P. 1
Bioetica

Bioetica

|Views: 2,118|Likes:
Published by Neculai Cristina

More info:

Published by: Neculai Cristina on Jun 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/05/2013

pdf

text

original

CUVÂNT ÎNAINTE (lipseşte) I. CONCEPTUL DE BIOETICĂ • Definiţie • Principiile bioeticii • Istoric II.

ELEMENTE DE ANATOMIE SPIRITUALĂ • Trup • Suflet • Psihic • De la embrion la starea de suflet mântuit • Genomul uman III. NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE IV. NOŢIUNEA DE BOALĂ V. DEONTOLOGIA ACTULUI MEDICAL V.1. Bolnavul V.2. Terapeutul V.3. Sora medicală V.4. Preotul V.5. Erboristul V.6. Psihologul V.7. Sora de ocrotire V.8. Brancardierul V.9. Acte normative V.9.1 Abordare ortodoxă V.10. Iatrogeniile V.10.1. Comentariu bioetic V.11. Drepturile pacientului V.12. Prognosticul V.13. Riscul acceptat V.14. Comentariu ortodox V.15. Problema discriminării
1

V.16. Procese medico-legale celebre V.17. Bioetica cercetării medicale VI. BIOETICA RELAŢIEI OM-MEDIU VI.1 Etosfera VI.2 Poluarea sonoră VI.3 Poluarea luminoasă VI.4. Televiziunea VI.5. Bioetica şi tehnologia

VII. BIOETICA SPECIALĂ VII.1 Inseminarea artificială VII.2. Fertilizarea in vitro VII.3. Transferul intrafalopian de gameţi VII.4. Clonarea VII.5. Contracepţie VII.6. Transplantul VII.7. Eutanasia VII.8. Moarte cerebrală VII.9. Suicidul asistat VII.10. Biotehnologii şi organsime modificate genetic

2

I. CONCEPTUL DE BIOETICĂ

I. 1. Definiţie
Faptul că există multe definiţii ale bioeticii dovedeşte că acest concept este încă greu de definit. Iată câteva exemple: 1. Ştiinţa intervenţiilor omului asupra sistemelor vii.1 2. Studiul sistematic al conduitei umane, în sfera ştiinţelor vieţii şi a sănătăţii, examinată în lumina valorilor şi principiilor morale.2 3. Ramură a eticii aplicate care studiază problemele etice rezultate din progresele medicinei şi biologiei.3 4. Studiul provocărilor etice şi a luării deciziilor asupra organismelor vii.4 5. Modul prin care omul îţi trăieşte viaţa, interacţiile sale morale şi responsabilitatea în relaţia cu lumea vie. Bioetica prescriptivă spune oamenilor ce este bun sau rău, care principii sunt cu adevărat importante când se iau decizii. Bioetica interactivă este un câmp de discuţii, dezbateri între grupuri, comunităţi, specialişti. 6. Ştiinţa deciziilor în lumea viului: medicina şi mediul înconjurător.5 7. Ştiinţa cercetării biomedicale şi a aplicaţiilor integrative.6 8. Ştiinţa utilizării cunoaşterii ştiinţifice pentru a asigura binele social 7 9. Conlucrarea între cunoaşterea biologiei şi cunoaşterea sistemului de valori umane.8 10. Alţi autori “globalizează” noţiunea de bioetică: studiul dimensiunilor morale (decizii, comportament, linii directoare) ale ştiinţelor vieţii şi îngrijirilor de sănătate într-o formulare interdisciplinară.9 11. În fine, recent, definiţia bioeticii se întinde de la studiul normelor morale aplicate în lumea viului – la corelarea lor cu comportamentul social şi deciziile politice.10 12. Enciclopedia franceză de bioetică: preocupare pluridisciplinară de opinii şi activităţi cu scopul de a clarifica şi rezolva probleme etice suscitate de ştiinţa şi biotehnologiile biomedicale actuale.11

1 2

Sgreccia Elio, Manual de Bioethique Mame Edifa, 2004, p. 39 Encyclopedia of Bioethics, citat în Bioetica 2, 4, 2004, p. 14 3 Zanc Ioan, Lupu Iustin, Bioetica medicală, Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu” 2001 4 xxx, Bioethics for Informed Citizens across Cultures, Eubios Ethics Institute, 2004, iii 5 xxx, Bioethics for Informed Citizens across Cultures, Eubios Ethics Institute, 2004, p. 25 6 Sgreccia Elio, Manual de Bioethique Mame Edifa, 2004, p. 47 7 Sgreccia Elio, Manual de Bioethique Mame Edifa, 2004, p. 21 8 Sgreccia Elio, Manual de Bioethique Mame Edifa, 2004, p. 21 9 Reic, W.R., Encyclopedia of Bioethics, 1995, p. XXI 10 Sgreccia Elio, Manual de Bioethique Mame Edifa, 2004, p.22 11 Bioetica 1 / 2 / 2003, p. 4

3

“biologie”.Pe măsură ce definiţia bioeticii s-a extins. este domeniul exclusiv al fiinţelor create. nu al relaţiei veşnice dintre Creator şi fiinţa creată. 2004. Prin conştiinţa de sine. Abordarea ortodoxă Bioetica medicală creştină este o disciplină a moralei creştine aplicate.). depăşind sferele medicinei tradiţionale (ale actului medical) şi cuprinzând toţi profesionaliştii din sistemul sanitar. de o etică aplicată întregului regn biologic. b) Bioetica specială: analizează marile probleme tematice: procrearea. analiza indicatorilor de sănătate publică asupra sănătăţii personale. Manual de Bioethique Mame Edifa. a faptului că omul realizează că este o persoană unică. coduri etc. 25 4 . Analiza acestor definiţii laice ale bioeticii demonstrează limitele în care se încadrează. încadrarea juridică a actului medical şi bioetic etc. “cercetare medicală”. I. decizii politice. şi întotdeauna interdisciplinară. astăzi se poate vorbi mai precis de o etică a viului. al riscului acceptat. comportamentul şi deciziile asupra propriilor vieţi. “progres” etc. 2. Principiile bioeticii Personalismul Concepţia personalistă s-a născut din existenţa şi lucrarea raţiunii şi spiritului de libertate. desigur. Această definiţie raportează omul. analiza efectului social şi politic asupra sănătăţii omului. p. “sanogeneză”. cercetarea medicală. c) Bioetica clinică: studiul deciziilor terapeutice. omul ar fi singura fiinţă capabilă să efectueze o reflecţie asupra lui însuşi. fundamente etice. abordarea este teoretică şi practică. sunt sensuri ale relaţiei om – om. După Elio Sgreccia12 ar exista trei tipuri de bioetică: a) Bioetica generală: se ocupă de valori. noţiunile de “decizie”. Domeniul bioeticii laice. la Dumnezeu. impactul comportamentului uman asupra mediului înconjurător. eutanasia. definiţia include preocuparea pentru sanogeneză şi cere o prevenţie şi o veghe permanentă pentru ca boala să nu devină un prilej şi o sursă pentru păcat. ca fiinţă creată. încadrarea juridică. în zilele noastre aduce un risc major asupra condiţiei mântuirii. Nici una din ele nu se raportează la un sens teologic al creaţiei.. este ştiinţa care cercetează şi emite norme morale în concordanţă cu Sfânta Scriptură şi învăţătura Sfinţilor Părinţi pentru a păstra integritatea anatomică şi spirituală a fiinţei umane şi pentru a fundamenta moral actul medical şi deciziile necesare în practica şi cercetarea biomedicală. 12 Sgreccia Elio. atitudinea. În plus. zisă şi ştiinţifică. manipulările genetice etc. nu ale relaţiei om – Dumnezeu. al relaţiei deontologice medic-pacient. Această vigilenţă trebuie să devină tare şi eficientă când e vorba de cercetarea medicală care. efectele mal-praxis-ului etc. “norme morale”.

1999. focalizată în conceptul bioeticii laice: lui i se cere universalism (fără legături personale cu bolnavul). 2004. smerenia. şi în baza lor să scruteze viitorul propriu. Actul transplantologic nu este niciodată perfect. Persoana medicului este.13 Personalismul exprimă şi capacitatea de a alege o decizie pentru a te apăra şi de a alege o decizie anume pentru a nu face rău celuilalt. de libertatea cugetului şi de constrângerea conştiinţei. Persoana umană este conştientă de frontierele. Căci persoana umană reprezintă însăşi societatea umană. iar societatea umană reprezintă persoana umană. Manual de Bioethique Mame Edifa. 62 Sgreccia Elio. Societatea laică este dominată adesea de un spirit personalist al autoperfecţionării. p. orientare spre colectivitate (nu spre profitul propriu. restrângerea orizontului de preocupări şi griji. Sociologie medicală. Societatea umană este ea însăşi structurată pe acest “punct de referinţă” 14 : persoana umană. frumuseţea şi neputinţele trupului. anxietate. să-şi schimbe deciziile sau să nu le schimbe. indiferente sau nonindiferente. să înregistreze ecouri din sfera socială. nu la alte probleme ale vieţii pacientului”)15. dar în opinia unor sociologi – chiar un rol social: situaţie marginală. p. căci donatorul va suferi mai mult sau mai puţin. Există riscul ca valorile vieţii personale religioase precum sfinţenia. Ioan Zanc.“ia distanţă” faţă de celelalte creaturi. specificitate funcţională (“puterea sa asupra bolnavului trebuie să se exercite doar cu referire la boală. sensul unic şi irepetabil al existenţei fac ca experienţa fiecărei clipe să devină un izvor de criterii de valori care ajută eficient în luarea deciziilor asupra propriei persoane şi asupra semenilor. Persoana umană evoluează pe un anumit drum dintr-un infinit număr de drumuri posibile datorită întâlnirilor aleatorii sau nonaleatorii cu celelalte persoane umane – întâlniri dorite sau nedorite. Persoana umană (alcătuită ca o unitotalitate) este capabilă să aibă iniţiative şi acţiuni. 2004. 13 14 Sgreccia Elio. egocentrism. Problema se pune acut atunci când e vorba de transplantul de organe. Respectul pentru viaţa fizică Bioetica apelează deseori normativ la acest principiu. Ea aleargă (chiar ostenită fiind) după performanţe de toate felurile. 88-89 5 . va rămâne afectat organic şi cu un risc permanent de afectare funcţională. să revină la propria memorie socială. un tot şi nu o parte dintrun tot”. fericite sau nefericite. pp. aşa cum e cazul altor profesiuni). stare de primejdie. Etica personalistă generează intenţionalitatea unui act bioetic (aspectul subiectiv) şi efectuarea concretă (demersul obiectiv). Omul bolnav capătă nu numai un statut social. sensibilitatea la suferinţa altora. Ireductibilitatea persoanei. de asemenea. Toate acestea îl fac să apeleze la ajutorul instituţiilor medicale care îl abordează şi îl tratează de aici înainte ca pe o persoană bolnavă. Manual de Bioethique Mame Edifa. dispoziţia spre acte de milostenie – să nu fie considerate performanţe şi să fie căutate cât mai puţin. ştie că “este o unitate. Editura Polirom. neutralitate afectivă (să fie “obiectiv” şi “nonemoţional”). 62 15 Iustin Lupu.

− grija pentru vindecare fără sechele. sifilis şi alte boli cu transmitere sexuală (HIV – SIDA) sunt expuşi riscului de a fi ocoliţi sau repudiaţi de societate. mai ales de către publicul larg. − devotamentul sau indiferentismul cadrelor medicale.Dificultatea interpretărilor şi deciziilor bioetice decurge din efortul deosebit de a cântări riscurile şi beneficiile unui transplant. − a evalua de la început raportul risc – beneficiu. într-un lanţ al păcatului. Bineînţeles că în context comunitar persoana purtătoare a unei astfel de boli devine un caz social. principiul binefacerii se exprimă prin: − a nu face rău. Concret. stări depresive sau farmacodependente duc persoana umană într-o totală lipsă de respect faţă de viaţa în trup. Intenţia binefacerii este certă. Principiul binefacerii Binefacerea este motivaţia princeps a analizei şi deciziei bioetice. toate acestea sunt. un stigmat social. specialistul în planning care sfătuieşte la contracepţie. Orbii. În bioetica laică există o “cooperare la păcatele altora”. − a obţine maximum de avantaje. bolnavii cu tuberculoză. surzii. Bioetica formulează principiul conform căruia ei trebuie integraţi. medicul care face un chiuretaj. de fapt. finalitatea nu este totdeauna conformă cu intenţia. false binefaceri. − unele persoane umane mor eroic iar altele se neglijează până la limita bolilor incurabile. Motivaţia respectului sau a lipsei de respect pentru viaţa în trup are un substrat multicultural. 6 . − preocuparea pentru recuperarea funcţională a unui handicap. Intenţia binefacerii este o coordonată demnă de luat în seamă în actul justiţiei atunci când se analizează un malpraxis. Unele boli sunt considerate stigmatizante. − o aplicaţie mai puţin evidentă dar foarte cuprinzătoare a acestui principiu se regăseşte în măsurile profilactice aplicate asupra unui individ sau unei comunităţi. până la actul suicid al altora). − în fine. − a diminua la maximum riscurile. respectaţi. şchiopii. Din calitatea şi măsura respectului pentru viaţa în trup decurg şi alte atitudini sau nonatitudini: − grija pentru viaţa proprie (de la dorinţa enormă de a prelungi viaţa în trup a unora. asociaţiile sau legiuitorii care susţin eutanasia sau suicidul asistat. îngrijiţi nediscriminatoriu. de pildă. personalist sau uneori patologic: − unele culturi acceptă uşor moartea pentru că nu pun mare preţ pe trup.

. 2004. Unele norme morale sunt generale (cinstea. de fapt. şi Vlăsceanu L. p.524 18 Idem. Bioetica contemporană se raportează la o morală neclară din multe puncte de vedere: homosexualitatea – cu toate bolile pe care le generează ar fi la fel de “etică” ca şi heterosexualitatea. cluburi. Codurile deontologice profesionale nu se suprapun peste conţinutul legislativ. valori şi norme de reglementare a comportamentului . Normele morale transpuse în legi oferă cadrul juridic pentru a pedepsi sau elogia cadrul socio-cultural. 1 Sgreccia Elio. ex. moartea cerebrală este identificată prea uşor cu moartea biologică (când e vorba să se execute un transplant de organ unic). Istoria civilizaţiilor a cristalizat în timp regula morală. de aici decurge şi caracterul inconstant (trecător) al unor valori. un ideal la care aspiră individul sau comunitatea şi ele se manifestă la nivelul conştiinţei morale. p. 160 7 .17 Acelaşi autor face o distincţie între morala teologică (cea care ia în considerare conceptul valorii şi înfăptuirii finale) şi cea deontologică (care se bazează pe înfăptuirea normei). legiferarea prostituţiei poate fi generatoare de mari suferinţe când un cuplu se îmbolnăveşte în urma unei boli cu transmisie sexuală luată dintr-o casă de prostituţie. prima fundamentând-o teoretic pe a doua. Zanc. ex. Atât conştiinţa morală cât şi conduita practică au o condiţionare istorică. Gândirea haotică care domină o anumită epocă sau şcoală medicală poate determina legi care să intre în conflict cu morala religioasă sau pur şi simplu cu moravurile sau mentalitatea unei comunităţi. citaţi de I. familie etc. religioasă.. sunt temeiurile judecăţilor de valoare. Principiile morale sunt. p. partide etc. curajul. loialitatea) altele – particulare (profesionale.18 16 17 Zamfir C.Morala aplicată bioeticii Morala este definită ca “un ansamblu de principii. socio-politică.). Valorile morale – de bine/rău. în canoanele a ceea ce este permis şi ceea ce este interzis.). reacţiile adverse ale unor medicamente pot fi mortale cu toate că boala pentru care se indică nu este mortală.: o femeie poate (conform legii) să ceară să i se facă un avort. cinste. Normele morale folosite în domeniul bioeticii generează conceptul numit deontologia profesiei medicale – domeniu încadrat în coduri deontologice. sinceritate etc. adică norme – ce se vor axiomatice – ale comportamentului uman. când un anumit membru îşi cere eutanasia contrar voinţei familiei. Manual de Bioethique Mame Edifa. ceea ce este considerat “bine” şi ceea ce este considerat “rău”. corectitudine. Elio Sgreccia insistă asupra faptului că în zilele noastre e necesar mai mult ca oricând ca moralitatea să se întemeieze pe “criterii de obiectivitate etică” şi nu numai pe “intenţionalitate”. dar un medic poate (conform codului deontologic profesional) să îi refuze această cerere. impuse atât de propria conştiinţă cât şi de presiunea atitudinii celorlalţi (opinia publică)”16 Etica şi morala s-au dezvoltat împreună. Etica a generat principii. altele – speciale (se referă la asocieri. iar morala a generat norme.: legiferarea eutanasiei poate fi generatoare de mari suferinţe.

“reacţii adverse”. Este un principiu străvechi cu care practica medicală se confruntă în mod curent. descoperirile ştiinţifice “senzaţionale” primesc foarte repede girul aplicării sau utilizării în clinică. Principiul nondăunării cere medicului să nu facă rău pacientului nici prin vreo tehnică diagnostică. Principiul libertăţii de opţiune Libertatea de opţiune în bioetică – care este prin excelenţă o ştiinţă a deciziilor – ridică probleme inedite şi complicate atât celor asistaţi cât şi celor investiţi să ofere ajutor. 19 Zanc Ioan.: între refuzul terapeutic al unei tumori maligne. “contraindicaţii”. iar pe de altă parte efectele adverse observate în timp întrec cu mult beneficiile. Bioetica medicală. Lupu Iustin. nici prin vreun mijloc terapeutic. Sau altfel exprimat: primum non nocere (înainte de toate să nu faci rău). − beneficiarul potenţial al descoperirii.”. − medicul practician pus în situaţia să aplice în clinică o nouă descoperire.Legea morală naturală domină de departe bioetica contemporană. Dar sunt situaţii când un act terapeutic poate avea atât efecte bune cât şi efecte rele (problema “dublului efect”).19 În altă ordine de idei. p.. Ea s-a născut o dată cu conştiinţa raţională a omului că el însuşi există. Opţiunea într-o situaţie dată este rezultanta unui proces de conştiinţă în corelaţie cu un temeinic (sau nu) proces de informare sau profesionalism. pentru care nu există reglementări morale sau juridice. De fapt este cazul majorităţii medicamentelor alopate care au în prospectul de prezentare “indicaţii”. măcar să nu faci rău. − legiuitorul care oferă un cadru legislativ stimulativ sau limitativ. alimentaţie sau prevenţie. nu să perfecţioneze ceva.. nici prin vreo convorbire. Uneori medicul sau bolnavul este obligat să aleagă dintre două rele – pe cel mai mic (ex. Societatea (comunitatea) poate modifica opţiunea unui individ prin natura şi acurateţea informării. Acest principiu determină orientarea şi decizia multiplelor nivele de manifestare: − cercetătorul îndemnat de propria conştiinţă sau propriul interes să descopere. Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu” 2001. şi efectele adverse ale citostaticelor). Principiul nondăunării Acest principiu are la bază o reflecţie mai veche: dacă nu poţi face bine. “precauţii”. 33 8 . şi o dată cu conştiinţa raţională că răul şi binele există în lume şi se pot răsfrânge inevitabil asupra lui. Uneori răul făcut pe o cale “bioetică legală” este iremediabil: a se vedea cazul Thalidomidei care a indus malformaţii definitive. Morala aplicată bioeticii întâmpină în zilele noastre o dificultate enormă: mutaţiile ştiinţifice “deschid spaţii de acţiune noi.

1998 . Bioetica construieşte legătura indisolubilă şi decisivă între ştiinţele vieţii şi drepturile omului. la problemele de sănătate publică. aceasta deoarece ştiinţa prin descoperirile ei îmbogăţeşte viaţa dar în acelaşi timp o şi complică. A repartiza egal mijloacele materiale pentru asistenţa medicală este o problemă de bioetică. merită să menţionăm şi riscul aşa-numitei “discriminări pozitive”: situaţii când bolnavi bogaţi cer să fie îngrijiţi aici datorită unui înalt profesionalism şi sunt refuzaţi datorită statutului lor social (adică datorită faptului că nu sunt săraci). Legislaţia în domeniul bioeticii este de regulă incompletă. de fapt. şi colaboratorii. la sentimentul că nu te poţi raporta la o experienţă anterioară perenă şi temeinică atunci când e vorba să iei o decizie (fie ca medic. punând repartizarea justă a bazei materiale în asistenţa medicală. Bioetica este exemplul cel mai pregnant în care justiţia nu poate opera fără ştiinţă. Deoarece există aşezăminte medico-sociale pentru bolnavii săraci. fie ca pacient). la deciziile ştiinţifice (pentru a reduce la maximum iatrogeniile şi riscul în terapeutică). deoarece bioetica e datoare să contribuie la deciziile politice. cu multe “goluri” şi inconsecvenţe între câmpul de aplicare privat sau public. p. Ed. ea aduce dreptul în situaţia de a nu se putea exprima fără datele ştiinţifice asupra cazului. apare la mult timp după evenimentele ştiinţifice care o provoacă. ci şi aplicativă. Lupta pentru echitate este.22 Interdisciplinaritatea nu este numai epistemiologică. la orientarea şi încadrarea juridică (explicând Scripcariu Gh. ştiinţele vieţii sunt mereu provocatoare pentru etica viului. Adesea dreptul rămâne în urma bioeticii şi bioetica rămâne în urma ştiinţei şi tehnicii. Bioetica. 14 21 Ibidem 22 Ibidem. ştiinţele vieţii şi drepturile omului. p. deoarece inechitatea trăită în societate este generatoare – în fiecare clipă – de mari suferinţe. Iar omul de ştiinţă poate face mult rău dacă este lipsit de rigoare etică. Polirom. 15 20 9 .Principiul echităţii Bioetica şi-a lărgit aria de exprimare de la bolnav – persoană. Principiul interdisciplinarităţii Bioetica este o ştiinţă care nu ar putea funcţiona fără colaborarea interdisciplinară şi transdisciplinară. lupta pentru un ideal.20 Bioetica este chemată să emită o viziune integrativă. De aceea unii autori cer fundamentarea unui drept medical special. să creeze “punţi epistemice”21 între disciplinele care contribuie la lansarea unei noi provocări în biologie şi medicină. Încălcarea acestui principiu duce la atitudini discriminatorii în practica medicală. În acelaşi timp. ceea ce duce – fără voia cuiva – la sfâşieri interioare.

libertatea. tehnicizate şi “scientizate” intră adesea în conflict cu tradiţiile religioase. religie. A încerca să 23 Sgreccia Elio. homosexualitatea. Problema se complică şi mai mult când se încearcă o cuantificare a suferinţei personale şi colective şi luarea unor decizii în baza acestei cuantificări. Problema se complică atât pentru bioetică cât şi pentru religie atunci când e vorba de sincretisme religioase jalnice. caz în care se spune că “totul e valabil”. p. încât fiecare persoană să poată accede liber şi eficient către binele său personal. ex. Principiul libertăţii religioase Bioetica reprezintă o provocare – în egală măsură – ştiinţifică şi religioasă. Principiul preeminenţei Societatea seculară oscilează între cele două direcţii: − preeminenţa individului asupra comunităţii: acordă importanţă şi valoare maximă drepturilor omului. ci cadrul în care preceptele bioetice se manifestă. mutilarea organelor genitale. la acte extreme: anihilarea multor iniţiative. profesie) şi – mai mult – societatea dirijează comportamentele personale şi intervine coercitiv ori de câte ori doreşte ca persoana umană – membră a grupului – să nu lezeze în nici un fel viaţa comunităţii. automutilarea. prostituţia. actele de conştiinţă proprie trebuie respectate.23 Legile emise de comunitate nu reprezintă etica în sine pe care unii o aplică altora. drept. În viitor specialistul în bioetică trebuie să fie instruit profund în medicină. Hipertrofierea acestui principiu poate duce. Descoperirile ştiinţifice “agresează” conştiinţa prin rezultatele pe care le propune. sociologie. clonarea. cetate. − preeminenţa comunităţii asupra individului: promovează convingerea conform căreia individul uman reprezintă ceva numai în contextul comunităţii (familie. căci astfel s-ar crea o dictatură a majorităţii în numele binelui.etiologic şi fenomenologic un eveniment bioetic). Manual de Bioethique Mame Edifa. A nu forţa spiritual o conştiinţă este o atitudine normală. 2004. Bioetica laică care domină societăţile puternic industrializate. asociere. autonomia. Hipertrofierea acestei atitudini poate duce la acte extreme: impresia că sinuciderea. biologie.497 10 . de asemenea. Binele comun nu trebuie să reprezinte binele majorităţii. eutanasia sunt normale sau normative pentru restul societăţii. planning-ul etc. prin binele comun înţelegem de fapt realizarea unor astfel de condiţii. grup. iar religia leagă conştiinţa de normele morale tradiţionale (uneori ancestrale). lezarea unor drepturi elementare ale omului. riscul de a măsura valorile prin prisma unor criterii democratice (dar nu întotdeauna noţiunea de “moral” şi “bun” se poate decide prin votul majorităţii). psihologie. genetică.: sterilizarea obligatorie.

mai specific în domeniul bioeticii. eutanasiei. Răspunderea persoanei pentru acţiunile şi deciziile sale Acest principiu are următoarele înţelesuri: − omul este responsabil pentru acţiunile lui. atenţie şi răspuns prompt la orice solicitare a bolnavului. gentileţe. Respectul pentru adevăr Este un principiu fundamental care trebuie să opereze atât în domeniul cercetării biomedicale cât şi în relaţia cu bolnavul. Iubirea vieţii conduce cert la refuzul avortului. Cuvântul este preţios şi acoperitor pentru un întreg sistem de valori: de la respectul pentru fiecare celulă vie a organismului uman sau nonuman. − chiar dacă legea nu pedepseşte întotdeauna un act ilegal. − în domeniul bioeticii se vorbeşte adesea şi de bolnavi iresponsabili. − răspunderea implică asumarea riscului de a suporta rigorile legii pentru actele proprii. adevărul “parţial” sau amestecul “inteligent” de minciună şi adevăr este un afront penibil la adresa eticii în general şi generator de traume în “evoluţia bioetică” a unui caz. sau asupra altora dacă eşti medic. Macer. o analiză a consecinţelor legate de fiecare decizie etc. dacă actul săvârşit este condamnabil în concepţia socială a comunităţii. fie datorită unei boli psihice (lipseşte discernământul). a făcut o incursiune în toate religiile lumii şi a găsit iubirea omniprezentă. solicitudine maximă. înfruntarea legilor (când e cazul) pentru a salva un bolnav.argumentezi ştiinţific o pledoarie religioasă este un lucru lamentabil. contracepţiei şi oricărui act terapeutic (sau bioetic) care lezează integritatea anatomică şi spirituală a fiinţei umane. fie datorită unei boli grave organice care împiedică comunicarea. El şi-a intitulat cartea sugestiv Bioethics is Love of Life şi încearcă să convingă lumea ştiinţifică să introducă şi acest principiu printre cele ale bioeticii. într-o carte-pledoarie. bioetica – ca ştiinţă – nu a început cu el. răspunderea implică asumarea riscului unei decizii terapeutice asupra ta însuţi – dacă eşti bolnav. oprobriul public se poate manifesta şi fără rigorile legii. în orice caz. Bioetica este iubirea vieţii Acest principiu – paradoxal – nu este expus în toate tratatele de bioetică. politeţe. Falsificarea adevărului. Darryl R. 11 . un răspuns sincer. Iubirea vieţii presupune un tratament generos aplicat mediului ambiant: ecobiologia.J. până la riscul sau sacrificiul donatorului de organe pentru a salva o fiinţă apropiată. Dar acest principiu se poate exprima şi altfel: compasiune. un sfat bun.

inclusiv bioetica laică (de altfel. cu un regres spiritual care face ca omul să nu mai poată fi stăpân pe propriile descoperiri. din păcate. Omul fără Dumnezeu rămâne singur.26 Teologia ortodoxă pune la îndemâna omului – fie el autor al unor descoperiri ştiinţifice sau simplu „consumator” – un sistem de valori divino-umane care îl ajută să înainteze curat şi eficient. Biserica creştină este leagănul bioeticii creştine. prin învierea Lui. Ed.TOT TEXTUL PE FOND GALBEN ESTE CEL ADĂUGAT (grupul de pagini numerotate 28 a.3 Abordarea ortodoxă Între bioetica laică şi cea creştină nu poate fi o împăcare. Motivaţia acestei afirmaţii se sprijină pe temeiul celor scrise de Arhimandritul Justin Popovici: «Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte. Ştiinţă şi Teologie.”28 Sublima axiomă a stăpânului proniator vine în opoziţie cu dezordinea „multiculturalistă” şi teoriile hazardului care poluează multe domenii. politic sau geografic.27 Bios-ul. Bioetica creştină este mai degrabă un proces de apărare continuă a minunatei alcătuiri a fiinţei umane care. p. căci în esenţa ei. Dumnezeu însă. atunci e de la sine înţeles că nu putem accepta o bioetică profană. 1919. Schitul Sfântul Serafim de Sarov.. 2001.. Teologia creştină se manifestă în lume de două milenii neîntrerupt. urmează să intre în veşnicie. „Sinteza armonioasă a cosmosului şi simetria te duc cu mintea la un stăpân. Principiile bioeticii laice expuse anterior le trecem prin filtrul religiei creştinortodoxe. Popescu. 28j) I. p. p. care le ţine strânse pe toate. XXI: Eonul dogmatic. 18 28 Sfântul Atanasie citat de D. îi „condamnă” la nemurire». Biserica şi Statul. Bucureşti . în care „jocul cu viaţa” şi „jocul cu moartea” reprezintă o activitate obişnuită de laborator în care conştiinţa cercetătorului nu se raportează la nimeni şi la nimic. cultural. 24 12 . 16 27 Popescu Dumitru.24 Bioetica laică cercetează şi scormoneşte trupurile umane ca un proces lipsit de perspectivă. prin sfinţenie. indiferent de contextul istoric. plină de contradicţii pe întregul ei parcurs). 2001. Biserica este loc de tămăduire. 6-7 26 Idem. p. viul este în mâna proniatoare a Lui şi deciziile asupra viului nu se pot lua fără a-L chema pe El.. p. Dumnezeu a creat toate prin Fiul în Duhul. care nu-şi raportează rezultatele la nimic. Riscul rătăcirii este maxim. prins între două necunoscute înfricoşătoare: înălţimea infinită a macrocosmosului şi adâncimea misterioasă a celulei vii care nu a putut fi desluşită niciodată. 25 Ştiinţa şi Teologia. Ed. p. Ştiinţa şi Teologia.25 Avântul tehnico-ştiinţific contemporan coincide. 24 25 Arhimandritul Iustin Popovici. Ştiinţă şi Teologie. XXI: Eonul dogmatic. Merită din plin să fie studiate şi prezentate ca două ştiinţe distincte pentru ca deciziile conştiinţei să opereze în cunoştinţă de cauză. Dacă „esenţa creştinismului este taina materiei transfigurată în Hristos”29. Hristos – capul Bisericii şi experienţa sfinţilor ne învaţă discernământul în decizia bioetică.. 22 29 Popescu Dumitru. Bucureşti . Bioeticianul creştin crede cu tărie că Hristos este Logosul Întrupat Atotţiitor al universului şi legile care guvernează universul izvorăsc din persoana Lui. Ea este puternică în timp pentru că metodica abordării diferitelor probleme este continuu-valabilă şi este fundamentată biblic şi patristic.

aceasta este – în fapt – o cale falsă generatoare de percepţii false.Dacă Biserica s-ar lăsa copleşită de rezultatele cercetărilor biomedicale. p. a apelor.68 36 Arhimandrit Arsenie Papacioc. p. Constanţa. Constanţa. 2005. nu pentru că dogma L-ar putea cuprinde pe Dumnezeu. Singur Ortodoxia. p. mult îndepărtate de Adevăr. adică dacă s-ar “scientiza” sau seculariza – vindecările din sânul ei ar deveni neînsemnate. Bioetica laică a dezvoltat până acum o multitudine de concepte păcătoase.52 37 Guitton Jean. Comunitatea creştină îşi trăieşte viaţa încredinţată pe o dogmă. Singur Ortodoxia. Antropocentrismul (hipertrofiat la maximum în zilele noastre) nu ştie să-l descopere pe om pornind de la Dumnezeu. cine „judecă lucrurile numai ştiinţific”33 sau „se raportează numai la istorie”34 nu a ajuns încă la Adevăr.35 35 Arhimandrit Arsenie Papacioc. atingând cu sângele jertfei Lui pământul – a însemnat o sfinţire a văzduhului. Venirea Mântuitorului în lume. Constanţa. 6-7 39 Revista Română de Bioetică.12 32 Arhimandrit Arsenie Papacioc. Bucureşti. sexualitatea sunt numai câteva teme actuale ale bioeticii care maculează viaţa morală în Hristos. 2005. 2005. p. bioeticianul creştin suferă când un spital devine un laborator al morţii prin practicarea zilnică a avortului – căci acel spaţiu este un spaţiu al crimei de fiecare zi. Singur Ortodoxia. Creştinul ortodox crede cu tărie că Hristos este Calea. 7 13 . Dumnezeu şi Ştiinţa. Adevărul şi Viaţa. ci – cel mult – încearcă să-L descopere pe Dumnezeu pornind de la om39. Bioetica s-a dezvoltat ca ştiinţă şi ca imperativ moral. 1992.36 Jean Guitton (membru al Academiei Franceze) spune că „intrăm ca orbii întrun timp metafizic”37 Biserica prin lucrarea ei de a învăţa dar mai cu seamă de a sfinţi ne salvează din această „orbire metafizică”. „Dumnezeu suferă cu noi mai departe şi agonia lui Hristos încă nu s-a terminat”. 2005.. Aceste două dimensiuni nu pot fi despărţite.74 33 Arhimandrit Arsenie Papacioc. Constanţa. eutanasia.19 34 Arhimandrit Arsenie Papacioc. 2005. nu existau nici filosofiile care L-au atacat”. căci de cel ce 30 31 Ioan 14. O abordare ortodoxă a bioeticii obligă la a construi un concept bioetic ortodox.30 „În ceea ce priveşte Adevărul noi nu avem nici o grijă” – scrie Părintele Arsenie.). Dar conştientizând versetele Dragostea iartă totul dar se bucură de adevăr . Singur Ortodoxia. de monstruozităţi. Ed. Constanţa. Suicidul asistat. 32 Acelaşi Părinte Arsenie scria că Adevărul fiind mult mai presus de cercetarea universului fizic şi biologic. ci pentru că dogma e „măsura lucrurilor”35. p.31 „Dacă nu exista Adevărul. nici pe practicanţii ei.. 21 38 I Corinteni 13. Constanţa. Biserica este datoare să afirme o atitudine profetică în lume. şi toate le rabdă38. avortul. Singur Ortodoxia. 2005. p. a pământului. Biserica nu condamnă nici pe promotorii eutanasiei (de ex. Singur Ortodoxia. De aceea este atât de important să raportăm şi bioetica la măsura dogmei creştine. Altfel spus. căci Biserica nu condamnă niciodată vreo persoană umană. venind prin kenoză într-un timp istoric. de păcate. p. p. Harisma. 3 / 1 / 2005. Într-o astfel de lume în care este legiferat păcatul. a timpului. un concept care este fundamentat pe rigorile antropologiei creştine şi pe severitatea moralei creştine. Identitatea creştină trebuie afirmată cu bucurie şi cu glas tare. 6 Arhimandrit Arsenie Papacioc. Sacralizarea timpului şi spaţiului de către Hristos – Mesia ne determină să iubim această sfinţire şi să o păstrăm nealterată prin cugetările şi prin actele noastre.

Lazăr Puhalo. 38 I. − cercetarea patologiei sociale (a timpului şi spaţiului) în care trăieşte bolnavul. nădejdea şi dragostea). Omul-fiinţă vie. când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri.40 Bioeticianul creştin trăieşte cu conştiinţa că un om oarecare nu are cum să afle despre Hristos dacă el nu-L mărturiseşte. social sau spiritual – legile bioeticii. atitudinea comunităţii faţă de persoana lui suferindă. Religia creştină este prin excelenţă o teologie a persoanei. Astăzi – mai mult ca oricând – Biserica are statura unei redute pe culmea căreia îşi confruntă propriile principii şi valori ale sanogenezei: să fii bun. şi Fiul Omului se va ruşina de el. Societatea contemporană prin dimensiunea şi prin demersul ei cultural şi prin fenomenul sectar. sfatul bioetic se adresează persoanei umane – trup şi suflet – nu vreunei celule sau vreunui tip de energie care umblă prin aceste celule. nu cârteşte şi ştie că cine a suferit cu trupul a 40 41 Marcu 8. să fii milostiv şi să iubeşti chiar pe vrăjmaşi – ca să devii cu adevărat virtuos.se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele. 2005 14 . Sufletul. ci pentru că are conştiinţa fiinţei create. Trupul singur nu este persoană. Există o putere care izvorăşte din afirmarea identităţii creştine. face eforturi imense să relativizeze identitatea creştină.P. În conceptul ortodox omul este persoană deoarece conceperea şi naşterea lui este un act fiinţial. istoria suferinţei. − o trăsătură care deosebeşte esenţial creştinul de necreştin este atitudinea faţă de boală: creştinul autentic care pregustă Împărăţia şi care zice: “Mulţumim Ţie. religia creştină a surprins mereu de-a lungul istoriei prin răsturnarea valorilor şi prin curajul “nebun” în faţa morţii. adică trupul însufleţit este o persoană nu numai pentru că are conştiinţa de sine.S. ex. efectul suferinţei lui asupra celorlalţi. suflet. rolul social al bolnavului . Această putere lucrează în lume. iar moartea pentru Mirele ceresc este ceva normal în viaţa Bisericii. Omul-creştin este o fiinţă eclesială.: creştinii intrau dezinvolţi în focarul epidemiilor. el este în acelaşi timp chip şi asemănare a lui Dumnezeu şi “chip al vieţii Sfintei Biserici”. sfinţii se bucurau pentru bolile cu care erau cercetaţi. Concepţia personotropică aplicată omului creştin de către bioeticianul creştin presupune: − o abordare complexă a omului bolnav: trup. să fii iertător. Eikon. Doamne. că ne-ai pus la îndemână pocăinţa” – îşi asumă cu uşurinţă orice durere. să posteşti mult – ca să ţii trupul sănătos şi înfrânat. adică ştie că a apărut în lume prin voia şi îndemnul Creatorului. în neamul acesta desfrânat şi păcătos. să întorci obrazul celălalt – ca să nu dezvolţi o patologie psihică. cercetarea cauzelor biologice şi spirituale ale bolii. Trupul şi Moartea. să fii cast sau fidel – ca să nu faci boli cu transmitere sexuală. este purtător de duh şi în mod liber se pocăieşte şi practică virtuţile creştine (credinţa.41 Actul terapeutic – medical. Etimologic persoană înseamnă “înainte vedere”. omul este unic şi irepetabil. numit chip şi asemănare. nici sufletul singur nu este persoană.

ortodoxia oferă un puternic suport moral bioeticii.42 − prin boală şi prin filantropie sunt cercetate două persoane umane: cel asistat şi cel care asistă. în al doilea vindecă. ci cele două luate împreună. 1-2 Fapte. Respectul pentru viaţa în trup este o noţiune mult mai potrivită decât “respectul pentru viaţa fizică”.”46 Binefacerea este de fapt manifestarea – în creştinism – a unui act filantropic. de fapt. − binefacerea – în intenţionalitatea şi în aplicarea ei – se întinde asupra trupului şi sufletului deopotrivă. cărţi fundamentale pentru 42 43 I Petru 4. De fapt. viaţa este primită ca un dar de la Creator. căci despărţirea lor e riscantă pentru bolnav. un om botezat în numele Sfintei Treimi are pecetea darului Duhului Sfânt. Hristos în primul suferă. Majoritatea tratatelor de bioetică se feresc intenţionat (ostentativ chiar) să nu se raporteze la o morală religioasă. Maximalismul ortodox conceptual îmbinat cu “dezlegările cazuale” asumate de duhovnic ajută persoana umană să nu greşească. Binefacerea are – în conceptul filantropiei creştine – o distincţie specială: − se face în numele Domnului nostru Iisus Hristos. căci dintr-un sânge e tot neamul omenesc. – sunt sintagme amorale. În fond.isprăvit cu păcatul. nu este un simplu “act umanitar” (adică nu se face în numele umanismului). chiar dacă cer o anumită atitudine. 1361 C 15 . “toleranţa”. “Cuvântul om nu închipuie nici sufletul singur şi nici trupul. căci în Sfânta Scriptură trupul este templu al Duhului Sfânt44.43 Ar fi mai potrivit să înlocuim cuvântul “respect” cu cuvântul evlavie.45 Conform cu textele scripturistice şi cu credinţa Sfinţilor Părinţi. 17. să se apropie de Dumnezeu şi să îşi continue urcuşul duhovnicesc printre “ispitele bioetice laice”. a fi moral – în conceptul bioeticii creştine – înseamnă a face voia lui Dumnezeu. “regulamentul de funcţionare”. “drepturile pacientului”. “drepturile medicului”. În creştinismul ortodox efortul pentru prelungirea vieţii în trup are un sens precis şi preţios: creşterea şanselor de mântuire a sufletului. a te teme mai mult de Dumnezeu decât de oameni. să se ferească de curse. 21 46 P. În plus.G. − binefacerea nu poate fi despărţită de legea morală creştină. Noţiunea de “păcat” şi cea de “virtute” în tratatele laice sunt menţionate tot la “istoric”. “drepturile copilului”. făptura umană este ceea ce este numai prin unirea şi împreună-lucrarea trupului şi sufletului. iar de se apropie de suflet – să nu uite că cercetează partea veşnică din om. iar fiinţele umane sunt legate între ele de la şi prin actul creaţiei. Adesea “morala creştină” este tratată la “istoric” şi relativizată în raport cu celelalte “morale religioase”. “Drepturile omului”. 150. 19 45 II Corinteni 1. Tratatele de morală creştină sunt. Medicul sau bioeticianul creştin cercetează persoana bolnavă într-un mod specific antropologiei creştine: trupul – templu al Duhului Sfânt. “cod deontologic”. “în numele binelui universal”. Fiecare întâlnire dintre două persoane umane este un prilej de apropiere sau depărtare de Împărăţie. încă mai mult decât atât. “demnitatea umană”. sau – în nici un caz – nu neglijează sufletul. “libertate de opţiune” etc. 26 44 I Corinteni 6.

p. iar dacă ucideţi cu Duhul faptele trupului. iar sufletul nu pot să-l ucidă. Bolnavul aflat în situaţii-limită este pus în situaţia să i se ceară consimţământul pentru un act terapeutic.50 Multe din practicile bioetice contemporane sacrifică principiile morale creştine fie din intenţia luciferică de a afirma cu prioritate performanţe ştiinţifice extraordinare. 28 52 Fapte 4. încât este capabil să-L conteste şi să-L nege chiar pe Cel ce l-a creat. Exegezele biblice asupra creaţiei vorbesc chiar de un paradox al libertăţii: omul a fost creat “atât de liber”. Textul biblic nou-testamentar este chiar explicit din punctul acesta de vedere: “Căci dacă vieţuiţi după trup veţi muri. dureroase. pentru că Dumnezeu “pune în ea posibilitatea iubirii. de vindecare: “Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul.conceptul de bioetică creştină. În altă parte51. p. I. Libertatea de opţiune funcţionează în acele momente la cote maxime.52 Mai târziu. când creştinii puneau la picioarele apostolilor bunurile lor şi fiecare primea după cum avea trebuinţă. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Primum non nocere sau “înainte de toate să nu faci rău” este un principiu străvechi aplicat în practica medicală. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. care zice că “Dumnezeu nu-şi foloseşte atotputernicia în faţa libertăţii umane”. ci din libertatea de alegere. Biserica trebuie să-i ajute cu prioritate pe 47 Dumitru Stăniloae. 283 49 Matei 8. Scriptura ne arată de cine să ne temem şi de cine să nu ne temem când e vorba de mântuire. Echitatea este o normă morală fundamentală în creştinism. Sfântul Vasile cel Mare spunea aşa: “Oamenii trebuie să fie egali cel puţin din punctul de vedere al îngrijirilor de sănătate”. 34-35 16 . adică acea evoluţie de la chip la asemănare. cum şi a refuzării ei”. Părintele Stăniloae evocă cuvintele Sfântului Vasile cel Mare. 283 48 Idem. lucrează în cugetul bolnavului libertatea în Hristos. Bucureşti. 1996. Când e vorba de ajutorul social. Losky apreciază că de aceea este omul “cea mai înaltă creaţie”. ci – mai mult – în libertatea lui. fie pentru că acordă trupului maximă (sau unică) importanţă.47 Posibilitatea omului de a păcătui nu provine din firea lui. îndeplinită cu multă râvnă în Biserica primară. temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă”. când între două rele trebuie să-l alegi pe cel mai mic. Merită însă a remarca faptul că sunt situaţii fortuite în practica medicală şi luarea deciziilor etice. veţi fi vii”. care vindecă mântuitor. Chemându-L pe Hristos purtătorul bolilor noastre49. tocmai pentru că ea (libertatea umană) “provine din atotputernicia lui Dumnezeu”. vol. 13 51 Matei 10. Religia ortodoxă cere creştinului practicant ca în sistemul de ierarhizare a valorilor să acorde importanţă maximă bolilor spirituale şi vindecării lor – cu prioritate. Principiul libertăţii de opţiune merită un comentariu prin prisma conceptului ortodox. 16-17 50 Romani 8. Vl.48 Măreţia chipului lui Dumnezeu în om constă nu numai în şansa ajungerii la asemănarea cu El.

Recomandă însă ca specialistul să fie el însuşi un om din Biserică şi totodată un valoros profesionist. 20 56 Ioan 17. Părinte.” 56 Libertatea religioasă este recunoscută de către Constituţie. prin cercetaţi duhurile54. există riscul să se treacă de la “dreptul de a fi liber” la “obligaţia de a fi liber” – ceea ce ar duce la o relativizare a ortodoxiei şi un sincretism jalnic. Iubirea vieţii – principiu al bioeticii laice lansat recent – este insuficient ca şi conţinut dacă vrem să-l corelăm cu o abordare ortodoxă.58 53 54 Romani 2. dar persoana umană purtătoare a viului este chipul lui Dumnezeu. o datorie sfântă a fi în adevăr. ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. toată Biserica suferă.. 21-22 57 Matei 7. le-am dat-o lor. dar nu trebuie să uităm martirii (chiar ai secolului al XX-lea) pe care i-a dat Biserica ortodoxă.. Chiar persoana umană în moarte biologică este salvată prin Înviere. Viul este un fenomen.55 A cere sfat este şi un foarte eficient exerciţiu de smerenie. dar sunt la fel de liber să-L ofer. dar şi mădularele (persoanele) din afara Bisericii. la semenul tău. 1 55 Matei 18.”57 − veghea permanentă să nu greşeşti în faţa lui Dumnezeu. să nu cazi în cursele demonilor. ca să fie una precum Noi una suntem.creştini53. Comunitatea creştină este datoare să se roage şi să ajute un organ bolnav. Mântuitorul Însuşi îl numeşte pe diavol tatăl minciunii. Principiul interdisciplinarităţii este exprimat în viaţa creştinului practicant prin “a cere sfat”. aşa şi aceştia în Noi să fie una. nereligios. 44 17 . În viaţa creştinului respectul pentru adevăr este mai mult decât atât: este o evlavie. 12 58 Ioan 8. Versetele din Ioan sunt revelatoare: “Ca toţi să fie una. Când un mădular al Bisericii suferă. asemenea şi voi faceţi lor. Viaţa în duhul ortodoxiei nu interzice consultul interdisciplinar şi nu îl îndepărtează pe om de opinia specialistului. după cum Tu. întru Mine şi Eu întru Tine. “Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii. Creştinul este dator să se roage pentru lume. mii de mii. să-L aduc la auzul semenilor mei pe Hristos. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o. Spunem insuficient pentru că din el lipseşte în mod explicit persoana. Sfatul – ca de altfel orice lucrare a creştinului – este întărit de rugăciune. dar – după putere – să-şi ofere ajutorul tuturor oamenilor. Ortodoxia este liberă să se manifeste. Eu sunt liber să cred şi să mă manifest ortodox. Principiul preeminenţei este greu de aplicat într-o comunitate creştină. prin unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu acolo sunt şi Eu. 13 I Ioan 4. − când e vorba de a lua o decizie ca medic. legiuitor sau aparţinător al bolnavului (iresponsabil) grija este maximă şi Biserica recomandă un sfat temeinic în sânul ei (cu duhovnicul. încât se poate spune că triumful vieţii este în şi prin persoană. Când principiul libertăţii religioase este aplicat de un stat ateu. cu specialişti creştini). Creştinismul a exacerbat puternic sentimentul responsabilităţii care implică: − a te gândi la aproapele. Am putea spune că nu trebuie să existe o preeminenţă a individului în faţa societăţii şi nici o preeminenţă a societăţii în faţa individului.

Suferinţa şi iubirea merg împreună..59 adică pe Hristos Însuşi. Porunca biblică: “Privegheaţi!” se referă la riscurile pe lângă care trece sau cu care se confruntă Biserica în marş spre Împărăţie: − descoperirile ştiinţifice îşi anunţă noutatea şi dimensiunea utilitaristă.. suferinţa este scara prea luminoasă care urcă la Înviere. 134 63 Sgreccia Elio. 4. p..61 Paginile Filocaliei sunt pline de mărturii ale Sfinţilor despre efectul mântuitor al suferinţei: văzută ca un altar.În relaţia dintre oameni. cât şi al organismelor legislative. de “lezare a integrităţii anatomice şi spirituale a fiinţei umane”. acest sens reiese şi din etimologia cuvântului.64 De fapt. − Biserica este datoare să procedeze la o analiză temeinică biblică şi patristică a fiecărei noutăţi ştiinţifice şi să o explice pe înţelesul creştinilor (beneficiarilor) nespecialişti. p. el trebuie ajutat să descopere Calea. p. Întotdeauna şi oriunde crucea precede învierea. 1-2 62 Guitton Jean. 16-17 61 I Petru 4.”62 Conceptul bioetic ortodox se identifică şi printr-un principiu specific: apărarea valorilor creştine faţă de imixtiunea şi agresiunea ştiinţelor laice. I. 3 64 Sgreccia Elio.60 Este important să prezentăm un principiu specific abordării ortodoxe: suferinţa care salvează. 3 18 . Biserica adoptă principiul “adevărul fără iuire ucide”. înălţată ca o Golgotă. Manual de Bioethique Mame Edifa. Adevărul şi Viaţa. Care bolile noastre le-a purtat. Dumnezeu se strecoară prin rănile noastre. 6 Matei 8. Dumnezeu şi Ştiinţa. membru al Academiei Franceze. de aceea comunicarea adevărului se face cu blândeţe şi pe măsură ce bolnavul realizează adevărul unui prognostic rezervat. şi Andre Frossard este convingător în acelaşi sens: “Suferinţa este forţa ascunsă a iubirii. cel mult li se face o prezentare în stil “multicultură”. − descoperirile ştiinţifice şi aplicarea lor în medicină (şi terapeutică) trebuie explicate în legătură cu noţiunile de “păcat”. Dialogul dintre Jean Guitton. când a publicat un articol numit Bioetica: ştiinţă a supravieţuirii. în 1970. − este de dorit ca Biserica să-şi apropie oamenii de ştiinţă creştini şi să le ofere cadrul de manifestare ştiinţifică şi teologică. − Biserica trebuie să caute locul şi valoarea sufletului în fiecare cercetare pe subiecţi umani. a isprăvit cu păcatul. 1992. Manual de Bioethique Mame Edifa. deoarece practica clinică şi bioetică demonstrează interesul aproape exclusiv pentru trup atât al ştiinţelor laice. Bucureşti. purtată ca o cruce.63 Încă de atunci el a propus ca bioetica să devină o disciplină care să studieze corelarea cunoaşterii biologice cu „sistemul valorilor umane”. 59 60 Ioan 14. Apostolul Petru scrie că cine a suferit cu trupul .. fiind dedicate “binelui omenirii”. Istoric Toţi cercetătorii sunt de acord că termenul de bioetică a fost lansat în premieră de Van Resselaer Potter. dar fără o descriere sau o analiză morală creştină a fenomenului. 2004. Harisma. 2004. Ed.

Etica biomedicală s-a născut ca o reacţie la intersecţia a trei câmpuri fundamentale: medicina clinică şi cercetarea medicală. Un val recent de scepticism vis-à-vis de sistemul sanitar. Aceste trei sfere sunt într-o permanentă interdependenţă. politice şi mass media (3). Bioetica este aşadar un studiu interdisciplinar dinamic al unor probleme create de menţinerea valorilor medicale în contextul dezvoltării ştiinţifice. dorinţa de întărire a relaţiei medic-pacient. Ultimii patruzeci de ani au fost dominaţi de schimbări şi progrese majore în domeniul medical. structurând în mod academic această disciplină. Din cele mai vechi timpuri. Prezentăm câteva clişee din evoluţia istorică a bioeticii ca ştiinţă şi disciplină 19 . filozofic. şi apoi a inserat-o în domeniul ştiinţelor biomedicale. Andre Hellegers. devierea tot mai accentuată de la “medicina acută” la medicina bolilor cronice precum şi reducerea discrepanţei dintre competenţa medicului şi cunoştinţele pacientului au contribuit la o acceptare sporită a rolului esenţial al pacientului în îngrijirile medicale. un faimos medic obstetrician de origine olandeză a fost primul care a introdus termenul de bioetică în lumea universitară. Samuel Gorovitz). mai ales în hotaririle terapeutice (4). filozofia şi disciplinele umaniste. dorinţa de întărire a drepturilor pacientului şi a relaţiei medicpacient precum şi reducerea discrepanţei dintre competenţa medicului şi cunoştinţele pacientului au contribuit la o acceptare sporită a rolului esenţial al bioeticii în formarea studenţilor a tinerilor medici specialişti. A apărut o explozie de cunoştinţe medicale care a condus la o mai bună înţelegere a mecanismelor bolilor şi un salt masiv al tehnologiei medicale. sistemul de sănătate publică şi puterea politicii sanitare. indiferent dacă problema etică derivă din utilizarea celulelor stem embrionare sau din luarea deciziilor terapeutice la finalul vieţii. Un val recent de scepticism vis-à-vis de sistemul medical. astfel încît medicina legala a fost cea care a corelat prima două moduri complementare de gîndire: cel medico-biologic concret cu cel abstract. Bioetica reprezintă aşadar “o examinare critică a dimensiunilor morale a procesului de luare a deciziilor în contextul medical şi al ştiinţelor biologice” (1977. diferitele legislaţii includeau şi răspunderea juridica a medicului.Ulterior. culturale şi legislative a adus la lumină multiple dileme de ordin moral şi în medicina românească. Trecerea de la fostul regim comunist la o perioadă de tranziţie dominată de tumultoase frământări sociale. Concomitent s-au schimbat şi aspectele morale şi atitudinile societăţii.

punând accent pe aspectele morale. 65 V. vol. determinat de atitudinea candidatului în problemele stringente ale bioeticii: clonare. În Franţa. care a devenit un institut de cercetare (laic) în bioetică. Astărăstoaie. Bioetica a început în toate ţările ca un domeniu inclus şi predat în disciplinele de medicină legală. p. La scurt timp au apărut şi primele instituţii specializate în bioetică. În Asia există. Definiţia lui a fost chiar un demers predictiv. În Italia. reproducere asistată. Center for Bioethics şi Kennedy Institute au editat opere de referinţă în domeniu: Encyclopedia of Bioethics (1978) şi Principles of ethics (1994). care organizează cursuri postuniversitare. Conceptul a fost preluat de A. Institutul Joseph and Rose Kennedy se transformă în Kennedy Institute of Ethics. Aşa este Hastings Center. detaşându-se clar şi precis de laicismul normativ şi legalist practicat de guverne şi asociaţii medicale sau bioetic laice cu practici multiculturaliste. a iniţiat programul de cercetare şi învăţământ universitar în bioetică. Universitatea Georgetown din Washington D. şi a evoluat spre o disciplină de sine stătătoare. funcţionează în prezent Instituto di Bioetica. Peste tot în lume există centre de cercetare „predominant laice” şi „predominant religioase”. seminarii) în domeniu.C. au analizat şi au luat o atitudine în raport cu provocările bioetice. pregătire continuă în teritoriu etc. adică mult mai mult decât un simplu „moralist” al medicinei. istoria medicinei sau filosofie-sociologie. 3 20 . Hellegers. 3. În 1979. numeroase preocupări (cursuri. Revista Română de Bioetică. Universitatea Monash din Melbourne – Australia a înfiinţat Center for Human Bioethics. În Anglia apare (la Londra) Center for Bioethics and Public Policy. Încă din 1975. INSERM (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală) a fondat un Centru de documentare şi informare etică.de sine stătătoare aşa cum apare în Manuel de Bioéthique de Elio Sgreccia. căci cele două concepte sunt cel mai adesea divergente. Dezbaterea bioetică a dominat 30% din temele campaniei electorale.65 Bisericile creştine – în duh profetic – şi în baza unei tradiţii bimilenare. În Europa. doctorate. Importanţa enormă a demersului bioeticii în zilele noastre reiese şi din modul cum au decurs ultimele alegeri prezidenţiale în SUA: analiza sondajelor a demonstrat că unul din cinci alegători a optat pentru cel ales. Aici s-au editat primele tratate de bioetică. 2004: Potter oferă astfel o punte între ştiinţă şi morală şi o prezintă ca pe o necesitate (de aceea o mai numeşte şi „ştiinţa supravieţuirii”. avort etc. bioetica s-a dezvoltat – fundamental şi aplicativ – într-un ritm impetuos. urmare a unei activităţi neîntrerupte încă din 1985. Editorial Somnul bioeticii poate naşte monştri. Bioetica a devenit în scurt timp un sistem de alarmă care declanşează mecanisme de apărare justificate. MameEdita. 2005. introdus în lumea universitară şi astfel s-a impus între specialiştii din domeniu bioeticianul ca om de ştiinţă cu cunoştinţe bio-clinico-filosofice. congrese. căci descoperirile ştiinţifice ale anilor care au urmat s-au dovedit a avea un potenţial distructiv dacă nu ar fi fost „supravegheate şi constrânse bioetic”. de asemenea. o serie de seminarii la facultăţile de teologie au făcut să se nască în Spania Instituto Borga de Bioética.

B.I. Popa. Educaţia medicală ieşeană a adresat aspectele de ordin moral ale profesiei medicale încă din 1974. Scripcaru.Astfel. pe lângă sinoadele autocefale. Scripcaru. Astărăstoaie. Tot nevoii de promovare a bioeticii îi sunt consacrate şi cărţile publicate: „Principii de bioetică. ştiinţele vieţii şi drepturile omului” (Gh. Ciucă. A. Gr. frecventat de peste 50% din studenţii anului III de medicină generală. Bioetică şi responsabilitate medicală". „Bioetica în perspectică europeană” (Gh. „Etica prescrierii medicamentelor”). V. C. dar cu siguranţă este unul dintre cele mai dezvoltate centre de bioetică din ţară. în special în ceea ce priveşte învăţământul în bioetică. conştientizînd astfel necesitatea adoptării bioeticii pe o poziţie obligatorie în curriculum-ul medical. "Bioetica si Mass-Media”. Scripcaru. Astărăstoaie. M. Trif) etc. „Bioetica. Aurelia Ciucă. Fr. . De atunci şi până în prezent. Scripcaru). Prof. Iaşul nu este în prezent cel mai mare centru universitar românesc.Popa” Iaşi Structură. Concomitent. V. dezvoltarea bioeticii în Romania nu survine într-un vacuum. această facultate a fost un veritabil for de ştiinţă care prin numeroase personalităţi de marcă – C. misiune În momentul actual. Scripcaru). Gh. Dr. Ulterior. dogmei şi moralei creştine. drepturile bolnavului". sfârşitul vieţii. Scripcaru).a contribuit decisiv la afirmarea internaţională a medicinii româneşti. Drepturile omului vs.T. Astărăstoaie a dezvoltat dezbaterea aspectelor etice medicale prin creearea unui curs opţional în totalitate dedicat bioeticii. V. T. începând din 1990. Din anul 2003. Facultatea de Medicină Iaşi s-a înfiinţat în 1879 şi de-a lungul a 125 ani s-a dezvoltat continuu ca o şcoală medicală autentică care a format mii de medici practicieni. Astărăstoaie. Parhon. iar din 2005 s-a separat ca o disciplină individuală în planul de 21 . introducea în tematica cursului de medicină legală discutarea aspectelor etice legale de transplantul de organe. C. Bioetica a devenit o disciplină obligatorie în cadrul „Ştiinţelor comportamentale” (care includeau pe lângă bioetică şi psihologie medicală şi sociologie). Rainer. comitete de bioetică care prezintă periodic opinia lor pe temeiul Scripturii. bisericile creştine au înfiinţat. eutanasie. Centre de bioetica în România Bioetica la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. când Prof. disciplina de bioetică a UMF Iaşi a fost organizatorul unor multiple manifestări pe teme etice: "Bioetică şi suicid". deontologie şi drept medical” (Gh. Essentialia în Bioetică (V.

master în Bioetică (la Universitatea „Case”. în urma absolvirii unor studii aprofundate în bioetică la Universitatea Case. master in inginerie biomedicală. prin calitatea cadrelor de predare. Iaşul este în prezent centrul de predare cu cele mai multe cadre didactice titularizate în Bioetică. preşedintele Colegiului Medicilor Iaşi. master în Bioetică (la Universitatea „Case”.Popa” Iaşi). Ovidiu Gavrilovici de la catedra de psihologie a Universităţii A. inginer. (UMF „Gr.Cuza Iaşi. Cleveland. Cleveland. Ohio. psiholog. UMF Iaşi: Teodora Manea de la catedra de filozofie a Universităţii A. „Introducere în biodrept: de la bioetică la biodrept”. Cristina Gavrilovici este şef de lucrări la disciplina Bioetică. doctor în ştiinţe medicale. medic primar legist.T. „Bioetică versus genetică”. doctor în ştiinţe medicale.Popa” Iaşi. coordonatorul disciplinei de bioetică.învăţământ. master în bioetică la Universitatea Case.T. Ohio. medic pediatru. Cleveland. preşedinte al Comisiei de Bioetică a UMF „Gr. doctor în ştiinţe medicale. Cleveland. în probleme de Bioetică. Pe lângă tratatele sale de medicină legală. 22 . membru în Marele Juriu al Premiului Descartes pentru excelenţă în cercetarea multicentrică europeană. absolvent al masterului de bioetică de la Universitatea Case. din diverse alte specialităţi. Înafară de aceşti membri titularizaţi în echipa de bioetică Iaşi. criminologie clinică a publicat extensiv în domeniul deontologiei şi dreptului medical. autor a două cărţi şi nouă capitole de carte dedicate exclusiv bioeticii. Beatrice Ioan este şef de lucrări la disciplina Medicină Legală (UMF „Gr. fiind apt. cu preocupări în bioetică sau care predau în cadrul masterului în bioetică a Facultăţii de Medicină. Liviu Oprea. Preşedinte a Comisiei Naţionale de Disciplină a Colegiului Medicilor din România. medic medicină de familie.I. există şi colaboratori externi.Popa” Iaşi).T. Cleveland.I.Popa” Iaşi). Vasile Astărăstoae: profesor de medicină legală (UMF „Gr. cele mai recente manuscrise fiind „Bioetica stărilor terminale”. Ohio). Ohio). Preşedintele Comisiei de etică a Ministerului Sănătăţii. de a susţine prin dezbateri o varietate mare de teme de bioetică. Colectivul de predare al disciplinei de bioetică de la Iaşi este format din: Prof. expert al UE pe probleme de bioetică. Cătălin Iov. reprezentantul României in Consiliul Europei. membru în Comisia de etică a Ministerului Sănătăţii şi în Comisia de etică a Colegiului medicilor România.T. Centrul Universitar ieşean a fost primul din ţară care şi-a conturat Bioetica într-o disciplină de sine stătătoare. membru în Comisia de etică a Ministerului Sănătăţii şi în Comisia de etică a Colegiului medicilor România autor a numeroase capitole de carte şi cărţi pe teme de medicină legală şi bioetică.Cuza Iaşi.

de a încuraja dialogul internaţional prin reprezentarea bioeticii în comitetele naţionale de bioetică în întâlnirile pan europene ale acestor comitete sau în scrutinul etic al proiectelor Uniunii Europene La finalul cursurilor şi seminariilor de bioetică studenţii/rezidenţii/masteranzii/doctoranzii vor fi apţi să: 1. cursul are flexibilitate în dezbaterea oricărui subiect de actualitate. 3. pacienţi. psihologi. identifice principalele aspecte legate de etica cercetării pe subiecţi umani.. 2. atât pentru studenţii la medicină. teologi. cercetarea pe embrioni. deciziile medicale în pediatrie. cu impact etic (la cererea studenţilor). Mihaela Vicol – medic medicină de familie. Această echipă şi-a asumat misiunea de dezvoltare a „Bioeticii” în cadrul universitar. 4. faptul că pe lângă subiectele de bază abordate.Ohio.. 23 . diferenţa între eroare şi greşeală medicală. de a contribui la proiecte de cercetare locale şi internaţionale asupra principalelor aspecte de ordin medical. şi să le încadreze în particularităţile societăţii în tranziţie. 3. libertatea procreaţiei etc. Evaluarile de către studenţi ale cursului de bioetică au apreciat caracterul său interactiv.T. legal şi moral. 4. guvernanţi şi decidenţi ai domeniului medical etc. ca şi dimensiunea filosofică a acestei discipline. 2. principiile şi valorile codurilor deontologice. testarea genetică prenatală şi postnatală. prezinte elementele de responsabilitate profesională. identifice aspectele etice legate de deciziile medicale la finalul vieţii. patentare. modalităţile de investigare a responsabilităţii profesionale şi profilaxia erorilor şi greşelilor.pacient. cu următoarele scopuri: 1. 5. examineze principalele modele de relaţie medic . doctorand în Bioetică. absolvent al masterului de bioetică de la UMF „Gr. comportamentul ştiinţific inadecvat. cât şi pentru medici şi cei precupaţi de subiectele eticii în sfera medicală (filosofi. de a furniza la nevoie consiliere pentru public. conflictul de interese în practica ştiinţifică. de a furniza educaţie performantă în domeniul bioeticii. drepturi de autor. înţeleagă relevanţa problemelor eticii medicale în contextul dezbaterilor etice actuale. bioinginerietc).Popa” Iaşi.

Impactul moral. teologie. reprezentanţi ai catedrelor de psihologie de la Univ. care să permită exprimarea liberă şi fără prejudecăti a diverselor puncte de vedere. Greşeli medicale: studiu asupra percepţiei greşelilor medicale în rîndul medicilor. alături de principii universale. de psihologia de grup. etc. Ohio. psihologie. intitulat „Etica biomedicală şi accesul la îngijirile de sănătate”. 2. A. de cutumele şi miturile acesteia. ci o îmbogăţire în continut cu specificul national. filozofie. De aceea. Este deci necesara o Bioetică Română. etc. Conceptele necesită nu o traducere ad-literam. Cu alte cuvinte.stimulând dezbaterilor între studenţi şi încurajând expunerea argumentată a opiniilor cât mai diverse şi din puncte de vedere cât mai variate.bioetica. bioetica. Aceste proiecte s-au realizat în colaborare cu membri ai disciplinei de Medicină Legală. Program de training asupra violenţei în familie. Tot la Iaşi există şi posibilitatea studiilor doctorale în Bioetică. social şi legal al violenţei în familie. de conduita si morala acceptata de aceasta. Demersul bioeticii este puternic influentat de specificul cultural al fiecărei comunităţi. Este necesar ca dezbaterile şi soluţiile să ţină cont de acest specific pentru a fi realiste şi aplicabile. medicină. Planul ştiinţific al disciplinei a inclus până în prezent trei direcţii de cercetare: 1. Publicaţii Astăzi nimeni nu mai poate nega dimensiunea creatoare a Bioeticii. atât pentru absolvenţii învăţământului medical cât şi pentru cei din alte ramuri: filozofie. şi din diferite ţări. asistentelor şi studenţilor la medicină. cuprinzând specialişti din diverse domenii. confruntări.Cuza precum şi membri ai Departamentului de Bioetică de la Case Western Reserve University. ca orice creatie. şi Bioetica Română are nevoie de un vehicul care să o promoveze. Disciplina de bioetica a lansat primul program de master pe această temă. Revista (disponibilă şi on line la adresa www.ro) a debutat în anul 2003. Aceasta este un cadru de reflectie care face cunoscută natura bioeticii şi conţinutul ei. teologie. drept. tot la Iaşi s-a găsit o soluţie posibilă: "Revista Română de Bioetică". Dar. are o specificitate locală.I. teologie. membri ai comisiilor de etică etc preocupaţi de aspectele etice medicale. 24 . Din anul 2004. Cleveland. Drepturile pacienţilor într-o societate în tranziţie. adresat cu precădere absolvenţilor universităţii de medicină dar şi absolvenţilor de psihologie. drept. principiile si valorile implicate. Din anul 2006 disciplina de bioetică a lansat şi oportunitatea cursurilor la distanţa (on line) pentru cei dinafara centrului de învăţământ ieşean. 3. şi conţine un colegiu editorial vast. pacienţilor. sănătate publică. apare trimestrial. precum şi inerentele conflicte.

Pe lângă membrii disciplinei.. Gavrilovici C. Covic M. P.. Christodolous (Arhiepiscop al Atenei şi întregii Elade).. Direcţii. Prof. Ed. În „Autonomie şi responsabilitate.. Pr. Scripcaru. (în cadrul grantului CNCSIS „Biopolitica. Mark Cherry (Austin University. Bucureşti. principii. Ioan B. Renaşterea Cluj. Etica animală şi sanctitatea vieţii: doctrină a omului a vieţii şi a naturii. „Genetică versus bioetică”. principii. Principiile bioetice reflectate în codul deontologic al Colegiului Medicilor din România În „Educaţia în bioetică şi drepturile omului în România. Ed. Scripcaru Gh. în Genetica Medicala.. 2002 4. Comisia Naţională a României pentru UNESCO”. Bucureşti. 2005 10. E. Iaşi...pacient.. Gavrilovici C. Gavrilovici C. Ed Polirom. Direcţii. „Introducere în Bioetică (note de curs)”. în Educaţia În „Bioetică şi drepturile omului în România. Stuart Youngner(Case University). Ed Junimea 2005.. în Revista de Bioetică au publicat: prof. 29-35. Iasi. complementaritate sau opoziţie. Ionel Sandovici. etc. Thomas Bole (Austin University. Ed. Gh. Gavrilovici C. Bild. Junimea 2007 2. 151-159. „ Bioetica: cazuri celebre. 123-135.. Teme şi poziţii etice în era biotehnologiilor”. Mircea Covic. 2006 8. Astărăstoae V. V. tehnici pentru gestionarea efectelor biotehnologiilor asupra vieţii umane”). Astărăstoae V.. vol V. Ioan B. Texas).. Bioetica. N. Paternalism şi autonomie în practica medicală a unei societăţi în tranziţie. Ioan B. Gavrilovici C.. Michael Hauskeller (Forschunginstitut fur Philophie in Hannover). Probleme şi dileme etice în genetica medicală. Prof. ştiinţele vieţii şi drepturile omului. Ed.continente. Stoica O. Astărăstoae. Bogdan Olaru.. Jurgen Mittelstrab (Univesity of Constance. 2007 5. Bogdan Olaru. Polirom. Scripcaru. 2007 7. Germany). Tratamente inutile în practica medicală. 555-575. Echipa din Iaşi este autoarea a mai multe cărţi şi capitole de carte. dintre care cele mai semnificative sunt: 1. Prof. În „Medicii şi biserica”. 2002. 2007 6. Gavrilovici C. Teme şi poziţii etice în era biotehnologiilor”. Stoica O. Gh. Bogdan. categoria B+. Doina Azoicăi.. Prof. Arhim Iuvenalie Ionascu. Astărăstoae V.. Ioan B. Achimescu. Astărăstoae V. Drugus.F. C. Prof. Aurora Ciucă. Prof. Renaşterea. Cluj. 3. Comisia Naţională a României pentru UNESCO”. În prezent revista este recunoscută CNCSIS. Popa. Modele temporale şi geografice de relaţie medic . Dragos Stefanescu. Drepturile omului în medicină. Astărăstoae V. 2003 Colaborări naţionale şi internaţionale Pe plan naţional: disciplina de bioetică alături de Colegiul Medicilor Iaşi a fost organizatoarea a două conferinţe naţionale de bioetică şi a multiple workshopuri 25 . Ioan B. În „Medicii şi Biserica”. Pr. 2006 9.Gavrilovici C.. Astărăstoae V. Texas). Gavrilovici C. tehnici pentru gestionarea efectelor biotehnologiilor asupra vieţii umane”). Sana Loue (Case University). Prof Mârţu. În „Autonomie şi responsabilitate. vol III. (în cadrul grantului CNCSIS „Biopolitica. Ştiinţă şi religie. L. Gavrilovici C. Polirom.

directorul departamentului de bioetică a Universităţii Case din Cleveland. participând activ în scrutinl etic al diverselor granturi de cercetare finanţate de Comisia europeană. Dr. legea reproducerii umane asistate.T. Stuart Youngner este profesor de medicină şi bioetică. definiţia morţii şi transplantul de organe. Cuba. care a permis educaţia în bioetică timp de 5 ani a câte unui reprezentant din 4 ţări: România. Gavrilovici şi Dr. Japonia. Olanda. Germania. Ohio. Ohio. cu studii în drept. Este coordonatoarea grantului Fogarty. Beatrice Ioan sunt experţi pentru bioetică ai Comisiei Europene a Uniunii Europene. De asemenea echipa de Bioetică de la Iaşi a fost implicată în dezbateri de ordin legislativ: legea transplantului. reprezentanţii disciplinei de Bioetică participă anual la Simpozionul „Etică şi religie” organizat de Spitalul Bistriţa Năsăud şi reprezentanţi ai Mitropoliei Moldovei. „Greşeli medicale: impact medical. etica cercetării. Sana Loue (colaboratoare a departamentului de bioetică) au vizitat Centrul de Bioetică de la Iaşi unde au ţinut mai multe prelegeri pe diverse subiecte ale eticii medicale. Uganda. „Etica cercetării: comportamentul ştiinţific inadecvat”. Rusia. Stuart Youngner şi precum şi Prof. Ioan le-au urmat în Departamentul de Bioetică al Universităţii Case din Cleveland. unde a venit de mai multe ori pentru a ţine conferinţe despre naşterea bioeticii atât la nivel 26 . Banatului. „Etica medicală şi mass media”. Ardealului. cu multiple proiecte de cercetare în colaborare cu centre similare din Franţa. Directorul acestui departament Prof. moral. Domeniile ei de interes sunt: aspecte sociale şi epidemiologice în infecţia HIV la populaţiile minoritare. epidemiologie. Sana Loue este profesor. deciziile de întrerupere a tratamentelor inutile de menţinere viaţii. expert recunocut naţional şi internaţional. suicidul asista. impactul infecţiei HIV asupra familiei. Având în vedere studiile de bioetică pe care Dr. Pe plan internaţional: Profesorul Astărăstoae este reprezentantul pentru Bioetică a României în Consiliul Europei. sănătate publică şi drept. „Învăţământul în bioetică şi comitetele de etică a cercetării în Europa” etc. Domeniile sale de interes în bioetică sunt: aspectele etice la finalul vieţii. Tristram Engelhardt este Doctor Honoris Cauza a Universităţii „Gr.Popa” Iaşi.naşionale cu participare internaţională: „Etica prescrierii medicametelor şi dreptul la sănătate”. Din anul 2003. Nigeria. unul din cele mai mari departamente de bioetică din SUA. adoptarea unor norme universale în bioetică (sub patronajul UNESCO România). epidemiologie leglă. sănătate publică. Cristina Gavrilovici şi Dr. legal şi social”.

dominant a fost suportul organizatoric politic şi legislativ. tehnologiile genetice etc. morala religiei şi cultura morţii. prof. 27 . acad Ştefan Milcu. reproducerea umană asistată etc. 1995. cercetarea pe subiecţi umani. „Elemente de îngrijiri paliative Oncologice şi non-oncologice”. Universitară 2006. Sebastian Neculau. Ed. Gabriel Raicu. dar şi dezvoltarea ei în particularităţile fiecărei societăţi. Prof. Şt. C. „Fundamentele bioeticii creştine”. unde bioetica a cunoscut o dezvoltare preponderent pe latura educaţională. prof. la Bucureşti. Oana Iftene. Mihai Zamfirescu. Dr. De asemenea. Milcu. S. Dr. etica experimentării pe animale. Ultima sa carte. tradiţiei şi politicii. dezbateri ale Declaraţiei relativ la norme universale în Bioetică şi drepturile omului etc. cu amprenta individuală a culturii. aparţinând Academiei la acea vreme. fertilizarea in vitro. Dintre numeroasele publicaţiile apărute. Radu Palade. editat în 2006 de Comisia Naţională a României pentru UNESCO. iar convertirea la ortodoxia răsăriteană a însemnat reaşezarea întregului demers intelectual în interiorul celui teologic. Prof. la radio şi TV). justificarea morală a convertirii sale la Ortodoxie este în prezent tradusă şi în limba română. Bogdan. Daniela Cutaş etc. recunoaşterea religiei într-o societate seculară. Comisia de bioetică a UNESCo a efectuat şi activităţi de consiliere la solicitarea Secretariatului General al Guvernului. Dr. ulterior a fost înfiinţată în România Comisia de Bioetică a UNESCO. avorturile şi cultura războaielor. controversele clonării reproductive şi provocările morale ale tehnologiilor genetice.. Spre deosebire de Centrul Universitar Ieşean. pe subiecte ce au abordat drepturile omului. moralitatea seculară şi dreptul la îngrijiri de sănătate.universal. Maximilian. între etica medicală clasică şi etica contemporană. transplantul de organe. Poenaru. Direcţiei Penitenciarelor etc. în 1990 a fost înfiinţată prima Comisie de Bioetică. Astfel. C. Constantin Bogdan. în special pe subiectul interrelaţiei dintre bioetică şi drepturile omului. La UMF Iaşi a expus prelegeri despre o amplă varietate de subiecte din domeniul filozofiei şi eticii medicale: identitatea medicală ca şi identitate profesională în secolul XXI. Aceasta din urmă a dezvoltat periodic dezbateri ştiinţifice (în public. „Educaţia în Bioetică şi drepturile omului”. Ministerului Justiţiei. Lucian Gavrilă. semnificative au fost: „Noile frontiere – introducere în bioetică”. Religia a ocupat un rol pivot în întreaga sa carieră filozofică. Bioetica în Centrul Universitar Bucureşti Bioetica în Centrul Universitar Bucureşti recunoaşte drept înaintaşi pe Profesorul Constantin Maximilian. dar şi tematicile clasice legate de îngrijirile paliative la finalul vieţii. Dr. Membrii acestor comisii au reprezentat România la principalele Conferinţe Internaţionale axate pe problematica bioeticii în lume: instrumente ale bioeticii în combaterea discriminării etno-rasiale. consimţământul informat în teorie şi practică.

Silviu Morar (Sibiu). fie ca o disciplină de sine stătătoare. În toate aceste centre.. Buentow S. Nota: Autorii îşi asumă responsabilitatea celor relatate în acest material şi îşi rezervă posibilitatea de a fi omis persoane implicate în procesul dezvoltării bioeticii în România. Potter R. 1971 3. Marius Bembea a fost promotorul şi organizatorul mai multor simpozioane internaţionale de bioetică pe tema „Opţiuni etice şi economice în practica medicală”. The scope for the involvement of patients in their consultations with health professionals: rights. În „Manual de bioetică”.. Prof. Jameton AL. 1978 2. Medical ethics. Bioetica: origini. Prof. Bioethics. Lynch A. Bridge to the future. Prof. In Reicht WT. ci doar imposibilitatea accesului la toate resursele necesare. răspândire şi definiţii.248. Journal of Medical Ethics. fie în cadrul disciplinei de morală şi mistică. La Oradea. Tambone V.. 1998 28 .. Odată cu necesitatea introducerii obligatorii a bioeticii în învăţământul medical. Conf. Jonsen AR. Bibliografie: 1. la Cluj. New York. 5-19. Bucureşti. 1. 1998 4. Alexandra Eşanu (Timişoara). 243. Cluj. bioetica este predată în prezent în cadrul facultăţilor de medicină. Sibiu şi Timişoara. au început să se dezvolte „focare” de bioetică şi în alte centre universitare. Dan Perju (Cluj). Encyclopedia of Bioethics. La Craiova.cursuri de bioetică creştină sînt predate în Facultăţile de Teologie. Vol. bioetica a fost predată în special de exponenţii medicinei legale: Prof.Bioetica în alte centre universitare din ţară. ca urmare a alinierii României la standardele europene. Sgreccia E.. history of North America in the twentieth century. Nemenţionarea lor sau a activităţilor realizate nu se doreşte a fi o lipsă de respect.. Astfel. 992-1001. responsibilities and preferences of patients. Liviu Cocora (Sibiu).. 24 Issue 4..

mucoasa intestinală. dar apărate de pereţi osoşi (ca o cetate). secreţiile glandelor exocrine şi endocrine). miros. suprafaţa alveolară. meatul uretral. − sisteme de percepţie la distanţă: vedere.72 66 67 Facerea 2. canalul ano-rectal. sufletul se va întoarce la Dumnezeu. − sisteme circulatorii: arterial. limfatic. Corpul omenesc nu are ascuţişuri. Care l-a dat.71 − trupul simbolizează Biserica. fosele nazale. Merită să evidenţiem semnificaţia acestei legături anatomo-spirituale pentru a înţelege minunata alcătuire a fiinţei umane. 19 71 Eclesiastul 12. rinichi. limfă. urechi.II. ficat. 7 72 Coloseni 1. Unele mădulare sunt tari ca o stâncă (sistemul osos). temperatură. vaginul. În condiţii bazale organele noastre funcţionează cu o mică parte din capacitatea lor maximă. plămânii) ca să nu murim. Corpul omenesc are − intrări: gura. − organe duble: ochi. testicule. Unele organe se mişcă cu voia noastră (încheieturile). ficat. Legăturile dintre organe sunt minunate şi devin eficiente din stadiul embrionar până la moarte: ele se fac prin nervi şi umori (sânge. unde trupul lui acesta muritor se va şi întoarce. membre. 7 Eclesiastul 12. Celule diferite se constituie în ţesuturi. creier. ci numai rotunjimi. 26 69 Pilde 26. venos. 18 29 .69 − trupul este templu al Duhului Sfânt. lichid cefalorahidian. Sfânta Scriptură face numeroase referinţe la semnificaţia spirituală a organelor (în parte) şi a trupului ca întreg. altele se mişcă independent de voinţa noastră (inima. ovare. − organe de depozit: splină. 27 70 I Corinteni 6.66. el este vertical. 67 − trupul fără suflet este mort. De fapt. − organe unice: inimă. − ieşiri: fosele nazale. ELEMENTE DE ANATOMIE SPIRITUALĂ Medicina zisă ştiinţifică este preocupată de detaliile anatomice ale trupului şi de mecanismele fiziologice ale fiecărui mădular. 7 68 Iacov 2. − bariere: tegumente. hipoderm.68 − sufletul umple toate cămările trupului. trunchi cerebral. Sfânta Scriptură vorbeşte în cuvinte alese despre minunata alcătuire a fiinţei umane: − omul este alcătuit din pământ. auz.70 − la moarte. altele sunt firave (măduva hematogenă). Lucrarea lor se petrece în linişte. plămâni. meninge. fără să simţim travaliul lor. organele împreună alcătuiesc aparatele şi sistemele. ţesuturile se organizează în organe. Hristos este capul.

Dar sinteza gândirii patristice despre trup poate fi mai degrabă exprimată prin noţiunea de timp decât de spaţiu: trupul este clipa în care poţi dovedi că măreţia sufletului nu se sufocă în strâmtoarea trupului. omul este cununa creaţiei.. Sfinţii Părinţi cred că viaţa creştinului e în inimă: toate vin spre inimă. iar alţii se minunau de el ca de un măreţ univers. credinţă spre dreptate81. 16 78 I Ezdra 7. ca în zilele noastre. cu mulţimea mădularelor lucrătoare în linişte... jertfire76. 9 30 . 29 80 I Ioan 3. Inima Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi vorbesc neîncetat despre inimă. 10 79 Matei 11. ca şi noi până la răscumpărarea trupului nostru. 1. mândrie77. Sfinţii Părinţi au analizat cu înţelepciune existenţa în trup: unii îl considerau “un prieten nerecunoscător şi viclean”.. Trupul II.1. de la om – cununa creaţiei. tot mai mult. hotărâre78. blândeţe şi smerenie79. Noi vom fi judecaţi după cele făcute în trup.. II.. 44 Romani 8. toate trec prin inimă. nu trebuie pus să lucreze păcatul. căci întreaga făptură împreună suspină. 10 82 Evrei 13. toate pleacă din inimă. a fost făcut înaintea omului şi pentru om.O trăsătură fundamentală a antropologiei creştine şi – implicit – a abordării creştin-ortodoxe a bioeticii o reprezintă dogma cu privire la destinul eshatologic al fiinţei umane: Se seamănă trup firesc. de la “cele văzute” până la “cele nevăzute”. Versetele biblice exprimă în multe feluri calităţile şi lucrarea inimii: îndreptare75. toate există în inimă. amplificând suspinul făpturii. frumuseţea feţei sau statura verticală. 73 74 I Corinteni 15. 19 76 I Paralipomena 29.74 Bioetica creştină ortodoxă este un principiu de morală creştină aplicată viului. înviază trup duhovnicesc. Mediul înconjurător însoţeşte omul în căderea şi restaurarea lui. Aceste intervenţii se întorc împotriva omului. 73 Acest verset impune o grijă specială faţă de trup: el nu trebuie lezat în integritatea lui anatomică şi spirituală. întărire prin har82. 23 75 I Paralipomena 22. Niciodată în istoria civilizaţiei omul nu a intervenit atât de brutal în economia mişcărilor terestre – vegetale şi animale.1. Universul înconjurător.. până la organismele unicelulare inaccesibile vederii. osândire80. şi trebuie abordat cu evlavia cu care ne apropiem de un templu. 9 77 II Paralipomena 26. 20 81 Romani 10. Astăzi. firea. Legile universului material şi biologic sunt în lucrare încă de la creaţie. despre acea inimă-centru pe care Apostolul Ioan s-a aplecat s-o asculte la Cina cea de Taină. trăgând semnale de alarmă asupra riscului de a leza profund şi ireversibil această relaţie. tratatele de bioetică deschid capitole noi privind relaţia om-mediu..

scoate cele bune iar la omul rău.. Când se opreşte ea. M. p.90 − jertfă liturgică: ... 10 88 Leviticul 17. mărginită în graniţele pieptului.88 − darea legii: După aceea luând Moise sângele. prin sângele crucii Sale. 11 89 Ieşirea. că acesta este sângele Meu al Legii celei noi.. sau poate invers: când sufletul pleacă. pace: Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace.. făcând pace prin El.85 − semn de recunoaştere în drama Ieşirii.. − mai la capătul acestui urcuş – înmuierea binefăcătoare a inimii de mila simţită pentru întreaga zidire. 89 − Jertfă pe cruce: Ci unul dintre ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. 26 86 Ieşirea 24... 45 85 Fapte 17.83 Există o inimă anatomică (de carne). Valică şi Dr.. 8 90 Ioan 19. a salvării de la starea de făcători de cărămizi în Egipt.. scoate cele rele.. 20 31 . Pavel Chirilă. la omul bun. glasul sângelui fratelui tău strigă. după toate cuvintele acestea».A ajunge curat cu inima presupune trepte: − la început lacrimile pocăinţei curg pe întinderile inimii. 8 87 Facerea 4. fie cele de pe pământ. − mişcările ei naturale nu bat pentru cucerirea acestei lumi. a stropit poporul... − cugetul ei s-a oprit la poarta relelor şi bucuriilor. şi o inimă duhovnicească..1. spre Ţara Făgăduinţei: Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veţi afla.....86 − descoperirea vinovăţiei:. Christiana 1992. Şi când virtuţile lucrează toate (nici una să nu lipsească) atunci inima nici nu se face curată “fără venirea şi lucrarea Duhului”. zicând: «Acesta-i sângele legământului pe care l-a încheiat Domnul cu voi. . ea se opreşte.92 83 84 Pr. Ed. care o conţine pe prima. Sângele Acest mădular curgător este menţionat pretutindeni în Sfânta Scriptură. Inima duhovnicească. Inima de carne duce trupul între naştere şi moarte.84 II. 24. 28 92 Coloseni 1..2.. sufletul pleacă. care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. − aşchiile acestei lumi – aruncate departe de trunchiul inimii.87 − viaţă: Pentru că viaţa a tot trupul e în sânge. fie cele din ceruri. 34 91 Matei 26.91 − împăcarea a toate cu Hristos. 26 Luca 6. de întindere mare... după cuvântul Scripturii. MEdifaţie la medicina biblică. Înţelesurile sângelui sunt felurite: − origine comună a tuturor oamenilor: şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc.

1. printre pomii raiului. presupune. plângi pentru aceasta”.93 II. Plânsul pocăinţei dorite şi căutate este începutul urcuşului..3. “vasul ales”.. de asemenea. “ochii sunt mai de încredere decât urechile”: − cine aude are nevoie să şi vadă. 7 96 Facerea 3. Vederea Cuvântul “lumină” apare în Sfânta Scriptură de 190 de ori. Adam şi femeia lui s-au ascuns . ca de fulger98 şi a auzit cuvintele Eu sunt Iisus. Sfântul Ioan Scărarul spune că “dacă nu poţi plânge.96 − lumina taborică a fost atât de mare încât a luminat şi a deschis auzurile apostolilor spre auzirea unor cuvinte ca acestea: Acesta este Fiul Meu cel iubit. trepte: − plânsul: în treapta a şaptea. deci. au auzit dar n-au văzut..95 Bănuim că Adam nu L-a mai văzut pe Dumnezeu de vreme ce a zis: Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut.100 Aceştia. Pentru Calist Patriarhul. a fost învăluit deodată de o lumină din cer... vederea. − vederea mai presus de minte: credinţa. 8 95 Facerea 3. dar cine vede nu mai are trebuinţă să audă. auzind glasul. deci...− biruinţă: Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa lor până la moarte. verbul “a vedea” – de 345 de ori. dar nevăzând pe nimeni. Ochii. a văzut şi a auzit. − lumina taborică: lumina cea veşnică. căci înţelege totul. 1 Facerea 3. 10 97 Matei 17.99 El. 5 98 Fapte 9.. 93 94 Apocalipsa 12. “Împărăţia ce va să vie”.. cum zice Sfântul Grigorie Palama că “plânsul de după Botez e mai mare decât Botezul”.97 − pe drumul Damascului. iar lacrimile fără voie sunt vârful versantului. cuvântul “vedere” – de 82 de ori şi cuvântul “ochi” de 775 de ori. 5 100 Fapte 9. dar cei ce erau cu el pe cale stăteau înmărmuriţi.94 lor li s-au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi. Ochiul. − la căderea edenică. − lacrimile izvorăsc pentru şi din dragoste dumnezeiască. sau.. Pavel. 7 32 . 3 99 Fapte 9.

II.1.4. Urechea. Auzul
Vindecarea urechii – în sens duhovnicesc, adică acel Effatta! – Deschidete!101, înseamnă: cuvântul auzit devine cuvânt crezut, care devine cuvânt înţeles, care devine cuvânt tămăduitor. Cu alte cuvinte, vindecarea urechii înseamnă capacitatea noastră de a auzi şi înţelege ceea ce alţii aud dar nu înţeleg. Expresia Ascultă, Israele! – este îndemnul de a primi cuvântul care urmează. Prin cădere, protopărinţii au pierdut legătura vederii, dar a rămas legătura auzirii. Prin auz, omenirea a auzit vocea reproşatoare a lui Dumnezeu în Eden, a auzit vocea profeţilor, vocea lui Ioan Botezătorul, vocea Mântuitorului, mărturisirea sfinţilor. Chemarea la credinţă prin cuvânt prefigurează într-un fel clipele judecăţii viitoare, căci din momentul când ai auzit nu mai poţi spune că n-ai auzit... O cale tainică leagă simţul auzului de întinderea inimii: căci dacă cele văzute şi auzite urcă la inimă, omul înţelege ceea ce alţii n-au înţeles.

II.1.5. Mâna. Lucrarea
Acest mădular este menţionat adesea în Sfânta Scriptură cu sensul de lucrare. Dar mai are şi alte sensuri: − putere; − protecţie; − binecuvântare; − dărnicie; − hotărâre, plan; − rugăciune; − îndurare. În tradiţia ortodoxă, punerea mâinilor este gestul sacramental asociat rugăciunii pentru hirotonire, rugăciune, învestitură. Sfântul Grigorie Sinaitul ne învaţă că dacă suntem slabi sau obosiţi în rugăciune, e de ajuns să ridicăm spre cer mâinile şi privirea, şi Dumnezeu curăţeşte de gândurile vrăjmaşe. Apostolul Pavel lucra corturi. Alţi călugări împleteau coşuri de nuiele. Sfatul de “a lucra cu mâna” se transmite din generaţie în generaţie. Fiziologia sistemului nervos demonstrează că zona de proiecţie somestezică a mâinii este foarte largă la nivelul emisferelor cerebrale. De aceea “lucrul cu mâinile” întreţine o uşoară stare de excitaţie cerebrală, de trezvie – atât de necesară practicării privegherii şi rugăciunii.

II.1.6. Genunchiul. Privegherea
Acest mădular este simbol al rugăciunii sfinte: genunchiul plecat la pământ şi capul plecat între genunchi înseamnă cădere în pulbere, smerenie împreunate cu
101

Marcu 7, 34

33

cerere.102 Plecarea genunchiului este deopotrivă semn de recunoaştere a Creatorului.103, 104 Mişcarea de îngenunchere este cea mai complexă dintre toate mişcările trupului: la ea participă aproape toţi muşchii, aproape toate segmentele corpului.

II. 1. 7. Oasele
Referinţele biblice arată câteva semnificaţii ale oaselor: − arată descendenţa: Iată, acesta-i os din oasele mele...105 − sunt cele mai dure organe, persistând multă vreme în pământ; dispar ultimele; − sunt organe sensibile: o veste bună întăreşte oasele106. Coloana vertebrală este calea mulţimilor (33 de vertebre) spre Unul, calea multiplicităţii spre Unicitate. Craniul este ca o vertebră transformată, supradezvoltată, guvernoare, mobilă, putându-se roti în toate planurile. Sistemul osos are funcţii importante: − adăposteşte măduva hematogenă; − este cel mai important rezervor de săruri minerale; protejează organele vitale; − dă statura verticală fiinţei noastre; − induce mişcările corpului. Privindu-le în morminte, nu le deosebeşti care sunt ale săracului, bogatului, împăratului, robului, celui liber sau celui legat.

II.2. Sufletul
Este greu de dat o definiţie sufletului. Totuşi, Maxim Mărturisitorul spune că sufletul este cuvântul lui Dumnezeu în om.107 Este şi suflarea de viaţă prin care s-a făcut omul întru suflet viu.108 Sufletul cercetează toate cămările trupului.109 Omul este ceea ce este prin alcătuirea lui dihotomică. Se poate spune că sufletul conţine trupul. Fiinţa omenească, prin suflet este “cineva”, nu “ceva”.110 Sufletul imprimă persoanei umane conştiinţa de sine (inclusiv conştiinţa trupului) şi libertatea, cu toate nuanţele acestora – care, de fapt, îi fac pe oameni să se deosebească în manifestările şi evoluţia lor. Trup unic în suflet unic. Trup muritor în suflet veşnic.111 Legătura lor
102 103

III Regi 18, 42 Filipeni 2, 10 104 Psalmi 94, 6 105 Facerea 2, 23 106 Pilde 15, 30 107 A........ P.G. 91, col. 1096 108 Facerea 2, 7 109 Pilde 20, 27 110 Stăniloae, vol. I, p. 257

34

durează atât cât e nevoie pentru a obţine mântuirea. “Sufletul poate aduna şi influenţa prin trup întreaga lume”112, iar pe de altă parte simte şi se ancorează în “ordinea superioară”.113 Prin suflet omul are dispoziţie spre dialog, adică spre comuniune. Sufletul nu poate fi definit. Sufletul şi trupul încep să existe deodată. Primul semn al căderii lui Adam s-a exprimat prin suflet, căci el zice m-am temut...114 Calităţile dumnezeieşti ale sufletului prin care el evoluează de la chip spre asemănare: − conştiinţa că există Dumnezeu; − conştiinţa de fiinţă creată, conştiinţa de sine; − ideea de nemurire; − iubirea semenului; − pocăinţa; − nevoia de comuniune; − a-L recunoaşte pe Iisus Hristos Mântuitorul; − a-L iubi pe El, a pătimi pentru El. Omul nu poate da nimic în schimb pentru sufletul său, care este mai preţios decât lumea întreagă.115 Cine crede că îşi poate veseli sufletul cu cele materiale este descris de Sfânta Scriptură ca nebun.116 Bioetica creştină îşi ierarhizează valorile ţinând cont de şansele de mântuire ale sufletului. Prin aceasta se deosebeşte bioetica creştină de cea laică. Deschizând un tratat de bioetică construit pe principiul “areligios”, ne dă impresia că omul este doar un trup pus să-şi dea (sau să primească) o parte din organe, să se reproducă ori să fie omorât ori clonat la cerere etc. Bioetica creştină promovează acele decizii asupra trupului care sunt întemeiate pe valorile şi aspiraţiile sufletului, aceasta şi datorită faptului că unirea dintre trup şi suflet este deplină, conlucrătoare şi superioară universului înconjurător; de aceea spun Sfinţii Părinţi că omul, prin minunata lui alcătuire, este mai degrabă “o lume mare aşezată într-o lume mică”. Medicul care nu cercetează sufletul bolnavului se află el însuşi în postura ignorantului şi ingratului care refuză să dialogheze cu veşnicia. Medicul care preţuieşte această cercetare a sufletului se îmbogăţeşte el însuşi din cele veşnice.

II.3. Psihic
Bioetica, ca şi medicina laică folosesc adesea noţiunea de “psihic”. Definiţiile citate în diferite tratate şi dicţionare sunt vagi, alunecătoare. W. James defineşte psihologia ca “ştiinţă a vieţii mentale, a fenomenelor şi
111 112

Eclesiastul 12, 7 Stăniloae, vol. I, p. 258 113 Idem 114 Facerea 10, 3 115 Matei 16, 26 116 Luca 12, 18-20

35

condiţiilor acesteia”.117 Larousse Dicţionar de Psihologie îi zice psihologiei “ştiinţă a faptelor psihice”.118 Dar – menţionează acelaşi dicţionar – mai nou i se spune “ştiinţă a conduitei”, cu referire la “comportamentul observabil”, “acţiunea asupra anturajului”, “interacţiunea organism-mediu”, “acţiunea asupra propriului corp”.119 Mielu Zlate face un istoric interesant al definiţiilor:120 − tip butadă: “ştiinţa studiată de psihologi” (Max Meyer); − tip metaforă: “psihologia este o ştiinţă ce trebuie făcută cu artă”; − definire prin negare: “psihologia nu-i fizică, nu-i fiziologie, nu-i sociologie...” (V. Pavelcu); − “ştiinţa experienţei imediate” (W. Wundt); − “ştiinţa vieţii mentale, a fenomenelor şi condiţiilor reale” (W. James); − ştiinţa care studiază “ansamblul conduitelor, comportamentelor, inclusiv priza lor de conştiinţă” (Piaget, Mounoud, Bronckart); − “psihologia – ştiinţa stărilor de conştiinţă”; − “psihologia – ştiinţa comportamentului”; − psihologia – “ştiinţa care se ocupă de fenomene şi capacităţi psihice, urmând descrierea şi explicarea acestora în baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularităţi sau modalităţi determinative” (P. PopescuNeveanu); − psihologia – “ştiinţa care descrie, cunoaşte, prevede şi controlează comportamentul” (F. B. Mc Mahon). Lucrurile se complică şi devin încă mai obscure atunci când trebuie definit “psihicul”. Mielu Zlate ne spune ce era psihicul într-o înşiruire istorică de concepte: − suflu; − spirit divin; − ceva nevăzut; − intangibil; − dematerializat; − fizic; − fluid; − localizat doar temporar în om; − în esenţă liber şi atemporal; − materie propriu-zisă; − secreţie a creierului; − materie “rarefiată”.121 Mai apoi, acelaşi autor vorbeşte despre natura contradictorie a psihicului: − obiectiv şi subiectiv; − material şi ideal; − proces şi produs;
117

W. James citat de Norbert Sillamy în Larousse Dicţionar de Psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1996, p. 247 118 Idem 119 Idem 120 Mielu Zlate, Introducere în Psihologie, Casa de editură şi presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti 1994, pp.13-18 121 Idem, p.181

36

− latent şi manifest; − normal şi patologic; − determinat şi determinant.122 În final, autorul prezintă caracteristicile definitorii ale psihicului uman: − model informaţional intern al lumii externe, cu rol adaptativ specific; − apogeu pe scara evoluţiei animale; − modificându-şi de-a lungul timpului (istoric şi individual) organizarea şi funcţiile; − “entitate de ordin relaţional, comunicaţional, informaţional”.123 DEX-ul defineşte psihicul astfel: “Formă specifică de reflectare a realităţii produse de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare...”124 Dicţionarul de Psihologie125 spune că psihicul este un “sistem de orientare şi reflectare propriu animalelor superioare şi omului”. În continuare, acelaşi dicţionar afirmă că “psihicul uman a apărut sub influenţa procesului de muncă...” Merită să cităm din acelaşi dicţionar şi ce înţeleg autorii prin “psihologia religiilor”: “Religiile sunt sisteme de credinţe, practici şi organizaţii sociale care propagă sisteme etice solicitate prin conduite şi aderenţe la anumite interpretări ale universului, ale creaţiei acestuia şi ale destinului său ca şi al oamenilor, implicând întotdeauna factori supranaturali”.126 Toate aceste definiţii au o trăsătură comună: sunt departe de Dumnezeul Cel în Treime; printre rândurile acestor tratate laice răzbate efortul imens pe care îl fac autorii să emită noţiuni areligioase, nereligioase sau să relativizeze valorile religioase. Deşi credinţa şi necredinţa oamenilor diferenţiază fundamental “orientarea”, “reflectarea”, “cunoaşterea”, “afectul”, “voinţa” – şi toate celelalte, autorii tratatelor laice nu menţionează aceasta... Ei recurg la vulgarizări reducţioniste, asociind întotdeauna în definiţiile lor subiectul “animal superior” cu subiectul “om”. Bioetica creştină are o altă percepţie a cuvântului “psihic” şi poate opera cu el doar făcând anumite precizări. Trupul şi sufletul reprezintă alcătuirea dihotomică a fiinţei umane în conceptul antropologic creştin. Pentru existenţa creştină, psihicul nu este nici un “sistem”, nici ceva “apărut în procesul muncii”, nici “forma specifică de reflectare a realităţii” etc., – ci este trăire resimţită şi exprimată în comuniune. Fenomenele psihice se raportează la relaţia om – Dumnezeu – om, fără de care “psihicul” se micşorează sub nivelul “percepţiilor senzoriale”. Psihologii atei cercetează relaţia om – om, adică creatură – creatură, fiind incapabili să cerceteze relaţia omului religios cu Dumnezeu; credinţa – care este ea însăşi un mijloc de investigaţie, le lipseşte. Încercarea unui psiholog ateu de a cerceta sau consilia un bolnav religios decade în penibil, deoarece în mod cert psihologul nu înţelege ce zice bolnavul, iar bolnavul nu înţelege ce zice psihologul. În conceptul bioetic creştin, prin “reflecţia mediului înconjurător” se înţelege nu numai un impact al “comportamentului” social, ci tot oceanul de suferinţă umană, de rugăciune comună, de păcat colectiv, de asceză, efortul de a practica virtuţile, dispoziţia uşoară, firească de a-L mărturisi pe Hristos şi de a suferi pentru Hristos. “Orientarea” de care vorbesc psihologii laici nu este o simplă depistare oportunistă a unui sistem de conservare a speciei sau de supravieţuire. Orientarea
122 123

Idem, pp. 181-184 Idem, p. 205 124 DEX, Editura Univers Enciclopedic, Ediţia a II-a, Bucureşti 1998, pag. 866 125 Ursula Şchiopu, Dicţionar de Psihologie, Editura Babel, Bucureşti 1997, p. 541 126 Idem, p. 550

37

Omul căzut. fără semnificaţie bioetică sau antropologică. manifestată ca un strigăt de pocăinţă. 1100D – 1101A 38 . nu poate fi persoană mai târziu şi nici mai devreme. ci rămân în memoria tainică a fiinţei umane. P.4. unică. Disputa Sfinţilor Părinţi pe tema primordialităţii sufletului sau trupului a durat puţin. iar Dumnezeu-Creatorul decide care din spermatozoizi şi care din ovule să se unească pentru a naşte acea fiinţă unică cu suflet veşnic. Astăzi este îndeosebi acreditată convingerea că Dumnezeu trimite sufletul în clipa unirii celor două celule (seminţe). 27 130 Iacov 2.130 • O unire discordantă. 20 Efeseni 5. De la embrion la starea de suflet mântuit Creştinii ortodocşi practicanţi trăiesc un paradox al procreaţiei: embrionul se formează “dintr-un singur trup”. Psihologii laici mai vorbesc despre psihologie ca ştiinţă a “stărilor de conştiinţă”. turmă mică”. Dar conştiinţa omului raportată la o legitate sau o conduită normativă – tot a omului – este fără valoare. cu nădejdea şi convingerea că sufletul intră în Împărăţie. 26 131 Maxim Mărturisitorul.127 II. “Ştiinţa conduitei” de care vorbesc psihologii laici este ştiinţa reuşitei în lumea aceasta. Adevărul şi Viaţa. Din punct de vedere juridic orice dezbatere asupra noţiunii de persoană este lipsită de conţinut deoarece persoana adultă (recunoscută juridic) este acceaşi cu fostul embrion din care s-a dezvoltat. este drumul îngust al Bisericii.G. Segmentarea dezvoltării continue în faze de diviziune şi creştere nu este decât un artificiu scolastic pentru anatomişti şi embriologi. Omul este persoană din momentul unirii. Ştiinţa conduitei în viaţa omului creştin este riscul asumat cu bucurie de a pierde toate comorile lumii şi chiar propriul trup. 31 129 Pilde 20. căci nu este emisă de o instanţă superioară. Din punct de vedere biologic persoana umană este din momentul unirii celulelor într-o dezvoltare autogenezică continuă. dar înălţarea se obţine când Îi deschizi Celui ce zice: Iată. Sufletul cercetează toate cămările 129 trupului şi îl conduce spre naştere. căci trupul fără suflet este mort. femeia oferă unul din cele 400. este conştiinţa eclezială a ceea ce numim “nu te teme. de Dumnezeu – Judecător – Mântuitor.128 Procreaţia este un miracol împlinit în trei: bărbatul oferă unul din cei 120 de milioane de spermatozoizi. între trup şi suflet “nu s-ar putea face fără corupere”. în timp. 11. păcătos poate avea o conştiinţă a căderii lui. Eu stau la uşă şi bat. în care fazele precedente nu sânt eliminate de fazele ulterioare. Trupul şi sufletul există deodată.131 127 128 Apocalipsa 3.omului religios creştin este efortul de a găsi Calea. căci taina nunţii face din bărbatul-soţ şi femeia-soţie un singur trup.000 de ovule. demonstrată prin mai multe argumente: • Trupul nu ar putea creşte fără suflet.

şi se păstrează şi după înviere. Noţiunea de preembrion a fost exploatată în sensul cel mai negativ (malefic): s-au iniţiat experimente pe embrion. Adam – 930 de ani. 233D. Clonarea umană. căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.137 Din “vremurile psalmilor” şi până astăzi. Naşterea Naşterea de prunci este un eveniment care face să vibreze întregul cosmos. s-au folosit pentru preparate cosmetice etc. 16 139 Iov 8. omul “ar fi în vrajbă cu sine însuşi”. 236B Lee M. Dar cum acest lucru nu este posibil. iar ce e mai mult înseamnă trudă şi durere. lucrarea şi copătimirea suflet – trup fără voinţa sau intenţionalitatea viitoarei persoane umane. vorbeşte despre scurtimea zilelor vieţii. 5 136 Matei 18. 63. ideea de preembrion – a unor autori americani133 – este emanată dintr-o gândire atee şi nu încape în cugetul unui creştin. în iubire şi în sfinţenie se va mântui prin naştere de copii. 9 39 . pe Mine Mă primeşte. media de viaţă a omului oscilează într-adevăr în jurul vârstei de 70 de ani. sufletul exprimând tot timpul identitatea unei persoane.140 132 133 • P..132 Întreaga antropologie creştină se bazează pe ideea că unirea dintre trup şi suflet este indisolubilă şi veşnică. O idee interesantă la Sfântul Maxim Mărturisitorul se referă la naşterea. raportând viaţa omului la veşnicie.un şoc al viitorului.134 Copilăria Hristos Se identifică cu copiii: Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu.138 − . 10 138 Iov 7.G.135 Intrarea în Împărăţia Cerurilor se face ca prunc.. cele două entităţi se nasc. De aceea. despre scurgerea lor absolută: − zilele mele sunt ca o suflare. 3 137 Psalmul 89. Dacă viitoarea persoană umană ar putea interveni în vreun fel la propria ei concepere. p.136 În acest sens – adică al curăţirii de păcate. atunci prin alăturarea lor s-ar leza prin simplul fapt că sunt smulse din ceea ce este fiecare. la starea de moştenitor al Împărăţiei. Mai apoi – în Psalmul 89 – spune că vârsta omului este de 70 de ani. căci femeia care stăruie în credinţă. Durata vieţii Personajele biblice longevive apar în Vechiul Testament: Matusalem – 969 de ani. Noe – 950 de ani. Dar întreaga Scriptură.139 − Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen. lucrează şi se determină reciproc numai prin voinţa lui Dumnezeu. al inimii curate – omul trebuie să se întoarcă la starea de copil nevinovat. ar apare şi riscul schizoidismului antropologic suflet – trup.Grigorie de Nyssa spune că dacă sufletul şi trupul s-ar uni la distanţă în timp. 15 135 Matei 18. nu pur şi simplu suflet.64 134 I Timotei 2. Silver. 44. Dacă fiecare parte ar exista separat înainte de concepere.

145 − a avea frică de Dumnezeu.141 − păzirea legilor şi poruncilor lui Dumnezeu.142 − păzirea inimii. 2 151 Pilde 10.143 − să urâm câştigul nedrept. frica de Domnul. În ceasul morţii. pocăinţa şi chemarea numelui lui Iisus sunt salvatoare. Evrei 11. Petru Damaschin este de părere că în vremea morţii simţim păcatul din noi ca pe o trăire pe care nu o mai putem împiedica. 1-15 40 . Ava Dorotei crede că în ceasul morţii două stări trăieşte omul cu putere: − neaducerea aminte a bunurilor lumii acesteia. 12 142 III Regi 3.B. întregi la minte. 34 148 Leviticul 19. 16 145 Eclesiastul 30. Crezi tu aceasta? Puterile cereşti vin în ceasul morţii. 25 146 Eclesiastul 34.149 − Bătrânii să fie trezi. 2.144 − să îndepărtăm de la noi pizma.O. dreptatea. Bucureşti 1995 153 Matei 20. 140 141 Psalmul 89. cel ce crede în Mine. cinstiţi. 32 149 Matei 16. 1 se spune: “Toţi creştinii nesocotesc lumea şi dispreţuiesc moartea.151 În Epistola către Diognet I.”152 Cel aflat în ceasul al unsprezecelea se poate mântui la fel ca şi cel din ceasul 153 întâi. sănătoşi în credinţă. 23 144 Pilde 28. în răbdare.R. mai bine zis. bătrânii lui Israel nu au recunoscut mesianitatea lui Iisus Hristos. toate acestea izbăvesc de la moarte.146 − a fi înfrânat la mâncăruri.148 − totuşi. nădejdea în mila Lui. Psalmul 32. să nu fii luat înainte de vreme – se dobândeşte astfel: − cinstirea părinţilor.M. 18. 10 Exod 20. Bătrâneţea − bătrânilor trebuie să li se dea toată cinstea. Milostenia.Viaţa lungă sau. grija. al B.150 Omul în ceasul morţii Există o abordare creştin-ortodoxă a ceasului morţii: Hristos ne-a adus şi nea lăsat un temei tare ca acesta: Eu sunt învierea şi viaţa.I. 13 147 Eclesiastul 37. 5 152 Scrierile Părinţilor Apostolici. credinţa. în dragoste.147 În vremea Noului Testament. chiar dacă va muri. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.. va trăi. E. durata vieţii are un alt înţeles: omul trece la cele veşnice atunci când şansele lui de mântuire sunt maxime. când fapte nu mai poţi avea. 14 143 Pilde 4. mânia. 21 150 Tit 2.

se “aşteaptă”. fizici. p. − are un caracter antropocentric: starea de bine a omului. Definiţia OMS are câteva coordonate care caracterizează orice noţiune laică: − exclude din ecuaţia sănătăţii pe Creator. Marcu. 1. mădulare (organe) ale corpului omenesc se “înţeleg”. se roagă. să iasă 154 Dan Enăchescu. LUCIAN GAVRILA GENOMUL UMAN fisier Definirea eredităţii şi variabilităţii III. sau a celor cu ablaţie chirurgicală a unui lob tiroidian etc. Biserica e prezentă la patul celui ce este în ceasul morţii: citeşte psalmi. fără ca noi să simţim acest efort şi fără să suferim pentru asta. Editura All. sădită în om de la creaţie. se “sfătuiesc” pentru ca omul să fie viu. Sănătatea fiinţei umane cere îndeplinirea a trei condiţii: III. în aceste situaţii.5 41 .. dorinţa şi voinţa de a-L urma pe Hristos sau de a suferi pentru El). Sănătate publică şi management sanitar. sociali. 1998. Mihai Gr. mental şi social şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii”. În stare de sănătate se consumă existenţa sufletului şi trupului deopotrivă. organismul este astfel creat. o homeostazie continuă. − armonia funcţională a organelor interne este un alt miracol al creaţiei. GENOMUL UMAN . Sănătatea este un fenomen dinamic. Conceptul medical şi bioetica creştină acordă noţiunii de sănătate un sens diferit şi mult mai bogat decât conceptul laic. − lipseşte criteriul spiritual de evaluare a sănătăţii (virtuţile. NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE Medicina laică defineşte sănătatea ca o “stare de bine completă din punct de vedere fizic. economici. starea de sănătate ar fi influenţată exclusiv de factorii biologici. alimentari etc. petrecut în liniştea mădularelor. se “îndeamnă”. un efort necontenit al proceselor vitale spre echilibru.154 În aceşti termeni defineşte sănătatea individuală constituţia OMS.− aducerea aminte a celor făcute potrivit virtuţii sau patimii. organismul poate funcţiona multă vreme în condiţii fiziologice cu acelaşi randament ca şi când ar fi integru. încât chiar cu unele “amputări” organice să poată funcţiona pentru a induce “starea de bine funcţională” – este cazul celor care se nasc cu rinichi unic congenital. îl îndeamnă să accepte taina spovedaniei. responsabilitatea sănătăţii etc. climatici. este vorba de o capacitate funcţională obţinută în urma unei puteri de adaptare compensatorie. pocăinţa. fără o răsfrângere clinică. dar nu absolut. Sănătatea trupului − integritatea anatomică este un criteriu important. După modelul laic.. se “cheamă”. cu ectopie testiculară.

− un alt semn al trupului sănătos este dispoziţia lui spre a asculta de voinţa cu putere limitată – dar suficientă – a omului pentru a-l întreţine prin ceea ce intră şi iese din el. Relaţia trup – suflet − este o relaţie temporară. cuget. − a practica virtuţile este urmarea firească a celor de până aici. gest. nădejdea învierii în Hristos este creştinismul însuşi. alteori e descoperire minunată. pentru a-l feri de primejdii şi pentru a-l pune la mişcări de închinare lui Dumnezeu. − adeseori boala trupească este un factor terapeutic important pentru dobândirea sau redobândirea sănătăţii sufletului. de scurtă durată. − a avea conştiinţa veşniciei sufletului – aceasta este cununa sănătăţii sufleteşti. III. − organele interne funcţionează “în linişte”. este condiţia mântuirii. este temeiul fricii sfinte de Dumnezeu. omul virtuos nu se clatină în faţa relelor şi răutăţilor acestei lumi. să-şi îndrepte mila şi binefacerea spre semenul său etc. omul nu simte travaliul lor pentru ca mintea lui să se poată îndrepta spre Dumnezeu. întâmplare. Armonia funcţională există şi lucrează fără vreun efort de voinţă din partea omului. dorinţa aceasta sună ca o chemare şi te ajută să descoperi adâncimea şi înălţimea şi lărgimea omniprezenţei lui Dumnezeu – Cel în Treime. Domnul şi Mântuitorul – aceasta este starea normală la care ne conduc cele de până aici. acesta este un prag necesar a fi atins pentru a avea acces la celelalte măsuri ale sănătăţii sufletului. prin lucrare. dar statutul de om 155 Psalmul 103. al crucii. A dori liber relaţia cu Dumnezeu înseamnă a crede că fiecare răsuflare.la lucrul său 155. − a trăi cu nădejdea învierii în Iisus Hristos. mântuirea. este dorul după Dumnezeu al omului sănătos. aceasta exprimă sensul mântuitor al suferinţei. în acelaşi timp este prilejul absolut de a-ţi dobândi. 24 42 . 2. să-I facă închinare şi doxologie lui Dumnezeu. omul virtuos este un om puternic pentru că este un om sănătos la suflet. cel care practică virtuţile posedă o sănătate debordantă a sufletului. − trupul şi sufletul se susţin şi se influenţează reciproc. cel ce trăieşte cu această nădejde este sănătos sufleteşte pentru că sufletul lui nu se leagă de cele materiale şi frică de moarte nu are. − a dori liber relaţia cu Dumnezeu uneori decurge din actul educaţiei. Starea de sănătate a sufletului − prima mare descoperire a omului ajuns la vârsta înţelegerilor este a recunoaşte calitatea de fiinţă creată. ci numai prin aceea că omul ascultă de legile Lui. 3. cuvânt – toate se petrec numai cu ştiinţa Lui. III.

Scrierile Părinţilor Apostolici. comportamentul sexual. sensurile duhovniceşti ale suferinţei lipsesc cu desăvârşire.R.159 Iar în altă parte se spune: “Enorma diversitate a rasei umane influenţează profund susceptibilitatea la boli ca şi. însă sufletul este întotdeauna vindecabil atâta timp cât este în trup. “organic”. atrofii. “funcţional”. DEX. fiziologice sau biochimice”. proces patologic care afectează organismul. p.156 În religia creştină nu este de conceput o sănătate fără Dumnezeu. Creştinii nu se pot opri aici – nici ca doctori. apar 156 xxx. în aceeaşi măsură. etnici şi culturali”.158 Acelaşi tratat prevede: “una din calităţile esenţiale ale clinicianului este interesul pentru umanitate”.. 1998. Principiile medicinei interne. 3 159 Idem. “sex”. fondul genetic. − trupul este vindecabil sau nevindecabil. Componente majore ale acestei diversităţi sunt: vârsta.”157 Tratatul lui Harrison defineşte sindromul astfel: “un grup de simptome şi semne de funcţie alterată legate între ele prin mijloacele unei particularităţi anatomice. degenerare. 2 160 Idem.. − dacă un suflet curat care Îl caută pe Dumnezeu sălăşluieşte într-un trup bolnav. având o comuniune deplină cu Creatorul său şi şansa vieţii veşnice prin ascultarea de El. hipertrofii etc. Ignatie către Magnezieni 157 Academia Română. Bucureşti 1995. sexul. 104 158 Harrison.160 După cum se vede din aceste definiţii “savante”. Editura Univers Enciclopedic. răniri. noi numim acea persoană sănătoasă. IV. 10 43 . 1999. Bucureşti. − sănătatea integrală. nădejdea noastră comună.sănătos îl conferă starea sufletului. nici ca bolnavi – iar mijloacele diagnostice şi terapeutice ale Bisericii îi ajută să întâmpine orice suferinţă ca pe o trăire tot mai intensă a pocăinţei şi ca pe o cercetare de sus. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B. vol. p. Editura Teora. ideală a existat (dar s-a pierdut) în rai. 1. “umanitate”. scleroză.O. − afectarea funcţiei mădularelor: homeostazia este învinsă. Părinţii Apostolici vorbesc tot timpul despre o sănătate în Dumnezeu Tatăl şi în Iisus Hristos. p. Expresia unei sănătăţi depline este şi acea stare duhovnicească care îţi cere imperios să-I mulţumeşti lui Dumnezeu în fiecare clipă că eşti sănătos. “biochimic”. lipsă de substanţă. factorii geografici. incidenţa şi expresia clinică a bolilor. − sănătatea trupului nu este o condiţie pentru a dobândi Împărăţia şi nici nu-l poate împiedica pe un om să ajungă în gheenă. NOŢIUNEA DE BOALĂ Dicţionarele enciclopedice definesc boala astfel: “Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului. În conceptul de medicină creştină definiţia bolii este bogată în semnificaţii şi se sprijină pe mai multe criterii: − leziunea morfologică: inflamaţii. “cultură” sunt termenii cu care operează medicina laică. tumori benigne şi maligne. atunci omul nu avea nici o suferinţă. p.

cârtire. vicierea sufletului: nepocăinţa. hipersecreţii. ca profilaxie a trufiei164. 7-22 167 Ioan 11. indiferentism religios. Boala sufletului înseamnă – în fond – îndepărtarea de Dumnezeu. efortul de a-şi descoperi singur eventualele cauze spirituale ale bolii lui. 10 165 I Corinteni 11. cu tot ce decurge din aceasta. sărac. disritmii. refuzul mesajului şi sensului pedagogic al bolii.167 Boala are consecinţe multiple în şi asupra comunităţii: îi scade omului puterea. 16 Iov 2. trufia (uneori mai evidentă la omul cu o sănătate trupească bună). împietrirea. Prin suferinţă omul descoperă nu numai dependenţa de Dumnezeu. agitaţie psihomotorie. iar la stricăciune se ajunge prin boală. bradipsihie. − dezechilibrarea relaţiei trup – suflet: neasumarea bolii. 45 44 . hiperfuncţii. Prin Adam (adică prin cădere). 27-34 166 Luca 1. cădere. să se mântuiască. impotenţă funcţională. conştientizând în acelaşi timp limitele trupului şi ale gândirii lui. tulburări cognitive. celelalte două agravează suferinţa pe pământ sau chiar o înveşnicesc în iad. revoltă – care de fapt înseamnă neasumarea bolii. 161 162 Facerea 3. îi afectează frumuseţea. Boala trupului nu-l poate împiedica pe om să ajungă în Împărăţie. Prin creaţie şi prin libertatea omului – sădită în el la creaţie – omul (trupul) conţinea deopotrivă veşnicia şi neveşnicia. Prima atitudine vindecă sufletul. dar şi dependenţa de oameni (dimensiunea comunitară a existenţei). Neascultarea i-a adus moartea – ca să nu se înveşnicească păcatul (adică omul păcătos). nemila. are el însuşi nevoie de ajutorul celorlalţi. secreţii. a rugăciunii. dacă luăm Sfânta Împărtăşanie cu nevrednicie165. deznădejdea – în contextul unei boli trupeşti grave sau incurabile. Bolile apar pentru încercarea credinţei162.hipofuncţii. din cauza păcatelor163. 1-13 163 Ioan 5. ele lovesc pe tot omul care vine în lume: bogat. încercarea. − slăbirea sau pierderea relaţiei conştiente cu Dumnezeu: pierderea credinţei. bolile de inimă. iar prin viaţa noastră personală (prin evoluţia noastră) devenim bolnavi. tulburări de personalitate etc. 5-16 164 II Corinteni 12. Bolile nu au putut fi eradicate: de la primul simptom menţionat în Biblie – durerea care însoţeşte naşterea de fii161 – până la marile epidemii. trupul a devenit stricăcios. cârtirea. − împietrire. iar uneori pentru ca prin vindecarea lor să se arate minunile lui Dumnezeu166 şi slava Lui. Omul bolnav poate evolua astfel: − cercetarea proprie a cugetului. Prin Adam specia umană a devenit îmbolnăvibilă. cancerul – nu a fost vreodată un timp în care bolile să poată fi îndepărtate. Aceasta dovedeşte că suferinţa generată de boli se identifică cu semnificaţia crucii: adică fără cruce nu există mântuire. păcătos sau virtuos. ba – de cele mai multe ori boala este un pedagog spre mântuire. − afectarea virtuţilor. pocăinţa. îi scade capacitatea de a-i ajuta pe alţii. tulburări de peristaltică. − deznădejde. adică să-i reveleze posibilitatea comunicării cu Dumnezeu în duh şi adevăr. stăpân sau rob. Suferinţa îl ajută pe om să se descopere ca persoană. nepocăinţa. necercetarea de sine.

1Bolnavul Omul bolnav-devine persoana cea mai importantă a actului medical. un ajutor din partea comunităţii: familie. “preţuirea trupului nu o dă grosimea şi sănătatea lui. DEONTOLOGIA ACTULUI MEDICAL În esenţă deontologia (medicală) înseamnă relaţia-corectă. 2000. nu juridice. V. Puţul. bolnavul are dreptul să fie îngrijit pentru că a cotizat la asigurările de sănătate. medic-pacient.Boala naşte – cel mai adesea – nevoia de comunicare. Etică şi deontologie medicală.vorbind. Actul medical nu poate fi lipsit de dimensiunea lui comunitară. Bolnavul este cuprins de îngrijorare atât pentru propria lui viaţă cât şi pentru cei din jur pe care îi are în grijă. Legal. Odată atins de boală. Bucureşti 2001. nu cu performanţele biologice ale trupului. administraţia.săvârşit de personalul medical. cadrele medicale auxiliare (sora).între persoanele implicate în actul medical. pentru vindecarea bolnavului. de întâlnire cu Cineva. 55 45 . cu alte cuvinte deontologia medicală exprimă relaţia medic-medic. în zilele noastre a apărut psihologul (psihoterapeutul). merituoasă sau blamabilă. V. p. adică „datorie”. 144 Daghie V. morală. p. sinceră. ci suferirea a felurite chinuri”. „discurs despre”. Prin act medical înţelegem întregul proces ştiinţific sau empiric. în raport cu tendinţa ei de a spori sau diminua suma fericirii publice”169 Deontologia presupune exersarea unor funcţii morale şi disciplinare (de la avertisment până la retragerea dreptului de liberă practică). Pentru creştini este esenţialmente un act eclesial. Etimologic cuvântul provine din „deon”. etc. Termenul a fost lansat de „Jeremy Bentham citat de Daghie: „baza deontologiei este principiul după care o acţiune este bună sau rea.168 Principiile bioeticii creştine ne îndeamnă să abordăm bolnavul în alcătuirea lui dihotomică – trup şi suflet – să acordăm prioritate sănătăţii morale a fiinţei umane. de iubire. ca la treilea personaj necesar instituirii tratamentului. demnă sau nedemnă. Editura Anastasia. şi relaţia din interiorul echipei complexe care execută guvernează şi administrează actul medical. Editura Naţional. omul solicită o atenţie maximă. societate civilă. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur. „ceea ce se cuvine a face” şi cuvântul „logos” care înseamnă „ştiinţă”. cinstită. laboratorul. să ierarhizăm şansele de mântuire începând cu virtuţile sufleteşti. „deontos”.. diagnostic sau terapeutic. 168 169 Sfântul Ioan Gură de Aur. În trecut actul medical se consuma între medic (tămăduitor) şi pacient. parohie. Pentru creştini este esenţialmente un act eclesial. apoi a apărut farmacistul.

35-43 • bolnavul mărturiseşte despre Iisus că prooroc este: Ioan 9. Creştineşte-vorbind. Marcu 10.consimţământul este obţinut de la bolnav sau aparţinători. Ioan 9. efectelor terapeutice. . Cercetând textele Sfintei Scripturi privind atitudinea bolnavului în legătură cu actul vindecării.40-45. 223-229 170 46 . Luca 18. . Editura Polirom.de a fi respectate ca fiinţe umane. Luca 8. a ajuns la „Drepturile pacienţilor”. . • bolnavii care nu dau slavă lui Dumnezeu şi nu intră într-o relaţie persoanlă cu Hristos. 43. 38-39. 2-15.respectarea valorilor morale. E ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un somn lung şi primul reflex ar fi asigurarea unor drepturi. • bolnavul aduce mulţumiri pentru vindecare:: Luca 17.dreptul de a fi informaţi toţi bolnavii că au drepturi. 11-19. le slujea: Luca 4. aflăm următoarele: • bolnavul vindecat îl slăveşte pe Dumnezeu: Luca 5. . rămân doar cu vindecare trupească: Luca 17. 1-41 • mărturisirea bolii şi a vindecării: Marcu 5.confidenţialitatea şi intimitatea trebuie respectate. Marcu 5. Fapte 3. Ioan 5.dreptul la informare asupra stării de sănătate. prognosticului. Scripcaru Gh. 30-34. 1-41. Fapte 22. 35-43.48.dreptul de a pretinde respectarea intimităţii sale.dreptul de a nu fi informat la cererea pacientului. Luca 8. Luca 17. nu este vinovat de boala lui. • bolnavul sculându-se. Luca 8. . 1998. culturale. Luca 8. ştiinţele vieţii şi drepturile omului.dreptul la îngrijire şi tratament trebuie asigurat. . 11-19. 25-34. Pornind de la „drepturile omului” Organizaţia Mondială a Sănătăţii respectiv Bolnavul regional pentru Europa. procedurilor diagnostice. . 39. P. Marcu 1. 27-39 • bolnavul Îl urmează pe Hristos: Matei 20. . O analiză sumară a acestor prevederi ne cere să le interpretăm prin prisma conceptului de medicină creştină: Confrom acestor declaraţii „omul are drepturi” care nu sunt corelate cu legile divine. 8-18.dreptul la integritate fizică şi mentală şi la securitate personală. 11-19.2-19 • bolnavul Îl vesteşte pe Hristos: Matei 9. riscurilor. 27-31. şi colaboratorii. convingerilor filozofice. 18-26. Biserica este datoare să îngrijească bolnavii pentru că lucreză sub porunca iubirii. Acest cod are în esenţă următoarele prevederi (adică drepturi ale persoanei)170: . • după vindecare a primit botezul: Fapte 9. 25-34. 2-20.dreptul la protecţia sănătăţii. • bolnavul se închină lui Iisus: Marcu 5. Bioetica. . Luca 18. de cele mai multe ori. 43-48. . 46-52. Astăzi codurile deontologice vorbesc despre drepturile bolnavului. . 6-16.Umanitar-vorbind bolnavul are dreptul să fie îngrijit pentru că.dreptul la autodeterminare.

ca tămăduitor şi Salvator. Doctorul Numele doctorului este foarte vechi. Ştiinţa doctorilor şi puterea leacurilor sunt prilej de a-L preamări pe Dumnezeu172. dar şi alte texte identice ale forumurilor internaţionale. el nu vrea.a nu cârti. . psihologul. sora medicală.1 Eclesiaticul 38. 3-6 173 Eclesiasticul 38. dar nu poate refuza dreptul comunităţii de a Îl prezenta pe Hristos. un bolnav psihic foarte agresiv (criminal potenţial) trebuie imobilizat chiar dacă confrom drepturilor omului. . el apare în Sfintele Scripturi.poate refuza orice îndemn spre descoperirea lui Hristos. preotul şi erboristul. Este bine ca.173 171 172 Eclesiasticul 38. Medicul trebuie cinstit cu cinstea ce i se cuvine171.cercetarea cugetului. terapeutul să îl ajute pe bolnav în acest sens. uneori prevederile acestor drepturi sînt contradictorii: în timpul unei mari suferinţe discernământul bolnavului este afectat şi raţionamentul care stă la baza deciziilor este afectat şi relativizat de subiectivism. încearcă să promoveze preeminenţa drepturilor omului faţă de drepturile comunităţii. Doctorul adevărat se roagă lui Dumnezeu pentru bolnavii lui. un bolnav în baza libertăţii cu care a fost înzestrat de la creaţie. sondajul propriei conştiinţe să funcţioneze. desigur are dreptul şi el să fie îngrijit atât de necreştini cât şi de către creştini.• - - Este limpede că nu numai acest text. Bolnavul trebuie ajutat să trăiască succesiv sau simultan următoarele trepte: . . uneori „convingerile filozofice” şi „valorile morale culturale şi religioase” ale bolnavului pot fi îndreptate împotriva „integralităţii fizice şi mentale”.chemarea numelui lui Dumnezeu. încă de la primele semnale de boală. în spaţiul şi trupul eclesial acolo unde se vindecă trupul şi sufletul deopotrivă. Dar mai important decât acest drept (natural) este modul cum îşi asumă condiţia de om bolnav.14 47 . el nu vrea. . iar dacă nu funcţionează.intrarea sau reintrarea în Biserică. . „dreptul de a muri cu demnitate” este foarte vag exprimat şi generează confuzii şi contradicţii Omul bolnav creştin.când boala se declară incurabilă şi prognosticul rezolvat. kinetoterapeutul.nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. centrul de greutate terapeutic trebuie să cadă pe salvarea sufletului Terapeutul Persoana numită terapeut (adică „cel care tratează”) poate fi medicul. Ori această atitudine nu poate fi absolutizată cel puţin în câteva situaţii: un bolnav foarte contagios trebuie izolat chiar dacă conform drepturilor omului.

. În doctorii smeriţi lucrează Hristos. P. căci în Evanghelia lui Marcu se vorbeşte despre nereuşitele doctorilor. Desigur. religia este o strădanie spre Creator”. .doctorul este „ideal-typical gentleman”179 . prin gesturi. ci cei bolnavi”174 are o profundă semnificaţie: statisticile dovedesc un procent îngrijorător de ridicat de reacţii adverse atunci când se merge cu profilaxia prea departe. 174 175 Marcu 2. .etc.Versetul „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor. 967. Astăzi studiile de sociologia medicinei vorbesc şi despre răul pe care îl poate provoca medicul (efectul iatrogen al actului medical): prin cuvânt. 1998 176 Vaccination. 1990 177 Marcu 5.doctorii să fie ca fraţii. ocupând fericitul loc de legătură între medic şi pacient. p. 17 Rossion. ea trebuie dublată de o foarte bună pregătire profesională. prin urmărirea evoluţiei până la vindecare sau până la deces. Sora medicală atinge trupul bolnavului (şi ruşinea nu mai acoperă nici un mădular) şi la chemarea lui este prima care vine. 93-117 48 . preferinţele şi aversiunile alimentare. poziţia în patul de suferinţă.doctorul este slujitorul (servul) artei sale. prin lipsă de solicitudine. London and New York.14 179 Jacob M. prin tratamentul ales şi prescris. prin abandonarea bolnavului. somnul. Joseph. Medicul trebuie să îmbine în mod fericit sensurile profunde ale lui Eduard Branlay: „Ştiinţa este o strădanie spre Creaţie.aducătoare de mari dezastre în practica medicală. Medicina laică vorbeşte desigur despre calităţile umane deosebite pe care trebuie să le aibă medicul: . Doctors and rules. etc176 Noul Testament pune în evidenţă. în special cu profilaxia medicamentoasă şi vaccinală: scleroza multiplă după vaccinarea anti-hepatită B175. Hepatite B: Les risques de la vaccination Science &Vie. medicul este expus la un risc enorm: riscul trufiei. Valenţele terapeutice ale medicului se valorifică prin cuvânt (puterea cuvântului).177 Desigur nu este lipsit de semnificaţie faptul că unul din apostoli era medic178. prin alegerea şi prescrierea tratamentului.Tămăduitorul. 26 178 Coloseni 4. 1988. dorinţele. . prin atitudine.exploatarea este interzisă. gesturi. Sora medicală Este o persoană importantă în actul terapeutic. Faptul că profesia de medic este foarte bine cotată în societate şi faptul că prin natura profesiei poate influenţa viaţa sau momentul morţii bolnavului. nr. Routledge. De aceea calitatea duhovnicească cea mai de preţ a unui doctor este smerenia cu care săvârşeşte actul medical. encefalită după vaccinarea DTP. adică la orice oră şi în orice loc). eliminările etc. În prima vasiliadă „sora” era omul cel mai apropiat de bolnav care îi cunoştea nevoile primare: respiraţia. Social Violence and Criminality.smerenia cu care trebuie să-şi practice medicii profesia. prin solicitudine (capacitatea de a răspunde la chemarea bolnavului oricând şi oriunde.sau mai bine zis în valoare. Washington.

cu deosebirea că actul medical săvârşit de el nu are efecte iatrogene. Biserica este spital. Deontologia lui este identică cu a medicului. . Plantele sânt pomenite în Biblie. Preotul Preotul administrează Sfintele Taine ale Bisericii şi în special Cele destinate bolnavilor: Taina Sfântului Maslu (dedicată în special bolnavilor).unor oameni care vor să-l asculte. Fiul lui Dumnezeu. Scrieri. Totuşi. . în societatea modernă. În sistemul de învăţământ universitar se formează „psihologi laici. Ed. Psihologul laic. Erborsitul Tămăduitorul cu plante a fost primul medic al civilizaţiei umane. . Pentru psihologul creştin există astfel „riscul”. preotul. -să-l ajute pe bolnav să înţeleagă măcar un singur sens al bolii lui: păcatul. credinţa şi morala creştinortodoxă. 12. Psihologul Terapeutul numit „psiholog” a apărut târziu în istoria ştiinţei vindecării.să se roage cu bolnavul şi pentru bolnav.şi le ştie pe toate ale lor. 1998.să lucreze asupra bolnavului până când inima lui nu mai urăşte pe nimeni şi se împacă cu lumea şi cu Dumnezeu. orice psiholog poate deveni psiholog creştin şi el are o vocaţie cu totul specială alături de medic şi preot: -să-L mărturisească pe Iisus Hristos-ca pe Mesia.4 49 . să nu-L mărturisească pe Hristos şi puterea Cuvântului.181 Ştiinţa lui este născută şi dezvoltată pe cale empirică.să împărtăşească medicului şi preotului-duhovnic experienţa unică pe care a trăit-o în relaţia cu bolnavul cercetat. Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei. p 38. partea a 3 a „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti „ nr. nu este tribunal. bolnavi eretici.este învăţat să şi-o ascundă pentru a nu-i fi afectate rezultatele terapeutice. medicul. nereligios practică o echidistanţă-oportunistă faţă de toate credinţele religioase şi dacă. Efecte terapeutice au şi celelalte Sfinte Taine: istoria vie a Bisericii cunoaşte vindecări după primirea Botezului şi a Mirungerii. Psihologul lucrează cu puterea cuvântului. familia.are o identitate religioasă. Secretul spovedaniei este absolut. Preotul se roagă pentru toată lumea: bolnavii creştini. p. 285 181 Înţelepciunea lui Iisus Sirah.comparând-o pe ea şi pe surorile ei cu nişte crini înconjuraţi de spini180 Sora medicală leagă-discret şi smerit bolnavul. Sora de ocrotire 180 Sfântul Vasile cel Mare. îngrădit de metodica învăţării şi codurile etice laice. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Bucureşti.Sora medicală este diaconiţa căreia Sfântul Vasile cel Mare i se adresa cu „Excelenţa Ta”. nereligioşi” Unele tratate vorbesc despre „psihologia credinţei” sau „psihologia credincioşilor” sau „sociologia religiilor” sau „psihologia prin ochii credinţei”.să inspire nădejde în vindecare şi în înviere. bolnavii păgâni. Nu există încă acreditată competenţa (calitatea) de psiholog creştin care să presupună un sistem anxiologic propriu întemeiat pe o metodologie specifică în abordarea bolnavului care la rândul ei să folosească dogma. divulgarea lui este un păcat grav. .

nu se mânie niciodată pe nimeni. Actele normative sunt emanaţii pur umane sau se raportează la o divinitate. nici să dea înapoi în faţa unor imagini dureroase: sânge. nr. − optimizarea efectelor benefice şi reducerea efectelor nocive.la poarta unui spital. comă etc. pluralism şi toleranţă. oct. face în numele Lui. faţa lui trebuie să inspire calm. ridică oamenii râioşi din gunoaie şi copii abandonaţi la margine de drum. urină. asociaţiile profesionale au emis norme pe care le consideră „universale” şi demne de a sta la baza oricărei redactări de acte normative:182 − demnitate umană. ea ştie dintr-o experienţă milenară a întrajutorării.. în canale. Sora de ocrotire creştină Îl mărturiseşte pe Hristos pentru că tot ce face . − responsabilitate prin protecţia biosferei.calificată (şi angajată întrun sistem terapeutic) cu care se întâlneşte bolnavul. p. echitate şi cooperare. zdrobiri tisulare. ACTE NORMATIVE Desigur. solicitudine. 98 182 50 . în funcţie de timpul şi spaţiul cultural în care au fost emise. Bogdan Constantin.8. speranţa că de acum există şanse reale de salvare pentru că bolnavul a ajuns unde trebuia. Brancardierul Cel care primeşte. − solidaritate. morale şi sociale ale bolnavului. V. oamenii au simţit nevoia să fixeze în cadre normative comportamentul social-moral. Totuşi. puroi. cu putere fizică suficientă pentru a nu deranja oasele fracturate sau ţesuturile strivite. drepturile omului şi justiţie. Este unanim acceptat faptul că legile nu pot cuprinde în conţinutul lor şi nu pot reglementa decât o parte a relaţiilor sociale. fără sforţări prea mari. transportă (cară) bolnavul pe braţe sau pe targă – este brancardierul. e pregătită să ofere întotdeauna ceva celui care cere. − bolnavul trebuie ridicat pe braţe şi mişcat uşor. Norme universale în materie de bioetică. vol.9.că întotdeauna există şi o ultimă şi salvatoare soluţie. e dator să-i spună bolnavului în timp ce îl ridică: „Stai liniştit.. V. El trebuie să fie un om puternic – fizic şi duhovniceşte – pentru că: − este prima persoană.Astăzi i se spune „asistent social”. − brancardierul nu trebuie să se ferească.. viscere descoperite. linişte. – dec. − e bine. 2. − diversitate culturală. ştie să vorbească şi cu cei bogaţi şi să le smulgă ceva pentru cei săraci. facem tot ce putem. 4. El (ea) este omul care are vocaţia cercetării necazurilor şi neputinţelor fizice. Intră în casele igrasioase ale oamenilor. atitudinea faţă de fenomenul biomedical şi capacitatea de decizie. ridică. Revista Română de Bioetică. Este şi ea o diaconiţă în adevăratul sens al cuvântului . 2004. Este săracă în bunuri dar bogată în fapte de milostenie. o să fie bine”.

− integritatea şi imaginea medicului. − confraternitatea. areligioase. − principiul binefacerii. − consimţământul. − echitatea. − independenţa şi responsabilitatea profesională a medicului. − reguli în situaţii speciale. − obligaţii faţă de colegiu. − secretul profesional. − raporturi cu alţi profesionişti sanitari. 3 51 . − transplantul de ţesuturi şi organe. Probleme de fond ale unui cod deontologic: − conştiinţa profesională (medicală). − relaţii cu pacientul. − obligativitatea acordării asistenţei medicale. obligaţii faţă de colegi. Codul deontologic al profesiunii medicale cuprinde normele de conduită obligatorii privind drepturile şi datoriile medicului ca profesionist. pag. − principiul nondăunării. − folosirea cunoştinţelor profesionale. − principii fundamentale. − îndatoriri faţă de bolnavi. − autoritatea de control în medicină. − eliberarea de documente. Editura Medicală AMALTEIA. − îngrijirea minorilor.183 Un cod deontologic este organizat astfel: − domeniul de aplicare. 183 Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România. − îndatoriri generale. − drepturile persoanei (bolnavului). − consultul medical. care merită să fie creştinate. − îndatoriri faţă de public. − experimentarea pe om. − onorariul şi atragerea bolnavilor. − confraternitatea. − eutanasia. − îndatoriri faţă de public. − exerciţiul medicinei private. − reguli de comportament în activitatea medicală. Coduri Codul este relativ uşor de redactat pentru că porneşte de la practica empirică şi se adresează unui grup cu o identitate profesională precisă. − medicina legală. − expertiza judiciară în medicină.Sunt principii laice.

2000. Editura Medicală AMALTEIA. Editura National.. Editura Medicală Universitară Iuliu Haţeganu. Jurăminte Pentru o angajare supremă în profesia medicală. Asociaţia Medicală Mondială a fost înfiinţată în 1947 şi are. Iustin. al orientărilor etice şi profesionale în sănătate publică etc. Bioetica Medicală. V. Bucureşti. sediul la Ferney-Voltaire din Franţa. − nediscriminarea. publicitate. la Geneva. − secretul profesional.4 186 Daghie.186 Ordinul medicilor (asociaţia profesională) emite avertismente profesionistului care a greşit. 80 CMB. Bucureşti. şi reactualizat în 1983 la Veneţia. toate aceste consecinţe pot duce uneori la trimiterea spre cercetări penale. Jurământul se făcea pe o zeitate (Hipocrate) sau „în numele valorilor universal valabile”. p. următoarele valori: − binefacerea. reclamă. Lupu. în esenţă. ale omenirii”. Dar profesionistul se poate apăra şi poate cere ajutorul organelor juridice pentru anulare sau chiar despăgubiri. la oprobiu public al colegilor. − confraternitatea. oamenii au simţit nevoia să jure respect.. Etică şi Deontologie Medicală. Într-un statut se prezintă de regulă şi incompatibilităţile calităţii de membru al respectivei asociaţii. I. p. obiectivele şi metoda prin care se lucrează pentru atingerea scopului. dar există şi un Cod Internaţional al Eticii Medicale. 2001. Codul deontologic este redactat de corpul medical al fiecărei ţări. Etică şi Deontologie Medicală. implicit. redactat în 1948. pag. în prezent.185 Contenciosul profesional se bazează pe „recunoaşterea competenţei de jurisdicţie profesională”. chirurgie. nerespectarea lui poate duce la pierderea dreptului de liberă practică.. − nondăunarea. − perfecţionarea profesională continuă. informatică medicală..184 Toate codurile elaborate până în prezent promovează. Statute Statutul unei asociaţii prezintă criteriile de asociere. emite periodic acte normative în domeniul practicii medicale. Codurile prevăd o morală areligioasă „bazată pe tradiţiile progresiste . Zanc. salvarea vieţii.. şi – cel mult – poate sesiza organele publice. V. 128-129 185 184 52 . p. la scăderea sau pierderea încrederii bolnavilor (şi. 2000. Editura National. Codul deontologic generează obligaţii morale şi profesionale. 63 187 Daghie. Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România. credinţă. pierderea clientelei). al cercetării. scopul asocierii.187 Ea reuneşte peste 3 milioane de membri – medici. acţiune în conformitate cu un cod.− particularităţi ale exercitării medicinei în psihiatrie.

decrete. ordinul medicilor. supraspecializări şi competenţe.G. linii directoare. 38/1996 privind regulile de bună practică farmaceutică. principii. M. − Legea nr. 14-16 53 . încât practica în interiorul lor să merite a fi reglementată prin legi. iubitor faţă de aproapele şi faţă de vrăjmaş etc. hotărâri de guvern. − Ord. strictă. Acest drept natural a generat acel din fire ale legii de care vorbeşte Apostolul Pavel.S. Organizaţia Mondială a Sănătăţii redactează declaraţii.O. morală.1998). V. coduri.Legi Statele moderne au emis legi.189 Bioetica ortodoxă a emis din cele mai vechi timpuri canoane. 223 189 Romani 2. hotărâri. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate. corect. organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România. demnă. cinstit. − Legea nr. proteste.”188 În sânul acestor energii s-a născut – în ciuda căderii – un drept natural reglat de relaţia socială interumană şi un drept natural care se naşte din conştiinţa fiecărui om. ea este pentru cei tari. Unele domenii ale practicii medicale sunt considerate atât de importante.01. Istoria Bisericii Creştine a făcut să lucreze în lume şi aşa-numita epikeia. convenţii. adică interpretarea legii umane nu după litera sa. Jurămintele sunt inutile şi neîngăduite la creştini. care numai parţial se suprapun peste prevederile statutare sau codurile etice laice. puncte de vedere. Eutanasia – o plagă a existenţei contemporane în perspectiva teologiei moral ortodoxe. deoarece botezul în Hristos îl obligă pe creştin să fie moral. înfiinţarea. − Legea nr. Aceste comunicate reprezintă punctul de vedere al specialiştilor care stau de regulă la baza adoptării actelor normative cu caracter de lege. atitudini. specifice. – deci o autodeterminare superioară acestora nu poate exista în viaţa unui creştin. rezoluţii. ci după spiritul acelor cazuri limită 188 Agena Marcović. recomandări.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic. − Iconomia – este doar un uşor laxism aplicat celor slabi până la şi spre îndreptare.1.9. 13. − H. Abordarea ortodoxă Comunitatea medicală (sau bioetică) ortodoxă are principii morale proprii. atribuţii etc. Teză de doctorat. nr. carta drepturilor. bun. ordine ministeriale care exprimă dorinţa şi imperativul societăţii civile şi a instituţiilor statului de a exercita profesiunea medicală într-o anumită manieră. Asociaţiile profesionale. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane (M. „Dumnezeu Însuşi conduce lumea prin energiile Sale. colegiile. p. decizii. nr. legi aplicate în duh de iubire. obligaţiile. transparentă. perfectibilă. astfel: − Acrivia – este exactitatea şi rigurozitatea păstrării canoanelor. 378/1999 privind aprobarea nomenclatorului de specialităţi medicale şi farmaceutice.

− culegerea spicelor în zi de sâmbătă192 – pentru a potoli foamea. K. ci o pedagogie superioară. 190 191 Peschke. − există cazuri particulare când consecinţele respectării legii laice sunt cu mult mai grave în planul spiritual decât consecinţele nerespectării ei. Deoarece oamenii care intră în Biserică reuşesc să evolueze. Etica creştină. canoanele Bisericii lucrează şi îşi menţin valoarea până la sfârşitul veacurilor.. căci în fond. 15-17 54 . preluarea lui în rugăciune. astfel că iconomia nu este o relativizare a normelor. să urce treptat. Sfântul Toma considera epikeia o virtute soră cu prudenţa şi cu echitatea. şi respectarea şi îndeplinirea canoanelor este tot un act eclesial. p. Există o justificare raţională a epikeii: − legiuitorul nu poate gândi toate situaţiile care survin în viaţa socială. − se poate presupune că la redactarea şi aprobarea legilor nu au participat întotdeauna cei mai capabili şi mai înţelepţi oameni în domeniu. Editura Dacia Europa Nova.U. Atât acrivia cât şi iconomia presupun intrarea duhovnicului sub povara păcătosului.190 Exemple de practicare a epikeii în Biblie: − sâmbăta e făcută pentru oameni191 – pentru a putea trata bolnavii. 135 Marcu 27 192 Matei 12. canoanele Bisericii funcţionează de la început. − a sta la masă cu vameşii şi păcătoşii193 – pentru a îndeplini legea iubirii. 1-8 193 Marcu 2. Lugoj. Legile. ridicarea lui treptată de la iconomie la acrivie.care nu au fost suficient luate în considerare din partea legii pozitive.

Incidenţa alergiilor medicamentoase şi a altor tipuri de intoleranţe este în continuă creştere. Biofutur. luate timp îndelungat pentru a evita sarcina. Un alt impas bioetic: administrarea abuzivă de antibiotice duce la scăderea imunităţii şi creşterea îngrijorătoare a infecţiilor. investigaţie cu substanţă de contrast).). metodele contraceptive etc. McGrow Hill Information Services Company. a cazurilor cu evoluţie letală prin infecţii (care altădată răspundeau la tratament).194 2. iatrogenie înseamnă o suferinţă determinată de actul medical: − efectul nociv al unui medicament aplicat cu un scop curativ. implicit. 194 195 Harrison. XX. vaccinuri şi substanţe anabolizante administrate animalelor). la scară aproape planetară. 7. Principiile medicinei interne. şi colab. ???? Mezelas. et. încă agravează deficitulimunitar şi provoacă noi infecţii. poluarea medicamentoasă prin poliprogmazie şi administrare prelungită a dus la un paradox: au apărut astăzi reacţii alergice la antialergice. 1996 196 Willis Hurst J. psiholog etc. Abuzul de antibiotice a dus la creşterea rezistenţei microbiene şi. − efectul nociv al unei practici medicale decisă de sistemul de sănătate publică (iodare universală a sării. brancardier. 1999.10. a accidentelor vasculare cerebrale de 9 ori.). şi este pentru prima dată în istoria medicinei şi a umanităţii când.196 4. endoscopie. campanie de vaccinări aplicată în forţă fără a ţine cont de particularităţile şi contraindicaţiile fiecărui caz. Statisticile pe plan mondial sunt îngrijorătoare cu privire la analiza iatrogeniilor: 1. − efectul nociv al unei practici diagnostice (puncţie. 1990 55 . IATROGENIILE În înţelesul actual al acestei noţiuni. milioane de femei îşi agresează hormonal organismul. a infarctului miocardic de 2-3 ori.V. − efectul nociv al unei conversaţii cu bolnavul (purtată de medic. „The Heart”. 5. tratate cu antibiotice. Editura Teora. Apariţia lor se leagă de mijlocul sec. Poluarea hranei cu medicamente este o practică greşită. a accidentelor tromboembolice de 4-10 ori. VII. care lărgeşte alarmant cota iatrogeniilor (antibiotice.care. Cărţile de farmacovigilenţă descriu şi un alt paradox bioetic: medicamente cu risc de mortalitate (cortizon. agenţii contraceptivi orali cresc incidenţa hipertensiunii arteriale de 2-3 ori. imunosupresoare) administrate în boli nemortale (diferite forme de reumatism). 6. nr. . 6. − efectul nociv al unui medicament aplicat cu un scop profilactic. infirmieră.195 3. 159. Contraceptivele orale sunt substanţe farmacologic active. p.

pp. mai mult decât atât. să fie iubit cu iubirea cu care Mântuitorul i-a iubit pe ucenici.10. următoarele prevederi: − dreptul de a fi respectat. militanţii pentru drepturile pacienţilor cer. de fapt. Evaluarea raportului risc teoretic – şansă practică personală – atunci când e vorba de un tratament sau o tehnică diagnostică – este o vocaţie specială rezultată dintr-o fericită conlucrare între ştiinţă şi arta medicului. În esenţă. Rugăciunea îl poate ajuta pe medicul creştin să dobândească darul deosebirii. dreptul la recunoaşterea propriei persoane – ca beneficiar al îngrijirilor comunitare în parohie etc. Pentru faptul că un medicament vindecă un lot statistic valabil. Editura National. 197 198 Daghie. − dreptul de a crede în valori morale. − dreptul la intimitate. integritate fizică şi psihică.11. nimic nu ne îndreptăţeşte să-l folosim la acei bolnavi care nu-l tolerează sau nu răspund la el. − dreptul la confidenţialitate. 34 56 . limitelor şi posibilităţilor terapeutice .V. procese mai mult sau mai puţin celebre ale corpului medical. prognosticului. atitudinea este redusă la esenţă: pacientul are dreptul să fie iubit ca semen al doctorului sau. − dreptul la viaţă. culturale şi religioase proprii. dreptul la a doua opinie – ca sfat în Biserică. Drepturile pacientului. pentru bolnav. 69-71 Ioan 13. exacerbarea sau înţelegerea greşită a drepturilor pacientului a dus la numeroase conflicte în justiţie. în esenţă. Viorel. toate se soluţionează în chip fericit: auto-determinarea .198 Atunci. − dreptul de a beneficia de activităţile profilactice. DREPTURILE PACIENTULUI Acest concept s-a format în ultimele decenii după ce multă vreme pacientul era „subordonat” opiniilor şi deciziilor luate de medici. V.ca libertate în Hristos. În „lumea laică” a acestui concept. iar din partea corpului medical – garanţii că pacientul este bine îngrijit. dreptul la autodeterminare. − dreptul de a cere şi a ???? opinie medicală.1. − dreptul de a fi informat asupra bolii. Etică şi deontologie medicală.Comentariu bioetic Criteriul statistic intră în contradicţie cu criteriul personotropic. aşa cum sunt formulate în majoritatea actelor normative ale organismelor naţionale şi internaţionale. conţin. 2000. − dreptul la auto-determinare.197 În conceptul de medicină creştină.

Prognosticul rezervat se comunică cu multă prudenţă. bolnavul cu silicoză – la mediul profesional etc. moralizator. leucemie sau altă boală incurabilă. şi ale instituţiei medicale unde este îngrijit pacientul. agravare sau evoluţie spre moarte a unui pacient atins de una sau mai multe maladii. 57 . Dragostea cu care este înconjurat bolnavul de către corpul medical şi familie sau comunitate decide timpul când şi modul cum şi cât de mult să se dezvăluie adevărul. bolnavul cu cancer pulmonar – la tutun. nevindecare. − experienţa anterioară (istorică) care atestă modalităţile evolutive ale unui diagnostic dat. dătător de speranţă. Pronunţarea asupra prognosticului este un act dificil şi necesită o mare şi profundă experienţă medicală (empirică şi ştiinţifică).12. treptat. Prognosticul bun se comunică bolnavului de îndată şi are un rol tonic.V. nu i se comunică prognosticul pentru că riscul de sinucidere este maxim. PROGNOSTICUL Prognosticul reprezintă evaluarea şanselor de vindecare. Pentru emiterea unui prognostic cât mai aproape de realitate sunt luate în considerare următoarele criterii: − diagnosticul. În unele ţări occidentale s-a apreciat că etica afacerilor este mai presus de etica medicală şi prognosticul rezervat se comunică cu scopul ca pacientul să-şi regleze repede afacerile şi moştenirile. În conceptul de medicină creştină trebuie să funcţioneze cuvântul care zice: adevărul fără iubire ucide. − unui bolnav depresiv cu cancer. − boli asociate. Experienţa personală a medicului este cea care dictează atitudinea: − rolul „educativ” al comunicării prognosticului devine important atunci când bolnavul trebuie să renunţe la factorii de risc determinanţi sau agravanţi (bolnavul cirotic – la alcool. − gradul de afectare organică şi funcţională. lent sau nu se comunică.). − posibilităţile terapeutice ale ştiinţei medicale – în general.

adică doctorul. Comentariul predictiv este un exerciţiu de înţelepciune profesională şi trebuie expus cu moderaţie. RISCUL ACCEPTAT Practicarea medicinei este un risc acceptat: − din partea bolnavului. Actul medical este încărcat de patru tipuri de riscuri: − de a greşi diagnosticul. cât şi pe bolnav. Medicul creştin îşi cunoaşte limitele şi Îl cheamă pe Domnul alături în lucrarea lui terapeutică. Flammarion. bolnavul. domeniul a generat un entuziasm puternic în planul ştiinţific şi deontologic. Maurice Rapin.V.13. Important este ca fiecare din aceste personaje (biblice). Riscul acceptat decurge din imperfecţiunea potenţialului uman şi din marea lucrare a încercării fiecărei fiinţe umane în diferite momente ale existenţei. medicina predictivă operează cu două categorii principale de teste: − teste presimptomatice. de previziune sigură a unei maladii (maladii monogenice dominante). VIII. Cu cât neîncrederea între terapeut şi pacient este mai mare. după descoperirea primelor gene ale sistemului 199 histocompatibilitate HLA-B27. La început. este cea care îl fereşte de reaua întâmplare atât pe doctor. Pronia. 9 200 Idem 199 58 . de a nu respecta întru totul indicaţiile terapeutice şi a suporta consecinţele. în 1970. prin termenul lansat de de Jean Dausset. În fond. care indică un risc superior mediei. Le médecine prédictive: liberté ou fatalité?. preotul să se încredinţeze Domnului şi să-L cheme. − din partea bolnavului.200 Medicina predictivă este un concept care poate fi folosit greşit – sau chiar periculos – de către medici fără experienţă. p. Într-o abordare ortodoxă. − din partea familiei. PREDICŢIA Medicina predictivă s-a născut recent. 2003. − din partea medicului. − teste de susceptibilitate sau predispoziţie. − de a greşi tratamentul. asociat spondilitei anchilozante. Paris. Beneficiile medicinei predictive: Journées d’Ethique Medicale. cu atât riscul „ acceptat” este mai mare. riscul acceptat este relativizat total de efectul proniei divine. purtarea de grijă a lui Dumnezeu. − de a dezvolta o reacţie de intoleranţă la tratament (în care nimeni nu poartă vreo vină).

teama de o boală genetică. Tentaţia de a crede numai în “riscul de a face boala”. Depistarea fenilcetonuriei (precoce) evită cu succes instalarea unei deficienţe mentale grave prin trecerea la o dietă şi un regim de viaţă adecvat. Depistarea unui HLAB27 anunţă riscul ridicat (dar nu absolut) de a face o spondilită anchilozantă. semănată în conştiinţa bolnavului de către rude. diabetici etc. Depresia. predicţia se poate face cu mare precizie. că în următorii ani va ajunge un dependent social. 3.1. Este justificat în mai multe situaţii: − imprecizia în cazul bolilor multifactoriale. eradicarea focarelor infecţioase închistate etc. în practica clinică. Probleme individuale: 1. unii membri ai familiei îşi schimbă discriminator atitudinea. Alteori depistarea genetică presimptomatică ajută la o indicaţie ţintită a unor explorări invazive (evitând practica lor ca screening). Prevenţia secundară: riscul unei femei purtătoare de o mutaţie BRCA1 de a face un cancer de sân în jurul vârstei de 70 de ani este de 60-80%. Vestea cea bună: este enunţul şi informaţia de a fi indemn . suportă rigorile acestui sistem. se poate insista pentru înlăturarea altor factori de risc (anticoncepţionale. Riscul atitudinii eugenistice: devine manifest în special în cazul testelor prenatale. Dreptul “de a nu şti”. personalul medical. este cazul maladiilor zise “de teren” sau “de predispoziţie” (astmatici. umezeala. Deculpabilizarea: când o maladie genetică este depistată. Efectuarea testelor genetice şi rezultatul bun contribuie enorm la destresarea bolnavului. iar dacă bolnavul ajunge instituţionalizat. Discriminarea: cu tot efortul civilizaţiei moderne de a scăpa de efectele discriminării.). 59 . mai mult decât în “şansa de a nu face boala”. 2. Aceasta impune evitarea altor factori de risc: frigul. Limitele (şi riscurile) medicinei predictive: 1. în plină sănătate. dar mai ales în momentul instalării suferinţei.: evitarea colonoscopiei abuzive la bolnavii cu polipază adenomatoasă. mijloacele media etc. ex. dispare sentimentul (convingerea) că anomalia s-a produs datorită unui medicament ingerat sau altei greşeli în timpul sarcinii. 3. În cazul maladiei Hungtinton. Este o muncă extrem de dificilă să faci un om să înţeleagă.). presimptomatic. 2. ştiindu-se acest lucru. evitarea sporturilor şi a activităţilor solicitante asupra coloanei. evitarea abuzivă a puncţiei biopsie la bolnavii cu distrofie miotonică Steinert sau la hemofilici etc. incapacitatea de a-şi asuma suferinţa. 4. în viaţă apare adesea îndoiala. În momentul aflării diagnosticului. expunerea la climatul marin sau radiaţii etc. riscul manifestării ei rămâne.

A face predicţii numai atunci când foloseşte. a te abţine de la atitudini eutanasice. − factorii de răspundere (civilă. decât o depresie. în cunoştinţă de cauză. economică) pot interveni constructiv. a nu face predicţii numai atunci când foloseşte. rata sinuciderilor nu creşte. Dreptul “de a şti” decurge din următoarele argumente: − stimulează cercetările continui pentru a rezolva sau a ameliora situaţia. V.14. 60 . atunci când se exersează “dreptul de a şti”. − practica clinică dovedeşte că atunci când se exprimă predicţia. a antrena comunitatea întrun efort de îngrijire colectivă. politică. − absenţa posibilităţilor de prevenţie în cazul bolilor incurabile (SLA. o poziţie “în luptă”. deci mai degrabă apare o mobilizare interioară. a nu discrimina. boala Creutzfelat-Jacob).Comentarii ortodoxe Darul deosebirii duhurilor este virtutea absolut necesară practicării predicţiei în bioetica medicală. – sunt doar câteva provocări pentru omul creştin – chemat să exerseze predicţia şi urmările ei doar în cadru eclesial. a renunţa la atitudini egoiste. − riscul de a micşora credinţa în Providenţă 2. Alzheimer ereditar.− cauză generatoare de anxietate în cazul bolilor unde nu poţi interveni.

chiar. 10 Coloseni 3. omul cel nou care se înnoieşte spre deplină cunoştinţă. 11 61 . realitatea crudă.) nu au seringi suficiente pentru ameliorarea suferinţei lor. unde nu mai este elin şi iudeu. AUTONOMIE (autodeterminare/ consimţământ informat/ dreptul de a refuza tratamentul/ dreptul de a muri) a. statutele. Cruzan case (vs Directir. prin esenţa lui.15. spitale au mai mulţi bani pentru sănătate decât altele. Quinlan case d.. ci toate şi întru toţi Hristos. profesionale. AUTONOMIE FAMILIALĂ/ DREPTURI MATERNO-FETALE/ DREPTURI PARENTALE a. rob ori liber. nediscriminare. legile. barbar. Statisticile. Row vs Wade b. după chipul Celui ce l-a zidit. ex. Missouri department of health) f. Cazuri celebre în bioetică.. unul nediscriminatoriu: În Hristos. la medicamentele sau tehnicile diagnostice sau operatorii foarte scumpe nu pot ajunge toţi oamenii în mod echitabil. − dacă la poarta unui aşezământ filantropic solicită ajutor (tratament) un om bogat (pentru că are încredere în calitatea actului medical) el nu trebuie respins pentru faptul că este bogat. jurămintele prevăd. fundaţiile şi asociaţiile filantropice acordă asistenţă medicală şi socială (sau şi spirituală) bolnavilor săraci. Cantembury vs Spence b. Litigii celebre 1. Ca reacţie. scit. poruncesc. Conroy case e. în timp ce alte grupuri (etnice.: oferirea gratuită de seringi toxicomanilor sau homosexualilor ca să nu se infecteze HIV sau hepatitic.V.202 Dar bioeticianul creştin trebuie să vegheze cu o prudenţă maximă pentru a nu cădea în zona discriminărilor pozitive care se pot manifesta cel puţin în două ipostaze: − oferirea unor drepturi sau privilegii mai mari grupurilor minoritare (numai pentru că sunt minoritare). oraşe. Baby M 201 202 Coloseni 3. tăiere împrejur şi netăiere împrejur. căci suferinţa este mai înaltă şi mai adâncă decât orice criteriu material din lumea aceasta. Baby K c. Toate codurile. diabetici etc. 16. arată însă că discriminarea există: unele ţări . PROBLEMA DISCRIMINĂRII Sfântul Vasile cel Mare a spus că “oamenii trebuie să fie egali cel puţin din punctul de vedere al îngrijirilor de sănătate”. sate. Compassion in dying vs State of Washington 2.201 trăieşte şi lucrează . Bouvia case (vs Superior Court) c. V. Conceptul bioetic creştin este.

Se consideră că factorii semnificativi pentru un pericol sunt incidenţa vătămării precum şi severitatea vătămării/accidentării/rănirii. Buck vs Bell 5. numit „standardul pacientului prudent”. şi confruntat cu (ameninţat de) un pericol iminent care depăşeşte orice efect advers (de tip vătămare) rezultată din tratament. Astfel s-a introdus noţiunea de risc material. CONFIDENŢIALITATE (relaţia medic-pacient/ implicarea unei terţe părţi) a. Davis vs Davis b. În prealabil s-a obţinut consimţământul informat al mamei sale. atunci când o persoană rezonabilă aflată în situaţia pacientului ar considera drept semnificativ riscul de a accepta sau nu terapia propusă.3. PERSOANA/ EMBRION/ PĂRŢI CORPORALE a. Justiţia a consemnat două excepţii de la consimţământul informat: prima implică un pacient care este inconştient. poate complica tratamentul sau poate determina o afectare psihologică. SĂNĂTATE PUBLICĂ a. PATENTARE a. A doua zi după operaţie. pentru dureri la nivelul spatelui. precum şi consecinţele refuzului tratamentului. AUTONOMIE (autodeterminare/ consimţământ informat/ dreptul de a refuza tratamentul/ dreptul de a muri) Cantembury vs Spence (1972) Jerry Cantemburry. Informarea ar trebui să acopere riscurile potenţiale şi inerente ale tratamentului propus. Dnul Cantemburry a căzut din patul de spital. care a fost parţial îndepărtată o săptămână mai târziu. nici părintele acestuia. Hecht vs Superior Court c. Dr. Arzberger case b. Moore vs regents of University of California 6. S-a efectuat iniţial o mielogramă (injectarea unei substanţe de contrast în canalul vertebral). Specnce nu a informat asupra posibilului risc de a paraliza nici pacientul minor. sau incapabil de a consimţi. Funk brother seed c. Tarassof case (vs regents of University of California) 4. Acest proces a stabilit un standard obiectiv cu scopul dezvăluirii în cadrul consimţământului informat. Applicaton of bergy 1. a doua excepţie se referă la situaţia în care dezvăluirea riscului ameninţă abilitatea pacientului de a lua o decizie raţională. Acest standard se referă la ceea ce ar decide o persoană prudentă în poziţia pacientului dacă ar fi informată în mod adecvat de toate pericolele semnificative. Bouvia case (vs Superior Court) 62 . a. şi câteva ore mai târziu a paralizat în jumătatea inferioară a corpului. s-a identificat o afectare a unei vertebre. în vârstă de 17 ani a suferit două operaţii.

întrucât părea a se comporta normal. încălcarea confidenţialităţii ar fi avut scopul de a proteja în faţa ameninţării unui pericol sever. CONFIDENŢIALITATE (relaţia medic-pacient/ implicarea unei terţe părţi) Tarassof case (vs regents of University of California) (1976) Tarasoff este cazul primordial referitor la confidenţialitatea din relaţia medicpacient. Missouri department of health) Compassion in dying vs State of Washington 2. Odată cu acest caz. Nimeni din familia Tarasoff nu a fost confruntat cu existenţa unui pericol iminent. În această situaţie. Statul poate reglementa avortul într-o manieră rezonabilă. asupra intenţiilor sale criminale. Quinlan case Conroy case Cruzan case (vs Directir. dar pentru scurt timp. 4. (tot legal). funcţie de starea clinică a femeii însărcinate (de exemplu. AUTONOMIE FAMILIALĂ/ DREPTURI MATERNO-FETALE/ DREPTURI PARENTALE Row vs Wade (1973) Row este premiera cazurilor referitoare la avort în SUA. c. Curtea de justiţie a considerat că atunci când un terapeut determină/consideră potrivit standardelor profesiei sale că pacientul reprezintă un pericol serios pentru o altă persoană. Dar începând cu luna a patra. Poliţia campusului l-a reţinut pe Podar. avort pentru salvarea vieţii sau protejarea sănătăţii mamei). a. Din perspectiva Curţii de Justiţie. Baby K b. „nenăscutul” nu a fost niciodată recunoscut drept o persoană în deplinul sens. Curtea Cupremă de Justiţie a SUA a stabilit dreptul personal al unei femei de a face avort. cu referire la sănătatea femeii gravide. viaţa începe la momentul naşterii. e. el are o obligaţie de a folosi orice mijloc rezonabil de a proteja presupusa victimă împotriva pericolului. din punct de vedere legal. În sistemul de evaluare „trimestrial”. SĂNĂTATE PUBLICĂ Buck vs Bell (1927) 63 . când fetusul devine potenţial capabil de a trăi înafara uterului (aproximativ între săptămânile 24 şi 28 de gestaţie). d. decizia de a avorta poate depinde şi de aprecierea medicală din primele trei luni de sarcină. Statul poate accepta sau interzice avortul. invocând dreptul constituţional la intimitate. acesta a avertizat pe psihiatrul său de la spitalul universitar. după cum este utilizat în Amendamentul 14 al SUA (referitor la protecţia egală a persoanelor) nu include nenăscutul. pentru că. La cererea psihiatrului. şi datoria de a avertiza o terţă parte implicată deopotrivă. Baby M 3. Cu două luni înainte ca studentul Prosenjit Podar să o omoare pe colega sa Tatiana Tarasoff înafara mediului ei familial.b. După limita de viabilitate. Cuvântul „persoană”.

Un cuplu divorţat a căzut în dezacord cu privire la manipularea a şapte pre-embrioni. sau dacă acea persoană doreşte să doneze preembrionul unei terţe persoane. Acest caz s-a dezbătut din perspectiva celui de-al 14-lea Amendament. şi care nu include bacteriile. în vârstă de 18 ani. şi avea un copil ilegitim şi tot retardat. Sistemul de sănătate Commonwealth din Virginia a solicitat un procedeu de sterilizare a lui Buck prin salpingectomie (secţionarea tubilor falopieni – o parte din locul în care se petrece fertilizarea). Moore vs regents of University of California 6. dar că merită un respect special datorită potenţialului de transformare într-o viaţă umană. 3. iar autorităţile ştiinţifice pot clasifica bacteriile ca şi plante.„Trei generaţii de imbecili sunt de ajuns”. atunci un sacrificiu mai mic al unei persoane dependentă de îngrijirile statului este perfect acceptabil. preferinţele părinţilor genetici. a. Buck. 2. în absenţa unui acord iniţial. Curtea de Apel pentru patentare a notat că deşi bacteriile au atât caracteristici ale plantelor cât şi ale animalelor. Curtea de justiţie a concluzionat că pre-embrionii nu pot fi consideraţi nici persoane. şi ulterior congelaţi. PERSOANA/ EMBRION/ PĂRŢI CORPORALE Davis vs Davis (1993) Subiectul acestui proces a fost custodia sau controlul embrionilor îngheţaţi. adică protecţie egală în faţa legii. acordând prioritate persoanei care intenţionează să evite paternitatea genetică în două situaţii: dacă cealaltă persoană poate deveni un părinte genetic folosind mijloacele naturale. d. a afirmat judecătorul Oliver Wendell Holmes la cazul lui Carie Buck. intenţia legislativă a Curţii asupra cuvântului „plantă” a fost sensul ei comun sau popular. 5. operaţie care de altfel nu i-ar fi afectat starea generală de sănătate. nici proprietate. Curtea de Justiţie a apreciat că dacă bunăstarea publică necesită adesea viaţa celor „mai buni” cetăţeni ai societăţii. retardată mintal şi instituţionalizată. creaţi prin fertilizare in vitro din gameţilor cuplului. era fiica unei femei de asemenea retardată mintal. dacă părinţii genetici sunt în dispută şi ca urmare nu îşi pot exercita preferinţele. PATENTARE Arzberger case Decizia Arzberger (un precursor al patentării organismelor) este cunoscută ca fiind baza „Actului de patentare a plantelor” din 1930. Pe de altă parte. Hecht vs Superior Court b. Principiul care stă la baza vaccinărilor obligatorii a fost larg folosit pentru a sprijini sterilizarea sexuală. care locuia în aceeaşi instituţie. „cântărirea” intereselor părţilor implicate. de copac iarbă etc. Curtea de justiţia a creat o structură ierarhică cu privire la opţiunile de „disponibilizare” a preembrionilor: 1. În concordanţă cu ghidurile Societăţii Americane de Fertilizare. acordul iniţial. iar soţul şi soţia au autoritatea de decizie asupra manipulării lor. Funk brother seed 64 .

copii. comitetele de bioetică trebuie să aibă puterea să impună consemnarea tuturor efectelor secundare în prospectul medicamentului şi să interzică medicamentul atunci când riscul depăşeşte beneficiul. fără discernământ. persoane cu handicap. săraci. complex. prizonieri. 65 . care devine astfel un risc acceptat. cercetarea medicală a generat multe şi complicate probleme etice. mari malformaţi. • subiecţii umani folosiţi în experiemnt trebuie să fie informaţi asupra riscului. cu toate fazele executate. . • prudenţa şi atenta observaţie trebuie să însoţească experimentul pe tot parcursul realizării. comatoşi. • farmacovigilenţa este studiul reacţiilor adverse observate după lansarea medicamentului pe piaţă. • datele personale şi bolile persoanelor folosite în experiment trebuie să rămână confidenţiale.e.să nu fie făcută din bravură sau din dorinţa de a rămâne celebru în istoria medicinei.17. cele mai mici semne de reacţii adverse impun oprirea cercetării. vizând reducerea suferinţei umane. experimentele realizate vor fi astfel selectate şi folosite încât să nu lezeze integritatea anatomică şi funcţională a fiinţei umane. avortoni.să fie realizată numai după o bună aprecierea a riscului. • cercetarea pe animale este acceptabilă în sensul în care creaţia slujeşte omul. cu mare probitate profesională şi morală.nu este etică. Applicaton of bergy V. cu certitudinea că riscul clinic va fi minim. embrioni. . încât a fost necesar să apară mai multe reglementări şi acte normative. femei în perioada fertilă. • cercetarea pe sine însuşi este admisibilă etic cu condiţiile: . BIOETICA CERCETĂRII MEDICALE Multe secole.nu „cercetarea în sine” sau „cercetarea pentru performanţă ştiinţifică” • cercetarea pe deţinuţi. achiziţiile diagnostice şi terapeutice în medicină s-au obţinut pe cale empirică. condamnaţi la moarte. femei gravide. • cercetarea medicală trebuie executată şi condusă de persoane competente. • scopul cerecetării trebuie să fie unul exclusiv terapeutic sau profilactic. cu scopul de a contribui la ameliorarea stării de sănătate.să nu fie făcută din curiozitate. • tehnicile de cercetare. • dosarul farmacologic preclinic trebuie să fie bogat. În ultimele decenii. Abordarea ortodoxă a acestui domeniu impune câteva principii de care trebuie să ţină cont cercetătorul specializat: • cercetarea medicală este necesară şi acceptabilă.

practicarea virtuţilor şi un scop în Dumnezeu îl poate feri de rătăcirea sau irosirea tuturor energiilor pe o pistă falsă. are cunoştinţe temeinice dogmatice şi morale.Cercetătorul creştin-ortodox este de la sine înţeles un practicant care. şi că numai rugăciunea. 66 . înainte de a începe orice studiu. Atât în cercetarea fundamentală cât şi în cercetarea clinică. Cercetătorul care lucrează cu credinţă ştie că variantele epistemiologice sunt multiple. infinite chiar.în special noţiunile fundamentale de antropologie creştină. se roagă şi posteşte. darul deosebirii duhurilor este preţios. salvator pentru bolnav. cere sfat duhovnicului şi colegilor experimentaţi.

.206. To protct and manage the Earth. în râuri 203 204 Facerea 1.. Să dea pământul din sine verdeaţă.G. 14 208 Facerea 1. Editura Scaiul.. BIOETICA RELAŢIEI OM – MEDIU Învăţătura de credinţă ortodoxă ne învaţă că universul material şi biologic a fost creat înaintea omului. În ziua a patra: Să fie luminători pe tăria cerului. iar în ziua a treia a zis: Să se adune apele. Anual în aer sunt emise circa 138 milioane de tone de substanţe poluante: CO2. Iar în ziua a şasea a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră.. toate erau pregătite pentru el.. reies din aceste pasaje două înţelesuri: – când a fost făcut omul.. În primele zile ale genezei.. agricole şi urbane.211 Aceeaşi sursă confirmă că în SUA. H2S.204. metale grele. NH3.209 Astfel. Bioetica laică a inserat deja în capitolele sale semnale de alarmă privind poluarea şi chiar lezarea.. vieţuitoarelor – oferite de Creatorul Însuşi. denaturarea mediului prin efectul activităţilor umane. Gh. A. Din acest text scripturistic şi din multe alte pasaje reiese învăţătura creştinortodoxă despre relaţia om – mediu. 6 205 Facerea 1. nivelul a crescut de 5 ori. pentru calitatea de dar preţios al pământului. degradarea. fenoli. 20 209 Facerea 1.. Ultimul secol adună cifre şi statistici cutremurătoare privind suferinţa regnului vegetal şi animal datorită actelor nesăbuite ale omului..205. şi păsări să zboare pe 208 pământ. 26 210 Romani 8. apoi a zis: Să fie o tărie prin mijlocul apelor.VI.212 Acelaşi autor scrie că din activităţile industriale. Aerul suferă o poluare progresivă cu bioxid de carbon: din 1940 până în 1980.207 În ziua a cincea: Să mişune apele de vietăţi. oxizi de azot. apelor. circa 400. Nishet. provenit din poluarea aerului. plantelor. pentru om. Leaving Eden. compuşi organici halogenaţi. 1991 212 Mihan. Ardelean.. Plumbul este implicat în scăderea performanţelor intelectuale. Ecologie şi protecţia mediului.000 de copii se nasc anual cu un nivel crescut în sânge. 9 206 Facerea 1. sulf. 1993 67 . 3 Facerea 1. omul a fost creat printr-o lucrare specială a Sfintei Treimi: „Să facem”. pentru sfinţirea materiei prin om.. Dumnezeu a zis: Să fie lumină! 203. – dacă universul material şi regnul biologic au apărut prin puterea cuvântului „Să fie”. 19-22 211 E. Bioetice – într-o abordare ortodoxă – este îndreptăţită o dată în plus să pledeze imperativ pentru făptură210... adică pentru ca omul să se folosească de acest univers pus la îndemână spre slujire. 11 207 Facerea 1. Cambridge University Press.

Facerea trupului din pământ implică o recapitulare a elementelor universului material în constituţia omului. fenoli. Edited by Mervyn Richardson VCH – Weinheim – New York – Basel – Cambridge – Tokio.. Vasilescu Mihaela şi colab. Numai în 1989. Mihaela Vasilescu. faptul se datorează pesticidelor. plantele. Mohan. Dunărea – sursă de apă potabilă.se evacuează circa 6 milioane de tone de poluanţi: cloruri. apele. Editura Scaiul. International Reference Manual. Fate of Pesticides in the Environment and the Quality of Drinking Water in Relation to Human Health. fie că este binefăcător. A XXXII-a Sesiune Ştiinţifică aniversală 8-9 mai 1997. 215 În 1939.159. adică circa 28% din suprafaţa lor. atunci miracolele sunt posibile şi omul înţelege cum legile viului şi neviului sunt contorsionate pentru a se împlini o profeţie sau o rugăciune fierbinte. 1993. în România s-au folosit 1. Institutul de Igienă şi Sănătate publică. Varşovia 214 Vasilescu Mihaela. din care 45. formulate în 37. azotaţi. relaţia interactivă om – mediu întemeiată pe credinţa într-un act creator şi pe conştiinţa că întregul cosmos este un dar al Sfintei Treimi.214 Poluarea pământului este o altă dramă ecologică: eroziunea solului a afectat în ultimul secol 20 milioane km2 din terenurile cultivate. Aceasta duce spre o evoluţie în două sensuri posibile: – atentând la integritatea morfologică a naturii. Natura e o parte a naturii omului şi o intercalare în dialogul interuman. Fiecare persoană e un ipostas al întregii naturi cosmice. Compuşi organici halogenaţi volatili născuţi din apele tratate cu clor sunt cancerigeni.. nivelul de pesticide depăşeşte concentraţia maxim admisă (CMA) în majoritatea din cele 702 probe analizate. se întoarce benefic spre creşterea duhovnicească a omului. iar în 1987 – 1200 pesticide. Ardelean. aceasta cu atât mai mult cu cât omul. aşa cum reiese din tratatul de dogmatică. de câte ori se loveşte de lucruri. atunci înţelege cu adevărat că şi făptura suspină până la venirea Domnului. vieţuitoarele. Poluarea apei cu pesticide (1988-1996). fie că e distrugător. Gh. tăierilor masive de păduri.000 tone – pesticide. atunci înţelege că hrana pe care o seceră în fiecare an şi rodul de fructe sunt daruri oferite de Domnul pentru fiecare persoană în parte în toate zilele vieţii ei pe pământ. Dialogul.213 iar pe de altă parte.000 de produse comerciale.. îngrăşămintelor chimice. pesticide. prezentăm o sinteză a Părintelui Dumitru Stăniloae. demonstrează că 47% din probe (luate din Dunăre) au concentraţii nepermise de insecticide organoclorurate. Chemical Safety. Ecologie şi protecţia mediului. în două studii făcute în teren. Poluarea cu insecticide organoclorurate. amoniu. 10-13 septembrie 1996. Servicii de Sănătate şi Conducere. Atunci descoperă şi se uimeşte de minunăţia legilor perfecte care mişcă universul. detergenţi. face efortul de a le pune în legătură cu Dumnezeu. ploilor acide. A. Bucureşti 215 Mohan. dar numai în solidaritate cu ceilalţi. 1994 213 68 . The III International Symposion and Exhibition on Environmental Contamination in Central and Eastern Europe. dar această suferinţă a naturii îi antrenează şi îiafectează pe toţi.000 tone de substanţe chimice. omul o poate corupe. Bucureşti 216 Vasilescu Mihaela. adică aproape de limita la care încep procese de deşertizare. pentru că nu se poate ieşi din interiorul acestei naturi cosmice. Nivelul materiei organice a solului a scăzut în unele zone de la 4% la 2%. după cum demonstrează unele studii epidemiologice din SUA citate de Gh. Departamentul pentru Agricultură al SUA a înregistrat 32 de pesticide.216 Pentru a înţelege bine atitudinea ortodoxă asupra relaţiei om – cosmos – natură.

cât şi faţă de natură. Lumea fără om – fără coroana ei – nu ar avea sens. Această dependenţă în comun obligă la trezvie şi vigilenţă. să beneficiem frăţeşte de darurile naturii şi să ne exersăm înfrânarea. Existenţa lumii şi maleabilitatea ei în interiorul unor legităţi obligă raţiunea umană la o atitudine etică. Hristos – stăpânirea naturii prin efortul renunţării la dulceţile ei şi asumarea durerilor crucii. cosmosul. responsabilă. fiind creată din nimic. lumea nu se trage din Dumnezeu. Oferta naturii nu e nici veşnică în timp. nici infinită în spaţiu. – să nu punem ceva pătimaş în sensurile lor. prin sângele curs la 69 . lumea şi omul sunt dependente într-un mod absolut de voia lui Dumnezeu. Omul este obligat să cunoască lumea pentru a folosi judicios lucrurile ei. care îşi continuă existenţa. Atitudinea faţă de lucruri este exprimată astfel: – sensul duhovnicesc din lucruri: omul nu se lasă dominat de ele şi este capabil să simtă aceasta în conştiinţa lui. Prin trup. – Sfântul Marcu Ascetul spune că imediat ce vedem un lucru sau ne vine în minte imaginea lui. deschizând perspectiva unei transfigurări până la înviere. Schimbarea la faţă în Tabor este un act semnificativ pentru relaţia Dumnezeu – om – cosmos: slava lui Hristos a acoperit. să-l punem în legătură cu Dumnezeu. Când lucrarea omului în natură şi în lume nu duce la dezvoltarea lui. Darurile materiale pe care şi le fac oamenii sunt semne ale iubirii dintre ei şi îmbogăţesc patrimoniul spiritual al milosteniei. ca o creştere în planul spiritual. încât lasă loc intenţiilor umane. Natura nu se mişcă în mod liber spre ţeluri alese de ea însăşi. a luminat şi natura. nici în mine nu e ceva care să mă împingă irezistibil spre ea. Hristos a sfinţit apele. apar insuccese şi dureri. – în drumul lui spre mântuire. universul. împreună cu omul. Atunci vom obţine şi o creştere duhovnicească. aceasta ne obligă să fim generoşi. Prin intrarea în apele Iordanului. Cunoaşterea desăvârşită şi descoperirea sensurilor ascunse în lucruri se face prin credinţă. Pentru toate acestea. în aceeaşi pronie divină. 14se spune că lumea e răstignită pentru mine şi eu pentru lume. căci prin ele cunoaştem intenţiile iubitoare ale lui Dumnezeu. Dar nici lumea. Aceasta obligă omul la o mare responsabilitate faţă de Creator şi faţă de semeni. nici omul nu se pot perpetua şi nu-şi trag seva existenţială dintr-o potenţă de sine eternă. omul trage cu sine natura. Puterea şi actul creator al lui Dumnezeu – Cel ce a făcut lumea din nimic – se uneşte eficient cu puterea omului de a modela şi obţine beneficii de la natură. – cumpătare. adică lumea nu are ceva care să mă învingă printr-o atracţie irezistibilă. Datoria omului este ca – în urcuşul lui spre îndumnezeire – să abordeze şi să folosească cu evlavie universul material şi biologic.sterilizarea şi otrăvirea naturii este un atentat la viaţa însăşi. căci natura este astfel structurată. aşa înţelegem cum natura însăşi resimte liniştea şi lumina radiate din sfinţenie. spiritul mişcă natura. Caracterul antropocentric al lumii face ca sensurile ei să se descopere în subiectele umane. În Galateni 6. Omul sfânt linişteşte suspinele naturii. Omul are în faţă două tipuri de raporturi cu natura: Adam – robirea spiritului de către dulceaţa fructului.

Med. refuzul unor alimente ca „necurate” etc. VI. Procentul cel mai mare (37.M. cântecul şi chemarea omului. obiceiurilor.218 Statisticile globale evaluate de DMS arată că circa 16% din tulburările de auz sunt atribuite zgomotului ocupaţional. pe planeta Pământ era linişte.4%) provine din industria lemnului şi hârtiei. P. loialitatea conjugală. ETOSFERA Este o noţiune recent activată de bioeticieni: reprezintă suma manifestă a valorilor. POLUAREA SONORĂ Până acum circa 200 de ani. spirituale dintr-o regiune. post. crima „de onoare”. apar conflicte. etice. ciocane. autoflagelarea. mutilarea. liturghie..217 Aproximativ 5 milioane de francezi suferă de hearing disorders.. J. îmbrăcămintea cotidiană. probabil conjugat şi cu factorul psihologic al dificultăţilor de limbă. poluarea sonoră a crescut progresiv: industria mijloacele de circulaţie (automobile. precum şi mişcările stihiilor (ape. folosirea terapeutică a embrionilor. VI. 1. valuri. neacceptarea transplantului. tinitus. avioane. au tulburări de auz în procent mare (35%). adică în văzduh se auzeau doar sonorităţi emise de vieţuitoare. prin înălţarea la cer. a sfinţit văzduhul. Noise-induced hearing loss. divergenţe şi „încrâncenări” bioetice: neacceptarea transfuziei de sânge. trenuri) amplificările audio agricultura industrializată Tipul sunetelor poluante: zgomote ritmice discontinui: bătăi de pistoane. monahismul – ca sistem de viaţă etc. Astăzi există mai multe meserii care duc la surditate. Câteva cifre sunt semnificative: muncitorii emigranţi în SUA. vânturi). 2. castitatea premaritală. arme. şi colab. Hristos a sfinţit pământul. anul bisericesc. Într-o comunitate heterogenă din acest punct de vedere. credinţelor şi actelor morale. C. Ortodocşii au propriul lor sistem de viaţă şi trebuie afirmat ca atare: rugăciune. calendarul zilelor de sărbătoare alternând cu zilele lucrătoare. o frumoasă pledoarie pentru o bioetică creştină. cu o frecvenţă mai mare la bărbaţi decât la Rabinovitz. Dec. În ultimele două secole. comunitate sau popor. hrana.. Med Sci 2005. hipoacuzie. 2005. disco. Această lucrare sfinţitoare este.piciorul crucii. 21 (12)1089-??? 218 Meyer-Bisch. Hearing loss in migrant agricultural workers. 48 (6) 446-??? 217 70 . neacceptarea unor metode terapeutice. tobe. zgomote continui: motoare. care lucrează în agricultura mecanizată. în fond. Am.

D. capacitatea de percepere şi folosire a informaţiei sonore şi scrise scade. Aug.. EFECTUL IMAGISTICII TV Toate studiile de neurofiziologie şi psihologia comunicării arată că privitul îndelung la televizor înlocuieşte undele β (beta) cu frecvenţă mare.1 dBa. decizie) şi excită emisferul cerebral drept – răspunzător de interpretarea şi atitudinea pur emoţională (preluarea informaţiei „în bloc” fără discernământ). cu undele α (alfa) – unde de relaxare.222 Sunt metropole în Europa şi America. POLUAREA LUMINOASĂ Se apreciază că astăzi. 4. M.. 110-114 223 Virgil Gheorghe. pe care o consideră responsabilă de hipoacuzia celor expuşi. nov. pp. Totodată. VI. Trop de lumière nuit..221 VI. 2005 Jan. şi întotdeauna mai frecventă în zonele dezvoltate (sau supradezvoltate) industrial. Editura Prodromos.R.femei. Med. şi colab. noaptea – de lumina artificială. sinteză. Int. 78 (7):565:74 221 Serra. pp. No-occupational exposure to noise. Efectul televiziunii asupra minţii umane. 55 (1): 48-53 222 Greffiz. Recreational noise exposure and its effects on the hearing of adolescents..220 Un studiu argentinian făcut pe termen lung asupra tinerilor expuşi “zgomotului recreaţional” demonstrează că nivelul mediu al pragului de aut creşte (mai ales la băieţi) după expunerea “recreativă” la muzică de 104. Environ. Sangyo Eiseigaku Zasshi. comparaţie. în Science & Vie.4 dBa. Deficitul de atenţie şi hiperactivitatea (ADHD) este o afecţiune ce cuprinde azi o treime din copiii americani – după o statistică preluată de Virgil Gheorghe de la Nelson. Health. 2006. 25-2??? 219 71 .223 Pe măsură ce imaginea ocupă tot mai mult loc în viaţa omului. şi colab. Occup. Nr. ziua – de lumina soarelui. 219 Autori italieni studiază intensitatea zgomotului în discotecă şi constată o expunere zilnică de 99. 2001. care însoţesc procesele de gândire.. Arch.). Efectele negative ale poluării luminoase: incidenţa crescută a cazurilor cu miopie la copii dereglarea ritmurilor biologice circadiene creşterea incidenţei cazurilor cu insomnie şi cancer de sân (prin inhibiţia nivelului de melatonină datorită luminii artificiale din timpul nopţii. (Lond. 2005. F. Şi colab..I.Occup. 2005. The global burden of occupational noise-induced hearing loss. care de circa 100 de ani au fost luminate continuu. 47(5) 224-31 220 Cassano. privitul îndelung la televizor inhibă activitatea emisferului cerebral – răspunzător de „gândirea critică” (analiză. 1010. Valerie. 3... sep.3 – 112. circa două treimi din populaţia globului nu mai are ocazia să cunoască “noaptea neagră” sau întunericul total.

Jane M. prin asceză. suprapuneri de imagini. precum şi practica trucărilor. instabilitatea psihomotorie. Sindromul a fost descris la copiii care privesc la televizor circa un sfert din timpul activ al unei zile. virtute. fie în afară de trup. vorbire incoerentă.. auzind glasul dar nevăzând pe nimeni. darul Duhului Sfânt. ale sfinţilor. Pavel a văzut lumina şi a auzit glasul. pornografie etc.224 Acest sindrom se manifestă prin: incapacitatea de a asculta. p. imitativă. alunecări. Efectele televiziunii asupra minţii umane. a acţiona înainte de a gândi.). violenţă. iar cei ce erau cu el stăteau înmărmuriţi. tonuri variate de culori pseudonaturale. Aşa se explică predominanţa efectelor şi informaţiilor negative (agresiune. accidente. 4 226 Fapte 9. Editura Prodromos 2006. Haley. iubire. artefacte. schimbări bruşte. 2 72 . lene – irascibilitate – insomnie sau somnolenţă – tulburări de comunicare. Alte efecte negative ale privitului îndelung la televizor: – pasivitate – până la inactivitate. dezinformărilor.227 – stare la care se ajunge prin credinţă.) solicită atenţia maximă spre ecran. 73 Matei 24. nu ştiu. 226 Prin imagistică se petrece un fals fenomen de „spiritualizare a materiei”. ale apostolilor. vedeniile proorocilor. nu ştiu. Explicaţia apariţiei acestui sindrom este simplă: „trucurile” imagistice (întreruperi. 3-7 227 II Corinteni 12. Imagistica „tehnologică” se naşte din „exploatarea atee” a legilor materiei. bogată în gesturi – creşte incidenţa manifestărilor de tip epileptic – dificultatea de a-şi exprima ideile în scris – dependenţa de televizor Sfinţii Părinţi spun că „ochiul este mai mare decât urechea”. dificultatea organizării. adică răspândirea credinţei prin auz şi propovăduirea evangheliei în toată lumea225 este accesibilă tuturor. prin acel fie în trup. ale martirilor – se produc printr-o „lăsare în urmă” a materiei. informaţiilor derutante – care sunt practicate de majoritatea programelor TV. dar vedeniile autentice sunt accesibile sfinţilor îmbunătăţiţi. vasului ales pe drumul Damascului. zgomote însoţitoare care ritmează imaginea etc. 224 225 Virgil Gheorghe..

cât şi inseminarea heterologă (cu spermă de la un bărbat cunoscut sau necunoscut). conştiinţă. bazat pe datele din literatură: recoltarea ovocitului matur – 95%. dragostea şi unirea într-un singur act conjugat al procreării. dând posibilitatea lesbienelor să nască cu spermă „de oriunde”.7%. masaj al prostatei sau veziculelor seminale. dezvoltarea in vitro – 58. – tehnica disociază sexualitatea de procreare. 2. 1. INSEMINAREA ARTIFICIALĂ Această tehnică de procreare asistată presupune introducerea spermei în căile genitale într-o perioadă de fertilitate maximă. BIOETICA SPECIALĂ VII. Manuel de Bioéthique. Se practică atât inseminarea omologă (cu spermă de la soţ). afect – născută dintr-o manipulare grosolană a elementelor trupului. Mame Edifa 2004 73 .8%. ceea ce – din punct de vedere moral – este o desfrânare şi o creştere a incidenţei cazurilor consanguine. FERTILIZAREA IN VITRO CU TRANSFER DE EMBRION (FIVETE) Tehnica constă în scoaterea ovulelor mature. adică soţii nu mai participă cu dorinţa. Elio. – favorizează păcatul lesbianismului. Reuşita acestei tehnici este evaluată astfel de către Elio Sgreccia228. sarcini la început – 17. fecundarea lor cu un spermatozoid obţinut prin masturbare sau din banca de spermă şi transferul embrionului pe cale transcervicală şi transuterină în trompă. voinţa. extracorporal). fecundarea – 90%. – favorizează practica şi extinderea băncilor de spermă şi a inseminărilor heterologe. 228 Sgreccia. – favorizează în mod egal şi intenţiile eugeniste. VII. – sperma obţinută prin puncţie aspiratorie a epidinului are. suflet. astfel se speră să apară o fiinţă nouă cu trup.VII. sarcini duse la termen – 6. de regulă. gameţi imaturi. plasarea lor într-un mediu de cultură (artificial.1%. Conceptul bioetic ortodox nu încurajează această tehnică de procreare din următoarele motive: – sperma se obţine prin masturbare sau coit întrerupt sau vibraţii electro-ejaculare.

− Folosiţi pentru produse cosmetice. prin faptul că momentul decisiv al procreaţiei nu este decât o manipulare jalnică a unui operator străin complet de starea sentimentală şi duhovnicească a cuplului. cuprinse de iubirea nedespărţită – acea iubire care face din unire un act unic corporal – spiritual. folosind sperma unui alt bărbat (inseminare heterologă). 74 . Tehnica FIVETE este amorală şi prin faptul că permite transferul de embrioni donaţi (aparţinând unui cuplu care nu are nici o legătură cu mama gestantă). Tehnica FIVETE alterează noţiunea de maternitate. Creşterea incidenţei complicaţiilor fetale: 60-80%din avorturile spontane din primul trimestru de sarcină sunt datorate alterărilor cromozomiale. Incidenţa crescută a sarcinilor ectopice (dublă faţă de sarcinile fiziologice). Abordare ortodoxă Recoltarea spermei prin masturbare este primul impediment moral – creştin .ortodox al practicării acestei metode. riscul de consanguinitate creşte foarte mult. − Pot fi transferaţi unei alte femei. există – conform dogmei creştine – o reflectare a antropologiei dihotomice trup / suflet a fiinţei umane. tromboze. aşteptând o utilizare ulterioară. Creează posibilitatea păcătuirii prin desfrânare. incest. − Folosiţi în diferite experimente. cel puţin în comunităţile mici. de fapt. Folosind sperma heterologă. Actul procreaţiei este desacralizat complet. creşterea de volum a ovarelor. tulburări hidroelectrolitice. O parte din embrioni mor fatalmente în procedura FIVETE. − Ei pot fi eliminaţi. − Depuşi la o bancă de embrioni. este foarte probabil ca frecvenţa mare a alterărilor cromozomiale la ovocitele obţinute prin stimulare să se datoreze administrării de HMG (gonadotrofină umană de menopauză) şi de citrat de clomifen. Actul procreaţiei este disociat de relaţia sexuală şi afectivă dintre soţi. Incidenţa crescută a sarcinilor multiple.Complicaţiile FIVETE Sindromul de hiperstimulare ovariană. în actul procreaţiei: pentru a se naşte o nouă fiinţă. ictus. aşa numita demnitate de care vorbesc conceptele moderne laice este anulată complet de tehnicismul indiferent şi rece al echipei de “procreatori”. şoc. permiţând preluarea embrionului de către o mamă surogat (negenetică). există cupluri care refuză acest procedeu pentru acest motiv. trupurile şi sufletele soţilor trebuie să se unească deopotrivă. disociere parentală. ceea ce dă o notă de criminalitate întregului sistem: − Sunt fertilizaţi întotdeauna mai mulţi embrioni.7%. pentru a obţine o reuşită de 6. insuficienţă respiratorie acută. Probleme etice. surplusul de embrioni au o soartă tragică. iar uneori complicaţii grave: ascită. congelaţi.

LTOT (Low Tubal Oocyte Transfer) este o variantă a GIFT şi constă în transferul ovocitelor în trompă sau uter. dar cercetătorii şi-au exprimat puncte de vedere. unicitatea persoanei. sterilitate idiopatică sau oligoastenospermie. în esenţă. Este indicată în caz de endometriază. Controversa ştiinţifică şi etică născută în jurul acestor tehnici evidenţiază câteva contraindicaţii în raport cu preceptele morale ortodoxe: Numărul mare de insuccese (aproape două treimi). clonarea relativizează. VII.. 1 75 . Caracterul de substituţie. Excluderea relaţiei sexuale dintre soţi: prin clonare dispare acel ”. TRANSFERUL INTRAFALOPIAN DE GAMEŢI (GIFT) GIFT este o tehnică de procreare asistată. a cunoscut-o Adam pe Eva. în actul procreării.Tehnica FIVETE creează o confuzie gravă privind identitatea embrionului: genetică.»” 229. nu de ajutor. 229 Facerea 4. Bioetica creştin-ortodoxă are rezerve şi temeri mari faţă de o mulţime de aspecte ale clonării: Ignorarea valorii personale a corpului uman: să nu uităm că miracolul procreării umane este unicitatea fiinţei umane. care comportă transferul separat de spermatozoizi şi ovule în trompa lui Falopio. 3. socială. omul însuşi fiind. Riscul inseminărilor heterolite este acelaşi ca la inseminarea artificială. juridică. o teologie a persoanei. adică o existenţă care strigă într-un mod unic “Există Dumnezeu!”. micşorează până la dispariţie expresia “persoanei unice”. după care se recomandă cuplului să aibă un contact sexual. parentală. CLONAREA Problema clonării umane este încă în studiu.. inclusiv prin prisma dogmelor şi moralei religioase. şi a zis: «Am dobândit om de la Dumnezeu. Atât epoca poligamă a Vechiului Testament cât şi epoca nunţii ca taină a bisericii creştine nu prevăd altă normalitate decât împreunarea soţilor pentru naşterea de prunci. ceea ce echivalează cu tot atâtea avorturi. 4. VII. femeia sa. TING (Transfer intrauterin de gameţi) este o variantă recomandată în cazurile de ocluzie tubară bilaterală.

căci comută nemurirea de la suflet la trup. fără bărbat (cu scopul de a imita cât mai mult lucrarea Mântuitorului. iar clona se întoarce în cuplul aberant. o femeie oferă ovulul şi – eventual – altă femeie oferă uterul. pentru marea înşelare). Aceasta ar fi o cădere infernală în mrejele materiei. a conlucra la săvârşirea păcatului este la fel de păcat ca a-l făptui. ci copia cuiva? Cine va fi clonat şi pe ce criterii? Poate fi satisfăcută cererea unui schizofrenic. cu sensul ei sublim şi responsabil. cât şi celula somatică cu nucleul. Practica clonării ar crea confuzii juridice şi biologice privind raportul între donatorul de celule şi clona sa. când unul din parteneri oferă nucleul şi aduce clona în interiorul cuplului. ei nu cunosc sentimentul procreării. Acest risc aduce cu sine altele mai mari: − Riscul de căsătorii consanguine. Să nu uităm că Hristos a venit în lume pentru cei slabi. astfel că fenomenul clonării (adică studiul şi cercetările)se bazează pe experienţa 76 . Clonarea creează motivaţia şi bazele practicării eugeniei – un flagel de natură antihristică. frumoşi. − Alunecarea spre eugenie. Clonarea intrată în practica curentă ar crea uşor falsa impresie că moartea ar putea fi învinsă pe această cale. aceasta e o cale posibilă de a se împlini profeţiile unor sfinţi părinţi ca antihristul să se nască dintr-o desfrânată. combătut de toate sistemele morale din istorie: ideea că s-ar putea obţine numai oameni geniali. şchiopi. săraci. Creează posibilitatea de a se naşte copii în cuplurile lesbiene: una din femei dă ovulul. neputincioşi. nu e decât un pas. Obţinerea unor clonaţi ca bancă de organe ar fi un atentat criminal la statutul embrionului de persoană umană. Posibilitatea de a se naşte copii din trei părinţi: un bărbat oferă celula somatică cu nucleul. şi ideea că s-ar putea obţine numai oameni sănătoşi. − Riscul de a evalua trupul ca fiind preeminent sufletului. cu toate abuzurile ei. Posibilitatea de a se naşte copii dintr-un singur părinte: femeia oferă atât ovulul. precum şi raportul între clonă şi membrii societăţii: donatorul de celule este părinte sau frate geamăn? Clona poate sau nu să-şi moştenească genitorul? Care va fi reacţia clonei când va afla despre sine că nu e copilul unei mame şi al unui tată. Creează fiinţe care nu au legături afective cu genitorii: afectul genitorilor nu este implicat deloc în fenomenul clonării.Posibilitatea de a se naşte copii în cuplurile homosexuale. orbi. paranoic sau hermafrodit de a fi clonat? Cum va reacţiona clona în faţa dispariţiei donatorului? Cum va reacţiona donatorul în faţa dispariţiei clonei? Toate încercările de până acum au dovedit că numărul accidentelor (embrioni morţi) este mult mai mare decât al reuşitelor. e ca şi cum un om cu sufletul nemântuit ar gusta din pomul vieţii veşnice. Posibilitatea periculoasă de selectare a embrionilor: până la eugenie. puternici. această realitate discordantă în planul somatic este imposibil să nu se răsfrângă asupra personalităţii clonei şi în planul psihologic sau spiritual. cealaltă dă nucleul. Creează posibilitatea comerţului şi furtului de celule ale unor indivizi consideraţi preferaţi (“valoroşi”) pentru clonare. gârbovi.

necunoscute. îngroşarea mucusului cervical. multiplicarea consanguinităţii. Împiedicarea ovulaţiei cu estrogeni şi progestative. Evacuarea embrionului prin avort sau substanţe farmacologic active.. fraţii şi surorile genitorilor pot fi consideraţi fraţii şi surorile clonei. Clonarea este o tehnică încărcată de riscuri: mutaţii genetice neprevăzute. preparatele trifazice: conţin o cantitate constantă de estrogen şi o doză 77 . Contracepţia hormonală 1..nefastă a embrionilor omorâţi cu bună ştiinţă. Împiedicarea implantării ovulului fertilizat prin sterilet.” Tehnicile de reproducere pot ajunge în mâna oricui: separarea abruptă şi periculoasă între ştiinţă. o doză mai mare pentru următoarele zece zile). dispozitive intrauterine eliberatoare de hormoni sau contracepţie hormonală cât mai curând după contactul sexual. inhibarea dezvoltării foliculilor şi a corpului galben. reacţia este imprevizibilă. iar când conştientizează această situaţie. 4. politică şi morală ajunge ca un adevărat sindrom discordant cu implicaţii sociale şi spirituale nebănuite – efecte care de fapt reflectă secularizarea contemporană. VII. modificarea endometrului. spermicide). 2. alungarea lui Dumnezeu din actul procreaţiei. împiedicând ascensionarea spermatozoizilor. 3. diafragme. luciferice. Logica şi bunul simţ spun că “nu poate ieşi nimic bun din aceasta. exacerbând proslăvirea propriilor calităţi. 3. În fine. mecanismul de acţiune este prin suprapunerea vârfului hormonal foliculo-stimulant şi implicit împiedicarea ovulaţiei. dar şi unchii şi mătuşile acesteia. CONTRACEPŢIA Definiţie: metoda prin care este împiedicată apariţia unei sarcini sau a unei naşteri. 5. bureţi. a unei trufii şi paranoia fără margini. preparatele bifazice: conţin o doză mică de estrogeni şi o cantitate crescândă de progestativ (o doză pentru primele zece zile. combinaţii fixe sau monofazice: conţin o doză fixă de estrogen şi progesteron. Tehnici: 1. dar la intervale de timp diferite. clona este îndreptăţită să creadă că mama sa este sora sa şi bunica îi este mamă. dezechilibrează numeric sexele pe planetă sau într-o comunitate. Împiedicarea fertilizării prin bariere mecanice (prezervative. creează confuzii semantice periculoase: “gemeni” ar fi şi genitorii cu clonele. riscul major al practicării clonării în lume este stimularea megalomaniei. 2. dar tot “gemeni” ar fi şi indivizii clonaţi în aceleaşi condiţii.

– alte efecte adverse ale anticoncepţionalelor: obezitate.crescândă de progestativ (în trepte de câte şapte zile). Spermicidele: Sunt substanţe care omoară spermatozoizii: agenţi tensioactivi (surfactanţi). – progestativele scad concentraţia de HDL. virilizarea fătului feminin. – contraceptivele agravează evoluţia bolilor acute şi cronice hepatice. progestativele retard injectabile – se injectează intramuscular în doze mari – abolesc ciclul – inhibă ovulaţia – subţiază endometrul – îngroaşă mucusul cervical. substanţe active 230 Harrison. apariţia ????cloasmei????. preparate progestative orale: – conţin doze mici de progestative – inhibă ovulaţia – îngroaşă mucusul cervical – subţiază endometrul. – estrogenii cresc în ser nivelul hipoproteinelor cu densitate mare (HDL) şi şi lipoproteinele cu densitate foarte mică (VLDL). 4. – incidenţă mai mare a infecţiilor vaginale. – 5% din femeile utilizatoare de anticoncepţionale dezvoltă hipertensiune arterială. inhibitori enzimatici. 1998. – risc crescut de tromboembolisme postoperator. pp. 2. bactericide. – nivelul seric de prolactină este crescut la femeile care utilizează anticoncepţionale hormonale. 6. Principiile medicinei interne. – litiaza biliară şi colecistita apar cu 50% mai frecvent la femeile utilizatoare de contraceptive orale. Efectele adverse ale anticoncepţionalelor – incidenţa crescută a trombozei venoase profunde şi a embolismului pulmonar. 2247-2248 78 . – fumatul asociat utilizării anticoncepţionalelor creşte riscul de infarct miocardic. vol. – iritaţie vaginală. sindrom dispeptic. 5. – şoc toxic-alergic la substanţele care impregnează bureţii sau dispozitivele de cauciuc.230 Bariere mecanice Efecte secundare: – leziuni la nivelul colului sau pereţilor vaginali. – risc crescut de două ori pentru accidentele hemoragice. depresiei. – risc crescut de 3-9 ori pentru accidentul vascular tromboembolic. estrogenii ca medicaţie unică în doză mare – se administrează la scurt timp după contactul sexual – exfoliază rapid endometrul. Teora. revenire lentă a fertilităţii. acizi.

Dispozitivele uterine (DIU) Sunt dispozitive sun formă de T. Întreruperea intenţionată a cursului sarcinii se cheamă avort provocat. Efecte secundare – lezarea colului uterin – perforaţia uterului – hemoragii – septicemie – BIP (boala inflamatorie pelvină) – infertilitate – creşterea frecvenţei sarcinilor ectopice – creşterea frecvenţei avorturilor „spontane” – apariţia sindromului post-avort: tulburări ale somnului. – hepatotoxicitate prin absorbţie sistemică. – risc triatogenic (malformaţii ale fătului rezultate prin fecundarea ovulului de către un spermatozoid alterat de spermicide). Efecte secundare: – sângerări intermenstruale – dismenoree – abces tuboovarian care duce la infertilitate – incidenţa crescută a sarcinilor ectopice a avorturilor spontane şi septice. exulcerat. Efecte adverse: – iritaţie locală. Avortul se poate provoca prin substanţe farmacologic active. – sindrom aderenţial care cuprinde organele pelvine (intestin.asupra membranei spermatozoidului. – boala inflamatorie pelvină (BIP) este mult mai frecventă la purtătoarele de DIU. destrămarea relaţiilor 79 . – perforaţie uterină ca o complicaţie în timpul introducerii steriletului. tentative de sinucidere. – endometru atrofiat. expulzarea prematură a unui făt neviabil. depresie. tulburări afective. vezica urinară. Avortul Avort înseamnă întreruperea cursului sarcinii. Mecanismul de acţiune contraceptiv se produce prin inducerea unei reacţii inflamatorii cronice în endometru. conţinând cupru sau hormoni progestativi. – infecţia cu Actinomices este mai frecventă la femeile cu sterilet. alergii. Riscuri. anexe). Există o pierdere neintenţionată a sarcinii. prin aspiraţie sau prin chiuretaj. numită avort spontan.

O viziune asupra vieţii. prin lucrarea satanei. Evitarea sarcinii prin metode naturale şi abstinenţă trebuie să ţină cont de sfatul duhovnicesc: – abstinenţa se practică în contextul rugăciunii. Merită să prezentăm şi observaţia (şi interpretarea) unui duhovnicesc părinte: votul fecioriei în monahism grăbeşte sfârşitul lumii acesteia prin abstinenţă. sentimente de vinovăţie.6. p.231 În concluzie Conceptul bioetic ortodox nu acceptă contracepţia. – legalizarea avortului a dus la creşterea numărului de cazuri cu BTS (boli cu transmitere sexuală) cu 25%. pentru a nu cădea în cursele diavolului. Transplantul de organe duble este binecuvântat de Biserică dacă sunt îndeplinite câteva condiţii : donarea organului să se facă din dragoste creştinească cu dorinţa de a salva sau prelungi viaţa semenului. împiedicarea fertilizării. nici întreruperea sarcinii din multiple motive: – orice împiedicare a ovulaţiei. – bioetica creştină – când se exprimă asupra sexualităţii – se referă la relaţiile dintre soţi – uniţi prin taina nunţii. Autotransplantul (grefe tegumentare sau osoase) nu contravine dogmei şi moralei creştine. citat de Larisa Ciochină şi Constantin Iftime. retrăirea avortului. pruncuciderea prin avort. Bucureşti 2003. – abstinenţa nu trebuie practicată cu scopul propus şi precizat de a nu procrea. – întreruperea cursului sarcinii este de fapt un act criminal. Provita media.interpersonale. – efectele secundare ale metodelor contraceptive sunt tot atâtea lezări ale integrităţii anatomice şi spirituale ale fiinţei umane. conform cercetătorilor americani. 31 martie 2003. 108 231 80 .TRANSPLANTUL Transplantalogia este deja o ştiinţă cu o metodică bine precizată şi cu profunde schimbări de la o epocă la alta. dar aşa cum se întâmplă adesea performanţele ştiinţifice şi tehnice au luat-o cu mult înaintea analizelor dogmatice şi morale. evadarea în consumul abuziv de alcool. şi contracepţia grăbesc sfârşitul lumii prin crimă. efecte spermicide. LifeSite. condamnat de Sfânta Scriptură. pe o cale îngustă şi sfântă. În ultimele decenii s-au enunţat şi numeroase consideraţii teologice. sunt lezări ale templului Duhului Sfânt (adică ale trupului) şi păcate care încarcă cu vinovăţie sufletul femeii sau al cuplului. VII. împiedicarea nidării sau întreruperea sarcinii contravine poruncii biblice care îndeamnă la procreare.

donaţia să se facă fără interese materiale. un atentat la libertatea umană care determină anomia la nivel micro şi macrosocial..7 EUTANASIA. moartea este o taină a lui Dumnezeu. 81 . sufletul lui este încă în el. în aceleaşi condiţii ca transplantul unui organ dublu. Relativizarea valorilor spirituale Potrivit culturii tradiţionale. sunt premisele şi pilonii de susţinere a generaţiilor înaintaşilor noştri. - VII.starea de sănătate a donatorului să fie bună. atâta timp cât inima bate. ca şi viaţa. sfinţii părinţi vorbesc despre o . cu specificaţia specială că sângele donatorului trebuie să fie sănătos pentru a nu tranmite boli infecţioase primitorului. e bine ca întotdeauna donatorul şi dacă e posibil şi primitorul să primească asistenţă spirituală înainte de a lua decizia actului donator. în moartea trupului şi nemurirea sufletului. momentul instalării morţii biologice îl decide echipa de chirurgi care decupează inima donatorului. organul simetric să fie în stare de funcţionare perfectă pentru a nu-i periclita viaţa.inimă duhovnicească’’. Experierea credinţei în viaţa de dincolo.. . Mintea omenească nu poate decodifica misterul decât prin cultivarea unei relaţii personale cu Dumnezeu. 2. 1.moment după care se face certificatul medico-legal de deces şi bolnavul este dus la morgă. unor valori şi tradiţii. dar trupul lui şi inima celuilalt – de al cui suflet este guvernat ? Transfuzia de sânge este acceptată.inimă de carne’’ şi o . chiar dacă bolnavul (donator) este declarat în moarte cerebrală (concept contestat de bioeticienii creştini). există câteva întrebări cu caracter teologic la care este încă greu (sau imposibil) de răspuns : • sufletul donatorului însoţeşte inima lui în corpul primitorului sau se întoarce la Dumnezeu care l-a dat ? • sufletul primitorului rămâne asupra trupului sau – în momentul scoaterii inimii – se întoarce la Dumnezeu care l-a dat ? • persoana care supravieţuieşte (primitorul) are o alcătuire dihotomică desigur. Transplantul de cord este încă supus unei analize critice din multe puncte de vedere : centrul vieţii creştine este în inimă. unei culturi moştenite şi asumate. care trebuie transmisă generaţiilor ce ne urmează. Bioetica creştină consideră eutanasia ca fiind un act anti-social. care au avut simţirea de a se supune lui Dumnezeu şi nu de a se substitui Lui. unei familii.comportament anti-social. Distrugerea sentimentului de apartenenţă Nevoia de apartenenţă este nevoia puternic resimţită de persoana care se revendică unei comunităţi integrate. căci nu există semne ale morţii biologice. fără plata organului respectiv. aşa cum promotorii eutanasiei încearcă să o facă.

Moartea spirituală Învăţătura creştină arată că acordul pentru eutanasie determină pe lângă moartea trupului. 5. Noologia. A recurge la actul eutanasic înseamnă a-ţi împropria de două ori moartea (de data aceasta prin ateism. Omul ştie că Dumnezeu nu l-a făcut ca să sufere. 2001 82 . lipsa de fatalism a omului tradiţional în faţa suferinţei. ce nu contravin legilor de siguranţă ale persoanei.Cunoaşterea ordinii spirituale a lumii. au provocat alienări la nivelul fondului sufletesc. Cartea Românească. 232 233 Bernea. împietrire. lăsat de izbelişte. Ed. Ed. se înstrăinează de Dumnezeu. unite între ele înaintea lui Dumnezeu care îşi revarsă binecuvântarea asupra lor cu duh de viaţă. are la bază versetul biblic ce spune că „cel ce va răbda până la capăt se va mântui” (Matei 10. Transformarea omului din „fiinţă dăruită” în „fiinţă nevoită” Omul a fost creat de Dumnezeu ca dar pentru creaţia neînsufleţită. la dimensiunea umanistă de „a avea” ca viziune pe orizontală a existenţei noastre. El s-a transformat astfel din „fiinţă dăruită” în „fiinţă nevoită” 233. Bucureşti.232 Totodată credinţa ortodoxă a poporului nostru în legătură cu sfârşitul omului. Centrul de greutate sa mutat de la dimensiunea de „a deveni”. cu neamul său. 38. Neasumarea suferinţei Tradiţia ne învaţă că „omul este vinovat de sufeinţa lui”. care este cu mult mai gravă. Ernest. prin viaţa lui. prin încetarea funcţiilor vitale. din greşeală. 11) 4. Când nu a ascultat Adam şi a gustat şi-a împropriat moartea prin neascultare. ca viziune verticală a existenţei umane ce transcende materialitatea precară prin cultivarea trăirilor şi simţirilor sufleteşti. a sufletului viu din om. moartea sufletului. 22) şi versetul „prin răbdarea voastră veţi dobândi suflete voastre” ( Luca 21.Alienarea acestei simţiri are menirea de a anula fondul sufletesc al ‘‘persoanei‘‘ şi de a-l tranforma în „individ” redus la un set de norme de conduită general valabile. acestea fiind îngăduite de Dumnezeu pentru ca persoana în cauză să se îndrepte. Ca „fiinţă dăruită” el este rod al dragostei divino-umane. Evrei 12. El nu a fost aruncat pe pământ şi apoi părăsit. a bolii incurabile şi a morţii. Negarea propriile valori. Există o ordine în lume pe care ne-o arată natura înconjurătoare. ignorarea istoriei familiei din care provenim. 26. întregul cosmos – asta dacă nu vrem să mai contemplăm cea mai frumoasă făptură a lui Dumnezeu – omul. a propriul trecut. Pedagogia divină este surprinsă prin neluarea în tragic. 19). cu cei apropiaţi lui. moarte care denotă moartea spirituală. Moartea şi ȋnmormântarea ȋn Gorjul de nord. cu rudele. e rodul dragostei dintre două persoane. Vedem că omul nu este o fiinţă creată la întâmplare. neasumare şi deznădejde). Suferinţa.are valoarea ispăşirii păcatelor încă de aici. dar libertatea lui este cea care îl îndeamnă spre „neorânduială”. Valahia. Ilie. şi nu este de unul singur în lume.cu atât mai mult când aparţine unei boli incurabile. să-şi trăiască viaţa după pofta inimii lui stricate prin păcat. . Teologia creştină dă sens tuturor evenimentelor din viaţa omului. Dar omul. 3. asumarea crucii este mântuitoare (Matei 10. 1997 Bădescu. II Timotei 3. Luca 24. anulându-şi legăturile cu El şi implicit şi cu restul creaţiei. 7.

„Fiinţa nevoită” vede şi în boală. Practicând eutanasia în spitale. camarad. nu traumatiza. a bolnavilor în genere. În orice zi este posibil să apară tehnici şi medicamente noi care ar putea face tratabilă boala ce până „ieri” se credea că este incurabilă. socială şi spirituală a cazului terminal are o bioetică proprie susceptibilă de îmbogăţire şi perfecţionare continuă. Anularea rolului familei în îngrijirea bolnavului Boala este un prilej prin care familia. care nu speria. este înlocuit de artificial. Întreaga taină a creaţiei este redusă la existenţa unor aparate. dorinţa de a muri printr-o simplă apăsare de buton. 8. substanţe. Spitalul – loc al tămăduirii. împreună-simţirea bucuriei şi a necazului cu cel de lângă noi sunt darurile lui Dumnezeu sădite în sufletul fiecăruia dintre noi. cereri mari de transplant. fiecare îşi doreşte să mai trăiască „măcar o zi”. omul nu mai este stăpân pe propriile decizii. cei dragi îşi pot manifesta recunoştinţa. Firescul de odinioară. ce te face să asociezi ideea de spital ca loc de tămăduire cu aceea a unei instituţie în care un om îţi poate decide momentul morţii.„A avea” implică un set de nevoi ce trebuie satisfăcute pentru ca omul să se simtă împlinit. fiind uşor influenţabil. Acolo unde eutanasia se legiferează. Să mai vadă lumina soarelui pentru încă odată. „omul nevoit” este robul propriilor sale constructe. care nu vor mai şti. În plus asistenţa medicală. 83 . conform căreia „omul e liber şi demn să-şi decidă sfârşitul vieţii” nu-i decât o minciună sfruntată. soţ. este victima propriului sistem de autodistrugere. Există dragoste pentru un om atunci cănd consimţi să fie deconectat de la aparatul ce-l menţine în viaţă? Din experienţa celor care asistă bolnavii incurabili. de aparatura rece ce te înfioară. investiţia fiind total „nerentabilă”. Nobleţea sufletească. etc. nu mai este liber. forţarea ‘‘mâinii‘‘ medicului de către familiile care vor să scape de bolnavi. ca fiinţă autonomă. Astfel. „Omul nou”. un semn al prezenţei lui Dumnezeu printre noi. 7. vulnerabilitatea fiind maximă. 6. ce-şi stabileşte de unul singur ţinta şi regulile jocului. Manipularea conştiinţei persoanei bolnave Argumentul celor ce promovează eutanasia. suferinţă un set nou de nevoi care survin de la sine. să mai privească zâmbetul persoanei iubite – nepot. manipulate de persoane cu atitudini inumane.. transformat în „loc al crimei” Legitimarea spitalului ca loc al eutanasierii va determina în timp schimbarea conştiinţei publice. se poate ajunge la tot felul de abuzuri: forţarea diagnosticului. se vede îndrepăţit să-şi decidă singur şi moartea. bucuria de a răsplăti generozitatea celui care ne-a ajutat cândva. iar satisfacerea acestora implică costuri ridicate. slujirea aproapelui aflat în suferinţă. dacă acesta este transportat către spital pentru a fi salvat sau pentru a fi eutanasiat. atunci când ambulanţa duce un caz grav la spital. Nesatisfacerea nevoilor scornite aduce după sine nefericirea. „Fiinţa dăruită” ştie că-n orice strângere de mână există un act de dragoste divino-umană. angoasa. să mai sărute măcar odată mâna ce l-a slujit cu devotament. Orice lacrimă implică o mişcare a sufletului. bioetica actului paliativ se va devaloriza căci reflexele etice se atrofiează. În timpul unei mari suferinţe. de soarta cărora poate să depindă momentul morţii noastre.

ucide un mădular al Bisericii. cu familia care consimte acest act. care au generat mutaţii la nivelul conştiinţei personale şi a memoriei colective. Suferinţa unui membru al comunităţii tulbură armonia întregului. este un Proces anti dar firesc. cât şi pentru cel care înfăptuieşte actul în sine. 10. nu exprimă vreun grad de libertate. slăbirea legăturilor celor mai profunde. într-un act de „canibalism spiritual”. 9.omul nou Recurgerea la actul eutanasiei dovedeşte lipsa dragostei atât pentru cel în suferinţă. 11. Eutanasia ca acord de întrerupere a vieţii atestă marea criză sufletească a omului din zilele noastre.Din cauza tulburărilor emoţionale generate de boală. Acest act dovedeşte incapacitatea de-a ne mai putea raporta la cei din jur. de-a contribui prin rugăciune comună la uşurarea suferinţei şi pregătirea pentru marea trecere. Eutanasia tulbură acest sens. D. rod al alterării relaţiilor interumane. personalul medical şi social se consideră apt să ştie. Stăniloaie caracterizează procesul sfârşitului vieţii astfel: fiinţa coboară până la cea mai de jos stare iar persoana se ridică până la cea mai înaltă culme. acele trăiri comune. Mai mult. Distrugerea reţelelor de întrajutorare Ca „mădular al Bisericii” omul face parte dintr-un „întreg”. iar cel care dictează călăului fapta asistă la un act ce-i degradează pe amândoi pe scara valorilor umane. Spre o societate cu tendinţe autodistructive Societatea în care trăim este o societate expusă permanent unor schimbări care au la bază progresul civilizaţiei. Păcatul eutanasiei este un păcat colectiv. ce urmează a fi eutanasiat. căci în timpul unei mari suferinţe omul e înlănţuit de zidurile acestei suferinţe şi nu este deloc capabil să decidă liber. Este un proces autodistructiv. prezenţă ce generează legături ce nu pot fi înţelese decât de cei ce experiază prezenţa lui Dumnezeu în ei însişi. ce îl poate face aparent „fericit”. „Omul unidimensional” . un mădular al trupului al cărui cap este Hristos. „şlefuirea” omului după modele prefabricate. practicarea eutanasiei suprimă comuntăţii prilejul de-a îşi manifesta dragostea. legiuitorii care au promulgat o asemenea lege. a 84 . Trăind într-o epocă a vitezei. cine ucide un om botezat în numele Sfintei Treimi. prin urmare orice decizie ar lua. mai bine decât bolnavul. în care omul se întoarce împotriva semenului său. pentru că ceilalţi resimt disfuncţionalitatea întregului „mecanism”. când teologia persoanei este în eficienţă şi strălucire maximă. ce devine părtaş la un act suicidal. antisocial. medicul este părtaş la moartea spirituală a pacientului. Acceptarea eutanasiei de către societate trage un semnal de alarmă faţă de indiferentismul comunităţii. prezenţa lui Dumnezeu între oameni. care-l face părtaş pe cel eutanasiat cu echipa medicală. care pot aduce deservicii fundamentale omului. Aveam de-a face cu un act contrar eticii medicale care spune că datoria medicului este să lupte pentru viaţă. care-i uneau pe oameni odinioară. compasiunea pentru cel în suferinţă. egocentrismul dus la extremă. comunitatea care nu mai este capabilă să intervină în reglarea unor fenomene anomice. ce îi este de folos. ‘‘împreună-simţiri‘‘ care au la bază relaţia spirituală. Argumentul proeutanasiştilor conform căruia omul e liber (şi demn) să-şi decidă sfârşitul vieţii nu-i decât o vorbă goală. Călăul este chiar victima.

Petrecerea sufletului în trup este timpul cercetării. căci Dumnezeu are controlul absolut asupra vieţii ş morţii. modul care defineşte tipul de mentalitate şi nivelul de civilizaţie al omului pentru a îl ajuta să înţeleagă eroarea care îl aşeaptă prin accepatrea eutanasiei. Legea nr. primejdios şi ireparabil a timpului de pocăinţă. Momentul injecţiei fatale poate surprinde omul total nepregătit pentru moarte. nedragostea. persoane) omul ajunge să se confrunte cu situaţii fără precedent în istoria omenirii – aceea de a decide singuri asupra vieţii şi asupra morţii. Numai sufletele goale de dragoste pot practica eutansia. este timpul când pocăinţă lucrează intens până când omul. A refuza acest dar este ca şi cum ai refuza şansa de a evolua mântuit în veşnicie. Însuşi Mântuitorul a experimentat moartea: „Părintele Meu. în mâinile Tale încredinţez duhul Meu” (Luca 23. Viaţa e un dar pentru veşnicie. cea mai autentică mărturie a necredinţei. din 13 ian. 42). 1998). Iar pe Golgota Domnezeu-omul spune „Părinte. Prin eutanasie se întrerupe evoluţia ascendentă a omului. introdusă de medicină pentru a identifica momentul „potrivit” în scopul prevalării şi transplantului de ţesuturi şi organe. de respingere a Răstignirii şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos pentru fiecare din noi. facă-se voia Ta” (Matei 26. cât şi pe cel care execută. Asupra lor se întinde pedeapsa şi starea din infern a celor condamnaţi să nu mai poată iubi niciodată. a cărui victimă este posibil să ajungă.O. Învăţătura creştină ne arată că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa pregătindu-l de fapt să îndumnezeiască creaţia. sufletul viu. De aceea este contrar voinţei lui Dumnezeu practicarea eutanasiei. este un dar divin. Concluzii Eutanasia este expresia cea mai sigură a pierderii nădejdii în Dumnezeu. Moartea cerebrală este descrisă în termeni medicali prin: comă profundă. 46). servicii. toate le nădăjduieşte.devenit ca un prunc. Este un act de negare a minunii. 7) prin glasul Apostolului Pavel zice: Dragostea toate le suferă. dacă este cu putinţă să treacă acest pahar. Iar viaţa. absenţa ventilaţiei spontane.8 MOARTEA CEREBRALĂ „Moartea cerebrală” reprezintă o sintagmă relativ nouă. 12. Dar adevărata tragedie a practicării eutanasiei este scurtarea în mod brutal. ca să nu-l beau. E darul sfânt făcut de Dumnezeu omului pentru ca acesta să se bucure de minunea creaţiei şi „bucuria lui să fie deplină”. îl cuprinde atât pe cel care cere. 1998. a nesimţirii prezenţei lui Dumnezeu în noi şi în lume. Imnul dragostei (I Corinteni 13. absenţa reflexelor de trunchi cerebral (nu mai răspunde la stimuli). 21) Este nevoie să analizăm adâncimile sufletului omenesc până acolo unde acesta generează modul complex de reprezentare a lucrurilor. VII. 85 . toate le rabdă. (vezi M. 2 / 8 ian.consumerismului dus la extremă ( se consumă bunuri. de la chip la asemănare. Vidul spiritual.este capabil să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Psalmistul face mărturie clară „Dumnezeu nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii” (Psalm 62. toate le crede.

Îţi poţi ţine mama de mână. când mama este pregătită să se jertfească. Moartea îi predă ‘‘ştafeta‘‘ vieţii. Intervenţia omului. Dar cum se simte cel care tocmai a primit inima de la o persoană ce se află încă în lumea „de aici” şi nu în cea „de dincolo”. pentru a aduce pe lume rodul împreună-lucrării cu Dumnezeu. dar după cca 14 zile se vindecă. sfâşietor al sufletului de mamă care nu abdică în faţa morţii până nu are certitudinea că copilul va trăi. când omul se lasă în voia Creatorului. din iubire pentru nou-născut dar şi din dragoste pentru Dumnezeu alaturi de care consimte să „colaboreze” în momentul procreării. Iată cum viaţa şi moartea „şi-au dat mâna” într-o lucrare tainică.31). în lucrarea tainică a lui Dumnezeu aduce după sine consecinţe tragice. certificatul de deces să fie lăsat pe masă – şi totuşi părăsirea sufletului de trup este incertă.Toate aceste aspecte sunt importante. de-o luptă câştigată doar prin puterea dragostei. al despărţirii sufletului de trup. ce o experiem după măsura noastră. Totodată femeile însărcinate care au ajuns în moarte cerebrală au dus sarcina la bun sfârşit. E vorba de o suferinţă asumată. Şi această iubire jertfelnică îşi are originea în însăşi dragostea lui Hristos. Avem încă odată certitudinea că dragostea învinge moartea. fie cea a infirmierei ce-i este în preajmă. 86 . Avem dovezi clare în care această moarte clinică a ȋnşelat aparenţele unei morţi ireversibile. de intervenţia chirurgicală şi nu de evoluţia spontană spre moarte. Un alt exemplu ar fi cel al unei boli rare – rombencefalită acută – infecţie a trunchiului cerebral – care se manifestă cu stop respirator şi toate celelalte semne de moarte cerebrală. de-o jertfă creatoare. avându-l ca model deplin pe Hristos ce se aduce ca „jertfă de bună mireasmă” pentru noi. Rugăciunea celor de la căpătâiul bolnavului capătă valenţe uriaşe. consimţindu-şi jertfa. lacrima încă neplânsă. chiar după mulţi ani. E strigătul durut. moartea o poţi percepe care pe o prezenţă în acel loc. bolnavul refăcându-se integral. A iubi înseamnă a spune unei fiinţe „tu nu vei muri” şi să crezi. cu condiţia ca donatorul să doneze cu bună intenţie şi din spirit de întrajutorare. ţipătul înfundat. fără nici un fel de interes. a fost posibilă reluarea spontană a ritmului respirator la unii bolnavi. a cărui lucrare era „bună foarte” (Facere 1. a asistentei sau a medicului. din varii motive. Bioetica creştină acceptă transplantul pentru sânge şi organe duble. Este vorba de dragostea jertfelnică. dar nu esenţiale. solemne. pentru sufletul ce urmează a se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu şi a da socoteală pentru viaţa lui. E locul unei experienţe ‘‘noologice‘‘. când suferinţa devine sihastră. Iubirea jertfelnică a persoanelor – treime se reflectă prin fiecare act al naşterii umane. Vedem aşadar că transplantul ridică probleme sensibile – într-o lume în care omul îşi doreşte să trăiască cu orice preţ – sfidând până şi rânduiala lui Dumnezeu. Alcătuirea certificatului de deces poate fi decisă – în timp – de interesul transplantologic. Moartea cerebrală reprezintă de fapt momentul de o importanţă covârşitoare pentru cel în cauză – puterile necreate sunt prezente în acest moment tainic. Acesta uşor ar putea să resimtă sentimente de vinovăţie. ar putea avea procese de conşiinţă dacă ar realiza că moartea biologică a donatorului a fost decisă pentru a amâna moartea lui.

Genocidurile Secolului XX. 524. Bucureşti. altruistă – dorinţa de a face bine altora – şi fatalistă – generată de norme prea restrictive. îşi doresc să trăiască. Suicidul asistat devine un act terapeutic. care blochează orice perspectivă personală. pasiunile. prin conflictul între mijloace şi scopuri. o soluţie pentru conflictul dintre o conştiinţă etică ce impune compasiunea şi o ideologie care invită la crimă. 236 Cel care asistă sinucigaşul este cel care practic îi armează pistolul şi îl potriveşte la tâmpla unui om disperat. Ar putea să-l salveze pe fratele lui în suferinţă. Să-i faci aproapelui tau ceea ce ai dori sa ţi se facă ţie însuţi. Institutulu European. dar asta doar dacă-l iubeşte. la prima vedere. afirma Sf. p. E. 2000. medicul regăsindu-se în ipostaza e scuti de sufeinţă persoana în cauză.234 Anomia implică dezintegrarea structurilor normative şi valorice prin definirea neclară a scopurilor individuale. incapabil să ia o decizie lucidă. Edifat de Gordon Marshall. Aceasta ar putea fi. Durkheim menţioanează faptul că în situaţiile în care orientările valorice dominante sunt de tip individualist. Dar şi unul şi altul iubesc viaţa. ambiţiile şi poftele individuale cresc până la un nivel la care nu mai pot fi satisfăcute. Rămâne să ne măsurăm doar acest ‘‘coeficient de credinţă‘‘ pentru a ȋnţelege mai bine raţiunea lucrurilor. Cu atât mai puţin să-şi dea viaţa pentru cel ce se pregăteşte să se sinucidă. poate mult timp de acum înainte. El trebuie să înţeleagă necesitatea de a recurge la competenţele sale tehnice pentru a reduce suferinţele celor pe care trebuie să-i ucidă. Dar complicele la crimă ştie că va rămâne în viaţă. paralizat de frică. El menţionează faptul că tendinţa spre sinucidere nu depinde de psihologia individului sau de caracteristicile mediului înconjurător fizic. VII. 87 . ȋn Oxford Dicţionar de Sociologie.254.Prin ochii credinţei. fără să-şi murdărească mâinile. Iustin Martirul.235 Vom expune câteva caracteristici legate şi de suicidul asistat. El vede suicidul ca pe un act individual. Sinuciderea ca acţiune individuală reprezintă eşuarea solidarităţii sociale şi este un indicator al ineficienţei legăturilor sociale. ci de natura relaţiei individului cu societatea. acela şi de-a îşi da viaţa pentru ca celălalt să trăiască. egiostă. oferindu-i acestuia chiar substanţa sinucigaşă.9 SUICIDUL ASISTAT Atunci când anomia (absenţa normelor) se instalează în societate. lucrurile se văd a fi simple şi clare. Ed. Cel care îl asistă pe sinucigaş este complice la suicid. chiar cu preţul vieţii lui. Statul Criminal. 235 ibidem 236 Ternon. şi nu îşi doreşte în acel moment să moară. cu interacţiuni reduse între individ şi grup. Univers Enciclopedic. Acesta transferă centrul de greutate. supus însă forţelor social şi care pretinde o explicaţie sociologică specială. sunt favorizate sinuciderile de tip egoist. Vina în acest caz pendulează între cel ce îşi pune capul în ştreang şi cel care i-l potriveşte şi îi îndepărtează apoi scaunul pentru reuşia acţiunii. ajutându-l să moară. p. Iaşi. Sinucigaşul devine victima celui care consideră că-i face un bine. 2003. afirmă sociologul francez Emile Durkheim în studiul său Despre sinucidere (1897). Yves. responsabilizând în mare măsură persoana care-l însoţeşte pe sinucigaş. 234 Durkheim. în mod evident intim. asta doar dacă are ca viziune de viaţă moedelul hristic. Sociologul francez indetifică de fapt patru tipuri de sinucideri: anomică.

raţiunea îi spune că asta este soluţia salvatoare. Iată o nouă formă a urâciunii pustiirii pusă la loc de cinste. El devine un instrument care participă la industria morţii. îi acceptă prezenţa. Dar fiul nu ştie că dragostea unei mame poate să îndure orice suferinţă. În acest fel. Ea ştie că cel pe care l-a crescut o iubeşte şi îi vrea binele. la căpătâiul ei. în particular etic. după modelul şi învăţătura mantuitorului Iisus Hristos lucrurile aceastea ţin de o gravă afecţiune schizoidă. Manual de Bioethique. Complicele nu mai este receptiv la nevoia reală a sinucigaşului – problema de fond este substituită total de partea formală exterioară. totul este posibil. El este în acelaşi timp un bun medic. dar şi ucigaş. iar prezenţa celui drag. 237 238 ibidem Sgreccia Elio. lipsit de sentiment. de dragoste şi afecţiune poate juca feste teribile unei societăţi ale cărei valori şi repere sunt relativizate. imprevizibilul acestui ne-om. conştientă fiind că fiul ei nu are cum să-i facă vreun rău. soţ. Este vorba despre o raţionalitate amorală. Lucian Gavrila Fisier BIOTEHNOLOGII VER2 Din punct de vedere bioetic problema organismelor modificate genetic comportă unele comentarii şi prudenţe : Elio Sgreccia citează studii făcute încă din 1978 şi 1986238 care demonstrează că introducerea în mediu a organismelor modificate genetic au efecte negative 10-20 % in cazuri. Această raţionalitate amorală produce o neutralitate efectivă: situaţiile sunt evaluate în termenii tehnici ai unei expertize profesionale. ciuntit după modele uniformizate. o societate în care omul este propriul lui stăpân. care devine referenţială. este simţită şi dorită. spunea Max Weber. -nocivitatea pentru alte organsime. 237 Raţionalitatea.Mama îşi recunoaşte fiul. tată. 325 88 . Facultatea de a se concentra asupra chestiunilor tehnice . în orice stare ar fi aceasta. Cel care asistă devine principalul vinovat . Pentru omul desrădăcinat. a cărei morală este de mult perimată.Suicidul asistat inversează responsabilitatea faţă de fapta comisă. Mame Edifa. Şi va reuşi să-i injecteze mamei sale suficientă otravă pentru ca aceasta să nu mai simtă suferinţa. p. despre o atitudine specifică mai cu seamă profesioniştilor. ceea ce permite ocultarea oricărui aspect subiectiv. presupune realizarea metodică a unui scop printr-un calcul din ce în ce mai precis al mijloacelor adecvate.rutina acţiunii – înlătură constrângerile empatice.criminalul de serviciu. -efecte devastatoare directe asupra ecosistemului. 2004.10 Biotehnologii şi organsime modificate genetic. în care omul este dumnezeu. schimonosit în toate felurile. copilul poate să-şi asiste mama să se sinucidă. el ştie că trebuie să-şi facă datoria. VII. adică produc perturbaţii considerabile ale echilibrului ecologic printr-un comportament agresiv şi dispariţia unor specii sălbatice. Un act crimnal ce poate fi legitimat de o societate descreştinată. Pentru creştinul ce are conştiinţa învierii. Conform aceluiaşi autor efectele negative ale organsimelor modificate genetic sânt legate de trei factori: -absenţa duşmanilor naturali.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică cere fiecărui producător următoarele precizări înainte de a disemina un organism modificat genetic : -dacă organismul respectiv e capabil de supravieţuire. -dacă e capabil să se răspândească. -dacă produce efecte negative asupra omului şi mediului. Pentru ţările în curs de dezvoltare există riscul (etic) de a le face dependente de o agricultură intensivă bazată pe organisme modificate genetic. 89 . -dacă e capabil să se reproducă. -dacă e capabil să inducă şi altor organisme trăsăturile artificiale .

90 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->