1. Joc şi joacă ERASMO sau A DOUA FOTOGRAFIE CU OAMENI MICI de Mircea Horia Simionescu Eram preşedintele Republicii.

Tocmai decretasem starea de război cu Rădulescu O. Armata lui era mai prost înzestrată tehnic, dar se bucura de sprijinul unor soldaţi excelenţi, temerari, conduşi de generalul Foca, un ţigan masiv şi impertinent. Politica lui Rădulescu, lipsită de prejudecăţi rasiale, adusese în rândurile combatanţilor o gramadă de ţigănuşi iuţi în mânuirea praştiei, capabili de fapte memorabile. Puneam la punct amănuntele luptei, ordonam deplasarea tancurilor pe strada Brâncoveanu şi stabileam străji puternice pe Pârvan Popescu, pentru rezistenţa în caz de atac dinspre palatul domnesc. Bolovăneanu, comandantul Capitalei, încerca să mă convingă de oportunitatea folosirii unor atacuri aparente, care să aţâţe pe duşman şi să-l atragă în Alee, unde ar fi fost întâmpinat de grosul forţelor noastre şi nimicit. Cercetam cu neîncredere planul lui când, printre rapoarte, mi se aduse vestea cumplită că Dinu Chiran, şeful Statului meu Major, împreună cu câţiva comandanţi au furat secretele militare şi au pus mâna pe depozitul principal de proiectile, declarându-se neutri. Simţii pământul fugindu-mi de sub picioare. Chiran primise în chiar dimineaţa acelei zile peste un milion de franci nou-nouţi pentru plata arsenalelor. Eram lovit în mod tâlhăresc. L-am chemat pe Oncescu Alexandru. - Ce ştii despre complotul lui Chiran? 1-am intrebat. - Ştiu că a încărcat muniţia şi a dus-o la el. - Dar voi unde eraţi? - Ni s-a spus că acesta este ordinul. A explicat că duce proiectilele la comandantul Anghel, şeful frontului 3. - Ai cunoştinţă de motivele acestui act criminal? - Da. Cred că este supărat pentru că i se arată atâta încredere lui Valerică Bolovăneanu, de felul lui cam palavragiu. - Bine. Tu ce crezi despre trădarea lui Chiran? - Eu cred că a procedat aşa cum cer interesele Republicii, mi-a răspuns cu impertinenţă!. - Ieşi afară, dacă nu vrei să te trimit în faţa plutonului de execuţie! Bolovăneanu, care fusese de faţă la acest schimb de cuvinte şi care reţinuse, neîndoios, părerile lui Chiran despre el, se apropie: - De mai multă vreme am observat în armata noastră o antipatie faţă de mine. Dacă un om care se devotează cu totul datoriei, armatei, necedând cu niciun pas fanteziilor unora ca Anghel, Chiran, Oncescu Alexandru, Pavelescu, Crişan, poate fi suspectat, atunci rostul meu este în altă parte... - Stai, Valerică, nu te pripi! Ai răbdare! Am să cercetez. Pe cine contăm ? - Singurul om în care am încredere este Hector Bosoancă! Ăsta este un om excepţional! - Bine, lasă-mă singur! Gândurile mi se învălmăşeau în cap. Până atunci nu trăisem o asemenea derută, deşi trecusem prin situaţii obiective mai critice. Valerică Bolovăneanu n-avea încredere decât în... Hector Bosoancă! Cine era acest Bosoancă? Fiu al unui subinginer de la sonde, Hector era unul dintre acei oameni lipicioşi care vor să intre cu orice preţ în cercul celor importanţi. Apărea spre seară la mine, îmi lăuda exagerat lucrurile de prin casă, îmi făcea o horă de cuvinte dulci, care puteau să mă cucerească, dacă nu tresăream cu indignare. - Eşti omul cel mai înzestrat dintre noi toţi, spunea. Ai calităţi pe care ţi le apreciez în chip deosebit. Uite, mă refer la scrisul tău. Grafologic, mi se pare tulburător. Ai o voinţă puternică, menită să te conducă la fapte mari. Voinţa îţi este dublată de o excelentă inteligenţă, de o mie de ori mai vie decât a lui Cruceanu, care trece drept un om inteligent din creştet până în tălpi... etc. Mă analiza din punct de vedere filozofic şi practic, nu ca un psiholog, ci ca un farmacist, stabilind dozele, notând fiecare detaliu calitativ.

-Un singur om, din câţi cunosc, îţi seamănă, fiind aproape tot atât de înzestrat, dar lipsit de generozitatea ta! E Valerică Bolovăneanu. Atunci când îmi repetase de câteva ori numele lui Valerică nu dădusem importanţă faptului, deşi mă atinsese neplăcut asemănarea pe care o stabilise între mine şi el. Acum îmi apăreau toate foarte clar. Hector Bosoancă şi Valerică Bolovăneanu se sprijineau reciproc, mă înconjurau cu fel de fel de amabilităţi şi îşi făceau împreună drum spre conducere. Chemai pe Titişor, mareşalul armatei, ministru de externe şi preşedinte al Băncii Naţionale, fratele meu: - Spune-mi, Titişor, ce vor ăştia Bosoancă şi Bolovăneanu? Ce vor ceilalţi, Chiran, Anghel, Oncescu? Se petrec sub ochii mei lucruri cărora nu le găsesc explicaţia... - Eşti un prost slab de înger. Te trag pe sfoară toţi, nu vezi? Bosoancă vine pe la noi ca să se joace cu maşinile de pompieri aduse de nenea Titu, pe cea albastră el a turtit-o. Îţi ia din raft de fiecare dată câte-o carte. Ţi-a mai înapoiat vreuna? Unde sunt Lir și Tibișir, Neață în Africa, Un Robinson elveţian? Vezi? Valerică vine să se dea cu sania. Ieri a dispărut cu patru popice şi o bilă — cea mai bună. E un tâmpit. Ştii ce-a făcut zilele trecute? A rupt coşul de paie pe care-1 scosese mama la soare şi în care a încercat să intre, deşi nu încăpea. În plus, îmi ia toate creioanele colorate şi mi le strică. Mi le dă înapoi ciozvârte. Am vorbit cu Jean Băilă că, dacă mai face pe nebunu', îl prindem şi-i dăm o mamă de bătaie să ne ţină minte... Cât despre Bosoancă, să nu-1 mai văd pe-aici! Mi-a spus — după ce că i-ai dat bicicletă! — că tu ai spart geamul de la Balaban şi că te spune... - Ce vorbeşti ?! E, într-adevăr, tâmpit! - Acuma ştii asta ?! După o pauză întrebai: - Dar Anghel, Oncescu Alexandru, Chiran ? - Ei sunt băieţi buni. Au dus muniţia acasă la Vica Anghel, ca să n-o distrugă Valerica. A stricat mai mult de douăzeci de grenade pe pisica aia galbenă a lui Şotângeanu. Rămânem fără grenade şi aşa... Pe când stăteam de vorbă, printr-un semnal vocal semănând cu strigătul cucuvelei, se anunţa Jean Băilă. -I-aţi dat praştia cu crăcan lui Hector Bosoancă? - lar Bosoancă? ţipai prezidenţial. - Era adineauri în Alee cu Valerică, dădeau mere de la domnu' Drăguţ Demetrescu. O să vie iar madam Drăguţ să se plângă că-i spargem tabla... - Titişor! - Ordonaţi! - Du-te şi ia-le praştia. Suntem în pragul marii bătălii şi armamentul de intimidare ne lipseşte. - Dar ce, mai dăm lupta? râse frate-meu. Fugi de-aci! Nu mai ai cu cine purta bătălia. Eu nu lupt. - Eşti trădător! - Ei şi ? În ce mă priveşte, mă duc la Vică să înfiinţăm împreună o loterie cu poze. - Cosmopolitule! Eram trădat de toţi. Republica zăcea la pământ. Mă închisei în camera mică de pe sală şi, aşezat pe un balot cu lână abia scărmânată, plânsei amar. Apoi, hotărât să acţionez, mă aşezai la scris şi, timp de câteva ore, semnai decrete de convocare a parlamentului, de mobilizare a rezerviştilor Piţi Constantinescu şi Costel Ciocârdia, reorganizai arsenalul, aşezai noi impozite pe populaţie şi desenai pe-o foaie de caiet de matematică planul unei noi linii Maginot şi al unui tanc cu trei roţi. Ca răzbunare, îl spusei mamei pe Crişan, care făcuse din nou pipi pe peretele de la scară. Seara scrisei prima poezie de dragoste, închinată Silviei.

Asta. Nu mă osândi. Domnule. Rămășagul fu: ”Se poate Scri și pe nerăsuflate?” Vorba e c-am câștigat Și. încet. Ce să vezi ? Ne-am apucat. Dă alean și sănătate. Partea mea. mai mici. Mâna ne-a cam amorțit Și-a ieșit ce a ieșit. S-a ales povestea mea. Cine poate scri mai iute Stihuri vreo câteva sute. Am avut un sfert de măr. cum vezi. Pentru alți copii. Ochii ni s-au cam închis. Poți închide ușile. Doi părinți și doi copii. Nici chiar mici de tot. E nevoie să-ți explic: Ești prea mare. Uită regula o dată Și. Ieși din dogmă și. vai mie! C-am căzut în sărăcie. Domnule Confrate. Mergi nițel de-a bușile. . pare-mi-se. Fă-te la citit copil. Și din toate. tiptil. Eu. De ți-e teamă și rușine Să te faci de râs ca mine. pe înserat. într-adevăr. ca de însurătoare.-n sfârșit. care citești Multe altele povești. Împărțind un măr crețesc. Și ne-am așternut pe scris. Am citit în adunare Ce scrisese fiecare. Și făcurăm și-o prinsoare. vrea nu vrea. cu cartea dezvățată. Să minâim. Cu care te-am învățat. Mai frumoase și mai scrise. Din Cartea cu jucării. am răsuflat. dar nici Mari.PREFAȚĂ de Tudor Arghezi Într-o zi. să povestim Ce-am știut și ce nu știm. N-o să-ți placă. Mâncând sferturile toate. Te-ai deprins cu stih bogat. Nu cumva ca să jignesc Pe tovarășii de coate. încet M-am făcut analfabet. Fă-te mic.

Tata nu o să mai aibă putere Să vie pe jos. Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari. Îl joci în câte câţi vrei. Voi creşteti. Toţi vor învia. V-aţi făcut cărturari. Ca oamenii gospodari şi vii. o să fie o întârziere. Dar. prinşi de friguri şi de călduri. Ne vom iubi. Din lumea cealaltă. Păşune. Şi alta. o să ne jucăm odată. Aşa e jocul. De pildă. mereu Strânşi bucuroşi la masă. o să mă joc odată Cu voi. zglobii. Deocamdată. şi pe urmă alta. cu voie bună. ca voi. cu fetiţe ca tine. toţi se vor întoarce Într-o zi acasă. care plânge şi toarce. O să lipsească tata vreo lună. V-a lăsat vite. Joc de slugi şi joc de stăpâni. Joc de păsări. sănătoşi.DE-A V . Voi să nu vă mâhniţi tare Când mă vor lua şi duce departe Şi-mi vor face un fel de înmormântare În lutul afânat sau tare. după scăpătat. Şi. ca un vânt. în trei. Şi tata nu a mai venit. ochiul sleit. negreşit. de flori. bordeie şi oi. tată. Şi fiecare îl joacă bine. poate. Voinici. printre fraţi.. de câni. La nevasta. hotărât. frumos. bobocii mei. limba scămoasă. Jocul începe încet. Nu ştiu când o să fie asta. la mioare. Acolo. Subt coviltirele lui Dumnezeu. voi gândi la jocul nostru. V-aţi căpătuit. hambare. E jocul sfintelor Scripturi. Odată. dragii mei. s-aşteptaţi. E un joc viclean de bătrâni Cu copii. Îl joci în doi. lângă copac. Puii mei. Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos Şi alţii. Mâna stângace. Ştiind că şi Lazăr a-nviat Voi să nu vă mâhniţi. Pentru tot soiul de nevoi Şi pentru mâncare. Ca şi cum nu s-a întâmplat Nimic prea nou şi prea ciudat.. O să stau fără cuvânt. de-a ceva ciudat. La văcuţe. Apoi. copiii mei! Aşa este jocul. Care din câteva sfinte tremurături Au isprăvit jocul. la copii. voi aţi crescut mari. Într-o zi piciorul va rămâne greu. Arde-l-ar focul! . Cum am apucat din moşi-strămoşi. Eu o să râd şi o să tac. în timpul cât se cere. Tata s-a îngrijit de voi.AŢI ASCUNS de Tudor Arghezi Dragii mei. începe cu moarte. O să mă culc la pământ. feţii mei frumoşi.

E ca un crin de transfinită lumina. Am Cheile. ca să mă primească. şi mă simt deodată mai bine. Sunt întocmai ca Ei. arma-mi dispare şi-mi vad acum înainte doar braţele goale. Şi viclenie. sunt munţi şi prăpăstii. alunec rapid prin ţinutul melancoliei. Nu pot privi în jos ca să-mi văd măcar vârful încălţărilor pe care le simt de metal. N-am timp să văd cum arată. care-mi ard tălpile. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. cea de turcoaz şi cea de malachită. apuc să mai văd ecranul final: LEVEL 26 COMPLETED // KILLED: 56/64 // SECRETS: //TIME: 1:23:45 Textul jurnalistic – Stilul publicistic SALONUL INVENŢIILOR TRĂSNITE La prima ediţie a . Viaţa îmi scade mereu. Monştrii mi se furişează prin spate şi mă frig cu ghearele lor. cu arma în faţă (e un fel de caduceu înaripat). puterea se duce. Uşi secrete se deschid. E praf şi pulbere.COMPUTER GAMES FOREVER de Mircea Cărtărescu Ce Dumnezeu caut aici ? Dar numele Lui nu este binevenit în aceste ţinuturi. Ei erau cei care îşi permiteau pe vremea aceea să-şi prezinte ideile: umbrela cu streaşină. Se zbate mic. Dar sănătatea mea e aproape la zero. din 1984. Aproape că-mi dau duhul prin maţele astea de piatră. pe când mă dizolv ca să mă întrupez în eterna. mumii. Nu mă mai pot apăra. Acum caut cheile. N-au instinct de conservare. Deodată. zombies. printre care curg râuri de lavă. Meterezele-i depăşesc norii. iar pe frontispicii sunt semnele Diavolului. Ele sunt forţa şi sănătate. Din fericire. absurda mea metempsihoză. Într-o nişă găsesc — Evoe! — o formidabilă Armă. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiţia mea. Urletele-i sunt de nesuportat. pălărie cu mânecuţe. Cine sunt ? Nu-mi pot aduce aminte. Pe cine-am învins ? Pe cine-am salvat ? Al cui erou sunt? Beau apa uitării şi. Ating cu palma răşchirată semnul magic. vârcolaci. Apăs resorturi. Nici eu nu stiu cine sunt şi de ce putere sunt însufleţiţi. scuipă sfere de flacără. mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sângele. nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Îi extermin cu zecile. încet. o mare lumină iradiază. Fug. eliberând limbi de jad din magicul caduceu. Se vitrifică. Dar bun. înţesat de carcase de om. pentru scări. pe scări în spirală. Trec de poarta de opal. Îl învălui continuu cu bilioane de steluţe otrăvite. Pătrund acum în temniţe. diavoli estropiaţi. N-am mai ajuns pe aici. E o cetate a morţii şi a vicleniei. trape cedează. mă ascund. roze sau limpezi ca gheaţa. Aici sunt gheţuri eterne.. Se sparge în ţăndări. Cea de opal. legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl inainte. Lupt cu Balaurul. Abia mă mai târăsc către poarta de malachită. Încep să alunec. Violacee. Cu el înainte. Sângerez din sute de răni. Ucid hoarde de căpcăuni până dau de prima poartă. Tot ce văd în faţa mea e peisajul măreţ şi abstrus — şi o Armă. ce se ridica. păroase. pătrund în grota finală. În cuşti de fier — muritori sfârtecaţi. cu câte-un copăcel închircit pe alocuri.Salonului Invenţiilor Ciudate". Alunec pe podele de lavă. . bicicleta cu roţi pătrate. Nu-i timp pentru alte gânduri. răstigniţi pe ziduri însângerate. studenţi şi pensionari. apoi de cea de turcoaz. traşi în ţeapă. viaţa îmi scade. dar nu mi-e frică şi nu mă pot opri. Sunt doar o Armă care carbonizează. pe pământ sunt presărate Cristale. Când sunt atins. Păsări de foc. te năpădesc cu duhori sulfuroase. diavolii zbiară triumfători. Sunt steiuri de stâncă. N-o pot găsi pe a treia. Intru în defileul putreziciunii. tragice şi măreţe. Se înţepenesc brusc. Căci apar Monştrii. Fug în sus. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. cei care-şi expuneau pentru întâia oară într-un cadru organizat invenţiile erau elevi. Fiecare nouă odaie e înţesată cu demoni. prin aceste iaduri. De câte ori ating unul. Mam rătăcit pe culoare. ca o Buna-Vestire. Sunt dincolo. Mă atacă viespi mecanice. Aici cristalele sunt mai rare. Intru pe coridoare de piatră.

Avantajul lui ar fi că poate pătrunde prin tot felul de locuri inaccesibile. prin care poţi observa totul. de exemplu. şi numai două locuri. Automobilul are un geam circular. Poimâine repet. Eu aveam pe toate trimestrele media “insuficient”. Automobilul marca Bezuz are forma unui butoi. nu-mi impun asta.trăsnite". Brevetat. Unul dintre cei care se remarcă în acele zile este Bezuz Citireag Ion. binomul lui Newton şi triunghiul lui Pascal. Adela Sârghie. . M-am ridicat pe o bancă şi am strigat către clasă: -În noaptea asta nu se doarme. pe zăpadă şi pe nisip.. După aceea mă culc şi dorm patru-zeci şi opt de ore în şir. mă scol la două.Salonul Ingeniozitatii '99" vor participa aproximativ douăzeci de inventatori din toate colţurile ţării. ca Champollion după ce a descifrat hieroglifele. mâine la prânz învăţ din algebră combinative. Pentru că sunt oameni pentru care limitele sunt ceva mai departe decât imaginaţia noastră. Am rămas corigent pentru că am vrut eu sau. pe lângă tot felul de realizări . apoi repet operaţia de două ori. Visul lui Bezuz este dispariţia autostrăzilor de pe Pământ. mă culc.. Mănânc. Eu le-am spus că mie îmi place să citesc. pentru că nu am vrut. El inventează şi prezintă. băieţi! Spuneam oricui voia să asculte: -Mă apuc să învăţ la două. în mlaştinile din Delta Dunării. Ne vor prezenta tot ceea ce mintea omenească poate să spere că ar fi realizabil si — de ce nu ? — chiar utilizabil într-o buna zi. şi mare. pentru că citesc până noaptea târziu cărţi de ştiinţă. După-masă sfârşesc algebra. Iar eu sunt sigur că am rămas corigent la matematică. poate merge pe orice teren. 2 iunie. care vine cu o propunere în măsură să uimească şi mic.. o idee măreaţă. În trei zile învăt ce n-am învăţat un an şi scap. la liceu. nu am promovat. Vi se pare irealizabil ? La . aşadar... Vor încerca să ne uimească şi să ne distreze în acelaşi timp. Numai inocenţii mei colegi mă pot socoti un băiat voluntar. Are un singur defect: nu poate zbura. 1999 2. la cea de-a treia ediţie a salonului. Nu merge. ci se rostogoleşte şi are motorul pe benzină. Lucrez până mâine dimineaţă. . dar care la un moment dat te sperie pentru că sunt prea depărtate de lucrurile normale şi fireşti cu care tu ai fost obişnuit. Ştiam de mult că sunt cu desăvârşire lipsit de voinţă. la orele două după-amiază.. Pot să-şi îndrepte orice notă. Totul s-a petrecut firesc şi după cum era de aşteptat. Lucrez până la zece noaptea. Dar ei nu au vrut să înţeleagă. Astăzi isprăvesc trigonometria. Nu mi-e ruşine. Vanciu ne-a spus: -Cei ce vor să-şi îndrepte notele să vină peste trei zile. Răspoimâine ies la tablă cel dintâi şi îl tâmpesc pe Vanciu. Şcoala CORIGENŢA de Mircea Eliade -fragmentS-a sfârşit şcoala. Curentul. El poate pluti pe apă. În cea din urmă lecţie. practic şi teoretic. Oameni care nu pot sta nici măcar o zi fără să nu se gândească la tot felul de lucruri năstruşnice. Includea. pentru ca îi întreb din materia fiecărui trimestru. care poate fi pusă în practică cu ajutorul automobilului său. Ei vor prezenta la World Trade Plaza cele mai trăsnite idei cu putinţă. Printre prezentările celebre se număra elicopterul cu pedale şi caruselul cu maşini adevărate. mai exact. inutile (aplicabile şi neaplicabile).automobilul care se rostogoleşte". şi unele invenţii brevetabile.Salonul invenţiilor trăsnite a avut patru secţiuni: invenţii utile..

şi-1 împărţii în patru. pentru că aşa se pune întotdeauna la centru. că praful de pe iconiţă n-a fost şters de la Duminica Tomii. broşurile — şi adunai tot ce-mi poruncii. Trebuie să-mi obişnuiesc creierul.Până mâine dau dracului trigonometria. a lui Iorga [. Am început să mă dezbrac. mă scol la patru. la şase şi jumătate am citit o revistă. că s-a uscat cerneala în călimară. . Aceasta pentru că la patru şi jumătate m-am dus să fac duşul rece. luai în seamă că cercul şters cu creionul îmi atrage atenţia. vol. îndepărtai de pe masă tot ce-mi putea ispiti atenţia — un volum din August Comte. Ştersei cercul cu arcul de patruzeci şi cinci de grade şi făcui alături un altul. S-a sfârşit masa şi eu m-am urcat în mansardă. cu toată inteligenţa dumisale socotită de profesori obtuză matematicii. A1 treilea cerc era mai reuşit şi-i dăruii un admirabil arc de treizeci şi cinci de grade.Haide. iar la centru pusei 0. Nu e prea devreme la trei? Hotărât. m-am răzgândit şi am pus ceasul să sune la cinci. îmi poruncii cu glas tare când văzui că se face trei. că nu mi-am aşezat comod picioarele. În pasajul acela autorul afirma că. că n-are să-mi ajungă hârtia ş.d. domnule! — mă răstii eu către mine însumi. Şi ceasul a sunat la cinci. După-masă am descifrat la pian foarte mult. Acasă.. că fereastra scârţâie. Îmi spusei: .. iar cosinusul 2 / √3. D. . Dar observai că obţinusem un arc de patruzeci şi cinci de grade. Arcul era AB = 35°. şi unii extremitatea arcului cu centrul cercului. ceea ce nu se mai întâmplase de câţiva ani. la şapte mi-a fost sete: la şapte şi un sfert mi s-a rupt creionul. Istoria literaturilor romanice. Şi citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtuşi de puţin legătura nici cu binomul lui Newton. la opt m-am socotit persecutat.Ăsta nu-i bun! rostii eu bucuros că eram nevoit să construiesc un alt cerc. revistele. într-adevăr. când fu să-1 crestez cu două diametre perpendiculare.Sinusul şi Cosinusul". Dar eu visasem vise rele toată noaptea şi 1-am lăsat să sune.Haide. Să începem cu liniile trigonometrice: . Dar mă aflai citind prefaţa în care dl Tutuc reproducea un pasaj de dl Bianu. îmi spuneam eu fără convingere. Şi îmi inchipuii că am un arc de treizeci şi cinci de grade. Spuneam: . cu un arc numai de treizeci şi cinci de grade. Să nu-mi obosesc ochii citind noaptea. la opt şi jumătate mi-am examinat faţa în oglindă. Până seara citisem douăzeci şi şapte de pagini şi îmi mai rămăseseră o sută nouăzeci şi una. descopeream ori că creionul nu e destul de ascuţit. hârtie. . fericit. am împărtăşit hotărârea mea. cum am ajuns. la cinci şi jumătate m-am convins că sufăr de foame şi m-am coborât să mănânc. că hârtia de pe masă e pătată. şi scrisei la fiecare capăt al diametrului câte o literă mare: A. la nouă fără zece m-am hotărât să mă odihnesc puţin ca să nu mă surmenez. nici cu triunghiul lui Pascal.Eram entuziasmat şi credeam. ori că tabla de logaritmi nu e la îndemână. Şi desenai un cerc. Cald. Dar mă trudeam să-mi păstrez entuziasmul necesar. mi-am spus. iar la nouă fără cinci am fost chemat la masă.. Erau foarte bine scrise şi foarte limpede. la şapte şi jumătate am devenit melancolic auzind ciripitul păsărilor. Dar. Atunci mototolii hârtia şi o zvârlii pe fereastră.].Primele lecţii nu sunt grele deloc. Când mă îndreptam spre masă.Nu mă pot apuca deodata de matematici.a. cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-a părut delicioasă. -Lasă.Trebuie că e. foarte interesantă trigonometria. dar în mansardă era cald si eu mă gândeam că peste o lună voi fi în Dumbrava Sibiului. . Prudent. Apoi am citit trei pagini fără să mă opresc. că gulerul de la cămaşă mă supără. să sting lampa. tabla de logaritmi şi cartea de trigonometrie. Asta-i a opta parte dintr-un cerc şi sinusul lui e 3 / √-2. B. Să pun ceasul să mă scoale la trei. . îmi mărturisii cu jumătate de glas. creion. Era unsprezece şi un sfert când m-am suit din nou în mansardă. Când mă părăsea însă entuziasmul. la opt şi un sfert am aprins lampa — cu toate că nu era absolută nevoie —. ca să-mi fac curaj. la nouă fără douăzeci am luat nişte însemnări psihologice pentru romanul meu. începeam să mă îndoiesc. C. . şi mie îmi era somn. III. Dar de câte ori încercam să citesc primul capitol.m.

Şi m-am întors pe partea cealaltă. — Ce-mi pasă mie dacă mă lasă corigent ? Nu ştiu eu cine sunt ? Nu sunt eu ? Aveam dreptate: eu eram.A spus că ne ascultă foarte greu. Am să învăţ patru ceasuri pe zi. A început să-mi pară rău că dormisem un ceas şi jumătate mai mult decât trebuia.Bre. Scoală-te! -Ei.. —Nu sunt decât un adolescent ca şi toţi ceilalţi.. şi iar în clasa a VIII-a? Trebuie să învăţ o dată temeinic matematica. Am repetat socoteala de trei ori.. numai pentru mine. Atunci mi-a adus tata laptele şi pe mine m-a găsit răsfoind înfrigurat logaritmii. ai matematică!. şi ce-are să fie dacă nu m-oi prezenta la examen? . Păcat de timpul pierdut cu şcoala.Nu sunt atât de naiv să mă consum la şase cu matematica! În realitate. încă din iarnă. Nu ştiu ce-oi face.Chiar e mai bine să mă lase corigent.Are să mă lase corigent. Toate acestea menite să mă cutremure şi să mă îndrăgostească de trigonometrie. Şi ceea ce eu prorocisem. B.Ei. şi anul acesta — ca întotdeauna —. La opt şi un sfert am început să socotesc câte pagini mai aveam de citit şi le-am împărţit la numărul orelor disponibile. E chiar foarte inteligentă hotărârea mea: să învăţ la vară. .Ei.. D. nici în clasa a VIII-a. Părea mulţumit. Dupa ce m-am spălat şi m-am îmbrăcat.. de va rămâne Vanciu uluit. Dar m-a lovit lumina dimineţii în ochi şi m-am deşteptat.. N-am să ajung niciodată nimic.. Am destulă vreme la vară să învăţ cu sârg. — . Zadarnic.Mai plimbă-te puţin prin grădină şi apoi mai citeşte iar.. . nu era şase. . La vară am vreme destulă. Am alergat jos şi i-am vestit pe toţi că nu mă prezint la examen. . şi ce-are să fie dacă m-o lăsa corigent? Au să râdă toţi de mine. Dar aceasta nu însemna nimic pentru Vanciu. ca şi cum ceasul ar fi fost de vină dacă a sunat la cinci.-Ia mai scuteşte-mă. -Ei. cu glas tare. Am citit din Istoria literaturilor romanice până la opt.Greu. Îndoiala nu mă mai lăsa să împart cercul în patru şi să-i însemn extremităţile diametrelor: A. De la patru mă lupt cu ea. . C. Şi atunci nu mă va lăsa corigent la anul. Trebuie să învăţ o dată temeinic matematica. Nu-i nimic de capul meu. -Cum ? Voiţi să promovez iarăşi superficial? Şi la anul să rămân iarăşi corigent. Cred că n-o fi atât de rău să vă asculte greu. ci şapte fără cinci. Am desenat un cerc. Ceea ce era de aşteptat. pentru că părea că mă interesează foarte mult rezultatul exact. Am să învăţ la vară.Merge ? Merge ? . Sunt foarte obosit. şi ce e dacă am matematică ? Matematica mă creează pe mine sau eu pe ea ? Şi iar am adormit. . Mi-am strâns bucuros cărţile şi le-am înghesuit sub măsuţa cu reviste.. .. am început să citesc un capitol din cartea lui Iorga.. i-am spus pe jumătate adormit. N-am voinţa nici cât un clapon. Tata mă privi mângâietor.. foarte greu. Am început să mă ocărăsc în gând. şi ce-mi pasă mie de Vanciu ? Aşa era: ce-mi pasă mie de Vanciu ? . E foarte inteligent ceea ce fac… Astfel. rămân corigent.

din baloane colorate. Pe apă sau pe uscat.. Liceu.cimitir Cu lungi coridoare Azi nu mai sunt eu Şi mintea mă doare. La fiecare vânt puternic Mai zboară câte un balon..cimitir Al tinereţii mele! ... Pe jos sau în aer. . . . Abia am încheiat o pace trainică Cu turcii.cimitir Al tinereţii mele În lume m-ai dat În vâltorile grele. . Atât de blazat. Întrucât singura piatră şlefuită Care se găsise. Toate lucrurile trebuie să ne cadă În cap.Oriunde ne-am afla. . ..cimitir Al tinereţii mele! LA LECŢIE de Marin Sorescu De câte ori sunt scos la lecţie Răspund anapoda La toate întrebările.Care e legea gravitaţiei? .Cum stai cu istoria? Mă întreabă profesorul. A fost pierdută.În epoca pietrei neşlefuite.Liceu. . ...cimitir Al tineretii mele Pedanţi profesori Şi examene grele. Inima. . . . .cimitir Cu lungi coridoare. foarte prost.Prost..Pe ce treaptă de civilizaţie Ne aflăm? . Şi pe bună dreptate. Din toate astea se vede clar C-o să rămân repetent.Ştii să faci harta marilor noastre speranţe? . Nimic nu mai vreau Liceu. .Liceu.Da. Şi azi mă-nfiori Liceu.LICEU de George Bacovia Liceu.

Ai să termini şi dumneata odată. pe arşiţă (era vară). .zicea ea -. cânta şi vorbea toată ziua. ce tot înveţi mereu? Nu ţi-ajunge atâta şcoală? Şcoală primară. văzând că nu mă poate dovedi. . maică ? .Sănătate să dea Dumnezeu! . dacă zici dumneata. şedeam în casă şi citeam. bată-l norocul. De la el am gramofonul. nici o dezordine şi nu pătam. Acum mai pune-te şi dumneata pe trai.O fi.Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie sa citeşti mereu. lua aspirină şi citea. n-ai dumneata frate. . casa liniştită. O să dai examenele şi ai să scapi de ponos. glumeau. mai petreci ca tinerii. citeam pentru mine.Ei. că sunt licenţiat ? Sunt chiar profesor.TOT MAI ÎNVEŢI. ce mai citea! Citea şi lua aspirină. prin aduceri de tinere fete în casă. În repetate rânduri ea căuta să mă descoase. şi acum e bine. cutreieram librăriile şi anticariile. MAICĂ ? de G. om care să te vadă? . cu voia lui Dumnezeu. Doamne.Tot mai înveţi. iar eu prea puţin ocupat exterior. Nu făceam nici un zgomot. Altfel din ce vaş plăti chiria ? .Dar eu nu învăţ. O altă babă ar fi putut fi mulţumită. reputaţia imobilului la care par a ţine atât (dar se prefac) văduvele. o fi. Baba era cumsecade. Pe seară ieşeam în oraş. dar vedeam că baba avea bănuiala că n-am nici o ocupaţie serioasă şi că aş putea s-o păgubesc mai târziu. de plăcere.Ba sunt sănătos tun. ci intrigată. citeşti! Dacă citeşti nu înveţi ? Să stau eu toată ziua cu nasul în cărţi! . Da' a terminat şi s-a şi măritat. ci anticipat. c-a trecut vremea învăţăturii. cocoană. nu vezi? .Eu sunt ocupat! . aveam pe un elev de administraţie.Cum aşa ? .Da nu v-am spus ca am terminat demult. universitate. . Dar apoi iar m-a sâcâit: .Ba am. Călinescu Pe vremuri. De fapt baba nu era nemulţumită. dar ce nevoie să vină aici ? . şedeam în gazdă la o obişnuită babă. beau bere.Ei. ţi s-o fi acrit şi dumitale. după ce-mi terminasem studiile universitare şi aveam de-acum un rost.declară baba. vorbea aşa de repede că n-o puteai întrerupe. Veneau aici toţi prietenii lui.N-ai fi bolnav cumva! La vârsta asta tinerii sunt cam slabi de piept. prieten. Copiii citesc. Altă dată însă iar mă ispitea: . Şi i-am arătat babei atâtea acte. Eu îi plăteam chiria nu regulat. mai vorbeşti.Păi dacă zici că ai terminat. la rostul ei. şireată. încât s-a convins. în timpul zilei. Baba. care închiria camere mobilate. liceu. d-ta citeşti! Într-o zi însă mi-a spus vorba memorabilă: . iar ziua. .Maică . Am avut chiriaşă tot în odaia asta o studentă. tare mai era vesel. .Greu şi cu dumneavoastră până isprăviţi cartea. Scăpat de grijile diplomelor. eu citesc.

a rostit micul nostru profesor punctându-şi întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei. Profesorul nostru de istorie de la Cristur-Odorhei. Trebuia să arătăm că ştim. Directorul s-a retras şi acest necunoscut s-a urcat la catedră şi a început să urmărească tăcut desfăşurarea orei. Glasul său era aproape frăţesc. care se micşorează pe măsură ce începem să trăim) şi îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. fruntea lui abia se zărea dintre noi. care era un jefuitor. —Ludovic al XlV-lea.Uite. ţinând la el în mod nejustificat. unde fusesem transferat în urmă desfiinţării şcolii normale din Abrud. desigur." M-am ridicat în picioare şi în clipa aceea toate culorile pe care le îmbrăcau lucrurile şi chipurile celorlalţi parcă s-au intensificat brusc. chiar foarte mic. iar lumina din sufletul nostru cu cât e mai puternică. murise în dizgraţie. un inspector. şi să-1 numească în locul lui la finanţe pe Colbert. fiindcă mi-am dat seama că dacă te tulbur poate că nu vei mai iubi atât de mult istoria. reuşi să ne impună respect fără să fie silit să ne determine să ne fie frica de puterea pe care o avea. Totul e posibil pentru noi. Nici măcar nu-mi amintesc să-mi fi dat seama că până la ora aceea ar fi ştiut atâta istorie încât să ne facă la orele lui să-l ascultăm cu răsuflarea tăiată. a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanţele şi când. De ce nu? Şi una din cele mai frumoase ore din cei patru ani de şcoală normală pe care i-am urmat nu se poate reda. deşi de obicei se ferea. tot ce gândeşti si simţi tu. în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama că nu trebuie să mă laud cu ştiinţa mea şi răspunsul să nu fie o demonstraţie. Era acum rândul meu. în 1661. Pentru un om pândit de complexul staturii sale desigur că asta era o victorie pe care o apreciam doar cu instinctul. şi din care ni se formează pentru totdeauna idealurile şi visurile.. în timpul orelor. Cu un glas al cărui timbru mă atinse ca o surpriză niciodată trăită de mine... Stăteam rezemat de bancă şi mă uitam. la profesori fără să-i văd şi adesea fără să-i aud. dar îmi simţeam gândirea milenară (sentiment miraculos. fiindcă relief au numai lucrurile negative. — Cine era Colbert ? Cum să nu stiu cine era acest om care. şi una dintre primele lui măsuri a fost să-1 destituie de îndată pe Fouquet. ca şi când toată clasa era pasionată de materia lui. de pe vremea egiptenilor şi asirienilor. După care a început să vorbească el însuşi. -Pe cine. deşi în privinţa notelor era la fel de sever ca orice profesor care nu doreşte să aibă în clasa lui corigent. ca orice profesor. că are intenţia să domnească de-atunci încolo prin el însuşi. Şi într-o zi intră în clasă un necunoscut însoţit de directorul şcolii. eu ştiu de mult. Era. am început eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau bătrâni şi vedeam până unde o aduseseră. şi nu că am învăţat. Micul nostru profesor începu să se plimbe liniştit printre bânci. fiind atât de tineri. copleşit de acest sentiment divin care ne face atât de bătrâni. un domn ale cărui picioare păreau mai înalte decât profesorul nostru întreg. cu toate acestea nu se întâmplă nimic rău între el şi noi. intrând în . numele. care e secretul lecturilor tale.. părea sa-mi spună: . cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roşii. care prin răspunsurile mele reâmprospăta memoria celorlalţi şi obtinea apoi de la ei ceea ce dorea şi fără să insiste în mod deosebit. dar acum am nevoie de tine şi trebuie să-mi spui ce ştii. cu atât mai mult subţiază toate contururile din amintire şi ne descurajează să le reconstituim. Aveam cincisprezece ani. la limita dintre un pitic şi un om normal. a anunţat în consiliul de miniştri. de a ne da note pedepsitoare sau subiecte grele la teze.. fiindcă încercase (de altfel zadarnic) să-1 impiedice pe monarhul cheltuitor să nu ruineze regatul? Abila manevră a profesorului. dar te-am lasat si nu ţi-am dat note mari. după ce făcuse atâtea pentru Franţa şi regele său. era un om mic de statură. în tăcerea care se lăsase. îmi rosti. lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă.Textul memorialistic ORA DE ISTORIE de Marin Preda De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci. dar nici sec să nu fie.

pe lângă diploma de bacalaureat. aceste probe se susţin înaintea concursului de admitere şi au caracter eliminatoriu. micul profesor şi-a continuat lecţia. din uşă. .materia lecţiei următoare. la propunerea inspectoratelor scolare şi. Art 25. probă susţinută de candidaţii care se înscriu la concursul de admitere pentru clase cu limbi de predare ale minorităţilor naţionale. Invăţământul liceal seral şi fără frecvenţă. Reţeaua liceelor de stat este aprobată de Ministerul Învăţământului. de artă şi sport se nonte alcec. cu următoarele profiluri: teoretic .scris. care se desfăşoară pe baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Învăţământului. ce era cu noi. (2) La concursul de admitere în învăţământul liceal se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu cu certificate de capacitate. Text juridico. cu un mormăit gros. de satisfacţie nedefinită. numărul de locuri şi de clase se aproba anual. fiind publicată înaintea examenului de capacitate.fragmente Art. (1) Învăţământul liceal cuprinde clasele IX-XII (XIII) . cu aprobarea Ministerului Învăţământului.administrativ Legea învăţământului 1995 Secţiunea a 2-a Învăţământul liceal . eliberează şi atestat profesional. care ne-a întrebat foarte nedumerit.. pedagogic. tehnic. omul cu picioare înalte. micul nostru profesor deodată a lipsit. de artă. Limba şi literatura materna . Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. din războiul care avea să înceapă curând. Matematică . cu clasele IX-XIII.real şi umanist.. o disciplină de proliiui iicoului bcri probe de aptitudini specifice pentru anumite tipuri de licee. de la catedră. (1) Învăţământul liceal funcţionează. cu consultarea altor factori interesaţi. clase cu specializari mai restrânse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale. (1) Admiterea elevilor în învătământul liceal se face prin concurs. administrativ. În cadrul acestor profiluri se pot organiza.scris. La liceele de specialitate care. caiete. economic. A intrat pedagogul. manuale. în timp ce. Şi atunci am aflat cu tristeţe că a fost chemat în concentrare. de regulă. Niciun semn de complicitate nu s-a schiţat între noi după plecarea lui.. În locul Matematicii. 24. Nu s-a mai întors la noi până la sfârşitul anului şi nu ştiu nici azi dacă s-a mai întors vreodată. dacă la data începerii anului şcolar elevul nu depăşeşte vârsta de 17 ani. înnebunisem? Câteva luni mai târziu. agromontan. 23. şi-a pus pălăria pe cap şi a ieşit. în timp ce noi toti ne-am ridicat în picioare. şi la sfârşit şi-a luat catalogul prea mare pentru el. se ridică şi o luă spre ieşire. teologic. sportiv şi teologic. stabilite în metodologie. O dată uşa închisă şi rămaşi singuri. undeva. în funcţie de cerinţele locale şi naţionale. durata studiilor poate fi şi de 5 ani şi este stabilită prin hotărâre a Guvernului. după caz. silvic. azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână.. (4) Concursul de admitere în liceu constă în următoarele probe: Limba şi literatura română .învăţământ de zi şi clasele IX-XIII . Art. funcţionează în liceele stabilite de inspectoratele şcolare. informatic. militar. pentru profilurile teoretic-umanist.învăţământ seral sau fără frecvenţă. am răcnit literalmente de entuziasm şi am început sa ne încăierăm.scris. agricol. ne-a apucat pe toţi deodată o sminteală. (3) Înscrierea la concursul de admitere în învăţământul liceal de zi se poate face în primii doi ani de la absolvirea gimnaziului.

scris si oral. Geografia României . o disciplina socio-umana .] Art. În decursul unui an şcolar se organizează o singură sesiune de bacalaureat. 27 (1) Examenul de bacalaureat se susţine în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. o disciplină de profil sau opţională. Examenul de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe: Limba şi literatura română . Candidaţii se pot prezenta pentru susţinerea examenului de bacalaureat de cel mult trei ori. 26 (1) Studiile liceale se încheie cu examen de bacalaureat.. Chimie. la alegere. Dă dreptul la obţinerea atestatului profesional. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice. Biologie.oral. alta decât cea din probele susţinute anterior .scris.oral: o proba la alegere dintre Fizică. teologic.] . (2) Promovarea disciplinei de profil şi a unei probe practice. de artă şi sportiv se poate alege.. însoţită de o lucrare de specialitate. Comisiile sunt alcătuite din profesori de la alte licee decat cel în care se susţine bacalaureatul. Matematica ..Art.oral.scris si oral. de profilul clasei şi de opţiunea elevului.scris: Istoria românilor . pentru profilurile teoretic-umanist. Numărul comisiilor şi numărul unităţilor de învăţământ în care se desfăşoară examenul de bacalaureat se stabilesc de către Ministerul Învăţământul.[. [. Limba şi literatura maternă .oral una dintre limbile străine de circulatie internaţională studiate în liceu . Comisia este condusă de un preşedinte. având titlul ştiintific de doctor.. în locul Matematicii. pentrul elevii care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritatilor nationale. numit de Ministerul Învăţământul dintre cadrele didactice universitare de predare. diversificat în funcţie de profilul liceului.

Şi în braţele-mi întinse Să alergi.. Vom visa un vis ferice. Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare. Pe genunchii mei şedea-vei. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braţ încet s-o culci. Să-l ridic de pe obraz. Vom fi singuri-singurei.. Iar în păr înfiorate Or să-ţi cadă flori de tei. Blânda batere de vânt. Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri. .3. Iubirea DORINŢA de Mihai Eminescu Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund. Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci. Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri. Să-ţi desprind din creştet vălul. pe piept să-mi cazi.

de cabane şi castele.Aşa ceva. El e monitor de schi. dar. ……………………………………………………………………………………………………. în seara crescândă. aripi de parcă au avut. se ating uşor de dânsa. magazinele se-nchid. în apă se adapă. animalul zvâcneşte — o. se opreşte-ntâi în parc şi se joacă-un pic c-un câine. câte-o oră. Nora-i încă o copilă. Şi totuşi l-au prins.Nu ţi-e rece? întreabă Nora cu o grijă ne-ntrecută. Precum caprelenegre când sfioase vin către lac. izvoarele. Doru-i mângâie pe coarne şi din ochi îi îmblânzeşte. zău.NORA sau BALADA ZÂNEI DE LA BÂLEA-LAC de Mircea Nedelciu Dimineţi în şir. înăuntru. un soare de noiembrie între ceţuri apare şi din nou între ceţuri dispare. Feţe de masă. printre norii de sub creastă el apare şi zâmbeşte. pe gheaţa lacului se duc câteşitrei. cu tot cu bocanci i-ar hali colonelul cel chel. el este un cerber şi jumătate. cam o oră. acum pe podea. şuieră-n creste. că ia note mari.. ce-i cu tine ? profesoara de chimie de la tablă a-ntrebat. din clasă. vine Doru să se-aşeze în omătul cel pufos. lumea-i dincolo de geamuri. tatăl ei. crede-n vise. făr'să ştie de himeră. om fi pân’ la opt la apel! Altfel. . nu departe de vilă. norii urcă şi coboară.Săr’ mâna. că e sălbatec. îşi doreşte cinci copii şi pe Doru îl urmează.. Nora. Nora aleargă-n grabă mare să nu-nchidă şi la Big. —Nora. şi când eşti animal sălbatic. . cum să stai mereu în şcoală? Numai seara-l întâlneşte. o privesc. şaişpe ani abia împlini. pârâul anemic cu gust de săpun? Dar soldaţii se-ntorc. Laptele cald din mâna şi inima femeii duioase să-l guste nu vrea. Scăpat de sub frânghii. De pe potecă. soldaţii adesea pe la cabană se abat: . apoi crapă. zace ancorat şi întins. Îi vorbeşte despre munte. . pe braţe. Norica. Ei se-mbujorează precum mâinile ei. Norica. soarele din nou peste ceţuri străluce. lemne pentru ea vor aduce. a un uragan se aude uneori dinamita făcând loc drumului transfăgărăşan. . Pe unul din ei l-a şi răsturnat. Vraja. vântul în uşi se loveşte. despre vânt şi despre stele.Noi ne ducem.Mie ? spune-ndată Doru şi pe gură o sărută. lacul e bocnă. într-un ceaun uriaş apă din lac încălzeşte şi toarnă apoi imense cantităţi de perlan. . iată. Şi. animalul cel zvelt l-au văzut. Nora-şi pleacă-agale ochii: —V-aş ruga să mă scuzaţi! Vântul iar se zbate-n creste.. El nu ştie despre munte că-i frumos.Sşşşt! Zice unul imediat. Ca-ntr-un ţarc se simte Nora. El tot crede despre Nora. ce-ar fi. ea scoate şi ţuica. Cu mâini şi puteri de femeie. zâna-I nevoită să le spele. tun. despre câini de vânătoare. ca se-nalţă către soare ca un cal către jăratec. Ea-1 zăreşte când. o iubesc ca pe o soră şi o poartă lin. naproane. va ajunge ingineră. o strâng în braţe. Nora însă. pe la şapte. amintirile dreptul la viaţă şi-1 cer. de-ar şti. şi. ceva de băut de ne-ai da? Un ceai de bujor şi când nu-i colonelul. pe fereastră-n sus priveşte. Nora. curând se stinge. mângâiere unduioasă. în iubire. pe plita de fontă. ca un făt-frumos bărbos. cum rămân nemişcaţi o secundă. câtă speranţă în nările lui şi-n dâra de aer pe care-o urmează! Cât de adânc ochii cei umezi în zare se-afundă. dar ceaţa înghite lumina şi-o duce cu ea. liber şi singur pe creastă. la sfârşit de sezon. totuşi. Ca un cutremur. peste vârfuri. cum Nora la rându-i priveşte la cer şi cum. Mâinile se-nroşesc mai întâi. Nori şi munţi atunci coboară către Nora cea frumoasă. ancăre. cerbii zburdă prin zăpadă. perdele. nici n-ai cui să-i spui. pe furate. Animalul din răsputeri cu ei s-a luptat. Mama însă bănuieşte că ceva s-a cam schimbat. că mai rar ne-a fost dat!. Dar de băut pentru capre tot nu-i. când coboară să ia pâine. învaţă. . pe toate acum. semne cu mâna să-i facă ar vrea. Esteun Saint-Bernard şi-n urmă-i. ea lasă din nou pentru o oră spălatul şi unul din balcoanele vilei cu şipci de cinci ţoli îl transformă în ţarc.

Mai apoi ca un torent. din nou. Prietenii lui erau acum alţii. pe unde au trecut şi dincotro vin. din când în când despre el întrebau. Spune-i tatii să mă ierte şi sărută-1 pe obraz. dormi tun cu tâmpla lipită de pieptul cel mare şi bun. se-nsoară? . mămico.Ca-ntotdeauna..Aiurea.) Au trecut apoi prin Cindrelu şi Oaşa. pân-acum la coadă ai stat ? —Nu. Doru-n goluri se avântă. Nora nu-1 auzi. ca o briză. se iubiră. Nora le privi din nou. oare. iată. unde păsările pier. Chica Fedelesului şi Tătaru. ajunseră. ca un vânt care ridică de pe carte ochii fetei şi-i înalţă către cer. dup-o zi de mers. se spuseră bancuri cu din ce în ce mai puţină perdea. Lângă o stâncă scobită făcutu-şi-au culcuş. Se-nnoptase. Nimic deosebit nu se mai întâmplă. Ei stăteau pe terasă. după-amiază.Mamă. trăncăneau şi priveau către vale. se încălzi. Ea vru să-i smulgă din mâini şi atunci el îi aruncă în prăpastie. Ea insistă. iar n-ai învăţat ? se înfoaie profesoara. Fie ce-o fi! A fost până la urmă o seară frumoasă. dar ea îi spală. O mare nelinişte încălzea la piept. ajuns-au la refugiul Cânaia. categoric. pe sală mâna îi strânse. dar.Cum se poate. dar pe stradă c-o colegă am discutat! Zile trec peste oraş. au tot mâncat conserve şi s-au iubit în tăcere.Ochii tăi şi-un gând prieten. a zis şi el aşa. ca să ajungă (în aceeaşi zi!) până aproape de Suru. Ca să evite oraşul. peste şcoală. El din nou refuză. La Negoiu se hrăniră din nou cu conserve. proza cea lungă a primei iubiri. Apariţia Norei îi schimbă dintr-o dată. mai zâmbitor. ştiti. mămăligă. S-au oprit aşadar. În cea mai frumoasă dimineaţă de mai coborâră agale spre Suru. Jocul din seara precedentă reîncepu. unde vulturii cei aprigi. Doar să vrea. beau ceai de bujor. Stele uriaşe străjuiau toate astea. la Bârcaciu. El refuză. în sfârşit. Înapoi au venit pe la Pripoare şi Crint. trecură Oltul şi urcară la Claia Bulzului. la soare. -Şi de ce n-ai stat acolo ? . când Nora din nou vru să-i spele ceva şi-i ceru lui Doru ciorapii. se cuibări din nou la pieptul lui Doru. ştii bine. Acesta o trimise apoi la culcare. Nora plânse . Doar la Podagru. din nou au urcat către Prejba. în drum spre Braşov. stăruitor. transformaţi în puncte negre. ca-ntr-un vis. Aici Doru-şi întâlni. care-ţi seamănă leit. la vreme ca asta. ca-ntr-o lume fără seamăn.Cum a fost ? . îndelung. . Ingineră. Făcură un foc mare. deci. primavera se iveşte. şi creastă. După încă o zi de mers. iată. inima ei stă la pândă.Nora. Cineva. (Băieţii se şi mirau: . se cânta cu chitară. şi nu Doru. vechii prieteni. Înainte să adoarmă. mai întâi ca un grăunte. Ca pe nişte uriaşi coborâţi din poveste îi privea tânăra copilă. Nu lăsa drept semn în urbe decât un bilet pe masă: . Ce să fie acolo. mă crede.Ce e cu Doru. în parte. peste munte. De acolo. fără mine ar pieri. Nora aşteaptă încordată.. Doru plecase la Sebeş după bere — de ce tocmai el? Primi cojocul uriaş şi se ghemui lângă foc. mai bronzat. Se bău cam mult. cât de greu era să fie. eu. chiar tu. cât de uşor se descurcară. Şi-astfel Nora se decise şi fugi-ntr-o zi de-acasă.Anume ? .Mai lipsea ceva! . cabane. ca o mare. ca-ntr-o icoană. cu mult curaj şi inconştienţă. povesteau cu tot mai mult extaz despre munte. În dublul sac de dormit. Se trezi târziu." …………………………………………………………………………………………………………… Au urcat mai întâi spre Cibin şi. desigur. dar de fiecare dată. Aceasta era. un berbec la proţap. O săptămână încheiată s-au tot spălat dimineaţă până la brâu cu apă rece a izvorului. iartă-mă.. Şi ea ca prin somn îi răspunse. n-aş avea nici pic de haz. zâna mea. nu iartă. cu frânghia şi cu targa.Ba da. cu câtă nelinişte. înghiţiţi-s de mister? . chiar aşa. obosiţi.. el se-ntoarce şi-o sărută. cu impresia că toţi sunt la picioarele ei. . am uitat! Salvamontul iarăşi urcă spre zăpezile eterne. O săptămână aproape le trebui ca să ajungă la Plaiu Foii. se înroşi. dar lumea cea mai albă şi mai pură mă aşteaptă sus pe creşte. într-o doară! Pe la alte refugii. o îmbiară cu rom. înainte de a merge la culcare. simţi că uriaşii sunt uşor de dominat. lui Doru prima cămaşă. Crivăţul noaptea imită printre stânci animale şi păsări. Doru părea chiar puţin indispus.

Rădulescu "Vezi.. Focul demult s-o fi stins în odaie. — pe frunte. Se-ncurcă voind să-i spună unde-i Doru şi ce face. noua ta coafură foarte mult îmi place".. Nora este vânzătoare şi aşteaptă zi de zi de la Doru o scrisoare.. să priveşti. răcori mă iau la spate. în sfârşit. Lacrimile ei picurau printre stânci. acum e mai bine să stai. Pornesc dintr-înşii lacrimi. îl auzea ca prin somn. brutal. ZBURĂTORUL de I.. că-mi furnică prin vine. cu furie aproape se aruncă spre grilaj.. Ia pune mâna. ce mă doare! şi pieptul mi se bate. rufele neatinse au rămas în copaie. să ştii. repeta cam prea des că . animalul zvâcni (mai multe salturi nărăvaşe) şi nici măcar pentru o clipă înapoi nu privi. Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng Şi tremur de nesaţiu. uite. n-a fost domn". cât p-aci era să cadă. Un foc s-aprinde-n mine. şi fu emoţionată. — Ar fi bine să-ţi găsesc un serviciu! spuse Doru în dimineaţa plecării de la Plai. mă vezi. cu o mână. Dar nu-i nimic. ce sudoare! . Nora o văzu pentru ultima oară (caprăneagră. şi rece. H.. mai se codi. în împuţitele bălţi? ÎI respinse pe Nelu. să asculţi un amurg. timp pentru rufe mai e din belşug. mamă. de lacrimi se şterse c-o pânză pătată. când pe geamuri se scurgeau picături prelungi şi triste. scoase din hanorac o sticlă de vin pântecoasă. un loc de dormit pentru el dac-ar şti? Necunoscând pe nimeni în Braşov. Nora fu însă extrem de politicoasă şi-1 invită să doarmă chiar la ea acasă. Işi muie mai întâi buzele în paharul cu vin. şi ochii-mi văpăiază. când era coadă la romane poliţiste. Îşi puse cojocul şi reveni pe balcon. Până când să suporte mirosul de cărţi? De ce să calce mereu.Sadoveanu". animalul şi el mai prinse curaj. mai tuşi. Că uite. şi plâng. Nelu vorbea. plâng. vântul doar şi şuierul lui monoton.. cinci luni pe an rămâne Nora singură la Bâlea. şi zboară de la mine! Îmi cere. In braţe n-am nimica şi parcă am ceva. obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvâcneşte!. măicuţă. pe Doru. se topeau mai apoi în culcuşul făcut dintr-o singură blană. liberă. glumi chiar pe seara îngustă şi întunecoasă. pentru a doua oară în ultimul an. se strecurau pe-ndelete în peşteri adânci. . El se simţea foarte bine. cu sughiţuri. în mediul ei). care fu surprins s-o vadă. cerul prin fereastră mansardei nu părea chiar atât de senin. mamă. Era însă un prieten de-al lui Doru. La ora închiderii el reveni. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc.Doru. apoi dispăru printre stânci. îngheţau în aer ca o ploaie de toamnă. cu o ură nebună.nervos. Se ridică de pe pat dintr-o dată. Trebuie să ne gândim şi la mijloacele de trai! La Librăria . Voia să vadă o capră-neagră într-un ţarc. Îmi ard buzele. Într-o zi. în gând. Ca fulgii de zăpadă căzură şipcile de cinci ţoli. mamă? aşa se-ncrucişează. nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da: Şi cald. unu Nelu. Nu-i fu dat. ea văzu o barbă sură. mamă. prin oraş. parcă plină de zăpadă. Atunci ea se trânti într-un cot pe divan şi plânse din nou.tu fii pe pace. A doua zi colonelul urca pân' la lac cu mersul lui avântat.

În trup o piroteală de tot m-a stăpânit. îşi spunea dorul Pe prispă lângă mă-sa. Ori aide l-alde baba Comana. dar îmi place — prin vine un fior Îmi fulgeră şi-mi zice: "Deşteaptă-te. ş-obida o neca. Eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vântu-n zbor.. Acest fel toată viaţa-mi e lungă aşteptare. biet. Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: O şti vrun leac ea doară. Aleargă la ei." Dar e un vânt uşor! Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: O şti vrun leac ea doară. La râuleţ s-adapă. când vântuleţ adie. ici coasta rău mă doare. căta oborul. că doar mi-or da de leac. Când plopul a sa frunză o tremură uşor Şi-n tot crângul o şoaptă s-ardică şi-l învie. Ce chin nesuferit! În arşiţa căldurii. unul arde şi altul mi-a răcit! Un nod colea m-apucă. Ori aide l-alde baba Comana.... Zău. ori mergi la vrăjitor. Şi mă-sa sta pe gânduri.. şi fata suspina.. nu ştiu când se duce. o fi vrun zburător. Vezi. că mă trezesc când vine. Ori du-te la moş popa. că poate mă dezleagă. o fi vrun zburător. vin să te mângâi. Şi nu soseşte nimeni!. Şi când îmi mişcă ţopul.. Şi simt că mişcă tufa. Junicea-n bătătură mugea. Florică.. Brânduşa paşte iarbă la umbră lângă mine. De cum se face ziuă şi scot mânzat-afară S-o mân pe potecuţă la iarbă colea-n crâng. pe cine? şi pare c-a sosit. Mă sperii.. câtu-i ziuliţa. pe maluri pribegind. mamă. plâng. şi plâng. şi zi acum de vară. cosiţa se ridică. Sunt eu." Aşa plângea Florica şi.. Mătuşile cu bobii fac multe şi desfac. ori Sorica. Şi parc-aştept.Obrajii. ori Sorica. Atunci inima-mi bate şi sar ca din visare. . Şi unul să se roage. ori mergi la vrăjitor. Ori du-te la moş popa.. aud crângul trosnind. măicuţă.. Un dor nespus m-apucă. Şi vrăjitorul ăla şi apele încheagă.

Vibra al serii aer de tauri grea murmură. nici vântul nu suspină.. Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc! . Văzuşi.. Spun. Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Şi prunca viţeluşă tot tremură-mprejur. Zglobii sărind viţeii la uger alergau. ce greu.. din mijlocul tăriei Veşmântul său cel negru. Şi apele dorm duse. naltă. surato. Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte.. cobe. "Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare Din miazănoapte scapă cu urme de scântei? Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? Ori e--să nu mai fie! — vro pacoste de zmei? Tot zmeu a fost. Nici frunza nu se mişcă. mereu sosise. Tăcere este totul şi nemişcare plină: Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat. Dar câmpul şi argeaua câmpeanul osteneşte Şi dup-o cină scurtă şi somnul a sosit. Dar altele-adăpate trăgeau în bătătură. Destins cuprinde lumea. ş-a laptelui fântână Începe să s-audă ca şoaptă în susur.. spurcatu! Închină-te. leicuţă! ce n-ai gândi.Era în murgul serii şi soarele sfinţise. împeliţatu. câteodată tot cade câte-o stea.... În gemete de mumă viţeii lor strigau. c-ar fi june cu dragoste curată. de stele semănat. A puţurilor cumpeni ţipând parcă chemau A satului cireadă. Şi lătrătorii numai s-aud necontenit. Încep a luci stele rând una câte una Şi focuri în tot satul încep a se vedea. . Şi vitele muginde la jgheab întins păşeau. soro. E noapte naltă... surato! — Văzutu-l-ai şi tu? Balaur de lumină cu coada-nflăcărată. Şi. Târzie astă-seară răsare-acum şi luna. S-astâmpără ast zgomot... Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.. Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu! Şi drept pe coş. ce-n braţele somniei Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.... şi morile au stat.....

Îţi poţi tu . sălbateci are creştinul acesta. tare te-aş mai săruta! Ieri seară. şi tras ca prin inel.. căci în acest moment tu dormi dusă. pasărea mea cea sprintenă. Veronica ? Desigur. el va încerca să vie la loc. iar eu mă uit în lumânare şi gândesc la tine. căci acum dormi. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde şedea cu chirie la părintele Ştrul Avrum şi mă fudulesc cu el. draga mea Nicuţă. Nici rugi nu te mai scapă. Sunt cinci ceasuri de dimineaţă şi eu.] Şi încă să mai ştii una. în pat. dormind nesărutată. ai s-aştepţi scrisoare şi poimâni are sa-ţi vie şi atunci ai să ştii şi tu ce făceai pe când eu scriam aceste şiruri şi eu cum te-nchipuiesc pe tine. Dormi şi nu te trezi.. Dar trebuie să-mi pun poftan cui. ferească Dumnezeu!" Textul epistolar Bucureşti. nesărutato. nu-i aşa ? Dormi. pe umărul tău cel alb şi rotund şi frumos. ş-un nas --ca vai de el! O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica Cum o fi chinuind-o! vezi. Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură.. acesta nu are numai technică. mititicule. trebuie să fi plăcând la cucoane. Pablo de Sarasate.Pândeşte. Oh. Că eu te păzesc tocmai de aici. [. dupa ce-am sfârşit câte aveam de făcut. d-aia a slăbit Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica: Să fugă fata mare de focul de iubit! Că-ncepe de visează. violonistul spaniol. el poate lipsi. ci şi inimă. la un concert. negri. Dar toate acestea tu le vei citi abia poimâne. e aci şi cântă admirabil. încât eu îmi imaginez următoarea consecuţie în prezenţa celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici. dormi. când te vei trezi. Sivori era un mare technic.. Bălai. deşi e urât ca dracul. când tu vei lipsi. 17 februarie 5 ceasuri dimineaţa 1882 Draga mea Veronicuţă. pe locul unde va fi fost odată două aripi. îmi închei ziua gândind la tine. aşa precum n-am mai auzit violonist şi tu ştii bine că pe Sivori l-am auzit. cu părul d-aur! dar slabele lui vine N-au nici un pic de sânge. n-am putut închide ochii încă. Ştii că în el e pururea posibilitatea imediată de-a te adduce la Bucureşti cu nepusă-n masă. în pătuţul tău aşternut c-o fină pânză de in. Iar mâni. şi lipitura-n zmeu. şi. bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine Ca brad un flăcăiandru. am fost pentru întâia dată de când te-ai dus tu. şi visu-n lipitură Începe-a se preface. luându-mă cu lucrul. Nişte ochi mari. căci el reprezintă oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Iaşi. cea voioasă şi tristă totodată şi aş vrea să pun mâna pe tine. să te sărut pe aripă. Acum.

Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute şi zilele sferturi de ceas? April. Fii cuminte. nepractic. căci ne vedem curând. să nu te superi şi să îngădui puţin. Al tău. De ce-mi eşti aşa de tristă şi de demoralizată. Duminecă am început a mă muta. scrie-mi că eşti îndestul de gentilă ca să nu-ţi faci gânduri negre şi să te întristezi degeaba. tu. 1882 Dulcea şi drăgălaşa mea copilă. Scrie-mi repede că te-mpaci cu aceste câteva zile. unică şi draga mea Veronica? Se pare că scrisoarea ta cea din urmă s-a pierdut la poştă. Tristeţea caracterului meu se reflectă şi asupra ta şi fără să voi. te rog. Nică. foarte puţin. Etaj 1 . Veronicuţa mea. scrie-mi că eşti Nicuţa mea cea veselă şi că nu-ţi doreşti moartea. nenorocesc eu singur pe unica fiinţa care-o iubesc din toată inima şi cu toată sfinţenia. Emin Adresa mea nouă: Bucureşti Calea Victoriei No. Am atâta de expiat faţă de tine. Moţi. şi nu te supăra — în curând. Este ca un om greoi. Totul e încă în cea mai cumplită desordine unde m-am mutat. încât ar trebui să mai treacă vro două zile până să-mi aranjez mulţimea de cărţi şi de buclucuri şi să-mi deosebesc chaosul de zi. Ce faci cu un ceasornic? Te uiţi la el. în curând punem capăt durerilor noastre. sărutându-ţi mânile tale cele mici şi dulci. ci viaţa. viaţa împreună. De aceea. încât o săptămână de zile nu mă mai desobosesc din acest chin. iţi spun drept. sau că s-a pierdut a mea. şi desigur vina mea cea mare este însăşi natura mea. făcută pentru a trăi în lumină şi veselie. te rog.închipui a cui prezenţă o prefer. o adevarată boală. îndată ce pot îţi trimit bani de drum şi o să pot foarte curând. de ce doreşti .Eternitatea" — tu. 67. lipsit de toate a îndrăznit a iubi o floare drăgălaşa ca tine. odorul meu cel drag.. vechiturile şi pergamentele de odaia ce ţi-o gătesc ţie.

stea mică.. dar. în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea: --stea mică.. acum am copii preşcolari şi tot ce a fost mi se pare un vis. sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine. aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi la obiectivitatea ei şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei. gaura din perdea. care v-am spus aceasta poveste. vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări căci ea iubea o strecurătoare de supă din casa unui contabil din pomerania şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. dar.cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu. cum se pricepe şi el vasele cu resturi de conservă de peşte te-au şi indrăgit.. nichelul meu te doreşte. nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa dă-te jos. eu. căci ele nu au nevoie de tine ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri şi paratrăznete. şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. ce să mai vorbim. vino. am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată. .POEMA CHIUVETEI de Mircea Cărtărescu într-o zi chiuveta căzu în dragoste iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie se confesă muşamalei şi borcanului de muştar se plânse tacâmurilor ude.. .

Era o veche şi pătată carte de bucate.Se controlează ca toţi racii pe care vrem să-i pregătim să fie vii" .4. intestinele. prin piftiile tremurătoare. în raft. cu desene sofisticate în tuş negru. ajungeam într-un soi de Purgatoriu de făinoase şi aluaturi. .. prăjeli.Cine doreşte. Într-un stil abrupt. să judec. de potârnichi (ţinute câteva ore cu capul în jos). strivite.. sigur aveau să vină. dar care îmi stârnise toate simţurile. materii. Se atinseseră până şi de iepuraşii cei blânzi (. ceva care mă făcea să ma revolt. muzicali şi lucioşi). Privirea era agăţată de nume haioase. Între malurile sosurilor şi barococoul dulciurilor de la sfârşit se lăţea. citeai cu oroare: .şi în care căutăm până la ameţeală amănunte picante. de budinci şi sufleuri. stomacele. maluri de sosuri şi smârcurile bulioanelor şi tocanelor de tot felul.castroanele cu carne" sau la .. prin tocături pârjolite. raţele erau ghiftuite cu portocale. Sărmanele şi nevinovatele animale erau jumulite.. aşa cum aveam să fac mai târziu stând aplecată peste reproduceri după Bosch şi Bruegel. De cele mai multe ori citeai aiurea. prin mlaştini de ciorbe şi borşuri. substanţe. porumbeii erau fierţi în lapte şi aduşi pe tavă împreună cu la fel de năpăstuiţii raci.Fantasticul lumii obişnuite CARTEA DE BUCATE de Simona Popescu Cea mai ciudată carte pe care o citisem la vârsta când nu reţii mare lucru din cărţi era una fără acţiune şi fără personaje. golite prin smulgere de măruntaiele lor şi umplute cu cele mai nepotrivite lucruri cu putinţă: găina cea proasta şi nesimţită umplută cu nobile migdale sau stafide. poate să scoată intestinul din gâturi cât racii sunt încă vii”. mirosuri. răzuite.aş zice astăzi .. borşuri şi ciorbe şi ajungeam la poarta Infernului. alte vietăţi erau împănate cu usturoi sau stropite cu vin şi aşa mai departe. de bibilici. fazanii cu mere întregi. de vii (deaia trebuiau controlaţi!). se spunea acolo.conştiinţa sau. E locul în care. [. găluşti şi frigănele. [. despicate. cuvinte domestice şi sălbatice.ciupercile în halat" sau la . căci ei erau aruncaţi aşa.Iepurele se agăţa în două cuie de picioarele dindărăt desfăcute şi se jupoaie"). Aici găseai cele mai cumplite metode de sacrificare şi tortură. în apă clocotită. fierturi şi mostre ale bestialităţii. prin cleiuri condimentate. animale şi plante.şi ce urma întrecea orice închipuire. consistenţe . de sitari (ce frumoşi mi-i închipuiam după numele lor. dar care mă îngrozea: eviscerare. ritualuri sinistre peste care plutea un cuvânt pentru mine de neînţeles.. preţ de zeci de pagini. mă rog. Aici găseai cele mai sinistre idei. Infernul. instrumente. Ea a fost multă vreme cartea mea de căpătâi. decapitate. culori. nu la rând. se întâmplau cele mai sălbatice.. cu pielea aia a lor animală adunând o grămadă de semincioare unite de un fel de clei care se agăţa de dinţi.. melci şi midii. trecând prin bălţi de supe. îmbucătăţite. îmbrăcaţi fiind într-o haină de aluat şi aruncaţi în uleiul încins. vizualizai în fel şi chip. Chestia asta îţi tăia respiraţia. foarte curaţi. cu etichetă colorată deasupra şi care nu-ţi plăceau defel. oprindu-te la .] După capitolul epuizant al groazei. Mai ales că urmau la rând cei 24 de răcuşori cărora li se scoteau carapacele. învelite în celofan. mai cutremurătoare fapte. de astă dată.. de fazanii a căror frumuseţe părea să nu mai conteze. în care se amestecau cuvinte necunoscute. Lumi fantastice . pentru a căror preparare se păstra propriul lor sânge amestecat cu oţet. sub formă de roată.] Treceam peste supe. aşadar. curcanul maiestuos cu dulci smochine pe care încă le mai găseai la Alimentară. să trag anumite concluzii şi să mă îngrozesc de ceea ce se cheamă fiinţa umană în nebunia ei animalică. unde colcăiau într-o vignetă raci. pe care o răsfoiam alandala înainte de culcare ca leac împotriva coşmarurilor cu lupi şi babe criminale care aveau. imaginaţia şi .

mi s-au părut . Ea a rămas şi acum pentru mine în primul rând o carte de literatură. rafinată şi grotescă. Cuvinte ca răsucire. precum cuibul de viespi pomenit sau capul negru (ce idee sinistră!). atunci când ar fi trebuit să încep. bătut. de poezie şi bestialitate. sofisticată. zdrobit. copilăroasă şi nebună (aşa cum trebuie. .. dezosat. care te făceau să-ţi închipui pur şi simplu nişte ciuperci gătite în halatul de casă al mamei. pregatite pentru o dementă înfulecare. friptura de porc . căciuliţe de mere sau limbi de pisică şi — aici te topeai de duioşie —flori de soc în rochiţe galbene. care mă îngroziseră fascinatoriu în copilărie. Ţin minte că. ciupercuţe. sora bunicii mele reuşise să-şi păstreze tocmai acolo o cameră mare şi luminoasă. În amintirea mea.. de sadism şi delicateţe. despre gingăşie şi ferocitate. Toate combinaţiile astea suprarealiste (le-ai spune azi) îţi dădeau apă la moara închipuirii: .. cochilii. de cruzime primitivă şi rafinament. să fie orice carte adevărată). iepurele sau merele . vrăbioare şi corăbioare. Doar capitolul de creme.organe".. tineri şi tandri (dovleceii. plicuri noi şi albe înfundate cu varză şi puse pe platou. jupuit. [. Cel mai poetic. Erau şi aici nişte excepţii. mi s-a părut întotdeauna o carte uluitoare. pătruns. de arhaic şi decadenţă. ci numai partea dinspre stradă. tobă. cu 20 000 de leghe sub mari sau cu Mihail Strogoff în mână. alexandrină şi barbară. tocat.. dar şi carnea). dar şi primitivă. de fapt nu casa în întregime. feliuţe. de aceasta cameră cu mobilă aurie. metonimiilor. Ajungeai în dreptul vreunei bazaconii şi nici nu mai citeai ce-i dedesubt: cuib de viespi. mai ales de mulţimea de diminutive (castraveciori. se leagă aproape toate lecturile din Jules Verne. juxtapunerilor. bulgări de zăpadă. jumulit. abia întors de la şcoală. în felul ei. îmi petreceam în ea întreaga după-amiază.o şi vedeai prizonieră într-o închisoare. Erau multe ceasornice în cameră. şi toate măsurau liniştit un timp care mi se părea că nu se va sfârşi niciodată. pâinişoare. fript.. gulioare. trandafiri. iniţiatică. citind şi visând nesupărat de nimeni. înăbuşit. veselă şi tristă.crenvurştii înfloriţi în capete". pe care o răsfoiesc uneori din pură plăcere estetică.plicurile cu varză". o carte a imaginarului.. prăjit. la rândul meu. unde îmi plăcea să mă refugiez şi să citesc. Ea a încetat să mă intereseze mai târziu. dulciuri şi băuturi nu mă contraria şi-mi calma isteria viscerală după capitolul generos de cărnuri diverse şi . în care erau desenate cu minuţie peşti şi animale. la fel merele însiropate parcă se-nşirau în faţa ta pe canapeaua voastră portocalie. mâncăriţă.prăjitură cu grilaj" . să execut ritualurile cu pricina. codiţe) sau de adjectivele pentru foc: moale şi mic. în lumea asta a asociaţiilor surprinzătoare. îmi făceam în fugă lecţiile şi apoi. frumoasă şi monstruoasă. proaspăt şi. strivit.] Cartea mamei. fezandat. de ţi se făcea milă. catifelat (sosul în care plutea creierul). pană de somn. aripioare. fructe. După război. picioruşe. a analogiilor. tăiat. din lemn de păr. foarte vechi şi împodobite. CAMERA FANTASTICĂ de Nicolae Manolescu Am aflat întâmplător zilele trecute că una din casele în care am copilărit va fi dărâmată. despicat. o carte a simţurilor. guriţe. a se odihni (tot aluatul). de altfel. macerat.. fiert stăteau alături de fraged (aluatul). barbă de capră. castroanele de plastic umplute cu carne pe care erai obligat să le mănânci cu totul.pe canapea" făceau să-ţi ţâşnească în faţă un iepure de desen animat stând picior peste picior pe o canapea bombată şi aşteptând să fie sfâşiat de colţii tăi şi ai părinţilor tăi. alăturând carnea cea netedă cu puritatea florală. mâloasă şi aeriană.. O carte despre frumuseţe şi atrocitate. [. parcă de jucărie din cauza formelor neobişnuite. opărit. smulgere. combinaţie de vegetal şi animal.. cu scaune şi fotolii mici..] Mi s-a părut totdeauna bizar în cartea asta amestecul de tandreţe şi agresivitate. deţinută şi singuratică. eviscerat. abstractizate cumva de rafinamentul desenului.în pergament" — învelită într-un fel de papirus conţinând o poveste ciudată. când restul casei fusese închiriat.

safe-ului din perete. 1 „A se izola şi a se instala. De câte ori mă credeam în siguranţă. Camera ameninţată astazi cu demolarea şi-a pierdut de mult farmecele. acesta este visul existenţial al copilăriei şi al lui Jules Verne. podurilor copilariei. Şi ce minuni erau în dulapurile acelea! Casete cu înfăţişare ciudată. Răsuceai o măciulie alba de os şi. îşi vâra nasul prin dulapuri sau noptiere. interiorul vulcanului. după socotinţă bunicilor mei.Deschideam pe furiş uşa unui dulap şi simţeam un miros puternic de patchouli. în camera misterioasă a surorii bunicii mele. în lungile după-amiezi de reverie şi lectură. încât abia se observa. pentru câteva timp. se crăpa o intrare îngustă. Până târziu. fascinat. Mă tulburau dulapurile pentru necunoscutul din ele şi fiindcă niciodată nu ajungeam să-mi duc investigaţiile până la capăt. Într-o zi am făcut însă o descoperire cu adevarat extraordinară. nici călătoriile. să rămână secretă. De la trei-patru paşi. că în faţa celui mai grozav dintre mistere. în culoarea peretelui. racheta lui Hector Servadac. am înţeles că ea exprimă exact sentimentul obscur pe care-l trăiam în copilărie. acum doi-trei ani. nu numai de tabloul de deasupra. cu cheia. Eram prins asupra faptului şi uşa se încuia. cutii cu pălării. rame pentru fotografii. Impresia cea mai puternică o datoram caracterului ascuns şi închis pe care-l aveau anumite lucruri. Dar mai tîrziu mi-am dat seama că tocmai multiplele uşi încuiate mă atrăgeau în această cameră: ele îmi întreţineau impresia de lucru tainic. dacă. făra să fie pedepsit. într-o dimineaţă. pulverizatoare din cauciuc. bomboniere. în plin perete. Misterul se datora absenţei copiilor. Au trecut ani fără ca cineva să ştie că eu cunoşteam taina ascunzătorii. Caietul a fost dat în păstrare surorii bunicii mele. submarinul Nautilus. castelul din Carpaţi. cu cordon şi ciucuri. Caietul se găsea înăuntru. care corespundeau atât de bine uşilor încuiate. În cărţi. Căpitanul Nemo trebuie să fi avut neaparat pe submarinul lui un safe ca acela dintre ferestre. fără să ştiu. Era un safe. Însă în copilăria mea. din cărţile pe care le citeam. Am dat buzna în cameră (unde se terminase tocmai o curăţenie generală) şi am surprins-o pe sora bunicii mele potrivind o mare fotografie înrămată pe peretele dintre ferestrele de la stradă. toate acele uşi şi uşiţe reprezentau un stimulent nemaipomenit pentru imaginaţie şi se asociau cu alte locuri tainice. vapoarele. prin sertarele scrinului sau ale secretaire-ului. alt univers!). conţinutul dulapurilor nu mă mai interesează de mult. într-un fel. care 1-a ascuns. cel dintâi care. pline de lămpi vechi. unde stăteam ore întregi. insulele. Când am citit. într-o carte următoarea afirmaţie: . tel est le reve existentiel de 1'enfance et de Jules Verne"1. cu o broască minusculă. Nu era uşă care să nu mă ispitească.” (fr. Povestisem într-un caiet o anumită întâmplare şi împrejurarea trebuia. Mai ales aceea de la camera de baie (acolo. Intrebarea era: în ce loc? Cine ştie când aş fi aflat. scoteam tabloul şi deschideam uşita (care nu era încuiată). dar şi de asemănarea uşii cu peretele. răscolind colţurile cele mai obscure. în romanele lui Jules Verne nu erau nici aventurile. m-au atras podurile şi pivniţele şi ţin minte foarte bine până şi mirosul de praf închis din podul casei în care m-am născut. de clanţe de alamă şi de alte minunăţii. perfect mascat. nu se observa nimic. nu m-aş fi intors de la scoală cu o oră mai devreme decât de obicei.. stând minute în şir în faţa cutiei metalice din perete. Nu-mi amintesc cum mi-a venit ideea să mişc puţin tabloul acela din loc de îndată ce s-a ivit ocazia: am descoperit o uşiţă metalică. obiecte de toaletă al căror rost nu-l ştiam.s'enclore et s'installer. Imaginaţia copilului este altceva decât imaginaţia poetului: exploatare de spaţii închise. copilul căuta aceleaşi universuri închise: ceea ce mă captiva.) . ci tocmai aceste spaţii secrete ale imaginaţiei. împins de curiozitate. nedezvăluit. tapetată la fel cu peretele. eram privilegiat.

pofta de a recupera privilegii pierdute.. Spitalizaţii îţi povestesc cu un fel de tandreţe masochistă spitalizarea. Dar dacă efectul e monumentalizarea trecutului. le e dor. evoluţia aceasta e sănătoasă. 2. pentru că intelectualii. Poftă dezmăţată de a aduna capital politic măsluind faptele şi conştiinţele. Sfânta prostie . de cele două ore de televiziune omagială.. unora." . chiar dacă asta se plăteşte cu pierderea identităţii. când nu erau convinşi să întoxice lumea cu imnuri despre fericire. 3. A suferi e un coşmar. Ne e dor de delirul acela în care elevii trebuiau sa devina ţărani. Faptul însuşi că putem gândi asta arată cât suntem de puţin pregatiţi pentru aerul tare al normalizării. e ozon pur. soldaţii în termen cei mai nevrotici îşi povestesc cu delicii armata. doar trei explicaţii posibile: 1. Prostia omenească. . Multe nu sunt în regulă.. tutelaţi ideologic. În sfârşit. devenind copii. de Scinteia. . Dar asta nu înseamnă că. de ordinea poliţienească care nu amnistia decât criminali de drept comun. la preţ de speculă). La nici doi ani după dispariţia lui Ceauşescu. Dar înainte era o lume a Răului. nu mă pot abandona acum unor analize îndelungi şi subtile. ţăranii — proletari. Cum e cu putinţă o astfel de anamorfoză. că somnul e o garanţie de securitate." de Andrei Pleşu Au început să se audă voci nostalgice.. lar Răul e viclean: viclenia lui esenţială e să te convingă că moartea e o formă de ordine.Era mai bine înainte.. Vreau să spun prin aceasta că astăzi totul e în regulă? Nu. că se găseau de toate.prostia omenească" pentru care lucrul cunoscut. de stadioane în care oamenii scriau lozinci cu trupurile lor. Ea face trecutul suportabil. inventariez. Confruntări etice şi civice Eseul . Dramatic câtă vreme e actual. chiar dacă rău. .. resemnându-se să spună că e rău doar după ce acopereau telefonul cu perna. Prostia omenească pentru care . de ogoarele pe care făceau agricultura copiii noştri. o asemenea schimonosire a memoriei? Căci am ajuns să spunem nu doar că brânza era mai ieftină (deşi pentru a o avea o plăteam la negru. în vreme ce noutatea e asfixiantă. că trecerea din Infern în Purgatoriu nu se obţine printr-o scamatorie de-o clipă. Instinctul general uman de a recupera trecutul. aflaţi în convalescenţă.a fi făcut războiul" e.înainte" nu spuneau că e bine decât dacă li se ordona. o mângâiere prepostumă. oricât de sordidă. proletarii — activişti. de aplauzele comandate.. o zonă de roz tineresc. de sistematizările care ne împuţinau trecutul. Răul devine în amintire vag euforizant.. e mai confortabil decât aventura de a reîncepe. A spune acum că . Cum e cu putinţă? Fireşte. avem dreptul să parcurgem cu o viteza iraţională intervalul dintre speranţă şi dezamăgire. de o stare de lucruri care nu s-a putut curma decât cu sânge. zoologic.se grăbesc să spună oameni care . peste tot. puşcăriaşii vorbesc de puşcărie ca de o culminaţie a performanţei lor existenţiale. decât pe cel care a stricat... închide rănile. ca pe o valoare tezaurizabilă..toleraţi" ca pitoreşti (sub jurământul cuminţeniei). să închidă cercul. în sfârşit. Ne e dor de aburul sulfuros al disciplinei de partid.Prostia. pentru veterani. orice trecut. Demonul nostalgiei. Trebuie să jinduim după boală şi că. dar că era plin de brânză.. de la chiloţi până la cartofi. printr-un abuz al nerăbdării.. Era mai bine înainte.ERA MAI BINE ÎNAINTE. legitimarea lui. că orizontala oferă stabilităţi pe care verticalitatea nici nu le visează.obişnuinţa". Reţeaua-credinţă. Acum. dar a fi suferit e un capital de duioşie.. Până la un punct.. care se mira. la rândul lor. Prostia omenească dispusă să trăiască în cultul salamului. după decenii. Prostia omenească care prefera să fie dirijată decât să aibă răspunderi riscante.. în fugă. lumea românească e plină de rele. activiştii — intelectuali. cinismul de a-l găsi mai vinovat pe cel care nu reuşeşte să repare.5.". el devine pentru memorie epic şi liric.. suntem în plină derivă.

ideologizaţi". . ale speranţei. nu eram mai buni decât suntem acum. . fiecare în parte şi toţi laolaltă..... . infectaţi de un virus războinic. sceptici. Căci sub imperiul Răului găseam cu toţii argumente ale solidaritaţii. îndârjiţi. ale efortului gratuit. Şi tocmai acesta e lucrul cel mai întristător. Dar mă întreb uneori dacă noi. Că nu era mai bine înainte sunt sigur. În vreme ce acum suntem divizati. Înseamna a te ticăloşi..era mai bine înainte" e a prefera unitatea de monolit a Răului relelor multiplicate cu care ne confruntăm.