UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU FACULTATEA DE MEDICINA “VICTOR PAPILIAN” COLEGIUL MEDICAL UNIVERSITAR

PROF. UNIV. DR. BAIER IOAN SEF CLINICA ORTOPEDIE-TRAUMATOLOGIE

CURS de ORTOPEDIE-TRAUMATOLOGIE

COLEGIUL MEDICAL UNIVERSITAR COLABORATORI: ASIST. UNIV. DR. ROMAN MIHAI ASIST. UNIV. DR. FLEACA RADU DR. STANCIU TEODOR DR. POPESCU MARIUS

SIBIU 2010

Introducere Ortopedia este stiinŃa care ne învaŃă să cunoastem diformităŃile aparatului locomotor, atât congenitale, cât si câstigate în decursul întregii vieŃi, în vederea prevenirii si înlăturării lor. Recîstigarea formei si funcŃiei pierdute se face, fie prin mijloace nesângerânde, fie printr-o terapeutică chirurgicală, reparatorie si creatoare. Ortopedia este prin urmare o disciplină chirurgicală conservatoare prin excelenŃă, fiindcă nu foloseste decât rareori exereza, care reprezintă un tratament antifiziologic, de necesitate, cum afirma academicianul prof. Dr. A.Rădulescu : este reparatoare, când înlătură diformităŃile si creatoare, când alcătuieste condiŃii anatomice noi sau chiar segmente cu care să se poată recupera o funcŃie pierdută. Termenul de ortopedie a fost creat de Andry (1658-1742) care în ultimii ani ai vieŃii sale a scris o lucrare în două volume, intitulată "Ortopedia sau arta de a preveni si de a îndrepta la copii, diformităŃile corpului". De la Andry s-a reŃinut numai denumirea specialităŃii, de altfel cu totul nepotrivită, pe care o alcătuise din două cuvinte grecesti : orthos = drept si pais, paidos = copii DefiniŃia specialităŃii, asa cum reiese chiar din titlul lucrării amintite, este în parte stiinŃifică, deoarece demonstrează si preocuparea pentru prevenirea diformităŃilor, nu principiul medicinei actuale, care caută să pună în evidenŃă semne extrem de discrete, înainte ca boala să evolueze cu simptomatologia ei cunoscută. Prin traumatologie, componentă importantă a ortopediei si care în mod cert o precede de peste veacuri, se înŃelege stiinŃa care se ocupă cu tratarea diferitelor traumatisme ale aparatului locomotor, recente sau sechele.Morbiditatea traumatică în condiŃiile dezvoltării societăŃii contemporane a crescut irezistibil, crestere inerentă exploziei demografice, societatea expusă riscurilor industrializării , mecanizării si construcŃiilor de tot felul, traficului rutier accelerat, sporturilor, condiŃiilor unor calamităŃi etc. Mortalitatea după aceste grave accidente ocupă locul 2-3 după bolile cardio-vasculare si boala canceroasă. În anumite situaŃii se pot echivala accidentele cu adevărate epidemii "traumatice" între vârstele de 20-40 de ani accidentele de circulaŃie constituie prima cauză de deces. 1. Istoric În epoca preistorică, omul privea diformităŃile corpului, mai cu seamă pe cele congenitale, ca fiind arătarea potrivnică a unor forŃe demonice si duceau lupta împotriva lor prin evocaŃii, incantaŃii, purtări de amulete sau prin mijlocul sălbatic al distrugerii, aceste diformităŃi fiind considerate absolut nevindecabile; era epoca obscurantismului si a superstiŃiilor. În istoria civilizaŃiei omenirii se poate întrezări însă tendinŃa omului de a privi diformităŃile congenitale ca având o origine materială, înlăturând astfel fatalismul. Într-adevăr, deoarece în imaginile sau în mormintele egiptene s-au găsit la mumiile adulŃilor picioare strâmbe, deformaŃii ale scheletului prin traumatisme sau în urma mobului Pott, scolioze grave, consecinŃele poliomielitei,înseamnă că astfel de fiinŃe erau lăsate să trăiască, având probabil si dreptul la îngrijiri. În decursul vremurilor, de exemplu în codul lui Hammurabi (2003-1961 î.e.n), care este cea mai veche colecŃie de legi si se află la muzeul Luvru,tratamentul leziunilor aparatului locomotor era chiar reglementat. În decursul vremurilor, de exemplu în codul lui Hammurabi (2003-1961 î.e.n), care este cea mai veche colecŃie de legi si se află la muzeul Luvru,tratamentul leziunilor aparatului locomotor era chiar reglementat. În marile poeme indiene sacre, si anume în cele atribuite lui Susruta (Ajur Veda - 800 î.e.n), desi comentate filozofico-religios se găsesc îndrumări asupra unor metode de chirurgie reparatoare si reguli de masaj. La greci, scoala medicală din Cos a dat reprezentanŃi care s-au ocupat între altele si de diformităŃile corpului omenesc; de aceea, în cărŃile care trec drept ale lui Hippocrat sunt descrise deviaŃiile colanei vertebrale si picioare strâmbe, precum si tratamentul lor, Hippocrat dă indicaŃii asupra unor mijloace de tratament - întindere fixare - descriind unele aparate ortopedice rudimentare. StiinŃa medicală greacă a trecut apoi la romani, fie prin copiere de cărŃi, fie prin prezenŃa unor vestiŃi medici în Italia. Aulus Cornelius Celsus pe vremea lui Augustus (63-13 î.e.n) în cartea a opta "De arta medica" se ocupa de fracturi si luxaŃii. Galenus (131-210 e.n) stabileste termenii de : scolioză, cifoză, lordoză,termeni care au rămas până azi. Bizantinii Oribase, Actius si Paul din Egina, desi n-au făcut decât să copieze pe antecesori, au avut totusi marele merit că prin ei s-au păstrat operele preŃioase ale premergătorilor lor. Începtul Evului mediu a fost, din nenorocire o epocă de înapoiere, atât pentru medicină în general, cât si pentru chirurgie în special. În FranŃa celebrul Ambroise Pare (1517-1590) s-a ocupat de tratamentul piciorului strâmbă si de cel al scoliozelor. Cam în acelasi timp, Arceus în Spania,apoi Favricius Hildaunus (1614) se îndeletniceau cu probleme ortopedice. Hans von Gersdorf foloseste un fel de masă pentru îndreptarea diformităŃilor

membrelor inferioare. În 1641, Minnius face prima tenotomie a sternocleidomastoidianului,pentru torticolis, Glisson celebrul filozof si medic englez, descrie rahitismul cu toate diformităŃile pe care le pricinuieste (de unde numele de boală engleză), iar căpăstrul lui pentru extensie este folosit cu unele mici modificări si astăzi. Numele lui Boarhave si al lui Mogagni sunt legate de primele noŃiuni anatomopatologice ale diformităŃilor. Anul 1741 marchează o dată importantă penu ortopedie pentru că atunci apare lucrarea de sinteză a lui Andry, medic lionez (1658-1742), apoi decan al FacultăŃii de medicină din Paris. Cu această lucrare, specialitatea îsi capătă un nume si o oarecare limită. Prin aceasta Andry a devenit întemeietorul unei ramuri importante ale medicinei, mai ales prin titulatura pe acre i-a dat-o, titulatură care a rămas până astăzi, cu toată îngustimea si imprecizia ei. Cam în acelasi timp cu Andry, ortopedia interesa o serie de cercetători, cum au fost de pildă Lorenz Meister (1748) din Frankfurt. ElveŃianul Andreas Venel (1780) este primul medic care înfiinŃează la Orbe un institut ortopedic. Mai târziu (1812), în Germania si anume la Wurtzburg,Johann Georg Heine întemeiază un important institut de ortopedie.După Kulibin si Cernosvitov, Hessing a creat cunoscutele aparate din piele armate cu bare metalice, care l-au făcut celebru si care se folosesc si astăzi. În 1828, întemeietorul ortopediei stiinŃifice după cum îl numeste Hoffa, francezul Delpech (1777-1832), scrie memorabila lucrare intitulată "Ortomorfia în raport cu specia umană". Prin studii clinice si natomopatologice au urmat,rând pe rând perioada tratamentului stiinŃific, care au făcut din ortopedie o specialitate chirurgicală însemnată. Descoperirile si lucrările nemuritoare ale lui Pasteur cu aplicarea lor remarcabilă făcută de Lister, au îngăduit ca intervenŃiile chirurgicale să se execute si asupra oaselor, articulaŃiilor, fără ca viaŃa bolnavilor să fie ameninŃată,cum se întâmpla foarte des în încercările făcute în perioada preantiseptică. Odată cu marea descoperire a lui Rontgen (1895), care a contribuit enorm la progresul acestei specialităŃi, diagnosticul si tratamentul afecŃiunilor ortopedice au luat un aspect stiinŃific. La sfârsitul secolului trecut si secolul nostru, ortopedia chirurgicală a avut străluciŃi reprezentanŃi. Pe baza aportului adus de munca si priceperea lor,această specialitate a putut face mari progrese. În Ńară la noi trebuie să amintim că cei dintâi ce s-au ocupat cu ortopedia au fost Asaky si Romniceanu. Acesta din urmă (1835-1908)a fost profesor de "Medicină internă, pansamente, bandaje si aparate de fracturi".Ernest Juvara a fost un chirurg extrem de abil, care s-a ocupat îndeaproape de fracturi; el a imaginat si aplicat un instrumentar foarte ingenios si multe metode personale. Bălăcescu e cunoscut între altele si pentru procedeul lui personal operator în "halux-valgus". A condus serviciul de "Chirurgie infantilă si ortopedie2 din Bucuresti, din cadrul căruia s-au publicat si comunicat lucrări interesante de ortopedie si chirurgie infantilă. După el au urmat la aceeasi catedră Cosăcescu,care a scris 2 lucrări importante : "AfecŃiuni osoase" si "Tumori osoase". Un bun ortopedist precursor la noi a fost Chiulamila, care a organizat primul atelier de ortopedie la Iasi (în timpul primului război mondial). S-a ocupat de asemenea de invalizi de război. În 1921, prin multă stăruinŃă, Rădulescu a organizat primul "Spital de ortopedie" al Minisrterului SănătăŃii la Cluj, cu 120 paturi, bine dotat, cuprinzând toate secŃiile necesare : ortopedie chirurgicală, mecanoterapie (toate aparatele Zander, Schultess, Krukenberg), fizio-terapie (maso-electro-actinoterapie), atelier de proteze, scoală pentru copiii internaŃi, atelier pentru copii schilozi.Albee, profesor de la Univeristatea din New York, într-o scrisoare adresată lui Rădulescu, scria despre acest spital următoarele : "atunci când am vizitat minunatul institut pe care îl conduci [...], Ńin să te felicit îndeosebi, atât pentru înfăptuirea unei instituŃii atât de complete, cât si pentru tot ce ai făcut pentru chirurgia ortopedică". Academicianul prof.dr. Alexandru Rădulescu este considerat părintele ortopediei în Ńara noastră. A înfiinŃat prima revistă de ortopedie, în 1940 s-a înfiinŃat prima societate de ortopedie (persoană juridică) care număra între membrii ei personalităŃi ale ortopediei din toate Ńările. În 1934 a scris lucrarea "Mica chirurgie si elemente de patologie chirurgicală", a publicat "Greffes et transplants osseux" (edit. J.B. Baillere, Paris 1925) si "Tratat de ortopedie chirurgicală" (1.000 pag) 1939.Rădulescu a editat în 1957 împreună cu colaboratorii "Ortopedie chirurgicală", "Fracturi si luxaŃii", Piciorul plat", "Boala Heine Medin","Probleme de fiziopatologie a osului", "Traumatismele osteoarticulare","Monografia : transplante osoase si cartilaginoase" iar în ultimele două decenii peste 15 volume a elevilor săi. În cadrul societăŃii stiinŃelor medicale,"secŃia de ortopedie" depune o foarte bogată si variată activitate. Traumatolgia a avut câteva momente de maximă importanŃă cum sunt: • introducerea feselor gipsate, invenŃie a olandezului Matyssen (1851) si a chirurgului Pirogov, ultimul folosind aparate gipsate în războiul din Crimeia (1853); • descoperirea si folosirea eterului, si cloroformului ca anestezice (Morton 1846), fapt care permite interventii mai laborioase ; • lucrările lui Lister (1867) si Pasteur (1878) despre asepsie si antisepsie au redus considerabil complicaŃiile septice în intervenŃiile sângerânde;

Rolul de prevenire. Deci o presiune continuă mărită asupra unui segment osos va determina în astfel de condiŃii o formă si o nouă arhitectură trabeculară. Medicul ortoped are datoria să soluŃioneze terapeutic leziunile traumatice recente ale aparatului locomotor (fracturi. cea mijlocie o provoacă. 3. entorse. luxaŃii. dă nastere unui os consistent si micsorat în volum. a internistilor. Rolul ortopediei si traumatologiei Ortopedia este prima disciplină medicală care are la bază ideea de prevenire ("Ortopedie sau arta de a preveni la copii diformităŃile corpului"1741). instruindu-le asupra primului ajutor la locul accidentului. În afară de leziunile traumatice. În stadiul de boală preluxantă se pot preveni printr-un tratament adecvat consecinŃele cunoscute ale luxaŃiei congenitale constituite. Legile ortopediei Legea lui Delpech (1828). are o mare importanŃă practică.astfel încât transportul accidentatului să se facă rapid si în condiŃii satisfăcătoare. cea puternică o încetineste. Ortopedului îi revine rolul de a preveni accidentele de muncă. El trebuie de asemenea să facă educaŃia maselor. Paralizia infantilă care prezintă grave diformităŃi este din lipsa unei colaborări a imunologilor si a medicilor care se ocupă de bolile contagioase. Deci o presiune continuă mărită asupra unui segment osos va determina în astfel de condiŃii o formă si o nouă arhitectură trabeculară. trabeculele spongioasei subiacente se îndreaptă matematic în direcŃia în care lucrează forŃa. rolul medicilor scolari este foarte important.odată cu tratamentul bun medicamentos si unul ortopedic. 2. a fizioterapeuŃilor si a ortopezilor. legătura cu medici puericultori din maternităŃi. îsi micsorează volumul.plăgi articulare ). a pediatrilor. capitolul II. a neurologilor. în reumatismul acut. atunci când o apăsare se execută normal si continuu asupra unei părŃi dintr-o epifiză. fiindcă înlătură diformităŃile care dintr-o cauză sau alta nu au putut fi prevenite. pe când în locul în unde sunt scoase timp îndelungat de la presiunea obisnuită îsi măresc volumul.• introducerea implantelor metalice din aliaje de oŃel de către Lane (1890) si Lambotte (1905) în osteosinteze sau artroplastii. entorse. Ortopedului îi revine rolul de a preveni accidentele de muncă. De asemenea. puternică si continuă. Ea se poate formula astfel : extremităŃile osoase care formează o articulaŃie. sport.plăgi articulare ). după necesităŃile funcŃionale. circulaŃie etc. Ortopedia are si un rol curativ extrem de important. Din această cauză. si se enunŃă astfel : când o supraapăsare se face constant asupra unei jumătăŃi de cartilaj de crestere.semiologia aparatului locomotor 1. Legea lui Roux. cea foarte puternică o opreste. întrucât factorii care au acuzat diformitatea să fie activi si după corectare. luxaŃii. pentru a preveni diformităŃile care ar putea apărea în lipsa unui tratament sau după un tratament necompetent. înprejurările în care ortopezii au datoria să facă profilaxia diformităŃilor prin mijloace ortopedice folosite foarte de timpuriu sunt multiple.În acest fel se va evita pierderea unui mare număr de zile de lucru din cauza accidentelor si tratamentelor ortopedice chirurgicale de proastă calitate. În scolioză si picioarul plat. supuse într-o parte a lor la o presiune anormală. Rolul curativ. . se pot preveni diformităŃile dacă se instituie la timp. În tuberculoza osteo-articulară. Medicul ortoped are datoria să soluŃioneze terapeutic leziunile traumatice recente ale aparatului locomotor (fracturi. deoarece lor le revine sarcina de a surprinde primele manifestări ale diformităŃii si obligaŃia de a îndruma copiii către serviciul de educaŃie fizică si ortopedie.acesta. Oasele normale ale adulŃilor au concomitent cu structura lor funcŃională si o formă funcŃională. sport.astfel încât transportul Rolul de prevenire. cel cronic deformat si în alte infecŃii osteoarticulare. circulaŃie etc. Legea lui Wolff (1870). Legea lui Roux. imobilizarea se va face în usoară hipercorecŃie. pentru a preveni diformităŃile care ar putea apărea în lipsa unui tratament sau după un tratament necompetent. Legea biologică a lui Arndt si Schulz. Legea "lucrului constant" sau a "balansării" este o lege care poate fi valabilă în perada de crestere a bolnavului. instruindu-le asupra primului ajutor la locul accidentului. Noi o formulăm astfel : după corectarea ortopedică sau ortopedico-chirurgicală a unei diformităŃi. El a introdus noŃiunea de transformare funcŃională a osului. IritaŃia slabă excită vitalitatea. prin tratamentul prevenit aplicat se poate împiedica apariŃia diformităŃilor în cazurile de fracturi post partum si picioare strâmbe congenitale etc. pe când partea scoasă de la presiunea anormală produce un os spongios mărit în volum. El trebuie de asemenea să facă educaŃia maselor. Oasele normale ale adulŃilor au concomitent cu structura lor funcŃională si o formă funcŃională. redând astfel muncii mulŃi oameni. constatând că. fiind comprimat. Medicul pediatru care constată la copii semnele precoce de rahitism ar trebui să facă imediat apel si la ortoped. Etiologia În acest capitol vom trece în revistă mijloacele de cercetare în ortopedie lăsând la o parte pe acelea care sunt cu totul specifice anumitor specialităŃi cu care ortopedia are legături. Legea atitudinii terapeutice. după necesităŃile funcŃionale.

