Plumb ± George Bacovia Simbolismul este curentul literar al începutului de secol XX care pune accent pe latura estetic a literaturii

. Curentul apare in Fran a la sfâr itul secolului al XIX lea ca o reac ie antiromantic i antiparnasian , ini iatorul lui fiind Jean Moreas, autorul articolului considerat manifest literar, intitulat ÄSimbolismul´ (1886). Curentul literar promoveaz conceptul modern de poezie i are drept caracteristici respingerea prozaismului ( a locurilor comune) i a expresiei discursive ± poezia fiind arta de a sim i ±, cultivarea simbolul ui care s exprime coresponden ele, afinit ile între diferite elemente ale universului, folosirea sugestiei pentru exprimarea acestor coresponden e prin cultivarea senza iilor coloristice, muzicale sau olfactive, înclina ia spre st ri sufletesti nedefinite, spre visare, proiec ie diafan . Simbolismul impune muzicalitatea interiorizat prin folosirea refrenului, a laitmotivului sau prin predilec ia pentru anumite sunete, deschiderea fa de un anume fel de inova ii formale, cum este versul liber, sau preferin a pentru anumite teme i motive:motivul targului provincial ca element al izolarii, motivul evadarii in taramuri misterioase, tema calatoriei, tema naturii receptate ca un peisaj interior, un loc al coresponden elor, o stare sufleteasc , motivul ploii si al toamnei, cel al solitudinii fiin ei (o solitudine elegiac i intim ), motivul instrumentelor muzicale, al iubirii i al nevrozelor, precum i Äspleen´-ul (amestec de triste e, dezolare i plictiseal ) ca modalitate de manifestare a singur t ii. Simbolismul romanesc , al carui teoretician a fost Alexandru Macedonski, cunoaste mai multe etape. Prima dintre ele este etapa experien elor, a taton rilor, cea în care î i desfa oar activitatea Al. Macedonski, a c rui oper nu este in ansamblu simbolist , Mircea Demetriad, Traian Demetrescu, Stefan Petica, Dimitrie Anghel. A doua etapa este constituit de direc ia pseudosimbolist promovat de revista ÄVia a nou ´(1905) i îl are ca teoretic ian pe Ovid Densusianu, autorul unei poezii citadine opuse celei s m n toriste. Exist , de asemenea, o etap a simbolismului exterior minulescian, Ion Minulescu nefiind un poet simbolist de substan , prin viziune i sensibilitate, ci mai ales prin mijloacele folosite, prin tehnic si motive. A patra este aceea a simbolismului autentic bacovi an, reprezentat deci prin crea ia lui George Bacovia, care cultiv simbolul, un simbolism depresiv implic ând sugestia melodic interiorizat , precum i teme i motive tipic simboliste: motivul tâ rgului provincial, al singur t ii, al nevrozei, al peisajului interiorizat etc. Reprezentativ pentru crea ia bacovian este i poezia ÄPlumb´, care a fost publicat la 1 octombrie 1911 î n revista ÄVersuri´, sub pseudonimul George Andoni, inclus apoi in volumul ÄPlumb´ din 1916, c ruia îi d i titlu. Ea a fost considerat de critici un fel de art poetic a lui Bacovia, con inâ nd exprimate in versuri notele esentiale ale universului bacovian. Totodata, poezia pune in eviden o viziune despre lume tipic simbolista â atât prin tema abordat , prin st rile eului liric, cât i prin procedeele artistice specifice simbolismului. Tema poeziei face trimitere la co ndi ia unui solitar, a unei con tiin e însp imântate de lumea î n care tr ie te, fiind deci centrat pe ideea izol rii poetului, a fiin ei umane, în general, într -o lume terifiant , aproape neverosimil . Ideea exprim melancolia, dezolarea, chiar spaima celui condamnat s traiasc într-o astfel de lume distrug toare. Titlul con ine cuvâ ntul Äplumb´, de fapt termenul -cheie al poeziei. El apare in ase dintre cel e opt versuri ale poeziei(excep ie f când versul 3 din fiecare strof ). Cuvântul-titlu concentreaz în sine o mul ime de semnifica ii:culoarea cenu ie, greutate a ap s toare, totul fiind legat de dimensiunea funerar i valoarea magic , de simbol al lui Saturn. Astfel, poetul reus e te s sugereze atmosfera grea, starea sufleteasc ap s toare, monotonia, angoasa, teama de un spa iu închis, auster i dezorientarea provocat de acesta. Spat iul acesta limitat este definit chiar din primul vers prin structura Äsicriele de plumb´, accentuat în versul 3 prin alt sintagm : Ästam singur in cavou´. Cadrul temporal nu este precizat, dar aspectele macabre, v ântul i frigul din cavou sunt elemente care sugereaz o dimensiune nocturn , corelat cu spectrul mor ii. Poezia este structurata in doua catrene, fiecare evidentiind cate un plan al existentei: unul exterior si altul interior, sen timental. Realitatea exterioara esste de scrisa si in prima strofa prin cuvinte ca Äsicriu´, Äcimitri´, Äcavou´, simboluri ale unei lumi care il determina pe individ la izolare si la singuratate intr -un spatiu sufocant, inchis, apasator. Cuvantul Äplumb´ este asociat sicrielor (simbol al mortii, al izolarii de tot ce este viu), florilor (simbol al imaginii palide a vietii pe cale sa se stinga) si coroanelor (alt simbol al mortii ± coroane mortuare care scartaie sinistru in bataia vantului). ÄFunerarul vestmant´ vine si el sa izoleze acest spatiu a flat sub semnul iminentei mortii, in care nu poate patrunde decat vantul, un element al unui univers haotic aflat in descompunere. Macabrul a cestui spatiu este sporit de scartaitul sinistru al coroanelor de plumb. Strofa a doua ilustreaza un univers interi or degradat, prin sintagmele Äamorul de plumb´ ce Ädormea intors´. Aici participiul Äintors´ poate semnifica atat zadarnicia acestui sentiment pe care poetul incearca inutil sa -l salveze, cat si intoarcerea spre apus, spre moarte. Sentimentul nu mai este p osibil, pentru ca aripile care inseamna zbor, inaltare sunt de plumb, acesta semnificand un zbor in jos, o cadere sura si grea. De ddata aceasta, Äflorile de plumb´, sintagma care apare si in prima strofa, semnifica falsa iluzie a salvarii unui sentiment c ondamnat pieririi. Asa se exprima tipatul deznadajduit al poetului (Äsi -am inceput sa strig´), asociat senzatiei de frig (Äsi era frig´) pe care o simte priveghind in singuratate langa Ämort´, langa amorul pierdut, sinonim aici cu neputinta in fa ta mortii, a distrugerii, a degradarii interioare (Ästam singur langa mort´ . Statutul de confesiune lirica al poeziei este evidentiat de prezenta persoanei intai a verbului Ästam´, marca a eului liric, si prin adjectivul pronominal Ämeu´, prin care se individualizea za un discurs cu semnificatii generale. Atmosfera poemului este de infern tipic bacovian, care incorseteaza eul liric: viata lasa locul sentimentelor apasatoare, oboselii psih ice, imposibilitatii implinirii idealului, dar si tristetii, disperarii, starii d e nevroza, sugerate prin verbele Äsa strig´, Äscartaiau´, sau pustietatii sufletesti, incremenirii interioare, exprimate prin verbul Äa fi´ alaturat substantivelor Ävant´ si Äfrig´. Toate aceste stari sufletesti sunt de durata, se prelungesc intr -o nedeterminare temporala, in vesnicie, fapt pus in evidenta prin folosirea imperfectului: Ädormeau´, Ästam´, Äera´, Äscartaiau´, Ädormea´. Ceea ce da originalitate textului este simetria. Astfel, primul vers al fiecarei strofe incepe cu verbul Äa dormi´ la imperfe ct, sintagma Äflori de plumb´ se intalneste in versul al doilea din fiecare strofa, iar cuvantul Äplumb´ este peste tot, in cele mai diverse structuri; Äsicriele de plumb´, Äcoroanele de plumb´, Äamorul meu de plumb´, Äaripile de plumb´, simetric repartiz ate la sfarsitul penultimelor versuri ale celor doua strofe. Acestei simetrii lingvistice ii corespunde una imagistica si stilistica, pentru ca de fiecare data substantivul Äplumb´ apare ca determinant al unui regent cu care formeaza o metafora sau un simb ol, cu semnificatii identice sau apropiate, insa in planuri diferite ale esistentei ± unul exterior si altul interior. In privinta versificatiei, se observa rima imbratisata si prezenta aceluiasi cuvant ± Äplumb´ ± in ambele strofe, in rima versurilor 1 si 4, poezia capatand astfel un ton grav, o sonoritate surda datorita consoanelor finale. In schimb, rima Ästrig´ ± Äfrig´, cu sonoritatea ei stridenta, ne duce cu gandul la un tipat de deznadejde, de disperare. Prezenta verbelor la timpul imperfect confera muzicalitate poeziei, ele sugerand un geamat continuu, nepotolit (Ädormeau´, Ädormea´, Ästam´, Äscartaiau´, Äatarnau´). Ritmul, mai ales iambic, imbinat cu peonul si amfibrahul, nu face decat sa sporeasca ± pana la absurd ± sentimentul de deznadejde trait de eul liric. Dupa cum se observa, in aceasta poezie exista numeroase trasaturi specifice simbolismului. Astfel, se constata mai intai atmosfera sumbra, apasatoare, asociata unor aspecte exterioare care declanseaza angoasa determinata de singuratate sau de imposibilitatea implinirii prin iubire. Apoi, exista numeroase simboluri, plumbul fiind simbolul central al poe ziei. Acesta apare inca din versul incipient: ÄDormeau adanc sicriele de plumb´, in care i se asociaza cel al sicrielor, fiind astfel prezent inca de la inceput motivul mortii vazuta ca un somn adanc. Simbolurile aceste a ca si ale cimitirului, al cavoului, ca si motivele singuratatii, ale frigului sau ale vantului accentueaza asupra starii de izolare, a unui spatiu inchis, sufocant. Imaginile vizuale dominate de cenusiu (Äflori de plumb´) se alatura celor auditive (Äscartaiau sicriele de plumb´) sau tactile (Äsi era vant´, Äsi era frig´), toate sugerand o atmosfera tipic simbolista. De aceeasi natura sunt si laitmotivul Ästam singur´, sonoritatile lugubre obtinute pri n aglomerarea unor consoane, repetitia ssubstantivului Äplumb´ in diferite structuri metaori ce si paralelismul sintactic realizat intre cele doua strofe. Prin toate aceste aspecte, poemul ÄPlumb´ este, indiscutabil, o capo dopera a liricii bacoviene si, î n general, a poeziei simboliste, dezv luind o sensibilitate ie it din comun, ilustrat prin structuri expresive de excep ie, toate puse in slujba realiz rii unei viziuni despre lume tipic simbolist .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful