MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA

Dan Gafta Owen Mountford
(coord.)

Cluj-Napoca

2008

MINISTERUL MEDIULUI ªI DEZVOLTÃRII DURABILE

UNIUNEA EUROPEANÃ

Proiect finanþat prin Phare

Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România

Coordonatori: Dan Gafta & John Owen Mountford

astral.ubbcluj.com ANASTASIU PAULINA Catedra de Botanică şi Microbiologie Facultatea de Biologie Universitatea din Bucureşti e-mail: anastasiup@yahoo.com FĂGĂRAŞ MARIUS Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinte Agricole Universitatea “Ovidius” / Constanţa e-mail: fagarasm@yahoo.com COLDEA GHEORGHE Institutul de Biologie / Cluj-Napoca e-mail: icb@cluj.com GAFTA DAN Catedra de Taxonomie şi Ecologie Facultatea de Biologie şi Geologie Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca e-mail: dgafta@grbot.com BURESCU PETRU Facultatea de Protecţia Mediului Universitatea din Oradea e-mail: pburescu@yahoo.ro GROZA GHEORGHE Catedra de Agromontanologie Facultatea de Agricultură Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară / Cluj-Napoca e-mail: ghgroza@yahoo.com BĂRBOS MARIUS Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti / Braşov e-mail: mbarbos@gmail.ro GOIA IRINA Catedra de Taxonomie şi Ecologie Facultatea de Biologie şi Geologie Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca e-mail: igoia@grbot.ubbcluj.com .ro DRĂGULESCU CONSTANTIN Facultatea de Ştiinţe Universitatea “Lucian Blaga” / Sibiu e-mail: ctindrg@yahoo.AUTORI ALEXIU VALERIU Facultatea de Ştiinţe Universitatea din Piteşti e-mail: alexiuv@yahoo.

pauca@ibiol.mihailescu@gmail. ALMA Catedra de Botanică şi Ecologie Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului / Timişoara e-mail: alma.micu@gmail.uk OROIAN SILVIA Facultatea de Farmacie Universitatea de Medicină şi Farmacie / Târgu-Mureş e-mail: osilvia@umftgm.nicolin@gmail. Taxonomie şi Conservarea Naturii Institutul de Biologie (Academia Română) / Bucureşti e-mail: mihaela.com .ubbcluj.com MIHĂILESCU SIMONA Institutul de Biologie (Academia Română) / Bucureşti e-mail: simona.ro SÂRBU ION Grădina Botanică “Anastasie Fătu” Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” / Iaşi e-mail: ionsarbu@hotmail.MICU DRAGOŞ Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” / Constanţa e-mail: dragos.com OPREA ADRIAN Grădina Botanică “Anastasie Fătu” Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” / Iaşi e-mail: a_aoprea@yahoo.com ŞUTEU ALEXANDRA Grădina botanică “Al.com MOLDOVAN OANA Institutul de Speologie “Emil Racoviţă” / Cluj-Napoca e-mail: oanamol@hasdeu.co.com NICULESCU MARIANA Catedra de Botanică Facultatea de Agronomie Universitatea din Craiova e-mail: mniculescum@yahoo.ro NICOLIN L. Borza” Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca e-mail: sasuteu@gmail.ro PAUCĂ COMĂNESCU MIHAELA Centrul de Ecologie.

I. I. G.. Coldea) ……………………………………….... G. Ape stătătoare (P. Burescu.... A. Oprea.… Păduri mediteraneene caducifoliate (D.. Goia... Bărbos...... M.. Gafta. Gafta. C. Făgăraş.. I... Gafta. V.. Oroian.. C.. P. Sârbu) …………………………. Păduri temperate europene (D. Drăgulescu.. Mihăilescu. Alexiu) …………………………………………. I. D.. D. Mării Nordului şi Mării Baltice (M.…. Niculescu) ………………………………………………………... Habitate cu prezenţă certă în România …………………………………….. Niculescu. G. Ce conţine acest manual ? ……………………………………………….. Oprea.. Sârbu. Oprea) ………………………..… Păduri temperate montane de conifere (D... Pajişti umede seminaturale cu ierburi înalte (S. G.. Anastasiu) ……………………… Mlaştini şi pajişti sărăturate atlantice şi continentale (P. Oprea.. I. S.. Coldea..… 13 13 21 22 23 25 27 27 30 33 39 39 44 48 51 53 56 58 60 63 64 79 80 . Gafta) ….. Gafta. Sârbu. Paucă Comănescu. D. Premise teoretice şi limite metodologice …………………………………... M. Făgăraş) …………………………………………………………….... M. D.. I.. A. Oroian. Oprea. Gafta. Şuteu) ………………………………………. Paucă Comănescu. Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri (M. Anastasiu. I. Coldea. A. G. D. Groza...….. A. M.. Tufărişuri şi lande temperate (M. Dune marine de pe coastele Atlanticului... Făgăraş. Turbării acide cu Sphagnum (G. Burescu) …. I.... Niculescu.. Micu) ……………………………………. A. S. 11 III.. Coldea. Sârbu) ……………………. Moldovan... Sârbu. Sârbu) …………………………………. I. Micu) . Gafta. I. Niculescu. D.... A... A. Oroian) ………………………………………………...….... Oprea) ….. M.. D. C. Sârbu) ……………………………… Ape curgătoare (P.. Mihăilescu.. Sârbu.CUPRINS Prefaţă …………………………………………………………………………….. G. Burescu. A.. Coldea. Pajişti mezofile (I... Oprea... Drăgulescu. P. Mlaştini calcifile (G. Sârbu) . A. I... 7 9 II... Sârbu) …….... Oprea. I. Faleze şi ţărmuri stâncoase (M. Sârbu... Nicolin) ………………. Coldea.. M. G.. Drăgulescu. Alte habitate stâncoase (O.….... C. Coldea. Mare deschisă şi zone de ţărm (D.. Drăgulescu. P. G. Burescu. Gafta.… Tufărişuri temperate şi submediteraneene (M. A... Anastasiu. P.. Dune continentale.. A. Coldea. G.. I.. Oprea. Coldea. Gafta. Oprea) ……………………………………………………..… Pajişti naturale (A. Sârbu. Stepe continentale pe substrate bogate în săruri şi gips (P.. Bărbos) …………………………………………………………. vechi şi decalcificate (I. Versanţi stâncoşi cu vegetaţie casmofitică (S.… Grohotişuri (S... Anastasiu. Sârbu. Coldea.

M. Sârbu. P. 81 IV. M. Făgăraş) …………………………………….…. 92 Index fitosociologic ……………………………………………………………. 86 Bibliografie consultată ……………………………………………………….… 89 Glosar de termeni tehnici ………………………………………………………. Gafta..Păduri mediteraneene şi macaroneziene montane de conifere (M. Gafta. Habitate cu prezenţă incertă în România (D. Anastasiu. I. Coldea. I. Habitate indicate eronat ca prezente în România (D.. G...… 95 .. Niculescu. 82 V. Niculescu. Gafta) ………………………………………….………. Groza) …………………….. D. P. Anastasiu.... G. Sârbu.

(2005.2007. O primă încercare de legătură între cele două abordări a reprezentat-o clasificarea multiplă din monografia lui Doniţă et al. De aceea.G nr. Datorită nomenclaturii botanice. zoologice şi fitosociologice utilizate. cât şi de noile cunoştinţe acumulate între timp. Descrierea. din punct de vedere al vegetaţiei (asociaţiilor vegetale) corespunzătoare. 2006). care să includă referiri la particularităţile acestora în contextul fizico-biogeografic al ţării noastre. analiza şi clasificarea vegetaţiei naturale prin metoda fitosociologică este una dintre tematicile preferate şi consacrate în ştiinţa românească. Manualul de interpretare a habitatelor din Uniunea Europeană (EUR 27) face însă uz de tipuri de habitate. uneori cu scurte referinţe cenotaxonomice. Caracterizarea tipurilor de habitate prin liste exhaustive de specii de plante nu a reprezentat un obiectiv în această ediţie a manualului românesc. prezenta lucrare nu este doar o simplă traducere (parţială) a versiunii EUR 27 a Manualului de interpretare a habitatelor din UE (European Commission. suntem conştienţi că acest manual nu este accesibil unui public larg. ci conţine informaţii suplimentare care să faciliteze identificarea lor. Acest lucru este justificat atât de apariţia ulterioară a versiunii EUR 27 a Manualului de interpretare a habitatelor din UE. şi că el va reprezenta un stimul pentru continuarea cercetărilor legate de clarificarea statutului unor habitate incerte şi de caracterizarea fitosociologică cât mai detaliată a habitatelor. Prezenta lucrare constituie implicit şi o analiză critică a listei habitatelor Natura 2000. 2007). Pentru a veni în întâmpinarea cititorilor. odată cu stabilirea finală a ariilor speciale de conservare şi acumularea de noi cunoştinţe fitosociologice. Ne exprimăm speranţa. Identificarea în teren a habitatelor va putea fi 7 . semnalate în fişele standard ale siturilor de importanţă comunitară propuse. Este de dorit ca o nouă ediţie a acestui manual. ci mai ales celor care au o bază teoretică elementară în ecologie şi fitosociologie. principalii termeni tehnici au fost reuniţi şi definiţi în glosarul de la sfârşitul manualului. să apară peste câţiva ani. Printre acestea s-a numărat şi tipărirea unui manual (în limba română) de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România. 57/20. Lucrarea de faţă acoperă o nevoie reală de a interpreta fără echivoc habitatele Natura 2000 prezente în România. în procesul de extindere pe teritoriul ţării noastre. O etapă importantă.PREFAŢĂ Reţeaua ecologică Natura 2000 a fost desemnată pentru a asigura condiţii favorabile de conservare pentru toate speciile şi habitatele de interes comunitar. precum şi de a explica descrierile standard ale habitatelor europene publicului interesat din ţara noastră.U. revizuită şi adăugită.06. şi a celei apărute în Anexa 2 a O. că acest manual va fi un instrument util în mâna tuturor celor care vor continua implementarea reţelei ecologice Natura 2000 în România. a fost parcursă prin îndeplinirea obiectivelor proiectului PHARE “Implementarea reţelei Natura 2000 în România”.

pentru selectarea taxonilor prezenţi în România din categoriile de organisme indicate. şef lucr. Suntem recunoscători. deoarece cunoaşterea florei spontane este indispensabilă. colegilor prof. dr. Gavril Negrean. Ioan Ghira (reptile şi amfibieni) şi şef lucr. pentru sugestiile şi observaţiile făcute pe unul dintre ultimele draft-uri ale lucrării. dr.oricum făcută numai de specialişti. Florin Crişan (licheni). Nicolae Doniţă şi C. dr. ianuarie 2008 8 . Dorim să mulţumim domnilor prof.S. Dan Gafta şi Owen Mountford Cluj-Napoca. de asemenea. conf. dr. păsări şi mamifere). conf. ing. dr. dr. Laura Momeu (alge). Ioan Coroiu (peşti. I dr. Laszlo Rakosy (insecte).

deseori. speciile de recunoaştere trebuie să fie integrate în biocenoze bine conturate. 5. la o corespondenţă unică tip de habitat . Simpla prezenţă a unor specii de plante.I. condiţie impusă de necesitatea individualizării cât mai clare a tipurilor de habitate. au fost evidenţiate unele limite şi dificultăţi metodologice: • Atribuirea asociaţiilor vegetale pe tipuri de habitate Natura 2000 are nişte limite impuse a priori de imperfecţiunea oricărei clasificări ecocenotice. Asociaţiile vegetale edificate de specii adventive. În general. De aceea. PREMISE TEORETICE ŞI LIMITE METODOLOGICE Corespondenţa dintre tipurile de habitate şi tipurile de fitocenoze (cenotaxoni) sa realizat în baza următoarelor premise teoretice: 1.în mai multe tipuri de habitate. cât şi numeroaselor combinaţii de specii vegetale (species assemblages) ce se pot forma în staţiuni diferite. • Tipul de habitat sensu Doniţă et al. în accepţiunea dată în Directiva Habitate şi preluată pentru programul Natura 2000. Cu toate acestea. a căror sinecologie reflectă condiţiile abiotice ale habitatului respectiv. deoarece la nivelul biosferei nu există discontinuităţi tranşante. (2005. Acest lucru rezultă evident din denumirea şi descrierea tipurilor de habitate. reprezintă de fapt un ecosistem sau grup de ecosisteme (Doniţă et al. recent naturalizate pe teritoriul României. reprezentative pentru fiecare regiune biogegrafică din spaţiul UE.. Aceasta se justifică prin faptul că. ceea ce a condus la descrierea unui număr destul de mare de tipuri şi. indicate în Manualul de interpretare a habitatelor din UE ca importante pentru caracterizarea şi identificarea unor tipuri de habitate.asociaţie vegetală. atât datorită conotaţiei ecologice relativ largi atribuită tipului de habitat. 4. nu au fost luate în considerare pentru caracterizarea tipurilor de habitate. Unui tip de habitat Natura 2000 îi pot corespunde mai multe asociaţii vegetale sau cenotaxoni inferiori. unul dintre obiectivele programului Natura 2000 este conservarea habitatelor (semi)naturale. dar în special la cele ale biocenozelor ce ocupă staţiunile respective. dar ecologic echivalente. 2005). o serie de asociaţii vegetale şi habitate 9 . Această corespondenţă s-a realizat ţinând cont de optimul ecologic al comunităţilor vegetale. în care se fac referiri nu numai la caracteristicile ecotopului. Odată cu propunerile privind asociaţiile vegetale asociate fiecărui tip de habitat. manualul nu şi-a propus să producă o revizuire a clasificării habitatelor din România. deoarece unele pot apărea – sub formă de subasociaţii sau variante regionale . Habitatul. 2006) a fost conceput în sens mult mai restrâns. 3. • Tipurile de habitate Natura 2000 nu acoperă întreaga diversitate a vegetaţiei şi habitatelor din România. nu implică obligatoriu existenţa în teren a habitatelor corespunzătoare. Un cenotaxon (elementar sau inferior) trebuie să corespundă unui singur tip de habitat Natura 2000. 2.

în accepţiunea lui Doniţă et al. 10 . încât să permită identificarea imediată a asociaţiilor vegetale corespunzătoare. 2005. • Absenţa unor asociaţii vegetale descrise în literatură nu a permis indicarea unei referinţe cenotaxonomice precise la anumite tipuri de habitate. 2006) nu sunt cuprinse în lucrarea de faţă. • Descrierea tipurilor de habitate Natura 2000 în versiunea EUR 27 nu este întotdeauna atât de detaliată. caz în care s-a apelat la o denumire generică (sensu lato) sau la (sub)alianţa de vegetaţie corespunzătoare.. • Numărul mare al sinonimelor în nomenclatura fitosociologică a putut determina o redundanţă în rândul asociaţiilor citate sau folosirea unor denumiri ce se vor dovedi invalide.(ultimele. • Echivalenţa eco-floristică între unele asociaţii vegetale şi tipuri de habitate Natura 2000 este foarte greu de evaluat.

eventuale comentarii care să permită o diagnoză mai bună şi o identificare în teren mai uşoară a habitatelor Natura 2000.numărul siturilor de importanţă comunitară (SCI-uri) în care a fost semnalat tipul de habitat în cauză. Pentru a evita interpretările greşite şi a “personaliza” cât mai mult manualul de faţă la contextul biogeografic al ţării noastre. Aceste informaţii suplimentare se bazează pe monografia lui Doniţă et al. s-au adăugat chiar. caracteristici abiotice şi origine) – paragraful 1. Din acest motiv. interpretarea şi identificarea habitatelor trebuie făcută în special prin prisma comunităţilor vegetale corespunzătoare. s-a considerat oportun să se elimine şi unii taxoni vegetali care. şi tipurile de habitate spaţial asociate celui în cauză (paragraful 3). pe sinteza realizată de Schneider et Drăgulescu (2005).II. CE CONŢINE ACEST MANUAL? Pentru fiecare tip de habitat Natura 2000. Toate acestea au fost reproduse după manualul EUR 27. pot să nu se regăsească în lista speciilor de plante de la paragraful 2. în câteva cazuri. definiţia (descriere generală a vegetaţiei. Veg . operându-se mici modificări în vederea corectării lor. codul Natura 2000 şi cel corespunzător clasificării habitatelor Palearctice. briofitice sau algale). În acelaşi scop. pe literatura fitosociologică de ultimă oră din ţară şi străinătate. nu sunt caracteristici habitatelor corespunzătoare din România. mai ales a celor care prezintă caracteristici specifice condiţiilor fizico-biogeografice ale spaţiului carpatodanubiano-pontic. 2006). unele specii importante.. pe observaţiile din teren şi experienţa personală a autorilor. Cu toate aceste modificări. deşi prezenţi în ţara noastră. (2005. b) erorile evidente detectate în manualul EUR 27 nu au fost asimilate în prezenta lucrare. pe banca de date Natura 2000 a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi. în afara următoarelor situaţii: a) referirile la subtipuri / tipuri de habitate şi taxoni caracteristici altor regiuni biogeografice decât cele prezente în România au fost eliminate. dar şi din raţiuni de ordin teoretic (vezi premisa a 4-a în capitolul anterior). O serie de informaţii. precum cele edificatoare sau cele cu constanţă ridicată în asociaţiile vegetale indicate la fiecare tip de habitat (vezi aliniatul Veg mai jos). NrSCI . s-au indicat următoarele elemente de diagnoză: denumirea. 2006).cenotaxonii vegetali din România asociaţi habitatului respectiv (comunităţi cormofitice. NB . au fost adăugate după descrierea fiecărui tip de habitat: HdR . speciile de plante şi animale caracteristice (paragraful 2). nu în ultimul rând. taxoni vegetali ce caracterizează bine habitatele respective din ţara noastră. în parte inedite. 11 .habitatele corespunzătoare clasificării din România (Doniţă et al. cenotaxoni.

au fost considerate şi trei tipuri de habitate nesemnalate anterior (6120. – subspecie.Apelarea la referinţe cenotaxonomice se justifică prin lunga tradiţie şi popularitate pe care o are sistemul fitosociologic în ţara noastră. pentru definirea sau descrierea habitatelor. Habitatele Natura 2000.suficientă acoperire ştiinţifică în literatura de specialitate. După lista bibliografică. chiar în manualul EUR 27. CLAS. care au fost identificate în teren sau au fost reconsiderate prin prisma noii versiuni (EUR 27) a manualului european al habitatelor. p. – sensu lato. – species plurimae (diverse specii). ce au fost enumeraţi în paragraful marcat cu Veg de la fiecare tip de habitat Natura 2000 (cu litere în italic sunt indicate sinonimele). – şi alţii. Trebuie specificat că în indexul fitosociologic apar numai cenotaxonii prezenţi în România. – agregat (taxonomic). syn.l. et al. Printre acestea. actualmente acceptate ca prezente în România. al.habitat prioritar în conformitate cu Anexa 1 a Directivei Habitate 92/43/EEC. De aceea. i. Din această cauză.nu a fost posibilă indicarea unor cenotaxoni specifici. acestor tipuri de habitate (de altfel. s. care să facă manualul mai accesibil publicului interesat şi mai uşor de consultat. ex. În capitolul V au fost enumerate şi comentate critic o serie de tipuri de habitate care. – pro parte (în parte). – asociaţie (vegetală). subas. – subalianţă (de vegetaţie). sunt grupate în capitolul III. ele sunt amintite doar ca incerte. deşi apar în unele fişe standard ale SCI-urilor propuse. 8330 şi 9140). dar şi prin valoarea indicatoare a comunităţilor vegetale în raport cu habitatul pe care îl ocupă. Semne convenţionale: * . – clasificarea habitatelor Palearctice. De altfel. În capitolul IV sunt grupate câteva tipuri de habitate care nu au avut . as. 12 . s-a considerat oportun să se adauge un glosar de termeni tehnici şi un index fitosociologic. subal. sunt totuşi citate în ultimele acte normative. spp. neincluse în HdR) li s-a acordat o atenţie suplimentară şi au fost descrise mai amănunţit în manualul de faţă.ce nu deţin o vegetaţie cormofitică/algală caracteristică şi/sau relevabilă fitosociologic . – subasociaţie (vegetală). PAL. deşi nu sunt prezente în România. În cazul unor habitate marine . – alianţă (de vegetaţie). subsp. Abrevieri: agg. – exemplu. nomenclatura fitosociologică este utilizată deseori. NB – nota bene. – sinonim.la momentul publicării acestui manual .p. – inter alia (printre altele).a.

HABITATE CU PREZENŢĂ CERTĂ ÎN ROMÂNIA HABITATE COSTIERE ŞI DE SĂRĂTURI Mare deschisă şi zone de ţărm 1110 Bancuri de nisip permanent submerse la mică adâncime [Sandbanks which are slightly covered by seawater at all times] CLAS. acolo unde stabilitatea sedimentară duce la o depunere slabă de mâl. noltii şi Zannichellia pedicellata formează pajişti submarine monospecifice sau mixte în golfuri adăpostite. 11. pe care sedimentele nisipoase sunt dispuse într-un strat deasupra substratului dur. Zosteretum noltii Harmsen 1936. sau cu granulometrie mai mică.125. NrSCI 6 NB În sectorul românesc al Mării Negre.. cu pajişti de Zostera. carofite. HdR R1101 Veg Zosteretum marinae Borgesen ex van Goor 1921. care fac parte din formaţiunea caracteristică a bancului şi care găzduiesc biocenozele sale specifice. alungite. 11. 11.. De aceea.. bancurile de nisip pot constitui o componentă a habitatului 1130 (estuare) şi a habitatului 1160 (braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci). Potamogeton spp.. incluzând mâl. pot fi de asemenea prezente pe un banc de nisip. însă depozite cu granulometrie mai mare. Zostera marina. ce constituie prelungirea submarină a plajei de nisip fin. dacă bioturile asociate depind mai curând de nisip decât de substratul dur de dedesubt. Bancurile de nisip se pot însă extinde mai jos de 20 m sub nivelul hidrografic zero. rotunjite sau neregulate. sunt clasificate drept bancuri de nisip. acest habitat se întâlneşte sub următoarele forme: Nisipuri fine. Acestea constau în principal din sedimente nisipoase. Ruppia spp. 13 . Pe multe bancuri de nisip nu cresc macrofite. 3) Bancurile de nisip pot fi întâlnite în asociere cu “suprafeţe de mâl şi nisip neacoperite de apa mării la maree joasă” (habitatul 1140) şi “recife” (habitatul 1170). fiind în contact direct cu zona mediolitorală de spargere a valurilor. curate sau uşor mâloase. poate fi adecvată includerea unor astfel de zone mai adânci.III. “Permanent submerse la mică adâncime” înseamnă că deasupra unui banc de nisip adâncimea apei depăşeşte rareori 20 m sub nivelul hidrografic zero.: 11. Z.333 1) Bancurile de nisip sunt forme topografice înălţate. De asemenea. Zannichellia spp.31. 2) Plante: Zostera sp. PAL. incluzând prundiş şi galeţi. permanent submerse şi predominant înconjurate de ape mai adânci. Bancurile.22.

de mică adâncime. 1130 Estuare [Estuaries] CLAS. dispuse de la ţărm până la izobata de 3-4 m. spre deosebire de habitatul 1160 (braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci). modelate de valuri. constituind insule mişcătoare sau bare de nisip permanente (de exemplu. viermi policheţi şi nematode. „Camca” de la gurile Dunării se întâlneşte în zonele adăpostite. insula Sacalin din faţa gurii Sf. de-a lungul coastelor stâncoase naturale expuse. Callionymus sp. Diogenes pugilator. adesea formând extinse depozite intermareice de nisip şi mâl. Acest facies este prezent de la gurile Dunării şi până la Constanţa. Galeţi infralitorali se întâlnesc pe alocuri. Astfel de plaje submerse sunt parţial acoperite cu pietre rotunde şi aplatizate (galeţi). există în general o influenţă substanţială a apelor dulci. formată mai ales din resturi de stuf (Phragmites) mărunţite. Uranoscopus scaber. adăpostind biocenoze de nisipuri fine cu Lentidium mediterraneum. majoritatea sedimentelor se depun şi formează o deltă la gura estuarului. formate din nisip grosier şi pietriş provenit din degradarea rocii. Lentidium mediterraneum şi Mya arenaria. Nisipuri bine calibrate. Donax trunculus. între adâncimile de 0. remaniate în continuu de valuri. Acestea sunt mai slab reprezentate sau chiar lipsesc la nord de Capul Midia.5 şi 2. Se prezintă sub forma unor plaje submerse foarte înguste. Upogebia pusilla şi peştii Gymnammodytes cicerelus. cu granulaţie medie. aceste bancuri pot deveni emerse. Estuarele fluviilor sunt intrânduri ale coastei unde. care. PAL. Speciile caracteristice sunt bivalvele Chamelea gallina. albe. Cerastoderma glaucum. Camcaua este o suspensie densă de detritus vegetal de origine continentală. amfipode şi de crabul Xantho poressa. Nisipuri grosiere şi pietrişuri mărunte bătute de valuri se întâlnesc în micile golfuri ale coastelor stâncoase naturale expuse şi nu depăşesc câteva zeci de centimetri adâncime. 14 . condiţiile hipoxice sau anoxice determină instalarea unei faune de crustacee amfipode. de obicei calcaroase. Acolo unde curenţii sunt mai puternici decât fluxul. dispuse de la 3-4 m până la 20 m adâncime. crustaceii Crangon crangon. amestecate cu resturi de cochilii şi pietricele.5 m. 11. Nisipuri fine de mică adâncime. Prin acumularea în timp a nisipului.2 1) Partea din aval a văii unui râu. Tellina tenuis.2.. Anadara inaequivalvis.: 13..Nisipuri medii sub formă de dune submarine. deoarece aici fundurile mâloase se instalează de la adâncimi foarte mici (5-6 m). Apar numai în zonele cu un hidrodinamism puternic şi sunt populaţi de crustacee izopode. Polybius vernalis. Amestecul apei dulci cu apa de mare şi fluxurile reduse ale curenţilor în adăpostul estuarului conduc la depunerea de sedimente fine. pe ţărmul Deltei Dunării. Pomatoschistus sp. Pegusa lascaris. Gheorghe). Trachinus draco. formează bancuri submerse (dune hidraulice) paralele cu ţărmul. Datorită stagnării şi descompunerii. sub acţiunea curenţilor puternici şi a valurilor. expusă mareelor şi extinzându-se de la limita apelor salmastre.

Notă: Comunităţile de iarbă de mare (11. considerate ca un subtip de estuar. În zona de amestec a apelor dulci cu cele salmastre au loc procese chimice în urma cărora are loc precipitarea unor particule fine. Diferitele comunităţi mediolitorale de nevertebrate şi de alge care populează acest habitat pot fi utilizate pentru a defini subdiviziuni ale tipului 11. aceste ape cu salinitate variabilă constituie un habitat estuarin. îmbogăţite organic. fiind caracterizat de o salinitate redusă a apelor de suprafaţă şi de pătrunderea spre amonte a unui strat de apă marină profundă. aceste tipuri de habitat diferite nu ar trebui separate. PAL. reducătoare. deşi mareele sunt foarte slabe (ca şi în mările Mediterană şi Baltică) şi gura de vărsare nu are forma tipică de pâlnie.: 14 1) Nisipurile şi mâlurile de pe coastele oceanelor.3. constituie zone importante de hrănire pentru multe specii de păsări. De aceea. Scolopacidae.4. 2) Plante: Comunităţi de alge bentice. neacoperite de apa mării la reflux. Animale: Comunităţi de nevertebrate bentice. de obicei acoperite de alge albastre şi diatomee.3) sunt incluse în acest tip de habitat. mărilor conexe şi lagunelor aferente.Gurile fluviilor baltice. au ape salmastre fără maree.27. lipsite de plante vasculare. Pe aceste nuclee minerale se agregă particule organice. având ca rezultat sedimentarea unor mâluri fine. prezentând o vastă vegetaţie specifică zonelor umede (helofită) şi o vegetaţie acvatică luxuriantă în zonele cu ape de mică adâncime. 1140 Suprafeţe de mâl şi nisip neacoperite de apa mării la maree joasă [Mudflats and sandflats not covered by seawater at low tide] CLAS. Acestea au o importanţă deosebită în privinţa resurselor de hrană disponibile pentru păsări de apă (Haematopodidae. pentru vegetaţia bălţilor permanente salmastre se pot utiliza subdiviziunile tipului 11. comunităţile de iarbă de mare care pot rămâne câteva ore neacoperite de apă în timpul fiecărei mareei au fost enumerate la 11. Anatidae). în care predomină condiţii anoxice. În ceea ce priveşte conservarea naturii. Astfel de procese au loc la gurile de vărsare ale Dunării şi în băile Musura şi Sacalin (la contactul cu apele Mării Negre din faţa lor până la izobata de 20 m). HdR Veg Fără vegetaţie cormofitică. NrSCI 2 NB Acest habitat cuprinde mediolitoralul şi infralitoralul. unde biocenozele şi parametrii fizico-chimici sunt caracteristici apelor estuarine. HdR Veg Fără vegetaţie cormofitică. şi această realitate trebuie luată în considerare în procesul de selectare a siturilor de importanţă comunitară. 3) Un estuar formează o unitate ecologică cu tipurile de habitat costier terestru înconjurătoare. NrSCI 4 15 .

dar datorită umidităţii ridicate. precum şi din spuma densă provenită din planctonul marin.5 m). pe substrat de bolovăniş. Acumulări detritice mediolitorale. cu salinitate şi volum de apă variabil. aportul de apă de mare proaspătă în timpul furtunilor şi de inundarea temporară cu apă de mare în timpul iernii sau la flux. ce ocupă partea plajei care nu este udată de valuri decât în timpul furtunilor. Caracterizate prin stufărişuri bine dezvoltate şi vegetaţie submersă luxuriantă. încă legate de mare sau izolate foarte recent de mare prin ridicarea pământului. cu sau fără depozite detritice şi cu uscare rapidă. de obicei de mică adâncime. Depozite detritice supralitorale cu uscare lentă. Pe coastele româneşti se disting următoarele forme: Nisipuri supralitorale. şi de crabul Pachygrapsus marmoratus. mai rar. galeţi sau pietriş.21 sau 23.: 21 1) Lagunele sunt întinderi de apă sărată costiere. amfipode şi mai ales insecte. datorită amplitudinii neglijabile a mareelor.Flads şi gloes. ce se formează în mediolitoralul ţărmurilor stâncoase. de origine vegetală. Fauna este reprezentată de izopodele din genurile Idotea şi Sphaeroma. Fauna este alcătuită din detritivori. Nisipuri mediolitorale. de la salmastru până la hiperhalin.5 la -0. 1150* Lagune costiere [Coastal lagoons] CLAS. Depozitele constau din materiale aduse de mare. detritusul se usucă greu. Zosteretea sau Charetea (CORINE 91: 23.NB Există o contradicţie în descrierea acestui habitat în manualul EUR 27. Salinitatea poate varia. În condiţiile microtidale ale Mării Negre (amplitudinea mareelor de doar 0. ce nu sunt udate de valuri decât în timpul furtunilor. Fauna este alcătuită din crustacee izopode.22). Deşi la început se declară că aceste suprafeţe cu nisip şi nămol sunt lipsite de plante vasculare. . total sau parţial separate de mare prin bancuri de nisip sau prundiş ori. Specia caracteristică pentru plajele din sudul litoralului românesc este bivalva Donacilla cornea. animală sau antropică (reziduuri solide). în continuitate cu depozitele detritice supralitorale cu uscare lentă. căruia îi corespunde (printre altele) codul 11. în ultima notă se menţionează comunităţile de iarbă de mare! Acestea din urmă (Zosteretum marinae şi Zosteretum noltii) sunt caracteristice habitatului 1110. în funcţie de cantitatea de precipitaţii. acest habitat se limitează la supralitoralul şi mediolitoralul plajelor nisipoase. Cu sau fără vegetaţie din Ruppietea maritimae. PAL. reprezintă mici ochiuri de apă.3 m) şi Mediteranei. şi având mai multe stadii de transformare morfologică şi floristică în procesul prin care porţiuni de mare devin uscat. iar pentru plajele Deltei Dunării amfipodul Pontogammarus maeoticus. ce ocupă fâşia de nisip de la ţărm. În spaţiile libere dintre bolovani se acumulează resturi detritice.31 de la clasificarea habitatelor Palearctice. 16 . de roci. Potametea. considerate o varietate baltică a lagunelor. de mică adâncime. pe care se sparg valurile. descompunători şi prădătorii acestora. mai mult sau mai puţin delimitate. La Marea Neagră această fâşie este oricum limitată (de la +0. intensitatea evaporării.

pectinatus). HdR R2301 Veg Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. Reptile . şi să fi suportat un impact minor în urma exploatării. Liza sp. Crustacee . Stratiotes aloides. influenţa apei dulci este în general limitată. Mullus barbatus..Cyprinus carpio. cu condiţia ca apa să fie puţin adâncă în cea mai mare parte a zonei: golfuri. Datorită impactului produs de lucrările hidrotehnice. condiţiile tipice lagunare se întâlnesc azi mai ales în Laguna Sinoe.) şi reptile (Emys orbicularis.. Polichete . NrSCI 1 NB Pe ţărmul românesc al Mării Negre. PAL. Rotifere . NrSCI 1 NB În lungul coastelor româneşti ale Mării Negre acest tip de habitat este reprezentat de băi (embayments): baia Musura şi baia Sacalin. 2) Plante: Callitriche spp. Animale: Comunităţi de nevertebrate bentice.Abra sp.. Ranunculus baudotii. Natrix tesselata). Ruppia maritima.. 1160 Braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci [Large shallow inlets and bays] CLAS. 3) Mlaştinile sărăturate constituie o parte a acestui complex. Najas marina. C. Animale: Celenterate . (ex. de asemenea. Chara canescens. spre deosebire de estuare. Eleocharis parvula.Brachionus sp.Hyla arborea.. connivens. În flads şi gloes. rias şi voes. simulând astfel condiţiile unei lagune cu maree. linia de demarcaţie dintre apele dulci şi sărate putându-se deplasa cu sute de metri de mai multe ori pe zi sub influenţa vântului. Najas marina.. P. Limita apei de mică adâncime este uneori marcată de distribuţia asociaţiilor vegetale din Zosteretea şi Potametea. baltica. Moluşte .: 12 1) Intrânduri largi ale coastei unde.Armandia cirrhosa. În această categorie pot fi incluse mai multe tipuri fiziografice.. Aceste întinderi de apă de mică adâncime sunt în general adăpostite de acţiunea valurilor şi conţin o mare diversitate de sedimente şi substrate. acest habitat este reprezentat de complexul lagunar Razelm – Sinoe şi Lacul Zăton. C. Potamogeton spp. Alosa sp. Mugil sp. Typha spp. 2) Plante: Zostera spp. Ruppia maritima. Aici salinitatea este foarte variabilă.Artemia sp. Aceste comunităţi au în general o mare biodiversitate..Edwardsia ivelli. Potamogeton spp.. alge bentonice. cu o zonare bine conturată a comunităţilor bentice. Potamogeton pectinatus. (Chara tomentosa).. Amfibieni . cu condiţia să-şi aibă originea într-o veche lagună naturală transformată sau o mlaştină sărată. şi Chara spp. Peşti .Iazurile şi bazinele sărate pot fi. Pe nisipurile mâloase 17 . Briozoare Victorella pavida. Fauna cuprinde specii caracteristice de peşti (Percarina demidoffi. Lemna trisulca. HdR R2303 Veg Najadetum marinae Fukarek 1961. fiorduri. Phragmites australis. Pelecus cultratus.. Murex sp. băi. considerate lagune.Testudo graeca.

. inclusiv în zone cu apă adâncă. Clarificări: . . Recifele pot susţine o zonare a comunităţilor bentice de alge şi de specii animale. . bolovani şi galeţi (în general având diametrul > 64 mm). creste.“Origine geogenă” înseamnă: recife formate de substrate non-biogene. Ceramietum rubri Berner 1931. situate pe o bază solidă (tare) sau sedimentară (moale). sunt clasificate ca recife dacă bioturile asociate depind mai curând de substratul dur decât de sedimentul de deasupra. 3) Recifele pot fi găsite în asociere cu “bancuri de nisip permanent submerse la mică adâncime” (habitatul 1110) şi cu “peşteri marine” (habitatul 8330). 1170 Recife [Reefs] CLAS. Corallinetum officinalis Berner 1931. roşii şi verzi. . suprafeţe stâncoase plane sau înclinate. . stânci sfărâmate sau câmpuri de bolovani şi galeţi. compacte. Cystoseiretum crinitae Molinier 1958. care se ridică de pe fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală. . piscuri. concreţiuni coralogene şi straturi de cochilii de moluşte bivalve provenind de la animale moarte sau vii. plăci orizontale.Acolo unde există o zonare neîntreruptă a comunităţilor infralitorale şi mediolitorale. care sunt acoperite de un strat subţire şi mobil de sedimente. CeramioCorallinetum elongatae Pignatti 1962.“Se ridică de pe fundul mării" înseamnă: reciful este distinct din punct de vedere topografic de fundul mării care îl înconjoară. precum şi concreţiuni coralogene sau abiogene. recifele pot fi parte componentă a habitatului 1130 (estuare) şi a habitatului 1160 (braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci).Astfel de substrate dure. . 2) Plante: Diverse alge brune. 11. încrustări. surplombe. ex. HdR Veg Comunităţi algale: Cystoseiretum barbatae Pignatti 1962.situate în zone adăpostite. De asemenea.: 11.“Zona infralitorală şi mediolitorală” înseamnă: recifele se pot întinde fără întrerupere de la zona infralitorală până în zona mediolitorală sau pot apărea numai în zona infralitorală. Porphyretum leucostictae Boudouresque 1971. cretă). Enteromorphetum compressae (Berner 18 . pereţi stâncoşi verticali.“Substrate dure compacte” sunt: roci (inclusiv roci moi. de mică adâncime. precum zona batială. se dezvoltă o floră şi faună cu elemente marine şi salmastricole. munţi submarini.25A 1) Recifele pot fi concreţiuni biogene sau de origine geogenă. PAL. canioane. Sunt substrate dure. trebuie respectată integritatea unităţii ecologice cu ocazia selectării siturilor de importanţă comunitară. adică baze dure biogene care reprezintă habitate pentru specii epibiotice.“Concreţiunile biogene” sunt definite astfel: concreţiuni.24.În acest complex de habitate este inclusă o varietate de forme topografice subtidale: izvoare hidrotermale.

şi endo-litice în zonele poluate organic. expuse direct mării deschise.Cap Aurora între 0 şi 15 m adâncime. Sunt prezente alge încrustante dar şi macrofite ca Enteromorpha şi Ceramium. Aglomerări de stânci şi bolovani. ale cărui tuburi calcaroase cresc aglomerate şi cimentate între ele. Izvoare hidrotermale sulfuroase de mică adâncime. Extinderea verticală depinde de hidrodinamism. de expunerea la soare şi de pantă. nisip. De asemenea. Sunt uşor de depistat după halourile inelare alb-gălbui. acestea fiind însă habitate create artificial. actinidii (Haliplanella). crustacee – în special izopode.). de-a lungul tuturor digurilor construite din blocuri de stâncă şi stabilopozi. pe substrat pietros. iar dintre animale. deosebirea fiind că Ficopomatus preferă apele adăpostite. pietriş mărunt sau amestec). Crabii. este foarte bine reprezentat. Stânca supralitorală este situată deasupra nivelului mării şi este umezită de spuma valurilor sau udată numai în timpul furtunilor. Stânca poate fi acoperită cu o peliculă alunecoasă de cianoficee epi. cel mai frecvent între izobatele de 40 şi 60 m adâncime. ce sunt prezente în zona Mangalia . săpând galerii anastomozate în materialul poros al recifului. pe care trăiesc coloniile de midii vii. crabul Pachygrapsus marmoratus şi indivizi izolaţi de Chthamalus. Acest tip de recif este foarte important prin rolul ecologic crucial al bancurilor de midii în autoepurarea ecosistemului şi realizarea cuplajului bentic-pelagic. ce apar în mediolitoralul ţărmurilor stâncoase. Ele sunt similare recifelor biogenice construite de viermii policheţi tubicoli din genul Sabellaria pe coastele atlantice ale Europei. crustaceul maxilopod Balanus. NrSCI 3 NB În sectorul românesc al Mării Negre se întâlnesc următoarele categorii de recife: Recife biogenice de Ficopomatus enigmaticus. şi îşi exprimă plenar caracteristicile. Ca şi habitat natural se întâlneşte în zonele Agigea. bleniidele şi scorpiile de mare (Scorpaena sp. ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul timpului. Verrucario-Melaraphetum neritioidis Molinier et Picard 1953. Stânca mediolitorală superioară este situată în partea superioară a zonei de spargere a valurilor şi nu este acoperită permanent de apă. formate de bacteriile tiofile care se dezvoltă în jurul lor. crustacee amfipode şi izopode. briozoare. Sunt prezente alge verzi (Cladophora sp. ce sunt construite de viermele polichet tubicol Ficopomatus enigmaticus. Acest habitat este populat de licheni (Verrucaria sp. Recife biogenice de Mytilus galloprovincialis. bivalvele Mytilaster şi Mytilus.) cresc şi mai mult complexitatea acestui habitat. Stânca mediolitorală inferioară este situată în partea inferioară a zonei de spargere a valurilor şi este acoperită de apă în cea mai mare parte a timpului. Cap Tuzla şi 2 Mai – Vama Veche. formând un suport dur supraînălţat faţă de sedimentele înconjurătoare (mâl. 19 . crabii Pachygrapsus marmoratus şi Eriphia verrucosa. ce sunt constituite din bancuri de midii.). Ele apar pe substrat sedimentar. iar molusca Mytilaster lineatus şi crustaceul Balanus improvisus pot forma centuri dense. fiind udată intermitent de valurile mai înalte. liniştite şi cu salinitate variabilă.1931) Giaccone 1993.

alte alge brune şi roşii folioase şi filamentoase. diferite de cele ale habitatului înconjurător. cel mai probabil. hidrozoare.24 1) Structurile submarine constau în plăci de gresie. ridicată. dar continuă în adâncime mult dincolo de limitele acesteia. Nu toate aceste depresiuni sunt create de emisii de gaze. polichete. atunci pot fi prezente macroalge marine precum Laminariales. Animalele ce îşi caută adăpost în numeroasele crevase contribuie la sporirea biodiversităţii.Stânca infralitorală cu alge fotofile pătrunde în adâncime până la maxim 10 m. precum porifere. Animale: Recife cu emisii de bule – O mare diversitate de nevertebrate. PAL. gastropode. Cel de-al doilea tip constă în structurile de carbonaţi din “ciupituri”. Fauna cuprinde numeroase specii de spongieri. Bancuri infralitorale de argilă tare cu Pholadidae. Formaţiunile sunt presărate cu orificii care emană gaz în mod intermitent. multe nu conţin structuri substanţiale de carbonaţi şi din acest motiv nu sunt incluse în acest habitat. acoperind suprafeţe mici dispuse fragmentar de-a lungul ţărmului. echinoderme. Primul tip de structuri submarine este cunoscut sub denumirea de recife cu emisii de bule. Stânca infralitorală cu Mytilus galloprovincialis pătrunde în adâncime până la maxim 28 m. polichete. precum şi 20 . 1180 Structuri submarine create de emisiile de gaze [Submarines structures made by leaking gases] CLAS. care sunt situate la adâncimi variabile. la limita inferioară a platformelor stâncoase. decapode. “Ciupituri” . având o adâncime de maximum 45 m şi o lăţime de câteva sute de metri. Comunităţile bentice constau din nevertebrate specifice substratelor dure şi sunt diferite de habitatul înconjurător.de obicei. Galeriile săpate de bivalvele perforante Pholas dactylus şi Barnea candida conferă acestui recif o mare complexitate tridimensională şi permit instalarea unor elemente faunistice deosebite – de exemplu crabul Brachynotus sexdentatus. de obicei mâlos. precum: surplombe. crustacee şi peşti. Acestea sunt depresiuni de pe funduri moi sedimentare. pavaje şi coloane de până la 4 m înălţime. moluşte. Aceste formaţiuni susţin o zonare a diferitelor comunităţi bentonice constând din alge şi/sau nevertebrate specifice substratelor marine dure. 2) Plante: Recife cu emisii de bule – Dacă structura se încadrează în zona fotică. Habitatul este foarte important prin rolul bancurilor de midii în autoepurarea ecosistemului şi biofiltrarea apelor de îmbăiere din zona litorală. În zona eufotică se suprapune cu reciful precedent. În acest habitat este inclusă o varietate de forme topografice infralitorale. Metanul provine. în special de metan. iar dintre acestea. nici una. antozoare. de asemenea. Diversitatea comunităţii de animale acvatice care trăiesc în mâlul versantului ce înconjoară depresiunea poate fi. Cuprinde numeroase faciesuri (inclusiv cu algele macrofite perene Cystoseira barbata şi Corallina officinalis) şi o mare diversitate algală şi faunistică. coloane şi structuri stratificate asemănătoare frunzelor cu numeroase interstiţii. formate prin agregarea cimentului de carbonaţi rezultat din oxidarea microbiană a emisiilor de gaze. din descompunerea microbiană a resturilor vegetale fosile.: 11.

NrSCI 1 21 . Salsola kali. dezvoltate pe plaje pur nisipoase. incluzând hidrozoare. iar sub formă de muşuroaie şi coloane drepte sau ramificate începând de la 40-50 m adâncime.. Sunt răspândite în tot lungul sectorului românesc al Mării Negre. 2) Plante: Cakile maritima.. Lactuco tataricaeGlaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976.2 1) Formaţiuni de plante anuale sau anuale şi perene.). NrSCI 2 NB Aceste structuri sunt prezente sub formă de plăci şi pavimente de gresii carbonatate începând de la adâncimea de 10 m.p. HdR Veg Fără vegetaţie cormofitică. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Potentilla anserina şi. Elymus repens. Glaucium flavum. însă astfel de tipuri de vegetaţie. La Marea Neagră acest habitat include comunităţi cu Cakile maritima şi Argusia (Tournefortia) sibirica. în special în formaţiunile mediteraneene. dar densitatea cea mai mare se înregistrează în dreptul Deltei Dunării. după caz. ophiuride şi gastropode. extinzându-se mult spre adânc în zona anoxică. Euphorbia paralias. HdR R1601 Veg Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. ar trebui considerate. Eryngium maritimum. În sedimentul moale din jurul “ciupiturilor” sunt prezente nematode. Polygonum spp. “Ciupituri” – nevertebrate specifice substratului dur. Euphorbia peplis. PAL. Salsolo-Euphorbietum paralias Pignatti 1952 salsoletosum ruthenicae Pop 1985. Dimensiunile şi complexitatea acestor formaţiuni cresc odată cu adâncimea. ca parte a habitatului 2110 (dune mobile embrionare). antozoare. Faleze şi ţărmuri stâncoase 1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului [Annual vegetation of drift-lines] CLAS. ocupând depozite de material grosier adus de curenţii marini şi pietrişuri bogate în materie organică azotată (Cakiletea maritimae p.numeroase specii de peşti. 3) Siturile propuse pentru acest habitat pot include comunităţi de Cakiletea maritimae dezvoltate pe pietriş sau pe substrate mixte de pietriş şi nisip (aceste amestecuri fiind adesea foarte dinamice şi variabile). 3) Recifele cu emisii de bule pot fi întâlnite în asociere cu tipurile de habitat ”bancuri de nisip permanent submerse la mică adâncime” (1110) şi “recife” (1170). polichete şi crustacee.: 17. În special polichetul Polycirrus norvegicus şi bivalva Kellia suborbicularis sunt speciile asociate cu recifele cu emisii de bule. Atriplex spp.

11 – Pajişti de brâncă (Thero-Salicornietalia): specii anuale (Salicornia spp. marina. Suaedetum maritimae Soó 1927. în special Chenopodiaceae. Suaeda maritima. din regiunea Panonică până în Extremul Orient.. PAL.Mlaştini şi pajişti sărăturate atlantice şi continentale 1310 Comunităţi de Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile mâloase şi nisipoase [Salicornia and other annuals colonising mud and sand] CLAS. 15. care colonizează porţiunile mâloase sau nisipoase. R1518. 2) Plante: 15.Salicornia spp. pe soluri de tip solonchak. ghirin (Suaeda maritima). Suaedo-Kochietum hirsutae (Br. Artemisia santonicum. S. 1977.. Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. periodic inundate. din genul Salicornia sau graminee. ale mlaştinilor sărăturate marine sau interioare. Hordeetum maritimi Şerbănescu 1965. Saginetea maritimae. Lepidium latifolium.: 15. ce colonizează zonele mâloase în curs de uscare ale depresiunilor umede ale stepelor şi mlaştinilor sărăturate (15.). 22 .). Subtipuri: 15. Frankenietea pulverulentae... periodic inundate. Salicornia spp. Atriplex spp.Crypsis spp. sau uneori săricică (Salsola spp. R1515. NrSCI 4 1410 Pajişti sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi) [Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi)] CLAS.14 – Comunităţi central eurasiatice de Crypsis: formaţiuni deschise de graminee anuale din genul Crypsis (Heleochloa). Puccinellio-Spergularietum salinae (Feekes 1936) Tüxen et Volk 1937 atriplicetosum littoralis Sanda et al. R1528 Veg Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Ţopa 1939..5 1) Diverse comunităţi mediteraneene şi vest-pontice (Marea Neagră) de Juncetalia maritimi. Dianthus guttatus. Heleochloëtum schoenoidis (Soó 1933) Ţopa 1939. Diverse asociaţii sunt descrise la punctul 2) cu speciile lor de plante caracteristice. Spergularia media. Formaţiuni ce colonizează zonele mâloase. SuaedoSalicornietum patulae (Brullo et Furnari 1976) Géhu 1984. PAL.-Bl. 15. R1527. ale mlaştinilor sărăturate costiere şi bazinele sărăturate continentale. Cyperus pannonicus.14 . Thero-Salicornietea.1 1) Formaţiuni compuse mai ales sau predominant din specii anuale. HdR R1511. Acorelletum pannonici Soó 1939. Chenopodium spp. Salsoletum sodae Slavnič (1939) 1948. 1928) Ţopa 1939.11 .A) din Eurasia.: 15.

: Artemisio santonici-Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Géhu et al. Plantago maritima. Blackstonia imperfoliata. T. Hordeum hystrix. Frankenia hirsuta. Agropyron elongatum. Peucedanum officinale. Trifolium fragiferum. şi comunităţi de plante anuale din lacurile sărate. Festuca pseudovina. Leuzea altaica (syn. Pholiurus pannonicus.53 – pajişti mediteraneene halo-psamofile (Plantaginion crassifoliae). Juncetum littoralis Popescu et al. 2) Plante: Artemisia santonicum. Carex divisa. Triglochin maritima. 2) Plante: Juncus maritimus. PAL. Aster tripolium.51 – mlaştini sărăturate de pipirig înalt. Aster tripolium. L. H. dominate de Juncus maritimus şi/sau J. Aceste tipuri de habitate au origine parţial naturală şi parţial determinată de influenţa distinctă a păşunatului bovinelor. 15. care sunt influenţate în mare măsură de un climat panonic cu temperaturi extreme şi ariditate estivală. NrSCI 1 Stepe continentale pe substrate bogate în săruri şi gips 1530* Mlaştini şi stepe sărăturate panonice [Pannonic salt-steppes and salt-marshes] CLAS. Ranunculus ophioglossifolius (15. Aeluropus littoralis. acutus. Vegetaţia halofitică constă în comunităţi de plante din depresiuni şi stepe sărăturate uscate. Ranunculus sardous. Scorzonera cana.Subtipuri: 15. acutus. Juncus gerardii. HdR R1501 Veg Juncetum littoralis-maritimi Sanda et al. Carex extensa. michelianum. Teucrio-Schoenetum nigricantis Sanda et Popescu 2002. Orchis coriophora subsp. Halimione verrucifera (syn.52 – mlaştini sărăturate de pipirig scund. 15. cu zonare tipică. Beckmannia eruciformis. bogate în specii de plante anuale şi în leguminoase (Trifolion squamosi). lacuri superficiale şi mlaştini sărăturate panonice şi pontosarmatice. C. Puccinellia peisonis. pajişti sărăturate umede. rogoz şi trifoi (Juncion maritimi) şi pajişti umede din spatele litoralului. Îmbogăţirea în săruri a solului se datorează evaporării intense a apei freatice în timpul verii. Nitraria schoberi. Cyperus pannonicus. Obione verrucifera). Lepidium latifolium.A1. fragrans (15. Scorzonera parviflora. Petrosimonia triandra. J. 1992 (syn.: 15.52).A2 1) Stepe. Lepidium crassifolium.51). Carex distans. Plantago tenuiflora. 23 .53). Taraxacum bessarabicum. Merendera sobolifera. Salicornia prostrata. Puccinellia limosa. orientalis. mucronata. periodic inundate. L. 1994). Artemisia pontica. Halocnemum strobilaceum. Zingeria pisidica. Cynodon dactylon. Achillea collina. divisa. 1998. Plantago crassifolia. 15. Festuca arundinacea subsp. Taraxacum bessarabicum. Juncetum maritimi (Rübel 1930) Pignatti 1953. Limonium meyeri. Samolus valerandi (15. Plantago cornuti. Trifolium squamosum. gmelini. Iris halophila. Aster sedifolius. Camphorosma annua. maritimum. Hordeum nodosum. depresiuni. salina). Scorzonera austriaca var.

Triglochini maritimae-Asteretum pannonici (Soó 1927) Ţopa 1939. 2007). Caricetum distantis Rapaics 1927. 1998.Callimorpha quadripunctaria. Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Ţopa 1939. Panurus biarmicus. et Balas 1958. Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. 1964. 1987. HdR R1502-R1510. Triglochini palustrisAsteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Ranunculetum sardoi (Oberd. Ardea purpurea.: StaticetoArtemisietum monogynae (santonicum) Ţopa 1939 inclusiv subas. Heleochloëtum alopecuroidis Rapaics ex Ubrizsy 1948. Camphorosmetum monspeliacae (Ţopa 1939) Şerbănescu 1965. Aeluropo-Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975. Porzana parva. 1959.n. Nitrario-Artemisietum maritimae Mititelu et al. Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Carici distantis-Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Achilleo-Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. R1529R1533 Veg Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Ţopa 1939. Artemisio santonici-Festucetum pseudovinae (Magyar 1920) Soó (1933) 1945. 2001 (inclusiv subas. Lycaena dispar. R1516. AeluropoSalicornietum Krausch 1965. 2000. Bassietum sedoidis (Ubrizsy 1948) Soó 1964. Puccinellietum distantis Soó 1937. Borhidi 1996. Peucedano officinalis-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968 (syn. (1979) 1980. Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Limonio bellidifolii-Puccinellietum convolutae Ştefan et al. Limonio gmelini-Artemisietum monogynae Ţopa 1939 (syn. R1519-R1526. Acrocephalus melanopogon. Ixobrychus minutus. asteretosum oleifolii Ştefan et al. Plantaginetum schwarzenbergianae-cornuti Borza et Boşcaiu 1965.: Peucedano officinalis-Asteretum sedifolii Soó 1947 corr. Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. R1512-R1514. Limonio-Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl 1934) Wendelberger 1943. Platalea leucorodia.Helicopsis striata austriaca. Trifolio fragiferi-Cynodontetum Br. parapholietosum incurvae Ştefan et al. Zingerietum (Agrostietum) pisidicae Buia et al.Animale: Moluşte . Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (syn. 2001).: Agrostio-Beckmannietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Aythya nyroca.Bl. Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae Sanda et al. Artemisio-Petrosimonietum triandrae Soó 1927. R1517. Agropyretum elongati Şerbănescu (1959) 1965. Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. PholiuroPlantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelberger 1943. Puccinellio-Salicornietum Popescu et al. Caricetum divisae Slavnič 1948. Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. 1957) Pass. Păsări Botaurus stellaris.) Şerbănescu 1965. Aeluropo-Puccinellietum gigantei Ştefan et al. Insecte .Spermophilus citellus. Mamifere . Borhidi 1996). NrSCI 21 24 .

: 16. R1610. otites. Leymus sabulosus. S.211 1) Formaţiuni costiere reprezentând primele stadii ale formării dunelor.25) şi depresiunile umede interdunale (16. Aperetum maritimae Popescu et al.Elymus farctus (Agropyron junceum). Carex colchica. NrSCI 1 2130* Dune fixate de coastă cu vegetaţie erbacee (dune gri) [Fixed coastal dunes with herbaceous vegetation (grey dunes)] CLAS. Secali sylvestris-Brometum tectorum Hargitai 1940.22B – Dune fixate pontice – dune fixate de pe coastele Mării Negre. Eryngium maritimum.221 până la 16. şi de tapete de licheni şi muşchi. Vegetaţia poate fi reprezentată de pajişti închise.Sporobolus pungens.: 16. sau poate fi dominată de muşchi şi licheni. Medicago marina. R6404 25 . şi ţărmul Mării Nordului şi al Mării Baltice. sau de o bordură situată înspre mare la baza dunelor înalte. 16. Ononis repens. PAL. Brometum tectorum Bojko 1934. 16. R1605 Veg Elymetum gigantei Morariu 1957. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. Galium verum. Myosotis ramosissima. 1980. R1604. de pajişti deschise formate din specii anuale. Subtipuri: 16.22B 1) Dune fixate. Mării Nordului şi Mării Baltice 2110 Dune mobile embrionare [Embryonic shifting dunes] CLAS. formate din specii perene. 2) Plante: 16. Muşchi . stabilizate şi colonizate de pajişti mai mult sau mai puţin închise. Cerastium spp. conţinutul de calcar (Ca2+) poate varia foarte mult şi în general se reduce odată cu vârsta şi desfăşurarea succesiunii spre sistemele de dune brune (dune cu lande). constituite de ondulaţii sau suprafeţe de nisip înălţate ale plajei superioare.2111 . R1611. 3) Tufărişurile de dune (16. 2) Plante: Bromus hordeaceus. Silene conica. Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al.Tortula ruraliformis. Secali sylvestris-Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Dune similare apar şi de-a lungul coastelor Mării Negre. Gentiana cruciata. de pe coastele Atlanticului (şi Canalul Mânecii) între Strâmtoarea Gibraltar şi Capul Blanc Nez.DUNE DE NISIP COSTIERE ŞI CONTINENTALE Dune marine de pe coastele Atlanticului. Trifolium scabrum. PAL.2112 .. HdR R1603.3) cu vegetaţie distinctă formează complexe strâns legate cu dunele gri lipsite de vegetaţie lemnoasă. 1980. Koeleria spp. Licheni Cladonia spp.. HdR R1602. R1609.227. Euphorbia peplis.

1973. Hydrocotylo.3) ale depresiunilor interdunale. mai ales 54.Veg Koelerio glaucae-Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. 26 . pe soluri cu salinitate scăzută. 16.2H. 54. fiind ameninţate de scăderea nivelului pânzei freatice. Subtipuri: 16. HdR Veg Calamagrostio epigeji-Hippophaëtum rhamnoidis Popescu et al. 54.31 – Bălţi interdunale (Charetum tomentosae. 22. 2001. 16.31. 54. 54.31 până la 16.n. 1986.1. 16. Scabioso argenteae-Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965 (inclusiv subas.Baldellion): formaţiuni pioniere de nisipuri umede şi margini de bălţi interdunale. atât uscate cât şi umede. plantaginetosum cornuti Ştefan et al. NrSCI 2 2160 Dune cu Hippophaë rhamnoides [Dunes with Hippophaë rhamnoides] CLAS.: 16.49).21.2. Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji Popescu et Sanda 1978.4.33 – Mlaştini interdunale: formaţiuni mlăştinoase calcifile şi.p. NrSCI 2 2190 Depresiuni umede interdunale [Humid dune slacks] CLAS. 37. 53.34 – Pajişti interdunale: pajişti umede şi desişuri de pipirig (vezi 37. HdR R1606 Veg Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris Mitetelu et al.35 – Stufărişuri şi rogozişuri de depresiuni interdunale: stufărişuri şi comunităţi de rogozuri înalte (cf. 1999). ocazional.251 1) Formaţiuni de cătină albă ce constituie un stadiu premergător colonizării forestiere în depresiuni interdunale. 1960) Popescu et Sanda 1987. Potametum pectinati): comunităţi acvatice (cf. adesea invadate de salcia târâtoare. ephedretosum Sanda et al. Plantaginetum arenariae (Buia et al. Elodeetum canadensis. Hottonietum palustris. Scabioso argenteae-Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987.: 16. 1957 subas. adesea cu sălcii târâtoare (Salix rosmarinifolia). PAL.4) ale ochiurilor de apă dulce interdunale permanente.2.) Dihoru et Negrean 1976. 53. OrchioSchoenetum nigricantis Oberd. 2) Plante: Hippophaë rhamnoides.4) ale depresiunilor interdunale.: Gentiano-Erythraeetum littoralis.32 – Pajişti pioniere interdunale (Juncenion bufonii p. 16. Hippuridetum vulgaris. Depresiunile umede interdunale sunt habitate specializate şi bogate în specii.3 = 16. 53. ocupând părţile cele mai umede ale depresiunilor interdunale. Argusio-Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. acidofile (cf.35 1) Depresiuni umede ale sistemelor dunale. PAL.

Dune continentale vechi şi decalcificate 2340* Dune continentale panonice [Pannonic inland dunes] CLAS. a zonei ecotonale cu uscatul de la marginea lacurilor. furcata. Spergula morisonii. PAL.: 64. bălţilor şi iazurilor. care nu sunt asociate cu complexe de dune. Viola tricolor subsp. Cynodon dactylon. Corynephorus canescens. PAL. comunităţi de licheni pe dune.NrSCI 3 NB Cu excepţia subasociaţiei plantaginetosum cornuti. oligotrofă până la mezotrofă. Pentru stepe şi pajişti stepice pe nisip stabilizat sau pe soluri nisipoase. tricolor.vegetaţie scundă anuală.uscat aparţinând ordinului Littorelletalia uniflorae. pajişti pioniere cu multe terofite.vegetaţie scundă perenă. cenotaxonul OrchioSchoenetum nigricantis corespunde tipului de habitat 7230. HdR R6401 Veg Festuco vaginatae-Corynephoretum Soó 1935. Sunt bine reprezentate în mozaicuri de habitate diferite cu nisipuri dezgolite. Aceste două unităţi pot creşte împreună în strânsă asociere sau separat. şi a zonei ecotonale apă . Alyssum montanum subsp. gmelinii. 27 . pajişti deschise şi închise. cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea [Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoëto-Nanojuncetea] CLAS. 3) Aceste complexe de habitate includ o varietate de comunităţi de plante şi microsituri particulare. vezi habitatul 6260 (34. Thymus serpyllum. a malurilor lacurilor. În trecut larg răspândite ca urmare a recoltării fânului şi păşunatului.31 şi 22.71 1) Dune continentale ale Câmpiei Panonice şi ale bazinelor învecinate. NrSCI 1 HABITATE DE APĂ DULCE Ape stătătoare 3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe. C.12 x 22. Numai aceste complexe de habitate ar trebui considerate sub această titulatură. sau care creşte în timpul uscării periodice a acestor ape stătătoare: clasa IsoëtoNanojuncetea.12 x 22. Cerastium semidecandrum.A1). iazurilor şi bălţilor.32 .: 22. 22. amfibie. cu soluri sărace în nutrienţi.32) 1) 22. pionieră. Speciile caracteristice de plante sunt în general efemerofite pitice. Bassia laniflora.31 . acvatică până la amfibie. 2) Plante: Cladonia convoluta.12 x (22.

NrSCI 16 3140 Ape dure oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp.. Sparganium minimum.31: Littorella uniflora. [Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. în depresiuni umede interdunale (vezi 16.44 1) Lacuri şi bălţi destul de bogate în baze dizolvate (pH adesea 6-7) (21. C. 1957. Tolypelletum proliferae Krause 1969.12 sau 22. bogate în baze (pH adesea >7. mai mult sau mai puţin tulburi. 22. în mod special bogate în baze dizolvate (pH de obicei > 7). adesea înconjurate de diverse mlaştini eutrofe şi turbării cu pin silvestru. R2212. Cyperus fuscus. Luronium natans. cu 28 .2) Plante: 22. Juncetum bufonii Felföldy 1942. foarte limpezi. inclus în Anexa I).421) 1) Lacuri şi iazuri cu ape de culoare gri închis către albastru-verzui. Elatine spp.41 sau 22. PAL. Cypero-Limoselletum Kornek 1960. HdR R2211.: (22.12) sau cu ape majoritar albastre-verzui. de asemenea. cu conţinut sărac (către moderat) de nutrienţi.15). Centunculus minimus. bulbosus.] CLAS..12 x 22.12 x 22. C. michelianus.5) (21. Charetum braunii Coriolan 1957. lipsite periodic de vegetaţie din cauza distrugerii acesteia prin călcare.15) x 22. 2) Plante: Chara spp. Juncus bufonius. În regiunea boreală acest tip de habitat include mici bălţi turboase (‘gyttja’) oligo-mezotrofe bogate în calciu. Limosella aquatica. Eleocharidetum acicularis Koch 1926 em. Nitella spp. covoare de alge. Eleocharis acicularis. nu ar trebui incluse. Zonele cu un regim hidrologic variabil. Limosello-Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. flavescens. HdR R2201 Veg Nitelletum gracilis Coriolan 1957. Eleocharis ovata. 3) Acest tip de habitat s-ar putea dezvolta. PAL.32: Lindernia procumbens. Fundul acestor ape nepoluate este acoperit cu carofite. NrSCI 7 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie de Magnopotamion sau Hydrocharition [Natural eutrophic lakes with Magnopotamion or Hydrocharition-type vegetation] CLAS. Chara şi Nitella.13 x (22. cu un covor dens de Chara. Dichostylido michelianae-Gnaphalietum uliginosi Horvatič 1931. Centaurium pulchellum. Scirpus setaceus.32 în 2190. Lychnothamnetum barbati IonescuŢeculescu 1967. Oberd. Schoenoplectus supinus. R2213 Veg Cyperetum flavescentis Koch ex Aichinger 1933.: 22. Juncus bulbosus subsp.

ferigi (Azolla). Trapetum natantis Kárpati 1963. Spirodeletum polyrhizae Koch 1941.. Nymphaea candida. U. Potamogetonetum pectinati Carstensen 1955. Spirodelo-Aldrovandetum Borhidi et Komlódi 1959. 2) Plante: Utricularia spp. Gőrs 1977. Hepaticae (Riccia spp. vulgaris. deschise. Drepanocladus spp. Spirodela spp.. Utricularia australis. rostrata.: Hydrocharitetum morsus-ranae van Langendonck 1935). Potamogetonetum nodosi (Soó 1960) Segal 1964. Potametum natantis Soó 1927. Zannichellietum pedicellatae Nordh. Pott 1992. Marsilleaetum quadrifoliae (natantis) Burescu 2003. HdR R2207 Veg Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae Koch 1926. R2205. Carex lasiocarpa. Spirodelo-Salvinietum natantis Slavnič 1965. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Ricciocarpetum natantis (Segal 1963) Tüxen 1974. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em.. Polygonetum amphibii (natantis) Soó 1927. Comunităţile de plante aparţin ordinului Utricularietalia. Lemnetum gibbae Miyawaki et Tüxen 1960. Lemno-Spirodeletum Koch 1954. Nymphaeetum albocandidae (Hejny 1950) Passarge 1957 subas.: 22. Potamo perfoliatiRanunculetum circinati Sauer 1937.Potamogeton lucens. în general pe soluri turboase în mlaştini sau pe lande cu evoluţie naturală spre turbării. R2204.). cu asociaţii de broscariţă (Magnopotamion). în ape adânci. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Riccietum fluitantis Slavnič 1956 em. Najadetum minoris Ubrizsy 1941. Tüxen 1974. Lemno-Salvinietum natantis Miyawaki et Tüxen 1960. Potamo-Ceratophylletum submersi Pop 1962. LemnoUtricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. P.14 1) Lacuri şi iazuri naturale cu apă brună datorită turbei şi acizilor humici. Rhynchospora alba. Magnopotamion . specii de Sphagnum. Lemno-Hydrocharitetum morsus-ranae (Oberd. Ricciocarpus spp.Lemna spp. Sparganium minimum. nymphaeetosum candidae Ştefan 29 . Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962.. NrSCI 24 3160 Lacuri şi iazuri distrofice naturale [Natural dystrophic lakes and ponds] CLAS. Potamogetonetum crispi Soó 1927. R2206 Veg Lemnetum minoris Soó 1927. de la 3 până la 6. Stratiotes aloides. Hydrocharis morsus-ranae. Animale: Odonate (libelule zigoptere şi anizoptere). pH-ul este adesea scăzut.comunităţi din Hydrocharition ce plutesc liber la suprafaţă sau. Wolffia spp. 2) Plante: Hydrocharition . Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Ceratophylletum demersii Hild 1956. Wolffietum arrhizae Miyawaki et Tüxen 1960. HdR R2202. C. R2203. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. PAL. perfoliatus. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930 (syn. 1954 em.) Passarge 1978. Lemno-Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. Aldrovanda vesiculosa. Nuphar lutea..

221 – Grupări deschise de plante pioniere erbacee sau sufrutescente.: 22. Gypsophila repens. uneori în staţiuni depresionare la altitudini mai mici (Epilobion fleischeri p. 3) Exemplele din Ungaria (de exemplu. Butomus umbellatus. depozitele de pietriş ale pâraielor cu regim hidrologic de tip alpin.Dryas octopetala. 2) Plante: 24.). Erigeron acris. ce izvorăsc în munţii înalţi (Epilobion fleischeri p.221 şi 24. 24. thermalis din apele geo-termale (unitatea 66.: 24. Trapo-Nymphoidetum Oberd. bryoides. care colonizează depozitele de pietriş ale pâraielor care au un regim hidrologic de tip alpin. 1997. PAL.43113 1) Formaţiuni de Nymphaea lotus var. Gypsophila repens.222 – Grupări deschise sau compacte de plante pioniere erbacee sau sufrutescente. Rumex scutatus. alpestris. ce colonizează.Chondrilla chondrilloides. Saxifraga aizoides. precum şi în etajele alpin şi subalpin ale munţilor mai înalţi din regiunile situate mai la sud. Animale: moluşte (gastropode) – Melanopsis parreyssi. Calamagrostis pseudophragmites. NrSCI 1 Ape curgătoare 3220 Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora [Alpine rivers and the herbaceous vegetation along their banks] CLAS.94) ale Lacului Peţea.p.222 1) 24. Trifolium palescens. Rhacomitrium canescens. Epilobium dodonaei. Alisma plantago-aquatica.221 . Ceratophyllum demersum. Sparganietum minimi Schaaf 1925. 30 . HdR R2209 Veg Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Phragmites australis. 24. Dryas octopetala. NrSCI 10 31A0* Ape termale din Transilvania cu dreţe (Nymphaea lotus) [Transylvanian hotspring lotus beds] CLAS. Agrostis gigantea. Erucastrum nasturtiifolium. în vestul României.. Sparganium erectum subsp. PAL. cu debit maxim în timpul verii. cu debit maxim în timpul verii. la Budapesta) sunt consecinţa introducerii artificiale a lui Nymphaea lotus. Fumana procumbens. Anthyllis vulneraria subsp. S. 1957. Calamagrostion pseudophragmitis). formate în munţii din nordul zonei boreale şi partea inferioară a zonei arctice.222 .p. 2) Plante: Nymphaea lotus var. neglectum. thermalis. bogate în specii montane. peşti – Scardinius racovitzai. Euphorbia cyparissias. pe dealuri şi uneori câmpii. Aethionema saxatile.et al. în etajele montan şi submontan.

R5418. Conyza canadensis. adică cu debit maxim în timpul verii. Hieracium piloselloides. Hippophaë rhamnoides.: 24. 2) Plante: Myricaria germanica. printre altele. daphnoides. Cardaminetum opizii Szafer et al.. Myricaria germanica şi Salix spp. Carici remotae-Calthaetum laetae Coldea (1972) 1978. ce invadează formaţiunile erbacee ale tipurilor 24. daphnoides. Salix elaeagnos.224 x 44. pe depozite de pietriş ale cursurilor de apă montane şi boreale nordice. PAL. Salicetum elaeagnipurpureae Sillinger 1933. purpurea subsp. HdR R4415 Veg Salici purpureae-Myricarietum Moor 1958. HdR R5416. cu debit maxim în timpul verii. Formaţiuni de Salix elaeagnos. NrSCI 24 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane [Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica] CLAS. HdR R4417 Veg Hippopho-Salicetum elaeagni Br. S. purpurea subsp.. 2000. purpurea. S. Alnus spp. R5423 Veg Calamagrostietum pseudophragmitis Beldie 1967. et Volk 1940. NrSCI 20 31 . nigricans şi Hippophaë rhamnoides pe depozitele înalte de pietriş fluvial din văile alpine şi perialpine.-Bl. Pritzelago alpina.: 24. gracilis. cu regim hidrologic de tip alpin. sunt caracteristice (Salici-Myricarietum). Philonotido-Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991. gracilis. S. 1923.111 1) Comunităţi formate din tufe joase de specii pioniere. Calamagrostis pseudophragmites. NrSCI 18 3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix elaeagnos de-a lungul cursurilor de apă montane [Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix elaeagnos] CLAS. care au un regim hidrologic de tip alpin. Betula spp. S. daphnoides şi Hippophaë rhamnoides. 2) Plante: Salix elaeagnos. PAL. S. Swertio punctatae-Saxifragetum stellaris Coldea (1995-1996) 1997. daphnoides şi Myricaria germanica.222 pe depozite de pietriş bogate în nămol fin ale cursurilor de apă montane şi boreale nordice.Campanula cochleariifolia. S. Caltho laetaeLigularietum sibiricae Ştefan et al.. S. S. purpurea subsp.112 1) Desişuri sau tufărişuri înalte de Salix spp. S. Chrysosplenio alpiniSaxifragetum stellaris Pawł.223 x 44. gracilis. şi plantule de Salix elaeagnos.221 şi 24. R5420. et Walas 1949.

HdR R2208 Veg Ranunculetum aquatilis (Sauer 1947) Géhu 1961. din alianţele Chenopodion rubri p. şi Bidention p. Pentru a înlesni conservarea acestor comunităţi. PAL. şi Bidention p. Callitrichetum palustris (Dihoru 1975) Burescu 1999. această vegetaţie se dezvoltă puţin sau poate fi total absentă.: 24.. [Rivers with muddy banks with Chenopodion rubri p. NrSCI 15 32 .p. R.3260 Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan. Bidens tripartita.4 1) Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan.p. Myriophyllum spp. Potamogeton spp. 3) Acest habitat este uneori asociat cu comunităţile de Butomus umbellatus de pe maluri. Dacă condiţiile nu sunt favorabile. 2) Plante: Chenopodium rubrum.52 1) Maluri nămoloase ale râurilor din zona de câmpie până în etajul submontan.p. Hottonietum palustris Tüxen 1937. Echinochloo-Polygonetum lapathifolii Soó et Csűrös 1974 (inclusiv subas. Callitriche spp.: 24. Polygono lapathifolii-Bidentetum Klika 1935.. cu vegetaţie pionieră anuală. NrSCI 16 3270 Râuri cu maluri nămoloase. PAL. 2) Plante: Ranunculus trichophyllus.p. chlorocyperetosum glomerati Burescu 1999). in Tüxen 1950. R. HdR R5312 Veg Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm. cu vegetaţie din Chenopodion rubri p. nitrofilă. Primăvara şi la începutul verii. R.p. penicillatus. vegetation] CLAS.. cu o dezvoltare anuală târzie sau neregulată. Zannichellia palustris. Este important să se ţină cont de acest aspect în procesul de selecţie a siturilor de importanţă comunitară. Xanthio strumarii-Bidentetum tripartitae Timár 1947. R. 3) Acest habitat se întâlneşte în strânsă asociere cu populaţii dense ale genului Bidens sau ale unor specii de neofite. peltatus.. and Bidention p. Polygonum lapathifolium. cu vegetaţie submersă sau natantă din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion (nivel scăzut al apei în timpul verii) sau muşchi acvatici. aquatilis. Fontinalis antipyretica. acest habitat de maluri nămoloase se prezintă fără nici un fel de vegetaţie (ea dezvoltându-se mai târziu în timpul anului). Sium erectum. penicillatus subsp.p. cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion [Watercourses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and Callitricho-Batrachion vegetation] CLAS.51). Xanthium sp. fluitans. este important să se ia în considerare maluri cu lăţimi între 50 şi 100 m şi chiar porţiuni fără vegetaţie (24. Bidentetum cernui (Kobenza 1948) Slavnič 1951.

42 . HdR R3112 Veg Vaccinio-Callunetum vulgaris Büker 1942 (syn. din nordul şi vestul Insulelor Britanice. care este caracteristică alianţei Bidention.Vaccinium spp. Pirineilor şi Cordilierei Cantabrice. de obicei cu Calluna vulgaris. Loiseleurio-Vaccinion. Subtipuri: 31. cu Arnica montana şi Calluna vulgaris Ghişa et al.l.41 . specii de Vaccinium sau alte ericacee prostrate.p.). podzolice. Caucaz şi sistemul himalaian. Carpaţilor. 1970). specie originară din America de Nord şi invazivă în Europa! Aceasta a fost înlocuită cu Bidens tripartita. Calluno-Genistion pilosae p. centrală şi nordică. tufărişuri pitice de Dryas din Insulele Britanice şi Scandinavia. Lande bogate în specii de Vaccinium. însoţite de licheni. Tapete foarte joase..a. 31. TUFĂRIŞURI ŞI LANDE TEMPERATE 4030 Lande uscate europene [European dry heaths] CLAS.p.Lande submontane de Vaccinium-Calluna. în climatele umede.4 1) Formaţiuni arbustive scunde. Tufărişuri dominate de Rhododendron spp. lanţul munţilor hercinici şi etajele mai joase ale Alpilor.Tufărişuri acidofile de rododendron. Calluna vulgaris. Subtipuri: 31. Pirinei. în staţiuni vântuite şi în general lipsite de zăpadă. Dryas octopetala. lanţul balcanic.2 1) Lande mezofile sau xerofile pe soluri silicatice. pe podzoluri acide din Alpi. PAL. atlantic şi subatlantic. Rhododendro-Vaccinion.NB În manualul EUR 27 este indicată ca şi carasteristică Bidens frondosa. dominate de ericacee. specii de drob şi grozamă (Cytisus spp..: 31. pitice sau prostrate din etajele alpin şi subalpin ale munţilor din Eurasia. lanţul pontic. PAL.): Vaccinio myrtilli-Callunetum s. NrSCI 7 4060 Tufărişuri alpine şi boreale [Alpine and Boreal heaths] CLAS. uneori cu pini pitici.21 . din etajul alpin al munţilor înalţi din sistemul Alpilor. de Loiseleuria procumbens..Tufărişuri alpine pitice vântuite de ericacee. as. Agrostio-Callunetum Resmeriţă et Csűrös 1966. (Vaccinion vitis-idaeae p. ienuperi pitici.: 31.: Nardo-Callunetum Csűrös 1964. 2) Plante: 31. adesea cu Vaccinium spp. ale câmpiilor şi munţilor de mică altitudine din Europa vestică. Carpaţi. i. munţii Dinarici.21 . monostratificate. Genista spp. 33 .

31. munţilor zonei Pelagonice (la sud de graniţa greco-macedoneană se întind munţii Tzena. în special al Alpilor meridionali. care sunt. Falakron şi Rodopi).47 – Tufărişuri alpine de strugurii ursului. munţii zonei Helenice. expuse la îngheţ. în munţii thessalieni. gracilis. Apeninilor de nord.l. 31. lanţul pontic şi munţii Caucaz. 31. 31.p. subalpin şi local. munţilor moeso-macedonieni (inclusiv Athos). Pino-Juniperion sabinae p. lanţului balcanic.a. De asemenea. Rodopilor (la sud de Slavianka-Orvilos. în munţii palearctici sudici. munţilor Dinarici.. V. C. Pino-Cytision purgantis p. mai puţin extreme decât cele ce caracterizează zonele unde domină comunităţile de la 31. uliginosum s. Apeninilor de nord şi centrali. munţilor Pind nordici. Empetro-Vaccinietum uliginosi.41 . Rodopilor. Tufărişuri pitice dominate de Empetrum hermaphroditum..43 – Tufărişuri montane de ienupăr pitic. vitis-idaea şi. V. 2) Plante: 31.44 – Tufărişuri de Empetrum-Vaccinium din munţii înalţi.Loiseleuria procumbens. Juniperion nanae. 31. munţilor thessalieni. munţilor Dinarici. Pangeon. în regiunile boreale şi în avanposturile izolate ale coastei Atlanticului. Rhythidiadelphus triquetrus) şi licheni (Cetraria islandica. V.Rhododendron myrtifolium 34 . local.49 . Carpaţilor. 31. Pirineilor. Sunt mai bogate în specii de pajişti decât comunităţile de la 31.41. din munţii înalţi palearctici.p.. cu Vaccinium myrtillus.4A – Tufărişuri subalpine pitice de afin. munţilor moeso-macedonieni. Empetrum nigrum. Spre deosebire de formaţiunile de la 31. munţilor zonei Pelagonice.p. Masivului Central.44 sunt evident bistratificate. Carpaţilor sudici. Pinovon şi Kajmakchalan) şi Olimp. munţilor Jura.Tapete montane de arginţică. Vaccinium myrtillus are rolul dominant. lanţului balcanic. lanţul balcanic. cele de la 31. montan ale Alpilor. stellaris. rangiferina. în locul speciilor Vaccinium uliginosum şi Empetrum hermaphroditum. Menikion. Cladonia arbuscula.. Tufărişurile scunde de Genista spp. Peltigera aphthosa) din etajul subalpin al Alpilor.31. din etajul subalpin. C. Carpaţilor. Mugo-Rhodoretum hirsuti p. mai ales în Apeninii centrali şi de nord. Diphasiastrum alpinum). Tapete de Arctostaphylos uva-ursi sau Arctostaphylos alpina în etajele alpin.p. mai ales pe substraturi calcaroase. Pirineilor. vitis-idaea şi Lycopodiaceae (Huperzia selago.44 şi adesea iau aspectul de pajişti alpine cu tufe pitice. Tufărişuri pitice dominate de Vaccinium din etajul subalpin al munţilor sud-europeni. cu Arctostaphylos alpina. Vaccinium uliginosum.42 . Tufărişuri pitice sub formă de tapete de Dryas octopetala. Vaccinium myrtillus. Apeninilor. Pleurozium schreberi.41. muşchi (Barbilophozia lycopodioides. în orice caz. sau Chamaecytisus spp. C. i. Hylocomium splendens. la altitudini mari. Vaccinium spp.4B – Tufărişuri montane de specii de drob şi grozamă.46 – Tufărişuri de Bruckenthalia. De obicei formaţiuni dense de ienuperi prostraţi. Juniperion nanae p. 31. caracteristice staţiunilor relativ vântuite şi lipsite de zăpadă. alpin inferior sau montan al munţilor înalţi din regiunile sudice.

. 1956). Pirin. conţinând chiar unele elemente xero-termofile. as. ce sunt tipice etajului subalpin. Rhodoreto-Juncetum trifidi Resmeriţă 1974 saxifragetosum paniculatae Horeanu et Viţalariu 1991).: Pinetum mugi carpaticum auct.4B . Coldea 1995 (syn. HdR R3101. R3617 Veg Cetrario-Loiseleurietum procumbentis Br. R3115. Apenini. şi de aceea contrastează ecologic cu celelalte asociaţii.Empetrum hermaphroditum. Rhododendro myrtifolii-Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. HdR R3105 Veg Rhododendro myrtifolii-Pinetum mugo Borza 1959 em. Carpaţi. NrSCI 35 NB Juniperetum sabinae apare doar în etajul montan. Melampyro saxosi-Vaccinietum myrtilii Coldea 1990).-Bl. 1962. din partea estică şi uscată a catenei interne a Alpilor.4A – Vaccinium myrtillus. V. Calamagrostio villosae-Pinetum mugo Sanda et Popescu 2002).. 4070* Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti) [Bushes with Pinus mugo and Rhododendron hirsutum (MugoRhododendretum hirsuti)] CLAS. R3107-3109. Rhododendron myrtifolium (syn. Juniperetum sibiricae Raţiu 1965. et al. 2) Plante: Pinus mugo. munţii Dinarici şi zonei Pelagonice învecinate.: CetrarioVaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boşcaiu 1971).... Vaccinium uliginosum 31. cu Nardus stricta şi Bruckenthalia spiculifolia Şerbănescu 1961). 35 . kotschyi).: Juniperetum intermediae Nyár. Rila şi lanţul balcanic.49 . 1939 (syn. 1962 p. 1926 (syn. 1956 n.l. Homogyne alpina. vitis-idaea 31. 1962) Boşcaiu 1971 (syn. R.p.).: Vaccinietum myrtilii Buia et al. Calamagrostis villosa. Achilleo schurii-Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984.Dryas octopetala 31.: 31.Genista radiata. Campanulo abietinae-Vaccinietum (Buia et al.. Campanulo abietinae-Juniperetum Simon 1966 (syn.: Juniperetum nanae Soó 1928. cu Bruckenthalia spiculifolia şi Antennaria dioica Şerbănescu 1961. Boşcaiu 1971 (syn. as. Junipero-Bruckenthalietum Horvat 1936 (syn.31. rom.p.: Rhodoretum kotschyi auct. sud-vestul Alpilor şi munţilor Jura elveţieni. lanţurile estice hercinice. nordul şi sud-estul catenei externe a Alpilor.-Bl.n. uliginosum s.: Loiseleurietum procumbentis Puşcaru et al.5 1) Formaţiuni de jneapăn (Pinus mugo). Juniperetum sabinae Csűrös 1958. R3104. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. Junceto trifidi-Vaccinietum Resmeriţă (1975) 1976 p. VaccinioJuniperetum communis Kovács 1979. de obicei cu Rhododendron spp..44 .Arctostaphylos uva-ursi 31. Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo Hadač 1956. 1956 n. PAL. V.n. R3111. Junipereto-Vaccinietum Puşcaru et al.47 . rom. Empetro-Vaccinietum gaultherioidis Br.

622 1) Formaţiuni de sălcii subarctice şi boreo-alpine din podişul înalt scoţian.6215 – Tufărişuri carpato-hercinice de sălcii. Tufărişuri dominate de sălcii din etajele subalpin.NrSCI 18 NB Rhododendron hirsutum şi R.a. Depresiunea Transilvaniei şi văile şi dealurile adiacente ale Carpaţilor Orientali şi Meridionali şi ale munţilor Apuseni. platoul Moraviei. Jnepenişurile acidofile. montan şi tufărişuri scunde din Carpaţi şi catena estică hercinică a Sudeţilor (Salicetum lapponum. 31. Bruckenthalia spiculifolia şi Soldanella hungarica sensu lato. myrtifolium. ferrugineum nu sunt prezente în România.]. Carpaţi şi masivele asociate.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). PAL.8B3p 1) Tufărişuri scunde caducifoliate cu afinităţi continentale şi submediteraneene din bazinul panonic şi regiunile învecinate. Apar atât pe substraturi carbonatice cât şi silicatice. ultima fiind înlocuită în Carpaţi de specia vicariantă R. alpin şi ocazional. scrub] CLAS. 31.8B12p.6214. R3110 Veg Triseto fusci-Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (syn. 1962).: 31. Salici-Alnetum viridis Čolić et al. munţii Islandei şi Scandinaviei (adesea de-a lungul cursurilor de apă) şi comunităţi similare din Alpi. 31.6211.: 31. inclusiv periferia estică a Alpilor.6215.: Salicetum hastatae Buia et al. 2) Plante: Salix bicolor. [Sub-Arctic Salix spp. HdR R3102.: Crataego-Prunetum fruticosae Sóo 1951) Prunetum tenellae Soó 1947 (syn.: Amygdaletum nanae Soó 1951) 36 . periferia sudică a Carpaţilor nord-vestici. PAL. S.8B14. Salicetum bicoloris Krisai 1978.8B13.p. Pirinei. Include următorii cenotaxoni: Prunetum fruticosae Dziubałtowski 1926 (syn. periferia sudică a bazinului panonic. 31. formând o vegetaţie mozaicată compusă din pajişti stepice (6210) şi elemente floristice de silvostepă sau specii de plante din pajiştile rupicole panonice (6190). fără diferenţialele carpatice Rhododendron myrtifolium. adesea de-a lungul lizierelor de pădure. Tot la acest tip de habitat trebuie incluse şi jnepenişurile pe substrate carbonatice. Salici silesiacae-Betuletum carpaticae [p. Subtipuri: 31. 4080 Tufărişuri subarctice de Salix spp. munţii Cantabrici. NrSCI 12 40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice [Subcontinental peri-Pannonic scrub] CLAS. sunt încadrate în as. pentru care nu există încă o asociaţie descrisă în Carpaţi. până la dealurile şi văile din nordul Peninsulei Balcanice. 1962 (syn. 31. 31. hastata. Piceo-Salicetum silesiacae [i.]). Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo. R3103.

Rosa spinosissima. I. C. R4413 Veg Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae Resmeriţă et Csűrös 1966. Vinca herbacea. Anemone sylvestris.. Aster linosyris. NrSCI 16 NB Asociaţia Alno incanae-Syringetum josikaeae se referă la comunităţi mezohigrofile. spre vest şi. 1984. Jurinea mollis. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). gallica. Corno-Fraxinetum orni Pop et Hodişan 1964. cel puţin până în regiunea Pontică. S. Spiraeetum crenatae Morariu et Ularu 1981. Crataegus monogyna.p. Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (corespunzătoare habitatului românesc R3122) nu a fost indicată la acest habitat. Prunetum fruticosae Dziubałtowski 1926. tomentosus. hirta. 1952 em. Geranium sanguineum. Ceterach officinarum. niger. Spiraea chamaedryfolia. Syringo-Genistetum radiatae Maloş 1972. 37 . R3123-R3127. Stipa dasyphylla. Teucrium polium. Aconitum anthora. C. Acer tataricum. Euonymus verrucosus. Sorbus dacica. Spiraea media. R. Jasminum fruticans. Prunus tenella).: Syringeto-Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Allium sphaerocephalon. Verbascum austriacum. Peucedanum cervaria. SyringoFraxinetum orni Borza 1958 em. pimpinellifolia. Nepeta pannonica. Asparagus officinalis. R3130. S. Cotoneaster integerrimus. ce apar pe văi umede şi care contrastează ecologic cu celelalte asociaţii (mezo)-xerofile enumerate mai sus. R. R3131 p. Amelanchier ovalis.Syringo-Carpinion orientalis Jakucs 1959 Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae Resmeriţă et Csűrös 1966 Spiraeetum crenatae Morariu et Ularu 1981 Syringo-Genistetum radiatae Maloş 1972 Asplenio-Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959 Carici humilis-Sorbetum dacicae Gergely 1962 Corno-Fraxinetum orni Pop et Hodişan 1964 Alno incanae-Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raţiu et al. Buglossoides purpurocaerulea. R3121. Pass. Melica picta. crenata. Syringo-Carpinetum orientalis Jakucs 1959. et Hoffim. R3118. Cerasus fruticosa. Vincetoxicum hirundinaria. Resmeriţă 1972 (syn. 1968. S. C. Paliurus spina-christi. ce depăşeşte zona peripanonică (până în Germania. spre est). Asplenium ruta-muraria. întrucât are o răspândire largă. Inula ensifolia. Asplenio-Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. aria. Paeonia peregrina. Chrysanthemum corymbosum. Alno incanae-Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raţiu et al. cretica. Fraxinus ornus. HdR R3116. Cornus mas. Syringa vulgaris. Phlomis tuberosa. Includerea tufărişurilor de liliac transilvănean la acest tip de habitat este justificată doar de importanţa conservării habitatelor în care creşte endemitul rar Syringa josikaea.: Prunetum nanae Borza 1931. Syringa josikaea. Evonymo-Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. Teucrium chamaedrys. Peucedanum carvifolia. Viburnum lantana. mahaleb. Salvia austriaca. Waldsteinia geoides. Prunetum tenellae Soó 1947 (syn. 1984 2) Plante: Amygdalus nana (syn. Genista radiata. Carici humilis-Sorbetum dacicae Gergely 1962.

tufărişurile de migdal pitic din Moldova sunt atribuite tot asociaţiei panonice Prunetum tenellae Soó 1947 şi prin urmare. R3131 p. Rhamnus catharticus. Orlaya grandiflora.p. Spiraea crenifolia (S. Caragana frutex. Jasminum fruticans. Dianthus nardiformis. Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae Petrescu 2000-2001. Veronica austriaca. Ornithogalum amphibolum. cum sunt asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum şi Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis.: 31. Paeonia tenuifolia.păduri stepice euro-siberiene cu Quercus spp.. 2) Plante: Prunus spinosa. datorită interferenţelor şi adiacenţei dintre regiunea Panonică şi cea Pontică. Paliurus spinachristi. cu Caragana frutex Dihoru et al. tufărişurile din Dobrogea edificate de migdalul pitic trebuie încadrate la habitatul 40C0. M. NrSCI 28 NB Există o suprapunere parţială. 1993. R3129. 38 .l. jankae. care fac parte din habitatul 91I0 . de ordin fitogeografic. Salvia ringens. Chamaecytisus jankae. din zona pădurilor stepice de stejari şi arţar tătăresc (41. 40C0* Tufărişuri caducifoliate ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic deciduous thickets] CLAS.7A3). Crataegus monogyna. Prunus tenella (Amygdalus nana). 1964) Mititelu et al. Asparagus verticillatus. între habitatele 40A0 şi 40C0. Thymus zygioides. Kochia prostrata. 1970. Chiar şi în absenţa unor referinţe fitosociologice clare. crenata).tot habitatului 40A0.7A14). PAL. Medicago minima. Prunetum tenellae s. HdR R3128. as. Astfel. acestea se circumscriu – deocamdată . Habitatul include mai multe comunităţi vegetale cu specii endemice pentru Dobrogea. Genista sessilifolia. din Europa estică (poate chiar Asia centrală) până în Europa centrală. Moehringia grisebachii.În baza cunoştinţelor actuale. R3132 Veg Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et Popescu 1999. tufărişurile de Prunus tenella au un areal întins. cel puţin unei variante pontice a asociaţiei panonice Prunetum tenellae Soó 1947. Crepis sancta şi Paeonia tenuifolia.8B7 1) Tufărişuri caducifoliate ale zonei de stepă cu arbuşti din regiunile pontică şi sarmatică şi ale teritoriilor adiacente din interiorul sau din afara zonei de limita estică a pădurilor de stejari cu Potentilla alba (41. Cele din Dobrogea aparţin probabil unei asociaţii nedescrise încă sau. prima distingându-se prin unele diferenţiale precum Astragalus spruneri. Rhamno catharticaeJasminetum fruticantis (Mihai et al. Bromus inermis. Asphodeline lutea.7A22) şi pădurilor stepice subeuxinice (41.

Cerastium spp. Acestea corespund în principal unor stadii fitodinamice ale succesiunilor din următoarele tipuri de vegetaţie: a) în general. Deschampsia flexuosa. Sedum spp. Poa badensis...: 31. dominate de specii anuale şi suculente tipice pentru Alysso alyssoidis-Sedion albi Oberdorfer & Müller in Müller 1961. Pentru a) specii tipice pentru Festuco-Brometea şi Elyno-Seslerietea. Vaccinium myrtillus. acestea însă nu vor fi luate în considerare. Arabis recta.. Rosa spp.88 1) Formaţiuni de Juniperus communis din zona de câmpie până în etajul montan. ci doar grupări sub formă de rarişti de ienupăr. PAL. sărace în nutrienţi. 3) În unele regiuni ale Belgiei şi Germaniei acest habitat este strâns legat de asociaţii vegetale din Xerobromion şi Mesobromion. Pentru b) Calluna vulgaris. FORMAŢIUNI IERBOASE NATURALE ŞI SEMINATURALE Pajişti naturale 6110* Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi [Rupicolous calcareous or basophile grasslands of the Alysso-Sedion albi] CLAS. Hornungia petraea. care corespund unor stadii dinamice ale succesiunilor secundare. Prunus spinosa.11 1) Comunităţi deschise pioniere xerotermofile pe soluri superficiale calcaroase sau bogate în baze (substrate vulcanice bazice).: 34. Teucrium botrys. păşunate sau abandonate.. HdR Veg NrSCI 8 NB Nu există asociaţii vegetale specifice acestui habitat. PAL. din Festuco-Brometea şi Elyno-Seslerietea. Crataegus spp..TUFĂRIŞURI SCLEROFILE (MATORRAL) Tufărişuri temperate şi submediteraneene 5130 Formaţiuni de Juniperus communis în lande sau pajişti calcifile [Juniperus communis formations on heaths or calcareous grasslands] CLAS. 2) Plante: Alyssum alyssoides. 2) Plante: Juniperus communis. Nardus stricta. Jovibarba spp. pajişti calcifile mezofile sau xerofile. lande din Calluno vulgaris-Ulicetea minoris (31. Sempervivum spp. Saxifraga tridactylites. HdR R3503 39 .2). Empetrum nigrum.. b) mai rar. Comunităţi similare se pot dezvolta pe substraturi artificiale.

adesea deschise. cât şi unele specii acidofile (de exemplu. 2) Plante: Allium schoenoprasum. Silene chlorantha. Festuca beckeri subsp. 1971. acestea au un conţinut relativ ridicat de carbonat de calciu. cenotaxonul Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 a devenit un nomen ambiguum şi nu a fost folosit ca referinţă cenotaxonomică. SedoPetrorhagietum saxifragae Roman 1974. deosebindu-se floristic de celelalte habitate psamofile din România.p. gmelinii. NrSCI Cel puţin 4.12 1) Pajişti uscate. Saxifrago tridactylitis-Poëtum compressae (Kreh 1951) Géhu et Leriq 1957 (syn. R6403 Veg Ventenato dubiae-Xeranthemetum cylindracei (Borza 1950) Sanda et al. 1988.: 34. pe nisipuri mai mult sau mai puţin calcifere. În compoziţia floristică mai apar cu abundenţă redusă atât specii bazifile (precum Eryngium campestre.: Sclerantho-Poëtum compressae Borza 1959). Sedum rupestre. Koeleria glauca. Trifolium arvense.: Festucetum vaginatae subas. Potentillo-Festucetum dalmaticae (Domin 1933) Májovský 1954. beckeri subsp. 40 . arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). 6260) sau costiere (2110. beckeri nu este prezentă în România şi întrucât au fost deja descrise două asociaţii pe baza subspeciilor polesica şi arenicola.). Petrorhagia prolifera. 3) Acest tip de habitat apare în asociere cu complexe de dune necostiere. Festucetum polesicae Oprea 1998. Sedo-Cerastion p.Veg Alysso petraei-Sedetum hispanici Schneider-Binder et al. Helichrysum arenarium. Gypsophila fastigiata. Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Dianthus deltoides. Sedum rubens şi Tortula ruralis). 2130). beckeri subsp. Herniaria glabra. ceea ce explică caracterul neutrofil-bazifil al speciilor edificatoare (Petrorhagia saxifraga. HdR R3502. Molluginetum cervianae Borza 1963. cu un centru de distribuţie subcontinental (Koelerion glaucae. Sedo-Petrorhagietum saxifragae a fost descrisă pe substrate silicatice. fie panonice (2340. polesica. Sileno conicae-Cerastion semidecandri. Această particularitate determină o afinitate floristico-ecologică cu asociaţiile din Sedo-Scleranthion ce caracterizează habitatul 8230. Polycnemum arvense). C. Carex ligerica. NrSCI 15 NB Deşi as. Scleranthus annuus. F. NB Acest habitat se întâlneşte doar în regiunea continentală (pe nisipurile sau solurile nisipoase din Oltenia şi sudul Moldovei). Medicago minima. Cardaminopsis arenosa. Alyssum montanum subsp. Euphorbia seguieriana. R6402. Rumex acetosella). arenicola. 6120* Pajişti xerice şi calcifile pe nisipuri [Xeric sand calcareous grasslands] CLAS. Deoarece subspecia F. PAL. praecox. 2001 (syn. Festucetum arenicolae Ştefan et al.

1927 (syn. H. muşchi şi licheni.p. şi din Scandinavia.g. R6301. R3615. Gentiana nivalis. Astragalus alpinus. Poo supinae-Cerastietum cerastioidis (Sory 1954) Oberd. cu ierburi scunde. conjuncta. al Apeninilor şi munţilor Jura. 1957 (inclusiv subas. majoritatea închise. De asemenea. Anthyllis vulneraria. HdR R3602-3604. şi pajiştile mezofile închise. Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boşcaiu 1971. Aster alpinus. alpestre. 2) Plante: Juncus trifidus.-Bl. sunt incluse pajiştile etajelor subalpin (oro-mediteranean) şi alpin ale celor mai înalţi munţi din Corsica (36. Carex bigelowii.Bl. R6304. alpina. Soldanello pusillae-Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boşcaiu 1971. De asemenea. precum Alpii. OreochlooJuncetum trifidi Szafer et al. Alchemilla hoppeana. Pirineii.6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice [Siliceous alpine and boreal grasslands] CLAS. Helianthemum nummularium subsp. Pirineilor. 36. PAL. 1926. Subtipuri: 36. munţilor din Peninsula Balcanică şi. Pulsatilla alpina subsp. Arenarietum biflorae Voik 1976. viguroase.41 – Pajişti alpine calcifile închise Pajişti mezofile. 1913. Carex bigelowii. NardoGnaphalietum supini Bartsch 1940.: Juncetum trifidi Buia et al. C. 36. Sunt incluse şi comunităţile asociate din zăcătorile de zăpadă. 36. A. cu Juncus trifidus. NrSCI 15 6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine [Alpine and subalpine calcareous grasslands] CLAS. 1926 em. Astrantia major. precum în Carpaţi. Luzuletum alpino-pilosae Br. Arabidion coeruleae).-Bl. curvula.: 36.37. Rhododendro-Juncetum trifidi Resmeriţă 1975. Oberd. flabellata. pe soluri profunde. adesea păşunate sau cosite. R6306 Veg Primulo-Caricetum curvulae Br. 1957.38). 36.: 36. pe substrate calcaroase (36.41 până la 36.34 1) Formaţiuni boreo-alpine ale culmilor muntoase mai înalte din Alpi şi Scandinavia. PAL. din etajele alpin şi subalpin ale Apeninilor centrali şi meridionali. cu Dryas octopetala. pot include comunităţi asociate din zăcătorile de zăpadă (e. cu disjuncţii şi în alte regiuni. Junceto trifidi-Vaccinietum Resmeriţă (1975) 1976 p. Polygala alpestris (de la 36. din etajul subalpin şi alpin inferior al Alpilor. A. Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati Coldea 1985.43. Salicetum herbaceae Br.43). R6305. R6302. R6303. Polytrichetum sexangularis Br. 36. Carpaţii.37).-Bl. Gentiana campestris.32. chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985). dezvoltate local deasupra limitei altitudinale a pădurii. Globularia nudicaulis.41 până la 36. 1962.11.). Phyteuma orbiculare. 1926.38 1) Pajişti alpine şi subalpine pe soluri bogate în baze ale lanţurilor muntoase. grandiflorum. 41 . Draba aizoides. local. oelandicum subsp.12.

cu Oxytropis jacquinii (O. Pirineilor. montana). Erigeron uniflorus. Polygala alpestris. O. relativ închise. siliquosa. Gentiana nivalis. Carduo kerneri-Festucetum carpaticae (Puşcaru et al. 1956) Coldea 1991 (syn. Phyteuma orbiculare.Dryas octopetala. 1956 p. O. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Seslerio heufflerianae-Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (syn. monspessulanus subsp. C. Alchemilla flabellata. D. Scabioso lucidae-Bellardiochloëtum violaceae (Răvăruţ et Mititelu 1958) Sanda et al.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puşcaru et al. 1956. Draba carinthiaca. brevicollis. Aster alpinus. Potentilla nivea.42 – Pajişti vântuite de Elyna Pajişti mezoxerofile. G. Gentiana tenella. Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae Coldea 1965. Sunt incluse şi pajiştile scandinave de Kobresia cu Carex rupestris. C. foetida. ale munţilor Abruzzi şi Peninsulei Balcanice. 3607. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967).: Festucetum versicoloris Puşcaru et al.. cu textură fină. C. curvula subsp. D. Draba aizoides. ale crestelor şi rupturilor de pantă proeminente. puternic vântuite. Seslerietum rigidae biharicum Csűrös 1963). NrSCI 18 42 . din Alpi. aizoides. munţii Peninsulei Balcanice şi munţii mediteraneeni. Pirinei. pyrenaica. D. Helianthemum nummularium subsp. Seslerietum rigidae retezaticum Csűrös et al. rom.41 până la 36. R3619 Veg Oxytropido carpaticae-Elynetum (Puşcaru et al. Dianthus glacialis. oelandicum subsp. rosae şi C.43 .: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi (1956) 1958).p. Seslerio-Festucetum versicoloris Beldie 1967 (syn. cu avanposturi locale în Jura. Astrantia major.p. O. alpestre. pe terenuri nemodelate. Carex atrata. sternbergii. Seslerio haynaldianae-Saxifragetum rochelianae Boşcaiu 1971 (syn. R3612. C.36. fladnizensis. foucaudii. H. 36.: Festucetum amethystinae Puşcaru et al. grandiflorum. rupestris.). Diantho tenuifoliiFestucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (syn. Seslerio bielzii-Caricetum sempervirentis Puşcaru et al.: Seslerietum heuflerianae auct. în etajele alpin şi nival ale Alpilor. C. terasate sau concentric bordurate. (1950) 1956. R3613.: Seslerietum rigidae retezaticum Csűrös et al. Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae (Boşcaiu 1971) Coldea 1993.: Elynetum myosuroidis Puşcaru et al. campestris. cu Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides) care se formează pe solurile profunde. 1956. HdR R3601. Salicetum retuso-reticulatae Br. R3611. 1956 (syn. munţilor Scandinaviei şi. halleri. carinthiaca. Geranium argenteum. 1926.).-Bl. O. local. Antennaria carpatica. nigra. 1956) Coldea 1990. R3618. Saussurea alpina. R3605. capillaris. Poo alpinae-Alyssetum repentis Beldie 1967. Oxytropido carpaticaeOnobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. R3616. D. 1956 p. Anthyllis vulneraria. 1956 (syn.43 – Pajişti calcifile terasate şi bordurate Pajişti xero-termofile deschise. 2) Plante: 36. Carpaţi. Astragalus alpinus. Dryas octopetala. pe terenuri remodelate. 1956 inclusiv Oxytropido carpaticaeElynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Sesleria sphaerocephala. 2001. munţilor Cantabrici. Seslerio haynaldianae-Caricetum sempervirentis Puşcaru et al. Carpaţilor.

: 34.. Pajişti central-europene subcontinentale calcicole de brâne stâncoase cu afinităţi orogene. Alysso saxatilis-Festucion pallentis). 2) Plante: Festuca pallens. Pajişti subcontinentale xerotermofile de brâne stâncoase. Iris pumila. Anacamptis pyramidalis. adesea ocupând staţiuni cu un microclimat relativ rece.NB Faţă de habitatele corespunzătoare din România. xerice ale munţilor puţin înalţi din bazinul panonic şi din regiunile învecinate. Melico-Phleetum montani Boşcaiu 1966.353 – Pajişti acidofile de Festuca pallens (Asplenio septentrionalis-Festucion pallentis. Daphne cneorum. Acestea sunt în contact cu tufărişuri carstice (Cotino-Quercetum pubescentis) şi păduri carstice de fag (Orno-Fagetum). enumerate în manualul EUR 27 (pag. Draba lasiocarpa. iar solurile sunt rendzine superficiale. nu au fost menţionate tipurile R3401. Seslerion rigidae). Subtipuri: 34. 6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) [Rupicolous Pannonic grasslands (Stipo-Festucetalia pallentis)] CLAS. S. Chrysopogon gryllus.351 – Pajişti calcifile şi orofile de Festuca pallens (Diantho lumnitzeri-Seslerion albicantis. Pajişti central-europene subcontinentale xerotermofile de brâne stâncoase silicatice din etajul colinar şi montan. Carex humilis. 34. Bromus pannonicus. Helianthemum nummularium agg. Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Seseli gracilisFestucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. bogate în specii. Cerastio banatici-Festucetum pseudodalmaticae 43 . HdR R3403. Festuca amethystina. cu o puternică reprezentare a speciilor caracteristice pentru comunităţile de la altitudini mai mari. între 150-900 m altitudine. păduri termofile de stejar (Corno-Quercetum) şi păduri saxicole (Tilio-Fraxinetum). de la periferia occidentală şi meridională a arcului carpatic. dolomitul sau roci vulcanice carbonatice (bazalt. şi nu în cel subalpin sau alpin. andezit. Globularia punctata. S. montane sau submontane. R3405. Pulsatilla grandis. pajiştile de pe roci calcaroase şi silicatice se închid treptat şi formează o tranziţie către vegetaţia stepică de versanţi stâncoşi (Festucion rupicolae). PAL. gabbrou). 34. R3402 şi R3614. Paronychia cephalotes. care apar doar în etajul montan. R3412.35 1) Pajişti deschise de stâncării. 67).. instalate pe rendzine formate pe calcar sau dolomită. pulcherrima. 3) Pajiştile de substrate dolomitice sunt asociaţii stabile ce conservă numeroase specii relicte. şi apoi tufărişuri de stâncării (Spiraeion mediae). În timpul succesiunii primare. Biscutella laevigata agg. Stipa eriocaulis. R3614 Veg Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae Soó 1962. Polygala amara.352 – Pajişti circumpanonice calcifile de Festuca pallens (Bromo pannoniciFestucion pallentis). pe versanţi sudici abrupţi cu condiţii extreme de izolare. Roca de bază este calcarul. Alyssum montanum. formate din specii pioniere ce apar pe pantele abrupte. joannis. care pot persista câteva mii de ani. variaţii de temperatură şi evaporare.

Erysimo comati-Stipetum eriocaulis Schneider-Binder 1971. foarte rare sau cu prezenţă excepţională la nivel naţional. 2) Plante: Mesobromion . b) situl adăposteşte o populaţie importantă a cel puţin unei specii de orhidee. din pajişti stepice sau subcontinentale (Festucetalia valesiacae) şi. Scabiosa columbaria. Globularia punctata. ustulata. PAL. din Festuco-Brometea. Eryngium campestre. Arabis hirsuta. O.31 până la 34. Festucetum xanthinae Boşcaiu 1971. Leontodon hispidus. Acest habitat este format. S. considerată a nu fi foarte comună pe teritoriul naţional. Centaurea scabiosa.Adonis vernalis. insectifera. morio. În ultimul caz. O. mascula.34 1) Pajişti calcaroase. teucrium. Mantis religiosa (Neuroptere). Polygala comosa. Euphorbia seguierana. se face distincţie între pajiştile primare din Xerobromion şi pajiştile secundare (seminaturale) din Mesobromion cu Bromus erectus. joannis. NrSCI 8 Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri 6210 Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee) [Semi-natural dry grasslands and scrubland facies on calcareous substrates (Festuco-Brometea) (* important orchid sites)] CLAS. c) situl adăposteşte una sau mai multe specii de orhidee considerate a fi rare. Xerobromion . Silene otites.Anthyllis vulneraria. Medicago sativa subsp. Festucetalia valesiacae . pe de altă parte. O. O. Sanguisorba minor. acestea din urmă se remarcă printr-o mare bogăţie specifică a orhideelor. Dianthus carthusianorum. xerofile până la mezoxerofile. Libelloides spp. Campanula glomerata. Hippocrepis comosa. pe de o parte. Stipa capillata. din pajişti caracteristice regiunilor sub-mediteraneene şi mai oceanice (Brometalia erecti).. Primula veris.Schneider-Binder 1971. Animale: Papilio machaon. O. Abandonarea acestor pajişti (prin încetarea activităţilor pastorale) conduce la instalarea tufărişurilor termofile. Koeleria pyramidata. Iphiclides podalirius (Lepidoptere). V. Brachypodium pinnatum. Carlina vulgaris. Fumana procumbens. Veronica prostrata. cu un stadiu intermediar de vegetaţie termofilă de lizieră (Trifolio-Geranietea). Festuca valesiaca.: 34. O. Siturile importante pentru orhidee vor fi interpretate ca atare pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele trei criterii: a) situl adăposteşte o suită bogată de specii de orhidee. falcata. Carex caryophyllea. Bromus inermis. 44 . militaris. purpurea. Ophrys apifera.Bromus erectus. Thymo comosi-Festucetum rupicolae (Csűrös et Gergely 1959) Pop et Hodişan 1985.

Festuca ovina. xeromezofile sau mezofile. Carici humilis-Brachypodietum pinnati Soó 1947. Festucetum rubrae montanum Csűrös et Resmeriţă 1960). Nardetum alpigenum carpaticum Borza 1959).1.Violo-Nardion (Nardo-Galion saxatilis. pallescens.31 1) Pajişti permanente.: Brometum erecti auct. erecta. on siliceous substrates in mountain areas (and sub-mountain areas. rom. ce ocupă soluri silicatice în zonele de şes. 2) Plante: Antennaria dioica. 1961. 36. şi cu pajişti pioniere xerofile cu Sedum (Sedo-Scleranthetea). Nardetum strictae alpinum Buia et al. care sunt mai sărace în specii. HdR R3608. Viola canina. Danthonio-Brachypodietum pinnati Soó 1946. panicea. subatlantică sau boreală.: Nardetum strictae montanum Resmeriţă et Csűrös 1963. Gentiana pneumonanthe. NrSCI 18 NB La acest tip de habitat nu au fost indicate asociaţiile cu Nardus stricta din etajul subalpin. Veronica officinalis. Thymo comosi-Caricetum humilis (Zólyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Hypochoeris maculata. R3408. PAL. 1962. HdR R3404. in Continental Europe)] CLAS. Hypericum maculatum. 1988. Arnica montana. Salvio nutantis-nemorosae-Festucetum rupicolae Zólyomi 1958. închise. Nardetalia: 35. de Nardus. În general. Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis Csűrös et al. Polygala vulgaris. în Europa continentală) [Species-rich Nardus grasslands. Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951 subas. însă această variaţie este caracterizată prin continuitate. Violo declinatae-Nardetum Simon 1966 (syn. Polygalo majoris-Brachypodietum pinnati Wagner 1941.Nardion. Leucorchis albida. habitatele. C. Potentilla aurea. NardoFestucetum tenuifoliae Buiculescu 1971. ar trebui excluse. deal şi munte ale regiunilor atlantică. Soó 1964. Carex ericetorum. 1998. Platanthera bifolia.). R3413 Veg Rhinantho rumelici-Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (syn. Siturile bogate în specii vor fi interpretate ca situri remarcabile pentru un mare numărul de specii. Cleistogeno-Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Vegetaţia este foarte variată. NrSCI 17 6230* Pajişti de Nardus bogate în specii.: 35. R3609 Veg Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis (Puşcaru et al.1 . nardetosum strictae Pop 1976. Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae Ghişa 1962. Galium saxatile. 36. 1956) Coldea 1978 (syn.: Festucetum rubrae fallax Puşcaru et al. P. care s-au degradat ireversibil în urma păşunatului excesiv. 45 . 1956. Nardus stricta. Thymo pannonici-Stipetum stenophyllae Sanda et al. Meum athamanticum. C.31 .3) Adesea în asociere cu tufărişuri şi păduri termofile. Hieracio pilosellae-Nardetum strictae Pop et al. Pedicularis sylvatica. Violion caninae). pe substraturi silicatice din zone montane (şi submontane.

sisteme 46 . 1992. Daphne cneorum. Poa badensis. Aceste pajişti au origine parţial naturală. Iris humilis subsp.: 34. arenaria. 1976) Popescu et Sanda 1988. A.315 1) Pajişti de stepă. Iris pumila. R3415. 34. HdR R3414. Artemisia austriaca. corelată cu o acoperire a lui Nardus stricta de până la 50% din acoperirea totală a vegetaţiei (corespunzător valorii 3 de abundenţă-dominanţă pe scara Braun-Blanquet). Scorzonera austriaca. Potentilla arenaria. în general. Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 6240* Pajişti stepice subpanonice [Sub-pannonic steppic grasslands] CLAS. Medicago minima. 2) Plante: Festuca valesiaca.A2 1) Formaţiuni dominate de graminee perene cespitoase. camefite şi alte plante perene.A1. ale alianţei Festucion valesiacae şi altor cenotaxoni afini. excapus. Festuco rupicolae-Caricetum humilis Soó (1930) 1947. cenotaxonul Festuco rubrae-Agrostietum capillaris corespunde tipului de habitat 6520. R3501 Veg Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941. Botriochloa ischaemum. Stipa capillata. înalte sau de înălţime medie. cu condiţia ca substratul să fie silicatic şi bogăţia specifică relativ ridicată. pe substrat stâncos şi straturi sedimentare argilo-nisipoase îmbogăţite cu pietriş. Alyssum alyssoides. parţial antropogenică. onobrychis. joannis. nardetosum strictae. PAL. Campanulo lingulatae-Brometum riparii (Roman 1974) Sanda et Popescu 1999. Koelerietum macranthae (Răvăruţ et al. Danthonio-Chrysopogonetum grylli Boşcaiu (1970) 1972. sau plante sufrutescente ce acoperă lacunar terenul. Carex humilis. Festucetum valesiaco-rupicolae Csűrös et Kovács 1962. Helianthemum canum.: 34. A. 1937) Pop 1977. S. Botriochloëtum ischaemi (Krist. Ranunculus illyricus. Salvio nutantis-Paeonietum tenuifoliae Mititelu 1990. cu soluri având profil A-C. Chrysopogon gryllus. Teucrium chamaedrys. Festuca rupicola. Agrostio-Festucetum valesiacae Borisavljevič et al. dezvoltate pe nisipuri mobile sau fixe (nisipuri aluvionare. la acest habitat pot fi incluse şi faciesuri cu Nardus stricta ale altor asociaţii de pajişti din etajul colinar-montan. Oxytropis pilosa. Gagea pusilla. Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961. Cu excepţia subas. Aceste comunităţi xeroterme sunt dezvoltate pe pante sudice. Astragalus austriacus. dominate de graminee cespitoase. împreună cu comunităţi de terofite asociate. PulsatilloFestucetum rupicolae (Dostál 1933) Soó 1963. NrSCI 13 6260* Stepe panonice pe nisipuri [Pannonic sand steppes] CLAS. Hesperis tristis. Seseli hippomarathrum. 1955.Bogăţia specifică relativ ridicată a acestor pajişti este. Allium flavum. În practică. PAL.

R3418-3421 Veg Carici humilis-Stipetum joannis Pop et Hodişan 1985. Zygaena laeta. Agropyro-Kochion şi Pimpinello-Thymion zygioidi. inclusiv al cursului inferior al Dunării. Stipetum lessingianae Soó (1927 47 . ChrysopogonoCaricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Dichanthium ischaemum (syn. De asemenea. Helichrysum arenarium. Iris pumila. Kochia prostrata. Koeleria macrantha. 2) Plante: Festuca vaginata. Stipion lessingianae . Alyssum montanum subsp. punctum.Kochia prostrata. Cephalaria uralensis. Callimorpha quadripunctaria.: 34.Gampsocleis glabra.tufărişuri caducifoliate ponto-sarmatice (31. HdR R3406. 2) Plante: Festucion valesiacae . S. sadleriana. Erysimum diffusum. PAL. Z. Dianthus serotinus. S. Cynodon dactylon. pedemontana. Satureja coerulea. S. Festuca callieri. D. Orenburg şi Bachkiria. Cletis maculosa. Artemisia caucasica. Bassia laniflora. Scythris kasyi. angustifolia. Acest habitat include tipuri de vegetaţie din alianţele Festucion valesiacae. lessingiana. degeni). Pimpinella tragium subsp. Thymus zygioides. Danthonio-Stipetum stenophyllae Ghişa 1941. Artemisio-Kochion . C. Dianthus nardiformis. Koeleria lobata.8B7) şi 91AA . include comunităţi similare din vestul bazinului pontic (34. A. Pimpinello-Thymion zygioidi .Poa angustifolia. Euphorbia dobrogensis. Crambe tatarica. Dichanthium ischaemum. S. Bromus barcensis. pseudarmeria. Centaurea scabiosa subsp. Koeleria lobata (K. platourilor şi dealurilor situate la vest de Marea Neagră.91).73).Stipa lessingiana. Salvia nutans. Koeleria glauca. Gypsophila paniculata. limitei sudice şi văilor platoului podolic. 3) Uneori în asociere cu habitatele 40C0 . gmelinii. Alyssum saxatile. Vinca herbacea.de dune subfosile) în cadrul arealului stepelor panonice (34.92 1) Stepe ale câmpiilor. Stipion lessingianae. joannis. Sedum hillebrandtii. jacea subsp. NrSCI 7 62C0* Stepe ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic steppes] CLAS. pulcherrima. pulcherrima. ucrainica. Stipa capillata. Agropyron pectiniforme. Festuca valesiaca. S. astfel limitate la bazinul panonic şi la zonele dominate de comunităţile acestora. Elymus hispidus. R3409. Stipa capillata. Bothriochloa ischaemum). Chrysopogon gryllus. Teucrium polium. Stipetum stenophyllae Soó 1944. lithophila. de Nistru şi bazinele Transilvaniei şi Traciei de nord. cu graminee precum Stipa capillata. R3407. Animale: insecte . HdR R6405 Veg Bassio laniflorae-Brometum tectorum (Soó 1938) Borhidi 1996. Festuca valesiaca. Festuca pseudovina. lerchiana. platoului Rus Central. A.Agropyron brandzae. platoului Volgăi. Melica ciliata. Potentillo arenariae-Festucetum pseudovinae Soó (1939) 1950. Polythricum piliferum.păduri est-europene de stejar pufos (41.A2). Myrmeleotettrix antennatus.

V. NrSCI 26 NB As. 3) În unele regiuni. peaty or clayey-silt-laden soils (Molinion caeruleae)] CLAS. P. Luzula multiflora. HdR R3710. ce implică uneori un cosit întârziat spre sfârşitul anului.31 1) Pajişti cu Molinia din zona de câmpie până în etajul montan. Răvăruţ et al. Selinum carvifolia. cu o pânză freatică fluctuantă. Pajişti umede seminaturale cu ierburi înalte 6410 Pajişti cu Molinia pe soluri carbonatice. anglica. 2) Plante: 37. 1999. Sanguisorba officinalis. relativ bogate în specii (Eu-molinion). În pajiştile cu Molinia de pe văile râurilor se observă o tranziţie către alianţa Cnidion dubii.n. 1956) Sârbu et al.311 . Elytrigietum hispidi apare extrazonal. Tetragonolobus maritimus.Viola persicifolia. Inula salicina. Lotus uliginosus.312 . Serratula tinctoria. Galium uliginosum. Inula britannica. PAL. Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu et Sanda 1988.: 37. Taraxaco serotini-Bothriochloëtum ischaemi (Burduja et al. Carex pallescens. sau corespund unui stadiu de deteriorare a mlaştinilor de turbă drenate. Ophioglossum vulgatum.312: pe solurile mai acide cu Junco-Molinion (Juncion acutiflori). Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970. Oroian. aceste pajişti sunt în contact direct cu comunităţi de Nardetalia.n. Potentilla erecta. Crepis paludosa. 1970) Sanda et Popescu 1999. Colchicum autumnale. vara. 1999. Agropyretum pectiniformis (Prodan 1939) Dihoru 1970. Dianthus superbus. fosfor). pe soluri mai mult sau mai puţin umede şi sărace în nutrienţi (azot. Dianthus deltoides. Juncus conglomeratus.311: pe soluri neutro-alcaline până la carbonatice. Subtipuri: 37. palustris. pe suprafeţe mici. R3711 48 . inedit). turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae) [Molinia meadows on calcareous. Acestea s-au format în urma unei exploatări extensive. Cirsium tuberosum. Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. 37. Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. 1956.Molinia coerulea. Cynodonto-Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Taraxaco serotini-Festucetum valesiacae (Burduja et al. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. 37. Solul este uneori turbos şi devine uscat. şi în Podişul Târnavelor (S. Silaum silaus. Stipo ucrainicaeFestucetum valesiacae Dihoru 1970. 1956) Sârbu et al. cu excepţia pajiştilor sărace în specii sau de pe soluri turboase degradate. Koelerio-Artemisietum lerchianae Dihoru 1970.) 1947.

7 – Comunităţi higrofile şi nitrofile de ierburi înalte. Nardo-Molinietum Gergely 1958. Silene dioica. Juncus maritimus. Prunella vulgaris.: 37. extinzându-se de-a lungul coastelor Mării Negre. Galium debile. Pulicaria dysenterica. 1922) Koch 1926.7 . Senecio doria. Lysimachia punctata. HdR R1607 Veg Schoenetum nigricantis (All. Calamagrostis arundinacea. Trifolium resupinatum.: 37. Schoenus nigricans.8 – Comunităţi de ierburi perene înalte higrofile din etajul montan până în cel alpin. vulparia). Cyperus longus. Convolvulion sepium. J. Orchis laxiflora. Digitalis grandiflora.4 1) Pajişti mediteraneene umede cu graminee înalte şi ţipirig. Angelica archangelica. Senecio fluviatilis. Filipendula ulmaria. Succisa pratensis. Geranium sylvaticum. Dorycnium rectum. Alliaria petiolata. Sanguisorba officinalis. Cicerbita alpina. Eupatorium cannabinum. 2) Plante: Scirpus holoschoenus (Holoschoenus vulgaris). 49 . Trollius europaeus. Crepis paludosa.7 şi 37. Petasites hybridus. Agrostis stolonifera. Dactylorhiza elata. PAL. Molinia caerulea. Adenostyles alliariae. NrSCI 1 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în cel alpin [Hydrophilous tall-herb fringe communities of plains and of the montane to alpine levels] CLAS. 2) Plante: 37. Molinio-Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Lamium album.8 1) Subtipuri: 37. Hypericum tetrapterum. PAL. Chaerophyllum hirsutum. Serratula tinctoria. Geranium robertianum. acutus. Filipendulion). de-a lungul cursurilor de apă şi lizierelor forestiere.Glechoma hederacea. 37. Aegopodion podagrariae.Aconitum lycoctonum (A. Epilobium hirsutum. aparţinând ordinelor Glechometalia hederaceae şi Convolvuletalia sepium (Senecion fluviatilis. aparţinând clasei Betulo-Adenostyletea. A. în special în sistemele dunale. Cirsium helenioides. larg răspândite în întregul bazin mediteranean. 37. Peucedano rochelianiMolinietum caeruleae Boşcaiu 1965. Cirsium oleraceum. Genista tinctoria. NrSCI 20 6420 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion [Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio-Holoschoenion] CLAS.8 .Veg Junco-Molinietum Preising 1951 ex Klapp 1954. Tetragonolobus maritimus. napellus. Lythrum salicaria. Silaum silaus. Aegopodium podagraria.

Chaerophylletum aromatici Neuhäuslova-Novotna et al.: 37. Juncus atratus. Allium angulosum. 1978. Astfel. ex Walas 1949 (syn. et Sutter 1977. de exemplu). Zonele întinse de pajişti umede abandonate şi comunităţile de neofite cu Helianthus tuberosus. s-a optat pentru cel din urmă. care exprimă corect exigenţele comunităţilor vegetale enumerate mai sus în raport cu umiditatea edafică. Telekio-Filipenduletum Coldea 1996. rom. Scutellaria hastifolia.. 3703.3) Comunităţi similare cu 37. Comunităţile nitrofile de lizieră.. Aceste comunităţi de ierburi înalte s-ar putea dezvolta şi în pajişti umede abandonate. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct.). Petasiteto-Telekietum speciosae Morariu 1967). NrSCI 65 NB Traducerea din engleză. Petasitetum kablikiani Szafer et al. cuprinzând numai specii de talie mică. 50 . 6440 Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii [Alluvial meadows of river valleys of the Cnidion dubii] CLAS. nu constituie o prioritate pentru conservare. 3707. etc. comune în regiune. Carex praecox.23 1) Pajişti aluviale cu regim natural de inundare aparţinând alianţei Cnidion dubii. AngelicoCirsietum oleracei Tüxen 1937.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). Gratifolia officinalis. Arunco-Petasitetum albi Br. R3714 Veg Aconitetum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990. 3708. Aegopodio-Anthriscetum nitidae Kopecký 1974. 1926 (syn. rom. Scirpetum sylvatici Ralski 1931 em. Petasitetum albae Dihoru 1975. care nu mai sunt cosite.8.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. 1972. Impatiens glandulifera. venosum). Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriţă et Raţiu 1974 (syn. Convolvulo-Eupatorietum cannabini Görs 1974. Angelico sylvetris-Cirsietum cani Burescu 1998. Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (syn. Chaerophyllo hirsutiFilipenduletum Niemann et al. Cirsio waldsteinii-Heracleetum transsilvanici Pawł. Filipendulo-Geranietum palustris Koch 1926. 3702. Lysimachio vulgaris-Filipenduletum Bal. AdenostyloCicerbitetum Braun-Blanquet 1959).-Bl. Heracleetum palmati auct.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967. Convolvulo-Epilobietum hirsuti Hilbig et al. în condiţii climatice continentale până la subcontinentale.: Petasitetum hybridi auct. a ţinut cont de sensurile diferite pe care le au termenii ‘hidrofil’ şi ‘higrofil’ în limba română. Viola persicifolia. 2) Plante: Cnidium dubium (C. a denumirii acestui habitat. 1969. apar la altitudini mai joase de-a lungul râurilor şi lizierei pădurilor (în Valonia – Belgia. Schwich 1944. dar cu o dezvoltare redusă. rom. Telekio speciosae-Aruncetum dioici Oroian 1998. nu ar trebui luate în considerare. HdR R3701. Lythrum virgatum.-Tul. PAL. Cicerbitetum alpinae Bolleter 1921 (syn. 3706. 1973.

o serie de autori consideră – din raţiuni nomenclaturale . Totuşi. nudicaulis. etc. 1956. De fapt. Centaurea jacea. Daucus carota. Ranunculo repentis-Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. Acest aspect trebuie luat în considerare în procesul de selectare a siturilor.3) Acesta este un habitat de tranziţie între pajiştile higrofile şi cele xerofile. încadrate în Agrostion stoloniferae. Dacă practicile de exploatare devin intensive. Trisetum flavescens subsp. Leontodon hispidus.2 1) Fâneţe bogate în specii. Cnidion dubii (în sens strict) şi nici una dintre asociaţiile descrise în Europa centrală nu se regăsesc în România (şi de altfel. regularizărilor cursurilor de apă. PAL.pe Agrostion stoloniferae ca sinonim cu Cnidion dubii sau Deschampsion caespitosae. numai o dată sau de două ori pe an. 3) Există subtipuri umede până la uscate. Linum bienne. De aceea. L. Pimpinella major. aparţinând alianţelor Arrhenatherion şi Brachypodio-Centaureion nemoralis. Pe de altă parte. ex Scherrer 1925. Knautia arvensis. din zona de câmpie până în etajul submontan. 51 . este prezent şi la noi. R3716 Veg Poëtum pratensis Răvăruţ et al. diversitatea speciilor scade rapid. Malva moschata. este posibil ca pajiştile umede cu Cnidium să fi dispărut ca urmare a îndiguirilor. 2) Plante: Arrhenatherum elatius. AgrostioDeschampsietum caespitosae Ujvárosi 1947. Leucanthemum vulgare. şi în Europa centrală. Alopecuretum ventricosi Turenschi 1966. Cirsio cani-Festucetum pratensis Májovsky ex Ruzicková 1975. NrSCI 14 NB Literatura de specialitate din ţara noastră nu consemnează nici o asociaţie din al. Poëtum silvicolae Buia et al. existenţa habitatelor de pajişti aluviale în România şi importanţa conservării lor fiind de necontestat. HdR R3712.-Bl. pe soluri slab până la moderat fertilizate. cu utilizarea abundentă a îngrăşămintelor. dar cu asociaţiile prezente la noi. Pajişti mezofile 6510 Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis. Tragopogon pratensis. acelaşi habitat. eutrofizării. Agrostio-Festucetum pratensis Soó 1949. ce acoperă arii restrânse. Sanguisorba officinalis)] CLAS. ca tip de staţiune. Crepis biennis. flavescens. habitatul 6440 a fost luat în considerare. în sens strict ecologic. 1959. Sanguisorba officinalis) [Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. R3715. Aceste pajişti exploatate extensiv sunt bogate în plante cu flori şi nu sunt cosite înainte ca gramineele să înflorească şi după aceea.: 38. Campanula patula. HdR R3802 Veg Arrhenatheretum elatioris Br. Agrostietum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Burduja et al. Alopecurus pratensis. 1956. nici în Ungaria). Sanguisorba officinalis.

Narcissus poëticus. Anthoxanthum odoratum. dominate de obicei de Trisetum flavescens şi cu Heracleum sphondylium. nu a fost menţionat tipul R3716. G. Viola tricolor subsp. nardetosum strictae Pop 1976). enumerate în manualul EUR 27 (pag. Agrostion stoloniferae (vezi habitatul 6440). Thlaspi caerulescens. NrSCI 39 NB La acest habitat nu trebuie incluse pajiştile aparţinând subas. Polygonum bistorta. Crepis mollis. Anthoxanthum odoratum. vulgaris. R3804 Veg Poo-Trisetetum flavescentis (Knapp 1951) Oberd. Carum carvi. G. sylvaticum. Trollius europaeus. C. Trisetetum flavescentis (Schrőter) Brockmann 1907. Geranium phaeum. Alchemilla spp. Pimpinella major. vulgaris. Trollius europaeus. pyrenaica. Phyteuma halleri. S. Crocus albiflorus. Astrantia major. Thlaspi caerulescens. care include pajişti mezo-higrofile din al. Festuco rubraeAgrostietum capillaris nardetosum. sylvaticum. Crepis mollis. Malva moschata.31 1) Fâneţe mezofile bogate în specii din etajele montan şi subalpin (majoritatea peste 600 metri). Astrantia major. Viola tricolor subsp. Centaurea nemoralis. S. Lilium bulbiferum. P. Campanula glomerata. Polygonum bistorta. orbiculare. Narcissus poëticus. 80). Cirsium heterophyllum.: 38.NrSCI 27 NB Faţă de habitatele româneşti. 2) Plante: Trisetum flavescens. Anthoxantho-Agrostietum capillaris Silinger 1933. PAL. Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951 (exclusiv subas. Lilium bulbiferum. Malva moschata. 52 . R3803. Salvia pratensis. se circumscriu tipului de habitat 6230. datorită bogăţiei lor floristice relativ ridicate.exploate ca fâneţe şi. Heracleum sphondylium. Carum carvi. Primula elatior. subalpina. Viola cornuta. 6520 Fâneţe montane [Mountain hay meadows] CLAS. 1957. Pimpinella major.. Salvia pratensis. Muscari botryoides. Chaerophyllum hirsutum şi multe altele. Primula elatior. Campanula glomerata. Phyteuma orbiculare. Silene dioica. HdR R3801. Chaerophyllum hirsutum. Viola cornuta. Valeriana repens. subalpina. Silene dioica. Muscari botryoides. Geranium phaeum. întrucât ele nu sunt – în general .

Scheuchzeria palustris. Sphagnum magellanicum. Termenul "activ" trebuie înţeles în sensul că.Leucorrhinia dubia. Sphagnum balticum. Boloria aquilonaris. Utricularia intermedia. S. cum ar fi o perioadă de secetă. 1968).. R5102 Veg Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (syn.p. C.Carex fusca.: Eriophoro vaginati-Sphagnetum Pop et al. sărace în nutrienţi minerali.Metrioptera brachyptera.p.. Drosera anglica.. NrSCI 20 53 . Scheuchzerietalia palustris p. Eriophoro vaginati-Betuletum nanae Ştefan et Oprea 2001.). Coenonympha tullia. Somatochlora arctica. Hypenodes turfosalis. Cladonia spp.TURBĂRII BOMBATE ŞI MLAŞTINI Turbării acide cu Sphagnum 7110* Tinoave bombate active [Active raised bogs] CLAS. Există un număr foarte redus de tinoave bombate intacte sau aproape intacte în Europa. şi Caricetalia fuscae p. Aeschna juncea. S. fluturi . minor. Utricularietalia intermedio-minoris p.1 1) Turbării acide.). apărute ca urmare a deteriorării sau degradării. alpestris. ombrotrofice. Stethophyma grossum. Vaccinium oxycoccos. PAL.Andromeda polifolia. . o parte încă semnificativă a vegetaţiei contribuie în mod normal la formarea turbei.. cu excepţia Finlandei şi Suediei. Eriophorum gracile. păianjeni . S.: EriophoroSphagnetum auct. majus. U.p. S. Utricularietalia intermedio-minoris p.: 51. Eriophorum vaginatum. hidrologic menţinute în principal prin aportul precipitaţiilor. angustifolium. S. furnici Formica transkaucassia. imbricatum. protejarea şi. limosa. cu vegetaţie perenă dominată de perne (moviliţe) viu colorate de Sphagnum spp. unde este posibil. Animale: libelule . fuscum.Colias palaeno. Drosera rotundifolia.Pardosa sphagnicola. dar în acest habitat sunt incluse şi tinoavele unde formarea activă de turbă este temporar întreruptă. ce permit supraînălţarea mlaştinii în partea ei centrală (Erico-Sphagnetalia magellanici. HdR R5101.p. Odontoschisma sphagni. Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flössner 1933 (syn. Scheuchzerietalia palustris p.p. Betula nana. rom. regenerarea zonelor marginale de valoare conservativă redusă. unde turbăriile bombate active constituie tipul predominant de complex mlăştinos din regiunile hemiboreale şi sud-boreale. intermedia. Caricetalia fuscae p. Calluna vulgaris. D. de exemplu în urma unui incendiu sau pe durata unui ciclu climatic natural. greieri/lăcuste .p. Rhynchospora alba. 3) Pentru a contribui la conservarea acestui ecosistem şi diversităţii lui genetice pe cuprinsul întregului său areal geografic. Carex pauciflora. Glyphesis cottonae. s-ar putea să fie necesare includerea. care se învecinează cu turbăriile bombate active. 2) Plante: Erico-Sphagnetalia magellanici . cu un nivel al apei în general mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare.

2) Plante: Eriophorum gracile. cele mai remarcabile comunităţi sunt tapetele natante sau pajiştile şi mlaştinile mişcătoare (nefixate de substrat) formate din rogozuri de talie medie sau mică asociate cu Sphagnum spp. C. care nu fac parte dintr-un complex mlăştinos mai mare. Epilobium palustre. În general. C. cele care sunt dominate de graminee de interes agricol sau de alte culturi sau. PAL.7120 Tinoave bombate degradate. însă abundenţa relativă a speciilor este diferită. ce a condus la secarea suprafeţei acesteia şi/sau la schimbarea sau dispariţia unor specii.2 1) Acestea sunt turbării bombate în care s-a produs o perturbare majoră dar reversibilă (de obicei. acele situri care constau în mare parte din turbă dezgolită (neacoperită cu vegetaţie). Menyanthes trifoliata. diandra. Hammarbya paludosa. vegetaţia acestor situri conţine. Scheuchzeria palustris.: 51. Siturile considerate capabile de regenerare naturală vor include acele zone în care regimul hidric natural poate fi restabilit şi printr-un management adecvat de reabilitare. iazuri) şi solul mineral. ci numai comunităţi degenerate ale asociaţiilor menţionate la tipul de habitat 7110. Acestea prezintă o gamă largă de comunităţi de plante. Carex chordorrhiza. rostrata. C. De obicei.: 54. cu caracteristici intermediare între tipurile soligene şi ombrogene. 54 . 7140 Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare [Transition mires and quaking bogs] CLAS.uscat cu Carex rostrata. antropogenică) a regimului hidric natural al stratului de turbă. Rhynchospora alba. cele în care componentele de bază ale vegetaţiei de turbărie au fost eliminate de influenţa coronamentului închis al unei păduri. Sunt incluse şi zonele ecotonale oligotrofice apă . printre altele) şi ordinului Caricetalia fuscae (comunităţi de turbării mişcătoare). lasiocarpa. sau muşchi bruni. acestea sunt însoţite de comunităţi acvatice şi amfibii. Pedicularis palustris. ca arii speciale de conservare. În turbării mari.5 1) Comunităţi vegetale care formează turbă. HdR Veg NrSCI 3 NB Nu există asociaţii vegetale specifice. dezvoltate la suprafaţa apelor oligotrofice până la mezotrofice. În regiunea boreală acest tip de habitat include mlaştini minerotrofice. Este puţin probabil să fie acceptate. C. specii tipice pentru turbării bombate active. PAL. se poate spera în mod rezonabil în refacerea vegetaţiei cu capacitate de a forma turbă în termen de cel mult 30 de ani. mlaştini deschise şi mici mlaştini din zona de tranziţie dintre apă (lacuri. capabile încă de regenerare naturală [Degraded raised bogs still capable of natural regeneration] CLAS. Aceste mlaştini şi turbării aparţin ordinului Scheuchzerietalia palustris (vegetaţie natantă oligotrofă. Liparis loeselii. limosa. ca elemente principale.

2-3). Drosera intermedia. Drosera intermedia. as. HdR R5409 Veg Sphagno cuspidati-Rhynchosporetum albae Osvald 1923 em.Sphagnum spp. Aneura pinguis. Aceste comunităţi sunt similare şi strâns înrudite cu cele ale cavităţilor turboase puţin adânci (51. 55 . R5407. riparium. D. 1932 em. Oberd. NrSCI 2 NB În baza afinităţilor floristice şi clasificării fitosociologice. S. dar şi în zonele erodate natural de infiltraţii sau îngheţ din tufărişuri umede sau turbării.57). Koch 1926. Calletum palustris Osvald 1923.1-2) sau pajişti umede (37. mlaştini (54. NrSCI 14 7150 Depresiuni turboase cu vegetaţie de Rhynchosporion [Depressions on peat surfaces of the Rhynchosporion] CLAS.4). Caricetum limosae face parte din al. S. Caricetum lasiocarpae Osvald 1923 em. Cu toate acestea. S. Caricetum limosae nu a fost indicat la habitatul 7150.-Bl. 1957 (syn. uşor turbos. fimbriatum. formate în porţiunile nude ale turbăriilor bombate (supraînălţate) sau de acoperire. cuspidatum). rotundifolia. D. Caricetum limosae Br. R5408. Caricetum diandrae Jon. Swertio perennis-Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990.: Carici limosaeSphagnetum Resmeriţă 1973). Drepanocladus revolvens.2 şi 54. Dierssen 1982. Lycopodiella inundata. PAL. în izbucuri şi în zona de fluctuaţie a iazurilor oligotrofe cu substrat nisipos. Scorpidium scorpioides. Cehia. HdR R5403. ci la cel anterior (7140). R5404. Slovacia). rotundifolia. Lycopodiella inundata. turbării (51. subsecundum. S. R5412 Veg Sphagno-Caricetum rostratae Steffen 1931.122) şi ale mlaştinilor de tranziţie (54. papillosum. Rhynchosporion albae. urmând interpretarea dată în manualul european al habitatelor (EUR 27) şi în diverse ţări europene (Franţa. (S. 1921 (syn. 3) Asociat cu comunităţi amfibii (22.6 1) Comunităţi pioniere durabile de turbă umedă expusă sau uneori nisip. fusca. cu Rhynchospora alba. R. Campylium stellatum. S. 2) Plante: Rhynchospora alba.: 54.3). angustifolium. Calliergon giganteum.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raţiu 1972).

Drepanocladus vernicosus. filicinum. Cratoneuron commutatum. R5419 Veg Cratoneuretum filicino-commutati (Kuhn 1937) Oberd. 2) Plante: Arabis soyeri.: as. NrSCI 4 7220* Izvoare mineralizate încrustante cu formare de tuf calcaros (Cratoneurion) [Petrifying springs with tufa formation (Cratoneurion)] CLAS. commutatum var. Aceste formaţiuni se întâlnesc în medii foarte diverse. Acestea sunt în general mici (formaţiuni punctiforme sau liniare) şi sunt dominate de briofite (Cratoneurion commutati). Cochleario pyrenaicaeCratoneuretum commutati (Oberd. HdR R5417. aflate în contact cu tipuri de vegetaţie din Caricion davallianae sau cu alte specii de Phragmition [Cladietum marisci (Allorge 1922) Zobrist 1935]. 3) Pot forma complexe cu mlaştini de tranziţie. Eucladium verticillatum. NrSCI 14 56 . cu Cratoneuron commutatum Puşcaru et al. cossonii. Gymnostomum recurvirostrum. HdR Veg Cladietum marisci Allorge 1922 ex Zobrist 1935. Philonotis calcarea. precum păduri sau zone rurale deschise. 2) Plante: Cladium mariscus. Drepanocladus revolvens. Carex appropinquata. Muşchi: Catoscopium nigritum.: 54.3 1) Comunităţi dense de Cladium mariscus din zone lacustre colonizate de plante. C. Cratoneuron decipiens. Juncus triglumis. Müller 1961 (syn. comunităţi casmofitice din staţiuni reci şi umede. tufărişuri şi pajişti de substrate calcaroase (Festuco-Brometea).: 53. PAL. 1967). Saxifraga aizoides. falcatum. Pinguicula vulgaris. 1957) Th. Cochlearia pyrenaica (pe terenuri bogate în metale grele). 3) În contact cu mlaştini alcaline (7230). Pentru a conserva acest habitat.12 1) Izvoare de apă dură cu formare activă de travertin sau tuf calcaros. 1977 (syn. D. este esenţială menţinerea habitatelor învecinate şi a întregului sistem hidrologic aferent. Doronico carpatici-Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990. dar şi cu mlaştini acide. Bryum pseudotriquetrum. din terenuri abandonate (necultivate) sau pajişti umede aflate în stadii succesionale ulterioare exploatării lor extensive. C. mlaştini eu-mezotrofe. pajişti umede exploatate extensiv şi alte stufărişuri şi rogozişuri înalte. PAL.Mlaştini calcifile 7210* Mlaştini calcifile cu Cladium mariscus şi specii de Caricion davallianae [Calcareous fens with Cladium mariscus and species of the Caricion davallianae] CLAS. cu extindere foarte limitată în teren.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae Ştefureac 1972).

Dactylorhiza incarnata. C. Carex davalliana. Subunităţile de mai jos care. pot descrie compoziţia mlaştinii. Juncetum subnodulosi & Cirsietum rivularis.1) care se dezvoltă în depresiuni. 1989. care aparţin de Caricion davallianae.3) pot face parte din complexul mlaştinii. Codurile de mai jos pot fi folosite. Eleocharis quinqueflora. comunităţile de mlaştină pot apărea ca mici enclave în sisteme interdunale (16.5. Bryum pseudotriquetrum şi altele. de origine soligenă sau topogenă şi cu pânza freatică la nivelul substratului sau puţin deasupra sau dedesubtul acestuia. şi de o foarte bogată floră erbacee incluzând Tofieldia calyculata. flava. traunsteineri. o creştere viguroasă (similară cu a gramineelor) a lui Schoenus nigricans..2). Juncus subnodulosus. comunităţile dense de rogozuri înalte (Magnocaricion. Atunci când se produce. Pinguicula vulgaris.121) şi în alte câteva situaţii.: 54. într-o oarecare măsură aceasta oglindeşte definiţia unei unităţi integrate de Molinio-Caricetalia davallianae în Rameau et al. cu comunităţi legate de mlaştini de tranziţie (54. pe lângă faptul că sunt integrate în complexul mlaştinii. C. e. în conjuncţie cu codul principal relevant. Swertia perennis. S. 37). În afara complexelor mlăştinoase. ferrugineus. 7230 Mlaştini alcaline [Alkaline fens] CLAS. în pajişti umede (37). C. tranziţia acestora spre Molinion. D. Mlaştinile bogate în baze adăpostesc specii spectaculoase. D. şi împreună cu codurile selectate din categoriile menţionate mai sus. Fissidens adianthoides. pe formaţiuni de tuf calcaros (54. D. dezvoltate pe soluri permanent saturate cu apă. Cratoneuron commutatum. Pajiştile umede (Molinietalia caerulaeae. pentru a semnala prezenţa acestora. C.1). deşi fitosociologic pot fi atribuite asociaţiilor alcaline de Molinion. Acrocladium cuspidatum. cu distribuţie strict restrânsă la astfel de staţiuni. Eriophorum latifolium. 54. Epipactis palustris. în mlaştini de tranziţie (54.g. Ctenidium molluscum. lepidocarpa.3).4) sau comunităţi higrofile (54. D. Liparis loeselii. specializate. revolvens. 53. 53. russowii. care formează turbă sau tuf. individual sau în combinaţie. PAL.5). D. cu aport de apă bogată în baze. traunsteinerioides. majalis subsp. adesea calcaroasă. trebuie înţelese ca incluzând comunităţi de mlaştină sensu stricto (Caricion davallianae). cruenta. Primula farinosa.NB Acest habitat este condiţionat de existenţa stratului de tuf calcaros. Rogozurile scunde calcifile şi alte Cyperaceae domină de obice comunităţile mlaştinilor. hostiana. Scirpus cespitosus. 22. Acestea se numără 57 . 53. formarea turbei este infra-acvatică. Unele dintre comunităţile vegetale indicate mai sus pot apărea şi în mlaştini formate pe substrat calcaros.6) şi vegetaţie amfibie sau acvatică (22.2 1) Zone umede ocupate în cea mai mare parte de comunităţi de rogozuri scunde şi muşchi bruni.3. conţin numeroase specii de Caricion davallianae enumerate. Drepanocladus cossonii. D. Herminium monorchis. Pedicularis sceptrum-carolinum. panicea. şi grupări care. brevifolia. grupările dense de Cladium mariscus (Cladietum marisci. formaţiunile de stuf (Phragmition. fără existenţa unui strat vizibil de tuf. caracterizate de obicei printr-un covor evident de “muşchi bruni” format de Campylium stellatum.

şi aparţinând ordinului Androsacetalia alpinae. Saxifraga bryoides. Cryptogramma crispa. Saxifraga carpatica. 2001) (syn. Eriophorum latifolium. Senecio carniolicus. HdR R5405.. R5406. 2) Plante: Schoenus nigricans. Caricetum davallianae Dutoit 1924. Carex spp. HABITATE STÂNCOASE ŞI PEŞTERI Grohotişuri 8110 Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani) [Siliceous scree of the montane to snow levels (Androsacetalia alpinae and Galeopsietalia ladani)] CLAS. aparţinând ordinului Galeopsietalia. Tomenthypnum nitens. licheni şi uneori în ferigi (Cryptogramma crispa). 1957 (exclusiv subas. doar în Delta Dunării. R6105 58 . constituiţi din roci silicatice (8220). Poa laxa.1 1) Acest habitat consistă din: a) comunităţi de grohotiş silicatic din etajul montan superior până la nivelul zăpezilor permanente. Veronica baumgartenii. plantaginetosum cornuti Ştefan et al. distentifolium). 1962. care cresc pe ”sisteme crioclastice” mai mult sau mai puţin mobile. R6104. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Carici flavae-Blysmetum compressi Coldea 1997. Linaria alpina. R5413. Athyrium alpestre (A. ferrugineus. cu granulometrie variabilă. R5414. grandiflorum. Oxyria digyna. Festuca picta. HdR R6101. b) Galeopsietalia ladani . Cinclidium stygium. ladanum. Silene acaulis.Androsacae alpina. Androsace chamaejasme. R5415 Veg Carici flavae-Eriophoretum latifolii Soó 1944. Constă în comunităţi alpine adesea bogate în briofite. NrSCI 7 NB Orchio-Schoenetum nigricantis subas. plantaginetosum cornuti apare pe soluri slab salinizate. care creşte pe grohotişuri – uneori de origine artificială (prin derocări efectuate în scop economic).: 61. PAL. S. R6103. Poa contracta. 3) Acest habitat este în general strâns asociat cu vegetaţia casmofitică de pe versanţii stâncoşi. Doronicum clusii. 2) Plante: a) Androsacetalia alpinae . Sunt practic dispărute în câteva regiuni şi grav periclitate în majoritatea regiunilor. Geum reptans. Saxifraga pedemontana subsp. Cryptogramma crispa. D.printre habitatele care au suferit cel mai grav declin.Galeopsis ladanum subsp. Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. cymosa. Luzula alpinopilosa. b) vegetaţie din etajul montan în centrul şi vestul Europei.: Schoenetum nigricantis Pop et al. R6102. şi corespunde tipului de habitat 2190. Ranunculus glacialis. OrchioSchoenetum nigricantis Oberd.

1981). rom. Acino-Galietum anisophylli Beldie 1967 (syn. et al. NrSCI 13 8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii) [Calcareous and calcashist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)] CLAS. R6113 Veg Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990.: Thymetum comosi Pop et Hodişan 1963. 2) Plante: Thlaspion rotundifolii (grohotişuri de calcar): Thlaspi rotundifolium. 1977. 1937 (syn. Acinos alpinus. Sedo fabariae-Geranietum macrorrhizi Boşcaiu et Täuber 1977. Petasition paradoxi (grohotişuri de marnă): Petasites paradoxus. Gypsophila repens. 1977 (syn. 1996.: as.n.: 61. 1926). R6108. as. Papavero-Festucetum violaceae Beldie 1967). Rumex scutatus. transsilvanicum. cu asociaţii din Drabion hoppeanae. Thymus comosus.: Papavereto-Cystopteridetum Csűrös et al. Cardaminopsio neglectae-Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (syn.: as. cu Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea Beldie 1967. PAL. hyoseroides. Thymo comosi-Galietum albi Sanda et Popescu 1999 (syn. Saxifraga moschata. R6107.2 1) Grohotişuri de şisturi calcaroase. Petasition paradoxi. C. Cardaminopsis neglecta. Parietarietum officinalis Csűrös 1958. Cerastium lerchenfeldianum. cu Calamintha baumgartenii şi Galium anisophyllum Beldie 1967).-Bl. cu Oxyria digyna şi Poa nyárádyana (Simon n. as.: Oxyrietum digynae auct. Cerastium arvense subsp. Papavero-Linarietum alpinae Puşcaru et al.). 1956. în climate reci.p. R6111. 1977. Saxifrago bryoidis-Silenetum acaulis Boşcaiu et al. Festucetum pictae Krajina 1933 (syn. Papaver corona-sanctistephani.: Rumicetum scutatii auct. Arabis alpina. Veronico baumgartenii-Saxifragetum bryoidis Boşcaiu et al. HdR R6106. Poo contractae-Oxyrietum digynae Horvat et al. 1956. Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum Boşcaiu et al. R6112. Galium anisophyllon.: Festuco pictae-Senecionetum carniolicae Lungu et Boşcaiu 1981). Pritzelago alpina. Leontodon hispidus subsp. Thlaspion rotundifolii şi respectiv. non. R6110. Galio-Hirundinarietum Dihoru 1975 (syn. 1956. Doronico columnae-Rumicetum scutati Boşcaiu 1977 (syn. cu Oxyria digyna şi Geum (Sieversia) reptans Puşcaru et al. Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi Boşcaiu et al. Galietum erecti Pop et Hodişan 1964. Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae Pawł. Saxifragetum moschatae-aizoidis Boşcaiu 1971. rom.Veg Sileno acaulis-Minuartietum sedoidis Puşcaru et al. 1956. 1928 (syn.).: Vincetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. 59 . cu Papaver pyrenaicum şi Viola alpina Puşcaru et al. Br. Doronicum carpaticum. Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986) 1990.) Csűrös 1957). calcicolum. de calcar sau de marnă din etajul montan până în cel alpin.: as. Valeriana montana. Teucrietum montani Csűrös 1958). R6109.

ce se extind în regiunile montane (alpine şi subalpine). . Inula attica. Dryopteris robertiana (= Gymnocarpium robertianum). 2) Plante: 62. în asociere cu comunităţi vegetale din Stipetalia calamagrostis. Rumex scutatus.comunităţi euro-siberiene şi comunităţi mediteraneene din etajul supra. Saxifraga moschata. mixta. Gypsophila petraea. Galeopsis angustifolia. incluzând Silenion auriculatae. Biscutella laevigata. I. Thymo marginati-Phegopteridetum robertianae Csűrös et Csűrös Káptalan 1966).-Bl.: 61. Saxifraga cuneifolia. R6115 Veg Gymnocarpietum robertianae Kaiser 1926 (syn. aparţinând în principal ordinelor Potentilletalia caulescentis şi Asplenietalia glandulosi. Valeriana sambucifolia. Acest tip de habitat prezintă o mare diversitate regională. Asplenium viride. PAL.1 1) Vegetaţia fisurilor din stâncile de calcar. în regiunea mediteraneană şi în cea eurosiberiană din zona de câmpie până în etajul alpin.: 62.comunităţi xerofile: Ceterach officinarum. .comunităţi sciafile: Cystopteris fragilis. cu numeroase specii de plante endemice (indicate la punctul 2). Artemisia eriantha. Odontites luskii. PAL. adesea în staţiuni uscate şi calde.comunităţi din etajul alpin: Draba kotschyi.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tüxen 1937. 1918. 60 . Pot fi distinse două niveluri: a) termo.15 . S. Kernera saxatilis. b) montan şi oro-mediteranean (Potentilletalia speciosae.NrSCI 21 8160* Grohotişuri medio-europene carbonatice din etajele colinar şi montan [MedioEuropean calcareous scree of hill and montane levels] CLAS.şi mezo-mediteranean (Onosmetalia frutescentis) cu Campanula versicolor. C. 2) Plante: Achnatherum calamagrostis. Asplenium ruta-muraria. cel din urmă nefiind un habitat prioritar. marginata subsp. Asplenium trichomanes. HdR R6114. Achnatheretum calamagrostis Br. NrSCI 1 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie casmofitică 8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică [Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation] CLAS. rocheliana.până în cel oro-mediteranean (Potentilletalia caulescentis): . Trebuie să se facă o distincţie clară între acest tip de habitat şi 8130 (grohotişuri vestmediteraneene termofile). Campanula carpatica.313 1) Grohotişurile calcaroase sau marnoase din etajele colinar şi montan. Draba aizoides. Galion degenii şi Ramondion nathaliae). rupestris. Petasites paradoxus.

Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. adiantum-nigrum.2 1) Vegetaţia fisurilor din stâncile silicatice continentale. Asplenio-Ceterachetum Vives 1964. 1956. R6223 Veg Artemisio petrosae-Gypsophiletum petraeae Puşcaru et al. cymosa. R6209.p. 62. A. Stânci hercinice de serpentin (Asplenion cuneifolii): Asplenium cuneifolium. 2) Plante: 62. Sileno zawadzkii-Caricetum rupestris Täuber 1987.1. A. R6217. Veronica bachofenii. onopteris. Saxifrago demissae-Gypsophiletum petraeae Boşcaiu et Täuber 1977. (1936) 1949. R6218. Saxifrago luteo-viridis-Silenetum zawadzkii Pawł. Asplenio-Silenetum petraeae Boşcaiu 1971. Potentilla haynaldiana. Asplenio-Schivereckietum podolicae Mititelu et al.4). Asplenietum trichomanis-rutae-murariae Kuhn 1937. Thymus pulcherrimus. 1956. NrSCI 28 8220 Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică [Siliceous rocky slopes with chasmophytic vegetation] CLAS. et Walas 1949. R6216. descrise la punctul 2. demissa. Jovibarba heuffelii. R6206. R6213. R6220. 3) Acest tip de habitat se regăseşte în strânsă asociere cu grohotişuri silicatice (8110) şi pajişti pioniere (8230). R6214. Saxifraga pedemontana subsp. Saxifrago moschatae-Drabetum kotschyi Puşcaru et al. care prezintă numeroase subtipuri regionale.. PAL. Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd.1A . Gypsophila petraea. Symphyandra wanneri. R6222. R6211 p. Achillea schurii. Senecio glaberrimus. 1966. 1971. 1970. A. dezvoltate în condiţiile climatului Europei centrale (Asplenion septentrionalis): Asplenium septentrionale. R6219. Asplenio quadrivalenti-Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al.21 – Comunităţi saxicole din zona de câmpie până în etajul colinar. HdR R6201.S. R6204. R6210. Thymo pulcherrimi-Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Saxifrago rochelianaeGypsophiletum petraeae Boşcaiu et al.: Tortulo-Asplenietum Tüxen 1937).. Achilleo schurii-Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. R6215.25 – Vegetaţie eleno-carpato-balcanică de stânci silicatice (Silenion lerchenfeldianae): Silene lerchenfeldiana. Tüxen 1937 (syn. grohotişuri (61) şi lespezi calcaroase (62. Dianthus henteri. Rhodiola rosea (Sedum rosea). Campanula cochleariifolia. R6207. HdR R6202. R6211 p. Ctenidio-Polypodietum Jurko et Peciar 1963.3134. dinarica.: 62.comunităţi nord-balcanice de stânci calcaroase (Micromerion pulegii). 62. 6208.p. R6221 61 . Drabo lasiocarpae-Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978. S. R6212. R6205. adulterinum.34). R6203. 34. 1977. mutata subsp. 3) Acest habitat constituie mozaicuri cu comunităţi din Xerobromion (34.

Polytricho piliferiScleranthetum perennis Moravec 1967. Asplenio trichomanis-Poëtum nemoralis Boşcaiu 1971. NrSCI 5 62 . S. Diantho henteri-Silenetum lerchenfeldianae Stancu 2000. Veronica fruticans. Sedum acre. album. rupestre. Rumex acetosella.: 62. HdR Veg Sileno rupestris-Sedetum annuui Oberd. Specii de plante vasculare ce aparţin celor doi cenotaxoni: Allium montanum. 1957. Sedo albi-Veronicion dillenii . PAL. Vulpio-Airetum capillaris Paucă 1941.Sempervivum montanum. Silene rupestris. Asplenietum septentrionalis-adianti-nigri Oberd. Asplenietum septentrionalis Schwick 1944. 1937) Simon 1958. G. Hypno-Polypodietum Jurko et Peciar 1963. 2) Plante: Sedo-Scleranthion . 3) Acest habitat este asociat cu tipul 8220. S. această vegetaţie deschisă este caracterizată de muşchi. S. Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. licheni şi plante suculente (Crassulaceae). Gagea bohemica. Sedum annuum. Ceratodon purpureus. Woodsio ilvensis-Asplenietum septentrionalis Tüxen 1937 (inclusiv subas. dillenii.Polytrichum piliferum. care colonizează solurile superficiale ale stâncăriilor silicatice.pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi. muşchi . 1938.Veronica verna. Scleranthus perennis.42 1) Comunităţi pioniere din alianţele Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii.Veg Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Riccia ciliifera. şi corespunde vegetaţiei ce colonizează stâncile silicatice. Sileno lerchenfeldianaePotentilletum haynaldianae (Horvat et al. V. sexangulare. Ca urmare a deficitului hidric. NrSCI 15 8230 Stâncării silicatice cu vegetaţie pionieră din Sedo-Scleranthion sau Sedo albiVeronicion dillenii [Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii] CLAS. saxatilis. Vegetaţia ce colonizează stâncile calcaroase este inclusă la 6110 . 1977. Senecio glaberrimiSilenetum lerchenfeldianae Boşcaiu et al. dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drăgulescu 1988).

1967). se întâlnesc moluşte acvatice. 11. aparţinând mai ales familiilor Bathysciinae şi Trechinae.294 1) Peşteri situate sub nivelul mării sau deschise spre mare. 63 . Amphipoda. Nevertebratele acvatice cavernicole constituie o faună strict endemică. dominată de crustacee (Isopoda. ce adăpostesc specii specializate sau strict endemice. 2) Plante: numai muşchi (ex. Nevertebratele terestre cavernicole sunt în principal coleoptere. NrSCI 25 NB Frecvent observate la intrarea în peşterile din Munţii Apuseni sunt asociaţiile pioniere edificate de briofite din genul Seligeria (S. incluzând peşterile marine parţial submerse. Schistostega pennata) şi tapete de alge la intrarea în peşteri. amfibieni). specii de amfibieni foarte rare. Această faună este în principal formată din nevertebrate care trăiesc exclusiv în peşteri şi în apele subterane. HdR Veg Comunităţi de alge roşii sciafile. Animale: Faună cavernicolă foarte specializată şi strict endemică. Schistostega pennata. dintre care multe sunt ameninţate cu dispariţia (vezi Anexa II). tristicha. PAL.Alte habitate stâncoase [Other rocky habitats] 8310 Peşteri închise accesului public [Caves not open to the public] CLAS. Fissidention gracilifolii Neum. Fundul şi pereţii laterali ai acestor peşteri adăpostesc comunităţi de nevertebrate marine şi de alge. cel puţin în perioadele de maree înaltă. NrSCI 3 NB Dintre speciile de alge roşii se remarcă Hildebrandtia prototypus şi Phyllophora nervosa. aparţinând familiei Hydrobiidae.1971 corr. PAL. este o specie acidofilă şi este puţin probabil să fie observată la intrarea în peşterile formate în roci carbonatice. recurvata. S. Peşterile pot adăposti. S. pusilla).: 65 1) Peşteri închise accesului public. Mai multe specii pot trăi împreună în aceeaşi peşteră.26. de asemenea. inclusiv lacurile şi izvoarele subterane ale acestora. 2001 (syn. R6501 HdR Veg Comunităţi briofitice: al. care sunt carnivore şi au o distribuţie foarte limitată. Include forme relicte subterane ale une faune care s-a diversificat în afara peşterilor. lilieci. Copepoda) şi includ numeroase fosile vii. Marst.7. sau care au o importanţă deosebită pentru conservarea speciilor din Anexa II (ex. citată în manualul EUR 27. peşterile constituie locuri de hibernare pentru majoritatea speciilor europene de lilieci. De asemenea. În ceea ce priveşte vertebratele. Seligerion Šm. 11. 8330 Peşteri marine complet sau parţial submerse [Submerged or partially submerged sea caves] CLAS. Syncarida.: 12.

Lamiastrum (Lamium) galeobdolon. dezvoltate pe soluri acide din domeniul medio-european al Europei centrale şi central-nordice.11 1) Păduri de Fagus sylvatica şi. Jura. Galium odoratum şi Melica uniflora şi. 1968. Picea abies. formând un strat ierbos mai bogat în specii şi mai abundent decât în pădurile de la 9110 şi 9120.111 Păduri medio-europene colinare de fag cu Luzula Pădurile acidofile de Fagus sylvatica din lanţurile hercinice puţin înalte şi Lorena. diferitelor specii de Dentaria. Deschampsia flexuosa. 64 . însoţite în mică măsură sau deloc de conifere apărute spontan. la munte. Luzula luzuloides. sau în anumite cazuri. din dealurile sub-panonice occidentale şi intra-panonice. de la marginea Alpilor. Quercus robur. R4110 Veg Festuco drymejae-Fagetum Morariu et al. în munţii mai înalţi. Calamagrostis villosa. caracterizate printr-o reprezentare masivă a speciilor aparţinând grupurilor ecologice ale lui Anemone nemorosa. Alpi. 41. Fagus sylvatica şi Abies alba sau Fagus sylvatica. PAL.112 Păduri medio-europene montane de fag cu Luzula Pădurile acidofile de Fagus sylvatica.PĂDURI Păduri temperate europene 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum [Luzulo-Fagetum beech forests] CLAS. R4105-4107. şi în general cu un amestec de Quercus petraea. Polytrichum formosum şi adesea Deschampsia flexuosa. Abies alba şi Picea abies din etajele montan şi montan superior ale lanţurilor hercinice înalte. HdR R4102. din etajul colinar al lanţurilor hercinice înalte. Polytrichum formosum şi adesea. Vaccinium myrtillus. cu humus de calitate (mull). Hieracio rotundati-Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (syn. din domeniile medio-europene şi atlantice ale Europei occidentale şi ale Europei centrale şi central-nordice. NrSCI 56 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum [Asperulo-Fagetum beech forests] CLAS. Calamagrostis villosa. din Jura. Carpaţi şi platoul bavarez. Sunt incluse următoarele subtipuri: 41.: 41. Abies alba.: Deschampsio flexuosae-Fagetum Soó 1962). PAL. Pteridium aquilinum. cu Luzula luzuloides. în coronament. Pteridium aquilinum. Vaccinium myrtillus. în munţii mai înalţi. de Fagus sylvatica-Abies alba sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies. de la Vosgi şi Pădurea Neagră la patrulaterul boemian. 2) Plante: Fagus sylvatica. de Fagus sylvatica-Abies alba sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies dezvoltate pe soluri neutre sau slab acide.13 1) Pădurile de Fagus sylvatica şi.: 41.

calcare. 1973) Chifu et Ştefan 1994. Galium odoratum. sau de Fagus sylvatica.Păduri medio-europene montane şi neutrofile de fag Păduri neutrofile de Fagus sylvatica. 3) Arboretele relictare ale pădurilor colinare neutrofile de fag din munţii Măcinului. din Jura. întrucât Acer pseudoplatanus şi Rumex arifolius apar. 2) Plante: Fagus sylvatica. Stratul ierbos este similar celui din pădurile de la 9130. Lathyro veneti-Fagetum (Dobrescu et Kovács 1973) Chifu 1995. R4120 Veg Carpino-Fagetum Paucă 1941. de Fagus sylvatica şi Abies alba. NB Nu se pot indica asociaţii vegetale specifice acestui habitat. Picea abies.păduri dobrogene de fag. doar în Carpaţii sud-vestici (munţii Semenic. cu mult paltin (Acer pseudoplatanus). bazinul Parisului.Păduri panonice neutrofile de fag Păduri de fag neutrofile cu afinităţi medio-europene de pe dealurile Câmpiei Panonice şi de la periferia vestică a acesteia.133 . R4119. Abies alba şi Picea abies din etajele montan şi montan superior al munţilor Jura. Lorena. munţii scunzi şi platourile arcului hercinic şi din regiunile sale periferice. Carpaţilor vestici şi marelui lanţ hercinic. şi conţine elemente floristice ale pajiştilor deschise adiacente.). 41. situate aproape de limita altitudinală a pădurii. NrSCI 55 9140 Păduri medio-europene subalpine de fag cu Acer şi Rumex arifolius [MedioEuropean subalpine beech forests with Acer and Rumex arifolius] CLAS. Burgundia. sau local de la 9110. HdR Veg NrSCI Cel puţin 4. 41. de Fagus sylvatica şi Picea abies. formează habitatul prioritar 91X0 . HdR R4118. G. ca specii însoţitoare şi cu abundenţă redusă.: 41. piemontul Alpilor. Acer pseudoplatanus. Anemone nemorosa. Abies alba. Dobrogea.15 1) Păduri de Fagus sylvatica formate de obicei din arbori scunzi şi cu ramuri joase. Acest tip de habitat apare izolat. la altitudini de peste 1350 m. etc. Melica uniflora. Lamiastrum (Lamium) galeobdolon.135 . în mai multe tipuri de făgete (Leucanthemo waldsteinii-Fagetum şi AremonioFagetum) şi pe substrate diferite (granite.Marea Nordului. Galio schultesii-Fagetum (Burduja et al. PAL. Alpilor nordici şi estici. 2) Plante: Fagus sylvatica.131 – Păduri medio-europene colinare şi neutrofile de fag Păduri neutrofile sau bazifile de Fagus sylvatica şi de Fagus sylvatica-Quercus petraea-Quercus robur.Subtipuri: 41. în special în munţii puţin înalţi cu climat oceanic ai Europei occidentale şi ai Europei centrale şi central-nordice. 65 . Rumex arifolius. Dentaria spp. Carpaţi şi câteva localităţi din Câmpia Baltică . schultesii. de pe dealurile.

microphylla) şi specii termofile. Poa chaixii. C. PAL. orhidee (Cephalanthera spp. E. Godeanu. Dactylis polygama. Acer campestre. montana. C. C. Neottia nidus-avis. HdR R4111 Veg Epipactidi-Fagetum Resmeriţă 1972. de obicei pe versanţi abrupţi. microphylla. precum şi alterărilor cu acumulare de lut sau rocilor silicatice cu un înalt grad de saturaţie în baze. Tilia cordata.: 41. C. Carpinus betulus. montana. Stellaria holostea. în general cu subarboret abundent de arbuşti şi ierburi. Quercus petraea. flacca.. adesea superficiale. C. PAL. În mare parte aceste făgete au fost defrişate şi substituite cu păşuni.16 1) Păduri xero-termofile de Fagus sylvatica dezvoltate pe soluri calcaroase. depresiuni sau zone în apropierea pădurilor de luncă). E. Subtipuri: 41.: 41. iar Buxus sempervirens poate fi dominant. Carpinus betulus şi Tilia cordata. Brachypodium pinnatum). Cephalanthera spp.Ţarcu. Stratul arbustiv include câteva specii calcicole (Ligustrum vulgare. coluviunilor argiloase şi lutoase. Brachypodium pinnatum. Neottia nidus-avis. Galium sylvaticum. Ranunculus nemorosus. digitata. Epipactis leptochila. Păduri de Quercus robur sau păduri naturale amestecate de Quercus robur. Berberis vulgaris). 9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase [Medio-European limestone beech forests of the Cephalanthero-Fagion] CLAS. Carex brizoides..161 – Păduri medio-europene de fag pe versanţi calcaroşi uscaţi Păduri de fag medio-europene cu rogozuri şi orhidee pe versanţi cu disponibilitate hidrică redusă. Substratul corespunde luturilor. Epipactis leptochila. Carpino-Fagetum Paucă 1941 cephalantherietosum Coldea 1975. digitata). C. Sesleria albicans.24 1) Păduri de Quercus robur (sau Quercus robur şi Quercus petraea) pe soluri hidromorfe sau soluri cu pânză freatică înaltă (funduri de văi. din domeniile medio-european şi atlantic ale Europei occidentale şi Europei centrale şi central-nordice. 2) Plante: Quercus robur. graminee (Sesleria albicans. Carex alba. caracterizate de rogozuri (Carex alba. 66 . transgresive din Quercetalia pubescenti-petraeae. NrSCI 24 9160 Păduri subatlantice şi medio-europene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli [Sub-Atlantic & medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betulii] CLAS. 2) Plante: Fagus sylvatica. Cernei şi Vâlcan). flacca.

Pădurile de şleau de la noi. Carex montana. Sorbus torminalis. 1977.262). robur. dominate de Quercus petraea (41. Acer platanoides.261. Tilia tomentosa. domestica. Convallaria majalis. taurica). Se poate face distincţie între o 67 .: Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae Resmeriţă (1974) 1975. HdR R4123. 41.: 41. Carici pilosae-Quercetum petraeae typicum Sanda et Popescu 1999). ce apar ca urmare a gospodăririi pădurilor mixte de fag şi stejar.262 1) Păduri de Quercus petraea şi Carpinus betulus din regiunile cu climat subcontinental în cadrul arealului central-european a lui Fagus sylvatica.: 41. Carpinus betulus. Tilia cordata) de pe grohotişuri.262 – Quercus petraea. de pe soluri bine drenate. Festuca heterophylla.261 . versanţi stâncoşi abrupţi sau coluvii grosiere ale versanţilor. Fagus orientalis. Q. 9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi. Ligustrum vulgare. grohotişuri şi ravene [Tilio-Acerion forests of slopes. în regim de crâng simplu sau crâng compus (cu rezerve).Quercus petraea. umbrosa.3) A nu se confunda cu arboretele derivate de Quercus robur. 41. dar şi pe substraturi silicatice (Tilio-Acerion Klika 1955). PAL. sylvatica (41. Melampyrum bihariense. NrSCI 13 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum [Galio-Carpinetum oakhornbeam forests] CLAS. R4128 Veg Carici pilosae-Carpinetum Neuhäusl et Neuhäuslova-Novotna 1964 (syn. C.261). Acer campestre.4 1) Păduri mixte formate din specii de amestec (Acer pseudoplatanus. HdR R4145 Veg Carici brizoidis-Quercetum roboris Raţiu et al. Carici pilosae-Carpinetum este o vicariantă vest-carpatică a lui Galio sylvatici-Carpinetum Oberdorfer 1957 din Europa centrală. la est de arealul lui F. Fraxinus excelsior. Carici pilosae-Carpinetum Chifu 1995. Arum orientale. NrSCI 25 NB As. screes and ravines] CLAS. Sunt incluse şi pădurile asemănătoare de stejar şi tei din regiunile est-europene şi central-est-europene cu climat continental. 2) Plante: 41. corespunzătoare acestui habitat. Carpinus betulus. în special pe substrate calcaroase. S. PAL. Ulmus glabra. Tilia cordata. prezintă ca particularităţi prezenţa constantă a fagului (chiar în raport de codominanţă cu gorunul şi carpenul) şi absenţa lui Galium sylvaticum şi a speciilor diferenţiale sud-est-carpatice (Lathyrus hallersteini. F.

grupare tipică staţiunilor reci şi umede (păduri sciafile şi mezo-higrofile), în general dominate de paltin (Acer pseudoplatanus) – subalianţa Lunario-Acerenion, şi o alta, tipică grohotişurilor uscate şi calde (păduri xerotermofile), în general dominate de tei (Tilia cordata, T. platyphyllos) - subalianţa Tilio-Acerenion. Pădurile asemănătoare care aparţin de Carpinion nu trebuie incluse aici. 2) Plante: Lunario-Acerenion - Acer pseudoplatanus, Actaea spicata, Fraxinus excelsior, Lunaria rediviva, Polystichum aculeatum, Taxus baccata, Ulmus glabra. Tilio-Acerenion – Carpinus betulus, Corylus avellana, Quercus spp., Tilia cordata, T. platyphyllos. 3) Uşoare modificări ale condiţiilor substratului (mai ales, în substrat "consolidat") sau ale umidităţii produc o tranziţie către pădurile de fag sau către pădurile termofile de stejar. HdR R4117 Veg Aceri-Fraxinetum Paucă 1941 (syn. Acereto-Ulmetum Beldie 1951); CoryloTilietum cordatae Vida 1959. NrSCI 34 NB Frăsineto-păltinişurile şi mai ales, teişurile naturale, sunt rare în România, dar au o mare valoare conservativă. Cele din urmă au fost semnalate în Munţii Bistriţei, văile Secuieu şi Călata (jud. Cluj), la Săcel şi pe valea Novăţului (jud. Maramureş). 9190 Stejărete acidofile bătrâne cu Quercus robur pe câmpii nisipoase [Old acidophilous oak forests with Quercus robur on sandy plains] CLAS. PAL.: 41.51 şi 41.54 1) 41.51 – Păduri acidofile ale câmpiei Mării Baltice şi Mării Nordului, formate din Quercus robur, Betula pendula şi B. pubescens, adesea amestecate cu Sorbus aucuparia şi Populus tremula, pe soluri puternic oligotrofice, adesea nisipoase (sau morenice), podzolizate sau hidromorfe. Stratul arbustiv, slab dezvoltat, include Frangula alnus. Stratul ierbos este constituit din Deschampsia flexuosa şi alte plante ierboase specifice solurilor acide (uneori include Molinia caerulea), şi adesea este invadat de feriga de câmp (Pteridium aquilinum). Pădurile de acest tip predomină adesea în cîmpiile din nordul Europei şi ocupă enclave edafice mai limitate. Cenotaxoni: Querco-Betuletum, Molinio-Quercetum, Trientali-Quercetum roboris. 2) Plante: Quercus robur, Molinia caerulea, Betula pendula, Sorbus aucuparia, Populus tremula. HdR R4144 Veg Molinio caeruleae-Quercetum roboris (Tüxen 1937) Scam. et Pass. 1959. NrSCI Cel puţin 1. NB Acest habitat baltico-atlantic este rar şi fragmentat reprezentat în România, sub forma ultimelor disjuncţii sud-estice ale arealului său. Pădurile de stejar semnalate în Depresiunea Buduş şi Livada (jud. Satu-Mare), şi în Rezervaţia Poiana Narciselor (com. Şercaia, jud. Braşov) aparţin probabil unei variante subcontinentale şi moderat

68

acidofile a as. Molinio caeruleae-Quercetum roboris, întrucât din compoziţia floristică pot lipsi unele specii caracteristice, precum Betula pubescens. 91D0* Turbării cu vegetaţie forestieră [Bog woodland] CLAS. PAL.: 44.A1 până la 44.A4 1) Păduri de conifere şi foioase pe substrat turbos, umed până la ud, cu un nivel permanent ridicat al pânzei freatice, şi chiar mai înalt decât în terenurile limitrofe. Apa este întotdeauna săracă în nutrienţi (turbării bombate şi mlaştini acide). Aceste comunităţi sunt în general dominate de Betula pubescens, Frangula alnus, Pinus sylvestris, P. mugo şi Picea abies, cu specii caracteristice turbăriilor sau, mai general, biotopurilor oligotrofice, precum Vaccinium spp., Sphagnum spp., Carex spp. [Vaccinio-Piceetea: Piceo-Vaccinienion uliginosi (Betulion pubescentis, LedoPinion) i.a.]. În regiunea boreală, se întâlnesc şi păduri mlăştinoase de molid, care constituie situri minerotrofice plasate de-a lungul marginilor diferitelor complexe mlăştinoase, dar şi în fâşii separate situate în văi şi de-a lungul pâraielor. Subtipuri: 44.A1 – Păduri de mesteacăn pufos cu Sphagnum 44.A2 – Păduri mlăştinoase de pin silvestru 44.A3 – Tufărişuri de jneapăn în turbării 44.A4 – Păduri mlăştinoase de molid 2) Plante: Agrostis canina, Betula pubescens, Carex canescens, C. echinata, C. nigra, C. rostrata, Eriophorum vaginatum, Frangula alnus, Juncus acutiflorus, Molinia caerulea, Trientalis europaea, Picea abies, Pinus sylvestris, P. mugo, Sphagnum spp., Vaccinium oxycoccus, V. uliginosum, Viola palustris; în păduri mlăştinoase de molid se întâlnesc şi Diplazium sibiricum, Hylocomium umbratum şi Rhytidiadelphus triquetrus. 3) Pădurile de la marginea turbăriilor sau mlaştinilor de tranziţie din zonele înalte pot forma o tranziţie către pădurile mlăştinoase (Alnetea glutinosae). Acolo unde pădurile au colonizat foste turbării neîmpădurite, ca urmare a interferenţei antropice (degradarea turbăriilor), vegetaţia forestieră poate fi eliminată pentru a restaura starea de conservare favorabilă a fostei turbării (tipurile 7110, 7130 şi 7140). Astfel de mlaştini împădurite de origine secundară sunt incluse în definiţia tipului 91D0, însă în general constituie o prioritate de conservare mai redusă decât restaurarea tipului de turbărie original. HdR R3106, R4210, R4412, R4414 Veg Sphagno-Piceetum (Tüxen 1937) Hartman 1953; Vaccinio uliginosi-Betuletum pubescentis Libbert 1933; Pino mugo-Sphagnetum Kästner et Flössner 1933; Vaccinio uliginosi-Pinetum sylvestris Kleist 1929. NrSCI 21

69

91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) [Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)] CLAS. PAL.: 44.3, 44.2 şi 44.13 1) Păduri de luncă de Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa ale cursurilor de apă din zona de câmpie şi etajul colinar ai Europei temperate şi boreale (44.3: Alno-Padion); păduri de luncă de Alnus incana ale râurilor montane şi submontane din Alpi şi Apeninii de nord (44.2: Alnion incanae); galerii arborescente formate din exemplare înalte de Salix alba, S. fragilis şi Populus nigra de-a lungul râurilor medio-europene, în etajul submontan, colinar şi zona de câmpie (44.13: Salicion albae). Toate tipurile apar pe soluri grele (în general bogate în depozite aluviale), inundate periodic de creşterea nivelului râului (sau pârâului) cel puţin o dată pe an, însă altfel bine drenate şi aerate în perioada în care debitul apei este scăzut. Stratul ierbos include întotdeauna numeroase specii de talie mare (Filipendula ulmaria, Angelica sylvestris, Cardamine spp., Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium oleraceum) şi poate conţine diverse geofite vernale, precum Ranunculus ficaria, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida. Acest habitat include mai multe subtipuri: păduri de frasin şi anin ale izvoarelor şi râurilor aferente (44.31 – Carici remotae-Fraxinetum); păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere rapidă (44.32 - Stellario-Alnetum glutinosae); păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere lentă (44.33 - Pruno-Fraxinetum, Ulmo-Fraxinetum); galerii montane de anin alb (44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanae Moor 1958); galerii submontane de anin alb (44.22 - Equiseto hyemalis-Alnetum incanae Moor 1958); păduri-galerii de salcie albă (44.13 Salicion albae). 2) Plante: stratul arborescent - Alnus glutinosa, Alnus incana, Fraxinus excelsior; Populus nigra, Salix alba, S. fragilis; Ulmus glabra; stratul ierbos - Angelica sylvestris, Cardamine amara, C. pratensis, Carex acutiformis, C. pendula, C. remota, C. strigosa, C. sylvatica, Cirsium oleraceum, Equisetum telmateia, Equisetum spp., Filipendula ulmaria, Geranium sylvaticum, Geum rivale, Lycopus europaeus, Lysimachia nemorum, Rumex sanguineus, Stellaria nemorum, Urtica dioica. 3) Majoritatea acestor păduri se află în contact cu pajişti umede sau cu păduri de ravene (Tilio-Acerion). Poate fi observată uneori o succesiune către Carpinion a frăsinetelor. HdR R4401, R4402, R4405, R4407, R4408 Veg Telekio speciosae-Alnetum incanae Coldea (1986) 1991; Stellario nemorumAlnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohmeyer 1957; Carici brizoidis-Alnetum glutinosae Horvat 1938 em. Oberd. 1953; Carici remotae-Fraxinetum Koch ex Faber 1936; Pruno padi-Fraxinetum Oberdorfer 1953; Salicetum fragilis Passarge 1957; Salicetum albae Issler 1924. NrSCI 60 NB Salicetum fragilis corespunde fitocenozelor pure sau dominate de salcie plesnitoare (fără salcie albă), pe lângă care poate apărea destul de frecvent aninul negru (Alnus glutinosa). Salicetum albae înglobează fitocenoze de salcie albă, pure sau amestecate în proporţii diferite cu Salix fragilis şi/sau Populus nigra. În timp ce
70

sylvestris. 1979) Oprea 1997. 2) Plante: Quercus robur. Humulus lupulus. F.prima asociaţie se dezvoltă pe soluri aluviale ceva mai evoluate. Ulmus laevis. minor. Quercetum roborispedunculiflorae Simon 1960 (syn. Subarboretul este bine dezvoltat. U. 91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur. 71 . Vitis vinifera subsp. sau în zone joase. Acest tip de habitat apare adesea în conjuncţie cu păduri de anin şi frasin (44. Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 (syn. Gagea lutea. U. Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) [Riparian mixed forests of Quercus robur. speciile lemnoase dominante aparţin genurilor Fraxinus. Phalaris arundinacea. Ulmus laevis and Ulmus minor. Ca urmare a regimului hidric specific. R4411 Veg Fraxino danubialis-Ulmetum Soó 1936 corr.: 44.: Fraxino angustifoliae-Quercetum pedunculiflorae Chifu et al. P. Salicetum albae-fragilis sensu Issler 1926 em. Hedera helix. 1963. (1998) 2004). expuse inundaţiilor provocate de înălţarea apei freatice. Corydalis solida. Soó 1957 a devenit un nomen ambiguum pentru că a fost prea larg definit şi nu mai este preluat în lucrările recente. expuse regulat inundaţiilor în perioda creşterii nivelului apei. canescens. Tamus communis. Solul poate fi bine drenat între inundaţii sau poate rămâne ud. din pannonica în danubialis. R4409. Populus nigra. Fraxinus excelsior or Fraxinus angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris)] CLAS. Fraxinus excelsior. Aceste păduri se dezvoltă pe depozite aluviale recente. Alnus glutinosa.4 1) Păduri din specii cu lemn de esenţă tare situate în albia majoră a râurilor. Denumirea de Salicetum albae-fragilis sensu Tüxen 1937 este în prezent considerată un sinonim al lui Salicetum albae Issler 1924. R4410. HdR R4404. în zonele joase ale luncilor râurilor. 3) Aceste păduri formează mozaicuri cu păduri pioniere sau climax din specii cu lemn de esenţă moale. Ribes rubrum. Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae Borza ex Sanda 1970). Prunus padus. Fraxino pallisae-Quercetum pedunculiflorae (Popescu et al. angustifolia. ele se pot dezvolta şi din păduri aluviale de specii cu lemn de esenţă tare. glabra. tremula. Ulmus sau Quercus. a doua are un caracter mai pionier datorită viiturilor mai intense şi frecvente. P. NrSCI 26 NB În denumirea primei asociaţii s-a corectat numele subspeciei Fraxinus angustifolia. Ulmus laevis şi Ulmus minor. PAL.3).

91H0* Păduri panonice de Quercus pubescens [Pannonian woods with Quercus pubescens] CLAS. PAL.: 41.7373, 41.7374 1) Păduri de stejari xerofili de la marginea şi pe dealurile Câmpiei Panonice, dominate de Quercus pubescens în staţiuni cu expoziţie sudică şi extrem de uscate, pe soluri superficiale, calcaroase. Datorită acestor condiţii staţionale extreme, pădurile sunt adesea fragmentate, iar arborii au creşteri reduse, uneori numai cu talie de arbuşti. Stratul ierbos este bogat în specii şi adesea cuprinde specii xerotermofile din pajişti uscate sau de la liziera pădurilor. Ocazional, Tilia platyphyllos şi Fraxinus excelsior pot ajunge dominante. 2) Plante: Quercus pubescens, Q. cerris, Fraxinus ornus, Sorbus domestica, S. torminalis, Colutea arborescens, Cornus mas, Pyrus pyraster, Arabis turrita, Buglossoides purpurocaerulea, Campanula bononiensis, Carex michelii, Euphorbia polychroma, Lactuca quercina, Limodorum abortivum, Melittis melissophyllum, Orchis purpurea, Potentilla alba, P. micrantha, Pulmonaria mollis subsp. mollis, Tanacetum corymbosum, Viola suavis, Euphorbia angulata. 41.7373 - Quercus virgiliana, Cotinus coggygria, Amygdalus nana, Cornus mas, Astragalus austriacus, A. monspessulanus, Carex humilis, Dictamnus albus, Geranium sanguineum. 3) Pădurile de stejar pufos formează adesea mozaicuri cu pajişti xerofile. HdR R4160 Veg Corno-Quercetum pubescentis Jakucs et Zólyomi ex Mathé et Kovács 1962. NrSCI 8 91I0* Păduri stepice euro-siberiene de Quercus spp. [Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp.] CLAS. PAL.: 41.7A 1) Păduri xerotermofile de stejar din câmpiile din sud-estul Europei. Clima este foarte continentală, cu o mare amplitudine a temperaturilor. Substratul constă din loess (soluri de tip cernoziom). Quercus robur, Q. cerris, Q. pedunculiflora şi Q. pubescens domină stratul arborescent al acestor păduri, care sunt bogate în elemente stepice continentale şi geofite din Aceri tatarici-Quercion Zólyomi 1957. 2) Plante: Quercus cerris, Q. pubescens, Q. robur, Q. pedunculiflora, Q. petraea, Acer campestre, A. tataricum, Sorbus torminalis, Tilia tomentosa, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica, Ulmus minor, Buglossoides purpurocaerulea, Carex michelii, Dactylis polygama, Galium dasypodum, Geum urbanum, Lathyrus niger, Polygonatum latifolium, Pulmonaria mollis subsp. mollis, Tanacetum corymbosum, Tulipa bibersteinniana, Vincetoxicum hirundinaria, Viola jordanii. 3) Acest tip de habitat, care forma odată vegetaţia naturală a Europei de sud-est, este foarte fragmentat în prezent. În Austria, este adesea degradat ca urmare a invaziei salcâmului (Robinia). HdR R4138, R4146, R4148, R4156, R4157, R4159
72

Veg Aceri tatarici-Quercetum roboris Zólyomi 1957; Quercetum pedunculifloraecerris Morariu 1944; Quercetum pedunculiflorae Borza 1937; ConvallarioQuercetum roboris Soó (1939) 1957. NrSCI 29 NB În ţara noastră Aceri tatarici-Quercetum roboris nu apare pe loess, aşa cum se precizează în manualul EUR 27. 91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion) [Illyrian Fagus sylvatica forests (Aremonio-Fagion)] CLAS. PAL.: 41.1C 1) Păduri de Fagus sylvatica din Munţii Dinarici şi din lanţurile muntoase şi dealurile asociate, cu prelungiri şi disjuncţii în sud-estul Alpilor, sud-vestul Carpaţilor şi pe dealurile panonice. În aceste zone, ele sunt în contact cu sau intercalate printre păduri medio-europene de fag precum 9130, 9140 şi 9150. Bogăţia în specii este mai mare decât în cazul pădurilor de fag din Europa centrală, iar Aremonio-Fagion constituie un important centru de diversitate specifică. 2) Plante: Fagus sylvatica, F. moesiaca, Abies alba, Quercus cerris, Sorbus graeca, Tilia tomentosa, Aremonia agrimonioides, Corylus colurna, Cotoneaster tomentosa, Dentaria enneaphyllos, Doronicum austriacum, Euphorbia carniolica, Hacquetia epipactis, Helleborus odorus, Knautia drymeia, Lonicera nigra, Omphalodes verna, Primula vulgaris, Ruscus hypoglossum, Scopolia carniolica, Scrophularia scopolii. HdR R4112-4115, R4121 Veg Aremonio agrimonioidis-Fagetum Boşcaiu 1971; Fago-Ornetum Zólyomi 1954; Carpino-Fagetum Paucă 1941 fagetosum orientalis Roman 1974; Geranio macrorrhizi-Fagetum (Borza 1933) Soó 1964; Corylo colurnaeFagetum (Jov. 1955) Borhidi 1963. NrSCI 7 NB Din punct de vedere floristic, făgetele subtermofile din sud-vestul ţării reprezintă o tranziţie între făgetele carpatice (Symphyto-Fagion) şi cele ilirice (Aremonio-Fagion), deoarece majoritatea speciilor ilirice caracteristice lipsesc de la noi: Cyclamen purpurascens, Vicia oroboides, Epimedium alpinum, Lamium orvala, Hacquetia epipactis, Anemone trifolia, Cardamine trifolia, Geranium nodosum, Helleborus niger, Senecio ovirensis. Singurele specii caracteristice prezente (rar) la noi sunt: Dentaria enneaphyllos şi Daphne laureola. Cel puţin as. AremonioFagetum nu deţine nici o veritabilă caracteristică dintre cele menţionate anterior, şi de aceea a fost recent încadrată de unii autori în al. Symphyto-Fagion. Aceste făgete ilirice sunt extrazonale în ţara noastră, deoarece apar exclusiv pe substrate carbonatice.

73

91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpinion) [Illyrian oakhornbeam forests (Erythronio-Carpinion)] CLAS. PAL.: 41.2A 1) Păduri de Quercus robur sau Q. petraea, uneori Q. cerris, şi Carpinus betulus, pe substrate atât carbonatice cât şi silicatice, în special pe soluri brune de pădure, profunde, neutre până la uşor acide, cu humus de calitate (având un grad ridicat de descompunere a resturilor organice), din regiunea sud-est alpică şi dinarică, vestul şi centrul Balcanilor, extinzându-se către nord spre Lacul Balaton, mai ales în zone deluroase şi submontane, văi fluviale şi câmpiile Drava şi Sava. Clima este mai continentală decât în regiunile submediteraneene şi mai caldă decât în Europa centrală; aceste păduri sunt intermediare între cele de stejar cu carpen (ex., 9170) din Europa centrală şi cele din Balcani, şi se contopesc către nord cu pădurile panonice de stejar (91G0). Prezintă o bogăţie specifică mult mai mare decât pădurile de stejar din Europa centrală. Disjuncţii ale acestor păduri apar în Friuli şi în nordul Apeninilor. 2) Plante:Quercus robur, Q. petraea, Q. cerris, Carpinus betulus, Acer tataricum, Tilia tomentosa, Fraxinus angustifolia subsp. pannonica, Euonymus verrucosa, Adoxa moschatellina, Erythronium dens-canis, Knautia drymeia, Asperula taurina, Lathyrus venetus, Potentilla micrantha, Dianthus barbatus, Luzula forsteri, Primula vulgaris, Ruscus aculeatus, Tamus communis. HdR R4127 Veg Rusco-Carpinetum Horvat 1962; Asperulo taurinae-Carpinetum Soó et Borhidi in Soó 1962. NrSCI 8 NB Pădurile de gorun şi carpen din sud-vestul ţării reprezintă o tranziţie între goruneto-cărpinetele dacice (Lathyro hallersteinii-Carpinion) şi cele ilirice (Erythronio-Carpinion). De la noi lipsesc aproape toate speciile ilirice nemorale, dintre care unele sunt caracteristice alianţei (Crocus napolitanus şi Lonicera caprifolium), iar altele sunt diferenţiale pentru subal. subpanonică Lonicero caprifoliae-Carpinenion (Vicia oroboides, Helleborus atrorubens, Helleborus dumetorum) - cea mai apropiată floristic de goruneto-cărpinetele din Banat. Acestea se individualizează doar prin prezenţa lui Helleborus odorus, Asperula taurina, Ruscus hypoglossum, R. aculeatus, Tamus communis. Ca şi făgetele analoage de la habitatul 91K0, aceste goruneto-cărpinete sunt extrazonale în România, întâlnindu-se exclusiv pe substrate carbonatice. 91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun [Pannonian-Balkanic turkey oak sessile oak forests] CLAS. PAL.: 41.76 1) Păduri subcontinentale xero-termofile de Quercus cerris, Q. petraea sau Q. frainetto şi alte specii de stejari caducifoliaţi, local păduri de Q. pedunculiflora sau Q. virgiliana, din Câmpia Panonică, dealurile şi câmpiile din vestul şi sudul României,
74

polycarpa. Genista tinctoria. R4154. R4151. loess. Pienini. 42. Quercetum cerris Georgescu 1941. Sunt distribuite în general la altitudini cuprinse între 250 şi 600 (800) m deasupra nivelului mării şi dezvoltate pe substrate diferite: calcare. Potentilla alba. Carex praecox. R4153. de Pinus sylvestris din Carpaţii vestici. Tanacetum corymbosum. Melittis melissophyllum. Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980.. de asemenea. R4155 Veg Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969 (inclusiv subas. Fraxinus ornus. andezite. Campanula persicifolia. R4142.5C8) sunt. H. Carpinus orientalis. Q. ele însă referindu-se la comunităţi forestiere distincte floristic şi fitogeografic. HdR R4132. Buglossoides purpurocaerulea). Veratrum nigrum. Nectaroscordum siculum. inclusiv endemite vest-carpatice. nobilis. Festuca heterophylla.zonele deluroase din nordul Balcanilor şi din etajul supra-mediteranean al nordestului Greciei continentale. 75 . argilă. R4140. 1969). Comunităţile asemănătoare din Carpaţii Orientali (42. R4133. Silene nutans. R4149. bazalt. P. Quercetum frainetto-cerris (Georgescu 1945) Rudski 1949. 91Q0 Păduri vest-carpatice de Pinus sylvestris pe substrate calcaroase [Western Carpathian calcicolous Pinus sylvestris forests] CLAS. Quercetum frainetto Păun 1964. nisip. Calluna vulgaris. Peucedanum oreoselinum. sabaudum. considerate ca aparţinând acestui tip de habitat. tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000). Glechoma hirsuta. etc.: 42. cerris. Tilio argenteae-Quercetum petraeae-cerris Soó 1957. Hieracium racemosum. pe soluri brune slab acide. frainetto. micrantha. Ligustrum vulgare. Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1968. Velka Fatra. Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970. R4152. Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boşcaiu et al. Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 (inclusiv subas. PAL. A. NrSCI 25 NB Trebuie precizat faptul că Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 este un omonim posterior a lui Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970. Lithospermum purpurocaeruleum (syn. de obicei profunde. Acer tataricum. Q. R4150. R4137. Q. Q. rubra. S. dalechampii. R4136. Erica herbacea şi Polygala chamaebuxus sunt absente. Vicia cassubica. Lychnis coronaria. Primula acaulis subsp. calcifile. Luzula forsteri. Galanthus plicatus.5C8 1) Păduri izolate. Poa nemoralis. Digitalis grandiflora. Galium schultesii. iar subarboretul include un număr de specii cu distribuţie continentală şi afinităţi xerotermice. Geum urbanum. viridiflora. Pulmonaria mollis. Achillea distans. din Anatolia supra-mediteraneană şi munţii de mică înălţime cu Acer tataricum. R4134. limitate la câteva enclave mici din munţii Strazov. Euonymus europaeus.542. Lathyrus niger. Carex montana. bazinele intracarpatice şi Erzgebirge. Viscaria vulgaris. Tilia tomentosa. coryletosum colurnae). Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970. 2) Plante: Quercus petraea. Helleborus odorus.

Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et Pop 1988. hungarica. Bromus ramosus. Melica uniflora. Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies şi Fagus sylvatica-Carpinus betula din Carpaţii româneşti. Fagus sylvatica-Abies alba. R4103. Festuca tatrae. Leucanthemum waldsteinii. Silene heuffelii. Carpinus betulus. Cystopteris fragilis. F.: 41. Saxifraga rotundifolia subsp. Primula elatior subsp. Milium effusum. Iris aphylla subsp. Carpesium cernuum. Populus tremula. dezvoltate pe substrate neutre. F. cordata. Calamagrostis varia. leucophylla. Hieracium rotundatum. Hepatica transsilvanica. taxetosum baccatae Hodoreanu 1981). NrSCI 5 91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) [Dacian Beech forests (SymphytoFagion)] CLAS. C. ucraineni şi din estul Serbiei. Scutellaria altissima. Symphyto cordati-Fagetum Vida 1959 (inclusiv subas. 1988. 2) Plante: Symphytum cordatum. Euphorbia carniolica. Carex humilis. Phyllitidi-Fagetum Vida (1959) 1963. 2) Plante: Fagus sylvatica. HdR R4215. Moehringia pendula. alba. taurica var. şi din dealurile subcarpatice. Cardamine glanduligera (syn. Thymus pulcherrimus.2) Plante: Pinus sylvestris. Ranunculus carpaticus. din alianţa Symphyto cordati-Fagion. Leucanthemo waldsteiniiFagetum (Soó 1964) Täuber 1987. heuffelii. Dentaria glandulosa). Potentilla micrantha. T.: 41. HdR 76 . Brachypodium sylvaticum. R4116 Veg Pulmonario rubrae-Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 (inclusiv subas. Ulmus glabra. Festuca drymeja. cu specii tipice de Fagetalia. în condiţiile climatului stepic al Dobrogei. NrSCI 47 91X0* Păduri dobrogene de fag [Dobrogean beech forests] CLAS. HdR R4101. Tilia tomentosa. taxetosum baccatae Comes et Täuber 1977).1D2 1) Păduri de Fagus sylvatica. Polygonatum multiflorum. cu specii de Fagetalia şi specii sud-europene în stratul ierbos. R4109. Carex pilosa. taurica (syn. dobrogica). Aconitum moldavicum. R4108. bazice şi uneori acide. Campanula serrata. Linum flavum. PAL.1F 1) Păduri relictare de fag din Munţii Măcinului. R4104. Pulmonaria rubra. Gentianella lutescens. cu o distribuţie insulară şi izolată. R4217 Veg Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csűrös et al. PAL. departe de principalele zonele de răspândire a fagului în Carpaţi. Stachys sylvatica. Campanula carpatica. Galium kitaibelianum.

PAL. Melampyro bihariensis-Carpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Carpinus betulus şi Tilia tomentosa. Ornithogalo-Tilio-Quercetum Dihoru 1976. Coldea 1975. 77 .841 1) Facies dominat de Tilia tomentosa al pădurilor mixte caducifoliate din sudul Europei centrale şi partea mijlocie a Peninsulei Balcanice. Ranunculus ficaria. Pyrus eleagrifolia. 2) Plante: Carpinus betulus. Acestea se caracterizează printr-un amestec de specii submediteraneene de Quercion frainetto şi. în est. de pe versanţii şi piemonturile Carpaţilor Orientali şi Meridionali. Q. Prezent în special pe versanţii nordici ai piemonturilor. Melampyrum bihariense. HdR R4124. de stejar şi carpen din arealul moesiac a lui Quercion frainetto. Q petraea. fiind compuse din Fagus taurica. 1977. Tilia tomentosa. Cotinus coggygria. C. în particular arborete de Tilia tomentosa din etajul pădurilor de Carpinus betulus şi Quercus petraea din Bulgaria.: 41. Dentaria bulbifera. Scilla bifolia. solida. Galium schultesii. Tilio tomentosae-Quercetum dalechampii Sârbu 1978. acest habitat este reprezentat de obicei prin arborete monodominante ce emană un parfum deosebit în timpul înfloririi teilor. Stellaria holostea. Carpesium cernuum.2C 1) Păduri de Carpinus betulus şi diverse specii de Quercus. C. R4147 Veg Aro orientalis-Carpinetum (Dobrescu et Kovács 1973) Täuber 1992. cerris. Acestea se regăsesc actualmente sub forma unor fragmente reziduale de mică extindere. Lathyrus hallersteinii. Erythronium dens-canis. Ranunculus auricomus. Primăvara. adesea izolate. dar local prezente şi în conjuncţie cu pădurile estice de Carpinion betuli.Veg subal. de specii pontice (euxinice). 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen [Dacian oak-hornbeam forests] CLAS. Helleborus odorus. Q. Aro orientalis-Carpinenion Täuber 1992. Quercus robur. R4143. R4126. din zona de silvostepă est-panonică şi vest-pontică şi din dealurile pre-pontice din sud-estul Europei.: 41. Q dalechampii. R4125. şi din podişurile din vestul Ucrainei. Galio kitaibeliani-Carpinetum Coldea et Pop 1988. pe soluri acide şi cu umiditate ridicată. Aposeris foetida. Lathyro hallersteinii-Carpinetum Coldea 1975. Festuca heterophylla. brevicollis. Evonymo nanae-Carpinetum (Borza 1937) Seghedin et al. păduri extrazonale. Carex pilosa. frainetto. PAL. NrSCI 34 91Z0 Păduri moesiace de tei argintiu [Moesian Silver lime woods] CLAS. NrSCI 2 NB Până în prezent nu a fost descrisă o asociaţie corespunzătoare acestor făgete dobrogene. stratul ierbos este bine dezvoltat şi format din Corydalis cava. distribuite în general în arealul alianţei Quercion frainetto.

Deosebiri floristice mai evidente se remarcă în fenofaza estivală. cu floră submediteraneană.7371 Păduri tracice de stejar pufos şi cărpiniţă Păduri de Quercus pubescens şi Q. A. Lathyro collini-Quercetum pubescentis Klika 1932. T. virgiliana din câmpiile bazinului Mării Negre şi dealurile Turciei europeane.2) Plante: Tilia tomentosa. Corydalis solida. Include subtipurile: 41. V. platyphyllos. Ranunculus ficaria. Glechoma hirsuta. Q. Viola hirta. Bromus benekeni.7371. R4162. În ciuda acestei diferenţe. Tilio tomentosae-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1968. Carpinus orientalis. C. Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniţă 1970.: 41. acestea datorându-se mai ales umidităţii edafice mai reduse în teişurile dobrogene. Brachypodium sylvaticum. Erythronium dens-canis. cele din nordul Dobrogei apar pe soluri relativ bogate în baze şi cu deficit hidric estival. mai ales în partea centrală a dealurilor Maritsa şi Tundja. incluzând sudestul şi sudul României. Dactylis polygama. Fraxinus ornus. reichenbachiana. Quercus dalechampii. NrSCI 2 NB Spre deosebire de teişurile similare din Bulgaria. 41. compoziţia stratului ierbos este foarte asemănătoare în fenofaza prevernală. virgiliana din sudul munţilor Dinarici. 2) Plante: Quercus pubescens. Paeonia peregrina. virgiliana.7372 Păduri moesiace de stejar pufos Păduri submediteraneene termofile de Quercus pubescens şi Q. Carpinus betulus. Galium dasypodum. 1971. Acer campestre sau Tilia tomentosa şi de elemente floristice submediteraneene. 41. Stejarii sunt însoţiţi de Carpinus orientalis. Acer platanoides. HdR R4135 Veg Tilio tomentosae-Carpinetum betuli typicum Doniţă 1968. PAL. HdR R4158. R4163 Veg Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970. betulus. Melica uniflora. Ceraso mahaleb-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1957. Fraxinus ornus. 91AA* Păduri est-europene de stejar pufos [Eastern white oak woods] CLAS. unde sunt reprezentate în principal prin masive forestiere insulare. campestre. din nordul câmpiei tracice în sudul şi sud-estul Bulgariei. Poa nemoralis. NrSCI 24 78 . lanţul muntos balcanic şi din regiunile învecinate. Scilla bifolia. R4161. Paeonio peregrinae-Quercetum pubescentis (Sârbu 1978) Sanda et Popescu 1999.7372 1) Păduri extrazonale dominate de stejar pufos. şi de pe colinele de la poalele estice şi nordice ale munţilor Rodopi. Echinopo banatici-Quercetum pubescentis Boşcaiu et al. ocupând enclave mai calde în cadrul arealelor subcontinentale ale lui Quercion frainetto şi Carpinion illyricum.

Pentru a înlătura orice confuzie. care sunt atunci dominate de specii din genurile enumerate mai sus (44. care se dezvoltă pe soluri aluviale mai evoluate şi prezintă un cortegiu mai numeros de specii.. Brachypodium sylvaticum. Fraxinus angustifolia. fragilis sau alte specii de salcie înrudite cu acestea (44.6). Speciile de plop de talie mare domină de obicei coronamentul prin înălţimea lor. 44.6 1) Păduri de luncă (zăvoaie) din bazinul mediteranean şi cel al Mării Negre dominate de Salix alba. A. Q. U.162 şi 44. 2) Plante: Salix alba. NrSCI 31 NB Indubitabil. S. Quercus robur. Păduri de luncă multistratificate mediteraneene şi central-eurasiene cu Populus spp. Tamarix spp.141. A.: 41. Vitis vinifera subsp.141). 79 . liane. tenuifolius. Asparagus verticillatus. Ulmus spp. Galium rubioides şi unele transgresive din clasele Querco-Fagetea şi Quercetea pubescentis.. pure sau amestecate cu salcie albă. Salix spp. precum Ulmus laevis. PAL. datorită menţionării comunităţilor de salcie albă în definiţia ambelor habitate. sylvestris. Alnus spp. 2) Plante: Castanea sativa. Dintre acestea se remarcă ca diferenţiale Fraxinus angustifolia. pallisiae.Păduri mediteraneene caducifoliate 9260 Păduri de Castanea sativa [Castanea sativa woods] CLAS. Populus alba.. s-au inclus în acest habitat numai pădurile de plop alb. HdR R4141 Veg Castaneo-Quercetum Horvat 1938. minor. pedunculiflora.. NrSCI 3 92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix alba şi Populus alba [Salix alba and Populus alba galleries] CLAS. PAL. Acer campestre. officinalis.: 44.9 1) Păduri submediteraneene şi din etajul supra-mediteranean dominate de Castanea sativa şi plantaţii vechi de castan comestibil cu strat ierbos seminatural. F. tipurile 91E0 şi 92A0 se suprapun parţial... aceştia pot fi absenţi sau rari în anumite grupări vegetale. HdR R4406 Veg Salici-Populetum Meijer-Drees 1936. Acer spp.

în etajul subalpin al munţilor Jura. catenei vestice hercinice şi al munţilor Dinarici. T. Includ formaţiuni de Tamarix smyrnensis (syn.: Luzulo sylvaticae-Piceetum Wraber 80 . Hieracio rotundatiPiceetum Pawł. Carpaţilor.21 până la 42. care ocupă enclave altitudinale sau edafice în aria de răspândire a altor tipurilor de vegetaţie ce sunt predominante în etajul montan al Alpilor externi. R4208.21 – Păduri de molid subalpine din Alpi şi Carpaţi. R4214 Veg Soldanello majoris-Piceetum Coldea et Wagner 1998. R4205. 42. HdR R4422 Veg Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963.-Bl. ramossissima) de pe malurile apelor curgătoare şi din staţiunile de coastă ale regiunilor pontice şi stepice din vestul Eurasiei.25 – Păduri de molid perialpine Formaţiuni spontane de Picea abies. oleandru şi mielărea. Păduri de Picea abies din etajul subalpin inferior al Carpaţilor.84 1) Galerii arborescente şi tufărişuri de cătină roşie. în Alpii externi. acestea sunt adesea o continuare a pădurilor montane de molid de la 42. Vaccinium spp. HdR R4203.23.25 1) Păduri de conifere subalpine şi alpine (dominate de Picea abies şi P. 42. Jura. R4209.22. orientalis). et Br. Piceetum subalpinum Păduri de Picea abies din etajul subalpin inferior şi din staţiuni particulare (extrazonale) ale etajului montan. R4206. 2) Plante: Tamarix spp.: 44. situate de-a lungul apelor curgătoare permanente sau temporare şi din zonele umede ale etajului termo-mediteranean şi din sud-vestul Peninsulei Iberice. 2) Plante: Picea abies.81 până la 44. precum şi formaţiuni lemnoase mai scunde. Subtipuri: 42. lanţului hercinic. precum şi din staţiunile cele mai higromorfe ale zonelor saharomediteraneană şi saharo-sindiană. NrSCI 4 Păduri temperate montane de conifere 9410 Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (VaccinioPiceetea) [Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (VaccinioPiceetea)] CLAS. PAL. Molizii sunt adesea piperniciţi sau prezintă un habitus columnar şi sunt asociaţi unui strat ierbos-subarbustiv cu evidente afinităţi subalpine. munţilor Dinarici. intermediari şi interiori. Formaţiunile cu Tamarix africana nu vor fi luate în considerare. R4207. 1939 (syn.92D0 Galerii şi tufărişuri sud-europene de luncă (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae) [Southern riparian galleries and thickets (Nerio-Tamaricetea and Securinegion tinctoriae)] CLAS.: 42. R4212. în ultimul caz. PAL.

nigra din munţii Dinarici şi ai zonei Pelagonice. NrSCI 51 1974) Coldea 1991. pe substrat dolomitic (mare toleranţă la magneziu). PAL. 81 . Subtipuri: 42.31. Rhododendro myrtifolii-Piceetum Coldea et Pânzaru 1986. HdR R4218 Veg Genisto radiatae-Pinetum nigrae Resmeriţă 1972. R4202. HdR R4201. 2) Plante: Larix decidua. împreună ca şi codominante. adesea cu o structură densă. Hieracio rotundati-Abietetum (Borhidi Leucanthemo waldsteinii-Piceetum Krajina 1933. sau în amestec cu Picea abies.: 42.32 şi 42.66 1) Păduri din etajul montan mediteranean. 42.1953). pallasiana) din Banat reprezintă o disjuncţie nordică a pinetelor din vestul Peninsulei Balcanice (subtipul 42.: 42. Pinus cembra.35 1) Păduri din etajul subalpin şi uneori.62 – Păduri vest-balcanice de Pinus nigra .61 până la 42. şi pot fi asociate cu Picea abies sau Pinus uncinata. NrSCI 2 NB Rariştile de pin negru (Pinus nigra subsp. PAL. 9420 Păduri alpine de Larix decidua şi/sau Pinus cembra [Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests] CLAS. dalmatica din zona coastei dalmaţiene. Subtipuri: 42. NrSCI 10 Păduri mediteraneene şi macaroneziene montane de conifere 9530* Păduri (sub)mediteraneene de pini negri endemici [(Sub-)Mediterranean pine forests with endemic black pines] CLAS. dominate de Larix decidua sau Pinus cembra.62). R4204 Veg Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969. Cele două specii pot forma păduri pure sau mixte. fiecare specie apărând separat ca dominantă unică. dominate de pini din grupul Pinus nigra. montan. Păduri de Pinus nigra subsp.35 – Păduri carpatice de larice şi zâmbru Formaţiuni rare de Larix decidua sau Pinus cembra din Carpaţi. 2) Plante: Pinus nigra.Pinus nigra subsp. Saxifrago cuneifolii-Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991.

arundinacea pe litoralul românesc. Zygophyllion fontanesii.2123). HABITATE CU PREZENŢĂ INCERTĂ ÎN ROMÂNIA Sunt prezentate mai jos o serie de habitate. Leymus sabulosus. Carex arenaria. 2) Plante: Ammophila arenaria. ca urmare a declinului populaţiilor de A. de origine fluvio-glaciară. germano-baltice. dar care la noi nu a fost încă menţionată. 1947 subas. Nu este exclus ca as. Doar cercetări geobotanice amănunţite pe teren vor putea da un răspuns sigur şi definitiv. dintre care cele anuale sunt foarte bine reprezentate. Ammophilion arenariae.: 16. nu poate corespondente acestui habitat. Cetraria) (64. Pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre este semnalată as.2121. În cazul tuturor acestor tipuri de habitate nu există actualmente argumente ştiinţifice care să susţină ipoteza prezenţei lor în România.2122 şi 16.IV. cu Corynephorus canescens. 16. HdR R1608 Veg ? NrSCI 0 NB Cenotaxonul Echio-Melilotetum albi Tx. ce poate fi asociată habitatului 2120.11 sau 64. PAL.11) şi alte pajişti caracteristice sistemelor de dune continentale (germano-baltice şi fluvio82 . Medicago marina. Elymion gigantei Morariu 1957).2 1) Formaţiuni deschise întâlnite pe dune continentale cu soluri silicioase uscate.212 1) Dune mobile ce formează cordonul sau cordoanele dinspre mare ale sistemelor de dune costiere (16. subatlantică şi mediteranean-montană. adesea sărace în specii. Calystegia soldanella. cu distribuţie atlantică. Include formaţiuni de nisipuri continentale instabile. Spergula morisonii.: (64. 2330 Dune continentale cu pajişti deschise de Corynephorus şi Agrostis [Inland dunes with open Corynephorus and Agrostis grasslands] CLAS. Eryngium maritimum. Teesdalia nudicaulis şi tapete de licheni fruticuloşi (Cladonia. Elymetum gigantei Morariu 1957 să fi fost descrisă pe baza unor comunităţi parţial degenerate (sărăcite în specii). Euphorbia paralias. arenaria subsp.12) x 35. plantaginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. a căror prezenţă pe teritoriul ţării noastre este incertă. Ammophilo arundinaceae-Elymetum gigantei Vicherek 1971 (din al. indicat în HdR. 2120 Dune mobile de-a lungul ţărmului cu Ammophila arenaria (dune albe) [Shifting dunes along the shoreline with Ammophila arenaria (white dunes)] CLAS. PAL.

Teesdalia nudicaulis. HdR Veg ? NrSCI 1 (Porţile de Fier). Astragalus vesicarius. aici au fost observate doar grupări de Corynephorus canescens şi Agrostis stolonifera. Acesta ar trebui să fie asociat cu comunităţi ale alianţei Paspalo-Agrostion. PAL..11 . însă astăzi sunt limitate la forme de relief specifice. austriacus. ce nu au fost încă descrise în literatura de specialitate din România. 2) Plante: Paspalum paspalodes. Polypogon viridis (= Agrostis semiverticillata). cu Agrostis spp. Peucedanum alsaticum. PAL.12). 6250* Pajişti stepice panonice pe loess [Pannonic loess steppic grasslands] CLAS. Chamaecytisus supinus. Nonea pulla. care au însă un caracter mai slab acidofil decât comunităţile de la subtipul 64.Corynephorus canescens. Cetraria. R3414. Corynephorus canescens. HdR Veg ? NrSCI 1 (Câmpia Careiului). Festuca rupicola.Agrostis spp. cu Paspalum paspalodes.: 24. şi Populus alba. Populus alba. HdR R3404. precum culmi ale depozitelor de loess formate prin eroziune fluvială şi acumulare. Phlomis tuberosa. 3280 Râuri mediteraneene permanente cu specii de Paspalo-Agrostidion şi perdele de Salix şi Populus alba [Constantly flowing Mediterranean rivers with PaspaloAgrostidion species and hanging curtains of Salix and Populus alba] CLAS. Original acestea acopereau zone întinse.91 1) Comunităţi de pajişti bogate în graminee şi alte ierburi perene pe depozite de loess. Groza. A. şi Corynephorus canescens sau alte graminee acidofile (64. Cladonia. nu se regăsesc în zona nisipurilor din nord-vestul ţării.: 34. Achillea pannonica.glaciare) mai stabilizate. ea nu poate caracteriza singură acest tip de habitat mediteranean. NB Deşi specia adventivă Paspalum paspalodes a fost semnalată la Porţile de Fier şi în Delta Dunării. Cyperus fuscus.12 . 64. 2) Plante: Artemisia pontica. onobrychis. Cyperus fuscus. Salix spp. P. Bromus inermis. Crambe tatarica. R3418 83 . şi perdele de Salix spp. A.12 descrise în manualul EUR 27 (Gh. Spergula morisonii. de graminee perene şi de rogozuri de pe malurile râurilor mari mediteraneene. vaginatum. Falcaria vulgaris. Până în prezent.53 1) Formaţiuni de specii anuale nitrofile. 2) Plante: 64. Salvia nemorosa. NB Condiţiile de umiditate ridicată pe tot parcursul anului.. Elymus hispidus. inedit). ce caracterizează acest habitat baltic.

uneori uşor argiloase sau turboase. PAL. Conform unei menţiuni din manualului EUR 27. castaneus. Călimani – Gurghiu. Vegetaţia este scundă.: 54. 3) Asociate cu pajişti umede exploatate extensiv. Kobresia simpliciuscula. C.Veg ? NrSCI 2 (Betfia şi Câmpia Ierului). reci. sau pe nisipuri aluviale ale râurilor limpezi. genesii. PAL.până în prezent . formată în principal din specii de Carex şi Juncus (Caricion bicoloris-atrofuscae). Animale: Vertigo geyeri. saturate în apă rece. Pentru existenţa acestui tip de habitat este esenţial îngheţul permanent sau continuu al solului pe o perioadă îndelungată. Literatura de specialitate nu consemnează prezenţa alianţei Caricion bicoloris-atrofuscae în vegetaţia Carpaţilor româneşti.12 1) Grohotişuri silicatice din dealurile Europei centrale şi vestice.asociaţii vegetale specifice acestui tip de habitat. Munţii Făgăraş. triglumis. acest habitat este prezent în Austria şi se evidenţiază prin as. Galeopsis segetum. rezultate adesea în urma exploatării carierelor de piatră. au o răspândire mai largă. pârâiaşelor. HdR Veg ? NrSCI 5 (Munţii Rodnei. 2) Plante: Carex atrofusca. nisipoase. Typha minima. atrofusca lipseşte complet din ţara noastră. descrise în România. peri-alpine şi nord-britanice ce colonizează substrate neutre până la uşor acide. şi se regăsesc la tipurile de habitate 6210.: 61. bicolor. şi colonizate de comunităţi alpine sărăcite în 84 . (2006) la tipul de habitat 6250.3 1) Comunităţi alpine. Senecio viscosus. 8150 Grohotişuri medio-europene silicatice din zone înalte [Medio-European upland siliceous screes] CLAS. ponto-panonică. T. Cryptogramma crispa. torentelor glaciare din etajele alpin şi sub-alpin. V. dar şi cu comunităţi din Caricion davallianae. Anarrhinum bellidifolium.asociaţii corespunzătoare. Asociaţiile vegetale şi habitatele româneşti. NB Nu există . Carex bicolor este semnalată doar în Munţii Rodnei. iar C. Grohotişurile silicatice ale zonelor înalte. NB În România nu există descrise . Parâng şi Retezat).deocamdată . 6240 şi 62C0. încet curgătoare şi ale apelor stătătoare calme. Astragalo excapi-Crambetum tatarici. încadrate de Doniţă et al. pe morene şi pe marginea izvoarelor. Juncus alpinoarticulatus. J. cu Epilobium collinum. J. 7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae [Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris-atrofuscae] CLAS. pietroase. shuttleworthii.

85 . sunt incluse.Epilobium collinum. Galeopsis segetum.sunt toate prezente pe teritoriul României. până azi nu se cunosc în ţara noastră comunităţi vegetale edificate de aceste specii. de obicei bogate în muşchi. Senecio viscosus. licheni şi uneori ferigi. însă nu ar trebui luate în considerare. Senecio viscosus şi Galeopsis segetum . Cryptogramma crispa. 2) Plante: Epilobium collinum. Caraş-Severin). deşi condiţii ecologice similare cu cele din munţii Europei centrale se întâlnesc în unele zone din Carpaţi.specii. chiar dacă ultima a fost semnalată doar la Ilova (jud. mai ales Cryptogramma crispa. HdR Veg ? NrSCI 0 NB Speciile caracteristice . Totuşi.

06. 1340* Pajişti sărăturate continentale [Inland salt-meadows] HdR Veg NrSCI 0 NB Acest tip de habitat din Europa centro-occidentală are ca vicariantă (ponto)panonică habitatul 1530. Prin urmare. 2180 Dune împădurite din regiunea atlantică. pe teritoriul României locul habitatului 1340 este luat de habitatul 1530. sub forma tipurilor indicate în manualul EUR 27. conservarea habitatelor naturale. 1220 Vegetaţie perenă de maluri stâncoase [Perennial vegetation of stony banks] HdR Veg NrSCI 0 NB Acest habitat baltico-atlantic nu există pe litoralul românesc al Mării Negre. nr.U.G. continentală şi boreală [Wooded dunes of the Atlantic. HABITATE INDICATE ERONAT CA PREZENTE ÎN ROMÂNIA Sunt enumerate mai jos o serie de habitate de interes comunitar ce nu sunt prezente în România.2007 privind regimul ariilor naturale protejate. a florei şi faunei sălbatice. decât în măsura revizuirii conţinutului acestuia din urmă. dar care se regăsesc în Anexa 2 a O. Honkenya peploides şi Crithmum maritimum nu sunt prezente în flora României. 57/20. 86 . prin includerea unui subtip caracteristic coastelor stâncoase ale Mării Negre. Continental and Boreal region] HdR Veg NrSCI 0 NB Dunele de nisip de pe litoralul românesc nu sunt colonizate de vegetaţie forestieră. As. Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980 nu poate fi atribuită acestui habitat.V. de tip (sub)continental. care deţine comunităţi vegetale specifice.

6220* Pseudostepe de graminee şi plante anuale din Thero-Brachypodietea [Pseudosteppe with grasses and annuals of the Thero-Brachypodietea] HdR Veg NrSCI 0 NB Pajiştile mediteraneene xero-termofile din clasa Thero-Brachypodietea nu sunt prezente în România şi deci. El a fost înlocuit cu habitatul 62C0. 6290 Stepe ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic steppes] HdR R3406. 8240* Lespezi calcaroase [Limestone pavements] HdR Veg NrSCI 0 NB Tipurile de vegetaţie asociate acestui habitat (în special cel descris în Marea Britanie) nu au un corespondent în România. R3409. actualmente valid. R3407. Speciile de Erica (absente la noi) diferenţiază clar acest tip de habitat de cele vicariante din Europa centro-orientală. 7130 Turbării de acoperire (* dacă turbăria este activă) [Blanket bogs (* if active bog)] HdR Veg NrSCI 0 NB Astfel de turbării sunt distribuite doar în regiunea atlantică a Europei. Habitatul analog din ţările scandinave se suprapune. cu habitatul 8210. ale căror areale nu pătrund până în Carpaţii sudici. NrSCI 0 NB Habitatul cu codul 6290 a fost propus temporar şi nu se regăseşte în manualul EUR 27. 87 . R3419-3421 Veg Aceleaşi asociaţii menţionate la tipul de habitat 62C0. nici tipul de habitat corespunzător. în mică măsură. 62D0 Pajişti oro-moesiace acidofile [Oro-Moesian acidophilous grasslands] HdR Veg NrSCI 0 NB Acest tip de habitat este circumscris doar munţilor înalţi din centrul Peninsulei Balcanice şi este caracterizat de câteva endemite.

la sud de Dunăre. 88 .91B0 Păduri termofile de Fraxinus angustifolia [Thermophilous Fraxinus angustifolia woods] HdR Veg NrSCI 0 NB Acest tip de habitat este întâlnit numai în Peninsula Iberică şi Italică. 91BA Păduri moesiace de brad alb [Moesian silver fir forests] HdR Veg NrSCI 0 Acest tip de habitat este distribuit numai în munţii din centrul Peninsulei Balcanice. Fraxinus angustifolia subsp. nu există . fără să pătrundă în Carpaţii sudici. 9280 Păduri de Quercus frainetto [Quercus frainetto woods] HdR Veg NrSCI 0 NB Acest tip de habitat submediteranean este răspândit numai pe dealurile înalte din Peninsula Balcanică. În România. oxycarpa apare doar în staţiuni cu pânza freatică situată la adâncime mică (în lunci). 95A0 Păduri de pin din etajul oro-mediteranean superior [High oro-Mediterranean pine forests] HdR Veg NrSCI 0 NB Acest tip de habitat este răspândit numai în munţii din sudul Peninsulei Balcanice şi Italice.în etajul nemoral o fâşie de tranziţie ocupată de păduri mixte de fag şi gârniţă (Quercus frainetto). În ţara noastră.

1998 – Flora vasculară şi vegetaţia rezervaţiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi...cz/index. Bucureşti. Ed. Kočí N. Horj P. Univ.. Boşcaiu N. Editura Universitāţii din Bucureşti.Nature and Biodiversity. 2003 – Magyarorszag növénytársulásai.. 3: 49-52. (coord.R. Anale ICAS.. Biriş I.. Chifu T. European Commission. Bucureşti. 2006 – Frăsineto-păltinişurile reziduale din valea Vaserului (O.BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ Anastasiu P. Cluj-Napoca. I. 24: 311-336. Coldea G. 2003 – Flora şi vegetaţia zonelor umede din NV României.) de Roumanie. Gomoiu M... Doniţă N.. 1971 – Cercetări de ecologie bentală în Marea Neagră (analiza cantitativă. Ed. Gafta D.. 2004 – Fitosociologie. Cuza...I. Dumbrăveni şi Hagieni. Muller G. Cuza”. Bucureşti. Barabaş N.Insula de fagi din Dobrogea. Iaşi. Doniţă N. 1971 – Flora şi vegetaţia Dealului Perchiu (Jud. Gafta D. Cristea V.. DG Environment ... Băcescu M. Groza G. 1971 – Flora şi vegetaţia Munţilor Ţarcu. 89 . Teză de doctorat... Popescu A. Bucureşti. Al.. Budapest.-T. Academiei Române. Bucureşti.. Iaşi. Şt. Academiei Române. Ecologie Marină vol. Cluj-Napoca. Bacău)... Borhidi A.. Akadémiai Kiadó. Chytrý M.. 2006 – Flora şi vegetaţia Moldovei (România)... Mihăilescu S. Editura Academiei R.seria Biologie. II – Vegetaţia. Bucureşti.). Editura Tehnică Silvică.. IV.. Burescu P. Pedrotti F.. Ed... Zamfirescu O. Mânzu C. Phytocoenologia. Bacău: 755-784. Arcuş M. 1997 – Les associations végétales de Roumanie. 2007 – Invadatori vegetali în România.).-A. 2001 – Katalog biotopů České republiky [http://stanoviste. Coldea G.. Coldea G. Doc. I.S. St. Burduja C. Kučera T.. Popescu A.. 2007 – Interpretation Manual of European Union Habitats EUR27. Paucă-Comănescu M. Muz.natura2000. Sârbu I. Editura Presa Universitară Clujeană. Vişeu): tipologie şi importanţă pentru conservarea fitodiversităţii. 13: 317-539. 2006 – Modificări conform amendamentelor propuse de România şi Bulgaria la Directiva Habitate (92/43/EEC). Dihoru G. Tome 1 – Les associations herbacées naturelles.-A. 49: 15-29. Mihăilescu S.. Mititelu D. Nat.. Editura Tehnică Silvică. 1962 .. Canaraua Fetii. “Al. 2005 – Habitatele din România. Phytosoc. Paucă-Comănescu M. Presses Universitaires de Cluj. Agentura ochrany přírody a krajiny ČR. Godeanu şi Cernei. 1994 – Étude phytocoenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L. Negrean G. Univ.. 1991 – Prodrome des associations végétales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines).php?page=odborne_podklady]. Chifu T. Com. Natura . Biriş I. calitativă şi comparată a faunei bentale pontice). (coord..S.C...

Partea I.. Mucina et Grass 1993. 6 (2): 413-431. Marine Ecology.. 2006 .M.. Editura Vergiliu. Importanţă economică şi ştiinţifică..Luth C. Galaţi). Bacău. s. Turkish Marine Research Foundation. Niculescu M. Univ. Biol. Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător. International Workshop on Black Sea Benthos. 16 (1): 75-98. 1997 – Flora şi vegetaţia pădurii Balta (Jud. Gergely I. 1995 – Die Pflanzen-gesellschaften Deutschlands.. 45: 1-20. Čarni A. 1988 – Die Moosgesellschaften des Verbandes Fissidention pusilii Neum.S. Babeş-Bolyai. Şuteu Ş..O. XLIV.. 1998 – Festuca beckeri (Hack. 2004 – A new type of macrozoobenthic community from the rocky bottoms of the Black Sea. 2002 – Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România. Univ. în Dobrogea.V. Barabaş N... Marstaller R. 20(3-4): 221-249. Pop I. 2000-2001 – Contribuţii la cunoaşterea răspândirii şi cenologiei speciei Celtis glabrata Stev. Todorova V. Marinček L. veg. Thiel H. II. ecologic... 1999 – Methane gas seeps along the oxic-anoxic gradient in the Black Sea: manifestations. Beitrag zur Moosvegetation Thüringiens. Micu D. Oprea A. Caracterizarea lor ecologică III. 35 (2): 5254. În: Ozturk B. MarBEF Newsletter 7: 26-28. 75-88...) Trautv. Bot... 2000 – Die Unterverbände der Hainbuchenwälder des Verbandes Erythronio-Carpinion betuli (Horvat 1938) Marinček in Wallnöfer. 1984 – Flora şi unităţile fitosintaxonomice de pe valea Iadului (jud.Biodiversity of the western Black Sea. Stuttgart. Micu D. 24: 85-135.Flora şi vegetaţia bazinului superior al râului Luncavăţ.. Mokievsky V. Editura “Ion Borcea”.. 244 pp. Bihor).. An. Oprea A...: 109-112. (coord.Z. Iaşi.. Grăd. Cuza" Iaşi. bioeconomic şi eco-protectiv). Teză de doctorat. sub tipar – Recent records of Pholas dactylus (Bivalvia: Myoida: Pholadidae) from the Romanian Black Sea. Bucureşti.. Gebruk A. Raţiu O.. Haussknechtia. 2005 – Breviar privind parametrii structurali şi carcateristicile ecologice ale fitocenozelor din România.. Luth U. Contrib. Bul. with considerations on its habitat and proposed IUCN regional status. Petrescu M.. Bot. Univ. t. 2006 – Syntaxonomische Konspect der Moosgesellschaften Europas und abgrenzender Gebiete. 13: 1-192.... Marstaller R. I. 2007 . 44-45: 75-83. 1999-2000 – Vegetaţia judeţului Cluj (studiu fitocenologic. pp. "Al. 90 . Topaloglu B. Contrib.). Cluj-Napoca. Pott R. Scopolia..1971.. Şt. Biţă-Nicolae C. Cristea V. Hodişan I. Sanda V. Verlag Eugen Ulmer. Sanda V. in the southern part of Moldavia region – Romania. 32. biogenic sediment compounds and preliminary results on benthic ecology.. Acta Zoologica Bulgarica. P. Bot. Gleditschia.N.. Micu D. Micu S. 2 Auflage.

. Univ.. Stanová.. Sanda V. "Al. sub tipar – Phytocoenological contributions to the vegetation of Moldavia (Romania). "Al. Barabaş N. 2007 – Die Wälder und Gebüsche Österreichs. Sârbu I. 145 pp.. 1977 – Flora şi vegetaţia din Bazinul Chinejii şi al Prutului între RogojeniMăstăcani. V. Luth U. Iaşi.. Grăd. 31: 15-29.. Oprea A..I. "Al. Oprea A. Ştefan N. Popescu A. Grabherr G. Editura Conphis. Univ. veg... "Al.. 91 . Bul. s. in Bucovina (Romania). (coord. I. Grăd. Dražil... Sofia. Ştefan N.. Drăgulescu C.. 56(2): 87-100. Cuza" Iaşi. Cuza" Iaşi. 2006 – Breviar fitocenologic.. Zamfirescu O.Sanda V. Bul. Schneider E. An. Ştefan N. Cuza. Grăd... 2004 – Proposals for Habitats Types to be Included in Annex 2 to Council Directive 92/43/ЕЕС on the Conservation of Natural Habitats and Wild Fauna and Flora. Bul. M. Mânzu C. WWF Report. 6 (1): 275-286. 2002 – Biotopy Slovenska zaradené do Smernice o biotopoch č. T.. “Lucian Blaga”. Täuber F.. Rovimed Publishers.. Rousakova V.. 2001 – A peat-bog vegetal association with Betula nana L. t. Univ. Willner W. and in the Interpretation Manual of European Union Habitats EUR 15/2. Bot. Riess W... Oprea A. Al. 2000 – Flora şi vegetaţia Grindului Lupilor (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării). Ştefan N. Interpretačný manuál. Oprea A. Biţă-Nicolae C.. I.. Editura Univ.. Sârbu I.. Dimitrov M.. II. 1991-1992 – Contribuţii la sintaxonomia cărpinetelor carpato-dacice (Lathyro-Carpinetalia).G. I. 9: 91-124. 10: 139-143. Cuza" Iaşi. 92/43/EHS. Şt. Stancu D.. Teză de doctorat. Oprea A.. Nedelcu A. and Eriophorum vaginatum L. Cuza" Iaşi. Oprea A.. Valachovič. Spektrum Akademischer Verlag. Bot. I. Sibiu. Univ.. "Al. (coord. Zamfirescu O. Dimova D. Danube – Carpathian Program.. Grăd.: 127-132.. Bot. 10: 99-122. XLVI. veget. Belev T. München. Contrib. Ser. 2001 – Structura cenotică şi caracterizarea ecologică a fitocenozelor din România. I. Bul. DAPHNE – Inštitút aplikovanej ekológie a Botanický ústav SAV. 2000 – Contributions to the study of Romania's vegetation (IV).. 2001 – Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei Grindurilor Chituc şi Saele-Istria. Bot.). Maglocký Š. Ştefan N. Sârbu I. Sârbu I. Sârbu I.. Biol. Wenzhofer F.. Revue Roumaine de Biologie... Biol.. 2002 – In situ macrofauna respiration rates and their importance for benthic carbon mineralization on the NW Black Sea shelf. Ophelia.. Bacău. Bratislava. Tzonev R.. Kavrakova V. 2005 – Habitate şi situri de interes comunitar. Univ. I.. Univ. Bot. Sârbu I.. 1997 – Contribution to the study of Romania's vegetation (II). Cuza" Iaşi.. Ştefan N. Piteşti.).

Edificatoare (specie) = calitatea de a fi dominant şi de a determina fizionomia unei fitocenoze sau asociaţii vegetale. pentru a permite desfăşurarea fotosintezei. Cenotaxon (= sintaxon) = unitate de clasificare a vegetaţiei în sistemul cenotaxonomic. faţă de altele asemănătoare lor din perimetrul general de răspândire a cenotaxonului respectiv. Extrazonal = caracterul unei comunităţi vegetale de a fi distribuită în staţiuni disjuncte. tulpină. fără a fi afectată însă structura calitativă a asociaţiei. Areal = teritoriu de distribuţie (răspândire) a unei specii sau comunităţi vegetale. datorită conţinutului excesiv de humus. integrându-se în diverse cenoze spontane ori cultivate. frunze) şi cu ţesuturi vasculare. Eufotică (zonă) = stratul superficial de apă din mări şi lacuri în care pătrunde suficientă lumină solară. ecologice. ce posedă în comun caractere floristice. datorită gradului ridicat de adaptare (specializare) la condiţiile eco-cenotice ale unităţii respective. Cormofite = grup de plante cu corm (rădăcină. Casmofitic = caracterul unei comunităţi vegetale de a fi adaptat şi de a se dezvolta în fisurile şi crăpăturile stâncilor. corologice. Briofite = grup de plante (muşchi şi hepatice) cu rizoizi şi fără ţesuturi vasculare. în condiţii staţionale obişnuite şi conforme cu caracteristicile pedo-climatice ale regiunii geografice respective. dar care au fost dispersate masiv prin intermediul omului. care se distinge prin afirmarea cantitativă a unei specii. ce cuprinde cenotaxoni de diferite ranguri. Facies = unitate de clasificare inferioară asociaţiei vegetale. Asociaţie vegetală = unitate de bază (elementară) a cenotaxonomiei (sintaxonomiei) care se conturează dintr-un ansamblu de fitocenoze. dinamice. Biot = totalitatea speciilor vegetale şi animale care caracterizează un biom sau tip de habitat. Diferenţială (specie) = calitatea de a discrimina (individualiza) un grup de fitocenoze aparţinând unei anumite asociaţii.GLOSAR DE TERMENI TEHNICI Adventiv = caracterul invaziv al unor specii care îşi au originea în alte regiuni geografice. statistice şi istorice similare. Cenotaxonomie (= sintaxonomie) = sistem ierarhic şi inductiv de clasificare a vegetaţiei. Caracteristică (specie) = caracterul de a avea o distribuţie limitată aproape exclusiv la un cenotaxon. facies sau variante geografice. din afara arealului unde fitocenozele în cauză au o distribuţie relativ continuă. Distrofic = caracterul unui lac de a avea ape slab oxigenate şi de culoare brună. particulare din punct de vedere ecologic. 92 . subasociaţii.

al raporturilor lor cu mediul abiotic şi biotic. Lande = tufărişuri scunde de origine secundară. dar fără stagnarea prelungită a apei. Izobată = curbă imaginară ce reuneşte toate punctele de egală adâncime sub nivelul mării. Hidrofil = caracterul de a fi adaptat la un habitat acvatic permanent sau cel puţin. dar fără a reprezenta însă capul de serie (tipul de comunitate cel mai evoluat). al răspândirii. Însoţitoare (specie) = fără preferinţe cenotice evidente. specie) = caracterul de a ocupa habitate aflate în stadii incipiente ale succesiunilor. Sinecologie = ecologia comunităţilor vegetale. care sunt răspândite cu predilecţie în vestul Europei. Mediolitoral = partea de ţărm acoperită de apă în timpul fluxului şi descoperită în timpul refluxului. Mezofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii intermediare de umiditate edafică. adaptate la convieţuirea în biotopul relativ uniform pe care-l ocupă şi constituind partea producătoare a unei biocenoze. adică cu multă rocă la suprafaţă. Pionieră (vegetaţie. până unde lumina poate pătrunde şi permite desfăşurarea fotosintezei. Infralitoral = porţiunea din platforma continentală. formată dintrun număr determinat de populaţii de plante autotrofe. constituite majoritar din specii de Ericaceae. ce se caracterizează printr-o anumită stare fenologică (fiziologică) a majorităţii speciilor ce compun comunitatea respectivă. Habitat (sensu Natura 2000) = ecosistem = complex sistemic constituit din ecotop şi biocenoza corespunzătoare care îl ocupă.Fenofază = fază periodică din cadrul dinamicii anuale a fitocenozelor. Higrofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii de umiditate edafică excesivă. mare parte din an. în condiţiile unui climat oceanic. vegetaţie) = calitatea de a face parte dintr-o serie dinamică. 93 . Nomenclatură fitosociologică = set de reglementări care privesc denumirea unităţilor de clasificare fitosociologice (cenotaxonilor). Psamofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera staţiuni formate pe nisipuri. Rupicol = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera staţiuni rupestre. Habitat (sensu stricto) = mediu abiotic (ecotop) în care se dezvoltă o biocenoză distinctă. Secundară (asociaţie. adică întâlnită în comunităţi vegetale destul de diferite. la condiţii de stagnare prelungită a apei. Fitocenoză = comunitate vegetală cu o structură şi dinamică proprie. tipizării şi clasificării lor. Subasociaţie vegetală = unitate inferioară de clasificare a vegetaţiei ce reuneşte fitocenoze care se deosebesc de tipul asociaţiei prin variaţii ecologice şi/sau dinamice evidente şi care se individualizează prin specii diferenţiale. Fitosociologie = ştiinţă care se ocupă de studiul complex al structurii şi dinamicii fitocenozelor. aflată la o adâncime mică sub nivelul mării.

într-o altă regiune geografică sau staţiune. constituite din arborete amestecate din cel puţin trei specii arborescente ale genurilor Quercus. Vicariantă = caracterul unei specii sau comunităţi vegetale de a înlocui alta. similară din punct de vedere filogenetic sau floristic. Variantă geografică = unitate de clasificare inferioară asociaţiei vegetale. Termofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii de căldură sporită. Carpinus şi Tilia. Şleau = formaţiune forestieră din zona nemorală (câmpie forestieră) sau etajul nemoral (numai staţiuni de dealuri). 94 . Xerofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii de deficit hidric. dar se dezvoltă în condiţii ecologice similare cu cele corespunzătoare asociaţiei integratoare. Transgresivă (specie) = caracterul de a apărea în comunităţi vegetale diferite de cele pentru care acestea sunt caracteristice.Succesiune secundară = proces dinamic natural ce implică înlocuirea treptată a unui tip de fitocenoză (asociaţie) secundară cu alta. Supralitoral = fâşie îngustă de ţărm acoperită numai excepţional de apa mării în timpul furtunilor. care se distinge prin specii diferenţiale geografice.

). 45 Brometum tectorum. 51 Artemisietum tschernievianae (arenariae). 37 Alopecuretum ventricosi. 61 Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae. 50 Adenostylo-Cicerbitetum. 24 Agrostio-Callunetum. 33 Aro orientalis-Carpinenion. 24 Agropyretum elongati. 47 Beckmannietum eruciformis. 26 Arnica montana şi Calluna vulgaris (as. 61 Achilleo schurii-Dryadetum. 62 Asplenietum septentrionalis-adianti-nigri. 32 Bidenti-Polygonetum hydropiperis. 73 Aremonio-Quercetum petraeae. 50 Acorelletum pannonici. 31 . 48 Artemisio petrosae-Gypsophiletum petraeae. 77 95 Aro orientalis-Carpinetum. 74 Asphodelino luteae-Paliuretum. 21 Argusio-Petasitetum spuriae. 68 Achilleo schurii-Campanuletum cochleariifoliae. 60 Acino-Galietum anisophylli. 59 Aconitetum taurici. 50 Adenostylo-Doronicetum austriaci. 46 Alnetum viridis austro-carpaticum. 36 Alno incanae-Syringetum josikaeae. 51 Alysso petraei-Sedetum hispanici. 48 Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae. 24 Aeluropo-Puccinellietum limosae. 50 Aeluropo-Puccinellietum gigantei. 77 Arrhenatheretum elatioris. 38 Asplenietum septentrionalis. 45 Brometum erecti. 50 Anthoxantho-Agrostietum capillaris. 52 Aperetum maritimae. 50 Aegopodio-Petasitetum hybridi. 24 Bassio laniflorae-Brometum tectorum. 24 Achnatheretum calamagrostis. 35 Bruckenthalio-Piceetum. 24 Bidentetum cernui. 21 B Bassietum sedoidis. 48 Agropyro-Kochietum prostratae.). 62 Asplenietum trichomanis-rutae-murariae. 37 Angelico sylvetris-Cirsietum cani. 48 Agrostietum stoloniferae. 40 Amygdaletum nanae. 50 Aegopodio-Anthriscetum nitidae. 61 Asplenio-Schivereckietum podolicae. 24 Aeluropo-Salicornietum. 24 Agropyretum pectiniformis. 61 Asplenio-Silenetum petraeae. 25 Aremonio agrimonioidis-Fagetum.INDEX FITOSOCIOLOGIC A Acereto-Ulmetum. 50 Angelico-Cirsietum oleracei. 32 Botriochloëtum ischaemi. 51 Agrostio-Festucetum valesiacae. 33 Agrostio-Deschampsietum caespitosae. 51 Agrostio-Festucetum pratensis. 61 Asplenio-Syringetum vulgaris. 50 Asperulo taurinae-Carpinetum. 61 Artemisio santonici-Festucetum pseudovinae. 25 Bruckenthalia spiculifolia şi Antennaria dioica (as. 24 Artemisio santonici-Juncetum littoralis. 43 Asplenio trichomanis-Poëtum nemoralis. 61 Asplenio-Cystopteridetum fragilis. 35 Achilleo-Festucetum pseudovinae. 23 Artemisio-Petrosimonietum triandrae. 51 Agrostio-Beckmannietum. 41 Argusietum (Tournefortietum) sibiricae. 24 Arunco-Petasitetum albi. 25 Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae. 68 Aceri tatarici-Quercetum roboris. 62 Asplenio-Ceterachetum. 81 C Calamagrostietum pseudophragmitis. 36. 73 Aceri-Fraxinetum. 61 Asplenio quadrivalenti-Poëtum nemoralis. 75 Arenarietum biflorae. 35 Bruckenthalietum spiculifoliae. 46 Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae. 37 Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae. 22 Adenostyletum alliariae banaticum.

22 Ctenidio-Polypodietum. 31 Carici remotae-Fraxinetum. 31 Cicerbitetum alpinae. 55 Callitrichetum palustris. 35 Chaerophylletum aromatici. 50 Chaerophyllo hirsuti-Filipenduletum. 78 Cerastio banatici-Festucetum pseudodalmaticae. 45 Danthonio-Chrysopogonetum grylli. 50 Charetum braunii. 45 Cochleario pyrenaicae-Cratoneuretum commutati. 56 Cratoneuron commutatum (as. 18 Cystoseiretum crinitae. 47 Daphno blagayanae-Pinetum sylvestris. 26 Calamagrostio villosae-Pinetum mugo. 18 Ceramio-Corallinetum elongatae. 70 Carici brizoidis-Quercetum roboris. 73 Corylo-Tilietum cordatae. 28 Chrysopogono-Caricetum humilis. 50 Corallinetum officinalis. 29 Cetrario-Loiseleurietum procumbentis. 35 Cetrario-Vaccinietum gaultherioidis austrocarpaticum. 38 Cardaminetum opizii. 37 Corno-Quercetum pubescentis. 86 Cratoneuretum filicino-commutati. 31 Campanuletum crassipedis. 48 Cyperetum flavescentis.). 32 Caltho laetae-Ligularietum sibiricae. 28 Cypero-Limoselletum. 58 Caricetum diandrae. 18 Corno-Fraxinetum orni. 58 Carici humilis-Brachypodietum pinnati. 55 Carpino-Fagetum. 59 Cardueto-Heracleetum palmati. 46 Danthonio-Stipetum stenophyllae. 67 Carici remotae-Calthaetum laetae. 55 Carici pilosae-Carpinetum. 24 Caragana frutex (as. 51 Cirsio waldsteinii-Heracleetum transsilvanici. 24 Caricetum lasiocarpae. 55 Caricetum distantis. 35 Campanulo lingulatae-Brometum riparii. 76 Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae. 59 Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi. 70 Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae. 72 Corylo colurnae-Fagetum. 25. 73 Carpino-Quercetum cerris. 75 Castaneo-Quercetum. 31 Cardaminopsio neglectae-Papaveretum. 65. 59 Ceratophylletum demersii. 57 Cleistogeno-Festucetum rupicolae. 61 Cynodonto-Poëtum angustifoliae. 47 Carici limosae-Sphagnetum. 67 Carici distantis-Festucetum orientalis. 79 Ceramietum rubri.). 37 Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae. 59 Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum. 18 96 Ceraso mahaleb-Quercetum pubescentis. 59 Calletum palustris. 45 Carici humilis-Sorbetum dacicae. 46 Camphorosmetum annuae. 50 Cirsio cani-Festucetum pratensis. 73 Carpino-Fagetum cephalantherietosum.Calamagrostio epigeji-Hippophaëtum rhamnoidis. 24 Camphorosmetum monspeliacae. 56 Convallario-Quercetum roboris. 37 Carici humilis-Stipetum joannis. 66. 28 Cystoseiretum barbatae. 66 Carpino-Fagetum fagetosum orientalis. 50 Carduo kerneri-Festucetum carpaticae. 18 D Danthonio-Brachypodietum pinnati. 24 Caricetum divisae. 56. 58 Carici flavae-Cratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae. 50 Convolvulo-Eupatorietum cannabini.). 47 Chrysosplenio alpini-Saxifragetum stellaris. 64 . 55 Carici brizoidis-Alnetum glutinosae. 50 Cladietum marisci. 61 Campanulo abietinae-Juniperetum. 68 Crambetum maritimae. 73 Convolvulo-Epilobietum hirsuti. 35 Campanulo abietinae-Vaccinietum. 24 Carici flavae-Blysmetum compressi. 67 Carici pilosae-Quercetum petraeae. 35 Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae. 80 Calamintha baumgartenii şi Galium anisophyllum (as. 67 Deschampsio flexuosae-Fagetum. 55 Caricetum limosae. 56 Carici flavae-Eriophoretum latifolii. 56 Crypsidetum aculeatae. 43 Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae. 42 Caricetum davallianae.

53 Eriophoro vaginati-Sphagnetum. 42 Festucetum versicoloris transsilvanicum. 22 Hottonietum palustris. 71 Fraxino danubialis-Ulmetum. 45 Festuco vaginatae-Corynephoretum. 46 Festucetum versicoloris. 59 Drabo lasiocarpae-Ceterachetum. 63 Fraxinetum pallisae. 24 Heleochloëtum schoenoidis. 53 Erysimo comati-Stipetum eriocaulis. 44 Festuco drymejae-Fagetum. 62 Diantho tenuifolii-Festucetum amethystinae. 71 Fraxino angustifoliae-Quercetum pedunculiflorae. 22 Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae. 45 Hieracio rotundati-Abietetum. 35 Enteromorphetum compressae. 78 Eleocharidetum acicularis. 75 Galietum erecti. 42 Festucetum amethystinae transsilvanicum. 40 Festucetum rubrae fallax. 18 Epipactidi-Fagetum. 44 Evonymo nanae-Carpinetum. 38 H Halimionetum (Obionetum) verruciferae. 24 Heleochloëtum alopecuroidis. 42 Festucetum arenicolae. 24 Hordeetum maritimi. 45 Festucetum vaginatae arenicolum. 80 Hippopho-Salicetum elaeagni. 37 Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis. 64 Hieracio rotundati-Piceetum. 24 Halocnemetum strobilacei. 25. 77 Galio schultesii-Fagetum. 45 Festucetum rubrae montanum. 82 Elynetum myosuroidis. 60 Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae. 42 Festucetum xanthinae. 50 Fissidention gracilifolii. 53 Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi. 78 Galio kitaibeliani-Carpinetum. 73 Gymnocarpietum robertianae. 73 Festucetum amethystinae. 71 G Galantho plicatae-Tilietum tomentosae. 28 Doronico carpatici-Saxifragetum aizoidis. 24 97 . 65 Galio-Hirundinarietum. 48 Empetro-Vaccinietum gaultherioidis. 42 Elytrigietum hispidi. 52 Festuco rubrae-Agrostietum capillaris nardetosum strictae. 26. 75 Fraxino pallisae-Quercetum pedunculiflorae. 32 Hydrocharitetum morsus-ranae. 64 Festuco pictae-Senecionetum carniolicae. 53 Eriophoro-Sphagnetum. 59 Genisto radiatae-Pinetum nigrae. 59 Festuco rubrae-Agrostietum capillaris. 46 I Iridetum halofilae. 40 Festucetum valesiaco-rupicolae. 32 Echinopo banatici-Quercetum pubescentis. 27 Filipendulo-Geranietum palustris. 50 Hieracio pilosellae-Nardetum strictae. 28 Elymetum gigantei. 43 Heracleetum palmati. 45 Festuco rupicolae-Caricetum humilis. 46. 40 Festucetum pictae. 42 Dichostylido michelianae-Gnaphalietum uliginosi. 71 Fraxino orni-Quercetum dalechampii. 61 Dryopteridetum robertianae. 77 Evonymo-Prunetum spinosae.Diantho henteri-Silenetum lerchenfeldianae. 31 Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji. 56 Doronico columnae-Rumicetum scutati. 62 F Fago-Ornetum. 81 Geranio macrorrhizi-Fagetum. 59 Festucetum polesicae. 81 Hieracio rotundati-Fagetum. 59 Galio dasypodi-Quercetum pubescentis. 66 Eriophoro vaginati-Betuletum nanae. 45. 29 Hypno-Polypodietum. 26 Hordeetum hystricis. 60 E Echinochloo-Polygonetum lapathifolii.

65. 35 Juniperetum nanae. 29 K Koelerietum macranthae. 59 Oxyria digyna şi Poa nyárádyana (as. 78 Paeonio peregrinae-Quercetum pubescentis. 29 Lemno-Salvinietum natantis. 29 Lemnetum minoris. 35 Luzuletum alpino-pilosae. 77 Orno-Quercetum praemoesicum. 35 Juniperetum sabinae. 65 Lemnetum gibbae. 28 Loiseleurietum procumbentis. 23 Juncetum trifidi. 78 Lathyro hallersteinii-Carpinetum. 59 Oxytropido carpaticae-Elynetum. 24 Limosello-Ranunculetum lateriflori. 35 Juniperetum intermediae. 42 Oxytropido carpaticae-Onobrychidetum transsilvanicae. 35 Medicagini minimae-Festucetum valesiacae. 77 Melampyro saxosi-Vaccinietum myrtilii. 75 Oxyria digyna şi Geum (Sieversia) reptans (as. 49 Molluginetum cervianae. 28 Lysimachio vulgaris-Filipenduletum. 78 M Marsilleaetum quadrifoliae (natantis).). 41 Junco-Molinietum.J Junceto trifidi-Vaccinietum. 46 Koelerio glaucae-Stipetum borysthenicae. 40 Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae. 45 Nardetum strictae montanum. 68. 29 Nymphaeetum albo-candidae nymphaeetosum candidae. 35 Juniperetum sibiricae. 29 Lemno-Spirodeletum. 29 Lemno-Azolletum carolinianae. 26 Koelerio-Artemisietum lerchianae. 41 Nardo-Molinietum. 29 Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae. 24 Limonio gmelini-Artemisietum monogynae. 58 Orchio-Schoenetum nigricantis plantaginetosum cornuti. 33 Nardo-Festucetum tenuifoliae. 49 Junipereto-Vaccinietum. 17 Najadetum minoris. 29 Lemno-Hydrocharitetum morsus-ranae. 28 Juncetum littoralis. 24 Leucanthemo waldsteinii-Fagetum. 46 Melampyro bihariensis-Carpinetum. 23 Juncetum maritimi. 29 Lemno-Utricularietum vulgaris. 29 Nymphaeetum lotus thermalis. 75 Nitelletum gracilis. 81 Limonio bellidifolii-Puccinellietum convolutae. 35 Junipero-Bruckenthalietum.). 41 Luzulo sylvaticae-Piceetum.). 35. 59 Oxyrietum digynae. 21 Lathyro collini-Quercetum pubescentis. 45 Nardetum strictae alpinum. 29 Nardetum alpigenum carpaticum. 24 Nymphaeetum albae. 50 O Orchio-Schoenetum nigricantis. 43 Molinio caeruleae-Quercetum roboris. 23 Juncetum littoralis-maritimi. 29 98 . 35 Melico-Phleetum montani. 42 P Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis. 45 Nardo-Gnaphalietum supini. 49 Nardus stricta şi Bruckenthalia spiculifolia (as. 28 Nitrario-Artemisietum maritimae. 77 Lathyro veneti-Fagetum. 80 Lychnothamnetum barbati. 26 Ornithogalo-Tilio-Quercetum. 48 L Lactuco tataricae-Glaucietum flavae. 45 Nardo-Callunetum. 29 Lemnetum trisulcae. 24 Limonio-Aeluropetum littoralis. 29 N Najadetum marinae. 35 Nectaroscordo-Tilietum tomentosae. 69 Molinio-Salicetum rosmarinifoliae. 41 Juncetum bufonii. 76 Leucanthemo waldsteinii-Piceetum. 30 Nymphoidetum peltatae.

59 Parietarietum officinalis. 51 Poëtum silvicolae. 74 S Salicetum albae. 35 Rhododendro-Juncetum trifidi. 24 Puccinellietum limosae. 29 Potamogetonetum nodosi. 75 Quercetum frainetto. 22 Pulsatillo-Festucetum rupicolae.). 29 Polygono lapathifolii-Bidentetum. 42 Poo contractae-Oxyrietum digynae. 46 Q Quercetum cerris. 40 Primulo-Caricetum curvulae. 36 Salicetum herbaceae. 29 Potamogetonetum crispi. 50 Petasitetum hybridi. 62 Poo alpinae-Alyssetum repentis. 51 Rhamno catharticae-Jasminetum fruticantis. 29 Ricciocarpetum natantis. 29 Potamogetonetum pectinati. 24 Peucedano rocheliani-Molinietum caeruleae. 24 Puccinellio-Salicornietum. 29 Potamogetonetum lucentis. 50 Petasitetum glabrati. 35 Rhodoretum kotschyi. 36. 47 Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis. 35 Rhododendro myrtifolii-Vaccinietum. 73 Quercetum pedunculiflorae-cerris. 35 Pino mugo-Sphagnetum. 24 Plantaginetum schwarzenbergianae-cornuti. 31 Salicetum fragilis. 37 Prunetum nanae. 41 Poo-Trisetetum flavescentis. 69 Plantaginetum arenariae. 29 Rumicetum scutatii.). 59 Ruppietum maritimae. 42 . 38 Rhinantho rumelici-Brometum erecti. 18 Potametum natantis. 51 Polygalo majoris-Brachypodietum pinnati. 38 Pruno padi-Fraxinetum. 36. 50 Petasitetum kablikiani. 59 Papavereto-Cystopteridetum. 32 Ranunculetum sardoi. 35 Riccietum fluitantis. 24 Poëtum pratensis. 24 Ranunculo repentis-Alopecuretum pratensis. 26 Plantaginetum maritimae. 70 Salicetum hastatae. 37. 75 Quercetum frainetto-cerris. 45 Rhododendro myrtifolii-Piceetum. 71 Salicetum bicoloris. 52 Porphyretum leucostictae. 41 Prunetum fruticosae. 59 Poo supinae-Cerastietum cerastioidis. 29 Potamogetonetum perfoliati. 76 Pinetum mugi carpaticum. 73 Quercetum petraeae-cerris. 50 Peucedano officinalis-Asteretum sedifolii. 45 Polygonetum amphibii (natantis). 31 Pholiuro-Plantaginetum tenuiflorae. 59 Papaver pyrenaicum şi Viola alpina (as. 70 Puccinellietum distantis. 49 Philonotido-Calthetum laetae. 59 Papavero-Festucetum violaceae.Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea (as. 24 Polytrichetum sexangularis. 81 Rhododendro myrtifolii-Pinetum mugo. 24 Puccinellio-Spergularietum salinae atriplicetosum littoralis. 29 Potamogetonetum graminei. 59 Papavero-Linarietum alpinae. 41 99 Potentillo-Festucetum dalmaticae. 37 Prunetum tenellae. 59 Petasiteto-Telekietum speciosae. 75 Quercetum roboris-pedunculiflorae. 75 Quercetum pedunculiflorae. 17 Rusco-Carpinetum. 41 Rhodoreto-Juncetum trifidi saxifragetosum paniculatae. 50 Petasitetum albae. 29 Potamo-Ceratophylletum submersi. 41 Salicetum retuso-reticulatae. 41 Polytricho piliferi-Scleranthetum perennis. 70. 29 Potentillo arenariae-Festucetum pseudovinae. 36 Salicetum elaeagni-purpureae. 24 Peucedano officinalis-Festucetum pseudovinae. 29 Potamo perfoliati-Ranunculetum circinati. 24 Phyllitidi-Fagetum. 32 Polypogonetum monspeliensis. 71 R Ranunculetum aquatilis.

43 Seslerietum bielzii transsilvanicum. 42 Seslerietum haynaldianae sempervirentis. 31 Symphyto cordati-Fagetum. 25 Secali sylvestris-Brometum tectorum.Salici purpureae-Myricarietum. 59 Sedo-Petrorhagietum saxifragae. 21 Salvio nutantis-nemorosae-Festucetum rupicolae. 22 Salsoletum sodae. 79 Salicornietum prostratae. 24 Stellario nemorum-Alnetum glutinosae. 37 Spirodeletum polyrhizae. 47 Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae. 42 100 Seslerietum uliginosae. 22 Suaedo-Salicornietum patulae. 40 Seligerion. 22 Swertio perennis-Caricetum chordorrhizae. 45 Secali sylvestris-Alyssetum borzeani. 61 Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati. 29 Suaedetum maritimae. 50 Sclerantho-Poëtum compressae. 45 Salvio nutantis-Paeonietum tenuifoliae. 58 Seslerio bielzii-Caricetum sempervirentis. 29 Spirodelo-Salvinietum natantis. 42 Soldanello majoris-Piceetum. 53 Sphagno cuspidati-Rhynchosporetum albae. 42 Seslerio haynaldianae-Saxifragetum rochelianae. 59 Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae. 46 Stipetum lessingianae. 26 Salici-Alnetum viridis. 69 Spiraeetum crenatae. 42 Seslerio heufflerianae-Caricetum sempervirentis. 29 Staticeto-Artemisietum monogynae (santonicum). 55 Sphagno-Piceetum. 40 Scabioso argenteae-Artemisietum campestris. 59 Sileno lerchenfeldianae-Potentilletum haynaldianae. 26 Scabioso lucidae-Bellardiochloëtum violaceae. 42 Seslerietum rigidae retezaticum. 63 Sempervivetum heuffelii. 58 Schoenetum nigricantis. 59 Saxifrago bryoidis-Silenetum acaulis. 30 Sphagnetum magellanici. 40 Seslerio-Festucetum versicoloris. 41 Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. 46 Saxifragetum carpathicae-cymosae. 62 Sileno acaulis-Minuartietum sedoidis. 55 Sphagno-Caricetum rostratae. 80 Soldanello pusillae-Ranunculetum crenati. 42 Seslerietum heuflerianae. 61 Saxifrago rochelianae-Gypsophiletum petraeae. 70 Stipetum capillatae. 42 Silenetum dinaricae. 24 Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii. 22 Salsolo-Euphorbietum paralias salsoletosum ruthenicae. 49. 55 Swertio punctatae-Saxifragetum stellaris. 58 Scirpetum sylvatici. 40 Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae. 62 Sileno rupestris-Sedetum annuui. 24 Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis. 29 Spirodelo-Aldrovandetum. 62 Seseli gracilis-Festucetum pallentis. 61 Saxifrago moschatae-Drabetum kotschyi. 76 Syringeto-Fraxinetum orni coryletosum colurnae. 42 Sparganietum minimi. 26 Scabioso argenteae-Caricetum colchicae. 42 Seslerio haynaldianae-Caricetum sempervirentis. 59 Saxifragetum moschatae-aizoidis. 42 Seslerietum rigidae biharicum. 36 Salici-Populetum. 42 Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris. 22 Suaedo-Kochietum hirsutae. 48 Stipetum stenophyllae. 48 Stratiotetum aloidis. 41 Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae. 59 Saxifrago cuneifolii-Laricetum. 47 Stipetum pulcherrimae. 61 Saxifrago tridactylitis-Poëtum compressae. 25 Sedo fabariae-Geranietum macrorrhizi. 81 Saxifrago demissae-Gypsophiletum petraeae. 42 Schoeneto-Armerietum barcensis. 61 Saxifrago luteo-viridis-Silenetum zawadzkii. 31 Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris. 62 Senecio glaberrimi-Silenetum lerchenfeldianae. 37 . 76 Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae. 62 Sileno zawadzkii-Caricetum rupestris.

70 Telekio speciosae-Aruncetum dioici. 35 Ventenato dubiae-Xeranthemetum cylindracei. 45 Thymo pulcherrimi-Poëtum rehmanii. 77 Tilio tomentosae-Quercetum pedunculiflorae. 61 Trapetum natantis. 59 Verrucario-Melaraphetum neritioidis. 62 W Wolffietum arrhizae. 45 Thymo comosi-Festucetum rupicolae. 23 Thymetum comosi. 29 Woodsio ilvensis-Asplenietum septentrionalis.Syringo-Carpinetum orientalis. 29 Trapo-Nymphoidetum. 62 X Xanthio strumarii-Bidentetum tripartitae. 52 Triseto fusci-Salicetum hastatae. 40 Veronico baumgartenii-Saxifragetum bryoidis. 78 Tolypelletum proliferae. 29 Zingerietum (Agrostietum) pisidicae. 30 Trifolio fragiferi-Cynodontetum. 24 Triglochini maritimae-Asteretum pannonici. 44 Thymo comosi-Galietum albi. 48 Telekio speciosae-Alnetum incanae. 24 U Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae. 13. 59 Thymo comosi-Caricetum humilis. 19 Vincetoxicetum officinalis. 60 Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli. 59 Violo declinatae-Nardetum. 75 Tilio tomentosae-Carpinetum betuli. 13. 46 Thymo pannonici-Stipetum stenophyllae. 32 Z Zannichellietum pedicellatae. 36 T Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis. 24 Taraxaco serotini-Bothriochloëtum ischaemi. 50 Telekio-Filipenduletum. 59 Teucrio-Schoenetum nigricantis. 36 Vaccinio uliginosi-Betuletum pubescentis. 48 Taraxaco serotini-Festucetum valesiacae. 33 Vaccinio-Juniperetum communis. 28 Tortulo-Asplenietum. 35. 69 Vaccinio-Callunetum vulgaris. 71 V Vaccinietum myrtilii. 50 Telekio-Petasitetum hybridi. 61 Tilio argenteae-Quercetum petraeae-cerris. 16 Zosteretum noltii. 37 Syringo-Genistetum radiatae. 69 Vaccinio uliginosi-Pinetum sylvestris. 59 Thymo marginati-Phegopteridetum robertianae. 45 Vulpio-Airetum capillaris. 37 Syringo-Fraxinetum orni. 78 Tilio tomentosae-Quercetum dalechampii. 24 Zosteretum marinae. 37 Trisetetum flavescentis. 50 Telekio-Petasitetum albae. 35 Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo. 16 101 . 50 Teucrietum montani. 24 Triglochini palustris-Asteretum pannonici.

/Fax: 0264-432384 • roprint@roprint. 400275 Cluj-Napoca • Str.ro . 82 Tel.Tipãrit pe hârtie reciclatã la: S. ROPRINT S.C. Horea nr.R.L.

MINISTERUL MEDIULUI ªI DEZVOLTÃRII DURABILE UNIUNEA EUROPEANÃ Proiect finanþat prin Phare ISBN 978-973-751-697-8 .