I.

Labirint (Michaux) - Moartea şi viaţa (Klimt) Tema morţii, omniprezentă pentru eternitate pe culoarele întortocheate ale labirintului

care este viaţa, anima, din punct de vedere ideatic, cele două opere în cauză: poemul Labirint de Henri Michaux, precum şi pictura în ulei Moartea şi viaţa a lui Gustav Klimt. Cei doi artişti au fost contemporani, amândoi au trăit, la un nivel sau altul, drama Marelui Război1. Moartea era la tot pasul în acele vremuri tenebroase. Din cele două opere răzbat deopotrivă teroarea veşniciei - care se relevă a fi un ciclu neîntrerupt de vieţi şi morţi succesive -, precum şi speranţa renaşterii. Klimt opune privirii iscoditoare a morţii, o omenire adormită, unită prin legăturile inefabile ale viselor. Vedem prunci, tinere fecioare, femei, bărbaţi, toţi înconjuraţi de vraja de nepătruns a misterului vieţii. Iar moartea, cu toate că se profilează în continuare ameninţătoare la orizont, nu îi poate lua în stăpânire pe oameni decât pentru o clipă, întrucât orice moarte înseamnă doar o trecere spre o nouă realitate. Coridoarele care se deschid în noi coridoare, închisoarea care se deschide într-o altă închisoare, labirintul fără de sfârşit al lui Michaux are un singur nume: suferinţă, care înseamnă viaţă. Deşertăciunea lucrurilor îşi face simţită prezenţa în ambele opere, întrucât, chiar şi actul extrem al sinuciderii nu se dovedeşte a fi capabil să zdrobească legăturile labirintului: viaţă-moarte-viaţă. Nimic nu duce nicăieri, după cum remarca Michaux în poemul său. Este în fond o chestiune de a fi capabil, ca om, să accepţi soarta inerenţă condiţiei umane: după viaţă vine moarte, iar dincolo de moarte cine ştie ce vom găsi…o mare necunoscută. Căutarea inepuizabilă a adevărului ultim imprimă pe conştiinţele celor doi artişti umbra unei crize existenţiale dublată de speranţa izbăvirii prin artă. Existenţa însăşi este o perpetuă suferinţă, pigmentată cu mici bucurii, precum petele de culoare din capodopera lui Klimt. Remarcabil este faptul că însăşi moartea apare în culori vii, pe alocuri asemănătoare celor care înveşmântează într-un giulgiu de vise, destinele omenirii. Viaţa răzbate chiar şi din pântecele tenebros al morţii, eternul labrint luând alternativ expresia vieţii sau a morţii.

1

Primul Război Mondial (1914-1918)

1

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful