.

MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR

.

MANUALUL
TEHNICIANULUI MASEUR

INSTRUIRE ŞI PRACTICĂ

1

.

MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR

.

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE
Masajul cât si celelalte tehnici terapeutice (Bowtech, Tsubo, shiatsu,etc) face posibil obţinerea unor rezultate incredibile prin activarea propriei abilităţi a corpului de a se autovindeca, de a stimula un proces imediat de vindecare. Acest proces nu este limitat la simptomeîe fizice evidente, ci se extinde şi la aspectele emoţionale, cognitive şi spirituale ale persoanei tratate. Recunoaşterea corpului ca pe o unitate complexă, dependentă de echilibrul tuturor acestor aspecte este esenţială in succesul masajului care se poate dovedi ca fiind cea mai mare descoperire în lumea terapeutică: un masaj pe punctele blocate (tsubo) efectuat asupra unui corp se adresează de fapt corpului ca întreg. Punctele care se blochează se află înşirate de-a lungul celor patrusprezece sisteme de meridiane - douăsprezece sisteme de bază şi două sisteme de control ce se întind pe suprafaţa întregului corp, de unde pornesc spre organele interne. Deşi invizibile, aceste puncte, denumite tsubo, reprezintă locurile în care fluxul energetic din; meridiane se poate cu uşurinţă diminua şi apoi bloca. Când luxul energetic este încetinit în sistemele asociate organelor, apar dîsfunctiile organelor respective. Ceea ce se petrece în sistemele de meridiane ar putea fi comparat cu modul in care se comporta apa într-un furtun. Curgând liber de la sursă, apa trece cu uşurinţă de a lungul întregului furtun, atât timp cât nu există nici un obstacol. Dar dacă apare o strangulare într-un anumit punct, curgerea apei va fi perturbată. Punctul de constricţie reprezintă corespondentul unui punct tsubo în sistemele de meridiane. Când există o perturbare a funcţionalităţii în organe, aceasta se manifestă la nivelul punctelor blocate în mai multe modalităţi: durere, amorţeală, senzaţie de presiune, rigiditate, răcire, înroşirea locului, pete, mici zone decolorate, depozite pigmentare (pistrui sau alte aspecte), ca şi prin apariţia unor fenomene deosebite în cadrul earaeteriiStieiîor de sarcină electrică ale pielii. Pentru a se efectua o şedinţă de masaj se are mai puţin în vedere durerea şi ceea ce se pare că cere organismul. S-ar putea ca simptomul să nu poată fi rezolvat de o şedinţă cu obiectiv unic, (deoarece organismul poate înlocui un semnal dureros eu un altul) şi va fî nevoie de mai multe şedinţe de masaj. Dar în cazul în care toate reacţiile simptomatice sunt tratate sistematic, una câte una, organismul se va reîntoarce la rlţtnul său biologic normal, în acord cu legile naturii. Punctele tsubo sunt factori determinanţi în restabilirea acestui ritm. Pe suprafaţa corpului uman există 365 de puncte sensibile ce sunt amplasate în zone musculare, sub piele, în locurile unde nervii ies din interiorul muşchilor, în plin muşchi şi nervilor sau în spaţiile dintre cutele pielii. Uneori, modificările complexe de la nivelul corpului fac imposibilă evidenţierea tuturor rezistenţele electrice ale pielii şi electromiogramele acestora. Admiţând unele diferenţe individuale, sa demonstrat indiscutabil că, în cazul persoanelor suferinde, modificările rezistenţei pielii şi modificările musculaturii sunt concentrate în regiunile punctelor care sunt blocate. Masajul somatic alături de alte tehnici terapeutice cum ar fi tehnica terapeutică Bowtech si Tsubo, shiatsu reprezintă cele mai profunde si puternice tehnici de relaxare existete la ora actuala in lume, se bazează pe relaxarea totala a corpului, se activează, abilitatea organismului de a rezolva orice problema de sănătate a corpului si prin readucerea corpului ia echilibru si armonie, face legătura intre minte şi corp, contribuie la reechilibrarea organismului şi se executa prin mişcări lente si delicate, neinvazive, dar extrem de puternice pentru, regenerarea organismul uman. Masajul reduce durata convalescentei, indiferent cat de veche sau. recenta este . afecţiunea,aduee: un plus de energie si o stare generala de bine. In completarea, masajului se recomanda a se consuma alimente sănătoase, mişcare si o gandire pozitivă. 2

.

MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR

.

Masajul este o metodă terapeutică ce face parte din balneofîzioterapie care constă într-0 suită de prelucrări manuale (sau, manevre) ce se efectuează pe suprafaţa organismului într-o anumită ordine în fimcţie de regiunea pe care o avem de masat, de evoluţia.bolii şi de starea generală a pacientului, Masajul este. o prelucrare metodică şi sistematică a părţilor corpului uman prin mijloace manuale sau instrumentale îri scopul menţinerii sănătăţii prevenirii tulburărilor funcţionale sau tratării unor afecţiuni. - .Masajul este o prelucrare metodică a părţilor moi ale organismului, manual sau cu diverse aparate de masaj, scop fiziologic, curative profilactic, regenerativ, estetic sau sportiv. Părţile moi ale organismului asupra cărora se efectuează masajul sunt: - pielea şi mucoasele - ţesutul conjunctiv - muşchii - tendoanele-şi ligamentele - vasele şi nervii - organele profunde - sângele şi limfa - elementele articulare Masajul se poate :realiza cu mâna sau cu diverse aparate de masaj. Masajul se efectuează uscat (cu anumite substanţe care se pun pe regiunea de masat, cum ar fi talcul) sau umed (cu diferite unguente în care sunt introduse substanţe fie revitalizante, fie de tratament care, prin manevrele de masaj, pătrund, în tegumente cu rolul de suprimarea durerii, calmarea durerii. Pe regiunea masată se produce o vasodilataţie mai rapidă. În timpul şedinţei de masaj persoana masată trebuie să fîe cât.mai relaxată şi deconectată de la grijile şi problemele cotidiene. Se recomandă ca persoana masată să urmărească procedura de masaj şi să comunice maseurului efectele ce apar în timpul masajului.

CINE POATE DEVENI MASEUR? : Maseur poate deveni orice persoană sănătoasă din
punct de vedere fizic şi psihic, cu vârste cuprinse intre 18 ani şi maxim 70 de ani care a absolvit 8 clase şi are cunoştiriţe minime de anatomie şi fiziologie. Se spune că „un maseur bun se naşte, nu se formează". Această afirmaţie vizează calitătile fizice şi psihice înnăscute la care se adaugă însă tehnica şi metodele folosite; acestea se învaţă şi se perfecţionează pe parcursul practicii individuale. Maseurul ideal trebuie să aibă o statură medie, o constituţie robustă, musculatura bine dezvoltată şi o mare mobilitate articulară. Un bun maseur are capacitatea de a se adapta cu uşurinţă la fiecare tip de persoană masată. De asemenea, el trebuie să ştie să-şi dozeze eforturile pe parcursul şedinţei de masaj.

MASAJUL SOMATIC
Masajul somatic sau clasic mai este denumit si masajul corpului fizic. Manevrele de masaj corporal clasic s constituite din mişcări fine, uşoare (gen mângâiere), frictiuni, compresiuni, frământări (manevre mai energice şi profunde) bătăi ritmice şi percuţii denumite tapotament, manevre care activează circulaţia de întoarcere venoasă şi limfatică, relaxează muşchii şi nervii şi îndepărtează zonele cu acumulări lipidice: (gen celulita). Printr-un masaj adecvat şi efectuat cu competenţă, sunt stimulate majoritatea organelor şi functiile acestora (pielea, muşchii, tendoanele şi cartilagiile, nervii şi glandele endocrine, etc) . Datorită circulaţiei sporite a sângelui, limfei şi influxului nervos se obţine o revigorare permanentă a întregului organism, se ameliorează majoritatea articulaţiilor şi ligamentelor, sunt stimulate circulaţia şi metabolîsmul şi se amplifică eliminarea toxinelor din corp. Masajul se execută în general în direcţia de întoarcere venoasă şi limfatică

3

.

MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR

.

(către inimi) stimulând returul sângelui venos şi activând circulaţia sângelui proaspăt care transportă substanţele nutritive în întregul corp. In timpul masajului circulatia limfatică este ameliorată, se obţine o calmare şi o relaxare a ţesuturilor superficiale şi profunde, a nervilor şi tensiunilor musculare. Pentru ca masajul să fie aplicat într-im mod corect, care să nu pună în pericol sanatatea clientului şi să dea rezultatele aşteptate, este nevoie de mai multe elemente: de deprinderea, temeinică a tehnicii, de o cunoaştere profundă a efectelor, de asigurarea unor condiţii optime de lucru şi de respectarea tuturor normelor igienice şi metodice ale acestei activităţi de masaj sau cabinet de masaj; Cabinetul de Masaj se amenajează de regulă pe lângă serviciul medical de consultaţii şi de tratamente, pe lângă bazele sportive sau în cadral serviciilor instituţiilor medicale, spitalele, sau sanatorii, precum şi in instituţiile balneoclimaterice. Aceste săli sunt împărţite în mai multe compartimente sau boxe mai mici, despărţite una de alta prin paravane sau draperii, încăperile destinate masajului de relaxare şi întreţinere trebuie să îndeplinească toate condiţiile de igienă necesare . Instituţii profilactice şi/sau curative, trebuie sa fie luminoase, bine aerisite călduroase. Temperatura aerului din aceste încăperi nu trebuie să fie mai coborâtă de 200 pentru a nu expune clientul la pericolul răcelii, dar nici nu trebuie să fie cu mult mai ridicată, pentru a nu-1 obosi, pe practician, Curăţenia cabinetului de masaj trebuie să fie perfectă, trebuie să se poată face repede şi să se poată întreţine cu uşurinţă. Pentru aceasta, este nevoie ca pereţii fie acoperiţi cu plăci de faianţă sau să fie vopsiţi în ulei; podeaua trebuie să fie acoperită cu linoleum, gresie , iar mobilierul trebuie să fie de aşa natură încât să poată îngrijit cu meticulozitate, In cabinetul de masaj nu trebuie să existe decât mobilierul strict necesar pentru executarea masajului, care constă în principal din banchete de masaj scăunele speciale, în anumite cazuri, este necesar sa existe şi o măsuţă , un dulap alb şi un cuier. Banchetele, scaunele şi toate celelalte elemente din încăpere vor fi în aşa aranjate încât cel care lucrează să aibă spaţiu suficient pentru a-şi desfăşura condiţii optime activitatea, pentru a putea să se deplaseze în voie în jurul mesei masaj. De asemenea, mai este indispensabilă şi o chiuvetă cu apă curentă pen spălatul mâinilor practicianului, dar ea poate fi instalată şi într-o încăpere anexă. Alături de cabinetul sau de sala de masaj, va exista un vestiar, pentru dezb carea şi îmbrăcarea pacientului, o cameră de odihnă, duşuri şi alte dependinţe, pentru cei care vin la masaj. La rândul lor, practicienii trebuie să aibă spatiul necesar pentru a schimba costumul de stradă cu cel de lucru, pentru repaus şi pentru alte activităţi legate de profesia lor. Pentru efectuarea masajului în condiţii superioare sunt recomandate mesele de masaj . REGULI DE IGIENA ŞI COMPORTAMENT Practicianul din domeniul masajului de relaxare şi de întreţinere trebuie să îşi dezvolte şi să îşi păstreze calităţile sale profesionale printr-un regim meticulos şi corect de viată şi de muncă. El trebuie să manifeste tot timpul o grijă deosebită pentru curăţenia corporală şi pentru curăţenia echipamentului său.Costumul său de lucru trebuie să fie foarte simplu: pantaloni lungi şi o bluză cu mâneci scurte, de preferat albe, confecţionate dintr-un material lavabil şi rezistent SPĂLATUL PE MÂINI, ÎNAINTE ŞI DUPĂ ŞEDINŢA DE MASAJ, ESTE O REGULĂ FUNDAMENTALĂ CARE ARE CA SCOP EVITAREA TRANSMITERII DE GERMENI PATOGENI DE LA O PERSOANĂ LA ALTA. Maseurul, bărbat sau femeie, trebuie să aibă unghiile foarte îngrijite, părul scurt sau acoperit, nu trebuie să poarte inele, brăţări sau alte bijuterii care îl pot deraanja în muncă sau pot leza pielea celui pe care îl masează. Practicianul nu va folosi parfumuri sau unguente cu miros puternic, greu: nu va fuma şi nu va abuza de băuturile alcoolice, va evita muncile fizice grele şi chiar sporturile obositoare, care pot înăspri sau răni pielea palmelor. Pentru a deveni un bun specialist, practicianul din domeniul masajului de relaxare şi întreţinere trebuie să îşi însuşească o scrie de cunoştinţe de bază despre forma şi structura corpului, despre funcţiunile organismului sănătos şi despre semnele cele mai caracteristice ale diferitelor stări patologice. Aceste cunoştinţe îl vor ajuta să înţeleagă importanţa efectelor pe care le poate obţine prin masaj, în raport cu mijloacele tehnice şi principiile metodice aplicate. 4

jena. In raporturile cu persoana pe care o masează. suple şi uşoare. cu seriozitate şi conştiinciozitate. se poate executa şi peste zi. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Efectele masajului depind într-o foarte mare măsură de felul în care sunt aranjate şi îmbinate între ele diversele procedee tehnice. contracturile musculare sau alte semne încordare şi nelinişte pe care le manifestă acesta. Pentru a se trece mai departe. Pentru masaj orele cele mai potrivite sunt cele de dimineaţa şi dinaintea mesei de seara. să îşi relaxeze musculatura şi să evite orice încordare fizică şi psihiică. Durata şedinţei de masaj variază după preferinţe. vii şi cu intensitate crescută. care scurtează şedinţa. Masajul terapeutic. Sensibilitatea. in aşa fel încât şedinţa să termnine cu o jumătate de oră înaintea mesei principale. fie unor greşeli de dozare şi de gradare a lor. între masajul unui copil mic şi masajul unei persoane în vârstă. 5 . De obicei. de aceea considerăm că fără o bază teoretică solidă nu se poate pleca la drum. diferenţe evidente între masajul general al unui bărbat robust. maseurul nu este obligat să respecte întotdeauna schema metodică stabilită ca formă de bază a masajului şi nici să respecte întocmai succesiunea cunoscută a procedeelor clasice de masaj de relaxare şi întreţinere Întinderea şi intensitatea. pe de-o parte pentru a nu îi expune corpul răceli prin pierderea inutilă de căldură şi. Persoana care este masată este sfătuită să îşi păstreze în timpul şedinţei o poziţie comodă de repaus. depinde întotdeauna de pregătirea profesională a practicianului. desigur. Pregătirea teoretică dă oricărui practician convingerea în valoarea activităţii sale şi îî face să aibă încredere în sine şi să fie cu mult mai operativ. cu muşchii tari şi ţesuturile dense şi al unei femei fine. vârsta. practicianul îi poate recomanda să urmărească desfăşura manevrelor de masaj şi să comunice maseurului tot ce simte. iar cel general 50-60 de minute: o şedinţă de masaj nu trebuie să depăşească niciodată durata de o oră. După şedinţele de masaj cu caracter stimulant. se datorează fie unei execuţii defectuoase a manevrelor. Oricine se prezintă la masaj trebuie să îşi satisfacă mai întâi nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii urinare. El trebuie să fie întotdeauna bine dispus şi comunicativ. care prelungesc durata masajului alteori sunt indicate manevrele scurte. apoi se progresează încet în amplitudine şi forţă. la 2-3 ore după-masă. Adaptarea acestor procee la caracterele anatomice şi funcţionale ale fiecărei regiuni sau segment. pe de altă parte. In practică. cu caracter pregătitor. situaţie foarte des înt m'tă. fizice sau intelectuale. care permit reluarea oricărei activităţi. sesiunea de masaj se începe prin manevre ample. cu muşchii subţiri ţesuturile delicate. care se repetă pe fiecare regiune sau segment al corpului. La rândul lor pacienţii care se adresează unui practician din domeniul masajului de relaxare şi întreţinere trebuie să respecte câteva reguli elementare de igienă individuală. Masajul local poate dura 10-15 minute. până ce aţi intensitatea şi forţa necesare. În anumite cazuri. nu este bine ca practicianul să ceară pacientului să dezbrace mai mult decât este nevoie. circ laţia sângelui sau respiraţia liberă şi se descoperă complet regiunea sau segmenl care se masează. pentru că devine obositoare atât pentru cel masat. dar mai ales după necesităţi uneori sunt agreate manevrele mai lente şi uşoare. mai ales în ceea ce priveşte curăţenia corpului lor. cel regional 15-30 de minute. care urmăresc un fel de curbă ascendentă şi descendentă a intensităţii manevrelor. pentru a menaja pe cât posibil sentimentele de pudoare ale fiecăruia. Alegerea şi adaptarea manevrelor de masaj se fac in funcţie de. cât şi pentru maseur. sex şi constiţia acestuia.. practicianul va proceda cu mult tact şi înţelegere. se acoperă părţile masate cu cearceaf sau cu un prosop. dar ui acelaşi timp extrem de cuviincios şi discret. se recomandă câteva exerciţii fizice de înviorare şi de respiraţie. Masajul manual se aplică în marca majoritate a cazurilor direct pe piei pacientului şi numai în anumite cazuri speciale se poate aplica peste rufele de coi înainte de şedinţa de masaj se scot hainele care ar stânjeni mişcările. iar şedinţa se încheie prin manevre lungi. Vor apărea. durerea. liniştitoare. ţesut sau organ precum şi la necesităţile fiecărui caz în parte. ritmul şi numărul de repetări ale manevrelor de masaj pot fi schimbate din nevoie. Aceste modificări de metodică sunt necesare mai ales în aplicarea masajului general.

iar îmbrăcămintea s ă fie din bumbac şi nu sintetică pentru a nu favoriza transpiraţia. deoarece impune şi pacientului respect şi exemplu în cazul în care unii pacienţi vin neduşaţi. -abţinerea de la fumat înainte de şedinţa de masaj. manevrele lor trebuie să fie identice. Pe mână nu trebuie să existe absolut nici un obiect pentru a nu deranja pacientul. Ca reguli de igienă pe care trebuie să le respecte persoana masată menţionăm: persoana masată este bine să facă o baie sau un duş cald înaintea şedinţei de masaj. să fie executate de către una şi aceeaşi persoană. acesta poate fi reluat după o pauză. care poate varia între câteva zile şi câteva săptămâni. protejată).chilot alb . care cunoaşte cazul şi s-a adaptat la particularităţile şi necesităţile clientului său. până ce dispar. Numărul şi frecvenţa şedinţelor dintr-o serie şi al seriilor dintr-un tratament sunt determinate de necesităţile speciale ale fiecărui pacient în parte şi fixate de către medic. executate în serie. care poate dura de la câteva minute la o jumătate de oră. Pupă şedinţele lungi de masaj liniştitor. Este foarte indicat ca şedinţele de masaj dintr-un tratament. acesteia trebuie să-i acordăm o atenţie mare (fără bătături. Efectele masajului se resimt chiar după prima şedinţă.bluză sau pantalon alb . Daca există doi practicieni care masează aceeaşi persoană. să nu fie brutal şi să-1 sfătuiască în efectuarea anumitor tratamente. COMPORTAMENTUL MASEURULUI Maseurul trebuie să aibă o ţinută comportamentală deosebită faţă de pacient în sensul că trebuie să-1 ajute atât la îmbrăcat cât şi la dezbrăcat.mâna trebuie să fie caldă pentru a nu produce frisoane. Pentru a obţine efecte de durată este nevoie de un număr mai mare de şedinţe. ritm şi sens. pentru a nu transmite germeni patogeni de la o persoană la alta. O serie minimă nu poate fi mai mică de 10-12 şedinţe. Spre sfârşitul tratamentului se recomandă ca şedinţele să fie rărite şi eventual să fie înlocuite prin automasaj. ŢINUTA VESTIMENTARĂ ŞI COMPORTAMENTALĂ A MASEURULUI Maseurul trebuie să fie îmbrăcat cât mai lejer posibil. 6 . trebuie să se desfăşoare simetric şi simultan. -mâneca halatului trebuie să fie trei sferturi sau scurtă. părul trebuie să fie scurt sau legat. dacă acesta este bine executată. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . să-i vorbească cu blândeţe. fără piele aspră.şosete albe In picioare va avea papuc sau sanda pentru aerisirea piciorului..abţinerea de la consumul de alcool sau al unor alimente cu miros puternic care să deranjeze persoana masată. mereu îngrijită. Manevrele trebuiesc făcute în aşa fel încât să nu obosească mâna şi maseurul / maseuza trebuie să aibă unghiile tăiate scurt şi rotunjite. Maseurul trebuie să aibă: . Dacă este nevoie de continuarea masajului. .un halat alb . sau chiar mai mult. efectuându-se egal ca amplitudine. sau cel puţin cele din fiecare serie. Ca reguli de igienă pe care trebuie să le respecte maseurul menţionăm: spălarea sidezinfectarea mainilor înainte şi după şedinţa de masaj. Baia trebuie făcută înainte de a veni la lucru şi după.un maiou alb . apare nevoia de repaus şi de menţinere a relaxării. Mâna maseurului este cea mai importantă. O serie mare nu depăşeşte numărul de 20-30 de şedinţe. unsă. să-1 încurajeze.Maseurul trebuie să aibă o igienă exemplară faţă de pacient. -evitarea folosirii unor deodorante saii parfumuri cu miros puternic. dar efectele lui slăbesc treptat în orele care urmează. acordarea atenţiei permanente curăţeniei corporale şi igienei echipamentului său.

tulburări şi leziuni uşoare care după vindecare. chiar dacă ă fost bine executat. atunci când nu se respectă regulile de profilaxie. Se hotărăşte numai în cazurile unor boli cronice grave. hemofilie. care s-ar putea înrăutăţi prin acest tratament.stări patologice cu caracter general. sau transmiţând-o la alte persoane sănătoase. Contraindicaţie generală: interzicerea aplicării oricărui procedeu de masaj pe oricare parte a corpului. ficat. uter şi anexe). Practica îi poate pune adesea pe maseuri în faţa unor situaţii şi cazuri extrem de dificile. arsuri sau alte manifestări patologice acute sau cronice. osteomîelite.temporare. abcese. ca în cazul bolilor de cord şi de vase: miocardita. Aşa se poate întâmpla dacă practicianul ar masa un focar microbian sau toxic şi ar împrăştia conţinutul dăunător în ţesuturile sănătoase învecinate. infarctul miocardic. CONTOAINDICAŢII ÎN MASAJUL DE RELAXARE ŞI ÎNTREŢINERE Multe din rezultatele defectuoase ale masajului se atribuie unor greşeli de tehnică şi de metodă. vor permite aplicarea tuturor procedeelor de masaj. vezica urinară.definitive . varicele voluminoase şi inflamate. ulcerul varicos. ganglionii limfatici... în tulburările digestive. embolii. răspândind-o pe suprafetele neparazitare. flcgmoane. nu se face masaj nici pe regiunile pielii care acoperă un proces inflamator profund furuncule. în hemoragiile cerebrale recente. plăgi. masajul unei regiuni parazitare a pielii poate agrava boala.generale sau parţiale . pancreas. care caracterizează abdomenul acut. Indicat greşit. dar mai ales în abcesele pulmonare şi în pleureziile purulente. incurabile. tot ce poate constitui o suferinţă acută. rinichi. În cazurile unor boli şi tulburări ale sistemului endocrin şi nervos şi chiar ale aparatului locomotor. alte colecţii purulente. turnorală. Contraindicaţie temporară: este foarte frecventă. sunt excluşi de la masaj toţi cei care prezintă boli de piele de natură parazitară sau inflamatorie. Tot astfel. dar ele pot fi explicate mai uşor prin greşeli de înclinaţie sau prin aplicarea masajului fără a se ţine seama de contraindicaţii. splină. constituie o cauză serioasă de contraindicaţie a masajului sub orice formă. ci şi contraindicaţiile şi efectele dăunătoare ale acestei metode de îngrijire a corpului. osteite. hemoragică. în bolile acute ale plămânilor şi pleurelor: pleurezii. pneumonii. eczeme. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . artrite supurate. dar poate chiar să aducă prejudicii grave. mai ales. De aici rezultă o regulă valabilă pentru toţi practicienii masajului de relaxare şi de întreţinere şi anume aceea că ei sunt obligaţi să cunoască nu numai indicaţiile şi efectele favorabile. în toate bolile infectocontagioase. Contraindicaţnle masajului de relaxare şi de întreţinere se împart în: . sau în întregul organism. care nu permit aplicarea masajului înainte de a se vindeca: cele mai categorice 7 . inflamatorie şi altele. însoţite de febră şi de agitaţie. dureroasă. intestine. care prin masaj s-ar putea agrava şi contamina. în care contramdicaţiile generale sau parţiale sunt în acelaşi timp definitive sau temporare. masajul nu numai că nu dă rezultatele scontate. condiţionând întotdeauna aplicarea masajului de sănătatea deplină şi stabilă a persoanei masate. Contraindicaţie parţială fie se recomandă restrângerea manevrelor de masaj la cele care sunt mai bine tolerate şi excluderea celorlalte. fiebite şi periflebitele de evoluţie. în inflamaţiile centrilor nervoşi. Gruparea contraindicaţiilor după ţesuturi şi organe: Bolile pielii: masajul nu se poate aplica decât pe pielea perfect sănătoasă. de oboseală acută şi debilitate intensă. leucemie. bolile de piele ne obligă să renunţăm la masaj chiar şi atunci când acesta ar fi de folos pentru ţesuturile şi organele profunde. hipertensiune arterială. masajul abdominal cunoaşte cele mai severe contraindicaţii. endocardita. în bolile sau leziunile cu caracter hemoragie şi atunci când există pericolul unor complicaţii grave. fie admiterea masajului numai pe părţile sănătoase şi interzicerea aplicării lui pe părţile bolnave. anevris-mele aortei. fiind impusă de boli. în unele forme de tuberculoză pulmonară. în bolile organelor abdominale (stomac. fiind interzîs în inflamaţiile acute sau cronice de orice natură.

masajului reflexogen şi/sau drenajul limfatic presupune o pregătire prealabilă de specialitate care presupune cunoştinţe de anatomie şi fiziologie precum şi fiziopatologie şi patologie clinică şi abilitaţi practice. contraindicaţii sunt date de tumorile canceroase în forma lor generalizată şi de unele boli psihice cu caracter excitativ şi confuzional. Între practician şi pacient trebuie să existe o comuniune. mascurul poate dobândi competenţe suplimentare. Această activitate poate deveni pentru ci plictisitoare şi nesuferită. de care trebuie să ţinem seama: de exemplu. pe o perioadă mai lungă de timp îl va răsplăti pe practician printr-o serie de efecte care se traduc prin sănătate trupeasca şi sufletească. voinţă şi răbdare. autopregătirea în vederea efectuării masajelor. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . fie sub forma unei sensibilităţi specifice (gâdilatul). la începutul şedinţei de masaj. de slăbiciune şi chiar de nevroză. învăţându-1 în prealabil manevrele. valabil în România. În practica generală a masajului de relaxare şi de întreţinere mai apar în plus unele restricţii care sunt mai degrabă de natură tehnică şi metodică. OCUPAŢIA DE MASEUR Conform Standardului! oeupaiionai. fie generalizate. ocupaţia de mascur. se constată adesea. pe care nu le pot aprecia decât cei care le cunosc. MASEUR UNITĂŢILE DE COMPETENŢĂ Domeniile de competenţă Competenţe fundamentale Competenţe generale la locul de muncă Unităţile de competenţă Comunicarea la locul de muncă Aplicarea NPM şi PSI Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare Asigurarea perfecţionării profesionale întocmirea documentelor de evidenţă 8 . coapse). Aceste competenţe suplimentare nu pot fi dobândite de maseurul cu deficienţe vizuale Deoarece activităţile specifice se desfăşoară în permanenta colaborare cu pacienţii şi medicii comunicarea la locul de munca contribuie la buna desfăşurare a activităţilor specifice. masajul efectuat corect şi conştiincios. mai ales în cazul acelor persoane lipsite de interes. mai ales în cazul începătorilor în meserie. efectuarea activităţilor necesare pregătirii pacienţilor şi aplicarea masajului somatic. care pot fie localizate pe anumite regiuni ale corpului (abdomen. practicianul este nevoit să renunţe la masarea acestor regiuni şi să recomande pacientului automasajul zonelor respective. In schimb. prin antrenament şi experienţă. care se manifestă prin încordări nervoase şi contracturi musculare. se vor dczvolta forţa şi rezistenţa. prin contactul pielii cu mâinile maseurului. că masajul constituie o cauză de oboseală intensă. presupune o sfera larga de competenţe pentru desfăşurarea activităţii şi anume asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în cabinetul de masaj şi personale. energia şi capacitatea de a înţelege efectele şi utilitatea masajului. Când astfel de fenomene sunt prea intense. care să contribuie la îmbunătăţirea acestei metode naturale de îngrijire a corpului omenesc şi să ducă la obţinerea celor mai bune rezultate practice. prin perfecţionare profesională. In afara de aceste competenţe strict necesare desfăşurării activităţii. În ceea ce îl pnvcşte pe practician. Dobândirea uneia sau tuturor competenţelor suplimentare de aplicare a masajului terapeutic. vigoare şi bună dispoziţie. supleţea şi abilitatea. Prin îmbunătăţirea tehnicii şi metodicii. un spirit de înţelegere şi de colaborare.. se pot produce unele reflexe nefavorabile.

răbdare în relaţia eu pacienţii pe toată perioada desfăşurării activităţii. prescripţii medicale Informaţii suplimentare: mformaţii despre alte tratamente urmate de pacient. respect. calm. răbdare. informaţii despre alte afecţiuni ale pacientului. cunoştinţe medii de specialitate. informaţii referitoare la efectele masajului: locale/generale. rapiditate în luarea deciziilor.Comunicarea interactivă Discuţiile eu pacienţii sunt conduse şi orientate în vederea scopului propus si in timpul efectuării masajului.primirea şi transmiterea Informaţiilor Informaţiilor corect si concis prin utilizarea formelor de comunicare adecvate. Informaţiile suplimentare sunt obţinute prin întrebări pertinente şi logice. stabilirea programării în funcţie de solicitările pacientului. Surse de informare alternative: verbale de la pacienţi/medici. calm. Informaţiile sunt primite/transmise cu promptitudine pentru stabilirea programărilor. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Aptitudini. imediate/tardive. Scopul masajului este identificat rapid prin apelarea unor surse alternative de informare. Planificarea şedinţelor de masaj Pregătirea cabinetului de masaj Competenţe specifice Aplicarea drenajului limfatic Aplicarea masajului reflexogen Aplicarea masajului somatic Aplicarea masajului terapeutic Autopregătirea în vederea efectuării masajelor Stabilirea tehnicilor şi formelor de masaj COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ Comunicarea la locul de muncă constă in: . dialogul cu pacienţii este menţinut permanent pentru adaptarea intensităţii masajului la sensibilitatea părţii masate. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: reguli şi norme de conduită. La evaluare se va urmări: corectitudinea informaţiilor transmise pacienţilor. capacitatea de a comunica cu pacienţii într-un limbaj adecvat clar. Gama de variabile Informaţiile pot fî primite/transmise zilnic sau ori de câte ori este necesar. capacitatea de acţiona cu respect. verbal şi/sau scris. concis. atitudini deprinderi: tehnici de comunicare. disponibilităţi de comunicare. Cunoaşterea şi însuşirea clară şi corectă a procedurilor de protecţia muncii este asigurată prin participarea la instructaje periodice care se desfăşoară in cadrul salonului de masaj.. promptituclne. Aplicarea PSI 9 . corectitudine. Aplicarea NPM si PSI Aplicarea NPM Pentru a aplica NPM trebuie sa cunoaştem si sa aplicăm legislaţia şi normele de protecţia muncii conformitate cu specificul locului de muncă. Structurarea informaţiilor Informaţiile primite sunt structurate cu corectitudine pentru stabilirea procedeului de masaj corespunzător si in compatibilităţii cu alte tratamente urmate de pacient . Echipamentul de lucra individual este folosit şi păstrat în conformitate cu normele în vigoare.

ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICO-SANITARE Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare se realizează prin: . Gama de variabile Echipament de lucru: în funcţie de tipul de masaj aplicat. Eveniment: incendiu de natură electrică.echipanientele de stingere a incendiilor sunt menţinute în stare de funcţionare prin verificări periodice. norme de igienă Aptitudini. conştiinciozitate. Materialele de curăţire şi igienizare cuprind detergenţi. Lenjeria utilizată este înlocuită conform normelor de igienă. Modul de acţiune şi echipamentele necesare sunt stabilite pe baza situaţiei reale constatate. intoxicaţii. mecanică. Accidente: arsuri termice. corectitudinea aplicării normelor de protecţia muncii şi PSI pe toată durata desfăşurării activităţii. nisip. La evaluare se va urmări: capacitatea de a asigura condiţiile igienice în cabinetul de masaj. La evaluare se va urmări. capacitatea de a aplica normele de igienă personală. Cabinetul de masaj este dezinfectat şi dezodorizat pentru păstrarea unui climat plăcut şi sănătos. promptitudine. tehnici de acordare a primului ajutor. deprinderi: promptitudine. săpun. Evacuarea în caz de incendiu din cabinetul de masaj este efectuată în conformitate cu planul de evacuare afişat. Procedurile de pază şi stingerea incendiilor sunt însuşite prin instructaje periodice şi aplicaţii practice. Aplicarea procedurilor de intervenţie Intervenţia pMtru linţitarea efectelor evenimentului constatat este rapidă în conformitate cu pledurile specifice locului de muncă. etc. fără asperităţi. pentru evitarea transmiterii infecţiilor.aplicarea măsurilor de igienă personală şi stare de sănătate. păstrarea calmului în situaţii critice. corectitudine. uscate.alifii. capacitate de reacţie în situaţii neprevăzute. electrocutări. cloramină etc. Toate activităţile ce se desfăşoară în cabinetul de masaj sunt desfăşurate în conformitate cu normele PSI. apă. Echipament PSI: hidrant. Găina de variabile Echipament de lucru: halat. promptitudinea rnaseurului în aplicarea planului de evacuare în caz de pericol.Transpiraţia mâinii este prevenită prin aplicarea produselor cosmetice specifice. Prin măsurile de igienă personală sunt aplicate prin verificarea periodică a stării de sănătate a lucrătorului Echipamentul de lucru este menţinut curat şi schimbat ori de câte ori este necesar şi condiţiile de igienă a mâinii sunt respectate. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: norme generale de protecţia muncii şi PSI. capacitatea de acţiona operativ în situaţii neprevăzute. Primul ajutor în cazul accidentelor este acordat cu calm şi operativitate. deprmderirîndemânare. atitudini. clorură de var. 1 0 . extinctoare. cu unghii tăiate Produse cosmetice: pudră de talc. după fiecare şedinţă de masaj. Aptitudini. Condiţii de igienă a mâinii: mâini curate. lopeţi etc. conştiinciozitatea dovedită de mascurului în igienizarea mâinii capacitatea de a aprecia corect necesitatea efectuării igienizării cabinetului de masaj şi de a alege materialele de igienizare corespunzătoare. capacitatea de a acorda primul ajutor. suple. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR .. trusă de prim ajutor. corespunzător tipului de accident. planul de evacuare al imobilului în care îşi desfăşoară activitatea. operativitate. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: tehnici de igienizare şi dezinfecţie. cremă . Asigurarea măsurilor de igienă în cabinetul de masaj Prevenirea transmiterii infecţiilor cutanate este realizată prin igienizarea zilnică/ori de câte ori este necesar a cabinetului de masaj cu ajutorul materialelor ide curăţare şi igienizare.

Gama de variabile Date: numele. concizie. reflexogen. vârsta. scris lizibil. perseverenţă.Orice situaţie neprevăzută este semnalată cu responsabilitate în formulare pentru a păstra o evidenţă clară a fiecărui pacient Păstrarea documentelor de evidenţă Documentele sunt păstrate/arhivate conform normelor interne. atitudini. claritatea datelor înscrise în formulare. . Aptitudini. drenaj limfatic. Atât identificarea necesarului de perfecţionare profesională cât si necesarul de perfecţionare profesională este stabilit prinautoevaluare obiectivă. receptivitate. Ghid pentru evaluare Aptitudini. capacitateade analiză şi sinteză. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: metodologia de completare a formularelor. 1 1 . Sursele de informare sunt: publicaţii de specialitate. Necesarul de perfecţionare este identificat pe baza observaţiilor primite de la pacienţi. Cunoştinţele dobândite sunt aplicate în activitatea curentă în scopul creşterii calităţii muncii. deprinderi: responsabilitate. etc. obiectivitatea maseuruîui la autoevaluare receptivitatea faţă de informaţiile de specialitate. terapeutic. ASIGURAREA PERFECŢIONĂRII PROFESIONALE Unitatea de competenţă se referă la competentele necesare mascurului în asigurarea perfecţionării profesionale prin identificarea corectă a necesarului de pregătire si a îmbogăţirii permanente a volumului de cunoştinţe în vederea desfăşurării unei activităţi corespunzătoare. Rezultate: în funcţie de forma de masaj. prenumele pacientului.Autoinstruire profesională constă in verificarea de materiale de specialitate periodic/ori de câte ori este necesar pentru asigurarea unui volum de informaţii noi necesare în activitatea desfăşurată. prospecte de produse noi de igienizare şi de masaj.. Datele sunt evaluate cu corectitudine pentru stabilirea formei de masaj solicitată de pacient. La evaluare se va urmări:conştiinciozitatea maseuralui de a-şi îmbunătăţii activitatea profesională. imediate/tardive. deprinderi: corectitudine rapiditate în luarea deciziilor promptitudine. conştiinciozitate. Rezultatele obţinute în timpul aplicării tratamentului sunt evaluate Completarea formularelor Formularele sunt completate prin înscrierea lizibilă şi concisă a tuturor datelor necesareFormularele sunt completate cu corectitudine prin folosirea unui limbaj de specialitate. Situaţii neprevăzute: întreruperea tratamentului din motive subiective/obiective. tehnici de masaj. Forme de masaj: somatic. motivarea solicitării. Gama de variabile Autoinstruirea se poate face prin consultarea literaturii de specialitate sau prin participare periodică la cursuri de pregătire. dorinţă de cunoaştere şi autoperfecţionare. conştiinciozitatea maseurului în păstrarea documentelor de evidenţă. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR DE EVIDENTA Intocmirea documentelor de evidenţă se realizează prin identificarea şi evaluarea datelor conform solicitărilor primite de la pacienţi. Noutăţile din domeniu sunt însuşite cu rapiditate pentru a fi aplicate corect în practică. Autoinstruirea profesională este făcută prin consultarea cu conştiinciozitate a surselor de informare. Necesarului de perfecţionare profesională este identificat prin raportare permanentă la rezultatele muncii . atitudini. locale/totale. forma de masaj solicitată. Documentele de evidenţă sunt păstrate pentru a putea fi puse la dispoziţie în orice moment când i se solicită. conştiinciozitate. La evaluare se va urmări: corectitudinea mascurului la completarea documentelor de evidenţă cu date precise complete. obiectivitate. cărţi referitoare la tehnicile de masaj.

prin obţinerea unei temperaturi corespunzătoare. pe baza prescripţiilor medicale pentru respectarea indicaţiilor şi contraindicaţilor. atitudini. PREGĂTIREA CABINETULUI DE MASAJ Competentele necesare . Programul de lucru este întocmit cu corectitudine pentru evitarea suprapunerilor de orar a şedinţelor de masaj. specifice fiecărei forme de masaj. reflexogen. Situaţii neprevăzute: modificarea programului pacienţilor. Identificarea sarcinilor Sarcinile sunt identificate cu conştiinciozitate pentru încadrarea activităţii în repere temporare. Produsele sunt asigurate pentru continuitate în activitate. Sarcinile sunt identificate în colaborare cu pacienţii. apariţia de pacienţi noi. promptitudinea maseuralui în adaptarea programului la apariţia unor situaţii neprevăzute. 1 2 . tehnici de masaj. deprinderi: deprinderi organizatorice şi practice. uleiuri etc.. rapiditate în luarea deciziilor. drenaj limfatic. fond muzical adecvat formei de masaj şi personalităţii persoanei masate. Forme de masaj: somatic. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: norme de igienă. terapeutic. Verificarea funcţionării aparaturii din dotarea cabinetului de masaj se face periodic conform instrucţiunilor şi orice disfimcţionalitate a aparaturii este semnalată cu promptitudine pentru remediere. Asigurarea corespunzător a produselor de masaj in conformitate cu forma de masaj programată. aparate de masaj. Condiţii ambientale: temperatură. promptitudine. concizie. Aptitudini. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . telefonic. deprinderi: simţ organizatoric. lunar Surse alternative de informare: verbal prin contact direct cu pacienţii. instmcţiuni de funcţionare a aparaturii din dotare. pudră de talc. adaptabilitate. organizarea muncii. relaxarea pacienţilor este asigurată prin alegerea unui fond muzical adecvat formei de masaj şi personalităţii persoanei masate. corectitudine. defecţiuni ale aparaturii din dotare etc.. Programarea şedinţelor de masaj este făcută cu responsabilitate astfel încât să permită atragerea de noi pacienţi Gama de variabile: Repere temporare: zilnic. Programul de lucru este întocmit în funcţie de disponibilităţile pacienţilor cu respectarea indicaţiilor şi contraindicaţiilor. uleiuri etc. atitudini. întocmirea programului de lucru este efectuată cu respectarea resurselor de timp şi materiale alocate formei de masaj aplicată fiecărui pacient. prin starea de curăţenie în cabinetul de masaj verificată periodic pentru combaterea transmiterii infecţiilor. săptămânal. Resursele de timp şi materiale sunt identificate cu rapiditate corespunzător formei de masaj solicitată de client. PLANIFICAREA ŞEDINŢELOR DE MASAJ Planificarea şedinţelor de masaj se face prin evaluarea şi adaptarea programului de lucru. Aptitudini. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: planificare. Programul de lucru este evaluat şi adaptat în funcţie de situaţiile neprevăzute apărute. Sarcinile sunt identificate rapid prin consultarea surselor alternative de informare. Resurse materiale: creme. Programul de lucru este întocmit cu corectitudine prin eşalonarea şedinţelor de masaj şi a timpului de odihnă. La evaluare se va urmări: corectitudinea mascurului în alocarea resurselor de timp/materiale Ia întocmirea programului.mascurului de a pregăti cabinetul de masaj prin asigurarea condiţiilor ambientale si prin verificarea funcţionalităţii aparaturii din dotare s: Asigurarea condiţiilor ambientale în cabinetul de masaj se realizează prin respectarea normelor de igienă. Programul de lucru este adaptat permanent la solicitările pacienţilor. etc. rapiditate. Gama de variabile Aparatură: aparate de vibro-masaj. tensiometre Produse de masaj: creme hidratante. lenjerie curată. corectitudine. nomenclatorul produselor de masaj. Etapele de realizare a sarcinilor sunt stabilite în funcţie de formele de masaj solicitate.

. ciupituri. mână după mână.efleurajul în formă lungă.nivel mediu. La evaluare se va urmări: corectitudinea mascurului în alegerea produselor de masaj în funcţie de forma de masaj. calm. superficiale. capacitatea de acţiona cu răbdare. perpendicular etc. Efectele procedeelor de masaj somatic sunt: menţinerea stării de sănătate. Gama de variabile Procedeele principale ale masajului somatic în succesiunea lor sunt: efleuraj.vibraţii punctiforme.fricţiunea cu degetele. promptitudine. Aplicarea procedeelor de masaj somatic secundare şî derivatele lor cu perseverenţă pentru întărirea procedeelor principale de masaj somatic. pe întreg membrul. . si de efortul dozat pe întreaga perioadă de activitate prin evitarea suprasolicitării. prin aplicarea procedeelor derivate din cele principale de masaj efectuată pentru marcarea şi localizarea efectelor procedeelor principale de masaj somatic. Asocierea procedeelor principale de masaj cu cele secundare este efectuată astfel încât să asigure obţinerea efectelor scontate în starea pacientului. tehnica procedeelor de masaj principale şi secundare. Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: de anatomie şi fiziologie a aparatului locomotor . rapiditatea în semnalarea disfuncţionalităţii aparaturii. îmbunătăţirea troficităţii ţesuturilor moi ale organismului. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . stimularea circulaţiei sanguine şi limfatice. perseverenţă. pensări. palma. Aplicarea corectă conform tehnicilor specifice a fiecărui procedeu utilizat este efectuată pentru obţinerea efectelor procedeelor de masaj somatic. 1 3 . AUTOPREGĂTIREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII MASAJELOR Autopregătirea în vederea efectuării masajelor se face prin stabilirea poziţiei de lucru a maseurului în funcţie de forma de masaj aplicată.frământat circular. sunt: cernutul. de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator . tensiunile. tracţiunile. In continuare vom prezenta si celelalte trei competente specifice locului de munca pentru tehnician maseur. modul de asigurare a condiţiilor ambientale în cabinetul de masaj. deprinderi: conştiinciozitate. vibraţii. Efecte scontate: imediate. profunde etc. . . La evaluare se va urmări: îndemânarea în efectuarea procedurilor principale şi secundare de masaj somatic. etc. adaptabilitatea maseurului la aplicarea derivatelor procedeelor principale şi secundare. Procedeele secundare de masaj. presiuni. fricţiune. atitudini. în cute etc. alternant. . simultan. . scuturările. în succesiunea lor. de anatomie şi fiziologie a sistemului cardiovascular — nivel mediu.Mobilizarea metodică a mâinii este efectuată cu conştiinciozitate prin aplicarea tehnicilor specifice şi îmbunătăţită prin efectuarea de mişcări specifice fiecărei articulaţii. rulatul. de regiunea masată. îndemânare.tapotamentul tangent. pumnul. conform tehnicilor specifice. entuziasm în relaţia cu pacientul pe toată perioada desfăşurării şedinţei de masaj.presiuni în ritmul respirator.. APLICAREA MASAJULUI SOMATIC Aplicarea procedeelor principale ale masajului somatic şi derivatele lor se face cu corectitudine într-o succesiune bine precizată. prin acţiunea lor asupra ţesuturilor moi. scurtă. corectitudine. Fiecare din procedeele menţionate are un procedeu derivat şi anume: . atenţie distributivă.Procedeele derivate pentru procedeele secundare menţionate sunt: .tracţiune în axul articulaţiilor.nivel mediu. generale. pe fiecare articulaţie etc. capacitatea de decizie în situaţii neprevăzute. frământat. locale. şerpuit. alternante etc. rapiditate în luarea deciziilor. tapotament. Aptitudini. sensibilitatea mâinii. tardive.

Mâna se va mobiliza cu perseverenţă până la atingerea temperaturei corespunzătoa delucru. masaj reflexogen. Date suplimentare: indicaţii şi contraindicaţii.nivel minim.nivel minim. modul de respectare a pauzelor şi a poziţiilor de repaus.drenaj limfatic. La evaluare se va urmări: corectitudinea stabilirii tehnicilor de masaj în funcţie de scopul masajului. Gama de variabile Surse de informare: pacientul. pentru stabilirea formei de masaj adecvate. reflexogen. evaluaţi corect pentru stabilirea şi adaptarea tehnicilor de masaj. tehnica relaxării.. conştinciozitatea în examinarea regiunii de masaj. . Datele suplimentare adecvate scopului masajului sunt solicitate pacientului pentru stabilirea corectă a formei de masaj. prin analizarea stării ţesuturilor mo. creme de mâini hidratante. rapiditate. deprinderi: atenţie distributivă. şi sunt alese în funcţie de indicaţiile şi 1 4 . de întreţinere. îndemânarea în aplicarea tehnicii de mobilizării metodice a mâinii. palpare Parametrii regiunii de masat: culoarea.nivel minim. MASAJULUI TERAPEUTIC -Aplicarea masajului therapeutîc se face prin alegerea procedeelor şi formelor de masaj terapeutic selecţionate corespunzător diagnosticului pacientului. masaj terapeutic. rezistenţă la efort fizic.coriştiinciozitate. sprinderi: îndemânare.i Intensitatea tehnicilor de masaj este stabilită cu corectitudine în Regiunea de masat este examinată prin tehnici specifice de examinare a parametrîiîor regiunii de masat. trofîcitatea şi tonusul regiunii de masat.Tehnicile de masaj sunt stabilite în funcţie de forma de masaj. de anatomie şi fiziologie a aparatului locomotor .cutanate. atitudini. relaxarea membrelor superioare Ghid pentru evaluare Autopregătira în vederea efectuării masajului. Refacerea potenţialului de lucru al maseurului este obţinută prin aplicarea tehnicilor specifice. Transpiraţia mâinii este evitată prin aplicarea produselor cosmetice specifice Refacerea potenţialului de lucru al maseurului se va face prin respectarea pauzelor dintre şedinţele de masaj. corectitudine.. Produse cosmetice: pudră. examinarea parametrilor regiunii de masaj. zonal) Tehnici specifice de examinare: vizual. Scopul masajului este: igienic (calmant sau stimulant).. STABILIREA TEHNICILOR SI FORMELOR PE MASAJ Se iidentifică formele de masaj. La evaluare se va urmări: corectitudinea în alegerea poziţiei de lucru adecvată formei de masaj. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Tehnici de masaj Aptitudini. cu rapiditate prin consultarea surselor de informare: vârsta şi starea de sănătate a pacientului. forma. rapiditate în luarea deciziilor. Tehnici specifice de relaxare: poziţii de odihnă. alte afecţiuni Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: de anatomie şi fiziologie a pielii . prescripţiile medicale. APLICAREA. reglarea respiraţiei. de anatomie şi fiziologie a ţesutului subcutanat . examinate prin palpare. promptitudine. conştiinciozitate. terapeutic (drenaj limfatic. volumul regiunii de masat examinate vizual. promptitudine. Gama de variabile Tehnici specifice de masaj: masaj somatic. dezinfectante . Timpul de odihnă planificat este respectat pentru menţinerea condiţiei fizice pe durata întregii zile de lucru.

Examinarea segmentului afectat este efectuată pentru aprecia corect modificările circulaţiei limfatice. APLICAREA DRENAJULUI LIMFATIC Aplicarea procedeelor specifice drenajului limfatic constă in : .eu corectitudine. presiuni. Tehnicile complementare de masaj terapeutic sunt: cyriax. perseverenţă pe regiunea afectată pentru obţinerea efectelor corespunzătoare şi cu respectarea duratei prescrise de medic . fiziologie omului . atenţie distributivă. .efleurajul sacadat pe membre. fricţiune. tracţiuni şi scuturări la nivelul articulaţiilor. Knapp. capacitatea de acţiona cu respect. Semnele clinice apărate în timpul/în urma efectuării masajului sunt: modificarea pulsului. corectitudine.Modificările circulaţiei limfatice sunt apreciate cu corectitudine prin urmărirea permanentă a stării generale de sănătate a pacientului. localizarea edemului şi volumul ganglionilor 1 5 . La evaluare se va urmări: nivelul teoretic al cunoştinţelor. îmbunătăţirea mobilităţii articulare. răbdare în relaţia cu pacientul pe toată perioada efectuării masajului terapeutic. Examinarea segmentului afectat cuprinde: aspectul tegumentelor. precizia efectuării masajului.Aplicarea procedeelor de masaj therapeutic se face conform tehnicilor fundamentale şi complementare. Gama de variabile Circulaţia limfatică a organismului: convergentă spre ganglionii limfatici din regiunea cefei şi gâtului. Procedeele de masaj sunt adaptate cu rapiditate la situaţiile neprevăzute semnalate de pacient. rapiditate în luarea deciziilor. contraindicatiile pe care le prezintă pacientul în alegerea formei de masaj. modificarea ritmului respirator.presiuni şi împingeri pe vasele limfatice ale membrelor şi trunchiului de la regiunile proximale spre cele distale şi invers. Aptitudini. promptitudine. . -Adaptarea procedeelor drenajului limfatic este efectuată permanent corespunzător modificării stării ganglionilor limfatici şi a tulburărilor circulaţiei limfatice.Reglarea circulaţiei limfatice a organismului şi eliberarea limfei din ganglioni sunt efectuate prin aplicarea corectă a procedeelor specifice drenajului limfatic. Aprecierea modificărilor circulaţiei limfatice . perspicacitatea de a sesiza rapid modificările survenite în comportamentul pacientului. modificarea coloraţiei şi temperaturii pielii. deprinderi: conştiinciozitate.Anatomie. Modificările survenite în starea pacientului sunt identificate prin păstrarea unui dialog permanent cu acesta pe toată durata efectuării masajului.Efectele favorabile ale aplicării drenajului limfatic sunt evaluate. mobilitatea mâinii. Bowtech Regiunea afectată pe care se aplică masajul cuprinde organul afectat şi zonele metemerice Efecte corespunzătoare: relaxare musculară locală şl îmbunătăţirea organului afectat. -. . Ghid pentru evaluare: Cunoştinţe: . precizie. urmărindu-se permanent involuţia edemelor şi a îmbunătăţirii elasticităţii ţesuturilor.pompajul pe ganglionii limfatici. Vogler. atitudini. vibraţii. Gama de variabile Tehnicile fundamentale de masaj terapeutic sunt: efleuraj. capacitatea de selecţionare a procedurilor de masaj în concordanţă cu prescripţiile medicale. Procedeele de drenaj limfatic sunt stabilite/ adaptate în funcţie de diagnosticul pacientului. calm. . siguranţă de sine.Adaptarea procedeelor de masaj therapeutic corespunzător afecţiunii pacientului. . Intensitatea şi durata procedeelor este adaptată cu promptitudine la apariţia unor semne clinice subiective sau obiective. prescripţiile medicale sunt respectate cu stricteţe. axială şi inghinală şi regiunea poplitee pentru membrele inferioare Procedeele specifice drenajului limfatic sunt: .Procedeele specifice drenajului limfatic sunt identificate prin determinarea şi distribuţia circulaţiei limfatice în organism . forme uşoare de frământat şi tapotament. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR .. supleţe.

. căile nervoase de sensibilitate) nivel minim. corectitudinea maseurului în pregătirea metodică a acestuia şi aclientului. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . promptitudine.torace. atitudini. atenţie distributivă.Identificarea zonelor reflexogene prin evaluarea morfologică şi funcţională a piciorului şi mâinii pacientului prin identificarea zonelor reflexogene cu rapiditate pentru stabilirea tehnicilor de masaj» prin aplicarea procedeelor de masaj reflexogen pe zonele corespondente fiecărui organ sau sistem al corpului omenesc prin utilizarea procedeelor principale de masaj. dispuse pe trei regiuni: . . corectitudinea aplicării procedeelor de drenaj limfatic. deprinderi: conştiinciozitate. La evaluare se va urmări: gradul de însuşire a cunoştinţelor de anatomie» fiziologie şi fiziopatologie a circulaţiei limfei şi ganglionilor limfatici.efleuraj simplu şi efleuraj asociat cu presiune. Zonele reflexogene. corectitudine. precizie. calm. de fiziologie a sistemului nervos (reflex. Aptitudini. atitudini. abdomen şi membre superioare. corectitudinea în aprecierea stării generale şi locale a pacientului APLICAREA MASAJULUI REFLEXQGEN Aplicarea masajului reflexogen consta in aplicarea procedeelor pregătitoare şedinţei de masaj reflexogen conform tehnicilor specifice astfel: -Autopregătirea specială a mâinii este obţinută prin procedee speciale de mobilizare articulară şi încărcare energetică şi pregătirea pacientului cu corectitudine prin masarea feţei dorsale şi plantare a piciorului cu ajutorul produselor de masaj. limfatici şi a segmentelor corpului. . Ghid pentru evaluare Cunoştinţe anatomie şi biomecanica piciorului şi mâinii. urmărindu-se permanent reducerea tulburărilor funcţionale a pacientului.cap şi gât . mobilitatea şi supleţea mâinii.. Procedeele de masaj reflexogen sunt aplicate cu perseverenţă până la ameliorarea / dispariţia durerii pe zona specifică reflexă. atenţie distributivă. corectitudine.vibraţie punetifortnă simplă şi asociată cu efleuraj şi presiune. meridianele energetice ale corpului şi zonele reflexogene ale piciorului şi mâinii.fricţiune executată concentric şi excentric simplă şi asociată cu presiune. mobilitatea şi sensibilitatea mâinii. modul de aplicare corectă a masajului reflexogen. rapiditate în luarea deciziilor. precizie. deprinderi: conştiinciozitate rapiditate în luarea deciziilor. Gama de variabile Tehnicile specifice masajului reflexogen sunt: .pe oasele tarsiene.nivel avansat. La evaluare se va urmări: siguranţa în stabilirea zonei reflexogene de masat. procedee de drenaj limfatic. . . Aptitudini.pe regiunea degetelor şi articulaţiilor metatarsofalangiene (faţa dorsală şi palentară a piciorului). capacitatea de acţiona cu respect. Efectele favorabile ale aplicării masajului reflexogen sunt evaluate. răbdare în relaţia cu pacientul pe toată perioada aplicării masajului reflexogen. gleznă şi 1/3 inferior al gambei Zonele reflexogene ale mâinii sunt dispuse în mod asemănător celor de la picior. perseverenţă. promptitudine. 1 6 . Ghid pentru evaluare Cunoştinţe: circulaţia limfatică şi structura ganglionilor limfatici .bazin şi membre inferioare . Produse de masaj folosite la aplicarea masajului reflexogen: unguente obişnuite. . Indicaţii şi contraindicaţii la aplicarea drenajului limfatic.

grosimea pielii este de numai 0. esenţiale pentru o buna funcţionare a organismului uman. ci variază între câţiva milimetri (pielea de pe călcâie.epidermul. Pielea este alcătuită din trei nivele : . aceasta nu este uniformă. regeneratoare ale epidermei. . Pielea are o suprafaţă între 1. Printre altele.5. . constituind un înveliş protector al corpului împotriva mediului extern. Pielea este constituită din 70% apă. Pielea îndeplineşte un rol important în menţinerea sănătăţii.stratul cornos .stimulii chimici: grăsimea care acoperă suprafaţa pielii o protejează de anumite lichide şi soluţii chimice.epiderma (Epidermis) .format din celule epiteliale. cât şi modurile de a le remedia. avascular. lipide.dermul. schimburi de substanţe cu mediul şi funcţie imunologică. străbătut de fire de păr. astfel că la frig vasele sangvine se contractă. Epidermul nu este vascularizat. al cărui pH normal variază între 4. de aceea. pentru a se descoperi atât cauzele îmbătrânirii. Pielea protejează organismul împotriva factorilor externi printre care se numără: . genunchi sau coate) şi câteva zecimi de milimetri (pielea de pe faţă .microorganismele: glandele sebacee şi sudoripare produc un ecran protector acid.zona formatăa din celule moarte şi turtite. Pielea este organ de simţ care recepţionează senzaţiile de durere. Epiderma este un epiteliu stratificat cornos. având o serie de mecanisme de adaptare la mediu. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . elemente minerale. STRUCTURA ŞI CARACTERISTICILE PIELII Structura pielii a fost analizată până în cele mai mici detalii. ci este hrănit cu ajutorul lichidului limfatic .2 şi 5.6. În ceea ce priveşte grosimea pielii. . Pielea indeplineste o serie de alte funcţii. În jurul ochilor. format din două straturi: . Acest scut protector acid îndepărtează microorganismele. .hipoderma (Subcutis) EPIPERMA . inclusiv arsura şi pruritul.3 mm. .1. PIELEA Pielea nu reprezintă doar doar învelişul exterior al corpului. este nevoie de o îngrijire specială. care preferă un mediu slab alcalin..5 . canale excretoare ale glandelor sudoripare şi de terminaţii nervoase 1 7 . stimulii termici. Pielea protejează organismul împotriva factorilor interni. reglează şi menţine temperatura corpului. vaporii de aer etc. Pielea reprezintă o cale de administrare a medicamentelor şi cosmeticelor. periferic al pielii.un lichid interstiţial care transportă substanţe nutritive şi energizante de care au nevoie celulele epidermei.hipodermul. aminoacizi şi vitamine.stimulii mecanici.derma (Dermis sau Corium) . suportând cel mai bine pH-ul 5. cum ar fi presiunea. Pielea externă are 3 straturi principale: . substanţe organice enzime şi vitamine. CAPITOLUL II NOŢIUNI DE BAZĂ DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIA OMULUI 2. Pielea îndeplineşte şi funcţia de homeostezie (echilibru interior).este nivelul exterior. la frig şi la cald.2 m2 şi îndeplineşte multiple funcţii în organism.«tenul» sau de pe tâmple). lichidul limfatic conţine proteine.

Stratum basale.depozitarea apei.. aceasta fiind îndeplinit de receptori. muşchi. Sunt situate în epidermă. Fibrele de colagen asigură suportul şi protecţia fibrelor de elastină. . nervi şi vase de sânge. În derm se întâlnesc două substanţe fundamentale. pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin evaporarea apei din sudoare. la animale.protecţie împotriva frigului. libere. din vase de sînge şi nervi. dureroase. dispuse în formă de reţea. este alimentat în permanenţă cu sânge. la o expunere extremă la aceste radiaţii se poate produce cancerul de piele. radiaţii).este alcătuită din ţesut adipos şi ţesut conjunctiv. celule nervoase senzitive (la presiune). Terminaţiile nervoase libere recepţionează excitaţiile tactile. motiv pentru care pielea se întinde şi se destinde.Stratum granulosum . tracţiuni şi deformaţii. are un ţesut conjunctiv şi este format dintr-o reţea de fibre elastice. a carbohidraţilor şi a mineralelor. . termice. muşchi netezi şi vase de sânge. . Sunt situate în toate straturile pielii. având următoarele straturi de celule aplatizate prevăzută cu pori: . având în structura sa ţesut conjunctiv. se adaptează lent şi parţial. absorbirea radiaţiilor se realizează prin pigmentul din piele melanină. colagenul şi elastina. iar pentru reglarea temperaturii. FUNCŢIILE PIELII Pielea prezinta urmatoarele functii: . Funcţiile de bază ale hipodermului sunt: . Pigmentul pielii se numeşte melanină HIPODERMA . . Fibrele de elastină determină elasticitatea pielii. la om stratul cornos stratum corneum absoarbe şi reflectă circa 50% din radiaţii. DERMA . Sunt mai numeroşi la nivelul mâinilor şi feţei (în dermă). producând bronzarea pielii. Corpusculii Pacîni(P) sunt stimulaţi de mişcări slabe.Stratum corneum . Derma este alcătuită din ţesut conjunctiv. Se găsesc la nivelul papilelor dermice. Corpusculii Meissner(M) sunt stimulaţi de atingeri fine. Sunt situaţi în hipoderm. la o temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale. bogat în vase capilare care asigură irigarea cu sânge a pielii. Sunt situaţi în derm şi hipoderm. glande sudoripare şi sebacee.pielea ca rezervor de celule embrionare (chirurgie în transplant).03 . Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice. 1 8 . foliculi piloşi (rădăcinile firelor de păr).funcţia de apărare.05 mm. împiedică pătrunderea unor agenţi patogeni în organism (bacterii.protecţie faţă de stimulii mecanici. Cropusculii Krause(K) recepţionează excitaţiile pentru senzaţia de rece. a grăsimilor. substanţe toxice. tendoane şi articulaţii. presionale şi vibratorii. stabilind extensibilitatea pielii.evidenţierea formei corpului.menţinerea fermităţii pielii. -funcţia imunologică a pielii este realizată de celulele Mingerhans din piele. -funcţia termoregulatoare la menţinerea unei temperaturi constante a corpului. galben. . brun. adipos. roz Hipoderma face trecerea de la piele la straturile musculare.Stratum lucidum . Corpusculîi Ruffini(R) recepţionează excitaţiile pentru senzaţia de cald. rapide şi de intensitate mică.0. pielea având aspectul de piele de găină. -funcţia de apărare faţă de razele ultraviolete. Are o grosime între 0. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . -funcţia de organ de simţ este una din funcţiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător. firele de păr prin Musculus corector pili se zbârlesc. această funcţie e realizată de blană sau pene.Stratum spinosum .se află sub epidermă. Hipodermul este colorat de diverşi pigmenţi cu culorile: alb. vase de sânge şi nervi.

cu rolul de a recepţiona excitaţiile tactile. determinate de digestia greoaie. furunculoza. urticarie etc. Problemele pielii trebuie rezolvate prin îngrijiri externe (masaj). Sebumul este constituit din celule glandulare care au suferit o transformare grasă. sfârcul mamelonului. . . acneea.corpusculii Meissner se găsesc în ţesutul conjunctiv al papilelor dermice din pulpa degetelor şi dermul mucoasei bucale. uleiurilor volatile. .pielea mixtă (parţial grasă . există o multitudine de tulburări ale organismului care au influenţă negativă asupra pielii. ci şi în cel al mucoasei conjunctive şi bucale. între altele. au o formă cilindrică sau sferoidală şi produc sebumul. buna sau proasta funcţionare a organelor digestive. Erupţiile ce se ivesc pe piele. aproximativ 0. Pielea sau tegumenul este un organ conjunctivo epitelial care acoperă corpul în întregime şi care se continuă cu mucoasele la nivelul orificiilor naturale ale organismului. cu are rol de protecţie. iar ficatul supus la un efort prea mare. Pielea ca analizator cutanat este alcătuită dintr-un segment periferic. şanţurile naturale ale feţei se adâncesc. ridurile se înmulţesc. Grosimea pileii variază în raport cu sexul. reprezentat de căile sensibilităţii tactile. . stomacul fiind prea încărcat. Unele alimente pot determina stări alergice care se reflectă prin apariţia de eczeme.5 mm.de durere (fiind până la 200cm2). MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . .parţial uscată) este pielea caracteristică bolnavilor de ficat. se divide şi în permanenţă stratul cornos se descuamează continuu. poate determina uscăciunea buzelor şi descuamarea pielii. electroliţilor.. al organelor genitale feminine şi în mamelon. Fibrele nervoase senzitive libere din derm ca şi precedentele sunt firişoare nervoase care se formează din arboraţii dispuse în papilele dermice şi în jurul vaselor din derm şi recepţionează excitaţiile tactile fine.erupţii pe suprafaţa pielii. Pielea capătă un aspect de culoare gri.5 mp. vârsta şi regiunea de pe corp. Orificiile foliculare reprezintă totodată şi locul unde se petrece absorbţia percu-tanată a apei. iar în cea a pleoapelor. RECEPTORII CUTANAŢI Receptorii cutanţi s reprezentaţi de fibrele nervoase senzitive de la nivelul pielii (dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni şi din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni): Fibrele nervoase senzitive de la nivelul pielii sunt: libere şi încapsulate: Fibrele nervoase senzitive libere sau terminaţiile libere se găsesc atât în epiderm cât şi în derm. iar greutatea ei poate atinge până la 18 kg. un segment de conducere. dar şi prin menţinerea unei bune stări de sănatate fizică şi mentală Toate tipurile de piele reflectă. cu foliculi piloşi (fire de păr) şi glande sudoripare (pori). Diferitele afecţiuni ale pielii sunt de multe ori legate de stările patologice ale unor organe.corpusculii Krause se găsesc nu numai în dermul pielii. Elasticitatea şi tonusul pielii sunt diminuate. Pielea are o suprafaţă neregulată. . . -termoreceptorii (corpusculii Krause). Lipsa unor vitamine din alimentaţie. reprezentat de receptorii din piele. La omul de talie mijloce suprafaţa pielii este de aproximativ 1. constituie un semnal de alarmă pentru îngrijirea sănătăţii. In afara bolilor de piele cum ar fi tulburările de pigmentaţie. după cum orice dereglare a sănătăţii se repercutează şi asupra pielii si tenului. iar trăsăturile feţei tind să se schimbe cu înaintarea în vârstă. organele genitale externe (corpusculii Meissner). iritarea şi congestionarea tenului.şi regenrerează Descuamarea nu se face în mod omogen cu trecerea timpului.receptorii la întindere (corpusculii Ruffini).receptorii tactili sunt mai deşi la buze. Pielea este unul din cel mai mare organ al corpului (cca 10%) care se regenerează. Fibrele nervoase senzitive încapsulate sunt formaţiuni conjunctivo-nervoase care se găsesc în derm şi hipoderm şi care poartă numele de corpusculi senzitivi: . Atât în regiunea palmelor cât şi în cea plantară. grosimea pielii ajunge la circa 4 mm. reprezentat de zona de proiecţie a sensibilităţii pe scoarţa cerebrală. al limbii. cu pliuri sau cute. herpesul buzelor şi chiar apariţia coşurilor pot fi determinate de proastă functionare a intestinului gros (constipaţie). degete. termice şi dureroase şi dintr-un segment central. vizibile cu ochiul liber.Pielea uscată se datorează şi unei defectuoase funcţionări a ficatului şi intestinului. limbă. depresiune (corpusculul Vater-Pacini). în special a vitaminei A. determinate şi de o proastă asimilare a proteinelor. 1 9 . medicamentelor.

cuprind trei porţiuni: • porţiunea glomerulară sau secretoare se află în profunzimea dennului sau în hipoderm. Funcţia de termoreglare asigură menţinerea temperaturii corpului în limitele fiziologice. Sensibilitatea termică este determinată de excitanţii termici. respectiv a energiei radiante solare şi îndeosebi împotriva radiaţiilor ultraviolete. Peretele tubului se compune din celule glandulare şi mioepiteliale. electrici. 2 0 . prin stratul de grăsime din hipoderm. Aceştia sunt stimuli capabili să producă influenţe dăunătoare asupra organismului. termici şi microbieni prin structura sa rezistentă. • porţiunea dreaptă sau canalul sudoripar străbate toată grosimea hipodermului şi a dermului. ele sunt glande de tip tubuloacinos. Acinii glandulari secretă laptele. Receptorii pentru senzaţia de rece sunt mai numeroşi decât receptorii pentru senzaţia de cald. Calitatea de rece este recepţionată de corpusculii Krause. Astfel. care din punct de vedere cantitativ. cât mai ales prin prezenţa melaninei din celulele pigmentare din epiderm. care ajută pielea să protejeze ţesuturile . Existenţa în stratul cornos a keratinei (proteină care se caracterizează prin marea sa rezistenţă faţă de acizi. De aici şi subîmpărţirea acesteia în sensibilitate de atingere sau de contact şi sensibilitate la apăsare sau presiune. termici) • agenţi chimici (acizi. Funcţia pielii ca organ de simţ: Sensibilitatea tactilă este determinată de excitanţii mecanici care acţionează prin atingere sau tact şi prin apăsare sau presiune. respectiv de dendritele neuronilor din ganglionii spinali. devine impermeabilă pentru microorganisme. dar mai ales în cele care prezintă un metabolism foarte intens. baze. El se deschide oblic la suprafaţa pielii pritr-un orificiu numit por. Pielea protejează întregul organism împotriva agenţilor mecanici. ajută pielea să protejeze ţesuturile subiacente de acţiunea agenţilor chimici Protecţia împotriva agenţilor actiniei. lipsite de teaca de mielină. Glandele sudoripare sunt glande tubuloase simple. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Sensibilitatea dureroasă este determinată de excitanţii algici sau nociceptivi. Funcţia de excreţie: Alături de rinichi şi tubul digestiv. chimici. Lumenul acestui traiect este limitat de două trei rânduri de celule epidermice dispuse concentric. • porţiunea în spirală sau traiectul sudoripar se află în grosimea epidermului. se realizează atât prin prezenţa keratinei din stratul cornos. Senzaţia de durere poate fi determinată de orice agent brutal care produce leziuni sau distrugeri ale ţesutului: • agenţi fizici (mecanici. în condiţii obişnuite de temperatură este de aproximativ 200 ml în 24 de ore. Protecţia împotriva agenţilor biologici se realizează şi prin descuamarea continuă a epidermului. Glandele sudorale se află sub controlul sistemului nervos simpatic şi parasimpatie a căror excitaţie determină şi declanşează secreţia sudorală. Funcţia de protecţie . prin fibrele conjunctive şi elastice din derm.. baze şi enzime). Produsul de secreţie al acestor glande este sudoarea. ficatul. săruri) • agenţi biologici (toxine microbiene) Receptorii de durere sunt reprezentaţi de terminaţiile nervoase libere. şi anume de temperatura înconjurătoare sau aceea a corpurilor cu care pielea intră în contact. Pielea. pe o suprafaţă de l cm2 se găsesc circa 12 puncte sensibile la rece fi numai 1-2 puncte sensibile la cald. care împiedică multiplicarea microbilor şi a paraziţilor vegetali. ca de exemplu. Glandele mamare intră în constituţia mamelelor. Producerea de căldură are loc în toate ţesutunle şi organele. pielea intervine în excreţia diferitelor substanţe din organism prin intermediul glandelor sudoripare. iar cea de căldură de corpusculii Ruffini. Din punct de vedere structural. ca anexe ale organelor sexuale feminine. Această constantă reprezintă un echilibru între producerea de căldură şi pierderea de căldură. Aceste terminaţii se găsesc în derm şi în stratul mucos al epidermului. ca şi prin pelicula acidă de la suprafaţa pielii. prin stratul ei cornos. este încolăcită şi este terminată în fund de sac. la care se adugă şi acţiunea uşor bactericidă a sebumului.

cel mai deosebit interes pentru cosmetică. pielea reprezintă organul principal al schimbului de căldură dintre organism şi mediul exterior.1. Muşchiul masticator este situat orizontal cu extremitatea anterioară fixată pe pielea şi mucoasa comisurii bucale. Dintre acestea. Este cel mai puternic muşchi pielos. o mare cantitate de sânge de rezervă din piele este aruncată în circulaţie datorită fenomenului de vasoconstricţie arterială şi capilară de la nivelul pielii. Muschiul sprâncenos participă la exprimarea durerii. Muşchiul ridicător al buzei superioare se află lateral faţă de acesta. La nivelul nasului intâlnim doi muşchi dar destul de slab dezvoltaţi:muşchiul nazal şi muşchiul depresor al septului. şi anume hipodermul. Muşchiul orbicular al gurii se află în jurul gurii.2. în plâns. se află între muşchiul sprâncenos şi rădăcina nasului. Muşchiul orbicular al gurii contribuie la închiderea şi deschiderea gurii. terminându-se pe aripa nasului. 2. deoarece una din cele două inserţii (capete) este fixată pe piele. dar mai ales din transformarea glucidelor în lipide. permiţând exteriorizarea stărilor psihice. culoarea ochilor. 2 1 . mâniei. si mai poate intevini în emoţii dureroase. Muşchii orbiculari se află în grosimea pleoapei şi la nivelul orbitei ochiului. Mimica reprezintă aspectul dinamic al feţei. comprimă orificiul nazal prin porţiunea sa transversală. muşchii mimicii se contractă. MUŞCHII FEŢEI ŞI CORPULUI 2. forma pleoapelor. Muşchiul piramidal. se află în spatele nasului.). de calităţile pielii şi părului. Contractarea acestui muşchi exprimă ameninţare. şanţurile feţei (nazolabial. Absorbţia acestora se face îndeosebi prin orificiile pilosebacee şi sudoripare. având două porţiuni: marginală şi centrală (labială). iar prin porţiunea alară dilată nările. Pielea nu este numai un rezervor de grăsime. Muşchiul nazal acţionează astfel: trage vârful nasului în jos şi. intervenind. superficiali. în contrast cu fizionomia care reprezintă înfăţişarea statică. O mare cantitate de sânge se află în vasele din stratul papilar şi în hipoderm. Muşchiul sprâncenos se află sub muşchiul orbicular al ochiului. în râs. la nivelul părţii inferioare a frunţii. de repaus a feţei şi este în funcţie de aspectul craniului. alături de alţi muşchi. Muşchiul depresor al sprâncenei. coboară sprânceana şi netezeşte pielea frunţii (contrar frontalului). Muşchiul masticator se află lateral faţă de cavitatea bucală în grosimea obrajilor. Sub acţiunea sistemului nervos. se află între ridicătorul buzei superioare şi zigomaticul mare. Muşchii mimicii au volum mic şi forţă redusă. mentolabial. muşchii pieloşi. împreună cu alţi muşchi. Când organismul are nevoie urgentă de o redistribuire a acestui important element în favoarea altor organe de importanţă vitală. el acţionând în mimică. şi reprezintă o importantă rezervă energetică pentru organism. care trage în sus buza superioară. ci şi de sânge. mărimea fantei palpebrale. Muşchii mimicii mai sunt numiţi şi muşchii pieloşi. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . grosimea. este un muşchi circular. apăsând asupra aripii nasului. prezintă muşchii mimicii care se află aşezaţi în jurul orificiilor feţei.. la contracţia acestui muşchi se coboară sprânceana. sunt de formă circulară. Funcţia de absorbţie sau permeabilitatea pielii este deosebit de importantă pentru anumite substanţe medicamentoase. submental etc. Pierderea de căldură se efectuează la suprafaţa pielii şi a membranei alveo-capilare a plămânilor.2. muşchii masticatori. terminându-se la nivelul buzei superioare. forma nasului. în râs. nerăbdării şi gândirii profunde. Muşchiul ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului (ridicătorul comun) se află în şanţul dintre nas şi obraz. Dintre toţi muşchii capului. MUŞCHII FEŢEI: Muşchii mimicii. în plâns. reprezintă locul de depozitare al grăsimilor de rezervă ce provin din grăsimile alimentare. Funcţia de depozit al pielii. Muşchiul zigomaticul mic .

Muşchiul ridicător al unghiului gurii. muşchiul platisma sau pielosul gâtului. Muşchiul mentonier (mental). Muşchii regiunii antero-laterale şi muşchii regiunii posterioare se află amplasaţi pe gât . Intre cei doi muşchi mentali poate lua naştere foseta (gropiţa) bărbiei. La unele persoane cu "gropiţe". Muşchiul triunghiularul al buzelor (muşchiul coborâtor al unghiului gurii) este fixat pe mandibulă şi pe pielea comisurii bucale. Pe partea antero-laterală a gâtului. Fig 1 Muschii fetei 2 2 . se află sub coborâtorul buzei inferioare. ca un trapez care se întinde de la baza maxilarului inferior până la umăr şi claviculă. se află singurul muşchi al mimicii. se află lateral sub zigomaticul mic. dezvoltat. este inserat pe osul zigomatic. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . imediat sub piele. în fosa canină. are rol de a trage comisura gurii în sus.(foseta râsului) muşchiul rizorius este foarte slab. care trece peste muşchiul masticator ajungând la comisura gurii. Muşchiul zigomaticului mare este cel mai important muşchi al râsului.. Participă la mecanismul respiraţiei. si are rolul de a ridica vârful bărbiei şi împinge înainte buza inferioară.

Muşchiul semi-tendinos şi semi-membranos aduce coapsa înăuntru. Muşchiul triceps sural flectează laba piciorului pe gambă în articulaţia gleznei. coboară braţul. Muşchii gambei. Muşchiul marele dorsal face rotaţia braţului înăuntru şi proiecţia înapoi. MUŞCHII CORPULUI Muşchiul sterno-cleido-mastoidian. vastul lateral şi vastul intermediar. când braţul este imobilizat ridică cutia toracică. Tendoanele lor inferioare se alătură şi formează tendonul lui Achile inserat în calcaneu. ridică corpul pe vârfuri. contractându-se de ambele părţi. ridică pe cea posterioară. 3. sărituri. Muşchiul dinţatul anterior ridică cutia toracică în inspiraţia forţată. Tendonul cvadricepsului femural reprezintă inserţia comună a celor patru capete de origine pe tuberozitatea tibiei. Cel mai însemnat şi mai puternic este tri-cepsul format de muşchii gambei care se fixează pe femur şi muşchiul solar care se află dedesubtul lor.. face extensia antebraţului pe braţ în articulaţia cotului. numit tendonul rotulian. deoarece în grosimea lui se află rotula. Muşchiul deltoid face abducţia braţului. 2. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Muşchiul oblicul extern al abdomenului apleacă trunchiul înainte şi-l răsuceşte. Muşchii posteriori ai trunchiului şi ai membrelor Extensorii braţului Muşchiul trapez este cel care apropie omoplatul de coloana vertebrală. Muşchiul drept abdominal îndoaie trunchiul înainte şi coboară cutia toracică. are patru capete de origine. în articulaţia genunchiului şi întoarce gamba înăuntru. contractându-se numai într-o parte. Muşchiul croitor flectează gamba pe coapsă. Muşchiul tricepsul brahial proiectează omoplatul înainte. care. Aceşti muşchi acţionează asupra gambei în mers. Muşchiul tibial anterior întinde laba piciorului pe gambă în articulaţia gleznei. întoarce capul lateral aplecându-l pe partea muşchiului contractat. SISTEMUL MUSCULAR MUŞCHII VISCERALI Muşchii viscerali intră în structura următoarelor organe: • miocard • pereţii vaselor sanguine • tubul digestiv • căile aeriene (trahee. muşchiul marelui pectoral. bronhii) • căile biliare • căile extrahepatice • căile pancreatice • capsula splenică • căile urinare extrarenale 2 3 . Muşchiul marele fesier răsuceşte coapsa în afară. fugă. Muşchiul bicepsul brahial flectează antebraţul pe braţ. Muşchiul bicepsul femural îndoaie gamba pe coapsă în articulaţia genunchiului. vastul medial. producând extensia gambei pe coapsă. Muşchiul marele dorsal face rotaţia braţului.2. Muşchiul splenius participă la mişcările capului. aducându-l înainte. cu rol important în statică şi în mers.2. apleacă capul înainte. şi anume dreptul femural. Pectoralul. respectiv coboară partea anterioară a labei piciorului. Muşchiul cvadricepsul femural.

în structura căruia intră ţesutul nodal. precum şi mişcarea. capabil să elaboreze şi să conducă stimulii care declanşează contracţiile ritmice ale inimii. care intră în constituţia celorlalte organe precizate. FORMA MUŞCHILOR SOMATICI în general.este acela cjîre se leagă de osul care rămâne fix în timpul contracţiei muşcluului r . Sistemul nen'os intervine doar în reglarea şi adaptarea activităţii lor. ei posedând un automatism. Muşchii viscerali au un rol foarte important în fiziologia organelor interne.. muşchii somatici se clasifică în felul următor: • muşchi lungi • muşchi laţi • muşchi scurţi • muşchi circulari 2 4 . Capetele pot fi şi ele de două feluri: • capăt de origine . extrarenale. a vezicii urinare MUŞCHII SOMATICI Muşchii somatici intră în structura aparatului locomotor. După numărul capelelor de inserţie. existând tendoane cilindrice. Muşchii somatici sunt alcătuiţi din ţesut muscular striat şi se deosebesc de muşchii viscerali nu numai din punct de vedere morfologic dar şi funcţional: • au contracţii rapide • au rezistenţă mai mică la oboseală . fiind supusă voinţei. elementele pasive fiind reprezentate de oase. muşchii viscerali nu sunt comandaţi direct de sistemul nervos central. rezistenţă la oboseală. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . • capăt de inserţie . Tendoanele sunt piese intermediare prin care muşchii se prind de oase. turtite şi late. muşchiul somatic este format dintr-un corp numit pântec şi două extremităţi numite capete care se prelungesc prin tendoane. Rolul principal al muşchilor somatici constă în menţinerea poziţiei corpului şi a segmentelor sale printr-o contracţie permanentă (tonică). Există în componenţa lui două categorii de muşchi: viscerali şi somatici. Muşchii viscerali sunt alcătuiţi din ţesut muscular neted. constituind elemente active ale acestuia. ce intră în constituţia Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organismul uman. miocardului şi tot ţesut muscular neted. Forma tendoanelor poate fi variată. muşchii somatici pot fi: • cu un singur capăt de inserţie • cu două capete de inserţie (biceps) • cu trei capete de inserţie (triceps) • cu patru capete de inserţie (cvadriceps) După dimensiunile şi după direcţia fibrelor lor. Acest gen de muşchi se caracterizează din punct de vedere funcţional prin contracţii lente. deplasarea în spaţiu a corpului prin contracţii rapide. care se efectuează sub stricta influenţă a impulsurilor venite de la sistemul nervos central.este acela care se leagă de osul mobil ce se deplasează în timpul contracţiei muşchiului Capătul de origine şi capătul de inserţie se pot schimba între ele în funcţia de mişcarea care se execută. după cum urmează: • activitatea de pompă a inimii şi prin aceasta întreaga circulaţie a sângelui • activitatea motorie a tubului digestiv şi a glandelor anexe acestuia • activitatea motorie a căilor aeriene • actvitatea motorie a căilor renale. putând susţine multă vreme starea de contracţie şi putând dezvolta o forţă mai mare.•activitatea lor este comandată de sistemul nervos central. acestea din urmă numindu-se aponevroze. Un mare grad de automatism îl manifestă muşchiul cardiac. Spre deosebire de muşchii somatici. originea devenind inserţie şi invers. Din această cauză mai sunt denumiţi şi muşchi voluntari. De aceea ei se mai numesc şi muşchi involuntari.

în general. prin contracţia lor. • muşchiul maseter are forma dreptunghiulară.. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . i MUŞCHII MASTICATORI Muşchii masticatori imprimă mandibulei. Ei sunt fusiformi. iar cele două extremităţi. Aceasta acoperă calota. Muşchiul frontal încreţeşte fruntea şi ridică sprâncenele şi pielea de pe ba/. ei sunt consideraţi muşchi de efort. cu rolul de a închide pleoapele şi a răspândi lacrimile pe suprafaţa globului ocular •* . prin intermediul acesteia. uteral). deoarece se găsesc în regiuni în care se efectuează mişcări reduse şi în care este necesară o forţă musculară mare. de împingere înainte şi lateral. Majoritatea extremităţilor sunt muşchi lungi. Muşchii laţi au grosimea mult mai mică decât celelalte dimensiuni. ceea ce face ca revenirea lor la poziţia iniţială să se desfăşoare lent. muşchiul temporal) Majoritatea muşchilor trunchiului sunt muşchi laţi. care se fixează pe linia nucală superioară. Muşchii lungi au lugimca mai mare decât lăţimea şi grosimea. cu rol constrictor şi dilatator al nannelor • muşchii auriculari aflaţi în jurul orificiului auditiv extern care se insera pe pavilionul urechii • muşchiul sprâncenos corugotor care încreţeşte pielea acestei regiuni • muşchiul frontal dispus de la marginea orbitală superioară în sus. iar mişcările provocate sunt ample. subţiate. Ei sunt muşchi subţiri situaţi sub piele. are originea în fosa pterigoidiană şi 2 5 . El arc originea pe oasele din partea laterală a capului. cu originea pe arcada zigomatică şi se insera pe faţa laterală a ramurii mandibulei. care se continuă cu aponevroza craniană. (de exemplu muşchii mtcrvertebrali) Muşchii circulari se caracterizează pnn dispoziţia circulară sau semicirculară a fibrelor şi fasciculelor musculare care-i alcătuiesc. mişcări de ridicare. Din punct de vedere funcţional. PRINCIPALELE GRUPE DE MUŞCHI SOMATICI MUŞCHII MIMICII Au funcţia de a exterioriza diversele stări psihice legate de activitatea nervoasă superioară a encefalului. Ei sunt lame lari. vezical. aceşti muşchi se prind cu un capăt de stratul profund al pielii şi cu celălalt capăt pe unul din oasele masivului facial. muşchiul deltoid) • patrulateră (ex. armonios.-f • muşchiul nazal şi muşchiul dilatator al nărilor aflaţi în jurul orificiilor na/ale. Din punct de vedere funcţional. El este cel mai puternic muşchi masticator. Muşchii scurţi au lăţimea mai mare decât lungimea. sfmcterul anal. Muşchii circulari care se găsesc în jurul onficiului bucal şi al fantei palpebrale poartă numele de muşchi orbiculari (de exemplu muşchii orbiculari ai gurii şi ai ochiului). iar inserţia pe apofiza coronoidă a mandibulei. Prin contracţia lui mandibula este ridicată şi trasă înapoi. ajunge în dreptul osului occipital. Ei se găsesc în jurul unor orificii unde formează sfincterele (de exemplu. contribuind la măcinarea alimentelor sau la actul masticaţiei: • muşchiul temporal are formă de evantai. de formă dreptunghiulară. iar muşchiul occipital întinde aponevroza epicraniană şi. Majoritatea sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţei: • muşchii orbiculari ai gurii se află în jurul orificiului bucal şi au rolul de a-1 închide.a nasului. muşchiul frontal) • în evantai (ex. în grosimea hipodcrmei şi nu au fascii de înveliş. având partea centrală mai îngroşată. • muşchiul pătrat al buzei superioare cu rolul de a ridica buza superioară • muşchiul pătrat al buzei inferioare cu rolul de a coborî buza inferioară • muşchiul buccinator care trage înainte colţul gurii şi măreşte orificiul bucal în sens transversal • muşchiul orbicular al ochiului aflat în jurul orificiului orbital. datorită lungimii lor. putând prezenta forme variate: • triunghiulară (ex. Tendoanele acestor muşchi sunt alcătuite din ţesut elastic. deoarece se contractă repede. pielea de pe frunte. ei sunt consideraţi muşchi de viteză. • muşchiul pterigoidian medial.

deschide gura. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . deasupra osului hioid. Când se contractă. inserţia pe faţa internă a unghiului mandibulei. sub osul hioid. • muşchiul lung al capului se prinde pe osul occipital şi pe apofixele transverse ale vertebrelor cervicale mijlocii. pe partea antcro-laterală a gâtului. contracţia părţii mijlocii apropie omoplatul de coloana vertebrală. • muşchiul dinţat superior ?i posterior are originea pe apofizele spinoase ale vertebrelor şi inserţia/pe coastele II-IV Contracţia lui ridică coastele.ele spinoase ale coloanei vertebrale şi inserţia pe ultimele patru coaste. • tractai medial format din: • sistemul interspinox este alcătuit din muşchii scurţi care se întind între două apofiz. Contracţia lor flectează capul lateral şi de aceeaşi pane. • muşchiulpteroidian lateral are originea pe aripa mare a sfcnoidului şi pe lama laterală a apofizei ptcngoide. acromion şi pe spina omoplatului. contracţia părţii superioare ridică umărul. contracţia unilaterală a părţii superioare înclină capul lateral şi îl roteşte în sens opus. iar contracţia bilaterală produce extensia capului. • muşchii suprahiotdieni sunt aşezaţi în partea mijlocie a regiunii anterioare a gâtului. precum şi pe ultimele 3-4 coaste. iar inserţia în pielea din dreptul colţului gurii şi de sub buza inferioară. pe marginea superioară a omoplatului şi pe cartilajul tiroid. • muşchiul romboid are originea pe apofizele spinoase ale vertebrelor şi inserţia pe marginea vertebrală sau melială a scapulei. are originea pe apofi/. El este considerat şi ca muşchi al inimicii. iar inserţia pe apofiza mastoidiană a osului temporal. El are acţiune sinergică cu muşchii maseter şi temporal. Contracţia lui coboară coastele. iar împreună cu alţi muşchi. Aceşti muşchi produc înclinarea capului pe spate. • muşchiul lung al gâtului se prinde pe vertebrele cervicale şi pe vertebrele toracale superioare MUŞCHII SPATELUI ŞI AI CEFEI • muşchiul trapez este un muşchi lat cu originea pe osul occipital şi pe apofixele spinoase ale vertebrelor toracale. între apofiza spinoasă a 2 6 . Când trapezul ia punct fix pe trunchi. cu originea pe creasta osului cjpxal şi sacral pe apofi/ele spinoase ale vertebrelor lombare şi ale ultinielor şase vertebre toracale. Când trapezul <a punct fix pe claviculă şi scapula. El trage mandibula înainte. • muşchiul mare/ui dorsal este un muşchi lat. ridicarea feţei şi rotirea capului. iar inserţia pe şanţul intertubercular al humcrusului. Aceştia iau parte la formarea planşeului bucal. • muşchiul sternocleidornastoidian este aşezat sub muşchiul pielos.e spinoase ale vertebrelor alăturate. • muşchiul dinţat posterior ş: inferior. • muşchiul drept anterior al capului se prinde pe osul occipital şi de prima vertebră cervicală. Ei se prind cu un capăt pe osul hioid şi cu celălalt pe oasele craniului. iar cu inserţia pe claviculă. iar contracţia părţii inferioare coboară umărul.. iar prin contracţia lor coboară mandibula şi ridică osul hioid. se ridică scapula. participând astfel la actiil respiraţiei. Se prind cu un capăt pe acesta şi cu celălalt pe manubriul sternal. • muşchiul ridicător al scapulei are originea pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale şi inserţia pe unghiul superior al scapulei. Are originea pe faţa anterioară a manubriului sternal şi pe extremitatea medială a claviculei. participând la actul masticaţiei şi al deglutiţiei. iar inserţia pe gâtul condilului mandibulei. Prin contracţie. • muşchii prevenebrali sunt asceţi înapoia viscerelor gâtului şi înaintea coloanei vertebrale din regiune3 respectivă. MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE A GÂTULUI r • muşchiul pielos al gâtului se găseşte imediat sub piele. • muşchii subhioidieni sunt aşezaţi în partea mijlocie a regiunii anterioare a gâtului. Prin contracţia lor aceşti muşchi fixează osul hioid •muşchii scalen i sunt aşezaţi în partea laterală şi profundă a gâtului. el ridică şi apropie scapula de coloana vertebrală. Ei se prind de apofîzele transversale ale vertebrelor cervicale şi de primele două coaste. cu onginca pe fascia muşchiului pectoral şi deltoid.

care alcătuieşte porţiunea centrală a diafragmu-lui. Ei sunt în număr de 11 perechi. • muşchiul drept abdominal este un muşchi lung. • muşchiul pectoral mare este un muşchi lat. Are originea pe coastele 11I-1V şi inserţia pe apofiza coracoidă a omoplatului. Cele trei părţi ale muşchiului se unesc printr-un tendon comua care se pnnde de tuberculul mare al humerusului. de unde se continuă. Ei se întind de la stern până la unghiurile costale. VIL iar inserţia pe pubis şi pe simfiza pubiană. Direcţia fibrelor acestui muşchi o continuă pe cea a muşchilor intercostali externi. Muşchii lungi pleacă din masa comună sacrolombară. El este aşezat în partea inferioară a cutiei toracice şi are trei porţiuni de origine: lombară. El are originea pe coastele V-XII şi inserţia pe creasta osului coxal. care se prind pe marginile a două coaste vecine. orientate în jos şi înainte. pe stern şi pe cartilajele costale. Pnn contracţiile lor produc şi mişcările respiratorii ale cutiei toracice în colaborare cu muşchiul diafragm • muşchii mtercostali externi sunt alcătuiţi din fibre musculare oblice. unde se prind pe o aponevroză subţire dar rezistentă. pnn care se leagă de torace şi asupra cărora acţionează. între arcul posterior al atlasului şi osul occipital. VI. aşezat peretele anterior al toracelui. care au origine embrionară şi mervaţie asemănătoare. • sistemul spinal este format din muşchiul spinal situat medial de longisimus.. El are un perete posterior'şi doi pereţi anterolaterali care se unesc pe linia mediană anterioară. de unde se continuă cu membrana intercostală internă ce ajunge la coloana vertebrală. • muşchiul dinţat anterior este un muşchi lat în formă de evantai. • muşchiul oblic intern al abdomenului este un muşchi lat cu fibrele dispuse oblic. cu partea convexă îndreptată în sus. • muşchiul diafragm este un muşchi lat nepereche. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . cu membrana intercostală externă ce ajunge la stern. de care este inseparabil. MUŞCHII ABDOMENULUI Abdomenul este un segment al trunchiului delimitat în partea superioară de diafragm. MUŞCHII TORACELUI Muşchii extrinseci ai toracelui se prind de torace şi pe oasele centurii scapu-lare şi ale articulaţilor scaplohumcrale. în formă de cupolă. axisului şi osul occipital. întinzându-se de la tuberculul coastei până la articulaţia condro-costală. care se prind de marginile a două coaste vecine. în număr de 11 perechi. formând muşchii iliocostali şi longisimus. pe teaca dreptului abdominal. Muşchii scurţi se întind între două apofi/e transversc alăturate şi întră apofi/a transversă a atlasului şi osul occipital. iar îa partea inferioară de strâmtoarea superioară a bazinului. într-o direcţie siniilară cu aceea a fibrelor intercostalc interne. • sistemul spinotransvers este prezent numai în regiunea cefei El este format din muşchi care au originea pe apofizele spinoase şi pe inserţia pe apofizele transverse • sistemul transversospinos este format din muşchi scurţi care se pnnd pe apofizele transvcrse şi pe cele spinoase ale vertebrelor • tractul lateral este format din: • sistemul intertrans\>ersar format din muşchi scurţi şi muşchi lungi. Fibrele musculare ale acestor trei porţiuni se îndreaptă în sus spre centrul muşchiului. aşezat imediat sub piele. până sus la gât. Are originea pe cresta iliacă şi inserţia pe cartilajele 2 7 . de formă triunghiulară. aşezai peretele lateral al toracelui. El arc originea pe faţa externă a primelor nouă coaste. • muşchiul pectoral mic este aşezat sub muşchiul pectoral mare. Arc originea pe claviculă. numită centru tendinos. • muşchiul oblic extern al abdomenului este un muşchi lat cu fibrele dispuse oblic. orientate invers decât cele ale intercostalilor externi. imediat sub piele. • muşchii intercostali interni sunt alcătuiţi din fibre musculare oblice. cu fibrele dispuse vertical. iar inserţia pe marginea vertebrală a scapulei Muşchii intrinseci ai toracelui sunt muşchi proprii cutiei toracice. costală şi sternală. El are originea pe apendicele xifoid şi pe coastele V. aşezate de o parte şi de alta a liniei mediane ale abdomenului (linia albă).

extensor al degetului mic. extensor ulnar al carpului) şi profund (supinator. • muşchiul pătratul lombelor este un muşchi lat. opozant al policelui. lungul extensor radial al carpului şi scurtul extensor radial al carpului. • muşchiul coccigian are o formă triunghiulară. Cele două capete se unesc formând corpul muşchiului. acromială şi spinală. partea spinală se află posterior şi are originea pe spina scapulei. fibrele sale formând un complex bipenat. abductor lung al policeului. extensor . MUŞCHII DIAFRAGMEI PELVIENE ŞI AI PERINEULUI Diafragma pelviană constituie planşeul cavităţii abdomino-pelviene pe care se sprijină viscerele pelviene şi prin care trece uretra. Tendonul capătului lung al bicepsului trece prin capsula articulară pe care o străbate extrasinovial şi lunecă prin şanţul intertubercular al humerusului. MUŞCHII ANTEBRAŢULUI • muşchii regiunii anterioare ale antebraţului sunt dispuşi în două straturi. • muşchiul triceps brahial este un muşchi voluminos care ocupă toată regiunea posterioară a braţului. rotundul mare şi rotundul mic sunt muşchi profunzi ai umărului. cu fibrele dispuse transversal faţă de axul longitudinal al corpului. de formă patrulateră. MUŞCHII MÂINII ' • Muşchii policelui formează o masă musculară" voluminoasă. vaginul şi canalul anal. • muşchiul brahial este un muşchi lung situat între biceps şi humerus. flexor scurt al policeului. partea acromială se află la mijloc şi are originea pe acromion. • muşchiul sfmcterului anal extern are originea pe vârful coccisului şi ' inserţia perinală. pe spina ischiatică şi pe fascia care le leagă. iar inserţia pe linia albă. Extremitatea inferioară se insera printr-un tendon mai lat pe tuberozitatea radială. palmar lung. • muşchiul ridicător anal arc originea pe faţa internă a osului pubis. Capătul lung se prinde pe unghiul lateral al scapulei. MUŞCHII BRAŢULUI • muşchiul biceps brahial este un muşchi aşezat pe faţa anterioară a braţului. care au originea pe scapulă. supraspinos. flexorul lung al policeului şi pătratul pronator). flexor ulnar al carpului) şi cel profund (flcxorul profund al degetelor. cel superficial (rotundul pronator. iar inserţia pe părţile ale osului sacru. Partea mijlocie a acestui muşchi este cea mai dezvoltată. • muşchii regiunii posterioare ale antebraţului sunt dispuşi ca şi cei ai regiunii anterioare în două straturi: superficial (anconeu. extensor lung al indexului). extensor lung al policeului. numită eminenţa tenară (abductor scurt al policeului. flexor radial al carpului. costale.al degetelor. Partea clavicu-lară se află anterior şi are originea pe claviculă. adductor al policelui) 2 8 . • muşchiul coracobrahial are originea pe apofiza coracoidă a scapulei şi inserţia pe humerus. El are originea pe faţa anterioară a humerusului şi inserţia pe tuberozitatea ulnei. unul lung şi unul scurt. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . pe coccis şi pe o formaţie fibrotendinoasă ce se întinde de la vârful coccisului la anus. El este aşezat în stratul cel mai profund. • muşchii regiunii laterale ale antebraţului sunt în număr de trei: brahio-radial al carpului. Are trei capete de origine. pe linia albă şi pe pubis. • muşchiul transvers al abdomenului este un muşchi lat. având originea pe spina ischiană şi inserţia pe coccis şi pe osul sacru.. Cele trei porţiuni converg către un tendon care se insera pe tuberozitatea deltoidiană a osului humeral. iar celelalte două pe humerus. Muşchiul triceps se insera pe olecran. Originea celor două capete este: tuberculul supraglenoidian pentru capătul lung şi apofiza coracoidă pentru capătul scurt. Extremitatea lui superioară are două capete. iar inserţia pe tuberculul mare şi pe tuberculul mic al humerusului. sub muşchiul oblic intern şi are originea pe creasta iliacă şi pe ultimele cartilaje costale. • muşchii subscapular. El are trei părţi: claviculară. MUŞCHII UMĂRULUI • Muşchiul deltoid are o formă triunghiulară şi este situat imediat sub piele. cu originea pe creasta iliacă şi cu inserţia pe coasta XII şi pe apofizele transverse ale primelor vertebre lombare. el se află situat înapoia muşchiului ridicător anal.

numită eminenţa hipotenară (palmar scurt. • muşchiulfesier mic are originea pe osul coxal şi inserţia pe trohanterul mare al femurului. de formă dreptunghiulară. au originea pe oasele bazinului şi inserţia pe trohanterul mare al femurului. • muşchii degetului mic formează o masă musculară voluminoasă. Este un muşchi lat. • muşchii pelvitrohanieni. aşezat superficial. Inserţia se face printr-un tendon comun pe tuberozitatea tibiei.. iar inserţia pe linia aspră a femurului • muşchiul biceps femural este aşezat în partea posterioară a coapsei imediat sub piele. de formă triunghiulară aşezat sub muşchiul fesier mare. iar inserţia de extremitatea proximală a femurului. Este un muşchi lat şi gros. • muşchiul cvadriceps femural este un muşchi voluminos aşezat în partea anterioară a coapsei. • muşchii regiunii posterioare alejfgambei sunt dispuşi în două straturi principale: stratul superficial (tritjeps sural şi plantar) şi stratul profund (popliteu. Este un muşchi lat. El are patru capete de origine: dreptul femural. Se insera pnntr-un tendon comun pe capul fibulei. flexor 2 9 . unul lung. Au originea pe osul pubis şi pe tuberozitatea ischială. vastul lateral şi vastul intermediar. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . tibial posterior. iar inserţia pe lima aspră a femurului. • muşchiul fesier mijlociu are onginea pe osul coxal şi inserţia pe trohanterul mare. MUŞCHII COAPSEI • muşchiul tensor al fasciei lata este un muşchi lung aşezat pe faţa anterioară a coapsei. • muşchiul pectineu are originea pe creasta pectinală a osului pubis şi inserţia pe extremitatea superioară a femurului. una anterioară şi alta posterioară. El are două capete de origine.flexor scurt al degetului mic. Are onginea pe spina iliacă anterosupenoară şi pe creasta iliacă şi inserţia pe tractul iliotibial al fasciei lata. în număr de cinci. opozant al degetului mic) • muşchii regiunii palmare mijlocii sunt dispuşi în două straturi: un strat superficial formal din patru muşchi lombncali şi un strat profund format din şapte muşchi interosoşi (trei palmari şi patru dorsali) MUŞCHII BAZINULUI Muşchii care se află în regiunea bazinului formează în jurul articulaţiei coxo-femurale o masă musculară care mobili/ea/ă femurul în jurul celor trei axe perpendiculare una pe alta. Aceşti muşchi sunt dispuşi în două loji. flexor lung al degetelor. care se prinde pe linia aspră a femurului. extensor lung al haluceului) au originea pe extremitatea superioară a tibiei. • muşchiul gracilis are originea pe osul pubis şi inserţia pe faţa medială a tibiei. Are originea pe spina iliacă anterosupcrioară şi inserţia pe extremitatea superioară a tibiei. vastul medial. • muşchiul semirnembranos este aşezat în partea superioară a coapsei. Tractul ilioti-bial este o îngroşare a acestei fascii ce se pnnde pe condilul extern al tibiei. de formă triunghiulară situat sub fesierul mijlociu. • muşchii adduclori sunt aşezaţi în partea superioară a regiunii mediale a coapsei. • muşchiul semilendinos este aşezat în partea posterioară a coapsei. • muşchiul psoasul mare are onginea pe coloana lombară şi inserţia pe trohanterul mic al femurului • muşchiul iliac are originea în fosa iliacă internă a osului coxal şi inserţia pe trohanterul mic al femurului • muşchiul fesier mare are originea în fosa iliacă externă a osului coxal şi pe osul sacru. extensor lung al degetelor. Originea lor este reprezentată de coloana vertebrală şi de bazinul osos. pe care o străbate în diagonală de sus în jos şi din afară înăuntru. fibulei şi pe membrana mterosoasă. Are originea pe lubcrozitatea ischiatică. • muşchiul croitor este un muşchi lung (cel mai lung muşc Iii al corpului) în formă de panglică. aşezat imediat sub pielea regiunii fesiere. V Are originea pe tuberozitatea ischiatică şi inserţia pe condilul medial al tibiei. pe faţa anterioară a coapsei. iar inserţia pe extremitatea superioară a tibiei. iar inserţia pe oasele piciorului. MUŞCHII GAMBEI • muşchii regiunii anterioare ale gambei (tibial anterior. care se prinde de tuberozitatea ischiatică şi altul scurt. abductor al degetului mic.

abduc-torul degetului mic şi flexorul scurt al degetului mic. • . flexor al degetului mic.lungimea cu lăţimea sunt aproape egale. • muşchii regiunii plantare mediane sau muşchii halucelui (abductor al halucelui. • Grupul mijlociu e format din 3 plantari şi 4 dorsali. dintre care 95 sunt oase perechi. interosoşi ai piciorului. are relaţii topografice complicate.oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor. plane şi inconstante. pătratul plantar şi cei patru lombricali formează al doilea plan al lojei mijlocii: muşchii interosoşi. flexorul scurt al halucelui şi adductorul halucelui. opozant al degetului mic) • muşchii regiunii plantare mijlocii (flexor scurt al degetelor. fontanelelor. El formează stra-. • Oasele pneumatice . lombncoli. Sistemul osos are cinci mari funcţii principale: • de susţinere • de locomoţie • de protecţie (a unor organe vitale) • de hematopoeză (formarea elementelor figurate din sângele circulant) • de depozit de săruri minerale CLASIFICAREA DUPĂ FORMĂ A OASELOR j • Oasele lungi .asigură inserţia unui număr mare de muşchi. • Muşchiul extensor scurt al degetelor are originea pe osul calcaneu şi inserţia pe falangele proximale ale primelor patru degete.un grup mai numeros. iar 33 oase neperechi. • Oasele plane .oase warmine. adductor al halucelui) • muşchii regiunii plantare laterale sau muşchii degetului mic (abductor al degetului mic. 3 0 . tul osteo-muscular al piciorului (loja profundă). lung al haluceului). forma lor se apropie de cea cubică şi se găsesc în aceste regiuni: coloana vertebrală. Ex: scapula (omoplatul). interosoşi dorsali) 2. abductoru-lui halucelui. • Grupul lateral . Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor organismului uman şi a articulaţiilor dintre ele.la aceste oase lungimea depăşeşte lăţimea şi grosimea. MUŞCHII PICIORULUI Sunt împărţiţi în trei grupe şi sunt aşezaţi într-un anumit fel în lojelc plantei: • Grupul median . flexor scurt al haluceului.au cele trei dimensiuni aproape egale. îndeplinind rolul de pârghii de viteză în diferite mişcări. Acesta este format din muşchiul solear cu originea pe capul fibulei şi pe tibie şi din muşchii gemeni cu originea pe condilii femurului Aceşti muşchi se insera printr-un tendon comun (ten-donul lui Ahile) pe osul calcaneu. Ei au originea pe tibie şi pe fibulă.servesc la edificarea cavităţilor de protecţie (craniul) • . MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . un os lung este format dintrun corp (sau diafiză) şi două extremităţi (epifize). aşezat pe mai multe straturi. pătratul plantar. Ele au două funcţii: • . în care se află tendonul tibiarului posterior şi peroncul lung. iar inserţia pe oasele metatarsiene.. etc. • Oasele sesamoide . • muşchii regiunii laterale a gambei sunt în număr de doi şi anume muşchiul peronier lung şi muşchiul peronier scurt. • Oasele scurte . Flexorul scurt al degetului c cel mai superficial. sunt turtite şi prezintă două feţe şi un număr variabil de muchii şi unghiuri.sunt cele care conţin în interiorul lor cavităţi pline cu aer: maxilarul.cuprinde trei muşchi destinaţi halucelui. Numărul total al oaselor care alcătuiesc scheletul omului este de 233. SISTEMUL OSOS oasele unele de altele într-un sistem care poartă numele de schelet. • Grupul mijlociu . Se pot dezvolta la nivelul sudurilor craniului.cuprinde doi muşchi destinaţi degetului mic. dar depăşesc grosimea. sunt mici. interosoşi plantari. Cel mai puternic muşchi din regiunea posterioară a gambei este muşchiul triceps sural.

oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor.modelate în raport cu suprafaţa articulară opusă lor şi acoperite de un strat de cartilaj. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . are o formă aproximativ ovoidă.articulare .iau parte la formarea articulaţiilor • . care la rândul lor cuprind detalii importante din punct de vedere morfologic şi aplicativ. cavităţi. margini şi unghiuri. pe unde alunecă tendoane.se prezintă şi sub formă de şanţuri. Sistemul osos are cinci mari funcţii principale: • de susţinere • de locomoţie • de protecţie (a unor organe vitale) • de hematopoeză (formarea elementelor figurate din sângele circulant) • de depozit de săruri minerale CLASIFICAREA DUPĂ FORMĂ A OASELOR j • Oasele lungi . prezentându-se s diferite denumiri: orificiuneregulat în care se deschid mai multe canale. hiat. Numărul total al oaselor care alcătuiesc scheletul omului este de 233. • .nearticulare . ele suferă influenţa organelor învecinate: tracţiunea muşchilor.grupa III . care le înlesneşte alunecarea în timpul mişcărilor.pot servi pentru inserţii tendinoase sau ligamentare. nervi sau vase sangvine. Cavităţile: • . Este format din următoarele oase: • osul frontal • osul etmoid • osul sfenoid • osul occipital â • osul temporal * 3 1 . pentru adăpostirea şi protejarea unor elemente anatomice.la aceste oase lungimea depăşeşte lăţimea şi grosimea. Deşi sunt atât de rezistente. gaură. ALCĂTUIREA SCHELETULUI UMAN SCHELETUL CAPULUI • craniul cerebral. Articulaţiile leagă oasele unele de altele într-un sistem care poartă numele de schelet.grupaII .sunt determinate de tracţiunea exercitată de muşchi.articulare . foramen. un os lung este format dintrun corp (sau diafiză) şi două extremităţi (epifize). pe circumferinţele epioaselor late • .se găsesc pe toate suprafeţele oaselor acoperite de periost. căruia i se pot distinge două părţi: bolta craniului şi baza craniului.nearticulare . Găurile şi canalele sunt de 2 feluri: • . Descriptiv pot fi descompuse într-un număr de elemente morfologice care se numesc feţe. etc. dintre care 95 sunt oase perechi.nutritive -în marea lor majoritate servesc la trecerea vaselor sangvine şi se împart în 4 grupe: • . mai numeroase. iar 33 oase neperechi. Detaliile morfologice de pe oase se descompun în proeminenţe. Proeminenţele sunt de 2 feluri: • .prezintă orificiile de deschidere a canaliculelor osteoplastelor. pe şi • .mai mici. presiunea unor organe.de trecere sunt străbătute de diferite elemente anatomice (vase sangvine şi nervi). • . privit în ansamblu. • . cu axul mare îndreptat anteroposterior.situate pe diafiza oaselor lungifeţele unor oase late. de la ele pleacă un sistem de canale (Havers) • .grupaIV . ELEMENTELE DESCRIPTIVE ALE OASELOR Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor organismului uman şi a articulaţiilor dintre ele. găuri şi canale. • .. situate pefizele oaselor lungi. pulsaţiile arterelor şi acţiunea forţei de gravitaţie.găuri de grupa I .

XII. fosele nazale. apofiza coronoidă. întinzându-se de la scheletul craniului. foseta digastrică. arcul vertebral. aşezat anterior. situate între stern şi coloană. Coloana vertebrală este împărţită în următoarele regiuni. incizura claviculară) • coastele (în număr de 12 perechi): • coastele adevărate (primele şapte perechi. Vertebrele sunt compuse din corpul vertebral. apofiza coracoidă. tuberozitatea ** deltoidiană. apofiza coronoidă. protuberantă mentală. SCHELETUL TRUNCHIULUI • coloana vertebrală reprezintă segmentul axial al scheletului. apofiza zigomatică. epicondilii. linia oblică externă. f°sa coronoidă. după cum urmează: • regiunea cervicală (primele 7 vertebre. incizura radială. cavitatea bucală şi faringele. Este un os nearticulat (suspendat de ligamente). apofiza alveolară) • osul palatin (compus din lama orizontală. gaura mandibulei. începând cu atlasul şi axisul) • regiunea toracală (12 vertebre) • regiunea lombară (5 vertebre) • regiunea sacrală (5 vertebre unite în osul sacru) • regiunea coccigiană (5 vertebe unite în osul coccis) • cutia toracică. apofizele articulare. fosa irifraspinoasă. canalul dentar inferior. alveole dentare. alcătuită din colana vertebrală toracală aşezată posterior. tuberculul mic. X. tuberculul inare. Este format din următoarele oase: • maxilarul (compus din tuberozitatea maxilară. ele terminându-se liber în peretele abdomenului) SCHELETUL MEMBRELOR SUPERIOARE • oasele centurii scapulare: • clavicula (compusă din extremitatea sternală şi extremitatea acromială) • scapula sau omoplatul (compus din spina scapulei. sinus maxilar. 3 2 . fosa olecraniană. • sternul (compus din manubriul sternal. şanţul nervului radial. ciocul ole-cranului. apofiza transversă. condilul humeral. corpul sternului. ţesut conjunctiv. în care sunt adăpostite ochii. palatinul dur şi lama verticală) • osul zigomatic • osul lacrimal • osul nazal • cornetul nazal inferior • vomerul • mandibula (compusă din corpul mandibulei. fosa supraspinoasă. incizur> costale. condilul mandibulei) • osul hioid (compus din corpul hioidului. coarnele mici şi coarnele mari). Ea este alcătuită din vertebre şi discuri intervertebrale. gaura intervertebrală. incizura trohleară. foseta sublinguală. care alcătuiesc un masiv osos în partea anterioară a capului. capul humeral. incizura coracoidă) • oasele extremităţii libere a membrului superior: • humerusul (compus din corpul humerusului. sternul. • osul parietal • craniul facial sau viscerocraniul este format din 14 oase. spinele mentale. creasta interosoasă a ulnei. care se articulează prm intermediul cartilajelor costale direct cu sternul) • coastele false (perechile VIII. care se articulează indirect cu sternul) • coastele flotante (perechile XI. tuberozitate maseteriană. IX.. fosa radială) • ulna sau cubitusul (compus din corpul cubitusului. trohleea. apofiza spinoasă. colul anatomic. coastele şi cartilajele costale. cavitatea gle-noidă. cu care se articulează. incizura vertebrală. Ea este aşezată pe linia mediană şi posterioară a trunchiului. gaura mentală. tuberozitatea ulnară. acromion. foseta submandibulară. apofiza frontală. capul ulnei. apendicele xifoid. olecranul. care nu se articulează cu sternul. până la bazin. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR .

numit bazinul mic.a stiloidă. exceptând degetul mare care câte trei falange. Ele asigură oaselor diferite grade de mobilitate. situată în masa tendonului cvadriceps femural. talusul şi calcaneul. • fibulă sau peroneul (compusă din corpul fibulei. fiecare deget cu excepţia celui marc având 3 falange . formează bazinul. Se împart în: • sindesmoze (articulaţii fixe în care oasele se leagă între ele prin ţesut conjunctiv fibros. Bay. marea incizura ischiatică. pe faţa posterioară se găsesc două feţe articulare pentru condilii femurali) • oasele tarsiene (în număr de şapte. iar oasele care le compun sunt unite prin ţesut fibros. la adult. cavităţile glenoide ale tibiei. numit bazinul mare şi unul inferior. osul mare şi osul cu cârlig) • oasele metacarpiene (numerotate de la I la V începând din dreptul degetului mare) • falangele (în număr de 14.ura intercondiliană) • tibia (compusă din corpul tibiei. creasta intertrohanteriană. tuberozitatea radiusului. capul femurului. faţa articulară pentru trohleea astragalului).»^aţa articulară ca/piană. condilii femurali mediali şi laterali. osul capilat. trolileea femurală şi groapa sau inciz. spina ischiatică şi tuberozitatea ischiatică) • marginea superioară (creasta iliacă) • marginea inferioară (faţeta pubiană sau faţa articulară si-mfizară) • Oasele extremităţii libere ale membrului inferior • femurul (compus din corpul femurului. Osul coxal. trohanterul mare. permiţându-le să-şi îndeplinească funcţia fundamentală de pârghie în cursul efectuării mişcărilor imprimate de muşchi. faţa articulară pentru capul fibulci. ischion şi puleis. iar rândul inferior din oasele trapez. trapezoid. linia aspră a femurului. o ba/ă şi un cap) ARTICULAŢIILE Articulaţiile sunt organe de legătură dintre oase. capul) • oasele carpiene (rândul superior compus din oasele scafoid. apofiza stiloidă a ulnei. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . vârful capului sau apofi/. tro-hanterul mic. cuboid şi cele trei oase cuneiforme) • oasele metatarsiene (în număr de cinci. fiecare falangă este alcătuită dmtr-un corp. separate înre ele prin linia terminală. piramidal ? pisiform. maleola laterală . condilii tibiei. sinelastoze şi suturi) • sincondroze (articulaţii fixe în care oasele se leagă între ele prin ţesut cartilaginos) • sinostoze (articulaţii fixe în care oasele se leagă între ele prin ţesut osos) • diatrozele sunt articulaţii mobil# în care oasele articulate efectuează 3 3 . creasta interosoasă. foseta capului'radial. ele se subîmpart în funcţie de ţesutul conjunctiv în sinfibroze. fiecare deget. spina iliacă anteroinferioară şi tuberculul pubic) • marginea posterioară (spina iliacă postcrosuperioară spina iliacă posteroinferioară. maleola medială.proximală. numerotate începând cu degetul mare al piciorului) • falangele (în număr de 14. linia arcuată şi faţa articulară auriculară) • faţa laterală (fosa iliacă externă.format din trei oase: ilean. gâtul femurului. creasta tibiei.. semilunar. După gradul lor de mobilitate se împart în două mari categorii: • sinatrozele sunt articulaţii fixe în care oasele articulate nu efectuează mişcări sau efectuează mişcări foarte reduse. pe rândul posterior astra-galul.mul osos rezultă din articularea celor două oase coxale cu osul sacru şi este împărţit în două etaje: unul superior. faţa articulară pentru fibulă. împreună cu osul sacral şi pelvisul. creasta interosoasă. Ele nu au cavitate articulară.suprafaţa articulară pentru tibie) • rotula sau paleta (de formă triunghiulară. acetabulum şi gaura obturatoare) • marginea anterioară (spina iliacă anterosuperioară. SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE • Oasele centurii pelviene sunt cele două oase coxale care. medială şi distală) • coxalul . capul fibulei. are două feţe şi patru margini: • faţa medială (fosa iliacă internă. tuberozitatea tibiei. cartilaginos sau osos. iar pe rândul anterior osul navicu-lar. faţa articulară carpiană) • radiusul (compus din £orpul radiusului. circumferinţa articulară.

Vasele limfatice care aduc limfa la ganglioni se numesc aferente. • vasele limfatice colectoare mari au un calibru neregulat. cu numeroase dilataţii. în componenţa cărora intră feţele articulare. subclavicular stâng şi bronhomediastinal stâng. formând reţele care se deschid în trunchiurile colectoare limfatice. Ca situaţie topografică. El se varsă în vena subclavie dreaptă. La nivelul strangulărilor. • canalul toracic (nepereche) sau duetul toracic este unul dintre cele mai mari trunchiuri colectoare limfatipe din organism. care se varsă în arcul său. pe unde intră arterele şi nervii şi ies vasele limfatice. în care limfa este îmbogăţită cu limfocite şi monocite şi curăţată de substanţele străine Dintre trunchiurile colectoare limfatice amintim pe cele mai importane: • trunchiul limfatic drept sau marea venă limfatică (nepereche) rezultă dm confluenţa trunchiului jugular cu trunchiurile subclavicular şi bron-homcdiastinal. • vasele limfatice colectoare mijlocii rezultă din unirea celor mici şi au o structură asemănătoare cu aceea a trunchiurilor colectoare iniei. cartilajul articular. prin care pătrund vasele limfatice. cu un diametru de 20-60 de microni. Tunica mijlocie este formată 4m fibre musculare netede dispuse longitudinal şi transversal. GANGLIONII LIMFATICI Ganglionii limfatici sunt organe limfopoetice aşezate pe traiectul vaselor limatice. care iau naştere în ţesutul conjunctiv lax din organe şi ţesuturi sub forma unor funduri de sac sau deget de mănuşă. Dimensiunile ganglionilor limfatici variază de la câţiva milimetri la 2 cm. iar cele care colectează limfa din ganglioni. unde începe pnntr-o porţiune mai dilatată numită cisterna Pecquet. SISTEMUL CIRCULATOR LIMFATIC Sistemul circulator limfatic este reprezentat de totalitatea capilarelor limfatice. Capilarele limfatice sunt mai largi decât cele sanguine. laşele limfatice colectoare limfatice rezultă din confluenţa capilarelor limfatice. canalul toracic urmăreşte traiectul coloanei vertebrale. Ei au o formă rotundă sau ovală. a trunchiurilor colectoare limfatice şi a ganglionilor limfatici. capsula articulară şi membrana sinovială) • amfiatroze (articulaţii cu o mobilitate redusă. canalul toracic colectează cea mai mare parte din limfă. cu rolul de a asigura circulaţia limfatică într-un singur sens. alungite şi cu limite festonate. ele pot fi împărţite în: • vase limfatice colectoare mici rezultă din confluenţa capilarelor limfatice. Pe traiectul trunchiurilor limfatice mici şi mijlocii se găsesc ganglioni limfatici. cu deosebirea că aici fibrele musculare netede sunt mai dese. Ele se anastomozează. mergând pe faţa anterioară a corpurilor vertebrale. m care se găsesc vase şi plexuri nervoase. prezentând o suprafaţă convexă. Capilarele limfatice sunt conducte foarte subţiri. printr-un mecanism osmotic. După calibru. Se întinde de Ta nivelul vertebrelor lombare 2 şi 3. Peretele lor este constituit din trei tunici. prezentând un calibru neregulat. în partea stângă a etajului 3 4 . în care suprafeţele articulare sunt aproape plane. Pe traiectul său primeşte ca afluenţi trunchiurile lombar şi intestinal. Ele absorb prin peretele lor lichidul interstiţial. ele fiind lipsite de incizuri şi de cavităţi articulare. iar pe partea opusă a acesteia. Aceşti ganglioni au o consistenţă relativ dură. până la nivelul vertebrei cervicale 7. se împart în: • artrodii (articulaţii mobile. care se varsă în cisterna Pecquet şi trunchiurile jugular stâng. mişcări de diferite amplitudini. iar ]v tunica externă constă din ţesut conjunctiv bogat în fibre elastice. Tunica internă este alcătuită dintr-un endoteliu înconjurat de un strat subţire de ţesut conjunctiv. prezentând din loc în loc strangulări care le dau aspectul unui şirag de mărgele. După gradul de mobilitate al oaselor articulate. această tunică prezintă nişte pliuri care formează valvulelc semilunare. El are o lungime de 20-30 cm şi un calibru de 2-3 mm. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Ele au peretele format dintr-un endoteliu aşezat la interior şi o tunică fibroelastică săracă în fibre musculare netede. r SPLINA Splina este un organ de formă ovoidă situat în cavitatea abdominală.. Peretele lor este constituit dintr-un endoteliu format din celule endoteliale mari. o depresiune numită hil. Prin acesşti afluenţi. efe-rente. unde se curbează şi se varsă în confluenţa venei jugulare interne stângi cu vena subclavie stângă. asemănătoare valvulelor venoase.) 4.

în retină (receptorii vizuali). MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Factorul principal care determină circulaţia limfei îl reprezintă diferenţa dintre presiunea de la nivelul lichidului interstiţial şi presiunea din venele în care se varsă trunchiurile colectoare mari. ganglionii limfatici îndeplinesc şi funcţia de barieră împotiva invaziei microbiene şi a substanţelor străine pătrunse în organism. transmitere şi prelucrarea tuturor excitaţiilor sau informaţiilor culese din mediul extern sau intern formează sistemul'nervos. precum şi toate excitaţiile sau stimulii proveniţi din diferite ţesuturi şi organe ale corpului. la care se adaugă puţine monocite polinucleate. lichidul interstiţial se formează prin filtrarea apei şi a substanţelor nutritive din plasmă la nivelul capilarelor aflate în spaţiile intercelulare. după ce străbat ganglionii limfatici. naştere din lichidul interstiţial şi care este deversată în sistemul venos în 24 de ore se ridică la 2-4 litri. SISTEMUL NERVOS Totalitatea organelor alcătuite predominant din ţesut nervos specializat în receptarea. Limfa are o compoziţie chimică variabilă de la un teritoriu la altul şi întrucâtva diferită de cea a plasmei şi a lichidului interstiţial. Rolul fiziologic al splinei constă în elaborarea de limfocite şi în al doilea rând în distrugerea eritrocitelor îmbătrânite. Aceste funcţii se bazează în principal pe acte reflexe care au la bază arcurile reflexe. ajung în cele două trunchiuri colectoare ce se varsă în sistemul venos al marii circulaţii. La acest factor se adaugă şi alţii. la nivelul capătului venos al acestora. Cantitatea de limfă care ia. printre care menţionăm contracţia musculară şi prezenţa în vasele limfatice mân a unui sistem valvular care determină deplasarea limfei într-o singură direcţie. compuse din: • Receptori: aceştia sunt formaţiuni sau organe specializate care au proprietatea de a recepţiona modificările fizice şi chimice din mediul extern (exteroceptori) sau intern (interoceptori). colonul transvers şi rinichiul stâng. pe care capilarele limfatice terminate în fund de sac îl absorb din spaţiile intercelulare. limfa pătrunde în vasele limfatice care. Sistemul nervos adaptează organismul la mediul extern şi dirijează funcţiile interne ale acestuia. Trebuie să reţinem faptul că cea mai mare parte a lichidului interstiţial trece apoi în arborele circulator sanguin prin resorbţia lui de către capătul venos al capilarelor. în urechea internă (receptorii auditivi) şi în mucoasa nazală superioară (receptorii olfactivi). pe care le transformă în influx nervos. tendoane. Această diferenţă de presiune determină deplasarea limfei de la ţesuturi către sistemul venos. 5.masa de comandă" care dirijează actele de răspuns. dar conţine în schimb o mare cantitate de limfocite. cât şi calitativ se datoreşte trecerii unei părţi din el în capilarele limfatice şi în capilarele sanguine. în bulbul rahidian. ce agare în timpul inspiraţiei. în 3 5 . Din capilarele limfatice. pe de o parte şi de a coordona şi regla activitatea tuturor ţesuturilor. la circulaţia limfei mai contribuie şi presiunea negativă din torace. Menţinerea în limite constante a lichidului interstiţial atât cantitativ. precum şi factorul gravitaţional. în mucoasa linguală (receptorii gustativi). De exemplu ganglionii limfatici pulmonari împiedică pătrunderea în organism a particulelor fine de praf ajunse în plămâni. Interoceptorii sunt situaţi în oase. pe de alta. în plus. • centru nervos de integrare: este reprezentat de grupe mari de de neuroni situate în substanţa cenuşie a sistemului nervos central şi anume în măduva spinării. între muşchiul diafragm. Ea nu cuprinde toate elementele figurate pe care le întâlnim în sânge.. superior al abdomenului. în sfârşit. Aceştia ' transmit şi transportă fluxul nervos de la receptori la centrii nervoşi de integrare. Etajele superioare ale sistemului nervos constituie . Prin activitatea lui sistemul nervos realizează unitatea dintre organism şi mediu şi în caela şi timp unitate diferitelor organe şi sisteme ale organismului. organelor şi sistemelor care alcătuiesc organismul. splina reprezintă un rezervor de globule roşii pe care le pune în circulaţie atunci când organismul are nevoie. El primeşte toate excitaţiile sau stimulii proveniţi din contactul permanent al organismului cu lumea exterioară. Am văzut că rolul ganglionilor limfatici este de a produce limfocite pe care le varsă în circulaţia limfatică. muşchi (proprioceptori) şi în organele interne (interoceptori) • calea aferentă: este alcătuită din unul sau mai mulţi neuroni. Stimulii primiţi sub forma influxului nervos sunt analizaţi şi pe baza lor se elaborează comenzi ce sunt trimise apoi sub formă de impulsuri spre toate organele şi sistemele. în puntea lui Varolio. precum şi din substanţele eliminate de celule în urina activităţii lor metabolice. Rolul fiziologic esenţial al sistemului nervos este acela de a face legătura dintre organism şi mediul înconjurător.. CIRCULAŢIA LIMFEI Limfa provine din lichidul interstiţial. Pe lângă rolul limfopoetic. La rândul lui. articulaţii. Exteroceptorii sunt situaţi în piele (receptorii tactili).

subîmpărţit în: • sistemul nervos central. deoarece acesta presupune simţul vindecării. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI Masajul (procedeul de acţiune mecanică a terapeutului asupra ţesuturilor corpului pacientului cu ajutorul mâinilor sau al unor aparate speciale). MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . care răspund prin secreţie. Calea eferentă se mai numeşte şi motorie. împreună cu căile aferente şi cu centrii de integrare. masajul întinde uşor muşchii şi ţesuturile. Este o modalitate subtilă de comunicare non-verbală. un neuron motor sau eferent şi un organ efector. Masajul este o metodă terapeutică ce acţionează benefic asupra corpului în întregime. 3 6 . acesta se împarte în: • sistemul nervos somatic care asigură legătura organismului cu mediul extern. şi dintr-un organ nervos care se găseşte în canalul vertebral sau rahidian care se numeşte măduva spinării.determină modificări în structura sângelui. flasci. Arcurile reflexe pot fi simple. deoarece ea conduce influxul nervos motor de la centru către periferie. De asemenea. sau complexe. este posibil să se realizeze mai multe exerciţii şi antrenament. ceea ce în timp fortifică muşchii şi îmbunătăţeşte condiţia fizică. este uşor de înţeles importanţa bunei circulaţii pentru sănătate şi efectul benefic al masajului pentru întregul corp. în acest fel. Astfel. Celulele individuale ale corpului depind de o alimentare din abundenţă cu sânge şi cu limfă. în raport cu complexitatea actului reflex. Receptorii. îmbogăţindu-1 cu oxigen cu 10%-15% mai mult.el reprezintă o metodă eficientă pentru prevenirea bolilor. când numărul neuronilor este mult mai mare. ascendentă sau centripetă. prelungirea vieţii şi încetinirea proceselor de îmbătrânire . • calea eferentă este alcătuită din unul sau mai mulţi neuroni. Scopul masajului este deopotrivă unul profilactic . Calea aferentă se mai numeşte şi senzitivă. comenzile elaborate de centrii nervoşi de integrare la organele efectoare. toate celulele sale trebuie să fie sănătoase. alcătuit din organele nervoase care se găsesc în craniu şi care alcătuiesc encefalul. Aceştia transmit. alcătuiesc componenta senzitivă a sistemului nen>os. însă poate grăbi recuperarea după oboseala ce survine în urma exerciţiilor. pedunculii cerebrali. alcătuită din ganglioni vegetativi şi din fibre nervoase vegetative. în diencefal şi în scoarţa cerebrală. Masajul nu măreşte în mod direct forţa musculară. care răspunde prin contracţie şi de glandele cu secreţie internă şi externă. să blocheze sau să schimbe direcţia influxurilor nervoase care circulă în diferitele arcuri reflexe. descendentă sau centrifugă. alcătuite dintr-un receptor. • organele efectoare sunt reprezentate de musculatura scheletală şi viscerală. senzitivitatea atingerii. au caracter de contiguitate şi nu de continuitate. poate fi considerat o artă şi o ştiinţă a vindecării. deoarece ea conduce influxul nervos senzitiv de la periferie spre centru. Reamintim că legăturile dintre elementele componente ale arcului reflex.cât şi unul terapeutic . Neuronii din centrii nervoşi care transmit comanda elaborată de centrii de integrare formează împreună cu calea eferentă componenta motorie a sistemului nervos. sub formă de influx nervos. îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a limfei. în raport cu funcţiile principale ale sistemului nervos. Ei prelucrează informaţiile primite de receptori şi elaborează răspunsuri adecvate acestor informaţii. dar aplicarea efectivă a acestora este o artă.este o metodă de tratament curativ al diferitelor afecţiuni şi dezechilibre patologice din organismul uman. de a experimenta bucuria relaxării şi liniştii mentale. s-a constatat că masajul: . susţinând menţinerea elasticităţii lor. Acest echilibru muscular poate ajuta postura şi promova eficienţa în mişcări. un neuron senzitiv sau aferent. Teoriile care descriu masajul terapeutic au un caracter ştiinţific. care asigură funcţionarea organelor interne. de împartă şire a energiei. • sistemul nervos vegetativ. deoarece aceste fluide aduc nutrienţi şi oxigen şi îndepărtează deşeurile şi toxinele. • sistemul nervos periferic este alcătuit din nervii cerebrali sau cranieni şi din nervii spinali.poate ajuta detensionarea muşchilor contractaţi şi îi poate stimula pe cei slăbiţi. Acestea pot să amplifice. De asemenea. numite sinapse. Pentru ca întregul corp să fie sănătos. percepţia şi intuiţia. . Este format dintr-o porţiune centrală situată în trunchiul cerebral şi în măduva spinării şi dintr-o porţiune periferică.. care execută aceste comenzi.

Masajul poate ajuta eliminarea iritaţiei cauzate de aceste deşeuri. întrucât creşterea şi repararea ţesutului sunt accelerate printr-o circulaţie eficientă în zonele afectate şi stimularea adecvată a ţesuturilor în curs de vindecare. unele ulcere pepticc etc. favorizând astfel o mai bună performanţă şi înlăturând pericolele de accidente Pentru cei mai mulţi oameni.influenţează organele interne. Ei se formează când glicogenul din ficat şi muşchi este ars pentru a produce energia din timpul exerciţiului. respiraţia devine mai rapidă şi superficială. ci 3 7 . în acest mod masajul ajută. Ajutând la reducerea oboselii fiziologice şi la recuperarea după extenuarea din cauza antrenamentului sau a jocului. Relaţia dintre stres şi boală este un punct de interes pentru toţi cei preocupaţi de menţinerea sănătăţii. masajul ajută refacerea în cazurile de rănire a ţesuturilor moi. De asemenea. Aceasta cere timp în timp ce muşchii se formează. salivei şi urinei. Aceşti acizi sunt deşeuri ce determină durerea şi crampele ocazionale. Din păcate. Acizii lactic şi carbonic se acumulează în muşchi la scurt timp după începerea unui program de exerciţii. de lentoare în încheieturi. deoarece masajul poate fi folosit întocmai precum era folosit şi de greci şi romani: pentru a mări rezistenţa. vasele de sânge ale acestor organe se dilată şi permit o alimentare mărită cu sânge. Cercetătorii au estimat ca 80% din boli sunt legate de stres. simţul primar al corpului. acizii trebuie să fie reconvertiţi în glicogen şi restocaţi sau eliminaţi prin limfă şi sistemul circulator. Masajul acţionează pentru a dispersa efectele secundare ale acţiunii muşchilor. descurajează exerciţiile. fiind asemenea unei punţi între neglijenţa obişnuită ce rezultă în răniri uşoare şi o intervenţie medicală majoră. Durerile şi oboseala persistă până ce procesul acesta de reconvertire sau excreţie este încheiat. pentru a furniza mai mulţi nutrienţi. Masajul poate ajuta şi acest proces prin îmbunătăţirea circulaţiei.echilibrează sistemul nervos calmându-1 sau stimulându-1. are loc o eliminare mărită de azot. Terapia calmantă şi relaxantă prin masaj poate ajuta contracarând toate aceste efecte. pentru a controla oboseala şi a se simţi mai bine. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . înţepenesc. Foarte interesant pentru mascuri este modul în care vasele de sânge devin mai complexe pentru a face faţă cerinţelor mărite de^xigen ale corpului. Stresul determină eliberarea de hormoni ce creează vaso-constricţie şi diminuarea circulaţiei. aproape fiecare parte a corpului se schimbă. ceea ce măreşte rata metabolică (utilizarea materialului absorbit de către celulele corpului). Un mascur contracarează aceasta prin folosirea loviturilor de masaj uşoare şi ritmice şi a mişcărilor pasive. Acest lucru pur şi simplu nu este adevărat. Dieta cel mai atent planificată este parţial ineficientă dacă vasele de sânge nu sunt dezvoltate şi descinse astfel încât nutriţia să poată ajunge la celule. Ceea ce se produce în timpul uffui masaj sub mâinile terapeutului are o importanţă profundă pentru cei interesaţi de sănătate. întrucât masajul trezeşte simţul tactil. ei nu reuşesc sa obţină suficient oxigen şi nutrienţi. când ei încep exerciţiile fizice regulate. în cele din urmă. ca parte integrantă dintr-un program de sănătate. Afectată de stres. masajul facilitează un antrenament calitativ superior. hipertensiune. . Masajul poate ajuta în orice sport sau formă de exerciţiu. în funcţie de ce efect are nevoie individul în acel moment. . multe programe de exerciţii privesc durerile şi suferinţele ca un preţ inevitabil. . efecte ce irită muşchii şi terminaţiile nervoase. O conştientizare mărită a nevoii de sănătate aduce cu sine şi o conştientizare a nutriţiei. Prin stimularea directă sau indirectă a nervilor ce alimentează organele interne.măreşte secreţiile şi excreţiile corpului. pentru că ele sunt activate de muşchi pentru a genera mişcare. care pornesc un program de antrenament. pentru a elibera tensiunea muscula'ră şi ţesutul conector din jurul încheieturilor. fosfor anorganic şi clorură de sodiu. depresie. Aproape toate procesele corporale degenerează. dar totu şi pot cauza disconfort. inima lucrează mai greu. nefiind folosite. mărind astfel rata refacerii musculare.. pe acest suport. Acest lucru este posibil. Multe răniri ale ţesuturilor moi nu sunt înlr-atât de serioase încât să determine o vizită la medic. Masajul are un efect psihologic clar. Cunoaşterea efectelor fiziologice ale masajului face posibilă o mai bună înţelegere a beneficiilor asupra sănătăţii şi stării de bine a corpului. S-a demonstrat că masajul măreşte producerea sucurilor gastrice. de armonia propriului corp. iar digestia se încetineşte. pentru a permite o eliniinare mai bună. Studiile psihosomatice arată modul în care factorii de stres pot cauza migrene. De asemenea. încheieturile au un rol extrem de important în exerciţii. precum întinderile şi sucirile. O senzaţie de amorţeală. Toate încheieturile au o structură complexă şi. Masajul de relaxare şi întreţinere poate ajuta la grăbirea şi îmbunătăţirea refacerii şi reducerea disconfortului.

baza teoretică a masajului a început să fie constituită de . prin acţiunea segmentară reflexă. polipeptidelor.. artrita. Noile studii privind fiziologia sistemului nervos central şi cele care căutau să explice funcţiunea trofică a creierului. influenţele neuro-reflexe " asupra sistemului nervos central şi în al doilea rând de „factorii humorali". Fundamentarea fiziologiei experimentale a marcat începutul înţelegerii masajului. propun să analizăm un pic problema oboselii şi a procesului de transmitere a acesteia în sistemul nervos al unui individ. astmul. vechile concepţii privind acţiunea pur mecanică asupra ţesuturilor au fost schimbate de noi moduri de a vedea şi a aplica metodele de masaj. sau cele care studiau corelaţiile dintre organele de simţ. S-ar putea observa că în stare de repaus limfa se scurge în picături în paharul ce se găseşte sub canulă: iar sub influenţa alto. prin receptori. în stare de repaus sub influenţa excitanţilor mecanici. Ca să înţelegem mai bine cum se produc aceste fenomene. de ce masajul făcut în pauza de un minut dintre reprizele unei partide de box. apoi sub influenţa masajului. în acest fel. ceea ce în cazul masajului înseamnă o accelerare de opt ori faţă de cazul altor excitanţi. S-a arătat că sub acţiunea unor excitanţi tegumentari. răspândite în sistemul organic prin vasele sanguine şi pot să exercite o variată influenţă asupra diverselor organe şi sisteme ale corpului uman. în acest mod se persista în a defini o dependenţă proporţională între acestea de sus şi intensitatea manevrelor de masaj. inclusiv constipaţia. în acelaşi fel nu se putea explica de ce un alergător îşi recăpăta energia în urma masajului făcut în pauza dintre două curse. Ideea fundamentală a tuturor acestor lucrări convergea în faptul că masajul influenţează pozitiv circulaţia limfei. alături de alţi produ şi rezultaţi în urma descompunerii proteinelor. înainte. Fiziologia masajului: Primele lucrări care tratează problema fiziologiei masajului au apărut la sfârşitul secolului XIX. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . De asemenea. Scoarţa cerebrală nu este numai organul reflexelor condiţionate. Aceste substanţe au o acţiune activă. se poate influenţa evoluţia proceselor patologice din organul bolnav. amino-acizilor. care a încercat . dar şi de starea faptică a organelor interne şi a organismului în general: Exteroreceptorii percep multitudinea de excitaţii din lumea înconjurătoare şi mai sunt numite organe de simt. S-a emis „teoria terapiei segmentare vegetative ". Pentru că nici în cazul boxerului şi nici în cazul alergătorului masajele rapide nu aveau cum să elimine din organism reziduurile produse de descompunerea ţesuturilor. insomnia. Durerile de cap. termici. Acest mod de a aborda lucrurile nu putea însă să explice de exemplu. asupra mobilităţii şi elasticităţii acestora. îndepărtează tensiunea generată de preocuparea constantă a minţii cu probleme. • gustul • mirosul • pipăitul • auzul • văzul 3 8 .. apar în piele unele substanţe chimice de tipul histaminei.să explice de ce cu ajutorul masajului aplicat într-o anumită regiune a corpului. ţinând seama de importanţa factorilor humorali. ca masajul. Lucrările de specialitate au continuat multă vreme sa limiteze acţiunea generală a masajului ca fiind o acţiune exclusiv de natură mecanică asupra ţesuturilor organismului. ignorând de cele mai multe ori influenţa reflexelor locale şi generale. Cunoaştem faptul că. dar şi o „autoritate" de reglare care determină toate procesele fiziologice şi biochimice care au loc într-un organism viu. detensionarea musculară poate conduce la eliberarea de emoţii reprimate. asupra circulaţiei şi a limfei în vasele sanguine. mai ales din punct de vedere al acţiunii mecanice pe care acesta o exercită asupra ţesuturilor. Dacă în mod experimental s-ar introduce o canulă de sticlă înlr-unul din vasele sanguine mân din coapsa unui câine.r excitanţi. dădea energie suficientă unui boxer ca să continueflupta.şi în mare parte a reuşit . Având aceste realităţi teoretice demonstrate experimental. precum şi dureri minore sunt câteva din problemele care se ameliorează în urma terapiei prin masaj. s-ar observa cum limfa se scurge din ea. Sau. tulburările digetive. sinuzita. curgerea limfei se intensifică. care se influenţează reciproc. transmitem sistemului nervos central informaţiile privitoare la tot ceea ce e legat de lumea exterioară. au contribuit la clarificarea clinică a efectelor produse prin masaj. chimici.

în toate părţile. ca cei doi poli ai unui magnet. S-a emis „teoria terapiei segmentare vegetative ". prin receptori. propun să analizăm un pic problema oboselii şi a procesului de transmitere a acesteia în sistemul nervos al unui individ. alături de alţi produ şi rezultaţi în urma descompunerii proteinelor. Răspândindu-se până la anumite limite şi cuprinzând o anumită regiune a scoarţei. sau cele care studiau corelaţiile dintre organele de simţ. Acest rol se păstrează şi în cazul unei inhibiţii parţiale sau fracţionare.. influenţele neuro-reflexe " asupra sistemului nervos central şi în al doilea rând de „factorii humorali". S-a arătat că sub acţiunea unor excitanţi tegumentari. Cunoaştem faptul că. • gustul • mirosul • pipăitul • auzul • văzul • sensibilitatea termică a pielii • sensibilitatea dureroasă a pielii Interoreceptorii sunt aşezaţi în organele interne. Ca să înţelegem mai bine cum se produc aceste fenomene. adică în măduva spinării. excitaţia şi inhibiţia. vechile concepţii privind acţiunea pur mecanică asupra ţesuturilor au fost schimbate de noi moduri de a vedea şi a aplica metodele de masaj. atunci apare somnul. apar în piele unele substanţe chimice de tipul histaminei. amino-acizilor. polipeptidelor. Inhibarea este un fenomen permanent şi obligatoriu în cazul excitării creierului. Proprioreceptorii sunt tot un fel de interoreceptori care se găsec în muşchi şi în tendoane. în acest caz se poate spune că rolul inhibiţiei este unul de protecţie împotriva supra-excitării şi epuizării celulelor nervoase. 3 9 . în timpul stării de veghe şi în procesele vitale ale organismului. dar şi de starea faptică a organelor interne şi a organismului în general: Exteroreceptorii percep multitudinea de excitaţii din lumea înconjurătoare şi mai sunt numite organe de simt. Aceste substanţe au o acţiune activă.să explice de ce cu ajutorul masajului aplicat într-o anumită regiune a corpului. baza teoretică a masajului a început să fie constituită de . repaosul. aceştia vor transmite semnale către creier despre apariţia simptomelor de boală care pot afecta un organ.şi în mare parte a reuşit . din nou spre un singur centru. Aceştia percep schimbările survenite în încordarea muşchilor şi len-doanelor şi condiţionează senzaţia chinestezică. care apare în procesul mişcărilor. care se influenţează reciproc. Când procesul de inhibiţie cuprinde toată scoarţa şi coboară în etajele subiacente. ca masajul. Tot ei sunt cei care participă continuu şi direct la coordonarea mişcărilor. prin acţiunea segmentară reflexă.. Curentele continue ale impulsurilor provenite de la milioanele de receptori vor determina apariţia proceselor de excitare şi de inhibare la nivelul scoarţei cerebrale. se poate influenţa evoluţia proceselor patologice din organul bolnav. Având aceste realităţi teoretice demonstrate experimental. au o tendinţă de a se restrânge concentrativ. dar şi o „autoritate" de reglare care determină toate procesele fiziologice şi biochimice care au loc într-un organism viu. adică odihna. care trece dintr-o porţiune în alta. au contribuit la clarificarea clinică a efectelor produse prin masaj. de obicei. în acest fel. transmitem sistemului nervos central informaţiile privitoare la tot ceea ce e legat de lumea exterioară. care a încercat . Aceştia sunt capabili să iradieze dintr-un punct al unui centru. Inhibiţia şi excitaţia pot fi considerate ca două laturi complementare ale aceluiaşi proces nervos. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . aceştia vor transmite semnale către creier despre apariţia simptomelor de boală care pot afecta un organ explice funcţiunea trofică a creierului. Scoarţa cerebrală nu este numai organul reflexelor condiţionate. • sensibilitatea termică a pielii • sensibilitatea dureroasă a pielii Interoreceptorii sunt aşezaţi în organele interne. sau mai ilustrativ. răspândite în sistemul organic prin vasele sanguine şi pot să exercite o variată influenţă asupra diverselor organe şi sisteme ale corpului uman.

realizate de sistemul nervos simpatic.această teorie s-a bucurat până nu demult de foarte mare succes şi a susţinut că obosela apare ca urmare a acumulării în organism a diverselor produse metabolice (acid lactic. stă la baza proceselor de acomodare care au loc. 4 0 . adică a proceselor de adaptare trofică. o sumă de funcţii somatice!. ne oferă o modalitate de a ne formula mai clar esenţa mecanismului acţiunii masajului. care vor determina întreaga activitate nervoasă superioară complexă în organism. Toate aceste teoni au fost binevenite la vremea lor şi nu reprezintă neapărat neadevăruri. Cu alte cuvinte.. epuizarea şi alte modificări nefavorabile. deci.. • teoria sufocării . survemnd astfel un fel de protecţie. după cum se vede. ea fiind o reacţie reflexă la un număr impresionant de impulsuri provenite de la proprioceptori. care de data asta nu mai poate fi înlăturată de inhibiţia de protecţie. în cazul unui efort major de lungă durată. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . este denumită adaptare trofică. •Starea funcţională a scoarţei cerebrale însă şi şi a analizatorilor corticali şi. cu durata şi intensitatea lor. în concordanţă cu influenţele externe şi interne. Fiecare activitate musculară este coordonată şi subordonată reglării corticale. prin participarea scoarţei cerebrale şi a sistemului nervos vegetativ. excitaţia şi inhibiţia. aşa cum am mai amintit.care susţinea că oboseala vine din faptul că oxigenul intră în organism într-o cantitate mult prea mică faţă de necesarul de oxigen consumat la nivel celular pentru efortul depus. Când omul este treaz. prin dirijarea întrucâtva pe altă cale a activităţii celulelor. Explicarea în acest fel a oboselii după un efort oarecare. muşchii acestuia păstrează tonusul. apar reflexele vegetative în muşchi. activităţii centrii corespunzători şi. apare starea de supra-excitaţie difuză a scoarţei. modificarea excitabilităţii şi a nutriţiei celulelor corpului. care exercită asupra organelor de simţ şi asupra muşchilor o influenţă de adaptare. care scoate din sfera^. Trebuie să mai menţionăm că toate teoriile de până acum referitoare la oboseală nu s-au dovedit în totalitate juste şi nicidecum nu acoperă într-un mod exhaustiv fenomenologia problemei: • teoria epuizării . iar alternarea normală a acestora este coordonată de diferitele impulsuri care vin de la organele de simţ. are un rol coordonator şi organizator. metabolismului. subordonate scoarţei cerebrale. care vor influenţa cantitativ şi calitativ capacitatea omului de a continua efortul. Scoarţa cerebrală. care poate înlătura această stare. locală sau difuză. în acest fel. La baza întregii dinamici corticale. în sistemul nervos central. îndeosebi în înţelegerea mecanismului de . acid fosforic) care se acumulează în muşchi. Inhibiţia joacă un rol foarte important şi atunci când organismul este ameninţat de pericol. cu mult înainte de apariţia „oboselii". glandelor cu secreţie internă şi troficităţii ţesuturilor. în consecinţă. contribuie la restabilirea acestor procese dc'inhibiţie. se află sub influenţa directă a mediului înconjurător exterior şi interior. Dar trebuie să fim conştienţi de faptul că explicaţia fenomenologică a oboselii nu se poate rezuma în mod exclusiv la nici una din cele menţionate mai sus. în creierul lui există în permanenţă focare izolate de inhibiţie.relaxare" a muşchilor. ' Inhibiţia este foarte importantă în procesul actelor motorii. Când excitaţia creşte în centrii flexorilor. • teoria intoxicării . Modificarea în sens pozitiv a stării de raportare la efort a organismului omenesc. ca urmare a excitării centrilor nervoşi. odată cu aceştia. şi activitatea lor. în raport cu numărul acestor impulsuri. în organele de simţ. pentru a înlătura oboseala proprie. Repaosul. lucru ce are o însemnătate definitorie pentru tehnicile de masaj Un exemplu de relaxare activă a extensorilor la contracţia flexorilor este consecinţa proceselor de excitaţie şi inhibiţie care au loc în centrii nervoşi. Inhibiţia opreşte excitaţia venită de la anumiţi receptori şi blochează răspândirea acesteia prin tot sistemul nervos. în cazul unei oboseli prea mari sau în cazul unei boli a sistemului nervos. stau aceste două procese. proprioceptorii trimit un număr imens de impulsuri către sistemul nervos central. creierul poate intra în stare de „inhibiţie internă". atunci în mod complementar în centrii extensorilor apare inhibiţia. Atunci când un membru se află în repaus. Acest fenomen se mai numeşte şi inducţie succesivă.care spunea că oboseala survine ca urmare a epuizării rezervelor de substanţe şi de energie necesare activităţii musculare. asupra organismului uman. iar scoarţa îşi exercită influenţa asupra organelor interne. exerciţiile fizice uşoare şi masajul.

bucuria. Procesul de excitaţie pctrecându-se la nivelul mai multor receptori simultani. sau opri dezvoltarea stărilor şi situaţiilor maladive. vaso-motoare. Influenţele reflexe de adaptare trofică. Diferiţii excitanţi acţionează în mod diferit la nivelul sistemului vegetativ şi provoacă efecte biologice diferite. Aceste procese şi influenţe de adaptare. Sistemul nervos are un rol mare în manifestările emoţionale ca frica. care influenţează prin sistemul nervos vegetativ muşchii organelor de simţ şi toate funcţiile organismului. Se poate afirma că sistemul nervos. obiectivul principal al excitării. se poate modifica în acelaşi timp capacitatea de muncă a scoarţei cerebrale şi sensibilitatea organelor de simţ. acesta. îndepărtate ale organismului. auditivi. exercitate de sistemul nervos vegeteativ asupra aparatelor neuro-musculare şi asupra sistemului nervos central. în luptă cu oboseala.. secretoare. în organismul nostru există o strânsă dependenţă între funcţiunile vegetative şi endocrine. de fapt.această teorie a fost confirmată de fapte. Acestea nu pot fi delimitate în mod precis. Există o legătură strânsă între toate organele de simţ şi acţiunea lor reciprocă deplină. ci şi reflexul vegetativ care provoacă diferite modificări ale multor organe şi sisteme. Numeroase experienţe confirmă influenţa diferitelor emoţii asupra aparatelor vegetative. iar capacitatea fizică a alergătorului se va mări temporar prin contopirea celor două efecte: apa rece şi masajul. în primul rând excitanţi fizioterapeutici şi masajul. ţesuturilor. motori şi alţii. corespunzătoare unei serii întregi de regiuni ale scoarţei cerebrale. cu toate procedeele fiziote-rapeutice. Faptul că acest sistem are un număr de arcuri reflexe. printre care se numără şi masajul. In felul acesta putem preveni. diminua. dovedeşte în primul rând caracterul reflex al activităţii acestui sistem. precum şi la periferie. inclusiv masajul. Folosindu-ne de reflexele vegetative putem modifica activitatea vitală a ţesuturilor şi însănătoşi mediul tisular în care se dezvoltă procesul patologic. Acest fi ~ fenomen se va numi repercusiune sau reflectare şi vom înţelege pnn noţiunea de reflex reacţia motrică. care se va transmite în sistemul nervos central. în care o intervenţie locală produce restructurarea efectivă a întregului sistem. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . atunci când asupra lor se intervine cu un excitant oarecare. în mai multe direcţii simultan. care se întind din măduva spinării până în encefal. ci şi în regiunile mai. tactili. ca răspuns al creierului la aceste impulsuri. Dacă se aplică excitanţi diferiţi. etc. are forma unui circuit închis. Excitarea într-un punct oarecare al sistemului. sunt definite printr-un număr impresionant de impulsuri nervoase transmise de proprioceptori în sistemul nervos central. datorită reflexului vegetativ care a fost provocat prin excitarea proprioceptorilor. Iar pentru a obţine acest efect. iar acţiunea reciprocă a organelor de simţ se realizează cu ajutorul aceluiaşi sistem nervos vegetativ. Cu ajutorul acestei măsuri va provoca o excitaţie termică la nivelul celular şi muscular. din cauză că sistemul nervos vegetativ are un mod de a acţiona difuz. organelor şi sistemelor . Aceasta înseamnă că la excitarea oricărui organ de simţ. că factorii psihici acţionează asupra stării omului mult mai mult decât oricare dintre aşa-numiţii stimulatori. în acest sens. poate provoca modificări nu numai în părţile apropiate. este suficient să supunem anumite regiuni ale pielii la excitaţii de intensităţi diferite. sonori. care apare în urma unei excitaţii. însă. având ca rezultat mărirea capacităţii funcţionale a centrilor cerebrali. care va duce la oboseala aparatului neuro-muscu-lar. în care rolul guvernant îi revine scoarţei cerebrale. Principiul acţiunii reflexe are un rol deosebit de important. scurte şi lungi. Dacă se acţionează asupra unor organe de simţ. Dacă luăm exemplul alergătorului. am putea spune chiar predominant. pot fi provocate acţionând asupra pielii prin diferiţi excitanţi. nu rămân neschimbate. Atât stările maladive. Experienţa ne arată. prin excitantul corespunzător apare nu numai senzaţia. în ceea ce priveşte influenţa masajului asupra celulelor. trebuie să fie sistemul nervos vegetativ. în urma unei excitări susţinute a receptorilor sistemului muscular. se pot modifica acele influenţe pe care le exercită sistemul nervos simpatic asupra creierului. urmate de apariţia reflexelor simpatice. de fapt modifică sensibilitatea altor simţuri. cât şi oboseala. Iată câteva exemple: • în cazul unui masaj de intensitate variabilă a prostatei se constată: 4 1 . excitaţia termică şi cea tactilă. va recurge la masaj şi stropirea şi fricţiunea cu apă rece.

3. Asemenea variaţii se pot observa la cei care au diverse traumatisme. Activitatea acesteia influenţează foarte multe dintre procesele vitale din organismul uman Pielea este dotată cu un număr foarte mare de receptori. prin care se transmit. /t Masajul are asupra pielii următoarele efecte. circulaţia locală se intensifică. Aceasta ar fi o explicaţie pentru faptul că uneori. Acest fapt înlesneşte respiraţia cutanată şi ajută la intensificarea proceselor de eliminare a glandelor sebacee şi sudoripare. ca printr-o verigă de legătură. Vasele sanguine din piele se dilată. aflaţi într-o strânsă interacţiune cu sistemul cerebral spinal şi cel vegetativ. completează funcţia de protecţie pe care o 4 2 . Cauza acestui fenomen este aceea că.întinderea şi elasticitatea. rezultate din descompunerea moleculei de albumină Până acum nu s-a dovedit că acţiunea masajului ar modifica şi calităţile fizice ale pielii . efectele masajului se diferenţiază în funcţie de organul şi sistemul excitat. pielea este primul organ al omului care primeşte excitaţiile produse pnn diferitele acţiuni ale masajului. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . excretor şi de termoreglare. ea este cea care preia cele mai multe informaţii legate de lumea exterioară şi le transmite mai departe creierului pentru a fi prelucrate şi filtrate prin procesul reflexogen. Acţionea/ă asupra întregului aparat nervos. având rolul cel mai important în funcţia de secreţie internă. ci şi pe cei termici Reacţiile provocate de masaj nu depind numai de caracterul şi intensitatea excitantului (în acest caz masajul în sine). are rolul de a face legătura dintre piele şi celelalte ţesuturi. în timpul masajului creşte temperatura pielii. dar de cele mai multe ori sunt rezultate ale unui mecanism reflex complex care acţionează asupra întregului organism prin sistemul nervos central şi cel vegetativ. împreună cu glandele sebacee.: Influenţa masajului asupra pielii '% Pielea are un rol important în fiziologia umană. cu vasele sanguine şi cu terminaţiile nervoase. aceleaşi manevre de masaj pot produce uneori reacţii pozitive. iar nutriţia pielii şi a glandelor ei sporeşte. piele. la nivelul întregului sistem vascular. De asemenea.negative. Acest ţesut îndeplineşte un mare număr de funcţii mecanice şi fiziologice: • în mod mecanic. • variaţii însemnate în intensitatea reflexelor abdominale şi inferioare • variaţii ale reflexelor plantare • variaţii ale reflexelor rotuliene • variaţii ale reflexelor ahiliene • masajul cel mai uşor şi cel mai superficial: • provoacă modificări fizico-chimice locale în ţesuturi • este un excitant special al receptorilor cutanaţi • aduce în stare de excitare nu numai receptorii durerii. etc. fiind un organ protector. în formarea histaminei şi a substanţelor similare din punct de vedere chimic. leziuni care modifică reactivitatea aparatelor receptoare. cea reflexo-segmentară a unor procedee de masaj. prin netezire energică. cutanate. l prin acţiunea mecanică. masajul elimină stratul de celule moarte ale epidermei. Aşa se explică acţiunea reflexă şi . muşchi. contribuind la eliminarea din organism a produselor de descompunere.. excitaţiile periferice. articulaţii. Câteodată. După cum am arătat mai sus. ci şi de starea funcţională a sistemului nervos. 2. prin terminaţiile somatice şi vegetative ale nervilor. aceste efecte apar ca urmare directă a producerii masajului. şi datorită acestei eliminări se produce dilatarea consistentă a vaselor şi intensificarea curentului sanguin cutanat. cu mecanismul lor vaso-molor. se elimină histamina şi acetilcholina din ţesuturi. alteori . Receptoni care se găsesc în diferitele părţi ale pielii transmit excitaţiile provocate prin masaj prin celulele cerebro-spinale ale segmentelor corespunzătoare sau pnn trunchiul simpatic direct la centni vegetativi superiori şi de acolo la toate organele şi ţesuturile şi produc în ele modificările corespunzătoare. Influenţa masajului asupra ţesuturilor conjunctive Ţesutul conjunctiv sau de umplutură. influenţând (în mod reflex) repartiţia sângelui în organism. 4 Măreşte activitatea vitală a elementelor celulare din straturile profunde ale pielii. La acest fapt contribuie şi reţeaua capilară şi vasculară.

dată de număr important de fibre elastice ce intră în constituţia sa. Masajul are un rol şi o influenţă importantă asupra acestui ţesut. rezervele de grăsime se depun în straturile de ţesut conjunctiv subcutanat. Influenţele cele mai importante ale masajului asupra ţesutului conjunctiv sunt de natură reflexă. executate cu nodozităţile articulare ale degetelor. netezirile vor fi mai puternice. chiar atunci când intensitatea excitantului este redusă. mai lente şi sacadate. îndeplineşte pielea • contribuie la funcţiile de sprijin şi deplasare în spaţiu prin raporturile pe care le are cu elementele aparatului locomotor. se poate spune că masajul întreţine şi reface elasticitatea sa. Desigur. contribuind astfel la menţinerea echilibrului circulator din tot corpul. Masajul. mecanici şi de altă natură. palmele. La o excitare mecanică a epiteliului pavimentos stratificat. Vibraţiile pot fi simple sau combinate cu alte manevre cu efecte calmante. dar şi a plescăitului. manevrele de fricţiune se pot executa cu vârfurile degetelor. ca acţiune mecanică asupra muşchiului. cu ex-istenţa punţilor protoplasmatice 4 3 . în mod normal. în toate straturile de ţesut conjunctiv se ramifică o bogată reţea de vase sanguine şi limfatice. Bătătoritul se va efectua mai ales sub forma tocatului.a putea părtrunde mai mult în profunzimea ţesuturilor şi a spaţiilor dintre muşchi şi alte organe. şi chiar cu pumnul închis. fie uniform. • au loc o serie de fenomene de natură hormonală. se vor folosi manevre mai intense. de regenerare şi protecţie a ţesuturilor. în cazul în care ţesutul prezintă zone cicatricoase şi aderenţe. • aici se depozitează grăsimea şi alte rezerve necesare bunei funcţionări ale organismului. Pentru a acţiona asupra lui se vor folosi aceleaşi manevre ca şi cele descrise la manevrele de masaj ale pielii: • netezirea • fricţiunile • frământatul • bătătoritul • vibraţiile Netezirea. care pot fi influenţate prin masaj în sensul vasoconstricţiei şi vasodilataţiei. exerciţiile fizice şi masajul contribuie la resorbţia şi scăderea acestor depozite din ţesuturi. Manevra se execută cu degetele. Pierderea elasticităţii prin cicatrizare. mai ales atunci când se impune nevoia de a acţiona asupra depozitelor de grăsime care apar în acest ţesut. pentru. tăişul şi rădăcina mâinii. • în acest ţesut se ramifică o vastă reţea vasculară şi nervoasă. In zonele reduse ca mărime. sau pentru a stimuiţ circulaţia din reţeaua vasculară mai profundă. într-o cultură de ţesuturi izolate. relaxatoare. fie mai mult în anumite regiuţji ale corpului. » Frământatul se va executa cu precădere sub formă de cută. care favorizează mişcările corpului. Activând circulaţia sanguină. Ţesutul conjunctiv prezintă o supleţe foarte mare. în cazurile de obezitate. în pieptene. aceste manevre vor urmări stimularea funcţiilor vegetative locale. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . fibrozare. Contractarea acestora este provocată de excitanţi chimici. dar dezvoltă şi tonusul şi rezistenţa elementelor care au rolul de a fixa şi proteja ţesuturile şi organele. stimulând întregul organism » Influenţa masajului asupra sistemului muscular Una din proprietăţile fiziologice esenţiale ale muşchilor este aceea de a se contracta. Aşa cum am mai amintit. mai pătrunzătoare.se observă o micşorare a dispersiunii substanţelor coloidale. scade considerabil rolul său fiziologic şi mecanic. în grupa excitanţilor mecanici intră şi masajul. Fricţiunea este procedeul specific în cazul masajului ţesutului conjunctiv. se stimulează schimburile nutritive locale şi are loc un efect de intensificare a eliminării reziduurilor metabolice. sclerozare sau degenerare. în anumite cazuri se pot folosi manevre de netezire profundă.al masajului . din cauza accesibilităţii sale. termici.. Pentru stimularea circulaţiei limfatice se vor folosi neteziri apăsate. Din punct de vedere al efectelor pe care le are masajul asupra ţesutului conjunctiv subcutanat. determină contracţia acestuia şi produce modificări complexe chiar la nivelul celulelor musculare Sub influenţa excitantului mecanic . prin care se vor dezagrega formaţiunile patologice.

dacă masajul într-adevăr accelerează resihteza asidului lactic. Ceea ce înseamnă că masajul n-a produs nici unul din fenomenele caracteristice oxidăni şi. Fiziologia modernă a stabilit că. consumul de oxigen rămâne foarte mare. care. atunci acest fapt ar trebui să influenţeze consumul de oxigen. deci. or eliminarea azotului s-ar putea considera o influenţă directă a masajului numai dacă s-ar mări concentraţia procentuală a eliminării acestuia. cantitatea urinei eliminate din organism creşte cu 60% sau chiar mai mult. Dar. nu existau sau erau într-o cantitate foarte mică. ci şi în celulele ţesutului conjunctiv. de aceea. apoi trece din nou în ţesuturi şi. modificările pe care le suferă protoplasma nu au stabilitate şi trec repede. Observaţiile şi experimentele au arătat însă că. influenţează sistemul nervos şi scoarţa cerebrală. masajul nu are'aproape nici o influenţă. în trecut se susţinea că se elimină din organism. trebuie considerată ca fiind un efect secundar al acestuia. De asemenea. prin urină. este că. contribuind 4 4 . Atâta vreme cât în sânge se găseşte un exces de acid lactic. după apariţia oboselii în ţesuturile organismului. o cantitate foarte mare de azot. Masajul are influenţă asupra muşchilor atrofiaţi. după un efort dozat urmat de un masaj. Un fenomen similar se observă nu numai în celulele epiteliului. Ambele procese necesită un timp îndelungat. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . atunci coagularea protoplasmei se face numai în celula care a fost supusă direct excitaţiei mecanice. Cesa ce se ştie sigur. deoarece se desfăşoară în ţesuturi. Ultimele date din domeniul chimiei musculare dovedesc că muşchiul poate să acţioneze şi să obosească fără să elimine acid lactic. cantitatea de urină eliminată se măreşte considerabil. şi nu în sânge. intercelulare care leagă între ele celulele epiteliului. Eliminarea acidului lactic.azotul. Când însă în epiteliu lipsesc legăturile intercelulare. această trecere se face într-un timp destul de lung. apoi ajunge treptat la valori normale. O parte din el se transformă în glicogen şi este eliminat în organism.excitant mecanic . După cum se ştie. dispare în timpul procesului de oxidare. cu repercusiuni asupra stării coloizilor celulari. Cel mult se poate vorbi despre o oarecare legătură cuantificată dintre nivelul oboselii şi cantitatea de acid lactic acumulat. înainte de încordarea musculară.va influenţa într-o anumită măsură starea coloizilor celulari. ca urmare a masajului. deci. ca urmare a masajului. Odată cu creşterea cantităţii de apă eliminate. iar altă parte. nu produce într-adevăr oboseala şi nu are loc un raport proporţional între acumularea de acid lactic şi oboseală. contribuie şi umflarea ei. Dacă azotul eliminat se măreşte la 10%. De aceea. Când excitaţiile sunt slabe. suntem nevoiţi să ţinem seama de curba de consum a oxigenului de către organism. Asupra unui muşchi sănătos. sediul tuturor funcţiilor vitale la nivel celular. îns% acidul lactic care se formează în muşchi. coagularea protoplasmei dintr-o celulă. în felul acesta masajul . paralel cu mărirea fluxului de oxigen şi cu creşterea cantităţii de glucoza din sânge. prin aparatul receptor. acidul lactic nu poate fi considerat ca o cauză prototip a oboselii în organismul uman. De obicei. aflat în repaus. acidul lactic apare odată cu activitatea musculară şi pătrunde în ţesufuri şi sânge.. masajul. Prin urmare. sub acţiunea excitanţilor mecanici. In timpul activităţii musculare. imediat după terminarea efortului. Excitaţia mecanică influenţează vâscozitatea protoplasmei. se răspândeşte treptat şi cuprinde celulele mult distanţate faţă de locul aplicării excitantului. Pentru a urmări acest proces. Eficacitatea lui se poate constata numai în cazul muşchilor obosiţi sau atrofiaţi. ca şi atunci când nu se face masaj. apar produse metabolice. La fel se poate spune şi despre un alt produs metabolic rezultat în timpul activităţii musculare . în acelaşi timp. consumul de oxigen va fi mai mare decât cel normal. scade conţinutul procentual al azotului din urină. din cauza măririi considerabile a vâscozităţii protoplasmei. mărindu-1 considerabil. La modificarea vâscozităţii protoplasmei. în zilele masajului. o parte din acidul lactic pătrunde în sânge. Explicarea micşorării sau neutralizării oboselii muşchilor numai prin eliminarea mecanică din celule şi ţesuturi a produselor metabolice. s-a constatat că după masaj se elimină o cantitate considerabilă de apă. provocată prin excitare. nu a înlăturat într-o cantitate concludentă produsul metabolic . consumul de oxigen rămâne în perioada de refacere acelaşi.acid lactic. este complet eronată. de unde dispare treptat. pe lângă influenţa reflexă pe care o exercită asupra sistemului nervos central. Problema eliminării azotului prin urină a constituit obiectul multor contradicţii dintre specialiştii masajului. mai mică. Excitaţiile puternice distrug celulele. se intensifică şi eliminarea azotului. E drept.

Atât mişcările active. cantitatea de oxigen care poate să ajungă în ţesuturi. în acest mod. 4 5 . Activitatea auricolului şi ventri-colului stâng se uşurează deoarece prin masaj. Din această cauză. deoarece de la periferie nu poate să plece mai mult sânge decât vine. în mod reflex la mărirea rezervelor de energie din sistemul nervos central. are loc o încreţire a capsulelor articulare şi o modificare a lichidului intraarticular.capilarelor închise ţi deschise". MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . sub influenţa masajului. măresc circulaţia limfei. Această creştere nu se localizează doar în zona acţiunii masajului. Toate aceste pot fi îndepărtate prin diverse tehnici specifice de masaj. sângele este forţat de la organele interne spre suprafaţa pielii şi spre păturile musculare. în paralel cu o creştere considerabilă a circulaţiei limfatice. este cu desăvâr şire palid. Muşchiul aflat în totalitate în repaus. le destinde şi provoacă apariţia edemului. Influenţa masajului asupra vaselor sanguine şi limfatice este în corelaţie strânsă cu masajul asupra muşchilor. Se manifestă prin accelerarea scurgerii sângelui şi a limfei de Ia diferite organe spre inimă. Dacă muşchiul asupra căruia se face experienţa este supus unei excitaţii. care la rândul lor au ca influenţă dilatarea vaselor şi capilarelor din piele. Această acţiune se intensifică prin nete/irc şi frământare ca urmare a stoarcerii sângelui din vase şi datorită faptului că în vene se găsesc valve care împiedică circtitjaţia sângelui în sens invers şi datorită excitării terminaţiilor scn/..ă dilatarea moderată a vaselor periferice. Influenţa masajului asupra articulaţiilor. ale umerilor şi ale gleznelor. iar în timpul masajului numărul acestora ajunge la 1400. au loc deplasări moleculare. dilatându-le. într-o formă alungită de bastonaşe. Tulburarea mobilităţii normale poate avea loc în articulaţiile coxo-femu-rale. se uşurea/ă şi activitatea aspiratoare a inimii. acumulându-se în spaţiile dintre ţesuturi.. iar vite/a circulaţiei sângelui prin ele se măreşte considerabil. intensificând circulaţia limfei. Prin urmare.i-u've ale nervilor din piele. Datorită masajului. Influenţa masajului asupra sistemului circulator şi limfatic. în acest sens. atunci se va observa o creştere considerabilă a capilarelor vizibile. numărul capilarelor pe o întindere de l mm2 a secţiunii transversale ajunge Ia 31. contribuie la accelerarea intensă a circulaţiei sângelui în zonele masate. care apar cu o oarecare frecvenţă regulată. Provenienţa edemelor se explică prin mărirea permeabilităţii pereţilor vasculari. ale . Toate cercetările dovedesc că.. tendoanelor şi tecilor sinoviale. iar drept consecinţă se produce o irigare mai abundentă cu sânge a porţiunilor masate. Masajul. masajul nu numai că stimulează activitatea unui marc număr de capilare dar. ci cupnnde şi porţiunile vecine. aparatul articular şi ligamentar capătă o mobilitate mai mare. temperatura medie creşte cu 0. Acestea se dilată. Intensificarea curentului sanguin şi a celui limfatic produce micşorarea stazei şi a exudatelor în regiunea articulaţiilor a cavităţii abdominale. Aceste capilare sunt atât de înguste încât eritrocitele. debitul de sânge din membrul masat nu este mai mare decât cel din membrul care nu a fost masat. După teoriile recente. chiar o mărire neînsemnată a presiunii sângelui din capilare poate produce transudaţia lichidului care. Limfa nu se scurge din membrele care se găsesc în repaus. Datorită masajului. pentni a trece sunt silite sâ-şi schimbe forma obişnuită de disc. în acelaşi timp. ca în timpul unui efort susţinut să fie de 2500-3000 de capilare care se deschid. In ceea ce pnveştc debitul. etc. Intensificarea locală a curentului sanguin ca efect al masajului provoacă o intensificare similară şi în venele vecine şi în venele şi arterele mai îndepărtate. Sub influenţa fricţiunii pielii. la rândul ci asigură circulaţia limfatică. Acţiunea aspiratorie a cavităţii toracice. Adesea se poate produce o tumefiere şi o îngroşare în regiunea capsulei articulare. contribuie Ia resorbirea edemelor. iar la microscop se pot observa doar un număr infim de capilare. capilarele de rezervă din masa musculară se deschid.ă direct asupra vaselor sanguine şi limfatice care se găsesc sub epidermă. depinde de numărul capilarelor deschise care irigă acest ţesut.deschise" creşte şi cantitatea oxigenului consumat de ţesuturi. care infiuenţea/. tocmai datorită dilatării capilarelor. influenţând redis-tribuţia ionilor în ţesuturi şi modificând rezistenţa chimică a ţesuturilor. In stare de repaus.5-3 . Masajul acţionea/. cât şi cele pasive ale membrelor. în aceste cazuri. care îşi schimbă conjunctura lor ionică şi electronică. odată cu mărirea numărului de capilare . acesta rămâne acelaşi.

ic. Sub influenţa masajului. Astmul. în acest proces fizio-patologic. Influenţa masajului asupra metabolismului. ci şi despre influenţa lui exercitată în mod indirect asupra întregii circulaţii. prin excitarea pielii. Influenţa directă asupra cutiei toracice prin procedee şi metode ca lovirea uşoară cu degetele. creşterea diurezei era considerată a fi datorată acţiunii mecanice directe asupra ţesutului muscular. Masajul modifică foarte puţin eliminarea acizilor. după mişcări musculare active. Influenţa masajului asupra sistemului respirator. mai precis o tulburare sub formă de paralizare a tonusului muşchilor bron sici în faza semi-expiraţiei. de fapt. am mai menţionat că eliminarea azotului în cantităţi mai mari se datorează în mod exclusiv creşterii mult mai pronunţate a cantităţii de urină eliminate. Datorită noilor studii şi descoperiri ale oamenilor de ştiinţă. După alte păreri.se desfăşoară conform mecanismului formării reflexelor condiţionate. sau după executarea de exerciţii fizice. un interes deosebit îl prezintă legăturile care au la bază acţiuni nervoase reciproce de ordin reflex. Atunci când există un astm bron şic în timpul crizei nu se produce o asfixie completă. acest fapt este suficient pentru ca golirea lor. 4 6 . Pentru a contracara pătrunderea acidului lactic în sângele circulant. provoacă prin mecanismul reflex o respiraţie profundă. Un masaj energic. nicidecum în mod direct masajului. Masajul contribuie la limitarea absorbirii oxigenului din sânge şi acest fapt ne îndreptăţeşte să vorbim nu numai despre influenţa directă a masajului asupra circulaţiei locale. se poate afirma că influenţa masajului asupra muşchilor pulmonari netezi. masajul cel mai energic şi mai prelungit nu produce modificări în echilibrul acido-ba/. provocată pnn masaj. Qi toate că acţiunea masajului se exercită îndeosebi asupra capilarelor din piele şi asupra vaselor periferice. Rolul sistemului nervos se relevă din ce în ce mai mult.cnt nu există date certe. el lipseşte după un masaj energic sau apare în cantităţi infime. ci şi în tulburarea funcţiei respiratorii. sau indirecte prin intermediul sistemului nervos. pătrundere care are ca urmare mărirea acidităţii sângelui. Din acestea fac parte: • reflexele pulmonare proprioceptive • reflexele proprioceptive ale muşchilor şi vaselor • reflexele toracice şi diafragmatice Pe baza experienţei. musculatura pulmonară netedă are un rol imens. nu perturbă echilibrul acido-bazic al sângelui şi produce modificări spectaculoase în eliminarea creatinei şi creatininei. aşa cum era considerată în trecut. numărul de globule roşii şi de trombocite se măreşte. încât nu se poate vorbi de acidoză. Pentru domeniul masajului însă. Numărul de critrocitc şi cantitatea de hemoglobina se măresc după masajul abdomenului. Majoritatea covârşitoare a studiilor de specialitate din domeniul masajului constată şi subliniază în primul rând eliminarea urinei în cantităţi foarte mari. în zilele noastre influenţa masajului asupra metabolismului nu mai poate fi considerată ca fiind de o atât de mare însemnătate. Această stare se menţine timp de 24 de ore de la aplicarea masajului. de exemplu. Legăturile fiziologice ale plămânilor cu sistemul nervos şi cu celelalte organe sunt foarte numeroase. în ceea ce priveşte antrenarea prin acţiunea masajului în circulaţia generală a sângelui din depozite (splină). Acolo unde încetează schimburile gazoase încep tulburările respiraţiei. produce o inspiraţie şi o expiraţie profundă. Masajul general sau cel abdominal măreşte consumul de oxigen cu numai 10-15%. reprezintă un reflex tonic. care se poate observa mai ales la cei neantrenaţi. La bolnavii anemici. prin eliminarea corespunzătoare a unei cantităţi de bioxid de carbon. fricţionarea spaţiilor intercostale. De altfel. la o oră după masaj se observă cel mai marc număr de entrocitc.. Astfel. nu numai în evoluţia diverselor stări de boală şi agravarea lor. Unii cercetători considerau acest lucru ca fiind efectul presiunii exercitate asupra cavităţii abdominale. până în prc/. în timp ce acidul lactic apare la contractarea muşchilor după un efort volitiv. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . să influenţeze scăderea tensiunii arteriale din circulaţia mare şi în acest fel să uşureze activitatea inimii. O astfel de tulburare periodică a tonusului muşchilor bron sici se poate produce după tipul de formare a reflexului condiţionat obişnuit. de cele mai multe ori.

provocat de golirea vaselor care pleacă de la picioare. până în prezent nu s-au obţinut răspunsuri concludente. în ceea ce priveşte eliminarea din organism prin masaj a altor produse ale metabolismului. Acest efect se mai poale produce după felul apariţiei reflexelor senzoriale vegetative. nu are o influenţă directă şi prea mare asupra metabolismului. sub influenţa sistemului nervos.ca clement excitant . Faptul că sub influenţa masajului se elimină prin urină. Efectul masajului se manifestă după principiul apariţiei iradiem şi reper-cuţiei (răspândirea impulsurilor de la aparatele nervoase . este mai eficace decât transpiraţia artificială. etc. Masajul picioarelor şi masajul general provoacă eliminarea urinei în cantităţi mai mari. parafină diater-mie. Una din aceste laturi pozitive ale influenţei masajului asupra organismului este tocmai sporirea cantităţii de apă care se elimină din muşchi. Experienţa a arătat însă că această creştere a diurczei este o consecinţă a excitării rinichilor prin eliminarea substanţelor azotoase organice din urină Problema referitoare Ia influenţa masajului asupra eliminăm a/. Prin procesul de transpiraţie se elimină din organism săruri. etc. Este evident că. acelaşi loc. în timpul masajului. procedee cu nămol. cu toate că exercită influenţe foarte vaste şi generale (influenţa reflexă asupra sistemului nervos central şi vegetativ. După cum am mai arătat. mai ales în fenomenele de oboseală. masajul. La început s-a crezut că acest fenomen se datorează afluxului de sânge către rinichi. sau acelaşi organ şi anume muşchiii scheletici. Această influenţă se realizează prin acţiunea pe care masajul o exercită asupra aparatului receptor şi asupra terminaţiilor sen/itive ale sistemului nervos vegetativ din piele. urmare întâmplătoare a eliminării sporite a urinei sau a lichidelor.otului şi a acidului lactic din organism arc o nouă interpretare în zilele noastre. Efectul este cu totul altul atunci când masajul este folosit în combinaţie cu procedee termice. Eliminarea urinei şi a azotului. Diureza intensă care urmează după masaj este considerată ca fiind un factor şi un fenomen pozitiv.exercită o influenţă şi asupra sistemului endocrin. sulfaţi şi acizi organici şi în acelaşi timp eliminarea prin transpiraţie a excesului de substanţe alcaline şi a bioxidului de carbon. putem admite şi influente diferite care se exercită asupra metabolismului celular. Acelaşi lucru nu este valabil şi în cazul muşchilor odihniţi. Anumite elemente ale masajului nu influenţează în mod similar sistemul nervos vegetativ şi în special sectorul simpatic. deoarece eliminarea urinei şi a azotului în cantităţi mari este provocată de modificările profunde care au loc în muşchi şi în organele interne. accelerarea locală a circulaţiei sângelui. ne permite să concludem că ambele au aceeaşi sursă. 4 7 . cantitatea de fosfor anorganic eliminat creşte într-un mod nesemnificativ. repartizarea sângelui. prin intermediul sistemului nervos. masajul . MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . Se ştie din fiziologie că există două feluri de acţiune reciprocă între sistemul nervos şi cel humoral: a. Experienţa ne spune că masajul muşchilor obosiţi produce eliminarea urinei în cantităţi mai mari. asupra sistemelor şi asupra întregului organism (încărcarea cu energie a centrilor nervoşi) sau după mecanismul reflexelor segmentare. aceeaşi cantitate procentuală de acid lactic (produs al oboselii) şi de apă. sub influenţa excităm unor ncrvjf în unele organe apar agenţi chimici de acelaşi ordin care provoacă efe/cte speciale. în felul acesta. a reflexelor cutano-visceţale asupra organelor.asupra aparatelor nervoase care corespund organului sănătos). anumite organe produc o secreţie internă care pătrunde în sânge şi influenţează întregul organism b. în co'sccmţă. Influenţa masajului asupra sistemului nervos Masajul este foarte important pentru organism prin influenţa lui directă şi indirectă asupra tuturor organelor şi sistemelor.. Aceeaşi intensificare a metabolismului se poate observa şi atunci când exerciţiile fizice sunt folosite împreună cu masajul. datorită cantităţii mari de lichid care este eliminat din organism.care aparţin organului bolnav . în care rolul mai însemnai aparţine sistemului nervos simpatic. aceasta este numai o. unele substanţe azotoase şi acid lactic.). De altfel. indiferent de starea de oboseală a muşchilor. în cazul combinării sistematice ale masajului cu aceste procedee se poate constata o creştere considerabilă a eliminării prin urină a unor cantităţi mai mari de fosfaţi. Masajul făcut după exerciţiile fizice intensifică diureza şi măreşte eliminarea substanţelor azotoase până la 15%. atunci când este precedat de băi calde şi fierbinţi.

atunci direcţia deplasării va fi determinată de acel excitant care dă un efect mai mare. Pe baza acestora putem exprima următoarele două concluzii în ceea ce priveşte acţiunea diferiţior excitanţi . mereu reînnoite. înrăutăţind şi micşorând capacităţile cerebrale. electricitalea. etc. de exemplu. Teoriile. la masarea părţii posterioare a gâtului.asupra creierului: 1. care provoacă modificări în organele excitale de aparatul vegetativ cervical. precum şi de organele excitate de cenlni vegetativi superiori din substanţa cenuşie de la nivelul ventricolului al treilea. excitare. procedeele şi tehnicile fizio-terapeutice. S-a dovedit că. iar pnn ei şi caracteristicile funcţionale ale organelor principale. despre analizori au legat în mod indisolubil fiziologia organelor de simţ cu funcţionarea etajelor superioare ale sistemului nervos central. pnn organizarea şi reorganizarea mediului intern a întregului organism şi în mod special al enccfalului b. 2. prin . se pol influenţa în mod reflex cenlni nervoşi. în afară de influenţa vegetativă reflexă. Masând regiunea toracică inferioară şi cea lombo-sacrală se va cxcrcila o influenţă de reglare a circulaţiei şi a nutriţiei membrelor inferioare. mărind capacitatea de muncă şi concentrare. adică scoarţa cerebrală. au ca rezultat un efect de calmare. în acest mod. Influenţa sistemului nervos vegetativ asupra psihicului se poate realiza astfel: a. Influenţând prin vibraţii primele două vertebre lombare se poale constata hipcrcmia micului bazin. deschid noi posibilităţi pentru lărgirea noţiunilor fiziologiei masajului. Excitanţii slabi sau de scurtă durată au. puternic. cât şi a celui sănătos. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR . legile funamentale ale influenţei fiziologice ale excitanţilor. prin influenţa directă neuro-humorală asupra encefalului c. 4 8 . printre care se numără şi masajul pol să înlăture sau să micşoreze acele fenomene ale excitaţiei sectorului simpatic al sistemului nervos vegetativ care constituie cauza apariţiei unor tulburări emoţionale. Pot fi influenţaţi unii ganglioni nervoşi. reiese că masajul poate căpăta formă de calmant. asupra tuturor sistemelor şi organelor omului.sensibilitatea" sistemului nervos vegetativ Măsurile. astfel. apa. Procedeele de masaj nu acţionea/ă în acelaşi mod asupra sistemului nervos. şi chiar de epuizare. Despre mecanismul acestei acţiuni am mai vorbit când ani analizat conţinutul fiziologic al masajului. cum ar fi netezirea şi fricţiunea. părţii superioare a spatelui şi a regiunii umerilor se prelucrează o seric de reflexe locale sau regionale. pe când excitaţiile intense şi de durată au un efect contrar. unii nervi. este indiscutabilă. masajul mai are şi o acţiune directă asupra micşorăm conductibilităţii nervilor senzitivi şi motori. Dacă acţionează în acelaşi timp doi excitanţi cu efecte contrare. De aceea cunoaşterea felului în care aceste procedee influenţează sistemul nervos. deci şi ale masajului. excitând prin masaj lerminaţiile nervilor. Am mai putea adăuga poate că influenţa masajului în aceste situaţii şi cazuri va fi mult mai slabă decât a altor agenţi fizio-lerapeu-lici ca de exemplu. Folosind diverse metode şi procedee de masaj se poate influenţa în mod diferit excitabilitatea întregului sistem nervos.. iar altele. Având în vedere cele enunţate. Deci acţiunea masajului asupra psihicului omului bolnav. şi mai ales ale scoarţei cerebrale. precum şi rolul important pe care sistemul nervos şi în mod special scoarţa cerebrală îl are în această acţiune. cum ar fi bălătoritul cu pumnii. lumina. Unele procedee produc un efecl de iritare. cu manifestările funcţionale ale organelor interne şi cu procesele intime tisulare. uneon. de excitant uşor.inclusiv masajul . prin influenţa pronunţată asupra metabolismului şi. Scoarţa cerebrală este aceea care conduce în totalitate comportarea funcţională a organismului în mediul înconjurător şi influenţează în acelaşi timp şi întregul echilibru intern şi funcţionarea internă din organism. precum şi a organelor din bazinul mare şi cel mic... Se pare că studiile tot mai avansate privind corelaţiile sistemului nervos central. au importanţă definitorie. prin urmare. o influenţă benefică asupra creierului. S-au înţeles. Masajul poate să regleze sensibilitatea pielii la excitaţiile dureroase şi să calmeze durenle. Pnn acţiunea susţinută şi directă a masajului se dilată vasele mici. dar nu se exclude influenţa reflexă prin sectorul simpatic al sistemului nervos vegetativ asupra vaselor sanguine din porţiunea masată.

4 9 .. MANUALUL TEHNICIANULUI MASEUR .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful