Satyricon ±Magarul de aur

Satyricon este o satira scrisa in limba latina si atribuita lui Petronius. Romanul este scris la persoana I (naratiune homodiegetica) care in situatia fragmentata in care se afla (s-au pastrat 141 capitole din cartile XIV, XV, XVI) poate fi impartit in trei episoade: Encolpius, Trimalchio si Eumolpus. Satyriconul anticipeaza intr-o mai mica masura decat romanul lui Apuleius tehnica povestirii in rama intrucat diferite personaje care participa la naratiunea cadru introduc scurte povestiri care au un rol comentator al evenimentelor. Ca si romanul lui Petronius, Metamorfozele lui Apuleius sunt scrise la persoana I iar naratorul este si personaj al evenimentelor relatate. Apuleius opereaza magistral cu tehnica intarzierii numirii personajului principal, acest lucru petrecandu-se abia cand firul evenimentelor este clar conturat. In naratia-cadru sunt inserate o sumedenie de povestiri care pot functiona si autonom dar care isi dovedesc pe parcursul romanului semnificatia si legatura cu naratia-cadru. Personajul principal al Metamorfozelor este Lucius, un tanar nobil din Corint care initiaza un drum spre Thesalia si in special in Hypata pentru ca etimologic orasul inseamna ³cel mai distins´ in arta magiei. Dorinta lui Lucius este ca prin practicile magice sa acceada la o cunoastere facila dar care sa il deosebeasca de semenii sai. Prin drumul sau Lucius anticipeaza picarescul spaniol din sec al XVI-lea. El devine vagabondul intinerant care in urma curiozitatii renunta nu numai la statul sau social primar ci si la forma umana. In acest drum nevoia imperioasa este aceea de a se adapta la mediile sociale pe care le strabate pentru a putea supravietui. Liantul celor trei episoade ale romanului Satyricon este Encolpius, care apare fie ca eu narant fie ca martor al evenimentelor. Prin relatia homosexuala pe care acesta o are cu Giton si Ascyltos parodiaza, de fapt, relatiile heterosexuale ale romanului grec. Iubirea homosexuala devine in romanul lui Petronius o forma de opozitie a intelectualitatii fata de o societate in care acestia nu-si mai gasesc locul. Comportamentul celor trei prieteni este unul epicureic. Ei aleg sa traiasca imanentis clipa intrucat viitorul lor sta sub valul sumbru al incertitudinii. Romanul lui Petronius, ca si romanul lui Apuleius, anticipeaza de fapt romanul picaresc al secolului al XVI-lea. Ceo trei sunt asemni unor vagabozi ratacitori care initiaza o calatorie din dorinta de a-si gasi un loc intr-o societate care nu are nevoie de ei. Ei se opun eroilor eposului antic devenind niste antieroi. Cele doua romana latine prefigureaza cele doua arii de dezvoltare ale picarescului care se va clasifica in picaresc aventurier si picaresc intelectual sau filozofic. Diferenta intre ele consta in faptul ca in primul caz picaroul ramane un aventurier ce isi cauta un loc comod in societate si care sa fie superior conditiei initiale din care pleaca. In acest caz reprezentativ ramane Satyriconul. In al doilea caz drumul picaroului evidentiaza nu numai o acumulare cantitativa de experiente su resurse ci si o schimbare calitativa a eroului. Lucius marturiseste ca existenta sa de magar i-a fost benefica intrucat a vazut ce inseamna suferinta si acest lucru l-a marcat ata de profund incat in finalul romanului ele este un personaj cu totul schimbat fata de cel care a pornit catre Hypata. Dintr-un tanar dedat placerilor erotice el se va transforma intr-un om ce va indura 10 zile de asceza si va deveni preot al zeitei Isis urmand si o initiere superioara in tainele lui Osiris. Fiind un roman ini iatic, Metmorfozele constituie în acela i timp un roman al c ut rii. Ca i în Satyricon eroul lui Apuleius caut un cod de via îns în alt mod c ci Lucius se autodep este. Într-adev r structura generativ a discursului lui Apuleius rezid într-o dezbatere isiac i platonician asupra condi iei umane în c utarea unui stil de via adecvat comandamentelor stabilite de zei a egiptean . Op iunea filozofic nu mai ader strâns, ca în Satyiricon, la aventurile str b tute de personajele romanului. Aceste aventuri sunt semnalizate chiar de autor drept un caz limit , drept încerc ri emo ionante pe care le înzestreaz cu func iile ini ierii mistice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful