Fononi, vibraţiile reţelei cristaline

Solidul, considerat ca o succesiune periodică de atomi fixaţi în nodurile reţelei, este o idealizare.În realitate, atomii execută mici oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru, aplitudinea acestora fiind cu atât mai mare cu cât temperatura este mai ridicată. Sistemul de particule din solid poate fi considerat ca un ansamblu de oscilatori armonici. Tratarea corectă a problemei se face cu mecanica cuantică, energia vibraţiilor reţelei fiind cuantificată. Importanţa cuantificării vibraţiilor se va vedea imediat din teoria căldurii specifice a solidului. În cele ce urmează se va face, însă, o analiză semiclasică a vibraţiilor reţelei. 1. Vibraţiile reţelei monoatomice Vom considera vibraţiile reţelei ca fiind unde elastice, energia undelor elastice fiind cuantificată în fononi (prin analogie cu fotonii undelor electromagnetie). Periodicitatea reţelei cristaline are proprietăţi importante pentru undele elastice. Vom considera undele elastice propagându-se după direcţia (Ox), polarizarea acestora (sau, direcţia de vibraţie) fiind pur transversală sau pur longitudinală, la propagarea unei astfel de unde, plane întregi de atomii din cristal mişcându-se în fază. Dacă mişcarea atomilor este paralelă cu direcţia de propagare, unda este longitudinală (sau, are polarizare longitudinală). Dacă deplasarea atomilor este perpendiculară pe direcţia de propagare, unda este transversală (sau, are polarizare transversală).

K a. vibraţii transversale

K b. vibraţii longitudinale

Să considerăm vibraţiile longitudinale ale unei reţele 1-dimensionale, reţea conţinând 1 atom/celula elementară.

us-1

us

us+1

s-1

s

s+1

1

Ecuaţia de mişcare pentru un atom din planul s va fi : d 2u s M ⋅ 2 = C( u s +1 + u s −1 − 2 ⋅ u s ) dt unde M este masa unui atom.us-1 us us+1 us+2 s-1 s s+1 s+2 planului (s+p) este Vom presupune ca forţa exercitată asupra planului s datorită deplasării proporţională cu diferenţa deplasărilor planelor: Fp ≈ u s+ p − u s Considerând doar interacţii cu vecinii cei mai apropiaţi. rezultă că forţa exercitată asupra unui atom din planul s este: Fs = C( u s +1 − u s ) + C( u s −1 − u s ) unde C este constata de tip elastic . care va fi diferită pentru unda longitudinală şi cea transversală. Vom căuta soluţii sub forma undelor progresive : u s = u ⋅ e i⋅s⋅K ⋅a ⋅ e −i⋅ω ⋅t . dar aceeaşi pentru toţi atomii care execută acelaşi tip de oscilaţii. K = vector de unda ⇒ − ω 2 M ⋅ e i( s⋅K ⋅a −ω ⋅t )U = C ⋅ U ⋅ e −i⋅ω ⋅t [ e i⋅( s +1 )⋅K ⋅a + + e i⋅( s −1 )⋅K ⋅a − 2 ⋅ e i⋅s⋅K ⋅a ] C Ka ⇒ − ω 2 M = C [ e i⋅K ⋅a + e −i⋅K ⋅a − 2 ] ⇒ ω 2 = 4 ⋅ sin 2 M 2 Ka 4C 1 / 2 ⇒ω =( ) | sin | M 2 Relaţia de mai sus constituie relaţia de dispersie ω = ω (K ) şi are reprezentarea grafică mai jos: K 2 .

Acest lucru este echivalent cu reflexia Bragg a razelor X: când este satisfacută condiţia Bragg. care este soluţia unei unde stationare . v = ω K . în aceasta limită pulsaţia este direct proporţională cu vectorul de undă şi. Valorile lui K în afara acestei zone reproduc mişcările reţelei descrise de π 1/ 2 .5 π 2a π a Dacă Ka<<1. ]. viteza este independentă de frecvenţă (exact ca în teoria undelor elastice în medii continue în limita Ka<<1). atomii s şi (s+1) se deplasează în opoziţie de fază. deci. solutia este: u s = ue isKa e −iωt = ue ± isπ e −iωt ⇒ u s = ( −1 ) s ue −iωt . adică prima zonă Brillouin. adică în limita lungimilor de undă mari 1 C cos Ka ≈ 1 − ( Ka ) 2 ⇒ ω 2 ≈ ( Ka ) 2 ⇒ ω ~ K . nici spre stânga. a a La marginea primei zone Brillouin. ci prin reflexii succesive se obţine o undă staţionară. 2 M adică.La marginea primei zone Brillouin a π ⎛ 4C ⎞ (max) K =± ⇒ | sin ( ± ) |= 1 ⇒ ω = ⎜ ⎟ 2 a a ⎝M ⎠ Ka ⇒ ω = ω m (sin ) 2 Intervalul în care vectorul de undă al fononilor K ia valori distincte este: − π ≤ Ka ≤ π . unda nu se mai propagă în cristal. 3 . Viteza de grup este viteza cu care se transmite energie în mediu: vg = dω d Ca 2 Ka 4C 2 1 ⇒ vg = [( ) (sin Ka )] ⇒ v g = | cos | dk dk M M 2 2 vg ⎛ Ca 2 ⎞ 2 ⎜ ⎟ ⎜ M ⎟ ⎝ ⎠ 1 1 valorile lui K ∈ [ − π π 1 0. unda nu se mişca nici spre dreapta .

putem considera cristalul 1-dimensional format din atomi la suprafaţa cristalului identici cu cei din interior. se poate calcula densitatea modurilor de vibraţie dz (sau.Densitatea de stări (moduri de oscilaţie) în cazul 1-dimensional. aN aN Ştiind relaţia dispersiei. numărul valorilor permise ale lui K în prima zonă Brillouin este egal cu numărul atomilor din cristal. numărul modurilor de vibraţie este egal cu numărul atomilor din cristal. ipoteză numită ipoteza cristalului ciclic. Am demonstrat că în cazul unidimensional şi un atom pe celula elementară relaţia de dispersie pentru fononi este: 2 ω 2 = C (1 − cos Ka ) M unde: M este masa ionului C este constanta elastica ω este pulsaţia fononilor K este vectorul undă al fononilor. adică : us+N=us. condiţia de mai sus conduce la: ⇒ e iaKN = 1 ⇒ aKN = 2πl . În demonstraţia de mai sus cristalul a fost considerat infinit. Deoarece la fiecare K există o undă în cristal (sau. un mod de vibraţie). Pentru vibraţii ale reţelei descrise de soluţii u s = ue i (sKa −ωt ) . l=întreg Deoarece K ia valori distincte doar în prima zonă Brillouin 2πl N N − π ≤ Ka ≤ π ⇒ −π ≤ ≤π ⇒ − ≤l ≤ N 2 2 adică . dω dω N 1 ( factorul 2 apare datorita simetriei curbei ω = ω( K )) ⇒ g ( ω ) = 2 π ω | cos Ka | n 2 ⇒ Ka Ka ω2 ω2 = sin 2 ⇒ cos = 1− 2 ⇒ 2 2 ωn 2 ωn g( ω ) = 1 dz 2 N = 2 dω π ( ω n − ω )1 / 2 4 . numărul modurilor de vibraţie pe unitatea de interval de frecvenţă) g (ω ) = . dacă considerăm doar interacţiile cu vecinii de ordinul I : a Ka 2π Ka π ω = ω m | cos |⋅ Δl ⇒ Δω = ω m | cos | ⋅Δl . Neglijând efectele de suprafaţă. din relaţia dω 2π 2π K= l ⇒ ΔK = Δl . rezultă că în cazul 1dimensional şi un atom pe celula elementară. 2 2 aN N 2 densitatea de moduri de vibratie va fi: dz dl = 2⋅ . unde N este numărul atomilor din cristal. Cunoscând numărul modurilor de vibraţie.

„a” fiind distanţa dintre plane în cristal. ecuaţia de mişcare pentru cele două tipuri de atomi sunt : ⎧ ⎧ d 2us d 2u s ⎪M 1 ⋅ 2 = C (v s + v s −1 − 2u s ) ⎪M 1 ⋅ 2 = C (v s − u s + v s −1 − u s ) ⎪ ⎪ dt dt ⇒⎨ ⎨ 2 2 ⎪M ⋅ d v s = C (u − v + u − v ) ⎪M ⋅ d v s = C (u − u − 2v ) s +1 s s s s +1 s s ⎪ 2 dt 2 ⎪ 2 dt 2 ⎩ ⎩ 5 . Vom considera un cristal cubic în care atomii de masa M1 aparţin unui set de plane. s-1 s s+1 K Considerând doar interacţiile cu vecinii de ordin I (adică. cu planele adiacente) şi presupunând că constantele elastice de interactie C sunt egale. iar cei de masa M2 – planului intercalat.Functia g(ω) are o singularitate la ω=ωn g(ω) ω ωm 2. Vibraţiile reţelei cu doi atomi pe celula elementară Vom demonstra că în acest caz curba de dispersie prezintă trasături noi : vor exista două ramuri de oscilaţie: ramura acustică si cea optică.

dar pentru simpificare. vom analiza cazurile limita : 1. Ka<<1 1 cos Ka ≅ 1 − K 2 a 2 2 4 ⇒ M 1 M 2ω − 2C( M 1 + M 2 )ω 2 + C 2 K 2 a 2 = 0 ⇒ω 2 1.2 ⎡ ⎛ ⎞⎤ ⎟⎥ ⎢ ⎜ 2 2 ⎟⎥ ⎜ 1 ⎛ 1 1 ⎞⎢ K a ⎟ ⎢1 ± ⎜1 − = C⎜ + ⎟ ⎜M ⎟ 2 ⎥ ⎝ 1 M 2 ⎠⎢ ⎜ 2 ⎛ 1 1 ⎞ ⎟⎥ M 1M 2 ⎜ ⎢ ⎜ ⎜ M + M ⎟ ⎟⎥ ⎟ 2 ⎠ ⎠⎦ ⎝ 1 ⎣ ⎝ ⎧ 2 ⎛ 1 1 ⎞ ⎪ω1 = 2C ⎜ ⎜ M + M ⎟ → ramura optica ⎟ 2 ⎠ ⎝ 1 ⎪ ⎪ Cele două soluţii sunt : ⎨ 1 C ⎪ 2 2 ⎪ω 2 = K 2 a 2 → ramura acustica ⎪ M1 + M 2 ⎩ 2.2 ⎛ 1 1 = C⎜ ⎜M + M 2 ⎝ 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎟ ± C2⎜ ⎟ ⎜M + M 2 ⎠ ⎝ 1 ⎞ C 2 K 2a 2 ⎟ − ⎟ M 1M 2 ⎠ 2 ⇒ ω12. Ka= ± π cos Ka = −1 6 . condiţia de soluţie nenula fiind: 2C − ω 2 M 1 − C( e iKa + 1 ) − C( 1 + e −iKa ) 2C − ω 2 M 2 =0 ⇒ ( 2C − ω 2 M 1 )( 2C − ω 2 M 2 ) − C( 1 + e −iKa )( e iKa + 1 ) = 0 M 1 M 2ω 4 − 2C( M 1 + M 2 )ω 2 + C 2 2 − ( e iKa + e −iKa ) = 0 ⇒ M 1 M 2ω − 2C( M 1 + M 2 )ω + +2C ( 1 − cos Ka ) = 0 4 2 2 [ ] Ecuaţia de mai sus se poate rezolva exact. dar cu amplitudini diferite pentru cele două tipuri de atomi: ⎧u s = u ⋅ e isKa ⋅ e −iωt ⎪ ⎨ ⎪v s = v ⋅ e isKa ⋅ e −iωt ⎩ 2 −iKa ⎧( 2C − ω 2 M 1 )u − C( 1 + e −iKa )v = 0 − ω M 1u = Cv( 1 + e ) − 2Cu ⎪ ⇒⎨ 2 −iKa ⎪ − C( e −iKa + 1 )u + ( 2C − ω 2 M 1 )v = 0 − ω M 1v = Cu( 1 + e ) − 2Cv ⎩ ⎧ ⎪ ⇒⎨ ⎪ ⎩ S-a obţinut un sistemde două ecuatii linare omogene cu două necunoscute.Căutăm soluţii de forma unei unde progresive.

⇒ ω4 − 2C 4C 2 =0 ( M 1 + M 2 )ω 2 + M 1M 2 M 1M 2 ⎧ 2 2C ⎪ ω1 = M 1 1 ⎪ 2 = C( M 1 + M 2 ) ± C( − )⇒ ⎨ M1 M 2 ⎪ω 2 = 2C ⎪ 2 M1 ⎩ Ramura optică ⇒ ω1.La marginea zonei Brillouin.2 2 Ramura acustică K Notând α = M1 se obţin curbe cu aceeaşi alură. dar cu valori diferite la marginea zonei Brillouin: M2 Observaţie : . se atenuează. aceasta fiind o caracteristică a undelor elastice în reţelele 2-dimensionale. 7 . există o bandă de frecvenţe interzisă 1 2C 2 2C 2 ) <ω <( ) M1 M2 -Un fonon cu frecvenţa în acest interval nu se propagă în cristal. K max = ± ( π a 1 .

cele două tipuri de atomi vibrează în fază. K Modul optic K Modul acustic În cazul vibraţiilor longitudinale.-Sensul fizic al celor două ramuri se obţine studiind amplitudinile u. În cazul vibraţiilor transversale. dacă cei doi atomi au sarcini opuse. de unde şi denumirea de ramură optica . ceste vor arăta astfel: -> ramura acustică : ω 2 ≅ 0 la K ≅ 0 ⇒ u = v adică.v la valori ale lui K mici: ⎧− ω 2 M 1u = Cv (1 + e −iKa ) − 2Cu M u ⎪ -> ramura optica : ⎨ ⇒ =− 1 iKa 2 v M2 ⎪− ω M 2 u = Cu (1 + e ) − 2Cv ⎩ adică. cele două tipuri de atomi vibrează în opoziţie de fază. în cele două moduri de oscilaţie atomii vor oscila astfel: Modul acustic Modul optic 8 . ca şi în cazul propagării vibraţiilor acustice. Acest tip de mişcare se poate obţine la propagarea unei unde luminoase.

Densitatea de moduri de vibratie pentru cele două ramuri este: . iar cele perpendiculare pe vectorul K se numesc transversale (T). mărimile caracteristice sunt vectori: amplitudine. cvasiimpuls Undele vor fi caracterizate şi de vectorul polarizare (care dă direcţia de oscilaţie). K →0 Moduri optice Moduri acustice K Relaţiile de dispersie se determină experimental. ⎯→ ⎯ 2C 2 ≅( ) = constant (nu depinde de K) => M2 1 . Ei = energie foton ⎧ E f − Ei = ± hω( K ) ⎪ ⎪ ⎪ ⇒ ⎨ G = vectorul reteaua reciproca ⎨ ⎪ ⎪k f − k i = G ± K ⎩ ⎪ K = vector unda fonon ⎪ ⎪hω( K ) = energie fonon ⎩ 9 . Oscilaţiile în direcţia vectorului de propagare K se numesc longitudinale (L). În acest caz.ramura acustica : analog cu cazul 1-dimensional cu un atom pe celula elementară 1 g (ω ) ≅ 1 - 2 (ω m − ω 2 ) 2 ramura oprica: g(ω) are singularităti la frecvenţa limită inferioară şi superioară dacă M1>>M2 => ω op dω ≅ 0 ⇒ g (ω ) poate fi aproximată cu o functie δ la frecvenţe la care apar dK singularităţi (acesta este un exemplu de model Einstein ) Cazul 3-dimensional : Vom face o analiza calitativă pentru retele 3-dimensionale.(3r-3) ramuri optice cu propagare ω ( K ) ≠ 0 . Dacă cristalul contine r atomi pe celula elementară. studiind împrăştierea inelastică a razelor X sau a neutronilor. respectiv final ⎪ ⎪ E f . k i = vector unde foton initial .3 ramuri acustice cu proprietatea ω ( K ) ⎯K → 0 . cu respectarea regulilor de conservare a energiei şi a impulsului: ⎧ k f . din care : . vor exista 3r ramuri de vibratie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful