CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. şcoală şi grupurile de prieteni. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. instituţii şi organizaţii sociale. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. Voinea. dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. căsătorii sau adopţie". De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. societate. deprinderile igienice. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. formarea şi educarea copiilor) . 1996). Din perspectiva sociologică. obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie.

de securitate. afectivitate şi afirmare. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. de perscripţii. este alcatuit din două persoane. De obicei "conduce " . soţul şi soţia. În virtutea acestor relaţii. adăpost. familia este grupul fundamental în orice societate.Aşadar. De la parinţi. trăieşte primii ani ai vieţii. lor vrem să le aducem mulţumire. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente .la ei găsim primele modele de viaţă. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. îmbrăcăminte). Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. la rândul lor. • Tipuri de familie Familia tradiţională . o familie. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. să vorbească. care întemeiaza.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. căt şi de cele spirituale. atât de cele materiale (hrană. educare şi socializare . este grupul unit prin relaţii de rudenie. de energia şi răbdarea lor. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. prin casatorie. a trăirilor intime. de la ei aşteptăm preţuire. au nevoie de dragostea părinţilor. bunici. igienă. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. Copiii. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. odihnă. aici prevalează stilul comunicării distante. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare.în societatea tradiţional romanească. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social.

Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. Aici predomină relaţiile de indiferenţă. deseori egoişti. Familia are la bază. La prima vedere. Conflictele au un caracter constructiv. Copii devin introvertiţi. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. Copii se dezvoltă armonios. de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. Dorinţa cuplului este de a . complică mult starea generală a climatului familial. predomină egocentrismul. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. Deciziile se iau în dezacord. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. izolaţi. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. deşi slăbesc încordarea. de la cele permisive. stilul distant liberal. anxioşi şi nervoşi. însa "erupţiile" de supărare. acest tip de familie pare pozitiv. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. lipsa de cordialitate şi ataşament. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . de ură. nu-l interesează atmosfera din familie. fricoşi.

legislativă şi gradul de cultură. a celor din mass-media. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. de cele mai multe ori prin mass-media. . în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. • Funcţia economică.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. sa avem o familie frumoasă. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. a liderilor de opinie. nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. au răspuns nevoilor noastre. Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. De asemenea. cu asa numita "industrie casnică" . Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt. părinţii noştri. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. Capitolul II. iar societatea. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. Teoretic familia are şi o funcţie educativă. • Funcţia educativă. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă.

să meargă la şcoală. din primul an şi până la însuşirea graiului. este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. să ştie să respecte. în acest caz . Optica "puiului de om ". Mama este cea care îi creşte. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. . Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. să asculte. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. singurul în care se simte în largul său . Acesta în mama sa vede un model bun de urmat .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. să respecte. îi educă. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. la rezultate negative. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. să vorbească frumos. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. Un model foarte bun pentru preşcolar este mama. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale.

nu mai este mult. cinstea. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. oridinea. . până la acţiunile antisociale. că însăşi comunicarea prin vorbire. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. grija faţă de lucrurile încredinţate. Părintele este un exemplu pentru copil. De asemenea. printr-o educaţie familială deficitară. sinceritatea. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. În realizarea acestor sarcini. în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. în unele cazuri. Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. ce e frumos şi ce e urât în comportament. faţă de părinţi şi fraţi. ce e drept şi ce e nedrept. Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. decenţa în vorbire şi atitudini. de la invidia puternică profilată în familie. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. cumpătarea. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. politeţea. Tot în sens moral. calea principală de exteriorizare a omului.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. să fie un bun coleg şi prieten. modelul parental ajută cel mai mult. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. familia îl îndrumă să fie sociabil. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton).

să nu fure. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. animale. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. unde viaţa se concentrează. dar nu prin minciună. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). mai autentică . Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. Ca prim factor de educaţie. frică.Volumul. să nu mintă. memoria şi . corect. Prin religie. copilul îşi însuşeşte limbajul. ocupaţiile oamenilor. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. obiecte casnice). familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". să meargă la biserică. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. mai personală. Despre plante. 1963). Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. este unul ce merită să fie urmat. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. să aibă respect faţă de viaţă. faţă de sine şi ceilalţi. părintele. inoculare. de la care plecând. faţă de muncă. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. să nu fie desfrânat. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski. să creadă în Dumnezeu. devine mai ardentă.Copilul are nevoie de credinţă.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. el va trece spre concluzii morale. În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important. deziderabil. 1985). să fie mai bun cu ceilalţi din jur. "Dacă nu veţi crede.

unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. Prin urmare. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. să nu-l ajute prea mult pe copil. mai luminat. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. după câţiva ani. Uneori. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. definire rolului şcolii este foarte diferit. Când sunt în şcoala primară. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. Cu timpul. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. susţinând "gustul de citit" al elevilor. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. Din punct de vedere al părinţilor. răspunzând cât se poate de corect şi exact. din exces . cărţi de lectură.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. se presupune că. copilul sacrificând astfel orele de somn. el va deveni mai deştept. familia vine în sprijinul ei. mai învăţat. să vorbeşti urât?”). nefiind indicat să efectueze temele copiilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. Deci. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. De exemplu. manuale şcolare. În urma acestora. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă.

familia şi profesorii. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. De asemenea. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. uneori se poate ajunge la reprosuri. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. el trebuie să se implice. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. Din aceasta cauza. o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. in aceeasi masura. ci doar unul dintre ele. să colaboreze cu personalul didactic. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. . cum să păstreze legătura cu aceştia. Prin urmare. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. De aceea. Cu toate astea. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. considerând acest lucru fără importanţă. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta.

obiceiuri străvechi) Mass – media. teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului. muzică. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. iar în altele aceasta este exagerată. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman . în mod special televiziunea. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. cântecul păsărilor. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale.. (Cucoş. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. C. principiul perceperii globale . verdele câmpului). unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . sugerate de artiştii făuritori de frumos. de îmbogăţire a cunoştinţelor. cu viaţa socială (tradiţii. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice.

psihopedagogi. pedagogi. fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. organizaţii prefoseioniste.cercuri specializate dar şi agenţi economici. psihosociologi. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. a familiei. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. care presupune o comunicare continuă directă. de . pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. familie. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare. a comportamentelor delicvente.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. a tulburărilor emoţionale . mass – media.

Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. relativizarea valorilor. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. integrală şi continuă. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. direct. implicit. despre limitele educaţiei familiale. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. şcoala sau familia. Astfel. liderul. durata studiilor. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. poziţia socială conferită de profesie. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. p174). scoala având ca sarcina doar instruirea. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. costuri financiare. datorită globalizării. În general. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. modul de rezolvare a conflictelor interne. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. tipuri de medaje utilizate. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. o zonă a dogmatismului agresiv. Jigaz.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. avantaje materiale asteptate. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. 2001. un model de imitat. coeziunea grupului. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. a informaţiilor punctuale despre realitate. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. mass-media. potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. informatizării.

reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. în consonanţa cu familia. “Întărirea libertăţilor individuale. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. cu ansamblul proceselor din societate. îmbunătăţirea standardului de viaţă s. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. Şcoala. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. creşterea numărului cuplurilor consensuale.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. în principal. creşterea numărului familiilor monoparentale. considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. creşterea fenomenului violenţei domestice. cu schimbările din educaţie. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. economiei. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei.a. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului. . . poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. funcţia de socializare/educativă. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. administraţiei şi a promovării de valori în societate. nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. acces egal şi sporit la educaţie.

GOODMAN. Ed.P. TARCOVNICU. Cultura Românească S. Ed. Paris . Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Editura Lidur. . Bucureşti .. Viaţa românească S. Introducere în sociologie. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. Editura Facla. EMILE. Desmet.G. .1992 VICTOR. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU.A. J. Pedagogie generală. 1973 . Institutul de arte grafice.A. în Pourtois. Universitaire de Boeck . Iaşi • • • NORMAN.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS. MĂRGINEANU. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Chestiuni de morală şi educaţie. J.P. Condiţia umană. G. 1975 NICOLAE. Les thematiques en education familiale. Bucureşti 1937 • BOUTROUX. Bucureşti .

Bucureşti. Sociopedagogie şcolară.. deschisă. Ed. Ed. Humanitas.P. Personalitate şi temperament. Constelaţia familială. DURING. Bucureşti. 1999 PĂUN. 1973 HEDGES. interesele şi pasiunile acestuia. Paris. P. Editura Bic All. E.. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii. Ed. EMIL. 1994 DIMITRIU. Cunoaşterea copilului. GIDDENS. Bucureşti. • Discutaţi cu profesorii despre talentele. R. G. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii.D. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative.2001 VINCENTE. C.. D.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. Les Interventions aupres des parents.. Bucureşti.. adoptaţi o atitudine pozitivă. Sociologie.1972. . C. Bucureşti. Consilierea şi orientarea în şcoală. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. Bucureşti ..1982 TOMŞA. P. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. Credis. Didactică şi Pedagogică. Ed. Editura Privat. 1997 BOUTIN.

luarea deciziilor. alături de copilul dumneavoastră. Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. Fiţi dumneavoastră înşivă. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare. atenuarea conflictelor. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. arta discursului public etc. membru activ în serviciul comunităţii.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. . • Fiţi un model de urmat.

Împreună cu profesorii. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2. În comunicarea cu personalul şcolii. interesele şi pasiunile acestuia? .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . Discutaţi cu profesorii despre talentele.FAMILIE 1. care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3. stabiliţi aşteptările.

Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful