatea ºi condiþiile de a deveni o putere ºi în termeni militari. Rezultã o mare disipare a efortului financiar ºi o vizibilã lipsã de performanþã. Traversãm într-un fel o perioadã de relansare a cursei înarmãrilor. în timp ce Uniunea Europeanã este încã slabã. Întrebarea centralã se referã. la nivelul celor ale Luxemburgului. sunt necesare câteva precizãri. de SUA. SUA au sporit volumul cheltuielilor militare la 623 de miliarde (buget pentru 2008)98. sau. Ca sã ne dãm seama ce distanþã separã SUA de celelalte state din acest punct de vedere. numai cã ele se fac. cuprinzând aproximativ 60. În legãturã cu aceastã temã. în majoritate. a transformãrii Uniunii ºi într-o mare putere militarã. ea nu se justificã (încã o . în timp ce Europa nu a avut. ceea ce înseamnã. Noi considerãm cã. SUA alocã domeniului militar circa 4% din PIB. Situaþia Uniunii Europene este semnificativã pentru stadiul de evoluþie în care se aflã. unde þãrile Uniunii Europene sunt membre. la efortul fãcut în aceastã privinþã de alte puteri ale momentului. Este un paradox cã state precum Franþa sau Anglia sunt puternice din perspectiva volumului ºi performanþelor tehnologice ale armamentului lor. Ar fi o discuþie prea complicatã. procentual vorbind. Crearea forþei de intervenþie rapidã se justificã. Iar credibilitatea nu poate fi asiguratã fãrã o capacitate de intervenþie militarã modernã. pentru cã o putere trebuie sã fie credibilã.101 Cu o populaþie educatã. Anul acesta trebuiau încheiate pregãtirile unei asemenea forþe. raportate. Sporirea masivã a cheltuielilor militare din partea Uniunii ridicã problema centralã a oportunitãþii ºi a prioritãþilor sale. cel puþin pânã acum.97 De curând. O altã problemã esenþialã este cea a cheltuielilor militare fãcute de Uniunea Europeanã. este suficient sã amintim cã în 2007 administraþia Bush a cerut o suplimentare cu 48% faþã de suma din 200199. Cheltuielile militare ale Europei nu sunt atât de mici. cel puþin în contextul lucrãrii de faþã. Supremaþia americanã în acest domeniu este de necontestat. dintre organizaþia nordatlanticã ºi forþa militarã care s-ar crea. Ea are un mandat strict regional. Uniunea Europeanã a sporit cheltuielile militare de la 150 de miliarde de dolari la 180 de miliarde într-o perioadã în care SUA cheltuiau în acelaºi scop 280 de miliarde de dolari. cu adevãrat importantã. În momentul de faþã. meritã sã ne întrebãm dacã Europa trebuie sã-ºi orienteze resursele în aceastã direcþie. cu performanþe tehnice dovedite. ea trebuie sã aibã capacitatea sã fie mobilizatã într-un timp cât mai scurt. aºa cum este adevãrat cã decalajul care desparte SUA de orice putere semnificativã a lumii de astãzi în domeniul militar este enorm ºi greu de recuperat în urmãtorii ani buni.100 Este adevãrat cã Uniunea Europeanã alocã mult mai puþini bani domeniului militar. cu o economie care este comparabilã cu cea americanã. bugetul american al apãrãrii reprezintã 43% din totalul cheltuielilor militare mondiale. aceasta trebuie sã fie neapãrat prioritatea Europei? Trecând peste situaþia particularã pe care o traverseazã Uniunea. O întrebare se ridicã automat: este oportun sã o facã. oricât ar fi de tentantã o asemenea perspectivã. condusã. Cât priveºte cheltuielile Germaniei în acest domeniu.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 167 de reacþie rapidã“ europeanã. o sumã care se apropie mult de întreg PIB-ul Rusiei. mai bine zis. în care problema politicii externe ºi a unei puteri militare comune sunt încã în discuþie.000 de soldaþi. o miºcare de rãspuns. la oportunitatea unei acþiuni de mare amploare. la nivelul statelor componente. evident. Lãsãm la o parte faptul cã aceasta ar presupune clarificarea raporturilor din cadrul NATO. neîndoielnic. ele se situeazã.

Cu menþiunea cã în ceea ce urmeazã paradoxul nu este vãzut doar în latura sa de conflict sau tensiune internã. întârzierea în rezolvarea unor . Europa are un aer mult prea clasic ºi. cum ne avertizeazã ºi Paul Kennedy102. Semnalul îl dau. complexul militaro-industrial a funcþionat bine în SUA. Statele Unite. la un mecanism care a dat roade. La opt ani de la prãbuºirea Uniunii Sovietice. Marea performanþã a Americii acelei perioade a fost capacitatea de a transfera în domeniul civil ceea ce se descoperea în domeniul militar. iar „investiþia“ nu se recupera. Nu se renunþã la un mecanism testat.168 Geopolitica datã. la opt ani de la dispariþia adversarului principal al Americii. Cã acesta creºte din nou. iar specialiºtii considerã cã aici putem identifica una din explicaþiile prãbuºirii comunismului: cursa înarmãrilor. într-adevãr. Europa are prioritãþi economice. o relansare a cursei înarmãrilor. tehnologice. este de înþeles. ºi din experienþele recente. deºi existã condiþii de depãºire a acesteia. dar acestea se întorceau în economie sub formã de inovaþie. Iar asigurarea unui mecanism stabil de producere a inovaþiei – o adevãratã performanþã. Ruºii nu au reuºit sã punã la punct un asemenea mecanism. Dar nimeni nu poate trece peste faptul cã. de atuurile sale incontestabile în competiþia internaþionalã. cheltuielile militare au început sã creascã. ªi acest substitut probabil nu s-a gãsit. Dar de ce creºterea s-a declanºat în 1999. nu „producea“ pentru domeniul civil. când nu a fost implicatã în prim-planul confruntãrilor. pânã când nu se gãseºte un substitut convenabil. în orice caz. care sporesc considerabil bugetul apãrãrii. Aici ar trebui concentrat efortul investiþional de ordin strategic al Uniunii. Paradoxuri europene Nimeni nu poate nega rolul Europei în evoluþia omenirii. aºa cum au alte domenii la care ne vom referi. Problema echilibrului dintre cheltuielile afectate zonei militare ºi cele consacrate dezvoltãrii propriu-zise este fundamentalã pentru vitalitatea unei noi puteri. dupã 11 septembrie. pare cã nu se mai aflã în prim-planul proceselor moderne de dezvoltare. demografice. dar nu mai este simbolul ei. nici în puterea autorului sã identifice ceea ce lipseºte Europei pentru a reveni pe locul de altãdatã. deºi dezvoltatã. Europa este o forþã a lumii de astãzi. Ar consuma prea multe fonduri într-o direcþie care nu are o importanþã vitalã pentru Uniune ºi viitorul ei. Nu este nici în cãderea. deºi puternicã. De ce? Inovaþia este un lucru fundamental pentru un stat modern. ci desemneazã prelungirea excesivã a unei stãri de lucruri. când pe trupul ei au curs râuri de sânge. când nu se contura nici un pericol major? Nu putem sã oferim mai mult decât o ipotezã de rãspuns. fie ºi parþial. care solicita atâtea fonduri. deopotrivã. verificat. dar a învãþat. de coexistenþã a unor laturi contradictorii. aºa cum am mai spus. Din 1999 are loc. nimeni nu se îndoieºte astãzi de potenþialul de dezvoltare al Europei. Sperãm cã Europa a învãþat ºi din propriile experienþe. nu mai deþine poziþia de întâietate pe care a avut-o cândva. În felul acesta. cel puþin în momentul de faþã. În întreaga perioadã a Rãzboiului Rece. lãsãm la o parte relaþia cu NATO). Ne vom limita sã numim câteva din ceea ce Romano Prodi numeºte „paradoxuri europene“. a luat naºtere un binom funcþional: statul aloca o parte din PIB cheltuielilor militare.

ea nici nu poate emite pretenþii la poziþii de vârf în aceste domenii atât de importante. Situaþia despre care am vorbit va fi înþeleasã mai bine dacã vom trata un alt paradox. al cercetãrii propriu-zise. astãzi. Mai mult. Nu este vorba aici numai despre o problemã de prestigiu ºi de imagine. ea riscã sã-ºi piardã competitivitatea în sectoarele clasice. cum ar fi chimia sau industria farmaceuticã. în cele din urmã a propriei puteri. continentul nostru devenind punct de plecare. atrase de cultura ºi performanþele europene. de atingerea unei „mase critice“ de specialiºti de mare performanþã. dar nu o face neapãrat pe direcþii prioritare. –. pentru cã rãmânerea în urmã se situeazã la nivelul cauzelor. dar nu converteºte creaþia în tehnologie performantã ºi în oportunitãþi de afaceri. Europa acuzã o vizibilã rãmânere în urmã. Important ºi decisiv pentru competiþia tehnologicã actualã este cã microelectronica. situaþia la nivelul Uniunii Europene este perfect comparabilã cu cea din SUA ºi Japonia. ci ºi prin imaginea pozitivã pe care o proiecteazã asupra þãrilor de destinaþie. astfel. producþia ºtiinþificã reprezintã secretul fundamental al performanþei ºi competitivitãþii. Istoria Europei aratã cã ea a reprezentat continentul unde veneau. Se ºtie cã. Când este vorba despre investiþiile în cercetare-dezvoltare. tendinþa s-a inversat. Europa creeazã. reþeaua de institute de cercetare etc. Europa creeazã. îndeobºte. biotehnologiile sunt ramuri care contribuie decisiv la modernizarea ºi ridicarea performanþelor celorlalte activitãþi industriale. Tendinþa s-a confirmat dupã prãbuºirea comunismului. poate mai important ºi mai expresiv: cel reprezentat de raportul dintre producþia ºtiinþificã proprie ºi gradul sãu de valorificare. decalajul Europei faþã de cele douã state menþionate începe sã fie vizibil. în activitãþi competitive. De aceea. când materia cenuºie de excepþie din Europa de Est a migrat în special cãtre Statele Unite ºi Canada. Din punctul de vedere al producþiei ºtiinþifice – numãr de brevete. atragerea altora este importantã nu numai prin sporul de materie cenuºie pe care îl prilejuieºte. spiritele de excepþie. Traseele de emigrare a personalitãþilor prin excelenþã creative reprezintã un indiciu foarte sensibil al atractivitãþii unei puteri. al prestigiului de care se bucurã. În domenii de importanþã cardinalã. Dezvoltarea ºi menþinerea competitivitãþii în domeniul cercetãrii ºi tehnologiei înalte este legatã indisolubil de o anumitã concentrare. cel puþin pe termen scurt ºi mediu. al potenþialului de evoluþie cu care este creditatã. De aceea. ºi nu punct de sosire a minþilor de excepþie. de transformare în tehnologii performante. strâns legate de cerinþele de creºtere a performanþei economice. Este adevãrat cã Europa conduce în domenii industriale clasice. minþile vremii. cum sunt informatica. Iatã un asemenea paradox: Europa continuã sã fie locul de unde pleacã spre alte orizonturi minþile strãlucite. electronica. chiar specialiºti de primã mãrime din statele Vestului european emigreazã în America. ºi nu atât cãtre Europa Occidentalã. informatica.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 169 probleme în situaþia în care existã date pentru soluþionare. publicaþii de profil. întârzie costisitor însuºi procesul de construire a propriilor atuuri. ºi nu locul unde poposesc aceste minþi. pe direcþii vitale pentru evoluþia tehnologicã ºi economicã. dacã Europa nu va recupera decalajul în aceste domenii de vârf. biotehnologiile. Începând cu perioada postbelicã. indicatorul care anunþã evoluþia viitoare a unei þãri sau a unui conglomerat economic. Formarea propriilor competenþe este un mijloc în aceastã direcþie. În ultima perioadã Uniunea Europeanã .

Paradoxul constã în faptul cã Europa întruneºte mai toate condiþiile inovaþiei – producþie ºtiinþificã. Ambele sunt legate de atitudinea faþã de inovaþie pe care o solicitã tehnologiile moderne. direcþionând-o cãtre obiective cu adevãrat strategice. al unei regiuni economice de nivel mediu. nici Intel. în toate sensurile ei – inovaþia tehnologicã. sã se dezvolte rapid. aleargã umãr la umãr cu celelalte puteri ale momentului. Aici considerãm cã am putea localiza un alt paradox. Cã tinerii Europei pleacã spre alte þãri este o realitate. care ar alimenta migraþia creierelor. în orice caz. sã-ºi valorifice performanþele educaþionale creând un context propice inovaþiei. ºi este trist cã astãzi multe minþi de excepþie pleacã de pe continentul care. toate existând de mai bine de 30 de ani. dar atracþia profesionalã. În schimb.170 Geopolitica a lansat programe care urmãresc sã previnã fãrâmiþarea cercetãrii. al modelelor. dacã nu principalul paradox european. informaticii sau biotehnologiilor? Nu este vorba doar de o insuficientã capacitate de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºi oportunitãþi. ºansa de a se împlini în acest câmp se pot dovedi mai importante. Europa dispune de condiþii de inovaþie. faþã de crearea condiþiilor optime în care inovaþia. nivel de instruire a populaþiei ridicat etc. sã orienteze eforturile specialiºtilor pe direcþii prioritare la nivel european. cea care a consacrat-o ca putere economicã în perioada modernã. Nimeni nu poate nega faptul cã talentele de excepþie sunt atrase ºi de câºtig. ci de ceva mai mult. Iatã ce ne spune în aceastã privinþã Romano Prodi: „Din cele mai mari 25 de companii americane actuale. învãþãmânt performant.“101 Este vorba despre o anumitã inflexibilitate faþã de schimbarea rapidã pentru a capta o direcþie de mare viitor. dar nu a creat mediul inovaþiei: de la concentrarea cercetãrii la rãsplata inovaþiei de excepþie. Aici este vorba despre o regiune care. dar suferã în domeniul inovaþiei propriu-zise. Chiar aspirã la statutul de primã putere economicã a lumii. Dacã aceastã rãmânere în urmã s-ar manifesta în cadrul unei þãri obiºnuite. Pe atunci nu existau. Nu putem sã nu consemnãm în acest context ºi un alt aspect. nici Microsoft. ca sã dãm doar douã exemple celebre. lucrurile nu ar fi ieºite din comun ºi. din cele mai mari 25 de întreprinderi europene nici una nu este nouã. odatã. Suntem tentaþi sã considerãm cã mai important decât diferenþa dintre venituri este faptul cã Europa nu este consideratã un veritabil avanpost al cercetãrii în domenii esenþiale. El nu poate explica procesul ca atare. . care condiþioneazã în momentul de faþã performanþa ºi modernizarea economicã ºi socialã. a reprezentat leagãnul creaþiei. un fel de imobilism în a urma cerinþele pieþei.. al atitudinii inovative. ºi numai dupã aceea despre capacitatea mai redusã de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºi oportunitãþi. din punct de vedere economic. Întâlnim frecvent în literatura de specialitate aprecierea cã Europa are douã probleme esenþiale – dezvoltarea insuficientã a economiei ºi nivelul ridicat al ºomajului. 19 nu existau sau erau foarte mici înainte de 1960. de atitudinea faþã de inovaþie. cum sunt înaltele tehnologii. Europa parcã nu mai are avântul. inovaþia managerialã. Putem oare concepe astãzi o superputere fãrã ca ea sã deþinã o poziþie de întâietate în industriile fundamentale ale microelectronicii. esenþial dupã opinia noastrã. Europa va trebui sã iasã din clasicismul sãu actual. inovaþia socialã –. S-a vorbit mult – ºi cu îndreptãþire – despre decalajul dintre venituri. Sã sperãm cã ele vor structura mai bine cercetarea. nu ar îmbrãca o notã de dramatism.

Probabil ºi din disperarea pe care o dã absenþa unei speranþe. dar. Obiºnuitã cu succesul. a creaþiei. s-a plãmãdit ideea unirii câtorva din þãrile sale cele mai dezvoltate într-o regiune comercialã. atâta timp cât testeazã idei noi. . Europa s-a aflat la un pas de sinuciderea politicã. pentru cã Europa nu este nici întinsã. Conflictele dintre puterile europene au reprezentat. Îndrãznim sã afirmãm cã ideea lansatã de Monet ºi Schuman a reprezentat cel mai semnificativ produs în domeniul dezvoltãrii propus de secolul pe care tocmai l-am încheiat. A reuºit întotdeauna prin creaþie. Europa a strãlucit în istorie în ultimele secole (dupã o perioadã la fel de strãlucitã în Antichitate). cauzele imediate ale celor douã conflagraþii. aceasta este cea mai importantã bogãþie. Germania. S-a confirmat încã o datã cã Europa este mare atâta vreme cât reprezintã un laborator istoric. Franþa – disputându-ºi primele locuri în ierarhia mondialã. SUA aveau deja a treia flotã a lumii. într-adevãr.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 171 nebunia. Pare prea împãcatã ºi mulþumitã de sine. confortabil. Dovadã cã a ºi fost îmbrãþiºatã în multe pãrþi ale lumii. Nu a reuºit prin datele naturale ale existenþei sale. pentru cã el nu s-a consumat în întregime. în mod cert ºi dintr-o examinare adâncã a experienþei amare pe care tocmai o încheiase. Europa a renãscut în felul acesta. ºi din forþa pe care o aduce mândria rãnitã. ca sã spunem aºa. în tipare ºi mândrã de tradiþia care. drept actor internaþional important. Rusia a înregistrat ºi ea la cumpãna dintre secole o dezvoltare semnificativã. care a pãtruns nu numai la nivelul clasei politice din þãrile europene. aºezatã. Asemenea tendinþe nu puteau fi sesizate de o Europã politicã prea încrezãtoare în sine ºi prea obiºnuitã sã considere cã reprezintã centrul lumii. nici bogatã (este adevãrat cã într-o vreme ea reprezenta o mare concentrare demograficã). O lecþie condensatã de geopoliticã Europa a încheiat de curând un secol care ar putea fi considerat o lecþie condensatã de geopoliticã. iar economia þãrii evolua extrem de promiþãtor ºi extrem de îngrijorãtor pentru Europa. la sfârºitul ultimei conflagraþii mondiale se întindea un câmp al tristeþii ºi epuizãrii. istoria i-a administrat una din cele mai severe lecþii. atunci nu încape nici o îndoialã cã eurocentrismul a reprezentat un asemenea factor. Europa trebuie sã-ºi recupereze freamãtul novator fãrã de care nu poate aspira la statutul de superputere. Europa nu a mai fost atentã la ridicarea altor zone. apoi într-una economicã propriu-zisã ºi chiar într-una politicã. cât aratã lumii posibile cãi de dezvoltare viitoare. Insistãm asupra acestui moment. modele diriguitoare. o onoreazã. la potenþialul de dezvoltare de care dispun acestea. O supralicitare a rolului ºi forþei Europei. Un secol care a debutat cu o Europã aflatã indiscutabil pe prima poziþie în ierarhia lumii. într-adevãr. cât lanseazã modele. pentru a nu mai aminti de puterea sa militarã. Cu þãrile sale fanion – Marea Britanie. Sã nu uitãm cã. Pentru ca dupã numai cincizeci de ani Europa sã nu mai figureze drept putere politicã semnificativã. De îndatã ce nu s-a mai înscris pe direcþia principalã a dezvoltãrii. la începutul secolului. dacã ar fi sã ne referim la cauzele de fundal. ci ºi la cel al cetãþeanului obiºnuit. De-acolo de unde plecaserã idei mari. Într-o epocã a creaþiei.

În cazul altor state. element-cheie pentru dezvoltarea sa.105 Problema populaþiei este la fel de complexã ca ºi cea a dezvoltãrii. vârsta medie a americanilor este de 35. 250 europeni. Mai ales cã el se cupleazã cu alte tendinþe. România. Tocmai în acest domeniu vital s-a instalat suferinþa principalã a Europei. sudul ºi sud-estul Asiei. La 1900. la nivelul ansamblului continentului. În primul rând. În 2050. 135 americani ºi 132 africani. Dintre acestea ne vom opri la una singurã – sfidarea demograficã – cãreia literatura de specialitate îi oferã o importanþã comunã. Belarus. 14. rata anualã a deceselor este doar cu un procent mai micã decât cea a naºterilor (ceea ce. Europa nu poate trãi din tradiþie. cifrele erau cu totul diferite: 12. Acesta nu este un fapt secundar. 92 americani (care locuiau pe ambele continente americane) ºi 68 africani. Bulgaria. înseamnã creºtere demograficã negativã). procesul de îmbãtrânire a populaþiei.7 ani. circa o treime din populaþia Europei Occidentale va avea peste 60 de ani.9% pentru Japonia ºi chiar 4.103 Astãzi. Procesele asupra cãrora am . cum ar fi Germania sau Italia. Conºtientizarea ei nu poate întârzia. pânã nu de mult. iar cea a europenilor de 37. ºi a scãzut la mai mult de jumãtate. Un secol mai târziu. Iatã raportul dintre rata naºterilor ºi cea a deceselor în alte zone ale lumii: Japonia: 10-7. sã înfãþiºãm câteva evoluþii.6% pentru nordul ºi vestul Africii ºi 4. în acelaºi timp.5% din populaþia Europei Occidentale avea peste 65 de ani.7 ani. cuplate cu subevaluarea altor zone. Considerãm cã viitorul Europei depinde de viitorul sãu demografic. În 2020. În 1990. excelau prin rata creºterii demografice. în America Latinã: 25-7.2.3% în cazul SUA. dar cu atât mai mult în cel demografic. Ucraina.103 Nu numai cã ponderea populaþiei tuturor continentelor a crescut. 119 europeni. dacã avem în vedere procesele de emigrare. Aceeaºi problemã a îmbãtrânirii populaþiei. de populaþia sa ºi de calitatea acesteia. dintr-o mie de persoane. Amânarea poate fi chiar fatalã. în SUA: 15-9. Aici nu este vorba doar despre creºterea unui segment al populaþiei. dar situaþia este similarã în Rusia. iar a europenilor de 52. unde se înregistreazã rate negative de creºtere demograficã. Aºa se prezintã lucrurile în þãri care. Pãrþi întregi din Europa se sting încet… Situaþia capãtã proporþii dramatice dacã avem în vedere cã. 580 erau asiatici. ci ºi de un fapt mult mai grav: în multe din þãrile europene nu se mai asigurã nici mãcar înlocuirea naturalã a populaþiei existente. vârsta medie a americanilor va fi de 36. Iar Europa nu poate aspira la un loc de vârf în ierarhia lumii dacã nu va gãsi o soluþie la problema demograficã. proporþiile sunt urmãtoarele: 609 asiatici. În orice domeniu. 3. în Africa: 41-14.172 Geopolitica Nu am fi insistat asupra acestui lucru dacã nu am întâlni ºi astãzi puseuri de supraevaluare a Europei. privitã altfel. Rata naºterilor este depãºitã de rata deceselor. Ca sã ne dãm seama de importanþa temei. iar cea europeanã a scãzut. dacã nu am descoperi ºi acum o atitudine de superioritate ºi de tratare oarecum superficialã a sfidãrilor cu care se confruntã continentul nostru.104 Ceea ce înseamnã o mare povarã financiarã ºi.6% pentru America Latinã. Iatã evaluarea fãcutã în aceastã privinþã de The Economist. 11. dar în momentul de faþã populaþia europeanã este cea mai redusã comparativ cu populaþiile altor continente. þãrile baltice. diminuarea considerabilã a forþei de propulsie economicã pe care o asigurã îndeobºte populaþia tânãrã. în Asia de Sud-Est: 26-8.5.8% în cazul statelor din centrul. extrem de dureroase. pentru cã îndreptarea ei este extrem de anevoioasã.

instituirea monedei unice. Dacã Europa nu opune presiunii demografice externe o forþã de contrabalans internã. Ci doar cu propria populaþie. . Împotriva cãreia nu va putea lupta cu nici un sistem de securitate. principala problemã de ordin geopolitic a Europei este cea demograficã. organizarea. – sunt foarte importante. reconstrucþia europeanã etc. oricât de performant. Calificarea. cu numãrul acesteia.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 173 insistat în acest capitol – unificarea Europei. Ceea ce înseamnã cu rata ei de creºtere. cea a populaþiei. de motivaþia ºi angajamentul lor. va fi obiect de expansiune demograficã. Izbânda nu poate fi niciodatã desprinsã de oameni. de capacitatea ºi organizarea lor. oricâte mãsuri de precauþie ºi-ar lua. nu i se substituie. dar sunt palide – mai ales în perspectiva termenului mediu ºi lung – faþã de tema centralã. Tot ceea ce a fãcut pânã acum Europa a fãcut cu populaþia sa. Dupã unificare. mai devreme sau mai târziu. Greutatea geopoliticã a unui stat sau a unei regiuni începe de la o anumitã pondere a populaþiei. inventivitatea se adaugã numãrului.

.

munþi ºi þinuturi aride este marcatã din loc în loc de oaze. capãtã preeminenþã în faþa Asiei aride ºi muntoase. . încât cu greu poate fi surprinsã într-o privire cuprinzãtoare. Ea include regiuni culturale ºi demografice distincte. în cele din urmã. mai întâi. Asia aridã ºi muntoasã a exercitat pentru întregi perioade istorice o preponderenþã indiscutabilã. apoi cea otomanã ºi. atât de diversã. O datã cu descoperirea mãrilor ºi a cãilor maritime. în jurul cãrora era grupatã cea mai mare parte a populaþiei din þinuturile respective. de la Orientul Mijlociu pânã în îndepãrtata Japonie. Asia maritimã s-a ilustrat ca o regiune care a avut înþelepciunea sã se detaºeze de practici ºi modele tradiþionale. În epoca premergãtoare marilor descoperiri geografice. Ea îmbrãþiºeazã modelul liberal de dezvoltare sau cel puþin asimileazã mai rapid practici specifice acestui model. perspectiva geograficã. asemenea unui „capac geografic“. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii Cele douã Asii geografice Asia este atât de întinsã. Din punct de vedere geografic. Asia se întinde de la Bosfor ºi de la Canalul de Suez pânã la Pacific. partea de coastã a continentului se dezvoltã mai repede. Asia pe terenul cãreia se varsã în mare fluviile asiatice. sã inoveze ºi. mai aproape de timpurile noastre. Din aceste regiuni au pornit valurile de popoare migratoare. sã experimenteze. Literatura de specialitate vorbeºte despre o Asie aridã ºi muntoasã care porneºte din Turcia. dar mai ales din comerþ. Prosperitatea oazelor venea din agricultura care se putea practica pe porþiuni restrânse. Aceastã centurã de deºerturi. de multe ori chiar suprapopulatã. în aceastã masã compactã de pãmânt a avut loc expansiunea chinezã. O bunã parte a tumultului istoriei vechi s-a consumat în aceste þinuturi.Asia. strãbate Asia Centralã ºi merge pânã în mijlocul Chinei. Asia cu o intensã viaþã comercialã. Existã. întâlnim Rusia asiaticã. În orice caz. Cea de-a doua Asie. Asia maritimã. atât de inegalã. devine mai populatã. imensele stepe de dincolo de Urali care se continuã cu Siberia puþin locuitã. pentru cã vestitul „drum al mãtãsii“ lega salba de oaze într-un drum nesfârºit din China spre Asia Micã ºi Europa. care au culminat cu nãvãlirea tãtarã. prada râvnitã de cei peste un miliard de chinezi. Asia care cuprinde delte mãnoase. Deasupra acestei centuri. se întinde din Peninsula Arabicã prin India pânã în Japonia. cea ruseascã. Sunt mai multe posibilitãþi de a sistematiza aceastã întindere uriaºã ºi compactã de pãmânt.

Asia aridã a irumpt în ultimii ani pe prima scenã geopoliticã a lumii. secolul XXI urmeazã sã aparþinã acestei regiuni de puternicã dezvoltare tehnologicã ºi economicã. o adevãratã placã turnantã între Europa. Un relief aparte în masa compactã de pãmânt asiatic are aria turcicã. bogãþiile subsolului. Ca sã ne facem o imagine despre ponderea Chinei în . Asia Centralã. Orientul Mijlociu alcãtuieºte un „continent intermediar“ care face legãtura între Africa ºi Asia. sã ia naºtere o zonã cu accentuate afinitãþi culturale. deci Asia situatã la vest ºi nord de aceastã mare devine vitalã în lupta împotriva noului flagel. cum se remarcã în L’Atlas géopolitique et culturel. ca un conglomerat de regiuni istorice ºi culturale. Împinsã într-o anumitã penumbrã. Prin urmare. nici influenþa imperiului de altãdatã. „China eternã – un cliºeu adevãrat“. Dacã secolul al XIX-lea a fost european. la nord. La est de Turcia întâlnim spaþiul persan. Africa ºi Asia. De îndatã ce ajungem la Pacific descoperim alte conglomerate culturale. mai ales în zona ei esticã. la „tigrii“ ºi „dragonii“ ei. Identitãþii geografice i se adaugã o pregnantã identitate culturalã construitã în timp ºi exprimatã de una dintre cele mai bogate ºi mai vechi culturi ale lumii. terorismul a gãsit un loc predilect de pregãtire în unele state situate între Caspica ºi Oceanul Indian. Atât de mult a avansat Asia maritimã în ultima vreme. Anunþat de dezintegrarea fostului spaþiu sovietic. de la boom-ul economic ºi comercial pe care îl înregistreazã regiunea. foarte bine conturat din punct de vedere geografic de cãtre munþii Himalaya. Iranul de astãzi nu mai are nici întinderea. Pe mãsurã ce înaintãm spre est descoperim „subcontinentul indian“. deopotrivã. Între ele se impune China. Sunt autori care nu ezitã sã numeascã secolul XXI „un secol al Pacificului“. poziþia geopoliticã. continentul asiatic este redus adesea la aceastã regiune. ºi apele care strãjuiesc peninsula. Legãturile dintre Turcia ºi aceste state se intensificã ºi nu este exclus ca. precum ºi tensiunile politice. în viitor. cel de-al XX-lea american. aºa cum a fost Mediterana secolului al XVI-lea sau Atlanticul secolului al XIX-lea. spre vest pânã la istmul ponto-baltic ºi chiar peste acesta. care timp de 400 de ani s-a extins necontenit spre est pânã la Pacific. alcãtuitã din Turcia ºi popoarele din Asia Centralã care vorbesc limbi apropiate de limba turcã ºi fac parte din familia popoarelor turcice. la forþa economicã ºi comercialã care a consacrat-o drept noul centru al lumii. între Oceanul Atlantic ºi cel Indian. spre sud pânã la Caspica. dar el este moºtenitorul unei impresionante culturi ºi este un stat cu un rol-cheie în zonã. Asiile culturale Asia poate fi privitã. pornind tocmai de la dezvoltarea vertiginoasã a multor state din zonã. încât. Fenomen aflat în extindere ºi care capãtã o importanþã globalã. acest proces a fost decisiv consacrat o datã cu descoperirea bogãþiilor naturale din Caspica ºi cu lupta împotriva terorismului. Evoluþia demograficã. având ca lider economic ºi cultural statul de pe Bosfor. cu particularitãþi de netãgãduit. economice ºi sociale din zonã fixeazã aceastã regiune ca una dintre cele mai fierbinþi ale lumii. În nord se aflã Rusia. în percepþia publicã. cândva un imperiu care se întindea de la Mediterana la munþii Himalaya.176 Geopolitica sã se impunã drept o zonã de mare dinamism ºi de remarcabilã prosperitate.

noi metode de stimulare a performanþei.1 Asia este continentul care are cel mai bun raport între exporturi ºi importuri. Când populaþia lumii a ajuns la 200 de milioane. în cazul în care se va reuni –. este suficient sã amintim cã aceastã þarã a deþinut de-a lungul întregii sale existenþe între 1/5 ºi 1/6 din populaþia lumii. în timp ce valoarea importurilor s-a cifrat la 22. Pacific Rim (Coasta Pacificului) . Pakistan. mai liberalã. adevãrate puncte de reper în istoria lumii. o datã cu cãderea Saigonului. Hong Kong. în ultima vreme. þarã care cunoaºte ritmuri de dezvoltare impresionante. cât mai informatizatã ºi. Indonezia. La sud-estul Asiei ºi al Chinei întâlnim Asia insulelor ºi a peninsulelor: Birmania. despre un gen de descoperire mai din vreme a tendinþelor dezvoltãrii actuale. Nu este întâmplãtor cã în perioada 1990-2000 valoarea exporturilor Asiei.2%. din cele 6. Thailanda. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 177 istoria omenirii. capabilã sã ocupe niºele care apar la orizontul dezvoltãrii. întrunind indici de competitivitate superiori. conducerea Chinei este preluatã de cãtre Deng Xiao Ping.3 miliarde sunt chinezi. aproximativ 40 de milioane erau chinezi. a fost de 26.6 miliarde de oameni ai planetei. India.7%. De câteva decenii. Conceput de Japonia. concretizatã cu deosebire în rãzboaiele din Coreea ºi din Vietnam. În anul 1975. Asia a fost rãvãºitã de lupta de eliberare de sub dominaþia colonialã. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. exportã tot atât cât importã.2 Considerãm cã se poate vorbi despre o redeºteptare a Asiei la cerinþele modernitãþii. expansiunea comunismului a atins punctul maxim. iar din decembrie 1978 se trece la un nou model de dezvoltare. Japonia. bazatã pe valorificarea virtuþilor informaticii ºi dezvoltarea spiritului antreprenorial intern. Europa. de pildã. deþinãtoare a unei impresionante culturi. Cel mai impunãtor colos demografic al planetei. China este înconjuratã la rândul ei de þãri cu bogate moºteniri culturale: Coreea. Când pe pãmânt trãiau 100 de milioane de persoane. Malayezia etc. chiar Coreea. trece ºi el la o altã strategie de evoluþie. a unei economii cu mare grad de mobilitate. În timp ce ponderea importurilor nord-americane în comerþul mondial este de 23. Celãlalt colos al Asiei. Noul model de dezvoltare asiatic Continent al coloºilor demografici – China. mai mare cu ºase procente decât ponderea exporturilor (17. Din 1976. Astãzi. Singapore. Singapore devin state-model ale dezvoltãrii. în multe dintre statele sale. îmbrãþiºat de cãtre dragonii asiatici.1%). ca pondere în comerþul mondial. Asia este pãmântul pe care s-au afirmat mari culturi ºi mari civilizaþii. Asia inaugureazã o nouã direcþie de evoluþie: Coreea de Sud. de efortul de refacere dupã rãzboi. India. Aproape în mod brutal. Asia a inaugurat ºi un nou model de dezvoltare. 20 de milioane erau chinezi. el a fost. de cãtre Vietnam. 1. privatizarea unor segmente economice foarte importante. Indonezia. deci. de înfruntarea dintre cele douã sisteme politice ale momentului. Japonia etc.8%. Între mijlocul anilor ’70 ºi ’90 schimburile comerciale ale regiunii Asia-Pacific evolueazã spectaculos ºi le depãºesc pe cele din Atlantic. de cãtre China ºi. apoi. Taiwan. care include promovarea liberei iniþiative. model care porneºte de la ideea unei economii orientate cãtre export.Asia. în altele.

între Rusia ºi Japonia nu s-a semnat un tratat de pace datoritã insulelor Kurile.178 Geopolitica apare drept noul centru mondial. De aceea. Asia este mult mai întinsã. patru regiuni în bunã mãsurã distincte ale Asiei de Est. NAFTA ºi Chile. Dacã vom privi mai atent la harta politicã a continentului. cum ar fi spus Ion Conea. Impunându-se drept zona cea mai dinamicã a lumii. o „zonã geopoliticã discretã“. a patra regiune este formatã din China. India. dar în zilele noastre „punctele de maxim“. ªi. dacã nu chiar fierbinþi ale configuraþiei internaþionale actuale. De asemenea. traverseazã o perioadã de stagnare prelungitã pe care nu a reuºit încã sã o depãºeascã. ale evoluþiei acestui continent sunt în regiunea Asia-Pacific. între care menþionãm Singapore ºi Coreea de Sud. Rusia ºi China) ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia). apoi Asia de Sud-Est. totuºi. Fãrã dezvoltarea absolut impresionantã din ultimii 30 de ani. ne vom concentra pe aceastã regiune ºi pe problemele pe care le ridicã din perspectiva abordãrii de faþã. Asia-Pacific a atras þãri ºi regiuni care pânã nu de mult fie se þineau deoparte. colosul economic al regiunii. În aceastã zonã a lumii vor locui la mijlocul secolului aproape 2 miliarde de oameni. În 1989 ia naºtere APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation) care regrupeazã polii economici ai Asiei: Japonia. În 2001 acest forum s-a reunit la Shanghai. nu existã o structurã de securitate care sã fereascã regiunea de posibile conflicte. acelea care pânã la urmã dau relief datelor geopolitice. China ºi Taiwanul (ceea ce aratã cã organizaþia este insensibilã la deosebiri politice). zone. În primul rând. Taiwan ºi Hong Kong. În deceniul trecut izbucneºte o crizã financiarã care zguduie þãrile dezvoltate ale continentului. China nu ar fi avut greutatea geopoliticã pe care o are astãzi. pentru cã dinamismul economic s-a afirmat cu deosebire aici. din punct de vedere geografic. Asia de Sud. Este adevãrat cã. dominatã de cãtre India. Vom trata în cadrul acestui capitol patru probleme mari. dar nu un „tot nediferenþiat“3. urmând ca. . De aceea. fie se aflau în alte sfere de influenþã: Australia. putem spune cã Asia încã mai este marcatã de consecinþele celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: Coreea este încã divizatã. unde se întâlnesc interesele a trei mari puteri nucleare (SUA. Australia ºi Noua Zeelandã. de asemenea. relaþiile dintre China ºi Taiwan se menþin tensionate. în partea a doua a acestui capitol. cum ar fi Asia Centralã ºi Asia de Sud. La fel regiunea Asia-Pacific. calde. Asia continuã sã evolueze sub „supravegherea“ SUA. conferindu-le chiar o nouã configuraþie. statele Asiei de Sud-Est (ASEAN). chiar America Latinã. aproximativ de patru ori mai mult decât în Europa. Japonia. În sfârºit. Dupã cum se observã. Asia este marcatã de serioase tensiuni ºi vulnerabilitãþi. sã insistãm ºi asupra altor regiuni asiatice. parcã pentru a reconfirma rolul-cheie al Chinei în regiune. pãrem ºi noi tentaþi sã limitãm Asia la zona Asia-Pacific. Ceea ce ne pune în gardã asupra faptului cã problemele geopolitice nu pot fi tratate separat de cele economice. la „stânga“ ºi la „dreapta“ cãreia se aflã Pakistanul ºi Bangladesh-ul. Asia de Nord-Est. Vom explica de ce folosim termenul „regiune“ atunci când vom trata tema Chinei continentale ºi a Chinei insulare. Coreea de Sud.

Peninsula coreeanã este „un adevãrat pivot strategic al regiunii“4. China. la est. aproximativ opt procente din cel sud-coreean. care ar face unificarea coreeanã mult mai scumpã decât unificarea germanã. Japonia. Într-un anume fel. în timp ce Coreea de Sud este incomparabil mai bogatã. Procesul de apropiere a fost declanºat de întâlnirea celor doi ºefi de state la Phenian pe 13 iunie 2000. Din punct de vedere geopolitic. Þara cea mai micã din zonã este Coreea. parcã pentru a adãuga o nouã necunoscutã la o ecuaþie deja foarte complicatã. Coreea de Nord preponderent continentalã seamãnã mai mult cu continentul – sãracã. Dezavantaj care ar putea fi transformat în atu. Reunificarea celor douã Corei întârzie. la vest ºi nord-vest. desprinsã de masa compactã de pãmânt asiaticã. Dar.“5 Mai este vorba ºi despre orientarea complet diferitã a regimurilor politice din cele douã þãri. În . peninsula coreeanã reproduce discrepanþele din zonã. Prima dintre acestea este cã se aflã între giganþi: la nord. parþial. peninsula coreeanã are o relevanþã care nu poate scãpa. PIB-ul Germaniei de Est reprezenta 20 de procente din cel al Germaniei de Vest.Asia. ele sunt prezente prin interese. Prin contrast. dar puternic militarizatã. peninsula putând deveni foarte bine un fel de placã turnantã (vezi harta 13). continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 179 Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor Cum spuneam. Sã privim mai atent la harta regiunii. exprimând parcã un efort al uscatului de a apropia arhipelagul nipon. Coreea de Sud – chiar refãcutã dupã criza financiarã asiaticã ºi în ciuda surplusului comercial de 80 de miliarde de dolari – pur ºi simplu nu are banii necesari pentru a iniþia. PIB nordcoreean în 1999 a reprezentat cam patru procente din cel sud-coreean. de China. Explicaþiile le putem gãsi în decalajul dintre cele douã state. în 1989. în Asia de Nord-Est se întâlnesc interesele primelor trei puteri militare ale momentului ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia). iar venitul pe cap de locuitor.5 milioane dintre coreenii din sud – aproximativ 15% din populaþia þãrii – au rude în Coreea de Nord. apropiindu-se prin nivelul economic de standardele puterilor economice. Chiar dacã în politica economicã a Coreei de Nord se simte o orientare mai pronunþat pragmaticã. singurã. strategia de conducere a þãrii este orientatã militar. Divizarea peninsulei coreene în douã state este o relicvã a Rãzboiului Rece. Numai cã ea este divizatã: Coreea de Nord. aceastã acþiune. Rusia. parte a uscatului propriu-zis ºi Coreea de Sud – ocupând cea mai mare parte a peninsulei. Statele Unite se aflã pe un alt continent. Reunificarea Germaniei – celãlalt stat divizat dupã cea de-a doua conflagraþie mondialã – s-a produs. Chiar dacã interesele de fond ale populaþiei ºi ale celor douã state reclamã apropierea ºi cooperarea. Iatã ce spune în aceastã privinþã Kent Calder: „Potrivit unui recent studiu al unei bãnci coreene. Coreea de Sud – democratã ºi prosperã. fiind în acest fel mai apropiatã de Rusia ºi. Unirea celor douã economii ar costa undeva între 100 ºi 500 de miliarde de dolari. peninsula coreeanã este ea însãºi marcatã de serioase probleme. O prelungire a continentului. Cele douã puteri economice nu sunt plasate pe continentul propriu-zis: Japonia este o putere insularã. cea de Nord – dictatorialã ºi sãracã. Chiar dacã 7. Chiar dacã întâlnirea pãrea sã fie un moment de rãscruce în evoluþia cooperãrii bilaterale. lucrurile nu au urmat ritmul aºteptãrilor de atunci. SUA ºi Japonia.

Deocamdatã potenþial. prin bogãþiile pe care un teritoriu imens le oferã. Datoritã unei strategii de dezvoltare ingenioase. pentru China. reprezentatã prin þãri ca Japonia. Aºa cum evolueazã lucrurile pânã acum. Evident. ritmuri lente. ceea ce o poziþioneazã pe locul 11 în lume.5 de miliarde dolari. Cât de mult a fost afectatã þara de aceastã crizã ne putem da seama ºi din urmãtoarele date. Pentru aceste douã state. Coreea de Sud. prin strategia care ghideazã o asemenea evoluþie. Coreea de Nord a acceptat ca teritoriul sãu sã fie traversat de o conductã de transport a energiei care leagã Rusia de Coreea de Sud. mai sãrac decât India. mai ales nu trebuie subestimatã puterea specialã pe care o dau resursele naturale abundente. Coreea a fost una dintre þãrile unde a izbucnit criza financiarã asiaticã din 1997-1998. un element de sudurã. Chiar dacã sunt puþine ºanse ca Rusia sã recupereze decalajele economice care o despart de Japonia. prin ritmurile înalte ºi constante de creºtere economicã ºi. rezervele valutare ale Coreei se ridicau la 3.8 Rusia este prezentã în Asia de Nord-Est cu o regiune mai puþin dezvoltatã. de aceea. þara a fost primitã în Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare (OCDE). care ocupã cu deosebire partea continentalã a peninsulei.8 miliarde dolari. statul nord-coreean se numãrã printre þãrile care fac eforturile cele mai mari pentru înarmare. Menþionãm acest lucru spre a releva un adevãr: pentru peninsula coreeanã. Prin mãrimea naturalã.6 Astãzi Coreea este unul din cei mai mari producãtori de circuite integrate pentru calculatoare. ele atingeau cifra de 12. Coreea de Nord. puterea militarã a Rusiei nu trebuie subestimatã. slab populatã. iar companiile Samsung. acest stat era. situaþia nu poate fi comparatã cu cea existentã acum zece-douãzeci de ani. Adicã tocmai lucrul de care are nevoie o zonã dinamicã din punct de vedere economic. De pildã. pe care l-a achitat deja. Aflat sub ocupaþie japonezã în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Procesul de apropiere dintre cele douã þãri consemneazã.3 miliarde dolari. Coreea a reuºit sã creascã venitul pe cap de locuitor de opt ori într-un interval de treizeci de ani. sã mai amintim cã astãzi Coreea de Sud are un PNB mai mare decât cel al Rusiei. China este singura þarã din zonã care poate aspira la statutul de hegemon în regiune. pentru a nu mai vorbi de SUA. Agenda asiaticã din ultima vreme a Kremlinului exprimã un interes particular pentru aceastã zonã a lumii. Nu putem trece mai departe fãrã a insista puþin asupra ascensiunii economice a Coreei de Sud. nu în ultimul rând. chiar ºi de China. Ca urmare a performanþelor sale. China. la mijlocul anilor ’50. reunificarea este o problemã de timp.180 Geopolitica momentul de faþã.7 Ca sã ne facem o idee mai exactã despre dezvoltarea þãrii ºi despre locul ei în ierarhia mondialã. apoi devastat de rãzboiul dintre Nord ºi Sud. Rusia are resurse naturale. în ciuda unei severe crize economice. Daewoo. este mai curând o barierã decât un punct de contact. dar cu mari bogãþii naturale. Pentru a depãºi criza. prin populaþie. Majoritatea statelor din zonã sunt interesate în accelerarea cooperãrii dintre cele douã state coreene. cum . coroboratã cu lipsa acestora în Japonia ºi Coreea. þara a contractat un împrumut de 13. Hyundai sunt firme recunoscute peste tot în lume. ºi tehnologie militarã. a eradicat analfabetismul ºi a redus semnificativ decalajele care o despãrþeau de statele dezvoltate. între timp fiind plãtitã datoria cãtre FMI de care vorbeam. În 2001. La sfârºitul anului 1997.

Dar diferenþa de dotare ºi instruire nu va putea fi aºa de pregnantã încât sã compenseze dezavantajul numãrului. dar pe o perioadã de 10-15 ani ea nu va fi în mãsurã sã recupereze decalajul faþã de Japonia ºi în nici un caz nu va putea deveni curând un exportator redutabil de capital. Având în vedere acest lucru. tehnologic ºi financiar al zonei. dramatic de dezechilibrat“. Japonia este o þarã cu o suprafaþã micã. De aceea. În acelaºi timp. Ceea ce ar putea face din Asia de Nord-Est „un sistem multipolar. Este adevãrat cã. în situaþia în care China va înregistra o evoluþie pozitivã în continuare. Din decembrie 1998. Dar. Japonia este limitatã ºi de prevederea constituþionalã care interzice dezvoltarea unei armate puternice ºi susþinerea unui program de înarmare.11 În regiune. ea ºi-a propus sã lanseze pânã în 2008 opt sateliþi de supraveghere. Insistãm asupra Japoniei ºi semnificaþiei geopolitice pe care o are ridicarea acestei þãri din douã motive. de 377. . Japonia are de învins o reticenþã puternicã din partea Coreei ºi a Chinei. Japonia are ºi astãzi capacitatea tehnologicã ºi forþa economicã de a organiza o armatã modernã. China cunoaºte ritmuri remarcabile de creºtere economicã. de o bunã bucatã de vreme. de dimensiuni reduse ºi plasatã geografic departe de continentul propriu-zis. Nici populaþia. Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii Colosul economic al regiunii este de departe Japonia. China va recupera parþial asemenea decalaje. dacã va continua sã creascã în ritmurile de pânã acum. unii autori nu ezitã sã vorbeascã despre Japonia ca despre un „pitic geopolitic“. dar este dificil sã ne imaginãm cã aceastã þarã va putea converti forþa economicã realã într-un avantaj strategic decisiv. aceste state fiind invadate în 1917 ºi ocupate pânã în 1945 de cãtre noua putere insularã. Japonia este cel mai mare exportator de capital. Cum am subliniat.000 km². De asemenea. vom consacra regiunii reprezentate de China ºi teritoriile locuite de chinezi o analizã de sine stãtãtoare în cadrul acestui capitol. iar cu forþa imensã pe care i-o asigurã superioritatea demograficã se va putea impune drept puterea dominantã în zonã. Japonia a convenit cu SUA un program comun de cercetare în domeniul apãrãrii privind armele balistice. aceastã þarã „va fi prea puternicã pentru a putea fi îngrãditã de cãtre Japonia ºi Rusia“.Asia. Japonia va continua sã fie cel mai puternic stat din punct de vedere economic. ea va fi întotdeauna confruntatã cu o problemã de proiectare a puterii. Japonia are de înfruntat în aceastã privinþã câteva dezavantaje naturale clare: este o þarã sãracã în resurse naturale.9 Pentru cã nu este tot atât de puternicã precum Japonia (PNB nipon pe cap de locuitor este de 24 de ori mai mare decât cel chinez). superioarã armatelor statelor din zonã.10 Deþinând cam 30 de procente din rezervele financiare ale lumii. Este puþin probabil cã Japonia va putea deveni mai mult decât un lider economic. Acum ne limitãm sã subliniem cã. PNB japonez este de douã ori mai mare decât al Chinei ºi de 12 ori mai mare decât al Rusiei. cam o datã ºi jumãtate mai mare decât România. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 181 precizeazã ºi John Mearsheimer. având un rol crucial în finanþarea unor proiecte la nivel global.

de peste douã ori mai mic decât al americanilor. creºterea zero sã alterneze cu creºteri modeste sau chiar creºteri negative nu afecteazã în nici un fel semnificaþia geopoliticã a succesului economic repurtat de Japonia în perioada postbelicã. într-un fel sau altul. fiind pe pragul de a fi abandonatã în favoarea alteia. Ridicarea Japoniei nu este întâmplãtoare. aceastã þarã are al treilea produs intern brut din lume. nu ar recomanda Japonia drept candidatã la un loc fruntaº în ierarhia statelor lumii. De aceea. Iar când aceste recorduri nu au mai apãrut sau nu au mai apãrut aºa de frecvent. bogãþii. A existat o întârziere considerabilã în perceperea acestei semnificaþii. scoþând analiza din domeniul cifrelor prea abundente ºi obsesiv repetate. în acord cu noul context tehnologic ºi economic postbelic. ci pe creaþie ºi care.182 Geopolitica chiar dacã numãrã peste 126 milioane de locuitori. mai proaspete. Dacã avem în vedere chiar ºi numai continentul asiatic. a fost preluat de cãtre celelalte state asiatice. populaþie. pentru cã am fost tentaþi sã evaluãm ºi sã mãsurãm lucrurile din perspectiva geopoliticii tradiþionale: teritoriu. este cel mai mare creditor financiar al lumii ºi deþine întâietate într-o serie de ramuri ale industriei. . Deci Japonia nu deþine nici atuul populaþiei. pornind de la condiþiile particulare ale acestei þãri. Japonia se aflã de-abia pe locul al ºaselea din punctul de vedere al populaþiei. de nouã ori mai mic decât al indienilor. Un al doilea motiv: în spaþiul est-asiatic a apãrut un nou actor de primã mãrime. Japonia a inaugurat un nou model de dezvoltare. „Miracolul japonez“ de ieri a fost înlocuit cu „miracolul chinez“ de astãzi. Faptul cã Japonia întâmpinã dificultãþi reale în depãºirea unui anumit tip de blocaj care a fãcut ca. aºa cum evoluþia spectaculoasã a Asiei de Est ºi a unor state din Asia de Sud-Est nu ar fi fost de conceput fãrã experienþa atât de instructivã a Japoniei. Indonezia. autoare de recorduri. experienþa japonezã parcã nu a mai interesat. ci constituie rezultatul unei strategii elaborate în perioada imediat postbelicã ºi care a produs rezultatele la care ne-am referit. Japonia revoluþioneazã domeniul ºi datoria noastrã este sã relevãm aceastã contribuþie. inclusiv de cãtre China. India. dupã China. Pakistan ºi chiar Bangladesh. Contribuþia durabilã a Japoniei la redefinirea contemporanã a geopoliticii tinde sã ocupe un loc minor sau sã fie tratatã într-o manierã superficialã. Sã nu uitãm cã numãrul japonezilor este de zece ori mai mic decât al chinezilor. Creºterea spectaculoasã a ponderii economiei asiatice în economia lumii nu ar fi fost de conceput fãrã aceastã inovare a modelului dezvoltãrii. care a consemnat în ultimul sfert de veac o dezvoltare cu adevãrat impresionantã. totuºi. Ceea ce ne-a surprins este cã în ultimele lucrãri ºi studii despre Asia sau despre geopoliticã se vorbeºte aproape în exclusivitate despre China – care are într-adevãr ºanse sã devinã un actor mondial de primã mãrime –. unul din cele mai mari PIB pe cap de locuitor de pe glob (cel puþin dintre þãrile mari). China. ªi. dar nu se mai aminteºte nimic sau se menþioneazã câteva lucruri în treacãt despre Japonia. cu deosebire în zona informaticii. Vom insista asupra câtorva elemente durabile ale acestei experienþe. care au fixat o imagine de tip almanah a Japoniei. ridicarea Japoniei are ºi o pregnantã conotaþie geopoliticã. De bogãþii naturale nici nu mai este cazul sã amintim. Aºa cum succesul Chinei de astãzi nu umbreºte în nici un fel contribuþia durabilã a Japoniei la plãmãdirea unui nou model de creºtere bazat nu pe resurse. în ultimii ani.

Pornind de la acest rezultat spectaculos. sã adune ºi sã analizeze informaþia relevantã ºi sã fie la înãlþimea rigorilor comerþului internaþional. este puþin probabil ca aceastã formulã sã fi putut apãrea la începutul secolului. înainte ca experienþa japonezã sã se impunã ºi sã forþeze cumva renunþarea la definirea puterii unui stat în termenii prefiguraþi de mãrimea teritoriului. ducând la rãsturnãri dramatice în modul de judecare a puterii unui stat. Dupã cum apreciazã Ezra F. Cline12: Puterea = [Masa criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x [Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã. Japonia este ceva mai micã decât California. cum ar fi suprafaþa. totuºi. cu resurse naturale bogate ºi poziþionare strategicã. capacitatea militarã. Vogel.] De altfel. . sã recapitulãm dezavantajele fizice copleºitoare ale acestui stat în comparaþie cu SUA. cu altã dispunere a elementelor. faptului cã modelul de dezvoltare nipon a sfidat formula tradiþionalã care asocia în mod univoc puterea cu mãrimea fizicã ºi bogãþiile naturale. Raportul dintre populaþia americanã ºi cea japonezã e de 2 la 1. pe baza unor criterii fizice. sau chiar înainte de anii ’70. fundamental sprijinitã pe alte aserþiuni. „când puterea nu mai aparþine în mod automat acelor state cu un teritoriu întins. O experienþã care ne propune un model bazat pe cu totul alte premise. Ca suprafaþã. Lumea nu a înþeles la timp extraordinara schimbare a bazelor acestei puteri. economia Japoniei a ajuns sã reprezinte aproximativ 2/3 din cea a Americii. dar ocupã poziþia a doua.“ Schimbare determinatã de intrarea în era comerþului global. în acest sens.“13 La sfârºitul deceniului al optulea. ºi anume modul în care concepem premisele care stau la baza apariþiei unei puteri mondiale […]. ªi. abundenþa bogãþiilor naturale. Japonia este dependentã de resurse energetice în proporþie de 85%. Interesant este cã autorul citat nu neagã în nici un fel importanþa elementelor clasice ale puterii. poziþionarea strategicã. se poate afirma cã miracolul japonez a contrazis multe dintre teoriile care încercau sã explice într-un mod clasic puterea unui stat. ci acelor state care posedã resurse umane ºi instituþii performante. conceperea puterii doar în paradigma sa clasicã. În teoria dezvoltãrii este o rãsturnare copernicanã. fãrã reprezentarea adevãratei dimensiuni a succesului japonez. El a forþat ºi lansarea unor noi ecuaþii de determinare a puterii. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 183 Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia geopoliticã a traseului parcurs de Japonia în perioada postbelicã.Asia. la ecuaþia propusã de Ray S. a întârziat recunoaºterea ºi reprezentarea fidelã a semnificaþiei adevãrate a ridicãrii economiei japoneze: „un factor de adâncime a fãcut ca lumea sã reacþioneze cu atâta întârziere la succesul japonez. înzestrarea cu bogãþii naturale. „Partea geopoliticã“ în ecuaþia explicativã a puterii nu dispare. Revenim. reacþia dominantã a marilor puteri a fost de amuzament combinat cu fascinaþie. Iar întârzierea cu care a fost perceputã importanþa experienþei japoneze se datoreazã ºi acestei inversãri. Experienþa Japoniei este sau constituie un îndemn la prefacerea instrumentelor cu care opereazã geopolitica. state care sunt capabile sã iasã pe piaþã cu preþuri competitive.

imprimante. dupã cum se exprima un congresman american. De aceea. Marele ajutor al americanilor nu a constat în banii oferiþi pentru reconstrucþie.184 Geopolitica Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon Imediat dupã rãzboi. automobile ºi piese pentru maºini industriale s-a vãzut întrecutã de cea japonezã. Relaþiile bilaterale „au mers prea bine“. microprocesoare. izbucnirea rãzboiului în Coreea au fãcut din Japonia un aliat preþios într-o eventualã confruntare cu lumea comunistã. iar economia Japoniei reprezenta doar 4% din economia americanã. În anii ’80. În acel moment. Problema care a apãrut pe parcurs a fost cã Japonia a valorificat mai bine contextul respectiv în beneficiul propriu. una dintre ameninþãrile la adresa SUA ar fi fost ca procesele din interiorul Japoniei sã stimuleze o direcþie de dezvoltare pro-sovieticã. domenii în care supremaþia aparþinea. economia japonezã reprezenta a zecea parte din cea americanã. condiþia de existenþã a acestei scheme fiind exportul masiv ºi piaþa generoasã a altcuiva. Sau. În anii ’60.15 . valoarea produsului naþional brut pe cap de locuitor în Japonia a depãºit-o pe cea din SUA. Japonia a profitat de piaþa americanã pentru a-ºi pune la punct un aparat productiv extrem de performant. Atunci au început ºi fricþiunile dintre cele douã state. În deceniul urmãtor. Americii. Japonia ºi Statele Unite au semnat primul acord comun de securitate. cum s-a spus. SUA au fost nevoite sã îºi schimbe atitudinea faþã de Japonia. importanþa acestei þãri a crescut. având ca motiv imediat competitivitatea sporitã a produselor textile japoneze ºi a producþiei de oþel. Japonia a ieºit învingãtoare din pacea care a urmat“14. „America a ieºit învingãtoare din rãzboi. propulsate de cooperarea dintre stat ºi industrie. procesoare. Schema de dezvoltare a economiei japoneze a funcþionat pentru cã s-a cuplat cu imensa piaþã americanã. Japonia începe sã se impunã ºi pe piaþa sistemelor integrate. SUA asigurau peste 40% din producþia globalã. Ceea ce a contrazis stereotipurile potrivit cãrora japonezii nu vor fi competitivi pe piaþa înaltelor tehnologii (în anii ’70 circula butada cã japonezii nu vor fi niciodatã în stare sã construiascã o maºinã de lux) ºi a stârnit temerile occidentalilor cã sunt supuºi unei „dezindustrializãri“ treptate. ci în piaþa oferitã aproape în mod naiv. În anii 1978-1979. industria americanã producãtoare de televizoare. În anii ’70. industria japonezã high tech a început sã constituie o ameninþare pentru marile firme americane producãtoare de semiconductori ºi computere. în mod tradiþional. spun unii comentatori. ci ºi în poziþia dominantã pe care o deþine în industriile viitorului. Japonia s-a concentrat pe crearea unei economii bazate pe export. Triumful lui Mao. monitoare. a software-ului specializat. În 1952. Americanii au fost absolut încrezãtori în a da Japoniei mânã liberã sã se dezvolte. ajutor care nu poate fi înþeles în afara rivalitãþii americano-sovietice. Datã fiind ºi capacitatea deosebitã a Japoniei de a bloca operaþiunile navelor sovietice în Pacific. Cel mai îngrijorãtor semnal a fost acela cã Japonia a întrecut Statele Unite în unele sectoare-cheie ale acestei industrii: componente microelectronice. Prosperitatea japonezã nu poate fi desprinsã de ajutorul economic american din anii imediat postbelici. echipamente. arãtând cã forþa Japoniei se mãsoarã nu numai în valoarea produsului naþional brut. a venit rândul industriei de electronice.

japonezii au urmãrit costul. în Japonia în principal cãtre computere. accesul produselor strãine de acelaºi profil pe piaþa japonezã este blocat. Puterea de cumpãrare a yenului s-a dublat. În 1989. Se preconiza cã. procent aflat în creºtere. declasând Marea Britanie din aceastã poziþie. prin aprecierea yenului în raport cu dolarul. În 1987. pentru a þine sub control exporturile japoneze. Numai cã exporturile japoneze nu au scãzut. Alte explicaþii ale performanþelor economice: japonezii investesc mai mult decât americanii în cercetare ºi dezvoltare. la un moment dat. venitul anual pe cap de locuitor a ajuns la 17. în timp ce SUA a stagnat. au reuºit sã se situeze cu un pas înaintea europenilor ºi a americanilor.16 Japonezii alocã mai mult timp planificãrii ºi proiectãrii ºi investesc mai mulþi bani ºi timp în produse noi. biotehnologie. Ca procent din PNB. În anii ’70. Japonia angaja în laboratoarele de cercetare cu 70. japonezii s-au îndreptat spre calitate. anul celebrului Acord Plaza. plasând Japonia pe locul al treilea în clasamentul investitorilor. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 185 În a doua jumãtate a anilor ’80. Anul care a declanºat tendinþele ascendente ale yenului este 1985. iar Japonia va fi cel mai tare influenþatã. Atâta timp cât nu se obþine o cotã semnificativã de competitivitate. deficitul comercial al SUA se va reduce. apoi unul dintre cei mai mari investitori strãini. Au contat foarte mult ºi domeniile cãtre care se îndreptau banii pentru cercetare ºi dezvoltare: în SUA cu predilecþie cãtre domeniul militar ºi medicinã. La începutul anilor ’90. imediat dupã cea americanã. apoi cea mai mare sursã de ajutor financiar extern. de aceastã mãsurã. în jurul unui 2%. Valoarea investiþiilor japoneze în SUA a crescut. Drumul cãtre performanþã Una dintre strategiile cele mai eficiente a fost concentrarea pe un anumit sector. rata economiilor era de 3 ori mai mare decât în America. iar valoarea rezervelor bancare a atins cote astronomice. valoarea investiþiilor directe ale Japoniei în strãinãtate s-a ridicat la 67. au recurs la mãsura de depreciere a dolarului în raport cu yenul. în mod negativ. iar bursa de valori japonezã a devenit cea mai importantã din lume. Televiziunea prin satelit a reprezentat o astfel de industrie. pentru a creºte performanþele sale economice ºi a-l impune pe piaþa mondialã.Asia. devenind de 4 ori mai mare decât cea a investiþiilor SUA în Japonia. telecomunicaþii. împreunã cu Statele Unite. Japonia aloca peste 3%. exporturile americane vor costa mai puþin. era yenului atotputernic). Japonia a devenit cel mai mare creditor al lumii. În felul acesta. Ca urmare a planificãrii ºi a viziunii de perspectivã. importurile mai mult. firmele nipone au rãgazul sã-ºi construiascã o poziþie solidã ºi sã atace piaþa externã cu succes. Când revoluþia calitãþii a atins ºi cele douã þãrmuri ale . când americanii se concentrau pe volum. economia japonezã a urcat pe locul al doilea. Când americanii ºi-au întors privirea spre cost. Important este cã americanii cumpãrau cam 1/3 din exportul nipon. depãºind ºi din acest punct de vedere SUA. prin care bãncile centrale din þãrile vest-europene. declanºând „endaka“ (în japonezã.5 miliarde de dolari.000 de dolari (locul al doilea în lume).000 mai mulþi cercetãtori ºi ingineri decât SUA ºi folosea de zece ori mai mulþi roboþi pe liniile de asamblare.

artã. Acestea se reflectã în diferenþele considerabile între timpul alocat de japonezi. cât mai ales cu structurile organizaþionale specifice. a început o perioadã de adaptare. spiritul de sacrificiu. Japonia a utilizat specialiºti care sã analizeze forþa ºi slãbiciunile comparabile ale instituþiilor din fiecare þarã modernã. . producând. în crearea sau restructurarea lor printr-o planificare raþionalã care sã vinã în întâmpinarea cerinþelor viitorului.186 Geopolitica Atlanticului. printre obiectivele lor se numãrã adunarea de exemple oferite de þãrile respective. Ministerul Industriilor ºi al Comerþului Internaþional ºi-a trimis. rãbdarea.7 milioane de ore de proiectare ºi lucru efectiv. a dezvoltat un sistem industrial care sã le valorifice. un numãr de experþi urmau cursuri de specializare în strãinãtate. spre exemplu. Referindu-se la aceastã paradigmã care pune accent pe trãsãturile de caracter ale japonezilor. În timp ce europenii se strãduiau sã perfecþioneze producþia de masã. În cadrul fiecãrui minister. Dupã selectarea celor mai bune modele. japonezii s-au concentrat pe înjumãtãþirea timpului dedicat apariþiei unui produs complet nou. dacã e sã explicãm ascensiunea Japoniei printr-un indicator sintetic. administraþie. de pildã. armatã. Astãzi. un proces de examinare atentã a celor mai bune instituþii din lume în fiecare sector: guvern. În plus. Persoanele oficiale aflate la niveluri înalte ale administraþiei au o responsabilitate deosebitã în ceea ce priveºte acumularea cunoºtinþelor ºi a informaþiilor. în epoca informaþionalã. strângerea de informaþii de la oricine. conformarea la regulile grupului. pe scurtarea perioadei de proiectare ºi a celei de execuþie. autodisciplina. afaceri. acesta este dorinþa de cunoaºtere. automobile adaptate cerinþelor clienþilor individuali.“18 În 1968. Japonia (ºi þãrile din Asia de Est) sunt binecuvântate tot cu douã daruri: posedã resursele umane cele mai performante din lume ºi dispun de sistemele tehnologice în mãsurã sã le punã în valoare. considerând cã vrednicia. Nici o altã þarã nu are mai multã experienþã în evaluarea funcþionãrii instituþiilor. chiar dacã în momentul în care se solicitã o informaþie nu se ºtie exact dacã sau pentru ce va fi utilã. au contribuit la succesul japonez. Vogel accentueazã exact aceastã direcþie: „Cu cât am examinat mai mult abordarea japonezã a organizãrii moderne. pe o perioadã de douã decenii. japonezii fãceau progrese în flexibilitate. americanii ºi europenii în doar 60 de luni ºi cu efort de-a lungul a 3 milioane de ore. exemple care ar putea fi preluate. considerã Ezra F. specialiºtii în Franþa sã studieze modul în care francezii au rezistat cu succes invaziei produselor britanice. învãþãmânt. pe probleme generale sau punctuale. din orice domeniu. sã construiascã ºi sã punã în vânzare un model nou de maºinã în 46 de luni. America a fost binecuvântatã cu douã lucruri strâns legate între ele: posedând cele mai bogate resurse naturale din lume. programele politice ºi planificarea riguroasã. Japonia a declanºat. Steven Schlosstein face o paralelã sugestivã: cu un secol în urmã. cu atât m-am convins cã succesul japonezilor are de-a face mai puþin cu trãsãturile de caracter. europeni sau americani producerii unei maºini. ataºamentul faþã de muncã.17 Ezra F. ale comunitãþii. Existã autori care explicã performanþele economice prin trãsãturile specifice populaþiei nipone. Vogel. dupã 1. adaptate de cãtre Japonia. pentru strategii pe termen scurt sau lung. Ele analizeazã informaþia ºi decid în ce locuri trebuie cãutatã. ºi mai spectaculoase sunt diferenþele în ceea ce priveºte capacitatea de a ieºi pe piaþã cu un model absolut nou: japonezii pot sã proiecteze.

revirimentul economic ar putea reîncepe. Þara Singapore Malayezia Coreea de Sud Australia Thailanda Filipine Indonezia Taiwan Principalii parteneri comerciali Japonia. cit.Asia. va trãi ºi va avea valoare aproape independent de succesul propriu-zis pe care l-a prilejuit. 278 Dacã vom analiza mai îndeaproape datele prezente în tabel. ci din faptul cã deþine un stoc de cunoaºtere.4% 1. un „pitic geopolitic“. a doua zi dupã dezastru.5% 2. Relaþiile cu regiunea Sã privim tabelul care urmeazã.0% 5. se poate situa în inima activitãþii comerciale a unei regiuni care reprezintã cea mai dinamicã parte a continentului. Fiind principalul partener comercial al . SUA. Singapore Japonia. Prin experienþa din ultimele decenii. Singapore SUA. SUA. Singapore Investiþiile strãine directe (% din PNB) 9. in Saul B. Malayezia Japonia.2% 0. dar nu poate fi negatã. performanþe economice. semnificaþia geopoliticã a succesului repurtat de aceastã þarã nu constã în nivelul performanþelor economice. tocmai pentru cã sunt întrunite toate condiþiile umane ale dezvoltãrii. De aceea. Geopolitics of the World System. 1999. The World Factbook. Cum o þarã de dimensiuni mici. Strategia degajatã de experienþa Japoniei poate fi modificatã. adaptatã. Lanham. Japonia. Singapore Japonia. care poate face ca primele douã sã reaparã oricând. în acord cu cerinþele lumii de astãzi. Cu alte cuvinte. China. SUA. Marea Britanie Japonia. Cohen.2% – Sursa: World Bank Atlas. în spatele cifrelor economice vom descoperi ºi o realitate socialã. SUA. dacã ne-am putea imagina o catastrofã economicã în Japonia.6% 2. Rowman & Littlefield Publishers. respinsã chiar. Japonia ne transmite un adevãr esenþial: forþa ºi importanþa geopoliticã se sprijinã din ce în ce mai mult pe forþa umanã întrupatã în calitatea modelului de dezvoltare ºi în vitalitatea acestuia. ci ºi o remarcabilã expertizã în cunoaºterea instituþiilor altor þãri ºi în capacitatea de adaptare a lor la particularitãþile Japoniei. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 187 Deci Japonia nu a acumulat doar un surplus comercial. Singapore Japonia. ci în prefigurarea drumului cãtre performanþã. SUA. ea se va bucura de o anumitã perenitate. Germania Japonia. SUA. p. 2003. Forþa Japoniei nu provine numai din valoarea Produsului Naþional Brut. experienþã dublatã de aviditatea de informaþie. El ne aratã locul pe care îl ocupã Japonia în viaþa comercialã a Asiei. de aceea. 2001. SUA.3% 2.

semiconductori ºi automobile din Coreea de Sud a luat naºtere în dependenþã directã de tehnologia ºi pãrþile componente japoneze. Realitate care începe sã fie resimþitã inclusiv la nivel psihologic. automat Japonia devine ºi nucleul economic al zonei. când economia japonezã a început sã intre într-o perioadã de stagnare. þãrile din jur au fost confruntate cu dificultãþi. de o parte. s-a ajuns astãzi ca Japonia sã fie al doilea deþinãtor de flotã comercialã din lume. Statul mai dezvoltat nu foloseºte doar piaþa statelor cu care se aflã în legãturã. dupã care le adaugã noi componente. Câteva exemple. modelul asiatic conceput de cãtre Japonia instituie un raport de complementaritate între economii. bazatã pe o nouã viziune. Companiile de construcþii de automobile din Japonia au filiale care produc diverse pãrþi componente: motoare în Thailanda. ca sentiment efectiv al oamenilor politici. se declanºeazã o reacþie în lanþ a proceselor de dezvoltare. în acelaºi timp. În anii ’70 ºi ’80.188 Geopolitica statelor din regiune. astfel. Ca sã se ajungã aici. dupã Grecia. Între caracteristicile sale se numãrã ºi faptul cã el abandoneazã datele modelului colonial. Poate mai presus de orice. cã aºa cum evolueazã aceastã þarã. s-au creat carteluri care au construit peste jumãtate din navele lumii. aºa cum necazurile sau involuþiile sale se repercuteazã negativ asupra întregii zone. costuri ºi pierderi. Pentru companiile de computere. de pildã. inaugurat prin promovarea unui nou model de dezvoltare. pentru executarea unor operaþii. Acest trend inaugurat de Japonia s-a extins apoi la întreaga regiune. În anii ’90. ci ºi forþa lor de muncã. care instituia de la bun început o diviziune asimetricã între parteneri. implicit. avantajoasã pentru întreaga regiune. uneori chiar cãtre þãrile de unde a fost fãcut importul. Industria de oþel. Anii de experienþã în derularea schimburilor au arãtat acestor state cã ele depind foarte mult de Japonia. al cãrei rezultat însemna beneficii. pentru îmbunãtãþirea performanþelor unor produse. cea mai mare fiind criza financiarã din 1997-1998. reexportã jumãtate din ceea ce importã. Singapore. dar ºi al oamenilor obiºnuiþi. unul din cei mai semnificativi exportatori de produse high tech spre SUA. perioadã de adevãrat boom pentru economia japonezã. s-a trecut la cea win-win. a apãrut ºi a prins rãdãcini ideea de cooperare ºi interdependenþã. vecinii sãi asiatici au beneficiat din plin de pe urma exportului de capital ºi a bazelor de producþie construite de cãtre japonezi pe teritoriul lor. iar asamblarea computerelor se realizeazã în Malayezia. baterii în Indonezia etc. a jocului cu sumã zero. de alta. Prin urmare. Filipine este unul dintre cei mai semnificativi importatori de componente high tech din SUA ºi. din care toatã lumea are de câºtigat. de cele mai multe ori ieftinã ºi abundentã. regiunea devenind o zonã a . În felul acesta. al optulea. componentele sunt produse în Singapore. Ca urmare a acestei colaborãri. pentru stimularea unor industrii. le îmbunãtãþesc performanþele ºi le exportã din nou. Japonia nu este doar principalul partener comercial: ea este generatorul bunãstãrii în zonã. dupã care. De la paradigma win-lose. Statele din zonã au început ele însele sã importe componente sau produse parþial finisate. a trebuit parcurs un drum lung. iar Coreea de Sud. împreunã cu partea japonezã. a cãrei primã fazã a fost una de dependenþã. au calificat o forþã de muncã din ce în ce mai numeroasã. aºa va evolua ºi zona în ansamblu. Bunãstarea sa înseamnã. au dezvoltat ramuri economice moderne ºi. economiile lor s-au pus în miºcare. Rezultatul s-a exprimat în mai multe planuri: þãrile respective au importat tehnologie avansatã. operaþii. ºi bunãstarea vecinilor sãi.

Prezenþa economicã atât de pregnantã a Japoniei declanºeazã o dezbatere de mare actualitate pentru geopoliticã. Ca atare. Japonia rãmâne de departe cel mai bogat ºi cel mai avansat stat din toatã Asia. surplusul comercial al Japoniei s-a dublat în ultimii zece ani. corelat cu creºterea altor economii. Japonia va îndeplini. atunci ea nu poate face .100 de miliarde. Producþia manufacturatã a Japoniei este în continuare mai mare decât cea a SUA. În momentul de faþã. Ritmul de creºtere din ultimul deceniu. vizibilã. a avut capacitatea financiarã de a estompa orice fenomen dramatic. Succesul iniþial s-a datorat ºi faptului cã producþia orientatã cãtre export a beneficiat de pieþe mari. cel puþin pe termen mediu. de 0.5%. în continuare. ponderea Japoniei în PIB-ul global ºi în activitatea comercialã internaþionalã sã fie în scãdere. accentuând o problemã pe care Japonia a avut-o dintotdeauna. când aceste decalaje se reduc. impulsionând toatã regiunea. Printre explicaþiile frecvente ale întârzierii relansãrii se numãrã. pentru prima datã în ultima sutã de ani. Ea va continua sã fie principalul generator de investiþii de capital. raporturile rigide între firme ºi structurile statale. tehnologic ºi financiar al regiunii nu este pus la îndoialã de nimeni. fiind cel mai mare creditor mondial. considerã cã aceasta nu este decât un moment de respiro înainte ca þara sã declanºeze o nouã ofensivã globalã. de baze de producþie în statele continentului ºi de relaþii comerciale intense ºi profitabile. În ciuda problemelor pe care le traverseazã în momentul de faþã. Am mai menþiona cã Japonia nu a fost confruntatã cu o crizã majorã. dacã îºi propune sã explice factorii acestei dinamici. dar ºi alte aspecte care în contextul de faþã capãtã o relevanþã deosebitã. Un sector extrem de competitiv reprezentat de industriile japoneze orientate spre export ºi altul. dar cu efecte pe termen lung. De pildã. intern. Economia niponã este consideratã de mulþi analiºti o economie dualã. Astãzi. care sã zdruncine societatea ºi sã reprezinte un semnal de alarmã pentru toatã lumea. mulþi analiºti considerã cã pericolul adevãrat pentru japonezi nu ar fi cataclismul. de la 300 de miliarde de dolari la mai mult de 1. chiar dacã recunosc perioada dificilã pe care o traverseazã Japonia. rolul Japoniei de lider economic. face ca aceastã dublare sã aibã loc la peste o sutã de ani. face ca. sectorul orientat spre export nu mai poate compensa eficienþa modestã a sectorului intern. tendinþã susþinutã puternic de marile centre financiare din Tokyo ºi Singapore. Rezultatul cumulat al acestei stagnãri de aproape zece ani. consumul intern destul de mic. Dacã aceastã disciplinã se ocupã cu dinamica spaþialã a puterii. societatea niponã s-a adaptat. mai ales cã þara. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 189 schimbului din ce în ce mai echilibrat. spun unii comentatori. Iar fluxuri externe de capital s-au mãrit de aproape patru ori. În timp ce deficitul comercial al SUA se pãstreazã la acelaºi nivel. valorificând prompt decalajele din Asia. Prin urmare. creºterea acceleratã a economiei nipone dintre 1975-1990 permitea dublarea standardului de viaþã la fiecare 23 de ani. Japonia se confruntã ea însãºi cu dificultãþi.19 O serie de analiºti. În ultimii ani creºterea sa economicã a fost minimã. ci acest proces de erodare lentã. De aceea.Asia. rolul de locomotivã a dezvoltãrii. mult mai puþin competitiv. A fost un proces de eroziune lentã la care. cu preþul prelungirii crizei propriu-zise. se pare. Produsele ieftine ºi bune din Asia exercitã o adevãratã atracþie pentru japonezi.

o þarã care nu are nici o bogãþie naturalã semnificativã. fie domeniul de intervenþie rãmâne foarte restrâns. Cu trecerea timpului. În acord cu aceastã viziune. cel puþin din punct de vedere economic. O þarã cu o suprafaþã de 40 de ori mai micã decât Rusia. Sau. sunt percepuþi din ce în ce mai puþin drept un rãu. de a urma propoziþiile clasice ale geopoliticii ºi de a-ºi consolida poziþiile în zonele învecinate din Asia. Direcþia strategicã a Japoniei este aceea de a fi prezentã în marile centre de inovaþie tehnologicã ºi de prosperitate comercialã. puterea militarã intrã neîndoielnic în dinamica spaþialã a statelor. ºi din ce în ce mai mult drept ceva necesar ºi. Dacã un factor din seria celor naturale îºi menþine importanþa. Atât în creºterea economicã. Datele naturale au devenit cu totul insuficiente pentru a înþelege dinamica despre care vorbeam. Ca ºi în cazul Japoniei. este interesul statului respectiv sã-ºi deschidã graniþele. cu alte mijloace. sã favorizeze dinamica spaþialã a statului care deþine competitivitatea superioarã. dimpotrivã. tehnologie avansatã. E ca ºi cum evenimentele care au avut loc în Asia cu jumãtate de secol înainte ar fi rescrise. fie este prea târziu. Din pãcate. La început. dar care are un PNB de zece ori mai mare decât cel al Rusiei. el nu este sesizat la întreaga sa dimensiune. în acelaºi timp. dar se bazeazã din ce în ce mai mult pe mãrimea PNB-ului ºi competitivitatea unei economii. Spaþiul naþional este mult mai deschis tehnologiei ºi produselor comerciale în general. mulþi dintre aceºtia fiind foºti adversari ai Japoniei în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. dinamica spaþialã a puterii nu numai cã include. iar Rusia economicã ar fi cât Japonia fizicã.190 Geopolitica în nici un fel abstracþie de forþa ºi de competitivitatea unei economii. Dacã am pune alãturi de harta fizicã a lumii o hartã pe care þãrile ar fi reprezentate în funcþie de PNB. în dinamica internã a unui stat. Neîndoielnic. pentru cã ea trãieºte prin consecinþe. atunci Japonia economicã ar fi cam jumãtate din Rusia fizicã. firmele japoneze îºi concentreazã exporturile ºi investiþiile în spaþiul vecinilor asiatici. Mai ales când acestea sunt performante. Este o economie suficient de puternicã ºi de competitivã pentru a asculta de comandamentul strategic. implicit. prin influenþele pozitive pe care le induce. Este adevãrat cã nici spaþiul nu mai este cel definit de geopolitica tradiþionalã. acela de a fi prezentã acolo unde competiþia este cea mai acerbã ºi. Iar cucerirea economicã este mai durabilã. Aceasta nu înseamnã cã Asia este neglijatã. în timp ce Japonia câºtigã forþã de muncã ieftinã pentru industriile exportate ºi pieþe de desfacere pentru produsele sale. cât ºi în expansiunea sa spaþialã. ca prin farmec. Vecinii câºtigã capital. Dar cu o pondere mai redusã. atunci acela este populaþia. atunci când acest lucru se întâmplã. Experienþa Japoniei este absolut pilduitoare. ceva dezirabil. Mãrimea. Pe mãsurã ce amintirile rãzboiului se estompeazã. de astã datã prin mijloace economice. reprezentate de SUA ºi Europa. prezenþa niponã în Asia este din ce în ce mai vizibilã. . cunoºtinþele necesare modernizãrii. japonezii au fost vãzuþi de vecinii lor drept un rãu necesar. Japonia recâºtigã fostele teritorii. ºi. bogãþiile naturale.

ci ºi iuþeala lui. în timp ce tinerii se vor situa sub o cincime. Îmbãtrânirea populaþiei ºi mai ales rapiditatea cu care se schimbã raporturile dintre generaþii încep sã constituie presiuni la fel de mari.Asia. faima economicã a Japoniei ºi cel alcãtuit de populaþia tânãrã. ci ºi transformãrile survenite în interiorul grupului social al tinerilor. Marii Britanii sau Germaniei. speranþa medie de viaþã se situa în jur de 50 de ani. care a fãcut.37 în 1955 la 1. Aproape la fel de alarmantã. din acest punct de vedere. Pânã de curând. care avertizeazã. Sunt de luat în calcul nu numai datele primare. Se inverseazã astfel o piramidã atât de importantã pentru sãnãtatea ºi vitalitatea societãþii în ansamblu: bãtrânii vor reprezenta în Japonia circa un sfert din volumul populaþiei. pun în gardã ºi impun o revizuire a prioritãþilor.57 în 1989. al populaþiei. bãtrânii formând astfel un grup mai numeros ºi existând chiar pericolul de a împovãra oarecum societatea. care are o ratã a naºterilor de 12 iar cea a deceselor de 11. Tendinþele aratã cã populaþia vârstnicã din Japonia se dubleazã în 25 de ani. Dupã Europa. tocmai pentru cã erau puþini oameni care ajungeau sã trãiascã evenimentul. creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã se conjugã ºi cu alte schimbãri de naturã demograficã. apar semnale de o anumitã gravitate. cel reprezentat de populaþia în vârstã. Îngrijorãtor este faptul cã problemele apar concomitent la cele douã etaje ale evoluþiei demografice. în mare parte. Referitor la acest aspect. Douã sunt motivele de adâncime care au fãcut ca Japonia sã aibã. Japonia se confruntã cu fenomenul de îmbãtrânire a populaþiei. Înainte de rãzboi. în fruntea plutonului þãrilor dezvoltate. La nivelul anilor ’90. Primul este creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã. La primul etaj. cel reprezentat de tineri. proporþiile. Apoi natalitatea a scãzut. De exemplu. la problemele care se contureazã în celãlalt segment social. în timp ce în Franþa acelaºi proces ar dura 150 de ani. procentajele. iar aniversarea vârstei de 60 de ani era marcatã în fiecare familie în mod deosebit. cu rata naºterilor de 10 ºi cea a deceselor de 7. chematã sã preia cârma economicã ºi politicã a þãrii. de la 2. Japonia va depãºi Suedia ºi Elveþia în ceea ce priveºte ponderea populaþiei vârstnice ºi se va situa. tinerii sub 15 ani numãrau 23 de milioane. de data aceasta negativ. se considera cã cele mai importante schimbãri din societatea japonezã au loc sub impuls extern. astfel. impresioneazã nu numai saltul. numai 8% din populaþie avea peste 65 de ani. În 1975. Este într-un anumit fel paradoxal cã tocmai din acest domeniu. o populaþia vârstnicã de douã ori mai mare decât cea a Franþei. media numãrului de copii a scãzut de la 5 în 1955 la 3 în 198920 ºi la puþin peste 2 copii astãzi. Dupã cum am spus. în mentalitãþile ºi atitudinile acestora. Rata fertilitãþii a scãzut. Astfel. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 191 Cleºtele demografic al Japoniei Semnalam în subcapitolul dedicat miracolului japonez abordãri care explicã acest fenomen prin trãsãturile de caracter ale populaþiei. în 1985 procentajul a ajuns la 10% ºi se estimeazã cã în 2015 un sfert din populaþia Japoniei va avea peste 65 de ani. Trecem. mai puþin de jumãtate din ponderea pe care o deþinea aceastã categorie socialã în perioada interbelicã. urmeazã Japonia. pot fi detectate modificãri în ceea ce priveºte celebra „eticã . procentual vorbind. La fel.

Japonezii sub 25 de ani nu cunosc experienþa rãzboiului decât prin amintirile bunicilor. care merg pânã la a contesta valabilitatea aranjamentului postbelic americano-nipon. În cazul Japoniei. tinerii japonezi nu numai cã acceptã. inevitabil. 50% dintre cei de 40 ºi 54% dintre cei de peste 50 de ani.22 Ceea ce va obliga þara. Japonia nu are practic alegere: oricât de dificilã s-ar dovedi. Atunci când câºtigul este suficient pentru a petrece timpul liber dupã plac. defecþiuni în sistemul de învãþãmânt. cei între 40 ºi 50 de ani în proporþie de 68% ºi doar 51% dintre cei peste 50 de ani sunt de acord cu astfel de schimbãri. Japonezii între 30 ºi 40 de ani ar face acest lucru în proporþie de 72%. cum noteazã autorul menþionat. fascinaþia exercitatã de posibilitãþile de petrecere a timpului liber. Dar. opþiunile ºi prioritãþile. Numai 25% dintre cei între 20 ºi 30 de ani îºi manifestã disponibilitatea de a-ºi sacrifica o parte din timpul liber pentru probleme de serviciu. stilul de viaþã. deschiderea este preferabilã declinului economic.23 . Studii de specialitate realizate sub egida ONU aratã cã Japonia va trebui sã-ºi completeze. tinerii japonezi de astãzi iau bunãstarea drept fireascã.000 de imigranþi.192 Geopolitica a muncii“. Demografia poate sã explice ºi intensificarea preocupãrilor pentru schimbarea opþiunilor de apãrare ale Japoniei. tinerii muncesc pentru a avea bani de distracþie. aºa cum semnaleazã ºi Saul Cohen. forþa de muncã cu 600. iar bunãstarea a influenþat. anual. ca ºi Europa. valorile. munca începe sã fie vãzutã de noua generaþie preponderent ca mijloc de a procura bani pentru timpul liber ºi distracþie. Dacã pãrinþii lor pãstrau o anumitã recunoºtinþã americanilor. s-au desprins psihologic de ideea cã piaþa americanã ºi prezenþa americanã în zonã ar fi de neînlocuit ºi dezvoltã atitudini independente. sã-ºi stabileascã o politicã limpede în domeniul imigrãrii. fenomenul de renaºtere a naþionalismului. în Japonia au fost aduºi circa un milion de coreeni ca forþã de muncã. De asemenea. considerat a fi o constantã a comportamentului cetãþeanului japonez.21 Cei preocupaþi de aceste modificãri încearcã sã ofere ºi explicaþii corespunzãtoare: efectele occidentalizãrii Japoniei. Cert este cã declinul demografic obligã Japonia la un import de forþã de muncã dictat de nevoi de producþie. Spre deosebire de imaginea japonezului care se odihnea pentru a fi mai bun de muncã dupã sfârºitul de sãptãmânã. Un sondaj de opinie prezentat de revista Look Japan aratã cã 81% dintre tinerii japonezi între 20 ºi 30 de ani intervievaþi au rãspuns cã ºi-ar schimba locul de muncã pentru a-ºi pune în valoare mai bine potenþialul ºi pentru a câºtiga mai mulþi bani. Cert este cã aceºti tineri nu au mai fost hãrþuiþi de foame ºi sãrãcie. pentru cã. ataºamentul faþã de muncã. dar chiar sunt doritori sã presteze munci plictisitoare. Este ilustrativ în aceastã privinþã urmãtorul fapt: între Primul ºi al Doilea Rãzboi Mondial. deoarece asociau propria prosperitate cu siguranþa oferitã de piaþa americanã. Descendenþii lor nici astãzi nu au fost integraþi în societatea niponã. situaþia este mai dificilã. þara nu este pregãtitã ºi se dovedeºte foarte ostilã ideii de imigraþie. 37% dintre cei de 30 de ani.

Coreea de Sud. relaþiile dintre aceste douã state au evoluat bine. astãzi. China a avut nevoie de performanþa tehnologicã niponã. Dacã ar fi sã lãsãm la o parte investiþiile fãcute de chinezii din afara Chinei. Populaþia sa este mult mai mare decât a acestor patru þãri la un loc. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 193 Cãtre un binom de putere chino-nipon? Vorbind de situaþia din regiunea Asia-Pacific. poziþiile economice numerele doi ºi trei din lume). Cel puþin pânã în prezent. care a crescut cu aproximativ 40 de procente în 2000. Inclusiv distanþele fizice dintre aceste þãri sunt mult mai mari: Singapore este tot atât de departe de Tokyo precum Londra de New York. Comerþul ºi investiþiile care leagã Japonia de þãrile vecine s-au extins. aºa cum japonezii au avut. elementele de complementaritate între cele douã þãri sunt suficient de puternice. Cert este cã. Cel puþin deocamdatã. ea va avea nevoie de tehnologie ºi surse financiare. China reprezintã baza de producþie preferatã pentru firmele japoneze. cele mai mari investiþii directe fãcute în China sunt cele nipone. Taiwan. din punct de vedere economic. Depinde acum dacã aceastã pretenþie va fi înfãptuitã în „stil asiatic“. Iar surplusul comercial al Chinei pe relaþia cu Japonia. Japonia este mult mai puternicã decât partenerii sãi. ni se pare esenþial sã subliniem cã totul depinde în momentul de faþã de felul cum va fi modelatã relaþia dintre Japonia ºi China. nu a fost în mãsurã sã readucã echilibrul din anii anteriori. poate însã mai dinamicã decât ceilalþi doi mari competitori. þarã a continentului ºi cel mai mare stat al sãu se dovedesc fundamentale pentru echilibrul regiunii de nord-est ºi al Asiei în ansamblu. prin forþa lucrurilor.7 procente în 2000) ºi scãderea sprijinului nipon ar fi erodat bazele interdependenþei dintre cele douã state. de aceea. Mai este ºi o problemã de echilibru. Ambele state luptã pentru crearea ºi consolidarea sferelor de influenþã. astfel încât sã formeze o regiune similarã ca mãrime. e foarte posibil ca aceastã þarã sã se apropie foarte mult de noile þãri industrializate din regiune. Analiºtii vorbesc despre formarea unei posibile axe economice ºi strategice Beijing-Tokyo.Asia. Singapore. China reprezintã al doilea partener economic al Japoniei. iar relaþiile comerciale dintre cele douã state cunosc evoluþii promiþãtoare. ambele sunt însã suficient de puternice pentru a emite pretenþii la supremaþie. deºi diferenþele de culturã ºi instituþionale sunt mai mari decât cele din þãrile europene. nonviolent. adicã într-un mod silenþios. Kent Calder vorbeºte de o deteriorare a relaþiilor nipono-chineze. China este un stat de mãrime impresionantã. au ºi vor avea nevoie de piaþa chinezã. economiile dinamice ale celorlalte þãri asiatice ºi ar forma zona economicã cea mai puternicã a lumii de azi. ar transforma în sateliþi. care ar reuni douã dintre cele mai puternice economii ale lumii (de fapt.24 Demn de subliniat este ºi faptul cã mulþi lideri din sfera economicã a Japoniei vãd relaþia cu SUA drept una de concurenþã. cumpãtat. Raporturile dintre cea mai puternicã. Din punctul de vedere al potenþialului propriu. Japonia se aflã cu mult în urma SUA ori a Uniunii Europene. iar economia de 5-6 ori mai mare. Orice eventual bloc economic compus din aceste . datoritã forþei de muncã ieftine ºi bine calificate. ambele sunt interesate de consolidarea unei zone de prosperitate. Ca sã se dezvolte. pe când cea cu China drept una de complementaritate. Iar Japonia le poate oferi din abundenþã pe amândouã. Hong Kong. Creºterea cheltuielilor militare chineze (creºtere de 12.

pentru cã. Asia pacificã îºi dã seama cã ruperea unor echilibre în cadrul regiunii ar fi cel mai costisitor lucru. PNB-ul sud-coreean este cu o pãtrime mai mare decât cel din 1996). Ceea ce exprimã o tendinþã mai largã. am putea spune din ce în ce mai mult recunoscutã: astãzi cooperarea este noul nume al pãcii ºi un climat de cooperare este cea mai bunã garanþie pentru o evoluþie stabilã ºi nonconflictualã. Este o zonã în care primeazã nu structurile regionale. ºi de dinamismul Coreei de Sud (aceastã þarã. dar ea conferã posibilitatea unor miºcãri din care SUA nu ar avea neapãrat de câºtigat. Criza asiaticã a generat. Considerãm cã. deºi a fost afectatã puternic de criza de acum cinci ani. Cu toate acestea. chino-rus. Agenda europeanã este destul de bine conturatã. ºi de tehnologia niponã. cu tot potenþialul ei economic ºi militar. Asia de Sud doreºte sã colaboreze cu aceste trei þãri. ci actorii care evolueazã în diferite ritmuri. Thailanda. Dialogul politic s-a intensificat. . economia japonezã tot ar fi de câteva ori mai mare decât a celor opt luaþi la un loc. iar din 2001 întâlniri periodice între miniºtrii economiei din cele trei þãri. de ce ele au diminuat preocupãrile pentru consolidarea NAFTA. puterile respective se vor echilibra între ele. De aceea. importante sunt ºi reacþiile sudului asiatic.194 Geopolitica þãri va fi dominat de Japonia într-o asemenea mãsurã încât. S-ar cuveni adãugat ºi faptul cã în aceastã zonã este prezentã ºi Rusia. pentru relaþiile dintre statele din nord-estul Asiei. Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare În comparaþie cu agenda economicã. se poate forma un alt tandem. astfel cã. în felul acesta. Considerãm cã aceastã reacþie exprimã o percepþie reprezentativã pentru aceastã parte a lumii. chiar dacã s-ar adãuga la acest bloc. agenda politicã ºi de securitate a Japoniei în Asia este limitatã. fiind conºtiente de forþa noii regiuni economice care s-ar putea naºte. a reuºit o refacere spectaculoasã. este o agendã din ce în ce mai încãrcatã ºi mai plinã de înþeles. asupra cãreia vom reveni mai târziu – este cã ele ar dori sã lucreze cu toate cele trei puteri economice ale Asiei de NordEst: Japonia. Malayezia. Agenda geopoliticã asiaticã este mai puþin clarã. Dacã nu se formeazã tandemul chino-nipon. Dar acestea nu au arãtat dinamismul celorlalþi ºi. Ni se par semnificative ºi rezultatele unui sondaj efectuat în Japonia privind securitatea regiunii. la fel de important. astfel. Din 1998 au loc întâlniri anuale între ºefii de stat chinez ºi japonez. ºi de ce Statele Unite þin sã fie prezente din ce în ce mai mult în Asia. iar aici surprizele sunt practic excluse. mai ales cele intervenite dupã criza asiaticã. probabil. Coreea de Sud ºi China. Mesajul dat de aceste state – prin iniþiativa ASEAN plus trei. Sunt ºi alte þãri în regiune care ar putea deveni parteneri suplimentari: Filipine. combinaþiile pot fi surprinzãtoare. 70% dintre rãspunsuri spun clar cã întãrirea cooperãrii în regiune este consideratã cea mai bunã formulã de consolidare a securitãþii. o astfel de propunere nu va fi acceptatã de ceilalþi. Japonia deþine în momentul de faþã al ºaselea buget de apãrare din lume. independent de cele spuse mai sus. chiar Indonezia. Ea are nevoie ºi de piaþa chinezã. astãzi. fiind mult diminuatã posibilitatea apariþiei unor dereglãri mari în regiune. Vom înþelege. un proces de apropiere între cele trei forþe economice ale Asiei de Nord-Est.

În medie. fiind þara cea mai dezvoltatã din Asia. O asemenea tendinþã trebuie corelatã cu alte solicitãri mai vechi de renunþare la „pacifismul unilateral“. se avea în vedere mai ales faimosul articol 9. al informaticii au cunoºtinþe pe care le pot transfera în domeniul controlului radar. la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. spune Robert Harvey. Chiar dacã nu deþine o armatã sau o flotã puternicã. Am putea spune cã.Asia. deci. Este semnificativ în aceastã privinþã cã actualul prim-ministru. revizuirii Constituþiei erau majoritare. ea este denumitã „putere nuclearã latentã“. În medie. Mai ales cã aceastã þarã are capacitatea de a deveni o forþã nuclearã într-o perioadã scurtã de timp. Fireºte cã stagnarea nu a afectat semnificativ nivelul de trai al omului obiºnuit. Fiecare gospodãrie deþine un televizor color ºi un cuptor cu microunde. are o obligaþie specialã sã ajute celelalte state asiatice. Întotdeauna stãrile de crizã au produs miºcãri politice radicale. parlamentul japonez a anunþat cã va declanºa un proces de revizuire a Constituþiei. se poate spune cã japonezii trãiesc mai bine decât celelalte naþiuni dezvoltate. Rusia. în actualul context. mai sensibili. de fapt. Franþa ºi Marea Britanie. Junichiro Koizumi. ea îºi poate hotãrî singurã politica externã ºi de apãrare. de fapt. Mai mult. vocile care solicitã o prezenþã de mai mare relief a Japoniei în domeniul securitãþii s-au intensificat.26 Este important de semnalat acest lucru pe fondul crizei de care aminteam. sunt mai cooperanþi. În ultimii ani. al bombelor inteligente etc. nu atât de materialiºti. la folosirea forþei pentru rezolvarea disputelor internaþionale. la care se adaugã impresionanta capacitate de producþie. a venit la putere cu un discurs care avea printre punctele principale revizuirea prevederilor constituþionale în domeniul apãrãrii. la originea fricþiunilor economice. La începutul anului 2000. prin care Japonia renunþa. Ideile de bazã ale acestor orientãri sunt: asiaticii se înþeleg mai bine între ei. Mai importantã decât discursurile de genul celor de mai sus ni se pare stagnarea economicã prelungitã a Japoniei. ca urmare a faptului cã deþine o poziþie foarte importantã în ceea ce se cheamã tehnologie cu dublã întrebuinþare: specialiºtii care lucreazã în domeniul aparaturii video. astãzi Japonia cunoaºte un curent din ce în ce mai pronunþat de dreapta. Dacã numai cu câþiva ani în urmã vocile care se opuneau creãrii unei forþe militare semnificative ºi. forþa de muncã instruitã ºi absenþa fenomenului infracþional sunt interpretate drept dovezi ale superioritãþii poporului japonez ºi a culturii sale. De altfel. japonezii . tendinþele care asociazã demarajul economic al Japoniei cu un efort semnificativ în domeniul înarmãrii sã se intensifice. chiar contextul politic din Japonia s-a schimbat în aceastã privinþã. Avansul luat de Japonia în industria high tech. în discursul media ºi chiar în manualele ºcolare. la noul asiatism. 90% dintre niponi au maºinã ºi aproape 50% computer. China. al telefoniei mobile. Nu este exclus ca. Japonia ar avea toate condiþiile sã devinã una dintre puterile militare ale lumii. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 195 dupã SUA. japonezii câºtigã mai mult decât americanii. îi va permite sã lanseze mai repede pe piaþã arme mai ieftine ºi mai performante din punct de vedere tehnologic. O carte care a fãcut vogã – Japan That Can Say No25 – susþine cã prejudecãþile americane împotriva rasei galbene ar sta. sesizabil în discursul oficial. fãrã a mai fi în subordinea arogantei „rasei albe“. Poziþia pe care o deþine în prezent Japonia în domeniul economic ºi tehnologic. Japonia. care fãceau trimiteri la conceptul de pan-asiatism. plãtesc mai puþine taxe – 12% din câºtiguri comparativ cu 16% în SUA ºi 20% în Europa – iar îngrijirea medicalã este gratuitã.

De altfel. Taiwan ºi alte state din Asia sunt angajate într-o intensã cursã a înarmãrilor. În ce sens? O Chinã dezvoltatã ºi competitivã poate oricând alcãtui un cuplu cu Rusia. În insula Okinawa. neîndoielnic. ºi dispunând de considerabile resurse naturale –. dar care are ºi ea un înþeles deloc de neglijat: „Aceasta va fi ºi mai probabil dacã mulþi istorici de frunte ce vor trãi peste un secol nu se vor numi Smith. dupã Rusia ºi Canada. Nicholas D. despre populaþie – cea mai populatã þarã a lumii –. Puterea economicã ºi poziþia câºtigatã de Japonia în regiune invitã la un rol mai proeminent ºi în planul securitãþii. China. ºi consolidarea unui climat de încredere la nivelul regiunii. cu o pregnantã dimensiune continentalã.“28 . în condiþiile în care nu se gãseºte o soluþie durabilã la aceastã crizã.“ Autorul continuã cu o ironie evidentã. ni se pare semnificativ cã Statele Unite încurajeazã în ultimul timp o asemenea evoluþie. Coreea de Nord. China cu prosperitatea ei economicã reprezintã de departe cea mai mare piaþã a lumii. Ridicarea Chinei Statul cu cea mai impresionantã evoluþie din regiune este. Este vorba despre suprafaþa ºi bogãþii – a treia þarã ca întindere de pe glob. ridicarea Chinei poate sã fie cea mai importantã tendinþã din lume în secolul urmãtor. care ne îndeamnã sã revedem poziþia clasicã a þãrii de a nu deþine decât forþe militare defensive. China. un atu extrem de important. s-ar putea sã ajungã la concluzia cã cea mai semnificativã dezvoltare a fost ridicarea unei economii de piaþã competitive – ºi a unei armate – în cea mai populatã þarã a acestei lumi. dacã el va avea în vedere menajarea sensibilitãþilor din zonã. ci mai ales Wu. ªi o asemenea orientare nu se poate realiza decât în cadrul unui aranjament multilateral. Pe de altã parte. ar trebui sã avem în vedere ºi schimbarea contextului asiatic în general. Peste o sutã de ani. situatã în sudul Arhipelagului Nipon. când istoricii vor scrie despre acest timp. Iar o piaþã de dimensiunile celei chineze este în condiþiile unei supraproducþii mondiale. sã-i promoveze ºi sã-i protejeze interesele. care pânã nu de mult erau doar latente. dar ºi cu o puternicã perspectivã oceanicã –. Evoluþia economicã din ultimii ani a Chinei a fost atât de spectaculoasã. Kristof menþiona în aceastã privinþã: „Dacã va continua. în care vãd o garanþie suplimentarã de securitate în Asia.27 Intensificarea discursului de dreapta ºi naþionalist poate fi pusã în directã legãturã cu perspectiva declinului relativ a acestui standard. Potenþialele surse de conflict în Asia sunt numeroase.196 Geopolitica lucreazã cu o orã mai puþin decât americanii.000 de soldaþi americani. Problema este cum se va afirma acest rol. despre poziþia geograficã – China fiind din acest punct de vedere dualã. încã puternice. încât a activat ºi a adus în prim-plan potenþialitãþile sale geopolitice. sunt încã prezenþi peste 40. dând un nou înþeles ºi o nouã substanþã spaþiului care se numeºte Eurasia. numãrul atacurilor de cord este de trei ori mai mic iar durata medie de viaþã este mai mare decât a americanilor. în mãsurã sã valorifice poziþia sa geostrategicã. Nu este nici un fel de exagerare sã spunem cã ridicarea Chinei este poate cea mai importantã tendinþã geopoliticã a momentului. Unirea forþei economice cu populaþia chinezã poate declanºa un proces care este greu de aproximat în prezent. despre puterea militarã – China deþinând una dintre cele mai puternice armate.

Din 1978 pânã în 2000. Nu a fost doar o cuprindere teritorialã ieºitã din comun: China a devenit spaþiul unei culturi de o impresionantã vitalitate. iar în 2006 creºterea a fost de 11.30 Trecutul imperial al Chinei este o sursã de mândrie pentru locuitorii de astãzi ai þãrii. în multe perioade. la sfârºitul anului 1978. adicã tocmai ceea ce propunea experienþa cehoslovacã –. Dupã o serie de procese dramatice petrecute în cadrul socialismului de stat – ºi în primul rând invadarea Cehoslovaciei. La conducerea imperiului care a durat cam 2. care a însemnat refuzul net al primului stat socialist. Într-adevãr. aici s-a inventat praful de puºcã. din 1968. Se menþioneazã puþin sau nu se menþioneazã deloc un aspect cardinal. A ales sã reformeze sistemul în latura sa economicã. la sfârºitul acestui secol ºi mileniu. China a construit un imperiu care. de a se reforma din interior. Thailanda. Renaºterea economicã actualã a Chinei este marcatã de declanºarea. cel mai durabil. între 1989 ºi 2000 PNB a crescut cu 9. ceea ce era de neconceput pânã atunci. Este o reformã mai profundã decât pare la prima vedere. în orice caz. China a luat parcã un rãgaz de zece ani de meditaþie adâncã asupra destinului sãu ºi a sistemului politic pentru care optase cu mai multe decenii în urmã. ritmul mediu anual de creºtere economicã a Chinei a fost de 9%.7 procente anual.1%. ea având ºi o componentã de eliberare a þãrii de sub ocupaþia japonezã. prin eliberarea – este adevãrat. cu peste 2 milioane mai mult decât deþine astãzi. dar ar trebui sã amintim cã la 1820 China asigura 28. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 197 Strategia de dezvoltare ca element geopolitic Studiile de specialitate insistã îndeobºte asupra unor atuuri de ordin geopolitic ale Chinei. anume viziunea. strategia care ghideazã dezvoltarea Chinei. o parte mai mare decât cea deþinutã de SUA astãzi). a fost cel mai întins din lume ºi. controlatã – a iniþiativei particulare. Uniunea Sovieticã. ceea . ca sã nu mai amintim cã. de lideri ºi de contexte particulare. dar ºi a populaþiei – de a restabili locul pe care aceastã þarã l-a avut în istoria omenirii. În acel moment. s-a descoperit mãtasea etc. Revoluþia condusã de Mao a avut loc pe fondul acestei rãmâneri în urmã din ce în ce mai vizibile. China a ratat însã întâlnirea cu lumea modernã.7% din întreaga economie a lumii (cum spun unii comentatori. Noi cunoaºtem mai bine istoria Europei. a reprezentat declinul trist al unui colos. iar o perioadã de 150 de ani. Vorbind despre factorii care alimenteazã evoluþia de-a dreptul impresionantã a Chinei. a procesului de reformã condus de Deng Xiao Ping. Considerãm cã aceastã strategie este principala explicaþie a ascensiunii Chinei ºi a noii afirmãri geopolitice pe care o cunoaºte aceastã þarã. s-a închis. China avea ºi o suprafaþã de peste 12 milioane kilometri pãtraþi. întrucât se acceptã ideea ca relaþiile socialiste sã funcþioneze pe baza proprietãþii private. cu 5. cu 16%. iar pe locul al treilea se situa Franþa. Potrivit datelor oficiale.Asia. dupã pãrerea noastrã ºi. Coreea. care a debutat o datã cu secolul al XIX-lea.100 de ani s-a aflat o succesiune de opt dinastii. s-a întors cãtre sine. Atuuri care nu pot fi puse în nici un fel la îndoialã.4%29. Birmania ºi Nepalul erau un fel de state vasale ale Chinei. am spune independent de persoane. China a administrat lumii contemporane o lecþie de înþelepciune. ceea ce reprezintã un record din mai multe puncte de vedere. la acea datã. urma dupã aceea India. nu putem sã nu relevãm ºi un anumit angajament – din partea conducerii þãrii. s-a produs pentru prima datã hârtia.

O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã Declanºatã mai întâi în agriculturã. dacã statul chinez se va bucura de stabilitate. anul în care a început reforma. Pânã în 2020. dacã avem în vedere dimensiunile continentale ale þãrii. reforma a condus la creºterea spectaculoasã a producþiilor în acest sector vital. deci inclusiv SUA. ceea ce a fãcut-o mai atractivã pentru investiþiile strãine.000 de ingineri anual. Concomitent. cu o pondere de 10% din comerþul mondial. cã dezvoltarea ºi modernizarea economicã a acestui megastat au scos la ivealã un actor politic de primã importanþã al lumii de azi. volumul comerþului internaþional a crescut de patru ori. dacã actualele tendinþe se menþin. economice. este suficient sã subliniem cã. reprezintã un ritm de creºtere ieºit din comun. Creºterea industrialã internã a þãrii s-a repercutat pozitiv asupra participãrii la activitatea comercialã internaþionalã. populaþia þãrii. comparativ cu cel al SUA.32 China va avea un PIB de 9. pregãteºte 420. potrivit previziunilor Bãncii Mondiale. politice. În aceeaºi perioadã. de 9. care va deþine 5%.700 de miliarde de dolari. Apoi iniþiativa privatã a fost stimulatã în industrie. în timp ce mai mult de 30% din angajaþi lucreazã pentru firme particulare sau mixte (în condiþiile în care în 1979. În afirmarea sa ca putere. Întrebarea care se ridicã priveºte o opþiune simplã: ce ar fi mai riscant. prefaceri masive. credem cã omenirea. traversatã de conflicte ºi violenþe? Dacã avem în vedere dimensiunile. China a þinut într-un anumit echilibru problemele sociale ºi cele economice. cum ar fi cel al sistemului „economiei socialiste de piaþã“. ºi înaintea Japoniei. o Chinã puternicã sau o Chinã slabã. care vor avea 12%. este confruntatã ºi cu multe probleme sociale.31 O þarã de asemenea proporþii. trebuie sã se teamã mai mult de o destabilizare a Chinei decât de o evoluþie care o recomandã drept un viitor centru de putere. Putem face o serie de observaþii ºi consideraþii critice la adresa sistemului politic chinez. dupã SUA. Cã ritmurile de dezvoltare ale Chinei inspirã anumite temeri este de înþeles. China. pe mãsura evoluþiei. nu exista nici o firmã particularã). Au avut loc ºi prefaceri economice structurale. Ceea ce impresioneazã în dezvoltarea Chinei este faptul cã. Ca sã ne dãm mai bine seama de rolul dezvoltãrii economice în ascensiunea politicã ºi geopoliticã a Chinei. cam de trei ori mai mulþi decât Japonia. China va avea un volum al comerþului care o va plasa pe locul al doilea în lume. 40% din producþia industrialã a þãrii este asiguratã de companii private.800 de miliarde de dolari. chiar la adresa unor concepte de bazã. a fost abandonatã în bunã mãsurã practica de a justifica ideologic deciziile guvernamentale.198 Geopolitica ce. China a consemnat o creºtere considerabilã a consumului intern de bunuri de folosinþã îndelungatã ºi a pieþei interne. devenind numãrul unu al economiei mondiale. într-o perioadã relativ scurtã. la sfârºitul deceniului al doilea al secolului nostru China va depãºi SUA din punctul de vedere al PIB. în acelaºi timp. Între 1989 ºi 2000. Din ce în ce mai mult. care cunoaºte. Cert este cã economia Chinei a progresat continuu. de la 112 la 474 de miliarde de dolari. Astãzi. legitimitatea guvernãrii este pusã în relaþie cu performanþa economicã. þarã citatã cu respect pentru . perspectivele þãrii se amplificã ºi puterea latentã a acestui stat se evidenþiazã.

aplicatã celei mai populate þãri a lumii. de ºase ori mai mult decât investiþiile directe în Japonia. pentru cã. Numai între 1996 ºi 1999. Dupã opinia noastrã. Ceea ce a atras capitalul strãin. În 1990. O strategie modernã. Aceasta scoate definitiv discuþia din zona întâmplãtorului. Statutul actual al Chinei de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului este foarte probabil sã sporeascã acest val de investiþii. Cifra a crescut de peste zece ori. care vorbeau de o creºtere a acestor investiþii la circa o sutã miliarde de dolari pânã în 2005. actorul principal al . În ultimii ani ai secolului trecut. Investiþiile strãine se orienteazã cu deosebire cãtre domenii noi. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 199 eforturile ºi pentru performanþele în acest domeniu. S-a calculat cã un procent mai mic în rata de risc a investiþiilor strãine. cifra de investiþii s-a stabilizat la un nivel de 40 de miliarde anual. China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului Volumul de investiþii de 40 de miliarde de dolari anual veniþi numai din afara graniþelor – la care se adaugã propriile investiþii particulare ºi de stat – va reprezenta un adevãrat motor de dezvoltare ºi modernizare a Chinei. Au existat.7 miliarde. promovatã treptat ºi controlatã din punct de vedere economic ºi social. dupã ce în septembrie 2001 China a devenit membrã a Organizaþiei Mondiale a Comerþului. Aici nu este vorba doar despre suma de bani propriu-zisã. din acest punct de vedere. China beneficia doar de 3. Avem de-a face cu o strategie de dezvoltare temeinic elaboratã.35 Voci oficiale chineze vorbeau de „cel puþin“ 50 de miliarde de dolari investiþii strãine directe dupã intrarea în OMC. Specialiºtii spun cã volumul investiþiilor strãine va face din China o putere de dimensiuni globale în domeniul exportului de produse.Asia. Nu este nici o îndoialã cã. Ceea ce va avea drept rezultat creºterea producþiei de înalt nivel tehnic ºi. ceea ce apropia China foarte mult de volumul de investiþii strãine în SUA. a contextului favorabil. se asociazã cu noile tehnologii. marea performanþã a Chinei este cã a înfãptuit aceste transformãri în condiþii de stabilitate economicã ºi socialã. abordãri simpliste. nici o altã þarã din lume nu primeºte atâtea investiþii strãine directe precum China. acest tip de investiþii a totalizat 126 de miliarde de dolari. a ºansei inteligent valorificate.4 miliarde de dolari sub formã de investiþii strãine. conjugat cu reducerea tarifelor comerciale ºi alte liberalizãri care decurg din statutul de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului. sporirea exportului. cu performanþa managerialã. În afara de SUA. cu mare ratã de profit. în urmãtorii ani. ajungând în 1996 la 41. de acum. prezentând în acelaºi timp avantajul unei forþe de muncã mai ieftine. puterea ei latentã care se actualizeazã. preocupat de stabilitate. China poate deveni numãrul unu al Asiei. þara va beneficia de un risc investiþional mai scãzut. va conduce la sporirea ratei anuale de creºtere economicã a Chinei cu un procent. ci ºi potenþialul de evoluþie al þãrii.34 Nu este nici o îndoialã cã. condiþia elementarã pentru obþinerea profitului. implicit. atractivitatea þãrii a crescut. Important este sã analizãm nu numai ritmurile actuale de dezvoltare. Rezultatul? Un fenomen geopolitic: ridicarea masivã a Chinei este deja cel mai important fenomen geopolitic de la începutul acestui secol.33 China a pregãtit o forþã de muncã de înaltã calificare.

SUA ºi China sunt angajate într-un volum al comerþului bilateral care se ridicã la o sutã de miliarde de dolari anual. ci ale lumii.9%. între 1990 ºi 2000. Surse semioficiale din Taiwan susþin cã exportul de produse în domeniul tehnologiei informaþiei fãcut de firmele taiwaneze aflate pe teritoriul Chinei continentale s-a ridicat în 2000 la circa 14 miliarde de dolari. depãºind volumul exportului pe relaþia cu SUA. China. În ce direcþie doreºte sã o canalizeze: cãtre ridicarea unei puteri moderne sau pentru a urmãri direcþii expansioniste care sã o punã în contradicþie cu regiunea ºi cu întreaga lume? De aceea. cel puþin pentru moment. în timp ce aceea a Chinei a crescut la 10. Relaþiile oficiale cu Taiwanul rãmân încordate. Prima condiþie în acest sens este nu atât propria performanþã. vom face câteva trimiteri ºi la relaþiile Chinei cu þãrile din sudul continentului. în timp ce China doar 6. sunt de consemnat unele procese care conduc la o cu totul altã interpretare. 60 de miliarde de dolari au fost investite în China continentalã de cãtre firme taiwaneze. gradul sãu de acceptare în regiunea Asia-Pacific.36 S-a vorbit mult despre relaþiile tensionate dintre China ºi Taiwan. comerþul în ambele direcþii China–Coreea de Sud a crescut de cinci ori. domeniu în care Taiwanul a ocupat al treilea loc în lume. iar în urmãtorii ani se apreciazã cã va depãºi Japonia. Ceea ce. Relaþiile comerciale în Asia de Nord-Est sunt intense. de a dezvolta cooperarea. În 2000. Aceste companii au adus cu ele experienþa de producãtor în tehnologia informaþiei. care ocupã în momentul de faþã locul al doilea. Surplusul comercial sud-coreean – de circa 6 miliarde de dolari anual – pare sã nu preocupe. De curând. relaþiile dintre cele douã state nu traverseazã cea mai bunã perioadã. ceea ce înseamnã cam 40% din valoarea exporturilor chineze în domeniul electronic. China a surclasat Taiwanul ca al treilea producãtor în domeniul tehnologiei informaþiei. De la inaugurarea relaþiilor oficiale (1992). zone de influenþã principale care se contureazã pentru China. Analiºtii din domeniul militar spun cã Strâmtoarea Taiwan este unul dintre punctele cele mai sensibile nu numai ale Asiei. Japonia este deja cel mai mare exportator în China. Evaluãri oficiale taiwaneze aratã cã. Specialiºtii estimeazã cã volumul comerþului dintre cele douã þãri va ajunge pânã în 2010 la valoarea de o sutã de miliarde dolari anual. unde se aflã plasatã cealaltã þarã asiaticã de mãrimi semicontinentale – India. cât relaþiile pe care le are cu vecinii ºi cu þãrile de pe continent în ansamblu. Important este ce intenþioneazã sã facã aceastã þarã cu propria creºtere. în 1995 Coreea deþinea 9% din piaþa americanã a electronicii de consum. Ceea ce spune mult despre interesele celor douã þãri de a menþine relaþii bune. Putem sã ne facem o imagine despre aceste interese menþionând faptul cã în relaþiile comerciale bilaterale China are un surplus de 60 miliarde dolari.5%. Din punct de vedere comercial însã. Mai delicat este faptul cã cele douã þãri au început sã concureze pe toate pieþele.8%. La fel de semnificativ este ºi faptul cã activitatea comercialã dintre cele douã þãri a crescut în medie cu zece miliarde dolari în fiecare an.200 Geopolitica continentului. De pildã. Într-adevãr. având în vedere faptul cã Taiwanul beneficiazã de sprijin ameri- . ponderea Coreei s-a redus la 7. în sfârºit. Potrivit autorilor lucrãrii China and the WTO. vom încerca sã analizãm relaþiile Chinei cu þãrile din zona în care geografic este plasatã – Asia de Nord-Est – precum ºi cu statele din sud-estul asiatic.

China preferând. magnetismul pe care aceastã evoluþie îl va degaja vor constitui pe termen mediu ºi lung o punte de legãturã care va estompa diferenþele ºi chiar tensiunile politice de astãzi. care sã ducã la echilibrarea balanþei demografice. cum ar fi cea menþionatã mai sus. Factorii demografici ca atare sunt lãsaþi sã-ºi spunã cuvântul. dar relaþia politicã actualã este alimentatã de alþi factori. la rândul ei. sã exploateze situaþia creatã la momentul potrivit. pot prefigura orientãri geopolitice. La aceastã provocare. Alt rãspuns la provocarea chinezã ar fi accentuarea de cãtre autoritãþile ruseºti a discursului xenofob ºi înãsprirea controalelor la graniþã. în timp ce în nord-estul Chinei trãiesc peste 70 de milioane de chinezi. Cã Beijingul ar contempla nu fãrã o oarecare plãcere decãderea Rusiei.4 milioane de ruºi. Alte probleme. în timp ce populaþia ruseascã a scãzut cu 8% din 1989. se poate dovedi adevãrat. Existã frustrãri sau umilinþe acumulate de-a lungul istoriei. Creºterea ritmului de emigrare a chinezilor cãtre Orientul Îndepãrtat este un fapt. sunt. cea chinezã a crescut cu 13%. ci cu geamantane“. . probabil. China devine nu numai o superputere economicã. China va trebui sã aibã o alternativã la sursa numitã Orientul Mijlociu. în timp. O propunere a fost redistribuirea populaþiei din Rusia europeanã. Ceea ce ar constitui soluþii pe termen scurt. cel puþin în ultima vreme. autoritãþile ruseºti au puþine rãspunsuri. ªi. Cele douã megastate sunt unite oarecum de presiunea americanã ºi de cea nord-atlanticã. care. se poate dovedi adevãrat. dar nu considerãm întemeiatã ideea cã „ostilitatea dintre cele douã þãri este visceralã“37. Mai mult. chiar dacã acest lucru ar deveni posibil. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 201 can ºi cã. Pactul de la Shanghai etc. procesul este lãsat sã curgã în mod natural.Asia. dar nu cu tancuri. mai ales când se combinã cu procese culturale profunde. Dezvoltarea economicã a Chinei. pentru cã pierderile teritoriale nu se uitã. ºi ei nu pot fi neglijaþi. va conduce la intensificarea influenþei chineze în zonã. raportul dintre cele douã populaþii în zona respectivã rãmâne de 6 la 1 în favoarea chinezilor. deocamdatã. pentru cã factorii menþionaþi au o duratã de viaþã considerabilã. Noi considerãm cã ºi în continuare aceastã relaþie se va consolida. de provocãrile pe care le implicã ascensiunea lumii islamice. El are explicaþii greu de contracarat. Dinspre partea chinezã. de extinderea terorismului ºi de asocierea acestuia cu miºcãri extremiste musulmane. spre întinderile ruseºti din Orientul Îndepãrtat. În regiunea Orientului Îndepãrtat care aparþine Rusiei trãiesc doar 7. þinând cont de criza demograficã pe care o cunoaºte statul rus. Cu Rusia. relaþiile se îmbunãtãþesc vizibil. deoarece aceasta s-a numãrat printre marii profitori ai prãbuºirii Chinei din secolul al XIX-lea. O dovedesc întâlnirile la nivel înalt. mai ales de cãtre memoria asiaticã. Cum s-a spus. reportate istoriei. ci ºi una militarã. care pot cel mult genera stãri de insatisfacþie psihologicã. Noi am vrut sã subliniem cã tendinþele economice ºi comerciale. Lucru greu de realizat. puþin locuite. Cu totul altceva este „procesul tãcut“ de expansiune a populaþiei chinezeºti spre Siberia. „China invadeazã Rusia. La care se mai adaugã ºi nevoia Chinei de materii prime ruseºti. în aceeaºi perioadã.

Când te deschizi cãtre ocean. cel puþin pe termen mediu. un mod de a considera cã. de închidere. dacã de-a lungul istoriei sale îndepãrtate construirea unei flote nu a apãrut ca un lucru presant. mai pregãtit. Petru cel Mare a mutat capitala la Petersburg pentru a arãta deschiderea europeanã a Rusiei ºi pentru a ilustra faptul cã Rusia înþelege sã-ºi asocieze viitorul cu lumea europeanã. China a considerat cã împlinirea vocaþiei sale se face pe continent. pe de altã parte. afirmarea ei ca civilizaþie se face în întregime pe continent. în principal. nu a avut aceastã prioritate. oceanul mãsoarã ºi consacrã. în epoca modernã China fost martorã la ridicarea Angliei ca prim actor mondial – care s-a fãcut. dintotdeauna. a ajuns obiect de disputã pentru puterile occidentale. Liderii Chinei au înþeles cã viitoarea bãtãlie economicã se va da pe ocean. iar statul chinez. comerþul ºi . mai competitiv. restul lumii. la începutul secolului XX. mai bine zis. pe de o parte. de îndepãrtare de freamãtul lumii.202 Geopolitica Putere continentalã sau maritimã? Evaluând lucrurile cu un „compas istoric“. a fost minimã. China. China a fost sedusã de mãrimea sa continentalã ºi puþin preocupatã de deschiderea spre „continentul marin“ reprezentat de Pacific. mai rapid. a pierdut. Oceanul are legile lui: învinge cine este mai mobil. când lumea s-a miºcat rapid. Indiferent de unde vin resursele ºi unde sunt prelucrate. Apariþia ei ca stat ºi ca imperiu. De câte ori accentul a cãzut pe prima parte a relaþiei. care a consacrat aceastã þarã ca putere mondialã de primã mãrime. cu deosebire þãrmurile sale. Preocuparea Chinei de a valorifica deschiderea sa largã spre mare. Chiar construirea zidului poate fi interpretatã ºi ca o tentativã de izolare. dominatã de orientarea sa continentalã. o flotã pentru apele þãrmului. ªi cea mai bunã dovadã este decuplarea de la începutul secolului al XIX-lea. ªi. Miºcarea iniþiatã are o profundã semnificaþie geopoliticã. De multe ori ea s-a adâncit în continentalismul sãu ºi a pierdut parþial contactul cu lumea exterioarã. sã-ºi lege destinul de mare ºi de posibilitãþile ei. China. A intervenit o fracturã în viziunea despre natura continentalã a Chinei. Ea a avut mai tot timpul o flotã de coastã. nu pentru largul oceanului propriu-zis. poziþiile avantajoase pe care le reprezentau insulele din apropiere locuite de chinezi. Þarã care ocupã în bunã mãsurã frontonul pacific al masei compacte euroasiatice. Am spune cã reforma economicã este un derivat al acestei miºcãri iniþiale. China istoricã este profund continentalã. Din istoria Chinei nu lipseºte un anume sinocentrism. O modificare esenþialã a survenit în însuºi modul în care au fost concepute destinul ºi vocaþia ei. Un argument suplimentar în aceastã privinþã este acela cã niciodatã China nu a fost preocupatã sã construiascã o flotã pe mãsura puterii ºi mãrimii sale. Ceea ce s-a întâmplat în 1978 nu a fost doar o cotiturã în strategia economicã de dezvoltare a þãrii. dar mutã centrul de greutate al dezvoltãrii þãrii. o regândire a raportului dintre dimensiunea continentalã ºi cea maritimã a þãrii. prin valorificarea poziþiei sale maritime ºi dezvoltarea celei mai puternice flote a momentului – ºi la construirea flotei americane. deci cu lumea largã. dovadã cã nici în primele decenii ale dezvoltãrii sale socialiste problema flotei nu s-a pus. Viaþa Chinei se va conecta cu oceanul. o dovadã cã. Conducerea chinezã nu mutã capitala. nu mai poþi construi ziduri. avem China. Construirea Zidului Chinezesc este un simbol al continentalitãþii.

Chiar dacã s-a subliniat cã este vorba despre o flotã pentru apãrarea þãrmurilor. modeleazã. circa 20 de procente sunt angajaþi sau asociaþi cu activitãþile desfãºurate pe coastã. Coasta. dar într-un alt mod. China schimbase. China intenþioneazã sã redevinã prima putere a lumii. Chiar dacã ar putea avea ºi o existenþã de sine stãtãtoare. folosind datele sale naturale: imensa . putem spune cã momentul 1978 a însemnat regândirea rolului Chinei în lume ºi proiectarea unei strategii adecvate pentru acest scop. Nu numai cã a consemnat ritmuri mult mai mari de creºtere ºi numãrul cel mai mare de firme mixte. acum mai bine de 50 de ani. ºi aºazã un nou pilon al dezvoltãrii þãrii: pilonul marin. Ni se pare concludent în acest sens ºi efortul pe care China actualã îl face pentru construirea flotei sale oceanice. Însã nu este nici o îndoialã cã direcþia de evoluþie se asociazã tot mai mult cu noul sãu destin oceanic. în care China se deschide hotãrât cãtre mare. care exprima o anumitã viziune despre propria dezvoltare. portavioane. pentru a nu se ajunge la o divizare care nu i se pare improbabilã autorului american. Nu abandoneazã dimensiunea continentalã. coasta este puternicã în mãsura în care reprezintã ºi exprimã o forþã care. care de acum devine principal. dar ea nu se poate substitui uscatului. ci chiar ruralã. s-a dezvoltat atât de mult încât un autor de talia lui Cohen anticipeazã o mare tensiune între China continentalã ºi cea oceanicã. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 203 deschiderea pe care le prilejuieºte. vine dinspre uscat. China are o flotã de nord. ea introduce un moment de discontinuitate într-o evoluþie secularã ºi inaugureazã un nou curs.5 procente în crearea PIB chinez. coasta a devenit plãmânul prin care China a respirat. dar pe coastã s-a modelat o altã atitudine. Când China s-a hotãrât sã iasã spre ocean. dar nu modificase nimic din evoluþia ei continentalã: totul se situa într-o continuitate frapantã.. dar nu va conduce la rezultate dramatice. poate transmite semnale. aproape 70% din populaþia sa trãieºte la sate. Chiar dacã schimbarea din 1978 pare mai puþin spectaculoasã. coasta a reprezentat laboratorul economiei de piaþã chinezeºti. În 1999. O asemenea miºcare nu era de conceput cu numai trei decenii în urmã. Concluzionând. vase de luptã. ºtia cã o aºteaptã o încordare realã. Din cei peste 1.3 miliarde de locuitori. intenþia Chinei de a construi a patra flotã chinezã. În aceastã perioadã de aproape 30 de ani. problema centralã a Chinei de mâine fiind concilierea celor douã Chine. ca întruchipare a noii vocaþii oceanice. În acelaºi timp. Toatã perioada de peste 20 de ani de la declanºarea reformei este un mare efort de a pregãti economia þãrii pentru aceastã confruntare comercialã extrem de asprã. China. regimul politic. prin vocea ºefului forþelor sale navale. Ea doreºte sã fie o placã turnantã între puterile continentale ºi cele oceanice. China este încã nu numai continentalã. menþionarea unor dotãri cum ar fi portavioanele aratã cã este vorba despre o strategie cu bãtaie mai lungã.Asia. întãreºte aceastã deducþie (în momentul de faþã. a anunþat un program de zece ani de modernizare a flotei sale. Comerþul internaþional nu deþine decât 7. destinatã Oceanului Indian. un lucru este sigur: China este hotãrâtã sã punã capãt inferioritãþii sale navale. care ar urma sã includã submarine. Continentalitatea Chinei rãmâne încã sursa de bazã a puterii sale. Coasta pune în valoare. una de est ºi una de sud). distrugãtoare. dar ºtia cã numai aºa poate izbândi. în principal. motorul adevãrat al dezvoltãrii sale actuale. Indiferent de discuþiile privind dotarea ºi posibilitãþile de evoluþie ale puterii navale chineze. ci o repondereazã. Discrepanþa care se creeazã este realã.

Dupã care. apoi. se învecineazã cu lumea islamicã: cu Pakistanul. este un statut pe care China. cu Kîrgîstanul ºi. Dezvoltându-se ca putere modernã ºi beneficiind de datele sale naturale. iar populaþia este alcãtuitã cu precãdere din minoritãþi. China maritimã este cea mai populatã zonã a þãrii ºi cea mai prosperã. Are mari aglomerãri urbane. mai puþin dezvoltatã. de departe cea mai dinamicã zonã a þãrii. Cele trei Chine Atât de mult ne absoarbe succesul Chinei. ne reprezentãm China unificatã de propriul succes. un venit pe cap de locuitor de 18. pe o porþiune mare. când a avut loc o regândire profundã a noilor posibilitãþi de afirmare ale Chinei. Este ºi ea intens locuitã. în unele zone.000 de dolari. Ea ocupã toatã graniþa de nord a Birmaniei (ne dãm astfel mai bine seama de ce China are ºi va avea o relaþie bunã cu aceastã þarã: este singura modalitate de a avea acces de pe uscat la Oceanul Indian). încât. dar majoritatea populaþiei este formatã încã din þãrani. A doua reprezentare: cum succesul s-a afirmat cu deosebire pe coastã ºi în regiunile apropiate acesteia. dar mult mai sãracã decât China maritimã. în anumite limite. sau mãcar anumite înþelegeri ºi raportãri comune. Sã privim din nou la hartã ºi vom vedea cât de mult înainteazã China în interiorul continentului. ºi larga deschidere cãtre cel mai mare ocean al lumii. pentru cã multe asemenea naþionalitãþi au evoluat vreme de secole întregi împreunã cu naþiunea majoritarã. 20. Scãpãm din vedere partea sa vesticã. nu l-a avut.000. în partea de est. atât de mult ne impresioneazã dezvoltarea sa. dar va încerca sã valorifice pentru sine noul sãu statut ºi chiar. sã impunã propriile condiþii colaborãrii continentale sau oceanice. de tensiuni. apoi graniþa de nord a Indiei ºi a minusculelor state Nepal ºi Bhutan. China continentalã propriu-zisã. Lucrurile nu stau tocmai astfel. cea traversatã de marile fluvii chinezeºti. Densitatea demograficã este mai redusã. Evoluþiile . China va putea nu numai sã dezvolte legãturi în ambele direcþii. perfect comparabil cu cele mai dezvoltate naþiuni. cea pe care s-a desfãºurat cea mai mare parte a istoriei chineze. Deºi în spaþiul chinez ideea de naþionalitate are un alt înþeles. cu Kazahstanul). aici se realizeazã. Ea s-a dezvoltat cu deosebire dupã 1978. care ocupã masa de teren dintre Asia Centralã ºi Oceanul Pacific. cea locuitã de populaþia han. Astãzi. nu putem omite faptul cã în China continentalã trãiesc peste 55 de minoritãþi naþionale care numãrã peste o sutã de milioane de persoane. Soarta ei depinde cumva de deschiderea continentului cãtre ºansele pe care le oferã vecinãtatea mãrii. cu sau fãrã voia noastrã.000 sau chiar 22. ne apar în minte douã tipuri de percepþii. La o analizã atentã se pot distinge „trei Chine“ (vezi harta 13): o Chinã maritimã. Sã recunoaºtem. se întinde de la nord de Beijing pânã spre graniþa cu Vietnamul.204 Geopolitica întindere continentalã. chiar în perioada ei de mare înflorire. ªtiind cã succesul stimuleazã o anumitã coeziune. dar foarte întinsã. realitãþile din China de astãzi ne vorbesc de multe probleme interne. Aici s-a realizat cea mai mare parte din creºterea economicã impresionantã a Chinei. cu Afganistanul ºi. tindem sã reducem China la zona ei dinamicã ºi dezvoltatã. Aici întâlnim China eternã. chiar de miºcãri centrifuge. cu fostele republici sovietice din Asia Centralã (cu Tadjikistanul.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

205

Harta 13: Cele trei Chine (apud L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Dictionnaires Le Robert, Paris, 2002, p. 144)

din ultima vreme au avut un impact puternic ºi în aceastã zonã. Cunoaºte ºi ea ritmuri de dezvoltare moderne, concomitent cu mari miºcãri demografice: de la sat spre oraº ºi dinspre interior spre zona maritimã. Migraþia dinspre sat spre oraº ºi dinspre adâncul continentului spre þãrmuri este aºa de amplã, încât China este confruntatã cu fenomenul depopulãrii satelor ºi cu apariþia unor aglomerãri citadine suprapopulate, unde iau naºtere fenomene sociale greu de controlat. Decalajul dintre „China de mijloc“ ºi „sora“ ei maritimã încã se menþine. În sfârºit, cea de-a treia Chinã, cea de vest, constituie partea cea mai puþin dezvoltatã a þãrii; este partea ocupatã de provinciile Tibet ºi Xinjiang, regiune locuitã cu preponderenþã de minoritãþi care împãrtãºesc alte credinþe religioase decât cele confucianiste. Deºi îndepãrtatã, aceastã zonã cunoaºte ºi ea o dinamicã, dar una specificã. Sunt miºcãri cu puternicã tendinþã de autonomie, dacã nu chiar de desprindere. Insistând puþin asupra acestei regiuni a þãrii, vom dobândi o reprezentare mai adecvatã a Chinei de astãzi. În partea de sud-vest a þãrii se aflã Tibetul, leagãn al religiei budiste, amplasat chiar în inima munþilor Himalaya. A devenit o regiune autonomã în 1951, sub conducerea

206

Geopolitica

lui Dalai Lama. Reformele agricole din anii care au urmat, ca ºi reducerea drasticã a puterii de care se bucurau mãnãstirile, au provocat revolta din 1959, soldatã cu represiuni severe (de pildã, Cohen vorbeºte despre omorârea a un milion de tibetani), cu distrugerea multor lãcaºuri de cult, cu plecarea liderului tibetan în nordul Indiei. Ca populaþie, tibetanii numãrã aproximativ 2,5 milioane de persoane. Îi particularizeazã cu deosebire credinþa religioasã, budismul, care aici îmbracã o formã deosebitã de celelalte ramuri existente pe continent.38 Cert este cã, de atunci, chiar dacã lucrurile au cunoscut perioade de acalmie, chiar dacã, se pare, statul însuºi face eforturi de construire a unor noi mãnãstiri, problema tibetanã rãmâne o temã internaþionalã,39 iar Dalai Lama încearcã sã mobilizeze sprijinul internaþional pentru cauza tibetanã. În estul Chinei se întinde provincia Xinjiang, locuitã în cea mai mare parte de triburile uigure, vorbitoare a unei limbi din familia limbilor turcice. Imediat dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, în climatul turbulent ºi nesigur de atunci, populaþia uigurã a reuºit sã întemeieze un nou stat: Turkestanul de Est, care a fost, dupã aceea, desfiinþat de noua putere chinezã. Numãrul uigurilor se ridicã la circa 8 milioane de persoane, de credinþã islamicã (este singura provincie unde politica de limitare a numãrului de naºteri nu se aplicã). În timp, aici s-a dezvoltat o miºcare separatistã, încurajatã în ultima vreme ºi de procesul de dezmembrare a fostei Uniuni Sovietice ºi de creare a statelor independente din Asia Centralã; un rol important în stimularea acestor miºcãri centrifuge l-a avut ºi ascensiunea miºcãrilor extremiste din unele þãri musulmane vecine. De pildã, provincia Xinjiang are o graniþã directã pe o lungime de circa 30 de kilometri cu Afganistanul. Saul Cohen sesizeazã corect cã unul dintre dezavantajele cu care se confruntã China în aceastã regiune este aceea cã partea ei dezvoltatã ºi intens populatã se aflã situatã la mare distanþã, în timp ce zonele populate ale þãrilor vecine sunt plasate lângã graniþa chinezã, ceea ce le sporeºte, implicit, influenþa.40 Rãspunsul chinez este proiectat în mai multe planuri. În primul rând s-au construit ori se aflã în curs de construcþie diverse ºosele ºi cãi ferate, care sã lege mai bine provinciile Xinjiang ºi Tibet de restul þãrii. Motivul oficial al acestui efort este exploatarea resurselor energetice din deºertul Tarim Basin (de aici, din acest deºert, va porni chiar o conductã de gaze care sã ajungã la Shanghai). Este limpede cã se are în vedere ºi o intensificare a legãturilor între diferitele populaþii, a circulaþiei ºi a schimburilor. În acelaºi timp, literatura de specialitate semnaleazã ºi politica de încurajare a populaþiei chineze din restul þãrii pentru a se muta ºi a se stabili în aceste teritorii. Se pare cã în provincia Xinjiang sunt deja stabiliþi circa 6 milioane de chinezi ºi cã acest proces se va accentua pânã când populaþia han o va depãºi ca numãr pe cea uigurã. În acest context, vom menþiona câteva lucruri ºi despre credinþele religioase rãspândite în China de astãzi. Nu vom vorbi despre taoism, pentru cã aceastã credinþã este tradiþional chinezã. Nu vom discuta prea mult nici despre budism, deºi este foarte rãspândit pe teritoriul chinez. Raul Birnbaum vorbeºte de trei ramuri ale budismului: cea tibetanã, adoptatã ºi de mongoli, forma sudicã, prezentã la graniþa de sud a þãrii, precum ºi în statele din Asia de Sud-Est, ºi budismul Han, „budismul chinez“ rãspândit în toatã þara, caracterizat printr-o slujbã standardizatã ºi alte practici specifice (de pildã, budismul tibetan permite consumul de carne, cel Han practicã vegetarianismul complet).

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

207

În China trãiesc astãzi peste 20 de milioane de musulmani41 – mai mulþi decât populaþia Malayeziei; mai mulþi decât în orice þarã din Orientul Mijlociu, cu excepþia statelor mari, Iran, Turcia, Egipt. O bunã parte a lor sunt masaþi în provincia Xinjiang, dar enclave musulmane se aflã ºi în alte pãrþi ale þãrii. Cum spuneam, uigurii sunt exceptaþi de la politica limitãrii numãrului de copii. ªi datoritã acestui fapt, dar ºi ca urmare a ratei înalte de creºtere demograficã înregistrate de populaþia musulmanã, procentul de musulmani în China va creºte, raportat la populaþia þãrii. Extrem de interesantã este evoluþia creºtinismului în China. Credincioºii catolici ocupã cam un procent din populaþia Chinei, ceea ce înseamnã aproximativ 10-12 milioane de persoane.42 Ei se bucurã de o libertate sporitã în ultimii ani. Ca ratã a creºterii, credincioºii catolici se situeazã pe aceeaºi treaptã cu populaþia de credinþã autohtonã, aºa cã nu se prevãd evoluþii spectaculoase. În mod particular se contureazã prezenþa ºi ponderea protestantismului. Aceastã credinþã a fost mult mai activã ºi a reprezentat un element dinamic al procesului de „redeºteptare religioasã“ din China ultimelor decenii. Ca urmare, audienþa protestantismului a crescut considerabil. În orice caz, se estimeazã cã numãrul credincioºilor protestanþi este de 20 de ori mai mare decât cel din 1949.43 Cât priveºte numãrul total al acestora, estimãrile sunt diferite. Cea mai lejerã evaluare vorbeºte despre un numãr variind între 15 ºi 75 de milioane de credincioºi. Dinamica creºterii este oricum semnificativã, din moment ce ºi cifrele oficiale vorbesc despre un numãr de protestanþi între 25 ºi 35 de milioane. La fel de interesantã ni se pare constatarea uneia dintre cauzele acestei creºteri: chinezii, cu deosebire cei intelectuali, sunt atraºi de aceastã credinþã, datoritã rolului pe care biserica protestantã l-a avut în dezvoltarea capitalismului modern ºi a spiritului întreprinzãtor pe care acesta îl presupune.

Þarã mare, probleme mari Dacã succesul Chinei stã în reforma pe care a promovat-o, dacã performanþa economicã a actualizat potenþialul geopolitic al þãrii, atunci se pune, firesc, întrebarea: va reuºi China sã menþinã acelaºi ritm, sã promoveze cu acelaºi echilibru strategia care, pânã acum, i-a adus succesul? Întrebarea devine actualã mai ales în contextul obiectivului central stabilit la ultimul congres al partidului, din toamna anului 2002, acela ca, pânã în 2020, China sã-ºi sporeascã de patru ori PIB-ul, aºa cum, cu 20 de ani în urmã, la Congresul al XII-lea, fixase aceeaºi creºtere pânã în 2000. În legãturã cu mãrimea PIB-ului chinez, existã o serie de discuþii în literatura de specialitate. De pildã, Cohen îl estimeazã la peste 4.000 de miliarde de dolari. Ceea ce ar plasa China pe locul trei în lume, dupã SUA ºi Uniunea Europeanã, dar înaintea Japoniei. Alte surse vorbesc de peste 1.000 de miliarde, ceea ce ar situa China pe locul al ºaselea în lume, dupã SUA, Japonia, Germania, Franþa, Marea Britanie ºi Italia. Sunt modalitãþi de calcul diferite ºi preferãm sã nu intrãm într-o discuþie tehnicã. Chiar dacã am lua în calcul acest ultim nivel ºi l-am înmulþi cu patru, vom vedea cã, în urmãtoarele douã decenii, China se va instaura pe un confortabil loc doi (Japonia va creºte ºi ea, dar sã nu uitãm cã una este sã te angajezi în cursã cu un miliard de oameni, cu o enormã

208

Geopolitica

suprafaþã continentalã ºi cu totul altceva sã reuºeºti cu o forþã naturalã cam de zece ori mai micã; pânã la urmã, numãrul îºi spune cuvântul, iar decalajul tehnologic nu va mai fi aºa de mare încât sã compenseze aceastã diferenþã fizicã). Nu suntem neapãrat partizanii unor calcule care aratã ce s-ar întâmpla dacã…, dar vom reproduce unul dintre acestea pentru a avea mai bine reprezentate implicaþiile dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei, consecinþele creºterii performanþelor sale. Iatã ce ne spune John Mearsheimer în aceastã privinþã: „În condiþiile în care China se modernizeazã pânã la punctul în care va avea un PNB pe cap de locuitor egal cu al Coreei de Sud (8.600 $), ea va avea economia de 2,5 ori mai puternicã decât a Japoniei de astãzi ºi de 1,3 ori mai mare decât a SUA de astãzi“. Deci, va reuºi China sã menþinã acest ritm, sã realizeze obiectivul pe care ºi l-a propus? Realizãrile de pânã acum, experienþa acumulatã în promovarea reformei ºi în transformarea þãrii, atuurile pe care le-a dobândit între timp, inclusiv cel de membru al OMC sunt premise care nu pot fi neglijate. În tot ceea ce a fãcut China impresioneazã faptul cã a gãsit mãsura dreaptã a lucrurilor, cã nu a forþat pânã când terenul nu era bine pregãtit, economic ºi social, cã nu a urmat reþete, ci ºi-a construit strategia pornind de la propriile realitãþi. Cu autoritatea de fost consilier al preºedintelui Clinton ºi de fost economist-ºef al Bãncii Mondiale, Joseph Stiglitz citeazã mai multe exemple care aratã cã, deºi nu a numit-o astfel, China a aplicat ceea ce Shumpeter numea „distrugere creatoare“. „Deºi China nu a privatizat întreprinderile de stat, o datã cu apariþia noilor întreprinderi private importanþa primelor s-a micºorat într-o mãsurã atât de mare încât, la douãzeci de ani de la începerea tranziþiei, ele mai dãdeau doar 28,2% din producþia industrialã. Trecerii la un nou sistem de preþuri, pe care fiecare tranziþie o resimte dureros, China i-a gãsit o «soluþie ingenioasã». Ea a adoptat un sistem ingenios: un sistem de preþuri organizat pe douã niveluri. Ceea ce se producea în conformitate cu vechiul sistem de stat se vindea la preþul vechi, iar ceea ce se producea dincolo de acest sistem se vindea la nivelul pieþei.“44 ªi iatã concluzia formulatã de autor: „deºi în China liberalizarea a fost înfãptuitã, aceasta s-a fãcut treptat, în aºa fel încât resursele sã nu fie lãsate neutilizate, ci sã fie redistribuite cãtre destinaþii mai potrivite […]. Pe când în China tranziþia a determinat cea mai mare diminuare a numãrului de sãraci din istorie (de la 358 de milioane în 1990 la 208 de milioane în 1997, folosind drept criteriu de apreciere standardul de un dolar pe zi), în Rusia ea a determinat cea mai mare creºtere a numãrului de sãraci înregistratã vreodatã într-un interval aºa de mic (cu excepþia perioadelor de rãzboi)“45. Indiferent de abordãrile adoptate în ceea ce priveºte dezvoltarea Chinei, de diversele opinii critice formulate, nu am întâlnit o contestare a capacitãþii conducerii chineze de a promova, în continuare, reforma. Îndoielile se formuleazã în legãturã cu alte probleme. Prima dintre acestea priveºte transferul puterii politice cãtre o nouã generaþie de lideri. Congresul al XVI-lea, din toamna anului 2002, a arãtat cã acest pas extrem de important a fost fãcut cu bine. Fireºte, sunt puncte de vedere diferite în legãturã cu acest transfer ºi cu faptul dacã acesta a avut loc cu adevãrat. Se ºtie, a fost ales un nou secretar general al partidului în persoana lui Hu Jintao, care reprezintã a patra generaþie de lideri politici, dupã generaþia a treia (reprezentatã de Jiang Zemin), a doua

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

209

(simbolizatã de Deng Xiao Ping) ºi prima generaþie (întruchipatã de Mao). Demn de semnalat este cã în Biroul Politic au fost promovaþi oameni tineri, mulþi dintre ei provenind din regiunile de coastã. Existã autori care spun cã, de fapt, nu a avut loc nici un transfer, întrucât Zemin ºi-a pãstrat funcþia de preºedinte al Comisiei Militare Centrale a partidului, poziþie deþinutã ºi de Deng Xiao Ping ºi consacratã de istoria recentã drept poziþie-cheie în sistemul de putere al Chinei. Este o interpretare care nu poate fi neglijatã, aºa cum nu se poate scãpa din vedere nici faptul cã înainte de congres foarte mulþi comentatori pronosticau un nou mandat de secretar general pentru Zemin. Deci, dacã avem în vedere complexitatea procesului, vom putea concluziona cã a avut loc un transfer, dar el a urmat calea, tradiþionalã am spune, a mãsurii treptate (care poate fi cititã ºi ca jumãtate de mãsurã). O altã întrebare se referã la modul în care comunitatea internaþionalã va accepta ºi va integra noul actor. Dupã cum semnaleazã Nicholas Kristof, „aproape nimic nu este mai destabilizator decât sosirea unei noi puteri pe scena mondialã“46. Istoria aratã cã una dintre cele mai vechi probleme în relaþiile internaþionale, a fost modul în care comunitatea internaþionalã se adapteazã la noile cerinþe, la noile ambiþii ale puterii care apare. De aceea, dacã China este capabilã sã susþinã miracolul economic, reajustarea raporturilor sale cu ceilalþi poli de putere ai lumii reprezintã una dintre cele mai dificile sarcini ale relaþiilor internaþionale în deceniile care urmeazã. În orice caz, faptul cã astãzi China este membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului ilustreazã o asemenea disponibilitate din partea comunitãþii internaþionale. Mai multe surse semnaleazã o altã constrângere cãreia va trebui sã-i facã faþã China în anii urmãtori. Este vorba despre resursele energetice mult mai mari pe care le presupune dezvoltarea proiectatã a þãrii. În momentul de faþã, China este al ºaselea producãtor de petrol din lume.47 Ascensiunea rapidã a nevoilor de consum generate, în principal, de rata înaltã a creºterii economice a fãcut ca producþia sã fie din ce în ce mai insuficientã, iar China sã devinã importatoare de petrol. În anul 2000 a importat deja 6 milioane tone, iar în 2010 urmeazã sã importe aproximativ 100 de milioane de tone. Aceastã situaþie ridicã mai multe probleme. În ceea ce priveºte producþia internã, este de menþionat cã ea provine în cea mai mare parte din China de est, ceea ce conferã o cu totul altã semnificaþie miºcãrilor separatiste din Xinjiang. Noi rezerve au fost descoperite în deºertul Tarim ºi la graniþa cu Kazahstanul. Sunt motive care ne îndeamnã sã credem cã, în viitor, China va face mari eforturi pentru stabilizarea zonei ºi, în acelaºi timp, pentru modernizarea ei. Chiar dacã nu reprezintã singurul motiv, rezervele de petrol care se estimeazã cã existã în insulele Spratly ºi Paracel fac ºi mai atractive aceste teritorii pe care China le revendicã insistent. Chiar ºi aºa, nevoile mari de petrol ale Chinei fac necesar recursul la petrolul din import. „Se estimeazã cã în 2050, China va fi tot atât de dependentã de petrolul din Orientul Mijlociu ca ºi Japonia.“48 O parte din el va fi procurat, cum se întâmplã ºi acum, din Rusia. Totuºi, Orientul Mijlociu devine o regiune de importanþã vitalã pentru China. Vom înþelege de ce ºi China va avea o atitudine foarte atentã cu numeroasa minoritate musulmanã din þarã. Ajunºi în acest punct, vom prezenta o interpretare diferitã a modului în care SUA ar putea limita dezvoltarea Chinei.

210

Geopolitica

Aymeric Chauprade considerã cã, la orizontul anilor 2015, China va putea pune în discuþie dominaþia clarã a Pacificului de cãtre SUA.49 Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, China se contureazã drept celãlalt pol de putere, „celãlalt rival economic neaservit politic“. Sã nu uitãm, spune autorul francez, cã principalul atu al Chinei este populaþia sa, care, în condiþiile dezvoltãrii acestei þãri, va reprezenta o piaþã internã perfect comparabilã cu NAFTA ºi cu UE. SUA au învãþat încã din perioada Rãzboiului Rece cum se contracareazã un duºman. Faþã de Uniunea Sovieticã ele au promovat strategia îngrãdirii. De data aceasta sunt pe punctul de a aplica o metodã diferitã, pe care autorul francez încearcã sã o descifreze. Din punctul de vedere al dominaþiei în Pacific, SUA vor stimula constituirea unei reþele alcãtuite din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, þãri care dispun sau pot sã dispunã în orice moment de puternice structuri militare; în spatele lor vor fi Statele Unite cu puterea lor militarã atât de performantã. De aceea, SUA vor încuraja Japonia sã-ºi asume responsabilitãþi de securitate în Pacific ºi sã abandoneze propria prevedere constituþionalã potrivit cãreia forþele armate ale þãrii nu sunt menite decât pentru misiuni defensive. SUA vor încuraja Taiwanul sã-ºi modernizeze forþele de apãrare (de altfel, Taiwanul este unul din marii cumpãrãtori de armament din lume). SUA au stigmatizat Coreea de Nord ca fãcând parte din „Axa rãului“, pentru a grãbi reunificarea ºi a stimula o „Coree mare, antichinezã ºi proamericanã“. Aceastã orientare, precizeazã Chauprade, cunoaºte ºi dificultãþi reale, pentru cã statele respective vor avea ºi ele calculele ºi evaluãrile lor, ºi nu este convenabil în nici un fel sã joci, la începutul mileniului trei, rolul de vasal al cuiva, oricât de puternic ar fi. De aceea, principala modalitate de limitare ar fi „controlarea nevoilor de energie ale adversarului“. Cum spuneam, China va deveni nu numai importatoare, ci chiar dependentã de resurse energetice exterioare. Graþie intervenþiei în Afganistan ºi controlului din ce în ce mai vizibil pe care îl exercitã în Asia Centralã, SUA limiteazã accesul Chinei la sursele din Marea Caspicã. Prin intervenþia în Irak ºi prin planurile de expansiune în zonã pe care le au, SUA vor institui un control sever asupra principalei resurse a economiei moderne, petrolul. Aºa s-ar explica insistenþa SUA de a ataca Irakul: aceastã intervenþie militarã conferã puterii americane un control strategic nu numai asupra Chinei, ci ºi asupra altor mari consumatori de petrol. În sfârºit, în strategia americanã ar mai fi prevãzutã slãbirea adversarului din interior prin stimularea diverselor miºcãri de autonomie ºi independenþã, a tendinþelor centrifuge. Miºcãrile din Tibet ºi cele din Xinjiang ar putea juca un asemenea rol. Chauprade deplânge faptul cã o putere de dimensiunile Chinei nu are decât cel mult o viziune asiaticã, nu se ridicã la nivelul unei viziuni globale, care i-ar da temeiuri sã se opunã Statelor Unite, sã încerce sã previnã strategia care se þese deja în jurul ei. Ne-ar fi greu sã ne pronunþãm asupra veridicitãþii analizei, ca ºi asupra comportamentului recomandat de autor. Ceea ce putem spune este cã pânã acum China nu a întâlnit opreliºti semnificative în propria dezvoltare. Fireºte cã disputa pentru dominaþie – mai ales când este vorba despre dominaþie mondialã, dacã China va ajunge sã se angajeze în aºa ceva – are duritatea ei. Deocamdatã, nu putem sã nu remarcãm cã „noul bipolarism“ despre care se discutã, cel dintre SUA ºi China, este unul proiectat, imaginat de diverºi analiºti ºi nu unul real, afirmat ºi asumat de vreuna dintre pãrþi.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

211

Dupã opinia noastrã, dacã este sã discutãm ascensiunea Chinei spre puterea mondialã, atunci principala problemã este ca aceastã þarã sã dobândeascã, mai întâi, statutul de putere regionalã. Nu din punctul de vedere al parametrilor economici ºi sociali, al forþei sale, ci al acceptãrii în regiune. Japonia are toate datele sã fie un asemenea lider regional ºi, totuºi, un anumit trecut, proaspãt încã, face ca þãrile din zonã sã fie extrem de reticente. China nu vine cu o asemenea încãrcãturã istoricã. Dar, în atmosfera de suspiciune sau, sã spunem, de prudenþã exageratã din Asia, nu este vãzutã cu ochi buni ascensiunea unui lider detaºat. Toate miºcãrile pe care le vom observa la statele din ASEAN urmãresc sã asigure un echilibru la nivel asiatic, sã nu se conecteze doar la o singurã sursã de putere. Deocamdatã, strategia gradualã pe care China o aplicã în promovarea reformei interne se dovedeºte cea mai bunã metodã ºi în ceea ce priveºte afirmarea ei pe plan internaþional.

Redefinirea bazelor puterii în China Tot la sfârºitul anilor ’70, China a declanºat procesul de modernizare a armatei ºi a trecut de la doctrina militarã a unei armate care sã impresioneze prin mãrime la cea a unei forþe militare mai mici, dar mult mai profesioniste ºi mai sofisticate din punct de vedere tehnologic. Între 1989 ºi 1995, cheltuielile militare au crescut cu 10-15% în fiecare an, cheltuieli alocate mai ales pentru achiziþionarea de aparaturã high tech. Ceea ce a dus la concluzia cã statul chinez foloseºte boom-ul economic pentru a finanþa inclusiv o mare ascensiune militarã. Raþiunile acestei politici ar putea fi dorinþa de a garanta stabilitatea internã ºi securitatea graniþelor, de a susþine eforturile de explorare a rezervelor minerale în zona de coastã, precum ºi motive de politicã internã. Investiþiile masive în armatã ºi pentru modernizare au ºi scopul de a trimite un mesaj sugestiv vecinilor din sud, acela cã Beijingul este cât se poate de ferm în ceea ce priveºte pretenþiile teritoriale asupra insulelor din Marea Chinei de Sud ºi a unora din Marea Chinei de Est. Interesant de urmãrit este ºi direcþia în care se îndreaptã aceste cheltuieli, ceea ce prefigureazã o nouã strategie navalã a Chinei. În ultimii ani, China a achiziþionat tehnologia necesarã dotãrii unei flote aeriene ºi navale, fapt ce reflectã aspiraþiile de a-ºi dezvolta un potenþial naval, nu numai unul de coastã. Principalul obiectiv strategic al unei forþe navale este de a apãra þãrmurile. Dar, pe mãsurã ce miza intereselor strategice ºi economice creºte, rolul jucat de forþa navalã se extinde. În a doua jumãtate a anilor ’90, China a început sã se preocupe de pregãtirea unei armate mai flexibile, mai echilibrate, capabile de a opera ºi în afara apelor teritoriale chineze. Noua doctrinã are în vedere capacitatea de a proiecta puterea, mai curând decât cea de apãrare propriu-zisã. Pot fi amintite câteva dintre cauzele care stau la baza acestei schimbãri: starea de nesiguranþã din regiune, fluctuaþiile economice, imaginea echivocã a rolului jucat de Statele Unite, nesiguranþa cauzatã de influenþa Japoniei. Alte cauze: dorinþa de a fi sigurã pe resursele de energie, de aici necesitatea de a controla cãile de acces la aceste resurse. China are nevoie sã proiecteze o imagine de putere regionalã ºi pentru aceasta este necesarã dimensiunea militarã.

212

Geopolitica

Mai mulþi analiºti vorbesc despre zona de tensiune reprezentatã de grupurile de insule din marea Chinei de Sud, pe unde trece principala cale de aprovizionare cu diferite produse a þãrilor din zonã. Ele au o importanþã strategicã (insulele Spratly sunt situate la intrarea în Marea Chinei de Sud, deci reprezentând un „punct de control“ al accesului în zonã, iar Paracel, în partea de nord a aceleiaºi mãri, ºi îndeplinind aceleaºi funcþii) ºi una economicã (ambele sunt bogate în resurse de petrol ºi de gaze naturale). Grupul de insule Spratly este plasat la o distanþã aproape egalã de Filipine, Vietnam, Malayezia ºi la aproximativ o mie de kilometri de insula chinezã Hainan. Descoperirea rezervelor de petrol a aprins ºi mai mult disputa; au avut loc ciocniri militare în zonã între forþe vietnameze ºi filipineze, filipineze ºi chineze, chineze ºi vietnameze (ultimele soldându-se cu scufundarea unor vase vietnameze). Nu s-a ajuns la un acord, deºi ASEAN a propus o soluþionare paºnicã a disputei. Un tip de înþelegere chino-vietnamezã se pare cã se instaleazã pentru coordonarea acþiunilor în zonã. Grupul de insule Paracel se aflã la 280 de kilometri sud-est de insula chinezã Hainan ºi la 370 de kilometri de coasta vietnamezã. Forþele armate chineze au luat, în 1974, aceste insule de la Vietnam, în momentul când s-a fãcut publicã intenþia acestei þãri de a exploata rezervele de petrol din zonã. Importanþa strategicã ºi economicã a insulelor nu va face uºoarã gãsirea unei soluþii. Tot aºa de adevãrat este cã importanþa rutei comerciale care trece prin aceastã mare (de pildã, Japonia asigurã din import aproximativ 80% din nevoile sale energetice) face ca, oricâte dispute ar exista, ele sã fie menþinute între anumite limite, pentru cã, altfel, problema poate îmbrãca un caracter internaþional acut. Deci nici China nu este interesatã sã-ºi impunã unilateral voinþa. China este îngrijoratã ºi de faptul cã, dupã terminarea Rãzboiului Rece, SUA s-ar putea afla în cãutarea unui nou duºman; în acest sens, remarcã mai mulþi autori, SUA ar fi preocupate de faptul cã statul chinez îºi sporeºte performanþa militarã nu în vederea unei confruntãri directe, ci pentru a folosi aceastã putere ca instrument de presiune ºi bazã pentru negocieri. Dupã cum semnaleazã Samuel Huntington, la sfârºitul anilor ’80 China a început sã-ºi converteascã resursele economice ºi puterea militarã în influenþã politicã, semnul cel mai vizibil fiind opoziþia din ce în ce mai fermã faþã de prezenþa americanã în zonã. Mai mult, China deþine arme nucleare, are dispute de graniþã cu o parte din vecini, iar prin dotarea rapidã a armatei ar putea sã fie în mãsurã sã rezolve certuri mai vechi în propriul avantaj.50 Tendinþa Chinei de a transforma puterea economicã ºi militarã în putere politicã exemplificã procese care încep sã se contureze la nivelul întregii Asii. Înscrierea economiei pe o curbã ascendentã ºi investiþiile în modernizarea armatei sunt semne cã statul chinez se întoarce la o imagine de putere în care aspectele economice, politice ºi militare coexistã. Imaginea unei puteri mult mai stabile, care nu poate fi doborâtã în momentul în care s-ar confrunta cu dezechilibre economice. Desigur, factorul economic rãmâne în prim-plan, oferind premisele pãstrãrii statutului de putere, dar nu mai este vorba de conceperea economiei ca bazã exclusivã a puterii. Puterea are dimensiuni multiple ºi ea se cere evaluatã cu mãsuri specifice fiecãrui domeniu în care se manifestã.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

213

Cercurile de gravitaþie chinezeºti În percepþia comunã, China reprezintã o þarã continentalã, o þarã întinsã, un bloc masiv continental. Realitatea politicã, economicã ºi culturalã este în multe privinþe deosebitã. Pe de altã parte, civilizaþia chinezã în definiþia ei contemporanã are drept centru de greutate China continentalã, dar cuprinde în acelaºi timp ºi alte entitãþi chineze sau cu populaþie majoritar chinezã – Hong Kong, Taiwan, Singapore (vezi harta 14). Hong Kong-ul este o insulã situatã în vecinãtatea Chinei, unde trãiesc aproximativ 6 milioane de locuitori. Aflat mai bine de o sutã de ani sub stãpânire britanicã, Hong Kong-ul a devenit în ultimele decenii un adevãrat simbol al dinamismului ºi prosperitãþii. Dezvoltarea din ultima vreme a Chinei a fãcut ca tratatul de retrocedare a Hong Kong-ului, prin care drepturile britanice asupra acestei insule încetau în 1997, sã fie respectat. De remarcat înþelepciunea Chinei, care, pentru a atenua impactul revenirii Hong Kong-ului, a promovat ideea „o þarã, douã sisteme“, ceea ce anunþã ºi sintetizeazã voinþa Chinei de a respecta dreptul Hong Kong-ului la autonomie. În acelaºi mod s-a procedat ºi în ceea ce priveºte revenirea oraºului Macao la statul chinez, la 20 decembrie 1999. În tratatul care stipula revenirea la China exista prevederea cã actualul sistem social, politic, economic ºi cultural al fostei colonii portugheze rãmâne neschimbat pentru urmãtorii 50 de ani. Rigorile disciplinei care face obiectul lucrãrii de faþã ne îndeamnã sã remarcãm un tip special de înþelepciune care evalueazã evenimentele cu alte mãsuri (decenii ºi chiar secole), care ºtie sã aºtepte ºi înþelege cã, în domeniul politic, numai timpul poate estompa multe conflicte care par, la prima vedere, ireconciliabile. Mai complicatã ºi, se pare, mult mai sinuoasã este relaþia cu Taiwanul. Taiwanul este ºi el o insulã, unde trãiesc peste 22 de milioane de locuitori. Dacã avem în vedere dinamismul ºi performanþa economicã a Taiwanului, ne vom da seama cã nu mai avem de-a face cu o simplã insulã, ci cu o putere economicã de relief a lumii contemporane. Desprins de China dupã Revoluþia de Eliberare Chinezã, Taiwanul a fost întemeiat ºi condus de cãtre Cian Kai ªi, lider revoluþionar ºi cumnat al lui Mao Tze Dung. Spre deosebire de Mao, care a îmbrãþiºat o linie internaþionalistã, Cian Kai ªi a urmat o linie naþionalistã. Mult timp, între cele douã state a existat o relaþie încordatã, alimentatã ºi de rivalitatea personalã dintre cei doi lideri politici. Aceastã încordare este cel mai fidel exprimatã de politica celor 3 nu-uri: nici un contact, nici o negociere, nici un compromis cu continentul. Ritmul rapid al dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei continentale are un impact considerabil asupra relaþiei cu Taiwanul. De la înfiinþare, Taiwanul a evoluat în sfera de influenþã americanã, ºi cea mai importantã piaþã pentru aceastã insulã prosperã era chiar America. În anii ’90, între insulã ºi continent se dezvoltã puternice relaþii economice ºi chiar relaþii umane. Relaþiile politice însã au evoluat mult mai lent, în acest plan menþinându-se o încordare vizibilã. Alegerile din Taiwan din martie 2000 au dat câºtig de cauzã candidatului cu cel mai pronunþat discurs anti-China, sprijinit de partidul care avea în program independenþa faþã de China. În plus, victoria a

214

Geopolitica

Harta 14: Cercurile de gravitaþie chinezeºti (apud François Géré, Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Paris, Larousse, 2002, p. 156)

intervenit dupã 55 de ani de dominare a Partidului Naþionalist. Cu ocazia discursului inaugural, noul preºedinte taiwanez (reales apoi în 2004) a anunþat cã nu va declara independenþa pe timpul mandatului sãu dacã, la rândul sãu, statul chinez nu va recurge la forþã pentru a pune stãpânire pe Taiwan. Chiar dacã relaþiile politice dintre China ºi Taiwan nu traverseazã cea mai fastã perioadã, este aproape verificat faptul cã, atunci când legãturile economice se intensificã, la orizont apare un proces de destindere care nu poate sã nu-ºi punã amprenta asupra ansamblului relaþiilor dintre cele douã state. Or, în plan economic, relaþiile dintre China continentalã ºi Taiwan se intensificã, ceea ce ne îndreptãþeºte sã anticipãm cã, pe termen mediu, se vor îmbunãtãþi ºi relaþiile politice. Problema Taiwanului meritã analizatã foarte atent ºi dintr-o altã perspectivã. Revenind la dihotomia puteri maritime–puteri continentale, o analizã mai atentã a realitãþii

Din punct de vedere istoric. ci de la putere continentalã clasicã la putere continentalo-maritimã. pentru cã puterea maritimã implicã un alt tip de comportament ºi alte caracteristici: este mai deschisã. iar astãzi sprijinã Taiwanul. Marea tranziþie a Chinei nu este. Franþa. SUA încep sã se teamã de evoluþia Chinei ºi încep sã perceapã aceastã þarã drept un competitor strategic. atunci acest lucru se poate cel mai bine verifica în atitudinea faþã de problema Taiwanului. În ultima vreme. inclusiv Clyde Prestowitz. aºa cum am mai spus. Astãzi. Franþa poate fi socotitã atât putere maritimã. s-ar putea sprijini pe Taiwan. China a evoluat într-o formulã continentalã. când recunoºteau o singurã Chinã. înseamnã cã America începe sã considere China un competitor. Chiar dacã. În sfârºit. la întretãierea secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea. Rezerva de astãzi a SUA este una de calcul. China nu este un competitor al SUA. a realizat cã fundamentalã pentru devenirea sa este dobândirea unui statut maritim de prim rang. ar începe sã fie. Taiwan este printre primele 10 economii exportatoare ale lumii. Prima þarã care a realizat cu adevãrat aceastã sintezã este SUA. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 215 din ultimele decenii aratã cã viitorul aparþine þãrilor care pot realiza sinteza dintre cele douã dimensiuni într-o formulã competitivã. Numai cã Franþa. Poate ºi pentru cã strãlucirea ei maximã – în timpul lui Ludovic XIV ºi a lui Napoleon – a fost în registru continental. þara care face o tentativã de a realiza sinteza despre care vorbim este China. Statul care în mod tradiþional a avut un statut ambivalent din acest punct de vedere. China s-ar înscrie definitiv în rândul puterilor maritime de prim rang ale momentului. Dacã. Este o tranziþie extrem de dificilã. mai liberalã. Cu Taiwan. a aparþinut mai mult puterilor continentale. Acum mai bine de douã decenii. ce deschidere comercialã ar oferi revenirea Taiwanului Chinei continentale. istoriceºte ea rãmâne o putere continentalã. din punctul de vedere al datelor naturale. cât ºi continentalã. neîndoielnic. Ea se sprijinã pe Hong Kong. În numai câþiva ani. Când America bãtea la porþile consacrãrii internaþionale ca putere de primã mãrime. fiind sfâºiat între chemarea maritimã ºi cea continentalã. de la socialism la capitalism. imensa ei deschidere faþã de ocean favorizeazã o asemenea tranziþie. Dar China mai dispune de niºte atuuri în aceastã privinþã. ceea ce a ajutat-o în mod fundamental sã devinã superputere. Dacã aceastã evaluare se verificã. Iar cea mai directã modalitate de a întârzia ridicarea Chinei este ca Taiwanul sã nu revinã la þara cãreia îi aparþine. Mulþi autori. în acelaºi timp. Datele naturale de care beneficiazã China. se sprijinã pe Singapore. Poziþia naturalã a Franþei oferã atât argumente într-o direcþie. Sã calculãm ce ar însemna revenirea Taiwanului la China prin puterea economicã pe care o deþine aceastã insulã. Iar dacã astãzi SUA nu mai sunt în consonanþã cu propria poziþie de acum douãzeci de ani. aºa cum se spune. . mai înclinatã sã foloseascã „arma“ comerþului. prin istorie. cât ºi în cealaltã. Sã capete premise pentru un asemenea statut. care are cam aceleaºi virtuþi ºi unde populaþia chinezã are o pondere de 75%. mai mobilã. Cu Taiwan. China nu era China de astãzi. dacã sprijinã Taiwanul.Asia. ea ºi-a construit acest statut. Dar sã calculãm. Puterea sa financiarã este enormã. atunci va trebui sã conchidem cã unul dintre cele mai importante conflicte potenþiale ale anilor care vin va fi asociat cu Taiwanul. a fost. ºi nu forþa propriu-zisã. parte a Chinei ºi un adevãrat simbol mondial al comerþului ºi mobilitãþii financiare ºi investiþionale. se întreabã de ce SUA au abandonat poziþia de acum douã decenii.

în Malayezia 30%. Venitul acestora echivaleazã cu PIB-ul Chinei continentale54. Fluxul investiþiilor externe venite din Singapore – ºi care. Aºa ne ºi explicãm de ce peste jumãtate din investiþiile strãine în China provin de la propria diasporã. Între tigrii asiatici. de fapt. Chinezii din aceste teritorii au furnizat peste jumãtate din capitalul necesar creºterii economice a Chinei continentale în anii ’90. În ciuda faptului cã în acest moment Japonia dominã regiunea din punct de vedere economic.53 Într-un fel. teritoriu care s-a remarcat prin spirit întreprinzãtor – Hong Kong. mai ºocantã este cifra pe care o furnizeazã Zbigniew Brzezinski referitor la mãrimea absolutã a bogãþiei pe care o deþin cei 50 de milioane de chinezi care trãiesc în afara Chinei. în Singapore 75% din populaþie este chinezã. economia bazatã pe populaþia chinezã a Asiei iese la suprafaþã rapid ca „un nou epicentru al industriei. comerþului ºi finanþelor. resurse ºi muncã – China continentalã“52. 50-60% din cea a Malayeziei ºi. China este o prezenþã dominatoare în toatã Asia de Sud-Est ºi. mergeau cu precãdere spre Malayezia ºi Indonezia – a luat calea continentului. cum remarca Samuel Huntington.216 Geopolitica Înainte de 1980. privea cu nedisimulat dispreþ la continent. în Indonezia 3-4%. Deci al treilea centru concentric chinezesc este echivalent cu o Chinã care dominã întreaga Asie de Sud-Est. În anii ’90. la fel ca în cazul celorlalte þãri din zonã. Singapore. Existã date grãitoare care sprijinã afirmaþiile cu privire la existenþa acestor cercuri concentrice. la rãmânerea sa în urmã ºi mai ales la rigiditatea politicii sale. Hong Kong ºi Singapore. un spaþiu mai larg. „economia est-asiaticã este fundamental o economie chinezã“51. 75% din cea a Thailandei. Este instructiv sã menþionãm cã acest prim cerc de gravitaþie chinezeascã se continuã cu un altul. o excepþionalã reþea de comunicaþii – Singapore. în Thailanda 14%. un spaþiu locuit de chinezi sau în cea mai mare parte de chinezi. în Filipine 2%. întreaga economie din Taiwan. un spaþiu aflat sub influenþã chinezã. Grãitor pentru noua orientare este ºi faptul cã aproximativ jumãtate din proiectele de colaborare externã sprijinite de guvernul din Singapore sunt destinate Chinei. Singapore a investit miliarde de dolari în China. alcãtuind ceea ce s-a numit „sfera de coprosperitate a Marii Chine“. Taiwan. ceea ce specialiºtii numesc Marea Chinã. contribuind la accelerarea modernizãrii acestei þãri. Mulþi lideri din Singapore au devenit adepþi ºi susþinãtori entuziaºti ai Chinei ºi ai ºanselor sale de afirmare. Dupã ce procesul de relansare economicã s-a declanºat. când vorbim de China. ceea ce aratã o forþã ieºitã din comun. ci pe factori economici. Apare limpede cã astãzi. nu putem avea în vedere doar statul chinez propriu-zis. în care influenþa nu se mai sprijinã aºa de mult pe populaþie. Mai întâi populaþia chinezã din zonã: Hong Kong ºi Taiwan în întregime chineze. în mod firesc. trei sunt chinezi: Hong Kong. care deþine 90% din economia Indoneziei. Unele date vorbesc despre cifre mergând pânã la aproape douã . Singapore. stat care s-a desprins din Federaþia Malayezia în 1965. ºi politica statului Singapore faþã de China continentalã s-a schimbat. ci. pânã nu demult. Aceastã zonã strategicã conþine substanþiale capacitãþi tehnologice ºi manufacturiere – Taiwan. un nemaipomenit fond comun de capital financiar (toate cele trei) ºi o largã înzestrare cu pãmânturi. Mult mai importantã este puterea economicã a acestei populaþii.

au fost colonii europene. Relaþii bune cu Vietnamul ºi Indonezia. importantã este tendinþa politicã pe care o prefigureazã: ridicarea treptatã a unei sfere de influenþã chineze. chiar ºi pe scurt. dar foarte importante în zonã. ca partenerul esenþial al SUA în regiune. eºantionul mozaicului asiatic Asia de Sud-Est cuprinde zece state: Singapore. China va trebui sã promoveze o relaþie cât de cât destinsã cu India. Este foarte probabil ca ea sã se consolideze în viitor. Nu putem omite. Majoritatea acestor þãri. Principalele drumuri comerciale dinspre Orientul Mijlociu spre China ºi Japonia pe aici trec. chiar dacã cele douã state au fost angajate în conflicte directe. dar ºi ca þarã cu cele mai intense relaþii comerciale în Asia maritimã. Thailanda. Aºa se explicã de ce este atât de puternicã ideea de mozaic cultural. dintre . În sfârºit. þarã cu o dinamicã economicã impresionantã. Vietnam. în perioada urmãtoare. islamicã. ci ºi psihologic.Asia. Chiar dacã se aflã în plin proces de dezvoltare. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 217 treimi. pe mãsurã ce China. Un al doilea motiv este cã în regiune locuiesc aproximativ o jumãtate de miliard de oameni. asociatã cu legãturi etnice ºi economice. Deci relaþii bune cu Rusia. Relaþii bune cu Coreea. este de aºteptat ca. De ce ne oprim. chiar dacã îºi redefineºte bazele puterii. þãri confruntate cu probleme complexe. chinezã. de asemenea. importanþa strategicã a regiunii. Aceasta este particularitatea afirmãrii internaþionale a noii puteri. cu gradul de acceptare implicat de noul rol. Este interesant de urmãrit cum evolueazã o regiune atât de diversã din punct de vedere cultural. interesatã în unirea cu nordul peninsulei ºi în formarea unui stat de cu totul alte dimensiuni ºi cu alte rãspunderi. Aceastã sferã este puternicã. Cambodgia. Laos. iar statura sa se impune aproape de la sine. importanþa strategicã a regiunii pentru legãtura dintre Oceanul Pacific ºi cel Indian. parte componentã a afirmãrii Chinei ca putere regionalã. cu excepþia Thailandei. asupra acestei zone a lumii? În primul rând. statutul de putere regionalã. Malayezia. În momentul în care China va dobândi nu numai economic. Myanmar (Birmania) ºi Brunei. cât cu centrele culturale ºi economice de care au depins. Asia de Sud-Est. cu tradiþii istorice atât de diferite. relaþii bune cu Japonia nu numai ca putere economicã ºi tehnologicã numãrul unu în Asia. din ce în ce mai sigurã pe sine. El presupune acceptarea regionalã. Indonezia ºi Filipinele fiind amplasate chiar pe aceste rute. Ele au avut legãturi puternice nu atât cu þãrile din regiune. ca stat. chiar dacã probleme de graniþã ºi frustrãri istorice planeazã asupra cooperãrii. Filipine. deci o populaþie de mãrimea celei europene. chiar dacã menþin anumite dispute de graniþã. Indonezia. Indiferent de mãrimea acestora. pentru cã este un conglomerat de culturi diferite – indianã. China sã se afirme într-un mod treptat. se modernizeazã ºi se afirmã. statul cel mai important din Asia de Sud ºi o putere economicã în vizibilã ascensiune. occidentalã. problema afirmãrii sale ca putere mondialã se va rezolva aproape de la sine. În general. Drumul Chinei cãtre statutul de putere regionalã este ceva mai complicat. evitând pe cât se poate problemele pe care le ridicã în regiune propria ascensiune.

1 mii.218 Geopolitica Asia de Est. ºi considerãm important sã facem o succintã analizã comparativã cu Uniunea Europeanã. Romano Prodi vorbeºte despre clubul „celor cinci mari“. Singapore) sau pentru un sistem comunist (Laos. cu puternice lupte interne. chiar exoticã din punctul de vedere al diversitãþii. nu poate fi trecutã cu vederea. Învecinatã cu Australia la sud. Rusia ºi Brazilia. Nu numai important. se întinde de-a lungul uneia din insulele sale). ºi Asia de Sud. cea mai populatã þarã musulmanã ºi a patra þarã din lume). Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.5 milioane de locuitori ai sãi trãiesc cu toþii în mediul urban (deci avem de-a face cu o zonã de conurbaþie generalizatã). Indonezia poate deveni o putere a lumii de azi. cea mai aglomeratã linie de trafic de vase comerciale din lume. aceste state au creat o regiune economicã: ASEAN (Association of South-East Asian Nations). Cu asemenea date. având ºi astãzi un partid comunist la putere. Vietnamul este considerat o þarã sãracã. de cherestea. rãvãºit de dispute politice. Indonezia. care. venitul pe cap de locuitor este de 31. Care sunt. ci ºi tipic: prin populaþie (234 de milioane de locuitori. cum ar fi Singapore. vechea denumire a acestui stat era Birmania. regiunea numãrã þãri cu niveluri de dezvoltare foarte diferite. Ea cuprinde un stat cum este Singapore. principalii actori din zonã? Indonezia ne apare de departe drept cel mai important. împreunã. China ºi Oceanul Pacific la vest. Orientul Mijlociu. cea mai mare exportatoare de gaz lichefiat din lume). reprezintã prelungirea continentului spre ocean. Laos ºi Cambodgia –. alcãtuit din China. altele au optat pentru un sistem cu un singur partid (Malayezia. regiunea este foarte diversã. unele au evoluat ca democraþii moderne (Thailanda ºi Filipine). Malayezia. Dar ºi unul cum este Cambodgia. unde regimul Pol Pot a vrut sã reediteze un gen de revoluþie culturalã dusã pânã la ultimele consecinþe ºi a exterminat un sfert din populaþie. dupã care a devenit Burma ºi abia de curând Myanmar (vezi harta 15). Cambodgia ºi Vietnam). care este de 33. În sfârºit. Cambodgia. Vietnam. similar cu al Japoniei. Thailanda. dar altele au avut un start economic mult mai modest – Laos. prin mãrimea teritoriului (are o suprafaþã de aproximativ un milion de kilometri pãtraþi). India. Peninsula Indochina.4 mii de dolari. cu India la est. totuºi. „O Indonezie care sã se bucure de pace ºi stabilitate – spune Cohen – ar putea deveni o adevãratã cheie de boltã a zonei Asia-Pacific ºi un partener . dupã o perioadã (1991-1993) în care þara a fost un gen de cvasiprotectorat ONU. Cum spuneam. cu indicatori economici care îl recomandã pentru plutonul fruntaº al þãrilor nu numai din regiune. Cele mai sãrace þãri din zonã sunt Cambodgia ºi Myanmar. prin poziþia-cheie pe care o deþine pentru rutele comerciale dintre Pacific ºi Oceanul Indian ºi de aici spre Mediterana (Strâmtoarea Malacca. cât ºi pentru cele oceanice. ceea ce îi asigurã o poziþie importantã atât pentru puterile continentale. Cei 4. pe de alta. cu cele trei state ale sale – Vietnam. însã Cambodgia are o treime din venitul pe cap de locuitor al Vietnamului. Europa ºi Africa. ci din lume. vor avea în anii ce vin o pondere de peste 20 de procente în PNB-ul mondial. prin bogãþiile naturale de care dispune (mare producãtoare de petrol. pe de o parte. Unele dintre ele. cu o populaþie ruralã de peste 80%. Este cea mai veche regiune de cooperare din spaþiul asiatic. foarte dezvoltat. sunt deja încadrate în grupa valoricã a „dragonilor asiatici“. creatã încã din 1967.

continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 219 Birmania Laos Thailanda Marea Chinei de Sud Vietnam Insulele Spratly Insulele Filipine Cambodgia St râm to are aM Brunei ala cc Malayezia a Singapore Indonezia Harta 15: Þãrile membre ASEAN potrivit pentru eforturile Japoniei ºi Australiei de dezvoltare a regiunii. Deºi Java are o suprafaþã mult mai micã decât Sumatra.Asia. .000 sunt nelocuite) care se întind pe o lungime de peste 4. Java (unde se aflã ºi capitala þãrii. 40 de milioane). în nordul insulei se aflã Sultanatul Brunei. foarte bogat în petrol. Sumatra ºi Bali. cum apreciazã acelaºi autor. Indonezia este un conglomerat de 13. locuitã de aproximativ 5 milioane de persoane ºi care. totuºi. în partea de nord a Sumatrei se aflã provincia Aceh. În acelaºi timp.600 insule (3. Kalimantan (care ocupã sudul insulei Borneo. Mult mai virulente sunt alte conflicte. unde trãiesc peste 300 de grupuri etnice diferite. Cele mai importante insule sunt. care vorbesc peste 300 de limbi locale.“56 Tensiunea dã glas unei judecãþi destul de rãspândite. ºi douã grupãri statale aparþinând de Federaþia Malayezia). „Fãrã Sumatra. S-a încercat un proces de redistribuire a populaþiei între diferitele insule (ceea ce s-a numit transmigraþie). Indonezia ar fi împovãratã. gaze. Constituitã pe fosta colonie olandezã Indiile Orientale. pe când în Sumatra. „Indonezia este un stat gata sã explodeze“. în istorie. De pildã. iar Java cheltuieºte. Chiar ºi între aceste insule mari sunt tensiuni considerabile. Jakarta). cauciuc. potrivit cãreia Sumatra produce.800 de kilometri din Oceanul Indian pânã în Pacific. este locuitã de o populaþie de trei ori mai numeroasã (în Java trãiesc 120 de milioane de oameni. Sumatra deþine cele mai mari bogãþii ale Indoneziei – petrol. deci aproximativ 60% din populaþia þãrii. cherestea.“55 Dar. cu slabe rezultate însã.

mai precis cãtre Marea Chinei de Sud. Fapt este cã ele existã. care s-a soluþionat prin dobândirea independenþei). consideratã un fel de „Mediteranã a Pacificului“. ceea ce ar putea diminua. se alungeºte de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud. disputate de China ºi care în momentul de faþã se aflã într-un gen de condominium chino-vietnamez. Poziþia aceasta ocupând o bunã parte a þãrmurilor peninsulei aminteºte de poziþia statului Chile. nu numai prin populaþie. De aici anumite tensiuni între cele douã state. care. ar putea contribui la reaºezarea lucrurilor ºi la stabilizarea situaþiei. provincii. esenþialã pentru regiune. apãrutã dupã cãderea preºedintelui Suharto (1998). Amplasamentul geografic îi conferã Vietnamului o mare deschidere cãtre ocean. a diversitãþii culturale aºa de pregnante. ºi de lupta locuitorilor din Irian Jaia. Aceastã provincie ocupã partea de vest a insulei Papua. partea de est constituind Papua Noua Guinee (ceea ce poate duce cu gândul la o miºcare de desprindere în vederea unificãrii cu acest stat independent). Diversitatea de care vorbeam face aproape imposibilã o judecatã cât de cât echilibratã ºi nuanþatã asupra lor. o redefinire a autonomiei. Vietnam reprezintã. în aceastã mare se aflã cele douã insule importante prin poziþie ºi bogãþiile de care dispun: Spratly ºi Paracel. orientarea cãtre o viaþã democraticã. de care unele provincii deja se bucurã. a efectuat-o în Vietnam în anul 2000 a avut ºi acest scop. pe termen mediu. Mari conflicte au existat ºi în timpul dominaþiei olandeze. vom observa cã Vietnamul înconjoarã o bunã parte a peninsulei. din aceastã poziþie naturalã. ci mai întâi prin aºezare (Laosul nu are ieºire la mare ºi este pe mai mult de jumãtate din graniþele sale înconjurat de Vietnam). Importanþa þãrii decurge. Dacã privim mai atent la hartã. est ºi sud. Miºcarea spre independenþã totalã a provinciei este foarte problematicã din douã puncte de vedere: Aceh deþine cam jumãtate din producþia de petrol ºi gaze naturale a Indoneziei (motiv economic). Bill Clinton. Vietnamul cunoscând o puternicã presiune demograficã ºi economicã din partea Chinei. zonã foarte dinamicã ºi intens populatã a vecinului de la nord. provincii. culturi. a arãtat cã democraþia singurã nu poate soluþiona problema miºcãrilor centrifuge. în ultimii ani. care fac atât de dificile procesele de comunicare între insule. în primul rând. ca sultanat. þara cea mai importantã din peninsula Indochina. de departe. Alte douã conflicte au loc în Indonezia în Sud (tot în aceastã regiune a existat conflictul cu Timorul de Est. în partea de sud a acesteia. Graniþa de nord a Vietnamului „intrã“ pe teritoriul Chinei. din forþa miºcãrilor de desprindere. cu ritmuri de creºtere considerabile. Ea dominã celelalte douã state ale peninsulei. îngrijoraþi cã vor fi asimilaþi de musulmani. . Pentru cã în plan economic Indonezia are o evoluþie bunã. O þarã care a normalizat relaþiile cu China ºi chiar cu SUA ºi care. Nu departe de þãrmurile sale. circa 85 de milioane. În condiþiile unei asemenea întinderi. Probabil cã o reaºezare a raporturilor dintre insule. aflate între 5-7 procente. vizita pe care preºedintele de atunci al Statelor Unite. Cambodgia ºi Laos. miºcãrile centrifuge îºi gãsesc un bun teren de manifestare. la care se adaugã faptul cã provincia se întinde de-a lungul Strâmtorii Malacca (motiv strategic). Este vorba despre o miºcare de independenþã a creºtinilor din insula Molucca de Sud. De altfel. grupuri etnice. a consemnat cele mai mari ritmuri de creºtere din regiune. De asemenea.220 Geopolitica a avut o existenþã de sine stãtãtoare. ca o sabie. se arcuieºte ºi o cuprinde în partea de nord-est.

Populaþia chinezã din regiune se ridicã la circa 25 milioane. Singapore ºi Thailanda – în contextul rãzboiului din Vietnam ºi al temerii viu resimþite în epocã privind extinderea comunismului. de o putere militarã considerabilã. India. Într-un context particular. de o poziþie naturalã avantajoasã. dar ºi puteri de rangul doi. Numite mult timp „bolnavul Asiei de Sud-Est“. În plus. se pare din ce în ce mai pregnantã. Vietnamul constituie o putere de rangul doi în regiune. ASEAN a integrat vechii rivali ideologici: Vietnam (1995). Thailanda). Myanmar. Este meritul þãrilor din zonã cã au înþeles acest lucru ºi au iniþiat acþiuni de cooperare economicã. Chiar dacã erau menþionate scopuri precum intensificarea cooperãrii în zonã. Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN Tendinþele de integrare economicã în Asia de Est pot þine cont de lecþiile evoluþiilor europene ºi americane. Filipinele s-au înscris ºi ele în ritmurile ridicate de creºtere ale regiunii: între 5 ºi 7 procente. puteri de primã mãrime. în special cu partea chinezã. Modelul de dezvoltare promovat în regiune a fost cel orientat spre export. culturalã. În acelaºi timp. ea contribuie la asigurarea fluxurilor comerciale în zonã. Vietnam. Japonia. Aceastã populaþie. chiar ºi acolo unde este mai puþin numeroasã. drept mãsurã de rãspuns la poziþia lor aparte.57 Sã mai menþionãm un fapt foarte important pentru înþelegerea situaþiei specifice din regiunea Asiei de Sud-Est. Vietnamul s-a reunificat (1975). Deºi dupã victoria asupra Vietnamului de Sud ºi. care în unele state a dat rezultate foarte bune. cãtre stimularea cooperãrii comerciale. implicit. deþine poziþii-cheie în economie ºi comerþ ºi contribuie cu o parte semnificativã la producerea bogãþiei naþionale. Dupã diminuarea sau chiar stingerea ameninþãrii politice. cu tot ceea ce înseamnã el ca problemã economicã. în continuare. Intrã ca membru deplin în ASEAN în 1985. a americanilor. marcat de diferenþele mari dintre nord ºi sud. socialã. Cambodgia ºi Laos (1997)58. dat fiind cã aici sunt mai multe puteri care ar dori sã deþinã întâietatea. despre care am vorbit mai sus. ASEAN a fost înfiinþatã în 1967 de cãtre cinci þãri – Indonezia. ºi formele de cooperare sunt particulare. Diversitatea este aºa de pregnantã. psihologicã ºi de tradiþie. Dispunând de o serie de bogãþii naturale – petrol ºi cherestea –. Asia de Sud-Est se aflã sub o presiune crescândã a coloºilor din aceastã parte a continentului: China. pot apãrea combinaþii surprinzãtoare. Pe parcurs însã a evoluat cãtre problemele economice. în anii ’80 ºi între 7 ºi 8 procente anual în prima parte a deceniului urmãtor. a apãrut o ameninþare economicã reprezentatã de . continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 221 de a contrabalansa influenþa chinezã în zonã. În contextul încheierii Rãzboiului Rece.Asia. acesta din urmã producând circa 2/3 din PIB naþional. de o populaþie numeroasã. obiectivul de fond era unul de securitate. precum ºi tendinþe evolutive mai puþin aºteptate. Important nu este atât numãrul acesteia ºi nici mãcar distribuþia. Filipine. Malayezia. încât ºi formele de cooperare regionalã sunt puternic influenþate de context. Vom înþelege astfel o realitate geopoliticã specificã: deºi este alcãtuitã ºi din þãri mari ºi puternice (Indonezia. el se aflã.

ªi. Comerþul poate fi tratat drept un joc cu sumã zero. Malayezia a devenit unul dintre exportatorii mondiali de microprocesoare ºi al treilea producãtor de semiconductori. în Thailanda. în prezent. produsele electronice au devenit principalul articol de export. piaþa chinezã nu a putut atrage ºi absorbi aceste fluxuri de capital ºi exporturi de obiective industriale. nici oscilaþiile ºi pendulãrile sale între sporirea integrãrii ºi „aranjamentele flexibile“. deci cã performanþa economicã s-a datorat (ºi) unor circumstanþe externe semnificative. pentru a evita ºocul aprecierii yenului în raport cu dolarul (ceea ce i-ar fi scumpit exporturile). Dezvoltarea economicã a zonei a condus. Regiunea în ansamblu s-a ridicat. precum Conway W. În acel moment. ca rãspuns la presiunea americanã similarã asupra monedelor proprii. potrivit cãreia miracolul a intervenit în aceste þãri în 1988. Ascensiunea Chinei s-a fãcut în detrimentul statelor din Asia de Sud-Est.222 Geopolitica expansiunea japonezã în zonã ºi de ridicarea masivã a Chinei. Existã o interpretare dominantã. Dacã cineva câºtigã teren o face în detrimentul altcuiva. ca rãspuns la noua situaþie. când Japonia. Ceea ce s-a spus despre economia japonezã. înlocuind textilele. Suma rãmâne egalã. la intensificarea comerþului în cadrul ASEAN. mai ales cu China. se aplicã ºi în cazul celorlalte miracole economice din Asia de Sud-Est. De pildã. nu vom înþelege nici natura ASEAN ca organizaþie de rãspuns la o ameninþare externã. sã-ºi creeze o tradiþie. iar principalii beneficiari au fost statele din ASEAN. Întrucât China cunoaºte o dezvoltare impresionantã ºi îºi sporeºte volumul exportului – pe piaþa asiaticã sau pe alte pieþe –. Fãrã a avea în vedere aceste presiuni. La aceeaºi metodã au recurs Coreea de Sud ºi Taiwanul. în mod firesc. În mod semnificativ. care considerã cã ASEAN este singura organizaþie din regiunea Asia-Pacific care oferã cadrul integrãrii ºi cooperãrii regionale. cineva trebuie sã piardã corespunzãtor cu câºtigul þãrii aflate în ascensiune. în 1993 statele ASEAN au semnat acordul de liber schimb AFTA (ASEAN Free Trade Agreement). Valoarea acestuia a crescut de la 27 de miliarde de dolari în 1990 la 70 de miliarde de dolari în 1996.60 Iniþial. Dacã la început comerþul era dominat de petrol ºi produse petroliere. capabil de a susþine competiþia cu alte state asiatice. Se pare cã aceeaºi regulã se aplicã foarte bine relaþiilor Chinei cu statele din sud-estul Asiei. pentru atragerea investiþiilor strãine de capital. Henderson59. între 1990 ºi 1996 schimburile între ASEAN ºi China s-au triplat. Existã specialiºti. produsele electrice ºi electrocasnice sunt cele mai frecvente. acordul prevedea . ASEAN devenind al cincilea partener de afaceri al Chinei. dupã Japonia ºi SUA. ºi anume cã motorul boom-ului l-a constituit consumatorul american. între dezvoltarea cooperãrii intraregionale ºi antrenarea actorilor principali din Asia. iar în 1996 ASEAN a devenit al patrulea partener comercial al SUA. Singapore ºi Indonezia au intrat în rândul marilor exportatori de produse electronice ºi electrotehnice. Printre scopurile declarate a fost crearea unui spaþiu al liberului schimb. se înregistreazã evoluþii ºi în ceea ce priveºte conþinutul schimburilor. Tot aºa de adevãrat este cã o parte din statele regiunii au fãcut efortul sã valorifice acest moment prielnic ºi sã-ºi dezvolte propriile ramuri industriale. ºi-a mutat multe dintre industriile producãtoare peste hotare. De asemenea.

ceea ce a condus la prãbuºirea monedelor naþionale. transformându-se într-un adevãrat ciclon. sporirea investiþiilor strãine directe în China le va afecta pe cele care aveau drept destinaþie Asia de Sud-Est. Puternice efecte negative a avut criza ºi asupra Coreei de Sud. Rupia indonezianã a scãzut cu 80 de procente în comparaþie cu dolarul. în ultimã instanþã. Nesiguranþa cu privire la rata de schimb a monedei thailandeze a dus la o masivã retragere de capital strãin din bãncile thailandeze ºi apoi din cele ale þãrilor vecine. Japonia. în momentele de vârf ale crizei. Într-un studiu dat publicitãþii în 2000. aflatã ea însãºi în perioadã de recesiune. De asemenea. În primul rând. liderii din Asia de Sud-Est l-au „implorat“ pe preºedintele chinez Jiang Zemin sã nu devalorizeze yuanul. s-a ajuns la o relativã stabilizare a monedelor ºi a tranzacþiilor bursiere. iar devalorizarea monedelor din Malayezia ºi Filipine s-a situat între 30 ºi 50 de procente. Secretariatul ASEAN atrage atenþia asupra acestui fapt: „China este o piaþã imensã ºi dinamicã. a fost ºi modul în care Fondul Monetar Internaþional a reacþionat în acele momente. se apreciazã cã. Dupã cum apreciazã Supacha Panitchpakdi62. Primele semne ale crizei au fost vizibile în mai 1997. chiar un raport intern redactat de economiºti de la FMI a admis cã politica Fondului de a impune ridicarea ratei dobânzilor ºi de a pune în practicã politici fiscale severe „este posibil sã fi exacerbat ºi extins panica determinatã de devalorizarea baht-ului“61. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 223 eliminarea tarifelor vamale în 15 ani. decizia luatã de conducerea Chinei de a nu devaloriza yuanul a contribuit la stoparea devalorizãrii monedelor din zonã ºi. criza a reprezentat chiar un moment-cheie în afirmarea Chinei ca putere economicã majorã a regiunii. când un atac asupra monedei thailandeze. Criza propriu-zisã a izbucnit la 2 iulie. La sfârºitul anului 1997. Neîncrederea investitorilor a luat proporþii ºi un val de retrageri de capital a lovit þãrile din zonã. Mai multe tendinþe economice din zonã au ca efect cumulat extinderea influenþei Chinei în Asia de Sud-Est. „Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã Criza financiarã din anii 1997-1998 a încetinit dezvoltarea impetuoasã a þãrilor din Asia de Sud-Est. Marea performanþã a Chinei este cã a reuºit sã opreascã criza la graniþele sale. de altfel. În acel moment. care sã restabileascã echilibrul. a lipsit un catalizator al regiunii. Hotãrârea cu care China acþioneazã pentru intrarea în OMC este o . perioada de timp prevãzutã pentru realizarea acestui obiectiv a fost scurtatã la 10 ani. dar în 1994. Conducerea politicã pare angajatã în direcþia reformelor economice. Existã opinii cã unul dintre motivele pentru care criza financiarã a luat proporþii neaºteptate.Asia. Criza financiarã a fost un bun prilej pentru China de a-ºi extinde ºi consolida influenþa în zonã. la oprirea procesului de rãspândire a crizei. În 1998. baht-ul. printr-un atac asemãnãtor asupra baht-ului. Dupã cum apreciazã specialiºtii. Managerii ei economici au condus cu abilitate economia pe parcursul celei mai mari crize economice asiatice. nu s-a arãtat foarte dispusã sã joace acest rol ºi sã cumpere o parte mai mare a exporturilor vecinilor asiatici. a fost respins printr-o acþiune concertatã a bãncilor centrale din regiune. dupã aproximativ opt luni de cutremure financiare succesive. reuºind ca þara lor sã nu fie afectatã.

“63 Pe de altã parte. cele zece state au invitat la discuþii Coreea de Sud ºi Japonia. Deocamdatã. atât din punct de vedere comercial. iniþiativa respectivã a luat forma unui proiect concret: crearea unei arii de comerþ liber la nivelul Asiei de Est. Ceea ce se materializeazã în avantaje comparative în ceea ce priveºte competitivitatea produselor. sumã ce depãºeºte rezervele SUA sau ale þãrilor din zona euro. La început. pentru SUA. ceea ce înseamnã crearea unei regiuni economice ºi. apariþia unui competitor mult mai puternic decât a fost Japonia în anii ’90 ºi decât este China astãzi. aceastã iniþiativã a dus la apropierea Asiei de Nord-Est de cea de Sud-Est. Asia de Nord-Est ºi Uniunea Europeanã. pentru simplul motiv cã economia chinezã devine deja mai competitivã. Fluctuaþia dolarului ºi experienþa consumatã în timpul crizei au pus aceste þãri în gardã cu privire la faptul cã. Din punct de vedere financiar. Sigur cã o asemenea evoluþie ar putea reduce riscul unor tensiuni în zonã. China a propus celor zece state din ASEAN un acord de comerþ liber. Nu este vorba numai de forþa de muncã mai ieftinã. în viitor. Nu trebuie nici sã ne îndoim de faptul cã se va ajunge la aranjamente acceptabile pentru ambele pãrþi. ele trebuie sã-ºi ia mãsuri suplimentare de protecþie. Potrivit datelor ASEAN. ar încuraja o regionalizare care ar . cât ºi financiar. nu cu aranjamente instituþionale. statele din regiune ar urma sã stabileascã o serie de aranjamente financiare bilaterale.224 Geopolitica demonstraþie a acestui angajament. ci ºi mai bine pregãtitã. precum în Europa. Japonia ºi China ar urma sã participe cu sumele cele mai importante. Dar. dupã pãrerea noastrã cu acuitate. Cãtre un Fond Monetar Asiatic Seismul financiar care a traversat o serie de þãri din Asia în 1997-1998 a modificat viziunile despre evoluþia statelor ºi a continentului. Nu este greu de dedus cã. Calculul financiar aratã cã rezervele monetare din zonã s-ar ridica la aproape un trilion de dolari. Va fi vorba doar de o reþea de structuri bilaterale care va beneficia de un suport financiar evaluat la aproape 100 de miliarde de dolari. Fred Bergsten64 surprinde. care ar totaliza mai mult de 500 de miliarde de dolari. din punct de vedere comercial. în acelaºi timp. impactul crizei financiare asiatice asupra modelelor de dezvoltare din zonã. avem de-a face doar cu miºcãri ºi cãutãri ale unor soluþii. Dar ele vor conþine de fiecare datã o victorie chinezã. Mai ales dacã avem în vedere cã ASEAN ºi China se bazeazã cam pe aceleaºi pieþe de export: SUA. Este limpede cã AMF – cum subliniazã ºi Bergsten – ar rivaliza cu FMI ºi ar putea dezvolta conflicte în domeniul financiar. C. va apãrea concurenþa pe toate pieþele. 25% din exporturile acestei regiuni ºi 30% din exporturile chineze merg spre piaþa SUA ºi a Japoniei. Pe acest fond de preocupãri. s-a lansat propunerea creãrii unui Fond Monetar Asiatic (AMF – Asian Monetary Fund). salariile în China sunt mai mici cu aproximativ 20% decât în Filipine. Temându-se de marele vecin de la nord. Liberalizarea pieþei sale va conduce inevitabil la o creºtere a încrederii investitorilor ºi va prilejui o scãdere a costului afacerilor în aceastã þarã. cu un sfert faþã de Thailanda. cu o treime comparativ cu Malayezia. Din punct de vedere geopolitic.

Primul summit a avut loc la înfiinþare. putem spune cã ASEAN „a cãutat o cale asiaticã de cooperare regionalã“65. devine o prioritate. avem un semnal foarte limpede cã în domeniul comerþului a sosit momentul unor aranjamente multilaterale în cadrul cãrora fiecare þarã sã-ºi poatã promova interesele. . apare limpede încercarea de coordonare a eforturilor – deocamdatã într-o formulã bilateralã. De la aceastã datã. Acest organism internaþional a stimulat aranjamentele bilaterale ºi a dezvoltat o atmosferã de încredere. poate. în acest caz. esenþialã pentru accentuarea integrãrii. Principalul organism decizional este întâlnirea ºefilor de guverne sau a ºefilor de stat din ASEAN (echivalentul Consiliului European). este limpede cã tendinþa spre regionalizare se prefigureazã ºi în Asia. atât în anii ’80. în ciuda unor obstacole greu de surmontat. performanþa Malayeziei de a ieºi din crizã fãrã sprijinul FMI a dat ºi ea de gândit. Din perspectiva discuþiei noastre. Se pare cã liderii de pe continentul asiatic nu sunt mari admiratori ai birocraþiei de la Bruxelles ºi sunt în cãutarea unor structuri mai simple ºi mai funcþionale. iar cel de-al patrulea s-a consumat în 1992. numai cã. Corectarea subreprezentãrii Asiei în FMI. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 225 stimula comerþul ºi cooperarea în regiune. cât ºi ’90. foarte deosebite. Existã un moment sensibil pentru evoluþia în direcþia regionalizãrii – atât în Europa. spre a avea o imagine mai limpede a deosebirilor dintre ASEAN ºi Uniunea Europeanã. Se pare cã intervenþia FMI – care a dictat condiþiile însãnãtoºirii – a marcat memoria liderilor politici din regiune. Nu este nici un fel de îndoialã cã eventualele înþelegeri la care se va ajunge vor purta o amprentã specific asiaticã. dupã lansare. ASEAN a avut un rol important. În toatã dezvoltarea spectaculoasã a þãrilor din zonã. Pe de altã parte. în acord cu noua sa pondere economicã. Percepþia potrivit cãreia Statele Unite folosesc sistemul financiar ºi comercial internaþional pentru a-ºi promova interesele poate declanºa regrupãri semnificative în diferite zone ale lumii. Este adevãrat cã o asemenea iniþiativã ar lãsa puþin loc pentru prezenþa SUA în Asia. De aceea ºi sistemul instituþional dezvoltat este mult mai slab decât cel din cadrul UE. Indiferent de felul în care vor evolua lucrurile.Asia. pentru cã diferenþele sunt prea mari ºi contextele în care au acþionat cele douã organisme. orientare accentuatã pe parcurs. nu a existat un sistem de întâlniri regulate ºi cu o agendã precisã. cât ºi în Asia. O analizã comparativã cu Uniunea Europeanã este dificil de fãcut. Dacã Uniunea a optat de la început pentru o dezvoltare supranaþionalã. La fel cum. O cale asiaticã de cooperare regionalã Dupã patru decenii de activitate. care are un export în regiune de circa 20 de miliarde de dolari. a cunoscut o scãdere bruscã. Ceea ce poate ridica probleme pentru SUA. statele din cadrul ASEAN au promovat un tip de cooperare interguvernamentalã. când s-a decis ca ºefii de guverne sã se întâlneascã o datã la trei ani – formal – ºi de câte ori este nevoie – informal. Fiecare dintre aceste douã mari zone economice a trãit un moment de umilinþã: euro. „miracolul economic“ al unor þãri din Asia a eºuat într-o crizã financiarã extrem de costisitoare. Vom face doar câteva menþiuni. fapt ce nu poate fi desprins de anumite interese extraeuropene.

noul organism se doreºte un gen de OSCE al Asiei. pe fondul unui vacuum de securitate în zonã. pentru a crea o atmosferã de încredere. Consecinþele crizei financiare din regiune asupra evoluþiei ASEAN sunt contradictorii. La început. Canada. chiar mai lungã în cazul unor þãri ca Laos. În felul acesta. Asistãm la dezvoltarea unui sistem în cercuri concentrice prin crearea. adãugând cã „nu existã precedent în istoria lumii privind succesul unui acord comercial liber între þãri cu disparitãþi economice atât de mari“66. precum ºi þãri sau organisme nonasiatice: Uniunea Europeanã. care a avut loc în Singapore. ASEAN revine la preocupãrile sale iniþiale de menþinere a pãcii ºi securitãþii. Prin urmare. Cambodgia. Cambodgia-China. Nu discutãm acum eficienþa demersului. structuri mentale foarte diverse). Eliassen ºi Catherine Borve Monsen. Myanmar. prin care urmeazã sã se creeze o zonã de comerþ liber. Rusia. de un fond cultural comun. din punct de vedere economic ºi cultural. ea a beneficiat de o anumitã omogenitate economicã a þãrilor membre. încât orice conciliere era extrem de dificilã. Forumul Regional ASEAN (ARF). evitarea unor soluþii care sã angajeze toþi membrii. chiar dacã UE este constituitã din þãri diferite. ne intereseazã cu deosebire preocuparea acestor state de a apropia cei trei giganþi din zonã – China. mai mult. preferinþa pentru aranjamente bilaterale. SUA. în 1994. pentru a discuta probleme ale cooperãrii în zonã. Thailanda-SUA). reprezentat de tandemul franco-german. noua iniþiativã trebuie apreciatã în contextul stimulãrii dialogului în zonã ºi al preocupãrii de a miºca lucrurile din loc. Japonia.67 În ciuda faptului cã are o structurã internã de organizare mult mai slabã. remarcau Kjell A. Coreea de Sud. China. deci. În timp ce Uniunea Europeanã a beneficiat de un adevãrat „motor“ al dezvoltãrii sale. cu deosebiri culturale fundamentale (sã nu uitãm cã în regiune sunt religii diferite ºi. prudenþa cu care s-a înaintat în procesul integrãrii propriu-zise ar putea avea ºi o asemenea explicaþie. a unei structuri mai largi. ºi cã promoveazã principiul nonintervenþiei ºi metoda interguvernamentalã de cooperare politicã. ASEAN nu a avut aceastã ºansã. Australia ºi Noua Zeelandã. criza a generat o orientare cãtre problemele interne ale fiecãrei . India. reprezentanþii þãrilor membre au semnat un „Acord-cadru cu privire la intensificarea cooperãrii economice în ASEAN“. La al patrulea summit. care include ºi alte þãri asiatice. în 1992. de a iniþia o acþiune pentru a netezi calea unor viitoare înþelegeri. ca ºi cele ale miniºtrilor economiei.226 Geopolitica întâlnirile miniºtrilor de externe sunt anuale. iar cel din Brunei cam de 20 de ori mai mare decât cel din Indonezia). Japonia ºi SUA –. „Disparitatea economicã este cea mai importantã barierã în calea cooperãrii regionale formale în regiunea Asia-Pacific“. ASEAN a fost confruntatã cu discrepanþe economice ºi sociale mult mai mari (venitul pe cap de locuitor în Singapore e de o sutã de ori mai mare decât în Vietnam. A mai existat ºi problema relaþiilor preferenþiale pe care statele membre le au cu marile puteri (Vietnam-Rusia. a decalajelor majore dintre state. el a fost confruntat cu disensiuni ºi contradicþii interne. Organizaþia îºi asumã un rol de pivot în aceastã privinþã. Aºa cum remarca ºi Mario Teló. Scopul acesteia este sã reducã pânã la desfiinþare tarifele vamale pentru comerþul intra-ASEAN într-o perioadã de 15 ani. Este de semnalat influenþa pozitivã pe care Uniunea Europeanã a avut-o în direcþia adâncirii cooperãrii intraregionale. cu o realitate socialã ºi psihologicã atât de diversã. care se bazeazã pe consultãri.

Statele Unite. a demonstrat voinþa de a consolida integrarea ºi de a promova rãspunsuri comune la probleme comune: stimularea investiþiilor strãine în zonã. În mod tradiþional. Programul. Coreea de Sud ºi China. Mexicul ºi Papua Noua Guinee se alãturã APEC. jumãtate din importurile ºi exporturile Australiei mergeau cãtre Anglia. semnificativã fiind preocuparea de a institui un gen de monitorizare. în principal cãtre Europa ºi SUA. iniþiativa în crearea acestui forum a aparþinut Australiei. chiar a accentuat o anumitã atmosferã de suspiciune ºi de tensiune dintre unele state. Republica Coreea. Canada. în mod tradiþional. În sfârºit. Câteva semnificaþii ale noii iniþiative nu pot scãpa. care a generat ºi serioase reorientãri geopolitice. Dupã cum am mai observat. Singapore ºi Brunei. Miºcarea s-a produs dupã lansarea APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation). la iniþiativa Australiei. În primul rând. ca un grup informal de lucru între aceastã þarã. Filipine. ea aratã cã ASEAN percepe un anume tip de izolare ºi vrea sã se deschidã cãtre marea finanþã. în 1994. urmate.Asia. „ASEAN plus trei“. Rusia ºi Vietnam. La fel. cum au fãcut China ºi Japonia. instructivã pentru tendinþele existente în Asia. deci plus cele mai dezvoltate state ale Asiei de Est – Japonia. de supraveghere regionalã. se va lucra într-un spirit interguvernamental. este revelator în aceastã privinþã. dezvoltarea infrastructurii ºi coordonarea politicilor financiare. APEC. deoarece forumul reuneºte economii. Japonia. cele care pot cu adevãrat sã o ajute. Taiwan (China recunoaºte apartenenþa Taiwanului la APEC. dupã aceea. de Chile. se observã clar. „Redefinirea asiaticã a Australiei“ despre care vorbeºte Huntington68 este strâns legatã de procesul de regionalizare. Cele 21 de economii au un PNB însumat care reprezintã cam jumãtate din PNB-ul mondial. desfãºurat la Hanoi. chiar dacã. sã aparã reacþia inversã. În noul context. Indonezia. El a lansat un program anticrizã. APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã Forumul de Cooperare Asia-Pacific a fost înfiinþat în 1989. din punct de vedere cultural ºi economic. Thailanda. dar de lãrgire temperatã. ºi de lãrgire asiaticã. Ultimele aderãri au avut loc în 1998: Peru. Ea exprimã o dorinþã de lãrgire. include cele mai importante economii ale regiunii ºi multe dintre cele mai dinamice ºi mai dezvoltate economii ale lumii. de intensificarea acestuia. Australia era legatã de Marea Britanie ºi de Europa. Malayezia. numit ºi „Planul de acþiune 1999-2004“. era asociatã cu Europa ºi cu Occidentul în general. fãrã de care nu-ºi poate împlini propriile proiecte. iar nu þãri separate) ºi Hong Kong. Înainte de anii ’50. Summit-ul din decembrie 1998. þarã care. În timpul crizei a înþeles cã este foarte important sã se afle în legãturã cu forþe financiare redutabile. pentru ca. iar restul. Reorientarea s-a produs ca urmare a sistãrii tarifelor comerciale preferenþiale din Commonwealth (condiþie pentru aderarea Marii Britanii la Uniunea . continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 227 þãri. În 1993. Noua Zeelandã. noul organism va fi comparabil cu celelalte douã regiuni puternice – Uniunea Europeanã ºi NAFTA. nu atât de mare ºi atât de puþin coerentã ca în cazul APEC. ºi nu supranaþional. Este vorba despre crearea unui nou organism. ºi a lansat o cooperare financiarã cu Japonia. amintim o altã iniþiativã. În noiembrie 1991 au aderat China. în continuare.

dar ºi a dezvoltãrii spectaculoase a Asiei. competiþia deschisã între regiuni fãrã bariere vamale între ele nu înseamnã decât altã denumire pentru globalizare. în momentul în care se fãceau aceste declaraþii.70 Este important cã un partener economic a abandonat o relaþie tradiþionalã. APEC a lansat un program ambiþios privind crearea unei zone interregionale de comerþ liber pânã în 2020. comerþul transpacific l-a egalat pe cel transatlantic. o comunitate Asia-Pacific. La întâlnirea de la Jakarta (1994). cu geometrie variabilã. Sunt pregãtite Myanmar. Congresul american dezbãtea foarte aprins lansarea NAFTA.69 Reorientarea geopoliticã a Australiei este ilustratã ºi de un alt fapt: atitudinea faþã de imigraþie. cã America se angajeazã sã creeze „o nouã comunitate a Pacificului“71. Cum relevã ºi Cohen. comerþul exterior al SUA peste Pacific era cu 35% mai mare decât cel peste Atlantic (conform datelor oferite de US Department of State Dispatch. multã vreme imigranþii admiºi în Australia erau cei proveniþi din Europa. cu ocazia vizitei în Asia. Cert este cã astãzi peste jumãtate din importurile þãrii ºi trei sferturi din exporturile sale se deruleazã pe relaþia cu þãrile din zona Asia-Pacific. mai ales cã. La primul summit al liderilor APEC. deºi relaþiile þãrii cu aceastã zonã se dezvoltau vizibil. Dupã rãzboi. dintr-o asemenea perspectivã. APEC a apãrut deoarece lipseau mecanismele economice implicate de evoluþiile spectaculoase din regiune. O asemenea politicã a fost abandonatã în 1973. iar populaþia de aceastã provenienþã deþine deja 7 procente în populaþia Australiei. Multe alte state au preferat o strategie soft. 5 august 1991). afirmând. Este planificat ca Japonia ºi Statele Unite sã elimine toate barierele din comerþul bilateral pânã în 2010. iar celelalte þãri membre APEC sã realizeze acelaºi lucru pânã în 2020. În acel deceniu. Prin urmare. a existat impresia cã americanii pun un asemenea accent pe ideea de comunitate economicã a Pacificului pentru a exercita o presiune asupra europenilor. cu regiuni aflate în competiþie pe pieþe între care barierele vamale dispar sau sunt considerabil reduse. sau chiar China pentru un asemenea pas? Este importantã. În 1980. de teama de a nu fi cuprinsã într-o organizaþie prea largã. Mai mult. preºedintele Clinton a fãcut o declaraþie consideratã istoricã: „Naþiunea noastrã este gata sã devinã un partener deplin în dezvoltarea Asiei“. totodatã. Ideea unui for de cooperare transpacific a apãrut ca urmare a schimbãrilor care au intervenit în anii ’80 în comerþul mondial. în care ea sã-ºi piardã identitatea ºi unde sã nu aibã prea multe de spus. Este greu de anticipat dacã proiectul de creare a zonei de liber schimb a Pacificului se va realiza. sau Cambodgia. ASEAN a fost rezervatã. la o analizã mai atentã. 40% din imigranþii sosiþi în Australia sunt asiatici. relaþiile economice între þãrile din regiunea Asia-Pacific au cunoscut o curbã ascendentã explozivã. Pentru cã. un nou concept de regionalism. dupã declaraþiile membrilor fondatori. în 1993. în iulie. Aceasta ar aduce din nou în discuþie pregãtirea internã pentru o asemenea competiþie. Cu zece ani mai târziu. un fel de APEC à la carte. SUA au sperat cã vor obþine un acord de principiu cu privire la formarea unei zone a liberului schimb. poziþia þãrilor asiatice faþã de propunerea americanã. care a avut loc la Seattle. Sinceritatea declaraþiilor americane a fost pusã la îndoialã de participanþii la summit-ul de la Seattle. Paºii în direcþia integrãrii economice au fost mici. Ceea ce cuprinde o viziune nouã. cei sosiþi din Asia nu erau acceptaþi. Efortul american de creare a „comunitãþii economice a Pacificului“ nu a avut foarte mare succes.228 Geopolitica Europeanã). În acelaºi an. din 1998. dat fiind .

noul organism ar mai putea fi interpretat ºi ca o încercare de a îngrãdi Japonia. sunt complementare. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 229 numãrul mare de state membre. Apar ºi vor mai apãrea tensiuni. Ideea „liniei despãrþitoare“ în mijlocul Pacificului. numeroase culturi. Temerea se explicã prin faptul cã piaþa puternicã reprezentatã de Asia ºi. Dacã americanii îºi dau seama de importanþa pieþei asiatice. Îi consacrãm câteva rânduri din mai multe motive. ascensiunea puternicã a acestei regiuni. unele afectate de inflaþie. dupã opinia noastrã. existã ambiþii de dezvoltare economicã. Dacã ar fi sã tratãm tema în termeni geopolitici. deosebirile între starea economiilor (unele puternice. dar sã ofere cât mai puþinã piaþã.72 Sunt interpretãri care vãd în crearea noului organism un rãspuns la integrarea europeanã. nu încape îndoialã cã tendinþele durabile ale procesului. a infuziilor de capital. altele de supraproducþie. Lupta actualã se dã pentru pieþe. în timp ce economiile mai puþin afectate au scos în evidenþã necesitatea reformelor în domeniul financiarbancar. Trei religii importante: hinduismul. În acelaºi timp. cu actorii ei. aceastã temere. la o estompare a prezenþei sale în regiune. Faptul cã un eveniment cum a fost criza asiaticã poate sã aibã efecte atât de diferite asupra membrilor aceleiaºi organizaþii duce la inerþie instituþionalã. despre un interes reciproc. De multe ori. iar liniile despãrþitoare nu se mai estompeazã în mulþimea conflictelor. în timpul crizei asiatice. ºi asiaticii realizeazã câtã nevoie au de tehnologia americanã. Fireºte cã regiunea are nevoie de Japonia la fel de mult pe cât are ºi Japonia nevoie de regiune. Cohen spune chiar cã este o zonã închisã. islamismul ºi budismul. cel puþin pe termen mediu. Un spectru atât de larg al situaþiilor economice are ca rezultat abordãri diferite. . În acelaºi timp. ºi nimeni nu-ºi poate permite sã trateze cu indiferenþã pieþele în curs de dezvoltare. unele înregistrând ritmuri considerabile de creºtere. pentru cã una din pãrþi ar dori sã aibã tehnologie. care influenþeazã în micã mãsurã viaþa planetei. prioritãþi specifice. frecvent întâlnitã în literatura americanã de specialitate. De exemplu. ci pur ºi simplu divizeazã. Ea a fost într-o perioadã timpurie a istoriei un centru de putere73 care a strãlucit cu deosebire în plan cultural. discrepanþa dintre nivelurile de dezvoltare. a ajutorului. de a o înlãnþui în firele cooperãrii.Asia. pentru a-i folosi astfel forþa de propulsie într-un interes regional. pentru cã totul se distribuie pe mai multe câmpuri. ºi prezenþa americanã este necesarã din ambele perspective. altele slabe. Asia de Sud a avut o proeminenþã istoricã modestã. Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ De foarte multã vreme. ar putea duce la o marginalizare treptatã a partenerului de peste ocean. este vorba mai curând despre o temere reciprocã ºi. modalitãþi particulare de rezolvare a crizelor. exprimã. nu putem eluda nici faptul cã în zonã existã tensiuni explicite ori numai latente. economiile direct afectate au pus accentul pe problema lichiditãþilor. altele traversând perioade de stagnare). în general. În Asia de Sud întâlnim mai multe religii. iar cealaltã parte ar dori cât mai multã piaþã ºi sã ofere cât mai puþinã tehnologie. în acelaºi timp. în cadrul APEC a fost vorba de o adevãratã competiþie între prioritãþi. Iar piaþa asiaticã este într-o ascensiune incontestabilã. Ceea ce reprezenta ºi un dezavantaj. Aici avem diviziuni mari. care sã divizeze cele douã þãrmuri.

În ultimii 50 de ani. În cele ce urmeazã vom stãrui asupra principalului stat din zonã – India. De când ºi-a câºtigat independenþa. transformând zona într-o parte a arcului de instabilitate care cuprinde. regiunea a fost traversatã.3 miliarde de persoane (aproape o cincime din populaþia lumii) ºi. de foarte multe conflicte. oceanul la sud ºi pãdurile musonice la est). Comerþul cu bunuri ºi servicii deþine o pondere de numai 5% în PNB-ul zonei. dar meritul sãu principal este cã rezistã. Asociaþia pentru Cooperare Regionalã în Asia de Sud (South Asian Association for Regional Cooperation – SAARC). faptul cã au avut loc mai multe întâlniri la nivel înalt. þãri din Orientul Mijlociu. cã SAARC a prilejuit ºi anumite aranjamente bilaterale de dimensiuni mai reduse poate fi consemnat. Dupã aceea. în câteva decenii populaþia regiunii va ajunge la 1. de dispute interetnice sau religioase. care are o suprafaþã cam cât jumãtate din suprafaþa României ºi numãrã. Deºi regiunea este marcatã de puternice tensiuni. cronicizat. iar graniþa sa este marcatã de bariere naturale (munþi la nord. În regiune trãiesc peste 1. India ºi-a triplat populaþia ºi se estimeazã cã la mijlocul secolului actual va depãºi China. În sfârºit. de la câºtigarea independenþei (1947). dar reprezintã „o unitate geograficã distinctã“74. un decupaj natural care nu poate sã nu atragã atenþia. Cu siguranþã. De altfel. care cuprinde toate cele ºapte þãri: Bangladesh. Maldive. Este vorba de Pakistan. regionalismul nu poate prinde acolo unde nu dau roade contactele ºi legãturile bilaterale. Totuºi. Dar ºi conflicte cu puternicã coloraturã religioasã. cã a supravieþuit într-un climat atât de încordat. . a doua þarã musulmanã ca numãr de locuitori. Ea nu este o regiune geopoliticã. India. Legate de moºtenirea colonialã. cum este cel. Schimburile cu þãri ºi regiuni din afara zonei sunt de importanþã secundarã. unde religia majoritarã este cea budistã. Nepal. în contextul dat. Rezultatele sunt modeste. Dramatismul situaþiei iese ºi mai pregnant în evidenþã dacã avem în vedere cã 80% din populaþia regiunii se ocupã cu agricultura. conflicte de graniþã. problema demograficã va deveni cea mai importantã preocupare în perioada urmãtoare. marcatã de autarhism. ceea ce însemnã cã posibilitãþile creãrii de noi locuri de muncã sunt extrem de modeste. Asimetria dintre economiile interne este aºa de puternicã – India deþine 72% din suprafaþa Asiei de Sud ºi 77 procente din populaþie –. Birmania (Myanmar) a fost sfâºiatã de rãzboaie civile care au durat pânã în 1962. dintre India ºi Pakistan. Aºezarea predispune parcã la o orientare spre interior. Þara cea mai importantã din zonã. încât a inhibat potenþialul ºi disponibilitatea de cooperare zonalã. Bangladesh ºi Myanmar (situat la graniþa dintre Asia de Sud ºi cea de Sud-Est) se numãrã printre cele mai sãrace þãri de pe glob. în 1948. din 1985 a luat fiinþã un organism de cooperare comercialã. a fost condusã de un regim militar. De o parte ºi de alta a marelui colos din regiune se aflã douã state musulmane extrem de populate. Bhutan. Asia de Sud îºi este oarecum suficientã sieºi. 150 de milioane de locuitori. Sri Lanka. India. conflictele în Asia de Sud au cunoscut un proces de cronicizare. Ele au fost.5 miliarde.230 Geopolitica Asia de Sud este. cum a fost cel din interiorul Sri Lankãi. dacã þinem cont de ritmul natural de creºtere demograficã. apoi. pentru cã nu are o minimã unitate. Pakistan. deºerturi ºi râuri la vest. ªi sã nu uitãm cã suprafaþã Indiei este de trei ori mai micã decât cea a Chinei. în principal. Înþelegând situaþia din India. în schimb. vom înþelege mai bine situaþia din regiune. În plus. deºi vecinãtatea cu apele Oceanului Indian ar putea stimula ºi o altã vocaþie. ºi de Bangladesh. reprezintã un adevãrat subcontinent. ca un lucru pozitiv. în principal.

a cãrui importanþã se va accentua ºi mai mult în viitor. Coreea nu izbuteºte sã se reunifice. are loc împãrþirea fostei colonii în douã þãri. India constituie duºmanul asiatic prin excelenþã“. chiar a lumii. la acea datã. spune Laurent Murawiec. India constituie contraponderea demograficã.500 de kilometri unul de celãlalt76. iar Vietnamul este prea sãrac ºi prea slab. câºtigarea independenþei de cãtre India. þinând cont de componenþa etnicã a populaþiei: India propriu-zisã (locuitã majoritar de populaþia hindusã) ºi Pakistanul (locuit majoritar de populaþia musulmanã). plasate la o distanþã de 1. Ceea ce pãrea a fi un proces paºnic. deþinea douã teritorii. Indonezia nu este în stare sã-ºi atragã celelalte þãri. care. iatã. astfel. poate. p. Pakistanul occidental (Pundjab) ºi Pakistanul oriental (Bengal).“75 Dacã am face abstracþie de atitudinea nu neapãrat prietenoasã la adresa Chinei. de viziunea preponderent clasicã asupra geopoliticii. Imperiul britanic Mandat britanic Sferã de influenþã englezã Harta 16: Poziþia-cheie a Indiei în imperiul britanic (apud Geoffrey Parker. care. India britanicã ocupa toatã Asia de Sud (vezi harta 16). geopoliticã ºi politico-intelectualã a Chinei. „Cum Japonia rãmâne un pitic geopolitic. parlamentul britanic voteazã independenþa Indiei. extrem de înºelãtor. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 231 India – contraponderea geopoliticã a Chinei „Pentru China. în raport cu celelalte colonii.Asia. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. masa. s-a arãtat. deosebind. Pentru cã ea pune în luminã potenþialul Indiei. mai târziu. 71) . Japonia. dinamica ºi puterea Indiei acþioneazã ca un pol de atracþie asiaticã […]. la 15 august 1947. datele sale naturale ºi istorice care o recomandã drept o putere semnificativã a Asiei ºi. Când. subdimensioneazã un actor. atunci aprecierea autorului american ar putea fi acceptatã.

dupã aceea. 45) . Kashmirul – un stat cu populaþie majoritarã musulmanã. Astfel se declanºeazã primul rãzboi indopakistanez. ostilitãþile înceteazã ºi sub auspiciile ONU se traseazã o linie de demarcaþie între forþele pakistaneze. pe teritoriul Pakistanului de rãsãrit (1971).000 km pãtraþi. care s-au ridicat la 14 milioane de persoane. Partea sudicã este anexatã apoi de cãtre India în 1957. în decembrie 1947.77 În mijlocul Indiei rãmãsese un stat musulman – Hyderabad – care. Jawaharlal Nehru este asasinat. în 1965.232 Geopolitica Mare adversar al divizãrii. ceea ce provoacã un nou rãzboi. Chiar procesul de departajare între teritorii a implicat schimburi masive de populaþii. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique. Doi ani mai târziu. de un fanatic hindus. este revendicat de ambele þãri (vezi harta 17). Al treilea conflict este umilitor pentru Pakistan. la 30 ianuarie 1948. Nu numai cã este pentru a treia oarã înfrânt. Pakistanul ocupã 73. Din teritoriul Kashmirului. a fost divizat. iar India o Harta 17: Kashmirul – teritoriu disputat între India ºi Pakistan (apud François Géré. Bangladesh. dar trupele lui Indira Gandhi împart Pakistanul: apare astfel un nou stat. de la nord ºi cele indiene. p. dar condus de un suveran hindus. de la sud.

Cea de-a doua trecãtoare. nu ar avea nici un profit. „Umerii“ sãi continentali sunt strãjuiþi fie de mari râuri. ªi totuºi. cât ºi Pakistanul alocã pentru cheltuielile militare 2. ºi Indu. el nu mai poate fi tratat pur ºi simplu drept un conflict de graniþã între douã state. dar ºi datoritã faptului cã. Diphu. spune Saul Cohen. În interiorul Indiei trãiesc 150 de milioane de musulmani. Interiorul câmpiei Hindustan. la est. fie de pãduri greu de pãtruns.5 procente. mai întâi. India este. unde este amplasatã vechea capitalã a þãrii. A ataca India înseamnã a da piept cu problemele ei interne. ªi prima mare problemã a Indiei este cea a populaþiei extrem de numeroase pentru suprafaþa pe care o deþine þara. Cele douã þãri au construit aici o ºosea asfaltatã de aproximativ 1. Din motivele arãtate mai sus. care în ultimele decenii au avut conflicte de graniþã tocmai în aceastã regiune. Existã douã mari trecãtori prin cei mai înalþi munþi din lume. situatã în partea de est a munþilor. pe care trãieºte. cu alte cuvinte a patra mare concentrare de musulmani într-o singurã þarã. din partea de nord a þãrii. Centrul peninsulei este semiarid. Fiind controlatã de China. dacã ar fi atacatã. De atunci. care leagã nordul Pakistanului cu provincia Xinjiang din vestul Chinei. în mod natural.000 de kilometri lungime. munþii au rolul unei bariere naturale între China ºi India. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 233 suprafaþã dublã. Sã nu uitãm cã Anglia i-a lãsat autonomie Indiei. S-ar mai putea adãuga ºi problemele sociale foarte complexe. unde aceasta este interesatã. vãile mãnoase ale marilor râuri Gange. ce ar câºtiga agresorul? Asupra acestei probleme credem cã ar merita sã meditãm.900 de persoane pe un kilometru pãtrat. Himalaya joacã un rol esenþial. greu de atacat. a le prelua cumva. cele mai populate state ale lumii. Lucrurile nu se opresc aici. tensiunile au evoluat ciclic. în aglomeraþii urbane. De aici izvorãsc marile râuri care traverseazã subcontinentul indian ºi de care sunt dependente nu numai India. iar populaþia trãieºte cu deosebire pe þãrmuri. se aflã sub controlul Indiei ºi blocheazã trecerea Chinei spre Assam ºi alte zone de la sud de munþi. „India is big and India is happily situated.Asia.“79 La nord este apãratã. apoi de un brâu de deºerturi. Una în partea vesticã. în anii din urmã. regiunea Golfului Bengal. Dacã cineva ar ataca-o. Calcutta. greu de trecut. Karakorum. de cãtre munþii Himalaya. În acelaºi timp. ci ºi Pakistanul ºi Bangladesh. o populaþie preponderent musulmanã. sunt zonele unde întâlnim densitãþi demografice care merg de la 460 de persoane pânã la 1. de existenþa unui segment de populaþie foarte numeros care trãieºte . nu numai pentru cã ambele pãrþi deþin arma nuclearã. în continuare. India este protejatã de mare. respectiv 3.4 procente din populaþia þãrii ºi existã enclave mari în centrul þãrii sau în zone cum ar fi Bombay (în est) sau Bangalore (în sud). Partea de sud a Indiei. trecãtoarea reprezintã o serioasã vulnerabilitate pentru partea de nord a Indiei. Ei reprezintã 13. generate de marile discrepanþe sociale. altã semnificaþie. la vest. transformând conflictul din Kashmir în cel mai vechi conflict în care au fost antrenate Naþiunile Unite. pentru cã atât India. Este important sã menþionãm acest lucru. Pe mai mult de jumãtate din graniþã. Din punct de vedere geopolitic.78 Permanentizarea stãrii de conflict are un cost economic înalt.2 procente din PIB (dacã vorbim de cifre oficiale). cea care ia forma unei peninsule atât de clar decupate ºi înconjuratã de apele oceanului. în contextul agravãrii situaþiei la vest de Pakistan. nu întruneºte cea mai mare densitate demograficã. Conflictul a cãpãtat. pentru cã „este singura porþiune pavatã din istoricul drum al mãtãsii“80.

234 Geopolitica la limita existenþei umane. Circa jumãtate din specialiºtii care lucreazã în Silicon Valley sunt indieni. dar înþelege cã nu l-ar putea urma. „cu ajutorul diasporei. revista Forbes a întocmit un clasament anual al celor mai performante companii mici din lume. Clasamentul includea 13 firme indiene ºi numai patru chinezeºti. cum ar fi Ranbaxy ori Laddy’s Lab. cu ajutorul diasporei. Diaspora indianã s-a distins în ceea ce astãzi numim industrii bazate pe cunoaºtere. poate sã valorifice atuurile pe care i le oferã populaþia sa numeroasã. a gãsit un alt rãspuns la aceeaºi problemã presantã ºi complexã. Ceea ce nu înseamnã cã India îºi rezolvã doar în felul acesta multiplele probleme cu care se confruntã ºi nici cã decalajul care o desparte de China a dispãrut peste noapte. ªi atunci. India ar putea sã devinã laboratorul tehnologic al lumii“. bine instruite. India deþine deja giganþi în domeniul softului. pornind de la datele sale. China a câºtigat cursa. mai mult de jumãtate din exportul þãrii. credem. Pânã acum diaspora indianã a asigurat cam zece procente din valul investiþional extern venit în India. Pânã acum aceastã strategie a dat rezultate.83 Cum spunea revista citatã mai sus. capabile sã facã faþã competiþiei internaþionale. Ea nu neagã viabilitatea rãspunsului chinez. care este util. De-a lungul anilor ’90. De aceea. chiar mândria. sau în cel al industriei farmaceutice ºi biotehnologiilor. Cu multiplele implicaþii pe care le poate genera o asemenea situaþie. cu deosebire în segmentele de soft. Strategia þãrii este de a atrage cât mai mulþi specialiºti indieni plecaþi în strãinãtate pentru a construi în þarã un fel de cópii ale uzinelor ºi firmelor unde lucreazã. ea a cãutat sã dezvolte cu precãdere spiritul antreprenorial al acestei populaþii. sau nu ar face-o cu acelaºi succes. cum ar fi Infosys ori Wipro. de pildã. „comerþul exterior indian reprezintã . pentru a ridica firme performante. tocmai ceea ce experimenteazã cu un anumit succes de o vreme. optimismul. sã conceapã un sistem bancar mai mobil. adicã. pentru cã asigurã la nivelul omului obiºnuit cunoaºterea acestor realizãri. India dispune de o clasã de mijloc de aproximativ 200 de milioane de persoane. stimuleazã încrederea. aproximativ 280 de milioane de persoane. rãspunde China. Avantajele comparative ale propriei diaspore sunt altele.82 Concomitent. Este. se pare. întemeietorul firmei Infosys. Narayana Murthy. Ei sunt prezenþi în domeniile înaltei tehnologii. ºi antrenarea în aceastã direcþie a expertizei specialiºtilor. ºi India a cãutat sã le valorifice. ce ar câºtiga un eventual agresor? În schimb. China are o diasporã mai puternicã ºi mai bogatã. Populaþia aflatã în sãrãcie se ridicã la 25% din totalul locuitorilor. este considerat un fel de Bill Gates al Indiei ºi a devenit un personaj foarte popular. De pildã. Care este cea mai rapidã cale pentru dezvoltare? se întreabã revista Foreign Policy81. India. Investiþiile strãine. Cum remarca ºi Cohen. poate gãsi cãi de afirmare mai puþin bãtãtorite. S-a construit chiar un folclor în aceastã privinþã. mai mult de jumãtate din investiþiile strãine directe în China au venit de la conaþionalii de peste mãri. care sã-ºi îngemãneze interesele cu cele ale întreprinzãtorilor. Cert este cã în 1999 exporturile indiene de soft au totalizat 5 miliarde de dolari. în cifrã absolutã. India poate revãrsa din energia sa. se poate folosi de poziþia ei pentru a dezvolta activitãþi profitabile. devenind uzina lumii. în urmãtorii zece ani se preconizeazã o creºtere de zece ori a vânzãrilor de soft. În 2002. Din ce în ce mai mulþi specialiºti semnaleazã cã India este pe cale sã inaugureze o formulã nouã pentru propria dezvoltare.

87% 1. situaþia în regiunea Asia-Pacific se prezintã din acest punct de vedere altfel. o alternativã potrivitã condiþiilor sale ºi folosind sprijinul extrem de important al propriei emigraþii. tensiunea dintre . în sudul Asiei.Asia.2 miliarde 3.6% 5.5% Investiþii directe 44. Sunt doi factori care ne ajutã sã înþelegem mai bine lucrurile. Germania. Poziþia geograficã – cea mai bunã legãturã cu exteriorul este Oceanul Indian ºi proximitatea faþã de drumurile comerciale dintre Mediterana ºi Pacific – ar crea condiþii optime în acest sens. comerþul exterior al Indiei este redus. Totuºi. Este adevãrat cã nici capacitatea internã de producþie nu a fost foarte mare sau ceea ce a propus ea spre vânzare nu a fost cerut pe piaþa externã. noul nume al securitãþii Absenþa unor structuri de securitate în Asia a fost trecutã cu vederea atâta timp cât conflictul mondial coincidea în cea mai mare mãsurã cu cel americano-sovietic. piaþa internã indianã numãrã câteva sute de milioane de persoane.05 miliarde Rata de creºtere Rata de a populaþiei creºtere a PNB 0. Principala piaþã a Indiei este piaþa internã. situaþia s-a schimbat radical. reprezentate de Cambodgia ºi Indonezia. când vorbim de Asia.4 miliarde Populaþie sãracã 10% 25% Mãrimea diasporei 55 milioane 20 milioane India este de departe forþa economicã dominantã în regiune. prin forþa lucrurilor. principalele legãturi comerciale ale Indiei nu sunt în Asia de Sud. iar în Asia de Sud-Est avem de-a face cu douã zone de tensiune. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 235 un sfert din cel chinez. care ocupã cam trei sferturi din comerþul lor exterior. Cooperarea. comerþul exterior a fost mai redus. Am prezentat succint aceste date spre a ilustra o posibilã cale de urmat pentru India. ca în cazul Chinei. În sfârºit. Japonia. configureazã noi soluþii care sã o conducã la succes ºi performanþã. Numai cã toate la un loc nu totalizeazã decât trei procente din schimburile comerciale ale Indiei.28 miliarde India 1. Iatã ºi un tabel semnificativ privind unele date semnificative din cele douã þãri: Populaþie 2002 China 1. Producþia indianã a fost absorbitã de aceastã piaþã ºi. ci cu state din afara regiunii: SUA. iar exportul cãtre SUA doar o optime din exporturile chineze cu aceeaºi destinaþie“84. ªi mai ales pentru a arãta cã o þarã precum India cautã. una dintre cele mai mari din lume. În momentul în care produsele au întrunit aprecieri externe. toate celelalte þãri din zonã au drept partener comercial India. dar este un experiment de mare amploare cãruia trebuie sã-i acordãm atenþia cuvenitã. El ne îndeamnã. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. pentru cã am comite o nedreptate. Cazul cu producþia de soft ºi de produse farmaceutice ni se pare semnificativ.51% 9. Cu excepþia Pakistanului. sã nu limitãm discuþia ºi analiza doar la regiunea Asia-Pacific. De aceea. ea nu a produs nici atâtea rezultate. În Asia de Nord-Est existã o sursã de conflict latent în Peninsula Coreeanã. experimenteazã. Nu este o strategie consolidatã. Chiar dacã nu luãm în calcul populaþia foarte sãracã.

Statele Unite s-au angajat sã vândã cãtre Taiwan un întreg pachet de armament în valoare de 1. China a anunþat cã îºi va mãri cheltuielile de apãrare cu aproximativ 17. care pot genera evoluþii imprevizibile. Acest lucru ar conduce la sporirea unui buget de apãrare a cãrui valoare declaratã oficial este de 20 de miliarde de dolari. În Asia de astãzi apar doi mari actori economici. În 2003. precum ºi câteva nave pentru navigaþia de coastã dotate cu echipamente de semnalizare. ca ºi faptul cã între Japonia ºi Rusia continuã sã existe o disputã în legãturã cu Insulele Kurile dovedesc acest lucru. „În orice caz“. nici Rãzboiul Rece nu s-au încheiat. Taiwanul este interesat de menþinerea supremaþiei aeriene. fostã parte componentã a Chinei. includerea Chinei în noua structurã – proces ce trebuie precedat. remarca Brzezinski. în sfârºit. . în plus. Indonezia ºi Coreea de Sud. Ca reacþie la aceste miºcãri din partea Taiwanului. Cred cã. Sunt procese recunoscute de istorie ca generând tensiuni ºi stãri potenþiale de conflict. o þarã a Pacificului. Prin urmare. edificarea unui sistem de securitate în aceastã regiune se va impune. În acest context. „lista posibilelor conflicte interstatale ºi interne din Asia o depãºeºte cu mult pe aceea din Europa“85. China se pregãteºte pentru o ciocnire majorã cu SUA. ca ºi a celor dintre China ºi America. Tot pentru a contracara supremaþia aerianã a Taiwanului. în Asia nici cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. De câte ori se ridicã o putere.236 Geopolitica India ºi Pakistan reizbucneºte periodic. douã puteri economice mondiale – Japonia ºi China –. Sã insistãm asupra relaþiei dintre China ºi Taiwan. ci ºi a faptului cã ea este. stabilitatea zonei în care se ridicã aceasta poate fi serios afectatã. Statele Unite au generat ameninþãri de securitate în Asia-Pacific. de asemenea.3 miliarde de dolari. China ºi-a propus sã îºi modernizeze flota aerianã ºi a achiziþionat mai multe bombardiere performante de provenienþã rusã.6%. una dintre puþinele modalitãþi de rãspuns în cazul unui atac chinez. Însã situaþiile menþionate rãmân adevãrate rãni deschise. Aºa cum am arãtat pe tot parcursul capitolului. O asemenea întâlnire poate amplifica îngrijorãtor coeficientul de risc ºi poate genera situaþii imprevizibile. Ceea ce caracterizeazã în momentul de faþã Asia este faptul cã pe teritoriul sãu se întâlnesc cele mai multe dintre aceste procese. definirea ºi precizarea pe termen mediu a relaþiei dintre SUA ºi Japonia în aceastã privinþã. antrenarea Rusiei în noul sistem de securitate nu numai în virtutea forþei sale militare. SUA pun la dispoziþia Taiwanului alte dotãri în valoare de 5 miliarde de dolari. Deci Asia urmeazã sã facã faþã ridicãrii mai multor puteri ºi tuturor problemelor pe care le implicã noua situaþie. Este limpede cã el va trebui sã se sprijine pe câteva realitãþi: includerea în acest sistem a SUA. mai mult ca oricând. unul dintre cei mai influenþi experþi chinezi în controlul armamentului declara: „Percepþia publicã în China privind Statele Unite s-a modificat semnificativ din 1998. urmate de alte trei puteri economice regionale: India. existenþa unui stat de sine stãtãtor ca Taiwanul. cooperarea economicã asiaticã a fãcut paºi extrem de importanþi. dar despre care se crede cã are fi de trei ori mai mare. de o clarificare a raporturilor pe termen mediu ºi lung dintre China ºi Japonia. Ea a atins niveluri ºi parametri care asigurã o stabilitate din ce în ce mai pronunþatã.“86 O dovadã cã statele din Asia de Est ºi de Sud trãiesc un sentiment de nesiguranþã este ºi faptul cã aceste regiuni absorb 35% din vânzãrile de arme la nivel mondial. deopotrivã. Cum am spus la începutul capitolului. Probleme cum ar fi împãrþirea Peninsulei Coreene în douã state.

se supraevalueazã inexistenþa unor structuri de securitate similare cu cele europene ºi. Urmeazã sã vedem dacã perioada urmãtoare va confirma sau nu o asemenea evaluare. inclusiv cel al regiunii de nord-est a continentului. Semnificativ este faptul cã bugetele alocate apãrãrii cresc. în contextul de faþã. ºi noi considerãm cã aceste decenii de dinamism ºi prosperitate au marcat profund mentalitatea ºi psihologia popoarelor din zonã. analiºtii nu estimeazã o retragere a forþelor americane din regiune.Asia. Se accentueazã competiþia – realã. Este puþin probabil cã liderii. predispun la conflicte ºi la situaþii tensionate. Existã în ultima vreme evaluãri potrivit cãrora orientãrile politice de dreapta ºi de coloraturã naþionalistã s-ar intensifica. mai ales pe acest continent. a unor evaluãri privind intensificarea miºcãrilor centrifuge – cum ar fi situaþia din Indonezia –. în China. cã arsenalul de armament se diversificã ºi se modernizeazã. . Elementul cu totul pozitiv în Asia este dinamismul economic. Deocamdatã nu sunt produse suficiente dovezi în sprijinul acestor aprecieri foarte grave. când îmbrãþiºeazã ºi valori naþionaliste. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 237 doar cu 5% mai puþin decât Orientul Mijlociu. formaþiunile politice ºi grupurile sociale vor fi dispuse sã abandoneze o orientare care a adus un nivel de dezvoltare ºi bunãstare de neconceput acum o jumãtate de secol. ceea ce face ca. Dar saltul în dezvoltarea regiunii. pe mãsurã ce aceastã þarã va depãºi „criza liniºtitã“ pe care a traversat-o în ultimii ani ºi va inaugura un nou curs în propria sa evoluþie. nu în ultimã instanþã. în India ºi în Pakistan s-ar afirma miºcãri de aceastã facturã. Cã achiziþiile de armament sunt fãcute ca urmare a unor conflicte de graniþã – cum ar fi conflictul India-Pakistan –. decalajele ºi ritmurile de dezvoltare pot crea dezechilibre. în final. cel puþin pentru moment. Absenþa unor structuri ºi a altor aranjamente de securitate accentueazã aceastã fragilitate. În acest context. ªtim cã miºcãrile radicale. a iniþierii unor situaþii conflictuale are.87 Iar achiziþia de arme a reprezentat dintotdeauna un semnal cã lucrurile pot evolua ºi într-o direcþie conflictualã. Japonia este interesatã. în schimbul promovãrii unor politici de naturã sã favorizeze conflicte ºi tensiuni asociate. dimpotrivã. inclusiv în ceea ce priveºte nivelul de trai. potenþialul de risc sã se amplifice. se subestimeazã capacitatea statelor din regiune de a conveni formule care sã asigure stabilitatea ºi securitatea în zonã. De pildã. ºi încã într-un ritm îngrijorãtor. fãrã îndoialã –. mai puþinã importanþã. conferind situaþiei o notã de precaritate din punctul de vedere al securitãþii. În Asia nu existã instituþii regionale în mãsurã sã gestioneze posibile crize ºi sã stabileascã obiective comune. Cã echilibrul în zonã rãmâne fragil este o realitate. Ceea ce se remarcã în analizele consacrate regiunii Asia-Pacific este o anumitã subestimare a capacitãþii statelor de pe acest continent de a concepe ºi realiza aranjamente de securitate reciproc avantajoase. cã armele sunt achiziþionate în vederea apãrãrii sau. Neîndoielnic. se contureazã un rol mai activ pentru Japonia în regiune. cu atâta suferinþã. Robert Harvey considerã cã în Japonia. de menþinerea acestor forþe. Potenþialul de risc este accentuat de faptul cã „fiecare guvern din regiune este un mare consumator ºi un mare producãtor de armament“88. este impresionant. Concomitent.

.

deja foarte mari. Celelalte forþe economice erau cele care se afirmaserã sub umbrela de securitate oferitã de SUA. SUA sunt mai puternice acum decât Japonia. Perioada Rãzboiului Rece a fost marcatã de competiþia între cele douã superputeri ale vremii. La fel Uniunea Europeanã. Iar decalajele în domeniul militar. se apreciazã în Atlasul geopolitic ºi cultural1. deci urmãtoarele trei þãri ca putere economicã. chiar dacã nu a traversat o crizã. Astfel. SUA aveau o poziþie de frunte în anumite domenii – militar ºi cultural.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice „Statele Unite ale Americii nu au fost niciodatã aºa de puternice ca la începutul acestui secol“. Când una s-a prãbuºit. iar în cel economic. Statele Unite au fost puternice ºi dominatoare prin puterea lor. care a fãcut ca partea acestei þãri în PNB-ul mondial sã se ridice de la 25% în 1990 la aproape 30%. care asigura aproape 50% din PIB-ul mondial. au devenit. într-un fel. prin forþa lucrurilor puterea celei victorioase a ieºit mai bine în evidenþã ºi s-a impus dominator. La sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. erau aliatele de pânã atunci. luate la un loc. de nerecuperat. ºi ca dupã încheierea Rãzboiului Rece. Germania ºi Franþa. a consemnat ritmuri de dezvoltare sub cele ale SUA. al prãbuºirii sau epuizãrii puterilor acelui moment. Ca urmare. Situaþia nu mai semãna cu cea de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. SUA s-au menþinut în frunte de fiecare datã ºi parcã. iar altele au coborât. De fiecare datã. decalajul exista. Adevãr indiscutabil. ºi-au . De-a lungul acestei jumãtãþi de secol unele puteri au urcat pe roata istoriei. Numai cã el ar trebui completat: ºi ca dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. practic. Statele Unite erau puternice mai întâi prin economia lor. poziþia economicã a SUA s-a consolidat. aceastã putere s-a exprimat într-un context particular ºi a îmbrãcat forme diferite. dar era departe de a fi foarte clar. Japonia fãcuse salturi imense ºi în anumite domenii egalase SUA. iar UE. De fiecare datã.2 Japonia nu a mai înregistrat creºterea cu care ne obiºnuise. la care ar trebui adãugat cel al prestigiului –. economic vorbind. Dar nu putem uita cã aceastã dominaþie covârºitoare avea loc pe fondul ravagiilor produse de conflagraþie. un adevãrat record. Situaþia este similarã în plan cultural. Meritul SUA în perioada care a urmat Rãzboiului Rece este cã a consemnat 107 luni de creºtere economicã neîntreruptã.

imposibil de ocolit. care oferã o anumitã înþelegere a evoluþiei de mai târziu a Statelor Unite. datele naturale. în loc sã conducã lumea. sudul este cucerit. atuurilor ºi slãbiciunilor sale. de ceea ce preºedintele John Quincy Adams numea „forþa naturalã“. în primul rând. SUA au întemeiat o nouã regiune economicã: NAFTA – North American Free Trade Agreement. vor sã devinã o nouã Romã? „Putere modestã“ este o contradicþie în termeni. problema comportamentului internaþional al singurei superputeri a lumii meritã o analizã mai nuanþatã. noile teritorii sunt luate cu asalt mai ales de cãtre spanioli ºi francezi. ar trebui sã spunem cã da. este important sã insistãm asupra caracteristicilor. clar detaºatã de celelalte state sau chiar grupuri de state. modul cum a devenit America putere ºi. În sfârºit. iar nordul de francezi. ci doar le cumpãrã“ Istoria SUA poate fi vãzutã ca un proces continuu de expansiune. la fel ca ºi relevarea unor semnificaþii geopolitice ale noii regiuni.240 Geopolitica consolidat poziþia. În primul rând. cã SUA. care aratã cã America. sociale ºi politice ale acestei evoluþii spectaculoase. „America americanilor“. Domnia reginei Elisabeta marcheazã o schimbare de orientare în politica britanicã de expansiune. Câteva repere în istoria Statelor Unite ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai bine acest proces de expansiune (vezi harta 18). atunci. De aceea. superputere mondialã. chiar în întreaga lume. care este comportamentul internaþional al unei superputeri? Sunt SUA seduse de visuri imperiale. „Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii. Din perspectivã geopoliticã. cã aceastã þarã transformã problemele interne ale altor state în probleme internaþionale. Dupã descoperirea Americii de cãtre Columb (1492). irezistibilã. din „naþiune indispensabilã“. favorizat. precum „destinul manifest“. În al treilea rând. chiar dacã rãspunsul nu este negativ. împreunã cu Canada ºi Mexic. promoveazã un fel de confruntare cu lumea. Ele au încheiat secolul trecut ca singura superputere a lumii. sã trimitã surplusul cãtre metropolã ºi sã stabileascã forme de . sunt pe cale sã fie percepute drept un fel de „stat-problemã“ („rogue state“3). din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. scrise de autori americani. În secolul al XVI-lea. inclusiv o serie de lucrãri americane. putem numi cu drept cuvânt secolul pe care l-am încheiat de curând un secol american. în mare. de spanioli. Elisabeta înþelege faptul cã noul continent va fi mai bine exploatat prin intermediul unor colonii permanente. de inspiraþie religioasã sau laicã. Dar cum înþeleg SUA sã-ºi exercite noul rol? Vor reuºi sã evite tentaþia imperialã sau cea hegemonicã? Judecând dupã datele devenirii lor istorice. de datele naturale. Expansiunea a fost alimentatã de diverse ideologii. care a împins în permanenþã graniþa cãtre vest. populate de coloniºti care sã lucreze pãmântul. O analizã comparativã a acestei regiuni în raport cu Uniunea Europeanã ºi cu ASEAN este instructivã. Analizând o serie de evoluþii din ultima vreme. apoi. „America – ultima ºi cea mai bunã speranþã a omenirii“. în virtutea cãrora americanii ar avea o adevãratã datorie de a rãspândi idealurile ºi instituþiile democratice pe întreg continentul american ºi. Fiind singura superputere a lumii. câteva lucruri ni se par extrem de importante. Din perioada colonialã (1497-1763) meritã reþinute câteva momente.

coloniºtii încep sã punã sub semnul întrebãrii parteneriatul transatlantic. când guvernul britanic încearcã sã impunã pentru ceaiul produs de o companie englezã un preþ mai mic decât cel al ceaiului produs de autohtoni. numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. Pennsylvania. p. North Carolina. interets. Massachussets. stratégies“. prin care erau taxate documentele oficiale. Culture. New Jersey. Un grup de americani din Boston aruncã în ocean tot ceaiul încãrcat pe vasele respectivei companii. Rhode Island. 1/2003. cãrþile de joc ºi almanahurile din colonii. New Hampshire. care echilibreazã raportul dintre puterea statelor membre ºi administraþia centralã. Graniþele noului stat sunt trasate de-a lungul râului Mississippi. Încercãrile de desprindere se intensificã o datã cu impunerea. a impozitului pe timbru (1765). acoperind zona Marilor Lacuri ºi partea de nord a Floridei. În teritoriile care au urmat modelul Virginiei se vor forma adunãri populare ale coloniºtilor. În 1776. instituþiile politice din coloniile britanice de pe Coasta de Est se maturizeazã ca urmare a unei politici de „neglijare benignã“4 din partea Londrei. New York. South Carolina. iar rãzboiul va începe oficial în 1775.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 241 guvernare localã. Aceºtia vor refuza sã mai lucreze pentru acþionarii companiei care îi trimisese în America ºi se vor angaja într-un proces de împroprietãrire. Virginia – semneazã Declaraþia de Independenþã. Maryland. cele 13 colonii care iniþiaserã procesul de desprindere – Connecticut. Evenimentele de la Boston marcheazã începutul confruntãrilor deschise între metropolã ºi colonii. Rãzboiul ia sfârºit în 1783. iar Statele Unite ale Americii sunt recunoscute ca stat suveran. Delaware. nr. Georgia. acestea dobândind treptat puterea de a emite legi. Statele Unite în 1846 – înþelegere finalã cu Marea Britanie Statele Unite în 1842 Oregon Teritoriu cedat de Marea Britanie în 1818 Teritoriu cedat de Mexic în 1848 Louisiana – teritoriu cumpãrat de la Franþa în 1803 Statele Unite în 1787 Teritoriu Teritoriu cedat de achiziþionat Rusia în în 1853 Alaska 1876 Hawaii – achiziþionat în 1898 Statele Unite în 1783 Texas – anexat în 1845 Florida – teritoriu cumpãrat de la Spania în 1819 Teritoriu Teritoriu anexat anexat în în 1810 1812-1813 Harta 18: Istoria de expansiune a Statelor Unite (apud Revue Française de Géopolitique. 30) . de cãtre metropolã. Nemulþumirile mocnite izbucnesc în 1773. În jurul anului 1760. În secolul al XVIII-lea. În 1787 este aprobatã noua constituþie. Modelul va fi impus pe întreg continentul nord-american mai ales de coloniºtii britanici din Virginia.

Madison. În al doilea rând. Teritoriul încorporat în aceastã perioadã are importanþã pe mai multe planuri. Istoriografia americanã subliniazã faptul cã cele douã Floride (de vest ºi de est) au fost cumpãrate de cãtre americani de la spanioli. el adaugã suprafeþei SUA cam o treime din ce deþineau la acel moment. Statele Unite urmãresc nu numai obiectivul de a extinde limitele þãrii – deja prea mari – ºi de a se pregãti pentru dominarea întregii Lumi Noi. în acel moment. SUA devin o putere pacificã ºi. Numai dupã ce au ocupat New Orleans americanii au vândut o serie de acþiuni unor firme britanice. dupã aceea. SUA. care. În primul rând. sunt teritorii care asigurã deschiderea þãrii spre Pacific ºi spre Asia. pânã unde se sfârºeºte Lumea Nouã […]. pe care sã le valorifice în întregime. de a . Un punct de reper în rãzboiul pentru independenþã economicã îl reprezintã achiziþionarea Lousianei (1803). acum pânã la istmul Panama ºi. de exemplu. dar tratatul care consfinþeºte trecerea acestui teritoriu în posesia SUA nu face vreo referire la aºa ceva. în zãcãminte petrolifere (Texasul). O pãrere opusã exprimã chiar diplomatul spaniol care a negociat tratatul referitor la Florida: „americanii cred cã teritoriul lor este destinat spre a se extinde. sunt teritorii bogate în aur (California). Tot Madison va impune bariere împotriva bunurilor de provenienþã britanicã ºi a navelor care transportau astfel de produse pânã în momentul în care Marea Britanie urma sã permitã accesul produselor americane pe piaþa britanicã ºi a Indiilor de Vest. poartã un rãzboi cu Mexicul. impune o serie de mãsuri care favorizau navele americane în raport cu cele strãine în porturile interne. Transportul bunurilor de orice provenienþã pe ruta transatlanticã începe sã fie efectuat aproape în exclusivitate cu nave americane. au devenit în scurt timp cel mai mare intermediar în domeniu. valoarea exporturilor americane se dubleazã comparativ cu perioada de dinainte de rãzboi. Statele Unite nu ocupã teritorii. ci doar le cumpãrã“5. Un amãnunt oarecum amuzant este faptul cã. Statele Unite anexeazã Texasul. Utah. au plãtit suma cãtre trezoreria francezã. interpretarea înaintãrii cãtre Vest drept o serie de „afaceri reuºite“ a fost preferatã în discursul oficial pentru a impune ideea cã „spre deosebire de alte naþiuni. pãrþi din Montana. Prin încorporarea lor. Dupã cumpãrarea Lousianei. Washington. Ca urmare a acestor mãsuri. Peninsula Florida reprezenta modalitatea de a controla cãile de acces de la Atlantic cãtre Golful Mexic. Teritoriul cumpãrat de la Napoleon era de importanþã strategicã: New Orleans reprezenta un centru comercial puternic ºi o importantã cale de acces spre Mexic. unul dintre primii preºedinþi. guvernul american nu dispunea de lichiditãþi pentru a onora tranzacþia. În felul acesta. Nevada. Oregon. SUA cunosc o perioadã de dinamism economic. Dar poate cel mai important lucru. iar râul Columbia oferea ocazia de a stabili o rutã comercialã directã cu Asia. în 1801 este de trei ori mai mare iar în 1803 de patru ori.242 Geopolitica Conºtient cã independenþa politicã este lipsitã de semnificaþie în absenþa independenþei economice. în urma cãruia anexeazã Arizona ºi New Mexico.“ Între 1820 ºi 1860. câºtigã o poziþie strategicã pe care nu o mai deþinea nimeni: de a se învecina pe o lungime aproximativ egalã cu ambele oceane. americanii îºi îndreaptã atenþia cãtre Florida (1819). În goana lor dupã cât mai mult teritoriu. dupã reþinerea comisionului. încorporând teritoriile care constituie astãzi California. care nu produceau aproape deloc zahãr. Apoi se îndreaptã spre vest. ci ºi pe acela de a-ºi asigura un imens fond de resurse ºi de bogãþii. în felul acesta. În 1796.

precum ºi a porturilor capabile sã gãzduiascã nave de mare tonaj. de punere la punct a infrastructurii indispensabile unei puteri care se extinsese la scarã continentalã. Cuba ºi Mexic trebuiau pãstrate în sfera de influenþã a Americii. În acelaºi timp. În 1898 are loc rãzboiul americano-spaniol.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 243 avea legãturi maritime directe cu cele douã continente importante: Asia ºi Europa. În 1903. În 1869 este definitivatã prima autostradã transcontinentalã. ghidatã de o politicã externã ºi o activitate diplomaticã agresive. Infrastructura puternicã – ºosele. va permite obþinerea unor avantaje imense. Actualizarea acestui rol era o problemã de dezvoltare ºi de modernizare internã. la sfârºitul cãruia SUA vor exercita o adevãratã hegemonie în zona caraibianã ºi vor deveni actorul principal în Pacific. Golful Mexic era numit „Marea Neagrã a Americii“. În 1848.7 Saltul înregistrat de SUA de la câºtigarea independenþei pânã la cumpãna dintre secole este atât de mare încât a provocat urmãtoarea compa- .6 Controlul exercitat de SUA asupra acestei porþiuni. începe procesul de construire a reþelei de autostrãzi care va lega statele între ele. obþine.000 de soldaþi. minatã ºi de o serie de scandaluri financiare. Havana – un alt Sevastopol. În acea perioadã. reprezentau unul dintre exportatorii principali de produse ºi de capital. o rutã care sã nu fie împãrþitã cu nici o altã putere. mai ales dupã ce americanii construiesc canalul. În jurul anului 1900. porturi. dar acþiunea a eºuat în cele din urmã. aveau cea mai mare pondere în ceea ce priveºte produsele obþinute din agriculturã ºi alte produse manufacturate. Declanºat dintr-o multitudine de motive – dintre care cele economice sunt ºi ele semnificative –. fusese deja asiguratã. SUA ocupau primul loc în ceea ce priveºte extracþia de cãrbuni ºi fier. Dar poziþia fizicã. care va dura pânã în 1979. SUA încearcã sã cumpere Cuba de la Spania. dreptul de administrare a unei fâºii de pãmânt late de aproximativ zece mile. „Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“ Expansiunea ºi consolidarea economicã sunt întârziate de Rãzboiul Civil (18601865). Perioada de reconstrucþie (1865-1896) este una de consolidare internã. a reþelei de cale feratã. rãzboiul va fi câºtigat de statele din Nord tot prin recursul la mãsuri economice. SUA declanºeazã expansiunea pe mãri. reprezentând teritorii vitale pentru o rutã comercialã dinamicã. preºedintele Theodore Roosevelt încurajeazã o revoltã în provincia columbianã Panama ºi recunoaºte imediat independenþa noii entitãþi create. canale de navigaþie ºi sisteme de comunicaþii – era consideratã un instrument indispensabil al competiþiei pe pieþele internaþionale. De menþionat cã prima tentativã de strãpungere a canalului aparþine Franþei. Influenþa SUA în regiune va fi consolidatã prin ceea ce în literatura de specialitate va fi cunoscut sub denumirea de „diplomaþia dolarului“. situatã de o parte ºi de alta a drumului maritim. dar Spania – alarmatã de invazia americanã în Texas – refuzã oferta ºi comaseazã pe teritoriul cubanez o forþã militarã de aproximativ 20. în schimb. iar Mexicul – Turcia Americii. geograficã. mai ales ca urmare a capacitãþii acestora de a impune blocade asupra porturilor Confederaþiei ºi de a le deconecta de la fluxurile comerciale consacrate.

From Colony to Empire: Essays in the History of American Foreign Relations. 1870-1900 Anul 1870 1871 1880 1885 1890 1895 1900 Europa 79.9 2.8 4.1 86. În jurul aceluiaºi an. în urma unei expansiuni întemeiate atât din punct de vedere strategic.1 80.6 4.3 2. Crapo. În anii 1890. Benjamin F.8 77.5 4. Simultan cu miºcarea de consolidare internã. piaþa internã americanã devine insuficientã.244 Exporturile americane în funcþie de piaþã (în procente).).8 79. Comandantul marinei (Secretary of the Navy) între 1889 ºi 1893.8 Asia 2. SUA deþineau deja un imperiu maritim.8 74.1 3. cât ºi economic.320 1.4 80.7 2. numãrul cãsãtoriilor dintre fetele prosperilor industriaºi americani ºi tinerii reprezentanþi ai nobilimii europene.6 13.7 2.394 Importuri 436 533 668 578 789 732 850 Total 829 1.046 1. Familiarizarea cu istoria ºi cu obiceiurile Lumii Vechi începea sã fie considerat un semn de distincþie al aristocraþiei americane în formare. ceea ce face o prioritate din cãutarea unor pieþe externe care sã absoarbã surplusul de producþie industrialã.5 America de Sud 4. Iatã câteva date care aratã cât de mult se dezvoltaserã SUA ºi cât de mare era presiunea interioarã spre noi pieþe de desfacere: Valoarea exporturilor ºi a importurilor (milioane de dolari). Indicii în acest sens ne oferã ºi numãrul mare de diplome pe care tinerii americani le obþineau în principal de la universitãþile germane. influxul de obiceiuri. p. Howard Schonberg. mode europene.647 1. 144 . 1870-1900 Anul 1870 1871 1880 1885 1890 1895 1900 Exporturi 393 513 836 742 858 808 1.8 7.540 2. frecvenþa cãlãtoriilor dinspre Lumea Nouã cãtre bãtrânul continent.2 4. Expansiunea pe mãri a fost determinatã ºi de o adevãratã presiune economicã.8 3.3 11 13. Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“. un american din perioada revoluþiei s-ar simþi mai apropiat de Atena lui Pericle decât de America industrialã a anului 1900“8.504 1. 1972. era conºtient de potenþialul strategic al mãrii ºi sublinia: „marea va reprezenta sursa de putere a unui imperiu. John Wiley & Sons.3 10.2 3. gusturi. New York. Tracy. SUA încep sã se deschidã cãtre Europa.6 America de Nord 13 13 8.8 Sursa: Edward P. in William Appleman Williams (ed.244 Geopolitica raþie: „din multe puncte de vedere. „The Shift to Global Expansion“.

Chiar dacã ni s-a pãrut puþin forþatã. În acest caz. Autorul vorbeºte despre patru etape de dezvoltare geopoliticã a SUA. scrierile lui Mahan. interpretarea pe care Saul Cohen o dã evoluþiei geopolitice a SUA este demnã de luare-aminte. apoi. Liderii þãrii înþeleg însã cã se creeazã o dependenþã de navele britanice ºi. în America Latinã sau în Europa. În acest context. jumãtate continentale. Acest lucru nu trebuie privit în sine. ºi la o mare dezbatere cu conotaþii strategice privind evoluþia economicã a þãrii. când SUA s-au orientat preponderent cãtre ocean. angajamentele internaþionale mult mai vizibile. . pentru a vedea care sunt mai importante. mai ales dupã ce l-am parcurs pe Mackinder. în cele din urmã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 245 Asistãm. dimpotrivã. deci oceanului. care dezvoltã ideea nevoii vitale pentru SUA de a avea o flotã puternicã devin extrem de populare. cã acest boom economic era o excelentã ocazie pentru construirea unei flote comerciale proprii. Puternicul conflict de interese între proprietarii ºi constructorii de nave este. Cea mai mare parte dintre produsele de export erau transportate cu nave britanice. în funcþie de ponderea care se acordã continentului sau coastei. Construirea unei flote puternice ºi deschiderea Canalului Panama (1914) reprezintã argumente principale. indiferent de provenienþã. interesat în mod vital de tot ceea ce se întâmplã pe glob. putem încadra o þarã doar dupã întinderea vecinãtãþii cu marea. Orientarea preponderentã cãtre continent sau ocean imprimã trãsãturi distinctive politicii externe a SUA. încadrarea respectivã este extrem de dificilã. SUA vor deveni un actor cu acoperire globalã autenticã. în acest context. Þarã maritimã sau continentalã? Dacã privim atent la harta America. în dezvoltarea SUA. deci prin mãrimea ºi capacitatea forþei sale navale. depãºit: vor avea câºtig de cauzã interesele strategice ºi economice de ansamblu ale SUA. politica externã a fost marcatã de note izolaþioniste. pentru depãºirea izolaþionismului – ca opþiune economicã ºi de politicã externã. ar trebui sã facem o comparaþie cu producþia ºi activitatea tipic continentale ale SUA. ci efectuarea la timp a transportului. Pe ei nu îi interesa flota comercialã a þãrii. Când þara a traversat o perioadã preponderent continentalã. politica lor externã a devenit mai deschisã. respectiv cu continentul? O þarã maritimã se distinge ºi prin ponderea activitãþii sale comerciale ºi prin capacitatea de a folosi marea ºi avantajele sale. pentru cã aproximativ jumãtate din graniþele sale sunt maritime. Cu atât mai puþin la schimbãri de echilibru în Orientul Îndepãrtat. Exportatorii propriu-ziºi erau mulþumiþi sã închirieze navele. Dupã participarea la Primul Rãzboi Mondial. maritimã sau continentalã? Rãspunsul este delicat. tocmai pentru a încãpea într-o schemã. În orice caz. mai ales. SUA nu vor mai putea sã priveascã indiferente la evenimente care au loc la mii de kilometri distanþã de graniþele proprii. Apoi. o întrebare devine stãruitoare: ce fel de þarã sunt Statele Unite.

cãrbuni. bumbac. ºosele. 2003. principala lor preocupare era asigurarea controlului asupra coastei. Oxford. Pentru americanii din aceastã perioadã. O suprafaþã de 2. dezvoltarea a fost susþinutã de agriculturã. Perioada continentalã. iar comerþul reprezenta principala ramurã a economiei. coloniile ºi. care însemna dublul suprafeþei deþinute la acea vreme de cãtre SUA. Începutul acestei etape este marcat de cumpãrarea Louisianei de la francezi. fiind bazat pe exportul de produse din agriculturã. motorul cu expansiune în combustie internã Caraibe ºi în Pacific Autostrãzi. Urmeazã boom-ul înregistrat de construcþia de cãi ferate. p. se asigurã accesul industriei manufacturiere la materiile prime ºi la pieþe. Geopolitics of the World System. Boulder. producþia din agriculturã o egaleazã pe cea de produse manufacturate. avioane Toate + energie nuclearã Expansiune la nivel global Sursa: Saul Bernard Cohen. Deja. statele independente erau parte componentã a unei lumi dominate de cãtre o altã putere. Mori de vânt 1803 (cumpãrarea transportul cu cai Louisianei) 1803-1898 Cale feratã. controlate încã de cãtre englezi. în 1803. canale. transportul Continentalã (Rãzboiul cãrbune americano-spaniol) cu cai 1898 – izbucnirea Continentalcelui de-al Doilea maritimã Rãzboi Mondial Maritim1941 – prezent continentalã Unificarea ºi extinderea la scarã continentalã Continuarea Petrol. Asistãm la o dezvoltare sprijinitã pe doi piloni: agricol ºi industrial. Pe lângã mãrimea propriu-zisã. grâne. orez. carne. cale feratã.000 de kilometri pãtraþi. Saul Cohen vorbeºte despre o perioadã maritimã. New York.246 Geopolitica Patru etape în dezvoltarea geopoliticã a SUA Interior Etapa Perioada Mijloace de transport Exterior Surse de energie Orientare Controlul asupra þãrmului Maritimã Perioada colonialã – Râuri. apoi. Într-o primã fazã. Chicago stabileºte conexiuni cu toate celelalte colþuri ale þãrii. întrucât în acea vreme teritoriul SUA era plasat pe Coasta de Est. pentru ca în jurul anului 1880 America sã devinã cel mai mare producãtor de oþel ºi de utilaje agricole. în perioada Rãzboiului Civil. Mori de vânt. achiziþionarea Louisianei deschide apetitul continental al tânãrului stat. autostrãzi continentale. . ªosele. Rowman & Littlefield. Lanham. râuri. 107 Perioada maritimã.120. ci o vastã suprafaþã de pãmânt care se întindea de la Mississippi la Munþii Stâncoºi ºi de la Golful Mexic pânã la coloniile din nordul þãrii. gaze expansiunii naturale. peºte ºi blãnuri. unul stimulându-l pe celãlalt. Când spunem acest lucru nu trebuie sã avem în minte Louisiana de astãzi. Coloniile importau produse manufacturate ºi exportau cu precãdere produse agricole precum tutun. Rãzboiul a oferit un stimul major procesului de industrializare în nord-est ºi în zona vest-centralã a SUA.

Perioada interbelicã este caracterizatã de o întoarcere a SUA cãtre interior. ca o prelungire fireascã a puterii continentale deja dobândite. procentajul a scãzut la 4. Coasta mai este numitã de Cohen ºi „Statele Unite ale celor patru mãri“: Atlanticul.780 de kilometri (1870) la 426. pânã în punctul în care „coasta a ajuns sã domine partea continentalã“. deþin un numãr considerabil de porturi. orientarea continentalã a fost pe picior de egalitate cu cea maritimã. coasta este axatã pe servicii.210 kilometri (1916). ºi se încheie o datã cu cele douã „decenii de tranziþie“ dintre cele douã rãzboaie mondiale. anexarea insulelor Hawaii. Lungimea cãilor ferate a crescut. Perioada maritim-continentalã. prezenþa marinei americane în Honduras. Recordul în ceea ce priveºte ponderea emigranþilor în totalul populaþiei nu a mai fost niciodatã atins. maritim ºi terestru este sincronizatã. precum ºi dezvoltarea industrialã. pe industria manufacturierã. Detroit. Partea vest-centralã a Americii. 14% erau nãscuþi în strãinãtate. accentul cade pe valorificarea potenþialului continental. dar ºi o evoluþie fãrã precedent a procesului de industrializare. deschiderea Canalului Panama. Golful Mexic. Aceste teorii vor fi contrazise de tendinþele economice ºi demografice ale anilor ’60. invadarea insulei Haiti. îndemnând la izolaþionism economic. pânã în punctul în care coasta începe sã domine interiorul. în SUA vor intra peste 14 milioane ºi jumãtate de emigranþi. zona de coastã. de la 84. explozia urbanã fiind alimentatã mai ales de numãrul impresionant de imigranþi din Europa Centralã ºi de Est. care permite Statelor Unite ale Americii sã-ºi extindã influenþa în zona pacificã ºi caraibianã. Între 1900 ºi 1920. din totalul populaþiei (de aproximativ 106 milioane). Louis. În aceastã perioadã. St. dar nu lipsesc nici preocupãrile maritime. Perioada continental-maritimã este caracterizatã. Nicaragua. aratã Cohen. puternic industrializate.7% în 1970. mai ales a oraºului Chicago ºi a altor centre. teoriile care acordã întâietate exploatãrii trãsãturilor continentale capãtã o anumitã proeminenþã. Santo Domingo. În perioada maritim-continentalã. cu o uºoarã creºtere pânã la 10% în prezent. de consolidarea expansiunii continentale. . în principal. conflagraþia a stimulat producþia de grâu ºi de porumb. turism ºi comerþ internaþional. vestitã în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea pentru supremaþia în producþia agricolã. Avem de-a face ºi cu o primã proiecþie a puterii dincolo de graniþe. se adapteazã noilor condiþii ºi preia conducerea ca zonã industrializatã ºi urbanizatã. Chicago. transformarea Cubei în protectorat american. Apar marile aglomerãri urbane – New York. Aceastã perioadã începe cu rãzboiul americanospaniol din 1898. promovarea politicii „uºilor deschise“ faþã de China.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 247 Perioada continental-maritimã. Zonele de coastã prezintã multe trãsãturi comune: sunt intens populate. Din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în anii ’50-’60. Pacific ºi Marile Lacuri. reþeaua de transport aerian. „inelul maritim“ cunoaºte o adevãratã explozie în raport cu interiorul SUA. la exploatarea resurselor interne ºi a pieþei interne. având drept rezultat dezvoltarea producþiei agricole. astfel încât. Mai mult. dar centrul de greutate al dezvoltãrii rãmâne pe continent. Participarea la Primul Rãzboi Mondial nu a însemnat abandonarea preocupãrilor legate de dezvoltarea internã. Dovadã: prezenþa americanã în Pacific. Zona de coastã a înregistrat o creºtere spectaculoasã a importanþei în raport cu partea continentalã. În aceastã perioadã.

Industria producãtoare de automobile nu mai este nici ea concentratã în partea central-esticã a Americii. dar cu toate acestea exportul de produse din agriculturã nu are decât o pondere de 8% în exporturile americane. 2.8 milioane.248 Geopolitica Iatã care sunt. de la tancuri ºi alte tipuri de armament greu produse în Michigan ºi în statele înconjurãtoare la avioane. la nivelul SUA. 4. partea continentalã nu exercitã o influenþã semnificativã. Producþia de petrol a scãzut ºi ea. Aproximativ 60% dintre emigranþi se îndreaptã cãtre cele 4 state cele mai importante din inelul maritim: California. Noile centre industriale – bazate pe importul de oþel – încep sã fie situate pe coastã. de pensii ºi alte servicii financiare atrãgãtoare. Producþia americanã de oþel scade brusc de la 131 de milioane de tone în 1965 la 88 de milioane de tone douã decenii mai târziu. Nivelul scãzut al producþiei ºi nivelul crescut al importurilor a slãbit economia concentratã în interiorul SUA. Brazilia. într-o formã sistematizatã. 3. În primul rând.8 milioane de barili în 1999. Detroit-ul a decãzut din poziþia de centru incontestabil al producþiei mondiale de automobile. Dupã aplicarea mãsurilor de creºtere a eficienþei ºi introducerea de noi tehnologii. an în care 1/3 din oþelul necesar industriei americane era pus la dispoziþie de producãtorii din Japonia. de coastã: 1. producþia americanã de oþel creºte din nou în 1998 la 109 de milioane de tone. sisteme electronice de supraveghere ºi nave produse în Atlantic. de scãderea populaþiei în statele din interior. De la 9. ea a ajuns la 6. Ponderea este ºi mai mare dacã se are în vedere doar populaþia urbanã. Texas. care sunt conectate la Ocean printr-un sistem de canale interne) reprezintã 80% din întreaga populaþie a Americii. Aproximativ 60% din aceste importuri provin din Canada. 5. este puternic mecanizatã. în primul rând. impactul dezindustrializãrii a avut efecte devastatoare asupra activitãþii economice din Michigan. Deci. Explozia demograficã din inelul maritim a fost determinatã. Ucraina. Natura echipamentelor pentru apãrare s-a schimbat fundamental. Centrul SUA a cunoscut un declin considerabil ºi în ceea ce priveºte producþia de armament. New York ºi Florida. Agricultura SUA este orientatã mai ales cãtre export. Explozia demograficã de pe coastã este compensatã. Indiana ºi Illinois (state de interior). în zona Golfului Mexic ºi a coastei pacifice. iar centrul de greutate al industriei petrochimice s-a mutat în apropierea porturilor. de imigraþie. Coreea de Sud. Ohio. iar industria se concentreazã în special în California ºi sudul SUA. Interiorul SUA ºi zona Marilor Lacuri ºi-au diminuat importanþa economicã ºi politicã ºi ca urmare a faptului cã sectorul agricol ºi-a schimbat ºi el profilul. iar 20% din Arabia Sauditã ºi din alte þãri din Orientul Mijlociu. Mexic ºi Venezuela. în ansamblul activitãþii de export. 6. dupã care scade la 95 de milioane de tone în 2001. 7. acum. .6 milioane de barili pe zi în 1970 (ceea ce reprezenta circa 20% din întreaga producþie la nivel mondial). argumentele lui Cohen în favoarea afirmaþiei potrivit cãreia partea continentalã este dominatã. Populaþia din cele 30 de state care ocupã coasta (Cohen are în vedere ºi statele din zona Marilor Lacuri. Rusia.1 milioane de barili pe zi în 1996 (mai puþin de 10% din totalul mondial). ceea ce a accentuat dependenþa de importuri în aceastã ramurã. a scãzut din nou în 2001 la 5. de prezenþa accentuatã în aceastã regiune a industriei high tech. Producþia internã a crescut la 7.

Chiar ºi în ceea ce priveºte agricultura. zona de coastã o întrece pe cea continentalã. în cifrã absolutã. populaþia albã a scãzut în timp. în momentul de faþã ea deþinând 69. Existã într-adevãr unele evoluþii care vor ridica probleme în anii ce vin. ea nu face o notã distinctã faþã de alte state sau grupuri de state: are atuuri. Populaþia de culoare s-a stabilizat undeva în jur de 12 procente. În acelaºi timp. Ponderea ei nu este foarte mare: 3. problema populaþiei este cel mai des invocatã. 15% dintre cei de la Harvard ºi 13% dintre cei de la Yale . Dacã insistãm asupra unor asemenea probleme o facem pentru a avea o imagine mai clarã ºi mai reprezentativã asupra unui portret interior al acestui megastat. Frecvenþa cu care sunt transportate bunurile în interiorul inelului maritim o depãºeºte cu mult pe cea a bunurilor transportate între inel ºi interiorul SUA. Din acest punct de vedere. astãzi Majoritatea studiilor de specialitate consacrate Statelor Unite pun insistent problema situaþiei sociale ºi politice a acestei þãri. 10. dar ºi slãbiciuni. este preocupatã de calificarea copiilor. care sunt îndeobºte orientaþi cãtre discipline ºtiinþifice. De pildã. la începutul anilor ’90. Veniturile lor sunt superioare cu 20% mediei pe þarã. foarte solicitate în America.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 249 8. Dezvoltarea unui stat este înrâuritã decisiv de populaþia sa. De pildã. 20% dintre studenþii de la Berkeley ºi Stanford. Nu se prevãd schimbãri spectaculoase nici ca evoluþie numericã. O analizã comparativã nu scoate neapãrat în evidenþã elemente care sã o avantajeze sau sã o dezavantajeze într-un mod hotãrâtor. în cifrã absolutã circa 30 milioane de locuitori. Nu sunt majoritari decât în insulele Hawaii. Douã elemente vin în sprijinul acestei afirmaþii. ceea ce le va favoriza ascensiunea socialã viitoare. 9.2% din ansamblul populaþiei americane. Statele aflate în zona de coastã sunt dintre cele mai dinamice în industriile de vârf ale momentului: California este cel mai important producãtor de software ºi de semiconductori. Din acest punct de vedere. în perspectivã. ca o ameninþare greu de controlat. Localizarea industriilor care stau la baza economiei nu mai este determinatã de distanþa faþã de sursele de materie primã (concentrate în interiorul SUA). calificarea. disciplina ºi motivarea acesteia. aproximativ 10 milioane de locuitori.7%. Populaþia asiaticã trãieºte în comunitãþi relativ bine individualizate ºi are o disponibilitate recunoscutã pentru întrajutorare în cadrul comunitãþilor respective. unde reprezintã 62% din populaþie. Washington. ªi în cazul Statelor Unite. schimbãri greu de evaluat au loc în legãturã cu populaþia asiaticã. 25% dintre studenþii de la Massachusetts Institute of Technology. punându-ºi întrebarea dacã nu cumva în plan intern America este confruntatã cu probleme care sã umbreascã orizontul dezvoltãrii sale. Texasul dominã industria de produse electronice ºi high tech. de calitatea. diversitatea etniilor care trãiesc pe pãmânt american fiind perceputã. nici în ceea ce priveºte modificarea statutului social. cel mai mare producãtor de avioane ºi un important centru de e-business. Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite. ci de distanþa faþã de pieþe ºi faþã de marile concentrãri de forþã de muncã calificatã. ceea ce reprezintã. 63% din producþia agrarã a SUA provine din statele aflate în inelul maritim (California ºi Texas ocupând primele poziþii din acest punct de vedere).

5% iar în 2003. studenþii asiatici deþin ponderi mult mai mari. la departamentele de inginerie. potrivit cãreia fiecare etnie nu numai cã îºi conservã identitatea. ci de hispanici. vom observa imediat diferenþa. În cifrã absolutã. Problema este viu dezbãtutã chiar în literatura de specialitate americanã. el amplificã legãturile. Mai aproape de adevãr este interpretarea potrivit cãreia noii emigranþi ºi cetãþenii aparþinând diferitelor etnii cunosc un proces de transformare prin care aderã. anglo-saxone. Pentru prima datã în istoria SUA. putem conchide cã nici în plan social nu sunt previzibile fracturi ºi conflicte de amploare. care sã punã în discuþie echilibrul de ansamblu. El este adevãratul liant. indiferent de etnia de origine. a ajuns deja la 13%. la valorile dominante. Ceea ce înseamnã cã în viitor ponderea acestei populaþii va creºte. Ceea ce acum ºi. cel puþin într-o anumitã proporþie. Va induce aceastã diversitate etnicã accentuatã tensiuni ºi chiar fracturi în perioada urmãtoare? Pe termen mediu. Nu putem nesocoti nici un anumit proces de constituire a unor trãsãturi comune ale populaþiei. Potrivit ultimului recensãmânt realizat în SUA. în acest context. Primul lucru care trebuie menþionat este rata de creºtere demograficã foarte înaltã a acestei populaþii. chiar un sentiment de mândrie de a aparþine unei societãþi performante. care nu ar întruni standarde de performanþã deosebite. Nu ni se pare realistã nici interpretarea mai recentã a aceleiaºi probleme. minoritatea cea mai importantã nu este cea reprezentatã de populaþia de culoare. Dacã ar fi sã privim învãþãmântul din perspectiva gradului de pregãtire a populaþiei. mai ales. în perspectivã creeazã probleme legate de limbã. nemþii cele mai bune licee ºi ºcoli profesionale. este puþin probabil. nici faptul cã procesul de imigrare a populaþiei hispanice este mai greu de controlat. Nu sunt ponderi alarmante (încã) ale unei populaþii. ci chiar o accentueazã. New Mexico. dezvoltã sentimentul de apartenenþã. Pe termen lung.250 Geopolitica erau de origine asiaticã. exprimatã prin formula „salad-bowl“ (castron de salatã). De pildã.1%. de folosirea acesteia în ºcoli. ºi într-o manierã spectaculoasã. uneori mergând pânã la 80%.9 La alte universitãþi. respectiv. nu s-a dovedit realistã. 42. Se discutã mult despre calitatea procesului educaþional american. cum ar fi Texas. Se acuzã cu deosebire calitatea modestã a pregãtirii medii în SUA. iar japonezii cel mai bun învãþãmânt gimnazial. Prefaceri considerabile. Cum în evoluþia economiei americane nu se prevãd dificultãþi ieºite din comun. Existã chiar ºi evaluãri mai precise. Nu putem neglija. Un alt element important este faptul cã deja într-o serie de state. în sensul cã etniile îºi pãstreazã îndeobºte individualitatea. Fundamental în aceastã direcþie ºi pentru echilibrul de ansamblu este succesul economic al societãþii americane. instituþii publice ºi mass media. atunci putem . care nu poate rãmâne fãrã consecinþe în anii ce vin. cu bunãstarea pe care o aduce aceasta în viaþa omului obiºnuit. superioarã mediei pe þarã ºi superioarã ratei atinse de celelalte etnii. populaþia hispanicã deþine 32 %. ceea ce s-a numit „melting pot“ (creuzet). mai ales când este vorba despre analize comparative cu Europa. cu implicaþii sociale mai mari. datoritã graniþei cu Mexicul. care nu ar fi chiar competitiv. potrivit anumitor estimãri. au loc în cadrul populaþiei hispanice. Ideea la modã prin anii ’70 privind amestecul de rase ºi etnii pe care l-ar favoriza societatea americanã. este posibil sã aparã probleme mai ales în legãturã cu populaþia hispanicã. în 2002. Dacã raportãm aceste date la ponderea deþinutã de populaþia asiaticã. aceasta înseamnã în jur de 39 milioane. ponderea populaþiei hispanice este de 12. Lester Thurrow considerã cã americanii au cele mai performante universitãþi.

prin performanþele ºi comportamentul sãu. dar grosul societãþii este format din clasa de mijloc. reprezentând acum 26 de procente. real ºi în aceastã þarã. poate fi tratat de sine stãtãtor. atunci populaþia europeanã deþine o calificare mai înaltã. Tinerii sub 18 ani au mai scãzut ca pondere. Americanii preþuiesc mai mult talentul ieºit din comun. o minimã atractivitate. Domeniul economic este. putem spune cã ea deþine un avantaj net în raport cu Europa ºi Japonia.10 Acesta. care se menþine la o ratã ridicatã. militar ºi cultural. O analizã mai nuanþatã a calificãrii populaþiei ne aratã ºi alte lucruri. Se considerã îndeobºte cã asemenea domenii sunt cel economic. Majoritatea populaþiei. Ei au înþeles cã salturile în diferite domenii se asociazã cu creaþia minþilor de excepþie. Unii autori mai adaugã ºi domeniul tehnologic. omul performant cu adevãrat. poate. Nimeni nu pune la îndoialã cã nivelul de calificare ºi de culturã generalã al populaþiei europene este mai înalt. persoana care propulseazã un domeniu. populaþiei active ºi vârstnicilor. Stabilitatea socialã se asociazã strâns cu existenþa acestei clase. Cã viaþa americanã cunoaºte o tendinþã de accentuare a decalajelor dintre bogaþi ºi sãraci este adevãrat. atunci societatea americanã are o populaþie mai calificatã. Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie O superputere trebuie sã deþinã poziþii dominante într-o serie de domenii care asigurã soliditatea respectivei þãri. capacitatea de a-ºi impune interesele. Ceea ce proiecteazã o anumitã luminã asupra învãþãmântului european.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 251 formula unele judecãþi de valoare. Populaþia bogatã are o pondere de 10% în populaþia þãrii ºi se aflã într-un anumit echilibru numeric cu populaþia foarte sãracã. de a conduce lumea ºi prin puterea exemplului. Dacã am avea în vedere prima treime a populaþiei. circa 75%. dar poate fi ºi integrat celui economic. cel mai important pilon al unei superputeri. îndeobºte. Europenii pun accent pe nivelul general de cunoºtinþe ºi pregãtire. Mai trebuie sã luãm în calcul ºi procesul de imigrare. Dacã luãm în calcul urmãtoarele douã treimi. Celelalte douã domenii care condiþioneazã existenþa unei superputeri . el antreneazã. ca ºi cel financiar.000 de dolari pe an) ºi care se ridicã la aproape 15% din numãrul americanilor. uneori chiar de excepþie. nu este nici pe departe aºa de accentuat precum în Europa ºi Japonia. Procesul de îmbãtrânire. cea care asigurã echilibrul ºi un grad ridicat de coeziune socialã. tineri cu pregãtire superioarã. cum o sã procedãm ºi noi în continuare. dar numãrul lor este suficient de mare pentru a asigura vitalitatea societãþii americane de mâine. al procentului tinerilor. El asigurã dinamismul unei þãri. un nivel de prosperitate fãrã de care o superputere nu poate purta acest titlu cu o anumitã demnitate (o superputere sãracã nu poate avea atractivitate). Dacã analizãm societatea americanã din punctul de vedere al ratei de creºtere demograficã. formeazã clasa de mijloc. extrem de importante. Tabloul social al SUA cuprinde bogaþi ºi sãraci. dar aceasta nu afecteazã prea mult echilibrele mari ale societãþii. cea care trãieºte sub pragul oficial al sãrãciei (considerat a fi 15. Poate ºi de aceea au universitãþile cele mai performante. Este aici o diferenþã ºi în ceea ce priveºte viziunea asupra dezvoltãrii. tineri.

dar ºi a poverii reprezentate de cursa înarmãrilor. Mai ales dacã o raportãm la populaþie. economia americanã a contribuit esenþial la refacerea economiei occidentale ºi la relansarea acesteia. ºi pe fondul epuizãrii generate de conflagraþie. stimularea schimburilor comerciale. Stau mãrturie în aceastã privinþã planul Marshall de refacere a Europei de Vest ºi planul Dodge de refacere a Japoniei. PIB-ul american deþine o pondere de 20 de procente din PIB-ul mondial. Cert este cã astãzi produse tipice ale industriei moderne cum ar fi computerul. biotehnologiile sunt legate în principal de efortul inovativ american. capacitatea ei de a se adapta particularitãþilor fiecãrei etape. o activitate de creaþie în toate domeniile activitãþii spirituale. înaltele tehnologii. când. Cifrele citate în legãturã cu acest domeniu se referã îndeobºte la ponderea sa. De-abia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ea a devenit pe deplin evidentã. ceea ce fixeazã economia americanã drept una dintre cele mai competitive din lume. Efortul financiar propriu-zis trebuie integrat unei strategii mai largi care a vizat asigurarea unui climat propice dezvoltãrii ºi deschis competiþiei. cum ar . Cazul fostei Uniuni Sovietice este semnificativ. ºi cifra aceasta spune mult. la mãrimea exprimatã de cifre. Nu a avut timp sã-ºi afirme în întregime forþa. Aºa cum puterea culturalã a unui stat se leagã prin mii de fire de puterea sa economicã.252 Geopolitica sunt strâns legate de puterea economicã.11 Dupã încheierea rãzboiului. a apãrut drept economia cea mai solidã. o culturã impunãtoare. pentru cã principalii aliaþi erau antrenaþi în procesul propriei refaceri. Deci economia americanã se detaºeazã clar nu numai ca mãrime. parcã mai capabile de performanþã. SUA deþin aproape o treime din producþia mondialã. Refacerea rapidã ºi evoluþia spectaculoasã a Japoniei nu pot fi desprinse de capacitatea de absorbþie uluitoare a pieþei americane. Puterea economicã a SUA este impresionantã. Ceea ce numim astãzi revoluþia informaþionalã. mai proaspete. prãbuºirea finalã neputând fi disociatã de o anumitã istovire economicã apãrutã ca urmare a lipsei de performanþã propriu-zisã a economiei. Ceea ce ar merita semnalat în primul rând este curba ascendentã pe care a consemnat-o aceastã economie în secolul pe care l-am încheiat de curând. din cauza crizei din 1929-1933 ºi a anilor de refacere care au urmat. economia americanã pãrea istovitã ºi luatã cu asalt de economiile mai tinere. SUA afectând între 4-12% din PIB pentru apãrare. Forþa economiei americane a fost demonstratã în timpul perioadei Rãzboiului Rece. de capacitatea de a susþine cheltuielile pe care le presupune un învãþãmânt modern. Rolul economic al SUA a început sã se contureze dupã Primul Rãzboi Mondial. timp de o jumãtate de secol.Cu mai puþin de 5% din populaþia lumii. La sfârºitul Rãzboiului Rece. dinamismul ºi forþa ei inovatoare. SUA au susþinut ºi majoritatea cheltuielilor presupuse de existenþa ºi funcþionarea NATO. ca ºi oferirea generoasã a pieþei americane pentru importurile din toatã lumea. laserele sunt asociate cu industria americanã. Sunt voci care spun cã aceste domenii constituie chiar un cvasimonopol american. Ar fi mai greu sã ne imaginãm o putere militarã în absenþa unei puteri economice ºi tehnologice suficient de solide pentru a susþine financiar ºi logistic efortul de înarmare. ci ºi ca eficienþã. la sprijinul acordat Marii Britanii ºi Uniunii Sovietice ºi la susþinerea efortului de rãzboi în general. satelitul. Într-adevãr. victoria finalã neputând fi desprinsã de capacitatea acestei economii de a participa la dotarea militarã a propriei armate.

SUA au ºi specialiºti de primã mãrime. De pildã. cheltuiesc mai mult decât întreaga lume.13 În general. iar în domenii cum ar fi cercetarea medicalã ºi biotehnologiile SUA. SUA este. de a sesiza mai din timp tendinþa nouã. Nu putem sã nu remarcãm în rândul factorilor care asigurã dinamismul economiei americane ºi spiritul antreprenorial stimulat ºi încurajat de societatea americanã. Aici identificãm probabil principalul atu al SUA. Cheltuielile americane în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii reprezintã 40 procente din cheltuielile mondiale. mulþi dintre ei conducând afaceri de succes similare în propria þarã. Dimpotrivã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 253 fi cea japonezã sau germanã. dar fãrã de care nu se poate avansa semnificativ. care imprimã o asemenea vitalitate. atenþia se cere îndreptatã spre factorii care întreþin o asemenea ascensiune. deºi acum un deceniu era de 3. sã cerceteze . Tehnologia informaticã este importantã nu numai prin ea însãºi. tendinþa care începe sã devinã dominantã. SUA se disting prin capacitatea de a se concentra pe domenii tehnologice cheie. Concomitent. Am spune mai mult.12 Dacã vom cupla aceastã realitate cu nivelul ridicat al investiþiilor strãine.14 S-a spus cã SUA constituie un gen de „Meccã antreprenorialã“. am releva mobilitatea economicã ºi tehnologicã a þãrii. mai puternicã decât Uniunea Europeanã. singure. productivitatea muncii în SUA a crescut în aceastã perioadã cu 50 procente mai mult decât în orice þarã dezvoltatã. este o Meccã pentru oricine vrea sã testeze idei noi.3 ori mai mare. acolo unde rezultatele nu sunt sigure. pentru economia americanã a urmat una din cele mai îndelungate perioade de creºtere economicã postbelicã. ci ºi prin efectele pe care le genereazã în întreaga economie. în anul 2000. Mai mult de 85 de procente din computerele existente astãzi în lume sunt produse de cãtre firmele americane Motorola sau Intel ºi lucreazã cu soft-uri Microsoft sau Unit. cercetarea este adevãrata sursã a saltului tehnologic ºi economic. Urmarea a fost consolidarea vizibilã a poziþiei sale de lider mondial. chiar dacã luãm în calcul ºi cele zece state care vor fi curând integrate. ci despre competitivitate. Nu poþi pretinde competitivitate înaltã fãrã tehnologie ultramodernã. computerul este un produs american. Ceea ce atrage investitori din exterior. în felul acesta. Numai cã SUA au ºtiut sã valorifice ºi comercial aceastã descoperire tehnologicã. chiar o vocaþie de a dezvolta ºi stimula tehnologia modernã. Aici nu este vorba despre „modã“. SUA deþin cel mai clar ºi mai important avantaj. Cum spuneam. totuºi. Vom menþiona în aceastã direcþie câteva cifre care ni se par semnificative prin ele însele. în Silicon Valley au fost iniþiate de cãtre investitori indieni. al contextului avantajos. mai ales în domeniile high tech. o accentuare a distanþelor care o despart de celelalte economii puternice ale lumii. În domeniul cercetãrii. devine vitalã pentru performanþa economicã de ansamblu. El este de 5 ori mai mare decât PIB-ul german. astãzi. Mai mult de 40% dintre noile companii stabilite. nu este greu sã constatãm cã evoluþia pozitivã de pânã acum va continua. flexibilitatea. SUA beneficiind de cele mai mari capitaluri venite din afarã sub formã de investiþii. Sunt performanþe care ilustreazã un dinamism ieºit din comun ºi care scot discuþia din domeniul întâmplãtorului. sã inoveze. deºi cu zece ani în urmã era numai cu 80% mai mare. dar au ºi disponibilitatea de a investi în cercetarea fundamentalã. Aproape un deceniu de creºtere neîntreruptã. din punct de vedere economic. PIB-ul SUA este în momentul de faþã triplu faþã de cel al Japoniei. ªi. care au înþeles mai devreme decât alte þãri cã. Ea contribuie la informatizarea tuturor celorlalte ramuri ºi.

reprezintã un fenomen extrem de important. în acelaºi timp. care reprezintã a doua monedã importantã a lumii. dar nu mai pãstreazã avantajul atât de clar de care beneficiau la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. economia niponã rãmâne un competitor foarte important. al companiilor multinaþionale. Chiar ºi existenþa acestei monede. Existã. De asemenea. în reconfigurarea rolului lor mondial. intervenit cu deosebire în deceniul opt al secolului trecut.254 Geopolitica lucruri ieºite din comun. Ponderea importantã a acestor state sau comunitãþi economice le conferã acestora o anumitã greutate politicã pe plan internaþional. Dupã o perioadã de un anume declin. . cum am arãtat în capitolul consacrat Europei. Nu putem neglija nici economia chinezã.15 Ponderea societãþilor multinaþionale americane Poziþia în ierarhia mondialã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Numele General Motors Daimler-Chrysler Ford Royal Dutch/Shell Wal-Mart Stores Exxon Mitsui Mitsubishi Itochu General Electric Þara Statele Unite Germania Statele Unite Olanda Statele Unite Statele Unite Japonia Japonia Japonia Statele Unite Dominaþia economicã ºi tehnologicã a SUA este considerabilã. existenþa monedei euro. pe care obiºnuinþele noastre clasice le resping. SUA sunt puternice. Este. ele ocupând primele locuri în ierarhia mondialã. dar nu netã. economia ei nu are cum sã stagneze. mai întâi. ºi un avantaj. de 13. Atâta timp cât America va pãstra acest spirit ºi aceastã imagine. chiar dacã a înregistrat o perioadã dificilã în anii ’90. al cãrei PIB se ridicã la 13.08 mii de miliarde de dolari (faþã de PIB-ul SUA. Efortul de inovaþie ºi de cercetare se desfãºoarã la nivelul societãþii. În acest caz. dar el este cu deosebire concentrat la nivelul firmelor mari. pentru cã el dã posibilitatea celorlalte þãri sã aleagã în ce monedã urmeazã sã facã schimburile comerciale ºi alte operaþii financiare. aflatã într-o ascensiune indiscutabilã.06 mii de miliarde). cinci sunt americane. firmele multinaþionale americane revin vizibil. Dintre primele zece companii multinaþionale. Subliniem aceste lucruri pentru cã forþa economicã solicitã o expresie politicã. Ceea ce trebuie neapãrat sã se reflecte ºi în prezenþa internaþionalã amplificatã a acestor state ºi comunitãþi. avem un mare dezavantaj: Uniunea Europeanã nu este un stat propriu-zis ºi nu are în domeniul dezvoltãrii ºi al cercetãrii o politicã unitarã. cea a Uniunii Europene. Existã câteva economii apropiate ca dimensiuni ºi performanþe.

tot atât cât era în 1967. La limitã. Armata de uscat s-a distins ºi ea într-un timp foarte scurt. ªi. La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. iar situaþia mondialã va cunoaºte o evoluþie paºnicã. la sfârºitul rãzboiului. sã se ajungã la un anumit echilibru. la un moment dat. astfel. SUA dominau din punct de vedere strategic aerul ºi apa ºi dispuneau de o forþã militarã terestrã foarte modernã. puterea economicã ºi tehnologicã superioarã a SUA ºi-a spus cuvântul. aceasta sã se prãbuºeascã. liderul militar de necontestat al lumii. ceea ce înseamnã cã suma alocatã acestui domeniu se ridica la 380 de miliarde. Salturile semnificative în dotare realizate de aceasta din urmã au fãcut ca. cheltuielile militare fiind minime). de a-ºi apãra ºi promova interesele. din 1998. Dacã bugetele apãrãrii din statele europene au scãzut dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi s-au menþinut astfel (doar Franþa ºi Marea Britanie alocând acestui domeniu puþin mai mult de 2 procente din PIB-ul lor). cheltuielile americane deþin circa 4 procente din PIB. cheltuielile afectate domeniului militar cresc. iar la 1914 SUA deþineau trei flote de luptã. cea culturalã. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Din septembrie 2001. Forþa militarã exprimã capacitatea puterii de a-ºi impune voinþa. Dacã avem în vedere ºi puterea economicã a þãrii. La începutul anului 2002. cheltuielile militare cresc ºi mai mult. mai ales datoritã performanþelor industriei care o susþinea. forþa militarã exprimã mãsura puterii. Uniunea Sovieticã. dupã 1922. de când se declanºeazã o luptã deschisã contra terorismului mondial. Se pãrea cã o datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece va scãdea ºi efortul pentru înarmare. SUA s-au impus ca putere aerianã dominantã. prestigiul ºi puterea ei de penetraþie. anul celui mai mare angajament al SUA în rãzboiul din Vietnam16 ºi doar cu ceva mai puþin decât recordul atins . putem afirma cã SUA erau puterea militarã numãrul unu a lumii. preºedintele George W. de a apela la mijloace coercitive ºi violente în acest scop. reprezentatã de secolul al XIX-lea. flota navalã a SUA se situa deja pe primul loc în lume. La orizont nu se profilase nici un pericol major. când a intrat în vigoare Tratatul de dezarmare navalã. De aceea. Nu am putea spune cã anii Rãzboiului Rece au reprezentat o perioadã de consolidare a acestui avantaj în raport cu principala competitoare. de-a lungul istoriei.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 255 Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã Expresia cea mai directã ºi cea mai palpabilã – deºi nu neapãrat ºi cea mai modernã – a puterii este forþa militarã. fiecare imperiu sau stat cu capacitate de dominaþie a cãutat sã edifice o putere militarã cât mai de temut. sfaturile lui Mahan privind construirea unei flote au fost ascultate. Brusc. întreg potenþialul þãrii a fost subsumat dezvoltãrii propriu-zise. SUA au rãmas. În anii imediat urmãtori încheierii Rãzboiului Rece se instalase o atmosferã mult prea optimistã în ceea ce priveºte evoluþia relaþiilor internaþionale. Relansarea cursei înarmãrilor din ultimii ani ai Rãzboiului Rece a fãcut ca povara financiarã sã nu mai poatã fi suportatã de Uniunea Sovieticã ºi. Forþa economicã asigurã substanþa ºi baza puterii. În cele din urmã. Parcursul istoric al SUA a fãcut ca forþa lor militarã sã nu fie neapãrat o prioritate de la bun început (una din explicaþiile dezvoltãrii rapide a acestui stat este ºi faptul cã în perioada de ascensiune economicã. totuºi. Cert este cã. Bush a anunþat o creºtere a cheltuielilor militare cu 48 de miliarde de dolari. în cele din urmã. ele cresc.

circa 70% din bombe au fost „bombe inteligente“ (ghidate prin satelit). la suma de 643 de miliarde. Pentru 2008 bugetul solicitat de Pentagon este de 643 de miliarde. este suficient sã menþionãm cã numai creºterea bugetului SUA pentru apãrare din 2007 este mai mare decât întreg bugetul nipon al apãrãrii. în orice punct de pe glob. sã asculte convorbirile sale telefonice ºi sã punã în miºcare un avion cu „bombe inteligente“. poate survola þinta ºi ochi cu precizie. Bugetul militar american este mai mare de zece ori decât cel francez. SUA nu numai cã sunt de departe cea mai puternicã putere militarã a momentului. încât a o amplifica. sateliþii Echelon dispun de o asemenea dotare. spune Robert Harvey. În felul acesta. O statisticã luând ca punct de referinþã bugetele militare pentru anul 2005 aratã cã SUA afectau de 7 ori mai mult decât China ºi Rusia. care. americanii deþin un cvasimonopol.19 Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia acestui efort. Decalajul este la fel de izbitor în ceea ce priveºte cheltuielile pentru cercetare ºi dezvoltare fãcute în medie pe fiecare membru al forþelor armate.256 Geopolitica în timpul Rãzboiului Rece. ele sunt capabile sã identifice o þintã ºi sã o loveascã în numai 20 de minute de la identificarea ei. acestea se ridicã la 27.17 Ca sã ne dãm seama de mãrimea decalajului. ghidat de la sol. atât de greu de recuperat. . Superioritatea în acest domeniu este atât de netã. ci ºi orice convorbire care are loc în orice colþ al lumii.000 de dolari în SUA. sã-l urmãreascã ºi sã-l distrugã. decalajul din domeniul dotãrii creºte ºi poate lua forma chiar a unui factor greu de depãºit în domeniul compatibilitãþii dotãrii. comparativ cu 30% în Kosovo ºi 10% în primul rãzboi din Golf. Mai impresionantã. Este. ele nici nu vor putea fi egalate în urmãtorii ani. rezervaþi faþã de o colaborare cu proprii aliaþi în rãzboiul din Afganistan. urmãtoarele state de pe listã. în timp ce PIB-ul american nu este de ºapte ori mai mare decât cel francez. Dotate cu echipament digital. oriunde. dar. Sã menþionãm cã în acest conflict au fost folosite bombardiere B2 ºi B52. cu 50% mai mult decât suma record din timpul Rãzboiului Rece. cum spune ºi Robert Harvey. ei au fost. Un alt tip de avion este cel pilotat prin telecomandã. realist vorbind.20 Deci este vorba despre un efort ieºit din comun. sã mai facem trimitere la o comparaþie. a o consolida exprimã un scop politic.18 Mai important într-un fel este cã aceste cheltuieli vor creºte în continuare. În plus. de 10 ori mai mult decât Japonia ºi Franþa ºi de 14 ori mai mult decât Germania. ghidate prin satelit. de 8 ori mai mult decât Marea Britanie.000 de dolari în Uniunea Europeanã. este noua generaþie americanã de sateliþi de spionaj lansaþi pe orbitã începând cu 2005. În felul acesta. ajungând. încât sunt în mãsurã nu numai sã intercepteze orice convorbire intercontinentalã prin cablu marin. America va avea capacitatea sã vadã orice individ. cu razã lungã de acþiune ºi cu mare capacitate de încãrcare. De aceea. În conflictul din Afganistan. fãrã a putea fi vãzut sau auzit. în termeni de performanþã. un control la scarã globalã. În domenii precum armele de mare precizie ºi avioane cu razã lungã de acþiune. un obiectiv care nu mai poate fi susþinut doar în termeni militari. Astfel. în 2008. care nu mai are raþiuni militare propriu-zise. din punct de vedere tehnic. de altfel. ºi de a transmite aproape în timp real informaþia la unitãþile operaþionale. comparativ cu 7. decalajele izbitor de mari dintre SUA ºi celelalte state în acest domeniu se vor accentua. Ei au capacitatea de a urmãri obiecte de mãrimea unei mingi de baseball în orice moment din zi ºi din noapte.

în care scopurile sunt cele democratice. de a coopera cu alte þãri în interesul comunitãþii internaþionale ca întreg.“22 Foarte mulþi analiºti semnaleazã o schimbare radicalã de poziþie a preºedintelui SUA dupã venirea la putere. singura cale spre siguranþã este calea acþiunii. dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice. „Îngrãdirea nu este posibilã când dictatori dezechilibraþi care se aflã în posesia armelor de distrugere în masã utilizeazã aceste arme sau le furnizeazã pe ascuns unor aliaþi teroriºti. Documentul se încheie semnificativ: „Forþele noastre vor fi suficient de puternice pentru a descuraja adversarii potenþiali. ele se vor apãra singure „acþionând preventiv“. care se bazeazã pe înfruntarea duºmanului înainte ca el sã-ºi poatã desfãºura forþele. Ceea ce. dacã va fi necesar. . sublinia: „America nu a fost niciodatã un imperiu. când. În lumea în care am intrat. SUA nu ºi-au definit niciodatã puterea. ªi aceastã naþiune va acþiona. suntem singura putere în istorie care a avut aceastã ºansã ºi a refuzat-o. De fapt. ca împreunã cu Collin Powell sã elaboreze o nouã strategie de apãrare. sã-i dejucãm planurile ºi sã distrugem cele mai grave ameninþãri. Anunþarea acestei doctrine semnificã abandonarea celei de-acum clasice a îngrãdirii. înainte ca ele sã devinã efective. Ea s-ar situa în rândul marilor doctrine ale preºedinþilor americani.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 257 În mod tradiþional. unde George W. între timp. dimpotrivã. trebuia gãsit un motiv temeinic pentru menþinerea la un nivel ridicat a cheltuielilor militare. libertatea credinþei. în septembrie 2002. pe care Prestowitz o numeºte a „supremaþiei ºi a atacului preventiv“. inclusiv din partea presei. preferând. dreptatea. Bush. Astfel încât purtãtorul de cuvânt al Departamentului Apãrãrii a recunoscut cã „este o formã mai puþin elaboratã“ ºi a precizat cã se lucreazã la o nouã formã. pe atunci titularul portofoliului la Departamentul Apãrãrii. în spiritul capacitãþii de a lucra. înainte ca el sã poatã acþiona. Dick Cheney. înainte de a fi ales preºedinte. Ea a fost prefiguratã în discursul rostit de preºedinte la 1 iunie 2002 la Academia Militarã a SUA de la West Point. ce ar urmãri sã dezvolte o putere militarã care sã depãºeascã sau sã egaleze pe cea a SUA. apar semne de întrebare serioase. Bill Clinton a câºtigat alegerile. este înaintat spre Congresul SUA documentul „Strategia de securitate a SUA“.“23 Este o doctrinã nouã. Chiar ºi George W. Numai cã. în termeni de dominaþie asupra altor state sau popoare. mãreþia ºi în locul gloriei.“24 Apoi. i-a cerut adjunctului sãu.21 Este ºi ceea ce a fãcut ca acest stat sã fie numit „prima superputere nonimperialistã“.“ Cum remarcã ºi Clyde Prestowitz. Aici se subliniazã cã „SUA nu vor ezita sã acþioneze singure“ ºi. Paul Wolfowitz. potrivitã noului context. În ceea ce priveºte modalitatea de împlinire a acestor obiective generoase. ci. Este vorba despre lansarea unei noi strategii. aceastã doctrinã nu apare din senin ºi nu este neapãrat creatã dupã 11 septembrie. a creat reacþii. evident. a cuvântului etc. într-un discurs rostit în California. într-adevãr foarte mare. care solicitã o nouã gândire“ ºi a anunþat în mod deschis: „Trebuie sã înfruntãm duºmanul la el acasã. În aceastã versiune se vorbeºte despre un prim obiectiv – „sã previnã ridicarea unui nou rival“ ºi despre cerinþa de a convinge aliaþii cã „nu au nevoie sã aspire la un rol mai important“ etc. în locul puterii. de la „America americanilor“ a lui Monroe la cea a „îngrãdirii“ a lui Truman sau cea a „noii frontiere“ a lui Kennedy. În acel context. cu care ne-a obiºnuit aceastã þarã: extinderea beneficiilor libertãþii ºi a „drepturilor non-negociabile“: statul de drept. Bush a vorbit pentru prima datã despre „noile ameninþãri. O primã versiune o putem întâlni la începutul anilor ’90.

miºcarea trupelor constituie un avertisment cu privire la iminenþa unui atac. neîngrãditã. Reacþiile ºi criticile specialiºtilor la discursul de la West Point din iunie 2002. pe care SUA îl semnaserã împreunã cu URSS în 1972. ca urmare a tehnologiei moderne. Dacã SUA procedeazã aºa. în care preºedintele Bush fãcea publicã hotãrârea Statelor Unite de a abandona politica descurajãrii ºi a trece la cea a acþiunii preventive. Un numãr special din 2002 al revistei New Perspectives Quarterly reuneºte opiniile unor autori de renume cu privire la tema atacului preventiv. Diplomatul american relevã faptul cã ameninþarea din partea terorismului la scarã globalã pretinde soluþii ºi abordãri radical diferite de tot ceea ce a existat pânã atunci în câmpul relaþiilor internaþionale. pentru a rãspunde la ceea ce ea considerã drept o ameninþare. acþiunea preventivã – inclusiv în dimensiunea sa militarã – este inclusã în definiþia propriu-zisã a noului tip de ameninþare“. ambele cu caracter transnaþional. la acþiunea preventivã. În timpul conflictelor tradiþionale. aºa cum transpare din poziþia lui Kissinger. despre o ciocnire între noþiunea tradiþionalã de suveranitate a statului naþiune. partea vizatã de un atac terorist este. întotdeauna luatã prin surprindere: „între anumite limite. organizate la nivel substatal sau suprastatal. de ce nu ar proceda la fel ºi alte state? De ce nu India ºi Pakistan? De ce nu orice þarã care se aflã într-un conflict prelungit cu un vecin? Ca sã nu mai vorbim despre complicaþiile care s-ar crea pornind de la condiþiile pe care le pretinde noua strategie: un înalt grad de certitudine cu privire la pregãtirile ºi intenþiile celeilalte pãrþi. Astãzi. opoziþia faþã de înfiinþarea Curþii Penale Internaþionale. subliniazã Kissinger. Este vorba despre o transformare substanþialã. aºa cum a fost ea conceputã o datã cu Pacea de la Westfalia. proiectarea unor principii pe baza cãrora orice naþiune poate recurge.258 Geopolitica Problema gravã este cã doctrina supremaþiei ºi a atacului preventiv ridicatã la rang de doctrinã internaþionalã poate declanºa o reacþie în lanþ. pentru cã. în registre ºi tonalitãþi diferite. nu este nici în interesul Statelor Unite. Poziþia lui Henry Kissinger faþã de semnalul transmis de preºedintele american conþine accente critice moderate. reþelele teroriste au capacitatea de a acþiona fãrã a transmite nici un semnal cu rol de avertizare. Cu toate acestea. Controversa în jurul „acþiunii preventive“ este un simptom al transformãrii pe care o suferã sistemul internaþional. o materializare a acestei ciocniri. reprezentând o continuare a unor acþiuni recente cu un pronunþat caracter unilateral din partea Americii: respingerea Protocolului de la Kyoto cu privire la încãlzirea planetei. pot ameninþa ºi destabiliza securitatea naþionalã ºi internaþionalã. succesul rapid al acþiunii. nu au întârziat sã aparã. Sfidarea principalã a momentului se referã la capacitatea sistemului internaþional de a se adapta noilor condiþii. nici în interesul lumii în ansamblu. cealaltã parte poate lovi la rândul ei. este modul în care aceastã opþiune este þinutã sub control ºi modul . Numãrul este deschis de un editorial intitulat sugestiv „Why Not Preempt Gobal Warming“. retragerea din Tratatul cu privire la rachetele balistice. Nu existã ceva fundamental greºit în legãturã cu acþiunea preventivã. Problema. respingerea Protocolului de la Rio cu privire la biodiversitate. altminteri. Prin urmare. iar efectele ei ar fi greu de evaluat. în care reþele de teroriºti. ºi noile condiþii ale lumii – modelate de prezenþa tehnologiei ºi a terorismului. fiind în legitimã apãrare. în cazul în care nu recurge la acþiuni preventive. care atrage atenþia asupra faptului cã anunþul preºedintelui american nu vine pe un teren gol.

printre alte lucruri. Dupã opinia noastrã. cã „unul dintre evenimentele copleºitoare ale perioadei actuale îl constituie prezentarea rãzboiului preventiv drept un instrument moral ºi legitim la care Statele Unite pot face apel în iniþiativele de politicã externã“26. Ea concepe drepturi privilegiate pentru cea mai mare putere a lumii ºi. Paul Kennedy etichetase o eventualã ofensivã preventivã împotriva Cubei drept „Pearl Harbour executat de noi“. Când se afirmã fãrã echivoc „preºedintele nu are nici o intenþie de a permite unei alte puteri strãine sã prindã din urmã. cât sã întemeieze drepturile ºi prerogativele internaþionale ale SUA. În fond. aplicând-o momentului actual. Schlesinger preia aceastã frazã a lui Paul Kennedy ºi. acest lucru trebuie însoþit de a analizã minuþioasã a contextului. de exemplu. el conchide: „nu este în interesul naþional american sã stabileascã acþiunea preventivã ca principiu universal la care sã recurgã orice naþiune“. Suveranitatea naþionalã este un principiu fundamental al relaþiilor internaþionale. cui se . inacceptabil în practica relaþiilor internaþionale. Dar tocmai aici este principala sa vulnerabilitate. în acest caz. care considerã ilegalã „ameninþarea ori folosirea forþei împotriva integritãþii teritoriale sau independenþei politice a unui stat“. el bulverseazã întreg sistemul internaþional ºi noua ordine mondialã se poate uºor converti într-o dezordine greu de controlat. America nu a fost o astfel de þarã în ultimii 200 de ani. de-a lungul timpului. precum ºi de formularea unei strategii mai ample care. noua doctrinã îºi propune nu atât sã confere o nouã fundamentare a relaþiilor internaþionale. de opþiunea acþiunii preventive. Acþiunea preventivã înseamnã o încãlcare flagrantã a prevederilor Cartei ONU.. relevã Schlesinger. consecinþele sunt severe ºi afecteazã modul în care este perceput cel mai mare stat democratic. laureat al premiului Pulitzer ºi fost consilier al preºedintelui John Kennedy.“ Serioase rezerve se ridicã ºi din altã perspectivã. în termeni severi. Opþiunea a fost însã abandonatã. unul dintre cei mai cunoscuþi istorici americani. subliniind cã „nu am fost o astfel de þarã în ultimii 175 de ani“27. Un alt autor consacrat – Francis Fukuyama – atrage atenþia asupra aceloraºi probleme: „Dacã Statele Unite au de gând sã treacã de la politica descurajãrii la cea a acþiunii preventive în lupta contra terorismului internaþional. ºi ca urmare a criticilor violente din partea unor specialiºti consacraþi precum Paul Kennedy. în cazul crizei rachetelor din Cuba. doctrina pãrãseºte matca istoricã în care s-au definit SUA ca putere care îºi face din promovarea intereselor de ansamblu ale comunitãþii internaþionale scopul principal. o datã nesocotit. stabileºte ºi limitele care constrâng noua doctrinã“25. În acel moment. atât de ataºatã ideilor de egalitate ºi de competiþie deschisã. cu mai mult de un deceniu în urmã“28 parcã nu mai recunoaºtem America tradiþionalã. sã recupereze decalajul uriaº pe care SUA l-au acumulat de la prãbuºirea Uniunii Sovietice. De aceea. nici moralã. conchide cã „acþiunea preventivã unilateralã nu este nici legitimã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 259 în care este definitã ameninþarea. Dacã refuzã sã ia în seamã principiul potrivit cãruia comunitatea internaþionalã reprezintã sursa de legitimitate pentru instituþiile internaþionale ºi cã opþiunile unui actor – inclusiv opþiunea atacului preventiv – sunt constrânse de aceste instituþii. Pentru a nu mai aminti cã acþiunea preventivã a fost condamnatã în Procesul de la Nürnberg drept crimã de rãzboi. Arthur Schlesinger Jr. Conducerea americanã a mai fost tentatã. aprecia. în virtutea unor principii general acceptate. Exemplul tipic de acþiune preventivã – atacul japonez de la Pearl Harbour – a rãmas în istorie drept un moment infam.

dar ºtie de film. în timp. Noi privim astãzi la puterile trecute prin ochii culturii pe care ne-au lãsat-o. o mare putere se putea lipsi de aceastã dimensiune a vieþii ei. nu mãreºte sau micºoreazã impozitele. supravegheazã aplicarea ºi respectarea lor. de presiunea difuzã pe care o exercitã ºi cãreia nu i se poate sustrage nimeni. forma cotidianã sub care ea se prezintã. Fireºte cã acestea din urmã au un alt relief. de vreme ce nimeni nu pune la îndoialã avantajul indiscutabil pe care îl au în acest domeniu SUA? Este o incantaþie cu nuanþe imperiale: nu numai cã America este foarte puternicã. ºtie ceea ce îi spune media. prezenþa culturalã. Este aroganþa imperiului pe teritoriul cãruia soarele nu apune. a ceea ce obiºnuiam sã înþelegem în mod tradiþional prin culturã. au atribuþii exacte. Ea nu aresteazã. promoveazã legi. în fond. Am putea chiar risca o comparaþie. din punct de vedere public. Omul obiºnuit nu cunoaºte nici creaþiile de excepþie în domeniul literaturii sau picturii. Dupã opinia noastrã. dar consecinþele sale. deºi în ordine istoricã acestea rãmân drept semne emblematice ale culturii unei perioade. Este de neînlocuit succesul economic. dar absenþa ei nu era ceva catastrofal. dar este cel puþin la fel de important cum este perceput respectivul demers. la dezvoltarea literaturii. De aceea. stabilesc orientãri ºi strategii. nici de muniþia inteligentã. de modul de viaþã al americanului cam de aceeaºi condiþie cu el. Aici nu este vorba doar de faptul cã o datã la patru ani este chematã sã schimbe puterea propriu-zisã. Este important ce face puterea. iau decizii. comportamentul pe care îl induce. ºtie ce se discutã la televizor. ar fi greºit sã reducem totul la numãrul de cãrþi scrise. ea apare drept hotãrâtoare. vorbind despre puterea culturalã americanã. rezultatul social pe care îl favorizeazã sunt decisive. la rãdãcina puterii sau superputerii se aflã forþa ei economicã este foarte adevãrat. Opinia publicã pare o putere modestã în comparaþie cu acestea. Puterea culturalã: putere de completare sau încoronare a puterii Puterea culturalã a fost îndeobºte tratatã ca o putere de completare. mai ales. importante erau puterea militarã ºi cea economicã. Puterea culturalã reprezintã interfaþa publicã a unei superputeri. Puterea culturalã este similarã cu puterea opiniei publice în sistemul puterilor clasice ale unui stat. iar pentru prestigiul ºi atractivitatea unei puteri forþa culturalã apare drept decisivã. muzicii. ai contribuþiilor durabile în domeniul creaþiei. Perioada actualã a mai adãugat ceva: cultura este ºi forma publicã de existenþã a puterii. relieful ºi prestigiul acesteia traduc puterea adevãratã a unui stat. Era bine sã existe.260 Geopolitica adreseazã un asemenea avertisment. În cele ce urmeazã avem în vedere . dar ea nu permite sã fie ajunsã din urmã. ci de standardele pe care le fixeazã. El ºtie ceea ce curge neîntrerupt pe canalele mijloacelor de comunicare în masã. de libertate. picturii. De aceea. puterea culturalã a dat mãsura unei puteri ºi. Omul obiºnuit nu are idee nici de bombardiere. Dintotdeauna. lucrurile s-au schimbat substanþial în aceastã privinþã. a rãmas semnul ei cel mai edificator. nu dã amenzi. Pentru opinia publicã internã ºi. Cu alte cuvinte. dar are o forþã de constrângere la care celelalte puteri nici nu pot aspira. dar ea este folositã în situaþii-limitã. Nu vrem sã subestimãm importanþa puterii militare. Cã. de computer. pentru cea internaþionalã.

vor sã beneficieze de drepturile ºi libertãþile americane. într-un cuvânt influenþeazã. Prin intermediul imaginilor de film sau televiziune. America orienteazã percepþii. o producþie muzicalã greu de cuprins. O asemenea raportare pozitivã poate fi obþinutã prezentând acest efort încordat. ea trebuie sã arate imaginea viitoare a lumii. care nu-ºi gãsesc uºor egal în lume. o superputere trebuie sã aibã o anumitã atractivitate ºi sã exercite un anumit magnetism. Performanþa Statelor Unite în domeniul cultural este aceea cã au ºtiut sã ofere produse pentru o gamã largã de cerinþe. din 220 de pelicule. cea care promoveazã valori culturale larg împãrtãºite. care reprezintã partea ei cea mai spectaculoasã ºi care conferã magnetism ºi atractivitate Americii. Puterea culturalã exprimã cu deosebire dimensiunea soft a puterii. atitudini. Rezultatul? O fantasticã producþie de film ºi televiziune. a consacrat stiluri. Ea nu se poate impune doar prin forþã. ia forma unui model de viaþã. Performanþa americanã constã în faptul cã pentru o societate de masã a creat o culturã de masã. dar ºi pentru noi. Cã toþi ceilalþi sunt într-un fel sau altul beneficiarii acelei reuºite. Puterea americanã este pur ºi simplu de neconceput în afara acestei puteri culturale. Ceea ce presupune iarãºi o subtilã forþã culturalã. Într-un fel sau altul. Cã America experimenteazã ºi pentru noi. a unui stil de existenþã. întemeietoare de ºcoli ºi orientãri în domeniu. Ca ºi piaþa americanã propriu-zisã. Performanþa ei este aceea cã foarte mulþi oameni din întreaga lume vor sã trãiascã precum americanii.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 261 sensul cel mai larg al acestui termen care. sã reprezinte ºi sã fie perceputã drept un fel de laborator. ceea ce însemnã. care propune bunuri pentru toate buzunarele. societatea americanã a lansat modele. ºi piaþa culturalã oferã o diversitate impresionantã. acceptat ºi chiar dorit. pretenþii ºi pregãtiri. a conturat un mod de viaþã. testeazã. Dimpotrivã. în cele din urmã. sã le prefigureze pe parcursul unor ani de zile. dar ºi producþii de top. Pe de altã parte. va trebui sã apreciem aºa cum se cuvine aceastã performanþã ºi sã o aºezãm lângã cea economicã ºi militarã. pentru ea în primul rând. dar sugerând cã reuºita este una comunã. O cercetare recentã care urmãrea sã evalueze care sunt primele 10 filme în 22 de þãri a stabilit cã. Supremaþia americanã în domeniul audiovizualului este tot aºa de netã ca ºi în domeniul economic sau militar. ceilalþi. dublatã de o strategie gradatã care sã sugereze asemenea lucruri. Ea are ºi filme de duzinã. creeazã. Dacã vom mãsura aceste noi realitãþi cu tiparele pe care ni le propun înþelesurile clasice ale culturii. 191 erau turnate în America. cea care convinge. Prin aceste instrumente impresionante. Acestea din urmã atrag. dar are ºi universitãþi-etalon. oferã puncte de reper pentru judecãþi ºi interpretãri. ºi nu constrânge.000 de studenþi strãini. anual. zeci de mii de specialiºti din toate þãrile lumii care au învãþat ºi s-au format în mediul academic american. a promovat interpretãri. Are ºi universitãþi comune. cel puþin 600. a unui mod de a fi. a impus înþelesuri. ca o condiþie de existenþã a superputerii americane contemporane. de-a lungul anilor. o culturã adaptatã condiþiei de existenþã a celor mai mulþi oameni. doresc sã se poarte precum americanii. . de avanpost care experimenteazã. riscãm sã evaluãm o realitate cu ajutorul unor criterii care nu i se potrivesc ºi sã ajungem la rezultate cu totul neconcludente. Filmele americane deþin 85% din încasãrile la casele cinematografelor din Europa ºi 80% la cele din întreaga lume. o putere mediaticã copleºitoare. sã le inculce puþin câte puþin.

„demne de urmat“. prin intermediul imaginilor uniforme puse în circulaþie de cinematografie ºi televiziune“29. Hollywood. Vom încerca sã analizãm aceastã situaþie paradoxalã. fostul ministru de externe francez. Cvasitotalitatea cetãþenilor planetei doresc sã trãiascã la fel de bine ca americanii. Perioada de la încheierea Rãzboiului Rece. Corelaþia dintre ele „face din America singura superputere mondialã multilateralã“30. Iatã atuul principal deþinut de SUA. Dacã ar fi sã judecãm dupã anumite evoluþii din ultima vreme. Hubert Vedrine. SUA au a se teme. Ceea ce înseamnã capacitatea de a promova ºi impune valori recunoscute. în principal. dacã nu chiar de supratriumf militar. declara cã americanii sunt atât de puternici deoarece „stimuleazã visele ºi dorinþele altora. Este greu de imaginat cã vreo putere a lumii va egala America în veunul din domeniile la care ne-am referit. dar Hollywood este simbolul cinematografiei moderne. cã produsele lor sunt urmãrite sau consumate cu încredere. A fost una de triumf economic. idealuri asumate. de pildã. Mai presus de toate. ale culturii de masã. care trebuia sã însemne o perioadã de triumf politic. SUA vor avea resursele de putere spre a . ci ºi sã poatã menþine aceastã poziþie pentru o bunã perioadã de timp. SUA au exportat imaginea unei þãri în care multã lume ar dori sã trãiascã. cinematografia indianã se situeazã pe primul loc. al computerului. pentru cã aceastã þarã a reprezentat vectorul principal al victoriei. de ele însele. SUA se aflã la apogeu din punctul de vedere al puterii militare ºi economice. sunt apropieri semnificative între SUA ºi Europa sau între SUA ºi Japonia. „dorite“. Ceea ce face ca SUA sã fie nu numai singura superputere mondialã. Dar nimeni nu poate nega cã ele sunt înconjurate de prestigiu. succesul american este de netãgãduit. Dar este ºi mai dificil sã ne imaginãm cã o vor egala în toate aceste domenii fundamentale. CNN sau McDonald’s reprezintã ºi simboluri ale standardizãrii. Este adevãrat cã. iar majoritatea lor ar dori sã trãiascã exact ca americanii. nici una dintre acestea nu deþine poziþii importante sau comparabile cu cele ale SUA în domeniul militar ºi cultural. dar nu una de ascensiune politicã. formule de viaþã resimþite ca „moderne“. Avantajul decisiv al Americii este acela cã deþine o supremaþie clarã în fiecare din cele trei domenii fundamentale ale puterii.262 Geopolitica moduri de organizare. nu s-a dovedit astfel. sub aspectul numãrului de filme produse anual. de triumf. Dacã Statele Unite reprezintã singura superputere a lumii de astãzi. prin intermediul filmului. al televiziunii. tocmai aici pot sã aparã vulnerabilitãþi. Acest stat nu are pentru perioada previzibilã un adversar pe mãsurã. nu ar trebui ca totul sã fie construit pornind de la aceastã realitate? Acum ºi pentru viitorul previzibil. Dacã în plan economic. De la nivelul la care se aflã. dar se aflã la un nivel foarte modest din punctul de vedere al prestigiului politic. Unul singur se profileazã parcã mai clar: chiar politica SUA. Unilateralism versus multilateralism? Situaþia unicã pe care o cunosc Statele Unite ale Americii. strategia pe care ar trebui sã o promoveze de pe aceastã poziþie au declanºat în America o dezbatere vie în jurul temei: unilateralism sau multilateralism. ªi în acest domeniu. modele de comportament împãrtãºite.

ca ºi când lumea ar fi unipolarã. Nu poate exista responsabilitate fãrã drept la decizie ºi nici invers. în anumite limite. la fel cum a fost ºi dobânditã. Poziþia pare avantajoasã pe termen scurt ºi – în anumite limite – realistã. Instituþiile financiare internaþionale au fost modelate de cãtre americani ºi servesc interese americane. Prin urmare. Aºa cum poziþia multilateraliºtilor pare dezavantajoasã pe termen scurt. drept „triumfaliºti“: „Sistemul internaþional actual este construit nu în jurul unei balanþe de putere. este sigur cã ea devine foarte costisitoare. ne îndeamnã la acest lucru. Iatã. state precum China ºi Rusia ar configura sistemul internaþional într-o manierã diferitã […]. Structurile de securitate internaþionale sunt. ci în jurul hegemoniei americane. Statele Unite nu urmãresc un interes naþional îngust. Cu alte cuvinte. în acelaºi timp. Din moment ce contextul internaþional relativ benefic este produsul influenþei americane hegemonice.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 263 forþa realizarea unui obiectiv. ci. egoist. Cã lucrarea este publicatã dupã . sistemul relaþiilor internaþionale ar trebui construit în aceastã luminã. în mare mãsurã. Corelaþiile nemijlocite pe care unilateraliºtii le stabilesc între putere ºi acþiune. dar beneficiile pe termen lung sunt neîndoielnice. de pildã. consideraþi de Joseph Nye Jr. Unilateraliºtii ridicã problema capacitãþii de acþiune a SUA. Problemã care.“31 Fireºte cã unilateraliºtii ºi multilateraliºtii nu se deosebesc în toate aspectele pe care le implicã decizia ºi acþiunea internaþionale. sã cheltuiascã banii în cadrul unor comunitãþi multilingvistice. meritã o analizã de sine stãtãtoare. cu denumiri ciudate“32. Unilateraliºtii sunt preocupaþi ca SUA sã nu cedeze din prerogativele care decurg din statutul lor special ºi. semnatã de Robert Kagan. „afundând America într-un mecanism încâlcit de luare a deciziei. pornind de la realitatea unipolaritãþii. orice diminuare a acestei influenþe le va permite celorlalþi sã aibã o contribuþie mai semnificativã la modelarea lumii. în condiþiile în care aceastã þarã acceptã concesii de tot felul ºi consimte ca principalele decizii sã fie luate în instituþii internaþionale reprezentative. o colecþie de alianþe dominate de cãtre americani […]. tocmai faptul cã Statele Unite impregneazã politica lor externã cu un înalt grad de moralitate explicã de ce celelalte state simt cã au mai puþin a se teme de economia americanã care intimideazã. un autor cunoscut pentru vederile sale unilateraliste34. este realã ºi face trimitere la raportul dintre dreptul de decizie ºi responsabilitatea pentru decizia luatã. Cei care sugereazã cã resentimentele la nivel internaþional pot fi oarecum domolite printr-o politicã americanã mai puþin agresivã se autoamãgesc. Unilateraliºtii îi acuzã pe multilateraliºti cã. îºi articuleazã interesul într-o ordine internaþionalã beneficã. De aceea. fãrã altã constrângere decât capacitatea de acþiune pe care þi-o dã puterea. în acord cu interesele ºi angajamentele lor. ei precizeazã cã disputa realã dintre cele douã poziþii nu are drept mizã „aroganþa“ americanã. se autocondamnã sã reacþioneze pur ºi simplu în faþa evenimentelor. astfel încât aceasta sã se potriveascã propriilor nevoi. hegemonia americanã trebuie activ menþinutã. în mare. Dacã li s-ar oferi aceastã ºansã. Pe termen lung. Ei vor sã transforme un moment unipolar într-o „erã unipolarã“.“33 Problema de fond a unilateraliºtilor este cea reprezentatã de costurile poziþiei lor pe termen lung. ceea ce spun Robert Kagan ºi William Kristol. sã nu fie fãcute vinovate de tot ceea ce se întâmplã în lume. „Este vorba despre puterea incontestabilã a SUA în diversele sale forme de manifestare. Pe de altã parte. O lucrare recent apãrutã.

iar multilateralismul a slãbiciunii. au stabilit pentru Saddam un prag de toleranþã mult mai mic. ºi cea a Europei. de un mecanism prin care sã-i controleze pe cei ce pot. Kagan contureazã pentru Statele Unite ale Americii un rol de „ºerif internaþional. doar pentru cã existã capacitatea de finalizare militarã. de unilateralism. fiind mai puternici. care sunt puternice. Pentru europeni. Ideea cã poziþia dominantã a SUA poate fi tradusã. logica autorului ne-ar duce la crearea unui Consiliu de Securitate al SUA. ªi nu ni se pare cã se încadreazã în atitudinea promovatã de-a lungul timpului de America.“37 În cele din urmã. chiar dacã. Lumea de astãzi nu poate fi condusã dintr-un singur centru. Tot aceeaºi logicã ne îndeamnã sã putem spune cã pe arena internaþionalã se inaugureazã o nouã ordine care þine cont doar de evaluarea. Consiliul de Securitate al ONU este un substitut al puterii care le lipseºte. Pe când americanii. iar europenii de pe Venus: ei nu cad de acord asupra multor lucruri ºi se înþeleg unii pe alþii din ce în ce mai puþin. în ultima vreme. oricând. într-o acþiune „de unul singur“. Toleranþa Europei faþã de ameninþãrile contemporane se explicã cel mai bine prin slãbiciunea sa. pentru cã el a fost gândit de SUA pentru a da celor cinci puteri postbelice o autoritate exclusivã privind legitimitatea diverselor acþiuni internaþionale. siguranþei. disparitatea puterilor lor“.“38 Consiliul de Securitate al ONU nu ar mai reprezenta decât o „aproximaþie palidã“ a adevãratei ordini multilaterale. Existã o complexitate particularã a regiunilor care nu poate fi . mai presus de orice. noi nu credem cã Kagan exprimã cu exactitate poziþia SUA.264 Geopolitica recentele disensiuni dintre unele þãri din Europa ºi SUA în problema Irakului ne-o spune chiar prima frazã: „Este timpul sã punem punct pretenþiei cã europenii ºi americanii împart o viziune comunã despre lume sau chiar cã ocupã aceeaºi lume […]. sã considere cã „ameninþarea reprezentatã de Saddam Hussein era mai tolerabilã decât riscul înlocuirii sale“. americanii sunt de pe Marte. chiar dacã acest centru este foarte puternic. în poziþia oficialã a acestei þãri au apãrut accente. unilateralismul american ar fi expresia puterii. dacã singura superputere ar mai avea nevoie de aºa ceva. „Aceia care nu pot acþiona ei înºiºi în mod unilateral vor sã dispunã. „Dar astãzi Consiliul de Securitate nu conþine decât o singurã putere.35 Slãbiciunea a cãutat dintotdeauna sã justifice inacþiunea. Ceea ce face Europa în momentul de faþã nu ar fi decât sã foloseascã instituþiile internaþionale pentru a-i constrânge pe americani sã acþioneze pe baza unor înþelegeri ºi aprobãri multilaterale. uneori îngrijorãtoare.“39 În cele din urmã. În ceea ce priveºte problemele internaþionale ºi strategice majore ale lumii de astãzi. „Ambele evaluãri au sens. dezacordul din ce în ce mai vizibil dintre ele „reflectã. interesele ºi aprecierile SUA? ªi atunci Europei ce-i mai rãmâne de fãcut? Într-o asemenea viziune. nu ni se pare deloc liniºtitoare. rol pe care poate ºi l-a autoatribuit. doar sã se înarmeze pentru a deveni o putere militarã de primã mãrime care sã poatã fi acceptatã cu drepturi reale într-un viitor Consiliu de Securitate. date fiind diferenþele dintre perspectiva SUA. sã gãseascã argumente pentru ezitare. care este slabã. SUA […]. fireºte.“35 Lentilele diferite prin care SUA ºi Europa privesc la lumea de astãzi. Ce sã înþelegem din opinia plinã de desconsiderare la adresa unui organism creat pentru a asigura o ordine internaþionalã bazatã pe lege ºi legitimitate? Atunci. dar care este bine primit“40. Mãrturisim.

Autorul american invitã la o tratare mai nuanþatã a acestei probleme. Din perspectiva acestor abordãri. Pentru altele. intervenþia în Afganistan a apropiat SUA de Rusia ºi a prilejuit o cooperare aproape de neimaginat cu câþiva ani în urmã. este dezvoltatã în literatura de specialitate distincþia dintre puterea hard ºi puterea soft. Pentru fundamentarea noului rol al SUA se folosesc ºi particularitãþile procesului de globalizare. prin poziþia lor. De pildã. formele prin care el se dezvoltã. spune Nye41. de a „mãsura“ puterea unui stat. economicã (are cea mai mare piaþã de capital). În primul rând pentru cã nici preeminenþa SUA nu este aºa de marcatã. fie . În ultima vreme. Dacã Statele Unite ale Americii. pe de altã parte. controlul nodului central al reþelei ar conduce într-o manierã cvasinormalã la hegemonie. va afecta ºi imaginea sa. Arhitectura reþelelor de interdependenþã variazã în funcþie de domeniul globalizãrii. dacã. care folosesc interdependenþele lumii de astãzi pentru extinderea propriilor reþele – obligã SUA la cooperare cu statele lumii. Este adevãrat. dar ºi apariþia sau evoluþia unor mari probleme contemporane – cum ar fi crima organizatã. din Europa. dacã sunt obligate sã conducã. culturalã (este inima culturii pop) ºi de mediu (sprijinul american este esenþial pentru orice acþiune de amploare în domeniul protecþiei mediului la nivel global). vor avea în lumea de astãzi un statut privilegiat. Din aceastã perspectivã. Tokyo s-ar putea sã fie mai important decât Washington-ul. s-ar pierde ceea ce este mai important: influenþa. credibilitatea cã intervenþiile militare sunt menite sã-i protejeze pe cei nedreptãþiþi). În multe analize.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 265 întotdeauna înþeleasã cel mai bine de la Washington. Nu numai complexitatea regiunilor lumii invitã la acest lucru. Frankfurt sã fie plasat înaintea New York-ului. abordarea potrivit cãreia centrul controleazã ramificaþiile este riscantã. aºa cum spunea Joseph Nye. Puterea militarã sau puterea economicã este puterea hard. ele sunt obligate ºi sã coopereze. în acest domeniu. cã Statele Unite au o poziþie centralã în toate cele patru forme ale globalizãrii – militarã (este singura þarã care poate proiecta puterea oriunde pe glob). traficul de droguri. comportamentul este influenþat de percepþiile referitoare la ameninþare. În celelalte domenii. Puterea hard recurge fie la mijloace de constrângere. Aici predominanþa americanã este mai accentuatã ºi. sistemul se preteazã la o asemenea interpretare (deºi. Puterea care se sprijinã pe elemente precis mãsurabile. terorismul. Pentru anumite state din Asia. SUA ar fi percepute drept o ameninþare. resursele naturale. evoluþia vieþii internaþionale aduce în prim-planul acþiunii politice o dimensiune mai puþin avutã în vedere pânã acum. ceea ce numim puterea soft. se adoptã o decizie. Lucrurile evolueazã rapid ºi se configureazã pe centre ºi regiuni. La care putem adãuga întinderea unui stat. populaþia. Existã mai multe forme de a evalua. Ideea centrului care controleazã reþelele poate fi acceptatã în domeniul militar. Globalizarea are în miezul sãu o reþea de interdepedenþe la nivelul lumii întregi. „nodul central“ al reþelei presupuse de globalizare este echivalat cu SUA. Exercitarea acestui rol preeminent în cadrul procesului de globalizare trimite la o problemã delicatã. Dorinþa de a merge singurã va slãbi în cele din urmã puterea Americii. se legitimeazã o acþiune. Poziþia centralã în reþea înseamnã putere: cine controleazã nodul central controleazã ramificaþiile. în loc de a fi considerate drept sprijin în menþinerea echilibrului. ºi anume inteligenþa – am spune înþelepciunea – cu care se promoveazã o mãsurã.

Ea mai degrabã antreneazã oamenii decât îi constrânge“42. dacã examinãm mai îndeaproape aceastã corelaþie. conferinþelor ºtiinþifice. rãspândirea modelului lor cultural nu are loc prin apelul la coerciþie. poate genera chiar reacþii de respingere (intervenþia URSS în Cehoslovacia. în acest sens. în mod similar. începând cu articolul scris de cãtre Huntington – „The . Puterea soft este ºi ea prezentã în istorie. o propensiune limpede spre a-l urma pe cel care a putut înfãptui aºa ceva. al politicii unui guvern sau a unui stat. atitudini de respect. un anume acord cu valori larg împãrtãºite. legitimare convingãtoare. Ceea ce implicã fundamentare atentã. Ambele sunt forme de manifestare ale puterii ºi putem identifica multe conexiuni ºi determinãri reciproce. Forþa exercitatã cu exactitate ºi inteligenþã inspirã o anumitã admiraþie. vom vedea cã puterea hard – exercitatã imaginativ ºi inteligent – este o sursã foarte importantã a puterii soft. de o culturã globalã în curs de apariþie. al editurilor. Trãim într-un nou mileniu. nu este nevoie ca toatã lumea sã fie de aceeaºi pãrere. chiar dacã Statele Unite sunt deosebit de puternice. Ceea ce. al universitãþilor de elitã. Într-un cuvânt. Nu ai tendinþa de a urma o þarã care este rãmasã în urmã din punct de vedere economic. spune Joseph Nye. care sã cuprindã probleme resimþite drept presante. element important al puterii soft. mulþi autori o separã total de puterea hard. de convingere a opiniei publice privind oportunitatea unei acþiuni. prioritãþi recunoscute ca atare de cãtre mulþi. grave. cã soluþia propusã. al unei mãsuri. nu credem cã am putea consemna o evoluþie pozitivã. cã se poate vorbi. este fals. Peter Berger43 subliniazã. puterea soft presupune mai întâi stabilirea unei agende politice în consens cu dominantele momentului. se numãrã printre cele mai raþionale. chiar dacã nu este cea mai bunã. manualelor universitare etc. Credem cã acest lucru trebuie sã dea de gândit. încorporând evidente elemente de conþinut americane. De aceea. este tipicã în aceastã privinþã). realizarea de excepþie declanºeazã. într-adevãr. Cum am caracteriza aceastã putere? „Numesc putere soft acea laturã a puterii care îi face pe alþii sã ajungã sã doreascã ceea ce vrei tu de fapt sã doreascã. Acest gen de putere a fost tipic pentru politica þãrilor lumii de-a lungul istoriei. Înaintarea culturii elenistice s-a produs într-un moment în care Grecia nu reprezenta o putere imperialã. În încercarea de a defini acest tip de putere. În centrul puterii soft se aflã ceea ce am putea numi indicele de atractivitate al unei acþiuni.266 Geopolitica la anumite avantaje (schimburi economice profitabile). Iar „magnetismul universal“ pe care îl exercitã lucrurile de provenienþã americanã nu se limiteazã doar la domeniul culturii pop ºi al produselor de consum. Tot aºa de adevãrat este cã simpla existenþã a puterii hard. ci doar sã existe conºtiinþa faptului cã este vorba despre ceva important. din 1968. Semnalele pe care le-au tras multilateraliºtii. Deci.44 Considerãm cã disputa unilateralism/multilateralism îºi gãseºte o dezlegare convingãtoare în ecuaþia propusã de puterea soft. dar adevãrata sa afirmare are loc în ultimul secol. Dacã am face o comparaþie între indicele de atractivitate al politicii internaþionale americane la începutul anilor 1990 ºi la începutul deceniului urmãtor. ci cuprinde domeniul firmelor de investiþii. Performanþa economicã. fãrã preocuparea de legitimare a acþiunilor. Autorul vorbeºte de „faza elenisticã a civilizaþiei anglo-americane“ pentru a sugera ideea cã extinderea modelului cultural american nu poate fi explicatã satisfãcãtor în termenii unei politici imperiale. în fond. al companiilor de consultanþã. de asemenea. magnetismul politicii sale.

Unilateralismul poate fi eficient.“47 Noua doctrinã de securitate nu s-a nãscut din senin. SUA sunt dispuse sã aibã o contribuþie directã ºi neîngrãditã de nimeni la rezolvarea ameninþãrilor actuale. a rolului de a impune standarde. Izolaþionismul însemna cã SUA îºi propuneau sã evolueze independent de lume. rolul – neîngrãdit – poate fi asumat ca urmare a puterii militare fãrã egal. Banca Mondialã sau Fondul Monetar Internaþional. 5. Ameninþãrile globale contemporane necesitã noi evaluãri ºi rãspunsuri. pot recurge la forþã chiar în mod preventiv. SUA manifestã suspiciune faþã de valoarea dreptului. parteneriatelor ºi tratatelor internaþionale. semnaleazã „arogarea. Conceptul de suveranitate naþionalã. relevã un articol din Foreign Affairs. analize. Statele Unite îºi propun ca lumea sã acþioneze în termenii impuºi de cãtre ele.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 267 Lonely Superpower“45 – aratã o direcþie. . Lumea contemporanã este o lume unipolarã. Doctrina nu preia nici unul dintre elementele îngrãdirii sau ale multilateralismului. Statele Unite pot utiliza dreptul la „prima loviturã“. „s-a datorat faptului cã statul american a avut capacitatea ºi disponibilitatea de a-ºi exercita puterea în cadrul unor alianþe ºi înþelegeri multilaterale. este ºi el învechit. fiind articulatã în jurul urmãtoarelor idei: 1. Magnetismul unei superputeri este tot atât de important ca ºi puterea sa militarã. 2. din moment ce terorismul nu cunoaºte graniþe naþionale. O superputere care nu exercitã fascinaþie înceteazã sã fie cu adevãrat superputere. 4. impus dupã Pacea de la Westfalia. O astfel de atitudine nu este echivalentã cu izolaþionismul care a caracterizat uneori Statele Unite. în noua doctrinã. cât ºi pentru alte state. SUA au urmat douã mari strategii: strategia îngrãdirii (care ºi-a gãsit întruchiparea în instituþii ºi parteneriate precum NATO sau alianþa americano-japonezã) ºi strategia multilateralismului – coagulatã în jurul unor instituþii precum GATT. De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii Doctrina de securitate expusã de preºedintele american în 2002 a iscat numeroase reacþii. de cãtre SUA. 3. singura opþiune fiind ofensiva. Cele douã orientãri s-au dovedit de succes: „secretul dominaþiei îndelungate ºi strãlucite pe care au exercitat-o SUA“. mai precis. apariþia sa este legatã de douã realitãþi gemene ale lumii contemporane: terorismul cu consecinþe catastrofale ºi puterea unilateralã a SUA. specific Rãzboiului Rece. Una dintre interpretãrile frecvente ale acestei strategii subliniazã faptul cã ea reflectã ambiþiile imperiale ale Americii. este învechit. SUA pot sã intervinã oriunde ºi oricând pentru a lupta împotriva acestui pericol. Dupã terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. controverse. dar nu este atractiv. de a stabili natura ameninþãrilor. ca ºi forþa economiei sale. în care SUA nu au ºi nici nu trebuie sã aibã vreun competitor. 6. grupurile teroriste nu pot fi þinute sub control. de a folosi forþa ºi de a impune dreptatea“46. ci trebuie eliminate. puterea ºi agenda americanã au pãrut acceptabile atât pentru aliaþi. Conceptul de deterrence (descurajare). În felul acesta.

Dupã încheierea Rãzboiului Rece. Ikenberry. neîndoielnic. Abandonarea strategiei îngrãdirii. Stabilitatea internaþionalã nu reprezintã un scop în sine. „SUA trec de la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii“48. în mod necesar.268 Geopolitica 7. modificãri în doctrina americanã de securitate. Schimbarea ameninþãrilor cu care se confruntã SUA ºi lumea în ansamblu au impus. deoarece se referã la un rol autoatribuit de „protectorat în problemele de securitate globalã“. În plan economic. existã poli economici puternici – Uniunea Europeanã. Din moment ce nu o pot face în termenii unei confruntãri clasice. Japonia. politica faþã de un stat poate duce la destabilizarea unei regiuni. de aici nu putem conchide. ªi prima metodã de a evita cooperarea este recursul la blocaje economice. sintetizând porniri imperiale. Dominaþia militarã a SUA este clarã ºi indiscutabilã. China – de care SUA nu pot face în nici un fel abstracþie. statele ostile se simt încurajate sã accelereze programele de înarmare. ºi alte state ar putea face acelaºi lucru (autorul articolului citat. În lumea de astãzi. se întreabã ce ar însemna acest lucru în cazul unor state precum Pakistan. Samuel Huntington recunoaºte poziþia detaºatã a SUA în plutonul þãrilor avansate economic. dar astãzi lumea traverseazã unul sau douã decenii de uni-multipolarism. cultural. într-adevãr. La celelalte douã eºaloane ale puterii – economic ºi cultural – lucrurile trebuie privite diferit. nu are valoare intrinsecã. Apoi. în plan militar SUA nu au rival. În al treilea rând. dar instabilitatea e consideratã necesarã pentru înlãturarea unui regim ostil Statelor Unite. militar. Problema constã în faptul cã nu este vorba despre o simplã schimbare de accent. China sau Rusia). diminuarea ponderii pe care o are multilateralismul sunt fenomene oarecum fireºti. cã am trãi într-o lume unipolarã. Care sunt posibilele probleme pe care le ridicã o doctrinã de securitate înãlþatã pe astfel de piloni? În primul rând. o astfel de doctrinã. Iar dacã SUA sunt o putere militarã unipolarã. singura superputere a lumii. puterea SUA. oarecum. pentru a putea contracara. Un hibrid: sistemul uni-multipolar Statele Unite reprezintã astãzi. este posibil sã diminueze din seducþia exercitatã de cãtre acest stat asupra opiniei publice mondiale. doctrina Bush „nu poate genera cooperare“. dacã SUA le utilizeazã. în domeniul economic ºi politic puterea este distribuitã între mai multe centre. statele ostile sunt cu atât mai atrase de armele ºi de metodele de luptã neconvenþionale. multipolar“50. Într-adevãr. a existat un „«moment de unipolaritate» – evidenþiat cu deosebire de Rãzboiul din Golf –. înainte de a intra în secolul XXI. nu poate fi vorba decât de o relaþionare a intereselor. pentru a rãspunde unor transformãri reale. promoveazã ºi el o poziþie mult mai nuanþatã faþã de rolul SUA în lumea de astãzi. de . Joseph Nye Jr. John G. care va fi. dreptul la prima loviturã ºi recursul la forþã în mod preventiv sunt domenii problematice. Hubert Vedrine vorbeºte de singura „hiperputere“49. În ultimul rând. întrucât SUA dominã chiar cu o anumitã autoritate toate domeniile care intrã în componenþa unei puteri: economic. precizeazã Huntington. ci de faptul cã SUA riscã sã nu mai fie doar o putere.

avem de-a face cu puteri majore. Momentul de dupã Rãzboiul Rece a fost jucat de SUA nu foarte inspirat. atunci nu este greu sã deducem cã UE va dispune. ci prin inteligenþã. în domeniul cultural. chiar din perspectivã americanã ºi þinând cont de interesele þãrii pe termen mediu ºi lung. În mod sigur. De pildã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 269 multipolarism. SUA sã acþioneze ca ºi când aceasta ar fi unipolarã. Lucrurile stau cumva asemãnãtor. Nimeni nu putea sã nege acest lucru. care evalueazã mai devreme. ºi a intereselor altor centre de putere ale lumii. Ceea ce ar mina globalitatea. Prima þarã care trebuia sã se îndoiascã – pentru cã ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie care sunt responsabilitãþile care decurg dintr-o asemenea poziþie – era chiar America. nu a fost bine ºi adânc citit momentul de dupã încheierea Rãzboiului Rece. rãmân unitaleraliste. pot fi întâlnite frecvent. dupã prãbuºirea URSS. puterea se impune nu atât prin forþã. Este adevãrat cã ea are o componentã care prefigureazã standardizarea ºi uniformizarea. O întreagã literaturã teoretiza ideea singurei superputeri ºi a unei lumi unipolare. în diversitatea culturilor. pe care este chematã sã o sprijine ºi sã o consolideze. de o piaþã internã mai mare decât a SUA. Din perspectiva temei de faþã. Bogãþia lumii de astãzi stã în multiculturalitatea ei. În domeniul economic au avut loc evoluþii semnificative. cu fenomenele pe care le prefigureazã. Rusia în plan militar nu sunt superputeri. Populaþia sa este mai mare ºi. America era în mod detaºat cea mai puternicã þarã a lumii. Iar inteligenþa nu poate reprezenta obiect de monopol. Japonia ºi China în plan economic. Sub impactul acestei evoluþii propune ºi Huntington formula de „sistem uni-multipolar“. Astãzi. autori precum Lester Thurrow ºi Samuel Huntington crediteazã Uniunea Europeanã cu prima ºansã de a deveni puterea economicã cea mai importantã a secolului în care am intrat de curând. puterea economicã a Uniunii Europene este aproape egalã cu cea a SUA. Sub presiunea acestei realitãþi a intervenit ºi trecerea de la formula „lume unipolarã“ la cea de „lume multipolarã“. Nimeni nu s-a îndoit. dacã nu chiar americano-centriste. Un moment se citeºte împreunã cu evoluþiile cuprinse în acel moment. în curând. Politica globalã este ºi multiculturalã. cu tendinþele pe care le anunþã. într-o lume din ce în ce mai vizibil multipolarã. Iar conducerea oficialã a þãrii nu numai cã accepta. care impun regândirea rolului SUA. cu sensurile sale adânci. Asemenea abordãri care vorbesc despre echilibrul puterilor. nu poate fi condusã lumea. Dar ea nu a jucat cum se cuvine rolul de lider real. considerãm util sã subliniem cã. dacã avem în vedere posibilitãþile de extindere ale Uniunii. astãzi. acela care priveºte mai departe. Cel puþin la nivelul potenþialului de evoluþie. Riscul mare este ca. Prima þarã care trebuia sã invite la o formulã de putere în mãsurã sã angajeze ºi alte state sau uniuni de state era chiar America. numai cã el ar fi de sorginte ºi de substanþã unipolarã. care vor sã aibã un cuvânt de spus în problemele internaþionale. Am avea de-a face cu un leadership global. în elaborarea orientãrilor mondiale. dupã opinia autorului american. dupã opinia noastrã. ci pãrea cã încurajeazã o asemenea orientare. UE alocã deja aproximativ douã treimi din cheltuielile militare ale SUA pentru modernizarea apãrãrii. în substanþa lor. Politica globalã nu poate porni decât de la aceastã realitate. luarea în calcul. cã SUA erau liderul incontestabil al lumii. ªi fãrã de care. dar care. Cele trei puteri menþionate au aproape jumãtate din produsul mondial. .

ceea ce ar putea contrabalansa superioritatea americanã în domeniu. SUA dominã toate cele trei domenii care alcãtuiesc sursele principale ale puterii: economic.270 Geopolitica Între poziþia SUA de astãzi ºi cea de acum zece ani nu este o diferenþã semnificativã. ªi astãzi.51 Existã riscul ca SUA sã fie percepute ca ºi când ar acþiona într-o lume unipolarã. Cu alte cuvinte. Percepþie care ar cultiva în rândul celorlalte state o atitudine rezervatã. Altminteri. ci ºi un avertisment asupra formelor pe care le poate îmbrãca terorismul. Pentru cã au fost lovite atât de dur. aceasta a exercitat un anumit impact asupra imaginii SUA. ele trebuie sã încadreze aceastã luptã tot în contextul unei acþiuni multilaterale. oricât de puternice ar fi. ªi astãzi. oricât de nobil ar fi efortul. de a împiedica alte þãri sã-ºi dezvolte capacitãþile militare. De ce acum se vorbeºte din ce în ce mai mult de o lume multipolarã ºi nu de unipolarism. În toatã perioada care a trecut de la încheierea Rãzboiului Rece. cum remarca ºi Huntington. SUA reprezintã singura superputere a lumii. Percepþie care favorizeazã în acelaºi timp un proces de însingurare a Americii: the lonely superpower. ni se pare extrem de edificator. ca ºi acum zece ani. de a modela politica Bãncii Mondiale ºi a FMI. SUA nu pot conduce singure lumea. Nu discutãm acum ceea ce s-a întâmplat într-o zonã sau alta unde SUA au intervenit militar. cât ºi în lupta declanºatã dupã aceea. Ca superputere modernã. de a extinde vânzãrile de arme americane. China. „Nous sommes tous Americains“ („Cu toþii suntem americani“). ca ºi acum un deceniu. chiar dacã în politica practicã unipolarismul nu este deloc înlãturat? Dupã pãrerea noastrã. promovându-ºi interesele cu prea puþinã preocupare pentru interesele celorlalþi. Lupta deschisã pe care SUA au pornit-o la scarã mondialã împotriva acestui nou pericol global a avut în vedere acest avertisment. o strânsã cooperare internaþionalã. mulþi autori ºi oameni politici ºi-au dat seama cã. existã o problemã care nu poate fi în nici un fel eludatã: frecvenþa intervenþiilor militare în care au fost implicate SUA. prudentã. Editorialul publicat de Le Monde cu acest prilej. Lumea întreagã a fost alãturi de SUA atât în momentul atacului respectiv. americanii încep din ce în ce mai mult sã fie percepuþi ca iniþiatori de diverse presiuni asupra altor state pentru a adopta valorile americane ºi practicile privind drepturile omului ºi drepturile democratice. concomitent cu limitarea comerþului cu arme din partea altor þãri. În ultimã instanþã. de a interveni în conflicte locale care nu au mizã pentru interesele americane. SUA au datoria sã se situeze în fruntea acestei ofensive. astfel încât sã serveascã interesele aceloraºi corporaþii. de a sprijini þãrile în funcþie de adeziunea lor la standardele americane în domenii cum ar fi drepturile omului sau libertatea credinþei. între timp. Ci doar frecvenþa cu care s-a recurs la instrumentele tradiþionale ale puterii. În timp. Încet-încet. de pe poziþiile unui unilateralism global. Impact stimulat de puteri ºi centre de influenþã care erau interesate sã facã acest lucru. Chiar aceastã ofensivã implicã o mare coordonare de forþe. ca acum un deceniu. celelalte puteri majore ale lumii contemporane – Japonia. el va fi pândit . militar ºi cultural. Cã a fi lider incontestabil nu înseamnã a fi hegemon. viaþa a impus corecþia respectivã. pentru cã au poziþia numãrul unu în lume. de aºteptare. Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 a reprezentat nu numai un atac terorist cumplit. Uniunea Europeanã – ocupã aproximativ aceleaºi poziþii ca ºi acum zece ani. riscul ca „politica lor externã sã fie condusã într-un mod precumpãnitor de politica internã“52. de a forþa aplicarea unor legi americane ºi în alte state. ªi astãzi.

Aici putem gãsi una dintre explicaþii. China are nevoie vitalã de tehnologia americanã. Ceea ce meritã subliniat este cã fiecare în parte are un interes vital sã stabileascã legãturi comerciale foarte strânse cu SUA. China ºi India. inclusiv de acela ca.000 în emisfera vesticã. În acest sens este amintitã frecvent trilaterala dintre Rusia. sancþionatã prompt ºi chiar ireversibil. împotriva puterii dominatoare. când existã. problema nu mai este cea a unui imperiu teritorial. în momentul de faþã. America a fost admiratã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 271 de multe pericole. În primul rãzboi din Golf. Este ºansa fãrã de care ele nu pot înregistra evoluþii tehnologice semnificative. în timp ce nici un alt stat nu deþine nici mãcar un asemenea grup. Omul obiºnuit simþea întrucâtva cã America nu are nici imperiu de extins. SUA nu au mai întrunit aprobarea Consiliului de Securitate. imitatã. nici utopii de împlinit. Pentru aceasta. Prestowitz se întreabã de ce SUA încep sã fie percepute în lume ele însele drept un stat problemã. nu cu imperii. nu peste multã vreme. În intervenþia recentã din Irak nu s-a mai bucurat nici de susþinerea tuturor statelor din NATO. SUA nu au imperiu ºi nu vor sã fie imperiu. situaþie pe care lumea nu a mai cunoscut-o pânã acum. SUA au fost în fruntea unei largi coaliþii internaþionale. unele mai deschise.000 în Europa. când SUA au 13 grupuri de luptã pe care le presupune existenþa celor 13 portavioane moderne (care sunt însoþite oriunde merg de vase care sã le protejeze de atacul unor rachete. America ºi-a definit puterea în antitezã cu cea a imperiilor.000 în Africa de Nord. SUA sã instituie reguli. dar la fel de hegemonic. nu cu întinderi teritoriale. altele mai ascunse. iar trupele americane din afara graniþelor se ridicã la circa 250.000 de persoane: 120. un rival economic al SUA. America începe sã se substituie judecãþii lumii ºi acest lucru nu are cum sã genereze acceptare. Dar când SUA deþin 43% din totalul cheltuielilor mondiale în domeniul apãrãrii ºi acest procent se aflã în creºtere. exercitând o dominaþie aºa de netã. Devine din ce în ce mai limpede cã puterea din estul Eurasiei – China – va putea reprezenta. Nesocotirea Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi chiar a NATO sunt foarte costisitoare. dar vor sã conserve dominaþia de tip imperial. ci cu cauze. În mod tradiþional. 92. i-am descoperi imediat inconsistenþa. Nu relevãm rivalitãþile dintre aceste state. mai mult de 700 de instalaþii americane pe tot globul. America a atras prin identificarea modernã pe care a propus-o. cât datoritã acestei atitudini cu totul noi. Orientul Mijlociu ºi Asia de Sud iar 15. Este adevãrat cã nici unul dintre aceste state nu vede neapãrat cu ochi buni poziþia SUA ºi fiecare ar dori sã o contracareze. Puterea obsedatã de conservarea propriului avantaj nu poate genera admiraþie. ci cu performanþe tehnologice ºi economice. Poate s-ar simþi atrasã – din punct de . sub pavãza acestei ofensive. a reprezentat un model nu atât datoritã performanþelor sale ieºite din comun. În intervenþia din Kosovo. îºi pun problema contracarãrii oricãrui stat care ar dori sã recupereze decalajul amintit. de lumea întreagã.000 în Asia de Est ºi Pacific. ci doar a NATO. ca puteri reprezentative pentru supracontinentul eurasiatic. sã declanºeze conflicte care servesc propriilor interese strategice. A fost o intervenþie aprobatã de Consiliul de Securitate ºi. deci când SUA. de cel puþin douã distrugãtoare de submarine. de vase de aprovizionare). am putea spune. Mai existã ºi altã perspectivã asupra cãreia se insistã în literatura consacratã temei: formarea unor coaliþii împotriva „hegemonului“. ci a unuia nonteritorial. Evident cã este o problemã de acþiune progresiv unilateralã. 30. Dacã am insista asupra acestei idei.

Nu dorim sã sugerãm cã dezlegarea s-ar afla în domeniul unei noi strategii de imagine. la un tip de comportament politic care sã rãmânã în memoria istoriei. Pentru o superputere. Miza este în altã parte: SUA pot susþine un examen cu valoare istoricã. Imaginea ºi prestigiul de care se bucurã nu sunt asociate doar cu performanþele lor în diferite domenii. ºi în tendinþa SUA de a lua hotãrâri unilaterale. În cazul acesta. totdeauna situat de partea dreptãþii. a dezvoltãrii. ºi în cel al lipsei de cooperare în probleme ecologice cheie. de temerile pe care. le declanºeazã existenþa vecinului puternic). În ambele planuri. Puterea dominatoare pe care o deþin Statele Unite are nevoie sã se converteascã ºi în anumite prerogative – ºi aici unilateraliºtii semnaleazã un fenomen real –. nu încape nici un fel de îndoialã cã SUA vor sã-ºi exercite prerogativele într-o formulã modernã. vocile critice. Conºtiinþa faptului cã acesta este un moment unic pentru o putere unicã va conduce. dar ea trebuie sã se concretizeze cu deosebire într-o poziþie de mare echilibru.272 Geopolitica vedere strategic – de un parteneriat cu Rusia. America a au obiºnuit opinia publicã internaþionalã cu un anume comportament. a libertãþii. care sã exprime cerinþe profunde ale vieþii internaþionale. în general. ultima ºi singura superputere globalã“. America nu poate fi într-un fel acasã ºi în alt fel pe plan internaþional. Zbigniew Brzezinski spunea cã SUA vor fi „prima. Constrângeri foarte mari pentru SUA din aceastã direcþie nu au de unde sã vinã. în cele din urmã. trebuie sã þinã seama. îndeobºte. acþiunilor ºi atitudinilor internaþionale care au început sã erodeze aceastã imagine. ºi în promovarea uneori axcesivã a cerinþelor globalizãrii. cum ar fi refuzul de a semna Protocolul de la Kyoto. imaginea internaþionalã nu este un lucru secundar. De aceea. Lipseºte ceea ce îndeobºte reprezintã liantul coaliþiilor: ameninþarea imediatã. Poziþiile critice frecvente pe plan internaþional nu rãmân fãrã ecou în plan intern. În primul rând din perspectivã americanã. SUA sunt avantajate atât de poziþia lor geograficã (America este desprinsã de tensiunea graniþelor. Semn cã situaþia va reveni la matca tradiþionalã cu care ne-a obiºnuit America. În acest sens. Asemenea fapte se situeazã ºi în planul acþiunilor militare prea frecvente. Miza se aflã în relaþia SUA cu opinia publicã internaþionalã ºi cu opinia publicã internã. Nici o decizie realistã nu poate face abstracþie de acest atu strategic de care fiecare stat. ci deopotrivã cu acest model de comportament. coaliþiile antiamericane sunt puþin probabile. vocile chiar aspre venite din interior se înmulþesc. Media ºi literatura de analizã americane sunt extrem de severe ºi extrem de atente cu evoluþia SUA pe plan internaþional. ci în cel al faptelor. SUA nu duc în spate o „raniþã cu încãrcãturã istoricã“. cât ºi de poziþia istoricã. pentru îndeplinirea cãrora nu este nevoie sã se recurgã la puseuri de unilateralism. China trebuie sã se gândeascã la viitorul ei economic ºi tehnologic. o istorie de conflicte cu vecinii. Nu este întâmplãtor cum va fi jucat acest rol. Miza problemei nu se aflã atât în relaþia SUA cu alte puteri majore ºi. preocupat de propria evoluþie. cu alte state. Direcþia principalã de presiune asupra politicii americane pe termen mediu ºi lung va veni dinspre propriul electorat ºi conºtiinþa democraticã a acestuia. . Puterea Americii stã în primul rând în puterea ei tehnologicã. Fiind singura superputere.

Nu existã planuri pentru armonizarea legislaþiei ºi nici echivalentul instituþional al Curþii Europene de Justiþie. pe fondul unei adevãrate proliferãri a acordurilor regionale ºi al unui discurs anti-multilateralism pronunþat. . nu are o instituþie permanentã similarã Consiliului de Miniºtri. cât ºi în sens de comerþ preferenþial cu diverºi parteneri – a revigorat discuþiile cu privire la regionalism versus multilateralism. cu toate acestea. O altã deosebire esenþialã constã în discrepanþa economicã din interiorul NAFTA. anul în care SUA semneazã Acordul de Liber Schimb cu Canada. în repetate rânduri. Deºi. consacrând ºi amplificând o serie de tendinþe vizibile în comerþul dintre cele trei þãri. de mimare a unei structuri comerciale noi. NAFTA a rãmas. marcheazã o schimbare fundamentalã în politica economicã americanã. Statele Unite fuseserã susþinãtorul cel mai înfocat al multilateralismului în domeniul comerþului exterior ºi un opozant la fel de hotãrât al iniþiativelor regionale. stabilindu-se ºi un program pentru eliminarea lor totalã în urmãtorii 15 ani. NAFTA nu participã la activitatea unor forumuri internaþionale. în amplificarea relaþiilor comerciale dintre ele. în esenþã. un acord comercial care stimuleazã schimbul de produse. Cu toate acestea. migraþia forþei de muncã dinspre Mexic cãtre SUA sau Canada fiind consideratã inacceptabilã. SUA completeazã acest acord de liber schimb cu unul asemãnãtor încheiat cu Mexicul. nu semneazã tratate de comerþ internaþional sau tratate referitoare la protecþia mediului. cei trei parteneri nu au în vedere crearea unei uniuni monetare ºi economice ºi nu urmãresc corelarea politicilor în acord cu o cartã economicã ºi socialã comunã. Imediat dupã semnare. Pânã în acel moment. În interiorul NAFTA nu existã libertatea de miºcare a forþei de muncã. NAFTA are rãdãcini în istoria devenirii þãrilor membre. Apariþia noii entitãþi economice a fost motivatã în primul rând de necesitatea de a face faþã provocãrii reprezentatã de integrarea europenã. Decizia SUA de a urma ºi calea regionalismului – înþeles atât în sens geografic. nu are un parlament. Acordul a apãrut ºi s-a construit pe o piaþã naturalã integratã. acordul a dus la eliminarea a mai mult de jumãtate dintre barierele vamale în ceea ce priveºte produsele agricole. NAFTA – cea mai puternicã formã de integrare economicã dupã cea europeanã – a apãrut pe o platformã de comerþ regional îndelungat. dar treptat el se extinde ºi asupra serviciilor bancare. În 1994. fãrã a beneficia de o construcþie suprastatalã menitã sã coordoneze dezvoltarea integratã a statelor componente. fiind de fapt o consfinþire a unei stãri de fapt. NAFTA acoperã în principal comerþul cu produse. diferenþele dintre cele douã acorduri economice sunt mult mai proeminente.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 273 NAFTA – o regiune natural integratã 1989. s-a cerut eliminarea majoritãþii tarifelor ºi barierelor comerciale naþionale. existã doar o comisie de arbitraj pentru a soluþiona disputele comerciale. ceea ce îi conferã o anume trãinicie. Astfel ia naºtere NAFTA – Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord (North American Free Trade Agreement). Spre deosebire de UE. Unele trãsãturi – precum forþa economicã ºi populaþia – apropie NAFTA de UE: NAFTA are o populaþie de 442 de milioane de locuitori ºi un PNB de aproape 15 mii de miliarde dolari. NAFTA nu dispune de pletora de instituþii supranaþionale ale Uniunii Europene. ea nu poate fi interpretatã doar în termeni de rãspuns la provocarea venitã de peste Ocean. De asemenea. investiþiilor ºi transportului rutier de mãrfuri.

O. în cazul în care acordul nu ar fi fost semnat. decizia de a îmbrãþiºa o strategie regionalã ºi de a nu mai considera cã multilateralismul reprezintã singura . Sbragia. aºa cum o fãcuserã chiar ºi înainte de crearea NAFTA. întrucât standardele mexicane în aceastã privinþã erau mult mai scãzute. Numeroase grupuri sociale ºi personalitãþi considerau cã acordul economic va conduce la pierderea de locuri de muncã americane – din cauza salariilor modeste din Mexic – precum ºi la prejudicierea mediului înconjurãtor. care accentua implicarea directã a guvernului în economie. canadianã ºi americanã. au evoluat în condiþii istorice diferite. De pildã. toþi membrii cabinetului au fãcut lobby în favoarea acestui proiect. O serie de lideri canadieni au exprimat. în timp ce pãrinþii întemeietori ai Americii accentuau „viaþa. înainte de a fi discutat în Congresul american. presupunând deci implicarea statului în protejarea societãþii. la un moment dat. Pânã în 1982. În lunile care au precedat votul. aºa cum semnaleazã ºi Alberta M. temerea cã mare parte dintre industriile canadiene vor migra cãtre sud. Constituþia Federaþiei Canadiene a fost un „Act al Americii de Nord Britanice“ (British North America). NAFTA a generat o vie disputã în cadrul societãþii americane în ansamblu. aºa cum stau lucrurile în cadrul UE. în proporþie covârºitoare. în Statele Unite ºi în Mexic. de ce „Statele Unite au luat. mesajele persuasive au fãcut apel la ameninþãri sau la proiectarea unor imagini înfricoºãtoare. De abia în 1980. Clinton a iniþiat nu mai puþin de 18 evenimente publice în sprijinul acordului NAFTA ºi s-a întâlnit cu peste 150 de reprezentanþi ai Camerei. libertatea ºi cãutarea fericirii“. Bill Clinton a condiþionat sprijinul pentru acord de protejarea locurilor de muncã ale americanilor ºi a mediului ambiant din aceastã þarã. Deja anumite date ºi tendinþe erau de naturã sã întreþinã aceste îngrijorãri. pentru fiecare amendament la Constituþie. Preºedintele George Bush. În Canada a fost puternicã influenþa politicii tory. Building blocks Întrebarea esenþialã în legãturã cu NAFTA este. argumentând cã el va contribui la crearea de locuri de muncã în fiecare dintre cele trei state membre. cã strângerea relaþiilor economice cu marele vecin de la sud ar putea afecta identitatea naþionalã canadianã. De la adoptare (1867) pânã în 1982. ºi-au exprimat îngrijorarea. în cãutare de forþã de muncã mai ieftinã.53 Stumbling blocks vs. Întemeietorii Federaþiei Canadiene proclamau „pacea. de pildã. Interesant este cã. Canadienii. Nu de puþine ori. Seymour Martin Lipset vorbeºte ºi de o adevãratã „prãpastie culturalã“ provenind din faptul cã cele douã naþiuni. Canada! a înlocuit God Save the Queen ca imn naþional. l-a sprijinit energic. ordinea ºi un bun guvernãmânt“.274 Geopolitica Decalajele nu sunt însoþite de o politicã menitã sã ajute statul defavorizat. canadienii trebuiau sã trimitã o petiþie Camerei Comunelor din Marea Britanie. numai între 3-5% dintre filmele care rulau în Canada erau de origine canadianã. restul fiind. Canadienii nu au rupt cu tradiþia englezã aºa cum au fãcut-o americanii. de origine americanã. subliniind rolul individului. proclamat de regina Victoria. Instructiv este faptul cã dezbaterile nu au avut loc doar pe tãrâm american. care iniþiase ºi negociase acordul NAFTA. de asemenea.

În plus. fie cã sunt de o amploare mai mare. care nu exclude. a bunãstãrii mondiale în general. Acestea traverseazã regiunile. care urmeazã logica profitului. Câteva dovezi susþin ipoteza regionalismului drept piatrã de temelie a liberalizãrii complete a comerþului: crearea NAFTA a determinat un adevãrat val de liberalizare în domeniul investiþiilor. în aceastã perspectivã. stimuleazã aderarea pânã când. integrat. Modelul este unul evoluþionist: acorduri de liber schimb – regiuni economice mari – sistem complet liberalizat. ale izolãrii. ca variantã paralelã. printr-o comparaþie cu jocul de domino: un acord regional devine atrãgãtor pentru tot mai mulþi membri. o poartã de acces cãtre economia globalã. Susþinãtorii strategiei regionale considerã cã blocurile regionale constituie adevãrate pietre de temelie – „building blocks“ – pentru edificarea sistemului global integrat. de a încuraja schimburile intraregionale ºi de a le reduce pe cele inter-regionale? – Regiunea Asia de Est poate constitui o alternativã la cele douã regiuni deja constituite? – Integrarea regionalã submineazã multilateralismul?55 Tendinþa contemporanã spre regionalizare a fost interpretatã în moduri diverse: ca înlocuitor al multilateralismului pe cale de dispariþie. regiunile ar fi adevãrate „stavile“ („stumbling blocks“) în calea liberalizãrii fluxurilor comerciale. Sistematizând. cã acordurile de liber schimb – numite ºi „grupãri geografice discriminatorii“57 –. Contribuþia regiunilor la liberalizarea comerþului mondial ar putea fi înþeleasã.56 Criticii regionalismului. de a se retrage cãtre sine. fie mai micã. în literatura de specialitate se pot identifica douã mari curente care coaguleazã dezbaterile cu privire la blocurile economice regionale. Prestaþia în cadrul regiunilor ar reprezenta. ca forþã de contrapondere. printr-o strategie gradualã. în cele din urmã. care va conduce la liberalizarea comerþului mondial în ansamblu. Teama de a nu fi exclus de pe piaþã. de a nu mai avea nici un cuvânt de spus în negocierile internaþionale alimenteazã o reacþie în lanþ. necesarã pentru a contracara efectele multilateralismului. Dezbaterea se centreazã în jurul urmãtoarelor întrebãri: – Uniunea Europeanã ºi NAFTA manifestã tendinþe de a se închide. un fel de antrenament pentru jocul mai complicat ºi mai solicitant în cadrul sistemului global. toate þãrile ajung sã facã parte din acelaºi sistem global. Rãspunsul la aceastã întrebare se înscrie în cadrul unei dezbateri actuale mai largi cu privire la raportul dintre regionalism ºi multilateralism. tendinþa – existentã ºi ea – de regionalizare dupã criterii geografice este semnificativ contracaratã de activitatea companiilor transnaþionale.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 275 cale spre liberalizarea comerþului mondial“54. în aceastã viziune. ca factor de accelerare a procesului de globalizare. Atractivitatea acordurilor de liber schimb creºte proporþional cu creºterea costurilor neaderãrii. ai blocurilor regionale considerã. constituind o adevãratã forþã care leagã grupãrile regionale într-un puternic cadru nonguvernamental. Runda Uruguay a fost încheiatã ºi ca urmare a faptului cã unele state membre ale Uniunii Europene au acceptat condiþiile GATT doar în virtutea faptului cã aparþineau acestei entitãþi economice. dimpotrivã. împiedicã liberalizarea schimburilor la nivel global. Membrii unor astfel de acorduri de liber schimb nu sunt motivaþi sã reducã . ci completeazã abordarea multilateralã. la influenþa pe care fiecare dintre aceste tendinþe o are asupra comerþului mondial.

Atunci când puterea este concentratã în mâinile unei puteri hegemon. regionalismul va reprezenta noua formã pe care o vor lua conflictele geoeconomice. care aratã cã. apartenenþa la aceste entitãþi economice este consideratã o modalitate de sporire a puterii politice. ar prezenta urmãtoarele trãsãturi: – una sau mai multe þãri mici se alãturã uneia mari. în sensul cã raportul dintre exporturile globale ºi PIB-ul global este mare. ªi mai surprinzãtor. – þãrile mici recurg la mãsuri de reformã în mod unilateral. totuºi. . dacã vizualizãm relaþia dintre gradul de liberalizare al economiei mondiale ºi numãrul actorilor care participã la economia mondialã. – când. Gradul de liberalizare este cel mai mic în momentul în care existã un numãr mic de actori de dimensiuni moderate ºi comparabile – aºa cum ar sta lucrurile în momentul în care blocurile regionale mari s-ar consolida. aceeaºi valoare mare a acestui raport se obþine în momentul în care pe scena comerþului mondial existã o multitudine de actori. Criticii regionalismului cred cã menþinerea unui sistem regional consumã din resursele necesare menþinerii ºi consolidãrii unui sistem global. fie „al doilea regionalism“61 (spre deosebire de regionalismul anilor ’60). se poate vorbi de liberalizare. care nu sunt urmate de mãsuri cu caracter reciproc din partea þãrii/þãrilor mari. ridicate pe fundaþii de naturã politicã. în mod esenþial. ci modest.276 Geopolitica barierele comerciale ºi vamale cu statele nemembre. nu mai sunt interesaþi de consolidarea unui sistem comercial care. Într-o astfel de evaluare. dacã nu chiar contraproductivã. aceasta ia naºtere ca urmare a unor concesii fãcute de þãrile mici. în cele din urmã. economia mondialã este relativ liberalizatã. mai degrabã decât sã contribuie la unificarea sa. de atingere a pragului de stabilitate. sau nu pur economice. NAFTA este o problemã de politicã externã Valul de regionalizare care caracterizeazã perioada actualã. – gradul de liberalizare între membri nu este spectaculos. tind sã fragmenteze economia mondialã. instrumente ale economiei politice. îºi concentreazã toate eforturile în interiorul acordului din care fac parte. modelul aratã cã raportul dintre comerþul mondial ºi PIB mondial ar cunoaºte cea mai scãzutã valoare în momentul în care numãrul actorilor de mãrime ºi forþã comparabile ar fi de 3. Drept dovadã în acest sens este adus un model matematic conceput de Jagdish Bhagwati59. ci mai cu seamã politice: „sistemele de schimb regional reprezintã. obþinem o curbã în forma literei U. ele sunt în egalã mãsurã menite sã protejeze statele de propriile grupuri interne de interese ºi sã protejeze statele unele faþã de celelalte“58. Deci motivele care întemeiazã crearea zonelor comerciale de liber schimb nu ar fi economice. sã aibã o dimensiune globalã (vezi harta 19). – conotaþiile politice ale acordurilor de liber schimb le întrec în semnificaþie pe cele economice. fie cã este denumit „noul regionalism“60. Pentru SUA. iar contribuþia strategiei regionale la creºterea bunãstãrii generale ºi a bunãstãrii participanþilor este minimã. Blocurile comerciale mari. cu consecinþe politice dintre cele mai serioase.

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 277 a) b) Harta 19: a) Building blocks b) Stumbling blocks .

Primul regionalism. cu cât distanþa este mai micã. a înregistrat un cvasieºec (excepþie fãcând procesul de integrare europeanã). eºecul Rundei Uruguay de a relansa sistemului mondial ghidat de multilateralism. Ce a intervenit nou între anii ’60 ºi anii ’90 pânã în punctul în care SUA – arhitect ºi susþinãtor al sistemului comercial multilateral – au decis sã urmeze ºi calea regionalã. mai ales. iar statele sunt tentate sã recurgã la strategii care sã valorifice apropierea geograficã. Fluxul comercial este invers proporþional cu distanþa geograficã ºi cu valoarea tarifelor vamale ºi comerciale. În acel deceniu. Prin urmare. Acest lucru are loc ca urmare a faptului cã noul regionalism este stimulat de mãsurile de eliminare a barierelor vamale ºi comerciale. participanþii la astfel de acorduri sunt. Compatibilitatea . Stabilitatea ºi prosperitatea Europei Occidentale erau vãzute ca fiind compatibile cu obiectivul american de a îngrãdi puterea sovieticã. trei motive se desprind ca relevanþã ºi greutate: – mediul de securitate modificat în datele sale fundamentale. al anilor ’60. Proiectul nu s-a bucurat de succes nici în rândul politicienilor – pe motiv cã un astfel de parteneriat ar fi alimentat sentimentele antiamericane (exprimate în mod oficial de generalul de Gaulle) – nici al economiºtilor – pe motiv cã ar fi diminuat câºtigurile americane acumulate de pe urma comerþului liber ºi a sistemului GATT. ar produce prosperitate ºi ar preveni reapariþia condiþiilor care au favorizat ultima conflagraþie mondialã. a rutei regionale pe care se îndrepta Europa Occidentalã a avut loc pe baza unor serioase considerente strategice. Dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. distanþa fizicã devine o variabilã mult mai semnificativã în ecuaþia comerþului. – succesul integrãrii europene. sã nu se mai opunã celui de-al doilea val al regionalismului ºi. Acordurile regionale preferenþiale – caracteristice perioadei interbelice – au fost multã vreme considerate drept cauza de fond a confruntãrii care a urmat. politica externã americanã de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost ghidatã de multilateralism: comerþul mondial pe baze nediscriminatorii. precum ºi cu acela de a menþine stabilitatea unui sistem internaþional multilateral. Prin urmare. însemnând North Atlantic Free Trade Agreement (în care ar fi urmat sã fie inclusã ºi Marea Britanie). pe lângã faptul cã ar susþine interesele comerciale ale SUA. importanþa distanþei geografice creºte. tendinþele protecþioniste din partea unor grupuri de interese americane.62 De aceea. – necesitatea de a asigura securitatea ºi stabilitatea graniþei cu vecinul din sud.278 Geopolitica – determinantul „regional“ este înþeles în sensul sãu geografic/fizic. Acceptarea. În momentul în care valoarea tarifelor vamale ºi comerciale scade. refuzul europenilor de a participa la negocieri comerciale multilaterale în 1982. au existat voci care au propus încheierea unui acord NAFTA. Unul dintre motivele eºecului a fost ºi opoziþia din partea SUA. noul regionalism mai este denumit „regionalismul regional“. Pe lângã acestea. cu atât valoarea fluxurilor comerciale creºte. de cãtre SUA. sã înþeleagã acest regionalism mai mult în sens geografic decât în cel de comerþ preferenþial? Existã mai multe motive care explicã schimbarea de orientare a politicii comerciale americane: recesiunea ºi instabilitatea economicã din deceniile al ºaptelea ºi al optulea. de cele mai multe ori. securitatea ºi abordarea multilateralã în comerþul exterior erau vãzute de cãtre americani drept douã feþe ale aceleiaºi monezi. vecini.

ci este o modalitate de a preveni un pericol esenþial. în cadrul acestora.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 279 dintre interesele de securitate ºi interesele economice ale SUA a determinat succesul abordãrii multilaterale. cu succesul integrãrii europene: „Era din ce în ce mai dificil sã convingi Congresul american cã SUA nu trebuie sã recurgã la acorduri comerciale preferenþiale discriminatorii în condiþiile în care exportatorii americani se confruntau cu astfel de practici din partea europenilor. se ºtie. acela de a avea la graniþa de sud o þarã sãracã ºi. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. calea regionalã reprezintã o încercare de sporire a puterii de negociere a SUA în context multilateral. calea regionalã îmbrãþiºatã de SUA este folositã mai mult ca un factor de presiune în negocierile internaþionale multilaterale. Calea regionalã este atrãgãtoare pentru America ºi din motivul cã aceastã þarã are capacitatea de a face parte din mai multe acorduri încheiate pe baze geografice – America face parte din NAFTA. aºa cum am arãtat. un fel de sperietoare la care SUA apeleazã pentru a forþa concesii din partea diferiþilor parteneri. diminuarea posibilitãþii ca între þãrile europene sã izbucneascã un conflict militar a modificat evaluãrile în domeniul securitãþii fãcute de americani. Mexicul. eficienþã sau creºtere economicã. Regionalismul pe baze preferenþiale nu va fi contracarat de insistenþa americanã de partea multilateralismului. Din acest moment. ba mai mult. Integrarea Mexicului are ºi ea o importantã dimensiune strategicã.“64 Mai mult. Prin urmare. acela de lider incontestabil – le oferã o altã poziþie în negocierile multilaterale propriu-zise. Al doilea motiv care explicã opþiunea regionalã a SUA are de-a face. în cele din urmã. Faptul cã SUA pot participa la mai multe grupãri ºi cã. – Fondul Monetar Internaþional – cadrul formal care sã punã ordine în schimburile monetare la nivel mondial. – Banca Mondialã – cadrul care sã asigure mobilizarea surselor pentru dezvoltare. În felul acesta. dar ºi din APEC. a sistemului de comerþ mondial bazat pe patru piloni instituþionali fundamentali: – GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) – cadrul formal pentru comerþul liber. au o capacitate sporitã de a juca un rol semnificativ – de cele mai multe ori. pe deasupra. dupã cum relevã Alberta Sbragia63. în cinci propoziþii67: – NAFTA nu va avea efecte asupra numãrului de locuri de muncã din Statele Unite. el va atrage noi membri. Importanþa geopoliticã a acordului este sintetizatã de analistul Paul Krugman. . în viziune europeanã. a fost creat contextul ideal pentru articularea argumentului cã una dintre cele mai bune metode pentru a face faþã regionalismului european este aceea de a crea un regionalism nord-american ºi cã. Pentru SUA acest acord nu înseamnã locuri de muncã. Prezenþa acestei þãri în structura NAFTA duce la procurarea de resurse energetice suplimentare ºi reduce dependenþa de Orientul Mijlociu. deþine importante zãcãminte de petrol. instabilã. cele douã regionalisme îºi vor uni forþele. – sistemul monetar bazat pe convertibilitatea dolarului. Devenea evident cã regionalismul în Europa nu va dispãrea. Statele Unite au fost nevoite sã acþioneze într-un mediu în care legãtura dintre securitate ºi politica economicã externã era mult redusã faþã de perioadele din trecut. profesor de economie la cunoscutul Massachusetts Institute of Technology.

doar un sfert din comerþul SUA este derulat cu cei doi vecini ai sãi. Spus mai direct ºi oarecum simplist. mai mult de douã treimi din comerþul exterior al acestora este derulat cu Statele Unite. se poate spune cã NAFTA nu reprezintã începutul unui proces de integrare al Americilor similar sau analog celui care traverseazã continentul european. un mic câºtig în venitul general al SUA. Comerþul direct dintre Canada ºi Mexic este foarte redus. NAFTA este în mod esenþial o problemã de politicã externã. Comerþul SUA cu partenerii sãi din interiorul NAFTA este intens. Mai curând. pentru Canada ºi pentru Mexic comerþul exterior înseamnã comerþ exterior cu Statele Unite. sã le sporeascã puterea în sistemul multilateral pe care l-au creat ºi impus dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. NAFTA este rezultatul unei strategii prin care SUA îºi propun sã rãspundã diverselor provocãri venite din mediul lor extern. în afara capacitãþii sporite de negociere într-un cadru multilateral ºi a impunerii unui control puternic asupra vecinului din sud. NAFTA permite Statelor Unite sã urmeze ºi o cale regionalã care. În schimb. probabil. nici nu va ajuta mediul înconjurãtor.280 Geopolitica – NAFTA nici nu va prejudicia. totuºi. – NAFTA va produce. NAFTA – cel puþin în forma în care funcþioneazã acum – nu prezintã foarte multe motive de atractivitate pentru SUA. – NAFTA va conduce. în anumite condiþii. atunci el apare mai puþin relevant: „Canada este partenerul numãrul unu al Statelor Unite.“66 Þinând cont de aceste considerente. Sintetizând. la o uºoarã scãdere a salariilor reale ale muncitorilor necalificaþi din America. în ciuda acestui fapt. iar Mexicul al treilea. raportat la volumul pe care îl au schimburile comerciale ale SUA. – Pentru SUA. .

solicitã alt preþ. Aici trãieºte peste jumãtate din populaþia fostei URSS. o prãbuºire simultanã a sistemului politic ºi economic. Rusia a constituit forþa principalã a unei structuri statale întinse pe o mare suprafaþã a continentului eurasiatic. Nu este vorba numai de dificultãþile propriu-zise ale transformãrii. Un moºtenitor legal al fostului imperiu existã: Rusia. astfel. Rusia cuprinde aproximativ 75% din suprafaþa fostului teritoriu sovietic ºi 60% din potenþialul economic. un adevãrat cutremur politic. pretinde alte eforturi. ceea ce ne obligã sã judecãm în alþi termeni. s-ar spune cã transformarea nu este atât de profundã. Destrãmarea fostului imperiu poate fi numitã. fãrã a reuºi sã evite prãbuºirea finalã. Ea a modificat contururile statale în regiune ºi plaseazã Rusia într-o poziþie cu totul particularã. În felul acesta. iar seducþia imperialã continuã sã fie puternicã. de o delegitimare a statului. de o pierdere a încrederii ºi speranþei. parcã amânându-ºi deznodãmântul. nevoitã peste noapte sã-ºi revadã prioritãþile. care contrasteazã izbitor prin modul de desfãºurare: unul înfãptuit cu repeziciune. Avem în vedere nu numai destructurarea propriu-zisã. a dispãrut. de fapt. ultimul imperiu. Celãlalt a mai întârziat. divizarea Germaniei s-a încheiat. sã se modifice radical. însoþitã de temeri ºi derutã. evoluþia sa. S-a schimbat pur ºi simplu contextul geopolitic în care era plasatã Rusia. un imperiu care fusese construit cu metodã timp de trei sute de ani ºi a cãrui ultimã denumire a fost Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. În toate þãrile din Europa Centralã ºi de Est tranziþia este un proces dureros. Rusia deþine cea mai mare parte a armamentului sovietic.Poligonul rusesc Laborator al unui nou experiment istoric Sfârºitul Rãzboiului Rece a fost marcat de douã evenimente geopolitice majore. Ea a fost sedusã de . Pe continentul rusesc ea îmbracã o altã complexitate. Transformarea internã a Rusiei reprezintã procesul cu cele mai mari semnificaþii geopolitice. cea mai mare parte a bogãþiilor naturale ale defunctei uniuni ºi se întinde de la Marea Neagrã la Oceanul Pacific (vezi harta 20). aºa cum era cunoscutã de multe decenii. fãrã ezitare. Rusia se aflã la o rãscruce de tentaþii. O tulburãtoare transformare a fãcut ca harta Eurasiei. într-o altã perspectivã. Judecând dupã mãrimea Federaþiei Ruse. Rusia a reprezentat pivotul unui imperiu. aºteptând doar momentul prielnic. în special nuclear.

Seducþia trecutului este imensã. fãrã a fi preocupatã cum se cuvine de propria dezvoltare. în noul context.282 Geopolitica BIELORUSIA Moscova UCRAINA R U S I A MOLDOVA KAZAHSTAN GEORGIA UZBEKISTAN ARMENIA AZERBAIDJAN TURKMENISTAN TADJIKISTAN KÎRGÎSTAN Harta 20: Comunitatea Statelor Independente (CSI) întindere. Din perspectivã geopoliticã. deci. pe teritoriul rus concureazã mai multe Rusii. Rusia este mai puþin pregãtitã pentru a face faþã noilor modele de dezvoltare. tipului de competiþie pe care o implicã evoluþia postindustrialã. Evoluând potrivit unor precepte clasice. care a avut în vedere cu preponderenþã factori de ordin cantitativ. strategii ºi valori deosebite. þarã în care aceastã orânduire ºi-a gãsit elemente de sprijin într-o întreagã evoluþie . De aceea. De data aceasta. ca dezavantaje. în care întinderea a reprezentat aproape o obsesie (în timp. Rusia reprezintã un teritoriu extrem de instructiv. dar foarte costisitoare. simbolizând modele. privitã ca un adevãrat poligon de încercare pentru principalele teorii ale geopoliticii. Evoluþia istoricã a statului rus a consacrat un mod tradiþional. Care dintre ele va învinge? Rusia poate fi. fascinant chiar. este un atu sau un dezavantaj? Dar mãrimea teritoriului? Þarã care a întemeiat ºi simbolizat socialismul. sã se întoarcã asupra ei înseºi. nu este exagerat sã spunem cã. Ceea ce reprezentau pânã ieri atuuri pot fi privite. poate chiar elemente constitutive ale unei poveri istorice. tocmai întinderea. copleºitoare. o abordare de tip clasic a dezvoltãrii. Acum Rusia este somatã de istorie sã se desprindã de propriul ei model de dezvoltare. în care prioritãþile au fost reprezentate de semne emblematice ale extensivului: mãrime. sã-ºi racordeze cadenþa cu cea a lumii de azi. în prezent. ca un imens laborator unde ele sunt testate. Faptul cã astãzi Rusia are o armatã numeroasã ºi puternicã. mereu subsumatã expansiunii. reprezintã sfidarea. ea a degajat chiar un sens al vastitãþii). corelatã cu o mare diversitate etnicã. Frustrãrile prezentului. suprafaþã. fiind þara unde niciodatã evoluþiile nu au fost încheiate. dimensiune.

„înapoierea oceanicã“ a Rusiei s-a accentuat dramatic dupã încheierea Rãzboiului Rece. când a pierdut practic ieºirea la Marea Neagrã ºi importante cãi de acces la Marea Balticã. O mare þarã. Fiind într-o asemenea poziþie. Expansiunea s-a fãcut prin intermediul conflictelor militare. psihologicã. Fireºte cã Rusia compenseazã acest dezavantaj prin poziþia privilegiatã: ea ocupã zona cea mai întinsã ºi inima Eurasiei. Independent de definiþii ºi caracterizãri. Rusia este confruntatã dintr-o datã cu o sumedenie de sfidãri. care prin forþã militarã s-a extins enorm. de placã turnantã. moºtenitoare a unei evoluþii niciodatã încheiate. care nu au cunoscut întreruperi semnificative. între ea ºi aceastã mare interpunându-se statele baltice.4 Situaþia geograficã a Rusiei este. sunt autori care vorbesc despre Rusia ca despre o „fundãturã continentalã“. cãrora nu le poate face faþã decât prin coerenþã internã. Este un proces care are loc sub o teribilã presiune istoricã. Rusia este supusã unor câmpuri de forþã teribile. continuã autorul. O camerã cu un fotoliu îndreptat cãtre un perete pe care se afla o hartã: harta lumii vãzutã de la Moscova. Douã fapte ni se par ilustrative în acest sens. nu obiºnuiesc sã rupã din timpul lor pentru a gândi asupra „imperativelor istorice ºi geopolitice care modeleazã relaþiile unei naþiuni cu lumea“3. paradoxalã. supraevaluarea rolului unui stat centralizat). poate pentru cã presimþea cã îndelungata sa carierã în fruntea Ministerului de Externe nu avea sã mai dureze mult.Poligonul rusesc 283 istoricã (conducerea de tip autoritar. în cadrul a 38 de campanii militare. Gromîko îºi invitã oaspetele într-o încãpere alãturatã biroului sãu. desfãºurat cu metodã. de aceea. sã privesc la aceastã hartã ºi sã reflectez“2. între 1700 ºi 1870. Se poate. . Dar o placã turnantã nu existã ºi nu funcþioneazã doar prin sprijin extern. Zbigniew Brzezinski îºi începe cartea sa Game Plan cu relatarea unei scene demne de luare-aminte. cea mai importantã fiind reconstrucþia internã. din care numai douã au fost defensive. Arareori aceastã conºtiinþã geograficã a statului apare atât de pregnantã. a unui teritoriu de mãrimea Olandei (vezi harta 21). de dominatoare ca în cazul Rusiei. Rusia a petrecut 106 ani numai în lupte. fãrã îndoialã. nu are ieºiri sigure spre Oceanul Planetar. Rusia joacã rolul de adevãrat tampon.1 În prima parte a anului 1985. pe baza unei viziuni ºi care a avut drept rezultat anexarea în fiecare an din ultimele douã secole. O istorie de permanent expansionism teritorial. geopolitica poate fi sugestiv descrisã ºi prin cuvintele lui Haushofer: „conºtiinþa geograficã a statului“. iar interesul lumii întregi este ca aceastã placã turnantã sã existe ºi sã funcþioneze. De pildã. într-adevãr. Suferinþã clasicã. în medie. Gromîko se plaseazã într-o linie de continuitate cu marile dominante ale istoriei ruseºti. dar nu se poate ocoli întrebarea pe care ºi-o pune autorul american: oare câþi miniºtri de externe ai statelor occidentale au o asemenea hartã ºi vin sã mediteze în faþa ei? Înalþii demnitari. socialã. Poate din curtoazie. conferind acestei þãri rolul de laborator al unui nou experiment istoric. care fixeazã adevãrul fundamental cã politica trebuie sã fie pãtrunsã de condiþia geograficã în care are loc. Ea se situeazã la întretãierea nu numai a unor zone politice. Ministrul de externe îi mãrturiseºte oaspetelui cã de câteva ori pe sãptãmânã se retrage în respectiva încãpere ºi „nu fac decât sã stau aici. specula cu privire la ceea ce va fi gândit ºi imaginat Gromîko în faþa hãrþii. Þarã de dimensiuni continentale. ci ºi a unor mari spaþii culturale. un înalt funcþionar NATO este invitat de Andrei Gromîko la Moscova.

ªi. Restabilirea misiunii geopolitice a Rusiei depinde. moment într-adevãr foarte important în devenirea acestei þãri. Prima Rusie – Rusia Kieveanã Chiar în literatura de specialitate este puþin abordatã problema originilor îndepãrtate ale Rusiei. Ei veneau dinspre Baltica în cãutarea unei rute comerciale mai scurte spre Constantinopol. Ulterior. istoria Rusiei începe cu Rusia Kieveanã. sarmaþi. slavii se amestecã ºi cu alte populaþii aflate deja în aceste þinuturi – finlandezi. bulgari –. dacã aceasta din urmã nu existã. perceperea Rusiei drept „o pradã“ poate deveni obsedantã. în primul rând. în câmpiile Niprului s-au aºezat slavii orientali. London. Presiunea exterioarã nu poate fi contracaratã decât de o presiune interioarã.284 Geopolitica Marele cnezat al Moscovei 1462-1689 1689-1801 1801-1904 1904-1991 Harta 21: Istoria de expansiune a Rusiei (apud Geoffrey Parker. . sciþi. The Geopolitics of Domination. de calitatea rãspunsului la problema dezvoltãrii sale interne. p. de Rurik. 1981. formând o primã unitate statalã. Routledge. Este o mare miºcare demograficã ce se încheie în jurul secolului al VII-lea. se pare. La rândul lor. 86) prin vitalitate proprie. Locul geografic pe care a apãrut Rusia Kieveanã a fost mai întâi ocupat de o ramurã a vikingilor condusã. cunoscutã sub numele de Rusia Kieveanã5. la fel de puternicã. Cel mai adesea.

deci la puþin timp de la convertirea oficialã. de frumuseþea ritualurilor bizantine. Sã nu uitãm cã. la nord. la sud. Schimbul intens de mãrfuri va contribui la înflorirea a douã mari oraºe pe aceastã rutã comercialã: Novgorodul. Rusia Kieveanã cuprinde tot acest bazin încadrat de reþeaua de râuri amintite. În sud. la nord-vest pânã undeva cãtre Munþii Urali iar la nord atingea þãrmurile Mãrii Baltice. într-un sens mai larg. nu se mai gãseau decât „vreo douã sute de case prãpãdite“7. care înlesnesc negoþul. De aceea. Cã negoþul este explicaþia ascensiunii lor o dovedeºte ºi faptul cã aºezãrile din jur nu erau suficient de puternice pentru a susþine asemenea oraºe. de aproximativ 1. El procedeazã la o convertire oficialã ºi la 988 populaþia Kievului este botezatã în bloc în apele Niprului. la est Donul ºi Volga. situat chiar pe Nipru.000 de kilometri. nu peste multã vreme. þinutul pe care se aflã astãzi Petersburgul. Nu am putea explica aceastã expansiune rapidã în afara existenþei a douã condiþii naturale: stepa uºor de strãbãtut ºi reþeaua de râuri de care am amintit. La vest se aflã Bugul ºi Nistrul. Kievul capãtã preeminenþã asupra Novgorodului ºi îºi întinde influenþa atât spre sud. Kievul este situat pe Nipru. începe un comerþ înfloritor pe mare. sfinþii Chiril ºi Metodiu traduc cãrþile sfinte în slavonã. deplasarea ºi. pentru a uºura opera de evanghelizare a slavilor. La cinci ani dupã aceastã invazie. ºi suprafaþa pe care se întindea Rusia Kieveanã era considerabilã. sau conducãtorii politici sunt deciºi sã evolueze în aceastã direcþie. iar cea a Sfintei Sofia din Novgorod între 1045 ºi 1052. Cu timpul. distrugând un imperiu pe cale de a se naºte. iar nãvãlirea mongolã (1241) nu face decât sã-i aplice lovitura de graþie. Acest act energic al unui prinþ a putut avea loc pentru cã a fost pregãtit de o întreagã operã misionarã. cândva atât de înfloritor. se pare. ºi Kievul. ºi o mare vulnerabilitate. el fiind chiar denumit „Bizanþul de pe Nipru“.Poligonul rusesc 285 Apariþia ºi dezvoltarea „Primei Rusii“ nu ar fi fost de conceput fãrã rolul decisiv al cãii comerciale dintre Baltica ºi Marea Neagrã. În lipsa unui obstacol natural semnificativ. invazia mongolã din secolul al XIII-lea s-a abãtut cu toatã forþa asupra Kievului. . Noua religie este acceptatã cu destulã hotãrâre. tot în veacul al IX-lea. spune Fernand Braudel. în plus. Rusia Kieveanã ocupa o bunã parte din ceea ce numim astãzi Rusia europeanã (deci ºi regiunea care se va numi mai târziu Moscova). iar ruta continentalã scade în importanþã: „calea maritimã a ucis drumul comercial“. Principalul avantaj al acestei cãi comerciale consta în faptul cã transportul se fãcea pe apã – utilizând cursul Niprului – ºi cã istmul dintre Baltica ºi Marea Neagrã. Este important sã menþionãm cã aceastã influenþã se extinde pe un teritoriu încadrat de un sistem de râuri (vezi harta 22). Aceste avantaje de ordin geografic au reprezentat. iar la nord Dvina ºi Neva. care mergea mai departe spre Bizanþ sau Bagdad ori spre greci. ea mergea pânã la jumãtatea distanþei dintre Kiev ºi Marea Neagrã.6 Kievul decade. cât ºi spre nord. de vreme ce construcþia catedralei Sfânta Sofia din Kiev are loc între 1025 ºi 1037. pe locul unde se afla Kievul. atunci când Constantinopolul este ocupat de latini (1204). Kievul adoptã creºtinismul ca religie de stat sub principele Vladimir cel Sfânt. nu cunoaºte obstacole naturale importante. comunicarea cu þinuturile apropiate. impresionat.

87) . The Geopolitics of Domination.286 Geopolitica Harta 22: Rusia Kieveanã ºi Rusia Moscovitã (apud Geoffrey Parker. p.

„este istoria transformãrii unui ostrog neînsemnat în capitala unui imperiu eurasiatic“8. Îmbracã de la început haina centralismului autoritar ºi tot de la început îºi afirmã dorinþa de cucerire ºi expansiune. Începând din secolul al XV-lea asistãm la un proces de expansiune rapidã ºi constantã ale cãrui momente de vârf sunt atinse în timpul domniilor lui Ivan III ºi Ivan cel Groaznic. nici o densitate demograficã ridicatã. aceastã reþea de râuri a reprezentat tot atâtea posibilitãþi de înaintare într-un teritoriu care nu prezenta nici obstacole naturale. cu capitala la Sarai. Nu vom intra în amãnuntele acestor impresionante cuceriri teritoriale. Asistãm. potrivit lui Geoffrey Parker9 chiar la o retragere masivã. Petru I. Ecaterina II ºi Alexandru I. Rusia a obþinut independenþa faþã de Hoarda de Aur (1480). care fugea din faþa nãvãlitorului. Subliniem aceastã trãsãturã pentru cã ea figureazã în mai toate studiile geopolitice care încearcã sã explice extinderea rapidã a Rusiei. De la început. Naºterea celei de-a doua Rusii are loc. preferat de unii istorici chiar ºi lui Petru cel Mare. Neva. De ce este important Ivan III? În primul rând pentru cã. sublinia Kerner. cnezatul moscovit a evoluat într-o formã absolutistã ºi centralizatã.10 Este primul lider al noului stat care adoptã titulatura de þar (cuvânt care derivã din „Cezar“). ele au devenit adãpostul natural al populaþiei locale. Un moment esenþial în devenirea Rusiei Moscovite îl reprezintã domnia þarului Ivan III (1462-1505). fiind un imperiu preponderent comercial. Mulþi autori explicã centralismul statului rus ºi prin influenþa exercitatã de tãtari. Nãscându-se în luptã ºi prin luptã. Dvina. În aceastã privinþã existã o deosebire esenþialã între Rusia Moscovitã ºi cea Kieveanã. Nucleul celei de-a doua Rusii. populaþia localã plãtea tribut noului stãpân ºi încerca sã dobândeascã independenþa faþã de ocupant. care. Donul. Cu deosebire atractiv a fost þinutul dintre Volga ºi Oka. sub conducerea lui. În stepa ruseascã se aflã ºi imense pãduri. formarea acestui stat are loc în contextul unor sfâºieri ºi dispute interne între diferiþi conducãtori locali. acum organizat într-o structurã statalã – Hanatul Hoardei de Aur. La sfârºitul secolului al XV-lea. cunoscutã ºi sub denumirea de Rusia Moscovitã. Moscova devine capitala statului centralizat rus. De aceea.Poligonul rusesc 287 A doua Rusie – Rusia Moscovitã „Istoria Moscovei“. în condiþii mult mai încordate decât cele în care s-a format prima Rusie. pe Volga inferioarã. Ca ºi în cazul Rusiei Kievene. prin urmare. mai bogate în pãduri. se formeazã în regiunea mãrginitã la est de fluviul Volga iar la nord-vest de podiºul Valdai. Vom menþiona doar câteva trãsãturi ºi momente. Din zona aceasta izvorãsc Volga. Niprul. din prosperitatea celui kievean. la o adevãratã migraþie a populaþiei din stepele sudului spre þinuturile din nord. Ea ia forma luptei pentru dobândirea neatârnãrii faþã de mongoli. Concentratã cu deosebire în aceastã regiune. zonã în care se afla ºi ceea ce numim astãzi regiunea Moscovei (vezi harta 22). era mult mai liberalã. Acestea au reprezentat pentru mongoli zone greu accesibile. în acelaºi timp. denumit ºi „Mesopotamia ruseascã“. Legãturile dintre cele douã . Rusia Moscovitã se bucurã din punct de vedere geografic de acelaºi amplasament geografic favorabil ca ºi Rusia Kieveanã. statul moscovit nu mai pãstreazã aproape nimic din liberalismul.

Astrahan. Se prefigureazã o tendinþã care va deveni evidentã pe timpul lui Ivan cel Groaznic.000 de locuitori sunt obligaþi sã pãrãseascã oraºul. Controlul acestor poziþii a reprezentat un obiectiv formulat în termeni strategici: asemenea istmuri reprezintã liniamente mai uºor de apãrat în cazul unui atac din afarã. Expansiunea cnezatului Moscovei a avut loc într-o manierã concentricã. þãrile baltice – Estonia. indiferent cine s-a aflat pe tron ºi indiferent ce viziune împãrtãºea cu privire la viitorul þãrii. În felul acesta.288 Geopolitica structuri statale se menþin dupã aceea. care considerau Marea Balticã o mare interioarã. Direcþiile de expansiune ale Rusiei Existã în istoria Rusiei mai multe direcþii de înaintare. constructori de palate ºi biserici. care a fãcut atâtea lucruri pentru deschiderea Rusiei faþã de Europa. inauguratã sub conducerea lui Petru I. în capitala rusã sosesc mari artiºti. apoi a þãrilor baltice ºi chiar a unor teritorii subarctice. Ea se concretizeazã mai întâi în mutarea capitalei de la Moscova la Sankt Petersburg. Godunov). un conducãtor fãrã îndoialã modern cum este Petru cel Mare. Aºa ia sfârºit perioada fastã a unui oraº iubit ºi respectat cu sinceritate pentru vârsta lui. apoi. a fost atins. aºa cum ne spune ºi denumirea sa veche: „Domnul Novgorod cel Mare“. care avea drept þinte durabile ocuparea unor poziþii strategice foarte importante. în timpul domniei sale Moscova are o tentativã de a stabili contacte cu Occidentul. Fiecare a realizat o strãpungere strategicã pentru expansiunea teritorialã a Rusiei: Ivan cel Groaznic spre est. Cert este cã la începutul secolului al XIX-lea Rusia atinsese linia care strãbãtea istmurile ce legau zona Arcticã de Marea Balticã. primul istm. în urma unor lupte desfãºurate de-a lungul mai multor ani. Letonia. În urma acestei victorii. exprimatã ºi într-o remarcabilã operã de edificare arhitecturalã. ocupând hanatele tãtare Kazan ºi. 7. Petru cel Mare a repurtat marea victorie de la Poltava asupra suedezilor – pânã atunci puterea dominantã a Nordului –. Din acest punct de vedere. ceea ce însemna cale deschisã spre Marea Caspicã. Este o perioadã de avânt economic a Rusiei. dupã ocupare. Lituania – vor intra sub influenþã rusã. iar o sutã de familii nobile sunt exilate. poate fi situat alãturi de Ivan cel Groaznic. urmând cursul fluviului Volga. multe familii ruseºti renumite având origine tãtarã (de pildã. însoþind. Marea Balticã de Marea Neagrã ºi. Totul s-a desfãºurat de parcã ar fi existat un plan de expansiune transmis de la o generaþie la alta. cel dintre zona arcticã ºi Marea Balticã. Marea Neagrã de Marea Caspicã. Ocuparea acestei poziþii a creat condiþiile unei adevãrate reorientãri geopolitice a Rusiei. În sfârºit. marcatã de cucerirea Novgorodului. Kremlinul capãtã atunci linia sa actualã. Statul angajeazã cheltuieli care îi depãºesc puterile. La rândul lui. în sfârºit. apoi. Tot sub conducerea sa Moscova supune Novgorodul. iar Marea Balticã începe sã fie consideratã drept o mare interioarã de cãtre ruºi. . Demnã de remarcat este consecvenþa cu care a fost urmãrit acest þel. în primii ani ai secolului al XVIII-lea. fiecare concentrând anumite prioritãþi în expansiunea sa teritorialã. întreaga evoluþie a Rusiei. dar ºi spre Siberia. O asemenea direcþie a fost reprezentatã de expansiunea spre nord.

pe când vechea capitalã era situatã în centru. iar la 1654 Ucraina. cu noi valori ºi cu noi orientãri politice ºi culturale. apoi cu cazacii din bazinul inferior al Niprului. Valoarea lui consta în deschiderea pe care o asigura. dupã numai un secol. Petersburgul era un fel de capitalã a lumii vestice. despre procesele pe care le anunþã. despre tendinþa pe care o exprimã. care nu-i va mai reveni Poloniei . se alãturã Rusiei. momentul în care a avut loc revenirea capitalei la Moscova: imediat dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial ºi dupã victoria Revoluþiei din Octombrie. pe care l-a învins. 1792. o bunã parte a teritoriului acesteia. 1795) ºi ocupã dupã ultima împãrþire. Ar fi elocvent sã amintim. când Polonia dispare ca stat. timp de mai bine de douã secole. Iatã semnificaþia unei miºcãri strategice iniþiate la timp. fie ºi în treacãt. Moscova era tradiþionalistã ºi teocraticã. pe parcursul cãrora Petersburgul a fost capitalã. pe malul mãrii. De acum. La sfârºitul secolului al XVIII-lea Rusia participã la cele trei împãrþiri succesive ale Poloniei (1772. S-a spus despre Petru cã a fost „un rus germanizat“. în poziþia avantajoasã pe care o oferea pentru comerþ. nimic important nu se va mai decide în Europa fãrã cuvântul. cât despre semnificaþia ei. Iar mutarea capitalei în interiorul þãrii exprima acest nou timp. chiar în estuarul Nevei. Într-un secol Rusia devine putere europeanã în sensul deplin al termenului.Poligonul rusesc 289 De ce spunem cã aceastã miºcare are conotaþii geopolitice? Locul pe care se va ridica Petersburgul era situat pe malul mãrii. în strânsã legãturã cu evoluþia acesteia. Începea o nouã perioadã în istoria Rusiei. fãrã vreo legãturã semnificativã cu tradiþia arhitecturalã a Rusiei. fãrã participarea. legat de Europa. Faptul cã viitoarea capitalã a fost ridicatã pe un loc gol. aratã cât de hotãrât a fost Petru cel Mare sã deschidã Rusia cãtre Europa. Moscova era simbolul unei puteri exclusiv continentale. pânã atunci ocupatã în mare parte de Polonia. conceptul de Rossiiskaia Imperiia a triumfat asupra celui de russki (ceea ce însemna cã era mai importantã apartenenþa la imperiul rus decât calitatea de etnic rus). sã prefigureze o nouã traiectorie strategicã pentru evoluþia þãrii sale. Cert este cã modernizarea Rusiei s-a declanºat în aceastã perioadã ºi. de izolare a þãrii de procesele europene. Geoffrey Parker afirmã: „aceastã masivã deplasare geograficã a puterii politice de la centru la periferie exprima o credinþã neclintitã în ceea ce putea deveni Rusia“12. Petersburgul simboliza dimensiunea maritimã a acestei puteri. Nu este vorba atât despre mutarea capitalei. practic pe o mlaºtinã nelocuitã. dimpotrivã. A doua direcþie de expansiune a Moscovei a fost cãtre sud-vest. Moscova era capitala arhitecturalã a Rusiei. când orice întârziere în cuplarea Rusiei la evoluþia Europei ar fi fost foarte costisitoare. construit în stil neoclasic. armatele ruseºti vor ajunge la Paris. Ea s-a confruntat cu statul polono-lituanian. Petersburgul a apãrut de la început ca un fel de antitezã a Moscovei. a Rusiei. Cum remarca ºi Geoffrey Parker13.11 Petersburgul era aºezat la periferie. ºi cã noua metropolã a fost construitã în stil neoclasic. o perioadã de închidere. de a-i gândi altfel viitorul. aºa cum despre Ecaterina II s-a afirmat. la 600 de kilometri distanþã de Moscova. Alegerea unei asemenea poziþii releva limpede voinþa de a deschide Rusia pentru comerþ. modern ºi secularizat. într-un fel sau altul. Petersburgul. cã a fost „o nemþoaicã rusificatã“. Petru I a înþeles foarte bine acest lucru – ºi judecata sa este cu atât mai valoroasã cu cât ea s-a petrecut în zorii epocii moderne. cu clãdiri în cel mai pur stil rusesc.

de pildã. Am dori sã insistãm puþin asupra acestor momente dureroase din istoria Poloniei. Oxford University Press.000 47. când soarta Imperiului Habsburgic era dramaticã. Practic. a avut loc numai între Rusia ºi Prusia. Prima împãrþire.000 Populaþia (milioane de locuitori) 3. p. a participat ºi Austria. Dupã nici douã secole.50 3. Împãrþirea Poloniei din 1792 Suprafaþa (km2) Polonia-Lituania (1792) Partea care a revenit Rusiei Partea care a revenit Prusiei Ceea ce a rãmas 522. care a însemnat.000 47. Împãrþirea Poloniei din 1795 Suprafaþa (km2) Polonia-Lituania (1794) Partea care a revenit Rusiei Partea care a revenit Prusiei Partea care a revenit Austriei Total 215.“14 O miºcare naþionalã ruseascã a forþat retragerea polonezilor.300 250. The Geopolitics of Expansion and Containment.20 1. intervenþia Poloniei a salvat Viena. Nu a contat datoria istoricã a Austriei: atunci când turcii se aflau sub zidurile Vienei împresurate (la 1529). 60 .000 215. îi învinsese. Polonia. LeDonne. pentru cã ele pun în luminã rolul Rusiei de actor principal ºi de beneficiar privilegiat al acþiunii. chiar dacã la procesul de împãrþire au participat ºi alte state. pentru cã în viaþa internaþionalã nu acþioneazã decât interesele ºi puterea proprie pe care o are fiecare þarã.100 215. p.000 120. iatã.72 Sursa: John P. Aceste rãsturnãri de istorie sunt extrem de instructive.50 1. învinge Rusia ºi chiar pãtrunde în Moscova. ea nu a fost dusã pânã la capãt.000 Populaþia (milioane de locuitori) 7.72 Sursa: John P. LeDonne. prevedea ca Prusia sã ia Pomerania.72 1. iar Rusia ºi Danemarca sã împartã partea suedezã a Poloniei.290 Geopolitica decât în 1918.200 57. pentru ca la 1613 sã fie ales primul þar din dinastia Romanovilor. aflatã la apogeul afirmãrii sale. Peste nici douã secole. The Russian Empire and the World. 1997. ºtergerea statului polonez de pe hartã. creându-se chiar posibilitatea unei viitoare uniuni a celor douã coroane. New York. The Russian Empire and the World. din 1792. datoritã reizbucnirii rãzboiului cu turcii.72 3 1 3. 58 La cea de-a treia împãrþire. Cea de-a doua. La 1610. Austria participã la desfiinþarea statului polonez. „Fiul regelui polonez a fost ales þar. din iarna lui 1772-1773. de fapt. Polonia urma sã fie împãrþitã de trei ori de cãtre cei pe care. Ele ne aratã cât de prudente trebuie sã fie statele.

ajungând la Prut. neîndoielnic. întreaga Europã ar ajunge sub dominaþie ruseascã. unificarea Heartland-ului. ocupã Basarabia. Totuºi. Au înaintat pe Neva sau Dvina ºi au ajuns sã considere la un moment dat Marea Balticã drept o mare interioarã (vezi hãrþile 23). de la Elba pânã în Manciuria. Numai cã.“15 John LeDonne încearcã sã introducã o nuanþã care sã mai atenueze din visurile de cucerire ale Ecaterinei. de asemenea. Au înaintat pe Don ºi au inclus Marea de Azov în propriul teritoriu. de câte ori a avut posibilitatea. Expansiunea Rusiei a avut. a unei adevãrate mistici a cuceririi teritoriale. De pildã. Toþi cei care s-au ocupat de istoria Rusiei relevã importanþa acestui element geografic favorizant. Rusia a ajuns în cele din urmã sã domine sau sã încerce sã domine mãrile în care aceste râuri sau fluvii se vãrsau. Rusia controleazã în întregime istmul care leagã Marea Balticã de Marea Neagrã. Ruºii au înaintat pe Volga ºi au ajuns sã controleze Marea Caspicã. înaintând pe cursul acestor ape curgãtoare. Motivaþia era una geopoliticã avant la lettre. ocuparea acestor istmuri a reprezentat un obiectiv strategic al politicii externe ruseºti. le-aº da o lecþie chinezilor ºi aº stabili relaþii comerciale cu India. care. locuitã de popoare diferite ca structurã etnicã ºi credinþã religioasã. mai precis Europa continentalã. Prin „întreaga Europã“ ea ar fi înþeles „Europa germanicã“. motive strategice. Pânã atunci i-aº da afarã pe turci din Europa. Toate acestea ilustreazã faptul cã obiectivul de care am amintit avea mai mult un rol de justificare a expansiunii ºi cuceririlor teritoriale în faþa puterilor strãine. Rusia a ocupat o parte din teritoriul acestei þãri. Astfel. în orice caz. În 1812. dupã cucerirea Caucazului. Iatã cum i se adresa Ecaterina II unuia dintre secretarii sãi: „Dacã aº putea trãi douã sute de ani. iar pe malul Mãrii Negre dezvoltã portul Odessa ºi baza navalã Sevastopol. Am arãtat mai sus cã expansiunea teritorialã a Rusiei a fost uºuratã de existenþa unor mari râuri care traversau þinuturi întinse. Rusia a trecut la ocuparea Transcaucazului.Poligonul rusesc 291 Concomitent. nu mai evalua ºi ºansele de împlinire a scopului. Rusia atinge coasta de nord a Mãrii de Azov. fãrã mari variaþii de relief. mãsura dispare. dar a fost alimentatã ºi de tentaþia expansiunii în sine. depãºea istmul pontico-caspic. care trecea cu mult de istmul baltico-pontic. Caucazul a opus o rezistenþã puternicã ºi de-abia în secolul al XIX-lea Rusia ºi-a instalat controlul asupra regiunii. Ca întotdeauna când apar asemenea tentaþii. el fiind motivat prin posibilitãþile de apãrare în faþa diferitelor primejdii externe. De asemenea. iar visul exercitã o seducþie cãreia greu i se poate face faþã. Rusia a depãºit aceste amplasamente. atunci când Polonia a fost împãrþitã. care nu mai era neapãrat preocupatã de fundamentarea acþiunilor de cucerire propriu-zise ºi. Zonã preponderent muntoasã. Au înaintat pe Nipru ºi Nistru ºi au ocupat foarte importante poziþii la Marea Neagrã. Cum spuneam. . Ultima direcþia de expansiune a Rusiei este istmul dintre Marea Neagrã ºi Marea Caspicã. Caucazul s-a dovedit mult mai greu de ocupat.

33) .292 Geopolitica IA VE G SUEDIA FINLANDA NOR ESTONIA LETONIA Riga LITUANIA ANIA Moscova Brest-Litovsk POLONIA BIELORUSIA GERM CEHOSLOVACIA UCRAINA UNGARIA ROMÂNIA BA SA RA BIA IUGOSLAVIA BULGARIA ALBANIA TURCIA ARMENIA AZERBAIDJAN GEORGIA GRECIA Limita occidentalã a imperiului rus în 1914 Limita occidentalã a URSS dupã recuperarea. pacea din 3 martie 1918 Tratatul de la Riga din 18 martie 1921 Teritorii ale imperiului rus pierdute de noua Rusie sovieticã Teritorii pierdute temporar de Rusia sovieticã (republicile secesioniste) Teritorii aflate în permanenþã sub control sovietic Zone disputate între armatele roºii ºi armatele albe Harta 23: 1917-1924 – De la imperiul rus la imperiul sovietic (apud François Géré. 1917. în 1924. a republicilor secesioniste Brest-Litovsk. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique. p. armistiþiul din 15 dec.

Constantinopolul înseamnã ºi controlul strâmtorilor dintre Marea Neagrã ºi Marea Mediteranã. de controlul asupra unui teritoriu atât de întins. dar ºi al Imperiului Bizantin. privind cucerirea Constantinopolului constituie o încoronare a acestui tip de mesianism. De-a lungul întregii sale istorii. alteori nu –. Dupã cãderea Constantinopolului. statul a devenit tot mai puternic. ultimii împãraþi greci ai Bizanþului. mesianismul rus mai cunoaºte ºi o altã dimensiune. extrem de puternicã. care a reprezentat o adevãratã dominantã a politicii externe ruseºti – uneori mãrturisitã. ci un sprijinitor al statului în demersurile sale de expansiune ºi de protejare a „tuturor ruºilor“. A apãrut. Rusia a fost un caz special. cu un conþinut care se plaseazã pe terenul credinþei. Distanþarea statului de societate Din raþiuni care þineau. Este adevãrat cã între cele douã dimensiuni nu se pot face distincþii clare. Douã secole mai târziu ea se transformã în patriarhie. oraº etern. extinderea influenþei ruseºti propriu-zise. conferã ºi un alt tip de sprijin ideii potrivit cãreia Moscova ar fi „a treia Romã“. la început. de o tendinþã. sprijin care i-a hrãnit statului convingerea cã prin acþiunile sale de expansiune ar îndeplini o „misiune divinã“. Mitropolia Bisericii Ortodoxe din acest spaþiu se mutã la Vladimir. ºi anume mesianismul panslavist. care avea în vedere rolul ruºilor în protejarea slavilor din alte teritorii. ideea. Slavii din Balcani sunt ºi ei de religie ortodoxã. ºi anume ideea mesianicã.“16 Multe acþiuni de cucerire teritorialã întreprinse de Rusia au avut loc în numele ortodoxismului. succesorul autentic al Romei ºi Constantinopolului. ºi nu este nici o îndoialã cã situaþia specialã despre care vorbea autorul american þinea ºi de paradoxul semnalat. iar cetãþeanul se considerã pe sine însuºi „agent al reunificãrii creºtinãtãþii“. A luat naºtere astfel „un cezaro-papism desãvârºit. Biserica nu a fost un rival. invocarea unui motiv religios – protejarea credincioºilor ortodocºi – sau panslavist – protejarea slavilor din alte teritorii – nu exclude existenþa unor adânci raþiuni geopolitice. de dobândirea neatârnãrii. în cele din urmã.Poligonul rusesc 293 Mesianismul ca legitimare a expansiunii Mai existã o legitimare a expansiunii. Prin urmare. ieºirea la Oceanul Planetar. iar impulsul religios îl regãsim chiar în inima sa. în ultimã instanþã. astfel. Nu putem sã nu semnalãm faptul cã acest obiectiv cu determinãri religioase neîndoielnice cuprinde ºi importante elemente de ordin geopolitic. De pildã. apoi la Moscova. cu deosebire din Balcani. sau . Dupã cãderea celei dintâi. practic. apoi de susþinerea procesului de expansiune ºi. inerþialã sau autonomã de creºtere a rolului statului. sublinia Henry Kissinger17. Rusia Moscovitã a pretins cã este statul succesor al Rusiei Kievene (de la care ar moºteni „sufletul“). uneori în dezacord cu cea a societãþii. distanþându-se de societate. în care Biserica ºi statul devin sinonime“. „Rossiiskaia Imperiia era în primul rând sfânt ºi numai în al doilea rând rusesc. de la început un tip de evoluþie centratã în jurul unui paradox care s-a perpetuat în timp ºi a atins punctul culminant în perioada socialistã. „comandându-i“ cumva. cãsãtoria lui Ivan III cu moºtenitoarea Paleologilor. deci. foarte importantã. De origine religioasã. impunându-ºi voinþa.

Un instrument al acestei evoluþii supracentralizate l-au reprezentat ºi serviciile de represiune. unei expansiuni brutale a statului în câmpul societãþii. expresive prin ele însele. „Rusia mai poate continua sã promoveze modernitatea faþã de Europa ºi Evul Mediu faþã de ea însãºi“19. Între instituþiile pe care le-a întemeiat Ivan cel Groaznic este ºi ceea ce am putea numi astãzi poliþia secretã. Dacã. Pânã atunci iobagul putea sã-ºi schimbe stãpânul în fiecare an. În timpul lui Petru cel Mare apare o altã reglementare. aceastã tensiune va fi prezentã în toatã istoria Rusiei. el nu a fost în nici o etapã încheiat. Nobilii. instituþii. este important sã înþelegem particularitãþile procesului de modernizare a Rusiei: un proces sfâºiat. care le recunoaºte nobililor de serviciu posesia pentru ei ºi pentru moºtenitorii lor. ºi anume „a doua iobãgie“. Este una dintre raþiunile pentru care Rusia s-a simþit obligatã sã menþinã o imensã armatã. fãrã a pãtrunde în straturile de profunzime ale societãþii. Indicatorii care mãsurau performanþa medie nu au avantajat niciodatã Rusia. asociatã cu statul ºi depinzând de rangurile oficiale ocupate în ierarhia puterii. chiar de timpuriu. Rãscoalele conduse de Stepan Razin (1669-1671) ºi Pugaciov cu aproape un secol mai târziu stau mãrturie a tensiunii teribile care ia naºtere în interiorul statului rus. zone de avanpost ale modernitãþii coexistând cu procese. atitudini cu mult rãmase în urmã. Întâlnim în Rusia un alt fenomen particular care se adaugã celui prezentat mai sus.“18 Din perspectiva lucrãrii de faþã.294 Geopolitica al unora dintre componentele sale. nu erau precum cei din Vest sau cei din timpul Rusiei Kievene. fiecare nou moment de evoluþie preluând un pasiv istoric împovãrãtor. aºa cum remarca Fernand Braudel. dacã mentalitãþile care s-au format de-a lungul vremii în jurul acestor parametri mai pot reprezenta combustia dezvoltãrii astãzi. A apãrut ceea ce s-a numit nobilimea de serviciu. înfãptuitã printr-un ucaz al lui Ivan IV (1581). în întreaga istorie rusã se pot întâlni elemente. a cãrei mãrime nu era corelatã cu nici o ameninþare la adresa propriei securitãþi. stãpâni ai pãmânturilor lor. Cei ºase mii de oameni ai serviciului . de pildã. care a pornit totdeauna de sus în jos. Apare astfel „a doua aristocraþie“20. Ivan cel Groaznic nu s-a mulþumit sã-i omoare pe boieri. create foarte de timpuriu ºi la proporþii impresionante. dar istoria Rusiei din secolul al XIX-lea ºi mai ales din prima parte a secolului XX este o istorie a conflictului surd care izbucneºte periodic în explozii sociale. care stãpânea temporar o suprafaþã de pãmânt. Se creeazã astfel o presiune demograficã reprezentând un factor favorizant al expansiunii ruseºti spre aceste zone. Datoritã acestui act se pun în miºcare mase de þãrani care pãrãsesc regiunea Moscova ºi migreazã spre Siberia sau Volga ºi Don. De aceea. de Sfântul Gheorghe. Cum în relaþia dintre stat ºi societate va continua sã existe un paradox. pe care le încredinþa unor slujbaºi credincioºi. întrebarea cardinalã este dacã numãrul ºi masivitatea mai reprezintã neapãrat un mare avantaj în epoca informatizãrii ºi. Este vorba despre legarea iobagului de nobil. O asemenea evoluþie paradoxalã a dat naºtere. pentru cã forþa ei a provenit întotdeauna din numãr. Am vorbit de rãscoale. mai ales. din masivitate. înfiinþatã în 1565. ci le-a confiscat pãmânturile. care s-a împlinit în crearea unui adevãrat sistem de dependenþã faþã de stat chiar ºi a segmentului de populaþie care ar fi putut trãi independent. fãrã o întemeiere realã. „Cu fiecare cucerire caracterul statului [rus] s-a schimbat pe mãsurã ce încorpora grupuri etnice non-ruse. Poate ºi de aceea.

000 în afarã. dincolo de excese. cum ar fi Petru cel Mare. o politicã distinctã care sã conserve identitatea Rusiei. Eurasiatismul apare ca orientare în 1921. Surcinski (critic muzical). potrivit opiniei acestor autori. Trubeþkoi (economist). scria Saviþki în 1925. Eurasia. Sã meditãm dacã între întinderea unui stat ºi forma de guvernãmânt nu este o legãturã. Emblema respectivului serviciu era un cap de câine ºi o mãturã. în reducerea opoziþiei faþã de autoritatea þarului. Ideea de bazã a eurasiatismului este cã Rusia formeazã un spaþiu aparte ancorat în cele douã continente. numai cã accentueazã elementele de legãturã. Eurasiatismul O orientare politicã importantã în Rusia de astãzi este eurasiatismul. conexiunile pe care le implicã o asemenea . mai toþi conducãtorii ruºi. Din 1954 pânã la prãbuºirea Uniunii Sovietice. unii chiar luminaþi.000 de ofiþeri în interiorul URSS ºi 200. P. independent ºi care nu are numai un sens geografic. unele zguduitoare. ci formeazã un al treilea. Stalin a proslãvit regimul de teroare introdus de Ivan cel Groaznic ºi rolul sãu în centralizarea puterii. nu va pãstra o puternicã tendinþã de centralizare ºi autoritarism în conducere. iar sub puterea comunistã ea a purtat numele de CEKA ºi NKVD. KGB a devenit cea mai mare forþã de poliþie politicã ºi cel mai mare serviciu de informaþii externe din lume. chiar ºi democraticã. numit Opricinina. inconfundabilã. Ar fi interesant sã meditãm la urmãtorul fapt: de ce. ºi anume cã ultimul lider sovietic a luat cunoºtinþã de situaþia realã a economiei pe care o conducea dintr-un raport ultrasecret al KGB care i-a fost pus la dispoziþie numai dupã ce a ajuns secretar general al Partidului. aºa încât se cuvine sã stãruim asupra sa. irosind prea multã vreme în rugãciuni. Dacã Rusia. care nu este împãrþit între douã continente. publicaþia Nezavisimaia Gazeta se referã ºi ea la aceeaºi realitate geograficã. Când Gorbaciov a preluat conducerea þãrii (în 1985). Potrivit opiniei aceluiaºi autor. a controlului asupra propriului teritoriu? Serviciile despre care am vorbit nu sunt decât expresia acestei preocupãri. Poziþia geograficã particularã ar trebui sã dicteze. Florovski (teolog) publicã lucrarea Exodul spre est. au avut mereu preocuparea centralizãrii. KGB numãra 400. „este o lume aparte. Rusia ocupã cea mai mare parte a acestui spaþiu. când reprezentanþi de seamã ai emigraþiei ruse – N. P. poliþia secretã þaristã a fost botezatã Ohrana. distinctã […]. liderul sovietic a considerat chiar cã Ivan cel Groaznic nu a fost suficient de dur. Dupã cum afirmã Fred Coleman21. ea s-a numit KGB – Comitetul pentru Securitatea Statului – ºi funcþiona pe lângã Consiliul de Miniºtri. el a cunoscut în ultimii ani o revenire semnificativã. Saviþki (geograf). erau îmbrãcaþi în negru ºi cãlãreau cai negri. simbolizând misiunea de a stârpi trãdarea. Fãrã a fi o ideologie nouã.“23 Mai recent. în loc sã-ºi dedice tot timpul lichidãrii boierilor rãzvrãtiþi. G.Poligonul rusesc 295 sãu. dar având o identitate precisã. În 1800.22 Ilustrativ pentru forþa acestui serviciu este ºi ceea ce a declarat G. Sahna Zarov – consilier politic apropiat al lui Gorbaciov –.

“24 Este important sã subliniem. „încercãrile prin care ar fi trebuit sã treacã ar fi fost de multe ori mai mari. Aici considerã autorul cã a apãrut ºansa Rusiei. aceea de creatori de stat ºi organizatori militari. dar prin forþa ce-i distingea atunci. ºi anume cã „a fost cuceritã de tãtari. A apãrut o sesizabilã rãmânere în urmã a Rusiei Kievene înainte de nãvãlirea tãtarã (ilustratã. Unele mãnãstiri din prima parte a secolului al XI-lea. cã Piotr Saviþki încearcã sã explice într-un mod diferit istoria de început a ruºilor. dupã opinia lui Piotr Saviþki.“25 Înrâurirea exercitatã de tãtari nu se reduce doar la organizarea militarã ºi crearea statului centralizat. spune autorul. a contribuit la precipitarea ºi limpezirea profilului cultural rusesc. „Între altele. de pildã. la popoarele vecine cu oceanul. avem interese vitale atât în Europa. Tãtarii n-au schimbat esenþa spiritualã a Rusiei. ºi care le-a fost transmis ruºilor. de a-i înþelege zbuciumul. cât ºi în Asia. mai ales pentru cei interesaþi. am spune chiar oficial. „neutru“. i-a imprimat simþul mãreþiei. În aceasta constã diferenþa Rusiei faþã de celelalte þãri europene ºi asiatice. Saviþki considerã cã jugul tãtãrãsc a organizat acea retortã în care „s-a modelat originalitatea spiritualã ruseascã“26. care admira „orice fel de zei“ ºi tolera „orice fel de culturi“.“ Pe de altã parte. „Rusia postcomunistã . în capacitatea de a comunica cu stepa. ceea ce apãrea ca un blestem al lui Dumnezeu „a purificat ºi sfinþit Rusia“. nãvãlirea tãtarã nu a precedat. Doar Turcia se poate pretinde într-o oarecare mãsurã eurasiaticã (mai precis euro-mic-asiaticã). „În Rusia sub «tãtãrime» a apãrut în toatã plinãtatea ei profunzimea misticã ºi cea mai înaltã creaþie a ei – pictura religioasã ruseascã. iar soarta mult mai amarã […]. Însuºirile aflate în stare de hibernare au renãscut într-un contur spiritual puternic. Un sentiment ce nu-ºi poate gãsi echivalentul decât în „sentimentul tãtãrãsc al continentului“. pot sta cu demnitate alãturi de construcþiile similare din Occident. cum ar fi Sfânta Sofia Kievskaia. ci a urmat slãbirii interne a Rusiei Kievene. oazele ºi pãdurile. ºi nu de altcineva“. ci ºi deoarece încearcã sã fundamenteze „unicitatea“ Rusiei. Dacã ar fi cucerit-o Occidentul. în amploarea cuceririlor ºi anexiunilor ruseºti existã acelaºi sentiment al continentului. În mod obiºnuit. la popoarele „litoraliste“ o anume însuºire de a simþi învolburarea mãrii. în virtutea istoriei ºi geografiei noastre. acesta ar fi scos sufletul din ea. Existã. Dacã Rusia ar fi cãzut în mâna turcilor „infectaþi de exaltarea ºi fanatismul iranian“. Deci. de a „cuprinde nemãrginirea“. ºi de diferenþele de dimensiuni dintre bisericile construite în secolul al XIII-lea în aceastã þarã ºi cele occidentale). o serie de elemente ale matricei lor culturale. mediul cultural tãtar. care a atins punctul culminant al evoluþiei sale înainte de nãvãlirea tãtarilor. Întreaga înflorire a acestei picturi se încadreazã total în perioada jugului tãtar. baza teoreticã a eurasiatismului.296 Geopolitica poziþie: „Eurasiatismul Rusiei se datoreazã faptului cã. în spiritul rãtãcitor rusesc. care „nu putea duce decât la jugul strãin“. au influenþat-o neîndoielnic. formarea Rusiei este legatã de afirmarea Rusiei Kievene. Paradoxal.“27 „Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului Am insistat asupra acestei abordãri nu numai pentru cã ea propune un alt mod de analizã a procesului de formare a Rusiei moderne. Nici o altã þarã de pe unul sau altul din aceste continente nu are asemenea caracteristici.

Ca ºi Europa. la modelele ºi principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul evoluþiei sale istorice. cât ºi pentru lume […]. de pildã. întrucât procesul integrator ar putea restrânge suveranitatea naþionalã. în aspiraþia de a institui un parteneriat cu Uniunea Europeanã. precum ºi revenirea la sistemul de alianþe tradiþionale. El nu ar fi altceva decât expresia politicã a unei „entitãþi culturale polietnice“ în care „grupuri de popoare ºi naþionalitãþi au coexistat paºnic“. subliniazã: „Poziþia geopoliticã a Rusiei este nu numai unicã. zona care va juca multe dintre mizele secolului XXI? Prioritãþile sale strategice vor fi îndreptate spre sud. aºa cum unii autori. francez. Rusia a fost o verigã esenþialã între ele. împarte continentul? Versiunea slavofilã a eurasiatismului are drept premise poziþia geopoliticã a Rusiei ºi particularitãþile care o individualizeazã atât în raport cu Vestul. cu care. Este interesant cum vãd slavofilii renaºterea Rusiei. ea este realmente decisivã atât pentru ea însãºi. spre deosebire de cel englez. se va întoarce la problematica istoricã. devenind un participant mai activ în Pacific. prin întãrirea autoritãþii centrale. constând în relaþii strânse cu Serbia. cât ºi cu Estul. cu þãrile arabe. ar feri poporul de anarhie. În al doilea rând. de o economie comunã ºi de cerinþe de securitate comune. Molodaia Gvardia. este „organic“. precum Den. Cuba. În primul rând. slavofilii recomandã ca prioritate protejarea minoritãþii ruse din fostele republici sovietice.“28 Ce va face Rusia? Va cocheta. nu acelaºi lucru se poate spune despre influenþa lor intelectualã. dimpotrivã. otoman. prin filtrarea foarte atentã a influenþei occidentale. reprezentanþii acestei orientãri propun o întoarcere la resursele proprii. cu iluzia imperialã? Cu alte cuvinte. India. întrucât adepþii acestei ideologii nu au acces direct la nivelul efectiv al luãrii deciziilor.30 Influenþa politicã a slavofililor este redusã. de valori tradiþionale. de fapt. De aceea slavofilii se ºi opun integrãrii Rusiei în instituþiile economice. Am insistat asupra acestui curent pentru cã el ilustreazã foarte bine zbaterea realã a Rusiei.Poligonul rusesc 297 se aflã în cadrul unor graniþe care nu au precedent istoric.“29 Slavofilii considerã cã imperiul rus. Coreea de Nord. ca o ameninþare. politice ºi militare occidentale. Naº Sovremennik. Unul dintre reprezentanþii eurasiatismului. Rusia va sta îndreptatã mai mult cu faþa spre Europa. seducþiile pe care le exercitã tot felul de idei care au însoþit dezvoltarea acestei þãri (cum a fost. care i-ar putea garanta Rusiei un statut respectat. de tot felul de conflicte ºi fenomene arbitrare. la modelul pe care l-a urmat timp de secole? Vom asista la o direcþionare a energiilor sale spre est. Occidentul este perceput ca un rival. considerabilã dacã avem în vedere faptul cã ei sunt grupaþi în jurul unor ziare ºi reviste cu ecou în viaþa publicã a Rusiei. ea va trebui sã consacre cea mai mare parte a energiei sale pentru a-ºi defini identitatea. fiind ataºaþi de modele clasice. nu percep la dimensiunea realã importanþa pe care o are . Elgiz Pozdniakov. acolo unde lumea islamicã preseazã ºi formuleazã sfidãri la care cu greu se va gãsi rãspuns? Sau. ca alternativã. întrucât este generat ºi întreþinut de o arie geopoliticã comunã. a asigurat un echilibru civilizat ºi o balanþã mondialã a puterii. în continuare. prin afirmarea filonului cultural clasic alcãtuit din valori ortodoxe ºi slave. membru al Academiei Ruse de ªtiinþe ale Naturii. ideea imperialã). Fiind situatã între cele douã civilizaþii. În ceea ce priveºte politica externã.

a construi. desprinderea Rusiei de procesele integratoare moderne înseamnã implicit condamnarea acestei þãri la rãmânere în urmã. În cele din urmã au avut câºtig de cauzã poziþiile care susþineau cã soluþia nu poate fi în nici un caz protecþionismul. Andrei Zagorski avea dreptate sã sublinieze: „Rafinatul concept de a clãdi punþi între civilizaþiile vestice ºi estice pare lipsit de sens. A preconiza. O astfel de întoarcere. care nu poate nici sã diminueze. mai mult. a fundamenta o anume izolare a Rusiei prin desprinderea ei de tumultul vieþii contemporane ni se pare un demers fãrã consistenþã politicã ºi fãrã valoare naþionalã. dacã prefigureazã o strategie orientatã cãtre viitor. el este reacþionar. pentru cã aspirã lent sã ne imprime cu forþa în minþi ideea cã democraþia este improprie Rusiei. în mod deliberat. un prilej de evaluare realistã. Prin urmare. Decãderea a început o datã cu izolarea sa de lume ºi de fluxurile . Ni se pare absolut întemeiat îndemnul eurasiatiºtilor la o întoarcere a Rusiei asupra ei înseºi. China a fost mult timp un adevãrat avanpost al civilizaþiei antice ºi medievale. aºa cum procedeazã eurasiatiºtii în general ºi slavofilii cu deosebire. cã autoizolarea înseamnã practic un fel de sinucidere lentã. Alte voci au atras însã atenþia cã o asemenea mãsurã ar fi însemnat pentru Statele Unite începutul unei perioade de autoizolare tehnologicã. fãrã nici o participare a Rusiei. o etapã pregãtitoare. nu numai oportunã. Cine trebuie legat de cine? Germania cu Japonia sau Franþa cu Taiwanul? Legãturile dintre ele ºi sintezele lor au început cu mult timp în urmã. aºa cum piaþa ar fi incompatibilã cu unicitatea noastrã. la menþinerea. în afara cãrora Rusia nu poate avea viitor politic cu adevãrat.298 Geopolitica viaþa modernã în reconfigurarea tuturor ideilor ºi modelelor de dezvoltare. ca în trecut. A imagina procesul de modelare a viitorului doar în aceºti termeni. Un moment care capãtã valoare dacã întemeiazã ceva. Fãrã acest examen sincer ºi sever nu se poate construi nimic durabil. cã orice tentativã de închidere a barierelor vamale nord-americane ar fi putut sã însemne o înãbuºire a economiei nipone. Dar conceptul construirii unei punþi este nu numai neconstructiv. repetãm. ori sã rãmânã în afara ei. nu poate fi decât un moment. Tot ce poate face este ori sã se alãture sintezei. care ar fi fost lipsitã de principala sa piaþã de export. dacã nu la accentuarea decalajului dintre ea ºi lumea dezvoltatã. Au fost analiºti – ºi nu puþini – care au îndemnat la adoptarea acestei mãsuri.“31 Am dori sã mai menþionãm o situaþie care sugereazã rolul de-a dreptul catastrofal pe care izolarea – sub orice formã – îl poate avea în evoluþia unui stat. problema fundamentalã a eurasiatiºtilor este aceea cã ei fac din unicitatea Rusiei motiv ºi temei de izolare. ci sporirea competitivitãþii economice. Din aceastã perspectivã. literatura americanã de specialitate era profund marcatã de ameninþarea economicã pe care o reprezenta Japonia. Experienþa istoricã aratã cã orice proces de izolare condamnã ineluctabil la rãmânere în urmã. Era evident cã economia japonezã nu s-ar fi putut dezvolta aºa de rapid fãrã imensa piaþã americanã. nici sã adauge ceva la aceastã sintezã înþepenindu-se în unicitatea sa. de definire a prioritãþilor. extrem de costisitoare. dacã deschide un orizont de înaintare. În anii ’80. întruchipatã între altele ºi în capacitatea produselor nipone de a le concura pe cele americane chiar pe propria lor piaþã. ºi nu punct de pornire pentru participarea cu ansamblul sãu de particularitãþi la procesele de modernizare ºi dezvoltare contemporane. dar chiar imperativã.

Rusia ºi strãinãtatea apropiatã Dupã încheierea Rãzboiului Rece. China oferã un exemplu viu a ceea ce înseamnã dezavantajele imense ale izolãrii. opacã faþã de tendinþele moderne. ci ºi un tip de izolaþionism politic. China Revoluþiei Culturale. prãbuºirea imperiului a fost însoþitã de o prãbuºire a nivelului de trai ºi chiar a securitãþii personale. totuºi. A dispãrut ºi „aroma ideologicã“ pe care o rãspândea. Gustafson. Obiectiv discutat nu în termeni politici mãrunþi. De data aceasta. misiunea strategicã a momentului este construirea unei „alternative geopolitice la atlantism“. deschisã schimburilor. De aceea. care ar . Sã comparãm China anilor ’60. fie printr-o politicã de „resentiment ºi umilire“ din partea Occidentului. care le oferea un fel de compensaþie pentru greutãþile ºi lipsurile vieþii cotidiene. tranziþia a însemnat ºi trecerea de la statul imperial la cel postimperial. a Asiei Centrale unificate sub semnul revoluþiei islamice sau a blocului Extremului Orient construit în jurul Chinei. ca pe o tragedie. ca ºi avantajele integrãrii în procesele moderne. devoratã de încleºtãri interne. De aceea ºi insistãm asupra sa într-o lucrare de geopoliticã. fiecare þarã europeanã a blocului socialist a fost confruntatã cu problemele dificile ºi dureroase ale tranziþiei. ne spun D. Direct sau indirect. Este delicatã pentru cã de trei sute de ani ruºii trãiesc în minte cu ideea imperialã. populaþia este tentatã sã priveascã dispariþia imperiului ca pe o pierdere. Cu atât mai mult în cazul Rusiei. fie prin eºecul tranziþiei. Într-o cu totul altã epocã. Mai ales cã aceastã orientare nu preconizeazã doar un protecþionism economic. cu China actualã. Yergin ºi T. deschisã competiþiei. realitate ce poate deveni materie primã pentru noi întrupãri ale ideii imperiale. demersurile lor vizeazã acest obiectiv. Rusia. ci în cei atotcuprinzãtori ai marilor spaþii. predilecþia eurasiatismului de a discuta alternativa la atlantism în termenii marilor spaþii îl apropie foarte mult de geopoliticã ºi îl sileºte sã ofere o astfel de perspectivã privind tratarea ºi dezlegarea problemelor cu care se confruntã Rusia. dar cel puþin suntem mari ºi temuþi. mai mult.32 Existã o realitate psihologicã a momentului pe care îl traverseazã Rusia. În orice caz. slãbitã de dispute proletcultiste. ca pe un „complot“ pus la cale pentru a dezmembra un regim ºi o naþiune.Poligonul rusesc 299 civilizaþiei acelei perioade. Pentru adepþii eurasiatismului postsovietic. O asemenea cale ar putea pregãti orice. Este mai puþin important dacã aceastã alternativã va lua forma unei Mitteleurope dominate de Germania. Nostalgia imperialã poate fi reaprinsã. În cazul Rusiei. Într-o þarã obiºnuitã tranziþia a însemnat trecerea de la totalitarism la democraþie ºi de la economia centralizatã la cea de piaþã. existenþa imperiului: suferim. trãieºte convingerea cã „a fost amãgitã pãrãsind locul pe care îl meritã în lume“33. soluþia nu poate fi cea indicatã de diversele variante ale eurasiatismului. Dacã în planul dificultãþilor reale trecerea de la economia centralizatã la cea de piaþã se dovedeºte foarte complicatã. mai ales în cazul Rusiei. dar nu viitorul Rusiei. în planul percepþiei cea mai delicatã problemã este totuºi cea a trecerii de la statul imperial la cel postimperial. unde amploarea transformãrii adaugã elemente de dificultate suplimentare procesului.

orientare politicã etc. dupã cum preciza ºi Zbigniew Brzezinski34. sub controlul Uniunii Sovietice. 4. Pentru a putea urmãri unele dintre principalele probleme de ordin geopolitic ale Rusiei de astãzi. iar colonizarea ruseascã a avut o influenþã redusã. 2. care nu observã „amãnuntul“ cã 65% din populaþia acestui stat este formatã din moldoveni. Moldova ar putea intra în aceastã grupã (din nou. care au devenit state independente. Poloniei ºi þãrilor scandinave. În ciuda diferenþelor de religie. Nicaragua. adaugã autorul. Evgheni Yasin ne propune o sistematizare a lor pe care o reproducem mai jos. Primul. Republicile din Asia Centralã: Kazahstan. am spune. Uzbekistan. Iran ºi Orientul Mijlociu. Angola. Fosta URSS conþinea 15 republici unionale. 3. apusul ideii imperiale este condiþionat în primul rând de succesul economic intern al Rusiei de azi. Vorbind despre imperiu ºi ideea imperialã la ruºi. Prin urmare. Etiopia. deci români). Al doilea era imperiul sovietic. Yemenul de Sud ºi Coreea de Nord. populaþiile acestea sunt strâns legate – istoric ºi cultural – de Turcia. Aceste state au o populaþie de circa 130 de milioane locuitori. Tadjikistan ºi Turkmenistan au devenit parte a imperiului mult mai târziu. De aceea. Ucraina. nu a reprezentat decât un alt înveliº pentru promovarea unor interese imperiale mai vechi. Belarus. sã înfãþiºãm. Letonia ºi Lituania. în care unele dintre aceste þãri vor forma o uniune economicã . deoarece ruºii deþin o pondere de circa 40% din populaþie. Moscova controla statesatelit în care trãiau 120 de milioane de persoane din spaþiul central ºi est-european. aflate.35 1. ipoteza opusã este ca toate sã formeze un spaþiu economic comun. Kazahstanul ocupã o poziþie specialã. Republicile transcaucaziene: Georgia. Cum vor evolua aceste state în raport cu Rusia? Existã posibilitatea ca fiecare sã aibã propria monedã ºi sã evolueze cu totul independent de Rusia. Aproximativ 145 de milioane de ruºi dominau aproximativ 145 de milioane de oameni aparþinând unor numeroase popoare ne-ruse. mentalitãþile imperiale. 145 de milioane de ruºi au exercitat un control politic asupra unui sistem imperial care includea 545 de milioane de oameni rãspândiþi în întreaga Eurasie ºi în teritorii dependente de peste mãri. Vietnam. Republicile slave: Rusia. Cu alte cuvinte. considerã autorul american. care s-au dezvoltat ºi se aflã ºi astãzi sub influenþa Germaniei. la care se adãugau 2 milioane de mongoli ºi 15 milioane de afgani. un spaþiu al rublei. Cu anumite rezerve. Prin intermediul sãu. incluzând 50 de milioane de musulmani asiatici ºi 50 de milioane de ucraineni.300 Geopolitica readuce în minþi vremurile de altãdatã (sau o combinaþie a acestor tipuri de fenomene). Kîrgîstan. Realist este un scenariu intermediar. Armenia ºi Azerbaidjan. peisajul politic al Rusiei ºi strãinãtãþii sale apropiate. Al treilea era imperiul comunist al Moscovei. misiunea internaþionalistã a leninismului. era imperiul Marii Rusii. de modernizarea sa. care includea state precum Cuba. dependente de Moscova din raþiuni ce þineau de sprijinul militar ºi economic. menþioneazã autorul. în datele sale sumare. Statele baltice: Estonia. dupã cum se ºtie. nu putem sã nu amintim cã imperiul sovietic avea o existenþã structuratã în mai multe cercuri concentrice.

Cauzele sunt multiple. cât reprezintã datoria Ucrainei? Iatã de ce rolul ºi responsabilitãþile speciale ale Rusiei în cadrul fostei Uniuni Sovietice trebuie avute în minte de cãtre partenerii occidentali ºi sprijinite. Din punct de vedere politic. Ucraina a ajuns sã aibã o datorie de zeci de miliarde de dolari faþã de Rusia. de pildã.“36 O þarã de dimensiunile Ucrainei. De pildã. în care reforma nu a fost condusã. ºi numai timpul va hotãrî care va învinge. ea are o acutã dependenþã energeticã faþã de Rusia. douã tendinþe contrare în atitudinea acestor þãri.Poligonul rusesc 301 împreunã cu Rusia. fãrã îndoialã. presiuni. Fostul ministru de externe al Rusiei. Pledeazã pentru acest lucru existenþa celor aproape zece milioane . Vom insista puþin asupra Ucrainei. dar. Belarus a alcãtuit deja o asemenea uniune. ceea ce se numeºte Comunitatea Statelor Independente (CSI). un anumit tip de subordonare faþã de Moscova. o pondere importantã. Georgiei ºi statelor din CSI sau sã preia plata cãtre Rusia a miliardelor de dolari. chiar ºi un stat mare ºi dezvoltat economic precum Ucraina nu poate sã se descurce în afara unor legãturi strânse cu Rusia. Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei Ilustrativã în acest sens este poziþia Ucrainei. cu poziþia sa geopoliticã. în care populaþia ruseascã deþine.“37 Ecuaþia geopoliticã a Ucrainei este. cea mai complexã între toate fostele republici unionale. altele nu. eventual ºi cele caucaziene. la Alma Ata. ºi-a proclamat printre primele independenþa. în faþa unor comentarii ºi. Existã. Andrei Kozîrev. cu excepþia Azerbaidjanului. foarte bine. dar împreunã cu Ucraina. potrivit specialiºtilor. În acelaºi timp. Este foarte probabil sã se alãture acestei uniuni ºi Kazahstanul. cum am spus. deci. sã plãteascã pentru petrolul ºi gazele livrate de cãtre Rusia Ucrainiei. fãrã Ucraina. Kazahstan ºi republicile din Asia Centralã. analiºtii spun cã un tratat de genul celui de la Alma Ata ar putea fi semnat între Rusia. apoi. Ucraina se zbate în acest paradox. Ar fi. Rusia devine automat un imperiu. nu se poate desprinde de vechea legãturã economicã decât cu un efort financiar foarte mare. mai întâi amãgitã ºi. a avut o apreciere neiertãtoare: „În CSI. „Nu poate fi subliniat îndeajuns faptul cã. s-a semnat un acord care voia sã întemeieze un gen de Uniune Europeanã a Estului. În 1991. riscant sã emitem judecãþi sigure în privinþa evoluþiei fiecãrui stat. din punct de vedere politic. subordonatã. probabil. Pe fondul unei tranziþii complicate. Rusia înceteazã sã fie un imperiu. poate. Fiecare dintre aceste þãri are ºi o strategie proprie de evoluþie ºi nu vede în mod pozitiv. în acelaºi timp. iar ultimele sale evoluþii par sã o apropie de Rusia. þarã mare. pe care acum nu ºi-l poate în nici un fel permite. totuºi. întrucât are o poziþie geopoliticã foarte importantã: ea reprezintã interfaþa europeanã a vechiului imperiu. Ucraina îºi doreºte independenþa. dar aceastã uniune a funcþionat modest. În orice caz. legãturile economice ºi sursa de materii prime pe care o reprezintã Rusia constituie un îndemn spre integrare. Existã o alternativã? Este Occidentul pregãtit. Al doilea stat din punct de vedere demografic din fostul spaþiu al URSS (52 de milioane de locuitori). Belarus.

în vreme ce Ucraina poate fi în Europa fãrã ca Rusia sã fie în Europa.“39 Deci Ucraina nu are doar semnificaþia geopoliticã pe care i-o conferã mãrimea ºi poziþia de interfaþã europeanã a Rusiei. este improbabil ºi sã se apropie foarte mult de Occident. locuit în majoritate de ruºi. De aceea. Dacã. ni se pare mai realistã evaluarea fãcutã de Cohen: „Ar fi bine atât pentru Occident. în valul celor zece þãri integrate. Lituania cu Germania ºi Polonia. din punct de vedere economic. Þãrile baltice deþin o poziþie extrem de importantã pentru ieºirea la Baltica a Federaþiei Ruse (nu întâmplãtor dominarea lor de cãtre Rusia a început dupã victoria de la Poltava). Chiar dacã este improbabil ca Ucraina sã renunþe la independenþa sa. De aceea. Iar cine deþine Crimeea deþine o poziþie-cheie la Marea Neagrã. cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia. care nu poate fi ºters în câþiva ani. economia sa puþin reformatã ºi chiar starea de spirit a opiniei publice. Privind atent la hartã. Faptul cã aceastã þarã a fost de acord cu intrarea lor în NATO aratã ºi noul stadiu al relaþiilor ruso-americane. Mai presus de toate. cât ºi pentru guvernul de la Kiev sã recunoascã faptul cã viitorul cel mai bun pentru Ucraina este acela de a deveni o punte de legãturã între Rusia ºi Occident. Dacã Rusia doreºte cu adevãrat sã se apropie de Europa. populaþia nu priveºte neapãrat cu ochi rãi la o perioadã când Ucraina era unitã cu Rusia. 3. Trãind mai greu. fãcut cadou de cãtre Hruºciov în 1954.5 milioane (Letonia). O situaþie care nu a marcat deloc un progres în ceea ce priveºte creºterea nivelului de trai faþã de perioada dinaintea obþinerii independenþei. În plus. . 3. ci ºi greutatea care provine dintr-un proces pe care ea îl poate filtra. care a avut loc în 2004.6 milioane (Estonia). aceste þãri au un trecut comun de aproape 350 de ani. ne dãm seama de adevãrul celor spuse de Zbigniew Brzezinski. O þin în loc marile datorii faþã de Rusia (pentru resursele energetice importate). orientarea proocidentalã a acestor þãri a fost fermã ºi ºi-a gãsit încoronarea prin admiterea lor în Uniunea Europeanã. þinut rusesc. Sunt singurele care nu au aderat la CSI. Cum spuneam. de mãrimea Austriei sau Ungariei. ºi nu un vârf de lance al NATO. Letonia cu celelalte þãri scandinave. Desprinderea acestor state accentueazã situaþia Rusiei de „fundãturã continentalã“. fiecare. din punct de vedere geopolitic poziþia Ucrainei este esenþialã. Ele doresc sã-ºi restabileascã legãturile istorice: Estonia cu Finlanda. ele sunt.7 milioane (Lituania). ea ocupã ieºirea fostului imperiu spre Europa. dar au ºi o importanþã din punct de vedere strategic pentru spaþiul rusesc: pe teritoriul lor trec rute comerciale foarte importante. „transformarea ei dintr-o prelungire europeanã a Rusiei într-o barierã a Rusiei spre Europa va fi foarte greu de acceptat de cãtre Moscova“38. iar populaþia lor este de 1. Ca suprafaþã. care remarca plin de înþeles: „Chestiunea cea mai importantã de care trebuie sã þinem seama este cã Rusia nu poate fi în Europa fãrã ca Ucraina sã fie în Europa.302 Geopolitica de ruºi care trãiesc aici ºi faptul cã Ucraina deþine Crimeea. porturile ruseºti de la Marea Balticã sunt îngheþate pe timpul iernii. ca ºi al relaþiilor Rusiei cu NATO. primirea în cadrul NATO era mult mai puþin previzibilã.“40 Dintre celelalte republici unionale o situaþie ceva mai clarã au republicile baltice. Pentru a înþelege mai bine datele de astãzi ale Ucrainei ar trebui sã facem unele trimiteri ºi la situaþia sa economicã. este esenþial sã aibã relaþii bune cu Ucraina.

popor din Caucaz. Cu o întrerupere de câþiva ani. care face parte din Georgia. când Georgia aderã la CSI. Pânã în 1990 avea un nivel de trai peste media republicilor unionale. De la acest nivel. Oarecum dupã acelaºi scenariu se desfãºoarã ºi conflictul din Abhazia. Georgia are o largã deschidere la Marea Neagrã.000 de locuitori. 43% gruzini ºi 17% ruºi). În mai 1996 se semneazã Memorandumul ruso-gruzino-osetin cu privire la asigurarea securitãþii ºi încrederii între pãrþi. Amintim acest lucru pentru a vedea cum simt. având capitala la Suhumi. trãiesc în douã provincii: Osetia de Nord. unde are douã porturi: Suhumi ºi Batumi. Georgia este o þarã relativ micã. Tbilisi nu recunoaºte hotãrârea. iar pe teritoriul ei se aflã portul Batumi. În plus. fostul ministru de externe al URSS. Semnificaþia din acest punct de vedere a Abhaziei este mai mare. valoarea poziþiei geopolitice a Georgiei a crescut datoritã descoperirii de resurse energetice în Marea Caspicã. Este semnificativã în acest sens situaþia Georgiei. integratã Federaþiei Ruse (600. Izbucneºte un conflict militar care ia sfârºit abia în 1993.5 milioane de locuitori. Pe de altã parte. întrucât fostul imperiu nu avea o producþie proprie cât de cât îndestulãtoare. cum pot percepe oamenii obiºnuiþi premisele tranziþiei ºi cum se poate explica apariþia unor orientãri nostalgice. Producea. un fost disident. Se pãrea cã Georgia va deveni cu adevãrat independentã. dintre care 17% abhazi. Osetinii. am spune – miºcãri de independenþã ale unor provincii. pe care trãiesc 5. Osetia de Sud îºi proclamã independenþa.000 de locuitori). Importanþa strategicã a Osetiei de Sud constã în faptul cã pe teritoriul sãu trece una dintre cele douã rute principale care traverseazã Caucazul de Nord ºi ajung la Marea Neagrã. ea a fost de la începutul secolului al XIX-lea integratã Rusiei. pentru cã ea se aflã situatã pe litoralul Mãrii Negre. pentru cã fiecare dintre ele întâmpinã serioase dificultãþi în tentativa de a obþine independenþa. cele mai bune vinuri din fosta URSS ºi avea un export masiv.Poligonul rusesc 303 Butoiul cu pulbere al Caucazului O sã insistãm puþin ºi asupra poziþiei statelor din Caucaz. Georgia declarã neconstituþionalitatea hotãrârii. iar primul preºedinte care a câºtigat alegerile a fost Zviad Gamsakurdia. Abhazia îºi declarã independenþa. abhazii fiind sprijiniþi de „voluntari“ din Caucazul de Nord.000 de locuitori. aceastã þarã situându-se pe unul dintre drumurile posibile ale petrolului caspic spre Marea Neagrã ºi de aici spre Europa. Cert este cã la 14 mai 1994 a fost semnat la Moscova un acord de încetare a focului care prevede crearea unei zone de securitate unde sã fie . Numai cã pe teritoriul sãu au izbucnit – la timp. gruzinii erau buni comercianþi ºi aprovizionau piaþa Moscovei cu zarzavaturi (erau consideraþi un fel de „milionari socialiºti“). Prima a fost cea iniþiatã de Osetia de Sud. izbucneºte conflictul armat. dintre care 65% osetini ºi 30% gruzini). în 1995 locuitorii capitalei – Tbilisi – au ajuns sã nu aibã apã caldã decât de douã ori pe sãptãmânã câte douã ore. are o suprafaþã aproximativ egalã cu cea a Irlandei. imediat dupã Primul Rãzboi Mondial. ºi Osetia de Sud (100. împreunã cu Moldova. Georgia ºi-a proclamat independenþa în 1991. prilej cu care dobândeºte sprijinul Moscovei în soluþionarea conflictelor interne. În 1992 puterea a fost preluatã de Eduard ªevardnadze. o altã regiune din cadrul Georgiei (540.

Am menþionat acest lucru pentru cã era o practicã imperialã – la care nu au apelat numai ruºii. Azerbaidjanul este vecin ºi cu Iranul (de altfel. iar de Georgia este despãrþitã de un munte traversat numai de o cale feratã care nu poate transporta mai mult de o pãtrime din comerþul þãrii. pe teritoriul sãu trãiesc mulþi iranieni. Pe teritoriul sãu trece conducta petrolierã care merge spre portul rusesc Novorossiisk. În 1920. Trei dintre cele patru þãri cu care se învecineazã sunt islamice (Turcia. Acceptã medierea Moscovei. un acord semnat de pãrþile implicate la Moscova. De aceea. cu înþelegere. preºedintele ªevardnadze a afirmat cã locul þãrii sale se aflã în comunitatea statelor occidentale. În cazul Moldovei de peste Prut. de douã ori mai mult decât în Azerbaidjan). numãrând aproximativ 4 milioane de locuitori. Stalin a luat nordul ºi sudul þãrii ºi le-a dat Ucrainei. Georgia ºi Abhazia au convenit „prelungirea mandatului trupelor ruse“. La intervenþia lui Stalin. ci în mai toate republicile unionale. Un an mai târziu are loc o reglementare. iar Georgia are ºi o graniþã comunã cu Cecenia pe o lungime de 130 de kilometri.304 Geopolitica dislocate forþe de menþinere a pãcii ale CSI. în urma cãreia sunt deschise douã coridoare de legãturã cu Armenia ºi este cucerit 10% din teritoriul azer. Ca þãri de aceeaºi religie – ortodoxã –. acest teritoriu este cedat Azerbaidjanului. La sfârºitul deceniului al nouãlea au loc demonstraþii ale armenilor din enclavã în favoarea unirii cu Armenia. Congresul armenilor din Nagorno Karabah decide unirea acestei zone cu Armenia. Azerbaidjanul (8 milioane de locuitori). Rusia ºi Georgia ar trebui sã aibã relaþii destinse. De aceea. creând mari complicaþii ulterioare. o bunã relaþie cu Moscova este principala soluþie de supravieþuire. Se ajunge la conflict deschis. problema independenþei acestor republici faþã de Rusia este foarte complicatã ºi trebuie tratatã cu mare prudenþã ºi. dar în care Stalin a înregistrat adevãrate performanþe – de a face asemenea împãrþiri ºi reîmpãrþiri care sã creeze potenþiale surse de conflict. care pot repede deveni masã de manevrã. nu are ieºire la mare sau la alte cãi de comunicaþie importante. Azerbaidjan ºi Iran). Cea mai mare þarã caucazianã. pentru cã a fost înfrântã de o þarã mai micã ºi pentru cã a pierdut un teritoriu important. acceptã trupe ruseºti pentru a-ºi salva existenþa statalã. Fiecare republicã are „pungi de populaþie“ de altã etnie. ªi ele nu au de ales. Regiunea Nagorno Karabah a fost o enclavã în cadrul Azerbaidjanului. Într-un mod asemãnãtor a procedat ºi în cazul Osetiei. Deci republicile unionale sunt supuse ºi unor presiuni de acest gen partea Moscovei. am spune. Frustrat de victoria armeanã. Sprijinul dat de Moscova celor douã miºcãri separatiste a tensionat relaþiile bilaterale. a exprimat intenþia de a cere admiterea în NATO ºi chiar a solicitat specialiºti occidentali în vederea instruirii propriei armate. a suferit mult în urma conflictului din Nagorno Karabah. În 1996. aºa cum pe teritoriul Iranului trãiesc foarte mulþi azeri. Armenia. Exemplul dat aratã cât de complicatã este situaþia nu numai în Caucaz. Pe de altã parte. Poziþia sa este izbitor de asemãnãtoare cu cea a statelor Nepal sau Lesotho – fãrã acces direct la o cale de comunicaþie importantã. Importanþa strategicã a Georgiei e susþinutã ºi de alte douã motive. Cei 190 de mii de locuitori ai sãi erau în proporþie de 80% armeni ºi 20% azeri. În primãvara lui 1993 se declanºeazã ofensiva etnicilor armeni. Importanþa strategicã a Azerbaidjanului a crescut o datã cu descoperirea rezervelor de petrol din Marea Caspicã. .

apoi. a cererii mondiale de energie în urmãtorii 15-20 de ani vor spori interesul diverselor puteri regionale în zonã. totul depinde de interesele care se ciocnesc ºi de forþa puterilor care promoveazã aceste interese. datoritã unor conflicte etnice interne (menþionãm cã în Iran trãiesc milioane de azeri. cum ar fi Turcia sau Irakul. Situaþia este asemãnãtoare în ceea ce priveºte „Balcanii Eurasiei“: „Tocmai aceastã combinaþie familiarã de vacuum de putere ºi absorbþie de putere justificã denumirea de «Balcanii Eurasiei». Moscova a decis împãrþirea regiunii. ºi þãrile occidentale au tot interesul sã amplifice cooperarea cu Baku. sã poatã fi manipulate. toate aceste þãri alcãtuiesc un „vast dreptunghi geografic care delimiteazã zona principalã de instabilitate globalã“41. ascendentã. Similitudinea de care aminteam poate merge mai departe. fãrã îndoialã.Poligonul rusesc 305 precum ºi de sprijinul sovietic implicit acordat Armeniei în timpul conflictului. în continuare. care oricând poate genera un conflict. De altfel. de circa 50%. Aºa s-au întâmplat lucrurile în cursul istoriei în Balcani. Turkmenistan. numindu-l sugestiv „Balcanii Asiei Centrale“. invitã la intervenþie. perioadele de liniºte ºi relativã stabilitate fiind corelate mai degrabã cu un echilibru în cadrul forþelor care priveau lacome spre regiune.000 de . desigur. în sensul cã state situate în imediata vecinãtate. Statele din aceastã regiune ocupã o suprafaþã de 3. Autorul american cuprinde în aceastã formulã nouã þãri – Kazahstan. O zonã instabilã tenteazã puterile din regiune sau de pe continent. Despre þãrile din Caucaz am mai vorbit: vom insista. din situaþia complicatã. Kîrgîstan. Denumirea este menitã sã sugereze mai întâi instabilitatea politicã asociatã cu Balcanii Europei.“42 Ar mai trebui adãugat cã rezervele energetice descoperite în zona Mãrii Caspice. traiectoria acestei þãri va fi. ceea ce ar ridica semne serioase de întrebare cu privire la posibilitatea de control a regiunii. asupra celor din Asia Centralã. singurul stat care nu a fãcut parte din Uniunea Sovieticã. Tadjikistan. De aceea. Georgia. regula de a diviza ºi de a crea rivalitãþi care. Azerbaidjanul dezvoltã legãturi vizibile cu Occidentul (mai ales cu SUA). Existã din acest punct de vedere o similitudine care nu poate scãpa. iar în Turcia o importantã parte a comunitãþii kurde) ar putea fi absorbite în acest proces conflictual. precum ºi ambiþiile de dominaþie. generatã de complexitatea etnicã a zonei. precum ºi Afganistanul. de multe ori explozivã.950. între criteriile care au contat foarte mult figurând. „Balcanii Eurasiei“ În lucrarea Marea tablã de ºah. Bogãþiile Caspicei sporesc miza geopoliticã a zonei. De menþionat cã acest perimetru rãmâne deschis. Azerbaidjan. vor alimenta o anumitã presiune. în Asia Centralã avea ecou ideea creãrii unei unitãþi politice noi care sã cuprindã toate cele cinci state turcofone sub denumirea de „Turkestan“. Uzbekistan. Armenia. pe care au lãsat-o diferitele ocupaþii de-a lungul istoriei. din rivalitãþile fãrã de sfârºit dintre þãrile din zonã. Zbigniew Brzezinski apeleazã la o formulã ºocantã cu privire la sud-estul ºi sudul fostului spaþiu sovietic. Dupã Primul Rãzboi Mondial. corelate cu o creºtere substanþialã. de fragilitatea graniþelor care rezultã de aici.

Statul cu populaþia cea mai numeroasã din zonã. veniturile realizate din producþia de bumbac. este enclavatã. în Kazahstan ºi Turkmenistan. în partea sa de est. Nimic special nu se întrevedea în legãturã cu viitorul zonei. precum ºi ofertele fãcute de diverse þãri dezvoltate de a exploata asemenea bogãþii. cãrbune. Pe teritoriul sãu se aflã douã localitãþi vestite: Samarkand. ºi cu alte trei republici din Asia Centralã. 80% dintre locuitori fiind etnici uzbeci. altãdatã adevãratã metropolã comercialã. Populaþia sa de 18 milioane. În plus. deþinãtor al unor importante rezerve de gaz natural ºi de uraniu. resursele nu numai de petrol. Uzbekistanul are un potenþial de dezvoltare considerabil. Kazahstanul este cea mai întinsã þarã din Asia Centralã ºi una din cele mai bogate. Menþionãm cã majoritatea acestor rezerve sunt situate în partea de est a Mãrii Caspice. kazahii nu sunt majoritari în propria þarã. Cu alte cuvinte. Mare producãtor ºi exportator de bumbac. fosta capitalã a imperiului întemeiat de Tamerlan (1336-1404) ºi Buhara. la sud cu Iranul ºi Afganistanul iar la vest cu China. Kazahstanul reproduce într-un fel presiunile la care sunt supuse statele din zonã. beneficiind de o conducere hotãrâtã. regiunea nu are ieºire la mare. este alcãtuitã din peste 6 milioane de ruºi ºi aproape 4 milioane de non-kazahi (dintre care aproape 2 milioane sunt germani ºi ucraineni). cu Marea Caspicã. care îi furnizeazã legitimitate pentru o posibilã misiune în regiune. Un rol aparte poate juca în afirmarea Uzbekistanului ºi istoria sa. Uzbekistanul a consemnat în ultimii ani o creºtere economicã încurajatoare ºi reprezintã „primul candidat la supremaþia regionalã în Asia Centralã“44. ci ºi de aur. facilitãþile acordate capitalului strãin pot lansa economia þãrii. câmpii îndeobºte aride. ruºii ºi uzbecii reprezentând câte 10%. care nu au graniþã directã cu Rusia. Este atras spre o politicã de independenþã. Descoperirea rezervelor de hidrocarburi a propulsat-o dintr-o datã în atenþia marilor puteri ºi a marilor companii energetice. Brzezinski remarca ºi poziþia „ecranatã“ a þãrii. Omogenitatea populaþiei. Circa 75% din cei 4. dar se învecineazã pe o întindere mare ºi cu Rusia. argint. El se învecineazã nu numai cu Rusia. munþi pleºuvi nu o face mai atractivã. adicã la frontiera cu Rusia. cu armata cea mai puternicã ºi cu o economie ce poate evolua încurajator este Uzbekistan.306 Geopolitica kilometri pãtraþi ºi au o populaþie de 56 de milioane de locuitori. are ºi o populaþie relativ omogenã. crom.5 milioane de locuitori sunt turcmeni. Ea are acces direct la Marea Caspicã. Turkmenistanul dispune de impresionante rezerve de petrol ºi gaze naturale. fiind adesea confruntat cu adevãrate miºcãri de secesiune. ci ºi cu China. la care l-ar îndreptãþi mãrimea. zinc. aflatã la o mai mare depãrtare de Rusia comparativ cu celelalte state central-asiatice. Kazahstanul formeazã ºi un fel de scut protector pentru celelalte republici. Se învecineazã direct ºi pe o suprafaþã întinsã cu Marea Caspicã. Mai problematic este cã populaþia ruseascã este concentratã în zonele nord-vestice ºi nord-estice ale þãrii. mai puþin numeroasã decât a Uzbekistanului. Relieful alcãtuit din deºerturi. numai cã este constrâns de prezenþa unui arsenal nuclear moºtenit de la fosta Uniune Sovieticã. Cu o populaþie de 27 de milioane de locuitori ºi o suprafaþã mai mare decât a Franþei. El este supus unor mari presiuni din partea Rusiei. precum ºi de vecinãtatea cu Rusia.43 Mãrginitã la nord cu Rusia. cu o forþã economicã impresionantã. .

toate þãrile din Asia Centralã vorbesc limbi turcice. Regiunea va fi o zonã predilectã de confruntare a intereselor ruseºti ºi turceºti. Nu este nici un fel de îndoialã cã perimetrul central-asiatic va reprezenta un teren de confruntare între Rusia.5 milioane de locuitori ai þãrii fiind tadjici. În sfârºit. dependentã de modul în care vor evolua relaþiile dintre Rusia ºi Kazahstan. nu putem scoate sub nici un cuvânt din ecuaþia geopoliticã a regiunii China ºi interesele ei. Aceastã zonã comunã deþine . Cu o singurã excepþie. Populaþia Tadjikistanului este împãrþitã însã în diverse triburi aflate în dispute. Cu privire la potenþialul petrolier al regiunii. cultural vorbind. care are serioase puncte de sprijin în statele de la sud de marea Caspicã. practic. la mijlocul secolului viitor. În acelaºi timp. cum nu poate exista îndoialã cã regiunea a intrat deja în calculele cancelariilor de la Washington ºi Bruxelles. cam tot atâþia tadjici trãiesc în Afganistan. Geopolitica petrolului ºi a conductelor Asia Centralã a cunoscut o bruscã evoluþie geopoliticã sub influenþa a douã cauze: descoperirea surselor de hidrocarburi din zonã ºi poziþia strategicã deþinutã de regiune în lupta împotriva terorismului. pentru ca. importanþa zonei pentru Rusia a crescut. Rezervele de gaz sunt mult mai importante. cel puþin formal. O poziþie-cheie pentru ecuaþia geopoliticã ºi geostrategicã din regiune are Azerbaidjanul. Tadjikistanul este mai omogen din punct de vedere etnic. Iar Rusia nu are relaþii bune cu Azerbaidjanul. care face ca pe teritoriul acestui stat sã se afle trupe ruseºti.Poligonul rusesc 307 Kîrgîstanul este aproape strivit între China ºi Kazahstan. Demn de reþinut este ºi faptul cã kirghizii nu reprezintã decât aproximativ 55% din populaþia de 5 milioane de locuitori. în acelaºi timp. populaþia sa o va ajunge pe cea a Rusiei. dacã evoluþia economicã a Turciei va continua sã fie ascendentã. „lacãtul“ pentru bogãþiile din Caspica. În ceea ce priveºte rezervele de petrol ale regiunii. întrucât ea a sprijinit Armenia în rãzboiul pentru provincia Nagorno Karabah.45 Cu totul alta este situaþia dacã Marea Caspicã este corelatã cu Golful Persic în ceea ce s-a numit „elipsa energeticã strategicã“ a planetei. s-a apreciat cã Marea Caspicã reprezintã un al doilea Golf Persic. Dacã ar fi sã vorbim despre interesele ºi presiunile strãine exercitate în zonã. ulterior. ele sunt apreciate cam la 10% din cele mondiale (cu o valoare similarã celor descoperite în Marea Nordului). Þinând cont de faptul cã. aceste state se simt atrase de Turcia. Este ºi motivul. Mai ales dupã descoperirea zãcãmintelor de petrol ºi gaze. adesea violente. nu este greu sã deducem confruntarea de interese ce va urma. evaluãrile sã fie mai temperate. ceea ce complicã mult stabilitatea în regiune. Turcia ºi China ca puteri regionale. circa douã treimi din cei 6. Va cunoaºte fãrã îndoialã influenþa din ce în ce mai mare a Chinei. primele ar trebui sã fie menþionate cele ruseºti. Mai ales cã aceastã þarã va avea mare nevoie de surse de energie ºi cã între China ºi Asia Centralã existã graniþã directã. ele fiind evaluate la 30-40% din rezervele mondiale. iar în ultima vreme ºi economic. dar va fi. opiniile sunt împãrþite: la început.

Implicarea Rusiei în regiune include controlul asupra a douã conducte petroliere: una care porneºte dinspre câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz. iar apoi oamenii de afaceri americani au insistat pe lângã Congres sã fie adoptatã strategia energeticã pentru Drumul Mãtãsii. trece prin nordul Kazahstanului. Din perspectivã geopoliticã este important sã relevãm faptul cã Rusia a înþeles foarte bine importanþa strategicã a conductelor de transport a hidrocarburilor din Marea Caspicã. hidrocarburile din zona caspicã au deja o importanþã strategicã. de la Samsun la Ankara. O dovadã elocventã în aceastã privinþã este faptul cã încã din timpul preºedinþiei lui Bill Clinton.308 Geopolitica 70% din rezervele mondiale sigure de petrol ºi peste 40% din cele de gaz. dar ocoleºte Cecenia ºi ajunge în acelaºi port la Marea Neagrã. În mod tradiþional. atunci probabil cã Rusia ºi-ar fi menþinut acest monopol sub o formulã mai modernã. este de aºteptat ca ºi numãrul de automobile sã creascã spectaculos. Acum este deja o mare importatoare. dependenþa Turciei de resursele ruse de gaz va creºte de la 60 de procente. Creºterea demograficã ºi dezvoltarea economicã vor face din aceastã zonã adevãratul pivot central. Strategia Rusiei aratã multã . cei peste 2 miliarde de chinezi ºi indieni nu au decât o maºinã la 200 de locuitori. aceastã conductã a fost suplimentatã cu una nouã care porneºte tot din câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz. Cine va controla aceastã regiune va avea un cuvânt greu de spus în evoluþia economicã a lumii viitoare. Douã cifre ne vor ajuta sã ne dãm seama de marea cerere de resurse energetice în urmãtoarele decenii. dezenclavizeazã bogãþiile caspice ºi le disponibilizeazã pe mai multe rute de transport. diminueazã mult importanþa axei nord-sud. aceastã conductã are o capacitate de transport mai mare ºi livreazã petrolul la un preþ mai mic. Cum cele mai populate state ale lumii sunt în plin proces de dezvoltare ºi modernizare. Datã fiind situaþia din Cecenia. cu puþine legãturi cu exteriorul. a fost deja terminatã. Heartland-ul energetic al lumii. Dacã lucrurile ar fi evoluat pe o cale obiºnuitã. Kazahstan ºi diferite companii multinaþionale. regiune în bunã mãsurã enclavatã. în prezent. regiunea a fost apreciatã din perspectivã americanã drept „un obiectiv strategic ºi comercial“. Cecenia ºi ajunge în portul Novorossiisk de la Marea Neagrã. traverseazã Rusia ºi se îndreaptã spre þãrile baltice. Chiar dacã nu se ridicã la nivelul aºteptãrilor iniþiale. În sfârºit. alcãtuitã din Rusia ºi Iran. Astãzi. Conductele pentru asemenea zãcãminte sunt ceea reprezintã drumurile pentru transportul terestru. ºi inaugureazã un gen de condominiu ruso-american în regiune. la 90 procente (vezi harta 24). Partea de suprafaþã a conductei. Rusia se aflã în plin efort de construcþie a unei conducte de gaz submarine de la Novorossiisk cãtre portul turcesc Samsun. Rusia a deþinut un monopol al influenþei în zonã. pe când în statele dezvoltate existã o maºinã la 2 locuitori. chiar dacã rezervele sunt plasate într-o regiune care este departe de a fi stabilã. Prezenþa din ce în ce mai vizibilã a SUA în zonã are câteva consecinþe de ordin geopolitic: sparge acest monopol ºi redimensioneazã influenþa rusã în zonã. Prin aceastã conductã. a doua trece prin Daghestan. Cu zece ani în urmã China îºi asigura nevoile de petrol din resurse proprii. Mai ales când este vorba despre un þinut ca Asia Centralã. iar peste zece ani ea va fi tot atât de dependentã de petrolul din import ca ºi Japonia. Construitã de Rusia.

CHINA Ucraina RUSIA Rezerve de petrol ºi de gaze naturale Principalele conducte construite deja Novorosiisk Marea Caspicã Uzbekistan Turkmenistan Baku Conducte în curs de construcþie Marea Neagrã 1 2 Kîrgîstan Tadjikistan Georgia Porturi ºi noduri de transport petrolier Þãri care au iniþiat proiecte de construire a conductelor USA Tbilisi Turcia Iran Afganistan SUA ARAB. INDIA FR. Azerbaidjan 309 Harta 24: Rezervele de petrol ºi gaze naturale din Asia Centralã (apud Revue Française de Géopolitique. nr. 1/2003. p.Rusia Kazahstan Þãrile care se învecineazã cu Asia Centralã Poligonul rusesc Þãrile Asiei Centrale JAP. Armenia 2. 268) . Ceyhan Marea Mediteranã Prezenþe militare americane dupã 11 septembrie Numãrul de soldaþi americani Pakistan India Baze aeriene americane 1.

Mai sunt în discuþie ºi alte douã conducte. Ceea ce a ºi schimbat dintr-o datã statutul sãu.310 Geopolitica mobilitate ºi capacitate de adaptare la contexte ºi realitãþi schimbate. eventual. alta spre China. ceea ce probabil cã reprezintã ºi interesul ei strategic pe termen mediu în regiune. ar fi fost ºi foarte dificil. ca un loc de primã importanþã în lupta împotriva terorismului. deºi ambele regiuni simt acut nevoia de aceste resurse. locul pe care a fost plasat în ecuaþia de securitate a regiunii dintre Marea Caspicã ºi Oceanul Indian. chiar dacã nu mai exercitã monopolul. Fãrã îndoialã cã Iranul a pierdut mult ca poziþie în confruntarea de interese din jurul Caspicii. mai departe. ca Rusia sã fie exclusã dintr-o regiune unde a fost prezentã de mult timp ºi unde are un rol de jucat multã vreme. care ar opune Washingtonul Iranului ºi Moscovei. a doua þarã ca importanþã din punctul de vedere al resurselor. care sã nu fie dependente de Rusia. Coabitare militarã ruso-americanã Celãlalt motiv care a sporit importanþa regiunii este cel strategic. dimpotrivã. vom observa cã hidrocarburile din Caspica sunt programate sã ajungã cu precãdere în Occident. Rusia are de asemenea un acord de explorare în comun a zãcãmintelor de petrol ºi de gaze de care dispune þara. În toamna lui 2002 a început construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan ºi tot atunci s-a discutat lansarea unui gazoduct BakuTbilisi-Erzerum. mai ales în China. De pildã. un acord prin care Kazahstanul se angajeazã sã exporte 15 milioane tone pe an prin oleoductul care merge spre þãrile baltice ºi alte 2. Rusia a semnat în 2002 cu Kazahstanul. deþine o preponderenþã indiscutabilã în transportul acestor bogãþii. Faptul cã SUA au sprijinit dezenclavizarea bogãþiilor naturale din zonã nu pune sub semnul întrebãrii ci. spre India. care sã ajungã în Turcia ºi de aici la Marea Mediteranã. una care sã treacã prin Afganistan spre Pakistan ºi. În acelaºi . Desigur cã Rusia. acordul asigurã din partea Rusiei un gen de control asupra majoritãþii tranzitului de petrol kazah. Washingtonul ºi Moscova au acþionat mai degrabã în lumina corelãrii intereselor strategice. Ceea ce poate sã însemne o opþiune foarte serioasã ºi pentru exploatarea în comun ºi.5 milioane tone prin cel care ajunge la Novorossiisk. dacã analizãm infrastructura construitã sau aflatã în construcþie. Prezenþa americanã în zonã a stimulat ºi a încurajat construirea altor conducte. Dovadã cã Rusia a adoptat o atitudine de expectativã ºi nu s-a implicat în noul proiect. pentru transportul resurselor respective prin conducte ruseºti. Atentatele de la 11 septembrie ºi decizia SUA de a interveni în Afganistan au arãtat importanþa strategicã a spaþiului central-asiatic. Dimpotrivã. dacã nu imposibil. Cu o valabilitate pe o perioadã de 15 ani. mai ales al celor de gaz. þara cu zãcãmintele petrolifere cele mai importante din zonã. Cu Turkmenistanul. În orice caz. Semnificaþia acestor douã proiecte trebuie corelatã cu încetarea monopolului rusesc în ceea ce priveºte transportul hidrocarburilor din Caspica. pune în luminã existenþa unui condominiu rusoamerican în ceea ce priveºte hidrocarburile caspice. S-a spus cã mizele care se joacã în jurul Caspicii sunt un joc cu sumã zero. De altfel. ar merita relevat cã hidrocarburile din Asia Centralã nu ajung deocamdatã în Asia de Sud sau în cea de Est.

la sfârºitul lui decembrie 2001. Preºedintele Tadjikistanului a exprimat aceeaºi disponibilitate. aºa am putea înþelege ºi spiritul conciliant în care a avut loc aceastã acþiune. în timp ce pentru Rusia zona avea un interes în sine. drept de survol Sursa: Mohamed-Reza Djalili.000 de soldaþi americani fuseserã deja aduºi la baza uzbecã Karshi-Khanabad. De pildã. dar cu condiþii restrictive. Potrivit relatãrilor din ziarele americane. Prezenþa militarã americanã în Asia Centralã (cifre valabile în februarie 2002) Þara Uzbekistan Republica Kirghizã Tadjikistan Turkmenistan Kazahstan Nivelul prezenþei americane 1. SUA au menajat orgoliul ºi interesele ruseºti deoarece pentru ele Asia Centralã erau doar o etapã. situat lângã capitala Biºkek (fosta Frunze). Este de remarcat cã intenþia Washingtonului de a plasa trupe în regiune a primit un rãspuns favorabil din partea statelor central-asiatice.500 ºi 2. Uzbekistanul. între 1. nr. În cele din urmã ºi Kazahstanul a oferit posibilitatea utilizãrii aeroporturilor sale.Poligonul rusesc 311 timp. Revue Française de Géopolitique. a Heartland-ului energetic al globului. 243 Sunt opinii potrivit cãrora prezenþa militarã a SUA în Asia Centralã reprezintã numai o ultimã etapã a unei strategii mai ample de încercuire a zonei petroliere principale a lumii. „Les Etats-Unis et L’Asie Centrale après le 11 septembre 2001“. Celelalte state din zonã ºi-au oferit colaborarea fãrã însã a accepta prezenþa americanã pe propriul teritoriu. Thierry Kellner. „Pãtrunderea SUA în Asia Centralã reprezintã o încercuire care cautã sã rezolve problema Iranului ºi a Irakului ºi sã controleze Orientul Mijlociu. de pildã. În vara lui 2002. în sensul cã nu a formulat restricþii faþã de operaþiunile trupelor americane. Aºa s-ar explica ºi insistenþa Americii de a fi prezentã în spaþiul central-asiatic. pânã acum SUA au creat 13 baze militare în nouã þãri din jurul Afganistanului.000. care urmau sã fie amplasate pe aeroportul Manas.000 60 de soldaþi americani amplasaþi pe aeroportul Duºa