cu una infecŃioasă. în general cu caracter degenerativ. spre exemplu are anumite caracteristici la vârste diferite. fapt care favorizează producerea unor diformităŃi numai într-o epocă restrânsă a vieŃii. îmbrăcăminte si încălŃăminte.amelii. sau după boli infecŃioase (urmări ale virozei mio-mielitice paralizante. tulburări în segmentarea. care se face în etape. lipsa unor oase sau degete. când puterea de rezistenŃă a organismului este mai diminuată.Examenul clinic al bolnavului trebuie să fie amănunŃit. Bătrânii fac cu usurinŃă mai ales fracturi de col femural care netratate prin complicaŃii grave duc la decese. Cercetarea unei diformităŃi. în felul acesta se poate aprecia just valoarea tratamentului aplicat si gradul de îmbunătăŃire obŃinute. dar si ca reper al etapei de la care s-a pornit. O bună observaŃie clinică scrisă serveste prin urmare nu numai ca îndrumător preŃios în stabilirea diagnosticului.) La menopauză. scolioza.LuxaŃiile sunt rare la copii. ceea ce explică apariŃia frecventă. În această epocă sunt frecvente de asemenea tulburările în zonele de crestere : apofizitele. La această vârstă apar ultimele puncte si anume acela al extremităŃii interne a claviculei si acela al unghiului pubian al coxalului. igiena locuinŃei sau cea personală si starea sănătăŃii persoanelor din mediul înconjurător. În jurul pubertăŃii. 1. care au elemente bune de susŃinere a articulaŃiilor. cifoza etc. care trebuie depistate precoce si tratate în consecinŃă. spondiloze. care produc hemi tetra sau paraplegii spastice paraliziile obstetricale. Vârsta Poate să ne dea indicaŃii asupra naturii diformităŃii. diformităŃi după rahitism. picioarele si mâinile strâmbe. spre bătrâneŃe. În ultimul timp am observat genul valg sau var în urma unor tratamente cu antibiotice intraarticular.3. deoarece segmentele osoase osteoporotice se rup înainte de a se luxa. Acestea toate trebuie consemnate întro bună foaie de observaŃie.Punctele de osificare secundare apar.fracturi.Se stie că în primele 3 luni de la nastere un copil nu poate avea o osteoartrită de natură tbc. felul de hrană.osteomalacia. pentru a deveni foarte rezistent la adolescenŃi si mai ales la adulŃi. osteomielitei si a unor tumori osoase. 1. pseudo-paralizia de tip Parrot etc. DiformităŃi congenitale ca : boala preluxantă a soldului.datorate în special unei relaxări exagerate a aparatelor de susŃinere capsuloligamentare (scolioza asa zisă esenŃială. leziuni osteoarticulare de natură infecŃioasă si leziuni în urma reumatismului cronic infecŃios sau degenerativ. mulaje.În epoca pubertăŃii. Ei fac mai rar luxaŃii. Copiii se nasc cu diverse malformaŃii congenitale (malformaŃii ectomelice. Iată elementele care trebuie să figureze într-o foaie de observaŃie.ale artritelor după boli contagioase). nu poate fi supravegheată si apreciată decât cercetând si comparân datele scrise si diverse documente ca : grafice. scheletul suferă un proces fiziologic de resorbŃie. Sunt boli care au predilecŃie pentru sex.4. Poate că în nici o altă specialitate nu se cere o consemnare a observaŃiilor făcute în diverse etape ale bolii ca în ortopedie. se pot produce a serie întreagă de tulburări în osificare. periartroza scapulo humerale etc. CondiŃiile de viaŃă ApariŃia unei boli si evoluŃia ei sunt si în legătură cu condiŃiile mediului extern în care trăieste bolnavul. artroze. de ele depinzând în mare măsură apariŃia unor boli cu caracter ortopedic si a unui număr important de diformităŃi în urma unor boli profesionale. hipertrofii scheletale. cu excepŃia unuia singur (al extremităŃii inferioare a femurului) după nastere.1. a fracturilor si posibilităŃile restrânse de consolidare. În tot timpul evoluŃiei până la sudarea lor. torticolisul etc. apar o serie de boli osteoarticulare. pot influenŃa evoluŃia unor boli. . 1. Profesia Toate datele care privesc condiŃiile de muncă trebuie cercetate amănunŃit. într-un interval de timp mai lung.după traumatisme. Cu cât se înaintează în vârstă. până la 20-22 ani. de osteoporoză senilă.Aparatul locomotor. iar "foaia de observaŃie" bine redactată. polidactilie.. în numărul si în diferenŃierea segmentelor vertebrale etc. dar se îmbogăŃeste cu acestea progresiv. pentru a servi ca document comparativ faŃă de constatările anterioare sau de cele ce vor urma. boala osteogenetică. osteofitic sau decalcifiant.). picioarele plate etc. La ei se întâlnesc frecvent fracturi si decolări. cum este spre exemplu luxaŃia coxo-femurală congenitală care se întâlneste frecvent la fetiŃe. Sexul Are deasemenea importanŃă. încep să apară la fete o serie de diformităŃi. Astfel Ńesutul osos conŃine mai multe elemente elastice si numai puŃine săruri minerale în prima perioadă a vieŃii. InfecŃiile osteoarticulare capătă la acestă vârstă un caracter foarte grav. se constată diformităŃile datorită tuberculozei. filme cinematografice. fotografii. radiografii. 1. diformităŃi consecutive ale encefalopatiilor intra partum sau congestiilor si hemoragiilor cerebrale produse la nastere. sau după diferitele manifestări osteoarticulare ale sifilisului congenital. probabil în legătură cu tulburările endocrine caracteristice acestei vârste.2. La adulŃi se întâlnesc mai frecvent : luxaŃii . de asemenea.

surorilor etc. EvoluŃia bolii . Microtraumatismele generează artroza AfecŃiunea pe care o prezintă bolnavul poate fi datorată unor infecŃii inaparente. să se evidenŃieze prin fenomene clinice grave.Munca exercitată în mediu toxic poate duce la diverse radiculo-nevrite. însămânŃarea cu bacili Koch a unor articulaŃii. tusea convulsivă. osteitele tifice insoŃite de abcese cu cele de natură tuberculoasă sau osteomielitice. 2. bronhopneumoniei.paucibacilare. scolioza strungarilor în fier. penru ca la un moment dat.Antecedentele Cercetarea antecedentelor poate furniya date foarte importante pentru stabilirea diagnosticului. pot prezenta la început o simptomatologie neînsemnată.o cercetare amănunŃită a suferinŃelor avute de bolnav poate explica natura bolii actuale. amigdalitelor. De la adenopatia tranheo-bronsică fără manifestări clinice se poate produce. Cercetarea amănunŃită a amigdalelor. de pildă osteomielita. a unei metrite la femei sau a unei "picături matinale" a unei prostatite la bărbat. De pildă : într-un caz diagnosticat gresit coxalgie am bănuit existenŃa unei displazii periostale cu fractura consolidată vicios confirmat de sclere albastre tatălui. descoperirea unei sinuzite fără manifestări clinice deosebite. cum este paralizia de tip Charcot-Marie. transmiterea la copil intra partum se face în mod sigur. necroza osoasă fosforică. sau cărora li s-a dat puŃină importanŃă. examenul prostatei sau al secreŃiei matinale. De pildă. Antecedentele ereditare si colaterale trebuie să fie obiectul unor cercetări amănunŃite. bronhopneumoniei. radionecroza osoasă a radiologilor. fiindcă se pare că nu există decât cazuri excepŃionale de infecŃie intrapartum . transmiterea directă la copil poate fi considerată ca practic neglijabilă. scolioza unor scolari. pe cale directă. furunculozei etc. chiar când se manifestă numai sub formă unei usoare salpingo-ovarite. poate fi cauza unor artrite cu evoluŃie mai acută. să se evidenŃieze prin fenomene clinice grave.Printre tulburările endocrine care au acŃiune asupra osteogenezei amintimin special acele disfuncŃii ale hipofizei si corpului tiroid care produce nanismul . prin scăderea mijloacelor de rezistenŃă ale organismului. la paralizii sau la anumite osteite.Sunt apoi afecŃiuni care îmbracă un aspect erditar sau familial. PuncŃia glandelor cu secreŃie internă trebuie neapărat cercetată. Microtraumatismele generează artroza AfecŃiunea pe care o prezintă bolnavul poate fi datorată unor infecŃii inaparente. după ani de zile.Trebuie insistat asupra traumatismelor suferite. au o deosebită importanŃă. scarlatina etc. 1.acondroplazia . rujeola. paraliziile parŃiale hidrargirice.Printre bolile neuromusculare.Unele afecŃiuni ortopedice. Bolile intercurente.Unele afecŃiuni ortopedice. De aceea când anumite semne pledează în acest sens la un fost bolnav de blenoragie care se crede vindecat. În tuberculoză. sau cărora li s-a dat puŃină importanŃă. DiformităŃile au de cele mai multe ori legături importante cu bolile din trecutul bolnavului sau al ascendenŃilor săi. trebuie făcut examenul ginecologic. Diferitele atitudini vicioase impuse de condiŃiile de muncă. pot duce de asemenea la o serie de diformităŃi. de aceea trebuie insistat asupra existenŃei otitelor. precum si alte foarte multe anomalii osoase.5. fiindcă descoperirea unei discrinii usurează de multe ori diagnosticul unor afecŃiuni ortopedice.De multe ori.congenitale sau familiale. a spălătoreselor etc. a granuloamelor si a pioreei alveolare pot explica etiologia unor afecŃiuni articulare. de aceea trebuie insistat asupra existenŃei otitelor. În timpul convalescenŃei sau după o boală infecto-contagioasă pot apărea manifestările unor afecŃiuni osteo-articulare datorate acestora. a fraŃilor. furunculozei etc. Se transmite însă o rezistenŃă scăzută la tuberculoză. Cercetarea antecedentelor poate furniya date foarte importante pentru stabilirea diagnosticului. pot prezenta la început o simptomatologie neînsemnată. de pildă osteomielita. blenoragia. O serie de boli cu caracter ortopedic s-au dovedit a fi ereditare. DiformităŃile au de cele mai multe ori legături importante cu bolile din trecutul bolnavului sau al ascendenŃilor săi. Diagnosticul este mult usurat dacă se cunosc în antecedentele bolnavului manifestările unui reumatism acut de tip Sokolski Bouilaud sau ale unui reumatism cronic. În grupul anomaliilor cu caracter mai larg familial pot fi încadrate genu varum si genu valgum. spondilita tifică poate fi confundată cu un morb Pott. cu caracter deformant. considerate ca fiind congenitale si care pot fi tratate ortopedic cităm : sindromul lui Little. decalcificările celor care lucrează în minele de uraniu si se abat de la mijloacele de protecŃie instituite etc. paralizia spastică spinală etc.acromegalia. după ani de zile. de multe ori este folositoare o examinare directă a antecesorilor. a corpurilor vertebrale etc. penru ca la un moment dat. pe cale sanguină mai ales. În sifilis. amigdalitelor. Sunt cunoscute polinevritele sau paralizia saturnică a extensorilor mâinii la tipografii. boala lui Madelung (radius curvus). favorizează apariŃia tuberculozei. La fel picioarele strâmbe etc Antecedentele personale.

Spre exemplu la un copil cu boala lui Little. ci mai târziu. este caracteristic unei osteomielite acute. alături de celelalte simptome. debutul insidios. trebuie făcută o crecetare amănunŃită. În unele cazuri. unei artrite infecŃioase sau gonococice etc.. Când afecŃiunea ar putea fi podusă de un traumatism. Numai astfel vom avea imaginea dinamică a evoluŃiei afecŃiunii pe care o cercetăm. 3. Este necesar în unele afecŃiuni ortopedice (în tbc osteoarticulară) să se stabilească data când au apărut unele simptome prodromale ca (inapetenŃa. febril. decât după ce copilul a început să meargă).Intensificarea durerii profunde noaptea ca în boala Paget. este foarte accentuat. diagnosticul de ruptură de menisc este mult usurat.InformaŃiile căpătate de la bolnavi sau de la părinŃii bolnavilor trebuie acceptate cu mult discernământ.Am avut prilejul să vedem copii cu luxaŃii congenitale de sold bilaterale.examenul clinic general. .surdă. pentru o leziune sifilitică. Această măsură nu este totdeauna usor de adus la îndeplinire. Nu trebuie însă uitat că intensitatea ei este în funcŃie de temperamentul bolnavului. Intensitatea traumatismului are si ea importanŃă.). si anume. cu ocazia unui traumatism. ai căror părinŃi nu observaseră mersul legănat ca de raŃă. Un traumatism neînsemnat nu poate produce fracturi sau luxaŃii. De multe ori simptomele unei afecŃiuni congenitale nu sunt constatate de la nasterea copilului. care nu se manifestase clinic. Durerea nevralgică cu fenomene de parestezie.compresie radiculară. siringomielice). De asemenea. Sunt părinŃi care afirmă cu toată convingerea că afecŃiunea copilului lor a apărut de curând. febra. iar rezultatele unei artroplastii vor fi mai rele la indivizii lipsiŃi de voinŃă. poate evidenŃia sau agrava o leziune tuberculoasă preexistentă.Dacă blocajul articulaŃiei genunchiului a survenit după extensie si rotaŃie bruscă.până atunci o priveau ca pe o particularitate sau ca pe o deprindere (ridicarea unui umăr în scolioză. prin tulburările vaso-motorii pe care le provoacă. hernia episacrată etc. produs recent. pentru a se căpăta încrederea bolnavului si a nu-i provoca din primul moment durerea.subfebrilitatea. voinŃei. decât în condiŃii speciale de fragilitate osoasă. Semiologie generală completă. care furnizează întotdeauna date preŃioase. transpiraŃii nocturne) toate aceste date pot usura diagnosticul si precizarea debutului clinic. în centură a morbului lui Pott dorsal. putând prilejui greseli însemnate de diagnostic. sunt de mare importanŃă relaŃiile asupra temperamentului. trebuie să cuprindă cercetarea tuturor organelor. traumatismul. fiindcă la mulŃi bolnavi sentimentul de pudoare.În foaia de observaŃie trebuie consemnată evoluŃia bolii până în momentul examinării. fără componente. Bolnavul trebuie asezat în faŃa examinatorului care se găseste cu spatele la sursa de lumină În special la copii nu se va începe nicioadată cercetarea regiunii bolnave asupra căreia s-a atras atenŃia. Durerea cu arsuri si fenomele parestezice. În prognosticul unor afecŃiuni la care sunt necesare tratamente ortopedico-chirurgicale. Unul dintre cele mai importante semne este durerea. dureroasă si termică se examinează după tehnicile cunoscute. dimpotrivă durerea lipseste desi leziunea locală are o evoluŃie gravă (artritele tabetice. brusc.Se indreaptă atenŃia examinatorului asupra regiunii bolnave. de vârstă si de sex. si în special al inteligenŃei bolnavului. este indicat chiar ca aceasta să fie la început cu bună stiinŃă nesocotită. BineînŃeles că pentru o apreciere corectă a evoluŃiei unei afecŃiuni trebuie studiate si urmărite toate simptomele : durerea. Debutul clinic. pledează pentru o leziune tubercuoasă. Examenul somatic general Cercetarea bolnavului trebuie să fie amănunŃită. consecutive unei flexii exagerate a genunchiului. Indiferent de afecŃiunea sau deformaŃia pentru care se prezintă bolnavul. Durere profundă . manifestându-se într-un teritoriu depărtat de acela unde există leziunea. pentru a se căpăta toate celelalte date. cu greu se vor putea obŃine succese în urma tratamentului ortopedico-chirurgical. de împrejurări. impotenŃa funcŃională. sau de laxitate articulară. afectând sensibilitatea si în acest caz este reflectorică. ce indică o iritaŃia a fascicolelor nervoase ce cuprind si comunicanta simpatică .Sensibilitatea tactilă. Pentru a pune un diagnostic precis se vor cereceta semnele subiective dar mai ales cele obiective. trebuie insistat asupra condiŃiilor în care s-a produs acesta. dar de multe ori poate fi iradiată.spondiloze cervico-brachialgii. ci numai lordoza concomitentă. cu prilejul începerii unei funcŃii (de pildă simptomele unei luxaŃii congenitale de sold nu devin evidente. Pentru a stabili dacă boala sau diformitatea este ori nu congenitală. pe care trebuie să-l cruŃăm. oboseala în aparenŃă nejustificată. Presiunea intraosoasă. asupra intensităŃii sale si mai ales asupra intervalului de timp dintre momentul traumatismului si începutul bolii. Semnele subiective.aspectul local etc. iar debutul nedureros. Durerea în coxartroză. mersul legănat în luxaŃia congenitală a soldului etc. Durerea poate fi de tip nevralgic. si pe acesta numai în urma unui tratament neînsemnat. de tip superior. examinarea trebuind să se facă după ce acesta a fost desbrăcat complet.

Măsurătoarea unghiurilor se mai poate face si pe cliseele radiografice. lăŃimea si grosimea unui segment. Prin trecerea unui vârf ascuŃit peste marginea externă a plantei. Aceste măsurători trebuie făcute fără greseli si interpretate exact. semnul lui Babinski. în radiculite. tabes. paralizie infantilă.Durerea cu limitarea miscărilor. fie cel de explorare a activităŃii spontane (electromiografia). Durerea la miscare este de natură articulară. Pentru căutarea reflexului tendinos achilian care corespunde arcului S-1. nevrite. atât cât permite leziunea într-o poziŃie simetrică. semnul evantaiului lui Dupri. Reflexul stylo-radial răspunde arcului reflex C-6. Reflexul tricipital este în funcŃie de arcul reflex C-7. Diminuarea sau abolirea reflexelor osteo-tendinoase o întâlnim în leziunile neuronului senzitiv centripet sau ale celui motor centrifug. Se foloseste. Măsurătoarea. Măsurarea cu scânduri gradate. cu stimuli electrici de durată reglabilă. Pentru electrodiagnosticul de stimulare se folosesc excitabilitatea galvanică si cea faradică. Reflexul tendinos rotulian corespunde arcului reflex L-3. Măsurătorul lui Delbet. prin percuŃia tendonului tricipital producându-se extensia antebraŃului pe braŃ. D-11 si D-12. Manevra provoacă extensia gambei prin contracŃia cvadricepsului. Durata acŃiunii stimulilor până la determinarea răspunsului motor din partea muschiului reprezintă cronaxia. diferite aparate chiar goniometre cu busolă. urmată de o retracŃie a testicolului de partea respectivă corespunde arcului L-1. Reflexul cutano plantar corespunde arcului S-2. Se caută prin percuŃia tendonului rotulian. La copiii până la doi ani aceste semne sunt prezente în mod normal.Se produce o flexie a piciorului. Examenul electric este un mijloc de investigaŃie de mare folos în precizarea bilanŃului deficitului motor si uneori chiar în stabilirea prognosticului. nu trebuie neglijată folosirea nici uneia din ele. este o bară metalică gradată pe care alunecă două lame flexibile. Durerea în repaus este de natură inflamatorie. palparea. Ele vor fi în extensie cu rotula la zenit. datorită tulburărilor vasomotorii care însoŃesc leziunile nervoase si care poate produce o aparentă reacŃie de degenescenŃă parŃială. polinevrite si secŃiuni nervoase etc. o metodă simplă dar precisă. cubital producându-se o miscare de pronaŃie. apropiată cât mai mult de cea normală. inspecŃia. Trebuie căutate cu atenŃie deoarece ne pot indica localizarea afecŃiunii care determină diformitatea.Asupra unora din aceste mijloace de investigaŃie. fie electrodiagnosticul de simulare. Reflexul cubito-pronator corespunde arcului reflex C-8 si se obŃine prin percuŃia capătului distal. Uneori trebuie să Ńinem seama de determinarea excitabilităŃii cronaxice. măsurătoarea. Pentru măsurarea membrelor inferioare se procedează în felul următor : bolnavul se asează în decubit dorsal pe un pat tare cu membrele inferioare. Măsurătorile unui segment sunt necesare pentru aprecierea exactă a unei scurtări sau precizarea unei diformităŃi etc. cu hipoexcitabilitate si contracŃie lentă.care se caută la aceleasi puncte motorii. Instrumentul cel mai preŃios pentru măsurătoare este panglica metalică folosită în croitorie. prin percuŃia tendonului bicipital producându-se flexia antebraŃului pe braŃ. La această manevră trebuie distrasă atenŃia bolnavului. Reflexul cutanat abdominal superior este produsul arcului reflex D-6 si D-7. .Ne vom opri însă asupra metodelor care sunt oarecum de neînlăturat în explorările clinice de ortopedie. care corespunde arcului D-8 si D-9. cu ajutorul unor rigle sau ale unor echere transparente. care fac parte din arsenalul comun al tuturor disciplinelor medicale. O cauză frecventă de eroare în examenul electric este hipotermia membrului examinat. explorările instrumentale etc. constatarea sensibilităŃii sub diferitele ei forme. În vederea stabilirii unui diagnostic corect se vor folosi toate datele pe care le pot furniza. C-8 prin percuŃia apofizei styloide producându-se flexia antebraŃului pe braŃ si o usoară pronaŃie C-6 si flexia degetelor C-8. nu vom insista dar vom remarca că în ortopedie. Cu acesta se pot măsura lungimea.se pune în acŃiune reflexul cutanat abdominal mijlociu. iar uneori o răsfirare în evantai a degetelor.Se mai întrebuinŃează compas pentru măsurat unghiurile. Semnele obiective.se asează bolnavul în genunchi cu picioarele atârnând peste marginea patului. În leziunile fascicolului piramidal se produce extensia halucelului. se produce flexia degetelor piciorului. Reflexul tendinos bicipital corespunde arcului reflex C-5. Reflexele. dacă se trece cu un vârf mai ascuŃit deasupra tegumentelor supra ombilicale.de ordinul zecimii de milisecundă. iar subombilical se produce reflexul cutanat abdominal inferior al arcurilor D-10. Reflexul cutanat cremasterian care se pune în evidenŃă prin atingerea tegumentelor antero-externe ale coapsei.

Semiologia radiologică Cu toate că a trecut un secol de la prima examinare radiologică. ale articulaŃiei.Este foarte importantă observarea modului. în mijlocul opacităŃii mai săzute oferite de părŃile moi (mase musculare.3. Dintre aceste examinări un rol important îi revine examenului radiologic. a formei de deplasare a bolnavului precum si capacitatea statico-locomotorie (tipul de schiopătare). este o metodă mai rar folosită si fără mare importanŃă practică. efectuată prin radiografia unei mâini (1895). care este pe 1 cm2 = 5-8 kg. oedostoza) 2) interesând structura si conturul osului a) soluŃii de continuitate (unice sau multiple interesând sau nu axul osului) b) demineralizarea (osteoporoza) care poate fi : • acută (sub formă difuză.1. modificările sinovialei si distrugerile cartilajului articular . Modificări ale părŃilor moi 1) tumefiere (fuziformă. să permită stabilirea unui diagnostic de primă etapă. Ńesut grasos etc.Cu toate că a trecut un secol de la prima examinare radiologică. Ńesut grasos etc. care interpretate în contextul clinic al cazului. efectuată prin radiografia unei mâini (1895). caracteristic fiind sechestrul sau aseptice) I. interesând forma.Scheletul osos prin structura sa permite o foarte bună vizualizare a formei.). Ńesut grasos etc.ecografia si altele. radiologia convenŃională si-a păstrat actualitatea si valoarea.dimensiunilor structurii si a conturului sub forma unei opacităŃi nete. atât ortopedice cât si a celor provenite în urma traumatismelor. dimensiunilor structurii si a conturului sub forma unei opacităŃi nete. investigaŃia radiologică s-a perfecŃionat continuu prin apariŃia în ultimul timp a tomografiei computerizate (CT) precum si a altor metode imagistice ca rezonanŃa magnetico-nucleară (RMN). oblică sub formă de pinten) • producŃii osoase (sub formă de exostoză.).Se va consemna dacă decompensarea este algică ori funcŃională sau de ambele cauze.dimensiunilor structurii si a conturului sub forma unei opacităŃi nete. Modificări osoase 1) interesând dimensiunile si/sau forma (hiperostoza. structura 2) examenele radiologice cu substanŃe de contrast vor evidenŃia modificările de formă si structurale ale meniscului.1.Electromiografia arată modificări de activitate electrică ale unui muschi contractat activ. Examenul radiologic Ocupă un rol important în diagnosticul si tratamentul afecŃiunilor. Scheletul osos prin structura sa permite o foarte bună vizualizare a formei. osteofit sau sidesmofit) • osteonecroze (care pot fi septice. hipostoza. difuză) 2) atrofii 3) depuneri calcare 4) invadare I. investigaŃia radiologică s-a perfecŃionat continuu prin apariŃia în ultimul timp a tomografiei computerizate (CT) precum si a altor metode imagistice ca rezonanŃa magnetico-nucleară (RMN). scintigrafia. pătată sau subondrală) sau cronică (sub formă difuză sau hipertrofică) • osteoliza care poate fi limitată (superficială sub formă de uzuri si carii) si în interiorul osului (sub forma de geode sau imagini chistice) si difuze • osteoscleroza poate fi localizată (sub formă de spongioscleroză si endostoză) si generalizată • periostoza (reacŃii periostale .ecografia si altele.paralele sau lamelare. Valorificarea capacităŃii funcŃionale musculare. 4. radiologia convenŃională si-a păstrat actualitatea si valoarea. este necesară la inventarierea antagonistilor si a posibilităŃii de echilibrare a unor miscări importante în cazul transpunerilor pe funcŃii opuse a acestora. Modificări din punct de vedere anatomic I. Deasemenea tot prin această metodă se pot pune în evidenŃă diferitele modificări ale componentelor osoase. scintigrafia.Semiologia oferită de examenul radiologic convenŃional poate pune în evidenŃă : I.). în mijlocul opacităŃii mai săzute oferite de părŃile moi (mase musculare.se pot pune în evidenŃă în urma examenelor radiologice fără substanŃa de contrast sau cu substanŃa de contrast 1) examenele radiologice fără substanŃa de contrast vor pune în evidenŃă modificări ale spaŃiului intraarticular sub forma unei îngustări sau pensări până la dispariŃia acestuia sau din contră o lărgire cu sau fără depuneri calcare. Examinările paraclinice 4. O radiografie convenŃională efectuată în cel puŃin două incidente perpendiculare furnizează în prima instanŃă suficiente date. poziŃia. Modificări ale articulaŃiilor .anostoza. în mijlocul opacităŃii mai săzute oferite de părŃile moi (mase musculare. Scheletul osos prin structura sa permite o foarte bună vizualizare a formei.speculiforme.2.

4. Examenul complex de laborator Se va efectua pentru a putea pune în evidenŃă unele stări patologice care în momentul internării nu sunt manifestate dar prin traumatismul operator. . în urma contracŃiilor musculare violente care duc la smulgerea unor fragmente osoase ce reprezintă zone de inserŃie tendinoase sau la fracturile parcelare ale epifizelor. • ruperea incompletă sau flexiunea. La bătrâni. când unul din fragmente este deplasat înainte. uneori fractura apare după un traumatism de mai mică importanŃă. oblic. Aceasta se explică prin elesticitatea mai mare a oaselor. Această frecvenŃă creste în mod deosebit în cazuri de catastrofe. Sunt cele mai numeroase si după modul de acŃiune al traumatismului putem deosebi diferite tipuri anatomopatologice. compresiune în lungul axului osului. care duce la fractura epifizei. el poate fi transversal.). fractura se produce si după un traumatism mai puŃin violent din cauza fragilităŃii particulare a osului datorită osteoporozei. la nivelul punctelor slabe ale osului. • fragmentele sunt în general în număr de două : uneori un traiect de fractură accesoriu separă un al treilea fragment.3. care se asociază cu leziuni mai mult sau mai puŃin grave ale părŃilor moi). spiroid. Fracturile complete Prezintă unele particularităŃi : • traiectul de fractură poate avea sediul variabil. 3. traumatismul va acŃiona prin unul din cele 4 mecanisme : 1. date care astăzi sunt mult depăsite. producând încălcarea lor.putându-se face prin : • translaŃie. are loc printr-un mecanism de presiune în lungul osului. Fracturile se întâlnesc la toate vârstele. tumoare osoasă. rotaŃie. mai ales în condiŃiile vieŃii moderne. La copii.Se apreciază că fracturile reprezintă 10% din totalul traumatismelor si că sunt de 10 ori mai frecvente decât luxaŃiile. prin tracŃiune ligamentară. intern sau extern faŃă de celălalt. se întâlnesc mai ales la adulŃi. când un fragment se roteste în jurul axului său longitudinal. Modificări din punct de vedere funcŃional . tracŃiune. Generalitati Clasic se defineste fractura ca fiind o soluŃie de continuitate la nivelul osului. ca în fracturile de astragal sau de pilon tibial. când forŃa vulnerantă produce o răsucire a membrului determinând totdeauna o fractură spiroidă sau helicoidală. Integritatea formală a osului este păstrată si numai radiografia din incidenŃe diferite poate arăta traiectul de fractură. alteori complexă. frecvenŃa este mai mică. longitudinal. când forŃa se exercită asupra unei extremităŃi osoase cealaltă fiind fixată. torsiune. se produce o tendinŃă la exagerarea sau redresarea unei curburi osoase. extensie. osteită etc. diferite miscări anormale sau prezentate de bloc funcŃional. accidente de circulaŃie. înapoi. Deplasarea fragmentelor este variabilă. Etiopatogenie .fracturi 1. decolarea epifizară este mai obisnuită.2. În fracturile indirecte. 2. Este clasică fractura "în lemn verde". mai ales. care acŃionează asupra unui os fragilizat de o suferinŃă anterioară (osteoporoză.fractura este cominutivă. Fracturi incomplete Se întâlnesc mai ales la copii si se prezintă sub următoarele forme : • deformarea osului în grosime. dar incidenŃa cea mai mare se situează între 20-40 ani. rareori la copii. compresiune sau soc violent (sunt fracturile din marile accidente. care. în cazul fracturii directe. la oasele late ale craniului. • fisuri. prin greutatea mai mică a corpului si prin masa musculară mai redusă. sau ambele fragmente se rotesc unul faŃă de celălalt. • înfundarea se observă. 3.II. războaie. dacă le raportăm la numărul mare de traumatisme pe care ei le suferă. produsă în urma unui traumatism de obicei violent. • rotaŃie.După modul de producere distingem : • fracturile directe care se produc la nivelul la care acŃionează forŃa mecanică reprezentată prin zdrobire. Vechile statistici menŃionau o frecvenŃă de 15% din totalul cazurilor internate în serviciile de chirurgie. 3. capitolul III. flexiune. în vreme ce celălalt rămâne imobil. depăsind elasticitatea normală.frecvenŃa Numărul fracturilor este deosebit de mare. când există mai multe traiecte. • ascensiune a unui fragment în lungul celuilalt. în aceste cazuri există decalajul frgamentelor. pot apare si complica atât evoluŃia cât chiar si viaŃa bolnavului.se vor referi la prezenŃa de aplatizări sau din contră accentuări ale curburilor fiziologice.limitări ale miscărilor fiziologice de flexie. • fracturile indirecte se produc în alt loc decât acolo unde a acŃionat agentul traumatic. Anatomopatologie 3. dacă fractura este indirectă. uneori minoră. rupe osul la maximumul de curbură. devieri de ax.În schimb.1. 2. în urma căderilor de la înălŃime.

Muschii sunt frecvent lezaŃi prin contuzie sau desiraŃi de fragmentele osoase. apare tardiv si uneori la distanŃă. Poate da detalii asupra formei fracturii. . medulare.confirmând sau infirmând diagnosticul clinic. înŃepare sau rupere. Semnele de probabilitate Sunt importante si trebuie cercetate atent : • durerea este foarte vie. Pentru a îndeplini aceste deziderate. Aduce date foarte preŃioase în aprecierea evoluŃiei cât si asupra eficienŃei tratamentului aplicat. se interpun lambouri periostice între fragmentele osoase. ceea ce complică grav evoluŃia. zona radiografiată cuprinzând întreg ul segment osos. uneori. Semnele de siguranŃă Au o valoare mai mare pentru diagnostic.2. dacă se instituie precoce tratamentul funcŃional de recuperare. Fractura transversală a rotulei sau fractura olecranului cu deplasare oferă prilejul de a pune în evidenŃă acest semn. Uneori sunt lezaŃi nervii prin contuzionare. prin fuzarea sângelui de-a lungul tecilor musculare.Vasele sangvine mici sau mari pot fi contuzionate. părŃile moi din jurul focarului de fractură pot fi lezate în grade diferite de gravitate.fractura însoŃindu-se de atrofie musculară. cu păstrarea continuităŃii tecilor Schwann (axonotmesis) sau la secŃionarea completă a nervului (neurotmesis). Simptomatologie 4. examenul radiologic trebuie efectuat în minimum două poziŃii (de faŃă si profil) perpendiculare. • examenul radiologic este indispensabil pentru diagnosticul si forma fracturii. aceasta este accentuată când membrul este imobilizat si foarte redusă. În sfârsit. dispariŃia durerilor în focar. • deformarea regiunii este un semn clinic de valoare si se datorează deplasării fragmentelor. chiar dacă nu este imobilizată. în politraumatisme. Tulburări locale • Tulburările musculare . Prin acŃionarea agentului traumatic.1. este înselătoare dacă apare în vecinătatea unei articulaŃii care poate fi luxată. Pielea este contuzionată sau secŃionatăprin acŃiunea agentului traumatic sau înŃepată de vârful ascuŃit al unui fragment de os. 4. El poate fi însă înselător când deformaŃia este situată lângă o articulaŃie luxată sau este datorită unui hematom mare. necrozându-se secundar. viscerele pot fi si ele lezate. dar când este rupt un vas mare poate avea loc o sângerare importantă. pentru a putea permite diferenŃierea fracturii de o eventuală variantă anatomică. a aspectului structurii osoase iar în unele cazuri chiar si asupra mecanismului de producere. Periostul este de obicei rupt. Leziunile nervoase merg de la simpla întrerupere funcŃională. iar în unele cazuri la segmentele simetrice este bine ca această investigaŃie să se facă comparativ. Leziunile vasculare si nervoase sunt oricând posibile în cadrul fracturilor. care ameninŃă viaŃa bolnavului. decolat de pe diafiză si. dar poate fi găsită si în contuzii sau luxaŃii. ducând la întârzieri în consolidare. ducând la întârzieri în consolidare. Tulburări A. când segmentul osos este acoperit de mase musculare.ArticulaŃia poate fi lezată direct prin traiectul de fractură ce se prelungeste spre articulaŃie sau prin înŃeparea cu un fragment osos. Alte ori. • întreruperea continuităŃii osoase. constituie un semn preŃios. • impotenŃa funcŃională este un semn frecvent întâlnit. însă ele trebuie căutate cu grijă de a nu agrava leziunile : • mobilitatea anormală este prezentă în fracturile complete dar poate lipsi în fracturile incomplete.ca urmare a fracturii si legat de procesul de vindecare a acesteia se produc o serie de tulburărilocale si generale. • consolidarea fracturii se apreciază clinic prin : dispariŃia impotenŃei funcŃionale. • evoluŃia focarului de fractură se face în mod obisnuit către sudura extremităŃilor fracturate printr-o formaŃie denumită calus. prin deplasarea si nereducerea în timp a fracturii. pielea poate fi întinsă ca pe un călus. într-un punct fix si este exacerbată prin mobilizarea fragmentelor. Aceasta nu trebuie confundată cu crepitaŃia fină a cheagurilor hematomului. ceea ce va avea o influenŃă capitală în prognosticul si evoluŃia fracturilor. dislocării fragmentelor osoase. În cazul ruperii vaselor mici. se formează un hematom local. • echimoza. până la contuzie. • netransmiterea miscărilor de-a lungul unui os este semn de fractură completă. înŃepate sau sfâsiate de către fragmentele osoase. • crepitaŃia osoasă se percepe odată cu mobilitatea anormală. perceperea calusului la palpare. în cazul neurapraxiei. 5. • scurtarea regiunii are valoare diagnosticămare dacă se produce între cele două extremităŃi articulare.de aceea ele pot fi cercetate sistematic. apreciată prin palpare. 4. • răsunetul fracturii asupra Ńesuturilor vecine .• unghiulare a unui fragment faŃă de celălalt.

junghi toracic. ischemia la nivelul muschilor produce infarctizarea lor. Emboliile grăsoase cerebrale induc o stare de somnolenŃă. C. • Tulburările circulatorii . la nivelul gâtului. rezultă superioritatea osteosintezei ferme în tratamentul fracturilor. în acest moment se poate aprecia. ducând la acidocetoză. aponevroze. iar uneori capătă un aspect lactescent.sciaticul popliteu extern.periclitează viaŃa accidentatului. ComplicaŃii locale tardive . Tulburările generale Din cauza interdependenŃei strânse a osului cu celelelalte organe. • leziunile nervoase sunt multiple.articulaŃiile supra si subiacentă focarului de fractură sunt sediul unui revărsat sinovial precoce. clinic. ea constituie o complicaŃie gravă. paloare. acest edem este persistent si el traduce tulburările vasomotorii determinte de tromboza venelor profunde. Comunicarea focarului de fractură cu mediul extern face ca hematomul fracturat să se scurgă si prin aceasta se întârzie procesul de cicatrizare. ComplicaŃiile locale imediate • pe primul plan al complicaŃiilor locale imediate se situează fractura deschisă. cu ocazia unei imobilizări imprudente a fragmentelor sau în urma unei tentative de reluare a mersului imediat după accident. Când tulburările ischemice sunt accentuate si întinse. • embolia grăsoasă. senzaŃia de moarte iminentă. În acest scop trebuie evitate imobilizările prelungite în aparate gipsate. prin ruperea unor vase importante cu instalarea unei anemii grave. confuzie sau tulburări vizuale. Deosebit de expusi la traumatisme sunt nervul radial. B. ceea ce face ca procesul de cicatrizare să constituie o veritabilă boală ce se însoŃeste de tulburări generale (insomnie. fie prin unul din fragmente. • interpunerea părŃilor moi.• Tulburările articulare . Prin deplasarea fragmentelor fracturate. Comunicarea focarului de fractură cu mediul extern se face printr-o plagă produsă din afară de către agentul vulnerant. deoarece. Infectarea focarului de fractură perturbează grav procesul de consolidare. În aceste cazuri plaga este punctiformă si fractura poate fi considerată neinfectată. la 2-3 zile de la accident. 6. Alteori. care poate merge până la anchiloză fibroasă. cresterea temperaturii). • trombozele venoase . ischemia la nivelul elementelor nervoase induce instalarea paraliziilor. dar si celelalte . peroneului si medianul la plica cotului. se produce reapariŃia unui edem tranzitoriu care cedează după câteva zile. • tulburările ischemice sunt cutanate de cele mai multe ori prin compresiunea aparatului gipsat asupra eminenŃelor osoase (complicaŃie care favorizează instalarea infecŃiei). ÎnŃeparea unui vas de calibru mare duce la constituirea hematomului sau a anevrismului. cu azottemie consecutivă. iar pe de altă parte se deschide poarta pentru infecŃie.în primele zile de la fractură se instalează un edem care cuprinde tot membrul si care cedează în două săptămâni.adesea anfractuoasă cu corpi străini inclusi si practic infectată. B. oboseală. În acest caz plaga este mare. anorexie. Modificările articulare cele mai importante apar însă tardiv sub forma redoarei. amnezie. • leziunile vasculare provoacă hemoragii mari.comunicarea focarului cu mediul extern se face dinăuntru prin înŃeparea pielii si a Ńesuturilor moi de către unul din fragmentele osoase. care vor favoriza instalarea pseudoartrozei. De aici. • tulburări urinare apar la bătrânii cu adenom de prostată care până la accident urinau mulŃumitor. ajungânduse la osteită si pseudoartroză supurată. care poate fi lezat la nivelul sanŃului de torsiune a humerusului.repararea fracturii pune în joc numeroase mecanisme de reglare.tendoane). Alteori.se poate ajunge la gangrenarea membrului respectiv. este admis astăzi ca fiind destul de frecventă. între acestea se pot interpune părŃi moi din jur (muschi.sunt cunoscute edemele cronice ale membrelor după scoaterea aparatelor gipsate de imobilizare a fracturilor. După scoaterea aparatului gipsat la membrul inferior si reluarea mersului. Grăsimea medulară vehiculată de la nivelul focarului de fractură produce embolii grăsoase pulmonare cu dispnee. FrecvenŃa complicaŃiilor trombotice la nivelul membrului inferior este mai mare la persoanele mai în vârstă si la cei cu deficienŃe cardiace. • infecŃia urinară care urmează retenŃiei de urină. altădată contestată. • diabetul latent înainte de traumatism poate lua un aspect clinic sever. În cazul emboliei grăsoase. urinile conŃin picături fine de grăsime. periost.trunchiurile nervoase pot fi lezate fie în momentul traumatismului. ComplicaŃiile generale imediate Sunt consecinŃa traumatismului si dependenŃa de violenŃa acestuia si de terenul bolnavului : • congestia pulmonară se instalează la bătrâni imediat după traumatism. cu scleroză si retracŃie consecutivă. Redoarea este favorizată de imobilizare si este prevenită prin mobilizare precoce a articulaŃiei. topirea masei musculare. ComplicaŃii A. dispensând de imobilizare gipsată permite reluarea precoce a miscărilor articulare.conducând la bronhopnuemonie gravă.

Tratamentul ortopedic Cuprinde. Tratamentul Tratamentul fracturilor are ca obiectiv principal obŃinerea restabilirii funcŃieivsi pe cât posibil chiar a formei membrului. este consecinŃa tulburărilor neurovasomotorii si se manifestă prin dureri permanente la încercările de mobilizare. Desi fractura s-a vindecat. miscarea normală este foarte redusă sau chiar lipseste. 7. si anume : • formă rară.restabilirea osoasă s-a făcut în asa fel încât ea antrenează tulburări funcŃionale. la aparate gipsate (ele trebui să fie bine aplicate.Refacerea.dar în mâini nexperimentale procedeul poate conduce la escare sau leziuni vasculare. reducerea. litiaza pare a fi defavorizată si de administrarea unor medicaŃii calcice abuzive. organizarea hematomului. chiar din timpul imobilizării fracturii. Osteoamele periarticulare posttraumatice sunt formaŃiuni osoase care apar tardiv (2-3 săptămâni de la traumatism) în jurul articulaŃiilor sau în muschii din imediata vecinătate a capsulei. umplut cu Ńesut fibros .dintre care menŃionăm masa ortopedică si diferite cadre reductoare. Reducerea este usurată dacă contractura musculară este anihilată prin anestezie sau prin tracŃiune continuă un timp suficient. în primul rând. care realizează o veritabilă articulaŃie rudimentară • pseudartroza fibroasă cea mai frecventă. Rareori ea va fi atribuită unor cauze generale. evitând astfel miscările de rotaŃie în ax. pe lângă imobilizarea prelungită si iritaŃia renală. reprezintă extremităŃile osoase densificate. starea generală deficitară a bolnavului. va stabili diagnosticul. Unul dintre semnele importante ale pseudartrozei este mobilitatea în focar după o perioadă îndelungată de la terminarea imobilizării. Litiaza renală apare la polifracturaŃii care au petrecut o lungă perioadă de imobilizare la pat si care au avut semne discrete de suferinŃă renală. a muschilor si a circulaŃiei membrului sau restabilirea pe cât mai rapidă a acestora constituie un deziderat care se realizează prin reducerea timpului de imobilizare la minimum necesar compatibil cu consolidarea fracturii. trebuie să recurgem la tracŃiunea continuă. Uneori. necroza fragmentelor osoase. infecŃia. care duc la diminuarea rezistenŃei si reactivităŃii organismului. dintre care cei mai importanŃi sunt : caracterul traumei (pierderea iniŃială sau operatorie de substanŃă osoasă).După reducerea fracturilor. pentru imobilizarea fracturii.cu cât manevra este mai precoce. aparatul gipsat trebuie să imobilizeze cel puŃin o articulaŃie deasupra si una sub focarul de fractură. pe de o parte. maladiile intercurente si cel mai important erorile terapeutice. Întârzierea în consolidarea fracturilor Ńine de reducerea imperfectă a fragmentelor sau de contenŃia insuficientă a lor. uneori efilate sau îngrosate în "picior de elefant" • în forma flotantă spaŃiul interfragmentar este larg (8-12 cm). prin contracŃii musculare si mobilizare articulară.MenŃinerea în stare funcŃională a articulaŃiilor.ImpotenŃa funcŃională este în funcŃie de forma anatomopatologică a psudartrozei : este accentuată în pesudartroza flotantă si redusă. 7. pentru a lua contact cât mai direct cu osul. din cauza edemului mare sau din cauza vârstei înaintate. se recurge de cele mai multe ori. si prin instituirea cât mai precoce a unui tratament de recuperare funcŃională. ca în pseudartroza fibroasă strânsă.1. simplă sau asociată cu suspensie. să nu fie capitonate prea gros. în aceste cazuri. Ea apare sub trei aspecte anatomopatologice. Această complicaŃie tardivă se datoreste mai multor factori. Miscarea este de obicei nedureroasă. deci făcând reducerea fracturii si imobilizând-o până la formarea unui calus solid.bolnavul acuză dureri. a osului fracturat se obŃine corijând deplasările. cunoscută si sub denumirea de sindromul Sudeck-Lerinche. pe cât se poate anatomică. se va recurge la imobilizarea prin tracŃiune continuă.Calus vicios se întâlneste atunci când fractura nu a fost corect redusă sau când deplasarea s-a reprodus sub aparatul gipsat. si contractura sau retracŃia musculaturii pe de altă parte. pe cât posibil. fibrosinovială. În . Pseudoartroza este o stare definitivă care urmează întârzierii în consolidare.aplicarea gipsului direct acoperită cu jerseu realizează cea mai bună imobilizare. în poziŃie funcŃională pentru a preveni redorile. Numai examenul radiografic. se datoreste unui proces de osificare a hematoamelor. în cea fibroasă strânsă. Membrul trebuie să fie imobilizat. vor constitui obstacole din ce în ce mai mari în calea reducerii. Uneori reducerea nu se poate obŃine printr-o sedinŃă si pentru realinierea fragmentelor osoase. hiperhidroză si printr-un edem dur situat pe faŃa dorsală a piciorului sau mâinii. În cazurile în care imobilizarea prin aparat gipsat nu este suficientă. atrofieri musculare. Reducerea se poate realiza prin manipulări externe efectuate cu mâna sau cu dispozitive mecanice.Pentru a fi eficient. tulburării vaso-motorii traduse prin cianoză.Întârzierea de consolidare se recunoaste prin aceea că la mobilizarea focarului (care nu este consolidat în timpul în care normal ar fi trebuit să se consolideze). în acest scop. Osteoporoza post traumatică. Fractura se reduce cu atât mai usor. dacă gipsul este aplicat prea strâns). atrofia musculară si osoasă.

făcute fără întreruperi pe toată perioada zilei. accidente terapeutice (cntracŃii prin electrosoc). regiunea dorso-lombară sunt mai frecvent afectate. căderea în picioare de la înălŃime. se recurge la tratamentul chirurgical. fistule. sub controlul vederii. Odată reduse. După scoaterea aparatului gipsat. exerciŃiile de contracŃii musculare pot fi începute la câteva zile de la reducerea fracturii si ele se vor adresa. osteoporoză. iar leziunile neurologice reprezintă 30% din totalul traumatismelor vertebro-medulare. 7. 2. În aproape toate cazurile. cu usoară infirmitate. deasemeni accidentele din faŃă cu lovirea capului deparbriz. acestea nu vor fi niciodată prea violente. printr-un program de gimnastică condusă de către medic sau de către cadre specializate ale serviciului de recuperare. 1. Factorii determinanŃi : accidentele de circulaŃie si de muncă. în acelasi scop . Torsiunea (rotaŃia) datorită poziŃiei accidentatului sau direcŃiei impactului produce dislocări cu răsunet nervos.eliberarea fragmentelor. s-ar fi vindecat poate. 7. în scopul recuperării funcŃiei. grupelor musculare esenŃiale de la nivelul segmentului fracturat. necroză sau chiar amputaŃie . intervenŃia poate determina complicaŃii disproporŃionat de mari faŃă de scopul urmărit.Desi prezintă avantaje conside-rabile în ceea ce priveste precizia si eficienŃa. a deplasărilor. confecŃionate din materiale inoxidabile. pentru a nu produce o depărtare a fragmentelor fracturate. care să fie inerte si să nu producă nici o reacŃie din partea organismului.Tratamentul kinezilogic. Sediul : zonele de tranziŃie ale miscărilor C5-C7. odată obŃinută. care constă în deschiderea focarului de fractură. trebuie stiut că forŃa necesară menŃinerii fracturii reduse este mai mică decât acea necesară reducerii însăsi. Compresiunea. Tratamentul chirurgical Când prin mijloacele ortopedice nu se pot obŃine reducerea si imobilizarea corectă a unei fracturi. vertebra putând reveni la locul ei dar după ce a forfecat măduva. leziuni localizate la arcul posterior cu ruptura ligamentelor anterioare. fragmentele pot fi fixate cu ajutorul implantelor mecanice. Fractura spânzuraŃilor (Wood Jones) cu leziuni importante la nivelul C1-C2. 4. Prin ridicarea la stadiul de biped coloana vertebrală a câstigat o serie de curburi care o fac să fie mai suplă si ferită de noxe.eventualitatea folosirii tracŃiunii continue în scopul imobilizării. în special. mobilizându-si articulaŃiile care nu au fost cuprinse în aparatul gipsat. încât să jeneze procesul de consolidare. Tratamentul de recuperare Este tot atât de important ca si reducerea si imobilizarea fracturii.2. tijele sau cuiele placă. Forfecarea prin combinarea flexiei . plăcile însurubate.Traumatismele coloanei vertebrale Reprezintă aproximativ 10% din totalul traumatismelor.Deasemenea bolnavul va fi încurajat să-si contracte musculatura membrelor libere. . care să determine întârzierea consolidării sau pseudartroza. pseudartroze. Nesocotirea acestor condiŃii atrage după sine numeroase dezastre :osteite.accidente de circulaŃie (deceleraŃie). capitolul IV. produce dislocaŃii. 7. Mecanism a) Direct : foarte rar în condiŃii de pace b) Indirect : 1. printr-o terapie mai prudentă.3. Smulgere osoasă prin contracŃie violentă musculară.localizate la coloana cervicală) sau la automobilisti prin acceleraŃie sau accidentele din spate.al recuperării funcŃionale -masajul. exerciŃiile musculare si articulare vor fi intensificate. tracŃiunea trebuie redusă din momentul obŃinerii reducerii. 5. Utilizarea osteosintezei metalice este justificată dacă realizează un montaj robust si durabil. Ca atare. pentru care cele mai folsite sunt : suruburile.osteoporomalacie). va fi cu atât mai eficient. Factori favorizanŃi : sunt legaŃi de structura vertebrală. care pot fi prinse cu pensele de os. si reducerea. este urmată de obicei de osteosinteză.uniformă cu fractură cominutivă cu leziuni de disc. osteosinteza este dăunătoare. balneoterapia si CFM. cu cât va fi instituit mai precoce si va fi urmat fără întreruperi. tratamentul chirurgical poate expune pe bolnav unor pericole. Frecvent la sportivi (sărituri în apă.extensiei.speciale. cu ajutorul unor piese metalice. Se poate produce tetraplegie fără leziune osoasă. produce tasare totală. Hiperextensia : mai gravă. 3.La kineziterapie se asociază. Hiperflexie : produce tasare vertebrală cuneiformă în zona de fragilitate vertebrală anterioară în caz de accidente de muncă (greutate pe umeri). prin acŃiune asupra muschilor si articulaŃiilor. Dacă actul operator nu are loc în condiŃii de asepsie mult mai riguroase decât cele pe care le reclamă chirurgia curentă si nu este practicat de către un chirurg experimentat în acest gen de intervenŃii.toate acestea pentru o leziune care. Reducerea. 6. fizioterapia . fracturi pe os patologic (tumori primare sau metastaze. Dacă nu asigură acest deziderat. accidente sportive (salturi în bazine puŃin adânci). posedând tot utilajul necesar.

Leziunile nervoase merg de la socul spinal până la secŃiunea completă.fracturi de arc posterior . 2. puncŃii. prezenŃa leziunilor asociate. Sindromul metabolic se instalează rapid. EvoluŃia bună la cele care sunt de corp vertebral. Se pot produce deplasări secundare.Cea mai frecventă e fractura apofizei odontoide . Examen clinic Anamneza : modul cum s-a produs accidentul.Anemie. III . Examinări tomografice . B. Zona traumatizată cel mai frecvent. 4. cum a fost transportat. nefroze. II. Frecvent nu consolidează mergând la pseudartroză.Aceste mecanisme se întâlnesc rar si foarte rar separate. E. C2 . Se inversează raportul albumine.fracturi arc anterior . II . Fracturi dorso-lombare (T11-L2.1. ). Se produce hipoproteinemie urmat de edeme. C3-C7 . Uneori numai dislocări de arc posterior sau entorse gr.soc spinal (comoŃie) dacă nu cedează în 48 de ore traduce leziuni profunde organice. leziunile nervoase sunt ischemice. Se caută mobilitatea activă însoŃindu-se de examen neurologic . F.vasculară. Sindromul urinar apare infecŃia urinară pe incontinenŃă de urină urmată de pielite ascendente. Fracturile apofizei odontoide. Ea poate duce la leziuni bulbare prin alunecarea anterior atlasului. Se palpează spaŃiile interapofizare.fracturile maselor laterale (Jefferson.Odontoida are o circulaŃie terminală. cu cât fractura e mai sus situată cu atât ele sunt mai grave . Std. Acesta alunecă înainte secŃionând bulbul producând moartea. deci marea majoritate consolidează. 2. Hiperemia prin tulburări ale cordoanelor simpatice se produce febra. ) sunt fracturi instabile prin dislocaŃie.Fracturi ale corpilor cu sau fără leziuni neurologice. Mai frecvent sunt fracturi de arc posterior.CT pentru investigarea complexă a canalului medular. Tratamentul traumatismelor coloanei vertebrale Primul ajutor .decesul se produce prin casexie. Palparea : apofizele spinoase dau durere în punct fix la traumatismul corpului vertebral respectiv. pot duce la leziuni vasculare sau la ruptura ligamentelor transverse care nu mai stabilizează atlasul. Sindromul pulmonar se produce stază pulmonară cu încărcare alveolo-bronsică urmată de pneumonii. Consolidarea vicioasă cu fenomene de discartroză.areflexie . 1. Apar tulburări în metabolismul electrolitic cu retenŃie de sodiu . B. LuxaŃia atlasului după o fractură veche de odontoidă vicios consolidată sau pseudartroză. Sindromul distrofic predomină escare la nivelul proeminenŃelor osoase care prin suprainfecŃie agravează starea generală. nu are inserŃii musculare. Clasificare 2. Examinări paraclinice . supuraŃii pulmonare. se pierde homeostazia. A.sensibilitate. nu are periost.Comanda este medulară fără intervenŃia cortexului . I . Std.consolidând în 1-3 luni. 3.sunt fracturi pe os spongios.ATLAS . InspecŃia : locul impactului.dislocaŃii) . ComplicaŃii .edeme.AXIS . profil. Cauze : .examen radiologic (faŃă. 5. Clasificarea clinică I.automatism medular (reflectorică) apar miscări si reflexe. globuline. prin gură pentru primele 3 piese cervicale si 3/4 pentru apofizele transversale). D. G.perturbându-se echilibrul termic. ComplicaŃii imediate : neurologice. dacă a miscat sau nu membrele. Sindromul motor evoluează în 3 stadii : Std.sunt reflexe medulare. Artrofii musculare. ale apofizelor transverse.mecanică (în fracturi . care este spongios. Fracturi cervicale C1 . Mielografii. C. Sindromul digestiv ileus paralitic cu coprostază care agravează starea generală a bolnavului. istmul interapofizar fac frecvent pseudartroze.nefrite. D. III. Osteoporoze. ComplicaŃii tardive : A. C.

. Fractura prin hiperextensie (Jones). si prezintă o patologie complexă loco-regională. Dacă nu se reduce se operează.1. Tratamentul riguros al sindroamelor specifice bolnavului cu leziuni mielice. cu sul moale sub regiunea traumatizată 10-14 zile. Leziuni amielice 1. Fractura Jefferson (mase laterale). tasare mare peste 250. în special de arc posterior cu deplasare laterală se operează practicându-se reducerea si artrodeză. Fractura de C2 AXIS a. Fracturile instabile. Capul trebuie fixat între mâini de ajutor cu 2 saci de nisip. după care se operează făcând o artrodeză C1-C2 urmat de Minervă. moarte. La tetraplegici si paraplegici nu se poate face imobilizare în aparate gipsate.Degajarea imediată a traumatizatului intuind felul leziunii. Coloana dorso-lombară A. Fractura C3-C7 Fractura corpului fără dislocaŃie. Extensia. imobilizare în Minervă mare 3 luni. La spital . Postoperator începe progresiv recuperarea. 2. artrodeza si imobilizarea gipsată sunt etape de tratament.rare. socaŃi. . Acesti bolnavi reprezintă deja peste 10% din mortalitatea prin accidente. Când există leziuni de coloană toracală. Tratamentul fracturilor parcelare Este vorba de apofizele transverse sau spinoase : • repaus la pat 2-3 săptămâni • nu se fac imobilizări în aparate gipsate capitolul V Traumatismele bazinului Cresterea alarmantă a accidentelor a dus la morbiditate crescută prin traumatismele bazinului. Coloana cervicală A. Imobilizare în Minerva 2-3 luni. Tratament prin imobilizare în Minervă mică. 5. Se instalează tracŃiune continuă craniană. .Tratament pentru oprirea comprimării (decomprimare). Tratament chirurgical. Fractura C2 arc posterior . urinar. Dacă fractura este cu deplasare se aplică extensie continuă trei săptămâni. fixând focarul de fractură cu avantajele respective în privinŃa mobilizării mai precoce.2. vasele si arcul posterior determină de multe ori tetraplegie. Mobilizare după 2 luni cu diverse aparate ortopedice . Fractura apofizei odontoide fără deplasare. d. c. Dacă starea generală permite se intervine chirurgical practicându-se stabilizarea coloanei vertebrale. bolnavul este întors din 2 în 2 ore. Imobilizarea în Minervă gipsată 2-3 luni(corset fronto-occipitometonierpube). datorat faptului că acesti bolnavi sunt politraumatizaŃi. B. Tratament funcŃional de la început si tratamentul diferitelor sindroame de acompaniament in leziunile mielice ale coloanei.centre de recuperare. Fractura odontoidei cu deplasare mare. b. lombară si traumatism de bazin se transportă în decubit ventral sau lateral. pus pe pat cu salteaua umplută cu ulei pentru prevenirea escarelor. urmată de corset gipsat 3 luni. 3. leziunile sunt simple. Sondă permanentă. 5. Dacă sunt cominutive. b. risc de pseudartroză. Abord pe cale posterioară în vederea reducerii si artrodezei sau pe cale anterioară urmată de imobilizare în aparat gipsat trei luni.Relaxarea coloanei în ax fiziologic. trăgând usor de membrele superioare si cap Ńinându-l pe sol până la răsturnarea pe brancard. cu risc de complicaŃii nervoase se aplică tracŃiune continuă 3 săptămâni. în special cele de arc anterior. Leziuni mielice 1.extensie continuă urmată de artrodeză si imobilizare gipsată.Leziuni amielice Sunt în general fracturi stabile. Tratamentul sindromului neurologic. Repaus la pat tare. dismetabolic.3. pacient tânăr. dezinfectante urinare. se face reducerea Bohler prin reclinaŃie. . Sunt centre specializate care preiau acesti bolnavi în vederea recuperării si reinserŃiei lor socio-profesionale. Arc anterior sau posterior . Transport în decubit lateral la accidentaŃi cu secreŃii abundente sau vărsături. consolidează greu. Degajarea se face în axul lung al trunchiului. sportiv.Transportul se face pe plan dur cu faŃa în sus. control radiografic pentru reducere urmată de imobilizarea gipsată în Minervă trei luni. 5. B.frecŃionat zilnic. Fractura de C1 ATLAS a. Leziuni mielice 1. Se rupe ligamentul anterior. 2. După 10-15 zile de repaus la pat se imobilizează în corset gipsat 45-60 de zile urmată de recuperare funcŃională. Se operează modern prin reducere si refacerea corpului vertebral cu autogrefe după distracŃiune pe tijă Harrington sau dispozitive speciale de distracŃiune. Prevenirea complicaŃiilor pulmonare.

Tardive 1. Locale : leziuni uretro vezicale. . încrucisate sau cominutive III.lipsa miscărilor. echimoze perineale.A. ComplicaŃiile A. cu complicaŃiile cele mai importante.scurtarea membrului pelvin. mecanismul de producere mai frecvent este în accidentele rutiere prin impactul genunchiului cu bordul masinii.Fractura unică a arcului pelvin anterior a hemibazinului II. DisjuncŃii pubiene . de obicei printr-un obiect contondent sau proiectil care izbeste si fracturează un anumit segment osos al bazinului. pot produce complicaŃii retrovezicale. rupturi vaginale sau uterine.Fractura dublă si bilaterală sau cvadruplă fractură a bazinului .Compresiune puternică antero-posterioară prin cădere sau căderea unor greutăŃi. Mecanismul direct .2.Compresiunea transversală a bazinului produce cedarea anterior găurii obturatoare si înapoia osului iliac.1. a articulaŃiei sacroiliace realizând fractura dublă a hemibazinului (Malgaigne). 2. Examneul radiografic în complet (faŃă. ComplicaŃii intestinale cu rupturi sau depolisări de intestine. 4. 3.5.traumatisme nearticulare . Examenul general al bolnavului (T.1. Leziuni de sciatic la nivelul fracturii de cotil cu luxaŃie coxo-femurală.. 2.3.Fracturi atipice.puls. Ruptura vezicii care poate fi intraperitoneal cu evoluŃie gravă de peritonită si ruptura extraperitoneală cu infiltrat. IV. Examenul clinic Clinica este dominată de impotenŃa funcŃională aproape totală. care se manifestă prin metroragie. . prin soc traumatic si hemoragic. cu complicaŃii puŃine. Fracturile izolate : nearticulare. Patogenia Mecanismele de producere : 1. rotaŃie externă si scurtarea membrului pelvin dacă hemibazinul e ascensionat. Clasificarea anatomo-patologică Cuprinde două mari grupe : . cu deformarea bazinului. 4. Prin această compresiune scade diametrul antero-posterior făcând să cedeze bazinul la nivelul arcului anterior în regiunea obturatorie.e rară II.profil si 3/4 pentru leziunile sacrului si cotilului).Compresiunea verticală asupra hemibazinului poate produce o fractură tip Voillemier dar cu ascensiunea hemibazinului respectiv. examen abdominal). II. . Calus vicios în fracturile cu deplasare.InspecŃia evidenŃiază atitudinea vicioasă. Generale (socul traumatic si hemoragic) 2. Compresie manuală a crestelor iliace (manevra Verneuill) sau îndepărtarea acestora (manevra Errickson).Compresiunea în sens oblic a bazinului produce leziune atipică prin fractura unui arc superior la celălalt hemibazin.cea mai frecventă este fractura cotilului. Artroza coxo-femurală si sacroiliacă 3. pus să urineze.traumatisme articulare I.ContracŃii violente care pot duce la smulgerea tuberozităŃii ischiatice sau smulgerea la nivelul crestei iliace. Fracturile centurii pelviene : cele mai frecvente.mai rar incriminat.4.Fractura bilaterală a arcului anterior a bazinului II. Fracturi articulare .creasta iliacă sau pubele mai proeminent . II. B. hematom în spaŃiul prevezical. cel mai frcevent transversal (vertical sau antero-posterior). Mecanismul indirect -sunt cele mai frecvente si se pot sistematiza astfel: . Imediate 1. depresiunea trohanterului în caz de fractură a cotilului : .DisjuncŃiile simfizei pubiene. 2.Fractura dublă a arcului pelvin anterior si posterior -cele mai frecvente II.retenŃie urinară cu glob vezical si tumefierea locală prin hematom si revărsat de urină. DisjuncŃiile sacroiliace mai puŃin importante în evoluŃie vor duce la artroze. ComplicaŃiile vasculare sunt print-un hematom mare retroperitoneal cu hemoragie importantă si complicaŃii abdominale (pareze intestinale). . trezesc dureri si trebuie efectuate cu blândeŃe. La palpare dureri în anumite puncte. Necroza capului femural după luxaŃia posterioară a capului. pe când arcul posterior cedează de-a lungul găurilor sacrate având fractura dublă a hemibazinului (Voillemier). Cauză de distocii la femei prin bazin deformat asimetric. mai stabile. cu stare generală alterată. mai simple. în funcŃie de complexitatea leziunilor.

sexuale 3.fără deplasare tratamentul constă în imobilizarea la pat ortopedic timp de 14-30 de zile cu începere apoi a tratamentului funcŃional recuperator.2. .1. importantă fiind reducerea si menŃinerea acestuia până la consolidarea fracturilor. la cei cu paralizie de nerv sciatic se impune intervenŃia chirurgicală prin reducerea sângerândă si osteosinteză urmată de extensie continuă la planul patului 30 de zile cu recuperare progresivă si reluarea mersului la 90 de zile. Tromboflebite cronice. capitolul VI . secundară luxaŃiei postero-superioară se tratează paleativ cu proceduri balneo-fizioterapice si chirurgical prin : osteotomii sau artroplastii totale sau parŃiale.locul III . antiinflamator si tratament chirurgical .degajarea bolnavului de la locul accidentului . Stricturi uretrale după complicaŃii uretrale 2.traumatismul exagerează curburile sau le diminuează. mai frecvente la bărbaŃi. 1. copii.tratament eclectic. masiv hematom retroperitoneal beneficiază de tratamentul chirurgical adecvat.osteotomii sau artroplastii. ComplicaŃiile vasculare. reprezentând între 5-18 % din totalul fracturilor. B.1.9-10 % 5. A. 1. 1. tineri. . În fracturile cotilului . Prognosticul • recuperare bună fără invalidităŃi mari • decese . cu rupturi de vase. Traumatismele articulaŃiei umărului 1. Fracturile centurii pelviene fără deplasare sau deplasare minimă se procedează la repaus la pat tare 30 zile cu miscări progresive. tratament eclectic. 1.reducerea de urgenŃă sub anestezie . C.fracturile cu fragment mare al sprâncenei acetabulare. ParticularităŃi anatomice . Cel mai slab punct este la unirea 1/3 externe cu 1/3 medie prin tendinŃa de exagerare a curburilor. apoi se renunŃă la hamac si se îmcepe recuperarea funcŃională si mersul cu centură lombară. în decubit dorsal doar la fracturile sacrului în decubit ventral. Tratamentul Prim ajutor .situată subcutanat. Coccigodinia reziduală după leziuni sacrococcigiene se rezolvă prin infiltraŃii locale cu xilină si preparate cortizonice. Mecanismul direct e rar. vezicale. urmează tratamentul urologic adecvat.ComplicaŃii viscerale tardive : 1. decolări epifizale si în fracturile centurii pelviene. În complicaŃiile urologice cu ruptură de uretră. La spital tratament specializat. Fracturile de claviculă Traumatismele regiunii scapulo-claviculare cuprind fracturile de calviculă care sunt relativ frecvente.tratament antisoc.3. Taratmentul complicaŃiilor traumatismelor de bazin reclamă o colaborare cu diferite specialităŃi.transportul pe targă tare. ComplicaŃiile osteoarticulare cum ar fi : necroza de cap femural. ruptură de vezică. În fracturile cu deplasare si cu luxaŃie posterioară a capului femural atitudinea terapeutică urmează după schema : . Etiologie Mecanismele de producere : accidente diverse. neprotejată de muschi.În fracturile fără deplasare tartamentul este numai prin extensie transosoasă timp de 30 de zile urmat de recuperare funcŃională progresivă.urmate de începerea recuperării progresive . . cel mai frecvent e mecanismul indirect prin cădere pe umăr.Anatomia patologică . Coxartroza secundară beneficiază de tratament antialgic.Paralizia de nerv sciatic beneficiază de neuroliza sciaticului sau artrodeză de gleznă pentru piciorul ecvin sau ghete ortopedice. cot sau mână. pacient tânăr.deasemeni prin contracturi musculare violente. balneofizioterapia si eventual rezecŃia de coccis.1.recentă.1.situată intre cutia toracică fixă si membrul toracic mobil. La fracturile cu deplasare laterală si disjuncŃii pubiene se aplică procedeul de suspensie a bazinului printr-un hamac atasat la un cadru ortopedic deasupra patului timp de 30-45 zile până la 60 de zile.forma ei de S .1. Tulburări sfincteriene.extensie continuă transtuberozitară sau supra condiliană 30-45 zile.Traumatismele membrului toracic Cuprind o serie de afecŃiuni ale centurii scapulo-humerale. În fracturile izolate. La cele cu deplasare.

procedeul Mothes .5. ImpotenŃa funcŃională este completă.1. cianozat. Fracturi asociate în special de trohiter. Fracturile extremităŃii superioare a humerusului Sunt fracturile situate proximal de inserŃia pectoralului mare. LuxaŃia scapulohumerală Este cea mai frecventă luxaŃie. Pentru reducerea luxaŃiei anterioare se folosesc : . 1.6. După reducere se va imobiliza în bandaj tip Dessault pentru 14 zile.4. Frecvent paralizie nerv circumflex.4. 1. Simptomatologia ImpotenŃă funcŃională.procedeul Djanelidze . La inspecŃie apare modificarea de contur a umărului luând aspect pătrat "umăr în epolet". pseudartroză.calus vicios.chirurgical : în cazuri de excepŃie cu fragment intermediar care ameninŃă să perforeze pleura sau vasele subclaviculare.fracturile extremităŃii externe . leziuni de pleură.fracturile segmentului intern .cu deplasare După sediu : .5. Cotul este depărtat de trunchi. la palpare se remarcă întreruperea continuităŃii osului. Mecanismul indirect prin cădere pe umăr.. braŃul în abducŃie.Fracaturi complete . Simptomatologia Atitudinea este de "om umil" cu umărul coborât si antebraŃul susŃinut de mâna sănătoasă. ComplicaŃii Leziuni nervoase produse în momentul luxaŃiei sau al reducerii. Se pot produce paralizii de plex brahial irecuperabile. Mecanismul direct de producere e rar. mai frecvent cel indirect prin cădere pe mână sau pe cot cu braŃul în abducŃie sau adducŃie. Tratamentul Aceste fracturi sunt usor de redus. însă greu de menŃinut. pulmon.miscări pasive sunt posibile. creptaŃii osoase.1. dacă accentuăm abducŃia în regiunea deltoidiană. .procedeul Kocher Este bine înainte de a alege unul din procedee să se facă anestezia bolnavului. Leziuni vasculare mai rare. cu braŃul în abducŃie 900 si rotaŃie externă sau căderepe spate cu cotul înapoia corpului sau prin torsiune -abducŃie si rotaŃie externă.procedeul Hipocrat . 2. explicaŃia fiind osteoporoza acestei zone care favorizează producerea fracturilor. Jones în 8 . 1.bandaj tip Dessault . 1.bandaj W.1.Fracturi incomplete . echimoză -tumefacŃie locală.durere în punct fix.5. Clasificare: 1) LuxaŃii anterioare(antero-interne) 2) LuxaŃii posterioare 3) LuxaŃii inferioare 4) LuxaŃii superioare(supraglenoidian) 1. rece. Tratament Trebuie precizată corect varietatea de luxaŃie urmată de reducere si imobilizare.5.5. 1.fractura deschisă.fracturile segmentului mediu . generală sau locală. Tratamentul chirurgical rezervat complicaŃiilor tardive calus vicios care se modelează sau cura pseudartrozei. mână. nereusind decât cu greu să se aducă cotul lângă corp sau dacă se dă drumul sare înapoi (semnul abducŃiei elastice Berger).5. palpăm cavitatea glenoidă goală iar prin axilă palpăm capul humeral. Sunt mai frecvente la bătrâni. imobilizarea fiind relativ dificilă . Mecanismul direct prin căderea pe umăr.esarfă în fractura fără deplasare . La palpare. leziuni vasculare si nervoase Tardive .3.fără deplasare .mobilitate anormală. ComplicaŃii Imediate . 1. compesiuni de arteră si venă axiliară de către capul humeral cu membrul superior edemaŃiat.procedeul von Arlt .

1. rupturi) rupturi musculare (deltoid. ComplicaŃii Imediate vasculo-nervoase (leziuni. mobilitate anormală.Diagnosticul e dat de poziŃia braŃului. 3)Fractura trohiterului 4)Fractura trohinului e excepŃională. Mecanismul de producere este direct.1. Clasificare Fractura gâtului anatomic (subcapitală) Fractura gâtului chirurgical . dureri.1.1. tumefacŃie. putând leza nervul radial. Simptomatologie În fracturile fără deplasare sau angrenate simptomatologia este redusă. 7)Fractura . ComplicaŃii Imediate leziunile nervului radial leziuni vasculare manifestate prin sindrom de ischemie acută periferică fractură deschisă Tardive pseudartroza osteita cronică fistulizată calus vicios 3.În fractura gâtului chirurgical fără deplasare sau cu deplasare moderată. Când diafiza alunecă mault înainte fragmentele pot înŃepa tegumenul. anamneza.mai frecventă.angrenate imobilizarea se face în bandaj Dessault pentru 14 zile.4. 2. 5)Fractura cominutivă.La fracturi cu mare deplasare.decalajul sau scurtarea. creptaŃii osoase. Traumatismele braŃului Cuprind fracturile diafizei humerale precum si fracturile paletei humerale.2. 3. Echimoza brahiotoracică Hennequin la partea internă a braŃului si se întinde la braŃ si axială. Tratamentul Trebuie să asigure o consolidare bună pentru a evita deficitul funcŃional secundar.1.3.impotenŃă funcŃională. avem mobilitate anormal si dureroasă. echimoză.În fracturile cu deplasare bolnavul prezintă un umăr imobilizat antalgic.4. semnele clinice si examenul radiografic.1.foarte rar necroze avasculare . 3. Fracturile diafizei humerale Sunt fracturile mai frecvente la adulŃi tineri. 3. scopul fiind repunerea fracturii într-o poziŃie cât mai favorabilă poziŃiei. semnul Berger negativ.1. pectoral) si a grvitaŃiei rezultând unghiulare.1. comprimări. scurtarea distanŃei acromio-epicondiliene.1. Fragmentele se deplasează sub tracŃiunea musculară (deltoid.În fracturile cu deplasare se face reducerea si imobilizarea Bandaj gipsat 3 săptămâni. o imobilizare cât mai scurtă pentru prevenirea redorilor si atrofiilor musculare. 6)Fractura parceală a capului humeral. umăr tumefiat cu depresiune externă a braŃului fiind îndepărtat de corp. Simptomatologia BraŃul e deformat în crosă. 3. subspinos) perforarea tegumentelor Tardive calus vicios cu unghiulare si decalaj redorile articulare cu artroze secundare pseudartroza . Tratamentul .luxaŃie a capului humeral 8)Decolare epifizară a adolescenŃilor 2. tratamentul conservativ este de bază.Când sunt complicaŃii (interpoziŃii capsulo-ligamentare) deplasări mari si tratamentul ortopedic a esuat. 3. Palparea trezeste o durere vie în punct fix la 4-5 cm sub acromion si în axilă.excepŃional 2. se indică tratamentul chirurgical.1. producând fracturi cominutive închise sau deschise si indirect prin cădere pe cot sau mână în abducŃie sau adducŃie.2. Anatomie patologică Sediul mai frecvent în 1/3 medie la nivelul sanŃului de torsiune.3.1. Sunt fracturi instabile. creptaŃii osoase si impotenŃă funcŃional. dacă nu reusim reducerea prin metoda Bohler se pune un aparat gipsat de atârnare tip Caldwell timp de 10 zile urmat de bandaj gipsat 14 zile.2.

luxaŃii. fracturi deschise. cotul este tumefiat si deformat anteroposterior. 4.Fractura cu deplasare necesită reducerea focarului de fractură cu un aparat gipsat de atârnare tip Caldwell pentru 3 săptămâni cu control radiografic săptămânal.interne si externe LuxaŃie izolată a capului radial LuxaŃie divergentă a oaelor antebraŃului. Radiografia precizează diagnosticul si varietatea de fractură.olecranul apărând mult posterior.3. 4. Traumatismele olecranului Sunt relativ frecvente.2. eventual cu degetele se împinge olecranul producând reducerea. Se reduce si se menŃin greu. complicaŃii neuro-vasculare.ambele oase deplasate anterior LuxaŃii laterale .3. Se recurge la reducerea sângerândă a fragmentelor si osteosinteză pe focar închis cu tijă centromedulară sub control RXTV. echimoză locală. Anterioare .3. ImpotenŃă funcŃională doar la fracturile cu mare dislocare. PoziŃia este de flexie a cotului 130-1400 în pronaŃie cu antebraŃul sprijinit de mâna sănătoasă.3. mai rar spre vârf sau bază. . la 2 cm sub tuberozitatea bicipitală si la 4 cm deasupra interliniei radipcarpiene. iar trohleea mult anterior. extensia pasivă este elastică. Traumatismele cotului 4.progresiv se include flexia. Cotul e tumefiat. ComplicaŃiile sunt fractura deschisă. cu braŃul în adducŃi 900. Simptomatologie Atitudine umilă cu susŃinerea antebraŃului cu mâna sănătoasă. Mecanismul de producere este direct prin cădere pe cot sau lovirea directă. mai rar indirect în căderile pe mână cu cotul în hiperextensie. fracturi.ambele oase deplasate posterior pot fi pure sau asociate cu o deplasare laterală fiind postero-externe sau postero-interne. Durere vie locală si se palpează o denivelare între fragmente.1.cel mai utilizat : după anestezie în dorsal. 4. Leziuni de nerv cubital si luxaŃii sau subluxaŃii anterioare a oaselor antebraŃului. sunt foarte instabile. 4. consolidează greu. cu multe vicii. 4.3. 4. atele. Tratamentul chirurgical are indicaŃii rare : esecul tratamentului ortopedic. Tratament Scopul e reducerea de urgenŃă urmată de imobilizare 14-21 zile apoi recuperare. Anatomie patologică Linia de fractură e în porŃiunea mijlocie mai frecvent. cu contra acŃiune printr-o chingă aplicată pe faŃa antero-inferioară a braŃului. se face tracŃiune pe antebraŃ în poziŃia în care se găseste.1. 5.2.1. ComplicaŃii Imediate luxaŃia deschisă complicaŃii vasculare complicaŃii nervoase Tardive sindrom Volkmann osteom în brahialul anterior sau scurtul supinator redoare de cot artroză de cot 4. apar miscări anormale de lateralitate. apoi imobilizare în aparat gipsat toraco-brahial pentru încă 3 săptămâni. Flexia si extensia activă e posibilă. Clasificare antomo-patologică LuxaŃii posterioare . Aspect de scurtare a antebraŃului.3. hemartroză moderată. olecranul proemină posterior. LuxaŃii de cot A doua ca frecvenŃă după cea scapulo-humerală. Raportul reperelor osoase se schimbă. Tratament În fracturile fără deplasare se poate imobiliza în aparat gipsat brahioantebrahiopalmar pentru 2-3 săptămâni cu cotul în extensie.Primul ajutor constă în reducerea provizorie si imobilizare în fasă bandaj. În funcŃie de integritatea aparatului fibrotendinos de la nivelul cotului se produce deplasareaprin contracŃii musculare. Procedee de reducere a luxaŃiei : A) LuxaŃia posterioară : procedeul Bohler . Fractura fără deplasare sau deplasare moderată a fragmentelor beneficiază de tratament conservativ prin imobilizare în aparat gipsat toracobrahial cu braŃul lângă corp timp de 6 săptămâni urmată de recuperare.1. Fracturile diafizare ale oaselor antebraŃului Îsi au sediul la nivelul membranei interosoase.1. LuxaŃia posterioară se produce prin căderea pe mână cu cotul în extensie sau hiperextensie.1. Fracturile cu deplasare beneficiează de tratament chirurgical practicându-se osteosinteză după metoda hobanajului cu începerea precoce a recuperării.

Deplasarea fragmentelor e diferită. Precizarea o face examenul radiografic. impotenŃă funcŃională. Tratamentul Reducerea corectă. capitolul VII traumatismele membrului pelvin 1. astfel linia oblică bistiloidiană devine orizontală fragmentul inferior dur si dureros se palpează dorsal miscările pumnului limitate si dureroase 6.Deplasarea se face antero-posterior.axul prelungit al antebraŃului nu mai trece prin medius ci la nivelul deget IV-V. A) Fracturi fără deplasare . Deplasările sunt mari la fractura ambelor oase. o adevărată translaŃie a mâinii cu aspect de"baionetă" ascensionarea stiloidei radiale -semn Laugier. 6. Diametrele mici ale oaselor. 55% medie e locul de elecŃie. Traumatismele gâtului mâinii 6. În caz de esec se va interveni chirurgical practicându-se osteosinteza cu placă cu autocompactare pe ambele oase sau placă pe radius si Ńijă pe cubitus. Tratament Fractură fără deplasare : imobilizare în aparat gipsat antebrahiopalmar pentru 4 săptămâni.frecvent se complică cu pseudartroza. Examen clinic La copil si addolescent există fracturi în "lemn verde" cu o simtomatologie discretă. cu reconstituirea formei si a curburilor.2. Mecanismul este indirect prin cădere pe mână sau torsiune si mecanism direct de producere prin lovire directă.1. depinzând de locul inserŃilor musculare prono-supinatoare. mobilitate anormală.1. 5. După intervenŃia chirurgicală se practică o imobilizare scurtă 4-6 săptămâni cu începerea recuperării. sinostoza oaselor antebraŃului pseudartroza osteita sindrom Volkmann 5. urmată de o fixare bună pentru a permite o consolidare corectă si o mobilizare corectă. unghiulaŃie. circular cu cotul la 900 si antebraŃul în supinaŃie pentru 1 lună la copil si 2 luni la adult. a axelor oaselor si a spaŃiului interosos.aparat gipsat brahiopalmar. radiusul fracturat dă angulări.1.cubitus Fractura diafizei radiusului 5.1.la adulŃi avem : crepitaŃii osoase. scurtarea si deformarea antebraŃului. lungimii.3.5. Foarte frecventă la adulŃi vârstnici. durere în punct fix. cădere pe podul palmei.1.1.4. deplasarea laterală si deplasare în sens proximal prin penetrare. cubitusul.reducere sub anestezie generală si imobilizare în aparat gipsat circular branhioantebrahiopalmar. Durata imobilizării 6 săptămâni cu control radiografic. de obicei. Tratament chirurgical cu reducerea sângerândă si fixare cu brose sau placă la esecul reducerii ortopedice. Variante diferite de osteosinteză pe focar închis la fracturile de cubitus. Deplasarea epifizară se reduce prin manevre digitale dând mâinii o poziŃie de plexie palmară cu înclinare cubitală urmată de imobilizare în aparat gipsat.2. urmat de radiografii de control. mecanismul indirect prin cădere pe mână în hiperextensie.1. contacte mici. LuxaŃiile coxo-femurale . Anatomia patologică Cel mai frecvent este fractura ambelor oase ale antebraŃului. Clasificare Fractură ambe oase antebraŃ Fractura unui singur os .3. tumefiere. 5. ComplicaŃii Imediate fractură deschisă leziuni vasculo nervoase Tardive redori de cot si pumn atrofii musculare si tulburări trofice calus vicios cu decalaj.1.1. dacă este fracturat cubitusul deplasarea e spre radius. Fracturile epifizei distale a radiusului Situată la 15-25 mm deasupra interliniului articular. Mecanism direct excepŃional. Examen clinic echimoză palmară devierea mâinii în dos sau faŃă de furculiŃă (profil) devierea în afară a mâinii . fac ca aceste fracturi să fie extrem de instabile. cădere pe dosul palmei. 5. B) Fracturi cu deplasare . Fracturi cu deplasare : anestezie locală în focar cu xilină 1% apoi tracŃiune lentă progresivă aproximativ 1015 mm cu contraextensie cu chingă.

tulburări trofice ale capului femural. cu limitarea miscărilor (în special adducŃia si abducŃia). Leziunile nervoase îndeosebi ale sciaticului se datoresc compresiunii. Acestea din urmă sunt asa de la început sau tardiv (devenite astfel prin învechire). care pot merge în timp până la fenomene de osteopondrită disecantă. Imediat după reducere. de obicei bărbaŃi.1. coapsa se află în adducŃie (nu prea exagerată) si rotaŃie internă.sunt în general benigne. musculosi si vigurosi.Rupturile vasculare sunt excepŃionale. Fracturile colului femural sunt importante prin faptul că vindecarea lor corectă se face cu greu si se petrec adesea la bătrâni. perioartrită. ComplicaŃii recente Trebuie bine puse în evidenŃă. extremitatea lui inferioară. În luxaŃia iliacă. totală a cotilului de către capul femurului este o leziune gravă. dispar incâteva zile. ComplicaŃii tardive Chiar în cazurile la timp si bine reduse se pot instala atrofii musculare. dar toate se bazează în fond pe principiul esenŃial că trebuie executate cât mai repede după producere: " să nu treacă un răsărit sau un apus de soare până la repunere". pentru a aduce capul în dreptul cotilului. încât genunchiul privind înăuntru se sprijină pe cel sănătos. După mecanismul de producere. frecvente în toate formele de luxaŃii. Numărul luxaŃiilor în timp de război ajunge până la 10% faŃă de cele din alte regiuni articulare (Smirnov). 1.1. sunt de obicei reflexe si ca atare.2. se împart în luxaŃii primare si luxaŃii secundare. care silesc capul să se aseze în diverse locuri. Pe masă sau pe o scândură.1. 2. după care se fac miscări active.Se imprimă capului femural un drum invers celui parcurs când s-a luxat si anume : coapsa se flexează mult pe bazin.. dictate de prezenŃa ligamentului lui Bertin rămas sau nu intact. 2. Se procedează în genere astfel : se culcă bolnavul în decubit dorsal fie pe o saltea sau pătură asezată pe podea fie pe o masă mai înaltă.5. iar piciorul. prin deplasarea gambei. Când intrarea se face greu. LuxaŃiile posterioare Dintre toate varietăŃile de luxaŃii ale soldului .Rupturile musculare. Bolnavul se anesteziază profund (anestezie generală sau rahidiană). foarte rotat înăuntru. rezecŃia). ca si de contracŃiile unor grupe musculare.1. Pot fii : luxaŃii închise si luxaŃii deschise. pentru a introduce capul în cotil. acesta se infiltrează cu Novocaină (Rădulescu).2.miozită osificantă. Conduita ortopedicăse fixează în funcŃie de forma luxaŃiei. Tulburările urinare. mai mult sau mai puŃin întinse sunt complicaŃii recente. Tratament Procedeele de reducere variază după autori. 1..5. spre a evita moartea subită prin reflex. Sunt foarte rare la femi si copii. dând loc la colmplicaŃii de ordin general ce pot duce la moarte. Fracturile femurului Leziunile trumatice ale femurului se studiază după segmentul în care se produc : extremitatea superioară (în care se cuprinde marele si micul trohanter).2. Simptomatologie . Clasificare LuxaŃiile coxo-femurale pot fi clasificate după diferite criterii si aprecieri. ca să se ia de îndată măsurile terapeutice cele mai indicate. cu rotula la zenit. stă cu degetele pe dosul celuilalt. 1. unele având implicaŃii foarte severe asupra bolnavului. 1. Simptomatologie După accident.1. redoarea soldului. ComplicaŃii ale luxaŃiilor de sold si tratamentul lor Sunt recente si tardive. îndreptându-se treptat în usoară abducŃie. 1. După posibilităŃile terapeutice. si se imobilizează în această poziŃie timp de 2-3 săptămâni. mai mică sau mai mare.2. acestea sunt cele mai frecvente. FrecvenŃa : sunt luxaŃii foarte importante si se observă mai cu seamă la adulŃi între 20-45 ani. numai varietatea iliacă rprezintă circa 50-75% din totalul luxaŃiilor de sold. Leziunile nervoase produse prin compresiune. 2. 1. se asează membrul inferior în extensie. în sfârsit. sunt tratate prin îndepărtarea cât mai recentă a elementului agresiv (repunere. După timpul când se repun sunt recente si tardive. Se face apoi tracŃiune la zenit. se imprimă femurului mici miscări de rotaŃie.2. părăsirea bruscă.În caz de compresiune pe nervul sciatic. care îsi fracturează de obicei colul femurului.5.întinderii sau rupturii. Unul sau două ajutoare imobilizează bazinul apăsând pe spinele si crestele iliace. fără distrugerea parŃială a nervilor.În urma unui traumatism. excepŃionale la bătrâni. Desi dau un hematom important. diafiza osului si. vor fi luxaŃii reductibile si ireductibile. bolnavul are durere vie în regiunea soldului si impotenŃă funcŃională bruscă si totală a membrului inferior care se asează în anumite atitudini anormale. Fracturile colului femural Sunt fracturi care au sediul între baza capului femural si trohanterul mare. bolnavul poate fi fixat cu o chingă ce trece peste bazin.

4. Tratament Tratamentul fracturii de col femural a trecut prin mai multe etape. dar cu angrenarea fragmentelor atitudinea vicioasă este acea de rotaŃie externă a membrului inferior respectiv. 2.2.2. datorită avascularităŃii.osteo-sinteză cu cui. EvoluŃia Sunt leziuni care dau multe decepŃii. În principiu reducerea constă în extensie moderată. Scurtarea se reduce prin tracŃiune.3. Fracturile cervicale angrenate (în coxa-valga) au o evoluŃie în general favorabilă.2. 2. după cum se afirmă. Dintre procedeele de osteosinteză amintim : osteosinteza cu suruburi de col în paralel sau după principiul triangulaŃiei osteosinteza cu surub cu compresiune si placă tip DHS în fracturile bazei cervicale si medio-cervicale Garden I. tije Ender.se reduce .Este similară cu cea a oricărei fracturi. Tratament chirurgical Recunoaste mai multe modalităŃi tehnice în funcŃie de tipul fracturii. cu placă tip McLaughlin.2.Metode ca simpla abŃinere. 2. dar mai ales la presiune.1. 2. la care se adaugă simptome particulare regionale. si se efectuează după reducerea focarului de fractură pe masa ortopedică. la vârful maleolei externe. Anatomie patologică La copii se pot vedea fracturi sub-periostale 2. extensia continuă si imobilizarea gipsată întrebuinŃată exclusiv altădată au fost înlocuite cu osteosinteza. dezangrenarea fragmentelor prin tracŃiune laterală si rotaŃie internă. 2. Fracturile transtrohanteriene Reprezintă 5% din fracturile extremităŃii proximale a femurului. al saltarului. 2. ComplicaŃii Sunt de diverse ordine si le trecem în revistă : necroza capului.3. cu reluarea sprijinului la 4 luni sau imobilizări în aparate gipsate pelvi-podalice pentru perioade de circa 3 luni. Cele comune mai tuturor varietăŃilor clinice sunt :durerea spontană. În cazul persoanelor cu tare multiple care nu permit intervenŃia chirurgicală sau anestezie se poate recurge la tratament funcŃional preconizat de Lucas-Champoinerre care constă în : mobilizare precoce a bolnavului după trecerea fazei dureroase.eventual cu usoară flexie a genunchiului scurtarea este uneori foarte evidentă. Fracturile cervico-trahanteriene se consolidează practic întotdeauna. dar de îndată ce aceasta încetează. poate apărea dacă în momentul fracturii vasele nutritive care se găsesc în diverticule care merg de la capsulă la os s-au rupt pseudartroza colului femural. Majoritatea autorilor preferă tratamentul chirurgical .1.1.2. Diagnostic Radiografia ne este de cel mai mare ajutor. 2.I. este cel mai des observată faŃă de a altor oase metoda operatorie cea mai eficace este endoprotetizarea.3 Fracturile 1/3 medii a diafizei femurale FrecvenŃa lor faŃă de celelalte fracturi ale femurului este de 7% si se observă cam în măsură egală la toate vârstele.S.3. Simptomatologie Nu diferă de fracturile de col femural. au fost abandonate în favoarea tratamentului chirurgical. procedeele de extensie. II hemiratroplastia soldului cu proteza cervico-cefalică tip Austin-Moore în fracturile cu maredeplasare Pauwels III si Garden IV 2. în dreptul focarului de fractură si la miscare impotenŃa funcŃională poate fi totală.1. dar adesea si după tratament.semnul lui Delbet. Partizanii tratamentului chirurgical arată că prin această metodă se poate obŃine o mobilitate mai rapidă a accidentatului si o restabilire funcŃională mai bună.1.Simptomatologie . acesta fiind trecut în fotoliu efectuând miscări active si pasive mobilizare cu cârje este posibilă la 21 de zile iar sprijinul pe membrul fracturat este posibil la 4-5 luni Tratament ortopedic : simpla imobilizare la pat. parŃială sau relativă absenŃa impotenŃei funcŃionale nu exclude existenŃa unei fracturi incomplete sau a uneia complete.2.Măsurătoarea se face cu membrele asezate perfect simetric si de la S. alte ori mascată. Fracturile cervicale neangrenate (în coxa-vara) rămân neconsolidate dacă sunt netratate.1.Tratament ortopedic Se face pe o atelă Braun cu o extensie continuă.A.5. chiar dacă se instituie un tratament bine executat. 2.

Piciorul este fixat între 2 sine.În acest sens se pot efectua : osteosinteză cu tijă Kuntscher centro-medulară pe focar închis sau deschis si cu alezaj în fracturile transversale ale 1/3 medii osteosinteză cu placă si surub la fracturile situate la unirea 1/3 medii cu cea inferioară în fracturi cominutive osteosinteză cu 2 tije elastice Ender în arc secund. în cădere. poate să existe si hidartroza genunchiului. nu sunt niciodată transversale. imprimă o solicitare de torsiune a diafizei tibiale. 3. la care este contraindicată intervenŃia chirurgicală. Fracturile oaselor gambei 3.1. Din principiu.3. mai ales sub formă de scurtare si unghiulare înspre partea anterioară. Tratament O fractură de femur nu se transportă fără imobilizare într-o atelă sau aparat provizoriu care trebuie să realizeze pe cât posibil o extensie continuă.3. cât si de obisnuinŃa. . Tratament Fracturile închise se pot trata ortopedic sau chirurgical. 3. care sunt cele mai frecvent observate. iar cel chirurgical să se rezerve numai pentru cazurile în care tratamentul conservator nu poate soluŃiona corect cazul. câteodată foarte accentuată. pseudartroze spitalizare îndelungată Tratament chirurgical :este tratamentul de elecŃie în fracturile diafizei femurale. în gheata de schi etc. În primul mecanism.2. IndicaŃia Ńine atât de varietatea anatomopatologică. pe secŃiune tibia devine cilindrică. Această noŃiune a fost definitiv câstigată în 1915 când adaptarea atelei Thomas de către armata engleză a făcut să scadă mortalitatea de la 80 la 31% si diformităŃile într-un mare număr. Avantajele tratamentului chirurgical : reduce perioada de imobilizare previne complicaŃiile tromboembolice. ComplicaŃii Cele produse prin arme de foc pot fi complicate cu leziunea vaselor si nervilor. De obicei par oblice fracturile spiroide scurte. infecŃii respiratorii si urinare calusuri vicioase. sunt rare.4. Tratament ortopedic : constă în extensie continuă pe atela proclivă tip Braun timp de 6-8 săptămâni cu reluarea mobilităŃii genunchiului si sprijin pe picior la 3-4 luni după consolidare.3.3. adevărate. atrofiile musculare si consolidările vicioase Sprijinul parŃial pe membrul inferior operat după apariŃia calusului la 6-8 săptămâni la fracturile cu tije centro-medulară si la circa 3 luni dacă s-au folosit tije Ender sau placă cu surub. care cedează de obicei la punctul de minimă rezistenŃă. Mecanismul principal al fracturilor spiroide si oblice este torsiunea.4. fracturile joase supraepifizare sau juxtaepifizare ale pilonului tibial. Tratamentul ortopedic este cel care trebuie preferat.În aceste fracturi se pot constata toate semnele clinice de siguranŃă si de probabilitate ale unei fracturi diafizare. Fractura diafizară a ambelor oase ale gambei 3.menŃinere si imobilizare până la consolidare.1.1. Simptomatologie Din primul moment se vede o deformare a gambei. mai ales la tentative de miscare a gambei. reprezintă cam 1/3 din fracturile diafizare. Când sediul fracturii este mai către genunchi. fractura are mai multe fragmente si adesea este deschisă.1. 3. escare de decubit. se produc prin mecanism indirect. în solul moale. Tratamentul ortopedic prezintă o serie de inconvenienŃe si complicaŃii :imobilizare îndelungată urmată de atrofie musculară si redoarea genunchiului complicaŃii trombo-embolice. 2. Radiografia de faŃă si profil ne pune calea diagnosticului varietăŃii clinice.Rezultatul este o fractură a ambelor oase la acelasi nivel si în acelasi timp. escarele prin mobilizare precoce previne redorile articulare. fracturile cominutive produse prin soc direct foarte violent prezintă mai multe fragmente (eschile mari si mici). Pacientul are impotenŃă funcŃională totală si dureri foarte mari. ci oblice sau spiroide.Piciorul este în genere răsturnat în afară. fracturile spiroide sunt numeroase..Uneori. mai ales la polifracturaŃi si politraumatizaŃi. care pot prezenta deplasări si unghiulări atât de variate. infecŃiile pulmonare si urinare. adică unde din triunghiulară. Tratamentul ortopedic se aplică la bolnavii trataŃi.. încât scapă oricărei descriei. fracturile oblice.1. adică prin torsiune. aspectul clinic si forma anatomopatologică indică metoda de tratament. Etiopatogenie Fracturile gambei se produc prin soc direct prin torsiune si prin flexiune. 2. întârzieri de consolidare. iar corpul răsucit. Anatomie patologică În funcŃie de direcŃia traiectului de fracturi se disting : fracturile transversale. de predilecŃia sau de poibilităŃile materiale ale chirurgului respectiv.1. un corp dur loveste brusc si puternic gamba. Cel ortopedic constă în reducere. fracturile înalte sunt acelea care au traiectul la mică distanŃă sub linia metafizo-diafizară. 3.Un al 3-lea mecanism care se produce cu mult mai rar este flexiunea. cu fragmentul superior al tibiei împins înainte către tegumante.

Extensia se menŃine la 3 săptămâni. deoarece cele mai multe entorse nici nu ajung im ambulatoriile ortopedice.3. 4. a cărei consecinŃă tardivă va fi osteoporoza algică Sudeck-Leriche. musculatura fiind destinsă. 4. reacŃionează brutal prin mari perturbări vasomotorii. bolnavul simte o durere violentă. Tratament .Entorsa cea mai fecventă este aceea cu ligamentele peroneoastragaliene si peroneo-calcaneene lezate prin miscarea de adducŃie-supinaŃie forŃată a piciorului. Fracturile fără deplasare vor fi tratatede la început prin aparate gipsate.4. De la început atragem atenŃia că nu sunt recomandate montaje complicate. care. Tulburarea funcŃională la unele persoane este de-a dreptul exagerată. În cazurile cu deplasare.1. IntervenŃia chirurgicală este urmată de o imobilizare în aparat gipsat gambiero-podal pentru 4 săptămâni fără sprijin. 4. Trebuie să se aleagă pentru fiecare caz în parte procedeul cel mai nimerit. se produce entorsa anterioară. se instalează o hiperemie pasivă. Bauer si Edwards arată că vindecarea fracturii este si în funcŃie de starea pielii.osteosinteză cu tije Ender. Tratament chirurgical : menŃinerea si imobilizarea prin fixator extern (osteotaxie) sunt metode preconizate de Juvara în fracturile deschise. tratate insuficient. acestea sunt exprimate prin hiperemie activă care se traduce clinic prin roseaŃă si căldură regională. Uneori. se pot observa fenomenele descise mai sus. Alte metode : . încât aproape nu se poate vorbi de o leziune propriu-zisă. Date statistice sunt greu de cules. Prin palpare punem în evidenŃă puncte dureroase către inserŃiile ligamentelor. care dintr-un motiv sau altul se opun la o coaptare perfectă sau nu se menŃin după reducere. care se însoŃeste sau nu de impotenŃă funcŃională. care dă regiunii o paloare accentuată cu hipoestezie superficială. Anatomie patologică Sindromul clinic al entorsei este adesea în discordanŃă cu leziunea anatomo-patologică.Fracturile închise se pot prezenta cu tegumente indemne sau cu tegumene alterate.Unul din mijloacele de osteosinteză care dispensează pe pacient de imobilizare prelungită este introducerea unui cui Kuntscher transmedular.Prin extensie forŃată. În condiŃii spitalicesti bune. pe un plan înclinat.1.5.1. 4. pe coji de fructe. ca o consecinŃă a rupturii ligamentare. cu pierdere de substanŃă. Entorsa gleznei (talo-crurală) Aceste entorse sunt dintre cele mai frecvente leziuni traumatice articulare fără fracturi ori luxaŃii. cu posibilitatea de a avea o asepsie absolut riguroasă si un instrumentar necesar. Simptomatologie Imediat după accident. 4.ci de simple întrebări tisulare (ligamente capsulă). după coaptarea obŃinută prin tracŃiune sub control radioscopic. poate duce la urmări neplăcute din cauza laxităŃii articulare reziduale.osteosinteză cu placă si suruburi . Diagnostic Punerea unui diagnostic corect de entorsă este de mare importanŃă. Tot atât de însemnată este si recunoasterea unei entorse grave.2.rezultând o serie de metaboliŃi intermediari care întreŃin efectele nocive într-un cerc vicios. care. larg contaminate. ne mai este în stare să se ridice în picioare.fixând astfel nivelul leziunii. Acest fenomen explicat de către Leriche prin bogăŃia excepŃională în organe senzoriale -proprioceptori.1.ale zonei ligamentare.1. Când leziunile cutanate s-au vindecat. determinând o trans-sudare plasmatică. Traumatismele gleznei 4. pe o suprafaŃă alunecoasă. Etiopatogenie Entorsa se produce prin alunecarea piciorului pe un obiect neregulat. iar celelalte nu pot fi imobilizate definitiv până ne se vindecă tegumentele.după câteva săptămâni. Adesea bolnavul este capabil să se ridice si să-si continue drumul cu mai multă sau mai puŃină greutate. al cărei echivalent clinic este tumefacŃia. alteori printr-o vasoconstricŃie puternică. se tratează ca o fractură închisă obisnuită. repunerea nu se poate face decât cu ajutorul tracŃiunii trans-scheletice. de eversiune (adducŃie-pronaŃie) se produce entorsa internă cu lezarea ligamnetului tibio-astragalian. folosirea a două metale diferite dau nastere la curenŃi electrici lizanŃi. 4.1. dar după ce se culcă în pat. Se va recurge însă la tratament ortopedic provizoriu. în urma acestei excităŃi neobisnuite. urmat de cizmă de mers 4 săptămâni. În ambele cazuri. urmat de cizmă de mers pentru alte 4 săptămâni. Primele pot beneficia imediat de reducere si imobilizare.1. În miscarea inversă. iar pe de altă parte modifică presiunea osmotică. prin călcâi si prin flectarea genunchiului la circa 450. La inspecŃie. în genere prin tracŃiune continuă trans-scheletică. iar după formarea calusului primitivse imobilizează în aparat gipsat femuro-podal timp de 6 săptămâni. un specialist poate face osteosinteza fracturilor recente. metabolismul local este viciat.Dacă acest reflex vascular nu este interceptat.

când are un traiect mai mult sau mai puŃin transversal la mijlocul sau la baza ei si mult mai rar un traiect vertical. Se mai produc si printr-o miscare de torsiune. gamba fiind fixată. Clasificare .2. El reprezintă peste 50% din leziunile traumatice ale gâtului piciorului. înlesnind astfel circulaŃia de întoarcere. C. B. comprimându-se stăruitor articulaŃia. făcut până la genunchi pentru 4-6 săptămâni. care îsi păstrează însă contactul cu astragalul. O radiografie ne arată locul unde s-au petrecut fractura si deplasarea fragmentului sau chiar a maleolei interne. A. Fracturile bimaleolare Este vorba de lezarea traumatică a pensei tibio-peroniere.3. Fracturile maleolare 4. relativ rară.4. Anatomie patologică Se poate prezenta fie ca o smulgere a vârfului (eventual numai unul din cei doi tubercului din vârful maleolei). fie în totalitate. când se rupe transversal sau stadiul al doilea din fractura de tip I (supinaŃie-eversiune). forte rare. dar manifestările sunt de partea externă. A. prin pronaŃieeversiune sau prin pronaŃie-dorsoflexiune. C. El constă în osteosinteză cu fir metalic sau cu surub de vitaliu. se imobilizează într-un gips de mers 6-8 săptămâni. în timp ce gamba se răsuceste în sens invers sau când torsiunea se asociază cu abducŃia piciorului. fie folosind o pungă cu gheaŃă peste un servet împăturit. spiroide si transversale s-au descris fracturi ale vârfului (smulgeri ligamente geniene). Simptomatologie Semnele clinice sunt asemănătoare cu cele ale fracturilor maleolei interne. B.Se tratează prin facerea imediată a unui bandaj compresiv elastic si prin aplicarea de frig. Orice tentativă de a duce piciorul în valg produce opoziŃie din partea pacientului. B. în dreptul astragalului. se imobilizează deîndată regiunea în aparat gipsat de mers. A. La locul maleolei fracturate se simte o denivelare si apare destul de repede o tumefiere prin hematom (masiv) tardiv o echimoză destul de întinsă.1. cu durere. si nu al calcaneului. Durerea este vie la nivelul traiectului de fractură. Anatomie patologică În afara fracturilor oblice.1. Tratament Este identic cu cel amintit la maleola internă. ca edemul să fie cât mai neînsemnat.3. sunt în genere fără deplasare si se poduc prin traumatism direct sau mai des prin smulgerea ligamentelor tibio-peroniere. permite totusi o deplasare. B. A. Fracturile prin torsiune sunt caracteristice accidentelor de schi.1. Forma piciorului este cu mult mai plată decât al celuilalt. Etiopatogenie Fractura maleolei externe este stadiul întâi din fractura de tip II (prin abducŃie).Fracturile verticale.2. Entorsele grave se tratează prin trei metode : se imobilizează regiunea precoce în bandaj elastic după infiltraŃie cu novocaină. Simptomatologie Pacientul simte o durere vie. Se administrează antihistanimice. 4. bolnavul fiind la pat 15 zile. Fractura maleolei externe Este cea mai frecventă dintre fracturile gâtului picorului. dar. Fractura maleolei interne Izolată. latzeral.1. antiflogistice eventual simpaticolitice. când piciorul este prins si fixat pe loc. Etiopatogenie Din punct de vedere patogenic. se reface chirurgical ligamentul rupt prin sutură. După refacerea chirurgicală. B. A. cu compromiterea stabilităŃii piciorului. Tratamentul Ca tratament ortopedic este indicată repunerea în anestezie si imobilizare în aparat gipsat timp de cel puŃin 6 săptămâni. fractura izolată are loc prin pronaŃieabducŃie exagerată. prin plastie cu o bandă de fascie lată simplă sau armată cu fir metalic sau prin tenodeză cu ajutorul scurtului peronier lateral.2. Este bine ca 2-3 zile pacientul să păstreze repausul la pat cu gamba ridicată pe o pernă.Tratamentul chirurgical este rar indicat si se face doar în fracturile care ni se prezintă târziu.4.2. fie sub formă de prisnitz (schimbat din 2 în 2 ore). când se rupe oblic sau spinal si când este precedată de ruperea ligamentului tibio-peronier anterior. impotenŃa funcŃională este destul de manifestă. numai că miscările se fac în sens invers. Etiologie Aceste fracturi se produc în special la femei prin pronaŃia piciorului sau prin supinaŃia acestuia.

în majoritatea cazurilor. În acest timp.fracturi cu mare deplasare si instabile si constă în reducere sângerândă si osteosinteză cu brose. cât si în focare.Antonescu.Este bine să se facă un balonaj tibio-peronier de la început si apoi reducerea fragmentelor fracturate.fractura bimaleolară a vârfurilor (bigenă) fractura bimaleolară joasă a lui Dupuytren (geni-suprageniană) fractura bimaleolară înaltă a lui Dupuytren (geni-supramaleolară) fractura lui Maisonneuve fractura bimaleolară complicată. FrecvenŃa crescândă a politruamtizanŃilor în general. Este utilă mai ales în fracturile cu deplasare minimă. Simptomatologie Semnele clinice sunt nete în fracturile cu deplasare.2. În diastazisul tibio-peronier. Evacuarea digitală a secreŃiilor buco-faringiene la un accidentat trumatizat toracic cu volet costal în comă prin asfixie asociată cu anteducŃia mandibulei. impotenta functionala. urmat de aparat gipsat gambiero-podal de mers pentru 4 săptămâni. imobilizare în aparat gipsat femuro-podal timp de 6 săptămâni fără sprijin pe picior. violentă a unor agenŃi fizici.Reducerea trebuie să fie perfectă. complicate si asociate cu leziuni nervoase. în timpul transportului si la spital) Politraumatismul este o stare patologică acută determinată de acŃiunea bruscă. Dacă accidentatul se prezintă mai târziu. compresia manuală directă în focarul unei fracturi deschise complicate de sângerare sau aplicarea unui garou asociată cu imobilizarea improvizată sunt gesturi terapeutice facil de realizat si salvatoare prin funcŃiile vitale cardio-circulatorie si respiratorie afectate. IndicaŃii terapeutice(AsistenŃa de urgenŃă si stabilirea priorităŃii terapeutice la locul accidentului. Politraumatimele Diagnostic.3. se recomandă o reducere prin tracŃiune trans-scheletică calcaneană 3-4 săptămâni. căruia îi determină local una sau mai multe leziuni izolate sau asociate nervoase. cu grijă. În fractura maleolară peronieră si în ruptura ligamentului lateral intern al gleznei. echimoze. fiindcă astfel rezultatele sunt rele. C. C. si gravitatea lor deosebită determinată de soc. după care se imobilizează în aparat gipsat. Tratamentul Trebuie să fie cât posbil realizat cu mijloace ortopedice si are cu atât mai multe sanse de reusită cu cât este făcut mai precoce. indicaŃia chirurgicală este netă. cu tegumentele compromise. au ameliorat considerabil prognosticul vital al politraumatizaŃilor. este mai bine să asteptăm până la rezolvarea acestora prin imobilizare la pat si puncŃionarea lor. ca transportul intempestiv să nu fie un factor de agravare. Tratamentul chirurgical este indicat în cazuri de nereducere a fracturilor. plantă si dureri iradiate pe marginea internă a piciorului. aceste fracturi sunt benigne si fac un calus bun în 60-70 de zile de imobilizare. viscerale. Dacă există o mare deplasare a piciorului în afară si tegumentele pe faŃa internă sunt supuse unor tensiuni mari. Al doilea esec pune problema reducerii chirurgicale.gamba se menŃine pe o etelă Braun sau într-un jgheab gipsat bine căptusit. Palparea executată cu tact si blândeŃe. o importanŃă decisivă pentru prognosticul vital imediat al bolnavului ca si aspura celui tardiv si de recuperare funcŃională si psiohsocială. precum si ierarhizrea terapeutică ulterioară prezintă. psihici asupra accidentatului. si masajul trans-sternal.Diagnosticul si primul ajutor la locul accidentului. Subliniem că primul gest terapeutic efectuat la un accidentat la locul accidentului decide prognosticul vital. Capitolul VIII. trebuie intervenit prin bulonaj. eventual cu flictene mari. Durerea dorsală. deoarece. urmările unui tratament incorect. În principiu tratamentul ortopedic constă în reducere. caz în care se mai poate găsi o echimoză întinsă pe gambă. deformarea regiunii glezne耀i. trebuie scos gipsul si refăcut. osoase. vasculare. Dacă rezultatul reducerii nu este perfect. . din aproape în aproape. Rezultatele rele sunt. infecŃie survenite după fracturi deschise. respiraŃia gură la gură sau gură nas sau traheotomia.edemaŃie. a celor rutieri în special.hotărârea trasportului si măsurilor de reanimare a accidentaŃilor grav socaŃi. crepitatii la palparea maleolelor. Precizarea diagnosticului la locul accidentului si priorităŃii terapeutice. permite găsirea punctelor de maximă durere. Controlul radiografic se cere să fie făcut imediat. când este adecvat. si în general o reacŃie caracterizată printr-o dereglare a funcŃilor vitale cardio-circulatorie si respiratorie care necesită măsuri terapeutice si urgenŃe locale si generale de raenimare în primele minute la locul accidentului si în timpul transportului si în spital. când după reducere mai persistă un grad de distazis. Cu un tratament corect. Juvara si Carmzulescu au indicat infiltraŃii u novocaină atât pe simpaticul lombar. subluxatia externa a piciorului. Câteva semne clinice : durere locala.striviri viscerale. după D. actul chirurgical local are efect terapeutic general de reanimare. reprezintă o preocupare terapeutică a colectivelor de chirurgi si reanimatori din toate Ńările lumii. placă etc. suruburi. hemoragie. combinată cu fractura marginală dorsală. pentru a împiedica sau a grăbi reducerea edemului. chimici.

mobilitatea normală prezentă în fracturi complexe. pansament ocluziv pentru plăgi penetrante toracice cu traumatopnee. Imobilizarea după îndreptarea relativă a regiunii. Simplu pentru monofracturaŃi mai ales când sunt interesate numai membrele superioare (se poate face cu orice mijloace). să nu strivească vase sau nerv. să nu fie în contact cu părŃi osoase acoperite cu piele. supravegherea si controlul hemoragiilor din plăgile membrelor de preferinŃă cu pansament compresiv : garoul insuficient aplicat poate accentua sângerarea prin staza venoasă ce o provoacă. apreciată prin palpare. medianul. fără a fi răsucită sau flectată colana. ale radialului. percepută odată cu semnul pecedent. el e indicat numai în hemoragiile mari prin ruptuir ale trunchiurilor vasculare. 1. Atelele se asează pe părŃile moi. În cazul fracturii deschise sângerânde.se obŃine cu ajutorul unor atele improvizate. Astfel beŃe. popliteu extern. restabilirea unei respiraŃii normale (degajarea orificiilor bucale si nazale de cheaguri. pusti. cartoane. mâneca hainei servind ca fixator. în special cea cervicală. în timpul lui instituindu-se primele măsuri antisoc. scurtarea regiunii. crepitaŃia osoasă. După Rieunau primul ajutor urmăreste : degajarea victimei cu extremă blândeŃe. sciaticului.1.aplicarea garoului hemostatic poate opri sângerarea arterială. DinŃi smulsi. cu mare valoare diagnostică. oxigenoterapie. el trebuie făcut cu ambulanŃe speciale pe targă pentru traumatizaŃi. dacă apare intre cele două extremităŃi articulare.Toma. oxigenare). iar pentru cel superior toracele. pot servi. . Aceste atele se învelesc în cârpe pentru a nu crea leziuni prin duritatea lor. Leziuni vasculare care pot provoca hemoragii mari. pentru membrul infrior se foloseste ca atelă membrul opus sănătos. de la simpla contuzie până la selecŃionarea completă a nervului. echimoze ce apar prin fuzarea sângelui de-a lungul tecilor musculare. în cel mai bun caz. Dacă s-a efectuat o imobilizare provizorie bună.2. 1. Măsuri în timpul transportului În lipsa unei brancarde : dacă nu sunt fracturi grave. dacă bolnavul este incostient un salvator îl va îmbrăŃisa sub axilă pe la spate. pe lângă aplicarea atelei. 1.pansament provizoriu pentru fracturi costale multiple sau volet. întreruperea continuităŃii osului. membrul inferior opus pentru coapsă sau gambă). Contra durerii se administrează antalgice. semnele de siguranŃă nu trebuie căutate la locul accidentului pentru a nu agrava situaŃia. imobilizarea focarului de fractură e cel mai eficace mijloc de combatere a durerii. fără a fi tracŃionată sau mobilizată excesiv. la imobilizarea regiunii. imobilizarea fracturilorprin atele.accidentatul va fi transportat de doi oameni care improvizează cu membrele superioare un scaun pe care il vor lua pe accidentat. pământ. pneumatice de preferinŃă. după ce tracŃiunea de repunere blândă se usurează durerea si transportarea se face în condiŃii mulŃumitoare. în lipsalor se vor utiliza alte mijloace improvizate sau alte părŃi intacte ale corpului (toracele pentru membrul superior. În majoritatea Ńărilor nu e încă posibil să se acorde o astfel de asistenŃă de urgenŃă.baionete. deformarea regiunii prin deplasarea fragmentelor (alteori si un hematom mare o poate provoca). Leziuni nervoase. la nevoie chiar băutură alcoolică. Politraumatism osos Diagnosticul se face pe baza semnelor locale de probabilitate : durere vie într-un punct fix exacerbată prin mobilizarea fragmentelor. impotenŃa funcŃională. ComplicaŃia locală imediată sau fractura deschisă. respiraŃia gură la gură la nevoie. de autosanitara rapid sosită la locul accidentului si prevăzută cu un cadru mediu si posibilităŃi de reanimare. accidentatul trebuie să beneficieze de ajutor medical în timpul cel mai scurt posibil. prin lezarea Ńesuturilor moi de fragmentele osoaose. produsă de o plagă din afară. transportul trebuie asigurat cât mai rapid si în cât mai bune condiŃii pentru a nu agrava leziunile existente. scânduri.Primul ajutor la locul accidentului ar fi ideal să fie acordat de un medic specializat în problemele terapiei de urgenŃă. Când nu avem la dispoziŃie nici un obiect de fixare. perfuzii. atunci când eset vorba de politraumatizaŃi. De cel mai multe ori ea este acordată de persoane necalificate sau. prin fixare la nivelul membrului afectat. Tratamentul fracturilor la locul accidentului După T.celălalt va susŃine accidentatul sub coapse. prin imobilizare imprudentă.

două schiuri. Ierarhizarea tratamentului de urgenŃă în spital În spital Bourret distinge. Se va preciza deasemenea asocierea la fracturile existente a traumatismelor toracice. două scânduri alăturate. efectuat de preferinŃă în echipă de ortoped. un dezechilibru cardiorespirator intercurent etc. 1. se va profita de ameliorarea obŃinută pentru a realiza o anestezie generală . ORL-ist.. În cazul bolnavilor socaŃi. intervenŃie pentru hemostază. căci imediat după instituirea primelor măsuri antisoc se va trece la etapa a doua în chiar timpul desfăsurării primei. neurochirurg. Improvizarea unei brancarde Se poate realiza utilizând o usă. imobiizarea provizorie a fracturilor. cu insuficienŃă respiratorie care a impus venilaŃia automată sau chiar traheotomie. care va lua locul unei tărgi. ritm. acesta va fi adus în poziŃii cât mai apropiate de orizontală. Nu trebuie uitat însă că leziunile membrelor pot fi ele însele hemoragice (fracturi deschise) sau cu leziuni vasculare sau. cearceaf. Ajuns la spital se va da o poziŃie optimă traumatizatului pentru a asigura libertatea căilor respiratorii.5. funcŃiile urinare. Diagnosticul lezional este necesar pentru a realiza o ierarhizare în instituirea tratamentului de urgenŃă. coloană cervicală). fie prin durata.4. fie prin metodologie (deplasaări si mobilizări intempestive). seruri. trecută neobservată în timpul perfuziilor. chirurg. eventual traheotomie de urgenŃă la nevoie. RespiraŃie gură la gură si respiraŃie asistată 1. oxigenoterapia este binevenită.. Pe lângă susŃinerea mandibulei în caz de incpstienŃă. generatoare de soc (luxaŃiile). El trebuie să aibă două calităŃi esenŃiale : sa fie complet să nu fie agravant si traumatizant pr accindentat. funcŃiile digestive.3.Perioada diagnosticului lezional si a chirurgiei de urgenŃă. două braŃe. o ruptură în doi timpi a unui organ parenchimatos. Examenul iniŃial va trebui însă să precizeze asociaŃiile traumatice pe care le-a realizat accidentul. contractura abdominală pentru urmărirea unei leziuni intraabdominale. minuŃioase. Dignosticul se bazează pe un examen clinic si paraclinic. iterative. InfiltraŃia zonei interesate cu novocaină 1%. El va fi însoŃit de examinări paraclinice în mod special pentru precizarea homeostazei sanguine si a leziunilor osoase prin radiografii. după ingeniozitatea salvatorului. sunt obiectivele principale ale acestei perioade. puncŃia unui revărsat pericardic. apariŃia unui pneumotorax sufocant etc. de aceea trebuie completat de bilanŃul clinic si paraclinic. iar pe de altă parte în cursul celei de a doua etape se urmăreste în continuare evoluŃia funcŃiilor vitale. În politraumatismele cu componenŃă toracică. chirurg toracic etc. apariŃia unui soc toxico infecŃios. temperatura. Examenul trebuie să fie metodic si sistematizat.perfuzie macromoleculară si transfuzie. a evita indundaŃia traheo-bronsică în cursul eventualelor vărsături. ridicarea corpului făcându-se în totalitate se vor evita scuturăturile în timpul transportului. puncŃia unui revărsat pleural. oxigenare.4. În cazul hemoragiilor fract*urilor deschise se aplică perfuzii intravenoase. Examenul iniŃial riscă de multe ori să fie incomplet din cauza multiplelor sindroame ce se implică si a expresiei lor clinice inegale.accidentatul va putea fi transportat si pe un scaun . dar se poate întinde până la 24 de ore. În continuare se vor supraveghea permanenet si în zilele următoare marile funcŃii vitale : cunostinŃa apariŃia unei come sau agravarea unei stări sub comatoase poate semnala apariŃia unui hematom intracranian. trei perioade în desfăsurarea tratamentului de urgenŃă al traumatizanŃilor : 1. O primă categorisire va preciza existenŃa sau nu a unui traumatism cranian asociat si gravitatea lui. pasul brancardierilor fiind în concordanŃă accidentaŃii cu leziuni ale colanei vertebrale vor fi asezaŃi pe brancarda în decubit ventral atenŃie la scoaterea accidentatului din vehicolul accidentat. a compensa deficitul circulator. Transportul cu ambulanŃa Pe lângă regulile de poziŃie mai sus anunŃate se vor adiministra calmante analgezice. o scară.Perioada iniŃială de supravieŃuire este de câteva ore.Ttransportul rănitului Până la ambulanŃă sau punct sanitar : targa trebuie asezată de partea lezată asezarea rănitului se va face de către slvatori. în mod particular. vasculare etc.abdominal. Cele două perioade sunt de fapt numai în mod didactic separate. Se vor practica deasemenea minimum de îngrijiri indispensabile:pansamentul plăgilor. evitând poziŃia încovoiată accidentatul cu leziuni maxio-faciale va fi transportat în poziŃie sezândă. 1. Clasic. amplitudinea si debitul respirator pentru a depista agravarea unui hematorax iniŃial minor. dar a căror nerecunoastere sau lipsă de tratament conduce la invalidităŃi funcŃionale definitive (fracturi de scafoid. o pătură. două haine trase peset două beŃe. leziunile aparatului locomotor trebuie să cedeze pasul manevrelor de reanimare respiratorie si circulatorie si tratamentul leziunilor hemoragice abdominale sau toracice.Deasemenea nu trebuie pierdute din vedere nici acele mici leziuni fără răsunet vital. 2. calcaneu. Combaterea insuicienŃei respiratorii si prevenirea si combaterea socului prin ventilare. 1. din punct de vedere teoretic. pulsul si tensiunea arterială pentru a surprinde o eventuală hemoragie internă.

fie că e vorba de o ruptură vezicală. fie de una uretrală. LuxaŃiile. Când această conduită ideală nu a putut fi aplicată se va căuta să nu se amâne prea mult rezolvarea leziunilor grave ale membrelor. Celelalte fracturi se tratează de preferinŃă chirurgical. dar care netratate pot lăsa invalidităŃi definitive importante (D. când în realitate sunt fenomene de iritaŃie bulbară care se calmează după o extensie continuă trans-scheletică a coloanei cervicale. tasările vertebrale asociate unei fracturi de calcaneu pot rămâne necunoscute dacă ne se recomandă de rutină o radiografie de coloană. Duparc) :tipul I cuprinde leziuni cutanate benigne. se tratează chirugical. După gravitatea lor s-au descris 3 tipuri de leziuni cutanate ale unei fracturi (Cauchiox. eventual într-un serviciu specializat. osteosinteza se impune la toate segmentele.îsi păstrează indicaŃiile în fracturile carpului si metacarpului. factori socogeni importanŃi.Sub ventilaŃie automată se poate practica după câteva zile tratamentul chirurgical al unei fracturi luxaŃii de sold. Fracturile de bazin sunt frecvent însoŃite de un soc hemoragic important datorită pierderilor sanguine retroperitoneale care pot ridica până la 2. nu sunt frecvent în plagă. cele de gambă asociate cu alte fracturi diafizare ale aceluiasi membru. Fracturile deschise trebuie tratate în primele 6 ore de la accident. trec adesea necunoscute determinând sechele grave. în cadrul unui politraumatism ce le asociază cu fracturi de antebraŃ sau de femur. Fracturile închise ale membrelor vor fi rezolvate în funcŃie de sediul si tipul de leziune. trebuie reduse cu proitate sub o bună anestezie. Tratamentul chirurgical al tuturor leziunilor. Fracturile cotilului cu luxaŃia posterioară a capului femural impun de urgenŃă reducerea luxaŃiei. efectuat de una sau mai multe echipe operatorii (2-3) pentru a scurta durata intervenŃiei. Antonescu). intervenŃia fiind mai larg indicată în fracturile asociate ale mai multor segmente. excelent mediu de cultură microbian. lăsând pe plan secund pe cele ale oaselor scunde. Fracturile de bazin. si frecvent fenomene de soc traumatic. Actul chirurgical întârziat devine mai sângerând. De aceea. Fracturile de col femural. Rezolvarea corectă a acestora va usura evoluŃia si supravegherea ulterioară a leziunilor toracice. al unei fracturi diafizare de femur. reprezintă o osteosinteză stabilă care să permită dispensarea de aparatul gipsat si o recuperare funcŃională precoce. Astfel. când rocesul de proteoliză nu a început si peptomele ce rezultă din el. Chiar fără fenomene neurologice. toate aceste fenomene sunt puse pe seama unui traumatism cranian asociat. Deasemena. Dacă transfuzia masivă nu poate stabiliza TA. fracturile de scafoid. realizând refacerea axului vascular (sutură sau procedee plastice concomitent cu osteosinteza fermă a fracturii care protejează sutura vasculară si îi oferă condiŃii optime de cicatrizare). cauzate de fracturi. . plăgi cu zone mari cantuze în jur. În cadrul diagnosticului trebuie să se caute totdeauna acele leziuni osoase asociate care pot trece neobservate. Leziunile urinare asociate fracturii de bazin impun o refacere. În politraumatismele cu componenŃă abdominală existenŃa leziunii viscerale nu complică tratamentul fracturilor membrelor.tipul III înglobează pierderile de substanŃă cutanată. paralel cu terapia de reanimare se impune un diagnostic complet si un plan terapeutic pentru rezolvarea leziunilor scheletului. GraŃie antibioticelor tratamentul în condiŃii optime poate fi efectuat până la 12 ore. IntervenŃiile nu trebuiesc mult amânate. ca o altă echipă să facă tratamentul leziunilor membrelor. în care leziunile membrelor sunt izolate sau predominante.tipul II cuprinde leziuni cutanate ce prezintă riscul unei necroze secundare. cu dificultăŃi de respiraŃie si modificări ale pulsului. Tratamentul conservator -reducere si imobilizare gipsată. Este indicat să se profite de anestezia generală necesară laparatomiei.a tratamentului leziunilor membrelor. Refacerea chirurgicală a congruenŃei cotilului prin osteosinteză poate fi amânată câteva zile sub protecŃia unei tracŃiuni continue care menŃine capul în cavitate. LuxaŃiile de semilunar. fracturile de col femural asociate cu fractura de aceleasi diafiză femurală.trebuie tratate de urgenŃă. cele peritrohaanteriene. Astfel. luxaŃiile si fracturile-luxaŃie ale soldului. pe cât posibil într-o singură sedinŃă operatorie. o fractură de odontoidă netratată va duce la o pseudartroză rău tolerată.în cazul polifracturilor. fără a agrava prin aceasta prognosticul funcŃional respirator.5 si chiar 4 litri. fracturile metacarpienelor sau metatarsienelor pot trece neobservate. Fracturile deschise prin complicaŃiile pe care le pot antrena (infecŃii. fracturile de platou tibial cu deplasare. ale diafizei femurale sau supra si intracondiliene. ImportanŃa leziunilor cutanate este elementul important de prognostic si indicaŃie terapeutică al acestor fracturi. Leziunile vasculare mari de la baza membrelor. trebuie suspucionată ruptura hipogasticei si intervenit chirurgical pentru ligaatura ei. mai socant. mai puŃin suportat decât o intervenŃie precoce. Sunt plăgi cu lambouri de vitalitate îndoilenică. În această eventualitate.pseudartroze infectate) impun un tratament de mare urgenŃă. Rieunau indică efectuarea unei radiografii de bazin la orice politraumatizat. dacă fracturile de humerus sau de gambă unice au rar indicaŃii chirurgicale. În cazul polifracturilor accidentatul prezintă 2-4 sau chiar mai multe fracturi ale oaselor lungi. plăgi punctiforme sau liniare ce fac comunicarea focrului cu exteriorul. fracturile apofizei odontoide se pot manifesta prin unei agitaŃii dezordonate. cele fără mare deplasare ale gleznei .

Plaga nesuturată.lipsa mijloacelor organizatorice necesare. După toaleta chirurgicală cu îndepărtarea corpilor străini si excizia Ńesuturilor devitalizate. a sângerării mai abundente si a osteoporozei fragmentelor osoase. Totusi amânarea tratamentului chirugical al fracturilor membrelor nu trebuie să însemne abandonarea lor. trebuie realizată o osteosinteză stabilă care protejează si evoluŃia plăgii cutanate. maximum 3 săptămâni.Idealul este de a transforma o fractură deschisă într-una închisă si sub protecŃia antibioticelor să i se creeze condiŃiile de a evolua spre cicatrizarea per pimam a plăgii si spre consolidarea focarului. incizii de degajare) si totdeauna o strictă supraveghere a evoluŃiei plăgii. În leziunile cutanate de tip III închiderea plăgii nu e uneori posibilă nici cu artificii plastice.cresterea importantă a procesului de rezultate finale complete (A.care să nu provoace o hipotensiune si care să fie însoŃită de oxigenare optimă. D.gesturile terapeutice vor trebui esalonate. câstigă din ce în ce mai mult teren datorită avantajelor indiscutabile pe care le prezintă :reluarea precoce a miscărilor cu recuperarea funcŃională bună la scurt timp după accident. tendinŃa de a rezolva în aceeasi sedinŃă operatorie cât mai precoce totalitatea leziunilor. În plăgile de tipul I se poate realiza o sutură fără excizia tegumentului si asigură o evoluŃie optimă. insuficienŃă respiratorie importantă. Leziunile cu prognostic funcŃional -repararea leziunilor membrelor si centurilor. de rezolvare într-un singur timp a tuturor leziunilor.normalizarea precoce a principalelor funcŃii ale vieŃii vegetative. În acelasi timp temporizarea nu trebuie împinsă prea mult. ci punerea în condiŃii acceptabile de temporizare. Tratamentul precoce va fi rezervat doar leziunilor de prognostic imediat vital. Spre deosebire de concepŃia clasică a strictei ierarhizări terapeutice în funcŃie de prognosticul vital al fiecărei leziuni. Denischi. 3. pentru a nu mări prea mult greutăŃile operatorii prin prezenŃa Ńesutului fibros. se recomandă osteosinteză cu fixator extern. nu poate fi efectuat decât în centre specializate sub protecŃia unei reanimări intense si anestezie adaptată. . acoperită cu mese vaselinate se poate lăsa sub un gips ocluziv (metoda Orr) pentru ca să granuleze urmând să fie acoperită prin procedee plastice (piele despicat).După importanŃa leziunilor de tratat si localizarea lor se preferă o anestezie peridurală sau generală sub forma neuroleptanalgeziei de preferinŃă.răsunetul pozitiv psihic ceea ce se răsfrânge asupra procesului de vindecare si asupra spiritului de colaborare cu fizioterapeutul. În leziunile de tip II este necesară folosirea unor procedee plastice pentru închidere (plastii prin alunecare.Antonescu). Când evoluŃia plăgii cutanate e incertă sau nu se poate închide.vot fi amânate pentru a III-a etapă de tratament secundar. Trebuie subliniat că această terapeutică ideală a politraumatismelor. În traumatismele cranio-cerebrale trebuie să se Ńină cont de sensibilitatea celulelor nervoase la anoxie si să se utilizeze o anestezie puŃin traumatizantă. În cazurile în care tratamentul tuturor leziunilor nu poate fi efectuat într-un singur timp -leziuni cerebrale grave.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful