UNCHIUL VANEA

CEHOV

Personaje:
IRINA NIKOLAEVNA ARKADINA, după soţ Treplev, artistă
KONSTANTIN GAVRILOVICI TREPLEV, tânăr, fiul ei
PIOTR NIKOLAEVICI SORIN, fratele ei
NINA MIHAILOVNA YARECINAIA, tânără, fiica unui proprietar bogat
ILIA AFANASIEVICI ŞAMRAEV, locotenent în retragere, administrator la Sorin
POLINA ANDREEVNA, soţia lui
MAŞA, fiica lui
BORIS ALEXEEVICI TRIGORIN, scriitor
EVGHENI SERGEEVICI DORN, medic
SEMION SEMIONOVICI MEDVEDENKO, învăţător
IAKOV, argat
Un bucătar, o fată în casă

Locul acţiunii: La conacul lui Sorin. Între actul III şi IV trec 2 ani.

ACTUL I
Un colţ din parcul lui Sorin. Pe malul unul lac este improvizată o scenă. Se aude zgomot şi
tuse. Maşa se întoarce de la plimbare.
Îi spune lui Medvedenko că "poartă doliul viaţii ei". Acesta îi spune că duce o viaţă mult mai
grea, că salariul lui (23 de ruble/lună) e mult prea mic, dar că nu poart doliu din cauza asta. Maşa îi
spune că nu banii sunt problema.
Toţi se pregătesc de spectacol. Medvedenko le spune că între Nina şi Treplev există o iubire
care va face din acest spectacol o "imagine artistică unică". Acest lucru îi lipseşte relaţiei dintre el şi
Maşa. El merge mult pe jos pentru a o vedea, dar ei îi este indiferent ("Nu se mărită cineva cu un
om care n-re nici el ce mânca!"). Maşa îi spune că ea nu îi poate răspunde dragostei lui.
Sorin îi spune lui Treplev că nu îi place viaţa la ţară pentru că mereu se simte obosit şi
doarme. Treplev îi dă dreptate, dar în acelaşi timp le spune Maşei şi lui Medvedenko să plece din
apropierea scenei, pentru că vor fi chemaţi când va începe. Sorin o roagă pe Maşa să îi spună tatălui
ei, Şamraev, să dea drumul câinelui, pentru că urlă toată noaptea şi Arkadina nu poate dormi. Dar
Maşa îi spune că ea nu vorbeşte cu tatăl ei. Sorin nu e mulţumit de viaţa la ţară şi mai ales că e
obligat să stea aici de când a ieşit la pensie, "cum s-ar zice".
Argatul Iakov spune că se duce la scăldat iar Treplev îi dă voie cu condiţia ca în 10 minute
să fie înapoi la locurile lor.
Decorul, cum spune Treple, este dat de lac şi zare. Are de gând să deschidă cortina la 8:30,
când răsare luna. Nina ar fi trebuit să fie deja acolo. Treplev se teme ca nu cumva din cauza tatălui
ei şi a mamei vitrege să nu piardă tot efectul piesei. Îi spune unchiului său că ar trebui să se tundă.
Sorin îşi aminteşte că şi în tinereţe a avut probelem cu aspectul ("aveam o mutră de parcă aş fi fost
tot timpul beat") şi din cauza asta nu a plăcut femeilor. Aşezându-se, îşi aminteşte că Arkadina e
supărată. Treplev îl linişteşte, spunându-i că mama sa are ceva cu el, că e invidioasă pe Nina care va
juca în piesa lui pentru că nu joacă ea. Treplev o descrie pe Arkadina ca talentată, inteligentă,
sensibilă, delicată, DAR invidioasă, superstiţioasă, zgârcită. Cu toate că Sorin încearcă să îl calmeze
şi să îi spună că Arkadina îl iubeşte, Treplev îi demonstrează că nu este adevărat, rupând petalele
unei flori. Motivul, spune el, este că vârsta lui (25 de ani) îi aminteşte mereu că ea nu mai e tânără
(are 43 de ani). Mai mult, el nu e de acord cu teatrul contemporan ("e numai rutină şi prejudecată").
El spune că sunt necesare forme noi. Îşi aminteşte cum, în copilărie, veneau mulţi artişti, oameni
cunoscuţi în vizită, iar el era un nimeni pe lângă ei. Nu are nimic. Pe paşaportul lui scrie "târgoveţ
din Kiev", ce era şi tatăl lui, "cu toate că era şi el un artist cunoscut".
Pentru a schimba subiecul, Sorin îl întreabă dacă ştie ceva despre Trigorin. Treplev îl descrie
ca deştept, simplu, melancolic, foarte cumsecade, mai puţin de 40 de ani (mai mic decât Arkadina),
celebru. Scrierile lui sunt drăguţe, dar nu se compară cu Tolstoi sau Zola. Sorin spune că îl
apreciază; câdva îşi dorise şi el două lucruri: să se însoare şi să ajungă literat, dar nu a reuşit nici
una.
Treplev aude paşi şi îşo dă seama că vine Nina ("Până şi zgomotul paşilor ei mă încântă").
Nina le spune că nu poate sta mult. Tatăl şi mama ei vitregă au plecat cu puţin înaintea ei şi
nu poate sta decât jumătate de oră. Sorin se duce să îi adune pe toţi. Încearcă să cânte "Spre Franţa
porniră doi grenadieri", dar îşi aminteşte că un substituit de procuror i-a spus că are voce puternică,
dar respingătoare.
Părinţii Ninei se tem ca ea să nu devină artistă ("la voi e o atmosferă boemă..."), dar lacul o
atrage ca pe un pescăruş. Treplev o roagă să nu plece devreme, îi propune chiar să vină să stea sub
fereastra ei toată noaptea. Dar Nina îi aminteşte de câinele de pază, Trezor. Iakov îi întrerupe. După
ce pun ultimele detalii la punct, Nina îi spune că are emoţii din cauza lui Trigorin. Îl laudă pe el şi
povestirile lui şi critică piesa lui Treplev, spunându-i că e greu de jucat că nu are personaje vii şi că
lipseşte dragostea. Acest lucru îl supără pe Treplev care începe să îi dea răspunsuri reci. Amândoi se
duc în spatele cortinei.
Polina Andreevna şi medicul Dorn vin în scenă. Cu toate că îi spune să îşi ia galoşii, el se
încăpăţânează, spunând că e cald. Darn, în vârstă de 55 de ani, cântă "Nu-mi spune că te-a pierdut
tinereţea". Polina bănuieşte că lui îi place de Arkadina, pentru că noaptea trecută au petrecut-o pe
terasă şi, cu toate că era frig, el nu l-a simţit. Dar Dorn îi aminteşte că în societate toţi artiştii sunt
trataţi astfel. Replica Polinei este că şi el a fost tratat astfel şi nu e artist. Motivul, zice el, e faptul că
e un doctor bun şi de încredere. Polina ar mai vrea să îi spună ceva, dar nu mai poate, pentru că vin
ceilalţi.
Şamraev îşi aminteşte de actorii mari şi îi compară cu "cioturile" de azi. Treplev apare după
estradă şi le spune tuturor să aibă puţină răbdare pentru că piesa urmează să înceapă. Între Arkadina
şi Treplev urmează un schimb de replici din "Hamlet" (scena în care vrea să îşi omoare mama).
Cornul să semnalul că piesa va începe.
Treplev îşi schimbă vocea şi începe. Piesa arată ce va fi peste două sute de mii de ani.
Arkadina e deja plictisită. Monologul spus de Nina o plictiseşte şi mai tare. Treplev îi face mamei
sale observaţie într-un mod discret şi subtil. Efectul plănuit de Treplev cu ochii roşii şi miros de
pucioasă (venirea diavolului) o amuză pe mama lui. Dorn îşi scoate pălăria, Polina îl ceartă,
Arkadina e ironică. Toate acestea îl fac pe Treplev să oprească piesa şi să plece. Arkadina se
disculpă, spunând că el i-a zis că piesa e o glumă, aşa că a tratat-o ca atare. Sorin îi zice că nu
trebuie să rănească un tânăr în amorul propriu. Pe Arkadina o enervează că el încearcă să îi
demonstreze cum se scrie şi cum se joacă ("E un băaiat cu toane şi pplin de trufie"). În glumă ar
asculta orice, dar el are pretenţii de a aduce forme noi. Dorn încearcă să îi ia apărarea iar
Medvedenko se gândeşte că problemele personale ale sale ar putea fi subiectul unei piese.
Încercâând să destindă atmosfera, Arkadina le spune tuturor să asculte cântecul de pe malul celalale,
apoi îşi aminteşte care era atmosfera în acele locuri în urmă cu 10-15 ani. Spune totuşi că o mustră
consşiinţa şi că ar vrea să vorbească cu fiul ei. Maşa se duce să îl caute.
Nina iese din culise. Sorin şi Arkadina o felicită şi îi spun că trebuie neapărat să joace teatru.
Acesta este şi visul ei, dar ştie că e irealizabil. Apoi face cunoştiinţă cu Trigorin şi se zăpăceşte din
cauza emoţiilor. Nina îl întreabă dacă piesa a fost ciudată, dar Trigorin spune că nu a înţeles nimic,
dar că i-a plăcut decorul. Întreabă apoi dacă în lac e mult peşte, pentru că cea mai mare plăcere a lui
este să stea în amurg şi să pescuiască. Nina îi face un compliment, dar Arkadina o avertizează că
Trigorin se fâstâceşte de fiecare dată când cineva îl laudă.
Urmează un moment de tăcere (Dorn: "A trecut un înger").
Nina le spune că trebuie să plece, pentru căp tatăl ei o aşteaptă. Arkadina îşi ia rămas bun de
la ea şi o lasă să plece, apoi le spune tuturor ce fel de om e tatăl Ninei şi cât de nenorocită e fata.
(mama ei îi lăsase toată averea, dar tatăl ei lăsa totul prin testament actualei soţii). Sorin, Arkadina,
Şamraev şi Polina pleacă urmaţi de Medvedenko.
Rămas singur, Dorn recunoaşte că i-a plăcut piesa şi l-a emoţionat şi are de gând să îi spună
asta şi lui Treplev. Când acesta vine nervos că Maşa îl caută peste tot, Dorn îl încurajează să
continue. Treplev se emoţionează şi îi dau lacrimile. Dorn îi zice apoi că trebuie să arate numai ce e
important şi veşnic. Deşi acesta continuă cu sfaturile lui, pe Treplev îl interesează mai mult Nina.
Când Dorn îi spune că a plecat, Treplev nu ştie cum să plece şi el mai repede. Îi mulţumeşte
doctorului şi pleacă.
Se întoarce şi Maşa. Dorn o invită în casă, dar ea îl roagă să mai rămână şi îi spune că îl
iubeşte pe Treplev.
Actul I se termină cu replica lui Dorn "Ce nervoşi! Şi câtă dragoste... O, lac fermecat! Dar
cu ce te pot ajuta eu, copilul meu? Cu ce?"

ACTUL II
Un teren de crichet, amiază, căldură, la unbra unui tei bătrân, pe o bancă.
Maşa (22 de ani) este mustrată de Arkadina că pare mai bătrână chiar decât ea. Ea şi-a
păstrat tinereţea, pentru cp tot ce face, face cu energie, se zbuciumă şi nu se gândeşte la viitor. Alt
motiv este acela că mereu are grijă de ea şi e aranjată aşa cum ar trebui să fie orice femeie.se plimbă
în faţa lui Dorn şi a Maşei şi le spune cât de tânără pare ea şi că ar putea oricând să joace rolul unei
fete de 15 ani.
Dorn vrea să continue lectura (Maupassant, "Sûr l'eau"), dar Arkadina îi ia ea cartea şi
începe să citească. Dacă în carte se spunea că femeiele care vor să cucerească un scriitor îi fac
mereu complimente şi îl laudă, Arkadina e de părere că înainte de asta, ele sunt îndrăgostite de el.
Vin Sorin, Nina şi Medvedenko. Nina e fericită că părinţii ei au plecat la Tver pentru 3 zile
şi se poate bucura de libertate. Arkadina o laudă că arată foarte bine, apoi întreabă de Trigorin. Nina
îi zice că acesta pescuieşte. De la Arkadina aflăm că Treplev îşi petrece zilele pe lac, singur. Maşa îi
zice că are sufletul zbuciumat, apoi o roagă pe Nina să citească din piesa lui.. dar acesteia i se pare
foarte neinteresantă această activitate, spre deosebire de Maşa, care adora fiecare cuvânt spus de el.
Pe Sorin îl ia somnul. Arkadina spune că acesta ar trebui să îşi poarte mai mult de grijă.
Sorin dă vina pe Dorn că nu vrea să îl consulte. Dorn, de ciudă, îi zice să ia vleriană. Sora lu e de
părere că i-ar prinde mai bine nişte băi, dar Dorn e atât de ambiguu că nu mai înţelege nimeni
nimic. Medvedenko îi zice să renunţe la fumat şi la băutură, pentru că băutura îl face să fie
altcineva.
Despre Sorin aflăm chiar de la el că 28 de ani a lucrat la Ministerul de Justiţie. Şi-a irosit
viaţa muncind. De aceea vrea acum să bea şi să fumeze. Îi place vinul de Xeres şi ţigările de foi.
După părerea lui Dorn, să faci astea la 60 de ani pentru că în tinereţe nu ai avut timp să te bucuri de
ele, este o treabă neserioasă.
Maşa pleacă spunând că e vremea mesei. Dorn spune că înainte de masă, Maşa obişnuieşte
să bea două păhărele, aceasta pentru că "nu are altă bucurie în viaţă" (replica lui Sorin)
Arkadina se plânge de atmosfera plictisitoare de la ţară şi spune că îi place mai mult la oraş,
unde are toate condiţiile. Mai bună este şi o cameră de hotel unde să stea şi să îşi înveţe rolul.nina
visează să trăiască şi ea ca Arkadina într-o zi.
Vine Şamraev care o întreabă pe Arkadina dacă vrea să plece cu Polina în oraş şi îi spune că
nu are cai cu care să îi trimită, pentru că toţi sunt trimişi să aducă secara. Arkadina se supără pentru
că nu i se face pe plac şi ameninţă că va pleca la Moscova. Dar şi Şamraev îi spune că îşi dă demisia
şi pleacă. Sorin şi Nina se aprind şi ei, iar Polina nici nu mai ştie ce să zică sau ce să facă. Sorin
vrea să se ducă să vorbească cu sora lui, să nu plece. Nina şi Medvedeonko se duc şi ei cu el.
Polina rămâne cu Dorn care îi spune că deşi soţul ei ar putea fi dat uşor afară, Sorin şi
Arkadina vor ajunge să îi ceară iertare. Polina îi propune şui Dorn să meargă la el şi să nu mai
ascundă ce simte pentru ea. Dar Dorn îi spune că cei 55 de ani ai săi nu îi mai permit să îşi schimbe
viaţa. Polina crede că e vorba de o altă femeie din viaţa lui, dar acesta îi spune cp nu e chiar aşa.
Nina se apropie şi le spune că Arkadina plânge şi Sorin are o criză de asm. Dorn se duce să le dea
valeriană la amândoi, dar înainte Nina îi oferă florile pe care tocmai le culesese. De gelozie, Polina
îi ia florile în timp ce mergeau spre casă, le rupe şi le aruncă.
Rămasă singură, Nina se gândeşte la imaginea pe care o avea despre artişti: oameni mândri,
inaccesibili, care dispreţuiesc mulţimea, e uimită că şi aceştia plâng, prind peşti, joacă cârţi, râd şi
se supără.
Vine Treplev care îi pun un pescăruş la picioare. Îl împuşcase din ticăloşie. Îi spune că în
curând aşa se va omorî şi el. Nina îi spune că nu îl mai recunoaşte, dar acelaşi reproş i-l face şi el.
Nina spune că e prea simplă ca să înţeleagă toate simbolurile pe care el le foloseşte. Treplev e de
părere că insuccesul lui din seara premierei a schimbat-o pe Nina. Alt motiv ar fi şi venirea lui
Trigorin (Hamlet) care se apropia în acel moment de ei. Nina deja zâmbea, aşa că Treplev pleacă,
nu cumva să îi deranjeze.
Trigorin îşi notează în carneţel despre Maşa. La salutul Ninei răspunde şi îi spune că e
posibil să plece chiar în acea zi. Îi pare rău, mai ales că fetele tinere (18-19 ani) le întâlneşte destul
de rar. Acesta ar fi motivul pentru care în povestirile lui fetele sunt false. Ar vrea să fie în locul ei,
să ştie ce gândeşte şi ce fel de fiinţă e. Nina ar vrea să fie în locul lui pentru a gusta celebritatea.
Urmează o discuţie între cei doi în care ea îi spune că el e privilegiat şi fericit iar el încearcă să îi
explice că nu e deloc aşa, că mereu trebuie să îşi noteze tot ce vede şi tot ce aude de la toată lumea,
că e măcinat de gândul că trebuie să scrie mereu, că toţi aşteaptă de la el ceva nou în permanenţă.
Drama lui: mereu va fi sub Tolstoi şi Turgheniev. Îl deranjează că singurul lucru cu adevăr din ceea
ce scrie este descrierea peisajelor. Nina se pune în locul lui şi îi spune cp dacă ar fi artistă sau
scriitoare, s-ar dedica publicului şi ar îndura ura rudelor, foamea, lipsa unui loc stabil căruia să îi
sună casă, tot.în schimb, şi-ar dori gloria adevărată.
Arkadina îl strigă pe Trigorin, dar Nina începe să îi povestească de moşia mamei ei de pe
malul celălalt al lacului. Trigorin vede pescăruşul mort şi începe să îşi noteze "un subiect pentru o
scurtă povestire": practic, subiectul era Nina şi viaţa ei, cum e distrusă din întâmplare de un om.
Arkadina iese la fereastră şi îi spune lui Trigorin că nu mai pleacă.

ACTUL III
Sufrageria, în casa lui Sorin. Bagaje pregătite de plecare. Dimineaţa.
Trigorin ia micul dejul. Maşa îi spune că dacă Treplev ar fi păţit ceva, nu ar mai fi putut trăi.
S-a hotărât în schimb să îl uite şi să se căsătorească cu Medvedenko., pentur că a iubi fără nădejde
nu aduce nimic bun. Maşa mai umple câte un pahar de vodka şi, văzând uimirea lui Trigorin îi
spune că toate femeile beau vodka sau coniac, doar că puţine sunt ca ea, să arate acest lucru. Îi mai
spune şi că îi pare rău că se despart şi îl roagă să o convingă pe Arkadina să mai rămână. Dar el îi
zice că acest lucru e imposibil datorită purtării lui Treplev care, după ce a încercat să se sinucidă,
vrea să îl provoace la duel.
Trigorin crede că acest comportament se datorează ideii lui Treplev de a aduce forme noi în
ceea ce scrie. Maşa însă ştie că mai e şi gelozia. Îi spune apoi că Medvedenko, deşi sărac şi nu prea
deştept, o iubeşte mult. Din acest motiv se căsătoreşte cu el. Şi pentru că îi e milă de mama lui. Îi
mulţumeşte şi îl roagă să îi trimită cărţile cu autograf şi dedicaţia simplă "Mariei, care şi-a uitat
neamul şi nu ştie pentru ce trăieşte pe lumea asta".
Apare Nina care începe un joc cu ghicitul palmelor, dar alegând "soţ", Trigorin o face pe
Nina să ofeteze. Ea îi spune că ar fi vrut să ştie dacă să se facă actriţă sau nu. Ar fi vrut un sfat, dar
Trigorin îo spune că în astfel de cazuri nu se pot da sfaturi.
Nina îi oferă, ca amintire, un medalion pe care a dat să se graveze iniţialele lui Trigorin şi
titlul cărţii lui, "Zile şi nopţi". Trigorin îi mulţumeşte şi îi spune că mereu îşi va aminti de ea aşa
cum era când au discutat pe malul lacului: ea purta o rochie deschisă şi pe bancă era un pescăruş
alb. Auzind că vine cineva, Nina pleacă, dar nu îănainte de a-l ruga să mai vorbească înainte de
plecare.
Arkadina vine cu Sorin şi Iakov. Îşi dă seama că Nina ieşise şi Trigorin recunoaşte asta.
Citeşte inscripţia de pe medalion "<Zile şi nopţi>, pg 121, r 11-12". O întreabă pe Arkadina dacă în
casă sunt şi cărţi scrise de el şi se duce să le caute ca să îşi dea seama ce înseamnă inscripţia de pe
medalion.
Sorin ar vrea să meargă la oraş. Arkadina îi spune să aibă grijă de Treplev şi să îl sfătuiască.
Se gândeşte că el ar fi vrut să se sinucidă din cauza geloziei şi acesta e motivul pentru care vrea să
plece cât mai curând cu Trigorin, sorin vrea să îi justifice comportamentul: nu are nimic, simte că
nu are viitor şi că e de prisos. Arkadina sugerează ca el să îşi ia o slujbă. Sorin îi zice să îi dea nişte
bani, să îi cumpere haine şi să plece în străinătate. Dacă la început ea zice că ar avea bani pentru un
rând de haine, până la final nu mai are nici atât. Sorin zice că i-ar da el, daar banii lui sunt folosiţi la
gospodărie. Arkadina re bani, dar îi trebuie pentru toaletele ei. Sorin ameţeşte. Vin Treplev,
bandajar la cap, şi Medvedenko. Medvedenko îl duce să stea pe spate.
Rămas singur cu mama lui, Treplev o roagă să îi schimbe pansamentul. Arkadina se poartă
cu el ca şi când ar fi un copil mic ("În lipsa mea n-ai să mai faci din nou pac-pac?"). treplev îi
promite că nu se va mai repeta. Încep să îşi amintească de lucrurile din copilăria lui Treplev. El îi
spune că o iubeşte ca atunci şi că nu înţelege de ce se lasă influenţată de un om ca Trigorin. Acest
subiect declanşează o ceartă între ei, ajungând chiar să se jignească. Amândoi încep să plângă şi
prima care îşi cere iertare este Arkadina. Treplev îi promite că renunţă la duel cu condiţia de a nu-l
mai vedea pe Trigorin. Când acesta intră în cameră, Treplev iese.
Trigorin a găsit citatul la care ducea inscripţia de pe medalion: "Dac vreodată vei avea
nevoie de viaţa mea, vino şi ia-o!". El o roagă pe Arkadina să mai rămână, dar ea refuză. Se simte
jignită când Trigorin îi vorbeşte despre sentimentele lui faţă de Nina. Începe chiar să plângă, lucru
care îl convinge să plece împreună.
Şamraev vine şi îi anunţă, cu părere de rău, că a tras trăsura la scară, apoi începe să
vorbească despre diverşi actori pe care i-a cunoscut şi acum nu mai ştie nimic de ei. Cei din casă îşi
iau rămas bun de la Arkadina şi Trigorin. Sorin se duce la trăsură înaintea tuturor. Medvedenko o ia
pe jos până la gară. Trigorin se întoarce pentru că îşi uitase bastonul. Se ântâlneşte cu Nina care îi
spune că a hotărât să se apuce de teatru şi că a doua zi va veni la Moscova şi se vor întâlni acolo.
Trigorin îi spune să se ducă la "Bazarul slav" şi să îl anunţe pe Groholski de venirea ei.

ACTUL IV (după 2 ani)

Salonul a fost transformat în cabinet de lucru. Arde o singură lampă. Se aude foşnetul
frunzelor şi vuietul vântului. Paznicul de noapte bate toaca.
Maşa intră strigându-l pe Treplev. E însoţită de Medvedenko. Acesta spune că vremea urât
ţine de două zile. Pe lac sunt valuri uriaşe şi scena din grădină e foarte urâtă, "ca un schelet". Cu o
seară înainte i se păruse că aude pe cineva plângând acolo.
Medvedenko o roagă să meargă acasă. Îi aminteşte şi că este a treia noapte când copilul
doarme fără mama lui. Dar Maşa refuză şi îi spune să se ducă singur, pentru că ea va veni a doua zi.
Intră Polina şi Treplev care aduc perne şi lenjeria pentru pat. Sorin vrea să doarmă în cabinet
cu Treplev. Maşa începe să facă patul. Medvedenko pleacă şi Polina începe să îl roage pe Treplev
să fie mai blând cu Maşa. O femeie are nevoie doar de o mângâiere din ochi. Ştie asta din propria
experienţă. Treplev se ridică şi pleacă şi Maşa o ceartă pe mama ei că l-a supărat. Dar Polina îi zice
că înţelege tot ce se întâmplă şi că îi pare rău pentru ea. Maşa îi spune că Medvedenko a primit un
post în alt judeţ şi că atunci când vor pleca sigur îl va uita pe Treplev. Se aude un vals, semn că
Treplev cânta. Facea asta numai atunci când era trist.
Dorn şi Medvedenko aduc un jilţ în care să stea Sorin. Medvedenko se plânge că acasă sunt
tot mai mulţi şi făina e tot mai scumpă. Maşa îl întreabă de ce nu a plecat încă, dar acest îi spune că
Şamraev nu vrea să îi dea un cal să plece. Dorn observă schimbările din salon şi Maşa îi explică
cum că Treplev lucrează mai bine aici şi poate ieşi în grădină când are nevoie să se gândească al
ceva anume.
Sorin întreabă de Arkadina şi Dorn îi spune că s-a dus la gară să îl aştepte pe Trigorin. Sorin
îi spune atunci că din moment ce au chemt-o pe sora lui, înseamnă că boala lui e gravă, dar că, cu
toate acestea, nu primeşte nici un tratament. Spune apoi că are un subiect pentru o nuvelă pentru
Treplev: "Omul care a vrut". El mereu a vrut câte ceva şi nu a obţinut nimic. Dorn îi zice să nu se
mai plângă de viaţă, că are 62 de ani, dar Sorin vrea să mai trăiască. Dorn spune că nu trebuie să se
teamă de moarte, pentru că nu e credincios şi pentru că singurul lui păcat e că a fost judecător 28 de
ani. Medvedenko îi întreabă apoi pe Dorn care oraş din străinătate i-a plăcut cel mai mult. Lui Dorn
i-a plăcut în Geneva, pentru că acolo era foarte multă lume şi agitaţie şi ajungi să te contopeşti cu
ea, dând viaţă unui singur suflet universal, ca cel interpretat de Nina în piesa lui Treplev.
Dorn îl întreabă apoi pe Treplev ce mai ştie de Nina. Acesta le spune că Nina a fugit şi a trăit
cu Trigorin şi că a avut un copil care a murit. Apoi Trigorin a părăsit-o şi s-a întors la Arkadina. De
fapt, el nu rupsese niciodată relaţia cu Arkadina. În ceea ce priveşte teatrul, viaţa ei artistică se pare
să fi fost un eşec. Juca exagerat în gesturi şi ţipete şi întreaga reprezentaţie devedena vulgară.
Treplev se ducea la fiecare spectacol al ei, dar ea nu vroia să vorbească cu el. Apoi a început să
primească scrisori de la ea în care se semna "Pescăruşul". Acum era acolo. Se întorsese de 5 zile şi
stătea în han. Încercase să se ducă la ea, la fel şi Maşa, să o viziteze, dar nu primea pe nimeni.
Părinţii ei nu vroiau să o lase să se apropie de conac, aşa că puseseră paznici. Medvedenko se
întălnise cu ea şi o invitase să le facă o vizită. Cu toate că ea spusese că va veni, Treplev e de altă
părere. Sorin spune că era o "fată încântătoare", că o vreme a fost chiar îndrăgostit de ea.
Polina îl aude pe soţul ei, semn că se întorceau cu toţii de la gară. Când intrp, Trigorin îl
salută pe Sorin, apoi o recunoaşte pe Maşa şi când află că e căsătorită, o întreabă dacă e şi fericită.
Apoi îl salută pe Treplev, îi spune că i-a adus revista în care a apărut noua povestire şi că la
Petersburg şi Moscova toţi se interesează de el. Nimeni nu îi cunoaşte însă numele pentru că scrie
sub pseudonim. Treplev îl întreabă cât timp va sta la ei şi Trigorin spune că aa doua zi va pleca la
Moscova. A venit numai pentru că avea nevoie să îşi amintească de locul acela pentru o scurtă
povestire.
Maşa îl roagă pe tatăl ei să îi dea un cal lui Medvedenko să se ducă acasă, dar acesta refuză
spunând că abia au sosit caii de la gară şi nu îi poate trimite iar la drum. Medvedenko alege să plece
acasă pe jos cele 6 verste prin vânt şi ploaie.
Arkadina îl invită pe Trigorin la un joc de loto. Placa era veche, încă de când era ea copil.
Treplev îi lasă şi se duce să se plimbe. În timp ce toţi ceilalţi joacă, Maşa strigă numerele şi
Arkadina povesteşte despre primirea făcută la Harkov. Polina îl aude pe Treplev căutând şi Şamraev
spune că motivul supărării este că îl înjură gazetele. Trigorin zice apoi că în povestirile lui Treplev
nici un personaj nu este viu, dar Dorn încă mai crede în el. Arkadina le spune că nu a citit nimic din
ce a scris fiul ei, pentru că nu are niciodată timp. Trigorin îi anunţă că a căştigat partida şi Arkadina
îl felicită, apoi îi cheamă pe toţi la masă. Treplev rămâne în birou. Îşi compară munca de scriitor cu
a lui Trigorin şi vede cum acesta are deja un stil construit spre deosebire de el.
Aude zgomot şi se duce să vadă cine e. Se întoarce cu Nina. Nu îi vine să creadă că ea este.
Nina îi cere să închidă toate uşile pentru a nu fi întrerupţi de altcineva. Ştie că Arkadina e aici. Vede
apoi cum salonul s-a transformat şi îl întreabă dacă şi ea s-a schimbat. Treplev observă că slăbise şi
ochii îi erau mai mari. O întreabă apoi de ce nu l-a lăsat să vină la ea şi de ce, de când e aici, nu a
trecut pe la el. Dar Ninei îi era teamă ca el să nu o recunoască. Are şi coşmaruri în care el nu o
recunoaşte. De când era colo, mereu se dusese în jurul lacului şi în faţa casei, dar nu putea să intre.
Vremea de afară o face să-şi amintească de un citat de-al lui Turgheniev în care spunea cât de bine e
să ai o casă a ta în care să îşi fie cald şi bine. Începe să plângă şi îi spune lui Treplev că este prima
dată în 2 ani de când plânge. Cu o seară înainte se dusese în grădină şi văzuse scena pe care jucase
în piesa lui Treplev. Atunci a putut plânge din nou. Nina vede cum visul lor de a deveni artişti s-a
împlinit, dar ea nu e fericită. A doua zi urma să plece la Eleţ, din cauza unui angajament pe toată
iarna, în condiţii mizere. Şi Treplev îi spune că e nefericit şi, cu toate că o blestemase, încă o iubeşte
şi o venerează. Aceste lucruri îi crează o confuzie şi mai mare Ninei care vrea să plece. Îi cere
înainte un pahar cu apă. Îl întreabă apoi dacă Arkadina e acolo şi Treplev îi spune că unchiul său se
simţise rău şi au chemat-o. Se aplecă pe masă şi spune că vrea să se odihnească. Aude glasul lui
Trigorin şi îşi dă seama că e şi el acolo. Îi povesteşte apoi că Trigorin nu credea în teatru şi râdea de
visele ei. Treptat şi ea şi-a pierdut curajul şi problemele personale au copleşit-o. Juca fără viaţă şi nu
ştia ce să facă pe scenă. Nina repetă că este un pescăruş şi îşi dă seama că nu e vorba despre asta. Îi
aminteşte lui Treplev că el a împuşcat un pescăruş într-o zi. Apoi spune replica dată de Trigorin
când văzuse pescăruşul. Revine la teatru şi spune că acum s-a schimbat, că joacă cu plăcere şi
entuziasm. După atâta timp şi-a dat seama că ceea ce îşi dorea ea cândva, gloria, nu reprezintă
nimic. În artă, importantă e puterea artiştilor de a îndura.
Treplev îi spune că, spre deosebire de ea, el nu şi-a găsit calea. Nina vrea să plece iar, dar îi
aude pe Trigorin şi Arkadina şi îi mărturiseşte lui Treplev că încă îl iubeşte. Îi e dor de viaţa ei de
dinainte să apară Trigorin în peisaj şi spune din nou monologul din piesa lui Treplev. Apoi pleacă.
Treplev îşi rupe manuscrisele, le aruncă sub masă şi iese. Intră ceilalţi.
Şamraev îi arată şui Trigorin pescăruşul împăiat pe care acesta i-l comandase, dar el nu îşi
aminteşte.
Se aude o împuşcătura, Arkadina se sperie, dar Dorn îi spune că a plesnit ceva în trusa lui de
medicamente. Îl ia pe Trigorin de o parte şi îi spune să o ducă pe Arkadina de acolo pentru că
Treplev s-a împuşcat.