STUDIA

UNIVERSITATIS “PETRU MAIOR”

PHILOLOGIA
9 TÂRGU-MUREŞ

2010

1

CONSILIUL ŞTIIN IFIC Acad. Nicolae Manolescu Prof. univ. dr. Alexandru Niculescu – Udine (Italia) Dr. Vladimir Florea, IUFM Versailles (Fran a) Dr. Nina Zgardan – Chişinău (Republica Moldova) Dr. Paulette Delios (Australia) Dr. Ana Ho opan – Szeged (Ungaria) Prof. univ. dr. Ion Pop Prof. univ. dr. Mircea Muthu Prof. univ. dr. G. G. Neam u Prof. univ. dr. Virgil Stanciu

COLEGIUL DE REDAC IE Redactor şef: Prof. univ. dr. Iulian Boldea Prof. univ. dr. Cornel Moraru Prof. univ. dr. Al. Cistelecan Conf. univ. dr. Smaranda Ştefanovici Conf. univ. dr. Tatiana Ia cu Conf. univ. dr. Lumini a Chiorean Conf. univ. dr. Eugenia Enache

Tehnoredactare: Korpos Csilla

ISSN 1582-9960 Published by Editura Universită ii „Petru Maior”, Târgu-Mureş, România, 2010 Str. Nicolae Iorga, nr. 1. 540088, Târgu-Mureş, România Tel./fax 0265/211838 e-mail : vbolos@upm.ro dumitrubuda@gmail.com

2

STUDIA UNIVERSITATIS „PETRU MAIOR” PHILOLOGIA
Redac ia: 540088, Târgu-Mureş, str. Nicolae Iorga, 1, Telefon 0265/236034

SUMAR – CONTENTS – SOMMAIRE – INHALT

Studii şi articole

Alexandru CISTELECAN, Neveste simboliste (Agatha) ......................................................................................... 5 Iulian BOLDEA, Radu Stanca. Lirismul spectacular ................................................................................................ 13 Dorin ŞTEFĂNESCU, Conlocuirea omului cu istoria .............................................................................................. 23 Aliona GRATI, Din calidor, de Paul Goma. O altă imagine artistică a basarabeanului ........................................... 30 Alice TOMA, Terminologia lexicală şi discursivă în studierea limbajelor specializate din secolul al XIX-lea ............... 39 Eugeniu NISTOR, Categorii subtile ale spa iului mioritic blagian ........................................................................... 49 Viorica-Ela CARAMAN, Personalizare vs. depersonalizare poetică – un paradox iner ial al integrării..................... 60 Silvia PITIRICIU, De la abrevieri la conversa iile pe internet ................................................................................... 66 Lumini a CHIOREAN, Configurarea polifonică a conştiin ei poetice ........................................................................ 74 Vasile BAHNARU, Principii lingvistice de prezentare lexicografică a verbului românesc ............................................ 87 Alina-Paula NEM U , Scurt istoric al cercetărilor care atestă existen a supinului românesc .................................... 98 Inga DRU Ă, Modalită i de transfer al cunoştin elor în societatea informa ională prin dic ionare terminologice electronice .......................................................................................................................................................................107 Doina BUTIURCĂ, Retorica antilimbajului şi sensurile libertă ii în romanul distopic .............................................117 Eva Monica SZEKELY, Omniprezen a şi ra ionalitatea interogativită ii în câmpul interpretativ ............................126 Valerica SPORIŞ, Aspecte privind rela ia adjectivului cu substantivul, verbul şi adverbul..........................................139 Dumitru-Mircea BUDA, Pragul necesar al identită ii ...........................................................................................146 Maria Laura RUS, Roluri narative în Povestea Porcului de Ion Creangă ............................................................162 Samira ETOUIL, Pierre Loti au Maroc. Impressions de voyage. ..............................................................................168 Vladimir FLOREA, Dictature et génocide: la littérature de jeunesse en mission .........................................................180 Eugenia ENACHE, Les Diaboliques : entre texte et image................................................................................194 Alexandru LUCA, Le récit poétique .........................................................................................................................201 Corina BOZEDEAN, Topos minéral et présence au monde chez Henry Bauchau ....................................................206 Marinela Doina DOROBAN U, Poezia feminină rusă – o abordare panoramică ..............................................213 3

Maria Dorina PAŞCA, Casa - laitmotiv în poezia blagiană ...................................................................................228 Paulette DELLIOS, Reframing the Gaze: European Orientalist Art in the Eyes of Turkish Women Artists.........234 SZÜCS Eszter Cecilia, Learning or Acquiring? Foreign Language/English Language Knowledge of Hungarian Employees in Ireland ......................................................................................................................................................245 Sophia FRESE, 'Can't You Hear the Shooting?' - Death and Violence in Palestinian- American Literature on the Middle East Conflict .....................................................................................................................................................253 Tatiana IA CU, Words, Meanings and Semantic Structures...................................................................................264 Smaranda ŞTEFANOVICI, Between Tradition and Modernity: American Women, New and Old .....................270 Dan H. POPESCU, Cognitive Vs. Cock-Nitive Mapping of London in Gravity’s Rainbow ...............................277 Ramona HOSU, On Cultural Ideology and Discourse: Concepts and Theories..........................................................282 Anişoara POP, The Anatomy of an Ad: Be Sony! ....................................................................................................290 Lia Codrina CON IU, A Comparative Analysis of the Romanian and American Cultural Dimensions .............295 Andrea PETERLICEAN, How to Approach the Discourse of Science and Technology ..........................................304 Nicoleta MEDREA, Mowgli: Liminality As a Path to Power ................................................................................312 Cristina NICOLAE, Constructing /Deconstructing Identity ....................................................................................318 Bianca-Oana HAN, Traducerea şi dihotomia ’fidelitate’ vs. ’trădare’.......................................................................325 ZOLTÁN Ildikó Gy., Controversial Issues of Slang. Lexicography and Users ........................................................331 LAKO Cristian, Company Naming (When names speak volumes) ............................................................................337 Daniela DĂLĂLĂU, Key Linguistic Characteristics of Business English .................................................................343

Recenzii

Noureddine SLIMANI, Abderrahman Beggar, L’Epreuve de la Béance, L’Ecriture nomade chez Hédi Bouraoui, Presses Universitaires du Nouveau Monde, 2009 ...............................................................................................351 Al. CISTELECAN, Aliona Grati, Privirea Euridicei. Lirica feminină din Basarabia. Anii 20-30, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinte a Moldovei, Chişinău, 2007 ................................................................................353 Iulian BOLDEA, Sanda Cordoş (coord.), Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu, Editura Accent, ClujNapoca, 2009 .............................................................................................................................................................357 Iulian BOLDEA, Liviu Mali a, Teatrul românesc sub cenzura comunistă, Casa Căr ii de Ştiin ă, Cluj-Napoca, 2009 .............................................................................................................................................................................360 Doina BUTIURCĂ, Alice Toma, Constructions segmentées, Editura Universită ii, Bucureşti, 2008 .........................362 Tatiana IA CU, Chris McCully, The Sound Structure of English. An Introduction Cambridge: Cambridge University Press, 2009 ..............................................................................................................................................365

4

NEVESTE SIMBOLISTE (Agatha) Al. CISTELECAN Abstract
The essay discusses the life and works of the poet Agatha Grigorescu-Bacovia. The analysis of her work takes into account all the critical bibliography regarding the author; among the main aspects of her poetry which are unveiled there are the Bacovian bovarism, the diaphanous structure of the imagination and sensibility; the conflict between the genuine nature of the poet and her project consisting in a deliberate ’Baconianization’ is also followed along the chronological evolution of her works. Keywords: bacovianism, bovarism, stiltedness, jewelry, reverie.

Cea mai feroce devotată nevastă din literele române a fost, fără îndoială, Agatha Grigorescu Bacovia. Odată măritată cu Bacovia, după o idilă vagă care a inut vreo 12 ani, a devenit nu doar preoteasa exclusivă a unui cult sufocant, dar şi proprietara, infirmiera şi agentul poetului. S-a bătut pentru el cu toată lumea, inclusiv cu el însuşi, cu o energie inepuizabilă, de nu chiar în creştere. Are toată dreptatea Mihail Petroveanu să afirme că „omul Bacovia a dăinuit în mare măsură gra ie so iei sale, devo iunii ei absolute, deseori afirmată chiar în ciuda beneficiarului”.1 E drept şi că Agatha avea firea pregătită pentru înfruntarea, oricît de dură, cu via a. Rămasă orfană de mamă la numai patru zile, e crescută de o mătuşă, alături de alte două surori mai mari (Elena şi Ştefania; primii doi copii ai familiei Grigorescu au murit), în casa părintească din Mizil.2 Nu-i o copilărie de tot nefericită, cel pu in în prima parte. Tatăl, Şerban Grigorescu, e negustor cu stare, la al cărui vin trăgeau nu numai Grigore Tocilescu şi George Ranetti, dar şi Caragiale, la bra , desigur, cu celebrul primar Leonida Condeescu (cel din O zi solemnă!). Familia e însă fără noroc; ruinat de propriul frate, Şerban e nevoit să-şi vîndă din moşie – şi fireşte că apoi tocmai acolo se găseşte petrol. Le merge apoi din rău în mai rău. Peste toate, sora mai mare se aprinde într-o zi – „Leni devenise o tor ă”3 – şi îşi va reveni greu. După dezastrul economic al familiei (din 1907), fetele îşi iau de lucru acasă (prin generozitatea Elenei Odobescu, sora scriitorului, preşedinta unei societă i de binefacere). Nenorocirile culminează însă cu moartea tatălui, pe cînd Agatha avea doar 14 ani (e născută în 1895, la Mizil; moare la Bucureşti, în 1981). Luată de tutore la Bucureşti, Agatha pleacă în lume, „la cei cincisprezece ani”, doar cu – zice ea – „implacabila diplomă a durerii”.4 Fetele trebuie să se descurce însă singure şi Agatha se angajează func ionară la Societatea de asigurări Agricola, iar apoi la Creditul Urban. Colegii şi şefii îi fac avansuri, dar Agatha, sobră ca o călugări ă, le-o retează sec la to i. N-are însă noroc nici la logodne; prima oară se logodeşte cu „inginerul Mirea”, la Constan a, dar chiar în seara logodnei acesta trebuie să plece pe front şi de acolo nu se mai întoarce; după război e cît pe ce să se mărite cu un fel de văr braşovean de-al lui Goga – George Popovici, ofi er -, însă acesta se dovedeşte cam escroc (Agatha trecuse, la Cluj, examenul în fa a generalului Petalla, guvernatorul Transilvaniei, examen obligatoriu atunci pentru nevestele de ofi er, dar vărul lui Goga
5

avea o feti ă dintr-o aventură anterioară şi mai umblase şi la banii regimentului). După cîte zice în autobiografie, n-o prea trăgea inima la ofi er (deşi băiat chipeş), căci tocmai la masa de logodnă „gîndul mi se ducea la modestia poetului, la ochii lui mari şi albaştri, sinceri, trişti, dar plini de o dragoste serafică”.5 Mai ştii! Definitiv o convinge însă o scenă teribilă din parcul Cişmigiu, unde într-o seară o voce disperată o imploră din umbră: „Vă rog, vă rog din suflet, să nu vă căsători i cu tatăl Julietei; aşa-zisa lui nepoată este feti a mea şi-a lui George”.6 Are însă trecere inefabilă şi infailibilă la bărba ii însura i şi neferici i, ceea ce înseamnă că inspira oarece promisiuni de consolatrice; oricum, în mod total greşit, to i aceştia presupuneau că ar fi potrivită de amantă. Cel pu in doi scriitori sînt îndrăgosti i de ea - concomitent, fireşte, cu Bacovia. Alexandru Ştefănescu îi va scrie chiar înainte de a muri: „Adio, mica mea divinitate”.7 Şi Savela e îndrăgostit de ea, măcar că prieten loial lui Bacovia – şi, fireşte, şi el însurat. Printre atîtea idile în care se ine bravă şi neînduplecată, începe să scrie şi, mai ales, cu o ambi ie absolută şi o îndîrjire eroică, să studieze; face liceul şi apoi Facultatea de litere şi filosofie. În 1923, cînd îşi ia bacalaureatul, la Sfîntul Sava, debutează deja, cu Armonii crepusculare. Pragmatică, realistă, cumpătată, cu un an înainte şi-a cumpărat un teren de casă; în 1933 casa e gata. Nu s-ar zice că Agatha nu-i tare. Era cît pe ce să-şi dea şi doctoratul, cu Ovid Densusianu (teza ar fi fost despre Simbolism în lirica contemporană; chiar aşa), dar renun ă şi începe o carieră de profesoară, mai întîi la Bacău, apoi la Bucureşti. E activă în toate sensurile şi aprigă ori de cîte ori e vorba de Bacovia. Nu ezită nici să facă scandal (la o şedin ă a Societă ii Scriitorilor, revoltată de gafa lui Al. Rosetti din adresa trimisă pentru Istoria... lui Călinescu: „Stimată doamnă, vă rugăm să ne trimite i un facsimil şi fotografia decedatului dvs. so , pentru Istoria Literaturii Române, care va apare în Editura Funda iilor Regale sub îngrijirea domnului profesor George Călinescu”; a fost, se laudă ea, prima femeie care a luat cuvîntul în plenul Societă ii Scriitorilor)8, nici să facă presiuni (asupra bietului Vianu, cu cîtva timp înainte ca acesta să moară, pentru o monografie Bacovia, asemeni celei despre Ion Barbu).9 E drept că la timiditatea patologică a lui Bacovia trebuia un manager ferm, căci altminteri cine ştie unde s-ar fi ajuns. De capul lui, poetul n-a fost în stare să treacă de cordoanele poli iei nici cînd trebuia să-şi ridice premiul acordat de Funda iile Regale şi era aşteptat de Carol II cu suită mare!10 Iar la o şedin ă a Societă ii Scriitorilor participă abia în 1945!11 Agatha, fireşte, îl vede ba în triumfuri (ridicat pe bra e de un grup de studen i băcăuani după o şezătoare12 sau sufocat de admira ie, tot studen ească, după seminarul lui Caracostea)13, ba în martiriu. Ea însăşi promite (cu capul pe umeri, totuşi) un sacrificiu în beneficiul poeziei – la cererea intempestivă, oricît de tardivă, a poetului: „vă promit că vie ile noastre se vor uni de îndată ce-mi iau licen a şi ob in o catedră. Dumneavoastră ve i scrie”.14 De scris au scris amîndoi, de la o vreme mai mult ea. Oportunistă sau naivă, e încîntată, după război, de curtoazia regimului şi de asiduitatea „noilor” scriitori. Uşor nu i-a fost, asta-i sigur. Cum zice Dumitru Micu, „via a Agathei Bacovia nu e mai pu in zbuciumată decît a poetului.”.15 Nici nu putea fi la aşa devo iune imperativă şi exhaustivă. Lui E. Lovinescu Agatha i se pare, după primele două volume (cele mai bune ale Agathei, dacă se poate zice aşa de nuan at), o poetă „nediferen iată”;16 “nediferen iată” în
6

cadrul simbolismului şi al modernismului incipient, dar mai ales “nediferen iată” de Bacovia, a cărui umbră poetică se străduieşte să fie; din devotament complet, desigur. Bacovianismul Agathei se vede numaidecît – şi el n-a depins, dacă e să fim drep i, în totul de măritiş. Pompiliu Constantinescu îl constată deja în primul volum: „printr-un predestin literar – zice el - /.../ obsesia liricii bacoviene stăpînea tiranic primul volum de versuri al d-nei Agatha Grigorescu”.17 E drept că mult nu se alege din această obsesie, căci după numai o pagină Pompiliu trage concluzia că Agatha „rămîne o amabilă versificatoare”. Amabilă şi harnică, mai ales după război. Dar bacovianismul ei a făcut ceva legendă – fireşte, nu fără ajutorul so iei-poete, care, de-o fi fost vreodată bacoviană spontan, a devenit repede bacoviană premeditat şi – pe cît s-a putut – cu obstina ie; bună parte din poezia Agathei stă ca o ventuză pe poezia lui Bacovia. „Empatia” ei a făcut însă şi impresie bună, căci iată ce zice Monica Lazăr despre această „poetă simbolistă delicată, de temperată tonalitate bacoviană”: „a fost parcă predestinată să se contopească total cu poezia şi destinul ilustrului scriitor”, insistînd pe „orbita bacovianismului” „pînă la un fel de transmuta ie a obsesiilor şi timbrului acestuia în registrul propriu”.18 Nu toată lumea o vedea însă aşa de bacoviană. Într-o noti ă despre Armonii crepusculare, Perpessicius o remarcă mai degrabă în roiul care-l înso ea pe Minulescu, vorbind despre „o nebuloasă în alcătuirea căreia intră himere, mistere, amurguri, cimitire şi toate sfărîmăturile unui vocabular care a luminat ca un candelabru de cristal cu poezia unui Minulescu”.19 La al doilea volum, Muguri cenuşii, i se pare chiar că „anumite accente vin /.../ de la Bolintineanu”;20 oricum, Agathei i se recunosc doar ceva „veleită i picturale” iar „impresia totală”, pînă şi la un critic aşa de mărinimos, e „deficitară”.21 Şi lui Petroveanu i se pare că se exagerează cu bacovianismul de la debut.22 Cele mai frumoase vorbe despre poezia Agathei le-au spus însă două doamne scriitoare: „Poezia Agathei Bacovia – zic ele -, închegată într-o formă plină de originalitate şi de o iscusită măestrie a versului, se deosebeşte mai ales printr-o desăvîrşită îmbinare a cuvîntului cu gîndul, printr-o mlădiere a ritmului potrivită cu toate nuan ele unei delicate sensibilită i”.23 Nici Bacovia, oricît de îndatorat (şi, de!, interesat), n-a fost atît de gentil. Ce remarcă el, ca recenzent al Mugurilor cenuşii, e „un stil gra ios” cu care „autoarea reuşeşte a zugrăvi diferite stări afective ale sale, în cadrul naturei”.24 Poeziile, mai adaugă, „ne impresionează mul umitor”, dar „mai mult prin vocabularul întrebuin at” (e drept că şi prin „forma atît de originală”).25 Adevărat că vocabularul Agathei e deja gripat de bacovianism, dar un bacovianism pus pe roman e: „Te-am aşteptat,/ Dar n-ai venit./ Şi trist parodia/ Amurgul,/ În parcul gol/ Şi veştejit.//...// Şi sufletul/ Gemea la fel./ Îndurerat şi trist/ Ca frunza/ Pălea/ Şi el...” (Aşteptare).26 Sau unul exagerat în închipuiri naturaliste, pornite de la cîte-un vers bacovian: „Coboară negură/ De corbi/ Să ingereze/ Cărnuri/ Rupte.../ Privesc/ Siniştrii-n/ Ochii orbi,/ Şi sar/ Pe maxilare rupte” (Carnagiu). Asemenea închipuiri de lirică a cruzimii vin însă în contrast eminent cu pornirile spre reverie şi spre tabloul feminizat al naturii, în care bijuteriile şi garderoba in centrul imagina iei: „Împurpurate/ Muselinuri/ Albastre, roz/ Şi viorii/ Se risipesc/ Pe bolta-naltă,/ Zîmbind/ Sub tonuri aurii...// Fluidice/ Ca o gîndire,/ Iau mii de forme/ Variate,/ Şi subt înfiorări/ Discrete,/ Dispar, în ametist/
7

Delicate ii imaginative i se adaugă registrul de idilă naturistă. cînd e bacoviană./ Şi pana mi-am muiat-o/ În triste e/ Iar slovele îşi prinseră izvorul. ca toate sămănătoristele: “Ci-n el am strîns/ Sim irea mea trudită.Muiate. analogia dramatică dintre destinul trecător al florii şi cel al iubirii: “Nu vreau să moară florile de măr!…/ Căci ele-mi ştiu durerea despăr irii./ Cînd tremurau/ În largurile Firii.. punînd dedesubt. se trage din conceptul vestimentar./ Să fie zîne/ Ce dansează-n spa iu/ Şi ne trimit/ Comori amăgitoare?// Sau poate mîini. alintîndu-se şi sărutîndu-se reciproc: “Din covorul verde crud. „un temperament în acelaşi timp sentimental./ Şi nimfe delicate. discret. groteşti: “În scrisul meu. idilic şi tonic”./ Din piepturile arse/ De friguri şi ftizie. cum zice Petroveanu. demoni./ Cu cizelări/ Din cele mai savante…” (Darurile iernii). Poate că./ Perlează străluciri fermecătoare. Sensibilitatea se manifestă într-o solidaritate florală a sentimentului. suave şi gingaşe.. o artă a împodobirilor. în sufletu-mi. cînd nu e. chiar şi atunci cînd e expusă negativ. Peisagistica Agathei e dichisire curată iar arta ei poetică e./ N-am pus podoabe grele. chiar dacă e vorba de înveşmîntarea unor lucruri stranii. cald./ Polenul/ Şi enigmele iubirii…// Nu vreau să moară florile de măr!…/ Căci lor le-am spus prin lacrime dorin a./ Cînd lutul meu va trece/ Solemn în veşnicie…” (Neliniştea eternită ii).27 numai că tare-şi dorea să aibă altul. a pre iozită ilor de găteală. Şi mai feminină devine această artă poetică atunci cînd îşi declamă pozitivitatea. el cristalizează în bijuterii şi flori: “Rubine vii şi calde/ Să picure-n batiste. se transformă într-un potop de diamante dăruite ca un colan: “Pe efemera clipelor dantelă. Chiar şi atunci cînd universul e bolnav sau cotropit de durere./ Cînd tremura.// Fire de smarald/ Topite/ De arşi a/ Dorului” etc./ Cu gesturi vinovate” (Orgia amurgului)./ Şi fauni. profund feminizată şi se învîrte cu rigoare în spa iul domestic şi mai ales pe principiul garderobei./ Să-nveşmîntez/ Schelete de idei”./ Îndurera i şi grei…” (Introducere). ./ Bacante-n jocuri stranii. bun pentru ceva „melancolie argintată” şi pentru „nostalgii caligrafiate discret”./ Imagini cu brocarturi aurite. Imagina ia ei e./ Cioplesc în aer mii de diamante./ Şi sărută cu nesa iu/ Trupul vostru violet…” (Flori de iris)./ Într-un joc de gra ii line. fireşte. dovedind o imagina ie strict ornantă („Valul de rubin/ Apune/. aşa încît infernalul bacovian e în totală incongruen ă cu această structură de suavitate..// Raze de safir/ Pălite/ Pe deasupra/ Apelor/. de fapt. trage însă culorile în giuvaericale.Amurg). Agathei i se năzăresc spontan spectacole de feminitate gra ioasă (chiar dacă uneori agresată de concupiscen ă): „Văd zîne-n văluri roze. Ea e o “înveşmîntare”. “Arta poetică” a Agathei. pe care latură ea tezaurizează “sim irea” şi accelerează triste ea. iar ninsoarea./ Credin a/ În dragostea/ Ce-mi stăpînea fiin a…” (Florile de măr)./ Şi albe crisanteme/ Să plîngă-ndurerate. de-o pildă./ Făcînd naturii/ Dar de pietre scumpe. Destinul acestor flori 8 ../ Din anii stinşi. monştri. Ori de cîte ori se uită la natură. din tradi ia ornamenticii./ Sultane-n pietre scumpe./ Naiade ce se-ngroapă/ În neguri înspumate. observată de Perpessicius./ Tot parfumul./ Vă-năl a i spre zări senine./ Vîntul serii vă alintă. Agatha vede fie sinistru. una a împodobirii. în care elementele petrec în vrajă amoroasă. Picturalitatea ei. poeta avea. însă.28 Peisajele devin de îndată decoruri interioare şi se încarcă de “dantele” şi “perle”.” (Tablou). în fond. seducîndu-se. mai rezonant la disperare şi la funebre. fie diafan.

Anotimpurile mai prielnice sînt ele însele îmbră işate de poetă./ Zîmbind fantastic/ Prin strălucirea/ De val feeric…/ Te cheamă noaptea/ Să te cuprindă/ Cu bra e pline/ De întuneric” (Imn soarelui). în poezii-replică./ Stropindu-le cu chihlimbare. Iar jalea de iubire e./ Şi-n mîini să-mi furişeze/ Potirul cu suspine!…” (Furtuni de primăvară). vocabularul se înnegreşte de anxietate./ Gîndirea mea desprinsă/ Din tristele-i cătuşe…” (Decembrie). o “ esătură” care trebuie cură ată: “E zarea cenuşie./ Blîndă primăvară!…” (Primăvară). Cînd perspectiva e mai amplă ./ Ca-n plumburi zovărîtă. iarăşi./ Iar luna îşi revarsă strălucirea/ Ca un fluid de aur care curge/ Din răsturnarea unui larg potir…// Dantelă de argint şerpuitoare/ E apa din grădina adormită.. prin extras poetic. inevitabil. o piatră pre ioasă: “Durerea mea. fragedă şi rară. Suferin a nu se pronun ă nici ea altminteri decît tot în discursul bijuteriilor şi înveşmîntării: “Şi cine se strecoară/ Cu ispitiri deşarte. Toamna “îmbră işează” lumea./ Menite să le soarbă/ Covorul de noroi./ Mersul tău leneş/ Prin căi de aur/ E o poemă/ Ce mă-nfioară…// Te duci./ Strîngînd la pieptul ei/ De aur.universul ajunge un fel de fastuoasă sală creştină de bal. bijuterie: “Cine oare vă va strînge/ În cununi de-mpodobire/ Pentru jertfe de iubire. oarecum cosmică ."”(idem)./ Albastrul/ Zărilor senine…// Se leagănă uşor pe ramuri./ Albele narcise/ Adorm sub revărsarea aurită…” (Noapte). acestea se relevă tot mai strict în cod ornamental./ Sunt sclava ta 9 ./ Şi din potirul clipelor/ De vraje. cînd e mai acută./ Mă întunec. plină de lumini şi podoabe: “Cupolă bizantină pare cerul/ Şi stelele par mii de arabescuri. alene./ Te-am strîns în suflet. Ba pînă şi neantul devine aici o “podoabă”: “În care anii să-şi înfigă/ Neantul drept împodobire. ./ Dispari în seara/ Ce se coboară. Sau./ Cu încruntări de bronzuri în safir./ ./ Dă-mi mîna!/ M-am rătăcit pe drum…/ Nu-i nimeni. mai concentrată – o astfel de durere devine. dar imagina ia trage irepresibil la delicate e iar lumea rămîne un concept casnic./ Şi negura coboară/ Ca un imens convoi…/ Cad lacrimile iernii/ În fulguiri uşoare./ Şi via a cît de trist îmi cîntă/ Amăgitoarea-i simfonie!…” (Triste i din urmă)./ De umeri să-mi anine/ A desnădejdii mantă. Natura în complet se dedă la giugiuleală.//…//O. strînse la piept şi ascunse în suflet: “Am presim it duioasa ta sosire/ De zînă albă.alintate nici nu poate fi altul decît de a deveni “cunună” sau./ Ce-n falduri roze. se mişcă feminin şi – fireşte – înveşmîntează peisajul cu bijuterii: “Coboară toamna fumurie/ Prin crînguri reci şi pe coline.cum ar veni./ Din înfiorarea voastră/ O să smulgă visul lumii./ Pe chipul meu s-arunce/ A plînsului rubine. Pe măsură ce privirea cade pe lucruri mai apropiate./ Şi din arama-i/ Veştejită/ Ea toarnă/ Mistice tipare” (Pastel de toamnă)./ Încrustîndu-şi nemurirea/ Într-un iris violet!. Dar în general stihiile se poartă strict seducător şi rela ia lor e una de îmbră işare: “Soare de iarnă.Sculptate-n fildeş. Nici anotimpurile sanc ionare nu vin pe altă cale decît a tandre ii. de-aş putea distruge/ Fatala esătură/ Pe care stă depusă/ A clipelor cenuşe!…/ Şi dincolo de dînsa/ Să văd cum se înal ă. destrămarea unei “ esături” pe care mai înainte a fost “brodată” dragostea: “Cum se destramă-n fire negre/ Fermecătoarea esătură/ Pe care mi-am brodat iubirea/ Şi sclipitoarea-i feerie!…/ Cum n-a rămas decît regretul/ Din tot ce fu întraripare./ Sau ce suflet de poet./ Cînd nouri negri/ Înfăşoară/ Fluidica/ Nemărginire…” (idem). Cînd tonul e luat direct din Bacovia..

/ Să le-mpletesc în păru.// Cu diadema visului/ Pe frunte. după un concept de decorator: “Pe catifea de visuri/ i-am decorat magia/ Cu stemă de iluzii/ Şi nimb de duioşie./ Sub vraja ta./ Cu perlele durerii-mpodobită. Circuitul imaginar al idilei merge de la flori la dantelă şi se opreşte la diamante./ Triste ea mea. în care se fabrică mici reverii: „Un uriaş rubin/ Se-aprinde-n zare.de bovarism./ Negru ca un mormînt…” (Cantilenă)./ Trezeşte o vibrare/ În vechea mea rană. În Lumină30 nici nu se mai pune cazul bacovian. fatal. cum zice Petroveanu.29 Lumea rămîne un mare atelier de bijutier. „disponibilitatea sa de entuziasm pentru fluxul înnoitor al istoriei. nu numai să-l cînte şi slăvească: “Dar. dar care se visează tragică: „O mătase fină tremură pe cer./ i-ai coborît enigma/ Din larg necunoscut. căci acum poeta îşi arată./ Pacea peste ape macină mister. contruc iilor transformatoare de cadru şi suflete”./ Văzînd ca-ntr-un miragiu/ O lume proiectată/ Pe-o axă viorie” (Iubirii stinse). pentru revolu ia presim ită şi dorită împreună”. nu mai pu in înveşmîntată şi acoperită de podoabe şi ea: “Cu bra e încărcate de visare. Nu se schimbă mai nimic în Pe culmi de gînd (1934)./ Tare şi aspru. Bineîn eles că şi entuziasmul e tot bijuteresc: „Cerule. iubire./ Şi cum din ochi îmi smulge./ Simfonia zilei în adîncuri moare. Irizări de ape. transformîndu-se riguros în ornamente.” (Nocturnă)./ Norod sfin it din veacuri icoanele cuprind. de pildă: „Pe chipul Preacuratei. Durerea însăşi are comportament de iubit. compatibilitatea ei cu bacovianismul e caz strict – şi dramatic . Se-n elege de la sine că dacă poetei toate suferin ele îi rezultă bijuterii. Singurătatea se poartă şi ea nup ial şi-i dăruie poetei un “măiestrit colan”: “Te caut ne-ncetat./ Apropie-te-ncet!…// Pe dureroasa clipelor oglindă. devin “fierbin i mărgăritare”: “Să nu sim i i cum plînsul/ Îmi clocoteşte-n suflet. căruia/căreia poeta trebuie să-i împletească alte colane şi să-i dăruiască alte pietre pre ioase./ Se cern din el văpăi/ Pe-ntreaga lume” (Taină). peste unele pillatiene. broderii şi salbe./ Şi piatra pre ioasă/ Şi floarea ce nu piere. Într-o asemenea gramatică bijuterească lacrimile. Dar fericirile sînt intense şi extrem emfatice: „Aleargă maşina/ Pe gloriosul pămînt/ Al Moldovei. de cedru şi de aur.i sumbre. dar asta e întotdeauna cu primejdie.i. singurătate. Ispitele bacovianizante s-au mai temperat./ O.. cam posesiv. Durere. (Între zi şi noapte).i negru. unde perseverează aceeaşi imagina ie bijuterească.i profilezi/ Etericul portret./ Miai strîns nefericirea…”./ Sub clipele ce jarul din zare îl aprind” (Natură statică)./ Spre minunile ei/ De ieri. Iubirea însăşi e doar amenajarea unui interior./ Spre 10 .// Te voi primi./ Îmi vorbesc de tine” etc. triste ea mea” etc.de-acum…// Stăpînă-ndoliată/ Pe sufletu-mi tăcut. (Chemare tristă). Tot pe un suav marş nup ial vine şi triste ea.// Sub vălurile. Doamna mea./ Să./ Te regăsesc în cel mai mic ungher…// …// Comoară de mistere luminate/ Mi-ai dăruit adesea cu elan/ Şi-ai făurit din visurile mele/ Cel mai frumos şi măestrit colan” (Cîntecul singurătă ii). delicată şi pre ioasă. căci poeta dă numaidecît peste altele. fiind „interesată de prezent şi înfăptuirile lui” şi ridicînd „ode tinere ii../ Fierbin i mărgăritare!…” (Părin ilor mei).31 Aşa e./ Îşi picură tăcerea corole mici de laur.// Undele adună din amurg rubine./ Eşti tot mai aproape/ De noi./ Să te-nfră esc cu sufletu-mi stingher/ Şi prin odaia tristă ca şi mine.// Eu trebuie să te slăvesc/ Şi să te cînt. în timp ce mîna ta/ Aspră şi tare./ Spuza/ Stelelor tale/ Mi se revarsă/ Beteală pe umeri./ Mi-a înflorit iubirea/ Şi-n diamantu.

Un fel de Cîntarea Cîntărilor se vor fi vrut Şoaptele iubirii34. topirile cu extază. de genul celor pe care i le raportează lui Bacovia în Terase albe: „Scînteie de mister îndumnezeit mi-e gîndul./ Pe drumul lung/ Şi-nsingurat al vie ii” (Aniversara)./ Cu tine.33 Sigur aici bovarismul s-a întîlnit cu o stare mai adecvată. Oricît de bine ar fi deprins bacovianismul. substituindu-se adesea modului ei personal de receptare şi transmitere a impresiilor”./ Şi nimic. Leon Baconsky zice că.” (Cu tine. caden ele specifice versului bacovian o domină.32 Nu prea se mai vede. noapte). „e prezentă şi aici amprenta vizibilă a crea iei bacoviene” şi că „universul imagistic al poetului. Din contră. nu lipsit de ceva lascivitate în pre iozită ile lui: „Să ne iubim. Dacă-i poetă. noapte.. şi în poezie. Fatal! Bijuteriile n-au cum lipsi de niciunde la Agatha./ Uitare. Agatha tot bijutereşte lucrează: „Nu pot sfărîma/ Diamantul/ Şlefuit/ Din migala/ Durerilor. 11 . Poezii de doliu./ Spaima încremeneşte/ Ochiul zilei. Sinteza nu iese însă.35 E drept însă că o so ie devotată îşi urmează so ul pretutindeni. avem chiar o mică galerie de asemenea neveste absolute. cînd îl îngînă pe Poet. Cam asta-i drama din poezia Agathei: nepotrivirea dintre imagina ia ei de salon. şi nici referin ele funebre. cea ă.” (Anii). şi nimic nu mă mai leagă de humă. retrăiri cu religiozitate: „Cu tine-am fost/ Iubitul meu.// Nici năframele/ esute în/ Aurore de lacrimi/ Cu luceferi/ De dor. de amintire.// Prin muguri/ Seva primăverii. dialog amoros. şi mă avînt cu el. la urma urmei. şi plutesc pe nemărginirea spa iilor şi a apelor. totuşi. Nimeni nu şi-a dorit mai mult decît Agatha să fie bacovian./ Fotoliile înflorate.. O recidivă mai autentică se petrece. în Cu tine. dar pu ini erau mai nepotrivi i şi mai inap i pentru aşa ceva. totuşi./ Glastra cu florile albe.giganticele înfăptuiri/ De azi” (Drumuri). Agathei i s-ar fi potrivit mai bine feeriile. nimeni. poate nici mai dator.// Soarele trece/ După zarea de sînge.. Pietrele pre ioase ale Agathei nu se bacovianizează nicidecum./ Frumoasa mea. strîns în ciclul devotat In memoriam. de apăsare şi singurătate: „Tăcerea ascunde/ Masa de lucru. feminină şi cochetă. Şi nu e Agatha singura so ie de poet care a dus devo iunea pînă la a-şi imita so ul. nu era mai în drept să fie. Sufletul prinde aripile văzduhului şi pluteşte pe unde”. da-i drept că există un bacovianism de cult... şi bovarismul infernalelor.. evocări./ Sub bogatul/ Frunziş/ Al copacilor/ Sub giulgiul/ De rouă/ Cu sclipiri/ De diamant”.

p. Via a poetei. cit. 25 Idem. Prefa ă. Bucureşti. 7. Editura Eminescu. p. cu o prefa ă de Victor Felea. p. Editura Funda iei Culturale Române.. Editura Minerva. Miller Verghy şi Ecaterina Săndulescu. Editura Minerva. Curente şi scriitori. 28 Citatele din Agatha Grigorescu.. p. Început de secol. p. 38. p. Petroveanu. note. 162. op. p. D-L. Opere. 1998. Editura Minerva. 147. p. XII. 16 E. p. 27 M. 29 Citatele din antologia Poezii şi proză. antologie. 1971. 235. p.Note 1 M.. 1968. Petroveanu. 19 Perpessicius. 34 Editura Cartea Românească. 10 Agatha Grigorescu-Bacovia. 30 Editura pentru literatură.. Edi ie de Eugen Simion. 450. 33 Editura pentru literatură. Bucureşti. Scrieri. op. 12 .. 281. p. 408-409. Editura pentru literatură. Editura Minerva. 286. 282. VI. 6 Id. 100. 1972. Bucureşti. 168. Editura Eminescu. 5 Id. 1979 35 Poezii şi proză. 11 Idem. „Poezii şi proză”. p. 17 Pompiliu Constantinescu. Poezie sau destin. 1983. Editura pentru literatură. Muguri cenuşii. p. 22 M. 1900-1916. revăzută. 9 Id. 100. Versuri. Bucureşti.. Bucureşti. pp. p. 24 G. 125. 7 Id. 1978. 270. p. 454. 209. p. Bucureşti. Tipografia “Răsăritul”. 526. Bacovia. 1926.. Marginalii critice şi istorico-literare. Prefa ă de Mihail Petroveanu. Bucureşti. 32 Leon Baconsky. cit. p. 1969.. 1965. Bucureşti. Poezie sau destin. 15 D. edi ia a II-a. p. 14 Id. bibliografie de Mihail Petroveanu. Petroveanu. 1970. Evolu ia scrisului feminin în România. 413. 1935. op. 20 Idem. Istoria literaturii române contemporane. Bucureşti. Bacovia. 6. 1972. 8 Id. 2 Datele biografice sînt luate din: Agatha Grigorescu-Bacovia. 6. Bucureşti. Bucureşti. Men iuni critice. p. Lovinescu. 23 Marg. Bucureşti. 4 Idem. Cuvînt înainte la Agatha Grigorescu-Bacovia. 198. 1967. 412. Petroveanu. Editura Minerva. p. 18 Monica Lazăr. 3 Idem. p. p. Bucureşti. 194. p. 1967. 1973. Editura Bucovina. 12 Id. Opere. Micu. p. 673. 8. p. 26 Citatete din edi ia Poezii şi proză. variante de Cornelia Botez. 21 Idem. text stabilit.. p... p. Bucureşti. Edi ie îngrijită de Constan a Constantinescu. Bucureşti. în Dic ionarul Scriitorilor Români. cit. 13 Id. Scrieri IV. 31 M. 249. 233.

carnival. parodie şi cochetărie dezinvoltă – cu riscurile autoanihilării artei”. în ambian a literară de la sfârşitul celui de al doilea război mondial. cu egală îndreptă ire şi fervoare. de altfel. revelations of hidden places. cum scrie Nicolae Balotă. His lines are. in their allegorical verve. într-un construct cu valen e estetice incontestabile. LIRISMUL SPECTACULAR Iulian BOLDEA Abstract Radu Stanca’s poetry is spectacular by excellency. Keywords: Sibiu literary circle. în acest sens. rigoarea formală şi ceremonialul gratuită ii. sebversiunea sa. aşadar. Nicolae Balotă observă. The poet invents. characters that are nothing more than auctorical masks. nereuşind să producă adeseori decât superbe jocuri de artificii estetice. irony Preliminarii Cercul literar de la Sibiu a reprezentat. ballad. atacurile – alături de unele adeziuni călduroase – n-au întârziat să se producă”. I. allegory. totodată. solemnitatea dic iunii şi instinctul ludic. suggestions of a solemn carnival that unites contrasting features. care a încercat să submineze cu premeditare artisticul. imagination and esthetizing sublimity are brough together by these fastuous and yet ascetic poems. punând accent pe ideea necesită ii disciplinării afectelor. care continuă: „Întrucât semnatarii acelui manifest făceau profesie de credin ă entuziastă pentru critica estetică ce descindea din Maiorescu. în acelaşi timp. Într-un articol de aspect programatic. Foarte moderni. să provoace o explozie a artei. in his ballads. pathos and irony. normativă şi axiologică a lui Lovinescu. în alchimia căruia se regăsesc. somptuous backgrounds. Poe ii Cercului literar de la Sibiu au pornit de la premisa ambiguită ii fundamentale a actului poetic. Negoi escu 13 . cât şi „un apel la ideluri umanitare care depăşeau îngustele veleită i ale timpului şi un protest împotriva unei arte înfeudate”. allegoric transvestites of genuine impulses and experiences. Importan a Cercului literar de la Sibiu pentru evolu ia lirismului româneasc postbelic este indiscutabilă. că „saltul poeziei din experien ă în construc ie e necesar”. pe convertirea stărilor sufleteşti în ritual poetic. existential setups. Radu Stanca sublinia. în ceremonie lirică. the hallmark of the inner face of their poetic self. Manifestul Cercului literar de la Sibiu a fost publicat în primăvara anului 1943 în ziarul Via a şi este. intitulat Perspectivă. momentul resurec iei esteticului şi al cultivării valorilor umane şi culturale extrase din descenden a critică maioresiană. că „estetismul cercului literar reprezintă. dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertă ilor estetice. jucându-se – prin ironie. in which the verse has diamond-like sparkles and the softness of heavy brocade. in their poetic and existential play. fără să ajungă la extremismul avangardei. cultivarea esteticului şi. symbolic characters that carry. estetismul Cercului literar ancora arta într-o sferă care depăşea infinit artisticul şi. atât o scrisoare de solidarizare cu critica de direc ie.RADU STANCA.

în primăvara anului 1943. evolu ia organică a literaturii române. Nu era un refuz principial fa ă de poezia patriotică. dar şi dezvoltarea sa sub auspiciile culturii şi a literaturii occidentale: „Ceea ce au fost umanită ile care au nutrit copios renaşterea franceză. asimilate 14 . dar şi opere literare propriu-zise scriitori precum I. chiar dacă printr-o for ă excep ională atrage şi alte valori”. Dacă însă pe aceasta n-o cuprinde. apărută în perioada ianuarie-august 1945. aşa cum au sus inut unii. a mediocrită ii şi a provincialismului: „Ne sim eam rădăcini adânci şi ne gândeam cu stăruin ă la şcoala ardeleană şi latinistă. I. de ideea etnică. cerchiştii respingeau lamenta ia patriotardă. şi în Revista Cercului literar. Radu Stanca. Opera de artă poate cuprinde şi alte valori decât cea estetică. în lumea stângii oprimate pe de altă parte. În mod semnificativ. în numele restabilirii principiului autonomiei esteticului şi al eliberării operelor literare de orice tendin e istoriste. ca un act cu semnifica ii politice”. Nicolae Balotă. Gheorghe Grigurcu consideră că „în numele criteriului estetic. faptul că refuzau să-şi înscrie crea iile în cercul închis şi vicios al conjuncturalismului şi al unei exaltări a trecutului.D. Doar că ei vizau o circumscriere mai amplă a faptului estetic. Aceste rădăcini erau desigur foarte fizice în sens geografic. Negoi escu. textul programatic cu care se deschide primul număr al revistei. de ruralismele anacronice şi agasante cărora pare-se Radu Stanca le-a acordat denumirea de păşunism. Într-un alt articol. Nu se sfiau a-şi exprima încredin area că exaltările etnosului sunt desuete şi ca atare păgubitoare. împrejurarea a fost socotită. Artistul mare nu confundă. ca un elogiu al spiritului de libertate. Aşezându-se deasupra momentului istoric. ei nu se deziceau însă. la Sibiu şi totalizând şase numere. ruptă de nebuloasele conjuncturii politice şi regionaliste. aşa cum n-ar fi nici azi unul fa ă de literatura zisă socială. Desigur. Cornel Regman. Negoi escu subliniază mai ales disocierea literaturii de factorul politic. cu titlul semnificativ Viitorul literaturii române?.nuan ează circumstan ele şi motiva iile care au dus la apari ia Manifestului Cercului literar: „Manifestul pornise dintr-o necesitate lucidă a disocia iei. Ioanichie Olteanu. perene. cu numeroase argumente. I. o depăşire a limitelor regionale. în lumea literaturii propagandistice şi a ortodoxismului pe de o parte. ci o proiectau pe ecranul unor valori reprezentative. la Budai-Deleanu. de accentele rudimentar revendicative ale sim ământului de patrie lezat. fiindcă atitudinea noastră însemna de fapt în primul rând denun area prejudecă ii regionaliste”. nu înseamnă că cerchiştii refuzau istoria. ea e nulă ca operă de artă. Doinaş. Henri Jacquier etc. de altminteri ingrat. localiste. Ardealul mesianic. articole programatice. Ştefan Aug. semnat de I. etniciste: „Când. în diferite modula ii şi nuan ări teoretice. inteau un «românism» substan ial”. şi de aceea opera lui e durabilă: obiectivul lui e estetic. la Codru Drăguşanu. Sârbu. la altitudinea năzuin ei spre o crea ie care să transgreseze ocazionalul. Imperativele programatice ale Manifestului Cercului literar se regăsesc. ca o reintegrare a genera iei tinere în românitatea de perspectivă universală. Victor Iancu. Dincolo de reminiscen ele sămănătorismului. În revistă vor publica eseuri. a apărut manifestul Cercului literar. text intitulat Perspectivă. Negoi escu afirmă. discursul localist. e pentru literatura noastră descoperirea culturilor apusene.

pentru Radu Stanca. aşadar. În limba de-abia ieşită din Evul Mediu. Conştiin a fa ă de public. Critica este tributară antropologiilor filosofice”). Radu Stanca se distinge prin pozi ia sa de repudiere a „poeziei pure”. ale artelor occidentale. Fromulă ridiculă şi de două ori odioasă. depăşit şi anarhic. deşi materialul originar era rupt din limba marii civiliza ii a Romei. ca de pildă pe valoarea morală.. Nicolae Balotă. Structuralismul sus ine. cât şi textele programatice din Revista Cercului literar sunt rezultatul unei aderen e intime şi. Reprezentantul cel mai însemnat al criticii promovate de cerchişti este. pentru o critică axiologică. „meşteşugul surclasat de inven ie”. trebuie să determine o critică fondată pe principii solid estetice”. s-au revărsat stările lirice ultime. într-o atitudine normativă. Critica antopologică este. rafinate. că. se aplica la un nume cu faima tradi iei îndărătnice. Întâi. 15 . la estetica lovinesciană. fapt subliniat de Negoi escu în acelaşi articol. este adesea de natură s-o protejeze. valori care trebuie să fie disociate de valorile de alt tip: „Importan a disocia iei se învederează mai cu seamă în critică. de asemeni. e nevoie de un model antropologic. religioasă. pentru a în elege marile crea ii artistice. de îndată ce a luat cunoştin ă că e pur. a transformat. Marile crea ii ale lui Shakespeare trăiesc cu deosebire prin faptul că răsfrâng însuşiri atât de profund şi tipic umane”. Diverse şcoli. aceasta se datoreşte fără îndoială şi caracterului său larg antropologic. în acelaşi timp. Fără îndoială că atât programul estetic al Manifestului. prin urmare. desigur. ca teren de explorare ori ca instrument de investiga ie să apară atunci când o considerăm ca un mod al anchetei asupra omului. barbară. cu mali ie. Victor Iancu pledează. un nonsens: „Poetul pur a devenit. transformată în poezie „puristă” este. impropriu năzuin elor noastre. deplângând. considerânduse că aceasta trebuie să posede un rol de orientare a gustului şi de consolidare a valorilor estetice autentice. unde lipsa discriminării valorilor duce la falsificarea gustului cititorilor. cum subliniază Gheorghe Grigurcu. socială etc. Dacă Faust este considerat o atât de reprezentativă capodoperă literară a omenirii. s-a născut poezia română”. Perspectivă: „Ni s-a spus de unii. Poezia pură. o realitate în atitudine. Marxismul are o antropologie.cu un apetit devorator. lucide. cea mai cuprinzătoare formulă a acestei anchete. care. dar şi în volumul Euphorion aşază accentul pe caracetrul axiologic şi antropologic al actului critic („Este firesc ca cea mai largă perspectivă a criticii ca disciplină. uluitor. La rândul său. fiindcă literatura agreată în Cercul literar se revendica tocmai de la refuzul localismului cultural şi apoi tocmai fiindcă estetismul. tendin e contemporane sunt apropiate în această privin ă – dincolo de toate deosebirile dintre ele. În acest nou aliaj. ilustrării şi consolidării valorilor: „Axiologia modernă ne-a demonstrat că fundamentarea valorii estetice pe alte valori. «este ii din Ardeal». Manifestul pornise dintr-o necesitate lucidă a disocia iei”. «purist». În Revista Cercului literar criticii estetice i se acordă un loc privilegiat. o critică fundamentată pe idealul identificării. la stârnirea confuziei în mintea mul imii de lectori care sunt astfel înşela i şi lipsi i de desfătarea estetică spre paguba mai ales a lor. departe de a o anula. Psihanaliza este o încercare de explorare a psihologiei abisale umane. În paginile Revistei Cercului literar. în eseurile publicate mai ales în Familia. într-un articol. încă şovăitoare. azi.

în-scenări ale existen ei. fireşte. „o nouă emancipare a esen ialului împotriva neantului. În marile sale crea ii – Buffalo Bill. Lamenta ia Ioanei d’Arc pe rug. Importan a Cercului literar de la Sibiu în ansamblul literaturii române este incontestabilă şi. Stanca a ştiut să-şi drămuiască savant atât patosul cât şi ironia. ce pune laolaltă contrariile. de îngemănare fecundă a genurilor literare. se produce un fel de contaminare. În noul aliaj. E. ci tocmai în sensul liricului. a ştiut să-l facă. substan ial. din această prezen ă a dramaticului în interiorul poeziei lirice. stagnantă şi nerelevantă din punct de vedere estetic. Stanca se transcende pe sine. observă teatralitatea oracular-fantezistă a poetului Radu Stanca: „Lirismul devine dramatic şi nu ne miră că poetul a avut o predilec ie pentru baladă. şi a cercului din jurul revistei Sburătorul. Pe de altă parte. este specia literară a baladei. Transfigurarea lui se înfăptuieşte sub ochiul liric. în verva lor alegorică. Solu ia pe care o întrevede Radu Stanca la această poezie puristă. fantezismul şi sublimitatea estetizantă. el a făcut pasul pe care. în tectonica sa atât de dinamică. tocmai pentru a transcrie în regimul unei autenticită i totale stări afective dintre cele mai diverse. de student al unui Heidelberg de altădată. Versurile sale sunt. în acelaşi timp. Dimpotrivă. Balada este specia literară cea mai aptă de a reda un con inut de artă şi de trăire umană. în fond. această prezen ă dramatică nu înseamnă nicidecum coruperea liricului. cu luciditate şi spirit disociativ. Ac iunea Manifestului şi a Revistei Cercului literar a fost una modelatoare şi structurantă. păstrând unele aparen e ale lirismului romantic. păstrând. prin op iunile estetice cristalizate în paginile revistei. Bineîn eles. în viziunea lui Radu Stanca. comparabilă. în structurarea imaginarului baladesc. Sublimându-şi romantismul temperamental.Descoperirile s-au schimbat la fa ă şi cu preten ia de a fi prescrip iuni care uşurează sarcina poetului. ca reflexe mai mult sau mai pu in fidele ale unor astfel de op iuni. Poe. cea mai revelatoare din perspectiva unei dinamici a imaginarului şi a expresiei de cea mai certă anvergură. dincolo de romantism. se alătură în aceste poeme fastuoase şi austere totodată. Nicolae Balotă. cel dintâi dintre moderni. ci tot coagulul stabil. între al ii. ea reprezentând. patosul şi ironia. aspect relevat. nu numai 16 . a cărei resurec ie o proclamă şi o ilustrează cerchiştii.A. propor iile. Teatralitate şi viziune poetică Lirismul lui Radu Stanca este prin excelen ă spectacular. cu aceea a Junimii. la timpul său. în care versul are străluciri diamantine şi moliciuni de brocart greu. şi în altele. pentru că liricul. transfigurarea o suportă nu elementul flotant. au uşurat în mod sim itor încărcătura poeziei”. ale cărui raze inundă oglinzile”. revela ii ale unor locuri tăinuite. dar şi prin operele literare propriu-zise pe care cerchiştii le-au modelat. a substan ei împotriva haosului”. cele două Ode ale lui Lactantiu pentru iubita sa. sugestii ale unui carnavalesc grav. Elementul care se transfigurează în sublima atingere este aşadar îndeosebi elementul dramatic. epicul şi dramaticul fuzionează în mod plenar. de Radu Stanca: „«Baladescul» se constituie tocmai din această comunicare. pentru monologurile ori interpelările teatrale. Adaptarea nu se face în sensul dramaticului.

fermecată./ Ca şi pe ziduri. ci prin ceea ce aş numi reprezenta ia lirică.// Ci. Ceea ce se arată şi ceea ce este învăluit în taina de nespus fac parte din arhitectura unui poem precum Doti. ciulesc urechea. în marele lamento al Ioanei d’Arc. Sentimentul dominant este acela al regretului după o via ă netrăită. încarnare simbolică a unei hierofanii: „Dă-mi la o parte vălul şi priveşte!/ Eşti primul muritor care mă vezi. decoruri somptuoase. Pasiunea sa pentru poezie ne aminteşte acel admirabil cuvânt al unei mari poete: doresc infinit de mult şi mă depărtez infinit de mult de ceea ce doresc. cu sunet frânt.// Vai mie – păcătoasa! – plâng acum/ Şi-mi pare rău că mor când. din ochi pândesc.. feciori în preajma por ii/ Şi-acum.)// Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat. dreaptă şi nenfrântă. poştalionul aducând un domn de seamă.// O pulbere de-argint mă împresoară/ Şi raze lungi pe frunte-mi cad mănunchi. ci soarta ta!”. senza ii şi porniri afective. via a şi visul./ Sunt mai frumoasă ca un imn păgân. absen a şi prezen a. zadarnică şi ea. aproape goală./ Nici nu voi da iertarea ca o sfântă. În Lamenta ia Ioanei d’Arc pe rug. dar cât de umană. 17 . fără lacrimi./ Cu flăcările albe mă cunun/ Şi. mă las muşcată”. la cotitură. cu-ndrăzneală!/ Şi lasăi palma aspră şi pe sâni!/ Aşa cum stau aici./ Sămân ă din străvechiul Amon-Ra./ Ca pe-un etern semnal./ Iar când o-nchid pe ea./ În loc să pun. Ironic în marea speran ă. ca un om de rând. cunoşti şi crezi./ teai furişat în templul meu ho eşte/ Şi-acum./ Tăcerea care-acum se înfioară/ E sângele ce-mi susură pe trunchi. aluatul pâinii. travestiuri alegorice ale unor impulsuri şi trăiri de o certă autenticitate. personaje cu alură simbolică. Patos şi ironie. a esotericului şi aparentului. mi-o urmăresc!/ Streinule intrat aici ho eşte!/ Hoinarule căzut în mreaja mea!/ Ia-mi palma desfăcută şi citeşte:/ Nu soarta mea e-n ea.// Descoperă-mă toată./ Bagă de seamă! Inima. ci oarecum în sine lui descoperă esen ele care îl depăşesc infinit.. Poetul inventează. amprenta chipului lăuntric al eului liric. străvechea. ce poartă. în baladele sale./ Şi-azi când mă pipăi sim i cum se contractă/ În trupul meu de piatră inima. Multe din poemele lui Radu Stanca sunt construite pe o tensiune lăuntrică a realului şi irealului. de a surprinde undeva. sunt sortită mor ii.// Când ochii mi-s închişi. Timpul”.// Mă socoteai iluzie abstractă. poetul surprinde o gamă diversă de sentimente.// Vai mie – păcătoasa! – ştiu acum/ Care-ar fi fost să fie rostul mâinii/ În care-am pus pumnalul plin de scrum. pentru prima dată-n via a mea/ Şi poate pentru cea din urmă dată./ Voi aştepta sub umedele tâmple/ Ceea ce-i vânt să se preschimbe-n vânt/ Şi ceea ce mi-e scris să mi se-ntâmple//Azi./ Mă-mbră işează tainic cineva/ Şi mă înva ă-n fine să fiu fată (. dar devoratoare şi în cele din urmă triumfătoare.într-un joc estetic de o supremă gra ie. obrazul. tânguire a pasiunii zadarnice./ Cu gând ascuns. personaje ce nu sunt altceva decât măşti ale autorului. când prima dată un bărbat/ Mă strânge-n bra e. flămânzii şerpi de la călcâi/ Îmi vor zdrobi. cântând./ Nu voi zvârli blestemul ca pe-un jug. în figura ia lor existen ială şi poetică. ajuns aici. Poetul nu se mai exprimă pe sine.// Eu voi rămâne însă şi pe rug. fără remuşcări. presiunea destinului de excep ie ce nu mai lasă loc unei biografii personale sunt elementele ce articulează universul de trăiri şi de imagini al poemului: „Îmi vor cuprinde flăcările-ntâi/ Picioarele rănite şi grumazul/ Şi-apoi. Patos.

prin capacitatea lor teatralizantă./ Tot ce mica-mi inimă pofteşte/ Mi-e prilej de-orgii şi de festine. astfel. cu străzi înguste pe care se văd cavaleri. lumea familiară a copilăriei. iar expresia e impregnată de un patetism re inut./ De-aş fi rege.)// Şi-n adâncul nop ii fără lege/ Mă iubesc atât de mult.// Şi mă voi mai preface-n continuare/ Chiar de mi-ar fi durerilenzecite.Baladele lui Radu Stanca recompun.. în care alcătuirile realului capătă un aspect halucinant. zi şi noapte. Nicolae Manolescu a observat. calcă nescrise pacte cu diavolul”. către care se întoarce mereu cu nostalgie sau cu suferin ă. în care modula ia sentimentului are accente dureroase.. Dar probabil tabloul e o halucina ie a poetului care-şi regăseşte sufletul rătăcitor în aceste fantome. împărăteşte. timpul e resim it ca sfâşiere. ce împu inează fiin a poetului: „Ca tânărul spartan ascund sub haină/ Vulpea furată-a timpului ce trece. Iată poemul Despăr ire./ Dar mă prefac că-s vesel şi mi-e bine. ori alunecă negre şi tăcute landouri. de gravură veche cu burguri medievale şi castele. ca joc al metamorfozelor perpetue. prin excesul de artificialitate ori prin verva exhibi ionistă. pesemne. că aceste poeme „compun o lume ciudată. din care nu pregetă să se degaje un aer de vechime şi teatralitate. o lume de mult apusă şi. insolită în reprezentările ei cvasionirice. iubesc în locul lui./ Dragostea de mine n-are capăt/ Şi trăiesc din plin. cu ziduri de cetate şi turnuri din care se risipesc bătăile ceasurilor. săltând uşor din pântec/ Şiunduindu-şi verzile lor limfe (./ Deşi mă muşcă tac şi-ndur în taină/ Fără să tulbur lumea ce petrece.. de fapt. Triste ile poetului. trubaduri. un elegiac minor. trăiesc în locul lui. Timpul e văzut ca trecere implacabilă. Poemele de dragoste ale lui Radu Stanca au o figura ie cvasirituală şi o ritmică afectivă în care melancolia şi suferin a se împletesc armonios.. ca ruptură de propria fiin ă. Din sufletul lui ies la lumina zilei tot felul de arătări şi el n-are puterea sau nu vrea să le alunge: acestea se înstăpânesc asupra lui. de o vibra ie afectivă abia auzită: „Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim/ Ce-am sfărâmat aseară cu despăr irea noastră/ Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să 18 . în umbrele unui teatru chinezesc.. în fond./ Prea mare-i furtul ca să ip că doare.// Până-n codrii-adânci unde dorm nimfe/ Ce tresar din somn de-atâta cântec/ Şi-apoi vin. evul mediu e./ Aşa dor visurile împlinite.// Tot ce vreau pe loc mi se-mplineşte./ Ce-am să mă fac când va porni să latre”. în acelaşi timp. Într-un poem precum Vulpea. desferecate. reprezentarea hiperbolică şi postura spectaculară reies şi din poemul De-aş fi rege.// Ca tânărul spartan ascund la mine/ O vulpe.. Trecerea timpului e o temă recurentă a poemelor lui Radu Stanca. care-atâta timp cât tace/ Şi muşcă-adânc din carnea mea. e bine./ Orice fleac visez îndată-l capăt. negu ători şi baroni. Fastul şi fardul.// Curtea mea-ncărcată cu portaluri/ Mă desfată-ntruna.. care e../ Pânăn cer se-aud. Eroii lirici ai lui Radu Stanca se remarcă mai ales prin estetismul lor. în acest sens./ Chiotele gureşelor baluri./ Că-nvestit cu tainicele semne. ca for ă malefică devorantă. Pentru el. se obiectivează.// Glumesc nepăsător şi râd cu hohot/ În timp ce ea îşi vâră col ii-n mine. în care poetul se închipuie pe sine în făptura unui rege capricios şi exuberant: „Mă iubesc mai mult ca pe oricine/ Şi-s gelos pe-oricine mă iubeşte../ Simt sângele âşnind cu mare clocot. -aş fi un straşnic rege”.. în imagini fastuoase.

zvârlind cu la ul. al reiterării unor gesturi exemplare.. aici./ Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.// Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă/ Ce tremură şi-şi vâră colierul între sâni. Există. un timp ce favorizează expansiunea sentimentelor şi a trăirilor: „Diseară poştalionul va trece prin strâmtoare/ Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut. severi şi plini de pace (. gravă şi solemnă totodată. Triste ile poetului. două niveluri ale în elegerii textului.// Azi însă nu de lada cu bani ne vom atinge. Manolescu. Poet al evocărilor fastuoase şi al sentimentului elegiac al trecerii. un alt nivel. de gravură veche cu burguri medievale şi castele. Întocmai ca-n trecut. în fond./ Vom răsuci cu vervă pistoalele în mâini. iubi i amici. „o lume ciudată. acel „domn de seamă” care va fi amăgit şi jefuit de eroii baladei. astfel.// Dar liniştea de-atuncea n-o vom mai regăsi/ Şi singuri vom petrece cele din urmă clipe. Dar probabil tabloul e o halucina ie a poetului care-şi regăseşte sufletul rătăcitor în aceste fantome./ Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi..)// Un lucru mult mai nobil.// Azi nu ca să ne-nfigem în saci cu aur bra ul/ Ne vom lupta cu ceata de călători calici/ Şi nici ca să mai râdem pu in. cu ziduri de cetate şi turnuri din care se risipesc bătăile ceasurilor.)// Ca nişte ghimpi vom scoate treptat din amândoi/ Aducerile-aminte şi vom privi la chipul/ Iubirii care cade şovăitor în noi/ Cum dintr-un ărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul. Din sufletul lui ies la lumina zilei tot felul de arătări şi el n-are puterea sau poate nu vrea să le alunge (... tu frunza mea albastră. marcate de o gesticula ie abundentă.. se obiectivează. care e. cu străzi îngustre pe care se văd cavaleri. Nicolae Manolescu consideră baladele lui Radu Stanca drept nişte false balade. evul mediu e.//(. de fapt. astă-seară/ 19 . trubaduri. într-o expresie teatralizantă şi patetică. într-un timp aproape mitic. unul de suprafa ă. şi./ În timp ce pescăruşul iubirii va muri. poemul putând fi privit ca redare a unor aventuri romantice. podoabe sau găteli. Lumea pe care o figurează Radu Stanca este. negu ători şi baroni.fim/ Eu creanga ta de aur./ Nu de mătăsuri fine. prin care se poate descifra o parabolă a Timpului.// O umbră o să stee mereu între noi doi/ (Noi care-am fost pe vremuri lipi i ca două palme/ Pe pieptul unei moarte) şi veşnic între noi/ Vor creşte neguri numai în aparen ă calme.// Cuvântul de-altădată nu-l voi mai folosi./ Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare/ Şi flinte ghintuite. lumea familiară a copilăriei. în umbrele unui teatru chinezesc.)”. către care se întoarce mereu cu nostalgie sau cu suferin ă./ Ne vom ascunde ochii sub măşti./ Nu ca să scoatem fetei inelul de logodnă. cum precizează N. un elegiac minor./ Bătând încă o dată din largile-i aripe. prieteni.. în spirit retoric şi declarativ. Radu Stanca nu e mai pu in un poet ce rescrie în versurile sale spectacolul inefabil al existen ei. cu toată recuzita de rigoare. ori alunecă negre şi tăcute landouri. de ornamenta ie stilistică barocă şi de un ceremonial afectiv nu lipsit de un anume retorism. Buffalo Bill e o baladă cu uşor substrat parabolic. în care verva imaginilor şi figura ia barocă a decorurilor imaginează o poveste aventuroasă din Far West. de profunzime. Pentru el./ Cu mâinile pe scuturi. Regimul viziunii poetice se desfăşoară într-un poten ial viitor./ Nu vom umbla prin punga rotundă ca o minge/ Şi nici prin buzunare cusute-n căptuşeli.”..

vom fi cei mai boga i./ Ne-am pricopsit. dacă punem mâna pe el./ Atât de gra ios port inelu-n ureche/ Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta./ Când calc./ De mine vorbeşte-n oraş toată lumea./ Un călător de vază şiun ho oman de soi./ Priveşte pe sub gene.// Bogat din cale-afară şi gras de nu-şi încape./ Călătoreşte singur şi-i veşnic obosit”.// Născut din incestul luminii cu-amurgul.// Boierul cu palate şi herghelii în care/ Trag cai de rasă anii albaştrii după ei. Statutul eroului liric ine mai mult de sfera esteticului decât de aceea a ontologicului : „Panglici./ Prin părul meu vânăt. va fi o luptă/ Din cele mai uşoare. de altfel. iluziile. duşman de temut care va fi încercuit şi prins cu armele şi candoarea copilăriei. Cea de a doua secven ă a textului precizează natura acelui „domn de seamă”.// Când a ipeşte-n jocul căru ei şi în saltul/ Legănător pe care catârii suri îl fac./ El mo ăie cuminte./ Nu e vegheat de nimeni./ El sforăie şi doarme ca orişicare altul.// Pe pântec îi străbate un lan de aur vesta/ Şi-un ceas rotund în care. prieteni. sunt via a?/ De ce am ciorapi verzi.”. bufoneriile unui spirit. transcris în imagini calofile. înclinat spre medita ie şi ceremonial al rostirii nu lipsite de patetism.”./ De mine se teme în taină tot burgul. sub iri. Interesantă este verva imagistică şi extrema for ă de plasticizare a detaliilor.// Nu-i chip să mă scap de priviri pătimaşe. zelos. cu toate acestea. iar de-l vom prinde-n la . umplu i până la gât”.Aduce poştalionul./ În pânza veşniciei de astă dată ruptă. poem al estetismului spiritualizat şi al ampretei evocatoare. Timpul./ Un negustor de vinuri. Radu Stanca resimte. cum au observat.// N-are nimica straniu şi nici la chip nu-i groaznic.. sub ire şi sprin ară/ Sau saci cu bani de aur. păzit de nici un paznic. din când în când./ În degetele-i scurte inelele fac ape/ Şi pe reverul bluzei poartă fălos o stea./ Şi to i mă întreabă: sunt moartea. de a-şi transcrie cu vervă imagistică şi într-un desen funambulesc. exege ii săi. “reprezentativitatea” sa fiind una dată de referin ele plastice. imaginea timpului prins în mrejele „tâlharilor”: „Aşa că nu vă teme i de el. Un autoportret spiritual-fantezist ne întâmpină în Corydon.. dacă punem mâna pe el şi pe comoară. dintre to i tâlharii. nevoia imperioasă de a fantaza./ Pe străzile pline când ies n-am pereche. pentru ce fes de paşe?/ Şi nu-i chip să scap nici pe străzi mărginaşe. prin care este concretizat timpul: „Diseară poştalionul aduce-un domn de seamă./ Aduce Timpul – domnul pe care nici o vamă/ Nu l-a putut vreodată întoarce înapoi./ Prin haină i se vede umflată punga grea. când dulci şi când amare.. cordelu e./ Sunt Prin ul tenebrelor./ Şi. nimicuri macopăr. trec ca a a../ Privirile mele dezmiardă genunea. himerele.. eu sunt amurgul. în astă-seară./ Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat. ca orice prostănac./ Atâta doar că n-are pereche de zgârcit.// Căci. şi mai de pre decât/ O călătoare zveltă. în termeni ai farsei./ Sunt cel mai frumos din oraşul acesta. ca nu cumva-n acesta/ Să fi rămas o clipă – din veacuri – de prisos./ Noi. grav. cu reverbera ii ale rememorării: „Sunt cel mai frumos din oraşul acesta./ Şi-un hrăpăre pe care nu-l pot momi femei. Din versurile lui Radu Stanca răzbate un orgoliu nedisimulat. ai bufoneriei şi carnavalescului./ Un ochi (pe cel roz) îl ascund 20 . cum nu ne-am aşteptat. Ultima parte a poeziei redă. Consisten a eului liric se conturează din evaluarea sa din perspectiva esteticului.. parcă trec pe pământ de pe-un soclu.

cultul pre iosului şi al pre iozită ii. ca şi caden a ceremonioasă a versului./ Fumez numai pipe de opiu uriaşe./ Pe străzile pline când ies n-am pereche. a “autocratismului estetic”. care caută în artă./ Fac baie în cidru de trei ori pe noapte/ Şi-n loc de scuipat am ceva ca un lapte. când plimbarea-mi prieşte. cu întreaga conforma ie verosimilă până la cel mai infim detaliu./ Ha ! Ha ! Dac-a i şti cât vă şade de bine/ Sărind. într-o formă superlativă. /Mijlocul mi-e supt în corset sub cămaşe./ Şi însăşi natura atotştiutoare. Tocmai de aceea. în ritmica armonioasă a frazelor.// Cellalt ochi (cel galben) îl las să s-amuze/ Privind cum se in to i ca scaiul de mine. pe care o pune în joc autorul. Prins în re eaua referin elor plastice. un alt travesti compensatoriu al eului liric. de consisten ă ontică. Desigur. tainice. o modalitate de retranşare din fa a unei realită i adesea agresive ori indiferente. Poate fi identificat. de fiin ă jumătate reală-jumătate simulacru. dar ireală.sub monoclu/ Şi-ntregul picior când păşesc îl descopăr. cum ar spune Mircea Muthu. În finalul poeziei autorul sugerează o coresponden ă intimă între eul liric şi cadrul natural. 21 . împinsă la limită./ Pantofi cu baretă mi-ajută zvelte ea/ Şi-un drog scos din sânge de scroafă./ Pe bra ul meu drept tatuat am un taur/ Şi fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur/ Prin lungile. manierismul formelor şi artificalitatea unor imagini poetice. convulsiile trăitului./ Cellalt ochi s-amuză şi-l las să s-amuze”. unghii vopsite. opăind după negrele-mi buze. întreg cultul lui Radu Stanca pentru valorile artistice. ca iar să-l descopăr. Se poate chiar observa caracterul de “vedenie” al personajului. portretul fiin ei lirice este o expresie. în această poezie. situată între veridicitatea reprezentării şi hieratismul evocării : „C-un tainic creion îmi sporesc frumuse ea. putem considera ipostaza lirică o altă mască. a “obiectivită ii” şi idealizării. lipsită de substan ă./ Ea însăşi nu ştie ce sunt: om sau floare?/ Sau numai un turn rătăcit între case./ Atât de gra ios port inelu-n ureche/ Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta. Fascina ia fantazării şi acoladele epice ale frazei lirice. pentru expresivitatea iradiantă a formei plastice care girează. în poezie./ Dar iute-l acopăr. uman şi fizic./ Din mine ies limbi şi năpârci otrăvite”. cu contururile ontice fixate de cadrele tensiunii simbolice artistice./ Când sunt mul umit c-am stârnit noi ispite. sub specia esteticului.. simbolismul eului liric ia naştere dintr-o dublă strategie. Eroul are aspectul unei imagini în oglindă. toate acestea concură la amplificarea senza iei de expresivitate teatralizantă a poeziei („Din mine cresc crengi ca pe pomi.. noble ea. Estetismul. autor pentru care practica scrisului se înso eşte mereu cu o acută şi limpede conştiin ă a limitelor şi beneficiilor actului creator./ Umbrela cu cap de pisică rânjeşte/ Şi nu ştiu de ce. mătăsoase.// To i din ii din gură pudra i mi-s cu aur. o interferen ă între cele două regimuri de existen ă. statutul său dual./ Un turn de pe care cad pietre pre ioase?// Sunt cel mai frumos din oraşul acesta./ Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”). toate aceste elemente definesc în bună măsură poetica lui Radu Stanca.

Ovid. Piteşti. Bucureşti. Ştefănescu. Ed. Braşov. Nicolae Manolescu. Introducere în fenomenul originar. Aula. Ion Vartic. Jocul poeziei. Maşina de scris. Casa Căr ii de Ştiin ă. Albatros. 2005. 2008. Ed. 1978. Crohmălniceanu. Dragoş Varga. Cluj-Napoca. Ion Pop. Cercul Literar de la Sibiu şi influen a catalitică a culturii germane. Poezie si teatru. 1978. Bucureşti. S. 1985. 2001. Cartea Românească.Bibliografie critică selectivă Nicolae Balotă. Ed. Ed. Cartea Românească. Bucureşti. Eminescu. Petru Poantă. Ideea Europeană. Bucureşti. Cercul Literar de la Sibiu. Ed. 2005. 2006. Ed. Ed. Literatura română postbelică.Sentimentul estetic al fiin ei. Bucuresti. Ioana Lipovanu-Theodorescu. Istoria critică a literaturii române. 2000. Labirint. Universalia. Istoria literaturii române contemporane. Radu Stanca. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Paralela 45. Ed. 1970. 22 . Radu Stanca şi fe ele peziei. Albatros. Alex. Scriitori români de azi. Nicolae Manolescu. 1973. Radu Stanca . Eugen Simion. I. Ed. Prefa ă la volumul Poezii.

ra ională. şi definim istoria drept ştiin a oamenilor trecutului.n. The real meaning of history is that of the very meaning of man’s existence.).n. în L’homme devant l’histoire.CONLOCUIREA OMULUI CU ISTORIA Dorin ŞTEFĂNESCU Abstract According to B. există un paradox latent în istorie: „noi spunem: istoria la singular. „Această antinomie a timpului istoric – continuă Ricoeur – este secretul ezitării între două « dispozi ii » fundamentale ale fiin elor omeneşti fa ă de propria lor istorie: în timp ce lectura istoriei ca proclamare a conştiin ei înclină spre un optimism al ideii (s. istoria singulară şterge singularitatea umană.n. istoria nu are un sens al ei (ea semănând cu „pă ania unui nebun povestită de un idiot”). spune el. dar noi spunem de asemenea şi oamenii.(3) Paradoxal. 23 . pentru că ne aşteptăm ca persoanele să se ivească ca nişte multiple focare de umanitate. Nu sunt oare toate acestea elementele constitutive ale unei istorii ? Istorie nu perversă.)”. eschatology Potrivit lui B. pentru că noi ne aşteptăm ca un sens uman să unifice şi să facă rezonabilă această istorie unică a omenirii.n. is perverted because – in order to be intelligible – its meaning is reversed. unde se reorganizează cosmosul în jurul unui centru excep ional de existen ă şi de gândire”. constată Ricoeur. expunerea la empirie. beyond the principle of causality.) care scrie o istorie a conştiin ei. ci pervertită. „Nu există. in an existential history which lightens at the end of time. oamenii la plural. Its apparent absurdity may be transcended in an eschatological horizon. condamnată de Fondane. as it is generally understood. prestidigita ie mai mare în Istoria umană decât această transmuta ie a tuturor valorilor”. tocmai acest pariu implicit încearcă să-l expliciteze filosoful ra ionalist (s. întrucât ea vizează doar fluxul de evenimente ca dezvoltare extensivă a sensului. The modern world has nothing understood from its desperate attempt to make the man’s cohabitation with history possible.(4) E evident că pentru filosofia ra ionalistă. lectura istoriei ca izbucnire a focarelor de conştiin ă conduce mai degrabă la o viziune tragică a ambiguită ii omului (s. Keywords: terror of history.(2) Or. ea poate fi totuşi în eleasă ca proclamare a unui raport de sens : coinciden a între sensul conştiin ei şi sensul istoriei. tocmai această bănuială o scoate la lumină filosoful existen ial (s. apetitul pentru sensibil. care sunt chiar evenimentele centrale ce se unifică într-o ordine coerentă. objective and existential history. plecând de la o multiplicitate de focare organizatoare. ceea ce îi conferă totuşi o semnificativitate comprehensibilă este istoria conştiin ei care o supune cunoaşterii obiective şi pentru care există un progres subsumat unei viziuni melioriste. corpul – într-un cuvânt – din care Dumnezeu e exilat.(1) ceea ce trece drept ininteligibil pentru filosofia reflexivă e gustul suspect pentru lumea creată. a cărei semnifica ie e răsturnată (şi anexată) tocmai pentru a putea fi inteligibilă. Platonic philosophy.) dedicându-se operelor singulare. Fondane. history. ceea ce duce la concluzia (şi ea inversată) că deşi „nu există nici o urmă de ra iune în istorie”. Fondane.

pentru a păstra doar un şir de fapte şi evenimente. în el. dar şi neîn elegerea implica iilor profunde care ar duce la o aşa-zisă depăşire a platonismului. în ignorarea sensibilului survolat. o înrudire ce uneşte inteligen a şi inteligibilul în planul unic al lumii care formează acea « istoricitate fundamentală » de care vorbeşte Merleau-Ponty”. iar pentru ca această repozi ionare să fie eficientă. stabilirea unui echilibru ideal. Viziune însă care. micile istorii multiple care subminează conştiin a de survol a istoriei unice. în pofida diferen ei – între inteligibil şi sensibil). „Întregul pitoresc al istoriei.n... Nu e vorba doar de o corela ie între inteligen ă şi inteligibil. e încă legat de sensibil. Nu suprimarea istoriei în sistem. (9) text care pune în eviden ă sincronia op iunilor lui Fondane (până la un punct) în contextul filosofic al epocii. echivocitatea fiecărei istorii umane în parte. ci căi care ne duc într-acolo”. e vorba de o istorie a omului). acesta din urmă fiind situat „în prelungirea întregii existen e concrete a individului” şi nu înaintea ei. sursă a oricărei forme de ira ionalitate. „inteligibilul nu e de conceput în afara devenirii care îl sugerează”. Paradoxul e următorul: a renun a la lume în numele unei Idei care făgăduieşte lumea. scoate la lumină ambiguitatea omului. Deşi discordantă. e nevoie de întreaga densitate a istoriei. Adevărul e cel care suscită şi ine omul (fără să ină la el). Am putea vorbi de o „consangvinitate” a inteligen ei şi a inteligibilului. căci accesul la inteligibil trece prin lumea sensibilă.). cale pe 24 .(5) Dimpotrivă. semnificativă nu e fascina ia unei false obiectivită i. în ultimă instan ă. ci o istorie ce are drept obiect însuşi subiectul uman. de corporal. (. Filosofia contemporană a răsturnat întru totul structura platoniciană a lumii. având o anume voca ie proprie. toate culturile nu mai sunt obstacole care ne despart de esen ial şi de Inteligibil. în care omul să-şi afle un loc. optimismul ra ionalist ce subîntinde filosofia istoriei (6) „stă la orginea relelor celor mai importante pe care le acuză lumea modernă”. antira ionaliste) într-atât încât ar fi putut subscrie fără ezitare la următorul tablou schi at de Lévinas: „Ar ajunge să arătăm rolul pur operator şi provizoriu al omului în desfăşurarea şi manifestarea unui ansamblu de termeni care fac sistem. Pentru Fondane. cu privire la conlocuirea omului cu istoria (care e de fapt o înrudire – şi nu o separa ie. într-o istorie care nu e decât „exteriorizarea Spiritului în timp”. Lévinas intitulat Antiplatonismul filosofiei contemporane a semnifica iei. prin recursul la un scurt text al lui E. departe de optimismul istoric al unui umanism triumfalist. trebuie să renun e la tot ce.(7) Or „lumea modernă nu a în eles nimic din această încercare disperată de a face cu putin ă conlocuirea omului cu istoria” (s. căci pentru ea. ci însufle irea ei în om.Concep ie care însă pare să anuleze istoria însăşi în ceea ce are ea uman (căci.) Nu omul. Pentru aceasta. spune Lévinas. O ra iune demagogică ce făgăduieşte suprimarea contradic iilor.(8) Pozi ia lui Fondane ar putea fi situată poate mai bine. între gândire şi limbaj. concep ia lui Fondane se raliază acestei viziuni (antiplatoniciene şi. e mai ales „suprapunere a unei învecinări cu un alături. a unei istorii fără oameni şi valori umane. şi aceasta e pozi ia lui Fondane (ca de altfel a oricărui filosof existen ial). în toată complexitatea ei. ar fi cel care ar inventa sau ar căuta sau ar poseda adevărul. prin extensie. „Antiplatonismul filosofiei contemporane constă în această subordonare a intelectului fa ă de expresie”.

) Am asista la ruinarea mitului omului.(10) Platonismul ilustrează afirmarea umanului independent de cultură şi istorie. pentru noi. Falsul transcendent e cel în care a fost exilat Dumnezeul filosofilor. ni se pare – se întreabă Fondane–. respingând eşafodajele umane care permiseseră edificarea. de a avea un sens inteligibil ?”. al cărui adevăr nu semnifică. ele sunt cufundate în istorie. imputându-i acestuia că descurajează ac iunea şi pune cheia istoriei în mâna lui Dumnezeu.. Dumnezeul-Idee. semnifica ia se situează într-o Etică a absolutului pre-originar.. naiv. Se observă cum contestării şi incriminării umanismului optimist..) Subiectivitatea ar apare în vederea propriei sale dispari ii. Această lume domină culturile istorice. moment necesar pentru manifestarea structurii Fiin ei. în orizontul căreia istoria nu e doar evenimen ială. blamat de Pascal. Lévinas subliniază însă o posibilă atitudine diferită. Dacă umanismul ra ionalist nu a vrut să recunoască pe fa ă că istoria îşi e suficientă sieşi. ci doar inteligibilul. pentru care istoricitatea omului nu e decât una de trecere sau chiar a trecerii. (. Pentru acest „transcendent”. şi nici doar trecere şi uitare. (. ci şi „cu privire la creştinism.(11) „Ne aflăm pe pragul religiosului care nu începe. A surprinde în semnifica ie o situa ie care precede cultura înseamnă a reveni într-un fel nou la platonism. ci reactivare. ce lasă să apară o ordine nici umană. „suntem la antipozii religiosului”.. înaintea experien ei ca sursă de sens şi a prezen ei obiective. Ceea ce înseamnă că înaintea Istoriei şi a Culturii. nici inumană. în beneficiul căruia omul s-a desprins de lume. „Semnifica ia – inteligibilul – constă pentru fiin ă în a se arăta în simplitatea sa non-istorică. ordonându-se (. a Ideii. la o subiectivitate vie. Dar normele moralei nu apar in istoriei şi culturii”. Nous”. nu creştinismul. istoria e lăsată de 25 . ci philosophia perennis trebuie făcută răspunzătoare pentru această atitudine: transcendentul. nici lumea ştiin ifică nu permit accesul la normele absolutului. al căror caracter e provizoriu şi naiv. li se adaugă delimitarea de un anti-umanism artificial.) prin for a propriu-zis ra ională a sistemului dialectic sau logico-formal. absent din semne şi lucrări. Ordine non-umană căreia i se potriveşte numele – ce e anonimatul însuşi – de materie”. în favoarea unei întoarceri la concret. Modernitatea s-a înşelat nu doar în legătură cu respingerea posibilită ii conlocuirii omului cu o istorie pe măsura omului. nici lumea percepută. în a exista « înaintea » istoriei şi « înaintea » culturii”. nu a fost nicicând Dumnezeu. Pornind de la aceste premise. Iar aceasta întrucât separarea lumii inteligibile la Platon e hotărâtă de preceden a lumii semnifica iilor (în func ie de ordinea atemporală a Ideilor) fa ă de limbajul şi cultura care o exprimă. decât atunci când istoria încetează. „Faptul că manifestarea inteligibilă se produce în verticalitatea (la droiture) moralită ii şi a Operei măsoară limitele comprehensiunii istorice a lumii şi marchează întoarcerea la în elepciunea greacă”.care intră structurile de tip formal ori logico-matematice pentru a se ordona şi a se situa conform arhitecturii lor ideale. adică ai valorizării realului concret şi ai creditării lumii mântuibile. în nuditatea sa absolut necalificabilă şi ireductibilă. memorie sau reten ie. Crea ii culturale. recuperatoare a platonismului. scop în sine... insistând asupra „anteriorită ii sensului în raport cu semnele culturale”. la care sensibilul mundaneită ii nu are acces prin sine: „Nici lucrurile.

apari ie bruscă ce face din fiecare unicul. este deja darul „ « marii zile de Luni » ce face Duminica Istoriei atât de întunecată. sensul istoric e supra-ra ional. supranaturalitatea lui e eshatologică. întrucât exclude reversibilul. Mister: dar acest sens este ascuns. Nouă ne revine să primim făgăduin a unei reînnoiri. conduse de principiul cauzalită ii.izbelişte. în orizontul de claritate al cunoaşterii.(14) Este tocmai modul în care procedează lectura creştină a misterului istoriei.(16) De aceea cheia istoriei. dar ea răsună dintotdeauna. „o filosofie nevalabilă pentru to i nu vrea să spună decât. nu ne întoarcem în istorie pentru a mai face ceva. ceea ce-i şi permite să depăşească absurditatea aparentă a acesteia: „faptul că această istorie este traversată de o altă istorie al cărei sens nu îi este inaccesibil. nu se află în mâna lui Dumnezeu. dar cu tezaurul pre ios al unei istorii sfinte”. înainte ca noi să o experiem ca atare. evanescen a ei e pe măsura incomprehensibilită ii ei. un adevăr care să o lumineze ?(13) Dar sensul e dublat de mister.(20) în care toate sunt încă în mişcarea lumii obiective.) Chiar şi pentru Dumnezeu ar fi imposibil”. În acest sens. trebuie să-l luăm pe riscul nostru. prin simplul fapt că este. sfârşită şi înnoită.(12) Lipsită de transcendentul viu.(19) Căderea în istorie.. istoria ar mai avea cu adevărat un sens. se poate ca atare eterniza în aşa-numita presiune ori chiar teroare a unei istorii impersonale. este principiul curajului de a trăi în istorie. „De aici – şi doar de aici – începe filosofia existen ială necondi ionată. poate: nevalabilă pentru orice om în timp ce e implicat în condi iile obişnuite ale vie ii în care. care nu se adresează decât nouă. Or „e cu neputin ă pentru Istorie. evenimen iale. lumea de la capătul timpului. nimeni nu-l poate spune (.. împreună ele alcătuiesc limbajul paradoxal al speran ei: „Sens: exită o unitate de sens. numită Spirit. Dar nu orice existent e excep ie. aruncată în marginalitatea nesemnificativului. sau e ordonată conform ra iunii ori sensului conştiin ei care doreşte „inteligibilitatea istoriei” şi „un trecut reparat”. istoria îşi e suficientă sieşi. ci la îndemâna omului căruia îi e dat să închidă şi să deschidă lumea. lucrător în lume. istorică. aşa cum spune Lévinas. Doar o comprehensiune profund 26 . pentru fiecare întrebare.). există pregătit un răspuns”. Creştinul este astfel omul care trăieşte în ambiguitatea istoriei profane. instituie critica teoriei cunoaşterii aşa cum a fost formulată de filosofia pozitivă şi îi stabileşte limitele”. Nu ştim că o primim. nevalabilă pentru to i – care. La urma urmei.) Dar alegerea aceasta este singura cu adevărat filosofică ?”. dar pornind de la semne”. ci doar pentru a-i integra desfăşurarea..(18) Doar existentul imprevizibil este excep ie. în măsura în care toate existentele ar fi în elese drept excep ionale. aparent haotică. Făgăduin a dă ceea ce făgăduieşte. de care vorbea Fondane.. noua fiin ă aleasă pentru ea însăşi. putem „să întemeiem religiosul pe o filosofie a unită ii şi a totalită ii fiin ei.(17) Dacă e vorba de o filosofie a rupturii şi a excep iei. de temătoare şi de lungă”. pentru Ra iune să facă într-aşa fel încât ceea ce a fost să nu fi fost. s-ar putea să existe pericolul ca această excep ie să devină concept sau categorie. care poate fi în eleasă.(15) Obiect de speran ă şi de credin ă.. să sacrificăm tocmai transcenden a în favoarea acestei unită i care garantează eficacitatea lui Dumnezeu în lume. (. dar a nu şti să o primim ar însemna să rămânem (şi să ne „odihnim”) într-o Duminică ce nu se va sfârşi niciodată.. (. în somnul „duminical” al exteriorită ii şi al non-sensului.

„L’Antiplatonisme de la philosophie contemporaine de la signification”. spune el. Bucureşti. Bucureşti. 123-148. ceea ce presupune o metaistorie sau „o istorie metaistorică”. Pentru care se face vinovat poate. p. De Caelo. pp. fără substan ă. „Claritatea pe care o caut în mine însumi trece printr-o istorie a conştiin ei (. durează – e cea care măsoară pe oameni? Nu. pp. 7. adică de smulgere din însăşi cauzalitatea istorică”. (. potrivit expresiei lui Henry Corbin. „o istorie existen ială care sparge istoria şi istoricitatea obiectivă”. Toate citările fără altă men iune trimit la acest text şi la această edi ie. neglijând mai mult decât se cuvenea omul real”. Flammarion. 88. pp. 4. în care principiul cauzalită ii e înlocuit cu un „principiu de smulgere. 9. introducând-o în istorie. acel „umanism care. acel lucru cu totul negativ. pp.) Dar este oare posibil acest umanism? Şi. 1939.. 89). p. 1972. Încercare întreprinsă de „un umanism care ar concilia ra iunea cu via a. Paris.. Humanitas. L’homme devant l’histoire ou le bruit et la fureur. pp. altfel spus „o eshatologie trăită pe cont propriu”. şi că. 1998. în care sum e identificat – asumat. Payot & Rivages.. Paris. în general.) Nu istoricitatea unui gest trebuie să fie căutată. 30-34). (.. 50-51. rodesc. 1996. 277). 1993. în general.-J. adică renun area. p. 45). 1937. XVIII. Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire. „Am sfârşit prin a crede – adaugă Fondane – că ceea ce este dorit. un umanism care a supraestimat ra iunea. întrucât nu înregistrează decât fapte sensibile”.. 6. 1990. Paris. 5. 73).. oare istoria – adică faptul că ac iunile au faimă.(21) Note şi referin e bibliografice 1. în „Cahiers du Sud”. e Binele suprem”. Ed. absorbit – de cogito: „Ceea ce marchează modernitatea – adaugă Lévinas – este faptul că împinge identificarea şi aproprierea fiin ei de către cunoaştere până la identificarea fiin ei şi cunoaşterii” (Éthique comme philosophie première. 2. Monaco. Humanitas. în schimb. 52. „În definitiv. este posibil un « umanism » ?”. ci propria lor omenie. se întreabă el în Conştiin a nefericită (Ed.existen ială poate face ca evenimentul să îşi dezvăluie lumina în propria existen ă a celui ce în elege. La Philosophie vivante. e defectuoasă. cartea a IV-a. „ea arată mai degrabă ac iuni decât oameni” (Émile. 1993. 3. Ed. ci valoarea lui omenească intrinsecă” (Constantin Noica. mizase prea mult pe inteligibilul despăr it şi divin. e Răul. Rousseau. p. 10. în Benjamin Fondane. lipsit de pesimism. Ibidem. Ibidem. Éditions du Rocher. Istorie şi adevăr. Bucureşti. pp. 441-454. în Humanisme de l’autre homme (Fata Morgana. 314-315). dar nu ne e la îndemână.). Anastasia. 8. care afirmă că „istoria. Am nevoie de istorie ca să ies în subiectivitatea mea particulară şi să pun la încercare în mine însumi şi dincolo de mine însumi fiin a-om” (Paul Ricoeur. Şi nu precum în gândirea post-carteziană. Aspect întrevăzut de J. 27 .

„Istoria spirituală nu poate fi decât o istorie antiistorică. Ed. Afirma ie valabilă pentru etica spinozistă. 83). astfel încât „istoria omului ca persoană nu mai poate fi în eleasă ca o func ie a istoriei lumii. Bucureşti. XXXVI). pp. accentul fiind pus pe binele cunoaşterii (cf. Să fie această tendin ă. însă duminica aceasta nu se sfârşeşte niciodată »” (Pagini de jurnal şi coresponden ă. cum spune C. 124. cit. ci faptul că istoria este absorbită de eshatologie”. 67... 1983. Flammarion. Ricoeur. cit. pp. p. 216. 17. 1984. p. 127. Noica. Altfel decât a fi sau dincolo de esen ă. 107. pe care o foloseşte ca moto la eseul său. astfel încât „istoria se poate trăi în comuniune cu cerul” (Iisus Hristos sau restaurarea omului. Eschatologie et démythologisation. 12. a suscitat în cele din urmă acest val de imoralitate mărturisită”. 1967. Craiova. Omniscop. reducând-o la condi ia de obiect prins în capcana trecutului (De Caelo. Paris. înseamnă că „eshatologia în eleasă în sensul său autentic creştin nu e termenul viitor al istoriei. Dacă evenimentul eshatologic se produce în istorie. Etica. Potrivit lui Gerhard von Rad (Théologie de l’Ancien Testament). 13.. Stăniloae. 128). Athènes et Jérusalem. conlocuirea cu istoria înseamnă totodată o depăşire a acesteia. întâlnirea cu Hristos este evenimentul hotărâtor. ed. „Mi se pare – confirmă Fondane – că tocmai ivirea în lumea modernă a Eticii autonome. expresia ieşirii din teologia ebraică a istoriei? 16. iar istoria nu bagă de seamă” (Lev Şestov. întrucât orice istorie spirituală decurge din « principiul de smulgere » şi nu din principiul 28 .11. p.). 107-108. 1969. Rudolf Bultmann precizează că „istoria hotărâtoare nu e istoria lumii (. 310-311). iar aceasta spre deosebire de în elegerea de către Platon a Ideii Binelui „ca fiind cauza cunoaşterii şi a adevărului” (Republica VI. Bucureşti. XXVIII. 171. 65-66. „binele suprem al celor care practică virtutea este să-l cunoască pe Dumnezeu”. ci se situează dincolo de istoria lumii” (Foi et Compréhension. p. Herméneutique et soufisme. în cazul lui Fondane. Humanitas. cit. a omului kantian conceput sub întruchiparea îngerului. Ed. p. Fondane preia următoarea însemnare a lui Kafka din Jurnal. Ibidem. Totuşi. Paris. 202. Univers. p. Ibidem. pp. Vorbind de istoricitatea fiin ei umane. Flammarion.. „Istoria ca putere anonimă”. singura teologie produsă de Israel este o teologie a istoriei organizată în jurul nara iunii şi al profe iei. 64. spune D. 19. op. 21.. 216). pp. 2006. ca atare. Seuil. Paris. 338). de unde şi titlul Lunea existen ială şi duminica istoriei: „ « ie î i e hărăzită o magnifică zi de luni! » – « Frumos spus. trebuie recunoscută realitatea sfin eniei în istorie: „numai prin putere de sus se poate trăi în istorie fără păcat”. Pentru această istorie. Spinoza. pp. 1993. unde sub conducerea ra iunii. face de l’homme. Ibidem. 169. Ed. promovat drept « legiuitor universal ». P. ed. prop. p. Henry Corbin. Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire. 509 a). ce intimidează conştiin a individuală. 15. 20. 18. evenimentul într-adevăr prin care individul începe să existe istoric pentru că începe să existe eshatologic”. Benjamin Fondane. „Trăirea prin puterile exclusive ale istoriei este o trăire în păcat”. „Adevărul e ceea ce trece pe lângă istorie. 14. ci istoria trăită de fiecare individ. Face de Dieu.

U.de cauzalitate” (ibidem. Ed. Chiar dacă prin irup ie e în eleasă revela ia – fără ruptură absolută – sau simbolizarea metaistoriei numenale în istoria fenomenală. 29 . 2005. supramundană. Humanitas. şi totodată „o istorie superioară”. p. 1995. „care se întinde de la întemeierea lucrurilor până la sfârşitul lor”? (cf. p. 303). în André Scrima. Nu este acesta chiar con inutul Revela iei pe care Schelling îl consideră „istoric”. p. că nu există ruptură absolută între aceste două planuri” (Dialectică existen ială. Paris. 214). Misterul constă tocmai în aceea că evenimentele numenale fac irup ie în lumea fenomenală. din moment ce intervine într-un timp mundan determinat. André Scrima vorbeşte în esen ă despre acelaşi mister epifanic: „Revela ia istorică reprezintă simbolizarea în lumea istorică fenomenală a unor evenimente desfăşurându-se în lumea metaistorică numenală.F. că metaistoria se găseşte amestecată în lumea istorică. P. Philosophie de la Révélation. Antropologia apofatică. Livre III.. 51). Bucureşti.

grotesque. care descinde dintr-o bogată tradi ie a prozei de evocare cu rădăcini mai vechi. peaceful. o copilărie nu avea şanse să se desfăşoare în albia ini ierilor fireşti. cu spectacole ideologice dintre cele mai bizare şi mai inumane pentru locuitorii acestui inut. diferit însă de cel cu 30 . pe de altă parte. accentul axiologic al scriitorului. dar această constatare nu ne va determina să exersăm pedante incursiuni în biografia autorului sau descifrări psihanalitice de obsesii şi refulări. „O copilărie basarabeană” Reconstituirile romanului Din calidor sunt „amintirile din copilărie” ale lui Paul Goma. cu întregul spa iu al culturii. Astfel. and serene characters of the literary cannon settled on territory between the Prut and the Nistru rivers after the retreat of the socialist realism. ce e mai important. Keywords: chronotop. iar evolu ia evenimentelor nu promitea un viitor izbăvitor. care sunt elemente intrinseci ale structurii operei sale. Se cere mai întâi de toate să identificăm tipul de nara iune biografică în care se încadrează romanul Din calidor şi. O ALTĂ IMAGINE ARTISTICĂ A BASARABEANULUI Aliona GRATI Abstract The paper attempts to prove that Paul Goma. iar tehnicile narative datorează mult povestitorului popular. dissident consciousness/carnival consciousness. Basarabia devine în prima jumătate a veacului trecut un teren de manevrare a unui realism grotesc. În zadar însă vom căuta să fim plimba i prin paradiziace spa ii humuleştene sau prin tihnite şi idilice ambian e ale conacului boieresc. pe de o parte. vom avea posibilitatea să arătăm că arta romanescă a lui Paul Goma se profilează în contact. modalită ile prin care acest material de via ă capătă forme artistice. Nu ne vom limita nici la analizele de tip structuralist asupra procedeelor stilistice şi compozi ionale. desigur. an extrovert and eccentric one. Nu încape îndoială. the prose-writer. Vizionarismul specific ne predispune la explorări în spa iul imagina iei folclorice. different from the images of resigned. Ceea ce ne interesează sunt.DIN CALIDOR DE PAUL GOMA. is the author of an alternative variant of literary type of Basarabean. or. Romanul lui Paul Goma demonstrează un emblematism realist pe bază folclorică. carnival. potrivit cărora romanul lui Paul Goma nu ar corespunde condi iilor literarită ii. Secven a temporală rememorată nu este una ce s-ar fi înscris în capitolul „secolul de aur al istoriei na ionale”. plurilinguism. Efectele traumatizante au marcat într-un fel aparte structura evocărilor. Paul Goma s-a fixat în formula realistă a romanului românesc. şi. obedien a fa ă de canoanele formale a dus la câteva concluzii regretabile. contemplative. interac iune. acestea din urmă fiind urmărite în raport cu altele afirmate de-a lungul istoriei evolu iei genului. intercondi ionare şi dialog cu tradi ia europeană a genului romanesc şi. tensiunea moral-volitivă. de genul celor imaginate de Ionel Teodoreanu sau Constantin Stere. În condi iile în care paradoxurile politice se ineau lan . con inutul ideatic şi materialul de via ă. apartenen a autorului la o anumită familie spirituală de romancieri.

Ca să nu mai vorbim de inadecvarea atribuirii acestui realism la tradi ia romanului biografic experimental-naturalist. 2. ini iind o nouă perspectivă de analiză a romanului în dialog cu „memoria genului”.info). şi eroi. www. De aici şi impresia stranie pe care o lasă comportamentul oarecum 31 . lumea epopeii este un eveniment consumat şi consacrat şi se situează la o „distan ă epică” fa ă de contemporaneitate. în al doilea rând. în cadrul propriei sale variante – dialogice – de poetică istorică. „trecut absolut” în cea a lui Goethe şi Schiller). se află în acelaşi timp şi plan axiologic. care figurează o lume obscură şi plină de prejudecă i. apare atunci când lumea imaginată se află în acelaşi plan temporal şi axiologic cu cel care are misiunea de a evoca această lume şi. respectiv. al „începuturilor”. după esteticianul rus.infoliolib. canonul. www. două linii proeminente în dezvoltarea romanului european. sus ine Bahtin. Aceasta. cu ascultătorii lui. respectiv. Rolul de mijlocitor între autor şi ascultător. a ascultătorilor: „A figura existen a la un nivel temporal-valoric identic cu cel în care te pozi ionezi tu şi contemporanii tăi (pornind deci de la experien a şi imagina ia proprie) înseamnă a realiza o răsturnare radicală. una cu originea în epopee şi alta – în menippee. doar în epopee „cântăre ul şi ascultătorul. Romanul-epopee (pe care Mihail Sadoveanu îl ilustrează exemplar în literatura română) a preluat coordonatele estetice de la eposul clasic care. fapt ce dictează atitudinea de pietate fa ă de ele. îndepărtat prin distan ă epică” (Bahtin. numită carnavalescă. care s-a dovedit a fi deosebit de productivă. iar lumea imaginată a eroilor stă la un nivel temporal-valoric absolut diferit şi inaccesibil. ale carnavalului medieval şi ale geniului renascentist al lui Rabelais. în fond. Izvorul genetic al romanului este menippeea. izvorul epopeii trebuie căutat în tradi ia na ională care. Nu ne putem imagina un poem despre timpul prezent. de cântăre ul şi ascultătorii lui.info). au instituit o întreagă direc ie a romanului european. Din calidor vine cu o biografie organizată în sistemul de imagini şi simboluri carnavaleşti. dimpotrivă. În felul acesta esteticianul rus introduce o nouă categorie estetică pentru analiza poetică a romanului – cea carnavalescă – şi. convulsii patologice are doar istoria în acest roman. imanen i epopeii ca gen. sacrosantă) dintre lumea imaginată şi lumea cântăre ului şi. reuşeşte să lege două fenomene îndepărtate în timp – satira antică şi romanul realist al modernită ii. asimilează experien a individuală şi imagina ia ei liberă. Romanul. Pentru a uşura în elegerea celor afirmate mai sus vom apela la explica iile în acest sens ale lui Mihail Bahtin care distingea. la rândul ei. Privit din această perspectivă. Evenimentele subiectului se desfăşoară într-un „timp absolut”. o vitalitate exuberantă. îşi trage rădăcinile din genurile comico-tragice ale Antichită ii care. omul demonstrând. a trece din lumea epică în cea romanescă” (Bahtin.infoliolib. ambele considerate izvoare esen iale ale acestui gen. atunci când este eliminată distan a epică (serioasă. îl are tradi ia. pe de altă parte. or. evoluând în timp şi suportând influen ele modelatoare ale folclorului. „primordial”. obiectul epopeii îl reprezintă trecutul istoric idealizat al unei na iuni („trecut epic” în terminologia lui Bahtin. care îi reliefează legătura genetică cu arta narativă a povestitorilor rabelaisieni şi crengieni. 3. romanul lui Paul Goma ne va surprinde prin bogatul repertoriu carnavalesc. pot fi caracterizate în felul următor: 1. pe de o parte.implica ii mistice din crea ia lui Ştefan Bănulescu sau Fănuş Neagu.

excentric al personajelor şi, mai ales, al copilului cu preocupări de matur. Autorul carnavalizează „amintirile din copilărie”, la fel şi morala, istoria, politica etc., propunând o alternativă artistică de biografie, puternic ancorată în tradi ia romanului european. „Calidorul” – cronotop rabelaisian Până la evadarea în „singurătatea turnului rilkean” a Jurnalelor sale, Paul Goma este creatorul unui nou cronotop – cronotopul calidorului, care pare a fi o formulă modernă a cronotopului pie ii publice (Agorei) cu originea în biografia antică, adaptată la noile condi ii ale universului rural basarabean din prima jumătate a secolului al XX-lea. „Calidorul” este nu doar un motiv al subiectului, o metaforă a unui paradis transcendent sau o obsesie sublimată, pe care naratorul ar evoca-o într-o atmosferă învăluită de misticism evlavios, ci o trăire în plan real şi terestru a timpului cu o organizare specifică în roman. Dovadă a unui fel aparte al raportului spa iu-timp ne stau configura iile punctului de reper: „vestibul deschis spre ambele păr i, acel afară proxim şi nu definitiv, acel loc la aer şi lumină şi umbră şi căldură expus agresiunilor – dar nu mortale: oricând pot face pasul înapoi, la adăpost...”, spa iu deosebit de cele private, închise ale salonului, căminului familial etc., preferate de romanul care are ca valoare individualitatea (spre exemplu, romanul proustian). Nucleul formator al romanului cu implica ii estetice – cronotopul – este unul de origine carnavalesc-rabelaisiană. Prin calidor trec toate destinele personajelor, aici se produce criza, se percep schimbările radicale şi cotiturile neaşteptate ale destinului, se iau hotărâri, se trece hotarul „bunelor maniere” etc. Ac iunile romanului se desfăşoară în spa iul deschis al calidorului, sub cerul liber, în câmp sau în codru, în afara bordeielor întunecoase şi sărăcăcioase („Bor i, nu case!”). Mănenii lui Paul Goma sunt avizi de libertate spa ială, „prepeleacurile” lor „de pază” fiind adevărate „opere de artă”, de la înăl imea cărora po i „acoperi cu privirea o rază de cel pu in un kilometru”. Eroul scriitorului basarabean nu poate fi considerat un contemplativ introvertit, el este un „aurilă” (de la „aur” şi „aiurit”), care îşi exteriorizează şi chiar îşi expune zănaticele idei despre frumos. Reperele acestei mentalită i de etalare a sferelor private ine de folclor, mai concret, de crea ia populară comică. Paul Goma face parte din aceeaşi familie spirituală cu Ion Creangă (cercetătorii au comentat înrudirea crea iei lui Ion Creangă cu cea a francezului Françoiş Rabelais) şi, în termenii lui Bahtin, el este un continuator al canonului carnavalesc al romanului european. Poetica râsului la Paul Goma îşi trage sevele din cultura râsului popular şi din genurile hibride ale „serios-ilarului”. Gravitatea absolutizării, proprie romanului modern, este slăbită de perspectiva ironică, patosul este înlocuit cu râsul sănătos de sorginte ărănească şi puternic ancorat în folclor. E adevărat, în Din calidor râsul nu e zgomotos, ba chiar înăbuşit, redus la limită, dar acesta reuşeşte să consemneze o viziune profundă asupra lumii. El exprimă, în pofida oricăror distorsiuni ale istoriei, un optimism vital, propriu omului născut pe acest „picior de plai”. În lumea lui Paul Goma patimile se amestecă cu râsul şi veselia, iar via a are franche e de carnaval. Căci râsul leagă seria

32

existen ei individuale cu seriile altor existen e, de via a autentică şi reală a coexisten ei colective. Carnavalul, dar şi genurile dramatice ale folclorului român, stau între via ă şi cultură şi acest lucru îi determină formele şi ritualurile specifice. Men ionăm faptul că începutul romanului Din calidor este construit după schema retorică a genurilor dramatice populare. Oratoria naratorului este îndreptată în vederea provocării auditoriului, a facilitării întâlnirii ontologice a tuturor participan ilor la actul lecturii, a apropierii lor sub imperiul confortului familiar pe care îl implică râsul popular: „Galeria casei părinteşti din Mana este buricul pământului”. Autorul desemnează o viziune asupra lumii, pe care Constantin Noica a definit-o în următorii termeni: „În elepciunea aceasta, de a vedea nu ostilitatea lucrurilor, nici fragilitatea lor în cadrul universalei duşmănii, ci frăgezimea vie ii şi a legăturilor dintre ele, este poate mai adâncă decât în elepciunea obişnuită, a marilor triste i”. Căci – sus ine filosoful român, preluând un pasaj din Învă ăturile lui Neagoe Basarab, – aşa iaste rândul şi obiceaiul lumii acesteia. Şi toată veselia şi bucuria ei nu poate fi într-alt chip, până nu să umple cu jale; aşijderea şi jalea să umple cu veselie şi bucurie” (Noica, 1996, 348). Această permanentă răsturnare a registrelor de sensibilitate umană marchează într-un fel aparte comportamentul şi limbajul eroilor din roman. „Idio ii” lui Paul Goma Comportamentele neobişnuite şi excentrice ale eroilor lui Paul Goma constituie elementele unui realism grotesc. Stihia grotescului pune amprente pe toate existen ele romanului, bizareria transmi ându-se ereditar ca în renumita familie Buendia: „Pe mine mama nu m-a trimis: m-a adus pe lume; nu m-a expulzat, m-a condus, de mână. Iar atunci când a plecat, când a reintrat, ea, definitiv în mama ei, pe când îşi desprindea o mână de o mână a mea, cu cealaltă mână a mea, mâna fiului meu, Filip (după treisprezece ani de agonie, mamei i se micşorase trupul, obrazul îi scăzuse, involuase, căpătând trăsăturile unui nou-născut; treisprezece luni mai târziu, îmi venise Filip, ca to i nou-născu ii, cu obraz de babă – dar nu al oricăreia, ci al mamei, la ducere)”. Mănenii lui Paul Goma sunt nepo ii lui Păsări-Lă i-Lungilă, Ochilă, Gerilă sau Flămânzilă, doar că imaginea lor grotescă se construieşte nu prin descrierea fizicului diform şi hidos ci, în primul rând, prin limbajul buf. Combina ii ce frizează logica obişnuită, amintind într-un fel renumitele configura ii zoologice ale personajelor medievale, pot fi întâlnite de-a lungul întregului roman. Men ionăm, în acest sens, refrenul obsesiv: „învă ătorul de la ară e un fel de ăran”, splendidele paradoxuri: „numai liberul lucrează ca un rob” sau „şi doamna Y şi domnişoara Z şi dumneavoastră, doamnă, sunte i doamne, vă permite i să le face i pe servitoarele, dar eu sunt ărancă, doamnă, eu nu-mi permit...”, sau parodia celebrei mentalită i arhaic-mioritice a ăranului basarabean: „şi plânge Ivan, plânge cu lacrimi cât pearja... Şi tu, moldovean-cap-de-bou-omenos, te sim i dintr-odată nu-ştiu-cum, că l-ai nedreptă it, l-ai obijduit, l-ai ocărât pe creştin... Şi te pomeneşti cerându-i iertare, tu lui, rugându-l să te ierte – el pe tine...”, fără a trece cu vederea structura absolut grotescă a

33

cuvântului ce denumeşte spa iul natal evocat – „Ba(Be)sarabia” şi, respectiv, a locuitorilor lui „ba(be)sarabeni” (subl. n.) Idiotismul e un fel de a trăi. Suci ii lui Paul Goma se află la grani a dintre via ă şi artă, ei nu sunt actori comici, dar nici oameni proşti şi reduşi. Caractere ambivalente, necomplinibile, excentrice, cu cele mai neaşteptate posibilită i, pendulând între o mască scenică şi o via ă interioară ocultată, oamenii „din calidor”, pe jumătate ărani, iar pe cealaltă jumătate învă ători sau „premari”, au un fel aparte de rezisten ă – travestită cu preocupări elementare. Personajele memorabile ale romanului sunt tocmai ăranii cu pu ine îngrijorări pentru agricultură, meseriaşi de talia lui Moş Iacob, care ştia să facă bine doar „bortă în covrig” sau în lingură („pentru această «opera ie» avea cel pu in zece unelte”). Dar tocmai această simulare a conştiin ei rudimentare i-a dezlegat gura clovnului/bufonului/marginalizatului în fa a puterii: „Bine-a i venit, daraghie tovarăş’, obştea m-o trimăs de să vă spui, de la inimă, că muuuul’ v-am mai aşteptat! D-amu, c-a ’ venit, fi i bineveni ’!”. Astfel de scene burleşti dezvăluie un umor hâtru şi gros, un sim comic, oarecum excentric şi ermetic, care necesită rapide asocia ii complexe, de natură filosofică şi social-politică, un sim deosebit al subtilită ilor cuvântului şi cunoaşterea folclorului dramatic românesc. Râsul relativizează tot ce îi separă pe oameni sau imprimă vie ii o falsă gravitate. Râsul este un tip ideal de comunicare, care anulează distan ele. Să ne oprim spre a analiza doar un scurt episod: „Uite că Mana noastră nu e moartă! Suflă, răsuflă.... – Uite, mamă, cum s-au culcat gardurile! Mama râde. Râd şi ceilal i măneni care se întorc acasă împreună cu noi. Careva dă cu pălăria de pământ, de face: Bum!, mai ceva ca tunul: – Aşa-i, bre! S-o culcat, unu n-o mai rămas, măcar de sămân ă, în picioare! Măcar de leac! Se bucură măneanul nostru, cu toate că îl va fi văzut şi pe-al lui, culcat. De aici, de sus, din calidorul satului, gardurile de nuiele, doborâte, se văd ca nişte rogojini întinse, aşternute pe pământ, mai ales de-a lungul uli elor. Civili şi solda i, căru e şi solda i, tunuri şi solda i şi bucătării de campanie intră (un fel de a vorbi) în, din ogrăzi şi grădini, trecând peste gardurile-rogojini”. Fragmentul surprinde întoarcerea mănenilor din codrul care i-a adăpostit în vreme de război. Priveliştea ce li se aşterne în fa ă e macabră, satul şi păpuşoaiele sunt presărate de corpurile neînsufle ite, „răumirositoare” ale solda ilor, iar ogrăzile gospodarilor au devenit teren de manevrare a tunurilor şi carelor de război. Reac ia ciudată a mănenilor, ilaritatea aproape demen ială, care se instalează la vederea acestei anomalii, are for ă reconfortantă, eliberatoare de sub imperiul tensiunii existen iale şi dă măsură superiorită ii morale a omului. Râsul oferă speran a unei posibile reaşezări a normalită ii în acest spa iu năpăstuit de invazii seculare şi în via a mănenilor, desfăşurată mereu pe muchia „refugilor”.
34

Carnavalizarea mor ii. Carnavalizarea istoriei În toate evenimentele romanului râsul, mâncarea, băutura, petrecerile şi sfera sexuală apar într-o strânsă îngemănare cu moartea. Splendidele carnavalizări ale mor ii exprimă o transgresare a sentimentului thanatic şi a seriozită ii legate de el. De regulă, exorcizarea mor ii se desfăşoară după un ritual de sărbătoare iconoclastă, dar care niciodată nu ia forma revolu iei grave, ci, dimpotrivă, instalează o voioşie şi o ilaritate generală, un festin vesel, facilitând manifestările fără limite ale libertă ii: „Măi, şi se-ncinge horă mare – de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, boceşte, cântă, râdeplânge şi chiuie, chiuie lumea asta”. Scena în care tatăl îşi joacă crucea de pe mormânt se înscrie în linia tradi iei carnavalului: „Apoi tata nu trântea crucea în mijlocul cur ii şi n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz şi nu-i dădea foc. Şi nu dansa, gol pân’la brâu, în cizmele lui, ruseşti, de foaie-de-cort, kaki; şi nu se descăl a de cizmele de pânză rusească şi nu le azvârlea în foc, peste cruce, pe rând; şi nu răcnea, dansând gol, descul , cu o sticlă de vin în mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi”. Bufonada tatălui, „întoarcerea pe dos” a mitului lui Hristos etalează un fel aparte a ăranului de a exprima tragedia umană, evitând preceptele autoritare bisericeşti. Dansul macabru înso eşte şi actul de ardere a căr ilor, urletele demen iale „Trăiască Gutenberg!” con inând în germene reînvierea „din cenuşă” a miticei Phoenix – cartea. Criza declanşează Jocul carnavalesc al vie ii. Dansurile sunt gesturi ale vitalită ii şi au însemnele unor posibile existen e. Basarabenii lui Paul Goma au un cult aparte al orgiilor eliberatoare, acestea fiind petrecute după anumite rânduieli şi tabieturi, menite să facă deliciul participan ilor. Estetizarea ceremonialului de preparare a vinului are o profundă logică carnavalescă. De la „butnărie”, făcutul de „butii şi butoaie, poloboace şi butoane, balerci şi balercu e, zăcători înalte şi deje scunde, ciubere şi doni e – tot ce se-nchega din doage şi din cercuri...”, până la „ame eala specială, cu o specială durere de cap – dar nu supărătoare – biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă-uită, icnită”, pe care o creează băutura revigorantă, discursul face parada fanteziei luxuriante cu ecouri din poetica sărbătorilor dionisiace. Bogă ia de senza ii festive compensează priva iunile vie ii cotidiene şi descătuşează refulările personale, vărsându-le în imensa energie colectivă. Trăirea în comun a dramelor şi a bucuriilor are efect curativ, dialogul cu existen a concretă devenind o alternativă viabilă la op iunile însingurării şi dogmatizării. Prin reabilitarea corporalită ii Paul Goma se opune tendin ei metaforizante a literaturii contemporane, descrierea jubila iilor corporale denotă o concep ie specifică de estetizare a cotidianului. E vorba de un realism de sorginte folclorică, care percepe materialitatea corpului profund pozitiv, ca un început de via ă şi nicidecum ca o expresie vulgar-materialistă. De-a lungul anilor, cultul religios a sublimat excesiv corporalitatea şi necesită ile ei, a transformat-o în no iune abstractă, metaforizată, folclorul însă a evitat deprecierea metafizică a corporalită ii şi i-a acordat valoare egală cu evenimentele naturale, împingând-o spre cotidian. În Evul Mediu grupurile sociale oficializate şi clericii au tabuizat acest tip de limbaj folcloric, numindu-l indecent, l-au deversat în subtext, fără să
35

reuşească să-l lichideze complet. Însă tot ceea ce este reprimat sfârşeşte prin a reveni, răbufnind, la suprafa ă; memoria acestui „complex antic” exondează mai târziu în ceremonialele folclorice şi, după câte vedem, în romanele provenite din matricea acestei spiritualită i. Lumea lui Goma este una materială, cu fragmente de poveste a trupului şi a necesită ilor legate de el. Personajele sale hedoniste nu pot fi tratate drept cazuri de „naturalism”, „biologism” sau „fiziologie vulgară”. Nu se poate vorbi aici de patologii şi efecte ereditare malefice, ci de o sensibilitate a naturalului, a percep iei organice a lumii, care instaurează domeniul umanului şi omenescului chiar şi în condi iile unei realită i mortifiante. Preocupările mature ale copilului „din calidor” fac dovada victoriei for elor naturale asupra efectelor nefaste ale civiliza iei. Aventura scăldatului, cea a „mâncării”, splendidele imagini ce evocă „omenirea goală alergând prin viile-n floare” sunt încărcate de reminiscen e folclorice. Cu toată „depravarea” şi „grosolănia” etalată, aceste scene au ceva din sacralitatea riturilor, ele figurează dezmă ul sacru al pubertă ii şi restabilesc dimensiunile „făr-de-bătrâne ii”. S-a afirmat despre autorul romanului Din calidor: „El vede lumea dintr-o perspectivă moral-administrativă şi vulgar-fiziologică” (Alex Ştefănescu, România literară, nr. 21, 2002). Se poate spune că această perspectivă este un element indispensabil viziunii carnavaleşti, pe care şi-o asumă autorul, pe deplin justificată în economia romanului. În romanul Din calidor, Paul Goma îşi scoate temporar masca cinicului sarcastic din celelalte romane şi o înlocuieşte cu „blana de urs tândălit”, de sub al cărui chip se poate spune şi lua în derâdere orice manifestare de autoritate. Semnifica iile romanului depăşesc însă cu mult limitele temporale, spa iale, social-politice, construind imaginea omului al cărui destin este împins până la maximum, evoluează pe muchie, în pozi ia în care este posibilă orice răsturnare. Moralitatea, pentru Paul Goma, este o dimensiune înscrisă în structura umană, ea este cea care men ine echilibrul în condi iile fluctuante ale existen ei cotidiene. Această moralitate se alimentează din materia vie a stihiei populare. Imperativul moralită ii structurează nara iunea Tatălui, a cărui voce este învestită cu sarcina de „a face lumină” în culoarele istoriei şi ale politicilor administrative. Acest imperativ nu permite a idealiza istoria, a o mitologiza chiar şi atunci când e vorba de figura sacră a lui Ştefan cel Mare. Trăgându-şi căciula brumărie pe o ureche şi mijindu-şi ărăneşte ochiul, Tatăl aduce istoria în prezent, în planul orizontal al existen ei autentice, şi-o face familiară, o transformă în subiect de discu ie la şezători: „S-a-nchinat, s-anchinat, că aşa era moda pe-atunci – s-a prefăcut că se-nchină şi polonezilor, şi turcilor şi ungurilor – dar i-a bătut el pe to i? Drept: pe rând, pe câte unul, cu ajutorul celorlal i... Da, bre, hătu-i ceara ei de is-to-rie! Dacă aşa ne-a fost nouă datul... Să ne dăm cu ghinişorul, să ne mai închinăm – ca să nu pierim strivi i, înghi i i de scumpii noştri vecini...”. Profanarea istoriei se produce după poetica carnavalului, ale cărui forme de disimula ie instituie jocul semnifica iilor ambivalente. Replicile Tatălui reprezintă expresia ludicului popular cu rolul de a tempera şi a preveni posteritatea asupra precarită ii şi caducită ii demersurilor de sacralizare a evenimentelor istorice.
36

„Calidorul” lui Paul Goma este un microcosmos al plurilingvismului social. Romanul denotă un stil hibrid, din el străbat la suprafa ă vocile îndepărtate ale naratorilor anonimi de spe ă folclorică, ale cronicarilor moldoveni sau ale povestitorului de la Humuleşti. Oglindirea reciprocă a acestor limbaje, care comportă cu sine propriile intona ii, expresivită i, structuri social-ideologice, pozi ii axiologice sau sensuri contextuale, generează surprinzătoare efecte stilistice. Autorul stilizează diferite forme ale nara iunii orale la grani ă cu formele de vorbire nonliterară: reflec ii ştiin ifice, declama ii retorice, varii informa ii etc. Astfel că formulele specifice povestitorului popular („carevasăzică”) stau lesne în vecinătatea excursiunilor de natură livrescă: „Desigur, pictura, literatura – mai cu seamă poezia – au zugrăvit, cântat, consacrat alt punct-deplecare; de-privire: fereastra”. Aspira ia autorului în vederea creării unei polifonii muzicale se conjugă cu dorin a orchestrării unei plurivocită i autentice a discursului. Modelul acestei hibridizări trebuie căutat în primul rând în genurile dramatice ale folclorului român, în structurile imaginarului popular, care leagă poetic ideologiile din toate timpurile şi sferele: „Mănenii aveau colindele lor, «păgâne» şi amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra să amintească despre Iisus, că s-a născut, apoi numaidecât se întorceau la cerbi şi brazi, la nun i cu stele, iar de colindat, colindau cum se colindă: în cete, umblând din gospodărie în gospodărie, după prietenie şi neprietenie – şi chiar duşmănie...”. Scriitorul preia de la aceste genuri modul de structurare a timpului şi a spa iului în func ie de fenomenele naturale şi evenimentele colective. Se instituie astfel un dialog cu modelele ce fac parte din acelaşi grup genetic, printre care cel al lui Creangă se profilează cu o deosebită pregnan ă: „Aveam de gând să povestesc – din calidor – culesul viilor; şi după aceea să povestesc bine-bine tescuitul; şi după aceea să povestesc tulburelul; şi după aceea culesul păp’şoiului şi, după ce dă omătul, să povestesc şezătorile ...; şi să povestesc iarna-pe-uli ă; şi sara-pe-deal; şi întreg Creangă” (subl. n.). Fragmentul poate fi interpretat ca un manifest, o profesiune de credin ă a acestui prozator care îşi etalează structurile narative modelatoare ce determină caracterul proteic, eterogen, social, dialogic al romanului. În cele din urmă, autorul ajunge fenomenologic la arhetipul care îi modelează ex profundis morfologia narativă – modelul Creangă – la rândul lui polimorfic şi inepuizabil. Enun urile romanului glisează în regimuri sociale eterogene, retorica lor etalând varii sfere de utilizare: de la limbajul ştiin ific, cronicăresc la cel familiar, uneori chiar licen ios. Dincolo de a le accepta sau nu, men ionăm faptul că expresiile grosiere fac parte din inventarul lingvistic (neoficial) al sărbătorilor populare şi că sunt elemente structurale ale poeticii carnavalului. Ele reprezintă conştiin a neoficială eliberată de ierarhiile şi restric iile autoritare şi exprimă, în economia artisticului lui Paul Goma, dorin a de a crea o lume polifonică, plurivocă, care să spună adevărul neoficial în toate modurile. Conştiin a „subversivă”, „disidentă” şi „carnavalescă” caracterizează spiritul secolului a XX-lea. Pentru Paul Goma, literatura este o sursă virtuală de libertate, o modalitate de demolare a constrângerilor şi a limitărilor de tot felul. Omul lui Paul Goma
37

se dovedeşte a fi total diferit de personajele cu mentalită i formatate, resemnate, păşuniste, senine, evlavioase ale canonului literar instaurat după refluxul realismului socialist în literatura dintre Prut şi Nistru. Scriitorului îi reuşeşte punerea în formă a unei realită i umane care nu se lasă supusă plafonării şi standardizării ideologice, rămânând structural deschisă şi redefinibilă. Basarabenii extraverti i ai romanului Din calidor constituie o replică şi o alternativă serioasă la galeria de mioritici canoniza i.

38

Interesul pentru formarea terminologiilor româneşti şi a stilului ştiin ific românesc apare la cercetători precum J. A. primele terminologii şi stiluri ştiin ifice începând a se contura în română apar în secolul al XVII-lea şi sunt reprezentate de geografie. The lexicographical information together with the textual information clarifies. terminologia a devenit o ştiin ă indpendentă şi. variind uşor în func ie de reperele fiecărui cercetător în definirea terminologiei şi a stilului ştiin ific. în general. term. versifica ie. Concluziile diverselor cercetări sunt. Bidu-Vrănceanu (cf. în vederea unei comunicări eficiente. culturale. Keywords: terminology. economice sau sociale ale epocii: gramatică. the combination between the conceptual contents and the terminological form in each field of knowledge. Studiul terminologiilor ocupă un loc important în Tratatul de istorie a limbii române ini iat de Academia Română sub coordonarea D-lui prof. definition. Gh. Potrivit studiilor men ionate. A. poetică. apropiate. Bazele investiga iei sunt date de şcoala lingvistică şi de teoria lingvistică acceptată şi utilizată de fiecare în parte. mai ales. o practică socială ce se extinde în contextul actual al dezvoltării tehnico-informa ionale şi al globalizării care cer termeni precişi. Ivănescu. The article studies: the level of “scientificity” in relation with the type of field division in “ subfields”. Secolul al XVIII-lea. Se conturează ca general acceptat faptul că. logică. în general. Chivu 1980-1981). Byck. Gheorghe Chivu. Physics and chemistry have a great affinity for interdisciplinarity. concept. lexical and discursive terminology (textual). internal and external etymology Studiul terminologiilor ştiin ifice. mai recent. 39 . Ghe ie şi. Toma. N. G. o aflăm azi prin intermediul tipăriturilor. astronomie. Ursu. I. Desprinzându-se din cadrul acesteia. este o preocupare relativ recentă a lingvisticii. filozofie şi medicină. terminologia lingvistică se dovedeşte un instrument important în investigarea istoriei terminologiilor şi a evolu iei acestora în secolele trecute. în interiorul limbilor şi de la o limbă la alta. deşi există o dezvoltare ştiin ifică comună relativ omogenă. among other things. Pe lângă profitul imediat al studierii terminologiilor actuale. matematică. totuşi fiecare domeniu prezintă propriul ritm de dezvoltare. retorică. Chivu (cf. tehnice. şi al celor româneşti.TERMINOLOGIA LEXICALĂ ŞI DISCURSIVĂ ÎN STUDIEREA LIMBAJELOR SPECIALIZATE DIN SECOLUL AL XIX-LEA Alice TOMA Abstract This linguistic study casts a new light on the terminology in general and on the physical and chemical terminology of the XIXth century in particular. linguistic terminology. pare să însemne un punct important pentru majoritatea domeniilor ştiin ifice. the relation linguistic – extra-linguistic in the conceptual development of sciences and the modernization of the terminology through its metalanguage. în special. metalanguage. nesincronizat în mod obligatoriu cu celelalte domenii. manuscris). It is noticed the use of the “semantized” suffixation as a specific construction of the chemical terms.

Optică. alchimie. Ipoteza noastră este că indiferent de domeniul cunoaşterii. În general. Fis. fizica are mărci diastratice în fiecare dintre dic ionarele sec. him. aplicarea ştiin elor duce inevitabil la întâlnirea lor: geofrafia fizică este un exemplu în acest sens. . trupurile solide. 1. . Încercăm. Spre sfârşitul secolului h ini ial este înlocuit cu ch.extralingvistic în dezvoltarea conceptuală a ştiin elor 2. . phys. în studiul de fa ă. pendel. printre altele. mişcarea trupurilor. anatomie. printre altele. în toate celelalte dic ionare apare marca diastratică referitoare la chimie: chim. Astfel. arte plastice şi muzică. unul în plus este existen a în manualele timpului a unor liste de termeni . procedee ce variază în intensitate şi însemnătate de la o epocă la altă sau de la o ştiin ă la alta. texte şi dic ionare din sec.fisică. ecvilibria trupurilor solide. arhitectură. Sub denumirea de tabla materiilor apar indici alfabetici terminologici care. a manualelor de fizică destinate. oscila iile (trupurilor solide). fizică. de exemplu. fizica specială şi fizica aplicată. Optc. . urbanistică. pentru denumirea acestei ştiin e.physique . căderea trupurilor. pun în eviden ă caracterul sintagmatic al termenilor fizici.Idraulică (Costinescu 1870). .hydraulique .chimie . 1.2.1. dic ionarele se pun de acord în utilizarea termenului de himie. administra ie. Prin intermediul acestora aflăm că fizica are subdomenii ca fizica generală. Fizica. Subdomeniile fizicii au termeni spefici. al XIX-lea: phys. răspunzând la următoarele întrebări principale : Ce subdomenii ale acestor domenii sunt dezvoltate în secolul al XIX-lea şi cum dau acestea informa ii despre specializarea domeniilor-mamă? Care este nivelul de „ştiin ificitate” al fizicii şi al chimiei în secolul al XIX-lea? Cum se realizeză definirea şi rela ia termen – concept în fizica şi chimia secolului ai XIX-lea? În găsirea răspunsurilor utilizăm.himie (Negulici 1848). medicină.subdomenii 1. Cu o singură excep ie (Negulici 1848). Limba comună este completată sau concurată de împrumut sau/ şi calc. transport. him. Chimia. limba comună este un rezervor important de termeni care se specializează pentru un domeniu sau altul.Fisica. 2. cu excep ia unui singur dic ionar din cele consultate (Costinescu 1870).hidraulică (Poenar 1841). al XIX-lea. Fizica. farmacie. fizica generală vorbeşte despre: trupuri.himie (Poenar 1841).himie (P&P 1862). După cum vom vedea mai târziu. . claselor colegiale. hydr. chimie. Un alt argument este existen a tipăriturilor. . . ciocnirea trupurilor solide. Idrau. Fisic. al XIX-lea. Rela ia lingvistic. .concepte fizice. frecarea 40 . Tendin a de specializare . . politică.chemiă (Antonescu 1862).physică (Antonescu 1862). apăsarea trupurilor solide pe un plan înclinat. Mai mult de jumătate din cei peste 300 de termeni înregistra i sunt alcătui i din două sau mai multe cuvinte. industrie. În sec.1. comer . Este acest lucru un argument în favoarea sus inerii răspândirii şi a dezvoltării acestui domeniu ştiin ific în epoca respectivă.fisică (P&P 1862). să oferim un portret al terminologiei fizice şi chimice româneşti în secolul al XIX-lea. chem. Pe lângă argumentele invocate mai sus în favoarea unei implantări relativ avansate a fizicii şi a terminologie sale în sec.cosmografie. al XIX-lea.

şi care întroduce în practica artelor numeroase perfec ionemete. diverse. Se remarcă apari ia referirilor intertextuale în textul ştiin ific. ale căruia cercetări au aruncat multe lumini asupra sistemului lui Werner şi au slujit foarte puternic la clasifica iea francesului Haüy. con (cf. fabricarea apelor minerale artificiale. frecare). căldură. aportul chimiei la mineralogie este formulat astfel: "Cunoştin a himiei este neapărată mineralogistului spre a descoperi şi a recunoaşte deosebitele substan e de care se compune globul nostru. meteorologie (cf. căci mineralogiea mai nu era o ştiin ă înaintea numeroaselor analise ximice ale ilustrului prusian Klaproth. de salubritate. magnetism (cf. Domeniile care beneficiază de aplicarea chimiei sunt multiple. geografia fizică. mineralogiea. să cuprindă "partea esen ială a acestei ştiin e" (Marin 1852: II). Chimia. În acea vreme.(trupurilor solide). chimia este considerată deosebit de importantă pentru aplica iile sale care asigură omului confort şi progres socio-cultural: "Între ştiin ele care. neputând fi vorba de "ximiea întreagă". ca şi în cazul altor discipline. Stamati 1849). marea. domeniul chimiei are o deosebită importan ă formativă. fa a pământului. artele industriale. variate: economia animaleor. fluidele elastice seau gazoase. gazos. a-i despăr i uni de al i şi a le nemeri întrebuin area de care sînt buni. Stamati 1849). care intervine neîncetat. pe de altă parte. cât şi prin combinarea acestuia cu informa ii externe limbii române în calcuri sau traduceri (plan înclinat. cunoaşterea regnului vegetal. este una. 41 . spre a cură i corpi. atât la nivel conceptual. Împrumutul este. interesează fericirea oamenilor. oglinzele bulbucate. de traiu sănătos şi eftin. lacuri. 1. Gazometru (Marin 1852: Tab. spigeriea. cuvinte vechi primind semnifica ii noi (trup. dezvoltând "gustul observa iei şi al esperien ei" (Marin 1852: VII). agricultura. foc. pe de o parte. par a fi traducerile. Termenii sunt ob inu atât prin utilizarea strictă a materialului din limbă. materia medicală. 2. iar. ecvilibrie)." (Marin 1852: III). univers. insule. isvoară (fântâni). filosofia. Scheme şi instrumente utilizate în experimente apar desenate la sfârşitul manualelor. De exemplu. împrotivirea trupurilor fluide cătră cele mişcate. Stamati 1849). fluvii. înlăuntrul pământului. termeni calchia i sau traduşi şi termeni împrumuta i. o solu ie în formarea de termeni fizici (solid. fluidele licvoroase. să accesibilizeze chimia generală pentru a "satisface trebuin ele întâitoarelor studii himice" (Marin 1852: II). Dincolo de importan a informativă şi practică. cu isbutire. de asemenea.). Manualele încearcă." (Marin 1852: V-VI). în toate cuestiunile de higienă. higienă. lumină. oglinzile găvănate. pământ uscat seau continent. electricitate. cât şi terminologic.2. Chimia este disciplină de studiu în şcolile româneşti şi primele manuale. de exemplu. Preparaziea chlorului gazos. prin teoriile şi aplica iile lor cele mai practice. De fapt fizica aplicată şi geografia fizică ajung să se suprapună în mare parte. împotrivirea trupurilor fluide). ciocnire. fără predilec ie pentru unul dintre procedee. magnet. Ximiea cea noă a pus adevăratele base ale clasifica iilor mineralogice. Fizica specială are drept termeni de bază: atragerea hemică. Ca şi în cazul fizicii generale se observă amestecul de termeni vechi. himiea. Fizica aplicată are mul i termeni în comun cu geografia: împăr irea pământului cea matematică.

sulfhydrati de sulfuri. negru de fum.mină de plumb.) phosphorului cu hydrogenul. acidu phosphorosu hydratatu. acidu sulfosu. [carbonul] (diamantul. satura ie. chloruru de boru. manuscris) se constată că limbajul simbolic literal utilizează alfabetul latin. densitate. ioduru de azotu. acidu hypochloricu. acidu hypophosphorosu. acidul sulfhydricu. telluriumul.În cazul chimiei. acidu sulficu anhydru. combina ii (chir. sulful. siliciumul. phosphuru de hydrogenu licuid (chir. cristalisa ie prin disolu ie. protoxidu de azotu. borul. modern realizată. azotati. acidu hypochlorosu. phosphati. chloru. sulfuru de carbonu. carbonul. acidu sulficu. grafitul sau plumbagină . Adaptarea fonetico-morfologică a împrumuturilor este.). corpi simpli. carbonati. arsenicul. nota ie himică. acidu phosphoricu trihydratatu (acidu phosphoricu ordinaru) (ultimul cuvânt chirilic). arseniti. antrancitul. acidu phosphorosu anhydru. hydrogenu. polysulfuri. acidu phosphaticu sau hypophosphoricu. hypochloriti. hydracidi. combina iile (chir. acidu phosphoricu anhydru. cristalisa ie prin volatilisa ie. acidu sulficu (latin) ordinariu sau acid englezesc (chirilic). azotu. săruri.) ale fluorului cu metaloidi. acidu arsenicu.) (hydrogenu phosphoratu).Se remarcă importan a sufixării în alcătuirea denumirilor termenilor chimici. acidul azoticu. hydrati. aerul atmosferic. bromul.)ale chlorului cu phosphorul. esperien ă. chlorati. iodul. literele latine sunt preferate celor chirilice şi în cazul multor termeni chimici ca: metalloidi. Uneori genul apare schimbare de gen în trecerea de la franceză la română. Toma. în general.) ale carbonului cu hydrogenul. tipul literelor face diferen a dintre împrumuturi (latin) şi fondul vechi al limbii (chirilic): metale.) hidrogenului cu metaloidi. acidu silicicu sau silice. oxidu galben de phosphoru (galben scris chirilic). cristalisa ie prin topire. acidu carbonicu gazos (ultimul cuvânt chirilic). acidul hypo-azoticu. În plus. hidrogenu bicarbonitu . oxidu de phosohoru. combina ii 42 . schimbare care nu va rezista. acidu arseniosu. bisulfuru de hydrogenu. apa. acidu chloricu. corpi compuşi. ac iea căldurei. combina ia carbonului cu oxigenul (primul cuvânt chirilic). cristali iea corpilor. phosphoru de hydrogenu solid (chir. oxidu de carbonu. ioduri.). combina iile (chirilic) phosphorului cu oxigenul (latin). generalită i asupra oxidilor. phosphorul. combina iile (chir) arsenicului cu (chir) oxigenul. oxigen. oxidi. acidul fluorhydricu. ac iea electricită ii asupra sărurilor. acidu carbonicu licuid (ultimul cuvânt chirilic). chloruri de sulfu. seleniumul. perchlorati. caracteri generici ai sărurilor principale. fluoruru de siliciumu. acidu cyanhydricu. chloruru de siliciumu.gazu olefiantu. chloruru de azotu. chloruri. acidu carbonicu solid (ultimul cuvânt chirilic). phosphoru de hydrogenu gazos (chir. cyanuri. combina ii (chir. termenul fluoruru este adaptat morfologic de la feminin francez la masculin românesc. bromuri. acidu azotosu. arseniati. oxacidi. oxigenu. legea isomorfismului. În general. oxidu de arsenicu. lege.acidu hydrofluosilicicu. borati. hyposulfiti. cocul. De exemplu. apă (chir. silicati. combina ii neutre ale (chir. acidu sulficu al (chirilic) lui (chirilic) Nordhausen. monosulfuri. fluorul. sulfiti. acidu perchloricu. acidul chlorhydricu. cyanogenu. sulfati. combina iile (chirilic) sulfului cu oxigenul (latin). chloruri de carbonu. cărbunele metalic. perchloruru de phosphoru. cărbunele de lemn. ca şi în cazul geometriei (cf. chloruri de arsenicu. generalită i asupra sărurilor. protochloruru de phosphoru.) oxigenată. Sunt cazuri ale termenilor complecşi sintagmatici când alfabetele se combină: combina iile (chirilic)1 chlorului cu oxigenul (latin). acidu pyrophosphoricu. fluoruru de boru. corpi binari. combina ii (chir. clor. acidu carbonicu. aliage. deutoxidu de azotu sau boxidu de azotu. acidu boricu. combina ii (chir. cărbunele animal).) ale azotului cu metaloidi. Doar sufixul este cel care face adesea diferen a dintre doi termeni. acidu metaphosphoricu. ecuivalen i himici.fluoruri. hydracidi.

). combina ii (chir. Sinonimele sunt semnalate fie prin conjunc ia disjunctivă sau: acidu sulficu ordinariu sau acid englezesc). 43 .(chir. s.). apare scris latin şi chirilic pentru denumirea aceluiaşi concept.." (Marin 1852: XIV)..comun ştiin elor de care ne ocupăm.Terminologia chimică este mai deschisă împrumutului decât celelalte terminologii exacte. (LaMa 1876). bisulfuru (realgaru). ceva ce produce.gazu olefiantu.. Un termen scris latin este sinonim cu termen scris chirilic: hydrogenul protocarbonatu (gaz de smârcuri) (chir. acid. fis. ce s'atinge de aerostate. esemplu au dublă grafie. ştiin a care tratează despre ecuilibru fluideloru elastici. în general. Introducerea denumirilor termenilor chimici este explicită. cuvintele de legătură . Conjunc ia sau marchează uneori sinonimia dintre o parte a termenului complex şi un alt element: acidu phosphaticu sau hypophosphoricu. un termen ştiin ific şi unul de uz comun: hidrogenu bicarbonitu . acustică. Uneori. Se remarcă o capacitate extraordinară de multiplicare a termenilor chimici pornind de la câ iva termeni de bază. acid.) ale cyanogenului cu oxigenul. dar se poate combina în interiorul unui aceluiaşi cuvânt: silice anhydră (doar ultima literă chir. Modernizarea terminologiei . de exemplu: "Când un corp simplu se combină cu oxigenul numai într-o propor ie spre a forma un oxacidu. grafia termenilor chimici.). înseamnă apari ia unui alt termen. silice hydratată (idem. densitatea metalelor (chir. Fizică.Numele proprii folosesc alfabet latin. deşi alfabetul de bază al textului este chirilic. Sufixele au pe lângă informa ia abstractă şi o semnifica ie concretă. (P&P 1872). ştiin a care tracteză despre sunete (Poenar 1840).) ale cyanogenului cu chlorul. chimică. s. f. aerostatica. Dic ionarele sec. Pe lângă procedeul de alăturare a determinan ilor şi formare a termenilor sintagmatici . scienti'a despre aeru.1. atunci numele acestui acidu se compune de numele ce arată corpul simplu şi de termina iea icu.). Membrii perechii sinonimice pot fi un termen complex şi un termen simplu: acidu silicicu sau silice. învă atura despre lumină (Stamati 1851). după cum se vede mai sus. gr.. f. m. Oxacidul format prin combina iea siliciumului cu oxigenul se numeşte acidu silcicu. f. fie cu ajutorul parantezelor rotunde: acidu phosphoricu trihydratatu (acidu phosphoricu ordinaru). dar mai ales substantivale. aerostatica. fără ca în definirea acestora să fie precizată rela ia lor cu fizica: acustică. potriveşte. optică. Esemplu. fenomene ale satura iei (chir.) principale (chir. s. aerologia. De exemplu. cu preferin a chirilicului îndeosebi când termenul apare în metalimbajul descrierii altor termeni.) ale sulfului cu arsenicul. Sinonimele pot diferi prin modalitatea de sufixare: hydrogenu arseniatu sau arsenicuatu. împuternicează sunetele (Poenar 1840).definire şi metalimbaj 1.). scienti'a despre echilibriulu aerului.chirilic. latină şi chirilică. Acelaşi cuvânt.). Alfabetul se combină în general la nivelul cuvintelor. al XIX-lea înregistrează denumiri ale unor ştiin e. Unii dintre aceşti termeni denumiri de ştiin e dezvoltă mici familii lexicale. 3. chimia dezvoltă procedeul sufixării adjectivale. deşi schimbarea prefixului. (LaMa 1876). trisulfuru de arsenicu (ogrimentu) (chir. oscilează între latin şi chirilic. T. combina ii (chir.

] Dar dacă corpii. de lumină şi de electricitate. măreşte o gaură. Chimia. n.. câtă vreme este în fapt unitate de măsură a lungimii.. materie foarte fină. De exemplu. termenii fizici ob inu i din fondul vechi al limbii române.. negreşit. decalitru. Întinsăciune. m. convexu. de şi câştigând 44 . al XX-lea i se reproşează "decontextualizarea" excesivă a rezultatelor ştiin ifice în general şi a celor matematice în special. dilatabilu. lă i. În această perspectivă. adj. gr. fis. (P&P 1862). de maestru ca de lucrător.. îndoitu în afară. Instrumentu cu care se deschide. dilatatoru. şi agen i ei mai importan i ai industriei omeneşti. dar fac greşeli ştiin ifice. gr. Întindere. s.. electric. nu numai că utilizează un limbaj învechit. T. f. s. decigramă. Defini ia retorică este o sinteză a argumentelor în favoarea studierii chimiei: "Aşa dar daca este o ştiin ă care merită a fi studiată bine de bogat ca de sărac. concavitate. în general. Defini ia chimiei în text se realizează retoric . Lă iciosu. decontextualizare care le face lipsite de substan ă şi greu accesibile (cf. înlocui i în evolu ia ulterioară a terminologiei fizice. Definirea ştiin ifică a chimiei se face prin delimitarea obiectului de studiu al accesteia de obiectul fizicii: "Când doi corpi se pun în contact. Se poate spune că în sec. Se zice de instrumentele care înfă işează închipuirea obiectelor colorate întocmai după cum sunt fe ele acelor obiecte. bulbucăşie (Stamati 1851). Defini iile lexicografice. Măsură de suprafa ă. în contactul lor.. decametru. t. decimetru.în no ii preliminarii. care coprinde 10 metre (vezi astă vorbă). de optică. lărgirea corpuriloru. ce se poate întinde.. lă iciune. decametrul este indicat drept unitate de măsură a suprafe ei. după cum inten ia autorului este de a convinge sau de a informa." (Marin 1852: VII). neputând fi vorba de o modernizare omogenă: acromatic. metalimbajul definirii lor rămâne totuşi precar. lă ire. Cafeneaua critică). Instrumentul cu care se măsoară şi se conoaşte apăsarea aerului. de a cură i o mul ime de materii neapărate pentru trebuin ele noastre de toate zilele..2. de fis.în introduc ie . fără a amesteca fe e streine. ce are electricitate (Stamati 1851). bulbucatu (Stamati 1851). 3. se lă eşte o rană. s. învă ământului sec. Solomon Marcus 2009. conveşcatu. În afară de termenii rezulta i din împrumuturile din greacă şi latină. pentru că ne dă nsfârşit şi cele de hrană spre a trăi. dilatabilitate. adâncătură. s. barometru. (P&P 1862). s. pentru că ne înva ă natura cea intimă a corpilor şi causa efectelor celor curioase şi ciudate ce esercită uni asupra altora. Lunettes achromatiques (Poenar 1840). În cazurile în care termenii sunt moderni. carea prin frecarea ori atingerea trupurilor îşi arată făptuirea (Stamati 1851). găbănare (Stamati 1851). şi această altera ie este înso ită foarte adesea de căldură. cei din urmă părând a fi prefera i de texte: convexitate. T. însuşirea corpurilor d'a se lă i. şi medicamente spre a intrema sănătatea noastră. al XIX-lea exista preocuparea pentru realizarea unui cadru sociocultural al transmiterii cunoştin elor ştiin ifice. l.şi ştiin ific . pentru că această ştiin ă ne dă socoteala despre cea mai mare parte de fenomenele ce se produc împregiurul nostru. de a estrage. n. dilata ie.. himiea. fenomenele ce se arată atunci pot să se ie de fisică sau de himie. această ştiin ă este. conveşcătură. sau prin calchiere vor fi. pentru că ne dă mijloace de a crea. (P&P 1862)). F e n o m e n u l h i m i c se caracterisă printro altera ie în composi iea corpilor. f.Termeni moderni circulă paralel cu termeni vechi. [. decagramu. care au grad mare de stabilitate (de exemplu. l. electricitate.

Defini iile sunt lapidare. aeru. realizându-se prin trimitere la termenul-substantiv. s. au rolul de a crea o imagine a conceptului chimic. acetu. magnesia (LaMa 1876)) sau fenomene şi proprietă i chimice (indisolubilitate. t. abla ie. de him. incaldire. Când sunt folosi i termeni specializa i. aprindere silnică şi iute înso ite de sgomotu. care are proprietă ile alcalilor. boru. n. deflagra ie. aceticu.vro proprietate noă. În dic ionarele secolului al XIX-lea. iar mai la urmă s-a numit aşa productul salin ce iasă din cenuşa acestui vegetal. decrepita ie." (Marin 1852: IX-X). sufer numai nişte modifica ii trecătoare care nu alteră composi iea lor. În cazul termenului-adjectiv. (P&P 1862). sunetulu. s. Alteori indica iile 45 . pârâeală. fără a surprinde neapărat esen a acestuia: detunare/ detuna ie. jupiter/ cositor (Poenar 1841). incorporatione..). f. acidiabilu. incorporalitate (LaMa 1876)). acidu (adj. 1. aluminiu. h i m i c e şi o r g a n o l e p t i c e. spre esemplu când o bucată de resină.. impuru. boricu. atunci proprietatea aceasta noă împărtăşită prin frecare. Termenii înregistra i cu marca diastratică a domeniului sunt substan e (carbure. de himie. acidificantu. nealterând întru nimic natura substan ei. aceea ce este scopul special al himiei. sfârâială. baritu. incorporare. spirtul fără apă). materie fluidă. (Stamati 1851).] Spre a se face istoriea complectă a unui corp şi spre a-l caracterisa. t. Termenul substantiv alcali dezvoltă adjectivul alcalin. atrage la dânsa corpii cei uşori. nume ce s-a dat din început plantei marine din care se face soda de comer . care se ine de clasa alcalilor. abscisie. incorporabile. de ch.. incorporatu. părticică foarte mică din materia unui trup ce nu se mai poate în adevăr tăia. absorbabilu. acidiferu. citratu/ citricu = acid de lămâe. acid. o substan ă. (Poenar 1840). sare de lămâe. toate substan ele care are proprietă i himice analoge cu ale sodei adecă un gust aspru şi puterea de a înverzi fe ele albastre ale vegetalelor. alcool. detunare/ detuna ie. arsenicu. (Stamati 1851) Remarcăm uneori construc ia bipartită a defini iei lexicografice.. f.m. aluminu. mărcile diastratice dau adesea informa ia de domeniu: acid. ambră. spirtul din care este scoasă cea mai tare parte sau da tot apa ce coprindea. amalgamu. face f e n o m e n u l f i s i k. pisare (Poenar 1841). cerusă. cementu. degagea. desocsida. incorporale. amoniacu. afinitate. decrepita ie. defini ia este circulară. aeroasă. acidifica. acidu (s. adj. (Poenar 1840). care se raportează la alcali. cuprinzând inadevăruri din perspectiva rezultatelor contemporane: atom. a cementa.. deflegma ie. (P&P 1862). aerogeniu. inquart.). trebue a determina trei ordine de proprietă i generale. him. s. apă.. T him. sgomotulu ce facu oare cari săruri puse în focu. Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate (cu excep ia substan ă) şi oferă imagini din realitatea cotidiană pentru concretizarea sensului (gustul acrişor sim it cu limba. decanta ie (P&P 1862). (Poenar 1840). (Poenar 1840). aciditate.. lichid uşor şi volatil care este cel dintâi rezultat al fermenta ii zahărului. elastică şi espanzibilă. alliaginu. cementa ie. frecându-se cu o materie de lână. [. care hyiduce pe limbă. ce se nemesc f i s i c e. dă un gust acrişor şi care roşeşte fa a ceva albastră. articularea lor logică rămâne par ial nesigură: gazu. Cele două componente ale defini iei sunt: o componentă concretă ce asigură rela ia cu realitatea imediată şi o componentă abstractă ce generalizează la nivelul conceptului chimic informa ia dată în prima componentă: alcali. ammoniacu. Defini ia reflectă gradul de dezvoltare al chimiei în acea epocă. acidiferu. ammoniacalu. T.

a despăr i. n. acidu (s. aerostatica. ca al doilea după sensul comun: degagea. ceva ce produce. desluşi.. m. aciditate. a retrage acea ce a fostu angajeatu. corpurile mai usióre de câtu aerulu innóta in aeru. corpulu cellu vapidu care incongiura pamentulu. aerulu este transparente. s. adesea o substan ă. A lămuri. adj. În loc de concluzii Atât chimia. unor subdomenii speciale. acidu (adj. chimică. him.. compusu din azotu si oxigeniu. cunoaşterea regnului vegetal. deşi încă sunt concepte fără termeni sau concepte care dezvoltă serii sinonimice. pentru fiecare dintre cele doua domenii. aerologia. (P&P 1862). Pe lângă procedeul de alăturare a determinan ilor şi formare a termenilor sintagmatici . a slabozi. n. Pu ini termeni ajung să dezvolte familii lexicale numeroase: acidiferu. deşi conceptual ştiin a este mai bine dezvoltată. lucrare de a uni. Pentru chimie se constată o prolificitate particulară a formării de termeni. s.). de chim. apalisi. şi este mai anevoe de topit.m.tehnice se fac utilizând concepte matematice simple: inquart. Înterferen a fizică – geografie. a da afară ceva coprins într'o substan ă. pentru economia animaleor.. mineralogiea.comun ştiin elor de care ne ocupăm. s. geografia fizică. optică. fizica mai ales pentru geografie. agricultura. Apare uneori demarcat sensul chimic. fizică specială. cât şi fizică prezintă afinită i interdisciplinare. 46 . potriveşte.. higienă. materia medicală. aeru stricatu. dă naştere. însă mul i termeni chimici au familii lexicale. passerile sbóra in aeru. aerulu in miscare se numesce vêntu. dublată de o semantică specială a procedeelor de formare a acestora. de chim.. explicit : fizică generală. filosofia. a desface păr ile unui totu. a deszăloji. t. a produce. T. a desuni. spigeriea. care nu se poate deslega. t. prin aplicarea sa. acidificantu. a'mi trage înapoi vorba dată sub nişte condi iuni.. de a adăoga trei păr i de argint la una de aur. acidiabilu. Se zice şi Quartation. a deosebi o substan ă gazoasă. arareori termenii chimici au un sens comun. Acidu. un fel de metal.).. (P&P 1862). care seamănă cu plumbul. 4. Spre deosebire de chimie.. fizică aplicată sau implicit : acustică. Sufixele au pe lângă informa ia abstractă şi o semnifica ie concretă. T. Terminologia fizică rămâne relativ rudimentară. (Poenar 1841). aeru curatu. fabricarea apelor minerale artificiale. Terminologia chimică pare a fi mai bine dezvoltată. fizica aplicată. a. (Poenar 1841). s. fizica dezvoltă mai clar subdomenii.. a scoate. de cele cu cari era unită. acidifica. Spre sfârşitul secolului creşte caracterul articulat al defini iilor lexicografice şi apar sintagme contextualizante: aeru. dar mai ales substantivale. artele industriale. (LaMa 1876). a lua înapoi cea ce dedese zălogu. v. m. de chim. cari nu s-au împlinitu. Un corpu de o savoare (gustu) acru care roşeste fa a cea albastră a vegetalelor sau tinctura de turnăsol albastră (cu escep ie de acidulu silicic şi boric care fiind insolubili în apă n-au proprietatea de a rosi tinctura albastră) şi care este priimitor de a se combina cu un alt corp jucând rolu de bază. aeru respirabile. Definirea se realizează şi prin sinonimie. a deslipi. de xim. care nu se poate desface. respectiv. ci dau numai defini ii: molybdne. tălmăci. chimia dezvoltă procedeul sufixării adjectivale. iar chimia. Pentru anumi i termeni chimici dic ionarele bilingve nu propun termeni echivalen i. dată fiind natura referentului. insoluble. acustică. împuternicează sunetele (Poenar 1840). t.

7..). Bucureşti. fizică şi chimie”. François 1995 : Le terme : entre ontologie et linguistique. Ursu. Tratatul de istorie a limbii române. Josette 1978: Le metalangage. Limba Română. Costinescu 1870 = Costinescu.. 1969: Formarea terminologiilor ştiin ifice româneşti. I. vol. Étude linguistique du discours sur le langage. C. Robert M. Bucuresti. Despina Ursu. Daniela 1995 : Semiotica discursului ştiin ific. Toma. 265-274. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. Popa . în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics. N. June 1995. A. Hors série No. Roven a-Frumuşani. N.. Editura Cronica. 3565.. 2001: Lexic ştiin ific interdisciplinar. P. Gheorghe 1980-1981: “Stilul celor mai vechi texte ştiin ifice româneşti. G. Bidu-Vrănceanu. in Gh.113-122. J. Bucureşti. lexic specializat. Chivu (coord. Dic ionare Antonescu 1862 = Antonescu. Popescu. vol. Massimu. Editura Univesită ii din Bucureşti. Tipografia lui Toma Teodorescu.Lexic comun. Le Robert. A. T. Losee. Angela coord. 2000. 2006.Stilul textelor geografice”.Referin e bibliografice Bidu-Vrănceanu. Toma. I. V. Alice (manuscris): „Terminologia românească în sec. Rey-Debove. şi colab. P&P 1862 = Protopopescu. Ursu. Strat'a Academiei. 1995: The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences. Chicago. Editura Ştiin ifică. al XIX-lea şi al XX-lea. Chivu. Alice. EUB. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. III . Studiu linvistic şi de istorie culturală. 1862 Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. 1871. M. Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. ES . p. Editura Universită ii din Bucureşti. 4. 47 . La terminologie en Roumanie et en République de Moldava. Angela coord. Iaşi. 2004: Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. Bucuresci. Bucuresci.1876 Dictionariulu limbei romane. LaMa1876 = Laurianu. în Banque des mots. Buccuresci. Academia Română. Tănăsescu in *** 2000: Terminometro. geografie. Editura Ştiin ifică. 2008: Lingvistică şi matematică. Bucureşti. Paris. Matematică. A. Union Latine. Ion 1870 Vocabularu romano-francesu. 1862 Dictionar Rumăn. Timotin. Bucureşti Rastier. Cornel 1972 : Teoria defini iei .

E. Bucureşti. fisică. tomulu III. P. tomulu I. Surse textuale Greceanu 1811 = Contu. 110. edi iunea a doa. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc.232-230 + 2. Marin 1852 = Pelouze. Fremy. pp. Iulius 1852. pp. Nicodim trad. Tipografia Colegiului Na ional. Sibiu. Bucureşti. pp 188 + 3.Poenar 1840 = Poenar. Stamati 1849 = Stamati. Polizoi (Greceanu. 1 Cu referire la ultimul cuvânt din proximitate. tomulu II. chimie şi astronomie. Minunele naturei.) 1811.) 1852. J.. conversa iuni asupra deosebitelor obiecte interesante din ştiin ele naturale. Sava. Alexie trad. Prescurtare de himie. Tipografia Colegiului Na ional. Tipografia Colegiului Sf. Învă ătură de multe ştiin e. Barasch 1852 = Barasch. Bucureşti. (Marin. tomul întâiu. 48 . Teodor 1849 Fizica elementară. 258 + 40 + 5. din gr.

spre deosebire de sectarismul occidental. Metaphysics 1. nostalgia).2) Aceasta. de asemenea modificată. „nu se dezvoltă în doctrină şi nu duce la crea ia sectară. filosoful reproduce o poezie populară unde se afirmă şi altceva.CATEGORII SUBTILE ALE SPA IULUI MIORITIC BLAGIAN Eugeniu NISTOR Abstract If in Orizont si stil / Horizone and Style (1936) philosopher Lucian Blaga compares the subconscient with a „larvar logos”. astfel încât i-a cerut ajutor ariciului – unde filosoful român constată o modificare sensibilă a con inutului Sfintei Scripturi. Keywords: subconscient. dacă în credin a eucaristică un oarecare grâu se poate preface în trupul lui Cristos. formulating his thesis on the particular configuration of Romanian apriorism. deosebit de înfloritor sub acest aspect şi de 49 . Blaga ne reaminteşte de un personaj al cosmogoniilor indiene. model assimilation. propunând o originală escatologie creştină. despre o „ispită” care nu duce la manifestări schismatice. dar şi o înduioşătoare umanizare a Creatorului. folklore. as it is structured around an amazing metaphisical „recipe” – the state of dor (longing. de noi cuiburi de via ă religioasă”. Iar. Among the subtle categories of the „mioritical space”. trecută prin filtrul imagina iei populare. în al cărei laborator sufletesc nu numai că „cultura biblică şi biserciască sunt asimilate în chip creator”. în legătură cu această problemă: „Câte flori sunt pe pământ/ Toate merg la jurământ”. style. dar „ispita aceasta se istoveşte în sufletul nostru popular printr-un proces de sublimare pe planul imagina iei legendare şi poetice”. He emphasizes traditonal poetry. referitor la acelaşi aspect. remarcă Povestea lumii de demult (preluată după Tudor Pamfile). astfel încât tot grâul e făcut din trupul lui Cristos. unde se prezintă doar omul. the taste and preference (as seen especially in folk art) for the pitoresque and discretion. throughout the second volume of his cultural trilogy – Spatiul mioritic / The Mioritical Space (published the same year) – he applies this theory to a limited geo-cultural space. Între acestea. Asimilare şi crea ie Un studiu de mare pătrundere filosofică consacră Lucian Blaga modului cum poporul român a asimilat în chip creator unele secven e ale culturii biblice sau unele motive dogmatice ale unor popoare europene. Pornind de la unele liturghii laice şi de la unele colinde în care grâul este asociat cu trupul lui Cristos iar vinul cu sângele fiului Domnului. aici. chiar şi cu cele ale regnului vegetal.1) Este vorba însă. această credin ă este modificată creator. establishing the general features (or vectors) that activate the stylistic matrix. Blaga places the Romanian predisposition for the creative assimilation of models from abroad (even biblical ones!). prin lărgirea sferei celor care vor da socoteală şi cu alte fiin e. Arătând că dogma creştină este cât se poate de clară atunci când se referă la judecata de apoi. Puruga. but at the same time the suggestive ornamental art and our trully original folklore. conchizând că au existat întotdeauna posibilită i de a analogia motive ale altor popoare cu supersti iile noastre folclorice. din trupul şi mâinile căruia s-a făcut lumea. când Dumnezeu cică a gafat la geneză şi pământul nu încăpea sub cortul cerului. ceea ce îl îndreptă eşte să constate un excep ional sim metafizic al etniei româneşti.

după care orice interes artistic n-ar apărea decât ca o efulgura iune rece şi fără substan ă proprie.5) Faptul că ăranul român a trăit în mizerie şi că veacurile de sărăcie în care a fost înrobit de alte popoare l-a împins. comparativ cu cea săsească. Germania şi în alte ări europene. dintr-o casă românească. fiindcă în Apus nu există decât străzi!). mai degrabă. înapoi. bine aliniate la stradă (nu la uli e.3) Problema are însă şi un tâlc „economic”: dacă în Apus. „te po i aştepta să vezi ieşind pe Mama Pădurii”. cu toată „neorânduiala vie” a lui. care îşi stivuieşte gunoiul de grajd „în enorme cuburi geometrice tăiate”. sim ămintele sale pentru frumos nu i-au dispărut iar ostilită ile de tot felul nu i-au atenuat fondul sufletesc. care parcă izvorăşte din peisaj în chipul cel mai firesc şi. fidel teoriei sale. şi cu atât mai pu in la poporul român: „Dragostea de pitoresc şi de podoabă a răsăriteanului stau mărturie învederată şi de nerăsturnat împotriva materialismului istoric. face un corp comun cu natura. bunăoară. care prelungeşte natura până dincolo de ea. în rela ie cu sim ul pentru podoabă şi pitoresc. până în vremurile neolitice. dau sentimentul de stereotipie. Farmecul pitorescului şi revela ia Lucian Blaga îşi propune să investigheze cum o trăsătură comună mai multor popoare – dragostea de pitoresc – se manifestă şi determină o anume specificitate fiecărei etnii dar. cu casele perfect aliniate la drum. pe vatra unei structuri economice”. dar şi să guste cu precau ie izvoarele. a contat ca un îndemn decisiv în alegerea celor mai bune locuri pentru case şi morminte. nu este urmat în estul Europei.4) Exemplul tipic al ăranului elve ian. uneori.7) Distinc ia între cele două moduri arhitecturale ale locului este atât de mare că – scrie extrem de plastic filosoful . din care reverberează pitorescul său nestăvilit. 2. aceasta în ciuda „unei energii umane canalizate colectiv. în schimb „ ăranul răsăritean nu uită nici în cea mai neagră sărăcie podoaba şi pitorescul ca pervaz firesc al vie ii”. Concep ia arhitectonică românească. aşa încât toate casele satelor săseşti să fie 50 .8) Chibzuin a săsească. nu i se acordă nici o importan ă (acesta suscitând interes numai de la un anumit „standard gospodăresc”). astfel încât „sim i prezen a unei imagina ii umane. să nu se aventureze pe înăl imi primejdioase şi să instituie un fel de rânduială specific saxonă. să cântărească lumina.fecunditatea religioasă naturală din Rusia.6) „Impresia de calcul” şi formele geometrice aplicate ale satelor săseşti. de aşezarea satului băştinaş. ca şi primatul acordat economicului în Olanda. „sufletului ărănesc”. preferin a manifestă a etniei germane pentru o „geometrie statică ce nu sare niciodată din făgaş”. ne avertizează că „ în analiza fenomenului ni se pare indicat să coborâm până în regiuni care in de împără ia inconştientului”. parcă chiar în ciuda acestor situa ii vitrege. potrivit unui plan primordial impus naturii”. până în zone de miracol şi de poveste”. î i este sugerată. de copii trase parcă la indigo. urmare a vie uirii şi întovărăşirii sale afective cu natura. ce pot fi întâlnite şi în unele sate ardeleneşti. în toate ini iativele arhitectonice.dacă de sub por ile masive ale unei case săseşti te po i aştepta oricând să âşnească afară o maşină de treierat. să măsoare grăsimea şi fertilitatea pământului. având ceva din măre ia piramidelor egiptene. la care s-a ajuns până la extrem prin mişcarea celor fără Dumnezeu – efect derivat al ateismului impus cu for a de politica sovietică.

luând pieptiş o prăpastie. până dincolo de marginea verii. Supersti ios din fire. românul „îşi clădeşte casa şi la spatele lui Dumnezeu. sânger etc. astfel că toate aceste trăsături pot fi cuprinse într-o defini ie cu nuan ă de maximă: „comuna săsească e o colectivitate ra ională de oameni închişi. Dar spontaneitatea crea iei arhitecturale româneşti se vădeşte şi în multitudinea de tipuri de case. impunând chiar „naturii ordinea din sufletul lor”. ocolind larg pe la poalele dealurilor şi colinelor. s-au născut parcă din inspira ia capricioasă a naturii înseşi în mijlocul căreia ele sunt aşezate. ceva mult mai adânc. din Mun ii Apuseni. din Muntenia. primăvara. dotate cu pridvoare împrejmuitoare şi cu ferestre mici şi joase. Blaga desluşeşte în acest sentiment al destinului o alternan ă a ursitei şi gra iei divine. fiecare având nevăzut crestat pe frunte imperativul categoric”.12) Ca ingineri hotărâ i. sau ale celor situate între acestea şi casele cu acoperişuri în cascadă din Basarabia (?!). Comparativ cu casele săseşti. casele săseşti refuză inutilită ile. bisericile) tocmai cu rostul de a-şi spori securitatea.) E aici o latură pozitivă a sentimentului său cu privire la destin. tot aşa cum o reprezintă valea şi dealul. cele româneşti au o configura ie proprie. la polul opus. cu ferestre înalte. iubitori de pitorescul vie ii”. sunt şerpuitoare. ele păstrează mai departe toate trăsăturile acestora: sunt înguste şi ondulate.) iar. la români. Dotate cu toate cele trebuincioase.13) Fără a fi vorba de un fatalism. casele. acolo unde şoselele au fost construite pe traseele vechilor drumuri de care. saşii îşi ridică clădirile ( cetă ile. ştiind pesemne că Dumnezeu are ochi şi în spate”. răchită. în timp ce cele româneşti.10) Dar şi gardurile cu care îşi împrejmuie gospodăria sunt expresia preferin ei manifeste a ăranului român pentru organic: ele sunt cel mai adesea confec ionate prin împletirea unor ramuri de esen e lemnoase flexibile (salcie. şi drumurile. spre a concluziona singur apoi că „cel mai general element arhitectonic e însă pridvorul cu stâlpi”. constituind împreună un fel de zid care intimidează privirea. care vine dinspre „o pornire nativă a sângelui. care se vrea cu orice pre statornicit într-o lume de pitoresc”. în ciuda sărăciei lor afişate. diferen iate mai ales pe zone geografice. sau împrăştiate într-o vale cu turmele. corn. românii „se aşează mai curând într-un raport de vasalitate plină de încredere fa ă de destin (. fa ă de 51 . şi ale celor acoperite cu stuf. alun.. Lucian Blaga chiar se întreabă retoric care ar fi elementele comune ale caselor uguiate. Aşa se explică. spre a se apăra mai bine de intemperiile naturii şi de vrăjmăşii.”9) Dispunerea lor asimetrică în peisaj.15) Dar nota de specificitate a caselor româneşti.. trecând pe la poalele stâncilor şi ale dealurilor. acestea înverzesc şi îşi lasă apoi umbra răcoroasă peste case şi ogrăzi.11) Blaga remarcă aici. Gra ie acestui sentiment. poate. acoperite cu paie. ansamblul lor nu suportă decât o defini ie de felul acesteia: „comuna românească e o colectivitate instinctivă de oameni deschişi. turtite. faptul că şi în zilele noastre. dincolo de un evident sim artistic. sugerează imediat libertatea de concep ie arhitectonică – despăr ite doar de culorile vii ale grădinilor.14) Cu aceeaşi grijă de a nu tulbura pacea naturii. cu curbe deloc favorabile vitezelor mari. „ne întâmpină pretutindeni cu belşugul lor de inutilită i”. ducând la intă pe căi lăturalnice şi ocolitoare.aşezate una lângă alta. ele parcă au încol it cu totul întâmplător în peisaj– „înăl ate vertiginos pe o muchie. se poate spune că nu există nici o situa ie care să ducă pe român la desperare anihilantă”.

cu ia de culoarea zăpezii”. deoarece în vremuri de cumpănă românii se retrăgeau la codru. pentru fresce. cu cămaşa simplu împodobită cu ornamente pătrate”. parcă spre „a demonstra bogă ia formală şi coloristică a lumii”. dar şi din Muntenia şi Oltenia. vădeşte obârşia lui gotică. unde „ascu işul de suli ă al turnului âşnit spre cer”. „cu zigzaguri galbene. cu adaptările cuvenite la materialul utilizat (lemnul) şi la scopul urmărit (împlinirea unei viziuni pitoreşti!). de la grănicerul bănă ean. spre a continua înafara zidurilor. şi la adaptarea unor împrumuturi. cu o deosebită perspicacitate. Sucevi a. apoi. erau refăcute iarăşi „ca spicul secerat. desigur. devenind doar un spa iu extins pentru decoruri şi. este tot o dovadă de creativitate autohtonă. „cu pălăria uguiată. este dat de o cu totul altă trăsătură.17) Dar duhul constructiv românesc. variind uneori de la un sat la altul. care cere o legătură între natură şi lumea de dincolo sau cea lăuntrică a spa iului ritual”. astfel încât „natura şi biserica încep a se confunda”. filosoful distinge cu uşurin ă specificul bisericilor gotice. Filosoful surprinde idei interesante în legătură cu fresca românească: aceasta îşi depăşeşte cu mult rolul – „acela al unei revela ii ce are loc exclusiv în interiorul privilegiat al bisericii”. „cu undra mai scurtă”. Acelaşi fenomen se întâmplă şi cu contraforturile (tot gotice) prezente la unele biserici româneşti din Bucovina (Vorone . ele fiind „cenzura între două lumi care nu au nimic comun”. Spre deosebire de bisericile româneşti. şi în metafizica şi mitologia populară. de cele ale bisericilor româneşti. zidurile au func ia de separare între exteriorul şi interiorul bisericii. lăsându-şi bisericile şi satele în voia sor ii.16) În compara ie cu acestea. de o mare diversitate. şi-a dovedit originalitatea creatoare şi pruden a. de la ărăncu a gorjeană. până la dobrogeanul influen at de motive tătăreşti. ridicate „din duhul intermiten ei sezoniere”.20) Dar filosoful depistează pitorescul.19) Pitorescul portului românesc. „cu undra cafenie” sau cel prahovean. pe care Blaga o desprinde prin compara ie „cu exuberan a descătuşată şi violentă” a caselor din satele ucrainene . Vatra Moldovi ei).18) De unde Blaga extrage şi o concluzie: dacă în varianta arhitecturală occidentală. filosoful venind aici cu o completare interesantă: chiar şi pridvorul răspunde unui „sentiment metafizic. până la ciobănaşul muscelean. în natura „în eleasă ea însăşi ca o vastă frescă revelatoare”. la cele gotice şi romanice zidurile separă hotărât interiorul de exterior. la bănă eanca „cu cârpa înrourată şi cu apreg din şerpi multicolori” şi la argeşeanca cu un costum „strigător ca un răsărit de soare”. predispus la asimilarea organică a unor motive străine. până la cea ha egană. mici şi modeste. în 52 . unde saxonul îşi găsea refugiul în caz de primejdii. în special. „cu cătrin a neagră şi cu broboada bogată”.aceasta este discre ia! Când se referă la arhitectura religioasă. cel mai adesea ele erau arse şi. împrejmuite de ziduri groase de apărare. Rădău i. dovada cea mai clară o prezintă bisericile de lemn din Maramureşul istoric şi Bihor. ca într-o firească ciclicitate a naturii. ca frunza care căzând a lăsat în locul ei laten a altei frunze”.pitorescul arhitectural al altor popoare. care îşi pierd aici cu totul rostul lor ini ial. de la gorjeanul „cu pieptar de podoabă neastâmpărată şi cu cămaşa lungă şi înfotată”. în cazul bisericilor româneşti ele au o func ie mijlocitoare. apetitul pitorescului la arhitectura bisericească ucraineană este lipsită de nuan a discre iei: el se manifestă cu o exagerată strălucire.

totuşi. al naturii). trebuie să se spele cu apa din care se adapă curcubeul. Dar în elepciunea populară atinge apogeul pitorescului şi farmecului ei în proverbele româneşti. de podoabă. căci la baza orientării spre pitoresc a popoarelor răsăritene stă un soi de „misticism latent popular”. el ajunge şi se simte. pitorescul e deci revela ie. şi pe bună dreptate. căci boabele acesteia sunt lacrimile Maicii Domnului. Ca exemple semnificative sunt aduse în actualitate două dintre credin ele magice din Bucovina: o femeie care se doreşte a fi frumoasă. pentru a se face văzut. prin urmare. acesta îl ine suspendat peste un ciubăr în care i se scurge sângele. „un puternic organ de asimilare a unor influen e străine”. Lucian Blaga îl laudă. bunăoară. pentru acestea „Dumnezeu. în fond. proverbele nu sunt.24) Dar el mai prezintă un aspect de evidentă scădere spirituală: lipsa substratului metafizic. ea fiind. Cât priveşte pitorescul popoarelor din Apusul Europei. invizibilul. În Moldova. ea se întâmplă. Pierzând contactul cu natura şi sălăşluind între „monotonia zidurilor afumate a cotidianului mecanic şi nefiresc”.„supersti iile şi credin ele deşarte”. filosoful constată manifestarea sa mai re inută. ca şi componentă a matricii sale stilistice. judecata de apoi. axa comună fiind chiar „dominanta psihologică”. despre cele mai mici detalii. atunci va începe apocalipsa. mai degrabă. versificând apoi. orientarea spre pitoresc este mai ponderată. aşa. şi alta – nu e bine să verşi mazăre pe jos. organice. şi când vasul se umple şi vor cădea din el trei picuri pe pământ. cultivând un pitoresc cât mai diversificat şi cu o intensitate cât mai mare. sintetizând modul personant de manifestare al pitorescului. remarcă Blaga. în cele din urmă. cum „ Dumnezeu îşi impune pitorescul ca mod de a se arăta.25) În concluzie. Cain. Blaga extrage următoarele: 53 . care le alimentează continuu fondul spiritual. cu talent şi sim anecdotic în celebra Poveste a vorbei – „una din cele mai originale şi mai simpatice căr i ale literaturii noastre”. se poate spera într-o revela ie pe măsură: împlinită şi pură. dragostea de pitoresc. Poporul român însă. circulă credin a că lemnele arse pe timpul iernii pentru încălzirea caselor. atunci când acestea se satură de priva iunile la care sunt supuse de „cătuşele civiliza iei şi de cenuşiul ei rigorism spiritual”. până la deschiderea orizonturilor metafizice şi în elepciunea întemeiată pe farmecul. altceva – scrie filosoful – decât „aforismele poporului”. cel care a cules proverbele noastre cele mai pline de „sfătoşenie” şi le-a grupat în func ie de subiectul abordat. de culoare şi arabesc.22) La o analiză aprofundată. noaptea îşi depun frunzele lor în geamuri. întotdeauna pitoresc. echivalentul unei determinante stilistice. inconştiente. care a pătruns în totalitatea vie ii sale spirituale constituind. e silit să îmbrace forme şi culori” şi. în unele aşezări rurale. fiind situat la marginea unui orizont în care se înregistrează un exaltat cult al pitorescului (dinspre zările răsăritene). din întregul flux de idei propulsate în cadrul expunerii sale.21) Dovedind o „spontaneitate gâlgâitoare” şi predispozi ia pentru o mare varietate tematică (de la umorul care alungă urâtul şi triste ea. Iar în Ardeal se perpetuează credin a că în lună şade Abel cu capul spart de fratele său. satisfăcut şi de un „surogat”.23) Aşadar. pe Anton Pann. a proverbelor din estul şi sud-estul european este mult asemănătoare cu aceea a băştinaşilor din orientul apropiat. pe marginea lor.

încrustate cu păsări stilizate şi motive geometrice de for ă. câteva reprezentări ornamentale specifice Elve iei. Pe mobilele din casele ăranilor scandinavi şi pe obiectele gospodăreşti şerpuieşte şarpele multiplu împletit. motive geometrice. spre a produce „revela ia” şi a provoca „dumnezeirea”. este întâlnită mai frecvent în Asia minoră. pe care se axează întregul „belşug al decorului”. preferin a pentru scene de via ă. trecând dincolo de grani ele politice ale mai multor ări din Apusul Europei. conchide Blaga. cu scene de familie (femei cu mandoline şi că ei) –. În ornamentica artei textile din Norvegia şi Suedia. apare tot mai evident func ia utilă a obiectului. cu culori vesele. amintind întrucâtva de goticul ancestral. stilizată şi simplistă. când „pitorescul” este cultivat excesiv. toate sugerând o mişcare dinamică.orientarea spre pitoresc. în special. este mai mult decât un simplu joc. pline de vigoare şi sugestie. chiar „duh grafologic” etc. ca produs al spiritului anonim. adesea. clasiciste). cu arcuiri şi combina ii sobre de culori. ursul. la care Blaga constată utilizarea motivelor naturale şi naturaliste. dar şi – ca influen ă negativă – înfiltrarea în arta populară a unor aspecte ale artei culte (gotice.26) Dar filosoful depistează chiar şi o tainică rela ie de coresponden ă între sufletul uman şi configura iile ornamentale. se configurează cercul solar. Ceramica ornamentală. care se înscrie ca o determinantă stilistică inconştientă şi poate juca rolul de mijlocitor pentru asimilarea unor influen e străine. care stânjenesc arta populară şi îi alterează grav spontaneitatea. cu originea în străfundurile metafizicii. Şi de această dată metoda comparativă îşi dovedeşte rodnicia şi eficien a. diverse animale. se lăfăie în culori bogate. ce se manifestă permanent în arta textilă. şi poporului român. Blaga descrie. orientarea constantă către un pitoresc fără excese. op iunea coloristică pentru roşu şi albastru. acestea (în cazul blidelor) fiind ornamentate cu înscrisuri biblice şi medievale. aşa cum sunt vasele de băut din lemn. romantismului occidental. 3. „schematizate după un calapod geometric”. între acestea şi la poporul german. baroce. are o specificitate distinctă: motivele catolice. grifonul). desenele cu scene vânătoreşti (Wilhelm Tell). deci. motivele naturale sunt unitare şi se întovărăşesc cu un soi de „geometrism vânjos”. idile cu solda i. aspecte citadine şi fresce biblice ( precum Adam şi Eva lângă pomul paradisiac). ornamentica populară germană. cu tipurile ei de specificitate etnică (linii. cu totul accidentală şi superficială. Ornamentica Ornamentica. acolo unde – pe vasele de lut şi cărămizile smăl uite ale căminelor motivele florale (laleaua şi florile de grădină. afirmată ca dominantă stilistică. în sculptura în lemn sau în ceramică. dar mate.). figura ie naturală sau abstractă. din motive de economie de spa iu pe margini. dar şi cele din pădurile alpine) şi cele acvatice (păstrăvul). pentru început. reale sau fabuloase (leul. ea „e depozitara unei taine colective” şi „manifestare involuntară a unor substan e secrete”. unde mielul figurează cu crucea subsuoară. o orientare puternică spre pitoresc. este comună unor popoare balcanice şi. Mai 54 . este specifică popoarelor din Europa apuseană şi. Ea este comună unui teritoriu mai vast. Abia în ările scandinave mai pot fi desluşite elemente tradi ionale. Clişeul impus de modelele artei citadine au contaminat în profunzime. popular.

căci „modurile coloristice”. îndeosebi în ornamentica scoar elor.28) Geometrismul după care se configurează broderiile spaniole. mergând spre motive naturale. suferind unele „personalizări” în Atica (unde intervine linia curbă). negrul... tot ca specific românesc. îngeri etc.) ornamentica noastră. rarefiate şi un ascu it sim al discre iei. caracterizat prin liniaturi statice. în care predomină roşul. verde. de o simplitate refugiată în subtilită i. dacă grecul se orientează cu predilec ie către „culorile tari”. de un aspect de o singulară distinc ie. unde în general sunt redate personaje religioase. iar „culorile. iar motivul animalier cel mai frecvent este taurul. mai des însă aceasta din urmă dezvăluind o incontestabilă coresponden ă cu atât de cunoscutul leitmotiv din poezia noastră populară – „frunză verde”.de multe ori în pătră ele . este absen a figura iei umane din ornamentica laică. de o discre ie de mari nuan e. atunci când se referă la ornamentica textilă şi ceramica neogreacă. asemănător celui slovac şi secuiesc. florile şi animalele. mai sugestivă pe esături. albul şi violetul . arta textilă a Finlandei reprezintă o ini iere în „tainele subpolare”. precum floarea şi frunza.” 31) Iar. şi de o măsură clasică.fie ele elve iene. trinitatea. geometria ei formală imitând parcă chiar „cristalele destrămate şi fără consisten ă ale zăpezii”. care cotropesc totul. arta românească este mai ra ională. peste toate acestea însă se suprapune geometrismul de inven ie tipic românească. mai blând. negru. cum le numeşte el . Blaga îi schi ează atent profilul stilistic. 55 . tot de inspira ie. similar cu cel grecesc. culorile „violente”.spre nord. imaginar. secui. parcă „stoarse din sângele diafan al buruienilor (. Lucian Blaga remarcă de îndată „geometrismul liniar”. Grecia insulară (unde se constată amestecul de „ motive naturaliste”) sau insula Creta (unde se manifestă „tendin a de forme complexe.este marcat de influen e maure. copiat după formele naturii. astfel încât „nici un locşor nu e îngăduit să rămână pârloagă”. preferin a lui. galben.. Ornamentica populară italiană. Dar. biblice. Venind mai aproape de spiritul popular românesc. a adoptat un geometrism cu arcuri şi volte. remarcându-i următoarele trăsături specifice: prezintă un geometrism dreptliniar.27) Specificul ornamental al poporului francez sunt: figurile umane.29) Nici ceramica italiană nu face excep ie de la aceste caracteristici generale. În efortul de a contura năzuin a formativă a artei populare româneşti. La fel ne îndeamnă Lucian Blaga să sesizăm şi maniera de întrebuin are al culorilor. Pe de altă parte. este populată de străvechi motive mitologice. chiar savante”)... spre deosebire de tendin ele manifestate de alte popoare şi neamuri (greci. ca şi la popoarele scandinave. şi sub acest aspect. are un geometrism zigzagat şi încărcat. vibrează de o re inută căldură”. străbătute de motive naturale. aceasta fiind prezentă (ca şi la celelalte popoare balcanice) doar în iconografie. ca şi cele populate cu „bolovani ciclopici”. cu un colorit viu.. ucraineni. scăldate în apele viu colorate în roşu. cehoslovaci). şi de „figuri care amintesc pietrele nu tocmai regulate ale unor ziduri ciclopice”. are un geometrism de inven ie. refuzând formele abrupte şi zigzagate. românul este furat mai ales de nuan ele stinse. Dar deosebirile dintre ornamentica românească şi cea grecească sunt vizibile: geometrismul dreptliniar al românului este mai potolit. aderând la moduri neostentative. păsările. sfin i.30) Însă acest geometrism variază de la o zonă la alta.

înfăpuită sub influen a de netăgăduit a spiritului bizantin.32) Acestea sunt. figura ia umană şi supraumană de înfă işare stihială. „românul realizează în icoanele pe sticlă sau pe lemn. de obârşie „geologică”. 56 . cultura noastră mai con inea încă o puzderie de elemente folclorice autentice. ce nu ine seama de vămile neamurilor şi de străjerii văzduhului”. de cumpănire şi echilibru. astfel. punându-se sub protec ia unui „duh” al măsurii. sunt de regăsit în specificul năzuin ei stihiale a artei populare româneşti şi care. situat într-o zonă de confluen ă geografică şi culturală. adaptată îndeosebi în iconografia şi arhitectura bisericească. care pot gravita în străfundurile oricăror culturi. Iar celor care se îndoiesc de originalitatea artei noastre populare. geometrismul său fiind caracterizat de Blaga ca un derivat al lui „Euclid. bizantină etc. pe de o parte. ele fiind „călătoare ca vântul. bazat pe utilizarea riglei în trasarea liniilor. „în arta populară românească înfloreşte un mănunchi de imponderabile” care refuză din start clişeul şi artificiul. care. specifice artei vecinilor săi. este eliminată gra ie tehnicii speciale „organice”. înconjurându-se totdeauna de anumite stângăcii şi devieri de la norma perfec iunii. Filosoful român justifică această manifestare tipică. folclorul era tezaurul nostru cel mai de pre . de fapt. Aflată la „vârsta” înfloririi ei în primele decenii ale veacului XX. între acestea se referă mai ales la posibilele motive comune. Acceptând un „canon stihial”. prin ceea ce stilul hieratic dobândeşte un aer organic şi viu”. Blaga le iese în întâmpinare cu unele argumente. comun şi europeanului. a cărui originalitate constă tocmai în consecven a stilistică şi accentul pus pe echilibru şi măsură. etnie sau popor. ăranul român. suedeze. axate pe precizia seacă şi intelectualismul. nu se lasă pradă golului sau fricii de gol. împreună cu geometrismul static de inven ie şi cu orientarea spre nuan ă şi discre ie. tocmai prin atitudinea onologică a fiin ei româneşti. Primejdia ca această atitudine spirituală să degenereze într-un „clişeu hieratic” sau în „nenoroc”. specifice asiaticului. „între geometrism stihial şi organicism. de asemenea. corectat de zvâcnirile sângelui”. operând firesc cu ele în plan social. Lirica populară şi metafizica dorului Nimeni nu poate contesta faptul că în cultura românească de până acum un secol. situându-se într-o zonă de cumpănă şi tendin e opuse. mai degrabă. formează complexul de determinante armonice al ornamenticii noastre populare. pe de altă parte. această armonie sub auspiciile echivocului”. investeşte golul cu o func ie pozitivă. 4. în ciuda tuturor interferen elor sesizabile în ornamentica sa. ci. slave etc. filtrate şi dozate corespunzător necesită ilor prin distileriile sufleteşti proprii fiecărui neam. franceze. iar.germane. imprimându-i-se o anumită pulsa ie spirituală.34) Astfel. scrie filosoful. pure. nu cade sub influen a exceselor coloristice şi formelor baroce insulare. Apoi a început contaminarea ei şi formele kitsch au proliferat mereu. . al chibzuin ei. linia aparent stângace din ornamentica noastră populară este ridicată la rangul de noimă. într-o „abstrac iune moartă şi fără vibra ie”. alcătuind fondul de suflet şi de în elepciune al românului. tracică. Prin aceasta. l-a protejat mereu de aşa-zisa „desăvârşire mortificată”. – care.33) Fereala ăranului român de a nu eşua în sterilitate şi artificial se vădeşte şi în faptul că el ocoleşte geometrismul savant. în favoarea unor „abateri vii de la defini ia liniei”.

o sinteză între credin a şi empiria existen ială a omului din habitatul „mioritic”. cu rostul chiar de a înnoi ceva. locul-peisajul etc. Cel care este cuprins de starea de dor reac ionează extrem de divers: fie se închină. / Nu ştiu boii l-au băut / Ori eu noroc n-am avut. fie îl seamănă ca pe o pre ioasă sămân ă germinativă. chiar dacă se ipostaziază. urâtul – sunt cuvinte grele. / Câtă boală-i pe sub lună. sunt rezonan e limpezi ale unor răscolitoare stări sufleteşti – poate cea mai convingătoare dovadă că ăranul român şi-a investit. / Că s-aga ă grapa-n jele / Trag săraci vacile mele” sau: „Câtă boală-i pe sub soare / Nu-i ca dorul arzătoare. într-o cumpănire mai semnificativă. / Pe unde umblă jalea / Nu po i trece cu grapa. jalea. / Că dorul unde se lasă. / Face inima cărbune. Blaga exemplifică câteva din aceste atitudini fa ă de dor a poetului anonim. pu ină cosmologie şi antropologie. norocelul meu / L-au băut boii-n părău. o bogată „povară” psihologică. curgând parcă pe sub bol ile inconştientului şi iscând un murmur astâmpărător sau „o emana ie” evanescentă. a termenului german Schnsucht. ca stare sufletească. Acest „fond”. doar de dragul de a face metafizică. ca fiind un pandant al înclinării către nuan ă şi discre ie. / Trag boii de se omor. stârnită din dorin a de a explica nuan at cum şi în ce raport se află sufletul şi cugetul uman cu lumea şi lucrurile din preajmă. fie îl sfărâmă sau „macină”. în capitolul anterior. din culegerea lui Horia Teculescu. vaporoasă. Căci starea de dor ar reprezenta. / Că s-aga ă plugu-n dor. atât în poezia cât şi în cântecul nostru popular. fie se lasă pătruns de el. iubita. nevoii acestuia de a-şi accepta resemnat un destin lumesc (adesea inferior în plan social). uneori. ajungând la o uluitoare „re etă” metafizică. face ca această tumultoasă stare să fie greu definibilă în limite crono-spa iale. fără „ipostazie”. dar şi. dar nu ca ac iune teoretică asumată gratuit. că dorul.”37) Iar când exprimă regretul despăr irii de 57 . în propor ii bine dozate. aparent eterogen. Blaga o alătură celorlal i factori constitutivi ai matricii stilistice autohtone. în special. cuprinzând în plămada sa. fie îl alungă ca pe un ipotetic tâlhar. în doina şi bocetele de jale. Am arătat. / Că dorul unde se pune. norocul. ca patimă arzătoare a sa. / Face lacrimilor casă”. în decursul veacurilor de încrâncenată vie uire aici. Dar cele mai vechi leitmotive ale doinelor şi cântecelor de cătănie. exprimând „inpenetrabilitatea unui gând”. ne indică (într-un fel foarte specific) preocuparea străveche a românului pentru metafizică. prin fragmente lirice adecvate preluate. la o mai atentă cercetare. spre o orientare anume (casa.35) Complexitatea şi intensitatea trăirilor sufleteşti ale dorului. ci ca năzuin ă permanentă.până la manelele de astăzi. pu ină mitologie şi teologie. fie se îndârjeşte să lupte cu el. / Nu-i ca dorul de nebună. întreaga sa încărcătură empirică şi întregul său elan sufletesc.să recunoaştem .autorul popular îl explicitează adesea într-o incontestabilă logică şi fermecătoare frumuse e a limbajului cotidian: „Pe unde umblă dorul / Nu po i ara cu plugul. ipostază în care dorul este analogiat cu norocul: „Maică. de cele mai multe ori el este doar un cântec fără obiect. Recurgând la „încărcătura” sufletească a dorului. ele neavând un echivalent în alte limbi ale pământului. / Nu ştiu boii l-au mâncat / Ori Dumnezeu nu mi-a dat. Filosoful face însă precizarea că dorul.). cu inflexiuni de roman ă. însă .36) Metaforele lirice sunt însă adecvate necesită ilor sufleteşti ale poetului anonim. ale poeziilor de dragoste şi jale. este diferit de reveria romantică.

p. 123. p. Ibidem 25. 129 21. Ibidem. Ibidem. 127 19. Ibidem. cel al fetei înstrăinate în alt sat prin măritiş sau al unei iremediabile despăr iri sentimentale. p. 135 24. 112 2. p. Ibidem. 16. p. Editura Humanitas. Ibidem 10. Ibidem. Ibidem. Ibidem 14. Ibidem. Ibidem. p. 1994. Ibidem. Ibidem. 128 20. Ibidem. prin ipostazarea dorului îşi pune poezia la adăpost atât de „efuziunile sentimentalismului”. năduful recrutului luat cu arcanul în cătănie. Bucureşti.Lucian – Blaga – Spa iul mioritic. 119 7. de un soi de nostalgie arhaică fără de leac. de un fel de pustiu sufletesc nevindecativ. p. 136 26. NOTE BIBLIOGRAFICE 1. 125 18. Ibidem. cât şi de „ariditatea alegorismului”. p. p. ca artă veritabilă. 121 13. Ibidem. p. 131 22. Ibidem. p. 132 23. 113 3. p. 120 17. toate. Filosoful laudă cumpătarea şi preferin a pentru nuan ă a românului care. p. Ibidem 58 . de pulsa iile ei autentice. Ibidem. p. men inând-o aproape de via ă. p. p. p. chiar dacă sintagma dorului lipseşte din context. Ibidem 15. 137 27. Ibidem. 116 5. 117 6. 120 11. 119 9. 118 8. necontrafăcută. sunt impregnate. p. p. p. 114 4. Ibidem. 143 29. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. 142 28. p. Ibidem. p. p.inuturile dragi ale obârşiei. Ibidem 12.

1929 36.30. 146 32. 161-162 37. p. Ibidem. Sighişoara. Ibidem 59 . Lucian Blaga – Spa iul mioritic. edi ia citată. Ibidem. Ibidem. Ibidem. 155 34. 144 31. p. Ibidem. 156 35. p. p. Horia Teculescu – Pe Mureş şi pe Târnave. 152 33. p. p.

postmodernism Din diversele discu ii despre modernism şi postmodernism. it nears as well the loss of the art individuality. după afirma iile lui Mircea Cărtărescu: „Dacă omul modernist era prin excelen ă tragic. de confruntarea cu neantul. unplanned but inherent. semnalat ca tendin ă actuală de Constantin Severin – putem desprinde o idee semnificativă care priveşte rela ionarea primelor două concepte invocate (modernism şi postmodernism). pe care-l explică într-un studiu destul de impozant pentru un concept nou şi încă pu in împărtăşit. pentru că diferen ele se configurează în spa iul consolidat al unei concep ii despre poezie. având loc muta ii paradigmatice în acest domeniu. schimbându-se detalii de optică şi atitudine ale eului liric. de exemplu transmodernismul echilibrant al lui Theodor Codreanu. 65). Keywords: Aesthetics. chiar dacă se complace „în inima neantului”. evolutive. după postmodernism. În extensie de sens am putea fructifica tipologia metaforică blagiană. dar remarcând prezen a unei procesualită i estetice. Pentru a exemplifica segmentul în care are loc distan area dintre poezia modernistă şi cea posmodernistă cu unele conota ii de păstrare a tradi iei poetice. a process with various connotations in the last. odată cu apari ia modernismului se naşte. dincolo de celelalte numeroase mijloace. Postmodernismul românesc. în schimb. sau şi mai grozavul termen de postliteratură. care ridică discu ii 60 . – dincolo de identificarea deja a unor noi tendin e literare. adunate până astăzi. modernity. raportul între poezia modernă şi cea anterioară. afirmând că poezia modernă capătă atributul revelatoriu. Este vorba. de pildă. am ales spre discu ie aspectul personalizare vs depersonalizare a poeziei. depersonalization. ca personajele existen ialiste. Personalizarea la poe ii posmodernişti şi postmoderni se face. Although the customs abandonent represents a faster liberation of the moment’s constriction. şi printr-un foarte atractiv şi sugestiv procedeu: folosirea numelui propriu real în textele artistice (poezie sau proză). strivit. iar cea de dinainte rămâne în sfera conven ional plasticizantă. comparativ cu. That’s why the aspect of personnalization vs depersonnalization in the romanian poetry (with sufficient relevant cases in the poetry from Basarabia) nears a dangerous paradox for actual creators. poezia. Nici postmodernismul nu se abate de la revela ii. 1999. pare să-şi fi găsit cel mai confortabil adăpost chiar în inima neantului” (Mircea Cărtărescu. postmodernul. despre un raport mai mult de apropiere decât de distan are între acestea. vehiculând o mistică a suferin ei şi o paranoia intelectualistă centrată pe omniprezen a (sau omniabsen a) sensului. la o analiză mai atentă. freedom. p.PERSONALIZARE VS DEPERSONALIZARE POETICĂ – UN PARADOX INER IAL AL INTEGRĂRII Viorica-Ela CARAMAN Abstract The actual romanian literary process and the perspective that it offers today – beeing in a creative crisis – my originate paradoxically just in the multiculturals openings that supposed to inspire the esthetical liberation. în fond. or. Editura Humanitas.

personajul principal masculin – poate că nu 61 . unde – în cadrul unui imaginar cu însemnele abitudinale – dă buzna un personaj care poartă numele autorului. având la bază raportul dintre atitudinile şi formele eului liric. încălcând aparent limitele fic ionalită ii? Rămâne o certitudine că subiectivitatea care generează un imaginar cu autonomie în interiorul artei se păstrează. pentru că se schimbă. Editura Cartea Românească. De fapt. discutat pe larg de Vianu la noi. adus în România interbelică de acesta şi consolidat aici. Bucureşti. evită să abordeze în mod tranşant termenul de lirism obiectiv. Teme 3. iar ideea de coborâre a poeziei în cotidian nu contrazice acest adevăr. suprarealismul lui Gellu Naum poate fi privit foarte bine ca un hiperrealism postmodernist. Manolescu însă. ne poate veni ideea distinc iei călinesciene dintre lirismul subiectiv şi obiectiv. la cumpărături în locul acestuia din urmă. afirmând că: „Lirismul în genere poate fi expresia directă a emo iei ori disimularea ei printr-o mască sau printr-un personaj dramatizat: dar în toate trei cazurile avem de a face cu subiectivitatea poetului în căutarea limbajului potrivit” (N. eu numenal la Liviu Rusu) ce îmbracă fără complexe. pentru că se vorbeşte astăzi despre lipsa metafizicului şi dispari ia poeziei „adevărate”. de modul în care poezia somează realitatea. p. de cochetare lejeră.privind până şi statutul acestei crea ii. foloseşte sintagma personaj subiectiv sau personaj dramatizat. Dacă ne gândim la precedentele literare cu referire la particularită ile liricii actuale. legile acestei subiectivită i. În ce măsură poate rămâne pertinentă această distinc ie pornind de la ideea de personalizare în poezie. având loc o interferen ă neobişnuită. Folosirea numelui său real în romanul Zenobia – pe lângă personajul feminin central cu acelaşi nume. în perioada respectivă încă nevorbindu-se de postmodernismul în eles în sensul actual. Începem abordarea aplicativă cu un poet care ar părea straniu pentru contextul invocat. poezia acestuia depăşeşte modernismul poetic românesc. care îi seamănă izbitor. de fapt. sau. având atributele necesare şi atitudinea eului ce sfidează metafizicul prin biografismul preponderent în poezia (şi proza poetică) a acestuia. deşi mul i se declară poe i etc. principiilor postmoderniste – Gellu Naum. aceasta este deci o achizi ie de durată a poeziei. care se declară şi este recunoscut ca autor etc. hainele poetului autor (care l-a creat). Un fenomen care pune instantaneu problema statutului acestei poezii. între două realită i care se exclud. care însă nu in de statistica unor motive. Identitatea şi numele poetului devin automat materie poetică şi substan ă a imaginarului liric. că poezia zilelor noastre nu mai este poezie. fiind criticul reprezentant al unei etape de evolu ie poetică ulterioară celei călinesciene. prin natura acestuia. în orice caz. ci de paradigmă. Manolescu. propriu lui Coşbuc sau Goga. pornind. Vorbim în acest sens despre instan a eului liric (eu tipic la Tudor Vianu. iar pentru a distinge totuşi acest tip de lirism. Gellu Naum credem că rămâne (prin anticipare!) un postmodern prin libertatea-i excesivă. dar care corespunde. există aici şi Naum. de exemplu. şi se aliniază unui eu liric „tradi ional”. din ce în ce mai contradictoriu pentru aplica iile pe care le face din perspectiva actualită ii. în postmodernism. Deşi crea ia lui literară este considerată ca apar inând suprarealismului. 154). 1978.

ca produs al imagina iei.)”. În poezia Pe un divan în fosta fierărie optica referen ialită ii se schimbă în mod radical. Acesta scrie. Exemplul lui Gellu Naum. atenuând limita dintre cele două realită i până atunci exclusive. o depersonalizare trucată. Acest tip de personalizare este.) / venea dintr-o semantică nebună. şi această revela ie o avem abia când apare la sfârşitul textului ecoul numelui Naum – AUM. Din citat bucata „stăteam întins pe spate pe un divan din fosta fierărie şi ascultam” reprezintă o configura ie a spa iului exclusiv al poeziei care îl înglobează pe eul liric (ceea ce nu poate fi contestat). Nu este cumva vorba despre postmodernista literaturizare a realită ii? Realitatea. aici însă ia locul de altădată al literaturii – spa iul cuprinzând inefabilul. Iată că trăirea dermică. se pare. O altă semnifica ie o comportă apari ia numelui său propriu într-un text poetic... dar pe marginea căreia eul liric nu poate face decât „afirma ii poetice”. pe când realitatea poemului este una de o referen ialitate covârşitoare: „Stăteam întins pe spate pe un divan în fosta fierărie şi ascultam cum cineva ascuns sau nevăzut şoptea ceva în limba lui necunoscută mie / (. de interşanjabilitate. cea în care există ca persoană Naum. murea la capătul dintâi şi se năştea la capătul din urmă (. care îmbracă ideea că totul e transcendent. cunoscută de to i şi arătată tuturor. iar tot ce urmează este realitatea din afara poemului. concepte pe care se sprijină lumea postmodernă. este „răsuflarea unei balene ireale îngropată în zăpadă la mare înăl ime sub cerul sângeriu”.reprezintă ideea de personalizare în sensul în care ne interesează (cel care pune problema statutului literaturii). cu deosebire de postmoderniştii „autoriza i” care şi-au pus toate speran ele artistice într-o asemenea zisă inova ie optzecistă şi pe care au numit-o artă. concretă. deşi poartă numele Naum. biograficul este anume literatura. de fapt. de fapt. con inutul poematic îl constituie anume lucrurile cele mai reale şi palpabile. un homan – pronun ie ironică. fie şi numai prin schimbarea de optică asupra palierelor literar şi referen ial. este prezentată ca nedefinită şi enigmatică. Concretul. cu o deschidere care admite schimbul de măşti al acestora. Tocmai lumea de dincoace de poem. personajul este unul profund literar. dar cu o flexibilitate permisivă. care consolidează statutul literaturii ca realitate unică fără posibilitatea confundării cu cea referen ială.. înglobarea acestuia din urmă în primul. dar deloc comică. Găsim în opera poetului un pre ios component (foarte estetizat) al ideilor de integrare.. dimpotrivă. cotidiană este cultivată într-un mod neaşteptat la Gellu Naum. cea în care există numele Naum (de altfel. care trezeşte mai mult gânduri transcendând fizicul decât pur şi simplu desfiin ând specia literară amintită şi reducând-o la neant. pentru că. ironia lui este trăită ca o „adevărată” fic iune dezvoltată într-un sistem romanesc coerent. singurul şi sigurul indiciu asupra acestei lumi). Genul de personalizare despre care putem vorbi în cazul lui Gellu Naum este unul care mai face această distinc ie între literatură / fic iune şi realitate. de interrela ionare. de transsocializare etc. de exemplu.. şi. pe linia personalizării poate fi considerat un liant intern al literaturii române în momentele ei de traversare a modernismului către postmodernism. de interconectivitate. deşi este ironic. deci cea reală. al intui iei sau al muzei artistice. Iar trucurile estetice din opera lui Gellu Naum mizează pe mediumnicul sugerat aici. nume şoptit de această „balenă ireală” care este realitatea. în inten iile de integrare în literatura europeană / 62 .

să spunem.. lansat de aproape un deceniu la Braşov („Monitorul de Braşov”). sau unul care se confundă lamentabil cu o persoană reală. Pentru că arta este o 63 . Pooooooooooate (2004). Ca poet se remarcă. justificându-ne gesturile de devansare sau de. sărire peste cal. fără a „citi” poemul în singularitatea lui. 1994). prin volumele de autor Falsul Dimitrie (1994). ca fenomen: „Nu trebuie să vedem nimic în imagini. Târgu-Mureş. 1967. autorul nu investeşte nimic mai mult pentru a reprezenta o altfel de persoană – personaj cu acest nume. în imagini nu e nimic de văzut. fic iunea e veşnică! – Falsul Dimitrie!)? Or. din start. Republica Moldova). o posibilă grilă de lectură. ci în perspectivă. după cum remarcam mai sus.. de fapt. În imagini suntem numai noi” [Bogdan Ghiu]) nu pune problema sugestivită ii: care dintre instan e este mai plin de semnifica ie poetică. Numele este invocat pentru a spune totul despre identitatea lui. în zdruncinarea conven iilor artistice. Se pare că teoretizările făcute de Dumitru Crudu în privin a necontrafăcutului din fracturism îşi găsesc justificarea sub acest aspect. în sugestivitate. Problema.universală. Ungheni. Editura Arhipelag. numele real asta inten ionează. Nu trebuie să vedem în imagini. un eu liric impersonalizat care a autentificat şi certificat mereu liricul. el nu este fals şi nu reprezintă falsitatea. Falsul Dimitrie Crudu (2003). Un poet foarte reprezentativ pentru aspectul pe care l-am abordat este supranumitul fracturist Dumitru Crudu (n. Dumitru Crudu refuză conştient (şi conştiincios) împrumutul literar. Autorul intră ireversibil în jocul identită ilor lirice pentru a izgoni din paradisul conven ionalizat al poemului orice instan ă care ar oferi. chiar cu riscul de a produce noută i hipotermice în febra inspira iei inovatoare a liricului. Deşi doar două dintre titlurile enumerate con in numele autorului.” (Dumitru Crudu. nu stă deci. prin a ne ajuta să ne integrăm mai întâi în propria literatură. Şase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente (1996). Falsul Dimitrie. fiind şi autorul manifestului fracturist (coautor – Marius Ianuş). toate includ poezii „cu Dumitru Crudu”. trezindu-ne din literatură (nu avem şanse să ne trezim din literatură. în optică. în afară de apari iile sale în presa literară din Republica Moldova şi România sau în antologii colective. Un exemplu personalizant: „ai deschis oare şi tu vreodată uşa dimitrie şi ea / de fapt să fie goală şi înăuntrul ei să nu fie nimeni / şi uşa şi camera aia să fie de fapt ale tale / oare te-ai descăl at şi tu de papuci vreodată dimitrie / iar ei de fapt să fie murdari / te-ai dezbrăcat oare şi tu de haine / şi ai văzut oare că ele se tăvălesc pe jos pe podea ca o / femeie beată i-a fost şi ie somn vreodată dimitrie / te-ai întins oare şi tu în pat şi alături de tine să sim i că / nu este nimeni că te prăbuşeşti într-un gol alb n-ai încercat / oare şi tu atunci dimitrie să te apuci de nişte sâni / moi ca de nişte scări de piatră dar să sim i că de fapt / şi ele lipsesc n-ai căutat oare şi tu atunci nişte coapse / primitoare şi pe care de fapt să nu le găseşti n-ai încercat / să te ascunzi sub un păr de femeie care şi el / lipsea te-ar fi strâns atunci nişte bra e sub iri dar şi ele / lipseau oare nai sim it şi tu dimitrie / că nu sunt nişte picioare umede care să i se întindă / ca nişte melci sub tine o dimitrie dimitrie / te mai gândeai atunci la crime la literatură la şah / oare n-ai ieşit şi tu atunci în noapte să te plimbi. în această odine de idei. în poezie îl caută anume pe acesta. E închis vă rugăm nu deranja i (1994). Credem că acest procedeu (dar ar trebui analizat.

perspectivă asupra lucrurilor. remarcând o realitate contradictorie a lucrurilor. Dumitru Crudu încearcă prin personalizare să relanseze perspectiva artei. citabilă la tot pasul. receptării – abolind timpul şi spa iul. omul-semn. 210-211). e că arta este deposedată pur şi simplu de statutul de obiect şi redusă la atitudine. În legătură cu fic iunea despre care ziceam că nu poate muri. E ca şi în cazul problemelor de logică. câte cireşe sunt în total. iar intrarea în acest cadru este pregătită printr-o anumită tradi ie. Rămâne să medităm dacă „fiin a de hârtie” a lui Barthes şi eul liric cu tendin e de metamorfozare nu pregăteşte cumva apari ia unui eu virtualizat. pentru că accentul cade pe individualitatea trăirii artistice. Personalizarea din poezie are tocmai această miză. despre principiile unei arte în afara vreunui stop-cadru. memorabilă. atunci nu trebuie să urmăm logica expunerii condi iilor adunând. care creează impresia că îşi redă identitatea reală. Obiectul artistic este cel mult un liant absolut conven ional dintre atitudini (cea a artistului şi cea a receptorului). de hiperumanizare a realită ii (. ca atunci când întrebarea se formulează automat pornind de la datele problemei. abolind straturile textualizării. manipulabil în câmp” (p. Eu (l) Artistul. aflată la actuala etapă a evolu iei. de fapt. arta în sine începe să fie evaluată ca un conductor de emo ii. Dacă spun: pe masa din bucătărie se află 316 cireşe albe şi 15 roşii. din recenta carte semnată de Bogdan Ghiu. Veni i să da i lumină (artei)!. nemediat. controlabil. un conductor dintr-un material nepre ios care asigură cu eficien ă maximă transferul de atitudine dinspre artist spre receptor. Neutralizarea omului prin dublarea şi simularea lui (virtualizantă). Astfel. artistul care este „reprezentantul” direct şi concret al atitudinii artistice. În aceeaşi ordine de idei în care am invocat şi analizat fenomenul personalizării concrete în poezie prin exemplele Naum şi Dumitru Crudu. iar răspunsul trebuie căutat anume în altă parte şi anume dincolo de datele acesteia. dar care refuză pentru totdeauna certitudinea reprezentării.. de „civilizare”. ci să ne gândim serios dacă roşiile sunt cireşe pentru a da un răspuns logic şi adevărat. în imediata vecinătate a discu iilor despre individualitate vorbim şi despre o dispari ie a individualită ii – o depersonalizare a artei. Acest detaliu legat de construc ia poeziei şi raportul ei cu realitatea pune în mod direct problema redefinirii artei. „Virtualizarea” realită ii este o tehnică de protec ie: de anihilare. o lucrare esen ială. şi o operă predictivă (promite şi admite chiar „codul de bare pentru viitorul monstruos al artei”) . care se oferă prompt. pentru că există în acest caz o dorin ă de autentificare atât de acută.. de a indica alura propriu-zisă a poetului (creatorului) în ipostaza sa directă. evolutive şi paradoxale. de neutralizare. * Coborârea artei în cotidian este un gest de degradare a statutului artei? Ea devine cumva nonartă? Credem că ceea ce se întâmplă. Via a după supravie uire. Vom vedea dacă predic iunile lui Bogdan Ghiu se vor adeveri în 64 . de fapt. operele se întrec unele pe altele în a-şi strivi receptorii prin emotivitate. dar care nu poate fi receptat decât fals. ne putem gândi că totuşi evoluează spre ceea ce a numit Bogdan Ghiu virtual: „„Virtualul” este un mediu de protec ie.). Sugestiv în sensul acesta este titlul unui capitol. În arta actuală contează.

Editura Humanitas. 6. 2. Editura Eminescu. Via a după supravie uire. Nicolae Manolescu. REFERIN E BIBLIOGRAFICE 1. 65 . Bucureşti. Editura Minerva. 1995. Literatura nu se poate. 1994. 1978. 8. Bucureşti. Călinescu. Eu (l) Artistul. ed. Postmodernismul românesc. Teme 3. 2008. vol. deşi unele in deja de domeniul prezentului. Bucureşti. 2005. Gellu Naum. Târgu-Mureş. Editura Junimea. 1999. a II-a revăzută şi adăugită. aşa cum avertizează Bogdan Ghiu. Editura Minerva. chiar dacă provoacă tenta ia redefinirii prin lumea imediată. în fond. Opere. Falsul Dimitrie. – riscă depersonalizarea tocmai prin fenomenul literaturizării realită ii. Malul albastru (1990) în Sora fântână. IV. Bogdan Ghiu. Aşa încât orice referin ă inclusă în textul artistic cu scopul de a umbla serios la butoanele sensibilită ii poetice a lectorului va fi percepută totuşi simbolic. poezia / literatura. Constantin Severin. pericolul ei este însă altul. cu toate încercările lor de a „renova” paradigmatic. Tudor Vianu. Mircea Cărtărescu.totalitate. 1975. Editura Cartea Românească. Editura Cartea Românească. Iaşi. nu vor izbuti niciodată să reducă la neant epoca modernită ii care a „implantat” în cititor un organ special pentru artă. Bucureşti. Transmodernismul. 3. http://agonia. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Bucureşti. G. 5. Studii de stilistică.ro/ 7. 9. 1982. De la studiile culturale comparative la studiile post-literare: Gilles Deleuse şi gândirea central-europeană. Cert este că postmoderniştii. Dumitru Crudu. 4. Theodor Codreanu. Editura Arhipelag. lepăda (acum) de statutul său de „lume paralelă”. inclusiv la nivel de statut. Bucureşti. prin a le pune fa ă în fa ă cu realitatea referen ială.

This article refers to abbreviations used more frequently on forums. utilizându-se un sistem de canale. prin conven ie se folosesc abrevierile. în timp ce trunchierea şi siglarea au o arie 66 . În codul scris func ionează exclusiv abrevierea propriu-zisă. this is a problem. conversation Extinderea mediilor electronice ─ re eaua internet. se neglijează ortografierea cuvintelor. People use abbreviations in order not to forget or to loose the thread of conversation. al semanticii.DE LA ABREVIERI LA CONVERSA IILE PE INTERNET Silvia PITIRICIU Abstract The Internet has an important place in nowadays life. through their effects on the conversation. poşta electronică. pe cât posibil. Chatul permite o conversa ie instantanee. pe care ne-am întemeiat cercetarea de fa ă. Aceste caracteristici se identifică în resursele lingvistice inventate şi utilizate de cei care conversează pe internet. între limba standard şi registrul familiar. the means of abbreviation are complex: the apocope. de rela iile de grup. Cele 100 de secven e de pe chat reproduc conversa ii între tineri. the syncope. the sigle. conversa ia cu mai mul i interlocutori necesită o aten ie sporită a fiecăruia dintre ei pentru a nu pierde firul conversa iei. al interferen ei elementelor care apar in unor registre diferite din aceeaşi limbă sau din limbi diferite. Din nevoia de comunicare rapidă şi de concizie s-a creat un limbaj al internetului cu caracteristici la nivelul formării cuvintelor. un „cod minimal uniform. În sistemul de comunicare am identificat trei procedee de abreviere: reducerea sau abrevierea propriu-zisă. Limbajul folosit adesea este SMS-ul1 sau limbajul SMS. message. Many times the letters and the signs have an appellative value. Forumul şi jocurile în re ea permit spa iul de discu ii prin sistemul mesajelor create. Rapiditatea comunicării se observă atât în redactarea mesajului. DŞL: 464). Internet. stabilirea unor raporturi de familiaritate şi confiden ialitate. influen ează dezvoltarea limbii prin situa ii de comunicare nou apărute. de dorin e şi interesele lor. caracterizat prin acele trăsături comune idiolectelor membrilor unui grup social”( cf. In Romanian. A great number of young users of the Internet have discovered a way of expressing themselves by this coded language in a familiar and confidential way. Obviously. Rapid communication is essential. cât şi în recep ionarea lui. Abbreviation and the abbreviated words are analyzed from the linguistic and pragmatic point of view. Keywords: abbreviation. formule de interferen ă între codul scris şi codul oral. Many abbreviations are made by the omission of vowels. subiectele fiind legate de preocupările lor. seeing the fact that the parents cannot understand these abbreviations. language. Acceptarea şi folosirea unui anumit cod presupune competen a participan ilor la actul comunica ional şi de aici. especially when he/she has a superficial knowledge of the language the message is written in. trunchierea şi siglarea. such as in English or French. for an occasional user. la care tot mai multe persoane au acces. în elegerea mesajului2. În plus. Conversa iile selectate prin deschiderea site-ului MIRC. dar se asigură. ne-a oferit numeroase exemple de abrevieri. În acest sistem de redactare.

Ele sunt legate atât de codul scris. s t intrb (să te întreb). prin analogie. La fel. Aceeaşi literă poate reda în abreviere cuvinte diferite: l „la”. mess (Messenger). grupurile de sunete [ka]. lab (laborator). 1. Trunchierea este o modalitate frecvent întâlnită în conversa iile pe internet. trez (trezesc). Prin apocopă se păstrează fragmentul ini ial al cuvântului: fac (facultate). Aceeaşi expresie grafică poate fi decodată . citire diferită şi semnifica ie deosebită în compara ie cu abrevierile normate în lucrările lexicografice (DOOM. Ele se exprimă sub formă de fragmente de cuvinte. me ln (mi-e lene). p „pe”. nu t cnsc (nu te cunosc). Sunt substantive precum: cuv (cuvânt). sunt apropiate sau identice cu cele recomandate de normele ortografice. info (informa ie). „te”. De exemplu: int poate fi decodat ca „interes. disk „discotecă”. pers (persoană). Abrevieri specifice limbii române în utilizarea internetului prezintă diferite situa ii: a. Polisemantismul nu este exclus. cât şi de cel oral. vn rpd (vin repede). Abrevierile propriu-zise. citirea lui în întregime. inv (învă ). int (interesează). dak (dacă). interesează”: c int ai tu? (ce interes ai tu?). kre (care). dar implică o mai mare capacitate de deduc ie. ex (examen). d „de”. pentru că din elementele marcate trebuie refăcut cuvântul. mel (melodie). utilizate în mod curent în conversa iile pe internet. Contextul determină selectarea cuvântului din cele posibile. ceea ce permite desfăşurarea rapidă a conversa iei. În finalul cuvintelor grupul de sunete [kă]. Corpul lor este din alcătuit din primele trei-patru litere ale cuvântului. În condi iile comunicării rapide. litera „k” este echivalentă cu digraful ch: kiar (chiar). verbe precum: ast (aştept). 67 . devenind astfel o variantă grafică inovatoare: akas „acasă”. cit (citesc). Citirea alfabetică a literelor care notează consoane este o modalitate curentă de abreviere: ln „lene”. kef (chef). Criteriul pe care l-am abordat în prezentarea abrevierilor ine seama de locul de utilizare. nu m int (nu mă interesează). muz (muzică). înceark (încearcă). Cuvintele monosilabice reprezentate prin litera ini ială au. este la rândul lui redat prin litera „k”: cik (cică). t „te”. Grafia acestor abrevieri exclude punctul. fak „facultate”. respectiv citită diferit. knd (când). [kî]. t „tu”. cont (contează). d p un site (de pe un site). pub (publicitate). Litera „k” re inută în corpul abrevierii notează sunetul [k] şi are un statut special în scrierea mesajelor pe internet: substituie litera „c”. De exemplu: d und m cun? (de unde mă cunoşti?). vdr „vedere”. care nu împiedică în elegerea mesajului. in conversa iile pe internet.mai largă de utilizare. e int (e interesant). „le”. în contexte precum: d pct lor d vdr (din punctul lor de vedere). cu omisiunea vocalei: fiekre (fiecare). identificarea şi. pers p kre l cun (persoanele pe care le cunoşti). în exemple precum: l prnz (la prânz). în func ie de context. săpt (săptămână). Cu atât mai mult se supun acestei conven ii de omofonie cu numele literei acele abrevieri care sunt redate printr-o literă: c „ce”. Efortul de tastare este mai redus. iub (iubesc). c. în exemple precum: c fci ? (ce faci ?). rpd „repede”. în consecin ă. web (webcam). 2. b. deci reconstituirea propriuzisă. frat (frate). interesant. park (parcă). DAS). distr (distrac ie).

prin litera o repetată. substantive: npt (noapte). în cuvinte precum: atză (a ă). e. nu mai stau). în cuvinte fără dublă decodare: cnva (cineva). verbe: am fst (am fost). GFY/gfy (engl. vocale. Literele care redau consoanele din cuvinte reprezintă elemente esen iale pentru decodarea rapidă. care notează grupul de sunete [ku]. p. Litera „ ” este redată adesea ca în transcrierea interna ională: tz. scz (scuze). prnz (prânz). în care sunetul [u] este redat ca în limba engleză. În acest caz nu se mai poate vorbi de economie. Pentru a face cunoştin ă. după cum recomandă normele ortografice şi ortoepice ale limbii române (DOOM. în general. neatza (o formă cu afereză provenită din bună diminea a). situa ie în care verbul ştiu este redus la litera ini ială redată grafic ca în sistemul interna ional. adverbe: app (aproape). s-a ajuns la forme abreviate ca: n b (noapte bună). Se preferă siglele propriu-zise. Good for you !„Bine pentru tine”!)3. într-un tempo rapid. nush (nu ştiu). stmna (săptămâna). prf (profesor). deci ai trecut). tinerii completează formulare în care trebuie să men ioneze 68 . Siglarea devine o modalitate din ce în ce mai frecventă în conversa iile pe internet. sigr (sigur). fci (faci). trz (treaz. e trz. abreviate şi sudate. La fel. alcătuite din litere ini iale ale cuvintelor. Siglarea se poate asocia cu abrevierea propriu-zisă a unei forme frecvent utilizate.o]. f. la qnosqt (l-a cunoscut). pct (punctul). o plc (o plac). Be right back „Mă întorc imediat”. exct (exact). tp (timp). Se observă că din corpul abrevierii lipsesc litere care notează. n p c (nu ai pentru ce). O inova ie lexicală şi grafică deopotrivă este abrevierea care rezultă din două cuvinte sudate: crek (cred că). pentru că rostirea lor se pronun ă întotdeauna cu o vocală. De la modele precum d c ? (de ce ?). pentru că. ci de urmarea unui fenomen la modă. nu [k]. mnnc (mănânc). Un tratament asemănător în abreviere are şi litera „q”. ceea ce permite o desfăşurare rapidă a conversa iei. modalitate grafică ce redă o rostire neîngrijită. drm (doarme). u. XXXV): c ai faqt l ex ? (ce ai făcut la examen?). dci ai trqt (ai luat 5. t dci (te duci). dar şi duci). nu'ş ce face. stmna (săptămâna). în scrierea mesajelor pe internet. vb (vorbim). trm (trimi i). vocalele care dublează consoanele sunt toate celelalte: [a. Omisiunea literelor care notează vocale sau/şi consoane este o practică uzuală în scrierea mesajelor.d.). ă. creat prin influen a limbii engleze asupra utilizatorilor calculatorului. Don't disturbe! „Nu mă deranja”!). trb (trebuie). nu sunt marcate nici pauzele. nu mai plc (nu mai plec). i. snt trz (sunt treaz). Ambele forme hibride. prin două grafeme: sh. mnc (mănânc). dar şi plac). dar şi târziu): ai luat 5. tst (tastez). pe lângă grafeme. au echivalen e fonetice în limba populară: cre'că a plecat. DND/dnd (engl. Dacă normele limbii române literare indică vocala [e] sau [î] în citirea consoanelor (be/bî. u p ? (unde pleci ?). De exemplu. plc (plec. Nu sunt excluse siglele de origine engleză în mesajele tinerilor buni cunoscători ai limbii engleze: BRB/brb (engl. Formula de salut Boonă! (Bună diminea a!) este o reducere la primul termen. de/dî). De exemplu: dci (deci. Numeroase abrevieri confirmă această modalitate de comunicare. Consoanele au capacitatea de a sus ine corpul fonetic al cuvintelor mai mult decât o fac vocalele. nu mai stau (e târziu. Astfel de cuvinte sunt extrem de economice.

a semnelor diacritice.com 3 A se vedea Anexa cu abrevieri de origine engleză folosite frecvent în limba română. abrevierea cuvintelor din economie de timp şi de efort de tastare. introducerea cuvintelor abreviate de origine engleză în enun . De exemplu: asl. utilizându-se între 70 şi 160 de caractere. cu riscul creării unor ambiguită i în comunicare. g. de pe calculatorul său pe un telefon mobil din re eaua GSM Vodafon în Marea Britanie. a semnelor ortografice şi de punctua ie. 1Sigla 69 . iar abrevierile. Conversa iile pe internet se caracterizează printr-un limbaj conven ional. impusă de ritmul vie ii de azi. prin specificul lor. Intrarea în dialog presupune crearea unui climat de familiaritate şi de confiden ialitate. Short Message Service desemnează serviciul de mesagerie. e. Efectele create stimulează conversa ia. În ciuda tuturor inconvenientelor. 4 Pentru observarea contextelor în care apar abrevierile a se vedea Anexa cu câteva exemple preluate de pe MIRC. practicat de tineri în conversa ii este. În discu ie rămân forma în care ele se folosesc şi modul cum sunt decodate. wikipedia. http://fr. ceea ce permite o derulare a unei cantită i mari de informa ii. din spiritul de inova ie şi de originalitate. în acord cu rapiditatea comunicării. o provocare a interlocutorului la în elegerea mesajului şi o testare.org/wiki/Shorth_message_service) 2 Cf. chiar dacă solicită aten ie şi empatie din partea interlocutorului pentru a în elege mesajul şi pentru a răspunde. Caracteristicile lingvistice ale conversa iilor pe internet sunt: a. Primul SMS comercial a fost trimis în decembrie 1992 de către un func ionar Sema Group. Mixajul cuvintelor din limba română cu cele din limba engleză.xooit.anumite date. în care abrevierea se dovedeşte a fi procedeul cel mai productiv. conversa iile pe internet sunt un mijloc de comunicare rapidă. în 1993 (cf. crearea sentimentului de apartenen ă la un grup social prin folosirea aceluiaşi cod. pe lângă economia de efort şi de timp în tastare. Short message service. suprimarea caracterelor inutile pentru în elegerea mesajului. grafia inovatoare din nevoia de originalitate a celor care tastează. pls! (ani/sex/localitate. a cunoştin elor de limbă engleză. te rog!”)4. b. f. d. Neil Papworth. c. iar primul mesaj scris de pe un telefon mobil a fost trimis de Riku Pihkonen. în acelaşi timp. o necesitate în mesajele scrise. care permite transmiterea unor mesaje textuale scurte. cunoaşterea unui cod de însuşire şi de transmitere a mesajului. please! „ani/sex/localitate. Petit Dico des Termes et Abréviations Internet. student în inginerie la Nokia. Note: SMS provenind din engl. comprimarea enun urilor prin siglare. http://moon-style.

Bucureşti. Călăraşu. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Bibliografie Encyclopédie Hachette. 2001.Sigle DAS = Pitiriciu. Vocabularul limbii române actuale.de/15_03/krautgartner. Dic ionar de abrevieri şi simboluri. Anexa 25/03/08 cosmin: sal. http://www. Editura Univers Enciclopedic.c fci donsoara? alex: d und m cun? cosmin: nu t stiu. Angela. ortoepic şi morfologic al limbii române.linguistik-online. 263-298. Dic ionarul ortografic. http://fr.xooit. Bucureşti. Ionescu-Ruxăndoiu. Silvia. Editura Universită ii din Bucureşti. version en ligne. Bucureşti. p cuv meu dak t cun alex: d und ai id meu? cosmin: d p un site alex: kre? cosmin: nush. Abrevierile în limba română. Editura ALL. wikipedia. în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coord.encyclopedie-hachette. Editura ALL. Adriana. Liliana. Mancaş. DOOM = Academia Română. Le grand dictinnaire terminologique. p. Dinamică. Caracteristici ale limbajului vag în jargonul informaticii. DŞL = Bidu-Vrănceanu. 2000. Ştiin e ale limbii. Adriana. 2002. Short message service. Stoichi oiu-Ichim.com Pitiriciu. version en ligne. Topală. Bucureşti. 2005. 1998. Influen e. Klara. Silvia. c tu ai numa pers p kre l cun in lista? 5/04/08 Cory: knd t trez dai bip. scz buzz Valy: ai fqt progr l ist k nush s l fac 70 . Editura Ştiin ifică.com/W3E Office de la langue française. 1997. Bucureşti.html Petit Dico des Termes et Abréviations Internet. http://moon-style.org/wiki/Shorth_message_service) Ştefănescu. http://www. Pană Dindelegan. Techniques d'abréviation dans les webchats francophones. Dic ionar general de ştiin e.com/_fs_global_01. Craiova. Rosetti”. Creativitate. Mihaela. Gabriela Pană Dindelegan). http://www. Dragoş Vlad. Editura Sitech.granddictionnaire.htm Krautgarner. Cristina. Gabriela.

c at faqt la lab? alisa: poi.shadow: dc? maria: cam asa p l prnz!poi o s stau toata npt p mess dark. hai k akm kiar plc 6/07/08 Mary: c zisera? Baby-Cata: k cik d spt viit facem fiekre curat intro zi Mary: aham. App. exct ast vr io s t intrb nemesis: poi nu ai fo? alisa: nu nemesis: ceilalti knd aveau? alisa: park vineri 21/12/08 dark-shadow: vrei mai p l prnz? maria: dimin nu v mai primim dark. dc nu? maria: st k vin akm. u? cata: valcea nemesis: ok.shadow: c vb maria: nush c sa vb q el dark. mai vb noi 1/04/08 nemesis: sal. crek d p lor d vrd Baby-Cata: ok.shadow: da. knd ai t kef.Cory. nu cont knd Valy: vb mai trz Cory: bn. bn Mary: nb 14/03/08 cata: d und esti? nemesis: snt dn caracal. georgi o fi scris l ist Valy: ia inceark s l fci si u p 5 Cory: nu akm. esti la fac? cata: dap nemesis: und? cata: craiova nemesis: hai k mai vb noi k akm tre s plc cata: bn 71 .

papa brunetzik: papa 72 .10/06/08 je: sal marius: c fci mah? je: miha vrea s vb q frat p mess marius: dc? je: dak vrea poa s vb akm q mine marius: bn akm vb q fra je: papa 30/05/08 lary: sal beauty: c fci? lary: bn k shi tn beauty: ai vb q aly? lary: dc? beauty: poi vine akas ai zis k vii shi tu lary: poi pote o s vin da nu akm nush sigr beauty: t ast 30/01/08 mary_mary: ai media player valy: dap mary_mary: poti s mil trm shi mie? valy: bn 4/3/08 brunetzik: sal danutza: sal brunetzik: am shi io o intrb. ai c++? danutza: c var? brunetzik: dc? danutza: intrebam k io am visual brunetzik: num mere probl danutza: vb maine.

Don't disturbe! „nu mă deranja”! FAQ = engl. Be right back „mă întorc imediat”. Type to you later „î i scriu mai târziu” WDYW = engl. nu ştiu” TTYL = engl. întrebări” GFY engl. Oh! I see „văd. DND engl. Sorry. I don't understand „îmi pare rău. As far as I know „din câte ştiu” ASAP = engl. I don't understand „nu ştiu” IMHO = engl. Frequently asked questions „discu ii. later „mai târziu” LOL = engl. What do you want? „ ce vrei să spui? ” 73 . îmi dau seama” RSN = engl. In my humble opinion „după părerea mea” LTR = engl.ANEXA Abrevieri de origine engleză utilizate frecvent în limba română AFAIK = engl. Really soon now „pe curând” SIDU = engl. Good for you !„bine pentru tine”! IDU = engl. Laughing out loud „râd în hohote” OIC = engl. As soon as possible „imediat ce se poate” BRB engl.

filosofice. According to the physical. as previews of the poetic awareness. the situation of the utterance reveals the topophily of the poetic awareness. identitatea scriitoricească re ine printr-o trinitate auctorială. şi anume se întâlnesc ipostazele: persoană. essay. Paratopie şi topofilie În relectura eseurilor poetice stănesciene. respectiv contextul delocutiv şi configurările poetice reprezentative pentru topofilie (starea de „împrietenire” a eului cu spa iile locuite spa iul natural. self-awareness. By assessing the paratopical elements defining topophily – delocutional context and poetic configurations – an antropogonical script becomes obvious. FP/Pagini de jurnal: 403). in relation with the voices of the essays (empiric instance. a context related to the auctorial trinity – in our case. poetice. cultural awareness. cultural background. respectiv al artei). context raportat la creator – în cazul nostru. paratopia nu constă în absen a unui loc. cultural. după cum mărturisea poetul: „Între eseurile şi poezia mea este o legătură foarte strânsă. metatextuale. aesthetic awareness). socio-political. artificial. scriitor şi inscriptor (Maingueneau. situa ia de enun are deconspiră topofilia conştiin ei artistice. the isotopy of the poetic awareness has been analysed from the perspective of topophily. Astfel. situa ii de enun are fiin ânde în opera poetică. finalizată printr-un „proiect” de interpretare textologică a operei poetice stănesciene1. Topofilia este expresia configurării poetice a atmosferei. poetic configuration. intertextuale. lectura eseurilor lui Nichita Stănescu solicită o anume ordine. keys in the establishment of a virtual reading pattern. socio-politic.”(1990. În func ie de mediul fizic. nu e un dincolo de spa iu. ne-am asumat rolul de raisonneur2 al conştiin ei auctoriale – dinamică prin câmpurile interpretative. Keywords: isotopy. reprezentare con inută în poezia pulsatorie. creative. raportându-ne la vocile eseistice ca prefigurări ale conştiin ei poetice imaginante şi perceptive4.] atmosfera este 74 . poetic awareness.CONFIGURAREA POLIFONICĂ A CONŞTIIN EI POETICE Lumini a CHIOREAN Abstract Proving to be a faustic project. În genere. În acelaşi timp.. critical awareness. Situa ia de enun are. în elegem devierea spontană (climenul) care permite func ionarea identită ii scriitoriceşti. 2007: 11) Reprezentarea circulară a configurării izotopice a topofiliei e dată în raport cu viziunea poetică despre cosmos. ci o negociere dificilă între loc şi non-loc. o grilă lectorială tocmai pentru a facilita receptarea poeziei. Plecând de la aceste cerin e. Loca ie paradoxală. am considerat absolut obligatoriu interpretarea textologică a text-discursului eseistic stănescian ce-şi propune ca finalitate receptarea universului liric apropiată conştiin ei poetice. e lumea în care se poate integra conştiin a poetică: „[. prin paratopie. se prefigurează o scenografie antropogonică. Evaluând elementele paratopice3.. reading pattern „Eu sunt mormântul vostru!” 0.

Dar la fel de bine. 2003)9.n. Re ea semică şi configurare izotopică Interpretările configurării izotopice ale discursivului eseistic revelate prin tehnica ancadramentului(reprezentări „tabelare”)8 sunt raportate permanent la modelul triadic cosmos – antropos – logos. temă relevată gra ie semiozei textuale. întâmplare vs mit. cunoaşterea nu are sens decât ca metacunoaştere. Grafică. tehnica ancadramentului pentru izolarea izotopiilor din textul de referin ă. Prin urmare. Coresponden ă. analizată din perspective diferite de critica literară6. idee vs artă. concepte majoritar dihotomice (dar şi trihotomice.] pe care agentul uman se aşteaptă să le regăsească într-un anumit univers circumscris spa io-temporal. în următoarea ordine: Contemplarea lumii din afara ei. 1. muncă vs talent. pe de alta. instan a auctorială pledează atât în poezie. Carte de recitire. Naşterea artei poetice (din Antimetafizica). Nivel semantic-conceptual. Considerând că discursul eseistic nu a fost epuizat ca interpretare. sentiment(creator). Afirma ia este argumentată prin descoperirea semnifican ei originare a izotopiilor con inute de aceste eseuri. propunând diagrama adevărurilor fundamentale ale omului: adevăr vs frumos. (mai întâi intui ia şi apoi) convingerea noastră într-un excurs la ontologia sensului textual5 în texte-ocurente din opera eseistică stănesciană. Vom sus ine ca inferen ă plauzibilă textului-ocurent comunicarea şi la generalul mod al „exagerării”: Poezia – organ al cunoaşterii continue! În interpretarea re elei semice şi a configurării izotopice a text-discursului eseistic propunem următoarele etape: 1. absurd vs firesc. ordine: estetic vs etic.1. mirare. 1989: 17) Despre traseul existen ial. cât şi în discursul eseistic. din perspectiva „contemplării omului din afara sa”. bineîn eles operând conceptual prin raportare la obiectivele şi finalită ile specifice fiecăreia conform criteriului stănescian. V. Prin „logos” nu se în elege real. şi anume: fenomen „simptomatic & definitoriu”. real social vs estetic. instinct vs curiozitate vs bun-sim . de natura matricială a eseurilor înscrise sub semnul contemplativ al omului. am luat în considerare eseurile din Fiziologia poeziei (FP). lege vs eroare vs durere. ale cărui date le cunoaşte dinainte” (Ne . Cuvintele şi necuvintele. De aici. Nevoia de artă şi Răzgândirile (eseuri incluse în Opere. ne-am oprit asupra conştiin ei perceptive7. dominantă este tema ontologică. În aplica ia izotopică. Publicistică. inten ionalitatea auctorială dirijează sensul textual dinspre „antropos” spre „logos”. prin urmare. 75 . În interiorul modelului triadic – logos-cosmos-antropos. Râsu’ plânsu’. adevăr vs real. în evantai cu solu ii multiple) vehiculate de ştiin ele umane (ştiin ele antropologice). Propunerea pentru acest inventar care ordonează discursurile stănesciene este motivată pe de-o parte de parcursul inferen ial sugerat de vocile eseistice şi.acel set ierarhizat de trăsături [s. real vs ideal. ci ideea de real: „exagerarea exagerării” ca limbaj. spiritul îşi defineşte topofilia doar la nivelul lumilor posibile înregistrate de „cosmos”: ideea de spa iu se leagă de „cosmos” prin concretul semantic [+spa ialitate].

încadrate sau nu în enun .)(Zumthor. interpretarea re elei referen iale şi a celei tematice. cât mai ales[ . dar pe care şi caută să-l creeze. lectura coerentă sau refacerea „sferei”..Contemplarea lumii din afara ei -.1. Lexemele selectate în grila de lectură (grila lectorială) sunt cele cu predispozi ie izotopică (lexeme „solitare” sau „angajate” în dihotomii. nefiind altceva decât vameşi în trecerea sensului textual eseistic spre cititorul-model: „Cititorul model –este cititorul la care autorul se gândise anume. prin medierea analizei textologice.. În selec ia izotopiilor am avut în vedere necesarul informativ esen ial unei lecturi coerente făcute de interpretantul final.. piramidă. numită de Gaston Bachelard „fenomenologia rotundului” (cf 1957. am interpretat izotopiile conştiin ei estetice „tânjind” după poezie. un cititor –tip. am detaşat lexeme cu poten ial izotopic care declanşează fenomene „simptomatice şi definitorii” pentru om..] o calitate care [.1983: 186) Facultativ. metalimbaj poetic. Din inventarierea a unsprezece ancadramente arhitecturale ale compozi iei eseistice pentru capitolul introductiv din FP . apelând la tehnica ancadramentului. Din fiecare ancadrament eseistic. pe care textul nu numai că-l prevede. inventarierea şi interpretarea simultană a spa iului10 de limbaj (re ea lingvistică & semnifica ie) ce con ine izotopia cu circumstan a momentului eseistic (cadru teoretic definitoriu pentru ideea eseistică). Înregistrăm mai întâi termenii: om-cunoaştere discontinuă vs organe de cunoaştere discontinuă. înso ite sau lipsite de determinări).n. 2003).. 1. cu dor de poezie. geometria spa iului (punct. În limbaj poetic stănescian. pătrat) nefiind altceva decât o concentrare 76 . timpul ca distan ă.3. Aspectul tehnic al ancadramentului îl motivăm printr-o reflec ie din poetica lui Paul Zumthor: „Receptorul [. apelând la textul eseistic ocurent. În cadrul semiozei. am interpretat11 izotopii de interes pentru discursul metapoetic.. ne-am propus interpretarea lexemelor din micro-textele-ocurente (reprezentate prin tehnica ancadramentului) prin coroborare cu semnifica iile acestora din macro-textul eseistic din „Fiziologia poeziei”(1990).] nu atât un mesaj.] aşteaptă de la text [. 1. complinite prin timp şi spa iu (metalimbaj cronotopic): timpul ca lumină.[…] Cititorul-model se naşte odată cu textul” (Eco.2..] să apară ca un desen în care se complace. 1997: 25)12 1. Informa ia textuală necesară derulării primelor două etape va fi redată interpretării prin tehnica ancadramentului.” (n. Op iunea pentru selec ia lexemelor este corectată de literalitatea textului care concentrează tensiunea semantică doar asupra celor care prezintă evidente resurse semice (seme cotextuale şi contextuale) pentru a genera câmpuri lexicale active la nivelul procesului izotopic al textdiscursului eseistic. vom remarca o dinamică a semnifican ei poetice pe sfere de cunoaştere.. În a doua etapă a semiozei textuale. specificând că numai lexemele ce focalizează sensul textual eseistic constituie obiectul analizei.2.1. aceste lexeme func ionează asemenea unui nod perceptiv13 care captează nota iile semice spre definirea procesului semiozic al eseului poetic stănescian.

absurd. matricea sau pattern-ul poeziei. 1. metatext. Din seriile izotope înscrise în traseul alegoric al fiin ei.(metacuvânt. infinit. fereastră vs trup. pentru a interpreta semnifican a izotopiilor de con inut. În popasul contemplativ al spa iului abstract. dându-le sens. spa iul artificial. metalimbaj poetic – lexeme ce vor impune limbajul estetic al poeziei. metadiscurs. În permanen ă vom avea în vedere lectura tabulară pentru a dinamiza parcursul inferen ial la nivelul macro-textului. real vs concret vs abstract. status consemnat prin: timp. real vs ideea de real vs artă. ubicuitate. eu-noi vs mit. estetica şi cuvântul. vom interpreta cele trei spa ii de referin ă eseistică în func ie de semnifican a a trei subiecte: conştiin a. sentiment şi poezie. somn).cronotopică ce duce spre sensul hiperdens. firesc vs mirare (sublim. instan a eseistică din text-discursul eseistic stănescian pledează pentru semnificarea lumilor prin cuvânt: pansemie (cf Peirce). contemplarea omului.3. spaimă. encriptându-le poetic într-un text-discurs cu func ie metalingvistică: eseul poetic stănescian este palimpsest poetic. ordine vs cuvânt. spa ii. vom locui în discursul metapoetic invadat de forme ale metalingvisticului. metacomunicare). primele semnale14 ale discontinuită ii cognitive-oscila ie între metalimbaj filosofic şi estetic. Re inem următoarele serii de izotopii: (a) câmpul lexematic al „conştiin ei”: om vs conştiin ă. frecvent. (b) câmpul lexematic orientat spre ars poetica (o estetică a poeziei): real vs adevăr. Prin condensare şi densitate la maximum a spa iului şi timpului.: cunoaştere sferică vs idee absolută vs cuvânt. se produce polisemantismul ca fenomen lingvistic: adevărat este că fiece semn poate avea mai multe semnifica ii. respectiv 77 . metaviziune. Conform principiului simultaneită ii (sugerat de autor).criteriul contemplativ ini ial. angoasă. tocmai spre a complini interpretarea metaforei: „un ierbivor interior ierbii” . metapoetică a eseului poetic. chiar dacă. spre restituirea. dincolo de timp. conştiin ă estetică vs conştiin ă etică. vor direc iona semnfican a pe trei subiecte eseistice: timpul ca distan ă. cronotopul se anulează. Eseul stănescian. în sensul concentrării sensului textual la o cunoaştere perceptivă15. implicit. Suntem avertiza i asupra lexemelor frumos vs adevăr. poate fi încadrat în tematizarea gnoseologică prin care are loc mutarea semnului în obiect. a spa iilor privilegiate conştiin ei (spa iul natural. vom analiza date ale procesului semiozic encriptat poetic la nivelul raportului conştiin ă vs topofilie. Prin cunoaştere. Propunem ca mecanism interpretativ contemplativul ce oferă confortul unui imaginar ordonat pe coordonatele text-discursurilor stănesciene din grupajul Contemplarea lumii din afara ei. durere. dar mai ales metonimie (metasememe). meta. Conştiin a instan ei eseistice ancorată la real disciplinează lumile. raportate la om . crea ie vs cuvânt. spa iul abstract). întâmplare vs lege vs eroare. ca parcurs existen ial al spa iului natural. poezia! Re elele izotopice declanşate de lexemele selectate spre interpretare (în)scriu estetica poeziei prin poezie: este varianta metatextuală şi. (c) universul izotopic „meta”.sintagma-cheie în lectura coerentă a text-discursului eseistic stănescian prin care transpare sensul textual motivic: metaconştiin a. eu vs nume. meta-idee. Semnifica ia este în acord cu comunicarea. exprimate prin metaforă.

FP/ Pagini de jurnal: 365) Autorul empiric prin prezen a „autentică”.. Nichita Stănescu adaugă prezen a lui zóon politikon.” (1990. decide asupra unui topos. 1989: 94) Are loc o cedare a „diferen ei specifice” de la om la natură şi reciproc.1. va stabili ordinea în mijlocul haosului. supralicitează trecutul ca semnifican ă contextuală: timpul . Instan a enun iativă are un comportament comun. FP/ „Creierii de piatră ai mun ilor”: 263) Metonimia timpului suportă translarea semnifican ei umane(prin personificare) de la nivelul izotopiei „trup” redat prin lexemul „făptură”. 1.. ilimitarea temporală.: aici. Fin observator al comportamentului uman. ale naturii]. în sensul unui absenteism al conştientizării evenimentelor. omul ia cunoştin ă de sine. Se remarcă astfel tipuri umane din existen ialismul lui Kierkegaard: omul religios.. eveniment. Într-un final. derivat al cărui cuvânt de bază con ine rădăcină semantizată [+dinamic] prin „faptă” . deschis inferen elor interpretative. urmând ca ele să fie reluate şi particularizate la nivel de conştiin ă.3. ceasuri vechi aşezate în mijlocul unui muzeu”(1990. Izotopiile func ionânde în re eaua semică a text-discursurilor ocurente conturează cadrul „simptomatic şi definitoriu” al contemplării omului din afara sa. complinit firesc cu intertextul interior: „văzut[. ia cunoştin ă de sine. În momentul în care ea nu se mai destăinuie. „Luna augustă îndeplineşte echilibrul dintre real şi vis” (1990. obsedat de conştiin ă ca de „firul conducător al unui destin poetic”. istorie. „vechi” al Ploieştiului. sintagmă ce con ine lexemul inserat în izotopia „timpului” alături de lexemul „vechi”. omul moral. luna( augustă): „Aici[Câmpulung]. în spa iul artificial: „Dacă eşti conştient de propria ta obsesie. te plasezi din capul locului pe o orbită majoră a artei. „[Ploieşti].n. preferă călătorii simultane în lumi posibile. omul estetic. dacă făptura poate fi ireală (hieratică). FP/ Din lung prelungul Câmpulung: 256).. Un şarpe de marmură fantastic” (1990. contribuind la coeren a şi coeziunea elementelor sale [n.. Dimensiunea istoriei este reprezentată tot prin piatră. propune un traseu existen ial flexibil. timpul are făptură şi se poate vedea cu mâna lui Toma necredinciosul” (1990. „Ceasuri vechi”. ac iune. piatra [exprimare metonimică antrenată într-o exprimare paradoxală: imaterialul devine materie brută] are concrete e: iată cum este oprit timpul în spa iul natural. După inventarierea succintă a elementelor esen iale propulsării omului în univers „ca prezen ă”. Realizarea e o formă a comunicării. E o natură umanizată prin parcurgerea simbolismului temporal la nivelul izotopiei temporale: timp. nu se comunică.. integrat în lumea de altfel familiară: „[Autorul]se implică [. într-o armonie de început al lumilor (fără a se contabiliza care „cedează” mai mult). fără să conştientizeze acest lucru. Ratarea survine în momentul în care obsesia nu e reprodusă în datele ei sublime. ceasuri. dedublare sau disimulare. lumea îi apare conştiin ei ca spa iu natural: o religie a naturii domină textdiscursurile din „Vremea călătoriilor”(din Râsu’ plânsu’). izotopii ce impun ca subiect eseistic conştiin a de sine (a artistului): astfel. cel cu adevărat al crea iei – un 78 .. FP/Intrare în august: 259). care relevă o lume de gradul întâi. FP/Timp ploieştean: 257). îşi manifestă op iunea la real.alegorie şi paradox (metalogisme).] de Toma necredinciosul”.].” (Ne . din perspectiva instan ei enun iative. Topofilia omului devine reper în disocierea tipologiei umane simultan petrecută cu starea de conştiin ă.

timp al celebrării fiin ei: luna augustă (adjectivizarea numelui pare să prelungească momentul estival al .” (1990: 260) Notă. „Muntele” /natură/ aşezat între lumi: /mit/„ideea icarică” şi /om/ „turnul Babel”! Sublimă despăr ire a Omului religios de limbajul primitiv al naturii. „Dedalic” poate fi şi spa iul labirintic al poeziei şi eseului poetic..” despre care aflăm că este echivalenta cu arta. E firesc ca izotopia „cuvântului” să aibă ca sursă babelul inconfundabil în expulzarea inepuizabilă de ontos. „Diferen a” în primul caz este trecerea de la „individual” la „general”. /totalitate/ Se observă tendin a suplinirii unei cunoaşteri totale prin sintagma metonimică „ideea de. se face aici prin intermediul pietrei. la nivelul comunicării sesizăm exprimarea dihotomică real vs ideea de real: Icar vs ideea icarică. a te vedea /oglindire/ vs ideea de a te vedea pe tine însuşi din afară /integrare/ etc. nemărginirea. mărginitul. Inferen a temporală orientează discursul spre o poetică a cuvântului sugerată prin intertextul metonimic „turn Babel”.. folosit. metalimbajul (se subîn elege determinantul „artistic”. de aceea trebuie să trăim între ele. topofiliei în natură) Izotopia „naturii” îşi declină apeten a matriceală prin semul [+ spa ialitate] drept sa ietate a conştiin ei auctoriale: apă. (de la mit la reiterarea mitului). Primele revela ii umane se făceau în urma retragerii în mun i. izotopia /cunoaştere/ primeşte dimensiunile dihotomiei metalingvistice /discontinuitate/ vs /continuitate/. Dimensiunea istoriei este reprezentată tot prin piatră. piatră. ca o replică a picturii la poezia pulsatorie! „Ut pictura poesis!” „Trecerea de la spa iul natural la spa iul artificial. /poezia/. în condi iile în care „ideea de real” e „arta” ). Aten ia ne este re inută de „ideea icarică” angajată într-o izotopie încrucişată a sintagmelor proteice: „elanul existen ial” & „Dedal.. Ca sensuri. om (turnul Babel). Metafora personificatoare „imita ie de munte nesfârşit” surprinde prin ineditul paradox al asocierii cu epitetul ilimitării: nu ca spa iu. Re eaua figurală şi configurarea tropică se poate suplini prin limbajul metaforic al artei picturale: metaculoarea redată pe scara tonală a valorilor(alb & negru) se modelează după ritmurile naturii. Prin urmare. Încercarea de a atinge cerul. neamul dedalizilor”. nici arta nu pot fi fabricate. s-a făcut printr-o imita ie de munte nesfârşit – turnul Babel” (1990: 263) E poate cel mai frumos intertext poetic asupra cuvântului ca punte între lumi: natură (cosmos. cuvântul dezvoltă seria izotopică:/ordine/ (cosmică). deal. spa iu „controlat” de un spirit creator: „Ce sculptor ar putea sculpta mişcarea? Apa sărutând apa.” (1990: 263) „Cele mai evoluate forme ale vegetalului şi ale regnului animal îşi găsesc matricea în deal şi câmpie”(1990: 263) Muntele este sublimul ce produce ruptura în spa iul natural: „Piscurile mun ilor in mai degrabă de cosmos decât de pământ. Un şarpe de marmură fantastic”[1990: 263] „Piatra este materialul-gazdă al vie ii. mărginit. câmpie. de la crea ie la creat. nemărginire. „Ideea de real” este metacomunicarea. pământ). Retorismul „op iunii la real” semnifică alegerea metodei: de-metaforizarea. Nici via a. conota ii „exploatate” de limbajul metapoetic. Sublim elan 79 . ar fi un pleonasm. marmură.. să stai leneş şi să te laşi supt de ân ari numai din limitarea şi din ritualul faptului că ai un trup. al căror sem este /arta/./divinitate/ (inteligen ă divină) şi/crea ie/. sugerează instan a eseistică. spa iul cuvântului. înainte de ideea icarică. munte. artă (Icar). în doilea caz. dulcele sărutând sărutul. ci ca timp.

lumi de atmosferă de gradul al doilea: „Construiesc atmosferă de gradul al doilea [. urcând Scara lui Iacob.2. /luciditate/ etc.. şi nu crea ia”. Şi spa iul artificial învăluie conştiin a cititorului prin reduplicarea lumilor prin care a trecut (un déjà-vu). FP/Sandaua lui Marc-Aureliu: 269) Claritatea mesajului prin care se limitează emo ia estetică se datorează dublării raportului adversativ prin modalizatorul restrictiv: „ci numai”. acest de-al doilea spa iu. În spa iul artificial. este înstăpânit de simbolistica timpului: memoria prezentului prin impactul contemplării obiectului de artă.] acele secven e de text care redau – la modul direct sau aluziv – o scenă ce are nevoie de explicitări.3. în sens didacticist.. Ceea ce este îmbră işat cu ceea ce nu este. propunând ca spa iu ubicuu „piatra” („gazdă a vie ii.” (Ne .3. (cf Levi-Strauss) Sandaua lui Marc Aureliu inaugurează timpul estetic: în spa iul artificial.3. de comentarii metatextuale [. depozit de valori axiologice.. 1989: 100) Nu va fi pur şi simplu o calchiere a lumilor familiare (atât eului eseistic. Metonimia func ionează ca vehicul semantic. paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare este comunicarea [tematizarea comunicării]. creatul sau realul e „un plus de memorie” ce urmează a fi depozitată într-o memorie colectivă a umanită ii: „[…] viziunile realului[. e o reorientare a memoriei colective. obiectul estetic îl constituie. Unghie cu retină.. În grupajul eseistic „Subiectivisme de epocă” (a doua parte din grupajul eseistic „Râsu’ plânsu”). Iată cum are loc concentrarea poetică asupra metaforicului „ierbivor” care îşi potoleşte foamea existen ială devorându-se pe sine de parcă ar concura cu Hogea .existen ial. scriptural şi izotopic în translarea lui zóon politikon spre spa iul artei. Conştiin a istorică – Om al (timpului) cetă ii16. la / din Isarlâk! 1.. Piatra „piramidală” e punte între lumi! „Starea de levita ie a pietrei se poate realiza prin sculptură..] nu pot produce nici un fel de modificare de conştiin ă.1. spre evenimentul trăit: „cotidian” însemnând /autenticitate/. Sculptura este arta tactilului.” 80 . în natură. „Principiul” sentimentului estetic pare a fi dat de procesul de coroborare. Şi apare pentru întâia oară avertismentul instan ei eseistice referitor la căutarea topofiliei nu în afara sa. zbor al spiritului spre spa iul artificial şi intrarea într-o altă „haină”: cea a Omului politic. Ca efect al procesului de crea ie este recunoscută exagerarea realului..„creatul. sufletul poetului rămâne romantic! Spiritul îşi continuă aventura existen ială. iar limbajul . ci în interiorul structurii umane: „Numai cerul se schimbă deasupra. Se rosteşte aici un paradox al trăirii: cum să impui cuiva o restric ie emo ională fără a ine seama de circumstan e? Deducem că în spa iul artificial emo ia artistică e dirijată.). sufletul niciodată”(1990. cât şi cititorului-implicat). De fapt. FP/Sandaua lui Marc-Aureliu: 268) Sau: „. în exprimarea eseistului.] ale vocii auctoriale sau ale unui personaj.. Privire cu degete. 1. Prin urmare. ci o reaşezare din perspectiva atitudinii auctoriale.faptul cultural prin excelen ă. ci numai un adaos de memorie” (1990. cerul înstelat deasupra noastră!” (Platon) Or. Tactilul ridicat la idee. o prelucrare a informa iilor la nivelul gândirii şi al imagina iei artistice (principiul diairetic17)... spre lumile îngereşti.

reprezentând materia primă în „arta tactilului” care-l ini iază pe Omul estetic (asta ar corespunde tematizărilor pragmatică şi estetizantă într-un posibil excurs la ontologia sensului textual). numim discursul eseistic stănescian ca discurs metapoetic. imagini de obiecte şi cuvinte legate de obiecte. În orice text-discurs literar. Poezia este metalingvistică. Şi muzica autentică este meta-sonoră. metatextul este o prezen ă de necontestat. ilustra ie la poemul Prin tunelul oranj (III) (Noduri şi semne.”(1990.2. liniile sau juxtapunerile neaşteptate. spre cer. Poezia – cuvântul. ci cu meta-poezie. / o mare. fie şi eseistic. nu mai avem de-a face cu poezie.3. simptomatologie expusă de altfel şi de instan a eseistică.(1990.. Muzica – sonul.prin nervul unui singur verb / e timpul doar un animal. reamintim definirea 81 . ar spune Blaga! Parafrazându-l pe eseist. elicei ca zbor. o limbă în care regulile gramaticale permit schimbul de roluri dintre semnificat şi semnificant.3. piramida! Tot ce pleacă spre lume se întoarce la matrice sub formă de „dor”. FP/Sandaua lui Marc-Aureliu: 269) Omul estetic va poposi mai mult în spa iul abstract al ideii de real găsind aici organul de cunoaştere continuu după care tânjea: poezia! „Şi dacă arta este independentă de obiectul prin care se exprimă folosindu-l ca vehicul: Sculptura – piatra. în căutarea formei concrete. piatră. elan anabazic. vor fi vehiculate lexemele meta-. 1983): „Cerul scintilând de stele / se adumbrea de un singur cuvânt.. e cel mai bine redată prin culoare aflată în vecinătatea cuvântului. E ipoteza lansată asupra unei „videologii”! Orice fragment de discurs19 / de vorbire este un act de împăr ire a în elesurilor: tensiunea spre real a elipsei20. dintre obiecte. prin relevan a textelor-ocurente cu arta poeziei. Pentru metatext. dar care au un principiu comun: /+cunoaştere /. Ascensiune dinspre mineral. nelăsând la o parte ceea ce nu are un în eles. atunci când Poezia îşi propune ca material de expresie însăşi poezia.un relief de mun i. am spune: când piatra vrea să se autodistrugă îşi inventează sculptura ei: obelisc. Incitantă în interpretare este izotopia „artei” la nivelul configurării tropice paradoxale: asocierea dintre realită i cu func iuni total diferite – unghie şi retină . de exemplu: Sorin Dumitrescu. / o Ithacă. cum ar fi petele. rela ionate într-o metaviziune prospectivă! 1. FP/Sandaua lui Marc-Aureliu: 273)Aici.” Cultura vizuală18 devine un construct discursiv. combinarea de elemente ale organelor de sim („privire cu degete”) Metafora con inută în sintagma privirii cu degete este un hibrid paradoxal al cunoaşterii în sensul „luării în posesiune a realului”: văzutele trebuie definite prin dihotomia adevăr vs real. în urma parcurgerii acestor trei spa ii. La o primă interpretare. punct! „Soclu pentru punct”! Fenomenul se numeşte ideea de artă! Aproape că am atins urma (pattern) în care e prezentă sinea singură! „Ideea de real este însăşi Arta” (1990. Pictura – culoarea. . o nouă limbă universală cu semne care pot fi în elese de oricine. piramidă. FP/Sandaua lui Marc-Aureliu: 272) Piatra e de referin ă pentru conştiin a artistică.. Dar o meta-poezie şi o meta-sculptură ar depăşi întru totul criteriul uman.

propunând o nouă viziune artistică asupra lumii (alegoria ontică raportată la conştiin a omului). apoi până la Marin Preda. cu un moment istoric sau poate cu un astru. „lumi intertextuale”. va rela iona cu atmosfera. Astfel. receptată sau calificată – atmosfera şi efectele acesteia. „Sistemul mărcilor metatextuale apar ine unor lumi de gradul al treilea. o lume de grad trei. În Cartea de recitire şi Subiectivisme de epocă eseistul pledează pentru integrarea formelor de discurs într-o posibilă „sistematică a poeziei” (cf Negrici. un fel de matrice care verifică noua gnoză spre impunerea ei între lumile posibile.dată de Mariana Ne (1989): „[. care [. lumea de gradul al treilea cuprinde acele secven e ce explicitează modalită ile în care este generată – căutată. pe întreg parcursul existen ial dominat de o conştiin ă estetică (sau artistică). ci pentru a scoate esen ialul conceptual al lumilor invadate de conştiin a estetică (inferen ă a epigonismului eminescian). critică literară. listă continuată în grupajul Subiectivisme de epocă. În „lista stănesciană” sunt consemnate acte de cultură de la Ienăchi ă Văcărescu la Eminescu. Eliot.”[s. 105) Cu discursul eseistic autoreflexiv este familiarizată conştiin a artistică ce va locui lumi de gradul al treilea. istorie. remarcăm prezen a Omului cultural: conştiin a care devorează faptele de cultură.. la care să fie raportate celelalte lumi construite. pentru contemporanii săi. cu o idee. Adam Puslojic. odată ce încheie acest grupaj prin eseul semnificativ numit „Ciudatul râs al ra iunii estetice”. criteriu propus de cel care „naşte existente”. 1989: 105) În grupajul eseistic Carte de recitire. precum şi o nouă atitudine fa ă de cuvânt. filozofie (Vasile Pârvan). E o trecere în revistă. estetica. „Totul e să intri în rezonan ă: cu un om. Nichita Stănescu ilustrează poeticul şi îl redefineşte metateoretic.. Pe lângă experien a poetică. 82 . de bază.. eul poetic se detaşează prin ruptura de contemporani nu pentru a „reduplica lumi” apuse. De data aceasta.] nu este niciodată o mul ime de atmosferă. E sigur că poetul îşi face ordine în logos. mesaj din viitor ca op iune la postmodernitate! Conform literalită ii text-discursului.n. eseistul „locuieşte” şi alte spa ii ale culturii: arte plastice ( uculescu). de la Ion Barbu la Vasile Pârvan. 1993: 19) Aşadar. o lume reală. E un paradox func ional odată ce autorul inten ionează un eseu fenomenologic asupra esteticii poetice. construită pas cu pas. este protagonist în acest eseu de „recitire”. 1998) din punctul de vedere estetic. Omul estetic şi inven ia sa. (2) revenirea în lumile familiare pentru a-şi verifica func ionalitatea ra ionamentelor mereu printr-un studiu comparativ în vederea inten iei prospective – ideea de viitor. Vasko Popa.” (Ne .] Metatextul [constă în] acel sistem de mărci care îi indică receptorului regulile conform cărora textul îşi construieşte codul şi îşi manifestă lumile. va tatona cu evenimentul consumat din cel pu in două motive:22 (1) călătoria în lumi simultane trebuie totuşi să aibă un traseu. o aliniere a scriitorilor români care de in întâietate. propunând ieşirea din atmosferă şi din manierism21. Eul eseistic. astronautică. spirit enciclopedic.. esen ială. mesajul relatat de instan a eseistică este acela al abandonului formelor estetice al ieşirii din lumile de gradul al treilea.” (Noica.]” (p. apoi şi pe la alte popoare: T. un act de reinterpretare a textului literar din perspectiva ideii de întemeietor al esteticii.S.

. ci ideea de copac. subordonata indirectă complineşte şi orientează sensul existen ial: ontogeneza! Semantic. Paradoxul din sintagma „existente concrete” avertizează insistent op iunea poetului pentru real. ceea ce dă claritate şi logică mesajului eseistic. pentru o poetică a fiin ei. finalizate cu o configurare ac ională de echivalare între „ideea de sine” şi „act existen ial uman”.ontos). este spa iul în care conştiin a poetică reconsideră „tonul” lumilor de gradul al patrulea25: Ultima ipostază a eului poetic stănescian proiectează lumile imaginare în care aflăm conştiin a imaginantă „ne-dezîmbră işată” de conştiin a perceptivă (din Scrisori de dragoste sau Răzgândiri). care. Prin urmare. în plan sintactic. contragerea în „creator (de lumi)” obligă la „reduplicarea” sintactică: nume predicativ în construc ie nominală eliptică de copulă. Eseistul propune incursiunea în conştiin a de sine pentru a intermedia o reală şi totală cunoaştere pornind şi întorcându-ne la conştiin a poetică. subordonata „să nască existen e concrete” echivalentă la nivelul propozi iei cu o contragere în adjunct verbal conotativ („creator”) pledează. absolut necesară. ca ultimă ipostază a conştiin ei: „sinea singură” sau „ideea de sine”! Ne aflăm în spa iul abstract al artei. se poate stabili echivalen a conota iilor la nivelul agentului: poet = idee de sine = act existen ial uman (calitatea estetică a agentului uman). În universul poetic. E un traiect circular. În această situa ie. E un spa iu pe care urmează să îl definească prin „tunelul oranj”24 al conştiin ei poetice. adică plecând din depărtare spre sine însuşi. ca „ideea de sine” (însuşi). Linearitatea enun urilor propune silogisme formulate rela ional la nivelul diadelor: poet – „existen e concrete”(agent .manifestând aspira ie. îşi poate manifesta pozi ia sintactică de atribut predicativ al nominalului... Inferen a acestui sine aflat solitar. nu este altceva revenirea la primul eseuocurent sensului ontic: „Când omul vrea să se distrugă. copac – ideea de copac.. spre un popas în / cu sine însuşi. FP/Ce este omul pentru mar ieni? : 67) Concluzii. pentru concret. sferic. îşi inventează materia sa[. Omul estetic părăseşte spa iul abstract. elan existen ial către concret. din punctul de vedere al zonei estetice? Este o longevitate plecând de la abstract spre concret. prin flexiune secundă23. prin întoarcerea către sine. Singura excep ie de subordonare este completiva obiect indirect[. Agentul implicat în „naşterea existen elor concrete” este „poetul” confruntat în final cu „ideea de sine”.] Ce-i concretul. Spiritul hoinăreşte prin lume. dominat de propozi ii principale. sintagmă de altfel consacrată artei.]. monadic. concret – estetică. încercându-se în topofilie ! 83 . Exemplu concret: nu copacul. în sensul retragerii din spa iul abstract fără a părăsi arta.302) Vom face un popas contemplativ asupra citatului dat! Textul propune o re ea gramaticală lineară. enun conclusiv (eviden iat în citat). abstract – concret & depărtare – sine însuşi. să nască existen e concrete]. prin exprimarea metonimică.. Ideea de sine este principalul act existen ial uman!” (p.. Ieşind din sine. fenomen numit sinea singură!” (1990. cuvânt vorbit: „Poetul este cel mai predestinat să nască existen e concrete[. complinirii intranzitivită ii regentului participial adjectivizat: „predestinat” în ceva / la ceva / pentru ceva! Stilistic.

Dacia. trad. traducere de Nicoleta Moroşan. Ed. eseuri inedite. publicate în Secolul 20. Cluj Pop. Poetica americană. Nichita. Antropologia structurală. 289-290-291. Bucureşti Bibliografia critică Bachelard. Paratopie şi scenă de enun are. Am ilustrat neliniştea conştiin ei poetice stănesciene prin „căutarea tonului”. Orientări actuale. Lumini a. Mariana. pref. 1990. Nichita. Pecher. 1997. 1982. Mircea. Eseul stănescian. Nichita. Carmen. cu neastâmpăr în idee şi. poetică şi eseistică. Rochia de moar. Jurnal filosofic. Nichita. Dacia. 1983. odată ce poetul are „sentimentul scrisului”(cf Stănescu). nr. Casa Căr ii de Ştiin ă. Cluj-Napoca Zumthor. Nichita Stănescu. O poetică a atmosferei. V. 1978. Bucureşti Noica. 1990. Textul aisberg. Răzgândiri. 2003. Dominique. Bucureşti Vlad. Institutul european Mincu. IV. Nichita Stănescu. Coresponden ă. ştiin ific acad. Proză. Eminescu Negrici. Humanitas Petrescu. Cartea Românească. 1985. Nichita Stănescu înso it de Aurelian Titu Dumitrescu. spiritul creator este culpabil de-o top(o)-analiză în sens bachelardian26. 2000. Bucureşti Borcilă. 1957. de Maria Carpov. Nichita. Geneza poemului. traducere de Ştefania Mincu. 1998. 1994. 2007. Ioana Em. Hemografia vs hemolexia sunt expresii impresionist-metaforice ale asumării actului poetic . Ion . UPM. Bucureşti Maingueneau. Încercare de poetică medievală. Fiziologia poeziei [FP]. Ed. Şase plimbări prin pădurea narativă. Irina Bădescu. prefa ă de Mihaela Mîr u. Discursul literar. Constantin. Mureş Dimitriu. 1980. Antimetafizica. 2007. Eugen Simion. Sistematica poeziei. Eminescu şi muta iile poeziei româneşti. Univers Enciclopedic. Eugen.acel „sentiment al scrisului”. Mircea Martin. Albatros. Între poesis şi poiein. Cartea Românească. metaforă a unui prezenteism lucid al stilului poetic (un prezent continuu). Traduceri.. 1973. Umberto. 1991. Publicistică. Grafică edi ie alcătuită de Mircea Coloşenco coord. Bucureşti Stănescu. Mc Lain. pe deasupra. Politică. prefa ă de Ion Aluaş. Editura Academiei Române. 1981. Pontica. Ed. Bucureşti Stănescu. trad. Univers. Noduri şi semne. atitudine atribuită competen ei poetice (cf Borcilă27). Funda iei Culturale Române Ne . Cluj Chiorean. 2004. Nichita Stănescu . Paul. 1985.spa iul şi măştile poeziei. Ed.Sprin ar. Univers 84 . edi ie de Al Condeescu. altruist. Ed. Daniel. 28 noiembrie-9 decembrie 1983. Ed. 1972. Versuri. Poetica spa iului. traducere de J. Paralela 45. Richard. 2003. Bucureşti Stănescu. 1989. Configurare poetică. 1997. Bucureşti Stănescu. Iaşi Eco. Claude. Bibliografia operei Stănescu. Ştefania. Tg. Opere . 1989. Ed.I-III. UAIC. CR. Concluzia finală constă în echilibrul şi complinirea sensului metaforic existent la nivelul operei stănesciene. Constan a Levi-Strauss. Ed.

Ed. în Lucrările Sesiunii de comunicări ştiin ifice. vol I. 10. nu po i să-i negi existen a! Onestitatea i-o cere să-l iei în posesiune sau să-l găzduieşti şi pe zoón politikón! 17 „Cuvintele şi fantezia sunt conceptele cu care se operează asupra fenomenului. Lumini a. vol. existen ă cu mai mul i ochi(asemenea lui Briareu. Eseul stănescian”. Publicistică. 6/ 2007. pe nedrept! Era inevitabil să dai ocol acestui tip de conştiin ă pe care. Academiei Române.. Paratopie şi scenă de enun are. 2007. 1994. Tg. Lumini a. pp. The 3nd Edition. „Noduri şi semne . cit. 10. Despre conştiin a poetică”. Philologia. Eseul stănescian”. Ed. European Landmarks of Identity – Limba şi literatura. Between Tradition and Modernity”. for e de centrare. Ed. 11 Interpretarea noastră este de natură semantico-logică. op.62-73 5 Lumini a Chiorean. Univ. Ecaterina Mihăilă (limbajul ca obiect) etc.Nœuds et signes” de Nichita Stănescu et Sorin Dumitrescu”. Philologia. Pontica. în Lucrările Sesiunii de comunicări ştiin ifice. prefa ă de Mihaela Mîr u. 144-153 9 Nichita Stănescu. Limba şi literatura română. Tg. „Eseul stănescian. Limba şi literatura română. Eugen Simion. Traduceri. Mureş. 146-154 6 De la Ion Pop (ipostaze ale conştiin ei poetice). Despre conştiin a poetică”. Discursul literar. cuvântul „discurs” e format din „dis” = „în păr i” şi „currere” = „a alerga”. Corin Braga (paradigma mitică). fie că recunoşti. lucrului”. Bucureşti 2003 10 Spa iul de limbaj se referă la configurarea izotopică la nivelul imaginii poetice. Eseul stănescian. Daniel Dimitriu (ontologie. Ed. pană la proletcultism! Se pare. colec ia „Opere fundamentale”.& autoscopie). Tg Mureş.. Univers enciclopedic. edi ie Mircea Coloşenco.(1990: 102) 18 Simbolul pentru pertinen a culturalizării vizualului îl sus inem prin text poetic-ocurent: Argus. pp. în Language and Literature. Atomismul limbajului conceptual pretinde ra iuni de fixare. în Language and Literature.62-73 Chiorean. Repere identitare în context european. servil etc. Tg. Mureş. 7 Lumini a Chiorean. 146-154 Chiorean. Institutul european 4 Lumini a Chiorean. vol. op. în Studia Universitatis „Petru Maior”. din Piteşti. Descriere rela ională”. 22-23 oct. 31-39 14 Semnal ca termen semiotic (semnal. IV. Universită ii din Piteşti. gnoseologie: tele. Şase plimbări prin pădurea narativă. Opere. UPM. cu mai multe bra e) sau sintagma metonimică de „adevăr polipier”. 3 Dominique Maingueneau. şi nu critică literară. în Lucrările conferin ei „European Integration. „Noduri şi semne”. traducere de Nicoleta Moroşan. Lumini a. Mureş. 19 În latină. Tg Mureş. UPM. Proză. UPM. UPM. pp. semn) 15 Percep ia şine de cunoştin ă: „pierderea cunoştin ei prin cunoaştere”(Stănescu) 16 Multe acuze i s-au adus lui Nichita Stănescu: de la poet angajat. pp. 2006. European Landmarks of Identity – Limba şi literatura. Alex.31-39 Chiorean. icon. Versuri. fie că nu. „Excurs la ontologia sensului textual. Ed. Ştefania Mincu (poezie metalingvistică). „Excurs la ontologia sensului textual. pp. Petrescu (tema gnoseologică: muta ia realului în semn).2009.Articole Chiorean. 2004. V. Repere identitare în context european.coord. 2007. 1997. colec iei: acad. pp. Ioana Em. Coresponden ă. Configurare poetică. cit. pp. pp. Umberto. 2000. 2006. Lumini a. pp. Ştefănescu (etape de crea ie). Semnifican ă şi perspectivă semiotică”. nr. traducere de Ştefania Mincu. 6/ 2007. „Eseul stănescian. E-Books Note 1 2 Lumini a Chiorean. în Studia Universitatis „Petru Maior”. Mureş Argumentul asumării rolului de „raisonneur” ar fi acela al dedublării cititorului-implicat în personaj: orice interpretare are un autor empiric. „Noduri şi semne”. „Adnotări la gramatica predicativului suplimentar. 614-618 Paul Miclău. Ed. nr. Carmen Mecu (conştiin a poetică: psihanaliză). Constan a 13 Vezi Lumini a Chiorean. poet al cetă ii. 85 . Ed. 12 Cf definirea contextelor „narative” locuite de cititorul model în Eco. vol I. indice. Tg. 2000. Ed. I – III. Semnifican ă şi perspectivă semiotică. în devenire.170-189 8 Cf Lumini a Chiorean.

614-618 24 Sintagma „tunelului oranj”este titlul a cinci poeme din volumul Noduri şi semne [1983].. The 3nd Edition.[s. 21 Lui Nichita Stănescu i s-a adus acuza gratuită de a fi un manierist. în al i termeni. 23 E cazul atributului predicativ al nominalului.[. 2003: 6) 27 „[. Despre conştiin a poetică”. Mureş.. Ed. „Eseul stănescian.62-73 26 „Top-analiza [constă într-un] studiu psihologic. 6/ 2007. în N”2 – Cf Lumini a Chiorean. Tg.] intimitate sinonimă cu valoarea ontologică. 1981: 35) 20 86 . Between Tradition and Modernity”. Descriere rela ională”. Philologia. sistematic al stilurilor vie ii noastre intime..] o ipoteză teoretică menită să explice universalitatea unui fenomen specific uman sau. în Studia Universitatis „Petru Maior”. Mureş. propunând cu totul alte interpretări. poate func iona oricare din cele patru forme flexionare. în func ie de atitudinea lectorială. poeme înso ite de imagini (pe scara tonală a oranjului) ce-i apar in lui Sorin Dumitrescu.. prin acord cu subiectul. Tg. nr. să dea seama de o ’finalitate’ sau o ’func ie’ caracteristic umană: cea a producerii intuitive de structuri lingvistice cu ’efect’ poetic. variantă a PS (predicativului suplimentar).2009. 1957. Din punctul de vedere al analizei textologice este o interpretare a re elei intersistemice şi a configurării volumice a textului. Astfel: din paradigma adjectivală. Lumini a. Paul Miclău propune o interesantă interpretare a ilustra iilor lui Sorin Dumitrescu în „dialog” cu versul stănescian pe care îl înso esc. 22 Pot fi şi alte motive. 25 Cf Chiorean.În articolul „Noduri şi semne(„Noeuds et signes”) de Nichita Stănescu et Sorin Dumitrescu”[e-Books]. în Lucrările conferin ei „European Integration.n]” (Borcilă. pp. aspect pe care l-am avut şi noi în vedere. UPM. fără a insista pe dialectica dintre re elele lingvistice şi configurările conceptuale ale sensului textual. „Adnotări la gramatica predicativului suplimentar. Dar interpretările „critice” aveau ca obiect de referin ă doar semnifica iile de suprafa ă ale textului. pp.” (Bachelard. 22-23 oct.

verbul având drept categorie semantică generală. 76. de stare sau de rela ie. prin proces în elegându-se „tot ceea ce se desfăşoară în timp” (Bărbu ă. almost all the explanatory dictionaries (and not only the Romanian ones) show the significance of the entire syntagms where the verb appears. morfologice şi sintactice distincte. verbul este cea mai complexă clasă morfologică şi ridică o serie de probleme inând de lexicologie. deveniri. 171-176). pot fi verbe de ac iune. fiecare din aceste patru clase alcătuind un „câmp” aparte în sfera semantică a acestei păr i de vorbire (Bărbu ă. context. pe diferite linii de sens. In this paper we present concrete patterns of lexicographic presentation of the verb in relation with its subject or object. becoming. 67-72. toate compartimentele lingvistice. În felul acesta putem 87 . Sub raportul prezentării lexicografice. de trăsăturile denotative cu cel mai mare grad de generalitate cuprinse în structura semnificatului referen ial al verbului: ac iuni. without making a clear difference between the verb itself and the semantics of that syntagm. de devenire. distinctivă pentru această clasă de vorbire categoria procesualită ii. adică verbe care exprimă la modul general o ac iune. Evseev. Constantinovici. Procesele exprimate de verbe se împart. 7). 20). verbele sunt specializate în exprimarea proceselor şi ca urmare. rela ia) se manifestă ca forme calitativ diferite ale proceselor şi se disting prin modul de realizare a raporturilor specifice ce se stabilesc între verb. Keywords: Lexicography. Şi. syntagm. Thus. ca nicăieri în altă parte. Mapтынов. verb. Fiecare categorie semantică de verbe desemnează o varietate calitativ diferită de procese. astfel încât în modul de interpretare a verbului îşi dau concursul. 21. pattern 0. Aşadar. starea şi devenirea (eventual. în fine. subiect şi obiect. întrucât sunt verbe care. especially in the case of intransitive and pronominal verbs and of the object of the verb (direct or indirect object). având o serie de caracteristici semantice. Prin urmare. în interiorul spa iului semantic al lexicului în general se poate vorbi de câmpul semantic al verbelor (a se vedea: Evseev. Se consideră că semul categorial al verbului în general este procesul. the lexicographic definition of the verb will show the context elements between brackets. the lexicographic analysis of the verb is first of all done starting from the affiliation of the verbal meaning to one of the three big categories of verbs (action. special modalities in presenting the verb will appear. stări şi rela ii. urmează să precizăm că nu există verbe pure. această calitate a proceselor fiind exprimată de unele sensuri concrete ale verbelor. Because of these. state) and thus the verb that is defined through the lexicographic definition belongs to one of these three categories. de morfologie şi de sintaxă.PRINCIPII LINGVISTICE DE PREZENTARE LEXICOGRAFICĂ A VERBULUI ROMÂNESC Vasile BAHNARU Abstract As far as lexicographic presentation of the verb is concerned. in order to exclude the contextual partners. în trei categorii semantice în func ie de natura procesului denotat. ac iunea. la rândul lor. And furthermore. o devenire. o stare sau o rela ie.

ca apar inând numai acestei unită i lexicale” (Бережан. În acelaşi timp. La o examinare fugitivă a modului de interpretare a verbelor în dic ionare. se impune în primplan faptul că acestea. 21). acestea se includ în totalitate în categoria verbelor de devenire şi de stare. fie de substitute de tipul pronumelor generalizatoare. elementele contextuale. întrucât în realitate aceasta lipseşte. de stare sau de rela ie. „Astfel se creează numai aparen a unei explica ii textuale. întrucât contextul trebuie luat în considerare în procesul de identificare a sensului şi în acelaşi timp trebuie să facem abstrac ie de acesta. Se ştie că sensul concret care urmează să fie definit este legat în cea mai mare măsură de natura gramaticală a verbului. tocmai datorită faptului că gramatica este luată în calcul. iar a avea . spre deosebire de cuvintele care in de alte păr i de vorbire. Iar în situa ia în care în partea dreaptă este prezent un text. Cu toate acestea. mai corect sensurile verbelor. 3. se vorbeşte de existen a unei contradictio in abjecto. trebuie să evităm să includem în sensul verbului elementele contextuale. în func ie de sensul concret. care se manifestă în context. Berejan constată că verbele dispun de o caracteristică fundamentală .constata că trecerea succesivă de la ac iune la devenire.al verbelor de rela ie. În opinia prof. 26). indiscutabil. verbe de devenire. care se manifestă numai în context. iar verbele pronominale . Dacă verbul 88 . aceasta este o contradic ie doar aparentă. Descrierea corectă a sensului verbului în dic ionarele explicative poate fi realizată prin identificarea verbului cu func ie de hiperonim ierarhic imediat superior.un nivel avansat de generalizare. bazându-se pe rezultatele cercetătoarei M. verbe de stare şi verbe de rela ie.ca unită i distincte. atunci acesta nu cuprinde con inutul propriu-zis al verbului. în sensul lui de bază. fiecare categorie semantică a procesualită ii dispune de cel pu in un verb-tip care exprimă plenar ideea de ac iune. verbul a se face . Pe de altă parte. verbul a face. pentru a exclude elementele contextuale din formularea sensului verbului. În ceea ce priveşte verbele pronominale. este exponentul tipic al verbelor ac iunii. ele plasându-se pe diferite trepte de abstractizare. „urmează ca de fiecare dată să identificăm pentru fiecare verb acel sens care este recunoscut de vorbitor în condi ii independente de context.al celor de stare. de devenire. trebuie eliminate din explica ia propriu-zisă a sensului. S.. 26). Astfel. 1. o devenire sau o stare. S. iar informa ia respectivă trebuie inclusă în men iunile speciale care înso esc explica ia şi care urmează să completeze semantica majorită ii verbelor caracterizată prin indeterminare deosebită” (Бережан. a fi . Berejan.al celor de devenire. de multe ori nu dispun de o explica ie analitică. urmează să fie prezentate în dic ionare în func ie de apartenen a lor la una din cele patru clase: verbe de ac iune. să exprime o ac iune. aşa cum „în realitate toate lucrurile sunt în armonie perfectă: gramatica. Când vine vorba de contextul de actualizare a unită ilor verbale. stare şi rela ie marchează patru faze distincte ale procesualită ii.. trebuie luată în calcul. 2. În legătură cu specificul semanticii verbului. ci al semanticii unor sintagme întâlnite mai frecvent cu verbul dat sau pur şi simplu al semanticii contextului” (Бережан. defini ia limitându-se la unul sau mai multe „sinonime” înso ite fie de anumite cuvinte concrete din imediata vecinătate a unită ilor explicate. Verbele. Manoliu. adică. după care urmează să fie determinate semele diferen iale. acesta urmând să aibă un sens categorial specific semanticii verbului..

Acest fapt conduce deseori la imposibilitatea perceperii şi determinării cu precizie a sensului lexical al verbului. 4. Aşadar. extinzând până la infinit polisemia acestuia” (Бережан. iar dacă verbul este tranzitiv. 29). „nu se recomandă să „extragem” de fiecare dată din sintagme un sens „special” al verbului din context. Actan ii sintagmatici ai verbului se află în rela ii de dependen ă directă de tranzitivitatea/intranzitivitatea verbului. autonomia cuvântului se află în pericol.. în vederea asigurării unei interpretări ştiin ifice justificate în dic ionarele explicative a verbelor. Prezen a acestor actan i gramaticali este obligatorie pentru perceperea cât mai adecvată a sensului cuvântului. anume a sintagmelor întregi. se indică obiectul. urmează să re inem o regulă generală de importan ă fundamentală pentru explicarea lexicografică a verbelor: verbele tranzitive se explică tot prin verbe tranzitive. a elementului semantic esen ial. 5. adică de transformare în instrument gramatical cu func ia de indice al procesualită ii. accentul semantic cade asupra elementului mai concret şi din acest moment. sensurile verbelor urmează să fie interpretate în func ie de apartenen a lor fie la verbele de ac iune. necesară pentru perceperea corectă a sensului verbului. „în care verbul îndeplineşte numai o func ie gramaticală categorială” (Бережан. În virtutea faptului că verbele pronominale sunt prin excelen ă verbe intranzitive. 89 . el este utilizat în tot mai multe şi mai variate sintagme. În acelaşi timp. în procesul de lexicografiere a lexemelor verbale se cere să-şi afle reflectare şi caracteristicile sintagmatice. dar care ine nemijlocit de prezentarea verbului în dic ionarul explicativ. În situa ii de acest fel. adică func ia denominativă. verbul se transformă în indice gramatical al verbalită ii. În legătură cu cele afirmate mai sus. Astfel. În asemenea cazuri este suficient să ne limităm la o explica ie . comun pentru toate sintagmele posibile. când sensul lexical specific devine insesizabil. în parantezele care precedă defini ia lexicografică propriu-zisă se indică subiectul. În situa ia în care verbul este intranzitiv. este necesar să se urmărească cu aten ie ca în textul defini iei verbului să nu fie incluse elemente apar inând contextului (informa ia contextuală.defini ie a sintagmelor celor mai uzuale. încetând de a desemna o no iune” (Бережан. Manoliu. readucem în discu ie o problemă care a urmează să fie examinată cu alt prilej. Întrucât caracteristica semantică a verbelor în genere este procesualitatea. dar nu a verbului. plasate în paranteze înaintea defini iei lexicografice. În asemenea situa ii.are un număr mare de sensuri. 29). separat din sintagma indivizibilă. ci urmează să li se atribuie statutul de men iuni lexicografice. 28). aceste elemente ale contextului minimal nu trebuie incluse în defini ia lexicografică. adică subiectul. afirmă M. când verbul este în proces de delexicalizare. Dat fiind că discutăm interpretarea lexicografică a verbului. Acest moment marchează începutul gramaticalizării. întrucât el încetează de a-şi îndeplini func ia caracteristică de lexem. complementul direct etc. care se manifestă în fluxul vorbirii. iar cele intranzitive – prin verbe intranzitive. trebuie prezentată cu ajutorul unor men iuni speciale). precum şi pentru utilizarea corectă a acestuia. precum şi în situa ia în care verbele abstracte se află pe o treaptă aproape de delexicalizare. „Din cuvânt cu sens lexical general. acestea vor fi explicate cu ajutorul unui verb intranzitiv înso it sau nu de elementul se.

a se pieptăna pe sine. a-şi spală sie. a se bârfi unul cu altul. a se peria pe sine.a se uita. verbul este considerat pronominal intranzitiv şi prezentat ca unitate lexicală independentă. urmează să fie separate de cele simple.a se astâmpăra.fie la cele de devenire. de fudulie.). a se fuduli.a întâlni. a se lăuda pe sine. care dispune de func ie sintactică proprie. şi defini ia „a fi cuprins de fală. nepronominale (a ajunge . verbele urmează să fie tratate în dic ionar exclusiv prin prisma categoriei semantice a tranzitivită ii/intranzitivită ii. dar care de fapt sunt intranzitive pronominale prin natura lor. Când însă pronumele se poate fi reluat nu prin îmbinarea unul cu altul. din care motive verbul urmează să fie inclus în registrul dic ionarului ca verb tranzitiv. a se considera pe sine mare şi tare. cea de complement direct. 14). verbul este considerat ca fiind tranzitiv simplu. Astfel. se având aici func ie sintactică de complement direct. a se machia pe sine. a se spală pe sine. Verbele considerate tradi ional reflexive urmează să fie tratate în dic ionar în mod diferen iat şi anume: a) dacă pronumele reflexiv (în acuzativ) nu poate fi detaşat de verb (păstrându-se în toată paradigma lui). de mândrie"). întrucât îmbinarea verbului cu pronumele reflexiv este considerată o construc ie sintactică cu valoare pasivă.a se ajunge. a se însănătoşi . c) dacă verbul cu pronume reflexiv (în acuzativ) echivalează cu diateza pasivă (la marginea satului se construieşte o casă de nişte oameni = la marginea satului nişte oameni construiesc o casă). a uita . într-un enun ca Ei se păruiesc unul pe altul constatăm prezen a verbului a părui.a se usca etc. a se observa pe sine în oglindă.a se trezi. cu sens şi formă proprii în raport cu corespondentul său tranzitiv (de exemplu: a se făli. a se controla pe sine. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (cu cineva). pronumele neavând func ie sintactică proprie. a usca . se de această dată făcând corp comun cu verbul şi indicând reciprocitatea (a se vedea: Berejan 1985 a. a se întâlni . a trezi . a se mândri sunt verbe pronominale prin excelen ă şi trebuie prezentate în registrul de dic ionar împreună cu elementul se. a deştepta . trebuie să men ionăm că 90 . a se certa unul cu altul).intranzitive. ci prin îmbinarea unul pe altul. a astâmpăra .a însănătoşi. iar celelalte două . iar într-un enun ca Ei se păruiesc unul cu altul constatăm prezen a verbului a se părui. a se studia pe sine cu aten ie) sau printr-un pronume posesiv (îşi spală cămăşile sale). a se rade pe sine. dar nu lexicală. urmate de men iunea intranz. reflexivitatea fiind o categorie sintactică. fie la cele de stare. a se farda pe sine.a se deştepta. Din aceste considerente verbele zise reflexive. a se sfădi (a se vedea: Berejan 1985 a.a se îngălbeni. În privin a sensului verbelor pronominale intranzitive dinamice. fără a fi precedat de pronumele se. ci fiind doar indicele caracterului pasiv al construc iei. De exemplu: A SE CERTA mă cert intranz. b) dacă însă pronumele reflexiv (în acuzativ) poate fi reluat prin forma lui plină (a se îmbrăcă pe sine. verbele sunt pronomninale intranzitive de reciprocitate care în dic ionar urmează să fie prezentate în articole separate şi explicate prin formule-tip „a face (concomitent) schimb de + substantivul ce exprimă ac iunea tranzitivului omorizic. a îngălbeni . 14). dar nu intranzitiv pronominal de reciprocitate (pronumele fiind complement direct pe lângă el). a se analiza pe sine. verbul urmează să fie prezentat ca simplu verb tranzitiv nepronominal. verbul pe lângă care stă acest pronume este tranzitiv nepronominal. prima categorie semantică de verbe fiind prin excelen ă tranzitive. d) dacă pronumele reflexiv (în acuzativ) poate fi reluat prin îmbinarea unul cu altul (a se bate unul cu altul. nepronominal. În baza acestui fapt.

În fine.semele circumstan iale. verbele obiectuale includ acele lexeme verbale care con in atât semul sintagmatic al subiectului. trei forme de manifestare. dispun în cadrul semelor diferen iale de unele seme speciale care exprimă rela iile paradigmatice şi sintagmatice. sensurile de acest tip urmează să fie tratate în articolul verbului corespunzător cu indica ia unipersonal. În situa ia în care lexemul verbal dispune de seme sintagmatice referitoare la subiectul şi obiectul ac iunii. Se bea mult în casa aceasta. unele din acestea având caracter poten ial. pe lângă semele lor obligatorii. oamenii etc. Se bea mult în casa aceasta = Lumea bea mult în casa aceasta. cea medio-pasivă. care includ cuvântul dat în clasa verbului. în func ie de semantica verbului: de ac iune. verbele din aceste construc ii sunt unipersonale sau „false pronominale”. iar în cadrul unui sau altui grup lexico-semantic semele paradigmatice diferen iază lexemul respectiv de celelalte lexeme ce intră în componen a aceluiaşi grup lexico-semantic. în baza cărora lexemul verbal poate intră în componen a unui sau altui grup lexico-semantic. Este vorba de exemple de tipul: Aici se lucrează bine. cât şi semul sintagmatic al obiectului. îl individualizează. azi se telefonează = Azi oamenii nu mai scriu scrisori. 14). a surpa) ale intranzitivelor pronominale (a se ofili. nucleul propriu-zis al sensului lexical al verbului îl constituie semele paradigmatice. În această ordine de idei. pot fi subiectul lor. de devenire şi de stare. pot realiza procesul desemnat de ele. azi se telefonează etc. 6. Azi nu se mai scriu scrisori. întrucât în proces este antrenat un element în plus. iar altele . A face să se ofilească. la rândul lor. să amintim că unele verbe sunt considerate ca formând o diateză specială. este necesar să amintim că semele 91 . Pe de altă parte. din punct de vedere logic şi semantic. În acelaşi timp. aceste verbe înglobează lexemele verbale intranzitive monovalente. 7. În raport cu verbele subiectuale. Cu toate acestea. manifestând un interes personal deosebit. Analizând structura semică a sensurilor verbului. De exemplu: A SE RUGA mă rog intranz. iar altele făcând parte din componen a semantică a cuvântului. A ruga. în cadrul semelor paradigmatice distingem două tipuri de seme: procesuale sau categoriale.la obiectul ac iunii. fiind prin excelen ă verbe tranzitive bivalente. Prin urmare.acestea urmează să fie explicate în dic ionar prin corelativul nepronominal + formula „manifestând un interes personal deosebit”. care prin semantica lor specifică indică obiectele realită ii ce. iar elementul se din construc iile respective poate fi identificat cu un pronume nehotărât de tipul cineva sau mai concret cu un substantiv de tipul lumea. De regulă. unele din acestea referindu-se la subiectul ac iunii. având. Azi nu se mai scriu scrisori. A face să se surpe (Berejan 1985 a. structura semantică a acestora este mai extinsă. satul. şi al doilea tip de seme paradigmatice . În acelaşi timp. Pe aici nu se merge = Pe aici nimeni nu merge. A SURPA surp tranz. Verbele subiectuale includ sensurile acelor lexeme care con in semul subiectului. au fost identificate semele sintagmatice ale lexemului verbal. Pe aici nu se merge. a se surpa) se cere să fie explicate prin formula-tip „a face + verbul omorizic pronominal” De exemplu: A OFILI ~ esc tranz. tot masivul lexemelor verbale poate fi divizat în două grupe mari: verbe subiectuale şi verbe obiectuale. În virtutea acestui fapt: Aici se lucrează bine = Aici oamenii lucrează bine. Unită ile lexicale. sensul corelativelor tranzitive nepronominale (a ofili. În realitate. azi oamenii telefonează.

2) obiectuale directe. transformările de mai sus rezidă în trecerea verbelor devenirii în categoria verbelor stării. la rândul lor. care. Un alt tip de rela ie între sensuri atestăm în cadrul sensurilor verbale derivate în baza rela iei de contiguitate a ac iunilor în timp şi în spa iu (confr.procesuale constituie nucleul lexemului verbal. ele fiind acele trăsături semantice în baza cărora un lexem sau altul este inclus în clasa verbului ca parte de vorbire. Cu alte cuvinte. În baza celor relatate. Drept dovadă poate servi faptul că dic ionarele explicative ale limbii române. Astfel. Structura semantică a verbului polisemantic se caracterizează prin modul specific de manifestare. de devenire şi de stare). dar şi de obiectul enun ului. întrucât valoarea lui semantică depinde nu numai de subiectul. în paranteze agentul ac iunii sau obiectul acesteia. 3) obiectuale indirecte. 5) instrumentale. Ac iunea acestuia indică o devenire. aceste seme mai fiind numite „trăsături ale verbalită ii”. rela iile dintre sensurile derivante şi derivate din cadrul structurii semantice a verbului polisemantic se manifestă în func ie de ambian a. distingem unele legită i de manifestare a rela iilor semantice existente în interiorul structurii de con inut a verbului polisemantic. verbul suportă modificări semantice în func ie de natura semantică a substantivului-subiect sau complement. Inventarul semelor paradigmatice al sistemului verbal ar include următoarele tipuri de seme: 1) procesuale (cu variantele concrete de ac iune. În func ie de prezen a acestor tipuri de seme în structura semantică a verbului. modale. Ca şi adjectivul. de devenire sau de stare. locale. Sememul derivat „(persoane) a aduce în stare de somn (cântând sau legănând)” presupune trecerea acestui verb din categoria intranzitivelor în categoria tranzitivelor. adică trecerea subiectului dintr-o stare în alta. În acelaşi timp. devenirea fiind subordonată numai subiectului. pot fi obiectuale (directe sau indirecte). indică. În opinia noastră. transformarea verbelor tranzitive în intranzitive se realizează uneori prin folosirea absolută a verbelor tranzitive: El fumează igări „Kent” şi El fumează. Aşadar. instrumentale. a asurzi „a deveni surd” şi „(persoane) a lipsi de auz”. Fie verbul a adormi. 8. a bocăni „a produce un zgomot prin lovire repetată” şi „(mai ales copii) a bate uşor” etc. ea poate fi analizată drept o muta ie semantică de tipul „tot pentru parte”. de partenerii contextuali.: a amenin a „a avertiza de un 92 . fapt ce conduce la restric ia semantică a verbului a adormi. În ceea ce priveşte transformarea verbului intranzitiv în tranzitiv. acestea din urmă pot fi divizate în verbe de ac iune. 6) locale 7) finale şi 8) temporale. verbele pot fi clasificate în func ie de natura semelor paradigmatice pe care le con in în structura lor semantică. Contiguitatea de această dată se manifestă între subiectul şi obiectul ac iunii. de regulă. asupra căruia trece ac iunea. Întru sus inerea celor afirmate mai aducem câteva exemple: a argă i „a fi argat” şi „(persoane) a servi ca argat”. din care considerente interpretarea în dic ionarele explicative a verbului polisemantic ridică o serie de probleme legate de rela iile existente între sensurile derivante şi cele derivate. finale şi temporale. semele paradigmatice circumstan iale sunt de natură diferen ială şi au un caracter individual pentru fiecare lexem în parte. determinând autonomia fiecărui verb în parte. şi nu numai. 4) modale.

25-26). animat pentru inanimat. de obiectul ac iunii şi de diverse tipuri de circumstan iale. precum şi de multitudinea categoriilor gramaticale şi formelor morfologice proprii lor (Bally 1965. care serveşte drept suport de tranzi ie de la sememul derivant la cel derivat. dacă această incompatibilitate semantică ar lipsi. din cauza deteriorării”. Deseori. atunci depistarea denotatorilor proprii unor clase mari de verbe. Kaлинин 1978. Procedându-se astfel. 30). 156). făcându-se uz de metodele şi procedeele retoricii clasice. Astfel. de modificarea categoriilor gramaticale ale verbului. În cazul identificării rela iilor semantice existente între diferite sensuri ale aceluiaşi verb constatăm prezen a unor restructurări semice importante în componen a sememului derivant. prinzând de un obiect ascu it”). de func iile lor sintactice.eventual pericol prin vorbe” şi „a avertiza cu un gest special”. Majoritatea muta iilor de sens se produc după schema: animat → inanimat (vezi: Konrad. un alt cântec” şi „a juca hora sau alt joc popular”). O situa ie 93 . Metafora verbală constă în faptul că ac iunilor li se atribuie subiecte inadecvate. Predispozi ia verbelor pentru polisemie este dictată de natura lor semantică. fapt ce determină caracterul confuz al semanticii verbelor. Aşadar. mai ales. muta ia de sens fiind mediată. modificarea naturii partenerilor contextuali ai verbului implică modificarea categoriilor animat / inanimat. modificгrile de sens se pot realiza în patru direc ii: animat pentru animat. în exemplul a lucra pământul şi a-l lucra pe cineva muta ia semantică este condi ionată de substituirea obiectului inanimat al ac iunii prin obiect animat. inanimat pentru inanimat şi inanimat pentru animat (vezi: Darmsteter. un ansamblu) a interpreta a doua oară la cererea spectatorilor”. incompatibilitatea semantică a verbului se manifestă între ac iune şi subiect. între ac iune şi circumstan iale. nu s-ar produce muta ia semantică. cât şi pe contiguitatea spa ială-temporală a ac iunilor (confr. respectiv. care îşi modifică sensul în mod analog. Majoritatea lingviştilor consideră suficientă studierea muta iilor semantice similative.: a hodorogi „a face să se deterioreze prin întrebuin are excesivă” şi „a produce un zgomot puternic. În situa ia dată. alteori modificarea de sens este cauzată de substituirea obiectului concret al ac iunii prin obiect abstract (confr. de aceea se disting două tipuri de metafore: metafore-personificări şi metaforedepersonificări. Cele mai multe probleme controversate apar la analiza rela iilor de derivare semantică stabilite pe baza rela iilor de similitudine. adică ea apare ca urmare a combinării dintre similitudine şi contrast. a bisa „(numere de program de concert) a aplauda cu strigăte de „bis” şi „(despre un artist. neregulat şi supărător. a anina „a pune în cui” şi „(haine) a rupe din neaten ie. Dacă în fiecare caz concret putem determina denotatorul. a arde „(despre foc) a fi aprins” şi „(despre surse de lumină) a răspândi lumină”. 9. a asuda „a elibera sudoare prin porii pielii” şi „a munci din greu”. a hori „a cânta din gură sau din fluier o horă. mai rar.: a cădea în groapă şi a cădea în dizgra ie). sau. 18) şi. între ac iune şi obiect. Mai mult. subiect / obiect. nu ar exista nici metafora (Guern. este o problemă dificilă. 61-53. semantica verbelor în mare parte depinde de context şi anume: de subiectul.

Cu totul altfel se comportă verbele intranzitive. de modificarea naturii obiectului ac iunii. găina cloceşte – el cloceşte etc. ca urmare a schimbărilor survenite în natura subiectului sau a obiectului. precum şi de modificarea naturii circumstan ialului. a croi o fustă – a croi planuri – a croi o minciună – a croi o palmă. ceea ce de fapt nu corespunde stării reale de lucruri. ci de modificarea distribu iei lui semantice şi sintactice.: focul arde – copilul arde. adică nu trece în altă clasă semantică.: a cădea într-o groapă – a cădea în nenorocire). a adulmeca urma – el i-a adulmecat planurile). În limitele verbelor intranzitive muta ia semantică poate fi uneori condi ionată de modificarea naturii complementelor circumstan iale (confr. Muta iile semantice în limitele verbelor tranzitive sunt condi ionate. 10. ci o simplă muta ie de sens în limitele aceleiaşi clase semantice (confr. Confr. soarele apune – gloria lui apune. Totuşi am atestat nu pu ine cazuri. Confr. suportul muta iei semantice fiind de asemenea prezen a unui sem comun. are loc modificarea distribu iei semantice şi sintactice a verbului. deoarece majoritatea muta iilor semantice verbale sunt determinate nu de modificarea categoriilor gramaticale ale verbului. În asemenea cazuri nu atestăm trecerea verbelor dintr-o clasă semantică în alta.: a achita un inculpat – a achita o datorie. apa curge – anii au curs).similară atestăm şi în domeniul subiectului ac iunii (confr. verbul continuând să rămână în clasa verbelor ac iunii. când semantica verbului tranzitiv depinde de natura subiectului (confr. de cele mai multe ori. a subiectului animat prin subiect inanimat şi invers sau în modificarea clasei semantice a subiectului. Confr. realizate de subiecte sau de circumstan iale animate sau inanimate. concrete sau abstracte. subiectul trecând rareori în altă clasă semantică. de schimbarea naturii obiectului ac iunii. Baza muta iilor semantice a verbelor reflexive o constituie similitudinea ac iunilor. ca urmare a substituirii subiectului / obiectului concret prin subiect / obiect abstract. Schimbarea naturii subiectului ac iunii constă în substituirea subiectului concret prin subiect abstract. adică muta ia de sens depinde atât de modificarea naturii subiectului.: mama coace pâine – el coace intrigi.: i-au copleşit duşmanii – l-a copleşit somnul).: oaspetele s-a aşezat pe scaun – a se aşeza comod în vagon – bruma s-a 94 . a subiectului / obiectului animat prin subiect / obiect inanimat şi invers.: a apărut luna – au apărut simptome noi – a apărut un volum nou. O situa ie specifică atestăm la verbele reflexive. cum sunt tranzitivitate / intranzitivitate. diateză activă / diateză reflexivă. a coborî căldarea în fântână. Metasemia similativă a verbelor tranzitive este condi ionată. de regulă. Dacă modificarea de sens se produse în cadrul uneia şi aceleiaşi construc ii sintactice. modificarea de sens a cărora se află în dependen ă directă de natura subiectului ac iunii. cercetătorii metaforei verbale caută să explice muta iile semantice ale verbului prin modificarea categoriilor sale gramaticale. a acoperi casa – a acoperi retragerea – a acoperi cheltuielile – a-l acoperi pe cineva la judecată. În ultimul timp. – a coborî tonul.

a se avânta. a cetera „a cânta din ceteră” şi „a cânta la orice instrument muzical”. Totodată. devenind verbe tranzitive ale ac iunii: a argă i la chiabur – l-am argă it doi ani.: el a adormit devreme – medicul l-a adormit cu cloroform – a adormi foamea. „a se repezi cu însufle ire” şi „a-şi face drum cu îndrăzneală”. biruind frica sau jena”. Atunci când verbele tranzitive devin intranzitive în cadrul diatezei active. Modificarea sensului verbelor reflexive se prezintă deseori drept rezultat al interac iunii dintre subiect şi complementul circumstan ial. cu condi ia men inerii aceleiaşi distribu ii semantico-sintactice. a se bizui „a pune temei” şi „a risca. adică muta ia este determinată de transformări atât în natura subiectului. De cele mai multe ori metasemia similativă verbală se produce din cauza modificării simultane a categoriilor tranzitiv / intranzitiv. apa bolboroseşte – el bolboroseşte ceva etc. iarba creşte – a creşte un copil – a creşte legume etc. apărute ca urmare a modificărilor de sens. a bate copilul – a bate în uşă – becul bate în ochi – câinele bate – puşca bate departe – ploaia bate în fereastră – a bate în roşu – a bate din picioare etc. În limitele uneia şi aceleiaşi categorii verbale. câinele se gudură în fa a stăpânului – el se gudură în fa a şefului etc. a se burzului „ a se mânia brusc” şi „a se ridica la răscoală” etc. importan ă identică având transformările atât din natura subiectului. Din acest motiv metasemia similativă verbală trebuie cercetată în func ie de trecerea verbelor dintr-o categorie gramaticală în alta şi de modificarea naturii subiectului / obiectului ac iunii. cât şi în natura circumstan ialului. În cazul transpozi iei verbelor intranzitive în categoria verbelor tranzitive este relevantă nu numai apari ia obiectului direct. am aromit o jumătate de oră – florile m-au aromit – a-şi aromi durerea. 11.: a aduce copilul la grădini ă – a aduce la înfă işare cu cineva – a aduce a ars. În felul acesta verbele tranzitive.: a buzdugăni „(persoane) a lovi de moarte cu buzduganul” şi „(persoane) a bate cu pumnii”. el a asurzit – vestea m-a asurzit – explozia m-a asurzit. pozi ia obiectelor în spa iu. Modificări semantice similare suferă şi verbele intranzitive care denumesc o stare. cât şi din natura circumstan ialului.aşezat peste livezi – vinul s-a aşezat – vremea s-a aşezat – a se aşeza la ară – pacea s-a aşezat în ară – drojdiile s-au aşezat. pe baza comunită ii semantice a verbului. fapt ce contribuie la transformarea verbelor devenirii în verbe ale ac iunii. a dondăni „a vorbi încet şi neîn eles” şi „a vorbi mult şi fără rost”. 95 . sememele derivate. modificarea sensului verbului se produce de la sine. Confr. dar şi de modificări în natura subiectului sau a obiectului ac iunii. se integrează în câmpul semantic al verbelor stării. devenind intranzitive. În asemenea cazuri putem vorbi de muta ii semantice pure ca urmare a extinderii sau a restric iei semanticii verbului. exprimă starea. muta ia semantică este secundată nu numai de trecerea din categoria verbelor intranzitive în cea a tranzitivelor. diateză activă / diateză reflexivă şi a substituirii subiectelor / obiectelor concrete sau animate prin subiecte / obiecte abstracte sau inanimate şi invers. deşi ea poate fi condi ionată şi de transformări numai în natura subiectului sau numai în natura circumstan ialului. a bârfi „(persoane) a vorbi de rău” şi „a vorbi mult şl fără rost”. Confr. Confr. ci şi a diferitelor circumstan iale.

adică de formare a unor noi unită i lexicale. În încheiere. Bărbu ă = Bărbu ă. . Confr. a trezi „a aduce în stare de trezie” şi a se trezi „a trece de la starea de somn la cea de veghe”. a bara drumul cu o bârnă – bârna barează drumul etc. înaintea fiecărei defini ii. modificându-şi sensul. 1889. ca urmare a trecerii verbelor din câmpul semantic al ac iunii în cel al stării. cele de devenire . Note bibliografice Bally. a clăn ăni din din i – ele se clăn ănesc. Semantica şi morfosintaxa verbului în limba română. uneori şi cel indirect (rec iunea semanticii verbului etc. Confr. Cu toate acestea modificările de sens. Chişinău. modificări şi în natura subiectului sau obiectului ac iunii. Confr. a clătina pomul – pomul se clatină.: a vedea un copac – copacul se vede. de asemenea. iar cel pronominal . În cazul dat atestăm. a astupa sticla cu un dop – dopul astupă sticla. care şi în acest caz are func ie de afix derivativ. Paris: Ch. Semnifica ia lexicală şi categoriile gramaticale ale cuvintelor în limba română. de cele mai multe ori.: el acoperă fa a cu mâna – mâna acoperă fa a. I. informa iile privind subiectul. în timp ce defini iile sinonimice fie că sunt insuficiente. Trecerea verbelor intranzitive din câmpul semantic al verbelor ac iunii în câmpul semantic al verbelor stării se produce.Delagrave. Darmsteter. Pentru a exclude introducerea în defini ia verbului a elementelor din text. inem să subliniem că în procesul de prezentare lexicografică a verbelor urmează să ne conducem de câteva indica ii generale de care am mai amintit anterior: . urmează să fie prezentate. La vie des mots étudiés dans leur signification.cu ajutorul unui verb intranzitiv sau pronominal. 268p. 96 . întrucât acestea reflectă veridic semantica verbului. Berne: Francke.verbele de ac iune se identifică cu ajutorul verbelor de ac iune.Verbele tranzitive active. 12. A. 331p. a cânta în cor – fragmentul se cântă repede etc.). Constantinovici. în paranteze.: a cădea la pământ – aceasta mi se cade mie. 2002. 1965. fără a se cere prezen a formantului se.cu ajutorul unui verb pronominal sau intranzitiv. E.cu ajutorul verbelor de devenire. cel intranzitiv . 124 p. deseori sunt determinate de natura subiectului sau obiectului. datorită particulei se. particula se având valoare derivativă. Ch. Totodată trebuie să avem în vedere că sunt preferabile defini iile analitice sau textuale. a învârti o roată – roata se învârteşte etc. a înroşi „a face să se transforme în roşu” şi a se înroşi „a deveni roşu” etc.: a aşeza „a face să stea jos” şi a se aşeza „a trece în pozi ie de şedere”. Chişinău. Linguistique générale et linguistique française. iar cele de stare -cu ajutorul verbelor de stare etc. a înconjura grădina cu un gard înalt – gardul înconjoară grădina. trec în categoria celor reflexive şi se încadrează în câmpul semantic al verbelor devenirii. 180p. Confr. cu caractere cursive. fie că sunt eronate. Deseori modificarea semanticii verbelor tranzitive contribuie la trecerea acestora în câmpul semantic al verbelor stării. 2007. 4-ème édition.verbul tranzitiv urmează să fie identificat în defini ie cu ajutorul unui verb tranzitiv. complementul direct.

1973. Semantica verbului. 1983. Sémantique de la métaphore et de la métonymie. Timişoara: Editura Facla. Уфа. С. Категории языкa. Paris: Larousse. Guern = Guern. Москва: Наука. 232 p. 192 p. I. 1978. Москва: Издательство Московского университета.21-30. В. Mapтынов. 97 . Взаимозависимость между лексическим и грамматическим значениями в составе слова (на основе словарного толкования глаголов // Исследования по семантике. M.Evseev. 184 p. р. Лексика русского языка. 126 p. Kaлинин А. Бережан. 1974.

dar nu există o delimitare între ipostaza substantivizată. We couldn’t. i. neavând forme cazuale. fără a-l considera mod. nici din punctul de vedere al aspectului morfologic. servind la alcătuirea altor timpuri. Printre determinan ii supinului apare complementul direct. cealaltă pur verbală (s-a apucat de cules via)5. deci o bază verbală. Supinul poate exprima destina ia şi provenien a ca atribut. care-i identic cu al participiului4. include all sources. Iorgu Iordan expune păreri opuse referitoare la supin. Ulterior va defini supinul ca formă verbală nominală. of course. Literatura de specialitate care sus ine existen a supinului este mai consistentă decât cea care îl contestă. de care se deosebeşte prin invariabilitate şi marcare prepozi ională6. afirmă că supinul are două valori: una substantivală. Mai mult. Keywords: Supine. nominală şi verbală. limbă în care supinul se limita sintactic la câ iva regen i (verbe de mişcare pentru forma de acuzativ şi câteva adjective pentru cea de ablativ). este întotdeauna prepozi ional. Pornind de aici. care nu mai au nimic de-a face cu verbul. Este întrebuin at prepozi ional. Comportamentul mixt este specific şi românei. morpho-syntactic behavior. toate gramaticile şi studiile dedicate acestuia subliniindu-i dubla natură. participiul. underlining the main aspects regarding this non-finite verbal form and the way approaches have developped throughout the years. româna dispune de mai multe contexte de întrebuin are decât latina. supinul latinesc reprezenta şi o temă de conjugare. ambele exprimând procesul. preposition. întocmai ca infinitivul aşa-zis lung (culesul viei).e. making thus a selection. Valorile gramaticale sunt asociate în definirea supinului. fa ă de cel latinesc. nici din punctul de vedere al sensului pe care îl dăm aici formei verbale numite mod. Pe de altă parte. 98 . tratează supinul ca un participiu trecut înso it de prepozi ia de. el func ionând ca substantiv alături de infinitiv. şi omonimă cu participiul. Hariton Tiktin1 include supinul printre numele verbale. Totuşi. Se face observa ia istorică potrivit căreia supinul român corespunde celui latin2.SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR CARE ATESTĂ EXISTEN A SUPINULUI ROMÂNESC Alina-Paula NEM U Abstract The aim of this article is to present the major contributions to the study of the Romanian supine. Supinul românesc. având atribut. totuşi exemplifică la un loc supine diferite. Pe de o parte. Participle. deşi autorul spune că se articulează. determină un verb sau un adjectiv ori ocupă pozi ia de circumstan ial3. mixed characteristics. se va emite o teorie potrivit căreia supinul românesc n-ar fi altceva decât o actualizare a unei forme-tip. şi supinul-verb. complement ori circumstan ial. sinonimă cu infinitivul.

Gramatica limbii române10 analizează supinul foarte pu in. de rela ie. Supinul adnominal îndeplineşte func ia de atribut verbal. situa ie când acesta devine substantiv propriu-zis12. Se disting aşadar două omonime: un substantiv abstract verbal. aşa cum este şi apari ia pe lângă verbe modale şi aspectuale (totuşi nu este exemplificat niciun supin după a doua categorie de verbe. fără nicio legătură cu verbul. Nu este compatibil de a intra în rela ie cu un subiect-agent. trăsătură explicabilă prin prezen a mărcilor prepozi ionale. făcând diferen ierea semantică între supinul şi infinitivul substantivizat din punct de vedere aspectual9. Pe lângă abstractele verbale ca fumatul oprit. Iorgu Iordan se referă la nominalizarea supinului. contexte în care poate îmbrăca valori de diateză. nici în tratat. lucru ce duce la modificarea organizării sintactice a construc iei. chiar a unui nume predicativ în nominativ sau alte construc ii)15.. În sintagme formate cu verbul a da sau a lăsa supinul este văzut ca formant al unor expresii şi locu iuni verbale8. Tot în context verbal este citat şi supinul construit cu verbe de necesitate sau posibilitate: a fi şi a avea. nu este de făcut nimic. incluzând un semiauxiliar de modalitate ori de aspect şi formând predicate verbale compuse: x are de spus ceva. Dependen a supinului este argumentată şi în sintagme modale predicative. întâlnite şi în flexiunea nominală. fiind admise rela ii sintactice tipic verbale (exceptând rela ia cu un subiect. autorii tratatului se mul umesc a da un exemplu sau două pentru diversele func ii ale supinului. ce-i de făcut. Se pomeneşte şi articularea supinului. şi prin func iile specific nominale: atribut. similar infinitivului lung (substantiv verbal ~ verb). Prezen a complementului direct este semnul comportamentului verbal (la Iordan complinirile se extindeau şi asupra altor complemente şi circumstan iale). fără a comenta tipurile de regen i13. Supinul este situat în proximitatea substantivului. păstrarea unor caracteristici sintagmatice ale verbului de bază. Natura verbală este sugerată de prezen a complementului direct: D-apoi tu nici de păscut gâştele nu eşti bun. Trăsăturile nominale in de apari ia prepozi iilor. la acestea Gramatica adaugând func iile tipic substantivale. caracterizate prin: nearticulare şi lipsa flexiunii nominale. Irelevantă este înlocuirea supinului printr-un substantiv. de scop11. şi o formă verbală ce păstrează par ial regimul sintactic verbal. Viziunea Gramaticii concordă cu a lui Iorgu Iordan în privin a caracterului hibrid al supinului. însă poate fi subiect în prezen a unor predicate adverbiale. actualizând lipsa de autonomie sintactică. indiferent că se numeşte supin 99 . eviden iind două aspecte: func ia denominativă şi comportamentul morfologic eterogen. în sintagme sau grupuri sintactice stabile: apă de băut. instrumental. În SMLRC supinul apare tot ca mod nepersonal. este posibilă guvernarea unui acuzativ. circumstan ial de loc. În partea dedicată sintaxei. complement indirect.Natura verbală e demonstrată prin determinările verbale: complement direct. Pe lângă demonstrarea valorilor morfologice. maşină de cusut etc. nici la Iordan14). indirect. Dovada naturii substantivale este sus inută şi prin construc ia prepozi ională a supinului. circumstan ial7. Supinul adverbal poate fi complement sau circumstan ial. se constată existen a unor forme par ial omonime şi sinonime cu acestea. În ambele surse se atrage aten ia asupra conversiunii verb > substantiv.

iar în ghegă. Lipsit de prepozi ie are valoare de substantiv. este relevată utilizarea supinului cu verbe modale şi aspectuale. Ca formant al acestui tip de constituent. Irimia remarcă frecven a mai scăzută a prepozi iilor la şi pentru23 şi faptul că supinul intră în structura predicatului verbal complex. ele deosebindu-se mai ales ca expresie (supinul substantiv se articulează. supinul primind determinări completive sau intrând în rela ie cu verbe modale şi expresii verbale impersonale17. incluzându-l printre formele absolute / neutre ale verbului. Fa ă de primul studiu amintit. echivalent semantic cu infinitivul lung substantivizat. prezintă caracteristici substantivale (poate îndeplini func ii sintactice specifice substantivului21) şi caracteristici verbale (poate fi regent al unui complement direct sau de agent. Infinitivul albanez specific toscăi este coincident morfologic şi sintactic cu supinul nostru. D. i. opozi ia fa ă de participiu.). În altă lucrare. Supinul devenit substantiv. el intrând în structura unor constituen i dezvolta i. nu glumă. Astfel există: un substantiv propriu-zis denominativ al ac iunii verbale. deşi mai rar. fiind articulat ca în română. la rândul său. fapt ce ine de flexiunea nominală şi nu de cea verbală: Mersul pe jos este odihnitor.e. prin care se realizează diferite func ii sintactice26. Grigore Brâncuş a descoperit în formele şi utilizările supinului diverse concordan e cu albaneza16. un verb. denumeşte o ac iune şi păstrează regimul verbelor în toscă (urmat de complement direct). Cercetătorul subliniază că supinul nostru seamănă formal cu infinitivul tosc. Irimia îşi păstrează neschimbată pozi ia fa ă de supin. cele două ipostaze ale supinului. neadmi ându-l pe de. tipurile de regen i şi comutabilitatea supinului cu infinitivul ori conjunctivul25. nu are nici categorii gramaticale tipic nominale: gen. având structura prepozi ie + substantiv participial neutru în acuzativ: per të punuar. circumstan ial. supinul verb nu admite articularea şi este întotdeauna prepozi ional: Mai este încă de mers. complement.. articulat şi determinat de un atribut. Apari ia acestei valori la supin se explică prin procesul dispari iei infinitivului. număr. apari ia după verbele a fi şi a avea întrebuin ate impersonal. Relevantă este şi construc ia în cele două limbi cu auxiliarul modal exprimând necesitatea. supinul 100 . În privin a structurii morfologice. nici tipic verbale: timp. diateză22). Pomeneşte sinonimia cu infinitivul. un substantiv-verb. punctul în care se distan ează de viziunea Academiei fiind acela al recunoaşterii unei valori de substantivverb. pe cel al substantivelor (urmat de un atribut). fiind alcătuit dintr-un substantiv de origine verbală. caz. Supinul verb. comutabil cu o construc ie verbală personală. supinul denumind şi ac iunea. O perspectivă asupra supinului oferă şi Dumitru Irimia20. i. rolul denominativ. prin substantivizare sau înlocuirea lui cu conjunctivul19.e. alături de alte derivate ori infinitive lungi trebuie exclus din sfera verbală.sau altfel. a avea18. Comportamentul sintactic al supinului se bucură de o exemplificare amplă. însă descrie contextele de apari ie. D. Alte valori se eviden iază prin folosirea construc iei în func ii sintactice similare cu ale supinului românesc: atribut. Distinge trei valori ale supinului în limba română. de verb şi substantiv. regăsindu-se mult mai multe func ii decât la al i cercetători24.

Pentru valoarea de substantiv. aceea de complement direct27. ac iunea ca însuşire a numelui: melodia de ales. este considerat numai substantiv. C.. nu şi verb. având în vedere că structurile cu supin nu se reduc numai la cele expuse de acesta. (perifrază adjectivală). În ce ne priveşte. Apar şi explica ii legate de determinan i. Este remarcată valoarea predicativă28 a supinului. Acesta sus ine existen a a trei tipuri de construc ii cu supin: determinant al unui substantiv. sfârşesc de zis. Dimitriu îşi va nuan a pozi ia fa ă de supin de la o lucrare la alta. considerându-l. contexte în care supinul e considerat fie perifrază substantivală. e greu de cântat = e greu cântatul34. indirect) interior. ac iunea prezentându-se ca încheiată. unele perifraze sunt ambigue: între adjectiv şi adverb. iar cel din contextul: X are de cules via. Credem că este vorba de o sinonimie sintactică. Totuşi nu este totuna melodia de ales (melodia care trebuia aleasă. (perifrază adverbială). a doua adverbială. vorbeşti pe în eles. considerăm verbe la supin toate apari iile. Autorul condi ionează existen a supinului de prezen a semiauxiliarului. indicând ac iunea ca proces. determinant al unei perifraze verbale. formant al unui predicat verbal compus pe lângă semiauxiliarele de mod a avea sau a fi ori semiauxiliarele de aspect a termina. fiind complement sau circumstan ial: ne poftiră la scăldat. având categorii nominale şi nu verbale.. mai pu in grupările pe ales şi pe în eles. Mai mult. ele neatribuind categorii gramaticale verbale supinului. ele reprezentând nişte locu iuni. fără a fi modalizată. C. semiauxiliarul atribuindu-i persoana şi celelalte categorii gramaticale verbale29. a sfârşi: au de discutat. Pe acesta îl tratează drept supin. aleasă fiind un participiu verbal pasiv). Există însă o inconsecven ă din partea autorului: acesta vorbeşte despre supinul verbelor intranzitive. lucru total neadevărat. Echivalen a aproximativă cu adverbe 101 . ac iunea ca însuşire a altei ac iuni: El ia pe ales o melodie. dar citează şi supine ale verbelor tranzitive când exemplifică ultima complinire. este de făcut. adjectiv şi substantiv ori adjectiv şi adverb. sau al unui verb predicativ. totuşi vorbeşte despre un circumstan ial final materializat astfel31.. Pentru adjectivul provenit din supin. Deşi nu acceptă un supin în afara predicatului verbal compus. nu şi substantiv. purtătorii morfemelor predicativită ii sunt semiauxiliarele la mod personal. nedenumind-o32. nerelevantă pentru demonstrarea existen ei unui substantiv ori a unei locu iuni substantivale: are bani din scris = are bani din scrieri. acesta „neprimind” niciun indice de predica ie de la nimeni. un adjectiv şi un adverb provenit din supin33. invocă rolul denominativ şi nişte echivalen e aproximative cu alte nume verbale. prima adjectivală. o perifrază adjectivală. (verb la modul supin). fie perifrază adverbială (pentru ultimul exemplu). Pe de ales îl interpretează ca prezentând: ac iunea ca proces: El are de ales o melodie. supinul având o interpretare modală ce poartă trăsătura [+ Obligativitate]) cu melodia aleasă (melodia care a fost aleasă. contrar lui Dimitriu30. este numai verb. ca func ii de gradul II.este considerat a realiza func ia de complement (direct. Supinul din exemplul: e greu de cules. cu anumite rezerve. indicând numele ac iunii şi nu procesul. Dimitriu sus ine că există şi un substantiv. func ionând ca atribut: vorbe pe ales sau nume predicativ: frica era de nepovestit. supinul fiind subiect: e greu de răspuns.

supinul este abordat în tandem cu participiul47. Bucureşti. subliniind necesitatea tratării sale ca formă verbală distinctă. în ascuns35). 1966. dar şi restric ii impuse44. 2005. dar şi a rela iei cu alte forme îi revine Gabrielei Pană Dindelegan. încorporarea valorilor de diateză – pasivul lexical. pe care din lipsă de spa iu nu le-am mai comentat sau care discută prea pu in despre el. Bucureşti. 2005. dar nu numai42. Mioara. Avram. Mioara. Bucureşti. într-ales. Editura Universită ii din Ploieşti. func iile sintactice exemplificate etc. apar detalii privitoare la contextele comune supinului şi infinitivului ori conjunctivului46. edi ia a III-a. Editura Humanitas. p. Astfel există nişte vecinătă i ale supinului. cea care semnează numeroase articole şi păr i ale unor lucrări. Valeria Gu u Romalo vede în supin nu un mod. Editura Academiei. a claselor de regen i. Forme verbale cu func ie circumstan ială de rela ie în construc ii tautologice în limba română. 2008. contrar problemei de terminologie ridicată de acesta. a cărui folosire prepozi ională caracterizează mai curând substantivul decât verbul36. 102 .sintetice a perifrazelor adverbiale poate duce la interpretarea lor ca locu iuni. BIBLIOGRAFIE *** Gramatica limbii române. Preocupat de apari iile supinului în textele literare. el apărând ca centru de grup sau adjunct în grupul verbal. ci o formă verbală nepersonală dependentă. 23–32.e. Supinul este descris după capacitatea de a păstra par ial disponibilită ile combinatorii specific verbale şi posibilitatea de a se constitui în centru de grup sintactic. *** Gramatica limbii române [GALR]. Este explicitată dubla natură a supinului. se accentuează fenomenul controlului asupra subiectului supinului48 şi se detaliază specificul construc iile tematizate49 prin supin. Bucureşti. Editura Academiei. Informa ii diversificate apar nu doar în primul volum al GALR. 1997. In memoriam Magdalena Vulpe. Constantinescu-Dobridor nu prezintă supinul din vreo perspectivă diferită39. în Direc ia în cercetarea lingvistică actuală. 2008). Avram. Gramatica pentru to i. *** Gramatica limbii române [GALR]. nominală şi verbală45. Editura Academiei. Ion Diaconescu abordează supinul după sinonimia modală37. edi ia a II-a revăzută şi adăugită. edi ia a III-a revăzută şi adăugită. îi identifică valoarea nominală şi verbală în secole diferite38. subcapitolul dedicat acestuia în Gramatica limbii române. i. dar nu ca adverbe propriu-zise (pe ales. Mioara Avram reiterează informa iile expuse de al i cercetători40. diverse intrări referitoare la supin într-un dic ionar terminologic41. Există şi alte studii ce „revizitează” supinul50. Cuvântul (2005. perpetuate de la verbul prototipic43. O contribu ie substan ială la în elegerea supinului din perspectiva func ionării sale şi a tiparelor specifice de construc ie. Gh.) Din cele prezentate reiese diversitatea preocupărilor legate de supinul românesc. ci şi în al doilea (vezi comportamentul sintactic al supinului. transpunerea prin indicativ sau conjunctiv. uneori deloc. adjectival şi nominal.

Iaşi. Marcela. pragmasemantică şi discurs. 1954. în LL. Casa Editorială „Demiurg”. Gh. Structura gramaticală a limbii române. Bucureşti. Coteanu. XIII. Irimia. în SCL. 1989. Editura Litera. Limba română contemporană. 2005. 1996. Călăraşu. Bucureşti. edi ia a III-a revăzută. Limba română contemporană. Gramatică. Iaşi. nr. Bucureşti. Conjunctivul românesc şi raporturile lui cu alte moduri. 151 şi urm. Vladimir. Robu. Bucureşti. Iordan. p. 1–2.. 1. Draşoveanu. Bîtea. p. Editura Ministerului Învă ământului. I. Gramatica limbii române. 2000. Morfologia. Ionescu Ruxăndoiu. Iaşi. p. 103 . Cluj-Napoca. Tratat de gramatică a limbii române.D. în LLR. Dic ionar de ştiin e ale limbii [DSL]. nr. XI. 99–105. Corneliu. p. Limba română contemporană. Alexandru. Gu u Romalo. Constantin. 1997. Gh. 66–67. Dimitriu. Valeria. Corneliu. Verbul. Morfologia. 2002. pe nevăzute. Supinul din limba română din secolele al XVI-lea. p. Editura Junimea. Valeria. Probleme de sintaxă a limbii române actuale. tom 3. 162–168. Sintaxa. Diaconescu. 2005. Gramatica limbii române. Bucureşti. Bucureşti. Editura Junimea. 1979. Un procedeu distribu ional de delimitare a paradigmelor. Editura Polirom. Supinul în Divanul lui Dimitrie Cantemir. Moduri nepersonale cu valoare predicativă. 1967. Morfologia limbii române. în Annales Universitatis Apulensis. Editura Vox.. Dumitru.. Diaconescu. 5. Iorgu. 1993. Gramatica limbii române explicată I. Niculescu. C. Diaconescu. Dumitru. Angela. 395–401. 3. Iorgu. p. O concordan ă gramaticală româno-albaneză: modul supin. Mancaş. Iorgu. Irimia. Structura morfologică a limbii române contemporane [SMLRC]. de mânecate. în AUB. 1971. Ion. D. Editura Institutul European. Manoliu-Manea. 1987. 1983. în SCL. 1976.. Bulgăr. Editura Insitutul European. Constantinescu-Dobridor. Frâncu. 377–387. XV.Bidu-Vrânceanu. Iaşi. 12. Teze şi antiteze în sintaxa limbii române. Iordan. 1964. p. XX. 1967.. Ioan. XXXVI.. Tratat de gramatică a limbii române. Dimitriu. Gabriela. Editura Semne. Editura Pedagogică. nr. Iorgu. Mihaela. 1999. Gu u Romalo. 5–8. Despre locu iunile româneşti de tipul: pe alese. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1985. 1960. Iaşi. Iordan. Bucureşti. Gh. N. I. Dimitriu. Liliana. Pană Dindelegan. în LR. Editura Clusium. 2005. Editura Academiei Române. al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ion. Observa ii pe marginea unor construc ii cu supin. Iaşi.. Ion. Brâncuş. Bucureşti. Philologica. Maria. Editura Ştiin ifică. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. 1978. Cristina. Iordan. Ciortea. 2008.

Gabriela. p. Editura Tempo. 1. 194 şi 196. Numele verbale sunt denumite şi moduri impersonale. p. Gabriela. 12 Ibidem. 1. 8 Ibidem. Pană Dindelegan. Gabriela. 233–234. Robu. LVIII. 2 Ibidem. 30–38. 137). 2. Ambele sunt. 163–173. Sintaxa grupului verbal în limba română. 179). în LL. Pană Dindelegan. nr. Hariton. 51–60. Neam u. I. 89). p. Tiktin. Gabriela. nume predicativ (p. p. p. Vezi. p. Gramatica română. 1 104 . p. 3 Ibidem. în AUB. Tipografia Universită ii din Bucureşti. participiul şi adjectivul verbal derivat cu sufixul -tor. 481. Observations sur le statut morphologique du participe et du "supin" en roumain. Ipostaze sintactice ale „tematizării”. 1. predicat verbal compus (p. Gabriela. Bucureşti. controverse. Pană Dindelegan. 2005. Din nou despre determinan ii supinului. 186. Pană Dindelegan. 3–5. 6 Vezi lucrarea semnată alături de Vl. în LR. nr. 482. 4 Gramatica limbii române. 1981. 2007. p. Bucureşti. Stati. de fapt. 2001. În categoria numelor verbale apar şi trei adjective: gerunziul. 163–174.. Gabriela. Pană Dindelegan. p. Editura Aula. pentru exemplificările func iilor amintite. 1992. Bucureşti. în SCL. în SCL. în StUBB. Clase de cuvinte şi forme gramaticale cu dublă natură. unde apar următoarele func ii: subiect (p. 184. pentru mai multe exemplificări şi comentarii pe marginea sinonimiei şi a diferen ei semantice dintre infinitivul şi supinul substantivizat. Editura Humanitas Educa ional. Gabriela. Bucureşti. 13 Vezi vol. Câteva precizări. Etimologia şi sintaxa. în LLR. Pană Dindelegan. Un tipar sintactic de „tematizare forte”: De văzut. Sintaxă şi semantică. am văzut destule. LVIII. 2005. Elemente de analiză sintactică. edi ia a III-a. Pană Dindelegan. 481. Editura Didactică şi Pedagogică. Elemente de gramatică. 175. seria LLR. vezi exemplele. Editura Coresi. Câteva precizări. 5–13. G. 9 Ibidem. nr. 96–97. p. nr. 416. 1992. Dificultă i. Teorie şi analiză gramaticală. XXXI. complement indirect (p. 10 Vol. p. circumstan iale de scop. p. NOTE: În Gramatica română. Pană Dindelegan. 1999. raporturi şi func ii. 11 Poate fi pusă la îndoială corectitudinea unor func ii sintactice ale supinului exemplificate de Gramatică: complementul indirect sau circumstan ialul de loc. p. 2006. Limba română contemporană. 1. 233–234. Rodica. Braşov.G. Unită i. atribut verbal al destina iei sau provenien ei (p. 103). edi ia a II-a.Nagy. p. Bucureşti. II al GLR. 13–27. Pană Dindelegan. Notă sintactică. Sorin. 4. 153). Sintaxa limbii române actuale. 1972. p. p. 1990. Iaşi. 5 Limba română contemporană. pentru contextele de ocuren ă ale supinului. 97. 1998. Etimologia şi Sintaxa. vezi exemplele. Din nou despre participiu şi supin. LI. Gabriela. Pană Dindelegan. p. 2007. nr. nr. p. 481. 7 Ibidem. Gabriela. Din nou despre participiu şi supin. 1945. Editura Institutul European. noi interpretări. Gabriela. Structura sintactică Nominal + Adverb (sau Adjectiv) + Supin.

raporturi. în multe situa ii se poate spune că subiectul supinului coincide cu subiectul verbului regent: S-au dus la cules porumb. 179) consideră «verb la supin» (contexte ca plecase ÎN pe it). 1295. Din scris este. ba mai mult. cit. Acad. căci cucuta. Discutând despre realizarea supinului ca subiect (şi complement direct). construc ii tautologice (p. p. 315. pentru exemplificările tuturor determinan ilor supinului. Totuşi. este acceptabil un plural în acelaşi context? *E greu de culesuri? În privin a cazului. I. (II. 141–142. iar Irimia. 309. 99–105. p. 130. în. Vezi Sintaxa limbii române actuale. având ca notă comună substituibilitatea unuia cu ceilal i (ocupan i). 20 Vezi Structura gramaticală a limbii române. p.. Întorcându-ne la teoria lui Dimitriu. vezi exemplele. Vezi exemplificările din albaneză pentru atribut. 141. Amândouă supinele se referă la „ac iunea de a culege”. considerăm că exemplul folosit de D. 400–401. 34 Scris ca substantiv abstract verbal ilustrează un singular. p. Vezi p. p. 14 În Iorgu Iordan. 19 Ibidem. 15 Autori Iorgu Iordan. 416). după. fiind verbe şi substituibile printr-un conjunctiv. Informa ii legate de supinul construit cu semiauxiliare de mod sau aspect (predicat verbal compus) se găsesc şi în Tratat de gramatică a limbii române. 180. 450 se citează o sintagmă cu supin cerut de verb aspectual: terminase de povestit. În contexte precum (vorbeşte) pe în eles. Sintaxa. Vezi Moduri nepersonale cu valoare predicativă. pe. I. p. am putea admite că un complement de agent determină şi «adverbe» (dacă nu se consideră că este regent complexul verb-adverb): Este de admis de c ă t re o ri c i ne. 24 Ibidem. 33 Subscrie ideii existen ei unui adverb şi a unui adjectiv provenit din supin şi Rodica Nagy.. circumstan ial de rela ie sau de scop. p. care duce la construc ii nerecomandabile. p. brusturul şi urzica moartă creşteau în voie. 187). 17 Ibidem. De cântat se referă la ac iune ca proces (deci este verb la supin). p. autoarea acceptă un supin adverbial. dar şi în vol. p. Forma ocurentă nu este aşadar un supin. 100. dovadă acordul în gen şi număr cu nominalul-subiect (ea părăsită). Dacă lingvistul admite în primul caz existen a unui substantiv cu flexiune de număr. D. 412–415 şi 417–418. p. 18 Ibidem. iar substantivul cu care lingvistul propune să-l înlocuim. un acuzativ prepozi ional exprimând provenien a. deci la proces. p. p. 208. de fapt. afirmă că. Vezi distinc ia între substituen i cazuali (substantivalul este ocupantul central al func iilor de subiect şi complement direct) şi substituen i acazuali (anominativali şi anacuzativali). de rela ie (p. nu suntem pentru un substantiv într-o asemenea ipostază. 450) «forme verbal-nominale» (contexte ca a plecat LA târguit). în Teze şi antiteze în sintaxa limbii române. 316. 21 Ibidem. Valeria Gu u Romalo.D. 103. p. aici intrând supinul. ilustrate şi acestea în textele literare: din. 306–309. Verbul. 29 Vezi Gramatica limbii române explicată. Incapacitatea supinului de a se combina cu un subiect marchează gradul de subordonare fa ă de elementul regent. unde sunt ilustrate două situa ii când verbul la supin îndeplineşte func ia de predicat al propozi iei. 23 Lingvistul nu pomeneşte deloc alte prepozi ii specifice supinului. op. p. pentru exemplificarea pe tipuri de regen i. 316 27 Ibidem. Vezi. 1435. afirmă că nu avem subiect (sau complement direct). 619. pentru cele trei tipuri de construc ii. ci ocupan i ai pozi iilor respective. iar cântatul indică activitatea (devenit substantiv prin articulare). Vezi exemplele citate. Morfologia. p. p. 26 Ibidem. 31 În Tratat de gramatică a limbii române. 7. (p. 209. Alte date legate de supin vizează omonimia par ială cu participiuladjectiv. de mod consecutiv (p. Alexandru Niculescu. gerunziul şi infinitivul ca propozi ii contrase. Vladimir Robu. 201–202. complement direct. În privin a circumstan ialului de rela ie citat: De părăsită. Irimia nu este unul adecvat. 16 Vezi O concordan ă gramaticală româno-albaneză: modul supin. Morfologia.. notă prin care ei sunt membrii aceleiaşi clase (de substitu ie). Nici când detaliază sintaxa supinului nu foloseşte contexte în care acestea apar. este de neîn eles. în această pozi ia apărând un adjectiv participial. 105. părăsită era. func ii. p. Vezi p. p. dată fiind posibilitatea substitu iei prin adverb pentru de neîn eles în perifraze verbale impersonale. p. 141–142 şi 201–202. 623 a Tratatului. 30 Vezi Gramatica limbii române explicată. Sintaxa. 32 Vezi Tratat. edi ia a III-a revăzută. 22 Ibidem. 278–279. 195). p. rezultat al contamina iei dintre două construc ii sinonime. II. 28 Despre valoarea predicativă a supinului a discutat şi Ion Diaconescu. Unită i. 254 şi 255–256. pentru această observa ie. 25 Vezi Gramatica limbii române. pentru exemplificarea diverselor perifraze substantivale. chiar dacă are aceeaşi provenien ă (verbală). apare observa ia: La circumstan ialul exprimat prin substantive încadrăm şi ceea ce Gram. Draşoveanu. nota 1 de la p. 402. Morfologia. 105 . Gram. 193).. este un plural: scrieri. acesta ar fi un nominativ. p.complement circumstan ial: de scop (p.

Ioan N. Pentru explicitarea provenien ei unor locu iuni de tipul perifrazelor adverbiale citate de C. 5–13. vezi şi vol. dar şi articolul G. detaliază rela ia dintre supin şi participiul trecut. p. 13. 36 Vezi Limba română contemporană. 25. Conjunctivul românesc şi raporturile lui cu alte moduri. vezi şi Maria Manoliu-Manea. 48 Pentru definirea conceptului. p. pragmasemantică şi discurs. Pentru concluzii comparative privitoare la infinitiv şi supin. Pentru acest fenomen. p. 107–108. p. vezi şi Constantin Frâncu. am văzut destule. Dindelegan. II. 39 Vezi Morfologia limbii române. Sintaxa grupului verbal. 41 Dic ionar de ştiin e ale limbii. Forme verbale cu func ie circumstan ială de rela ie în construc ii tautologice în limba română. p. p. 50 Vezi G. p.. 31. Observations sur le statut morphologique du participe et du "supin" en roumain. I. pe mâncate. Neam u. vezi şi p. 133. 35 106 . în Gramatică. 514. Câteva precizări. un aport calitativ însemnat pentru în elegerea acestei forme verbale nepersonale. dar şi Sintaxă şi semantică. p. Corespunzând unui circumstan ial de rela ie. I (2005. 443–448. Pentru spectrul de valen e ale verbelor la moduri nepersonale. 47 Vezi observa iile din GALR.Ibidem. 66–67. Bîtea. Pentru asocierea supinului cu vecinătă i de tip verbal. 31–35. p. 40 Vezi Gramatica pentru to i. 521. p. vezi Dic ionar de ştiin e ale limbii. Dimitriu. p. Teorie şi analiză gramaticală. 45 Teorie şi analiză gramaticală. 147. p. Elemente de gramatică. 112–113. vezi Al. p. p. 141. p. Supinul în Divanul lui Dimitrie Cantemir. 43 Pentru exemplificarea posibilită ilor combinatorii. 81 şi 82–83. vezi Sintaxă şi semantică. Un procedeu distribu ional de delimitare a paradigmelor. 44 Sintaxă şi semantică. Pentru exemple cu supin apar inând literaturii române vechi. 2008). 30–31. vezi Sorin Stati. p. p. pentru mai multe exemple.. 510–511. p. Graur. iar pentru aplicarea la supin. Din nou despre participiu şi supin. p. p. cit. 151–163. Elemente de analiză sintactică. 163–173. 23–32. 350 (2005) şi p. p. 370–371 (2008). 128–129 şi 130–131. 133–134 şi Sintaxa grupului verbal. p. Construc ie şi analiză. 80.G. Pentru subiectul supinului. 73 şi 132. 37 Vezi Probleme de sintaxă a limbii române actuale. Despre locu iunile româneşti de tipul: pe alese. op. 510 şi 512–513. 513. Pentru concuren a dintre infinitiv şi supin după anumite adjective. al XVII-lea şi al XVIII-lea. 75. vezi studiul lui Gh. p. I. p. 5–14. Tautologia în limbă. p. p. p. 172 şi 173. p. p. 42 Vezi p. 509–524. GALR. 135. coordonator Ion Coteanu. 2008). 49 Vezi articolele Structura sintactică Nominal + Adverb (sau Adjectiv) + Supin. Observa ii pe marginea unor construc ii cu supin. p. 625. 169–170. p. 46–47 şi 72–73. 165–167. Sintaxă şi semantică. Maria Manoliu-Manea. p. Ipostaze sintactice ale “tematizării”.P. Un tipar sintactic de „tematizare forte”: De văzut. Pentru supinul din propozi iile topicalizate. 46 Sintaxă şi semantică. p. p. 77. Bulgăr. cit. dar şi Sintaxă şi semantică. 38 Vezi Supinul în limba română din secolele al XVI-lea. 13–27. 395–401. 377–387. p. Descrierea controlului exercitat asupra subiectului supinului apare şi în GALR. p. 236–237. 110–112. 130. p. p. 516 şi 517 (2005. Mioara Avram. în op. pe nevăzute. p. supinul tematizat este o construc ie tautologică. vezi şi studiul Marcelei Ciortea. 12. vezi Valeria Gu u Romalo. 94–95 şi 108–109. 130. 151–164. Informa ii despre supin şi infinitiv se pot găsi şi la Maria Manoliu-Manea.

Un pas semnificativ în direc ia creării unui dic ionar terminologic electronic modern este Dic ionarul de termeni juridici. explicativ. Logoteh) and to some other similar products in the Republic of Moldavia. însă. de a ajunge la o societate multilingvă. sunt instrumente eficiente de promovare a terminologiilor na ionale şi de conectare la terminologia interna ională uzuală. compiled according to modern exigencies. Elaborarea dic ionarelor terminologice electronice are multiple implica ii sociale. şi con ine circa 700 de termeni. are efficient instruments in promoting national terminologies and connecting to the international usual terminology.MODALITĂ I DE TRANSFER AL CUNOŞTIN ELOR ÎN SOCIETATEA INFORMA IONALĂ PRIN DIC IONARE TERMINOLOGICE ELECTRONICE Inga DRU Ă Abstract Terminological dictionaries. este o sursă excelentă de cunoaştere a limbajelor specializate şi de transfer eficient al cunoştin elor dintr-o cultură în alta.md/md/dic/). Valoarea acestui produs este indiscutabilă. An electronic dictionary of terms. Preocupările terminologice au fost determinate de progresele apărute în noile domenii ale ştiin ei – generatoare de neologisme –. cu termenii defini i în limba română. culturale. care contribuie la facilitarea dialogului interlingvistic şi intercultural. interculturalism. ştiin ifice. special language. Keywords: Electronic dictionaries. is an excellent source in learning specialised languages and in efficiently transferring knowledge from one culture to another and will facilitate interlinguistic and intercultural dialogue. including the electronic ones. cât şi de tendin a societă ii de a se globaliza. Ne vom referi în continuare la experien a Centrului Na ional de Terminologie din cadrul Institutului de Filologie din Chişinău în domeniul în discu ie (BDT. terminology. în virtutea faptului că societatea din Republica Moldova este bilingvă şi tot mai deschisă contactelor cu alte limbi şi culturi. Logoteh) şi la alte produse similare din Republica Moldova. neologisms Dic ionarele terminologice. We shall refer to the experience of the National Centre of Terminology (Chişinău) in the domain (BDT. se 107 . Un dic ionar electronic de termeni. elaborat conform exigen elor moderne. de a-şi armoniza rapid şi eficient terminologiile. inclusiv cele electronice. Dic ionarul este monolingv. Crearea la centrele de cercetare din Republica Moldova a unor bănci terminologice moderne care func ionează în regim interactiv contribuie la institu ionalizarea limbii române ca limbă oficială. aflat pe pagina de internet a Centrului de Informa ii Juridice din cadrul Ministerului Justi iei al Republicii Moldova (http://www. aranja i în ordine alfabetică.justice. economice.

ceea ce conferă unită ilor terminologice definite caracter de terminologie oficială. elaborat de compania chişinăuiană PRIMASOFT. franceză şi extinderea/actualizarea continuă a acestuia. Un alt produs terminotic din spa iul basarabean este Dic ionarul electronic român-rus şi rus-român RORUS.impune completarea dic ionarului cu echivalente terminologice în limbile rusă. Dic ionar electronic român-rus RORUS versiunea 2. cu implicarea specialiştilor şi a terminologilor-traducători.0 108 . mai compactă ca spa iu pe pagina web şi mai comodă pentru utilizatori. drept urmare a extinderii dic ionarului. Subliniem că defini iile termenilor sunt conforme cu legisla ia Republicii Moldova. adică validată. Pe parcurs. engleză. formatul actual al acestuia va trebui revizuit prin transformare într-o bază de date terminologice.

juridic şi tehnic. Versiunea instalată pe calculatorul utilizatorului este actualizată periodic prin accesarea paginii web a producătorului. care se instalează pe un singur calculator pe bază de cod. posibilitatea ignorării simbolurilor diacritice pentru limba română. economic. traducere directă din redactori textuali MS Word etc. trecere rapidă dintr-o direc ie în alta şi invers. compartimente: general. Interfa a dic ionarului RORUS RORUS este un produs comercial şi se distribuie pe CD.Caracteristici de bază: • • • • • • • • • rus-român şi român-rus.net/: 109 . Versiunea on-line a dic ionarului RORUS func ionează pe pagina http://rorus. fiind protejat de copiere. bază lexicologică modernă. căutarea cuvintelor după participarea lor în combina ii de cuvinte (selectare). 200. prin combina ii de taste.000 de cuvinte şi sintagme într-o direc ie de traducere.

000 de cuvinte şi sintagme. func ionând şi în versiunea on-line: 110 .După acelaşi model şi cu o interfa ă similară. economic. Şi acest produs cuprinde compartimentele general. juridic şi tehnic. care con ine 200. PRIMASOFT a realizat şi Dic ionarul electronic român-englez şi englez-român ROMEN.

conceptele sunt reprezentate prin termeni încadrabili în categoriile: .termeni nerecomandabili. Fişa terminologică a BDT cuprinde 20 de câmpuri. a căror utilizare trebuie evitată.termeni favori i. care se ataşează automat fişei: 111 . În cadrul BDT. . utiliza i mai frecvent decât descriptorii. a căror utilizare este reglementată de standarde. care reprezintă cu exactitate conceptele cărora le sunt asocia i şi a căror utilizare este recomandată de anumite surse.Eforturile Centrului Na ional de Terminologie din Chişinău în vederea creării unei baze de date terminologice au început în anul 2000.termeni recomandabili (descriptori). iar proiectul a fost finalizat în 2008 (sub rezerva revizuirilor/actualizărilor ulterioare). la care se adaugă data înregistrării. . .termeni standardiza i.

112 .

Ca metadate. domeniul. sinonimele acceptate sau nerecomandabile. italiană. sursa defini iei. Consultarea BDT constă în alegerea limbii. spaniolă. franceză. germană. abrevierea. indicându-se sau nu domeniul de cunoaştere: Actualizarea BDT se face prin opera iile clasice de adăugare. ştergere: 113 . statutul înregistrării (validată. urmată de tastarea termenului căutat în caseta de căutare. propunere). specii. modificare. contextul de utilizare. engleză. portugheză (pentru plante. simbolul. defini ia în limba română. – şi în limba latină). echivalentele în limbile rusă. Unele înregistrări sunt înso ite de note privind statutul sau utilizarea termenilor stoca i. termeni din medicină etc. pentru fiecare concept se consemnează caracteristicile gramaticale şi numele terminografului.O înregistrare terminografică din baza de date consemnează pentru un concept: eticheta lingvistică (termenul prin care este desemnat conceptul).

Denumiri de mărfuri nealimentare. manuale. 2000.realizarea de instrumente moderne de lucru destinate traducătorilor.crearea unui cadru favorabil cercetărilor de terminologie. Din 1989 (anul înfiin ării).În momentul de fa ă. În etapa dată. standarde de terminologie. instruc iuni. specialiştii de la Centrul Na ional de Terminologie actualizează şi completează înregistrările terminologice din BDT. constituind un instrument viabil. 2000. texte oficiale etc. între care: . 1997. 1996. 2003. Dic ionarul feroviarului. a devenit o activitate constantă de terminografie în cadrul CNT. . Ghidul taximetristului.dnt. precizează domeniile de cunoaştere şi depun eforturi în vederea validării înregistrărilor. Dic ionarul silvicultorului.000 de fişe terminologice vizând peste 60 de domenii. eficient de promovare a terminologiilor na ionale. din care au rezultat. lexicoane. Mic dic ionar automobilistic. glosare bilingve ce au constituit seria „Dic ionarul profesiei” (în care au apărut Dic ionarul func ionarului public. Centrul Na ional de Terminologie şi-a propus mai multe obiective majore. în special din dic ionare/glosare specializate. . baza de date terminologice a CNT con ine circa 50. 2005. . Colectarea informa iilor terminologice din diverse surse. în primă etapă. Dic ionarul textilistului. 2005 114 . 2002. Baza de date terminologice a CNT este vizibilă pe internet la adresa: http://cnt. 2004.crearea şi actualizarea unei baze de date terminologice.md/romint/index. Denumiri de profesii şi ocupa ii.php şi poate fi consultată de cei interesa i fără restric ii.elaborarea de resurse terminologice (dic ionare. glosare) multilingve în vederea armonizării terminologiei româneşti cu cea din Uniunea Europeană.

BDT şi proiectul LOGOTEH (dic ionar electronic de echivalente dificile). căutarea.a. iar în etapele următoare.ş. Aplica ia permite înregistrarea unor noi intrări.). fără defini ii. extrase din diverse surse verificate. dificil de tradus. Aceasta este pagina de start a dic ionarului LOGOTEH: Dic ionarul este rus-român şi român-rus şi con ine sintagme şi unită i terminologice mai desfăşurate. în special din standarde. modificarea şi ştergerea: 115 .

Lexic comun. Editura Universită ii din Bucureşti. Eugeniu şi Rucăreanu. Aceste produse favorizează comunicarea prin oferirea unor standarde de limbă validate. 2000. Bidu-Vrânceanu. 2000. 6. crearea dic ionarelor terminologice electronice şi a bazelor de date terminologice reprezintă una dintre priorită ile teoriei şi practicii terminologice. Olga. Terminologia şi problemele ei actuale. Introducere în terminologie. aceste modele servesc la afirmarea unei limbi. Terminologia în România şi în Republica Moldova. Bălănescu. Editura Clusium. Bucureşti. Angela. Bucureşti. 116 . Elemente de terminologie. lexic specializat. Ciobanu. 2001. ca o reac ie inversă. Costin. Timişoara. 1998. Bucureşti. 2. Vintilă-Rădulescu. aplicabile în industrie şi tehnologie. Bucureşti. Pavel. 1999. Limbaje de specialitate. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 4. Editura Universită ii din Bucureşti. Ioana. 3. 5. 2000. Georgeta.Produsul în discu ie este în lucru şi va fi disponibil ulterior pe site-ul Centrului Na ional de Terminologie. iar. În prezent.

Mind and thought are the two paradoxical manifestations of the being. Majoritatea romanelor distopice pleacă însă. o fabulă politică. tiranul):. drept ideal.) sunt realitatea stalinistă şi probabil.. fundamentată pe o ipoteză din domeniul ştiintei. ideatic. foarte cunoscută. în Londra şi a fost fiul unui func ionar public în administra ia engleză din India. Other aspects viewed are the laic salvatory ways of the human from a concentration camp universe. the rethorics of liberty Problema pe care exegeza contemporana o pune este ce sunt romanele distopice: utopie de o factură aparte. încât ochii te urmăresc 117 . the absurde. Keywords: dystopia. perpetuarea NELIBERTĂ II" (Orwell. la Orwell. a murit în 1950. apărute la mijlocul secolului. IDENTITATE. concentrationary universe. Neo-Bolşevismul în Eurasia….. printre acestea şi “Ferma animalelor”. în mod conştient. science .RETORICA ANTILIMBAJULUI ŞI SENSURILE LIBERTĂ II ÎN ROMANUL DISTOPIC Doina BUTIURCĂ Motto :. premisa şi mesajul căr ii sunt de factură socio–istorică: Huxley opune "domina iei rasei ariene" şi formulei "comunism= bolşevism + electricitate" larga panoramă a Statelor Unite ale Lumii.fiction. amintirea ultimului război mondial. şi-au stabilit. puterea cuvântului este dublată de reprezentări ale iconicului (autoritatea. Deviza din incipit este o conven ie epică pe care o regăsim la Huxley şi la Orwell deopotrivă: deviza noii societă i din Brave New World (Minunata lume nouă) este: COMUNITATE. La data apari iei căr ii. Atât Hitler cât şi Stalin i-au oferit temele de inspira ie. pentru a fi S.179) Abstract There are two modalities associated to the conversion of the humane in the distopic novel: re-inventing the past and anti-language. romanul fiind considerat una dintre distopiile autentice. 'new-wording'. created by the distopic society. our study will discuss them in relation with novels signed by Huxley şi George Orwell.F. S-a născut în 1903 în India. în 1932.etc. Trecerea spre universul imaginar stă sub semnul sloganului. p. SOCENG. este necesar ca opera literară să fie. la un an după ce a scris acest roman. iar în cealaltă începuse teroarea "gulag"-urilor. STABILITATE. în Oceania. Este una din acele poze în aşa fel realizate. having deep semnifications and different functions. Sursele de inspira ie ale romanului 1984 al lui George Orwell (Numele real al scriitorului este Eric Arthur Blair. reportaj de înalta clasă? Părerea unanim acceptată este că. de la o premisă istorică. A scris mai multe romane.sources of the tragical. când într-o parte a Europei pornise ascensiunea fascismului şi a nazismului. Noile mişcări.

Bernard Marx. Liderul numit “Fratele cel mare” este omniprezent în constiinta fiin ei şi a societă ii. Anthony Burgess pare să-şi pună întrebarea dacă individul poate fi numai bun fără a fi rău în acelaşi timp. de a obiectiva efectele instinctului primar incontrolabil. Cititorul nu ar trebui să acuze atitudinea. p. faptele reprobabile ale individului. ci condi ionarea. al lui Winston Smith.vie ii noastre noi. în închisoare şi apoi la statutul de mecanism social. fericite". dar şi pentru cititorul pus în situa ia de a trai frământările. Burgess consideră că fiin a care a optat pentru rău poate fi mai bună decât individul căruia binele îi este impus. sau poate să fie rău. Sloganul face legătura între lumea reală şi lumea fic iunii. acesta încetează să mai fie exponentul condi iei umane. pline de ură. conven ia este obsedantă. Cu toate acestea. devine leit-motiv : RAZBOIUL ESTE PACE . Sentimentul că via a societă ii şi a individului este iremediabil conectată la formule. aflate în raporturi diferite de la un scriitor la altul. IGNORANTA ESTE PUTERE . Două sunt modalita ile asociate. Bernard Marx.din orice unghi. Sloganul este evocat. Locul aventurii lui John. fără nici o putere de decizie constituie o imagologie menită să catalogheze o serie de aspecte morale ce definesc adevărata natură umană. constrângerea. dar nimeni nu îl cunoaşte. ale lui Winston Smith. Anularea trecutului presupune anularea principiilor educationale ce consacră 118 . În romanul lui Orwell. ci aceea a influen ei societă ii asupra naturii umane. În Portocala mecanică.. romanele distopice sunt experimente pentru fiecare personaj. psihologul.deschiderea" spre roman. iată problema fundamentală a distopiei comuniste. Burgess) sau de formele de antilimbaj (la Orwell). dramele. în numele unui viitor mai bun şi mai uman. LIBERTATEA ESTE SCLAVIE. Binele şi răul sunt cele două fe e opuse ale oricărei societă i distopice. nimeni nu l-a văzut vreodată. Trecerea lui Alex din Portocala mecanică. fără a avea nici măcar o urma de noble e. de limbajul frust (la A. în care se impun anumite reguli stricte. aşa cum ne-au obisnuit distopiile lui Huxley şi Orwell. Anularea trecutului…. Distopia lui Orwell opune trecutului imaginea . Trecutul trebuia reinventat. Textul sloganului este semnificativ: FRATELE CEL MARE ESTE CU OCHII PE TINE » (Orwell. de la un răufăcător fără conştiin ă la un simplu număr 6655321. de convertire a umanului: reinventarea trecutului şi antilimbajul. Când individul se află în situa ia de a nu putea să aleagă binele de rău. Omul este dezumanizat în numele noilor idealuri ale umanită ii ce au suferit schimbări uriaşe în urma deformării uneia dintre func iile naturale ale societă ii. inegal manifestate.din romanul lui Huxley. Universul fictiv al diostopiei este un loc dificil. nu inventat. Ultima parte a căr ii situează universul fictiv – nu întâmplător – sub un alt fel de slogan: DUMNEZEU ESTE PUTEREA. este deosebit de viu. Este . îndrăgostit de de Lenina – din romanul lui Huxley. Dincolo de poveştile brutale. prin prezen a unei forme de opresiune sau de control social). aventurile lui Alex.. Problematica romanelor distopice nu este aceea de a fi bun sau a fi rău. calea de acces: nu evocă libertatea. ale lui John. Societatea distopica in vivo.din opera lui Orwell este într-un alt plan decât acela al liberului arbitru. Absurdul unei lumi în care umanul a fost compromis este anihilat de for a valorilor imuabile. ci societatea.5). pentru intruziunea în via a cetă enilor (prin forme de guvernare autoritariste sau totalitare. formula preferată a Ministrului Abunden ei.

În Utopia lui Th.creierului colectiv. Th. pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. al cărui chip trezea mai mult respect decât teamă. . iar copiii Delta sunt îmbrăca i în kaki.. a Logosului însuşi. în favoarea . săvârşirea celor sfinte. jertfele. Ei muncesc mult mai mult decât noi pentru că sunt extraordinar de deştep i.Orice putea fi adevărat . Copiii Gama sunt proşti.Dacă el crede că realmente pluteşte. Solarienii din Cetatea Soarelui primesc o 119 .fericirii. comunitatea distopică este lipsită de principiul creator care vine de dincolo de autoritate. în raport cu utopia clasică (Platon) şi renascentistă (Morus. de dincolo de Puterea oricărui stat şi continuă dupa aceasta. Tendin a kosmotică la Platon are ca deziderat unitatea şi coeren a sufletului omenesc. nu. ca o rămăşi ă dintr-un naufragiu.recunoaşte Winston. un gând îi dădu buzna în minte : . în care adevăratul stapân este auto-iluzionarea impusă doctrinar: . Regele Angliei se bizuia necondi ionat pe în elepciunea lui.el.. Syme era primejdios de ortodox. ieşită brusc la suprafa a apei. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta.. Şi. Aşa-zisele legi ale Naturii erau nişte prostii.. atunci acel lucru se întâmplă cu adevărat. ni se pare şi-atât !e o simplă halucina ie. laicizate până la caricatură :.. Punctul de plecare al operei este comunismul legendar al primelor comunită i creştine. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească. a tradi iei.. şi dacă eu cred în acelaşi timp că-i văd plutind. Morus. Dacă mi-aş propune" . Este evocată în elepciunea părintelui Ioann Morton.245) Iată – sub aspectul rela iei fiin ă .Legea gravita iei era o aiureală..." Reinventarea trecutului se fundamentează pe inversarea modelului divin. slujbele aduse zeilor. despre procesele şi mărturiile criminalilor în gândire şi despre execu iile din beciurile Ministerului Iubirii. după principiul "62. care este nemuritor" (p. Pe loc îşi împinse gândul înapoi în străfundurile min ii.Kosmos . folosită astfel încât adultul să dorească să facă ceea ce i-a fost predestinat de stat.Vorbea cu o satisfactie drăcească despre raidurile de elicoptere asupra satelor duşmane. societatea/ republica ideală trebuie să stea sub puterea legii strămoşeşti.400 de repeti ii zămislesc un adevăr":.diferen ele fundamentale.evolu ia fiintei : principala metodă de educare este hipnopedia. învă atul în timpul somnului. Deodată.m-aş putea înăl a şi aş pluti ca un balon de săpun". Este o anulare a Principiului Creator. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. Şi Epsilonii sunt încă şi mai răi. daimonilor şi eroilor (.. călăuza din strămoşi!”) fiind condi ia sine qua non a legăturii cu divinul. Copiii Alfa sunt îmbrăca i în gri. După moarte este harazită răsplată pentru virtute şi osândă pentru păcat..Winston disceca firul în patru :. noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Texte de genul celui care urmează sunt repetate necotenit celor mici. To i sunt îmbrăca i în verde.Aşa ceva nu se-ntâmplă cu adevărat. Campanella). " (p. alături de omul de legi şi călătorul străin este cardinalul. " Spre deosebire de utopie. Credin a religioasă a utopienilor este că sufletul este nemuritor şi menit – prin mila lui Dumnezeu . De fapt. Ah. a Legilor Universului. îi zise O`Brien. . arhiepiscop de Canterbury şi cardinal. utiliza i în contexte semantic şi tipologic opuse.244) Termeni religioşi ca ortodox sunt desemantizati.zeul e călăuză sfântă tuturor oamenilor în atari legiuiri.. unul dintre partenerii de dialog ai lui Rafael. Este o lume abrutizata. racordarea fiin ei la Kosmosul divin. pe urmă.

Mai mult chiar.. fiinta. aşa cum putem deduce din romanul lui Aldous Huxley. fiindcă e pentru prima şi ultima dată când scriitorul îl ajută în vreun fel. publicat în 1958.în viziunea filozofului.fa ă. Stabilitatea societă ii se bazează pe larga utilizare a unui drog euforizant. Iar "mai binele" este duşmanul binelui. nadsat. Th. Profe iile făcute în 1931 devin realitate mult mai devreme decât credeam eu că se va întâmpla.femeie." Cinci ani mai târziu. provenit dintr-o familie de naturalişti celebri. denumit soma. te-ai fi hotarât brusc să schimbi direc ia şi să te laşi în voia curentului în loc să i te opui.. la un moment dat. propriu tuturor popoarelor şi tuturor timpurilor . (. scriitorul englez avea să moară la câteva ore după asasinarea preşedintelui american John Fitzgerald Kennedy. krovvy – sânge" (la Borgess). în 1954.Ca şi cum ai fi înotat contra unui curent care te împingea înapoi oricât te-ai fi străduit de tare şi. 240) Distopia operează cu trecerea peste limită.. pe alta cale decât cu ajutorul min ii ? Totul se petrece. Memoria (. litso .Presupune existen a undeva. Avatarurile antilimbajului diferă de la un roman la altul: este nouvorbă la Orwell. Dumnezeu nu apare ca rezultat al contemplării directe: oamenii s-au născut şi se nasc cu ideea de divin – concep ie (considerată neştiin ifică de materialiştii englezi) ce se înscrie în tradi ia teoriilor nativiste ale părin ilor bisericii. îşi amintise exact pe dos"). este universal. înafara individului. comportamentul. legea gravita iei sunt elemente ale epicului însumate acestei imagologii: .. Sunt modalita i de a transforma fiin a într-o simplă maşinărie incapabilă de a lua decizii privind propria conştiin ă/ condi ie. cu toate că respinge o astfel de aser iune :.. el va publica o relatare despre o şedin ă cu mescalină. cititorul fiind obligat să re ină sensul.. legile Naturii. devotchka . Statul are mereu un as în mânecă.) mă simt mult mai pu in optimist decât eram atunci când scriam Minunata lume nouă. avea cunoştin e foarte exacte despre droguri. Dar cum putea exista o asemenea lume ? Ce ştim noi despre orişice.Când introduce câte unul din aceste cuvinte. 120 . " Winston pendulează mereu între doua lumi: o lume a fiin ei şi alta a unei existen e situate înafara individului. orice lucru ar părea omului aşa cum este . de fapt. ca şi nectarul zeilor indieni. a unei lumi reale.. that is). la Burgesss. Cu toate acestea.. El şi-a motivat gestul astfel: "Acum după douăzeci şi şapte de ani. Campanella era un adept al concep iei că oamenii pot cunoaşte doar pe calea sim urilor. Există în romanul lui Orwell o întreagă retorică a leit-motivului lumii pe dos. peste ani. (Aldous Huxley.. Huxley va reveni asupra subiectului în deja amintitul volum de eseuri. Influentele ruseşti sunt vizibile în Portocala mecanică: . în care se petreceau lucruri reale. în viziunea romancierului. capul i-e plin de sakar. în mintea noastră. ideile despre lume se formează senzorial. moloko.infinit").. chelloveck înseamnă bărbat. dar e evident că fiecare cuvin el contribuie la crearea unei atmosfere pe care Alex o denumeşte drept “feeling like in a hate and murder mood”. La sfârşitul romanului. Burgess dă imediat explica ia: pyahnitsa (drunk.educa ie precumpănitor religioasă. Dumnezeu este omniprezent. sub un titlu împrumutat dintr-o frază a lui William Blake: "Dacă por ile percep iei ar fi cură ate. Ceea ce se petrece în toate min ile are cu adevarat loc."(p. droog sau nagoy. astfel încât normalul "bine" este pervertit în anormalul "şi mai bine". Antilimbajul este cea de-a doua modalitate de convertire a umanului.

elegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire? Până la sfârşit. al reinventării trecutului. Winston. Deoarece copiii sunt concepu i şi crescu i în eprubete. Trecutul trebuia reinventat. te rog.Pentru a ieşi dintr-un univers concentra ionar – şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr. a dimensiunii morale a omului… …. În cultura română. În 121 .îi schimbăm. (…) Nu apreciezi Nouvorba la justa ei valoare. "tată" şi " a naşte" sunt considerate ca fiind ruşinoase. Tot trecutul este şters. iată problema adevărată a antilimbajului distopiilor. Valorile pe care s-a construit tot ceea ce există. o să facem crimăgânditul literalmente imposibil. La acest departament. îi descrie eroului munca lui: “Aducem limba la forma ei finală. Nicolae Steinhardt (convertit de la agnosticism la creştinism) nota – parcă în prelungirea romanelor lui Dostoievski : . pe parodierea paradigmaticului. Nici pe de departe! Noi desfiin ăm cuvintele-cu toptanul.NOUVORBĂ. În Jurnalul Fericirii.Dincolo de avatarurile personajelor şi ale limbajului utilizat de Huxley. de exemplu?! Ca să te vindecăm! Să te facem normal! Fii amabil. religia şi morala in de Vechivorbă şi trebuie nimicite : “Nu numai ca să vă stoarcem mărturisiri. Nu crimele alea stupide pe care le-ai comis ne interesează.” Crimăgânditul era acel gând care nu corespundea principiilor şi normelor stabilite de partid.(…) Dar procesul va continua mult timp după ce tu şi cu mine n-o să mai fim.. şi pricepe odată că nimeni dintre cei pe care îi aducem în locul acesta nu iese din mâinile noastre nevindecat. unde scriitorul rus are . Winston Smith. În elegi ce vreau să spun cu asta?” În cultura europeană. captiv într-un sistem aberant ce amenin ă să devină realitate. An de an mai pu ine cuvinte şi aria de gândire din ce în ce mai restrânsă.privilegiul" de a cunoaste misterul credin ei. Cuvintele trebuiau şi ele reinventate. Dostoievski şi-a asumat experien a convertirii la socialism. un angajat din departament. dacă acest mod nu este în concordan ă cu linia trasată de Partid. cuvintele "mamă". Iată un fragment în care Syme. lucra eroul căr ii lui Orwell. gândirea este singura care ne preocupă.Cetă enii sunt vinova i de modul în care gândesc. teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului – există solu ia(mistică)a credin ei". Tu şi când scrii în limba asta. la forma pe care o s-o aibă când nimeni n-o să mai vorbească nimic altceva.Revolu ia va fi totală atunci când limba ei va fi perfectă. tot în Vechivorbă gândeşti. şi nu numai ca să vă pedepsim (v-am adus aici). Este o convertire legată de experien a închisorii din Siberia. omniprezentă în romanele dostoievskiene şi în Jurnalul fericirii îşi are sorgintea în aceste două experien e. aparent paradoxale. a sacrului. (…) Nu. Antilimbajul se fundamentează pe inversarea modelelor. Partidul nu este interesat de actul fă iş.. izolat. Este înfiin at un departament care se ocupa cu acest aspect . Nicolae Steinhardt a trecut prin aceeaşi experien ă.(…). Tema liberta ii. Anularea limbajului afectivita ii. ăştia ca tine or să trebuiască s-o înve e de la capăt. După ce ne terminăm noi treaba. Libertatea de exprimare a devenit un concept al Vechiivorbe. Burgess intuim condi ia tragică a omului. Să. Poate crezi că nu facem altceva decât să inventăm cuvinte noi. pentru-că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. cele care evocau trecutul fiind scoase din uz şi înlocuite cu altele noi. Orwell. cu sutele în fiecare zi! Tăiem limba până la os.i spun de ce te-am adus pe tine aici. o temni ă ori o altă formă de încarcerare. Noi nu ne distrugem duşmanii .

De-a lungul întregii istorii. morale.stările" istoriei. create de societatea distopică. Gândul este marcat de efemer. a valorilor autentice. a eternului. Mintea avea datoria de a dezvolta o pata alba ori de cate ori era asaltata de vreun gând periculos. univers concentra ionar”.universului concentra ionar”totalitar..Crimaganditul nu atrage moartea : el este moarte”. Este cunoaşterea din perspectiva fiin ei integrale.. iar numărul de indivizi din fiecare grup. Minte şi gând sunt două modalită i de manifestare a fiintei. dezvoltată după aceleaşi coduri existen iale :.romanul lui Orwell. în tendin a de a reinventa trecutul. având conota ii mult mai profunde şi functii diferite :.. schema dinainte s-a reinstaurat ca un giroscop care se întoarce de la sine în pozi ia de echilibru. gândul – apanajul . reprezentantii Poli iei Gândirii.Mintea este emblema fiin ei eterne.. Aceste grupuri au fost subîmpâr ite în multe feluri. psihologice conservând doar tiparul sociologizant şi/sau cel numeric . puteau să pătrundă înăuntrul tău". aflată într-o legatură subtilă cu legile universale şi principiul creator. Chiar şi atunci când au avut loc răsturnări de propor ii sau schimbări aparent iremediabile. personajul distopic poate să cunoască numai din perspectiva insului încarcerat într-un . cei de Mijloc şi cei de Jos. ce s-a descoperit pe sine. cu gândul."(p. în care o lume aberantă se reflectă este atotcuprinzatoare.177). a divinului (. cărora sistemul totalitar. este ca şi cum mintea ar exista independent de cel încercat de . 245). oricât de mult ar fi deplasat într-o parte sau în cealaltă” (p. libere de orice constrângere. într-un dialog cu societatea civilă. în toată plenitudinea creatoare. în limitele aceluiaşi paradox fundamental: minte-gând sau altfel spus . în lume au existat trei categorii de oameni: cei de Sus. fie indirect. 122 . religioase. Sunt coduri generale. jurnalul momentului crucial al comunismului. dominat de constiin a că în fiecare clipă. le-a anulat calitatea de coduri culturale.. o pata alba”). vreun gând periculos”. ultimul slogan este ilustrativ pentru sensurile creştine ale libertă ii umane: DUMNEZEU ESTE PUTEREA. paradoxale. în esenta lui. Procesul acesta ar fi trebuit să fie automat.. jurnalul de medita ie etc. preferând să intre mai degrabă. Mintea. Atitudinea personajelor este surprinsă fie direct. ca şi atitudinea unora fa ă de ceilal i au fost diferite de la epocă la epocă. Crimăstop i se zicea în Nouvorbă.Mintea . mintea nu are nimic comun cu cenuşiul existential.. în esen ă. Fenomenul se propagă la nivel macrosistemic. observat/abscons..priveste” lumea din perspectiva absolutului. Romanul 1984 este subtil condus după un tipar specific: jurnalul traseului existen ial în care Winston consemnează cenuşiul existen ial.Spre deosebire de gând. obiectivă.. Secretul acestei obiectivizări rezidă în modul detaşat de a privi fenomenalul. ca individ. cu cele mai diverse denumiri. pe care Orwell o defineste astfel: . prin exagerarea în numele grijii fa ă de om. cu haosul non-valorii pe care societatea distopică o cultivă.. Jurnalul crizelor produse în istorie urmăreşte prin câteva nota ii lapidare . de conjuncturalul partinic: crima supremă este crimăgândit. şi poate chiar de la sfârşitul Neoliticului.manifestat /trăit.golite de substan ă. luat în parte. circumstan ele. instinctiv. dar structura societă ii nu s-a modificat. Dihotomia minte-gând este ilustrativă pentru mecanismul lăuntric al acestui univers: reducerea omului la absurd se realizează prin hipertrofierea uneia dintre func iile naturale ale fiin ei. niciodată.

pretutindeni în literatura europeană. un personaj tragic. Refuză soma şi încearcă să-i convingă şi pe altii să renun e. mult . a sensurilor profunde ale fiin ei umane. oricum n-au cui să comunice cele descoperite. el rămâne totuşi în libertate. îl descoperă pe John. moralitatea ei. îl întărâtă pe John s-o ducă la extreme şi. Scăpat cu greu de poli ie din ghearele muncitorilor.universul concentra ionar”.. pe care o regasim începând cu fabula religioasa a secolelor XIV-XVI. interzis în Statele Unite ale Lumii. Există totuşi. fiindcă nu are ce i se lua. asupra libertă ii: daca vrei să fii liber nu trebuie să. ale existen ei -în general-personajul 123 . de la clinica pentru muribunzi. în Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt). supravie uind într-o totală inadaptare. A doua modalitate.în cele din urmă o rebeliune proletară şi răsturnarea Partidului” (p. vagabond. Huxley oferă prin această categorie una dintre numeroasele solu ii cvasimistice. Personajul lui Huxley fuge din calea Leninei şi alege calea cea mai grea. Făra nici o precizare de natura religioasa. John l-a descoperit pe Shakespeare. Prin descoperirea în planul subtil.. Această primă modalitate nu este total străină de concep ia lui Albert Camus..i fie frică de moarte. personajul nu mai speră nimic.Acumularea secretă de cunoaştere . contrariul totalitarismului este libertatea. a transgresat limitele ontologicului. tot de natură laică.răspândirea treptată a unei atitudini. Trăind în rezerva ii. Asumându-şi moartea.. Văzând-o pe Lenina sacrificată. printre amerindienii care au refuzat virtu iile civiliza iei . Cuprins de remuşcări. Aici. Prietenii săi sunt exila i în insulele Falkland. la interven ia Controlorului. care cuprinde atâtea făpturi alese!”. fiindcă nu mai există nimeni care să-i poată plăti. dar mai tare se îndrăgosteşte de Lenina". acolo. această categorie rămâne imună la autoritatea Statului. este aceea de a nu accepta regulile impuse de statul totalitar.Această solu ie demonstrează faptul că libertatea în romanul distopic este situată mai presus de categoriile morale de bine şi de rău. un autodidact. asumându-şi postura de sălbatic. unde pot să gândească orice şi cât vor.crimăgânditului”.deosebită de cea elisabetană” îl determină s-o refuze.Modalită ile laice de eliberare a fiin ei din .preferă să trăiască în libertate. aruncă pe fereastră ra ia de drog ce se distribuia angaja ilor Delta. a luptei împotriva propriilor sentimente. Bernard Marx reuşeşte să ajungă într-o Rezerva ie pentru Sălbatici.unde tocmai îi murise mama. a izolării. în romanul lui Huxley oameni care trăiesc în rezerva ii pentru sălbatici. aşa cum nu poate să accepte nici lumea civilizată. . folosind replica Mirandei din Furtuna: „minunată lume nouă. pe care-l cunoaşte şi-l iubeşte în profunzime.acumulare secretă de cunoaştere” libertate devine din punctul nostru de vedere. pe care o denumeşte ironic. nu mai are ce pierde. diferă de la un roman distopic la altul. Nereuşind. ca urmare.. John se sinucide.. 230). într-o totală inadaptare la sistem. care nu apar ine nici uneia dintre cele două păr i. Însă. dar şi în literatura română (în romanul Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale. Dar aberanta societate de consum a Statelor Unite ale Lumii percepe această luptă ca un spectacol. John a ieşit din lume. tema centrală a romanului lui Orwell :. Lenina este sacrificată pe altarul consumatorilor de senza ii. Trinomul minte – . chipurile ! pre ul trădării intereselor statului autoritar. Contrariul statului totalitar nu este moartea .În sălbăticie..

Jurnalul de călătorie a unui filozof ) manifestă o mărturisită aversiune fa ă de filozofia speculativă. Editura Polirom. Herman Keyserling etc. deschiderea spre un principiu creator. Contele Herman Keyserling (v.. romanul lui Huxley debutează cu un citat din scriitorul şi filozoful rus: "Utopiile sunt realizabile.. Iată câteva dintre principiile doctrinei : Oswald Spengler opune „lumii fără spirit”fausticul şi dionisiacul.distopiei are revela ia libertatii şi implicit. Ortodoxistul rus. Bibliografia Opera: Campanella 1959: Tommaso Campanella. cu ajutorul aceluiaşi aparat. aceea a libertă ii spirituale. obiceiurile. în perioada interbelică şi reprezentată de Spengller. Romanul este. accesul la via a Cetă ii etc. Editura Polirom. toate atitudinile mentale care definesc vremurile noastre au drept scop real să sus ină dogma”.. mintea.Sunt serii de cauzalită i care se joacă în societatea oceanică. traducere de Suzana şi Andrei Bantaş. Spiritul profund al romanului lui Orwell nu este străin de doctrina filosofică europeană.. Via a se îndreaptă către utopii.erei industriale”. via a particulară a luat sfârşit. prefa ă şi tabel cronologic de Dumitru Ciocoi-Pop.paradigmă a libertă ii). mai pu in <<perfectă>>. apărută ca reac ie împotriva tehnicizării . a dobândirii demnită ii pierdute.p.. Nicolai Berdiaev. traducere şi note de Corneliu Vilt. politică a libertă ii. Huxley 2003: Aldous Huxley. lumi fără spirit" (Spengler) ar trebui să fie accesul la cultura. restrânge aria spirituală a civiliza iei la o singură dimensiune. dar mai liberă. Fiecare cetă ean sau/ cel pu in. Editura Ştiin ifică. aservirea dogmei impuse de Partid : (. cu orice alt canal de comunicare blocat". gusturile. fiecare cetă ean care merită urmărit. Atunci marea artă va renaşte” – notează în eleptul de la Darmstadt). Minunata lume nouă.Bucureşti. pierderea libertatii de gândire a maselor (. studiu introductiv de Mircea Ioanid.Iata ce scrie Orwell : :.Maselor li se poate acorda libertatea gândirii pentru că ele nu gândesc”. Şi poate că începe un veac nou. în mod indirect.O dată cu inventarea televiziunii şi cu aceste progrese tehnologice care au făcut posibile recep ionarea şi transmiterea în acelaşi timp. 185). Iaşi. existent dincolo de fiin a ontologic determinată. civiliza ia. 124 . un admirabil depozitar al reflec iilor pe tema cauzelor ce au dus la pierderea libertă ii individuale : istoria.antidot ale acestei. în termenii alternativei fundamentale via ă-moarte. pare să fie concluzia subtilă a căr ii. Solu ia propusă în 1927 pentru salvarea Occidentului este instaurarea „culturii ecumenice” („umanitatea va redeveni religioasă. Legile .Toate credin ele. Nu întâmplător. emo iile. în acest context ideatic intervine artificiul narativ introdus de Orwell. poate fi inut timp de 24 de ore din 24 sub ochii poli iei şi în sunetele propagandei oficiale. Cetatea Soarelui. Câştigător nu va fi decât acela căruia nu îi este teamă de moarte. Exemplele sunt relevante pentru ceea ce ar trebui să numim dimensiune culturală. un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică".

traducere din limba latină de Elefterie şi Ştefan Bezdechi. Berdiaev 1994: Nikolai Berdiaev. Ornea1980: Zicu Ornea. Iaşi. 1994. Împără ia spiritului şi împără ia cezarului. Orwell 1991: George Orwell. Ed. Platon 1998: Platon. Timişoara. comentarii. Bucureşti.. sec. Iaşi. Editura Univers. Un nou Ev Mediu. Bucureşti. Bucureşti. Reprezentarea realită ii în literatura occidentală. E.XI-XII.Bucureşti. Liiceanu 1975: Gabriel Liiceanu. traducere de Mihnea Gafita. traducere de Iosif E. 1996. Editura Ştiin ifică. Mimesis. Amarcord. Polirom. O mie nouă sute optzeci şi patru. traducere de Iulie Gyurcsik. Bibliografia generală: Auerbach 1967: Erich Auerbach.P. Certeau1996: Michael de Certeau. Republica I-II. Omul şi maşina. Editura Paideia. o fenomenologie a limitei şi a depăşirii. Editura Polirom. Vina tragică. Bucureşti. 1980. 1967.Morus 1958: Thomas Morus. note de Andrei Cornea. 125 . Tradi ionalism şi modernitate în deceniul al treilea. Editura Eminescu. Naghiu. traducere. Utopia. traducere de Magda Jeanrenaud. Fabula mistică. Bucureşti. Editura Univers.L. Bucureşti. Universitas. Mălăncioiu 2001: Ileana Mălăncioiu. Ed. Berdiaev 2001: Nikolai Berdiaev. Tragicul. traducere de Maria Vartic.

meaning. omul este o fiin ă ce se întreabă pe ea însăşi poate părea prea poetică. dar şi în zona comprehensiunii ac iunilor umane neraticulate verbal. pe capacitatea de a realiza şi men ine deschiderea de posibilită i. experien a conştientizării a ceea ce încă nu ştim sau a ceea ce nu ne aşteptam să aflăm nu este posibilă. as generator of parallel discourses. atunci când reuşim să redescoperim întrebarea la care un text dat. ceea ce îi conferă caracter dialectic. Fără această deschidere a actului interogativ. Foucault's understanding of the term problematization. oferă răspuns /…/. printre altele.OMNIPREZEN A ŞI RA IONALITATEA INTEROGATIVITĂ II ÎN CÂMPUL INTERPRETATIV Eva Monica SZEKELY Abstract The present paper is to argue for the premise that interpretation in postmodernity is at least a vector for the problematization of our contemporary culture: it raises questions (or builds equations) regarding the ending or the beginning of the process of (re)reading.” Acestea sunt premisele de la care Hans Robert Jauss în studiul Adam întrebător îşi nuan ează argumenta iile cu privire la circumscrierea func iilor întrebării raportându-le la teologie. cuprins în orizontul său istoric. iar concluzia că. ci este recunoscută ca un comportament care face fa ă la ceva şi care răspunde unei situa ii trăite. Citit cu ochiul profesorului pentru care întrebarea este un instrument şi o cale de realizare a învă ării disciplinei şi a dialogului cu celălalt. dacă ac iunea dată nu este interpretată în mod mecanic. ca reac ie la un stimul. 1. inclusiv opinia noastră prealabilă. depending on (a) context(s). raportul întrebare / răspuns poate da în eles unui comportament uman neverbalizat. mitologie. discourse. jocul întrebărilor şi al răspunsurilor ne permite să ştim dacă în elegerea celuilalt avansează în acelaşi timp cu discursul sau dacă celălalt în elege altfel sau nu ne în elege inten ia. rămâne incontestabil faptul că în interogare se află un început – probabil cel mai exemplar – al comprehensiunii /…/. the paper is to propose directions for (re)reading. didactică şi hermeneutică / simbolistică. postmodernism. despre şirul deschis şi dialectic al 126 . şi accesul la alteritatea unui trecut. problematization. Prioritatea hermeneutică a interogării se întemeiază. În sfârşit. significance. Ra ionalitatea interogativită ii ca necesitate a întemeierii “Chiar dacă dictonul Omul este o fiin ă întrebătoare poate părea prea emfatic. The starting point of the present argumentation is the idea of the complementarity of the syllogistic//demonstrative//dialectical questions (according to Aristotle's Topics) meant to highlight the complex relations between questions/(re)readings and the plural meanings of a text. spre deosebire de animal. după Gadamer. focusing on the idea that sense / meaning is revealed in questions. Procedeul întrebare / răspuns deschide. filosofie. In M. a cărui negativitate radicală este (re)cunoaşterea necunoaşterii noastre. studiul despre modelul întrebare / răspuns oferă date despre mecanica strânsă a întrebării catihetice. re-reading. Keywords: interpretation. în plus. Prioritatea hermeneutică se întinde în zona comunicării interpersonale – în dialogul imediat i în dialogul dintre prezent şi trecut -. În conversa ie. conversa ia permite să punem la încercare o opinie.

dacă mai poate scăpa vreodată. nici cognitiv / în plan conceptualabstract şi categorial. Corelând viziunea de mai sus cu aceea a Alexandrei Şerbănescu. Poate că destinul tragic al individului în lume este acela de a sta sub semnul întrebării. plecând de la sugestiile de mai sus ale lui Hans Robert Jauss. De ce nu ne sim im bine fără a pune întrebări? Fiindcă individul este. cum simt că faci şi tu cu mine acum…” Aşadar. când afli Răspunsul ui i de întrebări. această echilibrare psihologică a individului se face la marginea întrebării. dar. Dacă putem glumi un pic. precum şi de la sensul no iunii de problematologic ca generator de discursuri paralele al lui Foucault . a cărui deschidere ine de vraja interoga iei. îmi pari că semeni leit. un cunoscut teoretician al lecturii. din care. invariabil. incomplete şi par iale şi relative… Prins de vraja întrebării. cum reiese şi din dialogul platonician Menon: „Socrate. nu de pu ine ori. asemeni celei a lui Parsifal. De fapt. ieşind din temporalitatea istorică întrucât existen a în sine este căutarea unei eliberări de posibilele întrebări // răspunsuri stânjenitoare. nişte farmece. Starea psihologică normală a individului – sau cea dezirabilă – este aceea a problematologicului. esen ială la un moment dat. la care omenirea face mereu apel încercând să-l salveze pe cel care a intrat de-a dreptul în vraja ei şi care îi contamina pe cei din juru-I. complet… a constituit sursă de căutări neobosite. nu putem fiin a fără a pune întrebări. în aşa fel încât mi-e plină mintea de nedumerire. sunt mereu insuficiente. acaparatoare. de eforturi chinuitoare şi chiar de tragism existen ial. fiecărei (re)lecturi corespunzându-i un set de întrebări / răspunsuri corelate dialectic şi complementar. de orbecăire în incertitudine. auzisem eu chiar înainte de a te întâlni că nu faci altceva decât să te pui pe tine însu i şi pe al ii în încurcătură. De aceea a găsit întrebarea pentru a amâna şi a face mai suportabilă acceptarea adevărului. rănile se vindecă greu. dar mai ales despre apertura întrebării hermeneutice. dacă ele nu sunt complementare. care regenerează o lume întreagă. ci în cel al obsesiei interoga iei. vom pleda pentru un model de lectură în spirală.întrebării socratice. Or. în încercarea accederii spre pluralitatea de sensuri pe care o pro-pun lumile posibile ale unui discurs didactic // literar. parcă m-ai robit pe de-a întregul unui descântec. ca fiin ă psihologică. dătătoare de sens şi semnifica ii. vom 127 . cum se întâmplă de cele mai multe ori. Teorie şi practică. unic. individul intră într-o stare de dependen ă interogativă. Dacă răspunsurile nu vin înaintea întrebărilor. autoarea unui studiu monografic despre Întrebare. Este “boala socratică”. un permanent echilibru între ceea ce este şi ceea ce ar putea fi. Iar acuma parcă mi-ai făcut o vrajă.şi cu rolul ei în realizarea comprehensiunii. de ordin emo ional şi afectiv. Nu în sensul cotidian al acestei sintagme. ui i chiar că exişti. Căutarea de răspunsuri e nevoia de ne-adevăr. dar nici psihologic / în plan concret-situa ional. legat mai mult de precaritatea condi iei umane şi de imposibilitatea unor previziuni ispititoare. şi la chip. a conştientiza incapacitatea şi imposibilitatea Răspunsului. cu peştele acela mare şi turtit care trăieşte în mare şi se cheamă torpilă. În legătură cu aceasta din urmă – pe care abia începem să o valorizăm şi didactic . Există cred o singură întrebare şi un singur răspuns. dar Răspunsul e prea adevărat ca omul să-l suporte. mai ales. A conştientiza întrebarea justă. Căci şi el amor eşte pe oricine se apropie de el şi îl atinge. şi altfel.

poate. iar dialogul este esen a comunicării umane. chiar dacă idealurile de ordine se plasează la niveluri diferite: nivelul realului şi nivelul imaginarului. întrucât conştiin a este nu numai o luare de cunoştin ă a existen ei omului în lume. aşa cum însuşi cuvântul con-ştiin ă pare să sugereze. în virtutea ideii că omul poate să cunoască. În ambele cazuri însă. discursul artistic modelează personalitatea şi îndeamnă la perfec ionare de sine.didactic / ştiin ific şi /sau literar-artistic – medierea procesului de modelare a conştiin ei prin filosofare / discurs filosofic centrată pe modelul problematologic vizează idealul de ordine unică. anume libertate deplină pe care se clădeşte întreg sistemul filosofiei existen iale /…/ prin umanism socratic4. Noica. 2. când dorim să punem o întrebare şi când dorim să pronun ăm o judecată. la emanciparea autentică a fiin ei – cultura artistică. iar reac iile pe care le induce in de ceea ce se numeşte problematologie. dascăl sau elev . S. definită de Michel Meyer ca nouă manieră de a filosofa. cea literara în cazul nostru. ci ea înseamnă libertate.urmăreşte să pună în lumină acest ideal pentru un posibil receptor. Este. Care este temeiul pentru care omul îşi pune întrebări din moment ce are capacitatea răspunsurilor proprii fiindcă le poate da? Răspunsul nu poate fi decât unul: necesitatea întemeierii. Sperăm ca modelul problematologic pe care-l vom sus ine în abordarea textelor să fie o bună pledoarie pentru educa ia umanistă.observa că şi aceasta pleacă de la o defini ie integratoare : Zona conceptuală a interogativită ii are forme specifice de manifestare1 : • în plan cognitiv. Rela iile întrebare/ întrebări vs. prin urmare el poate fi liber. (re)lecturi/ sensuri Indiferent despre ce tip de discurs va fi vorba . în general. este deschizătoare de drumuri. iar receptorul poate adopta orice atitudine în legătură cu el. Ch. Modelarea conştiin ei devine astfel o necesitate şi o condi ie. întrebarea reflectă o particularitate fundamentală a cunoaşterii: confruntarea eului cu noneul. umanizează şi dă consisten ă vie ii autentic umane.iar construc ia discursivă a emi ătorului . Idealul de ordine este inten ionalitatea ultimă a demersurilor discursive la care vom face referire – în elegând prin discursivitate ceea ce se în elege în sensul cel mai larg al conceptului. Mai mult chiar.este pivotul oricărui schimb dialogat. în genere. Interogativitatea polemică a înso it rela ia dialogică dintotdeauna. pentru că există o diferen ă între sentimentul de îndoială şi cel de convingere2. care ajută la depăşirea limitativului şi a finitudinii. acesta fiind şi aspectul asupra căruia cade accentul în timpul din urmă privind fenomenologia întrebării. Pierce spunea că ştim. deci ştiin ă a ştiin ei sau dublă ştiin ă. este educativă prin ea însăşi. de a gândi ra iunea (întemeierea) şi limbajul3. un sistem coerent de semne adresat unui receptor cu anumite inten ionalită i . a cunoscutului cu necunoscutul • în plan comunicativ . care face din artă o modalitate privilegiată de cunoaştere şi cultivare a omului. idealul de ordine este numai propus. Pe acest fundal 128 .în ipostaza lui de autor. Tema centrală a unui demers problematologic este aceea a chestionării care ar avea un corespondent în termenul românesc ”ispitire” preferat de C. con inutul care exprimă umanitatea în specificitatea ei creativă. sugerat.

persoanele sau obiectele nemijlocit cunoscute de ei – iată sarcina şi plăcerea pe care le vor avea dascălii care s-au lăsat cuceri i de ideea de a filosofa laolaltă cu elevii lor.înainte de a învă a o “disciplină” şi în acelaşi timp cu a învă a lectura. personajul. teoria reac iei cititorului) şi de teoriile comunicării. întrebarea încarcă lumea cu posibil. reguli şi subtilită i în scopul perfec ionării: 129 .deprinderea filosofării în eleasă în didactica receptării ca model problematologic. ca şi de tenta ia transmiterii anumitor “certitudini”.a. Ea suscită în via ă mai mult decât poate satisface răspunsul. un dialog al cititorului cu sine şi cu “celălalt”. ideea de bază a deprinderii lecturii este că rolul educatorului – învă ător. sensurile lumii sporesc. sau nu este acoperită de răspunsuri. pe formularea şi exteriorizarea lor. Aşadar. Într-un sens. ba chiar cu putin ă . a impunerii “adevărului adevărat”. acest gen de abordare venind să umple un gol în sistemul tradi ional românesc de învă ământ: abordarea didactică a obiectivelor trezirii şi a cultivării intereselor cognitive şi ale formării abilită ilor de gândire la copii şi tineri prin a deprinde progresiv strategii. Sesizarea tuturor acestora şi antrenarea tinerilor în asemenea exerci ii de gândire liber-discursivă plecând de la textele literare / nonliterare şi ajungând la situa iile. la întrebările de cunoaştere orice răspuns trezeşte noi întrebări sau lărgeşte întrebarea cea veche /…/ rămâne faptul că prima întrebare ea însăşi trezea o bogă ie de posibilită i. rezultată din comentariile la o realitate primă.şi transdiciplinară. care se păstrează ca o aură în jurul răspunsului. punând accent pe capacitatea de identificare de probleme. Noica în Jurnalul filosofic. prin care textul devine doar un pretext de dialog despre “lume ca text”. ideea / scrierile ca o realitate secundară. anonimul. libere de prejudecă i sau preconcep ii. iar nu ceva anumit. Grefat pe modelul comunicativ-func ional şi principiile de abordare integrată. căci în afara faptului izbitor că. activ-participativă propusă de noile teorii ale receptării (teoria semiotică. colegul. prin însăşi formularea întrebării. Ceea ce este de învă at din experimentarea acestui program este gândirea însăşi. convingerea că ar fi necesară. întrebarea niciodată nu se acoperă cu. “prefe e” sau păreri ale unor “critici” mai mult sau mai pu in autoriza i . sintetizându-şi parcă ideea următoare: „Într-adevăr. întrucât obiectul filosofării este ceea ce nu se vede. fie el autorul. scria C. într-un sens. De unde ideea că lectura şi reflec ia filosofică te înva ă adevărul? Te înva ă să gândeşti – nu adevărul.”5 Voca ia se naşte dintr-o credin ă adâncă. Î i dă direc ia adevărului. nu un con inut precis. inter. ideea filosofică este despre celelalte idei (e o idee care înghite celelalte idei). fie ea literatura sau filosofie. iar voca ia noastră că este posibilă acea şcoală de în elepciune în care nu se ştie cine dă şi cine primeşte s-a nutrit continuu dintr-un model problematologic: devine evident că. Vom încerca o pledoarie pentru modelul problematologic în didactica receptării care se bazează pe viziunea nouă de abordarea integrată. cât mai ales în a crea cât mai multe situa ii de comunicare având ca pretext cartea / negocierea de sens prin dezbateri deschise. sau cum se citeşte cu adevărat un text dincolo de “comentarii”.psihologic. filosofare pe care Platon o considera un exerci iu destinat purificării sufletului. profesor sau părinte – devine esen ial nu în a “preda” o disciplină anume. pe când celelalte au un caracter substan ial6 avem temeiul. pe argumentarea răspunsurilor ca alegeri ş. ea are mai mult un caracter func ional.

evaluarea şi corectarea ideilor. pe care să le descopere şi să le recunoască. alegoric şi chiar mistic. al atingerii elului de a oferi elevilor o experien ă totală de gândire . Ideea de la care plecăm este că lectura textului ca model problematologic este orientată spre stârnirea unui noian de întrebări generate de texte şi căutarea sensului / a semnifica iilor lor. elul filosofării / al modelului problematologic este de a-i deprinde pe copii şi tineri să-şi conducă gândirea potrivit normelor şi valorilor logice. În acest noian de întrebări am putea face o oarecare ordine. o ini iere în “dedesubturile” Căr ilor. întrebări la care individul . de la sensul literal-istoric.din diverse motive – se află în imposibilitatea de a oferi singur răspunsurile adecvate / întrebări cumulative / deschise spre rela ia dialogică cu alteritatea bazate pe • premise demonstrative / demers inductiv-deductive / răspunsuri care nu dau posibilitatea reac iei alternative / descrip ie a unei stări de fapt / întrebări textuale / interpretative / deschise • premise dialectice / demers interpretativ / răspunsuri problematologice care creează un spa iu de rela ie şi de sens astfel dând posibilitatea cumulării prin solu ii constructive în urma unor reac ii polemice şi prin răspunsuri alternative / reac ii discursiv-polemice la care se angajează posibilii interlocutori (Poarta lumii / poarta luminii / a în elegerii) Această din urmă categorie de întrebări care face loc rela iei dialogice polemice constituie miezul modelului problematologic al receptării textelor prin care discursul literar se apropie de discursul filosofic şi cu care intrăm în preaplinul argumentativului. accesibil numai ini ia ilor în lumea gândirii veritabile şi se doreşte o provocare având ca miză deprinderea lecturii ca practică semnificantă. având ca miză sau printre punctele de fugă reflec ia 130 . traversând diverse niveluri de sens. efort depus – trebuie accentuat în condi iile aplicării strategiei pedagogice care impune adesea o anumită reeducare a modului de gândire. întrebări cu o puternică încărcătură emo ională dincolo de care intuim de fapt căutarea propriului sens al fiin ării în lume. ambele foarte importante pentru fiin area cognitivă a omului 7 cărora le vom asocia două categorii de răspunsuri în concep ia lui Meyer: 1. Ca atare. filosofarea laolaltă cu elevii necesită o reinstruire filosofico-didactică . întrebări la care individul ar putea să-şi ofere singur răspunsurile (pentru că are şi competen a cognitivă şi competen a discursivă în domeniul propriu al întrebării) / întrebări închise / textuale // răspunsuri apocritice . fiindcă apeten a spre ordine pare a fi o caracteristică originară a individului. Conceput în sensul unei treptate dezvoltări a disponibilită ilor şi a deprinderilor de gândire verbalizată. Lipman).în . la cel parabolic. Două aspecte importante în cazul discursului literar / didactic centrat pe modelul problematologic pentru care pledăm. a stilului de rela ionare al educatorului. anagogic. Delimităm astfel două categorii de întrebări. să le accepte prin propriul efort intelectual.• gândirii logice / ra iunea • gândirii interogative / punerea întrebărilor • gândirii argumentative / exprimarea şi sus inerea punctelor de vedere • gândirii critice / dezbaterea.suprimă şi solu ionează problema declanşată prin întrebare8 şi 2.limbaj (M.

al întregului este de ordinul ac ionalului.valorice a personalită ii receptorului /elevului prin deplasarea accentului dinspre descriere şi demonstra ie logică spre problematizare / descoperire / reflec ie.filosofică sau filosofarea ne sunt sugerate pornind de la resursele proiective ale tipologiei discursivită ii. Deşi ştim că nu găsim decât ceea ce căutăm şi nu căutăm decât ceea ce am găsit deja în noi. de la o inten ionalitate predominant descriptivă. rela ia dintre tonalitatea dominantă – descriptive. prin omniprezen a întrebării. pentru că 131 . conceptul pe care-l ave i despre acele efecte este întregul concept pe care-l ave i despre obiect. determinată calitativ. al eficientizării ac iunii. apreciative. în baza încrucişărilor dintre criteriul modului de semnificare şi criteriul modului de utilizare asumate pentru o tipologie a semnelor9. pentru a o transforma în experien ă proprie ca instrument critic . Heidegger sesizează omniprezen a rela iei dia-logice cu alteritatea ca spa iu de joc al acestui vid de sens. semnul distinctiv al nevoii de satisfacere a acestei sete de certitudini este prezen a întrebării pentru alteritate. prescriptive sau formative a semnelor integrate unui discurs şi tonalitatea dominantă a discursului ca întreg. Nevoia individului ca din când în când să pună sub semnul întrebării o parte a lui sau a lumii lui poate urmări trecerea de la îndoială la convingere. al instrumentalismului. cu accentul pe actul comunica ional. Astfel. Morris. care ar putea avea o relevan ă practică ra ional imaginabilă. a prescriptivului prin centrarea pe valori şi atitudini pro-puse prin text ca pretext de comunicare Să ne amintim “maxima pragmatică” a lui Pierce: Determina i ce efecte. propusă de Ch. Un tip de ilustra ie convingătoare a acestei deplasări benefice în procesul didactic mai ales. pe traiectul concep iei behavioriste a lui Mead: • a spune ce se spune • a spune ce se face • a face ce se spune 2. pusă în beneficiul tonalită ii dominante care la nivel calitativ. W. de adevăr şi certitudini pe care individul încearcă să-l umple prin interpretare sau dezbatere: a “fura” ceva din experien a celuilalt. o schimbare de profunzime a ierarhiilor după modelul grec de receptare unde valoarea este singura determinantă a lui / formative (Kant. Discursul pragmatic asumat în cadrul discursului literar / didactic îşi asumă latura descriptivă a discursivită ii / a semnelor doar ca tonalitate dominantă. o constituie discursul pragmatist. socoti i că au obiectele conceptului vostru. discursul literar / didactic cumulează prin arderi calitative o nouă categorie de discursuri deschise spre modelul problematologic: discursuri predominant apreciative (socratic / platonic – inten ionalitatea în elegerii situa iei problematice) / prescriptive (Nietzsche – reaşezare a valorilor. Se încearcă astfel recuperarea dimensiunii interogativ-problematice. Criteriile puse în joc de tipologia lui Morris au în vedere: 1.imperativul categoric al săvârşirii ei în act). Fiin ăm deci cu trebuin a de a şti în noi şi ea este mobilul căutărilor noastre de adevăr / sensuri şi semnifica ii în cazul textelor. dar şi ac ional . Atunci. zicem noi. rela ia de determinare dintre semne (sau “discurs-semn” în accep iunea mai largă a termenului semn) şi ac iunea receptorului.evaluativ asumat în vederea proiectării şi aproprierii valorilor. în cazul căruia teoretizarea conceptelor se face prin prisma criteriului utilită ii.

plăcerea de a şti că ceea ce ştie are un temei. o şcoală bazată pe o nouă rela ie discipol – maestru. introducerea de către autorul-culegător în cadrul capitolului De obicei. metafizică. de adevăr şi certitudini pe care individul încearcă să-l umple prin interpretare sau dezbatere. există o multiplicare a posibilită ilor de sens pentru discursul literar . în mod evident. al cărui titlu nu s-a precizat la început – la clasa a XII-a. astfel încât schimbările de sens nu afectează semnifica iile pe care un discurs le pune în valoare. pe cuplul text . • ra ională – “fondarea” unor cunoştin e într-un sistem. complet diferită de cea biunivocă. ales aproape aleatoriu dintr-un fascinant volum depozitar al în elepciunii posibile de la 9 la 99 de ani. în Cercul mincinoşilor.cum se poate observa din rubrica a treia a tabelului – dominată de omniprezen a rela iei dia-logice cu alteritatea ca spa iu de joc al acestui vid de sens. Scopul demersului interpretativ constructiv. iar al autorului / textului de a ne face să resim im o ordine posibilă prin intermediul “viziunii” a cărei existen ă nu este condi ionată de existen a argumentelor constrângătoare. 132 . centrat pe reac iile receptorului.individul caută mereu ceva care să-i confirme o idee. Un model. ceea ce presupune o interogativitate radicală având ca el diverse tipuri de întemeiere10 : • cognitivă – întărirea unor cunoştin e pe care şi le-a asumat.ale cărui “ingrediente” am încercat să le exploatăm dealtfel în modelul propus . patru fiind criteriile determinante alegerii lui: a. cu uşurin ă credem. întrebările vin înaintea răspunsurilor. el gravitând în jurul vocii prime a textului cum ar spune U. de Jean – Claude Carriere În acest sens. să-i statornicească un sentiment sau să-i determine o ac iune. Toate acestea au loc pe fundalul noii mişcări pentru dezvoltarea gândirii critice ini iată de anticii greci prin şcoala ioniană14 şi întemeiată pe tradi ia libertă ii. că spa iul de manevră al sensului nu are o libertate infinită. Oboseala stâlpilor. ci de cumulul unor solu ii / interpretări posibile prin arta combinatorică a unor strategii discursive ca: maieutica socratică. cât şi în cea literar-artistică este atingerea unui statu-quo: elul filosofării este acela de a ne face să recunoaştem o ordine în lume.cititor . • ac ională – ac iunea viitoare în temeiul unor cunoştin e asumate Miza centrală este ideea că modelul interpretativ ar trebui să îşi asume reperele discursivită ii p şi în alte domenii decât cel ini ial pe de o parte. revigorată la nivelul discursului filosofic şi promovată în didactica lecturii de şcoala americană prin pledoaria pentru teoriile receptării bazate pe reac ia cititorului discursul dominant pragmatic / performativ. faptul că discursul filosofic şi ar trebui să fie pentru orice dascăl o promisiune dintre cele mai ademenitoare ale reflec iei. • afectivă . atât în desfăşurarea sa ştiin ifică. aristotelică. vom încerca o pledoarie in facto pentru acest model problematologic cu aplica ie la un scurt text descriptiv cu fragmente apreciative. iar pe de alta.trăirea plenară. Deşi. induc iadeduc ia baconiană şi critica / hermeneutica / interpretarea / dezbaterea asupra sensului prin a ajunge la consens (Jurgen Habermas).se poate observa. Eco. Poveşti filozofice din toată lumea. 3.

procedurile stilisticopersuasive. Antrenorul a adormit la loc.Da.Da. Cercul mincinoşilor. astfel încât poate fi determinată o tonalitate dominantă a tipului de discurs propus în fa a receptorului şi se pot îndeplini cu profit maximal inten iile pentru care discursul a fost conceput. . întorcându-se de la o partidă de polo.Dar stâlpii por ii sunt obosi i? Abia pe la miezul nop ii următoare. Pentru interlocutor / receptorul în ipostaza lui de elev sau dascăl lărgirea contextului şi poten area caracterului problematologic al discursului înseamnă deschiderea spre noi facilită i de în elegere prin asumarea unor orizonturi de identificare şi rela ionare tot mai 133 . dascăl) combină. Poveşti filozofice din toată lumea. (Oboseala stâlpilor. 289312). tânărul a priceput în elesul întrebării. Sunt obosi i. înso it de antrenor.Eşti obosit? l-a întrebat antrenorul. Editura Humanitas. rezultată din jocurile de limbaj combinând secven e de strategie discursivă / acte de ra ionare descriptivă şi aforistică (observăm că lipseşte cea explicativă / demonstrativă / ştiin ifică / nonproblematologică • ambiguitatea ca tonalitate dominantă născută din dualitatea formă-context / enun uri elementare simple – context lărgit pe trei trepte (text / personaj // sine // lume). modalită ile de descrip ie şi explica ie. Un tânăr.b. enun urile în secven e discursive. orator. mul umit. . 2003. Bucureşti. 308) Inten ionalitatea strategiei discursive pe care o vom sugera prin modelul problematologic pe care-l vom propune pentru receptarea acestui text de grani ă este aceea a eviden ierii modalită ii în care un locutor (emi ător. satisfacerea structurii situa iei problematice (dualitatea întrebare-răspuns) şi a criteriilor problematologicului11: • strategia discursivă globală fiind cea dialogic-argumentativă. tipurile de argumente. c. Sperăm să arătăm că distan ele dintre discursul didactic / ştiin ific şi cel literar / artistic se reduc substan ial prin medierea discursului filosofic / filosofarea în general. în cazul discursului didactic e vorba de formativ / performativ vizat prin competen e: “face ce spune”. Sunt obosit. în construc ia sa discursivă. formele discursive de ra ionare unele cu altele. autor. d.Am priceput. uşurin a transcrierii / lecturii lui integrale hic et hunc . sugestiile unei asemenea analize comparative ca şi unele dintre consecin ele ei avându-şi originea în lucrarea Limbajul filosofiei şi filosofia limbajului a lui Adrian Paul Iliescu (pp. l-a sculat din somn şi i-a spus: .Sunt oare caii obosi i? . . S-a repezit la antrenor. s-a prăbuşit pe o bancă să-şi tragă sufletul şi a scos un oftat adânc. p. . în Jean – Claude Carriere. posibilitatea ca un asemenea fragment să poată fi depistat oricând în dialogurile personajelor preferate din textele literaturii române sau universale introduse ca “alternative” în manualele noastre.

cât şi discursul literar-artistic care are un pronun at caracter concret-situa ional. ceea ce înseamnă a trece de la asump ia contextuală a exteriorită ii – pentru a putea determina ce se ascunde în spatele ei – la esen a interiorită ii. Discursivitatea este în eleasă în sensul ei cel mai larg: sistem coerent de semne adresat unui receptor cu anumite inten ionalită i. Vom observa din tabelul de mai jos că dinamica discursului didactic care îşi apropriază modelul problematologic de receptare a unui text reuneşte topind într-o sinteză unică. În acest sens este necesar a trece dincolo de criteriul formei (propozi ii cu semnul interoga iei – “?”) . fiecare dintre înfăptuirile de mai sus “creează” receptorului o anumită “lume posibilă” (rela ii. amplitudinea problemei lărgindu-se. de receptare şi crea ie // sensuri / semnifica ii subiective) pe care o vom transfera la nivelul discursului didactic / literar la care vom face referire prin trimiteri repetate conceptele de întrebăripremise / strategie discursivă // sensuri (obiective /subiective). dacă este adevărată şi derivată din principii admise la început. adică formarea unui stil de a gândi şi a sim i.Ca practici discursive posibile. prin forma întrebării sale. dialectică atât discursul ştiin ific / filosofic având un anumit caracter conceptual-abstract. în elesurile. transductiv-analogic şi dialectic-abductiv. de crea ie.diferite. pentru că cel care întreabă. întrucât cu cât un concept apare în contexte mai largi. permanentizându-se prin încercarea de a determina tot mai multe analogii şi asocia ii. Este vorba despre distinc ia formăstrategie discursivă // context (al autorului: biografic. Chiar logica discursului didactic. contextul constituind deci cadrul de interpretare al problemei. deşi uneori este destul de greu de sesizat distinc ia dintre întrebare şi răspuns. adâncindu-se. va fi dialectică dacă cel care pune o întrebare cere alegerea între două contradictorii sau dacă se conchide la ceva ce este o aparen ă şi probabil…Iar în Despre interpretare stagiritul este şi mai aproape de definirea modelului nostru: Este evident că o întrebare de genul << ce este aceasta?>> nu este o întrebare dialectică. fiind destul de dificil de sesizat diferen a dintre întrebare-răspuns uneori. mai diversificate şi mai inedite. În acest sens. cuplu considerat originar gândirii umane şi re inut sub numele de diferen ă problematologică. să lase adversarului alegerea de a enun a una sau cealaltă dintre alternative. pe de o parte / sens / semnificat obiectiv // al receptorului / elev: biografic. de receptare. Cuplul categorial întrebare-răspuns care formează o unitate indestructibilă a actului de gândire nu poate fi privit în identitatea componentelor sale. Se înregistrează astfel “tot”-ul argumentativ prin surprinderea celor două componente fundamentale: sus inerea şi respingerea unei teze. 134 . cu atât el îşi dezvăluie mai bine sensurile. Această interogativitate radicală presupune o asumare esen ială a cuplului conceptual întrebare-răspuns. vom prelua modelul lui Aristotel din Topica unde distingea între cele două tipuri de demersuri sau ra ionamente argumentative / premise: o premisă silogistică în genere va fi o afirma ie ori o nega ie a ceva despre ceva /…/. imperativ dealtfel pentru că de el depinde reac ia interlocutorului în strategia discursivă. miza modelului problematologic fiind gândirea totală în limbaj. aspectul formal al actelor de ra ionare va determina o artă combinatorică a tipurilor sau schemelor de ra ionament inductivdeductiv. va fi demonstrativă. trebuie. iar conştiin a lingvistică de sine punctul de fugă al modelului comunicativ-func ional.

p. pp. op. Noica. Critica ra ionalită ii discursive. 64-66 8 Michel Meyer. Psihologie şi literatură. pe de o parte fiind vorba de o “lume” ra ionalizată conceptual intrarea aici fiind un act de intelec ie care să deschidă sensurile conceptelor şi să determine conturarea referin ei tematice prin întrebări silogistice şi demonstrative. Sălăvăstru. Editura Dacia. Bucureşti. în sensul fregean al celor două concepte din lucrarea Sens şi semnifica ie. Humanitas. Sentimentul românesc al fiin ei.situa ii. 1971. 46 Charles S. 2002. Editura TREI. Semnifica ie şi ac iune. în general o “cooperare pozitivă” care facilitează îndeplinirea scopului discursiv: căutarea sau construc ia discursivă a Adevărului / Sensului / Sinelui în cadrul unui sistem de interpretare care în centru întrebarea ca o func ie cognitivă universală manifestată tipar comportamental care se actualizează în plan lingvistic printr-un act de vorbire /…/ concretizat prin secven e lingvistice constrânse de principiile sintactico-semantice (1 şi 2 ) şi semantico-pragmatice ( 3 ) ale modalită ii interogative13 : Note 1 Alexandra Şerbănescu. 109-129 13 Al Ştefănescu. Pierre Mardaga. pp. Bruxelles. Sensul este modalitatea prin care o anumită realitate (“denotatul”) este adus la conştiin a receptorului. Iaşi. Intelectualitate şi ra ionalitate. Cluj-Napoca. stări. Bucureşti. pp. 1991. Astfel. 2002. Creşterea cunoaşterii ştiin ifice. Editura Polirom. 1986.a. p. p. Humanitas. iar semnifica ia – reală sau fic ională . p. Polirom. in Writings on the General Theory of Signs. 115 3 Michel Meyer. 22-23 6 Idem. Language and Behavior. Iaşi. p. 64-65 11 Ibidem. pp. 86-96. De la problematologie: philosophie. 105 9 Ch.. 2001. p. Pierce. 45 14 Karl Popper. pp. 73 – 397 10 C. Conjecturi şi infirmări..). deci. se şt şterge şi diferen a în privin a imperativului întemeierii între cele trei tipuri de discurs determinată de modalită ile concrete în care fiecare dintre discursuri îşi asociază distinc ia dintre sens şi semnifica ie. Modalită ile în care se concretizează această lume posibilă sunt diferite. 1990.trimite la realitatea receptorului prin intermediul sensului. 145 4 Nicolae Mărgineanu. Întrebarea. Jurnal de idei. Mouton – Haga – Paris. op. Teorie şi practică. op. atitudini. cit. imagini cognitive ş. cit. p. Morris.. Polirom. science et langage. Bucureşti. 140 5 C. 67. pp. W. 2002. 91 7 Constantin Sălăvăstru. Orice interven ie discursivă este. apropriate prin întrebări dialectice. cit. o cooperare de sensuri şi semnifica ii. 2006. 197199 15 Paul Cornea. Iaşi. pe de altă parte modalitatea de originare şi fiin are a lumii artistice este imaginea / simbolurile. p. 2 135 . Signs.

Întrebări silogistice / apreciative / socratice Sensuri extratextuale / de ordin con ceptualabstract / sens obiectiv (DEX) • Ce e oboseala? 2. Întrebări demonstrative / Descriptive / inductiv-deductive Sensuri textuale / de ordin conceptualcategorial (analiză literară) • Care este cuvântul-cheie din text? Dar tema textului / motivul central? • Ce sunt caii? • Ce reprezintă ei în lume? • Care sunt rela iile pe care le “vede i” între lucruri. de dincolo. de exemplu? • De ce a făcut antrenorul o asociere între om şi cal. între om şi stâlpi. pe de o parte. zi şi noapte? • Ce rol joacă tăcerea dintre cei doi până la a pricepe? 136 . pe de altă parte? • Ce e calul nostru de bătaie: trupul sau spiritul? • Care sunt stâlpii tânărului / • Dar ai tăi / • Şi ai omului / • ai lumii? • Oboseala trupului n-ar trebui oare compensată cu o stare de fervoare intelectuală / emo ională? • Numai poarta de la “polo” sau şi aceea dintre două lumi: cea văzută şi cea nevăzută. fiin e animale şi oameni? • Cum în elege i expresia cal de bătaie? • Ce sunt stâlpii? • Cum a i descrie stâlpii por ii? • Despre ce poartă e vorba în text? • Ce este poarta? • Când a priceput tânărul? • Priceperea ce ar fi? 3.1. dintre vorbe şi tăcere…. Întrebări dialectice / Performative / pragmatice / interpretative Sensuri personalizate / de ordin afectivemo ional / sens subiectiv • Ce înseamnă oboseala pentru tine? • Ce faci când eşti obosit(ă)? • Ce oboseşte în tânăr / tine / om / lume? • Ce oboseşte în tânăr / tine / om / lume? materia? Spiritul? Timpul? • Oare de ce a fost ales calul şi nu delfinul.

miezul nop ii pentru tânăr / pentru tine / pentru om / pentru lume. ce diferen e vede i totuşi între regnul mineral / lucruri. univers? • Dar între suflet şi odihna trupului / a spiritului ?… • Spre ce poate duce acea poartă din întrebarea antrenorului? / Cunoaştere / în elepciune / adevăr… • Ce a priceput de fapt tânărul? • De ce a meditat tânărul la întrebarea pusă de antrenor? • Este rela ia dintre tânăr şi antrenor aceea dintre discipol şi maestru? • Au întrebările rol de provocare / ini iere.• Ce este noaptea ? • Ce este tăcerea? • Ce este reflec ia? / medita ia? • Cum în elege i expresia să-şi tragă sufletul? • Ce este sufletul? Cum defini i cunoaşterea? • Dar în elepciunea? Ce rela ie ar fi între ele şi conceptele de mai sus? • • Ce rela ie vede i / sim i i între tăcere / medita ie / reflec ie // oboseală / odihnă? • Întâmplător se spune oare în text miezul nop ii? • Ce reprezintă ziua-noaptea. trecerii. de ordonare? • A pus maestrul întrebarea justă? • Este el un Parsifal? • Care este subtextul întrebării: la ce ar duce stâlpii obosi i? • Ca forme ale crea iei supuse oboselii. cel vegetal / animal / uman? // • Omului îi ajunge în lume a fi /a fi viu / a fi • • Care este prima / a doua întrebare a antrenorului –maestru? • Cum a i defini întrebarea? • Care este rostul întrebărilor în via ă? 137 .

unei întâmplări din via a cotidiană? • Ce este o situa ie-limită? • Prăbuşirea este o situa ie-limită? viu şi activ / a fi viu.maestru? • Oboseala stâlpilor ar duce la prăbuşire? • Voi a i sim it vreodată că vă obosesc stâlpii? • Ce a i făcut / a i face în acea situa ie? 138 . unui eveniment.• Ce este un text? • Ce reprezintă titlul său? • Cum se dă un titlu unui text. • Cine v-a pus pe gânduri? Cât timp? • Care e întrebarea care v-a pus pe gânduri / v-a măcinat / frământat măcar o noapte întreagă? • V-a i trezit cu sentimentul în elegerii / iluminării? • De ce titlul textului este Oboseala stâlpilor? • Pentru ce e nevoie de maeştri? • Care este răspunsul vostru la întrebarea antrenorului . activ şi creativ prin spirit? • Care poate fi titlul textului Stâlpii? / Poarta ?/ Oboseala? / Moştenirea?/ Un om responsabil? / • Pute i să rememora i o situa ie similară din Învă area? Mistere? / Oboseala? / În elepciunea? via a voastră? / Tăcerea? / Medita ia? etc.

I. 3. verbul. adverb. we shall hereby attempt at demonstrating the following aspects.internă / pleonastică (atribuirea aceleiaşi însuşiri obiectului care o exprimă întocmai): om uman.proprie / ornantă (atribuirea unor însuşiri fireşti obiectului): ochi negri. atribuind sau exprimând caracteristica.neadecvată: . syntactic and semantic considerations: 1. semantic. noun. 4. Natura specific adjectivală este sus inută de următoarele considerente semantice şi gramaticale: a. vom încerca să prezentăm aspectele esen iale privind. sintactic. . adverbul2. zăpadă albă. Keywords: relation. nu de paragogă): . . de la definirea şi prezentarea specificului adjectival. . grounded on morphologic. precum şi a rela iei adjectivului cu substantivul. natura nominală şi natura verbală (inclusiv cea participială) a adjectivului. as well as the relation between the verb (including the participle) and the adverb. bineîn eles. 139 .ASPECTE PRIVIND RELA IA ADJECTIVULUI CU SUBSTANTIVUL. însuşirea. incompatibile semantic): pădure albastră. dar cu autonomie semantică şi func ională. în procesul de epiteză3 (termenul epiteză trebuie în eles aici în accep iunea de adăugare. the adjectival nature of the participle.adecvată: . pe de o parte. Pe baza criteriilor: morfologic. the adjectival nature of the adverb. calitatea obiectelor denumite lingvistic prin substantive (adjectivul calificativ) sau partea de vorbire care aduce anumite precizări referitoare la aceste obiecte (adjectivul noncalificativ). determinare sau cuantificare şi cu existen ă dependentă de substantiv (subordonarea manifestându-se prin acord). the verbal (including the participial) nature of the adjective. 5. natura adjectivală a participiului şi a adverbului. lună blândă. elev silitor. bidirec ională.externă / individualizatoare (atribuirea însuşirii prin transfer de la o clasă de obiecte la altă clasă de obiecte): vânt pribeag. VERBUL ŞI ADVERBUL1 Valerica SPORIŞ Abstract Observing the relation between the adjective and the noun. par ial. the nominal nature of the adjective. adjective. iar pe de altă parte. the specific adjectival nature. omăt trandafiriu. Adjectivul este clasa lexico-gramaticală flexibilă (în mare parte). pornind. cu func ie de calificare. 2.improprie (atribuirea unor însuşiri obiectului. verb. denumite morfologic prin substantive. Atribuirea unor însuşiri obiectelor. cu distribu ie unidirec ională şi.

Având în vedere rela ia de subordonare a adjectivului fa ă de substantiv. sing. În timp. c. caz) prin mărci formale identice la substantiv şi la adjectiv (morfeme dependente: desinen e.. pl.: (unor) fete frumoase = V. extraordinar de înalt.: fete frumoase! 140 .) (unor) arbori înal i. vom demonstra natura nominală a adjectivului.N-Ac. s-a încercat să se revizuiască defini ia clasică a acestei clase de cuvinte. analitică sau mixtă.: (al.N-Ac.masculin: . adjectivul se supune. un exemplar / mai multe exemplare). prezentând flexiune sintetică.. Conceptul de predicat apare aici (pct. distinc iile: animat / inanimat. afirmându-se că adjectivul nu exprimă însuşiri.dezambiguizarea contextuală a adjectivului prin substantiv: persoană înaltă / construc ie înaltă / şcoală înaltă / voce înaltă / notă înaltă / frunte înaltă / înaltă tensiune etc. nu sintactică. foarte înalt. Manifestând această rela ie. sing. adjectivul este considerat „satelit”6 sau „anexă”7 a substantivului). b. prin acord. sing. „Linearitatea” / „gradarea” (calitatea adjectivului de predicat linear / gradabil8): . c) în accep ia logico-semantică. acordându-se cu acesta şi limitându-i extensiunea prin atribuirea unei informa ii specifice”4. Considerente morfologice: a. b. sing.: arbori înal i = G-D.: fete frumoase = G-D. II. regulilor de declinare a cuvântului pe care îl determină.feminin: . I. . opozi iile formale de gen.: fată frumoasă!. pl. . Remarcarea unor omonimii cazuale în flexiunea substantivului şi a adjectivului: .) (unui) arbore Ø înalt Ø.N-Ac. sing. pl. .: fată frumoasă = V.: (unei) fete frumoase = G-D.N-Ac.. .utilizarea adjectivului în construc ii comparativ-graduale: mai (pu in) înalt. cantitative. „Nedeterminarea” (calitatea adjectivului de predicat vag / nedeterminat5): . Ideea atribuirii este nuan ată de Noua Gramatică a limbii române prin defini ia dată adjectivului: „clasa cuvintelor flexibile subordonate substantivului. alternan e fonetice): fată iubită / fete iubite / unei (unor) fete iubite / fată iubită! / fete iubite! Dacă în situa ia substantivelor genul şi numărul reflectă aspecte ale realită ii obiective (opozi ia naturală de sex sau analogia.. pl. b. ci atribuie însuşiri obiectelor.: arbore Ø înalt Ø = G-D. număr. sus inută de considerente morfologice (flexionare). 1. cel mai (pu in) înalt. Capacitatea adjectivului de a se declina – exprimarea categoriilor gramaticale specifice substantivului (gen. vorbindu-se în această situa ie despre un „mimetism morfologic”9. Legătura de dependen ă unilaterală este marcată prin redundan a indicilor gramaticali care realizează acordul. tot mai înalt etc. pl.: (al. număr şi caz la adjectiv apar ca urmare a manifestării rela iei de dependen ă a adjectivului fa ă de regentul său. generale sau particulare). caracteristici. sintactice (func ionale) şi semantice.Majoritatea lingviştilor apreciază că adjectivele exprimă însuşiri (calitative.asocierea obligatorie a adjectivului cu un substantiv: clădire înaltă (fiind termen adjunct. proprietă i ale obiectelor.

c. b. uneori şi prin intona ie sau grafie: O prietenă dragă m-a ajutat.a avea + substantiv derivat din adjectiv: Fata are înăl imea de 1. o compatibilitate semantică. Scrisoarea IV). Râde de bucuroasă.nume predicativ: Ea este o fată bună. asemenea substantivului. Posibilitatea adjectivului.. voce înaltă. prepozi ia apar ine întotdeauna substantivului. Posibilitatea realizării conversiunii: . d. asemenea substantivului articulat. Heliade Rădulescu. chiar dacă topica o plasează înaintea adjectivului: S-a rătăcit pe şerpuita cărare. acesta apar ine substantivului: frumoasa-i grădină. Organizarea internă a GN presupune o anume selec ie a componentelor. e. incluzând un grup adjunct: [sportiv (sigur de izbândă)].. (N) / Aştept o prietenă dragă. Aici. c.predicativ suplimentar: O ştiu fată bună. morfologică şi sintactică a termenilor. De istea ă. / Ea este bună. cu morfem al determinării / articol hotărât enclitic. din punct de vedere gramatical şi semantic. este istea ă. fata simpatică / simpatica fată. fiind „mijloc al subordonării adjectivului fa ă de verb”10. în aceeaşi pozi ie: băiatul simpatic / simpaticul băiat. hai să mergem la plimbare! (V).Identificarea corectă a cazurilor în situa ia existen ei unor omonimii de acest tip se realizează prin stabilirea vecinătă ilor şi a func iilor sintactice. În aceste cazuri.. în antepunere. GN se constituie într-o structură supraordonată. Considerente sintactice: a. 2. f. „Determinarea minimală” este exprimată o singură dată.” (I. ~ a fi + adjectiv: Fata este înaltă de 1. prepozi ia are rol rela ional. 141 . Existen a unor structuri sintactice sinonimice: . d. trista-mi via ă. Capacitatea adjectivului de a-şi alătura prepozi ia în situa ia absen ei substantivului (în cadrul unor structuri reduse): O cunosc de mică.adjectiv(iz)area substantivului: „Când ugerul se lasă subt fecioreasca mână / Şi prunca vi eluşă tot tremură-mpregiur. (Ac) / Prietenă dragă. Zburătorul). deoarece. . implicând sau nu o diferen iere semantică: (om) bun / (om) bun la suflet. În calitatea sa de adjunct al grupului. / O ştiu bună.70 m. (om) vrednic (~harnic) / (om) vrednic de laudă (~demn de…). „Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace!” (Mihai Eminescu. Capacitatea adjectivului de a-şi asocia un clitic pronominal doar formal. În cadrul grupului nominal (GN). Prezen a adjectivului alături de substantivul-regent în structura GN (existent ca „un ansamblu informa ional coerent”11): brad înalt. Ocuparea unor pozi ii sintactice comune: .70 m. de a fi generator de grup sintactic (GAdj). Articularea adjectivului. adjectivul coroborează la semantica întregului.

1. Adjectivele de provenien ă verbală (în cea mai mare parte. a se asemăna cuiva / (chip) asemănător cuiva. b. alături de substantiv. deoarece individualizarea priveşte obiectul-substantiv. nu se vindecă nicicând / (organ) nicicând vindecabil. asociindu-şi adjunc i: foloseşte animalelor / (lucru) folositor animalelor. articolul hotărât are „ca suport fonetic adjectivul.posibilitatea de a primi complemente propozi ionale prin utilizarea aceluiaşi tip de conective: poate să câştige / (sportiv) capabil să câştige. e. natura verbală a adjectivului (inclusiv cea participială) se sprijină mai mult pe considerente sintactice. c. de tipul: frumosul băiat. substantivul (…)”13. b. . adjectivul trebuie raportat la substantivul-obiect) deosebesc adjectivul de substantiv (principiul diferen ierii / diferen a specifică). măsoaie / greoaie. f. Considerente semantice: a. Acceptarea modalizării: se mul umeşte pe deplin / (profesor) mul umit pe deplin. în timp ce majoritatea substantivelor desemnează obiecte) şi comportamentul discursiv (în enun . Capacitatea de a primi determinan i spa io-temporali: nu se găseşte niciunde / (deputat) prezent niciunde. Asemănările de ordin morfologic (flexionar) au permis includerea adjectivului. de a fi generator de grup sintactic (GAdj). în construc ii cu topică inversă (când adjectivul precedă substantivul). d. Considerente sintactice: a. Procesul de transformare a unui substantiv în adjectiv presupune o restrângere semantică. Specificul semantic (cele mai multe dintre adjective redau calită i. III. fătu ă / micu ă. se satură de citit / (student) sătul de citit. frumoasa fată. În sintagme. adjectivul transformând obiectul în însuşire: „Ai dat tu oare via ă la inima-mi copilă” (Alexandru Macedonski Noaptea de septembre). Prezen a aceloraşi sufixe şi sensuri diminutivale sau augmentative la substantiv şi la adjectiv: băie el / cură el. Posibilitatea adjectivului. Deşi articolul hotărât enclitic intră în structura variabilă a adjectivului. măturoi / greoi. în clasa flexiunii nominale (principiul similarită ii / genul proxim). Pasivizarea participiilor: (casa) a fost construită de … / (casa) construită de…. . Ocuren a în construc ii reciproce: se dedică unii altora / (prieteni) devota i unii altora. c. dar ca suport semantic. asemenea verbului. Dacă în cazul naturii nominale a adjectivului predomină perspectiva morfologică. participială) prezintă o capacitate mărită de a primi adjunc i: depinde de medicamente / (individ) dependent de medicamente.impunerea unor restric ii de ordin formal complementului: a învins la Şelimbăr / (domnitor) învingător la Şelimbăr.3. Remarcarea sinonimiei sintactice: . 142 . acesta rămâne „semn al determinării substantivului (sau a sintagmei nominale în ansamblu)”12. nu însuşirea exprimată de determinantul adjectival.prezen a aceluiaşi tip de determinan i – verbe la moduri nepersonale: doreşte a studia / (elev) dornic (de) a studia.

Existen a subclasei adjectivelor de provenien ă verbală: .element predicativ suplimentar: O ştiu citită. Capacitatea de a apărea în enun ca element de „tematizare forte”: De văzut. 2. Ocuparea unor pozi ii sintactice proprii adjectivului15: . / De atent. asemenea adjectivului prototipic: (elevă) neapreciată / (eleva) este neapreciată (de profesor). .adjective gerunziale: „Mi-am lungit privirea lungă. am fost atent… . Considerente sintactice: a. Măiastră). 143 . b. De cele mai multe ori. Considerente semantice: a. Realizarea transferului lexico-gramatical: . 3.nume predicativ: Revista este cunoscută. totuşi tremurândă…” (Nichita Stănescu. / foarte neagră. Sonet). realizată prin intermediul naturii adjectivale: „cu gestul unuia care amână / să prindă strâns ce-i e la îndemână” (Şerban Foar ă. pururi blândă. am văzut multe. / Dreaptă. Noaptea de noiembrie). 2. pe frun i învine ite / De sânge putrezit / (…) / De bra ele slăbite. Faptul că modurile nepersonale sunt lipsite de categoria persoanei permite transformarea facilă a verbelor în alte păr i de vorbire. Posibilitatea derivării cu prefix de nega ie. 1.adverbializarea participiului. sus inută de considerente gramaticale şi semantice. în timp ce gerunziul acordat valorifică sensul verbal dinamicodurativ pe care îl are la origine: „Născândele ei raze pieziş se strecurau…” (Alexandru Macedonski. Exprimarea compara iei şi a intensită ii în cazul participiului inerent pasiv cu valoare adjectivală: (este) foarte îndrăgită (de părin i). Epitaf).atribut adjectival: Acesta este un perete vopsit. Natura adjectivală a participiului se demonstrează prin considerente de ordin morfologic şi sintactic. / foarte ruptă. Încadrarea adjectivelor participiale şi gerunziale în categoria adjectivelor propriuzise14 demonstrează relevan a acestor subclase de cuvinte. .g.” (Mihai Eminescu. Junii corup i). c. Deoarece adverbul se aseamănă cu adjectivul (adjectivul prezintă „note”16 ale no iunii. b.. V. d.. Prezen a indicilor de nega ie: nu este (prea) bună / nu (prea) bună. sângerândă. Considerente morfologice: a. iar participiul adjectival păstrează o fărâmă din sensul dinamic.adjective participiale: „Nainte de-a lăsa condeiul să zacă / Uscat. . adjectivul propriu-zis are sens static. / ocolindă şi plângândă. Variabilitatea şi autonomia morfologică a participiului – acordul participiului pasiv cu regentul nominal: vilă ridicată / (vila) este ridicată (de constructori). IV. procesual al participiului verbal: „În ochii stinşi de moarte. puterea leşinată / A junelui cănit. Considerente morfologice: a. adverbul exprimă „note ale notelor”17). ruginit şi frânt” (Tudor Arghezi. vom semnala natura adjectivală a adverbului.

teribil. • Găitănaru. adânc etc. D. 1997.” (Mircea Dinescu. devin adverbe-morfeme semidependente de redare a superlativului hiperbolic: „vorba visează– trupul meu vâlceaua / unde un înger plictisit de cer / îşi va scuipa cumplit de singur steaua. morfologică şi. amarnic etc. Cluj-Napoca. Realizarea conversiunii: . • Găitănaru. 2002. • Draşoveanu. Editura Clusium. Bucureşti.. Editura Vox. colosal. Editura Polirom. de tipul: straşnic. • Iordan. 1975. Limba română contemporană.adverbializarea adjectivului: „– Fată. Bucureşti. Bucureşti. grozav. Unele adjective. Bibliografie selectivă • * * * Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator Gabriela Pană Dindelegan). Iaşi. Robu. Iorgu. • Irimia. • * * * Gramatica limbii române.” (Mircea Eliade. Gramatica limbii române. [Piteşti]. 2002. corect. Editura Tempora. dar şi a ac iunii: uşor. 1998. lingvistică sau artistică. Adjectivul în limba română. deoarece pot exprima caracteristica obiectului. tainic. 2. Bucureşti. Vladimir. Editura Ştiin ifică.1. caracterizându-se atât prin formă. D. putred. Considerente gramaticale: a. Teze şi antiteze în sintaxa limbii române. în acelaşi timp. Ştefan. Piteşti. Editura Academiei Române. Exprimarea compara iei şi a intensită ii (categorii gramaticale specifice adjectivului. I-II. Bucureşti. Maitreyi). Editura Didactică şi Pedagogică. Dumitru. uimitor. c. devenind un organism care prinde via ă în actul de comunicare orală sau scrisă. Mai galben). 2005. cât şi prin con inut): cuvânt mai frumos / se exprimă mai frumos. Iorgu.. Considerente semantice: a. ucigător. cuvântul reprezintă o unitate lexical-semantică. Posibilitatea derivării cu prefix de nega ie. deoarece. Editura Universită ii. Gramatica actuală a limbii române. extraordinar. • Constantinescu-Dobridor. fie ca adverbe (de mod). *** Faptele lingvistice prezentate au vizat subsistemele structurii gramaticale: morfologic şi sintactic. nemărginit. asemenea adjectivului prototipic: răspuns incorect / răspunde incorect. o duc prost de tot. I-II. 1997. 1978. sintactică. Mihaela. 144 . Morfologia. admirabil. Morfologia limbii române. Omonimie formală şi asemănare de con inut (evaluativ) – există cuvinte care pot fi actualizate fie ca adjective (calificative). Stilistica limbii române. b. • Iordan. generalizând. Editura Universită ii. dar şi dimensiunea semantică. 2003. cumplit. Gh. 1996.

22.141.32.• Neam u. Constantinescu-Dobridor. Editura Clusium.. Valerica.6-7. 6 Gh. verbul şi adverbul. • Pană Dindelegan. nr. Elemente de gramatică. 8 Gabriela Pană Dindelegan. TârguMureş. p.3-18. verbul şi adverbul.1-2. 5 Gabriela Pană Dindelegan. Editura Universită ii. G. Editura Vox. Editura Humanitas Educational. Gramatica actuală a limbii române. Stilistica limbii române. distinc ii. Note A se vedea articolul intitulat Note pe marginea naturii adjectivului din perspectiva rela iei cu substantivul.81. art. Bucureşti. Teoria şi practica analizei gramaticale. I. Teoria păr ilor de vorbire. Editura Academiei Române. cit. p. Ivănescu).188-192 (CD). Distinc ii şi. G. Cu aplica ii la adverb.1-2. Cluj-Napoca.118.. 7 Iorgu Iordan. XLII. controverse. p. cit. • Idem. Bucureşti. p. Elemente de gramatică. 1991. Rela ia lui cu substantivul.. p..33. Editura Tempora. 17 Dumitru Nica. 14 GALR. Târgu-Mureş. Note pe marginea naturii adjectivului din perspectiva rela iei cu substantivul. cit. Piteşti. Bucureşti. p. nr. Gramatica limbii române. p. G. noi interpretări. p. op. 10 G. I. Bucureşti. p.. apărut în European Integration between Tradition and Modernity. 1975. Cu aplica ii la adverb. Specificul gramatical şi logico-semantic al clasei adjectivului. verbul şi adverbul (Valerica Sporiş).214. 2005.. p. Teze şi antiteze în sintaxa limbii române. G. 2003. 2002. Bucureşti. 1988. Editura Paralela 45. Morfologia. 1997. Editura Junimea. Piteşti. p. p.85. 4 Gramatica limbii române. p. 2007. 2005. 2007. Gabriela. Bucureşti. 12 Dumitru Irimia. Adjectivul în limba română.77. art. 9 Mihaela Găitănaru. 163 (cf. 2008. D. 11 Gramatica limbii române. Iaşi. nr. [Piteşti]. 15 A se vedea Gabriela Pană Dindelegan.119.. p. Iaşi. XLII. 1 145 . p. nr. p. Morfologia limbii române. Bucureşti. Mihaela Găitănaru.81. Teoria şi practica analizei gramaticale. 16 D. p. 2 Câteva observa ii asupra acestui subiect se regăsesc în articolul Gabrielei Pană Dindelegan. p.. Teoria păr ilor de vorbire. cit. Specificul gramatical şi logico-semantic al clasei adjectivului. • Sporiş.2. Editura Humanitas Educational.13. 1998. 13 Gabriela Pană Dindelegan. noi interpretări. Bucureşti. în „Studii şi cercetări lingvistice”. în European Integration between Tradition and Modernity.. distinc ii. 2003. 2008. I. Dificultă i. • Nica. Neam u. Dificultă i. Draşoveanu. Iaşi. p.78-79. Editura Ştiin ifică. p. Editura Polirom. Dumitru. Editura Academiei Române. op. controverse. Distinc ii şi. 1996.13. Piteşti.2.188-192 (CD). în „Studii şi cercetări lingvistice”. Rela ia lui cu substantivul. 1988. verbul şi adverbul.141.3-18. Editura Junimea. 3 Ştefan Găitănaru. 1997. 1991. Editura Paralela 45.

care se va amplifica în anii următori. media discourse. contrăgând sintaxa însemnărilor într-o dic iune anti-subiectivă. ”1 Reflec iile acestea. Monica Lovinescu’s figure shows Olympian features. prin care scriitoarea evită. protest „Ritmul a fost atât de halucinant.PRAGUL NECESAR AL IDENTITĂ II Dumitru-Mircea BUDA Abstract By discussing several aspects concering the definition of identity in Monica Lovinescu’s ambivalent writing. de fapt. e rezumat în propozi ii tăiate scurt. cenzurează afectele şi reflexele pasionale. vizual. „cu atât mai pu in cu cât din spectatori devenisem mai curând actori”2. aproape mecanic. în autenticitatea sa interioară. în spa iul public al cotidianului mediatic al revolu iei. va detecta ascensiuni ale foştilor sus inători ai comunismului. la fel ca în urmă cu 30 de ani. sub forma unui fragment de „jurnal direct” de câteva pagini. dintre care cea a exilatului 146 . the author unveils a psychological pattern of self-protection and self-induced immunity in her writing. accelerate incontrolabil. caligrafiate în italice. As the paper follows the dialectics between confession and public discourse (diary and radio-bookreview). dissidence. Ceva ne schimbă via a – sau ce-a mai rămas din ea – şi n-avem o clipă pentru a sta. singur. La un moment dat. O undă de scepticism. încât n-am mai existat decât exterior. aşa cum intuieşte scriitoarea. de fapt. impostorii infiltra i în scenariul evenimentelor: Sergiu Nicolaescu şi Ion Dodu Bălan sunt amenda i printre primii. Tonalitatea lor euforică e disciplinată de o luciditate neconcesivă. de unde comunismul e substituit cu un proiect pro-democratic în România. simptomatologia unui şoc. Ei deschid. analiza şi consecin ele de profunzime provenite din radicala schimbare de statut. Spectatorii care devin actorii unei istorii accelerate. enumerativ. în fond. Keywords: identity. Communism. volumul al cincilea al seriei Unde scurte. de condi ie. ai cărei subiec i sunt cei doi intelectuali deveni i simboluri ale conştiin ei etice exilate. în care acutele emo ionale sunt atent supravegheate iar efectele lor dejucate cu metodă. notează Monica Lovinescu în toiul unei retrospective a lui decembrie 1989. trăit. ca nişte stop-cadre sacadate. suggesting why she became one of the most authoritative Romanian critics of the 20th century. după 90. date şi stări. poate pentru prima oară. se derulează în aceste pagini depozi ionale. dezarmând prin impredictibilul lor funciar. o lungă serie de denun uri pe care scriitoarea o va actualiza de fiecare dată când. Impresia generală e de cavalcadă de fapte. fa ă-n fa ă cu ceea ce se petrece – sau ar trebui să se petreacă – în noi. şi pentru exterior. Monica Lovinescu descrie. în exterioritate. scăpate de sub control. dar şi printr-un anumit aspect aleator. Un reportaj auster. aproape sobru. alcătuiesc o formulă voit simplistă şi evazivă. închid. al Revolu iei. Termenii în care Monica Lovinescu rezumă şocul sunt însă în mod ostentativ elementari. lipsi i de voca ie problematizantă. Nota iile Monicăi Lovinescu se ascut din loc în loc şi împung din reflex. iar spectacolul mediatic. nu mai pot dormi. ea chiar notează cum. Există mai multe Românii. fiecare. Adevărata dramă nu se consumă. confession. dar nu lipsesc nici falşii disiden i din exil. iner ial.

Regia căr ii însă prevede o intensificare ritmică a tensiunii. de date şi fapte care încep să se înserieze într-un tot mai evident efect de domino e cât se poate de verificabilă în notele Monicăi Lovinescu. registrul şi ritmul relatării acesteia de jurnal. voltajul cronicilor dă semne de neregularitate. e că raportul dintre cele două scriituri – confesivă şi publică. Întâi de toate. pe de o parte. Or. credem. pentru interpretare. pronun ate la radio. şi pentru momentul specific al trăirii şi crea iei. antrenând în energia sa imprevizibilă mecanismele scrisului. frânturi de informa ii. E o senza ie pe care o con in. scepticismul ei neînduplecat. zvonuri. prin „dublarea”. pagina cu pagină. al Memoriei şi Trăirii. în special. în jurnal. cu un „Jurnal direct” a celui „indirect”. Nici măcar luciditatea aceea invariabilă. O contemporaneitate compusă din veşti. ca un spa iu privilegiat al identită ii şi al sinelui. îndeajuns. tuşă cu tuşă. rigoarea anticeremonială a firii ei. prin rezervă. chiar dacă ele nu au în mod direct (sau mai pronun at decât cele din volumele anterioare de Unde scurte) un caracter vădit premonitoriu. în anticamera prăbuşirii comunismului. în marea lor majoritate. Pragul pare să se afle. sintaxa frazelor intră în aritmii suspecte. cel mai tensionat din seria Undelor scurte. care ne e descris în lux sau în economie de amănunte. Ceea ce trebuie remarcat. rândurile acestea. developate într-un timp extrem de scurt si înregistrate cu fervoare. Teritoriul autentic al şocului. iar aceasta poate fi condusă în paginile Pragului cu oarecare sor i de credibilitate cu atât mai mult cu cât raportul e. aplicarea etichetei de „jurnal indirect” 147 . în conven ia lor confesivă. configurează în Pragul o dialectică fundamentală pentru întreaga operă a Monicăi Lovinescu. să spunem. E un raport fundamental. a Monicăi Lovinescu. poate. În orice cheie am fi dispuşi să le citim. Pragul e. creionând. fiecare cu temporalită ile lor specifice. toate textele căr ii. al cataclismului. al conversiunilor şi negocierilor. al sinelui şi istoriei celei mari. un spa iu al concuren ei literare. Competitivitatea ambelor formule e dovedită şi. Ele merită o analiză mai atentă. prin inserturile de jurnal care urmăresc. deşi semnele dizlocărilor de anvergură de acolo transpar prin sintaxa excesiv neutră şi antisubiectivă a confesiunii. Aparent. Acela care. iar veştile alarmante trec. despre România. faimoasă. transcrise cu acribie. se împletesc aici după o ritualitate care animă chiar nucleul creativită ii autoarei.are particularitatea că se află în propria interioritate. Ne pare însă problematică şi incitantă. ca să folosim termenul Monicăi. încă. a rămas neconfruntat. contemporaneitatea evenimen ială a cronicilor radiofonice. similiverosimile. Două moduri ale timpului. îl invocă de o via ă de scriitori. strategia combinatorie a autoarei – împletind fragmente recuperate de jurnal cu textele publice. diacronia cronicilor literare. un binom esen ial. dar şi două identită i ale aceleiaşi conştiin e. desigur. de nota ii imediate. undeva la intersec ia alchimică a unor reportaje virtuale. exersată îndelung în scrisul autoarei. nu pot justifica. nu au cum să nu surprindă prin lapidaritate. acesta e spa iul realei metamorfoze. însă. Impresia de agita ie incontrolabilă. Pe măsură ce evenimentele se precipită în România. referindu-se la un moment pe care întreaga conştiin ă şi scriitură a so ilor Ierunca îl prefigurează şi anticipează. serveşte strict ca un adjuvant clarificator ansamblului.

ambele plasate în domeniul Memoriei. o instan ă publică. Ele îşi descriu deopotrivă subiectele şi contextele. calibrată pentru comunicare şi impact asupra publicului. eviden ele traumatizante. cronica începe cu o sugestie oarecum echivocă. iar interpretarea lor devine mediul de reflec ie. La radio. De regulă planurile cronicilor se suprapun până la identificare. transformând-o în informa ie publică. dacă lectura ei nu. primă. tensionată. în acelaşi timp. dublura. de problematizare a existen ei şi a sensului ei. discursivă. chiar dacă în registre cu finalită i diferite. despre refugiul în cosmosul literaturii şi despre spectrul alienant al imposibilită ii de a numi adevărurile. împart aceeaşi temporalitate. o transfigurează în emo ie şi impresie. şi cealaltă. alcătuiesc un raport şi depun o confesiune. a cronicilor Monicăi Lovinescu. un element de poetică a comunicării. ca text. gâfâite. Dacă nu participi. trecută de îndată în universul depozi ional al jurnalului şi redată nouă. selec ia căruia e. prin prospectul stocării şi virtualei reactivări în orice clipă a viitorului a acestui timp cotidian. mărturisind în mod evident despre fricile cotidiene ale individului în comunism. În primul rând. o emite ca discurs. E drept. cu mijloacele proprii: cea din jurnal prin virtu ile anamnetice ale confesiunii. citatele fiind lăsate să îşi dezvăluie ele însele poten ialul subversiv. Mai mult. identitatea originară. formula „dublării” celor două scriituri. îndemnând la abolirea distan ei critice în interpretarea textului: „Nu credem. nu sim i cu te modifici o dată cu personajul-narator. Drumul cenuşii. interpretează în fond aceleaşi date şi reprezintă. ale cărei limite le transgresează.cronicilor şi. Prima reflectă realitatea pentru sine. Conven ia căr ii ar presupune prezen a în text a două identită i simultane ale autoarei. iar cea din cronici prin difuzarea mediatică ce răsfiră comunicarea într-un evantai virtualmente nelimitat în spa iu şi beneficiază totodată de atu-ul posterită ii arhivei radiofonice. Cronica radio nu are privilegiile de directe e ale confesiunii şi se supune unei cenzuri inevitabile. în vreme ce a doua o reflectă înspre ceilal i. el indică identitatea. cronica Monicăi Lovinescu re ine cu generozitate pasaje întregi. Tot conven ional. şi nu în cele din urmă şi de iubire. Pentru că mărturiseşte evenimentul prin medierea unui subiect – care e. dar sunt destule situa ii – numeroase în Pragul lui 1988 . E o strategie şi o fatalitate. aceeaşi conştiin ă. spune Monica Lovinescu în 5 mai 1989. respectiv multiplicarea ei şi diferen a subtilă rezultată din acest proces. înseamnă că nu i se adresează. în atitudine. se poate vorbi despre căr i. spa iul unde trăirea se amplifică şi devine publică. a Monicăi din 1988 ar fi cea diaristică. e cea a cronicarului radiofonic. respectiv. de regulă. de inserturile presărate în volum. în trăire subiectivă. că e mai bine să nu te apropii de un astfel de text ce arde”3. A doua identitate. 148 . că atitudinea cea mai bună fa ă de romanul lui Augustin Buzura Drumul cenuşii poate fi comentariul solar al distan ei critice.i provoacă şi ie insomnii prielnice întrebărilor ultime. în prezentul lecturii. O marcă a discursului. Din proaspăt-publicatul roman al lui Augustin Buzura. o carte sau un fenomen literar. E o carte de noapte albă. Fără îndoială că autoarea nu a folosit întâmplător verbul „a dubla”. dacă de-a lungul povestirii chinuite. Dar asemănările se opresc probabil aici. fiecare. deja.când unul predomină şi îl acoperă pe celălalt. acesta implicând un orizont de sens cel pu in generos. Şi una.

sugerând că Monica 149 . din cât se poate deduce. câteva pagini mai încolo. cu toate riscurile implicite. ine de domeniul eviden ei. am spune chiar că ac ionează în totală opozi ie cu ceea ce îşi propune. le domesticesc mai întâi. în vreme ce adevăratul protagonist – subtextul. E un caz de inversiune a rolurilor între semnificant şi semnificat. astfel că citim. care o pune pe jar pe diaristă: nici nu mai are vreme să-i reproşeze lui Dorin Tudoran că le-a adus vestea cu oareşce întârziere – pentru că începe în clipa următoare o campanie ad-hoc de proteste publice – „trebuie. întrucât. atunci. Citit însă printre rânduri. de fapt. Scurta notă de jurnal anterioară cronicii re ine veştile despre Dan Deşliu care. pasajul depozi ional transcrie regretul de a nu fi scris o cronică pe măsura căr ii şi acuză fatalitatea pruden ei. Îndemnul e acela de a rezona. al unei agita ii simptomatice pentru func ionarea conştiin ei Monicăi Lovinescu – în discursul identită ii ei publice. ci acela al securită ii propriei conştiin ei. e pus să-şi reveleze de unul singur conota iile. se spunea că e păzit sub amenin area armei. Un arest la domiciliu tipic pentru protestatarii ultimelor luni de comunism. mai adaugă cumva pentru sine. Or. În orice caz. la neliniştile pe care romanul le descrie. atipic am spune. acesta procedează diametral opus: o disculpă de orice responsabilitate privind cronica. tocmai din pricina precau iilor recomandate de el însuşi. Dimpotrivă. „dubletul” cronică-jurnal. Veronique Soule. Marie-France. atât de onestă încât ar sta în preajma sacrificiului. pentru că fusese for ată să se exprime într-o semantică re inută. Anun . cu elegante manevre perifrastice care sfârşesc prin a fi evazive. sunt semne ale turbule elor care se iscă din concuren a celor două identită i. în afara citatelor mai explicite. Aici. identitatea publică refulează. în textul cronicii. în vreme ce hermeneutica lui conspectează cu gra ie şi ostenta ie denotativul.Dar ce atitudine s-ar potrivi. a precau iunilor ce o gâtuiseră în timpul redactării. se citeşte prin eviden a. Nu orice sacrificiu. în spa iul celei intime. Probabil pentru că era prudentă. fără urmă de dubiu. de text care. Chiar pasajul pe care l-am citat mai sus o dovedeşte. spune chiar încântat de cronica pentru Drumul cenuşii. implicată şi onestă până la capăt. Regretul ar părea chiar că asumă cumva un presupus eşec şi că provine din exigen a autocritică a lucidei scriitoare. Deoarece. citatele sunt alese elocvent pentru ceea ce cronica nu vrea sub nici un chip să spună şi expuse nonşalant în comentariul critic. cronica e. În compensa ie. nu stă sub zodia consensului. numai ele contează. transferul acestei febrilită i. într-o însemnare datată 20 de zile ulterior cronicii: „Mesaj de la Buzura: e mul umit. critică-depozi ie. Aparentul textului joacă aici rolul sensului de profunzime. după ce intrase în greva foamei. atentă să protejeze scriitorul. şi Munchen-ul”. Cea care se ştie cenzurată de ancorarea în diplomatic a celeilalte se răzvrăteşte subit. Deşi sunt valabile şi adecvate romanului.4 Citit literal. într-o lectură mimată. altfel. în fond. mai bine zis. romanului lui Buzura? Una participativă. E un caz. redat în cadrul interpretării. Goma. una din cele mai slabe pe care le-am scris vreodată”. notează ea febril. Cronica e neobişnuit de precaută. comentariile autoarei nu ating zonele care „ard” ale acestuia sau. chiar dacă previzibil. al confortului psihologic dar mai ales etic. prin transparen a provocată de inversiune a suprafe ei. să anun imediat pe cei care se ocupă cu protestele: Mihnea.

pledează una în favoarea celeilalte. bruiant al ra iunii şi lucidită ii. Inutil să mai adăugăm că şarja subtilă aruncată asupra lui Buzura leapădă cronica şi de orice urmă de responsabilitate morală – dacă aceasta nu e suficient de manifestă. după cum efluviile acestora o poartă pe graficul scriiturii. Dar care. Insistăm asupra acestei autosuspendări instinctive pentru conştiin a Monicăi Lovinescu şi simbolice. zvonurile şi instigările) sunt re inute ca un tumult indescifrabil. echivalen a să prevaleze. întreaga responsabilitate îi apar ine lui. mediatică. o destindere a unei conştiin e încleştate în urgen a neîntreruptă a unui proiect ce se desfăşoară de mai bine de o jumătate de secol. eminamente subiectivă. dar cu amendamentul că acest dublaj nu e o constantă. Iată cum mica tresărire de orgoliu a identită ii publice a scriitoarei şi uşorul dezechilibru din cadrul dubletului sfârşesc prin restabilirea echilibrului – cele două identită i se protejează reciproc. tot lui i se datorează. gra ie deselor puncte de convergen ă. Într-adevăr. în cele din urmă. luând noti e seci. totodată. Or. Momentul Revolu iei pare mai degrabă o descărcare. Marea obsesie a fost. a acestor clipe. neputând opera în afara unui program combativ pe termen lung. în lipsa unei mari obsesii iradiante. autoprotector. momentul efectiv al înfrângerii puterii de la Bucureşti. creativitatea Monicăi e fundamental critică şi militantă. o dată cu realizarea acestui 150 . atins în paginile ce înregistrează trecerea efectivă a „pragului”. ar putea mărturisi despre ambiguitatea dezarmantă. brutală. dacă se poate spune aşa.. cu ultimul discurs al lui Ceauşescu. ci o func ie a memoriei şi a conştiin ei etice. pentru a-l proteja pe Buzura. Derulată pe graficul a două identită i scriitoriceşti – una intimă. prin ricoşeu: de fapt. cu toate complica iile şi elementele de suspans (teroriştii.. la agresiunea evenimentelor ce explodează. ba chiar că ea procedase. echivocul. Punctul de fierbere al volumului V din Unde scurte nu este. E o datorie de rutină gazetărească. Buzura. autorul şi-a dorit astfel. Iar cronica e „una din cele mai slabe” scrise vreodată de ea pentru că. presupusul asalt terorist asupra televiziunii. şi nimic mai mult. îşi împrumută mijloacele. arestarea lui Ceauşescu. timp de cincizeci de ani. marcând repere care. căderea comunismului şi libertatea girată de aceasta. pentru că pune în eviden ă resorturile modului în care se raportează la realitate şi îşi aşează propria identitate în ipostaza comunicării cu aceasta autoarea. O func ie alternantă. eroic. în schimb. iar afectivitatea ei nu rezonează cu nimic. depozi ională şi alta publică. într-un fel. suficient de puternică în text. arată cronicara aducându-şi cauza vindicativă în spa iul diaristei. în viitor. mereu instabilă. astfel încât. poate fi aproximată la linearitatea ideală a două paralele inseparabile. Întreaga ei identitate se închide. la autocenzură. Incertitudinea. e taxat nemilos. sunt domenii ale existen ei în care gândirea Monicăi Lovinescu refuză să func ioneze. discursurile. manifesta ia publică din pia ă.nu avusese de ales. după cum sugeram mai devreme. „jurnalul direct” şi cel „indirect” se dublează reciproc. ca şi când ar intra într-un fel de stază din care va reveni abia după ce lucrurile încep să prindă contur în noua democra ie iar luciditatea critică îşi poate relua exerci iul. apoi fuga dictatorului şi debutul transmisiunii live a Revolu iei la Televiziunea Română. Dimpotrivă. ac ionează reportericeşte. Cel mult.

formele de protest direct ale muncitorilor din Valea Jiului. iluzii retorice. fără rest. dar şi ale intelectualilor sau scriitorilor disiden i sau exila i în Occident. ceea ce e cu adevărat dificil de stabilit este ce trebuie să se fi petrecut în fiin a războinicilor neîndupleca i. Func ionarea ei e implacabilă. S-a petrecut ceva deopotrivă previzibil şi paradoxal. comunismul ca dogmă oficială. Critica ei nu îşi suspendă operativitatea şi valabilitatea o dată ce adversarii au fost învinşi iar obiectivele s-au îndeplinit. Ajunsă în Occident. iar disiden a nu mai e un fenomen izolat. Pentru prima oară. scrisul Monicăi Lovinescu îşi men ine necesitatea iar armele criticii ei îşi păstrează bătaia şi calibrul. Pe linia aceleiaşi consecven e îşi va şi relua Monica Lovinescu discursul şi identitatea din punctul unde Revolu ia le-a întrerupt. spune Monica Lovinescu. Previzibil pentru că maniera în care trece ea însăşi „pragul” dintre România comunistă şi postcomunistă e absolut fidelă identită ii ei neconcesive cu nimic. a vizionarilor încrâncena i ca Monica Lovinescu. după ce enumeră într-o serie de interoga ii retorice. ipocriziile de tot felul. Paradoxul simultan e că şi scriitura Monicăi Lovinescu îşi reia creativitatea. cea pentru care merita să î i sacrifici întreaga fiin ă. Se şi protejează. ca şi a multor altora asociate lor într-o societate şi o cultură intrate într-o interminabilă tranzi ie postcomunistă. prinde substan a realită ii. Braşov. care îndeamnă la „dic iunea ideilor” pe scriitorii români bloca i în „bâlbâita metafizică a resemnării şi a fricii”. se concretizează. scrisoarea e difuzată de Vocea Americii. Revenind la constatarea că nu consemnarea Revolu iei în sine e climax-ul volumului V din Unde scurte.obiectiv. Ştim prea bine cum anume s-au petrecut lucrurile cu această concretizare a libertă ii post-comuniste în lumea românească. O emisiune din 23 iunie 1989 consemnează că „Ceva s-a schimbat totuşi stăruitor în peisajul literar românesc. aproape nimic din mecanismele scriiturii ei nu se modifică substan ial. în condi iile în care resursele „vechi” ale acesteia nu mai există. nu neapărat într-o ordine ierarhică a relevan ei) au dispărut. Îndemnul la „dic iune” e aplaudat de Monica Lovinescu care. Ceauşescu. iar Monica Lovinescu citează cu satisfac ie pasajul cel mai protestatar. Cazurile se înmul esc văzând cu ochii şi se simultaneizează. Aceasta. atâta timp cât în spa iul public românesc persistă aluviunile vechilor culpe morale iar foştii comunişti continuă să controleze institu iile statului. regimul totalitar. Desigur că nu lipsesc nici impostura morală şi veleitarismul. obsesia îşi dizolvă nucleul iar himera de odinioară. Împotriva tuturor acestor defecte. În acest caz. dimpotrivă. intelectualii încep să ia fă iş atitudine împotriva puterii. cu dexteritate. Cel pu in nu în forma lor originară. se cenzurează cu rigoare. cu bifarea lui în decembrie 89. corup ia. vom constata că acesta e atins în cronicile şi însemnările diaristice provocate de veştile tot mai alarmante despre protestele intelectualilor din ară şi reac iile dure ale regimului. atunci când profe ia în orizontul de virtualitate al căreia au trăit o via ă s-a împlinit. neconcesivitatea e fa ă de ea însăşi: nu-şi îngăduie rătăciri. Şi totuşi Monica Lovinescu continuă să scrie identic. 151 . cenzura (ca să enumerăm la repezeală marile obsesii. în acest fel.” E vorba de scrisoarea Marianei Marin destinată unei căr i-dialog a lui Dan Petrescu şi Liviu Cangeopol publicată în Agora lui Dorin Tudoran. fără îndoială de real efect dramatic.

Ni se pare evident şi inevitabil că nu reuşeşte şi. laudă acum. resurse de curaj. Şi totuşi. mişcarea din ară. pentru că regulile „Europei Libere” interzic orice instigare. literaturitatea lui. Chiar dacă nu o spune direct. Esen ial ni se pare. feminitatea ei impresionabilă. atinge în contemporaneitatea volumului V din Unde scurte clocotul. E gata să izbucnească într-o serie de transformări fără precedent şi. Dar scriitoarea supralicitează vizionar datele consemnate. respectiv invitarea scriitorilor români disiden i la Bicentenarul Revolu iei Franceze de la Paris (invita ie pe care. precum şi al poeziilor Anei Blandiana. cu 152 . aproape ditirambic. Monica Lovinescu vorbeşte într-un dialect gazetăresc. (auto)persuasive. când închipuite de imagina ie. cu un Paul Goma sau Dorin Tudoran”. E evidentă şi construc ia uşor subversivă a textului. aşa cum procedează şi în alte cazuri. de posibilitatea eşecului. textul din 23 iunie e conştient de această incertitudine. în logica argumenta iei: succesul la editurile din străinătate al volumului lui Mircea Dinescu. emo ională. Nu e pu in lucru că Monica. asemeni citirii indica iilor unui scanner radar. în paginile Pragului se înfruntă temperamentul ei volatil. Ar trebui să ne amintim acum un amendament fundamental: seria Undelor scurte recompune o istorie în care imaginea evenimentelor din România e alcătuită din puzzle-ul de informa ii care ajung. cea care nu se sfiise să pună la zid cu fiecare ocazie intelectualii români pentru că nu duceau protestul până la capăt. iar cronica ei se încarcă de speran ă. nu o vor putea onora). textul îndeamnă implicit la coali ie în jurul disiden ilor. pentru profilul general al scriiturii din Unde scurte. mereu în stare de alertă. cu atât sporeşte suspansul şi presiunea pe care scriitura din textele cronicilor şi jurnalului „direct” din 1989 se străduie să o combată ori. E un diagnostic exact. Două argumente sunt. marcând tensiunea culminantă a lui 1989. iar reac iile scriitoarei interpretează aceste date. desigur. asemeni şi locurilor sau propor iilor faptelor. lumea aceasta alcătuită din fizionomii când conturate de memorie. faptul că Monica Lovinescu identifică şi utilizează în acest moment. să o cosmetizeze.entuziasmată. de asemenea. baremi. corect politic. nu e un diagnostic absolut infailibil. e în mod limpede intit în aşa fel încât să ofere exemplaritate. au încetat să mai fie complet izola i de colegii lor de breaslă. dinamică. Ei bine. să amendeze jumătă ile de măsură şi surogatele protestului autentic. O proiec ie compozită formează o hartă mentală. au numai de câştigat. de fapt. Fără a o spune direct. deci. Şi. aşa cum se întâmplase. rezultat dintr-o evaluare onestă şi filtrat de o expertiză incontestabilă. imprevizibile. pentru că nimic nu indică certitudinea izbânzii. tentat să izbucnească euforic. Psihic. Cu cât semnele tensiunii din interior se înmul esc. mai important poate. credem că din acest „eşec” estetica scrisului Monicăi. în text. mai mul i scriitori au început să prefere dic iunea ideilor oricărei metafizici a resemnării. spune imediat că „în ultima vreme. la generalizarea şi amplificarea protestului. rând pe rând. care. a ceea ce se petrece în ară. dar frazele ei se străduiesc să îşi transparentizeze sensul implicit: îndemnul la ac iune. în sensul unei obiectivări minimale. După logica lui „iată că se poate”. Moartea citeşte ziarul. notabile. prin intermediari sau prin diverse mesaje (de la scrisori la telefoane) la Monica Lovinescu.

luările de pozi ie proprii şi ale lui Virgil Ierunca împotriva lui Păunescu. pe direc ii vechi.ra ionalitatea neconcesivă. Una dintre ele survine pe fondul publicării în România a ultimului atac defăimător al lui Adrian Păunescu. dacă l-am cântări după măsura celor debitate de aceştia. atunci măcar de tonul de sentin ă publică. de afurisenie de la tribună în care acesta e scris. Cât despre Păunescu. Frazele însemnării. care ine să o prevină că articolul e „de o violen ă excep ională” şi că „aşa ceva nu i-a mai fost dat să citească”. în elegând prin aceasta că unicul cod în care acceptă să-şi expună identitatea la mediul exterior e acela al unei critici radicale fa ă de orice apect ce pare intolerabil etic al exteriorului. atacul pare să aibă un efect tonic asupra Monicăi. acuzele asupra lui Păunescu sau Vadim Tudor sunt mereu aceleaşi şi pot fi subsumate câtorva idei) este că ea mizează pe amplificarea graduală a „pagubelor” produse adversarului Credem că între fragmentul confesiv şi scriitura publică a autoarei. el nu îşi dezminte nici acum resentimentele – de altfel justificabile. Scriitoarea revine. Ne interesează prea pu in. recapitulând. delimitând distan a fa ă de detractor dar utilizând-o ca pe un atu strategic. prudentă. acum. De fapt. diarista pregăteşte cititorul relatând „înspăimântarea” lui Shafir. Analiza peisajului românesc în fierbere înregistrează câteva acute interesante. Iată cum ne apar atât strategia beligerantă a Monicăi cât şi metodele ei textuale în însemnarea la care ne referim. Ca vârfurile de spadă. la armele care au consacrat-o drept cea mai temută voce a criticii din exil. În primul rând. Revista e Contemporanul şi data apari iei e 4 august. pentru că pregăteşte relatarea efectivă a unui 153 . Secretul unei asemenea strategii oarecum tautologice (în fond. E mult mai important pentru analiza noastră modul în care în elege să reac ioneze Monica Lovinescu. Confesiunea e rapid populată cu un rezumat al unor instan e de discurs public. îngroşând contururile unor evenimente semnificative şi explicitând sensul unor gesturi. political correct peste măsură. A îndura o defăimare înseamnă un prilej de a. aşa cum face de fiecare dată când vine vorba despre vechii detractori. simultan. ea însăşi repetitivă. dacă nu de vitriolul din cuvintele articolului. cumva.i re-edifica propria identitate. Critic în mod fatal. Într-un moment când al ii s-ar înspăimânta sau măcar s-ar sim i leza i. diarista se pune la adăpost dar şi atacă. „detractori” ni se pare un termen blând. cu satisfac ie. circulară. sunt detensionate şi ironice iar un umor exersat răzbate printre rânduri. având în vedere tratamentul „preferen ial” de care se bucura din partea cuplului Lovinescu-Ierunca – iar şarjele lui sunt pe măsura inventivită ii lexicale prolifice şi a retoricii patetic-isterice a „şcolii de contra-propagandă” de la „Săptămâna”. În plus. Amintindu-şi-le. cu repeziciunea unei manevre de scrimă. ca şi între căr ile sale cu o concep ie diferită (Undele scurte vs. E o ocazie ca scriitura Monicăi să se aprindă caracteristic. ceea ce con inea acest atac – în fond aceleaşi clişee reciclate după o re etă uşor recognoscibilă. Reactivând un mod al scriiturii care e deopotrivă detaşat şi beligerant. care detensionează discursul şi îl canalizează. cuvintele ei intesc invariabil aceleaşi zone ale ego-ului vulcanicului poet – dar intensitatea efectelor sporeşte de fiecare dată. mereu suspicioasă şi sceptică a unui intelect critic. datată 14 august 1989. pentru o pagină. Jurnalul propriu-zis sau proza memorialistică din La apa Vavilonului) lucrează o evidentă intertextualitate.

din 1977 şi de atentatul. se în elege imediat. Constatăm că ne aflăm deja în prezen a unei replici dure. Mihnea şi cu mine. E o informa ie pe care. Munteanu şi Emil Hurezeanu în concedii şi. C. în fond. de propagandă ieftină. care îi trimisese pe N. împotriva lui Virgil Ierunca. provocat chiar. De orice ai putea suporta să fi acuzat. fiind informa i despre posibile atentate asupra lor. notează autoarea. mai corect zis recunoaşterea ei. Orice suportă românul. iar prospectul agresiunilor asupra celor doi e imediat legat de memoria atentatului asupra ei însăşi. deşi este. ceea ce sporeşte gravitatea responsabilită ii morale a autorului lui. E maniera subtilă şi eficientă de a răspunde agresiunii cu care Monica Lovinescu ne-a obişnuit. dar în plus Virgil îi negase şi titlul de „poet”. arătând cum îmi atribuise mie ce spusese Mihnea despre bătălia de la Călugăreni. binomul est-etic e pur şi simplu exterminator. implica iile asocierii eticului cu esteticul. ceea ce nu e cu nimic mai dezonorant pentru autorul lui. adaugă ea. se pare. aceeaşi pornire criminală (chiar dacă una în sens fizic. Shafir nu o ştia. Marea problemă e. plănuită de organismele monstruoasei Securită i. ar părea că atacul păunescian era previzibil şi aşteptat. în scriitura ei. Est-etica nu e concepută ca un instrument comprehensiv. Mai radicale sunt nega iile provenite. scriitoarea aminteşte planul secret de protec ie al departamentului de securitate al Europei Libere din Munchen. o armă devastatoare. atacul textual e interpretat ca un posibil semn al unui atentat fizic. în bună măsură. asocierea judecă ii etice cu cea estetică. „victima”. pentru vina morală e variabilă. că acest binom se poate dovedi. ca să spunem astfel. E simptomatic modul în care Monica Lovinescu discută aici. Acea negare a titlului de „poet” de către Virgil Ierunca presupune. conceptul ac ionează mai ales depreciativ în dispute. Mai mult. Atunci. însemnarea nu face diferen ă între o agresiune fizică. În primul rând însă. ieruncii trebuie devin inevitabil inamicii personali numărul 1. din coinciden a demisiei etice cu impostura estetică. Implicit. credem. numai asta nu. cântat la Festivalul Flacăra (extrem de rizibil. iar înspre o asemenea ipostază a lui îşi împing. nu numai că ilustrasem muzical un comentariu despre cartea lui Veronique Soule Avoir 20 ans a L`Est cu un foarte ceaușist poem al lui. şi una de gazetă. dejucat în 1983. Toleran a. care. De altfel. chiar dacă în treacăt. diarista. de această dată. scrie ea explicativ. e supremă. că ar sta la originea articolului. „Valoarea”. cu tot orgoliul pe care-l presupune şi între ine. 154 . „Nu numai că i-am răspuns. rândurile confesive ale scriitoarei. îi înarmase cu pistoale cu gaz. Dimpotrivă. şi un barometru în acest sens. penibil de lozincard). Rezultă. iar alta în sens moral) le provoacă pe amândouă. probabil corect. la atacul precedent. apare ca rudimentar în reac ii. Ea este adevăratul atentat la „onoarea” „intelectualului public” în comunismul românesc. pentru că asocierea operată de Monica Lovinescu condamnă cum nu se poate mai drastic articolul lui Păunescu.pasaj din articol şi luarea de pozi ie în conven ia jurnalului. în scrisul Monicăi Lovinescu. în plus. aceeaşi mentalitate resentimentară şi vindicativă. Lovind taman acolo. un exerci iu de umor şi mali ie rafinată. func ie de calitatea esteticii. câtă vreme valoarea î i e mai presus de discu ie.”5 Recapitularea e terapeutică.

prin dispensarea de orice posibilă umbră de afect. Trecem peste atributele deloc onorante cu care se alege poetul la capătul comentariului Monicăi Lovinescu şi sesizăm reiterată mecanica autoprotectoare. O asemenea presupunere nu ar putea fi eliminată pe de-a-tregul. refugiindu-se într-un discurs ce argument ce şi exemplifică autodisciplina. remarcând. După ce ne-a scos din ii (în ce mă priveşte. inevitabilă. e studiată.) să fie cât mai grabnică: „şi să rămâne i gingie pe gingie”. polemizând cu romanele de cavalerie ale timpului”6. Fiind obligată să îi liniştească pe ei. Ei bine. pe care o utilizează aici diarista. nişte alarmişti cărora a trebuit să li se facă această concesie indirectă. Dimpotrivă. pe rând. calmă. Nu ştim în ce măsură atitudinea aceasta detaşată. S-a întâmplat să ne referim la intertextualitatea fundamentală a scrisului Monicăi Lovinescu. Vrea ca „scufundarea” (a mea şi a lui V. când scriitoarea mărturiseşte: „Mă mir şi eu de ce m-am oprit atât de mult – e vorba de o jumătate din pagină din Unde scurte – la acest delir spumegând. imaginează chinuri mai subtile”. Ea se asigură că se exclude de la orice posibilă suspiciune de a fi suferit pe urma atactului şi. oferind căi de acces din pozi ii diferite către acestea şi permi ând judecarea lor prin mutarea perspectivelor (am adăuga acum şi faptul că evenimentul e de regulă comprehensibil pe de-a-ntregul dacă se reuşeşte recompunerea tuturor perspectivelor din care e relatat). după cum Monica Lovinescu precizează). E o identitate care nu-şi îngăduie să fie conturbată de la rectitudinea ei neînduplecată. pe care o afişează Monica Lovinescu. scriitoarea şi-a călcat pe inimă şi a notat în jurnal episodul. la urma urmei. pentru a-şi construi refugii şi solu ii alternative. nu e primejdios. Probabil fiindcă m-a luat destul timp până am calmat sperietura lui Shafir şi a lui Gelu. configurat autoreferen ial ca o serie de scriituri suprapuse aceloraşi evenimente esen iale. respectiv intertextualismul. e doar dezgustător”. o făcuse mai demult Lăncrănjan). al unui ascendent. E unul dintre textele critice de greutate ale volumului V din Unde scurte. 155 . Aşadar.„Aşa că se răzbună şi el cum poate. ne-ar putea sugera că nota de jurnal e „manevrată” în sensul creării unui avantaj propriu. în mod caracteristic. În orice caz. de neconturbat. proiectată să impună în cadrul lecturii. ceea ce dovedeşte imunitatea conştiin ei autoarei la atacuri de acest tip. tot despre intertextualitate vorbeşte ea însăşi. suplimentar celui moral pe care scriitoarea il detine implicit şi constant. a dârzeniei elegante. Cervantes însuşi a fost un fel de intertextualist avant la lettre. E un alt exemplu revelator despre cum lucrează identitatea Monicăi Lovinescu în propria favoare. în opozi ie cu panica celor din jur. Analiza e aplicată şi exactă. Păunescu ucide (crede el) verbal şi pe cont personal. Deconstruc ia articolului e veselă şi cumva relaxată. pe care autoarea îl consideră neesen ial. Există şi poză. nu atât pentru a câştiga vreun capital de imagine ci pentru a se pune la adăpost. apropierea scriitorului de Musil (semnalată şi de al i comentatori. există o oarecare retorică. Mai ales faptul că există o strategie de a-şi nota propria reac ie în termeni cât mai calmi cu putin ă. însă într-un comentariu dedicat romanului lui Daniel Vighi Însemnare despre anii din urmă. îşi explică „stăruin a” asupra episodului prin „ceilal i”. Ne sus ine această impresie chiar fraza finală a notei de jurnal. de vină pentru că şi-a irosit un paragraf de jurnal pe ceva nesemnificativ ar fi Shafir şi Gelu Ionescu. relevant „doar în măsura în care. îi lipseşte orice încrâncenare.

să vedem în schimb în ce mod îi apare spa iul românesc scriitoarei: „Şi al României într-atât de suprasaturate de istorie – şi ce istorie! – încât te-ai putea aştepta ca toate personajele din toate romanele să fie prezentate în starea-limită în care se află şi locuitorii ării”10. Poate nu un cuvânt care să răstoarne total imaginea unui scriitor. Remarcându-i originalitatea. obiectală” care „predomină” lui Alain Robbe-Grillet. aşa cum s-a compus ea în receptarea imediată a criticii româneşti. de sintagme remarcabile. de „n-a fost să fie””.diferite”9. pentru că e cea mai la îndemână). aceea de a acorda această pozi ie teoretică la propria literatură. filiera. acuza de „fugă” din fa a 156 . e un cuvânt în care intervine criteriul etic. pentru ea. întrucât aceasta „nu pare a fi un roman cu program. face exact pe dos: adică se lasă sedus de prospectul refugiului în cotidian. Monica Lovinescu preferă o perspectivă comparatistă. de fapt. Urmează. De altfel. până la capătul fiecăreia dintre cele trei căr i ale sale. proba etică. în explorarea nesemnificativului. desigur. cel care individualizează de fapt autoritatea Monicăi Lovinescu între celelalte discursuri dominante ale criticii româneşti. cu amendamentul că „el o face pentru a putea trece dincolo. Romanul. cu un palmares semnificativ de expresii fericite. dar şi atu-ul de a avea. Scriiind din exil. Daniel Vighi e citat cu un articol din Caiete Critice în care amendează interesul literaturii pentru „temele vie ii banal cotidiene” în detrimentul „marilor frământări”. pentru că. aceea care trebuie să raporteze despre validitatea literară a căr ii. şi Vighi i se pare Monicăi că „oboseşte realitatea”. Prin compara ie. În cazul de fa ă. pornit din teoretizările optzeciste”7. dar în orice caz unul esen ializant. în ceea ce autoarea numeşte „descrierea minu ioasă. Până în acest punct. a unui fel de zone marginale ale vie ii. un fel de actualizare cu sensuri şi efecte identitare a propriei autorită i. pretextul unei reorientări în spa iul discursului public al criticii româneşti. apropiat ca vârstă: Jean-Philippe Toussaint. rezultă cumva indirect. descenden ele şi înregistrând liniile majore ale receptării lui în ară. „învăluie textul cu o culoare de umbră. format pe filiera noului roman francez din anii 50 şi asemănător. şi aplaudată pe măsură de scriitoare. o recomandare implicită. iar autoarea o recunoaşte imediat „E drept că aceşti doi scriitori apar in unor spa ii – nu numai livresc . aşa cum scrie Monica Lovinescu. etic. care încadrează corect romanul într-o direc ie a prozei europene (franceze. atent la nuan e şi permi ându-şi libertatea de a indica implica ii subversive. Structura estetică a cronicii. Indirect. Numai că rostul citatului e. Orice cronică e. alăturând lui Daniel Vighi un (tânăr) romancier francez. Tocmai pentru că înlocuieşte reuşeşte prin sugestii ceea ce nu îşi poate permite prin directe e. asemenea zonelor ce înconjoară marile oraşe”8. uneori. care e „uneori mai pregnantă decât ipătul declarat”. fa ă de care Monica e solidară însă cu măsură. cea care măsoară rela ia controversată şi incomodă dintre literatură şi realitatea socială a României. ea are acest privilegiu al viziunii de ansamblu. ultimul cuvânt. Diferen a e explicabilă. Pozi ia din articol e corectă. e încheiată. cronica romanului lui Vighi a fost un conspect de fine e al pozi iilor exprimate de criticii din ară. în timp ce Toussaint se complate. în acest caz. mai degrabă re inută şi condescendentă.valoarea căr ii se află în altă parte. Dacă „spa iul” lui Toussaint putem bănui cum este. Dincolo de toate. literatura lui Vighi e „de cea mai vădită calitate”11.

Deocamdată. la modul declarativ curentului textualist. Obiectivele includ acum erodarea imaginii regimului Ceauşescu. motiv pentru care disiden ii sunt numi i punctual. ni se pare a fi încă la stadiul marilor triste i”12. că e decisiv în ochii străinătă ii. discu ia din Teze şi Antiteze cu Mircea Iorgulescu e reflectată şi de o altă notă de jurnal. în vreme ce Daniel Vighi „scapă” cu un tratament încurajator: „În ce-l priveşte pe Daniel Vighi. De cealaltă parte e orizontul publicului românesc. a dramelor autentice ale lumii româneşti. Pentru analiza noastră.problemelor reale. din câte ştim. să piardă controlul. o „imagologie” occidentală a disiden ei româneşti. spre „marile probleme”. clapele aceloraşi argumente radicale în favoarea răsturnării regimului. acum fiind momentul de a-i deconspira identitatea (ceea ce nu putuse autoarea face la rugămintea deja dispărutului Vlad Georgescu). iar intelectualii aresta i la domiciliu. ca numele – şi uneori operele – celor care au grăit o dată să fie mereu auzite”13. în septembrie 1989. Clipa de refugiu în rutina autoprotectoare a primirii noilor-veni i e printre ultimele ipostaze de acest gen pe care Monica Lovinescu le trăieşte şi le consemnează. care n-a apar inut. Monica Lovinescu mai are un prilej de a se sustrage temporar tensiunii acumulate în preajma Revolu iei şi îşi notează cum demarează de îndată procedura-standard de primire a noilor exila i – o emisiune la „Radio Europa Liberă” şi un interviu care cade în responsabilitatea Veronicăi Soule. E un text cu dublă finalitate şi cu dublu orizont de aşteptare. Un moment-cheie pe care îl consemnează. De altfel. iar una din ultimele cronici care reiau instrumentele protestului public fa ă de oprimarea disiden ei din ară e cea din 29 septembrie 1989. „ Dacă vocile opozi iei. ci. într-un ritm sacadat. inserturile de jurnal din Pragul e venirea la Paris a lui Mircea Iorgulescu. cum singur o spune. e direc ionată asupra textualismului genera iei optzeci. ar fi cu totul reduse la tăcere. acelaşi tip de intertextualitate – pentru că jurnalul Monicăi aminteşte imediat textul de protest al lui Iorgulescu difuzat sub anonimat la Europa Liberă. căruia emisiunea trebuie să-i confirme că protestul intelectualilor români are efect. treptat. ne pare semnificativă încărcătura persuasivă atent administrată a discursului. iar din această directivă de lucru obiectivele lui sunt opera ionalizate în sensul unei recapitulări retorice a ceea ce am putea numi. sau a ceea ce a mai rămas neatins din ea în ochii Occidentului. Sintaxa scriitoarei e premonitorie şi apasă. accentuându-se detaliul că regimul încearcă să-i controleze şi înfrângă prin 157 . Mai trebuie să îi sugereze şi imperativitatea coalizării cu protestatarii. crede Monica Lovinescu. s-ar putea ca Don Quijote să-i fi slujit şi ca un sprijin în primii paşi spre o astfel de revenire. Decredibilizarea lui a atins cote fără precedent. nu neapărat spre un model sau altul. când un lung text al Monicăi Lovinescu enumeră cu patetism numele celor persecuta i pentru proteste. sperăm nu abuziv. se ştie îndeajuns în Occident pentru ca imaginea regimului să continue mai departe a fi descrisă şi înfierată în mass-media de aici. pentru a cere azil politic. strădania de a crea o imagine a unei Românii în care cazurile de disiden ă sunt copleşitor de numeroase iar regimul începe. ca şi protestele lor trimise la organele mass-media din Occident sunt argumente pe care emisiunea mizează. Ne interesează. Pe de-o parte e difuzat din Occident pentru Occident. în consemnarea acestui eveniment.

da. ajuns de ani buni să îşi contrazică promisiunile de „dezghe ” şi „libertate estetică” lansate în jurul lui 1965 o dată cu succesiunea lui Gheorghiu Dej prin Ceauşescu. nu. să „retrăiască obsedantul deceniu în obsedantul prezent (e a doua oară cînd i se ia dreptul de semnătură: prima oară în timpul realismului socialist. „verba volant” şi îşi înfăptuiesc misiunea protestatară. în privirea căreia se putea citi o pasiune neînduplecată pentru adevăr?”17 Cât despre Andrei Pleşu. din Occident. cu scrisoarea lui deschisă către Occident. universitarii ieşeni Luca Pi u şi Al. să se autoizoleze. a doua în era multilateral dezvoltatului umanism ceauşist)”20 Ne-am permite să subliniem că Monica Lovinescu uzează aici de un argument favorit al ei. „”Buruiana” Pleşu a fost smulsă din grădina Bucureşti. discursul public al Monicăi se luptă cu spaima de a lua o ini iativă în colectiv. după ce a zărit-o pe Doina Cornea. e evocată la fel de patetic şi persuasiv: „Cine.”18. a unei societă i în care. conştiin ele au fost for ate să refuze comunitatea. Mihai Şora sau Alexandru Paleologu completează ritualul de parole magice prin care textul Monicăi Lovinescu denun ă falimentul regimului ceauşist. organizat. Dan Petrescu. Regimul. Deşi poemele lui protestatare sunt traduse numai în Germania şi Budapesta. de la Iaşi. 158 . Cu trei echipe de schimb pentru a supraveghea puterea verbului său”14. ajuns. mai poate uita imaginea acestei femei. Neavând unde să rămână. O altă figură „emblematică”. unde să întâlnească umbra unui alt mare exilat. Octavian Paler. pentru disiden a românească. această echivalare a cenzurii de la sfârşitul deceniului opt cu cea din era proletcultistă. George Enescu. Ei sunt opuşi. E o modalitate eficientă de a indica inconsecven a cu sine şi labilitatea regimului. Am remarcat mai devreme retorica persuasivă a discursului. cronicara se grăbeşte să declame amenin ător: „se anun ă traduceri şi în alte capitale”16. Călinescu. aşa cum Monica Lovinescu însăşi o numeşte. prin fiecare caz de protest. Momentul de criză e unul când evanescen a aparentă a verbului îi reprezintă adevărata putere. să se refugieze în interioritate. paradoxal. Scriitoarea se grăbeşte să adauge. Astfel. „Să ni-l închipuim în exilul lui de la Tescani. La fel de relevant ni se pare modul în care Monica Lovinescu uzează aici de exemplaritate. Mircea Dinescu „se află mai departe într-un fel de stare de arest la domiciliu. […] Surghiunul lui Pleșu continuă să fie un scandal”19 Scandalul e generalizat. Cultura noastră are în el pe filosoful prin excelen ă al artei. „marii enigme a alunecărilor de conştiin ă”22 care. cum spune Monica Lovinescu. pu in mai departe. Aici. Ea provine din rostirea aproape mistică a numelor disiden ilor. punctându-se cu exaltare reperele protestelor lor şi ecourile acestora. adaugă ea. convingător şi încurajator: „În tot acest timp. Doinaş. sub mascarada retoricii comuniste a proprietă ii colective şi a traiului în comun. Cultura noastră. Şi. de altfel. şi pe unul din cei mai plini de har scriitori. filmată de Televiziunea Belgiană. Gabriel Andreescu sau Ştefan Aug. în aceeaşi dialectică exemplară şi persuasivă.izolare. pentru a fi aruncată la Tescani. 21 Dan Hăulică. Doina Cornea. „riscă să nu mai lase dintr-un om şi dintr-o operă decât nişte ruine”. verbul se răspândeşte mai departe”15. de pildă.

Ne întrebăm acum: care erau reperele identită ii Monicăi Lovinescu pe care scriitura din Pragul se străduia să le conserve. să evite implicarea afectivă directă. dar putem numai să presupunem complicatele circuite prin care informa iile ajungeau la sursele ei.Pentru că încercam să aproximăm câteva pagini mai devreme func ionarea binomului est-etic în scriitura Monicăi Lovinescu. României ce dă în clocot în ultimele două luni ale lui 1989. îşi revin repede. din calea avalanşei de informa ii ce anun au iminentul sfârşit al regimului? Convingerea noastră e că textele din Pragul mărturisesc o subconştientă dezarmare. Pentru ceilal i. pe care. atentă însă. Jurnalul spiralat din Pragul consemnează telefoane primite (de la Mihnea Berindei. adaptabilă. Mihai Dinu Gheorghiu. O face cu o precizie extatică. instinctiv. avalanşa de informa ii şi cronologia lor. urmează Judecata de Apoi a posterită ii. al unei baze de date simbolice: aceste două scriituri ordonează şi cataloghează. asigurându-le o securitate vremelnică pe măsură ce disiden a din România făcea întocmai exact ceea ce ea îi prescrisese că trebuie să facă din urmă cu cel pu in treizeci de ani? Ce elemente definitorii ale acestei identită i se retrăgeau în vechile lor reflexe şi habitudini. am spune. Presupuneam. în acest caz particular el separând eroii în pozitivi şi negativi. E o stare de scurtă durată. Asistăm în unele pasaje din carte – în special în acelea 159 . dar şi întreaga cardiogramă şi tomografia. Dar cu atât mai mult semnificativă şi dramatică. în lumea Internetului. Rămâne aproape un mister cum Monica Lovinescu reuşeşte să ia pulsul. BBC etc. din care psihicul ei robust şi ra ionalitatea elastică. O zvonerie care azi. totodată. Această retractilitate ne pare că provine nu doar din luciditatea sceptică a scriitoarei. că putem intui în această eviden ă a re inerii şi a evaziunii textuale. putem să conchidem din acest ultim pasaj redat din Unde scurte V că scriitoarea îl invocă în fiecare ocazie ca pe un marker infailibil al corectitudinii. şi rolul unei arhive dinamice. Jurnalul şi cronicile din Unde scurte au. din această pricină. în gesturile exersate o via ă întreagă de militanta de-a dreptul fanatică împotriva comunismului şi a ceauşismului retrograd. o perplexitate a conştiin ei scriitoarei în fa a evenimentelor. ca şi sursele – întotdeauna sursele fiind foarte atent re inute. ar părea incredibilă. evolu ia postcomunistă a lumii şi a culturii româneşti a infirmat-o. pentru demisiile morale. mărturia se configurează de la sine iar gesturile lor îşi asigură perenitatea în memorie (lucru care ne-am dori să fi fost în totalitate confirmat de anii de după Revolu ie). Pentru cei buni. 23 Am început incursiunea în jocul identită ilor Monicăi Lovinescu din volumul V al Undelor scurte cu observarea unui paradox: acela că desfăşurarea Revolu iei din 1989 e tratată mult sub nivelul afectiv la care ne-am fi aşteptat. din partea unui intelectual care a făcut un apostolat impresionant timp de o jumătate de secol tocmai acestui eveniment.). din păcate. pentru acces ulterior rapid. E o proiec ie idealistă a viitorului. când vor trebui să răspundă în fa a conştiin ei publice pentru actele lor. numeroase scrisori şi misive. ci mai degrabă dintr-o nevoie psihică de protec ie a propriei identită i. a inhibi iei instinctive. îşi arată eficacitatea colosală de fiecare dată.

Bucureşti. până la a fi indefinibil. starea fobică de îndoială şi tensiune în care scriitura ei se va retranşa după 1989. substan a. 2002 Iulian Boldea. Bântuită de posibilitatea ca balaurul să renască. Din interior. 2010 Nicoleta Sălcudeanu. Aceea e conştiin a Monicăi Lovinescu. să se recompună cumva din substan a acestei lumi româneşti care îl con ine. care a ştiut administra mici victorii de imagine şi a jubilat nu o dată văzând cum armele ei produc panică. articula ii şi membre descompuse ale imensei caracati e se confundă cu substan a pestri ă a lumii pe care o lasă în urmă. comunismul pe care Monica Lovinescu îl vede răpus din interior în 1989 nu e un balaur cu mai multe capete. agita ie. conduc la represalii. căruia i sau tăiat numai o parte iar celelalte îşi continuă nestingherite via a. 2003 160 . literatura erau. Or. dispari ia Adversarului. Braşov. în ciocnirile discursurilor (al ei. aproape total. să ducă lupte de gherilă cu un adversar monstruos. destructurat metodic prin discurs public. arestarea şi executarea dictatorului. ini ial. Păreau să nu aibă sens în afara ei. Postmodernism and Cultural Identities. subminat prin cele mai eficiente instrumente mediatice. Braşov. Conflicts and coexistence. bucă i supravie uitoare. De fapt. Editura Humanitas.care consemnează desfăşurarea Revolu iei. comunismul e dezmembrat. 2007 Virgil Nemoianu. Ei bine. Pragul. Vârstele criticii. Vorbim în abordarea noastră despre o conştiin ă de războinic. Bucureşti. la un seism identitar: o conştiin ă e programată să lupte într-un război de uzură. Unde scurte V. Aide-Memoire (aspecte ale memorialisticii româneşti). Editura Humanitas. Editura Aula. textul. De aici începe suspiciunea şi alarma conştiin ei Monicăi Lovinescu. Editura Paralela 45. în fiziologia şi genetica ei. Editura Aula. pentru confruntare. pentru Monica Lovinescu. spuneam. Chiar dacă nu totală. Jurnal 1985-1988. Piteşti. simultan. 2005 Al. Patria de hârtie(eseu despre exil). comunismul românesc se năruie. din percep ie. care a suprins majoritatea opiniei publice occidentale. studiat cu metodă de clinician şi cartografiat în teritoriile subterane ale terorii pe care se consolidează. Cistelecan. acuzator şi demistificant. căci fragmentele lui persistă şi îşi men in natura diabolică. 1996 Monica Lovinescu. CUA Press. Scriitura. radiofonic. Repere bibliografice: Monica Lovinescu. Cum tonalitatea oraculară a sentin elor ei poate schimba destine: destui intelectuali români au putut pleca în Occident datorită emisiunilor ei. călită în lupta mediatică.. într-un mod pu in probabil. Mai degrabă. În care se amestecă de fapt. Diacritice. decembrie 1989 aduce. inând în continuare pe picioare trupul greu al fiarei. deconspirator şi al regimului – propagandist şi falsificator). în moarte. o implozie care culmină cu fuga. într-o asemenea manieră şi într-un asemenea grad încât dispare. materia primă şi mediul. în 22 decembrie 1989 acea conştiin ă e martora prăbuşirii adversarului.

ibidem 10 Idem. 243 2 Idem. La apa Vavilonului) 22 Monica Lovinescu. op... 200 6 Monica Lovinescu. p. op.. p. p. cit. nu o dată. p. p.. ibidem 18 Idem. p. scepticismul şi atitudinea critică neconcesivă fa ă de persisten a cenzurii şi a concesiilor sistematice reclamate literaturii de către acesta (v. 216 14 idem. 203 7 Idem. p. p. cit. ibidem 3 Monica Lovinescu. op cit.. 1995. 178 5 Monica Lovinescu. ibidem 21 De altfel. cit. 204 9 Idem. op. op. p. chiar şi în timpul „dezghe ului” cultural şaizecist. cit.. Pragul. 204 8 Monica Lovinescu.Note: 1 Monica Lovinescu. ibidem 20 Ideb. 218 19 Idem. cit. aceştia subliniind. cit. Monica Lovinescu şi-a men inut... op. că existen a lor depinde în mod inseparabil de exhaustivitatea documentară şi exigen a sistematică a arhivelor personale. p. 172 4 Monica Lovinescu. 161 . Editura Humanitas. ibidem 11 Idem. cit. 220 23 Am adăuga aici că „arhiva” e un adevărat model identitar pentru so ii Ierunca. op. Unde scurte V. p. cit. op. p. p. 217 17 Idem. Unde scurte vol I-II.. 205 12 Monica Lovinescu. Bucureşti. 217 15 Idem. ibidem 16 Monica Lovinescu. 205 13 Monica Lovinescu.. p. op.

conferind o stare nouă propriei persoane. narrative couple Claude Bremond prezintă sistematic în Logica povestirii componentele tehnicii povestirii. cu: beneficiarul şi victima. vom urmări succesiv aceste roluri. devenite de nepovestit.virtualitatea poate să evolueze în actualizare sau să rămână virtualitate. namely Povestea porcului. ca atare. Keywords: patient. cu unele variante ale lor particulare sunt: pacientul. We adopted Claude Bremond’s terminology and tried to apply his principles to one of Ion Creangă’s fairy tales. întrucât el afirmă că . cu: agentul voluntar.. 162 . Dincolo de importan a func iilor pentru mesajul narativ. o anume ac iune. Acestea. narrative role. la rândul lor pot fi marcate pozitiv sau negativ. sub forma unei reac ii fa ă de situa ia în care se află. degradatorul (şi frustratorul). la rândul lui. Cu alte cuvinte. implicând sau neimplicând. together with their sub-categories and we underlined the relations between these different narrative roles. întrucât vom încerca să punctăm aspectele definitorii ale rolurilor narative tocmai pe baza acestora într-una din poveştile lui Ion Creangă Povestea porcului. agentul voluntar în ac iune. that is the narrative roles. ceea ce spunem despre organizarea rolurilor în povestire este valabil pentru organizarea rolurilor în via a reală şi viceversa”1.ar fi de neconceput să existe două logici ale rolurilor. agentul. Tabloul principalelor roluri narative. Bremond merge chiar dincolo de simplul rol narativ într-o povestire. We identified some of the main narrative roles. Este. în fond. such as the patient and the agent. cu: beneficiarul unui merit. cealaltă universul semnificat de aceste aventuri. degradatorul şi rolurile asociate. un pacient virtual dacă procesul pe care îl declanşează modifică situa ia în care se află. beneficiarul răsplă ii. Pacientul este un agent virtual în situa ia în care este supus unor influen e care pot motiva actualizarea. una determinând universul referen ial al aventurilor «în sine». se deschid alternative: . cu: influen atorul tinzând să convingă sau să disuadeze un agent voluntar. amelioratorul (şi protectorul). their importance in the narrative thread and the consequences that come from the instauration of the couples inside the story. tipurile de influen atori. agent. Întrucât majoritatea actan ilor unei povestiri au alternativ un rol de pacient şi un rol de agent. victima pedepsei. Bremond vorbeşte despre două tipuri de roluri: pacien ii şi agen ii. actualizarea poate ajunge sau nu la finalizare”2. În consecin ă.. un joc de op iuni.ROLURI NARATIVE ÎN POVESTEA PORCULUI DE ION CREANGĂ Maria Laura RUS Abstract Our paper is centred upon an important subject in the story grammars. retribuitorul. dobânditorul de merit şi retribuitorul. victima unei vinovă ii. rezultatele ob inute de agentul voluntar. influen atorul. agentul involuntar. Am redat toate aceste roluri. trebuie avută în vedere gruparea acestora în secven e în cadrul unui proces care implică virtualitatea. iar agentul este. după cum mărturiseşte Bremond. cu: amelioratorul şi rolurile asociate. actualizarea şi finalizarea.

s-au făcut ca două suluri de foc”) ↓ ↓ Însărcinare neîndeplinită = eşec Însărcinare îndeplinită = succes (..ogârjit” şi . Rezultatul acestei finalizări este căsătoria cu fata împăratului. Este tot un agent voluntar virtual.. putem vorbi de un al doilea cuplu: fata împăratului-Făt-Frumos.posomorâ i ca vremea cea rea”.răpciugos” – procesul modificator. În acest caz. Prin aceasta.nu avea copii”. sunt prezenta i la începutul povestirii ca fiind afecta i de o stare relativ stabilă: . În cazul nostru. vorbim desigur despre construirea podului de aur şi căsătoria cu fata împăratului: Însărcinare susceptibilă de a fi asumată (. el devine motivat să întreprindă însărcinarea. respectiv FătFrumos-cei doi bătrâni.Să vedem cum stau exact lucrurile în Povestea porcului. se va finaliza. agentul devine fata împăratului. rezultând din modificare finalizată a stării ini iale Precizarea care se impune este că moşneagul va fi şi agentul care determină finalizarea procesului actualizat.. Făt-Frumos ne apare drept un modificator care va determina o ameliorare a stării sale (opusă celei de degradare). Făt-Frumos are calitatea de agent voluntar. se actualizează şi odată actualizat. Astfel. Starea aceasta ini ială în care se află ei este susceptibilă de a suferi o evolu ie care o transformă. schema următoare: Pacient afectat de o stare A ↓ Pacient virtual al unui proces actualizat tinzând să modifice această stare ↓ Pacient afectat de o stare non A. considerat ca o virtualitate.podul era acum gata”) Agentul voluntar (Făt-Frumos) este înzestrat cu o informa ie (posedă calită i deosebite) care îl face să creadă că poate trece la ac iune şi o poate duce la finalizare..du-te la împăratul de-i spune că eu îi fac podul”. în calitate de pacien i. În al i termeni. astfel.el poate să vă facă podul) ↓ ↓ Ab inere Îndeplinire a însărcinării = actualizare (. care nu 163 . Având în vedere cuplul agent-pacient din această stare ini ială. de unde finalizarea sau non-finalizarea modificării. Virtualitatea poate să fie actualizată sau nu. Se aplică... prin aducerea acasă a obiectului dorin ei – un purcel . motiv pentru care erau ... . Cei doi bătrâni. se impun mai multe precizări.suflând o dată din nări. întrucât el este cel care intervine în modificarea esen ială a stării de lucruri şi cel care trece la ac iune pentru a o finaliza.

astfel. ca pacient afectându-se ea însăşi prin ac iunea ei. Făt-Frumos)... o ameliorare a propriului destin (va trăi fericită cu so ul ei).Draga tatei! Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vreun neajuns. motivat de dorin ă şi calcul favorabil să întreprindă această însărcinare. Îndeplinirea acestei însărcinări (a arunca pielea de porc a so ului său în foc) i se pare capabilă de a-i procura. atunci să plesnească cercul acesta.. întreprinzând executarea acestei însărcinări”. iar împărăteasa. întrucât degradarea afectează nu numai actantul care săvârşeşte ac iunea. Ea se va strădui să o motiveze prin prezentarea mobilurilor favorabile acestei sarcini şi să le anihileze pe cele defavorabile: Influen ator (împărăteasa) ↓ .. cu siguran ă. Aspectul care ne interesează este aici prezen a influen atorului în persoana primului actant din cuplu. ca influen ator.ce fel de via ă ai să mai duci tu dacă nu po i ieşi în lume cu bărbatul tău?”) ↓ Anihilează la agentul virtual teama de insatisfac ii viitoare (. Împărăteasa. şi numai atunci să se nască pruncul din tine.Când a adormi bărbatu-tău .. căci de la acesta se vor declanşa degradările. furios pe fiica sa pentru încălcarea interdic iei. Să privim acum şi cuplul actan ial împărăteasă-fiică. pentru că ai ascultat de sfaturile altora. m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată! Implica ia este mai mare decât se credea. fără îndoială. ci to i actan ii prezen i în povestire. 164 . a împăratului: . împăratul este.Suscită la agentul virtual speran a unor satisfac ii viitoare datorate îndeplinirii sarcinii (o via ă mai bună în lipsa pieii de porc) . în sensul în care rezultatul însărcinării va determina o stare de degradare: Când voiu pune eu mâna mea cea dreaptă pe mijlocul tău. de ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni. ci se va sim i motivată să vrea acest lucru (ca în cazul precedent. într-un fel sau altul: palatul în care locuiau bătrânii se transformă în bordeiul sărăcăcios de la început.agent virtual al unei însărcinări. de la inten ia de a-şi ameliora soarta. dezamăgită pentru eşecul întreprinderii pe care o sugerase..să fie foc zdravăn în sobă”. o convinge pe fiica sa (agentul virtual) să treacă voluntar la actualizarea sarcinii (să arunce în foc pielea de porc). consecin ele ei.Suscită la agentul virtual teama de insatisfac ii viitoare datorate ab inerii de la sarcină (. ea va ajunge la polul opus. Este ceea ce Bremond numeşte .”) Împărăteasa ac ionează. Încălcarea interdic iei are. Practic. ca un informator voluntar. . ca să nu pă eşti vreo nenorocire. unul important în povestire. Fata de împărat nu mai are prezentă în minte interdic ia tatălui său.numai că va concepe însărcinarea.

Într-adevăr. celor patru actan i men iona i li se va atribui rolul de amelioratori. Vom avea re eaua următoarelor dezvoltări: Sfătuitor indicând unui agent virtual mijlocul potrivit pentru îndeplinirea sarcinii ↓ ↓ ↓ ameliorare convingere degradare (găsirea Mănăstirii-de-Tămâie) (sfatul ciocârlanului în privin a obiectelor magice) ↓ ↓ a unui pacient care este ↓ ↓ destinatarul sfatului altă persoană (fata împăratului) În acelaşi context. în starea deficitară în care se găseşte (însărcinată de patru ani). În felul acesta apar cele trei sfinte: Miercuri.e. alături de ciocârlanul cel şchiop. făcând posibilă întâlnirea dintre Făt-Frumos şi so ia sa. fata de împărat va putea naşte copilul. iar Făt-Frumos va scăpa de vraja aruncată asupra lui. nu degradator. odată cu plecarea ei către Mănăstirea-de-Tămâie. întrucât e o formă mai vicleană a degradării. vrăjitoarea va avea parte de opusul sor ii celor doi: vinovă ia descoperită va duce la pedeapsă. datorită apari iei protectorului.Talpaiadului” (cum mai e numit acest actant malefic) vrea să o men ină pe fata împăratului. În felul acesta sunt concretizate schemele următoare: Beneficiar al unui proces de răsplată (Făt-Frumos + fata de împărat) ↓ ↓ Fără interven ia unui retribuitor Gra ie interven iei unui retribuitor ↓ ↓ care e beneficiarul însuşi care e altă persoană 165 . Însă actualizarea nu va fi finalizată. putem vorbi de alte rela ii în care va intra. Vineri şi Duminică. La rândul ei. aşa cum vrăjitoarei din ultima secven ă i se va atribui rolul de frustrator. să fie iertată de FătFrumos şi să poată naşte copilul). Bremond vorbeşte aici de cuplul frustrator-victimă de frustrare. ultima situa ie prezentă în povestire vizează rela ia dintre fata de împărat (agent virtual) şi slujitorul credincios al lui Făt-Frumos (protector). căci .. În felul acesta vom ajunge la dobândirea unui merit de către pacient. susceptibilă să beneficieze de o ameliorare a destinului său (i. Frustrator. Acesta din urmă va împiedica ac iunea vrăjitoarei. care îl va califica pentru primirea unei răsplă i. Două sunt situa iile de acest tip: respectiv. ce îşi vor asuma rolul de sfătuitoare.Revenind la fata de împărat.

de simultaneitate. ca şi Bremond pe faptul că . traducere de Sorin Pârvu. 1993 Adam. în calitate de retribuitor.întemeierea pe o metafizică a facultă ilor fiin ei umane era necesară pentru constituirea sistemului nostru”. Bibliografie: Creangă. Am mizat şi noi. 1981 Dragoş. retribuitorul fiind aici chiar beneficiarul procesului de răsplată. o produc altora pe parcursul povestirii. Rolurile actan ilor implica i în procesele acestea au fost delimitate în func ie de rela iile pe care leau stabilit între ei pe parcursul povestirii şi de afectarea pe care o suferă sau. Analiza povestirii. Rela iile pe care procesele acestea le între in au fost de succesiune. de cauzalitate şi de implicare. Jean Michel.) Victima unui proces punitiv (vrăjitoarea) ↓ ↓ Fără interven ia unui retribuitor Gra ie interven iei unui retribuitor ↓ ↓ Care e victima însăşi care e altă persoană tinzând să se autopedepsească (Făt-Frumos) Fiecare dintre rolurile men ionate pe parcursul analizei de mai sus a fost analizat într-o îmbinare de procese. Bucureşti. Opere. Logica povestirii. De altfel. Facultatea de Filologie.. Iaşi. să nu se angajeze într-un astfel de sistem de roluri”4. Ion.(Soarta fetei de împărat se va ameliora ca urmare a interven iei lui Făt-Frumos.fiecare proces – afirmă Bremond – între ine un raport de la predicat la subiect cu una sau mai multe persoane. ClujNapoca. Editura Univers. traducere de Micaela Slăvescu. . Institutul European. Françoise. Claude. Elena. Bremond precizează totuşi că . dimpotrivă.. în final. uz intern. Structuri narative şi semantice. Bucureşti. 1999 Bremond. Revaz. actualizare. finalizare). 1978 166 . pe care povestirea le desemnează de obicei cu un nume propriu. Editura Funda iei Culturale Române. care. Editura Universită ii „Babeş-Bolyai”.. şi care pot fi pacien i sau agen i în acest proces”3. Dincolo de analiza matematică a structurii narative.omului îi este imposibil dacă vrea să comunice altor oameni povestirea unei experien e umane. soarta lui Făt-Frumos se va ameliora ca urmare a interven iei proprii. la rândul lor au fost surprinse în trei stadii deja men ionate (virtualitate. aşa cum am putut constata mai sus în analiza noastră.

Idem.Note 1 2 Claude Bremond. 167 . 4 Idem. Logica povestirii. 166. p. 401. 1981. p. p. 375. 3 Idem. Editura Univers. 396. Bucureşti. p.

its functions and interpretations in Pierre Loti's Au Maroc. Elle est traduite dans un récit impressionnant où le charme exotique coordonne ses effets avec la splendeur dépaysante du pays. La valeur éponymique du titre révèle l'importance du cadre spatial dans le voyage. it is related to the traveler's perspective while representing otherness. Le récit porte le nom d'Au Maroc. mais aussi pour contourner la faillite qui menace l'expression de l'insaisissable. traveler. C'est ainsi que les impressions se multiplient pour dompter le sens et saisir l'élément fugace. knowledge is in this context an intimate relationship with the traveler’s emotional fluctuations. Other. Loti est habitué aux voyages. Introduction Pierre Loti voyage au Maroc en 1889. étrange et fugace. the traveler's relationship with the visited world is translated by discursive attitudes and dynamics of representation. Mais le Maroc ne cède pas ses réseaux de sens.1 Pour l'ancien officier de marine qu'il est. Mais l'expérience marocaine demeure unique et exceptionnelle. les sensations dominent la description. IMPRESSIONS DE VOYAGE. Samira ETOUIL Abstract This paper is a study of the impression. Loti se sent désarmé. Far from being neutral. Fièvre de découvertes mais aussi d'expressions. Il détourne l'expression directe. Il est invité à participer à la mission diplomatique du ministre français Patenôtre. In this sense. metaphor or allegory. Its main function is to ensure the presence of the occidental collective imaginary in representations of otherness and referential reality. The objective is to demonstrate how it overpowers the relation with others and influences the description. fuie les résonances objectives sans pour autant se soumettre totalement aux lubies du cliché et du stéréotype. Loti quitte Tanger pour Fès. elle [la ville de Tanger] semble presque riante. These fundaments are of epistemological and psychological nature. reality. Morocco. Face à la singularité de l'objet à décrire. Loti. Thereby. figure of speech. avec ses villas alentour» (1).PIERRE LOTI AU MAROC. The impression is considered as an occurrence in some figures of speech as comparison. Loti s'adonne corps et âme à ce qu'il décrit. Manifestations de l'impression Parmi les membres de la mission diplomatique. La panoplie est à peine à la mesure de ce Maroc riche. Elle traduit la rage insidieuse qui prend Loti pour la découverte du pays. It is by exploring this perspective that we can reach the fundaments of Loti’s discursive attitudes. Il aime vivre son voyage jusqu'au bout. Il programme un retour par la ville de Meknès. C'est ainsi que « Vue de large. multiple. Dans cette première étape du voyage. Keywords: impression. 168 . Il cherche des stratégies nouvelles pour dompter la singularité. collective imaginary.

Les formes. infanterie et costumes. Le mode représentatif adopté enrichit les impressions d’ensemble et récapitule l’image extérieure. Vue du large. sans le moindre voile pour les atténuer. et rangées au contraire comme à dessein pour s’aviver encore les unes par les autres (65). Elle exerce un pouvoir qui influence le mouvement descriptif qui prend en charge l'individu marocain : Nous allons passer devant une musique qui fait la haie. le rapport à l’ailleurs est fondé sur l’impression d’ensemble qui se dégage a fortiori d’un regard ciblant les panoramas lointains. le sémantisme des mots et expressions soulignés est révélateur de l'importance de l’impression. les descriptions par impressions2 envahissent la représentation tout en gardant un semblant d'objectivité. elle [Tanger] semble presque riante […]. La description s'accroche ainsi au paraître et néglige l’être. Les traces de la vision impresse sont remarquables dans les éléments du discours. L’itération du concept impression et de ses équivalents sémantiques est une preuve irréfutable de la dominance. les couleurs et les lignes suscitent le réel. Les évocations ne sont pas essentiellement abstraites. avantageant la référence à la réalité marocaine. Des figures nègres. Vu ainsi. Le spectacle de parade est un rituel social où l’étrangeté et l’extravagance semblent être des qualificatifs essentiels et incontournables de l'espèce. les impressions sont un subterfuge permettant de camoufler la prédominance de la subjectivité du regard. 169 . la pression exercée par la passion d'englober et de dominer l'étrangeté marocaine. Dans le parcours visuel. Elle est bien étrange de costume et d’aspect. un monde où l'impression est un moyen pour rendre le Maroc imaginé par le voyageur.Dans cette phase initiale du voyage. Le sens extrême de cette entreprise correspond à la capacité de créer l’illusion de l'objectivité et de l’impartialité. C’est curieux même comme l’impression d’arrivée est ici plus saisissante que dans aucun des autres ports africains de la Méditerranée (13). De ce premier survol. Elles sont fondées sur un monde de relations et de qualités. La sensibilité impresse dirige la description de la ville comme espace du voyage. encadrée dans les rangs de l’infanterie écarlate. elle aussi. faisant ressembler ces hommes à d’immenses vieilles femmes en peignoir . leur couleurs sont extravagantes. L’impression de voyage traduit les sentiments du voyageur. Elle conditionne son sens critique. l’impression est exprimée par le verbe « sembler ». Elles sont autant de configurations pour apporter une touche concrète à l'impression dominante. tombant droit. Elles introduisent les descriptions qui se veulent réalistes tout en avantageant les éléments de l’imaginaire du voyageur. et de longues robes jusqu’à terre. À ce titre. L'excuse en est la fougue du premier contact. L’Autre marocain est décrit à partir d’un ensemble de manifestations extérieures : musique.

la ville sainte lentement nous apparaît… Ce n’est d’abord qu’une ligne blanche. [C’est nous qui soulignons] Dans Au Maroc. la nuit passée à l’extérieur des murs de Tanger. une de ces impressions des jours d’arrivée […] (15). qui amènent l’eau dans les jardins du sultan. paraît-il. un douar […]. blanche comme la neige de l’Atlas. L’attrait du premier contact avec le Maroc semble derrière la hâte du voyageur à rendre ses impressions dans l’immédiat de la découverte. surmontés de grandes tours grises. quand nous nous l’étions imaginée toute blanche au milieu des sables (61). L’impression de voyage réapparaît dans d’autres étapes du parcours viatique. nous dit-on. on dirait une tribu quelconque. Elle exprime le sentiment d’impatience du voyageur lorsqu’il se rend compte que le but ultime de son voyage est sur le point d’être atteint : visiter Fez. La rencontre avec la ville de Fez – une rencontre tant attendue – ne se produit pas dans la hâte et l’émerveillement escomptés.C’est tout une petite ville nomade [en parlant du campement] […] . Contre le vœu de Loti. les grands aqueducs blanchis à la chaux. l’impression est surtout rattachée aux premières découvertes de l’Autre et de son espace de sorte qu’elle réapparaît à chaque nouvelle étape de l’expérience du voyage. À propos du premier coup d’œil jeté sur la ville de Tanger. […] au-delà encore [de la ville] […] se dessine l’Espagne. l’écriture file ses réseaux de sens autour de l’impression : Encore deux lieus de route dans cette plaine. Ces expressions servent à contenir et puis à révéler les différentes sensations de la rencontre initiale avec l’étrangeté et la différence. le même pan de montagne. Et c’est une surprise pour nous de voir Fez d’une teinte si sombre au milieu d’une plaine si verte. que des mirages incessants déforment et agitent comme une chose sans consistance : les aqueducs. et tout à coup. sortant de derrière un pan de montagne qui se recule comme un portant de décor au théâtre. et j’éprouve alors une très vive. suivant trois étapes : 170 . Il me fait frissonner [le son de la musette arabe]. Puis. fraye le moins possible(13). très saisissante impression d’Afrique . les retrouvailles se réalisent progressivement. de la première appréciation (dans le sens d’évaluation) du campement monté en faveur de la délégation de voyage et finalement de la première expérience du plein air . l’Europe. la capitale du Royaume Chérifien. s’écartant toujours. commence à nous découvrir de grands remparts gris. une proche voisine avec laquelle ce pays. À ce stade du voyage. L’urgence de la situation du voyage exige et explique le recours à des expressions impresses. quand même la narration semble libérée des attraits du premier contact avec l’ailleurs.

La première étape est définie par une petite référence à l’impatience du voyageur. car ancrée dans son appartenance musulmane et arabe archaïque. Dans Au Maroc. cette impatience n’est pas récompensée par la joie et l’euphorie d’une découverte extraordinaire. malgré les quelques enseignes françaises qui s’étalent çà et là devant des hôtels ou des bazars. Tanger s’enferme derrières ses remparts. Pourtant. quelques lignes plus loin. La rencontre avec la ville est différée à travers un processus de désillusion graduelle. La ville frontière Dans Au Maroc. L’impression évoque aussi les espaces frontières. L’enfermement est synonyme de la volonté de conserver l’aspect traditionnel. L’ouverture cosmopolite est assurée par la présence de plus en plus importante des Européens. Il conclut que Tanger est distante. – j’ai le sentiment 171 . un ensemble de « mirages » ou une « chose sans consistance ». À cause du cosmopolitisme croissant. Fez oppose la sobriété chromatique de son architecture aux tons clairs de la prévision euphorique du voyageur. Elle explicite l’indétermination de la ville marocaine à cheval entre la modernité et l’archaïsme. Dès la préface. Un instant avant la découverte de la ville. la modernité est une image de façade. le discours laudatif de l’enferment n’est pas inconditionnel et le panégyrique du conservatisme tangérois demeure l’apanage d'un point de vue circonstanciel. ni chemin de fer ni route . qui semble un peu nous prolonger nous-mêmes en nous liant plus intimement aux hommes passés et aux hommes à venir»? (12) Pourtant. Comme dans un rêve (Dugas 363). l’impression traduit la profusion des couleurs d’un ailleurs aux nuances ensorcelantes. l’image de foisonnement et de dynamique incontrôlables ne favorise pas automatiquement l’accès à la modernité. Le déchaînement de la ville provoque une réaction de cloisonnement. Le voyageur se montre réticent à débrider complètement sa satisfaction vis-à-vis de l'effort de la ville à se prémunir contre le cosmopolitisme. le grandiose et le spectaculaire sont atténués. Tanger. – en mettant pied à terre aujourd’hui sur ce quai de Tanger au beau soleil de midi. Le constat du caractère évanescent de la ville est frappant. La figure de style métonymique introduit les composantes architecturales de la ville en tant que facteurs de distanciation par rapport à une vision concrète de l’espace. À la fin du parcours. Malgré les touristes qui débarquent avec moi. Malgré la présence accrue des Européens. Loti n’affirme-t-il pas savoir gré à Sa majesté le Sultan « de ne vouloir ni parlement ni presse. de monter des chevaux superbes »? (12) Ne conseille-t-il pas qu’il vaut mieux garder « la tradition de nos pères.3 la métonymie des aqueducs présente Fez en tant que « ligne blanche ». Tanger4 est une zone marocaine abandonnée par le sultan (Loti 13). Elle est relative à un ensemble d'impressions : C’est curieux même comme l’impression d’arrivée est ici plus saisissante que dans aucun des autres ports africains de la Méditerranée.

(13) Dans la citation. En effet. Dès l’arrivée alors jusqu’au nouveau départ. la ville du détroit est un centre à la lisière de deux mondes opposés par leurs cultures. Dans le contexte de modernité épanouissante. cette frontière est susceptible des bienfaits de l’archaïsme que de ceux de la modernité. Ainsi. l’indécision comporte cette idée d’ouverture et de fermeture révélatrice de la position inconstante de la ville marocaine.. Tanger est ce lieu indéfini et insaisissable qui échappe aux règles du compartimentage et de la classification. Le voyageur admire la ville « presque riante » car développant une activité et favorisant une présence européennes particulières..5 Certes. l’époque où l’on croyait vivre !. Elle traduit la relativité des sentiments du voyageur vis-à-vis des idées de modernité et d’archaïsme et supprime les règles de sélection figées. Dans ces circonstances. je vais faire ma première visite à notre campement de route. leurs valeurs et leurs imaginaires: l'Occident et l'Orient6 (Dans l’imaginaire occidental. au coucher du soleil.7 des moments imposant l’ambiguïté du regard. le pronostic du développement est contenu dans les rapports avec l’ailleurs. le chemin de fer. Elle révèle au lecteur la situation ambiguë et instable d'une ville marocaine symbolisant la frontière entre l’Occident et l’Orient. l’impression est fortement présente pour rendre la position frontière de la ville marocaine. l’impression est nommément désignée par « impression d’arrivée » ou par des variantes périphrastiques « la tradition (…) qui semble (…) nous prolonger » et « j’ai le sentiment ». l’impression codifie les idées controversées à propos du développement. que Loti cherche à décrire la ville et à rendre l’ambiance de son campement de voyage : Le soir de ce même jour d’arrivée. sur une hauteur assez solitaire dominant Tanger (14). les villes africaines se perdent dans une localisation géographique imprécise de telle sorte qu'elles sont souvent confondues avec les villes de l’Orient). le voyage au Maroc se déploie en sentiments fluctuants vis-à-vis de l’actualité de Tanger. Elle développe le trouble des situations indéterminées des lieux frontières. C’est pourquoi il n’est pas étonnant de constater que c'est à la tombée de la nuit et au coucher du soleil. le paquebot rapide et confortable. qui se prépare là-bas. 172 . l’Espagne où l’on était ce matin. L’impression évoque l’ailleurs étrange et inhabituel dont l'image n’admet pas la clarté d’une définition directe.d’un recule subit […] à travers les temps antérieurs… Comme c’est loin tout à coup. Pour rendre ces rapports. C’est une position perturbatrice du moment qu’elle véhicule l'idée imprécise d'une ville condamnée à appartenir à un passé archaïque et soumise à la tutelle européenne. en dehors des murs. Le voyage de Loti au Maroc fait partie d’une période historique (début du XIXe siècle) distinguée par un essor économique et scientifique remarquable.

déchiquetées. tourmentées. tantôt livides (62). nous apparaît tout entière. sensible au changement des couleurs et des tons chromatiques. Fez.9 ceux constituant son africanité : Après dix minutes de route. tout de suite. Elle passe en avant-scène par rapport à Tanger considérée comme ville de passage. Le voyageur est intéressé par les aspects extérieurs de Fez. tantôt cuivrées. le paysage s'offrant au regard est nu. il laisse voir les neiges de l’Atlas auxquelles ce ciel d’orage donne des teintes changeantes. le regard du voyageur se complait à voguer dans les incertitudes des réalités fluctuantes de l’ailleurs marocain. Le voile des nuages obscurs est déchiré audessus . La nudité est accompagnée d'une sensation de chaleur torride. Elle accentue le caractère de vacuité caractérisant l'ailleurs marocain. la ville [Fez]. Durant la nuit. Dans l'étape de voyage précédant l'entrée à la ville de Fez. Le jeu des couleurs rehausse l’appartenance à une zone géographique et humaine bien précise. dans l’obscurité. L'aspect africain du décor est accentué par l'impression du vide10 qui entoure la ville de Fez. deviennent très africaines cette fois. Cette présence est signifiée par ce regard projeté de loin. Elle est vraiment bien grande et bien solennelle derrière ses très hautes murailles noirâtres que dépassent toutes les vieilles tours de ses mosquées. Il compose une idée fluide d’un espace qui grouille de mouvement. Nous sommes en présence d’un ensemble de traits et de qualificatifs constituant autant de références à un univers profondément africain : Remontés à cheval à huit heures. La ville africaine La ville de Fez constitue l’objectif du voyage. nous nous engageons dans des montagnes qui. que ce soit celui de l’activité des Européens dans le quartier moderne ou celui de l’affairement de quelques Marocains dans les différents espaces de la ville. Les moments décrits amplifient l’appréhension de la solitude et augmentent l’illusion8 du dépaysement. avec des tons ardents. La modulation chromatique contribue à souligner les aspects les plus africains de la ville et de son entourage. le vent froid qui se lève au crépuscule. dont nous n’avions encore vu qu’une partie. La présence de l’impression dépasse la référence directe à un champ lexical explicite. accentuent – comme il arrive toujours – l’impression de dépaysement que ce Maroc m’a causé dès l’abord (14). des 173 .Ou encore : La nuit qui vient. des jaunes d’ocre. changent d’aspect.

Loti semble préférer s’en tenir à cette neutralité apparente mais combien loquace de la présence de son individualité dans la représentation. C’est l'idée d'un ailleurs africain vide et caniculaire. changent d’aspect ». arrêtant toutes les modernes agitations de la vie : le vieux suaire de l’Islam.12 les métaphores et les comparaisons. À travers ce passage. défilent lentement. général et universel aux différents points de vue jugés personnels. des bruns rouges. Celle-ci permet au voyageur de reprendre les composantes de l’espace marocain répondant aux éléments de l’imaginaire du voyageur. l’impression retenue de la ville et de son entourage reprend implicitement les aspects d'un ailleurs dont l'idée est préconçue. la volonté concerne ce travail de sélection glanant les adjectifs de couleurs susceptibles de rendre l’impression escomptée : « tons ardents ».11 Impressions et figure de style Les descriptions charpentées à partir des impressions de voyage sont construites autour d’un ensemble de figures de style telles les allégories. De grandes landes. l’image impresse acquiert la valeur d'un constat global. « des jaunes d’ocre ».bruns dorés. les impressions de voyage trahissent la présence du jugement de valeur : Ici. Dans Au Maroc. tapissées de jujubiers épineux. lorsque la ville est représentée à travers une image impresse changeante. Ainsi. cette représentation est assurée par l’impression. à propos de la polyvalence des valeurs et des sens que revêt l’Autre dans l'imaginaire occidental. « des bruns dorés ». Pour présenter une évaluation d’ensemble du pays. les traits de la subjectivité sont estompés par une valeur de neutralité. Dans l'image de l'ailleurs africain vide et torride. chaudes et désertes. autant la représentation de l’ailleurs marocain prend des allures de distance vis-à-vis de l’expression personnelle immédiate. autant la description de l’Autre acquiert la notoriété propre à la vision impersonnelle. Aussi. Par ailleurs. C’est une présence qui exprime son point de vue. Lorsqu’elle est exprimée à l'aide du pronom personnel pluriel « nous ». qui sans doute va beaucoup s’épaissir autour de nous 174 . tout de suite. Dans le choix stylistique. Elle procure la valeur d’un pluriel impersonnel. l’étude de ces figures et de l’ensemble des impressions qu’elles traduisent révèle la dimension polyvalente du regard du voyageur. éteignant les bruits d’ailleurs. détachée et impartiale. Dans Au Maroc. de broussailles maigres (60). Dans Au Maroc. l’image qui résulte de ce glanage conceptuel exige la représentation d’un ailleurs caractéristique et ressemblant avec son entourage géographique immédiat. il y a quelque chose comme un suaire blanc qui tombe. « des bruns rouges ». l’image de Fez et de son entourage immédiat est changeante : « nous nous engageons dans des montagnes qui. Suivant une vision exotique bien déterminée. l’impression du vide met en relief les aspects d'un décor intentionnellement africain. en filigrane.

dans quelques jours quand nous nous serons enfoncés plus avant dans ce pays sombre (13). le récit de voyage favorise la figure stylistique qui se prête à rendre l’image de la réalité plutôt que (re)présenter la réalité elle-même. d’une part. des tendances concrétisées par la présence européenne à Tanger. Dans Au Maroc. En prenant en considération l’idée de réalité emphatique. Ce rapport est la conséquence de l’entrecroisement de la réalité référentielle de l’Autre et d’une redondance maquillée des éléments les plus communément partagés (la subjectivité et l’imaginaire du voyageur). un style favorisant la circulation entre les manifestations de la subjectivité de Loti. L’impression est le moyen pour brasser les contenus du point de vue objectif et subjectif définissant les règles de représentation de l’Autre. Ce double exercice favorise le remaniement de la réalité sans que la représentation perde les attaches avec le réel. Aussi. le récit favorise l’impression. Chez Loti. La métaphore du « suaire » de l’islam.13 identifiée par Abdeljlil Lahjomri dans son étude Le Maroc des heures françaises (45-61). Malgré les tendances de modernité. la multiplicité des voix (voies ?) qu’emprunte l’impression — médiateur entre le référentiel et son « imagerie » (imagerie dans le sens d’image approximative et analogique de la réalité observée) — relève d’un rapport très particulier à la réalité marocaine et à sa représentation. Gille Deleuze parle de réalité «emphatically 'real'» (emphatiquement «réelle») (MILLER 135). Dans ce fonctionnement particulier. Le récit de voyage détruit toutes les limites entre le contenu à valeur objective et/ou subjective pour réussir une relation dépouillée au réel. fonde souvent la description de l’univers marocain. cette objectivité est souvent remise en question par la présence de l’individualité et de la subjectivité du voyageur. de ses idées et de ses points de vue personnels. d’autre part. Dans cette relation. la représentation de l’Autre aspire à l’objectivité. Grâce aux impressions de voyage. cette métaphore est une composante essentielle de la description de l’aspect lugubre du pays. Toutefois. C’est certainement ce choix qui tolère la présence du cliché et de l’image préconçue dans la définition des grandes lignes du Marocain. Dans Au Maroc. l'impression est-elle source de style imagé. Cet emploi admet la présence d’un fonds imaginaire occidental s'exprimant à travers le cliché et l'image préconçue. Le brassage des contenus objectif et subjectif dans le récit de voyage est un dépassement qui favorise la pluralité et la diversité des images de la réalité marocaine. l'imaginaire occidental et la réalité marocaine. En prenant en considération ces deux facteurs (individualité et imaginaire). 175 .14 la ville marocaine est aculée à l’atavisme. la réalité et son référent et. Le rôle de l'impression et de l'image entraîne des positions particulières vis-à-vis de l'individualité du voyageur et de l’imaginaire collectif occidental. l’impression joue le rôle de médiateur à la subjectivité du narrateur et à l'image préconçue. l'impression fonctionne à partir d’un rapport d’analogie mettant en relation la réalité référentielle et l’idée (ou l’image) qui s’en dégage. entre la réalité et son modelage ou sa mise en images.15 L’emploi de l'impression annule les distances entre.

En dépassant les idées antagoniques qui déterminent la représentation de l’Autre. Au Maroc est un récit concevant l'Autre à travers la prise en compte de différents composants. C’est un dilemme où le rapport à l’Autre et à l’ailleurs marocains s’organise autour de ce que Lili Selden résume par « the ambivalence » (l'ambivalence) des textes envers le statut de l’Autre. Aussi. dans ce qu’il a d’objectif ou de subjectif vis-à-vis du monde du voyageur. un rapport assez particulier et original qui tente non seulement de schématiser. celles du réel. image et référent sont retravaillés ensemble pour favoriser l'idée d'un récit qui réalise sa perfection dans le dépassement de l'antagonisme entre toutes ses composantes. à accepter la réalité de l’Autre dans l’image de son référent et à réfléchir sur l'image préconçue. Dans Au Maroc. En concevant l’ailleurs marocain dans une logique de mouvement. ces valeurs accentuent l’ambivalence se rattachant à l’idée de l’Autre. la sensibilité du voyageur aux valeurs de l’archaïsme et de la modernité explique les difficultés d’assimilation de la différence et de la particularité de l’Autre marocain. Le travail de perfectionnement des rapports avec l’Autre marocain s’effectue à travers cette adaptation subtile de l’imaginaire et de l’image préconçue avec les éléments descriptifs de la référence au réel. L’interaction de ces trois éléments est à la base de l’hésitation de Loti à valoriser l’ailleurs dans sa différence ou. Dans ce cas. c'est-à-dire la réalité référentielle et ses différentes représentations. Loti installe un nouveau rapport à l’Autre. réalité. l’espace de l’Autre. 176 . mais aussi de maintenir l’équivoque des images. l’impression fonctionne de manière à accumuler les conditions d’une expérience viatique homogène. L’ailleurs marocain devient le lieu fondamental pour dynamiser l’idée de l’Autre. fabriqué et inventé en tant que vecteur fondamental d’un regard dynamique. à le rejeter à cause de cette différence même. l’ailleurs marocain se métamorphose. de symboliser ou même de reproduire. de ses impressions et de ses effets. L’espace de l’Autre est conçu. from injustice of discrimination to the high price of assimilation (de l’injustice de discrimination jusqu'au prix coûteux de l’assimilation). qu’il soit de valeur négative ou positive. Lorsque l’espace de l’Autre est identifié comme un ailleurs distant. Il n’est pas pris comme un espace où se réactivent les composantes d’un imaginaire saturé de clichés. Il n’est pas considéré comme un lieu incarnant des valeurs négatives ou positives figées. l’impression fonctionne de manière à valoriser le point de vue personnel de Loti. dans ce qu’il a de ressemblant ou de différent. la subjectivité du voyageur et l’imaginaire occidental.16 Dans Au Maroc. au contraire. l’impression est un outil permettant l’atténuation des contradictions des trois fondements de la représentation : la réalité de l’Autre. À travers le regard du visiteur. Cette équivoque assume la pluralité des significations et des notions qui se rattachent à l’Autre. n’est pas perçu dans ce qu’il a de constant et de persistant. étranger et lointain. Valeurs de l'impression Dans Au Maroc.impressions de voyage.

. Décrire Marrak(e)ch. Denise (1982).EL HOUSSI. . Le Maroc de Loti.________________ (1987). Majid (1994).DE FERRARI. J. . .LAHJOMRI. . In Sumposium (49:4). Omnibus. 177 . Rabat: Ed. Au Maroc. Coran et tradition islamique dans la littérature maghrébine. Bibliographie . . la subjectivité du voyageur a un impact réel.LUCKEN. Representing absence: the power of metafiction in Jacques Roubaud's "Le Grand Incendie de Londres". ce ne sont plus seulement des notions comme l’archaïsme ou la modernité de la ville marocaine par exemple qui déterminent la représentation de l’Autre. Il est un mode représentatif qui se forme au fur et à mesure que les réalités marocaines se dédoublent par leurs différents avatars. . . In Cultures et Peuples de la Méditerranée: Visions du Maghreb (actes du colloque tenu les 18 et 23 novembre 1985. Arabes des lumières et bédouins romantiques. Aix-en-provence: Edisud (Col. L’Image du Maghreb dans les lettres françaises au XIXe siècle. à Montpellier). Le Maroc des heures françaises. . le voyage ne se présente plus comme une chronique d’étapes reprenant les schémas préétablis de l'imaginaire collectif occidental. Los Angeles literature: exiles. Ce sont les réseaux de rapports qui se tissent entre la réalité (le référent) et sa représentation (sa symbolisation) ou son image. In Grand Meknès. l’impression assure l’équilibre qui régénère le regard du voyageur et dynamise la représentation de l’Autre. In Littérature. . Altérité du Moyen Age.Conclusion En modelant les points de vue personnels du voyageur. Terre Humaine/Poche). De ce fait. Tristes Tropiques. Scott (2004). Pierre Loti devant Meknès : Récit de voyage ou récit de rêves ?. La Calade). Pierre (1996). Italie: Ed. Paris: Karthala. Marsam. en agençant l'idée préconçue avec la réalité référentielle. Avenirs d’un refoulé. Paris: l'Harmattan (Col. Llewellyn (2003). le point fort de la représentation se comprend dans la valorisation de la réalité par ses différents symboles. Paris: Le Sycomore. Guillermina (1996). Guy (1988). Pour Loti. Abdeljlil (1996). Dans ces rapports – des rapports contenant la valeur essentielle du récit –. Carine (2002). intertextes (131). Le simulacre du cérémonial : Les Nègres de Jean Genet. Claude (1955). peindre ou déchiffrer. .BOURGET.BRAHIMI. In Littérature : Masques.Clua Edizioni Ancona.LOTI. les 13 et 14 octobre 1999).BROWN. In Représentations du Maroc et regards croisés franco –marocains (actes du colloque tenu à Paris au Palais de Luxembourg. Oxford University Press (16:4). Jean – Claude (2004). natives and (mis)representation. Eugène Fromentin et Guy de Maupassant. Paris: Larousse (130). Paris: Plon (Col. .DUGAS.BRYSON.LEVI-STRAUSS. Paris: Ed. Dans cette logique interactive. Christopher (2003). Le Moyen Age ou la fin des Temps. In American literary history. Histoire et Perspectives Méditerranéennes). Meknès: Publications de la Faculté des Lettres et des Sciences Humaines.BERCHET.

Patricia. Rachida (2000). El Jadida: Faculté des Lettres et des Sciences Humaines (Série Colloques et Séminaires) (1).. Imaginaire de Tanger. 178 1 . Ils apportent l’illusion de ce qui n’existe plus et qui devrait être encore.exeas. Avec l’obscurité. clichés et fantasmes. 5 Nous retrouvons l’idée de l’impératif d’intervention et de substitution européennes face à la décadence et à la défaillance de l’institution économique. We shouldn’t judge Deleuze and Guattari: a response to Eugène Holland.SELDEN. 4 Tanger est nommée la « ville infidèle » (LOTI 13). In Trajectoires interculturelles : Représentation et image de l'autre dans le domaine francophone (actes du colloque organisé les 24. Lili.. (Représenter le vide) 11 Brown parle de valeur du Noir et du Blanc dans le monde des altérités : « (…) il s’agit de poser la qualité du « noir ».html . 25 et 26 novembre 1999). la folie. 7 Claude Lévi-Strauss rattache le coucher du soleil à la « fantaisie » : « Il y a deux phases bien distinctes dans un coucher de soleil. entre le jour et la nuit. Au début. Hichem (1999). Grâce à Dieu. la duperie des récits de voyage. accessible à: http://www. 10 «Representing absence» (DE FERRARI 4). ni exigence particulière: disons qu’il se confie à son étoile» (BERCHET 180). La soudaineté de cette décision (il parle dans son livre de « brusque départ ») a au moins un avantage: elle ne lui laisse pas le temps de « préparer » son ouvrage. Loti aborde le Maroc sans idée préconçue. Il accepte donc sans hésiter cette proposition inattendue. Dès qu’il s’efface derrière l’horizon. 2 Nous sommes sensibles à l’importance de l’impression dans le récit de voyage du moment que nous avons remarqué que certains voyageurs occidentaux ont privilégié de la mentionner dans les intitulés de leurs récits de voyages en Orient. 8 Nous avons été particulièrement sensibles à la réflexion de l’ethnologue : « Je comprends alors la passion. ni de se composer ce bagage de préjugés qu’on emporte en général avec soi lorsqu’on se destine à visiter un pays inconnu. In Research in Africa literatures (34:3). 94). est essentiellement objet de description » (BRAHIMI 1985. non seulement dans son opposition aux valeurs de la couleur blanche – son statut de déchet à l’égard de l’étalon universel – mais comme relevant fondamentalement de ce qui est hors couleur et hors représentation langagière» (86). L'exemple d'Alexandre Dumas. politique et gouvernementale chez l’Autre (BRAHIMI 1982. le Maghreb. l’auteur exprime son incapacité à la décrire de manière « authentique » et « profonde » (BRYSON 710). . 9 En approchant la ville de l’extérieur.SAIGH BOUSTA. mais. et WELCH. pour que nous échappions à l’accablante évidence que vingt mille ans d’histoire sont joués» (LEVI-STRAUSS 36). Maisonneuve et Larose. comme part de l'Orient. AU MAROC de Pierre Loti: Réalité. 177 – 213). il y a place pour une architecture aussi fantaisiste que temporaire. La pleine lumière est l’ennemi de la perspective. Alger et Tunis est significatif (EL HOUSSI 45). Ensuite seulement (quand ses rayons parviennent réfléchis et non plus directs) il se transforme en peinture. Paris: Ed.org/resources/constructing-identity-asianamerica.MILLER L. In L'imaginaire méditerranéen: L'imaginaire des lieux (textes réunis et présentés par Pierrette Renard et Nicole de Pontcharra). Constructing identity in narratives of Asian America. 6 « Dans la tradition littéraire et iconographique française. l’astre est architecte. Notes « La démarche de Patenôtre lui offre [à Loti] une occasion inespérée de se changer les idées. Le Véloce ou Tanger. Christopher (2003).ZLITNI. la lumière faiblit et fait apparaître des plans à chaque instant plus complexes. tout s’aplatit de nouveau comme un jouet japonais merveilleusement coloré» (LEVI-STRAUSS 70-71). 3 Guy Dugas constate chez Loti un balancement en permanence entre le récit de voyage et « le récit de rêve ». Impressions de Voyage. .

Par rapport au continent africain où elle s'inscrit. mais son texte contient beaucoup de clichés. (Les sujets de critiques à propos de plusieurs textes cités [A Ball in Edo de Pierre Loti notamment] suggèrent l'ambivalence de ceux-ci à propos de leur statut comme Autres. elle est virtuellement entre deux univers» (SAIGH BOUSTA 86). 16 «The narratings subjects in many of the included texts [Pierre Lotti’s A Ball in Edo notably] suggest their ambivalence regarding their status as Others. si bien qu'on peut se demander si l'écrivain ne cherche pas surtout à traduire ses impressions personnelles et à communiquer sa vision du monde» (89).12 Dans la culture occidentale. et face à l'Occident dont elle est si proche. 14 «Par sa situation géopolitique. Au seuil et aux limites de la méditerranée. l’importance de l’allégorie est incontestable pour l’exégèse médiévale (LUCKEN 19). la ville de Tanger est probablement vouée à s'accomplir dans un double défi. 13 De nombreux auteurs tentent d'analyser l'Islam non seulement comme discours religieux ou origine culturelle mais également comme mode de production de la signification. 192. commenting on toppics ranging from injustice of discrimination to the high price of assimilation» (SELDEN et WELCH 2). Voir BOURGET. 15 Dans ce paragraphe.) 179 . nous développons la réflexion de Zlitni qui affirme que: «Loti décrit certes la réalité marocaine. commentant des topos allant de l'injustice de la discrimination au prix de l'assimilation.

dans le premier texte. je vais quand même. Le même lecteur avisé peut ne pas avoir reconnu. pour faire survivre une jeune fille qui partageait son lit-planche. Elle s’appelait. Le lecteur avisé a reconnu. une mission . Elle s’appelait Moune. genocide. sans discussion. même issu du milieu proche et privilégié . Schéhérazade.la lutte contre la décision de mise à mort . n’est-ce pas. Une petite flamme dans la nuit de F. comparing it with Mille et Une Nuits (A Thousand and One Nights). by their construction balance. Il était une fois une jeune femme qui. education Il était une fois une jeune femme qui. David. se mit à lui raconter des histoires. David. pour faire survivre sa plus jeune sœur qui partageait presque sa couche nuptiale. Ethics.les Mille et Une Nuits. Keywords: dictatorship. by the noble touch of their aims. dont la construction emprunte beaucoup au premier : le système narratif à emboîtement (récit encadrant / encadré) le choix très particulier de la temporalité première : nuit et seulement nuit. évoquer ses grandes lignes : nous sommes en présence d’un récit « en 180 . un mot suffisait pour donner la mort à n’importe lequel de ses sujets. as well as the educational and moral impact of literature on childhood and youth. Ce lendemain n’arrivera jamais parce que le roi. des milliers d’autres partagent la même crainte que leur tour ne vienne dès le lendemain. ce que disent de manière directe et transparente les titres des deux œuvres le récit encadré (re) donne souvent lieu à commentaire dans le récit encadrant (RE : le conteur et le contaire1 discutent du contenu d’autre chose) : il y a polyphonie complexe. sans défense. pour survivre elle. très rapidement. assurée sur la dimension verticale (passage de RE à re) comme dans celle horizontale (à l’intérieur de RE. un signe. des centaines étaient mortes avant elle (combien ?). pour faire survivre beaucoup d’autres jeunes femmes de son pays. racontait des histoires. un titre . Aesthetics. il y a des échanges qui ne sont pas de la simple politesse). un type . et il arrive même que la vraie fin de re soit énoncée en RE La partie RE a déjà fait l’objet d’une communication2. il se souvient que Schéhérazade a pris le parti de sauver les femmes de son pays en se proposant comme nouvelle épousée . finit par croire que la fidélité peut exister.le récit à tiroirs. et renonce au pouvoir de vie et surtout de mort qu’il avait : un geste. captivé par la conteuse.DICTATURE ET GÉNOCIDE : LA LITTÉRATURE DE JEUNESSE EN MISSION Vladimir FLOREA Abstract The paper deals with the construction of Une petite flamme dans la nuit (A Little Flame in the Night) by F. dans le deuxième texte. le tout sans procès. Une petite flamme dans la nuit strikes by its re-use of sources and motifs placed in a new net.

pourtant « gaspillé » de manière peu compréhensible au départ par Moune. enfin.feuilletage ». Lila contaire première. Le RE a donc pour cadre spatial une pièce de baraquement (dont le silence soumis est surveillé – une transgression aurait pu mal finir). et pour cadre temporel la nuit (maigre espace de repos. Mouna meurt. qui n’a qu’un paragraphe. L’autre s’appelait Lila. qui a été contaire de Lila. lorsqu’elle fut libérée. après la libération du camp. peut-être ?) Moune a disparu (n’est plus venue dans le lit) . p. qui a pour mission première la survie (soi-même plus les autres) . Zoé contaire de Lila (devenue on ne sait qui ni quoi : vraisemblablement un peu de cendre et un peu de fumée). donc je vis3) . de contaire elle devient conteur) . je les abandonne pour l’instant. semble s’oublier). elle a comme outil principal la parole (je parle. devient conteur des histoires dont elle était dépositaire. mais c’est Lila qui l’a remplacée en fonction de conteur (majoration de niveau. Après des nuits et des nuits (mille et une. ainsi que la mort de millions d’êtres qui n’avaient rien fait pour être mis à mort. en privilégiant Lila. les outils autres (féminité/maternalité) sont présents également. Zoé. se mit à lui raconter des histoires. Zoé l’a remplacée en tant qu’occupante de la place sur le litplanche. 105). lequel est fait d’une seule phrase: Beaucoup plus tard. dans le camp de l’horreur . deviendra conteur pour on ne sait qui. enfin. comme les pierres tombales à mouvement descendant5. Elle s’appelait Moune. l’installation d’une dictature et la désignation d’un ennemi collectif à soumettre 181 . leur mort est non pas passée sous silence. qui. Derrière le simple mouvement mécanique des groupes nominaux. devient conteur second mais toujours en RE auprès de Zoé4 . Il était une fois une jeune femme qui. Zoé aussi . mais le silence que devient leur parole évoque avec force leur mort. Zoé conta à son tour les histoires que Lila lui avait contées. mais trop subtils pour être abordés. Le génocide a été rendu possible par deux éléments. pour faire survivre une jeune fille qui partageait son lit-planche. il y a des vies qui s’effacent et disparaissent : Moune n’est pas partie pour changer Epéda contre Simmons. après sa libération (évoquée clairement par la dernière page du livre. elle a été tuée par les nazis. Mouneconteur Lila contaire † morte 12 re réels RE 37 pages 12 re évoqués RE 3 pages Lila conteur Zoé contaire † morte 12 re évoqués RE 1 page Zoé conteur ? contaire non précisé Le silence non-silencieux qui accompagne le devenir des deux personnages « oubliés » n’est pas sans rappeler des formes désespérées de fabriquer/accompagner/débloquer le souvenir – je pense à des entreprises qui peuvent sembler loufoques ou capricieuses.

sur quoi qu’elle porte. ce qui fait que les demandes du Suprême étaient des ordres : ses hommes se ruèrent dans les villages. rapide. Les parents hurlaient et essayaient de résister. Les Roumains se souviennent sans doute de certains jours où ils éteignaient la télé parce qu’il n’y avait qu’un seul personnage à voir. sans synonymes. Quand ils étaient trop lents. insigne fort du pouvoir. il peut arriver que le pouvoir soit transmis du Suprême qui disparaît au nouveau Suprême son frère. définitif. Le fils du Suprême a presque tous les droits. 72) Cette destination est un lieu d’entraînement. Quand ils étaient trop fatigués pour s’entraîner. ses sujets. (p. et plus que Conducator ou Timonier. Il est entouré d’un Très Grand Conseil. surtout quand son écurie gagne : Les seuls moments où les enfants étaient bien traités. Quand les enfants tombaient de chien. des centrales électriques. lui et les siens . Le soir. repris et amplifié religieusement par une cour nombreuse. Le bon dictateur doit tout d’abord se donner un nom. aussi parlant que Führer. Il avait un petit mot aimable pour tous les concurrents et il leur caressait les cheveux avant qu’ils montent sur leurs bêtes. Cette modestie apparente est en réalité l’affirmation de l’unicité irréductible et immarcescible7 du chef. qui crée autour de lui la grandeur que les grands lui renvoient humblement : les formules d’apostrophe sont Votre Magnificence et Votre Majesté. attachés et ne recouvraient la liberté que lorsque les hommes du Suprême repartaient pour une destination secrète avec les enfants et leurs chiens. Très Illustre Conseil. Ils repérèrent les foyers où il y avait des chiens vigoureux et de jeunes enfants. qui suggère la transmission de type dynastique. comme si l’auteur avait prévu la succession Fidel – Raul… Le Suprême monte sur le trône. des hauts fourneaux. On aurait dit ces jours-là que le Suprême les adorait. contrôle tout. en pyramide descendante jusqu’à l’homme de la rue : pour UPFN. Très Illustre Conseil 1. Une première approche quantitative le confirme : Très Grand Conseil 2 occurrences. simple. composé de Grands Conseillers. Les douze histoires qui font la partie re du texte vont décrire diverses facettes de ces deux processus. employé de nombreuses fois dans le texte6. il pouvait même manger à sa faim. Ils étaient maîtrisés. d’entraînement sans mollesse coupable : Une fois capturés. y compris d’être cruel avec 182 . bâillonnés. 74) Le monde conduit par le Suprême est très simple d’organisation : tout en haut. Votre Magnificence 10. Ils étaient à la merci des gardiens qui les soumettaient à des exercices épuisants pour qu’ils aillent toujours plus vite sur leurs chiens. Le Suprême est donc le terme unique. Et lorsqu’un des enfants gagnait la course. ils recevaient des coups. pas la sienne. mais ils succombaient sous le nombre. ce sera le Suprême. il avait droit aux accolades et aux bravos9. évidemment)… L’autorité du Suprême va de soi. ils recevaient des coups. Grand(s) Conseiller(s) 9. (p. le Suprême 1368 ! Le Suprême est partout. Tout ceci entre dans la logique indiscutable d’un monde dont le Suprême aime les courses de chiens. expert du blé.ou à abattre. les enfants subissaient une redoutable éducation. ils recevaient des coups. sait tout. puis. que je vais essayer de reprendre. c’était lors des courses de chiens. Les courtisans affichaient de grands sourires et s’extasiaient de la chance qu’avaient les enfants d’être présentés au Suprême. mais les Finances se contentent d’un Conseiller simple. d’alimentation saine et équilibrée (celle des autres. Duce.

D. donc tout-puissant : Le fils du Suprême convoqua les officiers de l’armée de son père. avec le pouvoir de guérir certains malades par simple contact. une fois de plus. pourtant : dans Il faut désobéir. il y va de leur vie aussi ! La conduite strictement inverse existe aussi. Et il se trouve donc que le Suprême est unique. il n’a pas besoin d’expliquer sa décision. même si elle est fausse. 67) Sous les coups. 69) Les Roumains. Le témoin sincère qui décrivait le crime qu’il avait vu était exécuté pour faux témoignage et l’homme franc qui tenait son serment était mis à mort sous prétexte de fourberie. 18) Il s’agit de mises à mort pratiquées au nom de la recherche de vérité. les mains nues. il ne faut plus qu’il y en ait ! Les flèches tirées par des milliers d’archers vont faire écran au soleil. c’est d’arrêter les voleurs […]. je pensais autrement. le Suprême était vénéré comme une divinité. […] Car le nouveau Suprême traitait immédiatement de menteurs ceux qui ne mentaient pas. Les deux grandes roues étaient particulièrement révérées. 43) Un seul geste de son petit doigt suffit pour que le garde abatte son cimeterre ! Notre Bon Plaisir est une affirmation autosuffisante. (p. mais il y a besoin que ses sujets puissent exprimer leur dévotion-soumission . Un autre Suprême considère que sa volonté suffit. les soldats du Suprême l’éteignaient et massacraient les villageois qui l’avaient laissé brûler10. Les courtisans attendaient de longs moments pour avoir l’honneur de s’incliner. le fils du Suprême est une émanation du Suprême. (p. Daeninckx & Pef montrent l’exemple d’un policier messin qui se range parmi les justes en refusant d’appliquer les lois terribles de Vichy : Les consignes étaient très claires. et il n’a même pas besoin de chercher une justification : En ce temps-là. devant elles. vous savez. Ce qui lui appartenait faisait l’objet d’un véritable culte et les roues de son carrosse étaient presque aussi adorées que sa personne. Ils passaient ensuite derrière le carrosse et allaient vénérer l’autre grande roue. (p. elle vaut par son existence même. Ils se mettaient à genoux devant la première et embrassaient le bois de ses rayons. reconnaissent. Ils envoyèrent des centaines d’hommes à sa poursuite. le Suprême faisait couper toutes les têtes qui ne lui revenaient plus. l’un après l’autre. (p. Les courtisans les caressaient avec ferveur et s’appliquaient à parcourir. 96) L’armé régulière sert tantôt à mettre la main sur l’exemplaire rare d’enfant doué pour la course de chiens. derrière Nicolae. Mais moi. Le Suprême n’aime pas la lumière ? eh bien. Mais les deux roues plus petites n’étaient pas non plus négligées. […] Mon métier. Ils déployèrent des moyens considérables. jusque dans les conséquences les plus lourdes : ceux qui défendirent le contraire furent exécutés sur-le-champ. Et il les faisait tuer. (p. pas d’éteindre les étoiles11. et gare aux sujets qui oseraient faire un feu : S’ils trouvaient une lampe allumée. si les rois de France sont réputés thaumaturges. Qu’il faut parfois désobéir pour rester un homme. son émanation Nicu (diminutif de Nicolae). tantôt pour éteindre la flamme d’une simple lampe destinée à éclairer un peu les ténèbres auxquelles mène le régime de dictature . leur circonférence. l’âne s’enfuit . 48) 183 .son âne : [il] le frappait avec son bâton sur les flancs […] le tapait sur l’échine […] corrigeait son âne à grands coups de pied dans le ventre (p. fils violent et impulsif nommé ministre. l’inverse va se produire aussi: des objets matériels qui ont été à son contact deviennent sacrés et méritent les mêmes actes d’adoration que s’ils étaient la personne même du Suprême : En ce temps-là. les soldats obéissent… de toute façon. Le Suprême peut décider que tout ce qui était vrai devenait faux .

peutêtre que des courtisans existaient qui avaient pour principale mission de faire précéder le convoi officiel par un autre. on peut se mettre à rêver à la logistique bouchère. six heures pour recopier le livre. la jurisprudence n’est pas le fait d’une assemblée de sages statuant par écrit. de simple ravitaillement. et sur la durée longue. le livre. cependant. Ensuite. mobile et incertain. mais des paroles d’un seul . ne pas être l’objet du signe du petit doigt du Suprême qui entraîne le coup de cimeterre du garde. les œuvres du président . La légitimité et l’acceptabilité d’une demande ou d’une démarche ne venait pas du fait qu’elle était prévue dans les textes de la loi connue de tous – elle ne l’était pas. les enfants passaient-ils toutes leurs journées à travailler pour le connaître. et les pleurs sont punis aussi. lecture et commentaires en situation scolaire et au-delà. (p. puisque l’équivalent du Dalloz n’était pas accessible au citoyen et devait rester dans l’ombre et le silence du prétoire -.ou par le philtre d’obéissance – voici enfin une vraie mission pour la médecine ! Arrive enfin un autre moyen très utilisé par les dictatures. tout acte public qui voulait aboutir devait prendre comme référence tel discours au congrès du parti. pour être conseiller. ou à telle conférence plénière du Comité Central. l’un fixe. celui où le Suprême passe en visite . puis l’écriture en recopiant des lignes et des passages entiers. les enfants devaient apprendre par cœur le livre du Suprême. Aussi. rétrospectivement. L’école est le lieu parfait pour que la pensée du Suprême pénètre de manière monopolistique l’esprit des futurs sujets . et l’autre. Un jour par an.55) La Pensée Unique est donc toute-puissante et omniprésente. et de surnoms caudataires dont l’anthologie critique mériterait d’être faite. le maître. espoir ultime. le rapprochement avec l’histoire récente des Roumains est possible : les boucheries étaient vides tout au long de l’année. oui. on peut ajouter. une fois encore. mais de l’existence de passage de discours évoquant une situation semblable . ce sera plus brutal que dans le monde si bon d’Aldous Huxley : En ce temps-là. Entre ces trois temps. lorsqu’ils avaient sept ans. la Fête Nationale du 23 août. peut-être même Grand Conseiller. six heures pour apprendre le livre. (p. pour que le chef 184 . deux fois par semaine. puisque tout était réservé au Suprême et aux hommes du Suprême (p. des pommes de terre. les enfants sont punis au fouet.secrétaire général – commandant suprême. pour bénéficier d’avantages matériels. Mein Kampf déjà cité et Le Petit Livre Rouge sont des exemples de très gros tirages avec lecture et citation imposées . les enfants avaient le droit de manger de la soupe et. moins prestigieux. leurs journées étaient partagées en trois : six heures pour lire le livre.Pourquoi tout cela ? pour rester en vie. à l’exception de deux jours. leur faisait répéter et répéter des pages et des pages et des pages. ou. on mangeait mieux : les enfants avaient le droit de manger des navets. 57) C’est évidemment un jour exceptionnel. Avant même qu’ils sachent lire. Tirage important aussi. 85). seul. des carottes et une noisette de beurre. au service du Suprême. mais doté d’un nom qui dit l’absolue supériorité. Le livre avait 200 000 pages réparties sur 400 volumes. dès leur plus jeune âge. C’était ensuite sur le livre qu’ils apprenaient la lecture. pour le contexte roumain. correspondant au passage du secrétaire général dans la ville . Très Grand Conseiller ! Les sujets sont donc soumis par la force – voici enfin une vraie mission pour l’armée ! .

les enfants. […] Encore une vraie sangsue. même si vous êtes malade. crie la Petite Émilie. 185 . les activités qu’elle propose. qu’elle contrôlait trop. le ton léger qu’elle emploie. mais aussi dans l’esprit des enfants. le souvenir de magasins d’alimentation dont les rayonnages proposaient en tout et pour tout. J’aime tellement les enfants. c’est ma chance ! Reste là. même si vous avez des devoirs. . ils ont déjà de la crème sur la figure. j’ai. même si vos parents ne veulent pas. Il suffit de faire une petite promesse et c’est tout.Comme tu es jolie.Il faut jurer que vous viendrez toujours me voir quand je vous le demanderai.Toi.Partir ? Ça ne va pas dans ta petite tête. Josette ? . et son émission a besoin d’un public aux ordres. Vous voudriez que je m’ennuie ? Émilie rejoint Josette. tel que l’auteur le présente ici dans UPFN a connu une variante. Si vous voulez venir avec nous. mais l’accueil est beaucoup plus froid que l’invitation ! c’est simple. on vous garde en réserve. beaucoup et sa sœur qui la trouve vraiment trop bête12.puisse voir des magasins offrant de la nourriture . Ne t’approche pas. pour ma part. Attention. les autres des prunes au sirop ! L’asservissement systématique d’État. et quand il faut applaudir. et de vous dire quand il faut rire. Comme des conserves. Les Français parents dans les années quatre-vingt ont peut-être reconnu une animatrice blonde très présente sur deux chaînes successivement… Présente dans la boîte allumée. pour montrer à la télé. Heureusement. tu veux que je reparte. Il faut simplement jurer. la petite Émilie qui l’aime beaucoup.Toujours ! Tu ne sais pas ce que ça veut dire ? Toujours ! Même quand tu seras vieille. Vous jurez quand même ? . tu vas salir ma robe. tu resteras toujours ici dorénavant. ne bouge pas et ne m’adresse plus la parole. l’impression de liberté qu’elle donne : Et vous n’avez pas envie de manger avec moi un joli gâteau ? Il est bon . ses yeux. Pourquoi tu crois que je t’ai fait jurer ? On a besoin d’enfants. Alors maintenant. C’est vraiment la chaîne des enfants. plus encore que de l’autre côté. la grande sœur d’Émilie arrive et la délivre. On a besoin de tous les âges à l’écran. . On n’a pas que ça à faire. elle est laide et vieille. parvenu à un parfait degré d’achèvement dans la perversion. sur des mètres et des mètres. des pots en verre contenant les uns des petits pois. même s’il y a du soleil… parce que je m’ennuierais trop si vous n’étiez pas là. dit Josette. qu’on peut éventuellement éteindre. .Alors. c’est très facile.Toujours jusqu’à quand ? . regardez Louisette.Ne me regarde pas comme ça. même si vos sœurs ou vos frères ou vos camarades ne sont pas d’accord. oui. dans un texte qui précède le nôtre d’une dizaine d’années et qui porte un titre qui occupe une bonne place sur la couverture mais n’arrive pas à tenir sur la longueur du dos : Josette. tout au long de l’année.Oui. et Louis. de vous convoquer et de vous expliquer. ses plaisanteries. dit la Petite Émilie. et José. ses beaux cheveux ne sont qu’une perruque. La gentillesse dégoulinante de Josette était donc un piège. on est hors antenne ! . La petite Émilie est en admiration devant Josette. Vous n’avez pas envie de venir leur mettre aussi de la crème sur la figure ? Ici. . moi. l’animatrice vedette. animatrice d’une émission de télévision pour enfants : ses cheveux. il a de la crème. on a tous les droits.

les objets se lasseront d’être véhicule d’invasion : le papier des volumes du très grand penseur se vident de leur encre. Le premier conte est intitulé « Les Rats » . tout simplement parce que les objets. ce n’est pas parce les rois et les reines se trouvent en bonne entente avec les fées. étymologiquement14. de la cruauté. Pour que la société puisse fonctionner efficacement. Cette loi est fondée sur une observation scientifique : le lundi est. les lettres pourtant présentes. tout juste bons à servir d’esclaves aux autres. peuplé de méchants qui souvent réussissent et fleurissent . qui n’est pas sans rappeler celle de Voltaire13. pour aider Lila à s’endormir. va échouer un jour. son nom dans plusieurs langues l’indique clairement. dans laquelle toutefois des manifestations merveilleuses pourront éventuellement se produire. mais par l’évocation de la réalité très proche. très court (il tient en 86 vraies lignes. rarement à plénitude. écouter le premier des douze contes qui font l’année d’UPFN. le jour de la lune. dues aux humains ou aux animaux. Ce monde à la merci du tout-puissant dont la passion mue souvent en obsession pathologique ou en caprice délirant est décrit de façon neutre. il donne le fou-rire. il commence par la formule En ce temps-là. de se comporter en enfants. or la lune est un astre changeant. Moune ne procède pas par appel au merveilleux dans un univers spatio-temporel très lointain. ont connu. imprimées fondent. Nous allons. même devant l’absurde et l’horrible. ainsi que l’ont montré quelques exemples .Mais il est temps de quitter le détour par le club Théodora pour revenir au monde sombre d’UPFN. la voix qui parle ne prend pas position. et qu’il n’y a plus qu’à programmer le mariage des princes et princesses : le monde des contes de Moune ressemble très fortement à celui que Lila et elle. de profiter de la vie ! Le médecin personnel forcé d’inventer un philtre d’obéissance le fait. cette formule sera reprise en ouverture de chacun de ses contes. qu’elles soient individuelles ou collectives. L’entreprise d’investissement de la pensée. En ce temps-là donc. une loi très sage avait établi une ligne de partage entre les êtres humains et ceux qui le sont un peu moins – on reconnaît le concept de sous-homme de l’idéologie nazie. pour amener un dénouement propre à calmer la petite Lila. et le philtre n’est efficace qu’un certain temps : après. sans révolte. ou carrément aux choses peuvent faire cesser le cercle parfait de la reproduction infinie de la méchanceté. Ce monde est sombre. pour mieux entendre le grain de cette voix. mais une erreur se produit. Nous sommes en présence d’une vraie performance d’écriture. du mensonge. L’âne très doux du fils du Suprême (donc presque suprême lui aussi) se sauve. oui. et duquel elles ont été chassées pour arriver dans le camp où elles partagent la même planche à dormir. et ses successeurs auront bien un caractère d’âne… Si les histoires de Moune ont une fin plutôt positive. mais les actions de refus. il faut que cette distinction soit perceptible facilement : il est donc normal que les êtres du lundi portent 186 . quatre pages aérées). pourtant si réussie en tant que projet. et la mémoire refuse de fonctionner… Le maître qui a consciencieusement battu ses élèves leur conseille soudain de rire. Moune se place donc clairement dans le contexte historique et non dans le fictionnel . donc les enfants nés ce jour-là sont des humains non-pleins15. la réécriture ne marche pas mieux. qui remplace le très connu et attendu Il était une fois .

sale race. puisque la naissance un lundi ne peut en aucun cas causer des insuffisances dans l’accomplissement de l’être humain . La peur engendre l’éloignement. ni de contamination l’assonance appuyée par début consonantique identique (contre-assonance): /Ra/ /Ras/ /Rat/ ou différent : /sal/ /Ra/. devaient être mis à part. l’appellation « rat » n’est pas une fantaisie. violence ou viol ? les SA (sections d’assaut. Et ils portaient un rat peint dans leur dos afin qu'on les reconnaisse de loin. où l’on crée non des classes mais des castes sur raison de naissance. soit. C’est ce même mot qui va fournir à Art Spiegelman le titre et l’orientation graphique générale de son Maus. un rat. cet astre changeant. Nous sommes donc en présence d’un triple abus : dans l’ordre social d’abord. jour de la lune. mais qui emporte pourtant l’adhésion) va s’appuyer sur des procédés rythmiques et sémantiques bien efficaces aussi : la rime : /ba/ /Ra/ : A bas les Rats ! et même la rime équivoquée aux Rats/aura l’homonymie par recomposition de mots en calembour : Les Rats passent (les rapaces).un insigne qui le montre . dans l’ordre argumentatif enfin. non de mérite et d’acquisition18 . Oui. Par un glissement que rien ne justifie. transmetteurs (et non pas donneurs !) de maladies. les autorités s’appuient sur la peur pour fabriquer l’exclusion et la haine : En ce temps-là. un acte de propagande. mais aussi pour qu’il n’y ait pas d’ouverture suggérée au vol. n’est-ce pas. Sturmabteilungen) sont connues et redoutées pour leur violence 187 . de la simple distinction informative on passe à l’infamante16 . C’est. mais ce fut un rat. Une loi l'avait ordonné: ceux qui venaient au monde le lundi. qui naissaient les jours suivants. où les Juifs sont représentés comme des souris (l’allemand ne distingue pas « rat » et « souris »). un rat n'était qu'un animal répugnant qui donnait des maladies. Les gens avaient peur des rats. mais il n’y a pas lieu d’avoir peur des gens qui ont un signe de rat sur leur dos. dont l’efficacité redoutable est confirmée par le comportement des gens : ils ont peur des rats. Ils travaillaient toute leur vie pour les autres. Malheureusement. tous les enfants nés un lundi étaient maudits17. lequel engendre le rejet… la haine et la mort suivent ! La démonstration (fausse. typiquement. les gens appliquent pourtant le faux raisonnement (enthymème) employé par la propagande. si ce n’est la manipulation. dans l’ordre scientifique ensuite. on va vous défoncer la rate. c’eût pu être une lune. mais une réalité historique : les Juifs ont été désignés ainsi par les notables nazis. Ils avaient donc peur des hommes qui avaient cette bête sur leur dos. Hitler en tête : le terme se trouve plusieurs fois dans Mein Kampf. fermez les volets ! pour ne pas les voir. Et ils les appelaient des « Rats » pareillement. /sal/ /Ras/ la répétition sale – sale homonymie rate / rate. Pour eux. Par métonymie. l’organe censé être l’un des sièges de l’effort / le féminin : Sale Rat. puisque la conséquence abusive est présentée comme cause première et explicative : ils portaient un rat peint dans leur dos / les gens avaient peur des rats.

personne ne peut être déclaré responsable. ne l’oublions pas. Cette logique va être appliquée plus loin par l’emploi du passif. sale race et utilisation de formules métriques éprouvées comme l’octosyllabe et l’alexandrin paronymie rat peint / rabbin (ce mot n’est pas présent dans le texte) C’est un monde où l’ordre règne.l’isométrie 3/3 et 2/2 : à bas les rats. il n’y a eu que simple exécution des ordres et application de la loi venue de plus haut. ils (qui renvoie aux victimes-Rats. mais elle est normalement la production d’un pouvoir. étaient épiés. sale rat. d’un texte de 86 lignes : une loi l'avait ordonné devaient fallait interdit lois Ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit ils n'avaient pas le droit n'avaient aucun droit ne devait pas Tu n'as pas le droit Personne jamais n'a désobéi à la loi Presque toutes ces interdictions sont formulées de manière qui fait qu’elles n’ont pas d’agent identifiable : le sujet grammatical sera une loi (elle existe. était emmené… Le même effet est 188 . l’ordre nouveau fait d’obligations et d’interdictions. pas aux auteurs des lois indignes) . ici non nommé explicitement). ce que peut illustrer la liste suivante. toujours sans complément d’agent : être mis. oui. extraite. c’est vague.

enfants maudis nés un lundi. la mère a certes désobéi à la loi existante. une femme va réagir. très finement repris par l’auteur. ce n’est ni moi ni toi ni Dupont. et peut être punie (après jugement).). c’est les gens. qui se nourrissent d’aliments dérobés aux humains. oui encore on. comme dans les formulettes conclusives de beaucoup de contes : Ils sont retournés dans les champs. une fois. qui arrivent. L’armée. et son enfant est déclaré rat. le chef des soldats dit qu’il fallait à présent punir la mère et l’enfant. L’armée. A mi-texte. Quant aux rats. ils vont aux champs. on soupçonne. C’est donc un monde où les êtres humains normaux ont pouvoir sur les Rats. vont se détacher. mais la troupe est gênée par des Rats. Parfois ils entrent dans les caves. mais elle est armée d’un fusil ! courageusement. Un joueur de flûte réussira quand même à en débarrasser la ville. c’est le conte du joueur de flûte de Hameln. convoquée pour une femme. plusieurs centaines ! Le chef donne l’ordre d’attaquer . mais l’enfant de trois jours n’a rien fait. L’armée tire sur ces êtres qui n’ont pas d’armes. ou même un mardi. les voilà maintenant patients. Le texte. n’est-ce pas. les rats attaquent les soldats. arrivés pour voir la femme qui était prête à mourir pour un Rat semblable à eux. Parfois ils pénètrent dans les basses-cours. 189 . et d’autres fois encore : Les soldats tiraient. ils suivent leur destin de rat. exactement l’axe de défense des nazis au procès de Nuremberg. Dans la culture allemande. se met en chasse . récupère le nouveau-né et s’enfuit. Les rats y sont des êtres nocturnes. Ou un dimanche. les rats sont liés à un épisode historique qui a donné naissance à une légende médiévale retravaillée par les frères Grimm. on ne peut pas le punir19. parce qu’une simple dénonciation suffit pour faire déchoir : le soupçon que la mère a fait retarder ou avancer son accouchement par des exercices provoque la réaction redoutable : une queue de rat est clouée sur sa façade. Pour défendre ce droit. les images deviennent réalité. La mère et le bébé peuvent alors sortir de leur abri. qui s’est déroulé tout entier sur le repère temporel du passé simple passe au présent pour sa fin. et qui vivent en groupes nombreux et qui sont symbole de mort. tiraient sans s’arrêter. trois soldats l’approchent. 11 fois en trente lignes ! On. qu’on a déjà vue mobilisée pour chercher un âne.obtenu par l’emploi massif de on. et les Rats tombaient. Les méchants étaient actants transparents de tous les passifs précédents. brave les lois qu’on est en train justement de lui rappeler. Lorsqu’ils furent tous à terre. un miracle va alors se produire : les rats peints sur le dos des Rats-presque-hommes et qui faisaient peur aux hommes comme s’ils étaient réels. quelqu’un. et cheminer vers un pays où le lundi est un jour comme les autres. parfois certains se risquent un peu à la ville. Mais plus jamais on ne voit de rat peint sur le dos des gens. Ce fut. C’est un monde où l’ordre règne. et veut punir . Par un retournement de situation que souligne brillamment une grammaire bien pensée (l’emploi du passif refait son apparition : D’où viennent ces rats ? demanda le chef. sa présence dans une maison abandonnée . pourtant. a tiré sans sommation. Plus jamais. les trois se retirent et vont chercher des renforts. la loi et les interdits sont efficaces et ne laissent pas d’interstice. mais pas quelqu’un de précis et identifiable. Tuez-les ! Il fut mordu cruellement à son tour avant d’avoir pu comprendre.

les chambres et les alcôves. rabaissés par l’appellation « rats » : Le peuple affamé ne se dispersait pas et entourait le palais de l'archevêque en gémissant. poussaient des cris lamentables. les fenêtres. il courut s'enfermer dans Bingen. feu des armes à feu) . un spectacle dont les pierres eussent pleuré. il n'y avait plus de peuple dans Mayence Celui de qui la parole au Ciel était voisine. la grange fatale était en cendre . fit cerner ces pauvres gens par ses archers. 190 . arrivés enfin jusqu'à la basse-fosse où s'était caché le misérable archevêque. puisque le joueur de flûte. y compris enfermer des civils – hommes. quand tout à coup une multitude de rats. sortant de dessous terre. il se prit à dire : entendez-vous siffler les rats ? le lendemain. et comme les misérables. surgissant d'entre les pavés. mais présent malheureusement dans la stratégie de combat des nazis. avec les caractéristiques de sa nouvelle existence – appétit illimité. et enfermèrent cette foule dans une grange à laquelle ils mirent le feu. l'y dévorèrent tout vivant. mal payé de sa peine après avoir sorti et perdu la théorie de rats. Ce fut. pour qui toutes les armes sont bonnes. la citadelle. se faisant jour aux fentes des murs. les caves. il est un peu moins connu que celui des Grimm. et. nombre considérable. mais des enfants de la ville. c'était un fourmillement hideux. Hatto. traversèrent le Rhin. peu présent dans « Les Rats ». les planchers et les plafonds. se multipliant sous les pierres et sous les massues.). l’image engendre la réalité. homme – animal rappelle le texte de Grimm déjà cité. un épisode commun : la ville semblait morte et déserte. capable de transformer la réalité en la rabaissant par une image ironique (homme -> rat) va d’un coup être pris au piège inverse.H. renaissant sous le pied qui les écrasait. il y a bien déclassement. Hatto éperdu quitta Mayence et s'enfuit dans la plaine. Il est vraisemblable de penser qu’un deuxième texte a nourri notre conte . encore une fois. mais son auteur l’est beaucoup plus. c'était une plaie. ennuyé. pullulant dans la grange brûlée comme les vers dans les ulcères d'Assuérus. Hugo écrivain de voyage. Poussés par la faim. Il y a eu malveillance et maltraitance : les gens sont privés du pain que pourtant ils ont produit.Le retournement Rat – rat. le palais. les rats passèrent par-dessus les murailles et entrèrent dans Bingen. qui avait le pouvoir de donner la vie et la mort. Alors l'archevêque fit bâtir une tour au milieu du Rhin et s'y réfugia à l'aide d'une barque autour de laquelle dix archers battaient l'eau . celui qui détient le pouvoir (Hatto / le commandant) les met à mort par le feu (feu tout court. grégarité du presque continu . le toit. rongèrent les portes. qui avait de hautes murailles . les vieillards et les enfants. tout juste dignes de moquerie. C'était un fléau. sauf que cette fois les victimes ne seront pas des rats. la faim et l’abondance. l’évêque Hatto . c’est. va se venger. ajoutait la bonne vieille. d’être un presque Créateur. Hugo se remarque aussi par un autre épisode particulier. Il s’agit de V. ils se rassemblent (épisode commun) et réclament du pain . les rats se jetèrent à la nage. Hatto n'en fit que rire . et procéder de manière strictement identique. la figure rat devient vrai animal rat. les êtres humains sont considérés comme des êtres inférieurs. grimpèrent sur la tour. qui saisirent les hommes et les femmes. et cela enrichit un autre.20 Le texte de V. inondèrent les rues. les rats le suivirent . expirant dans les flammes. acte de rejet vers le bas d’êtres qui sont pourtant semblables aux autres (épisode commun entre « Les Rats » et le texte de V.

la gérontocratie est un monde de fonctionnement très massif. par l’équilibre souverain de leur construction. mais aujourd’hui comme hier des œuvres sortent qui étonnent par le réemploi des sources et motifs placés en réseaux nouveaux. un féminin réducteur) et difficilement contrice (construction virtuelle à partir de ce qu’offre narrateur/narratrice) . Juive hongroise née en Roumanie. déportée et rescapée d’Auschwitz. colonne de Harburg : une colonne de 12 mètres est proposée aux réactions écrites et/ou iconiques des passants. N. elle connaît aussi des dérives de pur divertissement sans ambition. l’une des nôtres. qui avait beaucoup lu. enfants . me semble-t-il. Ceausescu. avec à peu près les mêmes caractéristiques. mortes anonymement et oublieusement… 10 Triste rappel : pour financer les travaux du Palais du Peuple. ne veut rien dire (Héros du Travail Socialiste). celle des humains ou celle de la terre). on meurt en poste. Longtemps. le temps. me manque. au détriment parfois de la composante esthétique . Notes 1 Au couple narrateur vs narrataire. 1992. Inconvénients : si narrateur a un féminin déjà existant (mais est-on bien sûr que narratrice est strictement le féminin de narrateur ?). et placer à 14° (Celsius) le seuil de confort thermique du chauffage intérieur… 11 D. et les exceptions sont rares (C. partie entretien. je contenterai donc d’un très bref aperçu relégué en note (mais je sais qu’une des participantes commence toujours sa lecture par les notes. je propose en alternative conteur vs contaire. 48) : linguistiquement. cette place est donc peut-être enviable…). 4 La complexité de la structure des 1001N est déplacée : de la profondeur verticale. le conté est la masse de ce qui s’offre au contage. Le texte est écrit avec la même indifférence inconsciente feinte : deux amis constatent que le monde qui les entoure est en 191 . Pavloff. malheureusement. Rue du monde 2002 12 Ed. Honnecker. où poètes et ministres se disputaient l’honneur d’inventer des hyperboles dont l’accumulation finissait par devenir source de plaisanteries (« bancuri ») : le « Danube de la pensée » était-il plus fort que le « génie des Carpates » ? 7 Les successions en dictature sont rarement affaire d’élections . Encrage éd. 3 Violette Jacquet-Silberstein. puis mettre le feu sans se soucier des cris de souffrance. 2 Le don de Shahrazad : la mémoire des Mille et Une Nuits dans la littérature contemporaine. par la noblesse touchante de leur propos. devenue française avant la guerre. on passe au bifide alterné horizontal. møtus. Daeninkx. le Suprême est bel et bien partout ! 9 Une gymnaste de 14 ans championne olympique se voit décerner le titre de « Erou al Muncii Socialiste ». la visée de la littérature pour l’enfance et la jeunesse a été essentiellement éducative et morale. illustré par Consuelo de Mont-Marin. nous racontait des romans entiers » Les sanglots longs des violons… Oskar jeunesse. qui sont morts déchus. pas plus que s’ils étaient de simples bruits de la nature.C. 5 Jochen et Esther Gerz. ici dans son orientation valorisante. on s’en aperçoit aujourd ‘hui.femmes. a par exemple décidé de supprimer l’éclairage nocturne. appellation qui. conteur offre conteuse (mais c’est. avec enfoncement progressif réalisé à chaque fois que telle section serait totalement couverte par les contributions. pour servir de témoin. et que ce total inclut les passages de RE (pratiquement la moitié des pages. Cheyne 1998 . se souvient : « Heureusement. Il faut désobéir. de F. 6 Et contrairement donc à l’usage qui s’est installé en Roumanie. p. certaines sans texte (illustration plein page) d’autres très aérées (une seule phrase). bien établi. éd. Pef. Une petite flamme dans la nuit est de celles-là. sauf que le deuxième permet d’intégrer les dimensions de l’oralité qui manquent au premier. 13 J’avais pour projet de proposer aussi un parcours de Matin brun. si narrataire peut accepter masculin et féminin. 2008. mais qui est faite de fragments qui appartiennent au discours politique officiel. Belle façon de définir le passé à la fois comme absent (du regard) et présent (dans la mémoire. et non pas non réélus). 8 Je rappelle que le volume fait 105 pages. 57. le conteur de l’instant T était contaire à l’instant T-1. N.dans un lieu public et théoriquement protecteur. Le même titre est absent (mais faut-il s’en étonner ?) du cursus de personnes qui sont mortes d’épuisement au long des dizaines d’années du Travail Socialiste.

en revanche. qui était aussi abbé de Fuld. Les animaux dénaturés. publié au début des années cinquante. maudit est présent trois fois. et enfin il se transcende en jonquille. l’étoile jaune bien réelle . dans son pays. 43-48 . la Maüsethurm. on est tous forcément coupables. le texte est accompagné de discussions étymologiques intéressantes. un éclair tombait des nuées. ce que semble montrer une modification des données scientifiques admises . le vent sifflait dans les montagnes et semblait par moments jeter des clameurs. Et puis elle me raconta une histoire. Gallimard 1981 pp. La nuit je le revoyais dans mes rêves. mais aussi avant… Ce qui fait. mais même de l’avoir été ! cela vaut donc pour les infractions commises après la publication de l’acte. comme le lundi (jour de la lune) ouvre la semaine . je demandai à la servante comment s'appelait cette tour. prêtre avare. Cette masure. graphiquement et chromatiquement très proche. vingt ans après avoir donné l’ordre de tirer sur les manifestants. un peu en deçà du confluent de la Nahe. 20 V. reconnu coupable. 16 La lune est bien évidemment une image de remplacement de l’étoile. ouvrant plutôt la main pour bénir que pour 192 . Le soir. Hugo Bligger le Fléau – Légendes du Rhin. Puis un jour. le mois chinois débute toujours au moment de la nouvelle lune. que chaque citoyen (excusez-moi. après avoir prié Dieu et avant de m'endormir. puisque jonquille évoque étoile . disait-elle. L’illustration reprend d’ailleurs les procédés de la propagande avec le juif au grand nez. On peut le retrouver aussi en format électronique à la BNF : http://expositions. le maître absolu. l'eau bouillonnait. évidemment.bnf.Dumézil la démonstration de structures ternaires dès la fin de la préhistoire . à un moment ou un autre. puis que tout propriétaire de chat non-brun est hors-la-loi. le glissement entre lune et rat peut trouver une petite explication dans une association d’idées : le rat ouvre le calendrier chinois (premier mois de l’année). d’autres chercheurs ont mis en lumière le maintien de cette division jusqu’aux temps modernes. 19 En ce moment même. 14 L’étymologie étant supposée science du vrai. En quatre vers. moisie. le terme est venu trop vite sous mes doigts) vit avec la peur que la milice brune défonce sa porte au petit matin . Depuis que le jour déclinait. d’une chose ou d’une autre. n’est-ce pas… 15 On aura reconnu l’argument de départ de l’extraordinaire roman de Vercors. puisqu’on peut être puni non seulement d’être propriétaire. et je l'y revoyais terrible. qui la couvraient de vapeurs. Les réactions de rejet et de violence sont donc prévisibles et normales… 17 J’extrais du volume déjà cité de Violette Jacquet-Silberstein. Elle me répondit.fr/hugo/pedago/dossiers/voya/textes/29. puis la même chose à propos des chiens non-bruns. je n'avais plus qu'une pensée. puis il ne l’a plus été. Qu'autrefois à Mayence. parce que naître avant la guerre. pour devenir carrément négatif. c'est la Maüsethurm.htm Cependant je faisais à peine attention à ce paysage et à ces souvenirs. « comme son nom l’indique ». naître de parents juifs ne peut être perçu que d’une seule façon. Je savais qu'avant d'arriver à Bingen. il fait le parcours des appels successifs. avec la rétroactivité des lois. ce que disent bien les mots du deuxième paragraphe. en effet. par sa taille. La France a connu un épisode juridique semblable il y a quelques années. entourée d'eaux profondes et noires. je rencontrerais un étrange édifice. je regardais toujours ce tableau. Un jour. et de montagnes qui la couvraient d'ombre. qui est restée en vie grâce à la musique. en montrant un rat immense qui couvre de son corps tout un village dont il semble. La tour grandissait. Le ciel de cette tour était morne et plein de nuées hideuses. il y avait eu un méchant archevêque nommé Hatto. Il représentait une vieille tour isolée. les scientifiques de l’État national déclarent un jour que seuls les chats bruns méritent de vivre . une lugubre masure debout dans les roseaux au milieu du fleuve entre deux hautes montagnes. mais pas dans l’Europe du début du siècle… Ce qui est certain. la malédiction. j'avais au-dessus de mon lit un petit tableau entouré d'un cadre noir que je ne sais quelle servante allemande avait accroché au mur. avoir fait piquer son chien non-brun ne suffit plus. est que le symbole du rat est bien plus difficile à porter que la lune ou l’étoile. le général Stanculescu est toujours en liberté . Dans mon enfance. la première strophe d’une chanson de 1970 : L’automne embrumait les Carpates / Ce jour de novembre maudit / Ce jour de novembre maudit / Ce maudit jour où je naquis. en faisant un signe de croix. omniprésent. mais reste en liberté et espère bénéficier d’avantages liés à son (grand) âge. étoile a pu être positif pendant un bon moment. délabrée. La chanson s’intitule « La jonquille ».train de changer. titre qui se sert du procédé de « recyclage » des images déjà constaté et mis en lumière (à propos des étoiles). le rapprochement existe donc bel et bien. 18 Nous devons G.

la grange fatale était en cendre . Victor Hugo Le Rhin lettres à un ami Lettre XX 193 . que les paysans mouraient de faim dans les villages du Rhin. et quelquefois. le palais. qui avait de hautes murailles . se multipliant sous les pierres et sous les massues. c'était une plaie. Que l'archevêque refusa. on en voit sortir une étrange vapeur rougeâtre. le toit. traversèrent le Rhin. car ce prêtre voulait être riche. surgissant d'entre les pavés. c'est l'âme de Hatto qui revient. quand tout à coup une multitude de rats. il courut s'enfermer dans Bingen. et enfermèrent cette foule dans une grange à laquelle ils mirent le feu. qui ressemble à la fumée d'une fournaise. les caves. la nuit. Ici l'histoire devient horrible. ajoutait la bonne vieille. poussaient des cris lamentables. Alors l'archevêque fit bâtir une tour au milieu du Rhin et s'y réfugia à l'aide d'une barque autour de laquelle dix archers battaient l'eau . Elle est déserte .donner. la ville semblait morte et déserte. pleurant et demandant du pain. rongèrent les portes. l'y dévorèrent tout vivant. arrivés enfin jusqu'à la basse-fosse où s'était caché le misérable archevêque. Que la famine devint si grande. les chambres et les alcôves. pullulant dans la grange brûlée comme les vers dans les ulcères d'Assuérus. la citadelle. Hatto éperdu quitta Mayence et s'enfuit dans la plaine. elle tombe en ruine au milieu du fleuve . fit cerner ces pauvres gens par ses archers. Le peuple affamé ne se dispersait pas et entourait le palais de l'archevêque en gémissant. les planchers et les plafonds. Qu'alors le peuple s'assembla autour du burg de Mayence. les rats se jetèrent à la nage. ennuyé. et. C'était un fléau. il n'y avait plus de peuple dans Mayence . Hatto n'en fit que rire . se faisant jour aux fentes des murs. Hatto. renaissant sous le pied qui les écrasait. les fenêtres. -maintenant la malédiction du ciel et l'horreur des hommes sont sur cette tour. les rats passèrent par-dessus les murailles et entrèrent dans Bingen. les rats le suivirent . et comme les misérables. Ce fut. qui saisirent les hommes et les femmes. grimpèrent sur la tour. un spectacle dont les pierres eussent pleuré. c'était un fourmillement hideux. qui s'appelle la Maüsethurm. il se prit à dire : entendez-vous siffler les rats ? le lendemain. sortant de dessous terre. les vieillards et les enfants. expirant dans les flammes. inondèrent les rues. que dans une année mauvaise il acheta tout le blé pour le revendre fort cher au peuple.

DU TEXTE… L’œuvre de Barbey d’Aurevilly la plus célèbre aujourd'hui est le recueil tardif de nouvelles Les Diaboliques dans lesquelles l’insolite et la transgression. étudié et analysé du point de vue d’un « moraliste chrétien ». victim L’ouverture de la littérature aux autres arts et notamment aux arts plastiques caractérise la fin du XIXe siècle. keeping in mind the fact that each art represents a specific language. La peinture ou le dessin ne se veulent pas une illustration de la littérature mais un complément. the novel and the canvas which imply different lecture systems and are not far in time one from another? We would like to outline that which is common both to the novel and the painting. le blasphème. death. woman. les thèmes tirés de la littérature n’intéressent pas l’artiste que dans la mesure où ils permettent d’aborder des préoccupations personnelles sous forme de thèmes universels. l’auteur précise qu’en dépit de sa hardiesse ce livre est avant tout l’œuvre d’un moraliste chrétien : « Toute peinture étant toujours assez morale quand elle est tragique et qu’elle donne l’horreur des choses qu’elle retrace ». vice. Dans la vision de Germain Souchet. le sacrilège. Keywords: life. le mal « fascinant » qui constitue le fil rouge des Diaboliques est présenté sous plusieurs aspects : la débauche. Volupté et horreur s’entrelacent au cours des six nouvelles qui se concentrent sur le thème du mal. La conséquence immédiate ou indirecte de tous les comportements diaboliques peints par Barbey d’Aurevilly est la mort et la damnation. un dialogue entre les images et les mots. lié toujours à la femme. qui plonge le lecteur dans un univers ambigu. a valu à son auteur d’être accusé d’immoralisme. Et pourtant. 194 .LES DIABOLIQUES : ENTRE TEXTE ET IMAGE Eugenia ENACHE Abstract What is the relation between the two manifestations of the human spirit. la duplicité et l’idolâtrie. comme Barbey se définissait lui-même. ils se voient incompris par le grand public. Les écrivains et les artistes veulent défendre leurs nouvelles esthétiques communes et cherchent à retranscrire les mêmes sensations en utilisant des systèmes de signes différents. mais aussi la parodie. dans une des préfaces. Dans le cas de Barbey d’Aurevilly et de Félicien Rops il ne s’agit pas d’un ouvrage à deux mains mais une rencontre fortuite . Le lien entre écrivains et peintres devient plus fort par une sorte de nécessité car rejetant les canons esthétiques classiques. a distinct manner of combining the sign and form values of expression.

Dans le récit. derrière le rideau. Le titre Le Bonheur dans le crime suggère la volupté du péché. Au nom de l’amour qu’elle lui porte. des secrets et des silences et un drame dont la victime est une jeune fille. la jouissance dans l’association de l’innocence et de la cruauté. aux sensations qui vont jusqu’au surnaturel. Bien qu’elle soit devenue l’idole du régiment. Et tout se passe dans le plus grand secret. ou de leurs passions au point de tuer. le major garde les apparences mais devient fou de rage lorsqu’il apprend de la bouche même de Pudica qu’il était de tous ses amants celui qu’elle avait le moins aimé. Alberte. « Qu’y avait-il donc derrière ces rideaux ? » c’est la question qui tourmente les personnages masculins. d’étrangeté et de passion . n’en rit pas. à l’égard du comte de Brassard. des praticiens. mystérieuse et froide. la maîtresse du major Ydow dont le visage évoque la Vierge de Raphaël.Pourquoi Les Diaboliques ? Parce que le recueil est plein d’histoires effrayantes. Dans la préface à l’édition de 1874 Barbey d’Aurevilly écrivait : « L’auteur de ceci. C’est l’histoire d’amour de Hauteclaire Stassin et du comte Serlon de Savigny. sont obsédés du jeu. une femme spirituelle. 195 . comme l’indiquait. voire perverse . « diaboliquement provocante »par sa conduite. A un diner d’athées c’est l’histoire de Pudica. Le crime accompli les deux amants vont vivre heureux et jouir de tous les plaisirs du monde sans remords et sans que personne les accuse. à divers degrés. « Quel aimable dessous de cartes ont vos parties de whist ! ». on cache des passions. le mal ou le bien est vécu avec intensité et le mot diabolique ou divin. (mais l’intérieur est tout autre) . le bonheur disait un des personnages de la nouvelle Le Dessous des cartes d’une partie de whist. parce que l’esprit du mal s’incarne toujours dans une femme dont la séduction est toute puissante et destructrice. La punition du major est terrible : il lui barbouille le sexe avec de la cire à cacheter et scelle le tout avec le pommeau de son épée. qui croit au Diable et à ses influences dans le monde. La comtesse de Stasseville. car tout. de la passion et de la vie ». devient la maîtresse d’un certain Mermor de Kerkoël. car la femme est un mélange d’innocence et de sensualité elle est attirante et fatale. pourrait être appliqué à l’intensité des jouissances. faussement innocente. » La première nouvelle du recueil Le rideau cramoisi confirme que le nom de diaboliques s’applique aussi bien aux « histoires » qu’aux « femmes de ces histoires ». Les personnages. et il ne les raconte aux âmes pures que pour les en épouvanter. « des moralistes supérieurs. elle renonce à son métier de maître d’armes et devient la femme de chambre de comtesse de Savigny qu’elle allait empoissonner. L’épigraphe de la nouvelle Le plus bel amour de don Juan : « Le meilleur régal du diable c’est une innocence » est significatif pour l’histoire qui privilégie la conquête qui flatte le plus l’orgueil d’un homme : une jeune fille explique qu’elle était tombée enceinte en s’asseyant sur le fauteuil d’un homme. elle est « la plus corrompue des femmes corrompues – dans le mal une perfection ». Jalouse de sa fille elle décide de l’empoisonner de telle manière qu’on puisse croire à une maladie de langueur. l’auteur. d’ailleurs. il y a toujours des intimités.

comme le monde l’entend. Barbey d’Aurevilly voulait témoigner d’un diabolisme qui ne relèverait plus des diableries du romantisme noir. quand on s’avise de les écrire. réalisés en 1879. Selon les critiques. choisit de se venger d’une manière effroyable en mettant en jeu sa propre personne. il doit peindre surtout le caractère. même si l’on ne peut pas parler d’une transcription de l’écriture dans le discours du peintre. Pourtant. témoignent d’une inspiration plus raffinée. les dessins pour Les Diaboliques de Barbey d’Aurevilly. Ses dessins transcendent l’anecdote du récit et passent de la réalité vécue dans la sensation à son interprétation philosophique et psychologique. Le rideau transparent cache en partie la nudité de la femme. 196 . Quand on dit qu’un peintre doit être de son temps. la duchesse de Sierre-Leone qui. Ce qu’il veut c’est dévoiler les forces qui soutendent le spectacle de la vie moderne. les passions et l’impression psychologique de ce temps. il semble toujours que ce soit le Diable qui les ait dictées ! » À L’IMAGE Le contexte artistique « fin de siècle » encourage le mélange et le rapprochement des arts. au lieu de tuer. le sentiment moral. dans chaque dessin. où les bourgeois. et laisse entrevoir l’homme. on pourrait retrouver des indices qui renvoient au contenu de la nouvelle portant le même titre. celle de la condamnation de la « confusion des arts » généralisée à partir du tournant du siècle. prônaient les valeurs convenues qui confortaient leurs principes dont le paraître et la propriété. Elle se fait fille publique car c’est de cette façon qu’elle peut « déshonorer. le corps de la femme est mis en évidence dans l’univers fantasmatique de désir et de la pulsion sexuelle. habillés comme il faut. Tout comme Barbey d’Aurevilly. était plus que la vie ». dans une attitude théâtrale. cet homme pour qui l’honneur. Félicien Rops (1833-1898) vivait dans une société bloquée. Dans cette lignée. Par ses nouvelles. L’étude des rapports entre art et littérature devrait pouvoir bénéficier de la levée d’une hypothèque. Rops renouvelle la catégorie du Sublime et se mue en poète tragique pour rendre compte de ce qui se trame sous l’apparence. faussement soupçonnée d’adultère.La dernière nouvelle La Vengeance d’une femme retrace l’histoire d’une femme. avant de peindre les coutumes et les accessoires. Les créations les plus originales de Rops sont peut-être celles où il illustre de façon libre des œuvres littéraires. Dans Le Rideau cramoisi. où l’on retrouve les meilleures tendances symbolistes de l’époque. Rien que « des histoires réelles de ce temps de progrès et d’une civilisation si délicieuse et si divine que.

La femme mourante. Le contraste entre les deux corps agrandit la densité érotique l’atmosphère. la tête morte sont autant d’éléments qui suscitent l’angoisse et l’inquiétude et suggèrent la descente de l’homme dans le tréfonds le plus obscur de la vie.Dans la vision de l’écrivain le rideau destiné. 197 . a le rôle de cacher l’impudeur et l’impudence de la jeune fille et même son imprudence assumée en traversant la chambre de ses parents pour rejoindre son amant. le Don Juan. Rops a voulu incarner sur le plan de l’idée ces pulsions secrètes qui conduisent l’homme à la sauvagerie. Par la déclinaison de ses gris. Rops lie le corps nubile de la jeune fille aux traits fatigués de l’homme dont les traits sont indéfinis. Dans le dessin de Rops Le Plus Bel Amour de Don Juan. se résume à un visage tourné vers l’horizon. Et malgré l’impression terrifiante qui se dégage de l’image. l’homme qui raconte. il y a une lueur de bonheur : les deux amants qui jouissent du plaisir de la vie. de Dans Le Bonheur dans le crime. d’habitude à intercepter ou tamiser la lumière. le serpent.

Pour A un diner d’athées Rops s’est inspiré du passage précis du récit où Barbey décrit l’opération monstrueuse par laquelle le major cachette la Pudica. La femme dont la bouche est cadenassée. se faisaient appeler orientalement des « panthères ». La Vengeance d’une femme est ici une synthèse de la nouvelle dans l’apparition d’une de ces prostituées qui. 198 . Le cercueil renvoie directement à la conclusion de l’histoire. Il choisit l’instant qui lui succède pour mettre en scène les acteurs du récit : la femme. L’artiste ne montre rien du drame. la porte ouverte sur le néant et le corps du major qui gît sous la table.L’œuvre Le Dessous des cartes d’une partie de whist privilégie l’expressivité de cette figure tragique plantée dans le néant de sa folie. la bougie. Les armoiries qui rappellent l’origine noble du mari contrastent avec l’attitude arrogante et impudique de la femme. pour ne pas dévoiler des secrets de sa vie. repose sur un cadavre d’un enfant.

image de la luxure et de la mort. la décence. Le Sphinx. victime de ses émotions. Outrepassant le texte de Barbey. une accumulation et un prolongement des expériences de celui qui regarde la peinture ? En fait. œuvre qui apparaît indépendante du récit. Dans les œuvres de Félicien Rops l’anecdote est repoussée car l’artiste traite des problèmes fondamentaux. le vivre. vie. Ses femmes réunissent corruption. de la femme. péché originel. l'artiste est suffisamment moral. qui incarne la ruse et la destruction et qui domine l’ensemble d’un air pensif . et du sphinx. et qui associe le triple symbole : du diable. mais pour exalter son pouvoir de vie face au pouvoir de mort. symbole du silence énigmatique. la vergogne. le texte et l’image sont une réponse déguisée à un questionnement qui concerne le faire. la pudeur. la mort. incarnation des puissances naturelles et spirituelles. Rops. la figure de la femme domine parce qu’elle symbolise l’ambivalence du désir et de la mort. POUR CONCLURE Ouvertes à plusieurs interprétations les nouvelles des Diaboliques illustrent un univers où le crime est sans punition et sans remords. ses passions ou ses obsessions . Rops crée un frontispice pour Les Diaboliques. vice et fin du monde. l’être.Dans ses illustrations pour Les Diaboliques. l’artiste représentatif du mouvement décadent. la vie et la mort . Quand on lui reproche l'immoralité de son livre. Barbey d’Aurevilly se défend en affirmant que la moralité de l'artiste est « dans la force et la vérité de sa peinture » : en étant vrai. dont les antonymes sont la honte. Mais le but de Rops n’était pas de choquer mais de montrer les régions sombres et lumineuses de leur âme. le plaisir. Que pourrait transmettre une toile qui porte le nom du texte sinon un savoir humain. Il déshabillait la femme non pour la souiller. peint la cruauté d’aspect de la femme. Elle est « la plus fascinante cristallisation de tous les vices » mais aussi leur victime. le désir. 199 . où la femme se meut dans un monde de violence et perversion morale. Par ses dessins Rops a voulu mettre en cause non seulement la morale mais la modestie. l’amour.

La littérature fin de siècle de 1884 à 1898. 2003. Gallimard. Le nu impertinent de Félicien Rops. Bruxelles.html : Souchet. Denoël. Librairie Vuibert. « Classiques français » Denis. Germain 200 . « Le cabinet des dessins ». Gérard. Les Diaboliques. coll. Les Diaboliques. coll. coll. 1994. La chair. Paris. Paris. Paris. la mort et le diable dans la littérature du XIXe siècle. « tel Gallimard » http://stalker. 1977. Guy. 1998 Peylet.hautetfort. 2006 Draguet.com/archive/2006/07/15/l-etrange-fascination-pour-le-malles-diaboliques-par-germai. Paris Bookking International. « Thémathèque/Lettres » Praz. Le romantisme noir. Michel. coll. édition de Jacques Petit Barbey d’Aurevilly. Rops. Mario. Paris. Bernard Gilson Éditeur. « folio classique ». Flammarion. coll. 1994.BIBLIOGRAPHIE Barbey d’Aurevilly.

d’une importance sans conteste et de nombreux poètes se réclameront de lui : un Paul Claudel. character Les artistes symbolistes de la fin du XIXème siècle nourrissaient. A la suite de Verlaine qui rompait déjà avec les structures métriques classiques en prônant les formes impaires. un André Breton. admirably treated the problematics of this hybrid literary form. des hiatus et de la position de la césure. ouvertement. placing characters in a specified or an unspecified period of time and in a space that can be defined or not. lui aussi. poem. On sait que Mallarmé. Le premier est plutôt empirique. qui fera école. Niant le vers classique. time. Le renouvellement qu’il apporte est pourtant. œuvre qui prenait pour Mallarmé le nom de « Livre » . voire de celle. "Le récit poétique". The poetic story gets beyond the frame of poetry. de faire fusionner les diverses manifestations de l’art en estompant leurs frontières. de Baudelaire. Il faut dire qu’il n’innove pas tout. comme son nom l’indique. Mallarmé. Ce désir procède avant tout d’une volonté de ressembler. En guise d’exemple. Rimbaud. story. Ce type de vers se trouve libéré. space. notamment l’abandon des règles de décompte à l’intérieur du vers – la prise en compte du e caduc.LE RÉCIT POÉTIQUE Alexandru LUCA Abstract The poetic story is a particular type of literary form that appeared at the end of the 19th century. deux courants se détachent à l’intérieur du mouvement symboliste. il met en œuvre le « vers libéré » sans le théoriser. Baudelaire. bien qu’il ne l’ait mis en œuvre. Les vers ne sont alors plus obligatoirement reliés entre eux de façon verticale 201 . Keywords: verse. originating from the innovative efforts of some poets like Rimbaud. qui fut un révolutionnaire. car il a subi. La rime du vers libéré devient approximative ou se voit remplacée par des assonances et des allitérations dont les règles d’alternance ne sont guère plus systématiquement respectées. d’un certain nombre de contraintes traditionnelles : il conserve le même mètre (c’est-à-dire un nombre de syllabes fixe pour chaque vers d’un même poème) ainsi que l’homophonie finale. Jean-Yves Tadié’s work. de « roman lyrique » ou même de « poème en prose » pour la plupart de ses contemporains. mais s’autorise quelques libertés par rapport aux lois de la versification. surtout celle de Baudelaire. des influences. faisait l’apologie d’une nouvelle forme de vers qui allait bouleverser les rapports de la poésie et de la prose : le vers libre. ou de « roman poétique ». suivis de Rimbaud qui nommaient « poèmes » de courts textes en prose. Le second courant. encore plus ambitieuse. instaure la notion de « vers libre » qui rend plus souples les règles de la versification en rapprochant le vers de la prose. le vers libre abandonne en effet tout principe métrique (décompte des syllabes et rime). le désir de créer une œuvre totale. de réunir plusieurs éléments des trois genres sous le signe du lyrisme.

présentée au tout début de l’ouvrage. qui attire l’attention sur la forme même du message (Le Récit Poétique. p. pour la première fois. des procédés de narration renvoient au poème : il y a là un conflit constant entre la fonction référentielle. mais l’on peut désormais concevoir que le champ de la poésie s’étende et qu’il existe d’une part une poésie en prose (les poèmes en prose).(paradigmatique) par le principe de la rime mais possèdent surtout des jeux d’homophonies internes. et la fonction poétique. 202 . Le récit poétique en prose est la forme du récit qui emprunte au poème ses moyens d’action et ses effets. même si les détracteurs du vers libre reprochaient à celui-ci de n’être pas un vers en raison de son opposition au système métrique. est purement théorique et propose une hypothèse : elle décrit le genre comme relevant d’un « phénomène de transition entre le roman et le poème » et se base sur la simple opposition dans le récit poétique de la fonction référentielle du langage romanesque à la fonction poétique du langage. d’autre part que l’épanouissement du vers libre tende à rapprocher la poésie versifiée de la prose. Ils abandonnent parfois leur majuscule initiale et rompent ainsi avec l’idée traditionnelle considérant le vers comme une unité poétique. tenté en 1978 de définir ce type d’œuvres comme des variantes du récit en donnant ainsi la possibilité à la critique de les placer dans la typologie des genres littéraires grâce au recensement d’un certain nombre de particularités communes à plusieurs d’entre elles. critique qui s’intéresse particulièrement au genre indéfinissable du lyrisme ainsi qu’à la forme hybride et problématique du récit poétique. en même temps. L’idée même de poésie s’élargit alors et se dissocie du vers. la poésie demeure versifiée. Les travaux de Jean-Yves Tadyé ont engendrés un renouveau dont bénéficie l’étude de la question des genres au sein de la critique des dernières années. si bien que son analyse doit tenir compte à la fois des techniques de description du roman et de celles du poème : le récit poétique est un phénomène de transition entre le roman et le poème.-Y. A la suite des précurseurs de la modernité et des symbolistes. l’ouvrage de J. 7-8). se poursuivra au début du XXème siècle avec la naissance de nouvelles formes littéraires parmi lesquelles il faut compter le récit poétique. Ainsi. […] L’hypothèse de départ sera que le récit poétique conserve la fiction d’un roman : des personnages auxquels il arrive une histoire en un ou plusieurs lieux. déjà bien amorcé par les tendances rencontrées par le lyrisme dès la fin du XIXème siècle. pour. Par ailleurs. Tadié. dans Le Récit Poétique. Le mélange des genres. rythmiques et parfois syntaxiques. ces deux théoriciens du rythme constatent que les vers libres se regroupent parfois sur la page en ensembles librement constitués qu’on peut nommer « versets » et qui peuvent représenter de sortes de vers libres élargis ou de séries de vers libres s’associant afin d’édifier des unités typographiques. La première. avec ses tâches d’évocation et de représentation. non plus le vers à lui seul. deux approches différentes du phénomène littéraire de ce type de récit. On trouve. l’unité poétique devient le poème dans son entier. reprendre son sens étymologique de création. Mais. Jean-Yves Tadié a.

Ceci amène à constater que les récits poétiques sont pour la plupart écrits à la première personne. Les personnages du récit poétique sont pour lui moins contradictoires et moins complexes que dans le roman . ils peuvent servir de symboles.-Y. Mais J. la forme de la spirale ou du cercle. Les points communs [des récits poétiques] seraient les suivants : l’espace romanesque s’affranchit des contraintes réalistes du décor pour devenir lieu de l’enchantement et du mythe . Ainsi. la structure. que livre J.-Y. il le subit (p. Tadié. 18). la structure narrative prend ainsi. d’autant plus despotique qu’il a perdu la plupart de ses privilèges » font penser à des doubles de la figure du poète moderne. C’est la définition du récit poétique au sens large. Tadié accorde une grande importance aux « signes qui produisent un effet de représentation ». Tadié divise son ouvrage en six parties dans lesquelles il examine successivement les différents aspects. Privilégiant le flou ou la demi-teinte. et ne requièrent plus nécessairement un état civil complet.L’autre approche est pragmatique. tout comme les récits autobiographiques. le support d’une expérience. Tadié ne se soucie guère d’une telle approche de la problématique dans le récit poétique. ou bien se dilate. Les personnages obéissent au même mouvement d’allégement. l’espace. « le vide sémantique du personnage fait le plein du texte » L’espace du récit poétique ne tient pas compte de « l’organisation des blancs et des noirs » sur la page dont il laisse le privilège aux poèmes lyriques en acceptant une certaine « monotonie de la typographie » En revanche. de figures allégoriques. sous la forme d’une répétition pronominale obsessionnelle […] a pour caractéristique essentielle d’être une forme vide.-Y. ils bénéficient d’une autonomie réduite ne leur permettant que de constituer « un vide empli par le monde ». le mythe et le style. cherchant à structurer musicalement ses motifs. J. du récit poétique concernant les personnages. le personnage n’est donc qu’un support. Le temps se concentre en instants magiques qui délinéarisent la trame chronologique. c’est la solitude d’un héros dont la masse. volontiers. Ces « héros disloqués [qui] laissent le plus souvent la place à un moi tyrannique. mais uniquement sa fonction : Ce qui compte. J. devient pure attente . qui se recoupent d’ailleurs souvent. recourant abondamment aux prestiges de la métaphore. Ces « signes » sont tout simplement les descriptions qui ont un statut et une fonction particuliers dans les récits 203 . et découle d’une constatation à la lecture de points communs entre un certain nombre d’œuvres. qu’une « structure verbale » permettant le renoncement du récit poétique à l’illusion référentielle et attirant par là même l’attention du lecteur sur la structure poétique de l’œuvre.-Y. ce type de récit s’ouvre à une écriture plus ouvertement poétique. Gardant une part d’ombre. Selon J. le temps. […] Le protagoniste ne construit pas le monde. permettant au lecteur de s’identifier autrement avec l’esquisse d’une silhouette. Tadié dans l’ensemble de son étude.-Y. la description des paysages prend dès lors une importance nouvelle par rapport aux seules contraintes du récit. non plus agent mais patient. empirique. ce qui importe étant non le personnage et sa « personnalité » de fiction. avec toutes ses nuances.

à l’intérieur d’une société dégradée. qui s’oppose alors à tout ce qui ne s’accorde pas avec lui pour générer ainsi un deuxième lieu « négatif » : « Le lieu privilégié. elles ne constituent plus comme dans le roman un simple « cadre » à l’intérieur duquel se jouent des intrigues. En effet. la quête. Par ailleurs.-Y. la disparition du personnage individuel. la dissolution. devenir luimême protagoniste. même si le lecteur peut toujours distinguer un lieu d’un événement. car il transcende les mouvements. « parce que les chocs des instants poétiques appellent. à l’instar de son héros. J. mais en nous. un prolongement. les descriptions et les paysages participant tous deux de la narration. mais reflète dans une visée ontologique ambitieuse les valeurs sacrées de la vie. Il s’agit d’un genre à la fois archaïque (car il relève pour une part du récit mythique.poétiques. « bénéfique ». il raconte dans le même temps – la description est la « narration du visible ». le récit poétique adapte à la prose narrative les « moyens du poème ». l’œuvre construisant un espace idéal. dans le texte. 204 . en conséquence. l’espace du récit poétique est souvent binaire. contrairement au roman. le discours du récit poétique est continu. non seulement dans le récit. Pourtant. « l’espace peut. Quand un récit poétique décrit. un temps qui les développe et pendant lequel nous les recréons ». Sur le plan de la réception des récits poétiques. « la narration est linéaire et progressive. En somme. en effet. sans bouleversements ni interpolations » au point que l’on peut ressentir un véritable sentiment d’ennui à sa lecture : on a l’impression qu’il ne se passe rien en dehors des quelques événements formant l’essentiel de la trame narrative. est construit contre tout ce qui n’est pas lui ».-Y. Tadié note l’impact de leur caractère poétique qui provoque une lecture plus « hachée » que celle d’un roman. Il n’évoque pas. agent de la fiction ». de la littérature médiévale) et moderne. pour J. la structure fondamentale et traditionnelle du récit qui faisait alterner narration et description se trouve dans une certaine mesure remise en cause. Tadié. Le traitement du temps dans le récit poétique est semblable à celui de l’espace et il est discontinu. Mais c’est justement cette ordonnance linéaire de la narration qui permet au lecteur de percevoir des ruptures dans la fiction constituant autant de surgissements d’« instants poétiques ». il y a dans les récits poétiques beaucoup de moments d’attente narrative (où le lecteur attend que quelque chose se produise) et de descriptions de l’attente des personnages si bien que l’auteur semble parfois préférer. l’évocation des moments d’attente. du héros. mais participent de cette intrigue comme le ferait un personnage à part entière : dans un récit poétique. De même. plutôt que celle du moment où se produit l’événement attendu. les écoles littéraires en se manifestant à partir du symbolisme de la fin du XIXème siècle jusqu’à la période du « Nouveau Roman » dans les années 1950.

1994. Embrayeurs et repérages spatio-temporels. 182/1974. 205 . collection « Tel Gallimard ». Les catégories du récit littéraire.. TODOROV. T. 8. 1981. in Communications.. Le récit poétique. J.Bibliographie MAINGUENEAU D. du Seuil. Paris. Ed. Paris.. Gallimard.Y. Le français dans le monde. TADIÉ.

le minéral qui fait de fond au récit est lié au désarroi et à la désolation produite par la guerre. p. p. p.TOPOS MINÉRAL ET PRÉSENCE AU MONDE CHEZ HENRY BAUCHAU Corina BOZEDEAN Abstract An incursion into the mineral landscapes that Henry Bauchau’s fictional world is invested with highlights an internal direction that evolves from its reproofing to its appraising and internalizing. 223). Si les journaux montrent dès la Grande Muraille le plaisir de se retrouver dans un milieu minéral révélé synesthésiquement (v. de manque d’unité: « Ils sont tout près. in the following works it is converted into the image of the remedy and of the possible refuge. Dans Le Régiment noir. ses certitudes étant érodées. On la mâche dès qu’on ouvre la bouche et elle crisse entre les dents » (RN. p. p. les images du topos minéral que les romans laissent percevoir disent une conversion progressive des valeurs du minéral en tant qu’espace à habiter. then. La réalité minérale rend compte de l’apprêté du monde guerrier : la route est parsemée « de grosses pierres » (RN. 3/2010). Dans La Déchirure et Le Régiment noir le topos minéral est généralement en relation avec la froideur familiale et la guerre. Ainsi peut-on voir l’image d’un « sol boulant […] dans un interminable pierrier » (D. Reversible in its substantiality. signe de dispersion. A cela s’ajoute l’image de la boue. 110) propre à la rue qui mène vers les Genêts ou on est amené à revivre avec le narrateur « la douleur des arbres et des pierres » (D. pénètre dans les narines. topos Parmi les nombreuses fonctions remplies par le minéral dans l’œuvre d’Henry Bauchau. mouvante comme le sable humide et déjà taché d’écume qu’une nouvelle vague va recouvrir. matière constituée de deux éléments fondamentaux mais dont la proportion injuste la rend amorphe. Always an ambivalent. minéral. L’image de la poussière est complétée par celle du sable. in « Écriture à l’écoute. c’est parce qu’elle est dépourvue de consistance. dessèche les gorges. « La chaleur se lève. d’où une connotation presque toujours négative. Par exemple. leur ligne grise paraît mince. à la sortie des Genêt .le 206 . la poussière couvre les visages. the mineral transposes on the metaphorical level of the first creations the conscience of the tragic and the solitude. 51). the décor’s mineral aspect stands as an evidence for the gradual internalizing of the outer world and of its governing laws by the return to the elemental. Si une vague risque de recouvrir cette masse combattante. celle d’élément du topos est révélatrice pour la manière dont le sujet arrive à occuper progressivement le monde et à intérioriser ses lois. Paysage suisse et imaginaire minéral chez Henry Bauchau.la maison du grand-père paternel . 31) lors de l’incendie de Sainpierre.» (RN. matière. 49). Keywords : imaginaire.

c’est celle de la terre. demande l’eau » (RN. On le fait dégager mais on sait que les hommes vont y trouver un squelette parfaitement nettoyé par les fourmis rouges ». p. par son aspect rigide. La guerre laisse fortement son empreinte dans la matière terrestre . et cette appréhension d’une infinité d’années grises dans un monde devenu plus vieux et plus féroce » (D. 33). 71). 83). sans être structurées par des éléments topologiques. p. qui est une véritable toile de fond pour la guerre. le sujet appelle toujours la matière complémentaire en vue de cristalliser son essence : « Tout son corps. p. je la pétris et parviens à la forme grossière du canon» (RN. d’un petit village. je la roule dans mes mains. 42). uniformément gris sous les casques. 45). p. C’est cette uniformité surtout qui fait peur. Pour échapper à cet état brut. comme le remarquait la Sybille lors d’une séance : « Ce n’est pas seulement votre déchirure. la déchirure de l’être est accompagnée par celle du monde et la loi qui gouverne est celle de la destruction. Souvent. la ruine . la beauté. p. 153) ou « boueux » (D. La brique – matière par excellence de la construction – vient contrairement surenchérir chez Henry Bauchau. altéré par la longue marche et couvert de sueur. il ne s’agit pas dans les écrits d’Henry Bauchau de ruines dues à l’action du temps. L’identité semble succomber dans cette uniformisation dangereuse produite par la guerre. […] ce n’est pas tant votre déchirure qui importe. La dissolution et la déchirure sont les mots d’ordre dans cet univers où le destin de l’homme et du monde sont circonscrits par une même image.chemin de terre est « toujours boueux » (D. 49) et devient rocailleux (RN. p. Tout se décolore : l’ancienne splendeur. de dégradation. n’est pas idyllique. Comme on a pu le lire dans ces fragments. La force de la terre s’en va. La désolation suggérée par cette image renvoie à un autre motif qui s’inscrit dans ce topos du désarroi. p. comme dans le cas des poètes romantiques. 99). Ce sont des descriptions circonstanciées. je ramasse un peu de poussière mouillée.67). les soldats n’y voient plus une matière nourricière et protectrice mais l’associent parfois aux canons : « Il y a eu un orage. p. Le minéral. l’homme qui habite cet espace est contaminé par sa minéralité « le visage de maman ressemble à une terre labourée par la guerre » (D. l’hiver virginien s’avère également « boueux » (RN. 220). tout grouille et se fait innombrable. p. celle de la ruine. sur la sensation de 207 . p. mais d’une action destructive exercée sur l’être humain et sur la matière du monde. p. 43). comme chez Yves Bonnefoy. vous savez bien que vous n’avez pas tant d’importance. (BP. tout fout le camp. qui disent plutôt l’état que le vrai lieu. mais transfigurée par la violence de la guerre : Louvain (Sainpierre dans la fiction) s’effondre « avec ses milliers de poutres ou maisons » (PC. est lié aussi à la symbolique de la mort car les pierres sont amenées à marquer le lieu où a été enterré le corps d’un défunt : « On ne s’étonne pas quand apparaît au bord du chemin le premier tas de pierres. c’est la déchirure du monde qui effraie » (D. « n’en reste que des ruines ». La réalité qui se révèle à l’enfant Bauchau puis au jeune soldat. qui trouve son reflet dans la matière : « L’ennemi apparaît tout de suite comme un fleuve de béton.

fuir à l’anarchie. la poussière et la boue. le fait que Johnson a vécu « comme un superbe lierre. le rend vulnérable devant Cheval rouge dans leur combat. sa couleur rouge étant associée à celle du sang: « Les briques rouges donnaient d’ailleurs le sentiment d’être dans un abattoir […] le tas de briques qui avaient la couleur de la maison fausse et du sang de la femme » (D. Bauchau suit sa première et puis sa deuxième analyse. régi par l’exigence absolue de la complémentarité des matières. le végétal est une réponse à l’exigence primaire. Rappelons que lors de la rédaction des deux romans. tel que les séances d’analyse le révélaient : « Tout s’en allait dans ces matières devenues molles. 24). p. Contrairement au minéral qui se révèle dispersé et dépourvu de consistance. elle est là et. Tandis que la réalité s’avère « molle » et désaltérée. 55). 41). il l’a plantée et couverte au temps favorable. nous n’occupons que des surfaces » (RN. Instituteur John peut laisser agir la sève et se mettre à croître. correspond au désir du sujet de donner une consistance à sa matière. l’humain exige un besoin de transfiguration. correspond à un symbolisme de l’élan. du désir de liberté mais aussi de la vie. qui y voit son point faible : « Instituteur John n’est plus un homme des canons. constamment appelé dans les écrits bauchaliens. mais sans pousser de racines d’arbres ». p. Ce retour à l’enracinement premier coïncide avec un retour au monde primitif. La matérialité du paysage est sous-tendue par un système d’oppositions sémantiques.destruction et d’effroi. l’ouvrir » (RN. qui fait bloc et qui rejette » (D. de pétrification : « on voudrait saisir cette matière féminine. L’exigence du dur. étreignant tout ce qui l’aidait à grandir. de s’enraciner. si prégnant dans ce roman. p. 208 . Il s’ensuit que l’art de survivre réside dans le fait de savoir se nourrir de la matière pour développer son ampleur végétale. p. dans un monde qui se trouve à chaque instant sous la menace de la mort. p. 51). la pétrir. dit la capacité de se soustraire à l’organisation rationnelle et froide imposée par la famille à l’enfant Bauchau : « une grande famille de pierres froides. Le végétal. la sauvageté du règne végétal constamment convoquée dans les pages de ce roman. Les relevés du topos minéral de ces premiers écrits montrent donc une réalité érodée et dépourvue de consistance dont les matières référentielles sont le sable. 99). dès que Cheval rouge desserre sa prise. sa fertilité lui faisant de contrepoids. Il lui a donné forme. au « mouvement le plus nécessaire » qui est celui de « retrouver un sol » (D. dans Le Régiment noir au topos aride s’oppose l’ampleur végétale de l’Amérique. […] C’est Cheval rouge qui a recueilli la terre rouge que Johnson lui a confiée et qui contenait la semence. Il fallait rebâtir en dur » (D. Elle est en terre. 372). En outre. Ainsi. mais il n’a pas encore risqué sa semence dans la terre. à bruire et à danser de toutes ses feuilles » (RN. p. Car les racines du monde végétal disent la fixation dans le sol : « Les arbres tiennent la profondeur. mais en même temps y mettre sa semence pour s’enraciner bien dans la matière. 51). p. Si dans La Déchirure l’état flottant était envahissant et accablant. susceptibles d’apporter un équilibre à sa vie.

avec Mademoiselle Mérence. Ce geste de toucher le sol contient en germe un motif qui sera déployé par la suite dans les romans du cycle thébain. ou bien sa place. comme on peut le lire dans La sourde oreille ou le rêve de Freud : « Ah ! que la brume était légère. une petite cruche et détale » (OSR. à partir de ce roman le minéral acquiert aussi une faculté guérisseuse. 209 . matériau de construction et d’art. 50). 221). L’opposition entre les règnes végétal et animal est atténuée par l’attribution d’une même fonction. 65). à nommer en soi : Monsieur Granpé » (RN. des « enfants de terre incertaine » (PC. Clios bâtit un barrage de pierres qui fait une petite vasque au milieu du ruisseau. […] Sa place dans la case. Tout de même. Lorsqu’il est présent dans les poèmes. il dépose sur le sol un morceau de pain. elle s’avère également l’expression de la nature et de la culture : Antigone moud avec des pierres plates les grains ( OSR. p. dans la filiation de ce deuxième Granpé que l’on se met. la connotation négative qui avait investi le topos minéral s’atténue vers la fin du roman. était timide » (PC. si au début du roman le contact avec le sol a lieu sous l’effet de l’épuisement « Je cours en aveugle et je me jette de tout mon long sur le sol asphyxié » (RN. p. prend la position juste et se met à chercher le lieu. de son intégration dans la matière du monde. elle applique sur sa blessure non seulement des feuilles. 73) dit la rigidité affective. La pierre se fait outil.Néanmoins. p. 97). Quant aux écrits poétiques de cette période. dans le village. lorsque Antigone soigne son père. où Antigone pourra se baigner (OSR. « la matière d’enfance emmêlée de ciment » (PC. 30) et « un petit foyer de terre et de pierre » (OSR. fauches » (RN. un épisode de la fin du roman attribue au contact avec le sol une valeur révélatrice : « John se couche sur le sol. était sévère à l’horizon / et le soleil liquide. On pourrait évoquer à cet effet le changement de sens que revêt le geste de toucher le sol . une valorisation progressive du monde minéral est perceptible. il est à noter que le minéral est le plus souvent metaphorisé et remplit rarement la fonction de topos. p. 43) ou encore « deux hommes par terre. le paysage ne fait pas l’objet d’une description. Si dans Le Régiment noir les vertues médicinales étaient vouées exclusivement au monde végétal. mais s’avère plutôt le reflet d’un état d’âme. p. 40). le sol se fait le lieu du don que le vigneron fait à Œdipe suppliant : « Arrivé à une certaine distance. p. dans le monde. 315) La revalorisation du monde minéral coïncide avec celle de la réconciliation du corps avec la matière brute. / Liquide aussi était ton cœur. Même si le topos évoqué dans Œdipe sur la route conserve encore l’aridité minérale (Œdipe gravit jour après jour « inutilement les collines et les rochers » . p. Plus encore. p. 35). p. À la revalorisation de la matière minérale contribue son instrumentalisation par l’homme. 61). 22). p. Ainsi. p. p. p. p. mais aussi de la terre argileuse (OSR. 63). un investissement affectif similaire aux romans est repérable au niveau de l’imaginaire : dans l’Escalier bleu le déracinement est suggéré par l’image de la « terre sans semelles » (PC.OSR. pour tenter d’y voir plus clair. elle sait comme son père « modeler la terre et la sculpter » (OSR.

ce roman projette l’action dans deux cadres de prédilection : le boulevard 210 . » (A. des origines les forces vitales. plus d’arbres » (A. la réinvention de l’espace mythique de Thèbes et de la guerre civile projette l’action (que ce soit intra/extra muros) dans un espace presque complètement minéralisé. Face à cette réalité. Les deux romans du cycle thébain évoqués ci-dessus mettent en scène une image d’une grande force suggestive pour ce qui est du rétablissement du contact avec la terre. il faut que je te déteste. La récurrence d’une scène évoquant le corps qui se jette par terre pour retrouver ses forces n’est pas sans rappeler le mythe d’Antée. p. vers ce que la réalité nous offre. mais aussi le tragisme de la rupture entre l’homme et la Terre / le monde. implicitement. Retrouver la terre c’est. Ce tournant perceptif vis-à-vis du minéral correspond à une prise de conscience de l’appartenance à la matière de l’univers. la sensation de mollesse et implicitement l’exigence de durcir reviennent : « tu m’as rendu molle aujourd’hui. pp. une réversibilité des propriétés du minéral est perceptible. tout comme dans Œdipe sur la route. p. plus de puits. A Thèbes maintenant nous détestons ce qui est mou. ici il n’y a que des pierres. 110). En effet. âge significatif pour Bauchau dans l’appréhension du réel. » (A. Il n’est plus seulement un champ de combat. C’est le nécessaire retour vers l’élémentaire. p. que je te frappe pour que tu durcisses. Ce nonobstant. terrible lutteur invincible qui reprenait des forces dès qu'il était en contact avec la terre (sa mère) : « L’odeur profonde de la terre pénètre dans mes narines et sa pesanteur envahit tout mon corps ». On a affaire. p. L’interaction avec le minéral de la réalité environnante s’avérera dans Le Boulevard Périphérique une manière de fuir à l’absurdité de la guerre. toi aussi et qu’on ne t’écrase pas » (A. je la mords. Quant à Antigone. L’alliance de l’humain et du minéral qui relève de l’unité première dit l’enfance de l’homme et du monde. la vulnérabilité due au manque de contact avec le corps maternel . je cultiverai pour toi et nos enfants » (A. » (A.38). p. L’enjeu de cette scène est double: il suggère d’une part le pouvoir conditionné par le contact avec la mère d’où il extrait sa force et. mais la terre cultivée et la pierre qui sert à la construction : « Je ne suis pas seulement soldat. 54). 278). retrouver à l’aide de la mère. Nous bâtirons une maison. « Alors je sens la terre. 37). à une « reverie petrifiante » qui refuse les images de la vie végétale : « je ne vois pas le jardin […]. 240) ou bien : « nous voyons apparaître les murailles blanches de la cité. L’interaction avec la matière qui se donne à voir dans Œdipe sur la route. 312). dans le sens bachelardien. spirituelles : « les statues de pierre sont fauves… Elles édictent les mots maîtres de la cité qui sont : orgueil argent et lois. les grandes pierres du palais d’où Œdipe a été chassé jadis. p. je deviens la terre et c’est son cri que je pousse » (A. J’aime la terre. à l’instar d’Antée. Cette fusion de l’humain et du minéral équilibre les oppositions sémantiques entre eux qui régissaient les deux premiers romans. La pierre omniprésente traduit sur le plan symbolique la froideur et la sécheresse. 291-292) ou encore « Antigone d’Io se laisse tomber sur la terre pour retrouver des forces et elle y découvre l’inépuisable certitude qui lui permet de pousser mon cri. le dialogue qui s’instaure avec elle permet de retrouver un certain sens de la réalité. toutes les campagnes proches ont été dévastées […].

de risques mais de soleil et d’astres invisibles mais présents. la vitesse à ne pas dépasser. p. à quatre pattes sur le rocher. La relation à la matière s’avère une manière de repenser la relation au monde. Face au rocher. les personnages de Bauchau arrivent à se définir à travers leur relation avec la réalité minérale. devenue porteuse de valeurs génératrices. comme Stéphane. La traversée du paysage minéral des romans d’Henry Bauchau laisse entrevoir une progressive valorisation du monde minéral qui fait de fond aux récits . le ski focalise toute l’attention sur le passage à franchir. Ainsi. Après un refus initial qui exclut toute participation affective au décor minéralisé. et là. qui rappellent les évocations synesthésiques des journaux. cela correspond à une progressive intériorisation et acception du monde extérieur qui va de la conscience du tragisme de l’histoire à la découverte des recours naturels. Il s’agit de la neige et de s’identifier à elle. une expérience qui permet au sujet de se redécouvrir dans l’expérience de la matière du monde. l’homme se retrouve seul avec soi-même. p. Il ne s’agit plus de gestes. Toujours ambivalente chez Henry Bauchau. On a affaire dans ce fragment à une expérience émotionnelle et sensorielle où le sujet et la matière fusionnent.périphérique qui mène vers l’hôpital où la belle-fille du narrateur. 211 . s’identifiait à lui » (BP. un investissement affectif progressif de ce décor mène les protagonistes qui l’habitent à l’intégrer d’une manière organique dans leur vécu. atteinte par le cancer. la matière minérale de ces deux espaces dit d’une part la froideur qui mène vers la mort (le périphérique) et une manière de lui fuir (la montagne). vit ses derniers mois et la montagne. Ainsi. la matière profonde et indifférente du monde pénètre en nous. de pentes. d’un sentiment tragique de solitude lié à un état de mollesse. loin d’être des représentations objectives. 56) ou bien « J’aime de passion la montagne l’hiver. Les éléments du décor. plus que des entités sociales. Les escalades sur les rochers sont l’occasion d’échapper à la réalité accablante de la guerre qui sous-tend par ailleurs l’évocation de l’amitié avec Stephane. de prendre possession des forces naturelles et retrouver un rapport régénéré au cosmos. rassemblent les éléments des différentes expériences et se font le reflet d’un cheminement intérieur qui va du statut du spectateur face aux horreurs de la réalité à celui de protagoniste d’une réalité intime entre l’homme et le monde. les boses. ils arrivent progressivement à la solidité conférée par le contact intime avec les puissances naturelles. un ami de jeunesse. comme sur le rocher avec Stéphane. espace du ski et des escalades faites avec Stéphane. les virages. L’expérience du décor minéral c’est une manière de se donner pleinement le moyen de saisir la vie. à la conquête d’un équilibre à travers le retour vers l’élémentarité. dans un échange avec la matière du monde : « il est l’ombre comme tout à l’heure il sera le rocher » (BP. 31).

Bibliographie BAUCHAU. L’Écriture à l’écoute ». 1998 [1972]. Henry. Actes Sud. 1. Bruxelles. 1992. Antigone. BAUCHAU. UCL Presses Universitaires de Louvain. 212 . Actes Sud. La Déchirure. Henry. Actes Sud. Arles. 2008. 2003 [1966]. no. Arles. 2. Labor. Actes Sud. Henry. Le Régiment noir. BAUCHAU. BAUCHAU. 3. Œdipe sur la route. « Revue Internationale Henry Bauchau. Arles. Henry. Le Boulevard périphérique. Henry. 1997. BAUCHAU. Arles.

cu timpul femeia rusă nedorind să rămână doar subiect al „temei feminine” în operele scrise de bărba i.toate personaje feminine create de scriitori bărba i. looked down upon. tolerat şi foarte greu acceptat fără prejudecă i. be considered a tabu issue for a long period of time. că atributul „feminin” nu este un stigmat. Out of the changing beauty of literature written by women. androginity Literatura feminină nu reprezintă literatura cu „tematică feminină”. În planul literaturii feminine. Femeile erau adorate. if still needed.postmodernism. înfă işate chiar ca fiin e superioare mai obstinat decât în alte literaturi. showing that gender is not one that matters in literature. ci avansând „preten ii” tot mai insistente la ocuparea unui loc onorabil în societate şi. 3) începutul secolului XX. prejudice. etapa modernistă . both powerful and complex. în literatură. Katiuşa. dar numai bărba ii erau capabili să le alcătuiască. pentru că este luată din bărbatul său”». Elena. Literatura clasică rusă a avut pu ine scriitoare. Olga. and that the author is actually an androgine paper – being for whom only the gift. conform „Facerii”. implicit. multiple and unique with every portraying. feminine writing. dacă mai era nevoie. the positive discrimination and the hunt of collective and individual faults from certain standards. the evolution of both expectations and mentality changes proving. the skills and the talent could make the difference. the author’s imagination and his/her capacity to portray a large range of representations. în schimb foarte multe eroine: Tatiana. made it that the feminine touch a complex cultural subject. până în secolul al XIX-lea nu putem vorbi despre realizări notabile. în care sunt ridicate „probleme feminine” . În fapt. tabloul literaturii ruse este mult mai complex decât pare la prima vedere.1 În ciuda acestei păreri. tolerated and hardly accepted without prejudice. ea se va numi femeie. cercetătorii fenomenului deosebind trei etape: 1) secolul al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. de care literatura se sim ea legată prin tradi ie şi tenta ia occidentală care 213 . a existen ei şi a tuturor celor ce decurg din ea. a evolu iei gustului şi a schimbărilor de mentalitate demonstrând. femeia era făcută din bărbat: «şi a zis Adam: „iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea. noile tendin e la nivel european se vor impune şi aici. Nataşa. Gruşenka . during the XXth century this kind of literature got an increasing importance starting with the emergence of feminism. Keywords: Russian poetry. în secolul al XX-lea acest tip de literatură a căpătat o importan ă tot mai mare odată cu emanciparea femeii.POEZIA FEMININĂ RUSĂ – O ABORDARE PANORAMICĂ Marinela Doina DOROBAN U Abstract The idea of writing being exclusively for men. let us choose a special way that requires from us a sustained effort – the feminine poetry. După ce veacuri la rând acest gen a stat „aruncat” la marginea canonului masculin. Anna. as is the originality of the writing. ci literatura scrisă de o femeie. în secolul al XVIII-lea polii oscilează între canoanele şi principiile estetice vechi. acceptance. căci. privit cu îngăduin ă. that the “feminine” atribute is not a stigma. 2) anii ’60 – ’90 ai secolului al XIX-lea şi sfârşitul secolului al XIX-lea. Nastasia.viziunea unei femei asupra lumii. After several centuries of this genre being “dropped out” at the edge of the masculine ruling.

3 În pofida acestor opinii generale. această nouă Academie avea ca sarcină studierea problemelor limbii ruse şi ei i se va datora editarea primului dic ionar rus. femeia dă dovadă doar de sim ăminte puternice. Autoarea unei opere marcante şi reprezentative pentru romantismul francez şi nu numai. baroană Dudevant) va exercita o influen ă notabilă asupra întregului roman european. În această epocă în care Garibaldi a făcut minuni. realizat în numai şase ani. aduce la curtea sa numeroşi oameni de cultură: Voltaire. N. După părerea lui Verevkin numai bărbatul este capabil să gândească profund şi să descopere în elelesuri. fiind pentru prima dată în istoria Rusiei când un post de o asemenea importan ă era ocupat de o femeie. Într-un capitol separat. anul apari iei primei traduceri a romanului Indiana al lui G. 214 . Avea într-însa lira. Urbanismul primează prin înmul irea splendorilor arhitecturii. Diderot. proiect ambi ios. George Sand (pseudonimul literar al Amandinei Lucile Aurore Dupin. prin crea iile lor contribuind la formarea „gustului general al vremii”. scriitoarea franceză va avea o influen ă de netăgăduit asupra procesului literar din Rusia.4 Într-adevăr. La moartea sa. Sand şi până la începutul anilor ’40. Abia în secolul al XIX-lea femeile îşi fac sim ită prezen a în cenaclurile din saloanele aristocrate2 la început mai timid. Spre deosebire de „marea” Academie. Nuvela lui N. la finalizarea căruia un rol important i-a revenit chiar Daşkovei. A fost curajoasă ca Barbès. George Sand a lăsat în urma sa o operă remarcabilă. în timp ce poezia se angajează mai degrabă în sus inerea ideală a realită ii citadine înconjurătoare. implicit. înfiin ează un cerc literar oficial intitulat Общество. o mare iubitoare a artelor. inadmisibil din punct de vedere etic şi estetic pentru tradi ia culturală rusească. un spirit mare ca Balzac. apoi tot mai pregnant. autorul formulează un răspuns sever ca o reac ie împotriva tuturor acelora care vor să ob ină succesul în profesii considerate în mod tradi ional masculine şi aşează pe acelaşi taler femeia scriitoare cu femeia care dansează pe sfoară. старающееся о переводах (ea însăşi scria piese de teatru şi poezii) şi ine chiar un salon literar – Эрмитаж. ea a făcut capodopere”. asupra literaturii feminine. Verevkin – Femeia scriitoare/Jenşcina – pisatelni a (1837) este dovada cea mai clară a aprecierilor negative pe care autoarea franceză şi implicit feminismul le înregistrează ini ial în Rusia. care nu mai vrea să-şi îndeplinească menirea cu care a venit pe lume. Leonard Euler şi al ii.începe să cuprindă inimile celor tineri. Tot arinei i se datorează şi numirea contesei Ecaterina Romanovna Daşkova ca Preşedintă a Academiei de Ştiin e din Petersburg (între 1783 şi 1794). un suflet mare ca Lamartine. V. Hugo scria: „George Sand va fi una dintre mândriile secolului şi ale ării noastre. a unui membru de temut al societă ii. Nimic nu i-a lipsit acestei femei pline de glorie. d’Alambert. Începând cu 1833. aflat într-un dialog neîntrerupt cu literatura şi cultura vest-europeană şi. numind-o pe scriitoarea franceză „reprezentanta romantismului virulent”. arina Ecaterina a II-a. prin emancipare pierzând şi această unică mare calitate şi fiind pusă în ipostaza unei so ii insuportabile. mai ales în oraşul Sankt-Petersburg. prin această nediferen iere dezvoltându-se insistent ideea inegalită ii intelectuale a sexelor. a unei mame incapabile. critica literară de diferite orientări ia pozi ie. ridică greută i ori cântă la vioară şi cu femeia ce-şi bate so ul.

Her en. Belinski care privea problema emancipării femeii ca pe o parte integrantă a problemei eliberării personalită ii. ci devine o no iune socio-culturală. S. Turgheniev. vede lumina tiparului prima culegere de poezii ruse apărută în Germania (apreciată de însuşi Goethe). Dostoievski şi. Jacques (1834) sau Mauprat (1837). N. M. „Cultul” pentru G. fapt ce-i va permite să desfăşoare o bogată activitate de traducător şi să contribuie. Lélia (1833). Tostoi. fără îndoială. ce cuprinde traduceri din crea iile poe ilor A. Criticul admite că Sand este o nouă Ioana D’Arc. fapt ce vine să sublinieze aprecierea şi autoritatea de care se bucura în epocă. învingătorul lui Napoleon şi restauratorul imperiului/Pesn Alexandru Velikomu. prin care propunea emanciparea femeii: Indiana (1832). De la mijlocul anului 1841 percep ia critică se schimbă. Nekrasov. culegerea intitulată Preludii/Preliudii. V. Turgheniev. Iazâkov. spaniolă. în ciuda altor voci. italiană. M. S. franceză. astfel. Bunina s-a făcut remarcată prin intermediul volumelor de versuri: Muza lipsită de experien ă/Neopîtnaia muza. şi îmbogă irea „tematicii feminine” în crea ia unor scriitori celebri precum N. Panaeva. Bunina va fi recompensată de către împărăteasa Elisaveta Petrovna cu o liră de aur încrustată cu briliante şi cu un ajutor bănesc lunar. Cunoştea limbile germană. Serile la ară/Selskie vecera. dar în cercurile literare moscovite. Sand va reprezenta o „modă” şi în societatea rusă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Belinski crede în interdependen a dintre sexe pe care scriitoarea franceză o înfă işează ca fiind reală şi este convins că odată cu trecerea vremii aceasta ar putea deveni o normă. Membru de onoare în cadrul Dezbaterilor iubitorilor literaturii ruse/Besedî liubitelei russkoi slovesnosti. Datorită ei. generând o influen ă covârşitoare în operele scrise de femei. Anul următor apare. F. mai ales I. Tot acestei influen e i se datorează. Pavlova era pasionată de literatură. G. fiind considerate primele documente europene ale feminismului. un proroc al vremurilor viitoare şi. de pildă L. care familiarizează publicul francez cu unele poezii ale lui V. indiscutabil. care continuau să considere numele autoarei drept semn al imoralită ii. A. Puşkin în traducerea Pavlovei. greacă veche şi literaturile corespondente. la Paris. la promovarea acestor literaturi în spa iul cultural rusesc. în anul 1833. pobediteliu Napoleona i vosstanoviteliu arstv şi prin traducerile realizate din limbile franceză şi engleză. un talent de primă mărime în noua lume literară în care iubirea nu mai este privită ca o simplă temă. engleză. L. latină. Puşkin. în mare parte datorită lui V.5 În această nouă atmosferă se afirmă la Sankt Petersburg Anna Petrovna Bunina (1775-1829) considerată a fi „prima poetă rusă”. N. dar şi a literaturii ruse în afara grani elor ării. Cam în aceeaşi perioadă.scrierile sale pasionale. de formulă romantică. Valentine (1832). al poemelor Despre fericire/O sciastii sau Cântecul lui Alexandru cel Mare. Saltâkov-Şcedrin şi chiar Dostoievski îi apreciază noutatea scrierilor. N. se face auzită o altă voce feminină de excep ie – cea a Karolinei Pavlova (1810-1894). iar cu timpul şi al i scriitori vor recunoaşte geniul lui G. întrucât a fost născută din necesitatea evolu iei şi a progresului social. Jukovski şi A. A. Şi Cernâşevski este de părere că femeia trebuie să fie egală în drepturi cu bărbatul. Volumul include şi şase poezii în limba franceză 215 . Gogol. E. Sand. Înzestrată cu o inteligen ă rară şi având o pregătire deosebită. Culegere de versuri/Sobranie stihotvorenia. Tostoi. Baratânski şi câteva cântece populare ruseşti. S.

care fac parte integrantă din con inutul vie ii cotidiene a femeilor excluse de la orice manifestare în via a socială (aici poeziile Zinaidei Volkonskaia şi ale Evdokiei Rostopcina. cu timpul. Barâkova. Ciumina – Vae victis) etc. varia ia formelor de crea ie. care distinge trei etape de dezvoltare în literatura acestei perioade: prima – la grani a dintre cele două veacuri. „drumul” sărmanului intelectual-democrat aflat pe cale de a se stinge (O. dar în ultimele sale decenii sfârşitul acestui secol devine mult mai complex şi seamănă cu un mozaic de tendin e variate şi manifestări divergente. un arhetip na ional al conduitei sociale a femeii ruse. Karolinei Pavlova îi apar ine şi un remarcabil roman publicat în anul 1848 . vor înregistra mari succese în saloanele literare existente în anii ’40’50 şi se vor bucura de recunoaşterea unor poe i „cu greutate” precum Baratînski. „Diversitatea de culori a vie ii literare. aşadar. operele scriitoarelor amintite precum şi cele ale M. perioadă care creează un „arhetip na ional al atitudinii sociale a femeilor ruse” ilustrat în crea ia unor poete precum A. greu de adus la un numitor comun. Prin intermediul acestei căr i pătrundem în intimitatea familiei ruseşti.începutul secolului al XIX-lea) se referă la tematica poeziei feminine înscrise în cercul vizibil al motivelor de inspira ie creştină. Ciumina ilustrând pe deplin „desprinderea” de literatura scrisă până atunci. afirmă L. despre căsătoriile bazate de cele mai multe ori pe interes. P. V. Jadovskaia sau O. create pe fondul versurilor epigonice ale Elizavetei Şahova sau ale Annei Bunina. aşa cum am arătat. poezia lirică a primei jumătă i a secolului al XIX-lea este dominată de tradi ia romantică. despre pregătirea necorespunzătoare pe care femeile o primeau. slavofilism. la nefericire şi la „ofilirea” morală. Din acest moment poeta ia decizia de a compune versuri numai în limba rusă.sub semnătura autoarei.Via ă dublă/Dvoinaia jizn. aflăm informa ii pre ioase despre mentalitatea epocii. Dolgopolov. A. Z. în ’70 . căsătorii care duceau. Barâkova – Za pial ami). Mijlocul secolului al XIX-lea marchează. I. Dacă în anii ’40 predominase idealismul romantic. care ne face părtaşi la ignoran a şi neputin a tinerelor. ŞcepkinaKupernik. al doilea stadiu privind „iluminarea socială” din timpul narodnicismului (anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea). ele vor fi publicate în diferite reviste literare. Analizând începuturile emancipării feminine în Rusia şi reflectarea lor în literatură. Barâkova sau T. o „rupere” de tradi ie şi conştientizarea drepturilor femeii la via a publică. ultimele pe care aceasta le scrie într-o limbă străină. Iazâkov şi al ii.narodnicismul. K. paroxismul indus de o broderie ce ilustra o bătrână pierzându-şi so ul şi fiul (A. Zakrevskaia – Cem ne jenih?). anii reac iilor la cele întâmplate. în anii ’60 domină realismul materialist. anarhism) vor crea. anii ’80 (cei care vor marca sfârşitul idealurilor exprimate de narodnicism. Majoritatea subiectelor sunt „acum” inspirate din problemele social-psihologice ale vremii: tânăra căsătorită cu un general de şaizeci de ani (M. Zakrevskaia. E.„tradi ionalist” (secolul al XVIII-lea . par a reprezenta singurele excep ii fericite). contradic iile căutărilor literare şi intensificarea luptelor ideologice – iată ce oferă arta sfârşitului de secol XIX – început de secol XX”7. N. Tarlanov distinge două stadii mai importante: «primul . 216 . a doua cuprinsă între 1902-1906 (incluzând deci şi anul revolu iei) şi a treia – 1907 – 1910.»6 În linii generale. caracterizată de patosul depăşitii formelor „obişnuite”. a femeilor în general în fa a vie ii.

Hippius. cu timpul. o interioritate lărgită până în subconştient”. tendin ă caracteristică pentru întreaga literatură rusă de la începutul secolului al XX-lea. intrând la rândul ei în opozi ie cu restul literaturii şi arogându-şi libertatea de a exprima nelimitat şi fără rezerve tot ceea ce-i insuflau o fantezie dictatorială. reprezintă. Simboliştii explicau orientarea crea iei către gândirea filosofică prin aceea că arta lor este „providen ială”. ale limbii. D. V. estetica simbolistă sus inând orientarea antimimetică a realită ii. F. în parte şi după aceea. cei din urmă sprijinindu-şi teoriile pe faptul că scriitorul acestui secol îşi concepe personajul. Briusov. Briusov – Simboliştii ruşi. Merejkovski. după care urmează volumul de versuri al lui V. Z. proiectarea unei alte viziuni asupra lumii în care realitatea se înfă işa ca având un caracter fragmentar. numită şi „epoca decadentă” . Acest nou curent literar a jucat un rol foarte important în via a literară a vremii şi a cunoscut două etape de dezvoltare. propunându-şi să pătrundă în tainele cele mai îndepărtate ale spiritului na ional. Spre sfârşitul secolului apare primul manifest al noii poezii – Despre cauzele decăderii şi despre noile curente în literatura rusă (1893). la prefigurarea unei noi orientări a intelighen iei ruse spre „noua artă”. acum lirica se consacra drept cea mai pură şi mai înaltă manifestare a poeziei. aşteptându-se de la ea o modelare idealizatoare de teme ori situa ii curente. pe interesul fa ă de cele mai ascunse straturi.11 Condi iile istorice specifice contribuie. V.reprezentată de poe i precum: V. care nu mai aspiră la nicio vindecare. Merejkovski. un interes crescut fa ă de individ. I.9 Schimbarea survenită în poezie pe plan european în decursul secolului al XIX-lea a determinat o modificare corespunzătoare a no iunilor folosite în teoria poeziei şi în critică. K. dar nu trebuie uitat faptul că izvoarele sale îşi au sursa în poezia anilor ’80. Annenski. Blok . a introspec iei şi a interiorizării ca o „consecin ă a procesului global de subiectivizare şi interiorizare a artei”. Balmont. Ivanov. 217 . în timp ce al ii afirmă că asistăm la o intensificare a gândirii epice. în operele create de Fet. Tiutcev sau Polonski. Dacă până în pragul secolului al XIX-lea. adesea arhaice. de regulă. aşadar. poezia a intrat în opozi ie cu societatea proclamând „limbajul unei suferin e gravitând în sinea sa. în timp ce a doua etapă. În poezia moderniştilor îşi găseşte reflectare procesul de eviden iere a individualită ii şi a personalită ii umane ca valoare de sine stătătoare. istoria apari iei şi formării unei noi „metode artistice”8 Există diferite păreri în privin a cursului luat de literatură .simbolismul. autor D. Prima etapă. Soloviov. reprezentată de o altă genera ie: A.Istoria literaturii ruse de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. poezia se afla în spa iul de rezonan ă al societă ii. Belâi. înainte de toate. spre modernism – „stadiul următor al diletantismului de salon”12. ci doar la cuvântul nuan at.10 Modernismul rus se va impune în fa a realismului tocmai prin această predominare a subiectivită ii. Sologub. dispersat şi de nerecunoscut. punea accent tocmai pe istoria şi cultura na ională. într-un context istoric concret. A. s-a caracterizat printr-o semantică universală a imaginii poetice (caracteristică şi simbolismului francez) slăbind aten ia fa ă de specificul na ional al artei cuvântului.unii exege i consideră că pentru secolul al XX-lea este caracteristică liricizarea literaturii. Prin aceste două lucrări se semnează actul de naştere al noului curent . iar artistul este „slujitorul” acestei arte.

Merejkovski – femeia. poeziile lui Baudelaire sau romanele lui Romain Rolland şi Emile Zola păstrând amprenta acestei atitudini persiflante.O voce feminină de excep ie în cadrul simbolismului este cea a scriitoarei Zinaida Hippius (1869-1945).). nici feminină”15. „Zinaida avea (. dramele şi nuvelele lui Strindberg. Soloviov privind teoria raporturilor dintre sexe. ideea unei superiorită i „naturale” a sexului masculin fa ă de cel feminin constituia încă o dominantă aproape paroxistică a universului mental al sfârşitului de secol XIX . nu de pu ine ori afirmându-se că mariajul său cu D. La ea a dominat mai mult latura masculină (după Weininger). Sobranie stihov. de fapt. Aritmetica iubirii/Арифметика любви (1931). Z. o autoritate. critică literară. Hippius considera că „personalitatea unui individ reprezintă o valoare absolută”14.cea feminină.13 Înzestrată cu un talent remarcabil. despre labilitatea psihologică a grani elor dintre sexe (teme fundamentale ale psihanalizei). 1889-1903. scriitoarea purta pantaloni şi îşi semna eseurile cu un nume masculin Anton Krainii. fiind Otto Weininger. în care „rolurile erau schimbate – Hippius a fost de la început bărbatul. „Madona decadentă” cum era poreclită în epocă. originalitatea figurilor artistice şi a ritmului. În epocă existau multe supozi ii în legătură cu personalitatea şi excentricitatea sa: „Cultivase în mod vădit două trăsături ale personalită ii ei – calmul şi feminitatea. Ea a reprezentat logica – el intui ia”. Zinaida a fost.începutul secolului XX..18 Majoritar admisă. un „angajament platonic” realizat în baza unui „eros psihologic. drame. Hippius îşi publicase primele poezii încă din anul 1888 în revista „Severnîi vestnik”. romane. Despre iubire/О любви (1925). 1910 etc. ani la rând. Rozanov sau Vl. Cei doi alcătuiau un cuplu inedit. Rezistând psihanalizei freudiene. Merejkovski.) o netă tendin ă androgină”16. Hippius ca pe o voce remarcabilă a începutului de secol. două căr i de memorii şi câteva jurnale. Coordonatele iubirii/Черты любви (1928).. despre disperarea provocată de criza identită ii masculine. şase de povestiri. aforismele lui Karl Kraus. stereotipiile misoginismului pan-european perfec ionaseră diferitele imagini depreciative la adresa femeii ca prezen ă colectivă. loca ie care până la revolu ie se va bucura de o largă apreciere. Weininger. La valorizarea teoretică a antifeminismului tradi ional va contribui din plin şi studiul său Sexe et Caractère (1903). în ideea că odată cu „pantalonii sociali” „îmbrăca” şi filosofia etern justificatoare a corectitudinii politice. Sand înaintea sa. amfitrioana întâlnirilor poe ilor simbolişti în casa de pe Bulevardul Liteinîi.”17 Dincolo de toate interpretările însă. „Deconstruirea valorilor tradi ionale masculine şi punerea sub semnul întrebării a formelor autoritare de 218 . Împreună cu so ul său. În realitate însă nu era nici calmă. D. 19031909. în acest sens. o recomandă pe Z. ea punându-şi amprenta asupra dezvoltării poeziei feminine ruse din secolul al XX-lea. articole ce au ca punct de plecare expunerile lui O. la el . în final „moştenirea” literară fiind deosebit de bogată şi de variată: cinci culegeri de versuri (Sobranie stihov. Arta şi dragostea/Искуство и любовь (1953). 1904. Merejkovski ar fi. care a cunoscut o mare răspândire şi o mare influen ă în mediul literar-artistic al vremii. V. La acestea se adaugă şi cele câteva articole privind considera iile asupra sentimentului iubirii: Îndrăgostirea/Влюблённость (1904). întocmai ca G. dublată de obsesia feminizării culturii moderne. Lucrarea lui Otto Weininger vorbeşte despre bisexualitatea constitutivă a psihicului uman.

1906). al doilea val al modernismului rus. Lohvi kaia. fie discursuri pesimiste şi reac ionare despre necesitatea de a restaura tradi ionala polaritate dintre masculin şi feminin. apărut ca o reac ie împotriva misticismului şi a căutărilor în domeniul imperceptibilului. L. creând astfel un mit al bisexualită ii dinamice şi creatoare. V.22 El se înscrie astfel pe linia scriitorilor apar inând modernismului rus care pre uiau femeia şi care sus ineau literatura feminină. sus inea aceleaşi valori. ilustrând prin exemple rolul imens pe care femeia l-a jucat în crearea unor opere ilustre apar inând unor bărba i (Belâi chiar exemplifică: Goethe. 1910).24 Akmeiştii s-au grupat în Atelierul poe ilor/ eh poetov şi în jurul revistei „Apollon” (1909-1917). Dante sau Wagner). Gher âk. ca şi în poezia sa. adeseori.20 În căr ile sale filosofice. făcut din pietre contrafăcute (aluzie la titlul volumului) şi „deplânge” „metoda” versurilor L. printre 219 . Nikolai Gumiliov.23 Prin anii 1912-1913 se formează o nouă orientare – akmeismul. Weiniger vede două începuturi de natură metafizică – unul masculin şi altul feminin.21 Această orientare largă va găsi ecouri şi în Rusia. Vilkina şi G. via a este o femeie”. filosoful propovăduitor al valorilor războinice propune pactul dintre Dionysos şi Ariadna. via a adică. încă din anul 1911. Analizând volumele scriitoarelor amintite din perpectiva unei critici juste. este împotriva feministelor şi totuşi Dionysos este şi zeul femeilor. recunoscând geniul scriitorului austriac. Teffi (Şapte focuri/Sem ognei. publica un studiu inedit intitulat Femei – poet/Jenşcinî poetî. Akmeismul. inspiră fie discursuri utopice despre instaurarea unei feminită i reînvietoare. subliniază Belâî. Vilkina (Livada mea/Moi sad. Lohvi kaia (propune chiar ca o viitoare antologie a poeziei ruse să cuprindă zece-cincisprezece din poeziile poetei). consideră Jacques Le Rider. A. dar în operele akmeiştilor lirismul capătă forme diferite . de exemplu. A. „demult au încetat să mai fie noi” ori „sunt realizate după nişte şabloane uzate”. În urma lecturii lucrării lui Otto Weininger – Despre ultimele lucruri/Über die létzte Dinge. ba mai curând al lor. feminitatea ajunge să fie un postulat (şi doar atât). Andrei Belâî scrie un eseu intitulat Weininger despre sex şi caracter/Weininger o pole i haraktere în care. specifice simbolismului. Galina (Cântece din zori de zi/Predrassvetnîe pesni. Gher âk (Poezii/Stihotvorenia. Briusov salută noutatea versurilor M. În femeie şi bărbat. În acest sens trebuie subliniat şi imensul aport adus de Valeri Briusov. spune un aforism din Ştiin a voioasă. este de natură feminină: „Da. Atitudinea negativă şi nefondată vizavi de femeie în general îl nemul umeşte pe scriitorul rus. apreciază muzicalitatea versurilor A. se spunea că acesta ar fi mai mult epic decât liric pentru că poetul evita. demonstrând punctual că Weininger se dovedeşte a fi ori „numai idealist. ori doar pozitivist şi simbolist”. care. Byron. care nu ine seama de capacită ile reale ale femeii. dar „condamnă” „colierul d-nei Teffi. 1907) sau G. Elementul dionisiac. concluzionează: „privirea asupra femeii ca asupra unei fiin e lipsite de orice capacitate creatoare este sub orice critică”. se lansează totuşi într-o polemică cu acesta. feminizarea bărba ilor şi virilizarea femeilor.despre liderul acestui curent. opusă nivelării statice a caracterelor sexuale. supunând aten iei crea ia câtorva poete ale vremii precum M. 1910). iar dacă e aşa.”19 Ambele tendin e sunt prezente şi în filosofia lui Nietzsche care denun ă confuzia caracterelor sexuale. care. Galina. unul dintre semnele confesiunii lirice. nararea la persoana întâi.integrare socială. afirmând că acestea.

Reisner). poeta. Sentimentul era reciproc dedica ia „Ahmatovei. „Maeştrii” vor fi însă A. Narbut. Ahmatova.exponen ii noului curent numărându-se S.. Pusă sub semnul clasicismului rusesc. inconfundabilă. Gorode ki. cel mai adesea sub semnul lui Puşkin.) cărora nu le găseam nicio cale de ieşire” (L. un supraom pentru care exigen a voca iei poetice reprezintă o chestiune de via ă şi de moarte. vorbeşte în numele său şi al tuturor. N. prin intermediul eroinelor sale. ele par a „comunica” prin versuri în virtutea unei „solidarită i feminine”. M. cât şi ca destin personal. Ahmatova. dacă eroul blokian reprezenta prototipul masculin. Poeta demonstrează inconsisten a acestor teorii învechite prin imaginea feminină pe care o creează în lirica sa. Pentru Ahmatova şi vetaeva poetul reprezintă un individ absolut. dăruindu-ne „o carte întreagă a sufletului feminin”. o astfel de mândrie străbate ca un fir roşu şi versurile ahmatoviene. imagine constituită într-o feminitate poetică universală percepută ca atare încă de la debut. „moştenitoarea” poetului na ional în materie de epitet.lipsită de idealuri şi de mari pasiuni şi care nu se poate realiza decât în rela ie cu bărbatul. Anna Ahmatova (1889-1966).25 Într-un anumit sens. în pofida faptului că apar inea unei femei. Întruchipând în operele lor „eul” creator în rela iile cu alter egoul masculin. reuşeşte să creeze cea mai bogată tipologie feminină a epocii. a înfrângerii şi a noii temelii” (N. prin excelen ă. „Sappho a timpurilor noi”. cu alte cuvinte. a izvoarelor ei. cel mai de seamă reprezentant al timpului său”. Vl. se remarcă prin capacitatea sa de a crea valori artistice recunoscute de to i confra ii săi. Ahmatova mărturisea: „pe Blok îl consider nu numai poetul european rămas neegalat în primul pătrar de veac. cele două poete fiind însă diferite atât ca destin poetic. Ambele poete vor urma acest crez prin faptele lor şi 220 . de la Blok” semnifică recunoaşterea egalită ii poetice şi aprecierea acestei „voci” noi şi puternice. sublinia poeta mai târziu. prin această recunoaştere Ahmatova punând şi o piatră de temelie în mişcarea de emancipare feminină din Rusia: „le-am învă at pe femei să vorbească”. poeta recunoştea că unul dintre „mentorii” săi a fost A. dincolo de numele Annei Ahmatova stă întregul popor.femeia . Gumiliov şi O. M. Vinogradov. Ahmatova s-a impus în aceeaşi perioadă în care s-a făcut remarcată o altă mare liră a secolului al XX-lea – Marina vetaeva (1892-1941). V. (A. Limba poeziei ahmatoviene este „superba” limbă rusă în care a fost scrisă literatura „veacului de aur”. după expresia lui V. Critica vremii o include în rândul „marilor poe i” încă de la debut. M Voloşin. cum a fost numită. poeta fiind. Absorbind tradi ia umanistă a culturii ruse.„specie de rangul doi” . uneori fantezist sau ira ional. iar celălalt Puşkin. dar şi omul-epocă. Zenkevici. Într-o atmosferă şi într-o epocă în care nu se mai punea acut problema dreptului femeii de a participa la via a culturală. Pe de altă parte.. Mandelştam. Kuzmin. reuşind să exprime „complicata istorie a caracterului feminin. care privind lumea prin prisma istoriei vii. Skatov). „mândră în iubire”. Herzen spunea că poezia sufletului feminin se caracterizează prin faptul că femeia este. Ahmatova prezintă în lirica sa un nou tip de personaj feminin care infirmă acea reprezentare despre femeie specifică antifeminismului tradi ional . Kollontai) şi „transpunând în artă toate contradic iile (. îndeosebi lirica de dragoste. a epocii de frântură. dar şi a propriei sale inimi. ea este doar vocea unică. Or. purtătorul de cuvânt al unei genera ii întregi. Blok.

Vera Semionova Lurie. unele abandonând cu timpul scrisul. membră a atelierului „Cochilia sonoră”. de multe ori. în anul 1941. vetaeva îi scria poetului V. mul i al ii. Masa ei de scris.prin plăcerea de a scrie. dar Ahmatova a fost totuşi impresionată de o scrisoare a vetaevei (1921). a părăsit Rusia la începutul anilor 1920. ca „un taur omorât”. o altă poetă afirmată în Rusia va pleca şi ea la Paris unde va da naştere unei feti e şi apoi se va călugări. Într-o altă scrisoare datată 1934. Mociulski subliniază „for a” nemaiîntâlnită în poezia feminină rusă de până atunci. F. apoi „noua politică economică” (NEP) . So ii Dmitri Merejkovski şi Zinaida Hippius vor pleca la Varşovia (1919). Scriitorul Ilya Ehrenburg evocă emo ionant crezul vetaevei: «Pe mul i oameni pe care i-am întâlnit în calea vie ii Marina i-a numit prieteni. singurul care se dovedise a-i fi prieten. Hodasievici: „nu renun a i la scris. Trebuie men ionate aici îndeosebi Sofia Parnok. ele întâlnindu-se fizic o singură dată. înlocuind în lagărul de la Ravensbrück o tânără ce urma a fi gazată. precum o martiră. „ucis de amărăciune”. dar prietenia se termina brusc şi Marina se despăr ea de o nouă iluzie.28 221 . îi comunicase că Ahmatova e bine. refugiul dintr-o lume mult prea zbuciumată. iar altora li se curmează vie ile. 1910. în care i se comunicau „zvonurile sumbre” care circulau în Moscova despre arestarea şi execu ia sa (împreună cu cea a lui N. Galina Nikolaevna Kuzne ova. poetă şi prozatoare. apoi la Paris (1920). luând numele de Maria.»26 În articolul vetaeva şi Ahmatova (1923). plăcere care a constituit. Împrejurările istorice le-au separat pe cele două mari poete. urma i de mul i. Sofia Parnok a desfăşurat şi o bogată activitate de traducător din limbile franceză şi germană). N-au fost niciodată foarte apropiate. căruia ia rămas credincioasă până la sfârşit: „Un bun prieten am avut în via ă. referirea la Anna Ahmatova indicând că pentru ea poeta a reprezentat o adevărată autoritate. „poeta apelor limpezi” cum era numită în epocă.o perioadă în care unii intelectuali părăsesc Rusia. aminti i-vă de ce spunea Ahmatova: „şi dacă mor cine va scrie pentru voi?” (…) Tocmai pentru că suntem prea pu ini nu avem dreptul să nu scriem”27. criticul K. „zău că aşa arăta”. Astfel de cazuri sunt numeroase: poeta Elsa Iurievna Triolet după ce a debutat cu succes la Moscova s-a stabilit la Paris şi a început să scrie versuri în limba franceză. Marietta Şaghinian sau Irina Odoev eva. originalitatea şi inova ia cu care A. versurile ei. emigrează în 1921 etc. Liza Kuzmina-Karavaeva. so ia compozitorului Artur Sergheevici Lurie. Ahmatova şi M. a existat un prieten. ambele poete fiind apreciate în saloanele literare ce activau în primele decenii ale secolului XX (în paralel cu activitatea poetică. autoarea volumului Poezii/Stihotvorenia (1916) şi Adelaida Kazimirovna Gher âk Poezii/Stihotvorenia. şi-a fost acesta masa mea de scris”. La fel se va întâmpla şi alte cu scriitoare cărora epoca cruntă le va deturna destinul. prospe imea. Revenind la tabloul literar al epocii remarcăm că după revolu ia din octombrie urmează războiul civil. pentru ca în timpul războiului să devină una dintre eroinele mişcării de rezisten ă şi să sfârşească. poetă şi critic literar. Gumiliov) şi i se relata o întâmplare din „Cafeneaua poe ilor” când Maiakovski. altele începând a scrie în alte limbi. vetaeva s-au afirmat pe fundalul peisajului literar rusesc. Totuşi. care deschide un studiu mai amplu intitulat Poete ruse/Russkie poetessî ce cuprinde analiza crea iei mai multor scriitoare precum Zinaida Hippius.

iar din 1932 se va interzice oficial în URSS orice manifestare artistică de avangardă. David Burliuk şi al ii. La începutul anilor ’20 şi futurismul va înceta să mai existe. ci trebuie să plece din stradă. Lifşi etc. din popor. „OPOIAZ”. întâi la Oslo.care devine un limbaj de construc ie. Versuri/Put vodî.”29 Inteligentă. ci cum se articulează. În Rusia. 1951. în planul literaturii ruse se afirmă un nou „val” din rândul căruia se vor eviden ia scriitoarele Vera Inber (1890-1971). prin „futurism” s-a în eles. anul revolu iei. 1952. care s-a numărat printre promotorii acestui current alături de muzicianul Mihail Matiuşin. motiv pentru care va continua să lupte cu frenezie alături de oamenii simpli. În 1917. Şi pentru că în Rusia aproape orice curent literar a avut în prim-plan şi o figură feminină. A. Aproape concomitent cu acesta apăruseră în Rusia şi alte mişcări literare precum: futurismul. Severianin. de Velemir Hlebnikov. V. Într-un exil voluntar se retrage o altă mare personalitate feminină a epocii – Alexandra Kollontai (1872-1952). ea devine primul comisar al poporului în guvernul format de Lenin. un amalgam de orientări avangardiste: egofuturismul reprezentat de I. formaliştii sau „Fra ii Serapion” reprezintă avangarda experimentelor estetice. Cu timpul. fiecare contribuind cu vocea-i proprie la acel „mozaic” specific literaturii ruse. V. Kollontai se bucura de un prestigiu interna ional deosebit. adevărate centre de cultură. constructivismul sau suprematismul. semnatara volumelor: Drumul apei. înfiin ează. În anul 1921 va ajunge chiar să critice în mod aspru puterea: „Lăsa i-i pe al ii să hotărască în privin a vie ii noastre. grupul „budetliane” reprezentat de V. în sediile ambasadelor respective. ea credea că revolu ia nu trebuie să vină „de sus”. un limbaj matematic.Noutatea anilor 1920-1922 contribuie şi ea la destrămarea curentului akmeist. Pui de cămilă în cer/Nebesnîe verbliujata (1914) şi Sărmanul cavaler/Bednîi rî ar (rămas neterminat din cauza mor ii premature). Hlebnikov. inclusiv a limbajului . Poeme şi versuri/Poemî i stihi. frecventate de intelectuali ruşi şi nu numai. grupul „Centrifuga” în frunte cu trio-ul Aseev-BobrovPasternak. care şi-a dedicat întreaga energie mişcărilor socialiste şi celor de emancipare feminină. prin publicarea sa în ziarul „Vecer”. Elena Guro a fost o femeie deosebit de activă – „sufletul” mai multor expozi ii deschise la Sankt-Petersburg între anii 1909-1913. denumirea generică de „futurism” a fost dată prin simpla analogie cu futurismul italian. Futuriştii propuneau negarea oricărui trecut cultural. Vis de toamnă/Osenii son (1912). oameni atraşi de ideile sale revolu ionare. Inspira ia şi 222 . Maiakovski. figură deosebit de activă. Guvernul şi puterea nu reprezentauu nişte concepte potrivite idealurilor sale. coautorul unor lucrări dedicate futurismului şi autor a patru volume de versuri: Flaşneta/Şarmanka (1909). Krucionâh. însă după numai cinci luni de activitate îşi va da demisia din această înaltă func ie. bună cunoscătoare a literaturii şi a cinci limbi străine. Marinetti fusese cunoscut încă din anul 1909. de fapt. so ul său. Stihi. apoi la Stockholm. în cadrul mişcării futuriste un rol important l-a de inut poeta şi artistul plastic Elena Guro (1877-1913). pentru poetul futurist nefiind important ce se articulează. Simboliştii. Primul manifest futurist al lui F. akmeiştii. fiind prima femeie ambasador din istoria diploma iei. imagismul. Din această înaltă pozi ie. deşi curentul nu a avut întotdeauna aceeaşi orientare.

Olga Berggol . ce culminează cu discursul lui Hruşciov. rostit la cel de-al XX-lea Congres al PCUS (1956). Ehrenburg . Poetul E. Poezia rusă de după al doilea război mondial nu mai poate fi identificată cu cea dintre războaie . Este perioada când elitele feminine devin un interlocutor social tot mai exigent.măiestria/Vdohnovenie i masterstvo. E.). femeile se afirmă tot mai pregnant. 1955 etc. dar cenzura comunistă se manifestă din plin. reînnoirea limbajului poetic realizându-se pe de o parte prin publicarea noilor editări ale operei A. care intră cu un suflu nou în literatură. valen e mobilizatoare.Разговор о лирике (1953) şi al ii. are un con inut concret existen ial. Tabloul tradi ional al literaturii ruse dominate de bărba i va fi astfel uşor-uşor modificat. Sinelnikov etc. A. aceste voci feminine cunoscând consacrarea până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial şi. iar pe de alta prin apari ia unei genera ii de poe i orienta i spre revitalizarea tradi iilor avangardiste. Mejirov. Olga Berggol (Cartea cântecelor/Kniga pesen. Ahmatova. Într-o lume în continuă schimbare. poezia 223 . Voznesenski. În acest nou context se afirmă genera ia poe ilor „şaizecişti”. ci pentru a se considera pe deplin fiin ă umană.). Tarkovski. M. aşadar. cuprinde un mesaj şi are un adresant clar.obsesia celor trăite. 1957 etc. 1954. abolirea cultului personalită ii şi o revizuire par ială a principiilor realismului socialist. M. Pomeran ev . Margarita Aligher (Versuri pentru călători/Celoveku v puti. dând dovada curajului şi a tăriei de caracter de care dispuneau din plin şi demostrând că vremurile în care rolul lor era minimalizat erau pe cale să apună. Rojdestvenski). tema războiului. R. declara ie ce vine să sublinieze cât de bine s-au adaptat şi s-au integrat femeile în noua structură a vie ii sociale. deziderate sus inute chiar şi de vârfurile puterii. poezia „intelectualistă” sau „culturologică” (N. B. A. Polina Kazakova. Poezii lirice/Lirika. vetaeva. Începe să se contureze o imagine nouă a femeii care studiază tot mai mult şi care aspiră la „libertate” nu pentru a fi ca bărba ii. 1936. 1959 etc.. care are marele avantaj de a se face cunoscută foarte repede prin intermediul magnetofonului şi care va cunoaşte în Rusia mai multe forme: poezia „tribunardă” (reprezentată de „tripleta de aur” – A. în timpul blocadei. cu o voce publică distinctă. mai ales. Anii ’60 au fost califica i în literatura rusă drept o perioadă a „dezghe ului”. problema femeii devenind. Elena Râvina. Evtuşenko afirma: „cei mai grozavi bărba i sunt femeile”. termenul derivând de la romanul omonim al scriitorului I. în care cultul personalită ii şi principiile impuse artei sunt aspru criticate. a păcii şi a prieteniei între popoare fiind acum predominante. Poemul Leningradului/Leningradskaia poema. Începe să se contureze aşa numita literatură a „veacului de bronz”. Liudmila Popova. cuprinzând moartea lui Stalin (1953).Об искренности в литературе (1953).).Оттепель (1954-1956) şi marchează un deceniu în evolu ia literaturii ruse (1954-1965). Natalia Krandievskaia-Tolstaia. Zinaida Şişova. Elena Vecitomova şi altele. un subprodus al reprimării nevoii fundamentale de a evolua şi de a-şi împlini poten ialul ca fiin ă umană. multe dintre opere fiind mutilate sau pur şi simplu necunoscute (despre literatura emigra iei nu se ştia nimic). Pasternak. Stihi. Evtuşenko. 1946. Poezia acestei perioade. Zabolo ki. Stele în plină zi/Dnevnîe zviozdî. Imediat vor apărea şi un şir de articole prin care scriitorii îşi revendică dreptul la „sinceritate” şi subiectivitate în artă: Vl. spre deosebire de poezia primelor două decenii.

a culorilor şi sunetelor din inuturile nordului Extrem al Rusiei. de mare puritate. Eremenko. autoarea volumelor: Să ne întâlnim în răsărit/Vstretimsia na Vostoke (1958). I. apărute între 1962-2000. de-o desăvârşită noble e. cităm opinia Tatianei Nicolescu care observa: „istoria poeziei ruse se confundă cu însăşi istoria literaturii ruse moderne. dar în versurile ei sim i şi nordul. şi sudul. Versuri/Stihi (1962). Contemporana sa . ce face aluzie la vechile valori. Poeta este extrem de populară în Rusia. Boala o împiedică să călătorească prin lume. Vîso ki). nerepetabil. Arabov. descoperind frumuse ea vie ii în orice frântură a existen ei. În primul rând Novella Matveeva. Ahmatova şi M. Okudjava. Versuri/Stihi (1975) etc. filosofică. neoavangardistă care. Ahmadulina este Laureat al Premiului de Stat al URSS (1989). Kirkorov. vetaeva. al Premiului „Triumf” (1993). conceptualismul –(Nina Iskrenko. Lec iile muzicii/Uroki muzîki (1969). Kuzne ov. Rasputin şi al ii.. Kuniaev). Figură deosebit de activă. A. spunea Bella Ahmadulina în anul 1967. cu o minte puternică. Vasiliev) şi poezia postmodernistă. Bunimovici. Şi ea e un glas unic. Ducând mai departe tradi ia culturală a predecesoarelor . E. S. Apari ia acestor noi talente a culminat cu afirmarea poetelor Rimma Kazakova şi Bella Ahmadulina. Folosind imagini minunate. Kuprianov. de inătoare a două distinc ii de stat şi membru de onoare al Academiei Americane de Literatură şi Arte (1977). Are o fantezie neobişnuită. care nau nimic fals. gde tî (1960). aceleaşi idealuri le însufle esc. În cadrul aceastei noi genera ii artistice.Bella Ahmadulina (1937-) este unul dintre cei mai mari poe i lirici din a doua jumătate a secolului al XX-lea. eseuri sau amintiri despre poe ii contemporani şi. Leşcenko. despre plante. Ca o concluzie a evolu iei fenomenului poetic din Rusia. I. Ahmadulina este autoare a zece volume de poezii: Struna (1962). nu în ultimul rând. Ahmetiev) etc. al Premiului de Stat al Rusiei (1998) şi al multor premii premii literare interna ionale. Poezia Rimmei Kazakova (1932-2008). cântând cu o voce mică. Aceleaşi hotare cronologice le delimitează.. O altă poetă foarte înzestrată e Iunna Mori . Şi ea se acompaniază la ghitară. I. V. traducătoare din poezia georgiană. Sokolov. a numeroase nuvele. povestiri. S. Galici. Parşcikov). la rândul ei.A. V. Burici. Rub ov. verlibriştii (V. sunt dea dreptul o desfătare. poezia trubadurilor.„slavofilă” (N. şi tropicele. Timp de două 224 . poezia umoristică şi satirică (A. B. în poezie. Dudurov). se caracterizează fie printr-un patos cetă enesc provenit şi din sentimentul acut al contemporaneită ii. În taiga nu se plânge/V taighe ne placiut (1965) etc. V. de copil. multe dintre versurile sale au devenit şlagăre în interpretarea unor artişti consacra i precum Allegrova. aceleaşi personalită i literare ilustrează momentele de elevată realizare artistică. căci poezia se află la originile procesului de dezvoltare a întregii literaturi. fie printr-un con inut profund filozofic sau prin analiza sentimentului iubirii. Versurile ei despre animale. a barzilor şi a menestrelilor (A. Iunna scrie o poezie serioasă. Acolo unde eşti tu/Tam. A. Pugaciova. Jdanov. Ivanov. I. şi cu o sim ire poetică ce pare a îmbră işa întregul univers. cunoaşte mai multe forme: metaforismul sau metarealismul ( A. cu semnifica ii acute”30. extrem de matură şi ra ională. Convingătoare chiar şi atunci când descrie ceea ce n-a văzut niciodată. poetele vor străluci din nou: „Genera ia noastră? Desigur şi femeile. poeta se apleacă cu naturale e asupra sufletului omenesc.

expresia conştiin ei poporului. Friedrich. nr. V. Fortunescu. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală. de Natalia Stănescu. Karpov.. 1991. rămâne „vocea” lăuntrică proprie fiecărui mare creator.secole şi mai bine poezia rusă a fost purtătoarea celor mai luminoase năzuin e de adevăr şi dreptate. Casaretti.. Danilevski. nr. 4/1984. via ă. Ehrenburg. O. Bucureşti: Editura Antet.31 Extrapolând. am putea spune că vocile feminine ruse. 3/2000. în vol. Статьи и заметки о русcких поэтах от Тютчева до наших дней. Sublinierea îmi apar ine. nr. Z. în „Русская литературa”. Kafanova. N. vol. Briusov. Жорж Санд в России. 225 Bagno. trad.. Hippius. F. 1/ 1998. Далекие и близкие. 189. A. Belâi. Русская литература конца XIX – начала XX века как этап в литературном развитии. nr. 1/ 1998.. Moscova. în „Русская литературa”. de Tatiana Nicolescu. I. Русcкий эрос или философия любви. original. nr. M. Prin anii ’50. 1969. R. vol. B. I. Moscova. E. Bucureşti: Editura Univers. aşa cum a fost şi întreaga literatură rusă în ansamblul ei”.atunci ea exprimă universalitatea. în „Русская литературa”. în „Secolul 20”. Русcкий эрос или философия любви. în „Вопросы литературы”.. О любви. II. ori „reflectarea realită ii obiective în imagini aristice?” Răspunsul a fost neechivoc . în Собрание coчинений в семи томах. în vol. în critica sovietică se vehicula o întrebare: „Ce este poezia?” – o „autoexprimare” a poetului. Dolgopolov. 1/ 1976. p. . Cu Bella Ahmadulina despre tînăra poezie sovietică. Легенды о Жорж Санд в русской литературе XIX века. Berberova.. 1967. Вейнингер о поле и характере. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală.... să-şi „apropie” experien ele proprii de cititor şi să găsească un timbru propriu. Minunata lume a femeilor. 2000. Moscova.„exprimarea propriilor reprezentări şi născociri” fiind taxată de aceeşi critică drept idealism şi individualism.. BIBLIOGRAFIE: „Красный” цикл писем Зинаиды Гиппиус к Зинаиде Венгеровой. Oameni. dar şi „uneltele” specifice realită ii . 1975. V. 6. K. 1991. „îndrăzne e şi libere” în afirmarea cuvântului lor. au contribuit pe deplin la îmbogă irea unei culturi şi a unei literaturi în care poetului şi poeziei îi revine un rol primordial. 2005. Начало нового века. în „Русская литературa”. trad. L. 12/1967. Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lera până la mijlocul secolului al XX-lea. A.32 Dincolo de defini iile pe care critica literară le preferă. nr.. iar dacă aceasta reuşeşte să fie „convingătoare”. H.. ani. tribuna de la care a răsunat liber şi îndrăzne .

Социальный тип дилетанта в литературной жизни рубежа веков и зарoждение русскго модернизма. 146-168. Tarlanov. E. pp. 10/1986. a II-a. ed. 4 www. a găzduit timp de timp de douăzeci şi cinci de ani un astfel de salon literar. Женская литература в России нарубежа веков (социальный аспект). 1991. p. 4/1984. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiuni ale Bisericii Ortodoxe Române. Tarlanov. V. L. în „Русская литературa”. Antologie de poezie rusă. На берегах Сены. NOTES : Facerea. 55. pp. 73-83. so ia scriitorului.. 2006. K.. Социальный тип дилетанта в литературной жизни рубежа веков и зарoждение русскго модернизма. 25 (5247)/1989. Николай Гумилёв. 11 V. 1/ 1998. în Vechiul Testament. 3/ 1989. în „Русская литературa”. de L. Facerea. Bucureşti. 1994.. Le Rider. Ştiin a voioasă. Bucureşti: Editura Paideia. Z. 10 Hugo Friedrich.. Легенды о Жорж Санд в русской литературе XIX века. Kafanova. Споры о методе – спор о человеке (социалистический реализм и современность. Lossky. „Я голос ваш.. Perioada clasică. Vechiul Testament. 1991. A. I. 6 E.. nr. V. ed. 1/ 1976. 1989. B. în „Вопросы литературы”. nr. Z. 226 1 . în „Русская литературa”. Pavlovski. 5 O. Tarlanov. trad. în „Вопросы литературы”. Moscova. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală. de Magda Jeanrenaud. în „Русская литературa”. art cit. nr. trad. Poliakova. Şoptereanu. Bruxelles: Le Cri Edition. în „Литратурная газета”. Iaşi: Editura Universită ii „Al. Nietzsche.. 93. 2:23. în „Русская литературa”. Cuza”. p.pdf. Начало нового века. nr. 1/ 1999. nr. Timpul artistic şi poetica memoriei. pp. în „Вопросы литературы”. Bucureşti: Editura Paideia. 2006. I. Şoptereanu. p. Tarlanov. p. N. 4/1984. 1994. 2 Ekaterina Karamzina. V. E. nr.md/publicatii/files/5/2004_07. în „Русская литературa”.: Editura Humanitas. 72. Anna Akhmatova et Marina Tsvétaeva. Timpul artistic şi poetica memoriei. F.. 4/1984. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiuni ale Bisericii Ortodoxe Române. nr. A. Споры о методе – спор о человеке (социалистический реализм и современность. nr. 12 E. Русская литература конца XIX – начала XX века как этап в литературном развитии. 9 Larisa Poliakova. Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lera până la mijlocul secolului al XX-lea.. p.bnrm. B. 3 O. Chants de femmes. 1969. Karpov. 142. „Приобрести сознание своей личности” (над страницам советской литературы). nr.. J. Bucureşti: Editura Minerva. în „Вопросы литературы”. în „Русская литературa”. Skatov. nr. Nicolescu. Micescu. 18. Z. 1/ 1999. nr.. a II-a. Женская литература в России нарубежа веков (социальный аспект).Lavrov. nr. T. Odoev eva. Dolgopolov. p. 3/ 1998. 8 Vezi A. 1987.. 1995.. Kafanova. 15-16...”. 163. Z. 3/ 1998. Modernitate vieneză şi crizele identită ii. 7 L.

de Tatiana Nicolescu. „Я голос ваш. 1998. nr. apar inând unor cercetătoare de azi. în „Литратурная газета”. 2000. 1991. 32. nr. pp. 12/1967. 64. Anna Akhmatova et Marina Tsvétaeva. 32 V. p. Minunata lume a femeilor. p. p. Nietzsche. în „Русская литературa”.. 30 Madeleine Fortunescu. Opere complete. 84. 208. 189. 29 F. 115. Die imaginierte Weiblichkeit / Feminitatea imaginară (Frankfurt am Main. Iaşi: Editura Universită ii „Al. nr. Pavlovski. Modernitate vieneză şi crizele identită ii. Micescu. ani. 16 Ibidem. A. de Magda Jeanrenaud. nr. I. 1989. trad. p. în „Secolul 20”. în vol. în F. Ştiin a voioasă. Oameni. Moscova. 18 Fenomenul antifeminismului. 1975. Perioada clasică. Cel de-al doilea. 20 F. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală. 3. 1994. de Natalia Stănescu. în anul 1922 . 1993). I. degajat de produc iile artistice din diversele segmente temporale ale istoriei europene. Cette femme qu’ils disent fatale. 21 În mod deosebit poezia Tânguirea Ariadnei. 10/1986. trad. p. din ciclul Ditirambii lui Dionysos. Nietzsche. de L. 1991. Статьи и заметки о русcких поэтах от Тютчева до наших дней. este amendat în doua studii excelente. Z. nr. Moscova. o are ca autoare pe Mireille DottinOrsini. Această cultură se complăcea în a se considera drept cea mai înaltă formă de umanitate existentă vreodată şi se încredea în cursul ireversibil al istoriei. Bucureşti: Editura Humanitas. traduse în limba română sub titlul Sublinierea îmi apar ine şi apărute la editura Univers (2000). Далекие и близкие. în vol. după cum se ştie. На берегах Сены. XXIV-XXV. Sublinierea îmi apar ine. Bucureşti: Editura Antet. textes et images de la misogynie fin-de-siecle / Această femeie despre care se spune că este fatală. 2005. 24 A. 1987. 1994. poartă semnatura Silviei Bovenschen. 1979). Moscova. p. E. trad. Cu Bella Ahmadulina despre tînăra poezie sovietică. p.”. misoginism şi antiumanism. 17 V. 123. 28 O recapitulare a anilor pre. Mirelle Dottin-Orsini realizează o „iesire la rampă” a culturii occidentale masculine (a cărei hegemonie a fost impusă. 3/ 1989. lumii întregi). p. Primul. 318-323. trad. 26 I. pas cu pas. Le Rider. Русcкий эрос или философия любви. Русcкий эрос или философия любви. Cuza”. 1/ 1998. 6. 31 Tatiana Nicolescu. pp.şi post-revolu ionari ne-o oferă şi memoriile Ninei Berberova. emigrată. 1995. Odoev eva. p.. 15 N. Berberova. Briusov. Casaretti. „Красный” цикл писем Зинаиды Гиппиус к Зинаиде Венгеровой. Bruxelles: Le Cri Edition. О любви. 44-45. 23 V. 189. studiul introductiv la volumul Antologie de poezie rusă. Николай Гумилёв. p.I. Belâi. vol. Вейнингер о поле и характере. 25 N. p. vol. în „Русская литературa”. 14 13 227 . 104. 25 (5247)/1989. 1967. de Simion Dănilă. Ehrenburg. 101-103. Skatov. întregul „provincialism”. p. texte şi imagini ale misoginismului sfârşitului de secol (Paris. pp. Hippius. demonstrîndu-si astfel. 192. pp. Editura Minerva. pp.Kursiv moi. p. via ă. 233-244. trad. Bagno. Lossky. Lavrov. Timişoara: Editura Hestia. 19 J. Bucureşti: Editura Univers. „Приобрести сознание своей личности” (над страницам советской литературы). Inserîndu-se în asa-numita “literatura a crizei” de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. 34. Chants de femmes. în Собрание coчинений в семи томах. vol. în „Вопросы литературы”. Moscova. înfă işează modificarea acestei idei începând cu secolul al XVIII-lea şi până în prezent. 229. 22 A. II. Bucureşti. la rândul său. 27 V.

dar în pofida acestor lucruri. thinks. slăbiciunile pe care trebuie să le corectăm şi nu alegem totdeauna cea mai bună solu ie. după părerea noastră. ca fiind pilonii prin care construc ia umană a casei îşi desăvârşeşte lucrarea sacralită ii asupra sufletului nostru. . 228 . the beginning of infinity and universality perception. ca fiin ă a omului.singurătatea. In this context.CASA . lives the love and cries the weakness . the house becomes: alive. important este ca reperarea unui loc la care facem întotdeauna trimitere. ne schimbăm. spiritual matrix.familia.LAITMOTIV ÎN POEZIA BLAGIANĂ Maria Dorina PAŞCA Abstract Like time. în eleg ceva extraordinar: catedrala sunt eu. este dintr-un anumit punct de vedere. în mijlocul naosului. încercând să ne păstrăm verticalitatea. giving in time. .iubirea. casa reprezintă tot universul la care ne referim şi raportăm. Keywords: house. .punctul de reper. Pentru cei mai mul i dintre noi. in the poems submitted to our attention. incluzând în matricea sa spirituală: .locul sacru. prays. în trecerea sa spre nemurire. . şi deodată. universality. but always remains a landmark. . safety and stability and also becoming. să se poate identifica.acceptarea. ca act premergător al faptului că ne putem identifica fiecare dintre noi cu însăşi casa ce suntem. the house appears as a motif in Blaga’s poetry. mergem înainte. De aceea: . nu uşile. the house personalizes the universe where the poet leaves forms from his spiritual matrix.stabilitatea. love. semnificativă: „Şi catedrala rezistă. the whole universe we refer and report to. nici ferestrele. . representing at a given time. . însăşi cu existen a. În acest context. Creştem.identitatea. word. astfel încât să cinstim nu pere ii. a place of returning into the memories and beyond. corect. ci spa iul în care adorăm şi venerăm tot ce ne este scump pe lume. similitudinea cu ceea ce Paulo Coelho descria în Zahir (2005).vatra. . Thus. cries. e fiecare dintre noi.apartenen a.căminul. ne descoperim. iar enumerarea ar putea continua. se pot adăuga celor enumerate anterior. .

Fiind totodată un loc în care masca poate fi eliminată pentru a elibera adevăratul nostru eu. C. Cluj .Estorii (1938) – apărută în vol. sau/şi al eului însuşi. . e) – etajele superioare = aspira ii şi spiritualitate. dar rămânând întotdeauna. spunând în primul vers: „Aici e casa mea. „În marea trecere” (1924) Cluj . gândeşte. „Ce aude unicornul”. din punct de vedere psihologic. siguran ă şi stabilitate. un punct de reper. în poezia Către cititor (1924) cu care se şi începe vol. un loc al reîntoarcerii în amintiri şi nu numai dând în timp. Sibiu . 1924. „La cur ile dorului” (1938).Am în eles păcatul ce apasă peste casa mea (1923) – apărută în vol. Astfel. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. nu încape nici o îndoială. ea simbolizează familia. c) – camera de zi = căminul inconştientului. alături de cel al timpului. „Vârsta de fier” (1940 – 1944) . de tabu „Aici e casa mea”. Dar. ce se ascunde în spa iul din catedrala ascunsă?” Şi astfel. o consideră un model al .Pod peste Mureş (1963) apărută în vol. al vie ii. toate componentele casei. adaugă.Da. „La cumpăna apelor” (1933).cosmosului.lumii.” Această sacră delimitare. În cele şapte poezii blagiene. un refugiu personal fa ă de lumea exterioară. Bucureşti . f) – scările = legătura psihică dintre toate componentele casei. face trimitere în poezia sa la casă.Sat natal (1931) – apărută în vol. „În marea trecere”. primind girul lait-motivului. ajungem a identifica elemente ale personalită ii casei. plânge. Casa devine vie. duce gândul poetului cât şi întreaga sa fiin ă spre dorin a şi necesitatea de apartenen ă şi mai departe de proprietate morală.Către cititor (1924) – apărută în vol. Astfel. . pornind de la faptul că după Gibson (1998). „În marea trecere”. Jung. casa mea. protec ia şi stabilitatea. b) – încăperile de la subsol = inconştientul. personalizând în timp. găsind-o ca lait-motiv în crea ii ca: .Inscrip ie pe-o casă nouă (1962) apărută în vol. d) – bucătăria = locul transformărilor. Lucian Blaga. Şi toate aceste identită i ale casei. 229 . identificând casa ca simbol al binelui. chiar dacă. suntem o catedrală. cele mai multe culturi. se roagă. casa personalizează universul cuvintelor în care poetul lasă forme din matricea sa spirituală. devenind începutul perceperii infinitului şi universalită ii. poetul face de la bun început o delimitare strict personală despăr ind parcă apele. ajungând a face corela ii analoage între: a) – etajele = diferite nivele ale gândirii.corpului omenesc. trăieşte iubirea şi plânge neputin a. se metamorfozează în poezia blagiană.

Toate turmele pământului au aureolă sfinte peste capetele lor. e un alt al meu. acolo unde poetul spune aici e casa mea. aşteptând să. Astfel: „Am în eles păcatul ce apasă peste casa mea ca un muşchi strămoşesc. dar unde delimitează o anumită detaşare. verdictul reuşitei dându-l chiar poetul „Sunt tremur de fericire”. fa ă de neimplicarea în metamorfoza matricei spirituale. privind din prisma psihanalitică „uşa şi ferestrele casei s-au deschis pentru a face legătura cu ceilal i”. Astfel mă iubesc de-acum: unul între mul i. sacru rămâne ceea ce-i apar ine pentru totdeauna „casa mea”. Şi chiar dacă-şi doreşte şi stabileşte cu atâta străşnicie. intimitatea fiind intangibilă. poetul nu mai doreşte a avea casa depărtată de restul. cu soarele. În elegând păcatul. ştiind că totul se rostuieşte într-o formă sau alta.accentul fiind pe aici.i apun despre „marea trecere. Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii să-nvârtă ro ile în mori cereşti” nevoia apartenen ei devenind stringentă astfel. aici fiind doar casa mea. ea e dincolo. nemaivăzând rostul tălmăcirii şi răstălmăcirii în elesurilor ce rămân mari neîn elesuri. însăşi smerenia cuvintelor sale care uneori sunt lacrimi – chiar dacă. casa mea. însufle ită. şi tu care mergi. Poetul nu este egoist ci doreşte a avea un punct de reper palpabil aici. de fapt. şi tu care vii. de ce nu. ce-a ieşit dintr-un rău blestemat. dar de fapt. nu doreşte a rămâne singur. proprietatea în poezia Am în eles păcatul ce apasă peste casa mea (1923). toate se regăsesc în taina trecerii. chiar dacă are casa sa. să vorbeşti. poetul caută şansa de a nu rămâne singur şi de aceea el cere: „Dă-mi mâna ta trecătorule. el fiind de neatins căci. unde te pot lăsa să intri. poetul. ci din contră.” se constituie în mintea poetului ca o „mânie” celestă ce stă în singurătate perpetuă dată de muşchi strămoşesc. transferul emo ional fiind evident. casa fiind fortărea a. îşi are rădăcinile în acelaşi pământ pe care este şi grădina cu stupi. Dincolo soarele şi grădina cu stupi Voi trece i pe drum. şi mă scutur de mine însumi ca un câine. să te ui i şi să te minunezi.” Şi chiar dacă cuvintele sunt lacrimi a celor ce sunt si-a celor ce vor voi a veni. visul şi taina sa ascunsă. spunând: „Aici e casa mea. vă uita i printre gratii de poartă Şi aştepta i să vorbesc. la toate acestea am şi dau îngăduin ă. Acest a mea. într-un singur loc. cetatea. adică. De fapt. o anumită subtilitate afectivă. – De unde să-ncep?” Accentul „a mea” subliniază. Căci dincolo. văzându-l şi auzindu-l. mul i trec peste drum. 230 . să vezi.

apele altfel în ărm. negarea iubirii şi frustrarea neputin ei. atacându-i temelia gândului său şi a cetă ii sale. poetul pare a fi coconul ce aşteaptă un alt semn. dezvăluie o altă mască pe care casa mea (a poetului) o poate lua. „Timpul ce iese din casă. Peisajul marin accentuează sim irea zilei. pornind de la alb şi ajungând la şofran. în răutatea semnelor: „aici casele au încercat cândva Să ucidă pe copii omului”. poezia Sat natal (1931) identificând-o. poetul întrezăreşte o anumită instabilitate a neputin ei de a învinge din nou în fa a unor „semne de plecare”.” Ferindu-şi şi pecetluindu-şi cu ceară casa. poetul se reîntoarce pentru a-şi regăsi matricea spirituală aflată ca întotdeauna în satul natal.Continuând periplul emo ional al apartenen ei. lăsând por ile deschise să-şi arate uimirea spre lumea cogniscibilită ii. Dintre toate totuşi. iar totul este supus schimbării ceea ce îngăduie schimbarea casei. protejându-se: „Mi-am pecetluit cu ceară casa” nelăsând la jocul şi voia sor ii. încearcă să se delimiteze de tot şi de toate. aşteptarea aici fiind în eleasă ca pe cunoaşterea de sine. în accep ia acceptării casei. Ceasul aşteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit”. În poezia Estoril (1938) – poetul dă culoare casei. siguran ei şi stabilită ii în poezia Semne (1923). stabilitatea. cât şi a raportării sale personale la aceasta. Jung referitor la perceperea casei. Şi cu toate acestea. nici adiere de om făcând ca podurile să tacă. necesară în elegerii atât a momentului revenirii spre matricea spirituală. punându-i astfel în pericol siguran a. precum amintea şi C. chiar dacă. Poetul se raportează la casa sa prin prisma celorlalte. iar „Din clopote avântul va cădea. de aceea. schimbarea şi neprevăzutul luându-l prin surprindere. ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Personalizarea cromatică a casei stabileşte evolu ii emo ionale care tind a apropia suflete. 231 . păcatul lumesc al întinării. Dar. „îmblânzind” staticul ce prinde în secven e fotografice pacea. cât de uşor l-ai putea prinde iar să-l re ii cu un fir de mătase”. casa fiindu-i adăpost şi nou destin. stabilind reguli ce nu îngăduie: nici treceri pe uli i. Por i se deschid să-şi arate uimirea”. ştiind că încă: „ceasul meu fericit. reperul şi iubirea casei: „Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-a crescut amintirea Lumina bate altfel în zid. realul şi irealul transpuse în amintire au alte coordonate.

făcând din nimicurile casei percep ia sa ritualică. un pod de lemn. Nu-l încearcă nici un dor Din ocolul lui să iasă. …câte au trecut pe el ca printr-o casă. identitatea dată de poet casei sale certifică trecerea timpului care. Întreaga poezie atinge apogeul identită ii unei case noi ce prinde în esen a matricei sale. existen a însăşi: „Toate stau la locul lor. pragul poate sfârşi în drum: „La vad. avansând astfel ideea perpetuării şi însemnării locului. ca să iasă la celălalt capăt iarăşi drum. lungă. dreaptă casă. stă paianjenul în plasă.” identitatea poetului fiind precară. iar casa cu ieşiri de pod.” Aici. purtând lumina matricei spirituale. lipsind punctul de reper. Pod peste Mureş (1963) este momentul în care poetul trece peste pragul casei făcută pod între malurile apei. ca printr-o casă la al cărei prag sfârşeşte drumul. lung cât o uli ă de sat. înnoindu-l sau lăsându-l vechi. Nemişcarea îi dă siguran a aşteptării. lăsând loc mişcării încă nesigure să-şi găsească timpul şi caden a. precum neîmplinitul gând. nemaifiind locuitor. ca-ntr-o lume de mătase. poetul îşi regăseşte ritmul. personalizând însăşi clipa de a te sim i bine acasă. în stabilirea liniştii casei sale noi. Toate stau la locul lor: piatră. aduce eternitate acesteia prin: „Casele care cresc în pădurea de pini albe sau ca şofranul. pornită în timp. Casa pare a fi o mare trecere a celor ce-şi caută drumul. Podul ajunge casă între maluri. floare şi ulcior vatră şi amnar şi iască. drum vechi în lume precum pravila îl vrea – lăsat în voie să pornească. lucind pe coline. Şi la toate acestea. iese şi nu rămâne prins în fire de mătase fiind efemer precum neatinsul gând al iubirii neîmpărtăşite.codifică trecerea spre neant a clipei ce simte că apar ine casei şi care. cu acoperişul de şindrilă. în Inscrip ie pe-o casă nouă (1962). identificând locul sacru prin regăsirea tainei începutul şi-a familiei. Asta-i legea tuturor: 232 . chiar dacă. totul nefăcând decât să lase mişcarea să se producă.

(1986). Bucureşti Gibson. (2007).Conceptul de spa iu mioritic în filosofia lui Blaga. Casa Căr ii de Ştiin ă.Zări să-şi facă din pridvor. rămânând doar zidul. – Timpul în poezia blagiană din perspective filosofice. Mureş Nistor. drumul şi vântul să-mprăştie cuvintele. L.Lucian Blaga.Lucian Blaga. Ed. Ardealul.Opera literară a lui Lucian Blaga. Bucureşti Moraru. (1976). (2005). (2005) – Zahir. dând apartenen ă cauzei cunoaşterii. matricea sa spirituală. (1999). M. Albatros. A.universul liric. G. Tg. Oradea Gană. Şi cu toate acestea. BIBLIOGRAFIE 1. P. Cartea Românească. Ed. Ed. Bucureşti Braga. 8. personalizând trăirea ca pe o trecere a pragului dintre aici şi dincolo. Ardealul. Facla.Lucrare publicată în vol. 7. C. psihologice. Mureş Paşca. Cluj Napoca 11. Blaga. iar pământul. Timişoara Vidam. Bucureşti Todoran. Ed. 4. moderne. Bucureşti Bălu. Humanitas.Lucian Blaga. 13. post-moderne. „Izvoare filosofice”. (1998)-Lucian Blaga. 5. 2009pag. Ed Ardealul. Ed. 6. D. I.convergen e între poet şi filosof. T.periodic de comunicare multiculturală. poetul însuşi cerând: „de-aceea lăsa i-mă să umblu mult printre voi. C. Ed. Ed. 233 . (1981). (2005). Bucureşti Coelho. Institutul European. E. Aquila 93. mitul poetic. casa rămâne pentru poetul Lucian Blaga acea mare provocare. 10. Cartea Românească. Ed. să se simtă bine-acasă” binecuvântarea venind din ultimul vers. (1981-1983).Concepte integrative antice. 9. să vă ies în cale cu ochii închişi” (Către cititor – 1924) invocarea venind ca o incanta ie adusă perceperii sinelui ca treaptă a marii treceri. Am încercat astfel o dezvăluire prin lait-motivul invocat de-a lungul relatării noastre.Lucian Blaga şi filosofia europeană a secolului XX. (1998) – Semne şi simboluri. E. 3. I-II. Ed. vol. C. ceea ce decodifică starea universalită ii. Tg. ce se reduce la trecerea pragului în cunoaşterea minunii şi a miracolului fiin ei umane. ştiind că el este casa. Mureş Pop. Iaşi Botez. în elegându-se ca fiind „mut ca o lebădă”. Semn. 12.Lucian Blaga. I. Ed. Ed. 121-128. Geneza lumilor posibile. Minerva. 2. (1982) – Poezii. Tg. a dorin ei eu-lui blagian de-aşi face şi a percepe casa ca matrice spirituală.

a multivalent symbol of diametrical opposition – 'feminine'. see also Frierson 2005. exotism Introduction: The Gendered Gaze The European art movement which became known as Orientalism (on the multiple meanings of Orientalism. especially that which portrayed the female form as highly eroticised and exoticised. as argued in Said's seminal Orientalism of 1978. Orientalism. These reforms turned Istanbul into "the most modern westernised centre of the empire" (Makdisi 2002: 779) and heralded "a golden age" for upper. "a partner of the West rather than its adversary" (Makdisi 2002: 770). Quinn 2008: 4. but these binary terms conceal a range of nuances which should be borne in mind. who direct their artistic gaze on the Orientalist gaze. Before examining the approaches of Gülsün Karamustafa. Orientalist art.REFRAMING THE GAZE: EUROPEAN ORIENTALIST ART IN THE EYES OF TURKISH WOMEN ARTISTS Paulette DELLIOS Abstract This paper aims to explore an overlooked subject at the juncture of gender studies and art history by examining the responses of three Turkish women artists to Orientalist art. it is impracticable to avoid (without laboured circumvention) facile binary oppositions such as Orient and Occident. For instance. active. do they effectively challenge or unwittingly re-awaken the Orientalist gaze? Keywords: gender. it is necessary to briefly survey representations of women in the 'Orient'. The three artists are based in Istanbul. and Reyyan Somuncuoğlu – have responded in different ways to this masculine monopoly. the European art movement that flourished in the nineteenth century. Selma Gürbüz. is being debated visually by these contemporary women artists. and 'masculine' Europe. art history. with its imperial desires for domination and possession. passive and weak in contradistinction to a rational. who have brought gender issues 'back home' to the original site of Orientalist imagining. during the nineteenth century – when Orientalism as a scholarly and artistic enterprise was at its zenith – the Ottoman Tanzimat reforms were intended to forge a modern Ottoman state. portraits. especially the Orientalist motif of eroticised and exoticised women. Safarian 2007). East and West. the works of these Turkish women artists raise a critical question: by adjusting their focus on European Orientalist art.and middle-class women (Ortaylı 2007: 167. Varisco 2007: 81) flourished in the nineteenth century. a period of competing empires and a time of male monopoly on visual representation. Western and non-Western. which was once the Ottoman capital and which was also considered the capital of the mysterious 'Orient'. Three contemporary women artists in Turkey – Gülsün Karamustafa. Selma Gürbüz and Reyyan Somuncuoğlu. powerful. 234 . Yet. see MacKenzie 1995: 43. In any discussion of Orientalist art.

Nonetheless. the word 'Ottoman' was diminished into an item of 235 . hamam (or hammam). unreliable hearsay. but not mutually exclusive. These themes may be divided into three broad. and literary accounts. were "little more than an exercise in prurience" (Lemaire 2001: 270). the third was construed through the lens of 'exoticism' (for details.Painting by Formula The heyday of Orientalism was the nineteenth century. The 'Orient'. Although the painterly Orientalist gaze was overwhelmingly a male and Western preserve. referring to an Ottoman council of state (where the viziers would sit on a cushioned platform. with her iconographic props such as the divan and the ottoman. particularly the Ottoman Empire which extended from Turkey through to the Arab Peninsula and North Africa. the second was motivated by political propaganda (at the expense of the Ottoman Empire). the sexual imagery in Orientalist art had become increasingly pronounced and stereotypical. the harem and the sultan's seraglio were private and domestic spaces inaccessible to European males. fascinated travelling and 'stay-at-home' artists. but these topics lie outside the purview of this paper. categories. Lexically. The words odalisque. Kahf 1999: 95) package both pictorial and political content. The first was posited as documentary record. hence 'divan'). 1). but as early as the fifteenth century European painters in their treatment of the 'Orient' – as much a mythical space as a geographical space – had already begun their artistic oscillations between reality and fantasy (see Denny 1993: 229. harem. it was the thematic content which linked the works (Thornton 1994a: 4). it was also projected by Western female artists (see Lewis 1992). configured in intimate settings of the harem and the Turkish bath (hamam) – inviting a voyeuristic gaze (for an illustrated survey. and seraglio (for etymologies. oriental 'sex slave' and object of sexual fantasy. Jean-Auguste-Dominique Ingres was one of the 'armchair' artists: he never travelled further than Italy. Orientalist artists scoured a spectrum of sources: imagination. see DelPlato 2002: 9. became an icon of Orientalist art. Similarly. The ubiquitous odalisque. the French dominated the field. set in Turkey and Cairo. By the close of the nineteenth century. There was no school of Orientalist painting identifiable by a definitive style. Weber 2001). fellow artists' paintings. see Thornton 1994b). The hamam. and American painters contributed to the growing constellation of Orientalist works. the 'divan' on which the ever-reclining. one of most commonly portrayed genres was that of the fleshly female body – composed as a naked or seminaked corporeal formula. Within the third category. nor was the Orientalist mindset entirely absent in the historical evolution of the feminist movement (see AbuLughod 2001. Jean-Léon Gérôme's hamam paintings. it was in his Paris studio that he created the extremely influential and highly eroticised La Grande Odalisque (1814) and The Turkish Bath (1862). casting women as the generic seductress and converting the Turkish bath and the harem into "erotic clichés" (Lemaire 2001: 270). but the British also engaged energetically. Among the Europeans. Lemaire 2001: ch. indolent odalisque lounged is derived from Divan. see Denny 1993: 219).

have responded in their own art to these archetypical images in Orientalist art. It was first exhibited in Inclusion/Exclusion. it was also a twofold cipher: the body belonged to an anonymous woman ‒ a person of no consequence ‒ and this female body symbolised an enigmatic. who argues that Orientalist art cannot be disassociated from the ideologies of Western imperialism. She uses painting as an expressive medium. An integral part of this installation features a display of self-referential questions. as well as installation. it was European women being sold into slavery).furniture. the successor state to the Ottoman Empire and an heir of the 'Orient'. Her major works on the subject of Orientalist art appropriate. for magnification results in amplification of the chronicler's frame of inclusion: Ottoman cruelty and brutality against women (and. by way of reproduction. Although the artists' responses are but one facet of their vast and diverse artistic output. Simultaneously. Gülsün Karamustafa and 'Oriental Fantasies' Gülsün Karamustafa (born 1946) is both an academic and an artist. and through which the 'insider' artist is transmuted into mouthpiece of her entire nation. as depicted in the German illustration. submissive. some of its most enduring and emblematic images. 'women and Islam'. which was also imagined as an accessory of harem life. the commodification of 'oriental' women in paintings by European Orientalists is the 'exclusion' hidden from sight. The simplicity of Karamustafa's approach belies the complexity of her message. The juncture between sexual imagery and imperial lust is thoroughly investigated by Nochlin (2002). seen collectively they enrich the ongoing debate on the legacy of Orientalist art. One of the most telling is: 'What if I announce that I am tired of being questioned?' This gruelling interrogation parodies the persistent and probing questions through which difference (or 'othering') is constructed. 'the Kurdish conflict'. Viewers of the installation have their questions echoed before their eyes. video. The female body was not only an 'erotic cliché'. photography. Art in the Age of Post-colonialism and Global Migration. Kosova (2002: 60) describes the piece as a critique of the "Eurocentric gaze and its apparatus of representation". touching on 'the Cyprus problem'. with a wellestablished reputation in the domestic and international art circuits. but the gaze sweeps over a much wider spatio-temporal terrain. in Austria (1996) and later in Germany (1998). Of the three artists under discussion. Her installation. 'Presentation of an Early Representation'. This reverberation or doubling back process is also affirmed in Karamustafa's choice of image: a German illustration to exhibit in Austria 236 . was a hugely magnified illustration by a 16th century German chronicler of an Ottoman slave market. the 'ottoman'. and performance art to interrogate socio-cultural and political issues. one of which is: 'Why do I have the feeling that I am always going to be questioned?' The questions accumulate. only Gülsün Karamustafa defines herself as a feminist (Platt 2003: 35) and her rejoinder to Orientalist art has been the most confronting visually. and feminised 'Orient'. The three women artists from Turkey.

This pictorial dismemberment anatomises the gaze: by enclosing the close-up body parts in boundaries (the tile-grid). this last strategy is an ironic meditation on Orientalist representations. a perspective which makes her art 'bifocal': a corrective to the past and an indictment on the present. and other nineteenth-century Orientalists are reproduced. cut up. but she fragments the canons of art history. passive odalisque is a template. Karamustafa relentlessly pursued the 'gaze' in three conceptually interrelated works exhibited in European art galleries (Stuttgart. who spent her early years in an imperial harem. Ingres. This 'outside' wall of mythologised harem life is punctured by an alcove. In the piece 'Double Action Series for Oriental Fantasies'. resembling mosaic tiles. is subjected to an artistic autopsy. 237 . Conceivably. Karamustafa erected nearly life-size standing cut-outs from reproductions of Orientalist paintings. The figures are doubled through the use of their mirror images. She is throwing back the gaze which has been bifurcated through visual and textual formats. her work pushed the objectification of women's bodies to an anatomical apogee.) In the hands of Karamustafa the 'oriental' woman. that is. Berlin. since painting and literature fuelled each other. she not only forces the viewer to question the permeable boundaries between erotic art and pornographic imagery. the implicit complicity in the act of viewing. The work has similarities to her earlier piece: the inside/outside relationship. through the device of the video. settings which imparted 'authenticity' to Orientalist representations. Copenhagen. the ornamental settings had been stripped away. where a video installation recounts the inner psychological realities. with doubling suggesting the erasure of identity – the ivory white. dissected into anonymous and interchangeable body bits. as is the Ottoman slave dealer). Karamustafa not only questions the Orientalist formula of women but. These cutouts (mostly of the naked female form) had been detached from hamam. see de Groot 1989: 121). and the cognitive friction of textual and visual elements rubbing against each other. By dissecting the eroticism of Orientalist art. Karamustafa cuts up and cuts away oriental fantasies with surgical precision. as eroticised object on display to the viewer-voyeur. With the installation 'fragmenting/FRAGMENTS' Karamustafa's counterimagining of Orientalist imagining is incisive. harem and slave market scenes. Fragments of famous paintings by Delacroix.and Germany. She maintains that "the gaze on the orient has never changed since the 16th century until today" (quoted in Olsen 2000: 65). Her '-from the outside-' consisted of a long wall frieze of familiar Orientalist fantasies: images of sensual odalisques and naked women in Turkish bath scenes. endlessly reproducible (as is the black servant. (Islamic tiles were often painstakingly painted in hamam scenes to lend an aura of ethnographic verisimilitude. she is reduplicative. especially in the form of sexual material (on the nexus between the two mediums. and juxtaposed in grids. the place of women in the narrative of Turkish history. Amiens) between 1999 and 2000. based on the memoirs of Leyla (Saz) Hanimefendi (1850-1936).

Adam and Eve (whose story is also recounted in the Qur'an). These new Scheherazades take risks and bravely expound their intimate. transgressing sexual taboos and the sinister power of domestic objects. Hall 3 The Last Harems (with a sub-section 'Matisse and Atatürk'. These two geographical bases hint at a more conciliatory and abstruse interpretation of Orientalist art. Hall 2 Views of the Harem. with her fibre artworks in the sub-section 'Weaving Erotic Taboos'. Fatema Mernissi. The 'two ways of understanding the world' is also discernible in a group exhibition. the substance (bulky geometrical shapes in red. The figures are balanced in symmetry: Eve's feet stand on the feet of an upside down Adam. Hall 4 The New Scheherazades. grotesque in form. France) was conceived by the Moroccan writer. Women in a Turkish Bath (1993) and Oriental Still Life (1993). The fictional heroine Scheherazade. The exhibition (which also travelled to Lyon. black and grey) expresses a playful mocking of Orientalist themes. the narrator in The One Thousand and One Nights. who is a paler reflection of Eve. and fibre artist. as revealed in Lemaire's chapter 'New Visions of the Orient' (2001: 332): Selma Gürbüz wants to explore the ambiguity of that meeting [between 'East' and 'West'].. who works in both Istanbul and Paris. Lemaire reproduces two of her paintings in private collections. she wants to push the conflict-ridden conjunction of these two ways of understanding the world to the very limit.. The exhibition lay-out is instructive: Hall 1 Scheherazade. contrasting Matisse's odalisque paintings of the 1920s with Atatürk's vision for women in the newly founded Republic of Turkey in 1923). Selma Gürbüz (born 1960) is a painter. She is also an artist who eludes easy classification. sculptor. This is the final space. they resemble primeval apparitions culled from folk-memory. sociologist and feminist. Gürbüz and the other women artists display their works in Hall 4.Selma Gürbüz and 'Harem Fantasies' An artist of national and international repute. as described in the following excerpt (CCCB 2003): Here we show the work of her [Scheherazade's] successors in order to explore the way in which Eastern women today enrich contemporary society by using a personal visual language that challenges the very basis of traditional attitudes to women in the Near East and North Africa. Though the standard nomenclature of Orientalist painting is articulated in the titles. The two figures are identical in pose and appearance: the only gender differentiation is the symbolisation of their sexual organs: Eve's takes the shape of an eye and Adam's a scorpion. Among the twelve 'new Scheherazades' is Selma Gürbüz. but in Gürbüz's visual story the protagonists are scarcely recognisable as human. One of her woven pieces is 'Adem ve Havva'. which was held at the Centre of Contemporary Culture of Barcelona (CCCB) in 2003. Harem Fantasies and the New Scheherazades. 238 . told her stories in the space of the harem and the 'new Scheherazades' tell their visual stories in exhibition spaces.

fairies and genii is a family of figures labelled 'The Europeans I'. who are drawn bereft of individualised identity. Also dwelling in the fantastic realm of hybrid entities. for it was the seat of the Ottoman sultans and the imperial harem was the source 239 . she works with a lighter touch. The Fairy and the Genie. whilst artfully mediating the binary oppositions of Orient/Occident. This solo exhibition was entitled Ottowoman and the venue of Topkapi Palace was particularly wellsuited. After her participation in Harem Fantasies and the New Scheherazades. She does not hack away at Orientalist motifs. Gürbüz's art trawls through what she calls "an inheritance of innumerable images" (quoted in Lemaire 2001: 331). This studied focus on Europeans invokes an inverse relationship to the customary uni-directional Orientalist gaze and reverses the Orientalist norm of who mythologises whom. 'The Europeans III'. With imagination. Somuncuoğlu accentuates the Ottoman attributes of these women. fusing cultures. but they have to wait their turn to 'speak'. Gürbüz held in Istanbul in 2004 a solo exhibition of ink drawings. on loan from equally renowned galleries and museums.rebellious thoughts. In 1999 she exhibited four portraits of the mothers of reigning sultans. and negotiating dichotomies. who in the late 1990s commenced painting canvases of imperial women of the Ottoman harem. layering symbols. male/female (such as the drawing named 'Transvestite'). but it is unlikely that the criticisms crafted in words carry the same potent magnetism as the visual language of the original Orientalist paintings. the Yildiz Palace in Istanbul. they assert their identity and deconstruct the Orientalist myth of the voiceless woman. and 'The Europeans with Umbrellas'. These women artists may 'deconstruct the Orientalist myth of the voiceless woman'. The paintings were exhibited in three venues: the National Arts Club in New York. but an optical illusion is also perceptible – the flared skirts imitate the movement of whirling dervishes. transforming identities. fantasy/reality. talent and a great sense of humour. human/nonhuman. Reyyan Somuncuoğlu's 'Ottowoman' Fantasies Lesser known than Karamustafa and Gürbüz is Reyyan Somuncuoğlu (born 1959). 'The Europeans II'. and the Topkapi Palace in Istanbul. Critical commentaries accompany the Orientalist artworks. and such women held the official title of valide sultan. hailed in the exhibition's title but last in sequential order. since they are drawn as black silhouettes in the tradition of shadow puppets (a cultural characteristic of Ottoman theatre). The cluster of figures in swirling skirts fosters the impression of women in motion. The question inevitably arises: do the venerable European male Orientalists have more exhibitionary prestige than the female 'new Scheherazades'. Between Scheherazade and 'her successors' are the display spaces allocated to renowned Orientalist paintings. The works excavate more whimsical and macabre beings from her fertile imagination. for they came from diverse ethnic and religious backgrounds. In one sense she 'orientalises' Europeans.

in both literature and art. see Thys-Senocak 2006). a term used derisively to condemn what was seen as women's interference (especially that of 'foreign' women) in politics (see Goffman 2002: 124. A tantalising aspect of some of Somuncuoğlu's portraits is the presence of fragmentary buildings and structures in the background. The four royal mothers portrayed by Somuncuoğlu were selected because they piqued her interest as "powerful figures in the harem" (quoted in Kangüleç 2009: 11) and Somuncuoğlu immersed herself in the study of Ottoman culture under the guidance of a historian. but whether this architectural reference is an allusion to this historical female patronage is difficult to determine. by the richly-embellished myth of the sultan's seraglio as a purely lascivious sexual site. Ankara. I want to display Ottoman women’s individuality. for each flawless 'Ottowoman' appears like a figure in a replicable series. Thus. royal women of the Ottoman court did not have their portraits painted. The oil paintings are intended as portraits but one does not know of whom (excepting the four valide sultans whose names and dates are given). Moreover. culminating in another exhibition – again entitled Ottowoman – in 2009. Somuncuoğlu explains these common physiognomical traits in the following manner: "Big eyes show that these women see everything while 240 . Western painters focused on the harem and eroticism when they depicted Ottoman women. Three of her portraits depict charismatic women who were closely identified with the so-called 'sultanate of the women'. Ottoman female authority was not painted.. However. Somuncuoğlu 'empowers' the women of the Ottoman court by employing portraiture. borrowing a genre of representation which evolved in the West.. . On this latest exhibition of sixteen new pictures Kangüleç (2009: 11) reports that Somuncuoğlu "has set out to break this [Orientalist] image by treating Ottoman women as individuals with distinct characters and making them the centrepiece of her portraits". it was built (for an indepth examination. or in the words of Somuncuoğlu: We are acquainted with portraits of Ottoman sultans but we have not seen their mothers who raised and protected them. but through their patronage of architectural works. She persevered with this subject.of inspiration for recurring Orientalist harem fantasies of the sultan's sexually-charged seraglio. The artist continued painting imagined portraits of Ottoman women and held another solo exhibition also entitled Ottowoman in Los Angeles in 2005. The anonymous faces are devoid of the 'individuality' which the artist claims. Peirce 1993: 7). they could provide a highly visible embodiment of their institutional power. The imperial harem as a site for political activity and manoeuvring (for a feminist analysis. 1993) was completely eclipsed. at the Erenus Art Gallery... all the women possess enlarged limpid eyes and tightly sealed lips. Unlike their counterparts in Europe. (quoted in Kangüleç 2009: 11). Royal women became politically influential during a period spanning roughly from the mid-sixteenth to the mid-seventeenth century. see Peirce 1992. The artist delineates a sharp division between her harem paintings and those of Orientalists.

Massachusetts. The Exhibitionary Gaze The three Turkish artists in their individual and idiosyncratic ways attempt to fracture the Orientalist gaze. exhibitions have increased in number. authoritative. Karamustafa. Significantly. thereby subverting a monolithic interpretation of the gaze. and is today the definitive category of Orientalist imagery for us. to dismantle its assumptions. a myth cannot be dispelled by inventive wordplay (and 'Ottowoman' makes a cogent case only in English). In order to challenge misrepresentations of Ottoman women by European Orientalists. Since Lemaire's book was published in translation. London. The artists' visual critiques clearly have resonance in the present. for this Orientalist exhibition is travelling to cities in the former 'Orient': Istanbul (2008-2009) 241 . there was Noble Dreams. for at work is another revivalist project. Harem and hamam works are pivotal to such exhibitions. In addition. The artists revive the agenda of Orientalist art in order to reframe it.d. 1870-1930. proceeds by dismemberment both figuratively and physically: she tears apart centuries-old fantasies inscribed in Orientalist art. Somuncuoğlu attempts to deflect or reposition the gaze: the harem of sexual intrigues is supplanted by the harem of political intrigues. The exhibition website of the Tate Britain (n. Wicked Pleasures: Orientalism in American Culture. and insidious: the staging of Orientalist art exhibitions in Europe and America. Gürbüz proceeds through bricolage: she assembles heterogeneous ideas and recomposes them in ways which collapse boundaries.sealed lips mean that they keep many secrets" (quoted in Kangüleç 2009: 11). in partnership with the Yale Centre for British Art in the United States. and organised by the Sterling and Francine Clark Art Institute in Williamstown. held in 2008. the vocabulary of 'wicked pleasures' and 'lure' in the titles speaks unambiguously in the language of desire and seduction. rhetoric which reiterates the 'Orient' as a metaphor of sexuality and perpetuates othering through pictorial 'documentation'. comprehensive. but Somuncuoğlu supplies serial visual mirages – their promise remains unfulfilled. scope. The silent woman is not very far removed from the Orientalist brushstrokes which produced the myth of the 'voiceless woman'. particularly the formulaic depiction of women. The lexical castration of 'Ottoman' in the tenacious title may suggest a radical re-assessment of women in the imperial harem. Yet. the issue is far more complex. Lemaire (2001: 349-350) furnishes a detailed bibliography of primarily European-based exhibitions (apparently unimpeded by Said's Orientalism). a feminist. and organised by the Tate Britain." The usage of an 'us' presupposes a 'them'. held between 2000 and 2001.) informs: "The harem was the defining symbol of the Orient for Western Europeans. There was the more recent The Lure of the East: British Orientalist Painting. and specialisation. The anonymity and the 'secrets' of these royal women of the harem are reminiscent of Orientalist art which pictured harem women as beautiful ciphers. For instance. Somuncuoğlu creates a parallel fantasy in which imperial women became figures of power due to their all-seeing and secret-keeping abilities.

fetishised.jstor. power). religion. or as an innocent exercise in nostalgia? Nochlin (2002: 69-70) detects little innocence in Orientalist exhibitions. and a veiled victim-woman. "For all that Western culture retains today of its own ebullient parade of Muslim women is a supine odalisque.org/stable/3178451 (accessed 1 July 2009). Mendus & J. exotic. offering for consumption panoramic displays of the female body – eroticised. CCCB (Centre of Contemporary Culture of Barcelona) 2003. Whereas the three Turkish women artists endeavour to splinter or counter the gaze. An age of post-colonialism does not necessarily imply an age of post-orientalism. 2001. http://www2. L. but clothed in the legitimacy of art scholarship. de Groot. and feminised 'Orient'. as their city prepares for renewed scrutiny under a European gaze in 2010. Gürbüz. a nation which aspires to membership of the European Union? The European Union has designated Istanbul as one of the 2010 European Capitals of Culture. Through the medium of Orientalist exhibitions what sort of 'portrait' is displayed of Turkey. circulating in an ever-widening orbit and entrenching ways of seeing (gender. eds S. J. 27(1): 101-113.htm (accessed 2 August 2009). How will Istanbul. a shrinking violet virgin. whose organisers disingenuously disengage from the debate by retreating into the safe haven of art history and aesthetic merit. Routledge.cccb. for the historical weight of the gaze bears down on contemporary realities. in Sexuality and Subordination: Interdisciplinary Studies of Gender in the Nineteenth Century. and fantasised – in varying degrees of undress." This is a viewpoint with which Karamustafa would concur. United Arab Emirates (2009). Will Turkish and Arab citizens evaluate the exhibition as a materialisation of an 'us' and 'them' mentalité. Rendall. '"Sex" and "Race": The Construction of Language and Image in the Nineteenth Century'.org/eng/activ/expos/expos. Harem Fantasies and the New Scheherazades/ Exhibition Layout. This exhibitionary industry of Orientalist art means that its vision is ever-present. and Somuncuoğlu – will see their artistic horizons expanding. Images of 'oriental' women still exert a strong hold on the imagination and. 'Orientalism and Middle East Feminist Studies'. Stable URL: http://www. 89-128. culture. as a mechanism of reorientalisation. Orientalist art exhibitions re-animate it through their sheer scale. New York. Bibliography Abu-Lughod. 242 . spectacle and special effects. three residents of Istanbul – Karamustafa. Feminist Studies. exhibit its credentials as a European capital? Undoubtedly. 1989. Conclusion: The Big Picture The works of the three Turkish artists must be seen in the context of the larger geo-political canvas.and Sharjah. which was firmly lodged in the European collective memory as the capital of the mysterious. pp. as an opportunity to gaze upon their orientalised history. Orientalist art has come full circle. as succinctly put by Kahf (1999: 179).

Pinder. 2002.B. S. pp. L. Mernissi. The Ottoman Empire and Early Modern Europe. '"Only women should go to Turkey": Henriette Brown and the Female Orientalist Gaze'. Lewis. 'What is Wrong with Wailing'. E. CUP. Cornell University Press. Pinder. New York. pp. Scheherazade Goes West: Different Cultures. 1995. Austin. Reverby. E. in Race-ing Art History: Critical Readings in Race and Art History. ed. Theory. 2001. Ortaylı. E.N. 'Oriental Fantasies: New Works by Gülsün Karamustafa'. 1800-1875.B. Ottoman Studies. New York. ed. Orientalism: History. L. 1992. M. 'Women in the Ottoman World: A Bibliographical Essay'. Kahve-Society in assoc. The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire. 107(3): 768-796. Özdalga. 'Ottoman Orientalism'. W.M.P.K. Paradoxa 6: 6570. 'The Imaginary Orient'. MacKenzie. with Autograph and Institute of Digital Art & Technology. p. Peirce. Istanbul Bilgi University Press. Multiple Pleasures: Representing the Harem. Multiple Wives.com/conversations/english/exclusions. 1999. 2002. Manchester. Stable URL: http://www.org/stable/1523187 (accessed 10 July 2009). pp. Muqarnas. in Race-ing Art History: Critical Readings in Race and Art History. 11. 2nd edn. 2002. Kreiser. Stable URL: http://www. 87-118. ed. R. New York. 40-44. Helly & S.O. OUP. Nochlin. Peirce. and the Arts. Routledge.//www. K. London. 1993. 2002. K. Kangüleç. 1993. ed. University of Texas Press. 3rd edn.DelPlato. Washington Square Press. 69-85. 135-161. NJ. Western Representations of the Muslim Woman: From Termagant to Odalisque. pp. Cologne. 59-68. J. Frierson. K. 2002. Routledge.M. 2002. Ithaca NY. F.N. in Gendered Domains: Rethinking Public and Private in Women's History. L. Istanbul. Denny. K. 2000.jstor.jstor. Manchester University Press. Goffman. G-G.kahvehouse. 2005. KahveSociety (artists' collective). 2009. pp. U. Islam and Christian-Muslim Relations. The Orient in Western Art. 'Beyond Harem Walls: Ottoman Royal Women and the Exercise of Power'. 'Women in Late Ottoman Intellectual History'.org/stable/3091085 (accessed 2 June 2009). Cambridge. New York. Kosova. Kahf. 13(2): 197-206. Könemann. I. 2001. eds D. Routledge.P. Different Harems. 10: 219-230. American Historical Review.pdf (accessed 1 August 2009). Madison. Fairleigh Dickinson University Press. Olsen. e-book available at http. Hürriyet Daily News (Arts & Leisure). in A Coffee-House Conversation on the International Art World and its Exclusions (at the Time of the 7th Istanbul Biennial). in Late Ottoman Society: The Intellectual Legacy. 2002. 2007. 'Quotations in and out of Context: Ottoman Turkish Art and European Orientalist Painting'. J. 'Ottowoman's veil lifted in portraits'. D. Lemaire. Makdisi. 3 April. 243 .

Women as Portrayed in Orientalist Painting. and the Turkish Republican Woman'. S.tate. 244 . J. Reading Orientalism: Said and the Unsaid. The Lure of the East: British Orientalist Painting/Harem and Home. Quinn.B. 24: 19-37.jstor. NWSA Journal. 2008. Varisco. Modernization. L.Platt.M. Weber. L. The Orientalists: Painter-Travellers. 1980-2000'. Safarian. F. 2005 [1978]. A. 'State Feminism.org. 'On the History of Turkish Feminism'. 'Unveiling Scheherazade: Feminist Orientalism in the International Alliance of Women. Tate Britain n. 27(1): 125-157. Orientalism. Penguin. 2007. Iran and the Caucasus 11: 141-151. University of Washington Press. Thornton. Feminist Studies. 15(3): 145-159. 1911-1950'. Aldershot. White.org/stable/3178453 (accessed 2 June 2009).uk/britain/exhibitions/britishorientalistpainting/explore/ (accessed 29 July 2009) Thys-Senocak. Said. New York. 1994a. London. Ottoman Women Builders: The Architectural Patronage of Hadice Turhan Sultan. E.N. 2007. Thornton. L. Frontiers . http://www. C. Stable URL: http://www.A Journal of Women's Studies. The Sum of all Heresies: The Image of Islam in Western Thought. 2006. OUP. Ashgate. 1994b. ACR Poche Couleur. 2003. Paris.d. Paris. Seattle. 'Public Politics and Domestic Rituals: Contemporary Art by Women in Turkey. ACR Poche Couleur. 2003. D. 2001.

245 . managers it is more and more evident that in the labour market it is an advantage if the employee spend at least a year abroad. It is worth spending one or two years in a native speaking country to practise our skills. The knowledge of one or two foreign languages is a must for all the European citizens who would like to seek their fortune in another country. A never answered question: what is a minimum of language knowledge which is needed to start a new life in a foreign country? I made a survey among the Hungarian employees working in Ireland to find out how much they had been able to speak English before they arrived in Ireland. Both in Ireland and in the UK Hungarian employees are much sought. The Ministry of Labour believes that the one third of the immigrant employees stay permanently. however as for the data of Eurobarometer (2006) 58% of the population is not able to communicate in any other languages but Hungarian (only 3 nations have worse results .LEARNING OR ACQUIRING? FOREIGN LANGUAGE/ENGLISH LANGUAGE KNOWLEDGE OF HUNGARIAN EMPLOYEES IN IRELAND SZÜCS Eszter Cecilia Abstract It is a widely known fact that preference is for those employees who speak at least one foreign language. This experience can be beneficial later in the Hungarian labour market. then between May 2005 and October 2005 another 66 thousand PPSN (Personal Public Service Number) were issued to the citizens of the 10 new member states. 3-5000 registered and 1-2000 employees.Ireland. „In the first 12 months following the join of the new member states 83 thousand. foreign language. Hungarian. The Hungarian know it as well.1 As for the various survey data most of the Hungarian employees settle down in the United Kingdom and in Ireland. It is still true that in the hospitality sector and in the building industry the employees are mostly from abroad.”2 Cork city is a popular destination of the Hungarian as the working opportunities are very good. The United Kingdom and Italy). The Irish government believes the foreign employees are necessary for the economic development. It is not possible to find proper information about the exact number of Hungarian employees in Ireland. Introduction Reading the statements of international and national chief executives. Keywords: English. it is about 50 thousand people. employment 1. The number of the Hungarian is about 2-3%. They are the ones who are happy with the working conditions and flexible enough to start a career in these economic sectors. It is worth to work one or two years abroad and to take the challenge to live in a different cultural and language environment. Ireland.

Spanish.7 To find the real reasons of the current state is not easy. Language knowledge of the Hungarian As for the statistic data in the primer 15 member states 45/100 people are possible to communication in another language but their native.6 On the whole we could make a not so good conclusion: according to the various survey data the Hungarian have been the last in line in foreign language knowledge of the European citizens recently.5 2002 survey data of Gallup show that Hungary with 25% is 11th of 13 countries tested about the knowledge of English. from 1998 the language learning became compulsory even in vocational schools is 9-10th grade.3 This essay shows the results of a survey that I made about the English language knowledge and English language use of Hungarian employees living in Cork City. 33% of the Polish. A 1996 EU survey mentions Hungary as a negative example where the rate is the lowest in the region. This rate is much lower in the exsocialist countries. For the last 15 years the rate more than doubled. Basically it was the time when the spread of the Western languages started in Hungary. in Hungary it is 19%. or French). German. Possibly the main reason is that we started too late.As the possibilities of the immigrants are limited it is a widely known fact that English language is a mediator among the non-native English speakers. 36% of the Estonian. In the 90s’ around 12% was the rate of foreign language speakers in Hungary. 71% of our South-West neighbours can speak at least one of the 5 Western languages (English. 2. 30% of the Lithuanians and 29% of the Slovakian and the Romanian claimed the same. educational and economical reasons that try to explain the shameful results. in 2001 it was 19. 45% of the Czech. Not to focus only on the negative aspects we must emphasise the developing tendencies in the English language knowledge of the young. There are many cultural.4 The survey of Eurobarometer March 2002 reports that among the 10 new member states Slovenia is number one in the line as for the foreign language knowledge of the citizens. when students can reach a high level of foreign language 246 . From 2003 secondary schools are allowed to start language preparatory years. In Poland the rate is 33%. IN the primer 15 states the rate is 53%. Despite the fact that sometimes there were not even qualified language teachers. Italian. Although neither the Czech Republic nor Poland had much better result the number of people speaking English or German was double than in Hungary. 2% and in 2005 it reached 29%. social. I tried to focus on the main areas: I wanted to know who much they had been able to speak English before they arrived in Ireland and if they were able to jump on the rank scale thanks for their developing English. About one fourth of the young Hungarians speak foreign languages. The initiatives to reform language teaching were present at the transformation of the system in 1989. German or French among citizens.

They required that at least one Western language must be thought in the compulsory education. 928 thousand learnt Russian and only 275 thousand learnt a Western language. In 1989 it was the other way. secondary school (59%) or vocational school (17%). EU citizens have learnt foreign languages in primary school (24%). In the first stage of language teaching changes happened the language change itself. Foreign language learning in school system The basic scene of foreign language learning is the school. 45%.10 The programme yearly supports the various levels of language teaching with tenders. 3. at least one. Hopefully with the help of these tenders in couple of years more and more young people will have the possibility to learn foreign languages.11 Monitoring the period of language learning we can see that the higher the quality of education is the longer the period of language learning is. The success of our neighbour countries can be caused by the earlier introduction of the new leaving certificate system. Almost 2/3 of the grammar school students start a foreign language by the time they enter the 11th grade. to fulfil the requirements of employers. Its aim is that every student. (2009 is the 7th year of tenders). English became the leading foreign language to be taught in Hungary.8 Specialists claim that the late leaving certificate reform and the language specialities of the Hungarian language are the main reasons why we speak languages the least in Europe. In the secondary schools – mainly in grammar schools – one of the main aims of students has been to pass successfully. We have our programmes to fall into line with the other countries but we have to wait for the results. like starting a career. The lack of foreign language knowledge is a disadvantage in any abroad travel especially in case of a permanent stay. by 1992/93 975 thousand students had learnt a Western language and only 200 thousand learnt Russian. In the second stage significant horizontal and vertical expansion happened: more and more students learnt foreign language from a certain age group. In Hungary these rates are the following: 34%. complex. 247 . foreign language.developing strategy. to get extra points with the university entrance exams). among less students in one group with a greater variety of possibly chosen languages. At the Millennium. by the time of leaving school should be able to speak at least one language on B2 level and another one on A2. From the 1980s’ the interest of the parents has been raised towards the possibilities of foreign language knowledge. just like in many other European countries. and 8%.9 In 2003 the so called “Világ-Nyelv Program” (World-Language Programme) started as a part of a new. and as a result. while this rate is 50% in secondary and 38% in vocational education (2006 survey). B2 level state language exam (to get language exam complement.knowledge. in more weekly number of hours.

0 7. 2.3 35.4 51.4 35.0 Vocational 7.6 48. 36.4 100. 1995/96– 2003/04 (%)13 Grade Grammar Technical Vocational English German English German English German 1. 52. 57.2 12.2 68. Graph: The average (dark) and the compulsory (light)number of all second and third languages 1-12 grades.7 50.2 15.0 15.7 53.3 19. 1995/96–2002/03 (%)12 Scene of education How many years they learnt languages in the 1-8. Chart: The distribution of students in different scene of education concerning their language learning period in their 1-8th grade.7 4.7 17.9 45.9 58.0 31.3 26.6 100.1 100.2 35.4 3.2 20.0 13.9 44.2 44.0 48.2 49. In case of the technical schools the rate of English and German seems equal.8 28. grade % 0 1-3 years 4-5 years 6-8 years Sum Grammar school 0. 59.3 48. 24.8 2.0 Technical school 1.5 51.5 1. 59.2 41. 56.0 Sum 2.3 2.0 45. 18.9 42.2 41.7 51.3 46.3 35. Technical.0 The second chart shows that the popularity of English language grows with the grades. all kind of secondary schools (Grammar.1 37.1.8 17. only in the junior section German is more popular. Vocational) 1995/96–2006/0714 248 .0 62.7 48.0 55.7 40.4 35.6 48.5 24.9 100.0 2.1 29.3 7.2 9.4 6.2 50.9 45. 90.4 9.2 7.3 34.4 53.1 3.7 5.2 8.4 44.8 50.3 50.6 15. Chart: The rate of the two most popular languages among the students in 1-9 grade.

They were not certain about their actual knowledge as some of them passed the exams 10-15 years ago and had not used it actively since then. They work in different positions in different work places. The aim of the survey The aim of my non representative survey is to get answer to two very important questions with the help of a questionnaire. Israel). B2. Spanish. At least A2 level English is needed to start a career in Ireland. About 2 months were needed for them to learn the special terminology of their working environment and use it without mistakes. therefore my aim was not a statistically representative one. Italian. age 20-40 who have lived and worked for 1-5 years in County Cork. An average 1222 number of lessons would be enough to fulfil the requirements of the EU. 4. The members of the group are native Hungarians. Although it is not a disadvantage as none of them is in a situation where official. The next questions were in connection with their success of English at work.Better Job” hypothesis. That is my “Better English. The other 14 people were on different levels in English and had different documents to prove their knowledge: secondary school leaving certificate. Ireland. 10 participants are able to communicate in a 3rd language (German. I wanted to know if it is possible to start a life in Ireland without any English knowledge and if it had been possible to jump on the rank scale with continuously developing English. With the help of better foreign language knowledge someone can enter a higher position. Participants and method of the survey The survey is based on personal interviews. My hypotheses: 1. 2 of them had lived in a native English speaking country before and 3 of them in other countries (Austria. A”2. Germany. There is only one person who did not have any English knowledge when he arrived in Cork. Emphasis is on spoken communication. 2. language school diplomas. C1 level state language exams. 5. They mentioned the lack of grammatical awareness as their main defect. All of them agreed that at least A2 level of English is needed to the everyday communication and to get job. My 15 participant can not stand for the whole of the Hungarian employees.During 12 years in public education 30% of the students learn foreign languages in lower number of lessons than compulsory while 60% learn them in a higher lesson number. their vocabulary expands while their grammar many cases 249 . Results The participants have lived in Ireland for 2 years on the average. to have threshold level foreign language knowledge in two other but native languages. French or Russian). 6. Basically I tried to find the connection between the level of English language knowledge and the career they made. prober written English is a must.

It is our choice if we make the best of it. It is not easy to make a deduction. It is only possible because they improved their professional knowledge in English.declines. As a result of this survey and my own Irish experience. the Canary or the Balearic Islands. Only the one who arrived without any English knowledge took part in English course in Ireland. 8. he spoke and wrote on A2 level. It is evident that they had to spoke in English. 250 . However I could analyze the answers and make my deductions. I wanted to see which is more effective. convince their future employers and show their professional knowledge in a language that is not their native. Very interesting that he made the biggest career. Unfortunately the situation in Hungary is not satisfactory but developing tendencies are shown. I stand that previous English knowledge is a must to enter Ireland. Eastern European countries. When he finished the course. My last question was in connection with their future language learning aims. 20 hours weekly. I only had one participant arriving without English but he only started a career when he had already taken an English language course. My next question was the chore of my survey. as they want to move closer to Hungary (Germany. Conclusion The essay is based on a survey focusing of the standards and effectiveness of foreign language (mainly English language) teaching in Hungary. in a native country. motivation and self-confidence (so which blocked the appearance of Krashen’s affective filter15) were crucial conditions of a successful interview even if they are on different opinion. I wanted to know if they had been able to achieve a higher position thanks for their developing English. The answers were not obvious. None of them thought that they achieved a better position primarily because of their better English. Only 2 languages were mentioned: German. Although as an English teacher myself I have a different opinion about it. another linguistic environment and to start career. I have already implied that I was not able to prove my hypotheses. With this I will be able to compare the situation of English teaching in other Central-. My further aim is to widen the number and nationality of the participants with asking other immigrants in Ireland. Deductions As the survey is not representative we cannot make proper deductions. fit into another culture. Spanish because of the rough weather conditions they want to spend at least the summer season in Spain. started as a fish stall assistant at the market and finished as assistant bar manager by a 4 star hotel.learning a language in Hungary or acquire it in a native country. Austria). After he had arrived he took a course of English. That was the time one my other hypothesis appeared. None of the participants answered that their developing English helped them to find a better job but their expanded vocabulary. 7.

9. Géczi János. Feketéné Silye Magdolna: Nyelvi kompetencia-elvárások a multikulturális munkaer piacon. In Kommunikáció az információs technológia korszakában.gallup.date.hu/index.. Háry László—Huszti Judit: Összhangban az EU nyelvpolitikai törekvéseivel. www. Bibliography 1.php?tipus=cikk&kod=fokuszban_ nyelvoktatas-06_vago_iren (letöltve: 2008. www. 24. Notes: 1 Kurtán Zsuzsa—Silye Magdolna: Szaknyelvi kompetenciák – EU elvárások és a hazai helyzetkép.htm (letöltve: 2008. 20:42) 7. 2. 25. 24. Szeged. 263. Officina Press Kft. In Kommunikáció az információs technológia korszakában.php?id=54 (letöltve: 2008. 2003.kkf. Tóth Szergej. Szerk.. 287-291. In Nyelvek és kultúrák találkozása. Szerk.date.hu/oldal. Szerk.htm (letöltve: 2008.hu/okt_publ/b_ 007.php?id=1506 (letöltve: 2008. Munkavállalás az EU-ban – Írország.hu/gallup/release/mo_eu_020322. 25.pdf (letöltve: 2008.gallup. 20:42) 251 . 10. Sárdi Csilla. 11:42) 4 Háry László—Huszti Judit: Összhangban az EU nyelvpolitikai törekvéseivel. Educatio Kht. 12:38) 3 Feketéné Silye Magdolna: Nyelvi kompetencia-elvárások a multikulturális munkaer piacon. Pécs—Székesfehérvár. 10. Szerk. 14:48) 10. 10. 16:17) 6. Sárdi Csilla. www. www.hu/oldal. 24. 263.vmkik. 16:47) 8. MANYE—Kodolányi János F iskola. 25. 2004.hu/okt_publ/b_ 007. Brádeánné Gacs Judit: Feln ttek nyelvi képzése – feladatok és lehet ségek. 10. Szakmai koncepció és programtantervek. 10. Kurtán Zsuzsa—Silye Magdolna: Szaknyelvi kompetenciák – EU elvárások és a hazai helyzetkép.oki. 5 Brádeánné Gacs Judit: Feln ttek nyelvi képzése – feladatok és lehet ségek. www.hu/index. http://elib. 287-291. www. 16:17) 6 Élet az Európai Unión kívül. Kuti Zsuzsa—Morvai Edit: Idegen nyelvi kompetenciaterület. 25. 24. In Nyelvek és kultúrák találkozása.pdf (letöltve: 2008. MANYE—Kodolányi János F iskola. Király Zsolt (ELTE Angol—Amerikai Intézet) www. 10. Iskolakultúra-könyvek 24. Tóth Szergej.hu/index. Szerk. 10. 17:52) 11. 10. 10. http://elib. 5. 2 Munkavállalás az EU-ban – Írország. 5-6. 10.englishsuccess. 2003. 10.hu/gallup/release/mo_eu_020322.vmkik. 9. Officina Press Kft. Dr Bárdos Jen : Nyelvpedagógiai tanulmányok. Élet az Európai Unión kívül.hu/actaagraria/2002-01/feketene. 25. 2003.php?tipus=cikk&kod=fokuszban_nyelvoktatas-03_nikolov_marianne (letöltve: 2008. Nikolov Marianne: A magyarországi nyelvoktatás-fejlesztési politika – nyelvoktatásunk a nemzetközi trendek tükrében www.php?id=1506 (letöltve: 2008. Szeged. Pécs. Iskolakultúra. www.oki.pdf (letöltve: 2008.hu/acta-agraria/2002-01/feketene. 11:42) 4. Vágó Irén: Nyelvtanulási utak Magyarországon. 24. 24.. 12:38) 3. Pécs—Székesfehérvár. 2003. 2007. 91.kkf.pdf (letöltve: 2008.

17:52) 13 Ibid 14 Vágó Irén: Nyelvtanulási utak Magyarországon. Educatio Kht. Géczi János.php?tipus=cikk&kod=fokuszban_ nyelvoktatas-06_vago_iren (letöltve: 2008.Nikolov Marianne: A magyarországi nyelvoktatás-fejlesztési politika – nyelvoktatásunk a nemzetközi trendek tükrében. 25. Iskolakultúra.hu/oldal.hu/oldal. 25.oki. 17:52) 15 Dr Bárdos Jen : Nyelvpedagógiai tanulmányok. 10. 10. 10.oki. 7 252 . 17:52) 12 Vágó Irén: Nyelvtanulási utak Magyarországon. www. Szerk.php?tipus=cikk&kod=fokuszban_nyelvoktatas-03_nikolov_marianne (letöltve: 2008. 5-6. www. 2007.php?tipus=cikk&kod=fokuszban_ nyelvoktatas-06_vago_iren (letöltve: 2008.php?tipus=cikk&kod=fokuszban_ nyelvoktatas-06_vago_iren (letöltve: 2008.php?page_id=59 11 Vágó Irén: Nyelvtanulási utak Magyarországon. 25. 91. 9 Király Zsolt (ELTE Angol—Amerikai Intézet) www.tka. 25.hu/index. www. Iskolakultúra-könyvek 24. 10. 2004.hu/oldal. www. Pécs.oki.english-success.hu/oldal. 14:48) 10 www. 25.. 10.hu/pages/content/index.php?id=54 (letöltve: 2008.oki. Szakmai koncepció és programtantervek. 16:47) 8 Kuti Zsuzsa—Morvai Edit: Idegen nyelvi kompetenciaterület.

A. Arendt understands violence as primarily instrumental and refuses to accept the often drawn parallel between aggressive behavior in humans and animals.DEATH AND VIOLENCE IN PALESTINIAN-AMERICAN LITERATURE ON THE MIDDLE EAST CONFLICT Sophia FRESE Abstract Approaching the problem of continuous violence in the Middle East Conflict through the lens of Hannah Arendt’s canonical essay “On Violence.S. music and art dealing with the siege under which they compatriots live. by putting them in conversation with each other.1 This question contains a core part of the Palestinian experience.O. a bitter reality that the Palestinian Diaspora in America has responded to by producing literature.S. a poem by Palestinian-American writer Naomi Shihab Nye and a Hip Hop song by the Arab-American group called The N.D. Middle East. Rather.. turn violent it could be indicative of a deeply felt hopelessness by those who resort to violence.A. Whereas both texts center around the themes of death and violence as experienced in a conflict zone. but as phenomenon that may be rooted in a deep dissatisfaction with a particular status quo. Arendt describes violence as a tool that is used for a specific purpose and is rational to a certain extent by that definition. she rejects an apologetic and naturalizing stance on violence that renders those who use it mere victims of their instincts.A. I want to present you with two such artistic reflections on violent deaths.” a song by The N.D. Ibtisam Bozieh. Hannah Arendt’s understanding of violence. as developed in her essay “On Violence.S.” the author analyzes a poem by the Palestinian-American author Naomi Shihab Nye and a Hip Hop song by the Arab-Israeli group The N. on the other hand.O.O. such as the situation in Israel and the occupied territories. they take on very different perspectives. In the following.M. Arendt does not deny the influence of affect behind aggressive behavior. Rather than viewing aggression as an instinctual reaction to a provocation. Life in the occupied territories is marked by a continuous presence of death and violence. “Moot. is written from a diasporic vantage point and explores the dialectics of the Other’s inhumanity versus one’s own assumed humanity through commemorating the death of a Palestinian girl.” is particularly helpful when trying to understand physical aggression not merely as irrational.M.D. victim. deliberately blurs the boundaries between victim and perpetrator by fusing these categories in the figure of an Israeli soldier and a Palestinian suicide bomber thereby asking us to complicate our understanding of the conflict. When political conflicts. violence. 3 But by ascertaining the rationality behind violence.2 But before delving into the literary and musical reflections on death and violence. poetry.'CAN’T YOU HEAR THE SHOOTING?' . Nye’s poem “For the 500th Dead Palestinian. perpetrator “Can’t you hear the shooting?” We are asked by a haunting poem from the PalestinianAmerican author Lisa Suheir Majaj. I will approach them as theoretical concepts. but those who deem another group as unworthy of freedom and respect may also employ force as an instrument of oppression. In order to 253 . Keywords: conflict.M.

is strongly linked to the idea of collective acting in agreement and at its core is thus a deep sense of legitimacy. but must also be seen as a form violence that severely delimits Palestinian civil rights. lacking the support of the collective. the state is exclusive from its beginnings: Israel’s declaration of independence on May 14th 1948 thus reads: “We hereby proclaim the establishment of a Jewish State in Palestine. Arendt differentiates between violence and rage.10 The Israeli state has effectively transformed Palestinians into second class citizens. is a reaction to an offended sense of justice. Instead.4 When understanding violence as an omnipresent part of the Middle East conflict. The excessive control mechanisms that the State of Israeli employs vis-à-vis the Palestinians demonstrates the way that the Arab minority is viewed by the state – as a potential danger – and betrays the obvious need to affirm assumedly threatened state power. because it is not representative of the whole population. civil and political rights to its Palestinian inhabitants. the question of its origins can be answered at least in part.”12 It is worthwhile to pay close attention to Arendt’s phrasing here. to be called Medinath Yisrael (The State of Israel). rage according to her. Or. Such a perverted form of power. “Power is never the property of an individual. In opposite to violence. The harsh control exercised by the Israeli Defense Forces over the Palestinian territories is not only a sign of a deeply rooted mistrust toward them.”5 She defines power as “always in need of numbers” and observes that it arises out of the “human ability […] to act in concert. both turns into violence and provokes it. as Arendt has put it: “Violence appears where power is in jeopardy […]. the foreign enemy. renders the state’s power questionable. Israel offers insufficient forums of democratic representation. the resulting inequality between Israelis and Palestinians as well as the lack of rights of the Arab minority. Sammy Smooha describes such an exclusive form of government as an “ethnic democracy. Israel’s power rests on feet of clay. as in the case of the relationship between Palestinians and Israelis.”9 Through its exclusive constitution.”11 In reference to states resorting to violence.7 These reflections on power as legitimate are helpful in respect to the IsraeliPalestinian conflict because they offer an ideal that can be contrasted to a form power that has become illegitimate. who view themselves as an oppressed native people and the State of Israel that is suspicious of its Palestinian population. if not illegitimate.”6 Power. This leads to violence both on the side of the Palestinians.”8 The nation was conceived as Jewish and as a safe haven for the persecuted Jews who had survived the Shoah. the native criminal. she speaks of violence as a last resort and thus argues that a state involuntarily reveals its own desperation when it chooses violence as its instrument to maintain its questionable 254 . as an implementation of strength. Arendt’s observes that “[…] in foreign relations as in domestic affairs violence appears as a last resort (my emphasis) to keep the power structure intact against individual challengers. “it belongs to a group and remains in existence only so long as the group keeps together. by Arendt’s distinction between power and violence. […] because of the definition of the state as belonging to a particular religious or ethnic group.maintain the often rational reasoning behind aggressive action.” writes Arendt. for Arendt.

16 Witnessing the death of another. solidarity can be understood as a possible effect of being surrounded by violence. But solidarity is not limited to those who are directly exposed to violence. some of the Palestinian-American texts highlight suffering as a collective rather than individualizing effect. If solidarity is a possible effect of being forced to endure violence.” referring to Fanon who writes that “the practice of violence binds men together. as in the aforementioned poem by Nye and also Nathalie Handal’s “Twelve Deaths at Noon. In the Naomi Shihab Nye’s poem “For the 500th Dead Palestinian. I have attempted to find one of many possible explanations for continuing bloodshed of the Middle East conflict. Palestinian-American authors inevitably have to confront that which represents an ultimate frontier to our knowledge: death. while negotiating the dehumanizing effects of violence. therefore inevitably 255 . State induced violence therefore brings to light the government’s attitude toward those it is used against. does not only arise amongst those who practice violence. the poem and song that I will present you with are grappling with an overwhelming sense of injustice and fierce rage. Ibtisam Bozieh. either a victim.”13 In the Palestinian-American poem and song that I will be analyzing today. With Arendt. Reflecting on what might trigger rage Arendt suggests an offended sense of justice ignites such an emotion in humans. Arendt aptly describes this phenomenon as an emerging “brotherhood on the battlefield. Rather than focusing on individual reactions toward violence. Whereas a perceived injustice may become a motor for rage and rage in turn may be transformed into violence. but Arendt’s definitions can be helpful. the line between violence and rage is not always so clear cut.15 But much like Hamlet. Death. The finality of death that Shakespeare captured so well in the metaphor of “The undiscovered country. it is by no means monocausal in its origins.hegemony. but also among those who are subject to it. A striking side-effect of this solidarity against another. And it is against this illegitimate use of force and subjection to an oppressive state power that many Palestinian-American poems speak up against. When writing about the countless violent escalations of the Israeli-Palestinian conflict. Thinking through physical aggression as the result of an affect. or perpetrator. is the (momentarily) waning individual consciousness. death is the ultimate threat posed by this form of violent transgression. in the Palestinian-American texts that speak up for their compatriots solidarity also becomes a transnational practice of the Diaspora. many Palestinian-American poets are nevertheless haunted by their dead. as evident in many Palestinian-American poems.”14 This moment of solidarity.” the speaker admits that the dead girl has come to inhabit her dreams. solidarity is also prominent. keeping in mind that whereas violence is instrumental in character. But singling out the last straw that transforms the “engages into enrages” Arendt argues that it is “not injustice that ranks first but hypocrisy. from whose bourn/ No traveller returns” represents a challenge for those writers who confront the topic in their texts. Arendt arrives at rage as a human emotion. but it also inevitably indicates that its power is no longer legitimate. While rage and injustice are recurring themes in Palestinian-American poems dealing with violence. as enemies of the state.” is also represented as a moment of irreversible separation.

” to the decision to die. as we shall later see in Nye’s poem about the death of Ibtisam Bozieh. symbolization and narrative of the practice of martyrdom in Palestinian culture. Thus. The title initially confronts the readers with an irresolvable tension between a claim for individuality and a statistically ascertainable number. The story of the martyr is repeatedly told and thus becomes part of an oral tradition. which are acute in both the texts that shall be analyzed in the following: firstly.A. to witness the suffering of others also brings in an ethical responsibility to attend to it. The succession of words in the title suggests that first of all Ibtisam Bozieh’s death has a representative function.D. and shown that the telling of a martyr’s death is part of the ritual surrounding the funeral. drawing on the Arabic concept of “shahada.” In many ways.” the hip-hop track written by The N. her research is helpful to frame our understanding of the textual witnesses of Palestinian deaths. the issue of witnessing can only be touched upon in this talk. music and movies that bear witness to what their compatriots endure in their lost homeland. or 256 . Pitcher’s research demonstrates that news of one killed by the Israeli Defense Forces spreads fast in the affected Palestinian neighborhood. the title seems to suggest that Ibtisam’s death is not significant in itself.” which translates into “to bear witness. In order to describe the function of these accounts of the martyr’s death. one stands before a locked door without the keys to enter. traces the pathway that finally leads a so-called “freedom fighter.” can be understood as textual witness to the death of a 13 year old Palestinian girl. the circumstances that lead to his death are actually the central focus. Unfortunately. the artifacts produced in the Palestinian Diaspora represent such a practice of witnessing.17 Reading Palestinian-American literature within this frame of a Palestinian tradition of bearing witness may help us to think through the various implications of such an act of witnessing. Pitcher has written about ritual. Witnessing may thus be described as a Diasporic practice of solidarity.O. As a survivor. and secondly.S.18 Where justice seems impossible a sense of guilt arises. During her research she lived with various Palestinian families and recorded their stories about martyrdom. Ibtisam Bozieh. an anonymous casualty of the war. witnessing Palestinian suffering – and especially from a Diasporic viewpoint – is a means of rendering it visible to a broader Anglophone audience that might otherwise be unaware of it. The impossibility of traversing this final frontier becomes visible in a poetic motion away from the dead and towards the living. The anthropologist Linda M. Also “Moot.M.means to be left behind. as can be found in Nye’s poem on the death of Ibtisam Bozieh. Pitcher introduces the act of witnessing. Nye’s poem thus focuses on the very moment of death but afterwards quickly becomes an introspective meditation on the implications of witnessing Palestinian suffering from the safe distance of a diasporic homeland. Although the narrator’s death is the inevitable end of the song. Although Pitcher focuses on Intifada martyrs in particular. That death remains incomprehensible to a certain extent might also be a reason for the importance given to contextual information. They produce literature.19 Naomi Shihab Nye’s poem “For the 500th Dead Palestinian. I want to leave it at briefly pointing out two possible consequences of witnessing.

the one who pulled the trigger remains invisible in this poem. this verse creates a narrative of the innocent victim versus a guilty perpetrator. haunts the sleep of Palestinians. it also rescues Ibtisam Bozieh from the obscurity of forgetting. in which it has become impossible to see the other as human.”24 Ibtisam Bozieh’s death is transformed into an occasion on which the speaker contemplates her own mortality. the instrument of Ibtisam Bozieh’s death. the dead girl is addressed by the speaker as ‘Little sister Ibtisam. But although Nye’s poem focuses on her death because it is the 500th. She is dead. her death becomes a memento mori for those who she left behind.” for an utterly innocent act. machine. or becoming an abstract one of countless victims.22 Next to constituting Ibtisam Bozieh as an innocent victim. in opposite to her killer. This fundamental difference between life in the Diaspora and life in 257 .”23 Line six and seven draw on the girl’s obliterated future. rather Nye establishes an opposition in terms of human vs. these lines also create a crass image.because it is in anyway more remarkable than others. Nye’s lines preserve and broadcast some of Ibtisam Bozieh’s individuality to its readers that would have been lost otherwise. where we learn that the gun was unaware she wanted “to be/ a doctor.e. thus the first verse continues. in which one’s own humanity is asserted through the denial of the Other’s. which becomes evident in the fundamental callousness at work when innocent children are murdered.”21 Her young age stands out and conveys a sense of innocence to the readers that is underscored by the grotesque causality established by the forth line. By making the reader envision the face of a young girl opposite a gun barrel. “for staring through/ a window into a gun barrel. But rather than stopping short at contemplating her own mortality.’ thereby transforming her into a part of the Palestinian collective while simultaneously constituting the collective as a family. she becomes part of the Palestinian subconscious. Strikingly. Moreover. she aspired to a career that would be centered on healing rather than destruction. the speaker also reflects on her own privileged position as part of Diasporic community whose life is not rendered fragile by a continuous armed conflict. As simple as this observation may appear. i. remains wholly inhumane although it is personified in the following line.20 Ibtisam’s name. it points to the crux of a conflict. In the first line. or. her dream of becoming a doctor. But whereas this opposition effectively emphasizes Ibtisam Bozieh’s humanity. the girl’s wish to become a doctor creates another contrast. in a more bold reading. not me. Line four and five of the first verse report the specificities of her death: “Dead at 13. but because coincidentally she happened to be the 500th victim of Mid East conflict. The gun. it also makes it impossible to see the killer in human terms. you./ I might have been dead too […] guiltily. she is not forgotten. these lines also capture the blindness of armed conflict. In addition. and thereby remind the readers of her lost potential. The second and third stanzas are suffused by a sense of survivor’s guilt felt by the speaker who reveals herself as an exiled Palestinian: “Had I stayed in your land. for staring through/ the window into a gun barrel/ which did not know you wanted to be/ a doctor.

letters become the abstract representatives of real felt pain. A close look at the lines shows that they can be read as an allegory for exile. not cries. an angered grief arises: I would smooth your life in my hands. it also functions as a prism of displacement. Out of this felt inadequacy in light of the tragedy. The final lines of the last verse circle around an insurmountable detachment from homeland.these reports become displaced from their site of origin. I think that as scholars we are obliged to look where others chose to look away. The speaker thus cuts out the news stories about Palestinian lives and much like she removes them from their original context . the process of being displaced must be understood as violent in the sense that one is forcefully removed from one’s origins and liberating (the speaker refers to the process of cutting as freeing) in the sense that one is removed from the site of a dangerous and violent conflict. as I have shown before. But like Pitcher.Israel/Palestine as well as the death of the girl cause the speaker to experience an overwhelming sense of powerlessness that is triggered by two factors: the spatial distance from the scene of events that renders any form of direct intervention impossible and. a profound helplessness in the face of death’s finality. accentuate the tension between a deep desire to undo the girl’s death. if not obsession to stay informed about the events in the homeland. The letters inadequately substitute the unattainable reality of life experience.25 The conditional form used in the first two lines of the second verse. displaced like the speaker who collects them.the newspaper page . but also creates a moment of diasporic solidarity. I would like now to contrast Nye’s poem about the accidental death of Ibtisam Bozieh. Nye’s poem also inquires into the ethical implications of witnessing the death of one’s people from the save haven of exile. If Nye’s poem is an act of witnessing the death of an otherwise forgotten girl. […] throwing this ragged grief into the street. as they are called by the Palestinians. In case of the Palestinian diaspora. pull your back. But these last lines of the poem also demonstrate a deep yearning. The concept of martyrdom is equally hard to approach as it is to understand because a martyr defies the rationality of self-preservation and forces us to enter into mental spaces that we face with revulsion or incomprehension. and the impossibility of realizing that wish. scissoring news stories free from the page but they live on my desk with letters. or the shaheed. maybe more importantly. rather than a sensually experienced reality. The Palestinian homeland has become an abstract concept. with the self-determined deaths of the so called martyrs. The anthropologist phrases this obligation by writing about martyrdom that it is ill-considered “to forsake [our] fundamental responsibility to foster an understanding of phenomena that 258 . Thus. The spatial distance to the site of the conflict produces a guilty conscience for not being there. Nye’s poem can be understood both as a practice of diasporic solidarity and a tribute to those Palestinians who remained in their homeland.

without my mother crying/They shot the protesters. they create the illusion that we as listeners/readers gain an undisguised insight into the minds of both the Israeli soldier and the freedom fighter. that’s more brothers dying. as the “Freedom Fighter” claims in his lamentation. Since Palestinian-American artists chose diverse media for debating the Middle East conflict. Americans too. All they do is shoot us up and then brag about it on the news. and another by a Palestinian suicide bomber. wrote his part as a first-person singular narrative.30 Blood and thunder. Through this daring move.”33 As readers and listeners we are tracing both the speaker’s increasing hate toward those he believes to be his enemies and a growing 259 . The N."29 As the title suggests. the choice of narrative form can also be seen as breaking a taboo. Beginning with a negation.S. who expresses his solidarity with the oppressed Palestinians and insists on a bond between the disenfranchised.O. offends or questions our own cultural norms and assumptions. but that the exposure to shameless hypocrisy is most likely to transform an engaged individual into an enraged fighter.” and continues to inform us that he was raised by his mother “’cause I never knew my father. violence and oppression.” the Palestinian suicide bomber describes a life of abjuration.S.A. are part of his everyday experience in Gaza.D. rather than keeping a safe distance to the suicide bomber that allows us to maintain our treasured incomprehension of such an abhorrent mind. He tells us: "Not a day passed. Telling us that the Zionist euphemistically call the fenced in an intensely controlled Palestinian territories “crowd containment camps.” the speaker continues give us his opinion about those Zionists: “But we all know a Zionist is nothing but a lying bitch.27 The song begins with an introduction by Omar Offendum.M.one by an Israeli soldier. Finally. an Arab-American Hip Hop group.”32 The “Freedom Fighter’s” reaction to the euphemistic language used to describe Palestinian camps reflects Arendt’s analysis that it is not primarily an offended sense of justice that will trigger rage. strikingly both roles are spoken by Mr. be they “blacks” or “Native Americans. “Never had a home/ My country wasn’t mine. the "freedom fighter.M. have written a song entitled “Moot” that presents us with two opposing monologues . we are forced to trace the windings of his thoughts that lead to his decision to die and take others with him./ They shot him and my father in the first intifada.affronts. Tibbz. the mood of the song is aggressive and belligerent.D.O. Rather than speaking about the suicide bomber.”26 To stop short at our initial revulsion would also mean to ignore a practice that has developed into a gory ritual performed by radicalized Palestinians. I want to bring in Hip Hop as one of the art forms of young artists in the Palestinian Diaspora. who is called a freedom fighter in the song.”31 However.A. his monologue does not stop short at lamenting a life full of privations. the speaker discloses his anti-Semitic and anti-American stance: “Fuck the Jews.”28 In the following. In an escalation of hate speech. it continues to curse those who are singled out as the culprits. The N. the language is colloquial and engages in verbal saber-rattling that draws on slang heavily. I want to I want to look closely at the song's ostensible protagonist.

The moment where he decides to join the Hamas represents a turning point. the speaker insists on his initial unwillingness to die and kill. the other deals with a suicide bomber. Nevertheless. My life was pure hell so in death I rest34 The change that is ushered on by the detonating of the explosives is death.S both tell stories of death and dying. as readers and listeners we must assume. he regains agency by becoming politically active. the suicide bomber describes himself as a victim without agency. their death unspoken. I didn’t want to kill but Israel won’t let me be. A young Palestinian man. they remain completely invisible.M. But rather than unequivocally affirming this action. the last words express resignation. Toward the end of the monologue. the subjective tale of a tormented individual. the song presents itself as one possible story. Does this Hip Hop song then suggest that there is something like a genealogy of a martyr. the form gives us a crucial hint. Get in the café – take my last breath. ironically reclaims his right to self-determination by choosing his own death.O.A. the first person narration underscores the subjectivity of the speaker. “Moot” describes the genealogy of a martyr as a journey from being a victim to becoming a perpetrator. Naomi Shihab Nye’s poem “For the 500th Dead Palestinian. the “Freedom Fighter’s” monologue suggests a coherent development that can be described as a role reversal: initially. to those who were in his vicinity in the moment of the explosion. or a suicide bomber? In order to answer this question. the beat slows down and an eerie rhythmical calm sets in that coincides with an increased introspection of the speaker. The people who will be the victim of the speaker’s attack are not even mentioned. Final prayer to god “A-yo Allah help me please.D.” by the Hip Hop group The N. an end to the fighter’s life and. Set of the detonator – big blast effect. who was unable to lead a self-determined life under military occupation. without repeating the wish to bring change. Rather than hope. Rather than providing us with a universally valid answer as to what motivates this man to kill himself and others in the end. The decision to die that follows a three day fast can be seen as a moment of ultimate selfcontrol. yet from very different vantage points.” Count to three – take my last steps. He conveys the sense of being pressured into this desperate act by the circumstances. the lines become shorter. Whereas one describes the accidental if callously accepted casualty of an innocent girl. Ibtisam Bozieh” and the song “Moot.sense of desperation that ends in him joining the Hamas that represents his determination to bring upon change: By 9:30 I’m on the streets of East Tel Aviv. If in 260 . the last words are decidedly apolitical and suggest an overwhelming desire to escape the turmoil of a troubled Palestinian life in Israel. If the monologue was dominated by a sense of outrage framed by aggressive accusations against the perceived culprits.

Handal. Walter Laqueur and Barry Ruben. if not desirable.S. Nathalie. Bibliography Arendt. Ibtisam Bozieh.D.A. Harcourt Brace & Company. Nye’s poem and The N. The Complete Works of William Shakespeare.com/Hamlet/8. 1970. the rejection of the Other’s humanity. 7th Edition.O. show how these seemingly contradictory roles fuse in one person. 81-82. 2005.” The Lives of Rain.O.1. the question of being a victim becomes complicated in the case of the “freedom fighter. such as the “Jews” and the “Americans” can render their deaths acceptable. New York: Harvest. Eds. “Twelve Deaths at Noon.shakespeare-literature. Majaj.S. song refer to a pre-condition for killing. Despite the difference in themes.S song appear at first. New York: Greenwillow Books. Sammy. “Declaration of Independence.A. 20 October 2008. “For the 500th Dead Palestinian.Nye’s poem the death of Ibtisam Bozieh is narrated from the Diasporic position and consciously reflects this distance as influencing both the speaker’s subject position and her perception of the girl’s death. song attempts to bridge the distance between the Diasporic experience and Palestinian life in the homeland.D. thus creating a moral grey area that cannot be easily described in terms of absolute guilt or innocence. “What She Said. Act 3.” 19 Varieties of a Gazelle. If the innocence of Ibtisam Bozieh renders her death unjust. The Embodiment of Violence. Poems of the Middle East.’ Medical Anthropology Quarterly. Nye. the N. 1600-1601.” Geographies of Light. Linda M. Antithetic as Nye’s poem and The N.” In “Moot. Pitcher. ‘“The Divine Impatience.” readers and listeners are confronted with a complex amalgamation of perpetrator and victim. (March 1998): 8-30. At the intersection of these texts both the suicide bomber and the girl’s death have to be understood as effects of a downward spiral of hate. Narrative and Symbolization in the Practice of Martyrdom Palestine.S. Rather than representing perpetrator and victim as two principally exclusive concepts. William. they share as a common background: the Israeli-Palestinian strife and are thus both concerned with the ensuing violence. 261 . 13. Naomi Shihab.A. by taking an imaginary leap into the mind of a suicide bomber. Smooha. a faceless gun. Manuscript to be Published. the Other’s humanity becomes irrelevant. 2008. 12.M. New York: Penguin Books. Hamlet.html . 15. Shakespeare. The Status of the Arab Minority in Israel. Northampton Massachusetts: Interlink Books. Lisa Suheir. Formally. this leap is realized through the first person narrative which produces the illusion of an authentic insight into a suicide bombers’ mind. http://www. invisible.M. 2005.O.3 (July 1990): 389-413. 53.” The Israel-Arab Reader. Cf.” Ritual.M. State of Israel.” Ethnic and Racial Studies. Scene 1. The N. On Violence. Hannah.D.D.” we learn how the growing hate of collective. “Minority Status in an Ethnic Democracy. in “Moot. In Nye’s poem the killer is represented as a mere machine.O.A. In the fog of war.M.

53. 8 State of Israel. 20 Nye.html . Eds. 2005. 44. 1970) Part II. 8-30. 2005.’ Medical Anthropology Quarterly.” Cf. 1600-1601. “Declaration of Independence. 16 Cf. (Manuscript to be Published) 15 and Naomi Shihab Nye. 10 Cf. (New York: Greenwillow Books) 53 and Nathalie Handal. 13.S. 2 The N. The Embodiment of Violence. “Minority Status in an Ethnic Democracy. 12. Notes: Lisa Suheir Majaj. 42.D.000 Israeli Palestinians must be considered second class citizens. Harcourt Brace & Company.” The Lives of Rain. 56. 9 Sammy Smooha. Walter Laqueur and Barry Ruben th 7 Edition. March 1998.) 15. “For the 500th Dead Palestinian. ‘“The Divine Impatience. 22 Nye. 34-36. Scene 1. 63. The close to 700. 23 Nye. Ibtisam Bozieh. 4 Arendt. New York: Al Jisser Group. 47. Pitcher.. Ed. The Status of the Arab Minority in Israel. “Twelve Deaths at Noon. “What She Said. 391-392.” 19 Varieties of a Gazelle. http://www. 18 Narration is an instrument of witnessing. Arendt. 17 Linda M. 20 October 2008. Ed. Nye’s poem therefore claims to narrate what happened to Ibtisam Bozieh.” Ritual.” Geographies of Light. 53. (New York: Greenwillow Books) 53. 12 Arendt. 2008) 34. Hamlet. 44.M.The N.” Poets for Palestine. 2008. Narrative and Symbolization in the Practice of Martyrdom Palestine. (New York: Greenwillow Books) 53.” Poets for Palestine. because “their citizenship does not assure them equality in law […] The West Bank and Gaza Strip are actually incorporated into Israel. 13 Arendt. 25 Nye.“Moot. while their Palestinian inhabitants are denied civil and political rights. 1 262 . 6 Arendt..shakespeare-literature.D. “For the 500th Dead Palestinian. Remi Kanazi.com/Hamlet/8.O.” The Israel-Arab Reader. 2008. The Complete Works of William Shakespeare.A.1. Cf. 53. 19 Naomi Shihab Nye. Remi Kanazi. 3 Hannah Arendt. 24 Nye. 53. 391.” Ethnic and Racial Studies. Naomi Shihab Nye. 14 Fanon as quoted in Arendt. 7 But although this sense of a legitimate power is integral to Arendt’s thinking. Smooha. (New York: Al Jisser Group. Ibtisam Bozieh. (New York: Harvest. 46. Act 3. 15 William Shakespeare. 5 Arendt.M. Poems of the Middle East. 53. 21 Nye. Poems of the Middle East.O.A.” 19 Varieties of a Gazelle. 67. (Northampton Massachusetts: Interlink Books. On Violence.” 11 Arendt. (New York: Penguin Books. she also hints at a perverted form of power: “The extreme form of power is all against one. 65. “For the 500th Dead Palestinian. 26 Pitcher. Poems of the Middle East.3 July 1990: 389.) 81-82. “Moot. Ibtisam Bozieh. 53. 8 27 Choosing the same speaker both for the Israeli soldier and the Palestinian suicide bomber is a provocative underscoring of their commonalities as both have lost family through the conflict and have to deal with the resulting grief and aggression.” 19 Varieties of a Gazelle.S.

S.M. 35.A.... 33 The N. What appears to makes him suspicious of his own prejudiced view of the Palestinians is that it prescribed by his superiors.O.S.O.A.M..A. (New York: Al Jisser Group.M.M. seems to be overcome by vengeful feelings but finally distances himself from this impulse.. it has to be mentioned that he too has lost family in the conflict and. 34 The N.A.D.D.S.S. 36. thus he informs us that during his military training he was told by his superiors that the Palestinians are his enemies 29 The N. Remi Kanazi.D. 35.O. “Moot.M.D.O. 35.D.S.O.A.A. Ed.D. at one point. 35. 31 The N..28 The N. 2008) 34-36.O. 36..” Poets for Palestine.S. 30 The N. Due to limited space.O.M.M.A. 263 . 32 The N.D. the monologue of the Israeli soldier will not be analyzed here.S. However.

the Latin verbum and the Sanskrit vrátam and is a fundamental term of language. Before the study of word. meanings. whether linguistic or not. deep structure and surface structure. who emphasized synchronic system and not diachronic evolution and was a founder of the science of semiotics. Present-day semantic theory has developed largely from the later theories of Ferdinand de Saussure. words. This derived meaning represents the most important properties of its cognitive content widely accepted. All the other methods have evolved up to the present day from these first ways of grammatical analyses. word in English is a cognate with the German Wort. rather than on a number of elements involved. in his view. meaning. From a historical point of view. harder than the way sign relates to sign within a literary structure. the meaning of a sentence can be derived in a definite form on the basis of the meaning of its words and its syntactic deep structure. is both an anthropological discipline that examines social cultures in terms of their signs and a mode of approaching to literature that concentrates less on meaning. Structuralism. They depend on an understanding of the internal structure of a sentence. MEANINGS AND SEMANTIC STRUCTURES Tatiana IA CU Abstract The article deals with the main elements of language. the earliest studies concerning words were made in ancient Greece. which deals with signs in general. Latin words were studied later and in terms of the Greek ones and the models of analysis were adapted to fit a second language. Words According to the dictionary (McArthur. surface structure Introduction The first to attempt a formulation of a science of signs was Michel Bréal who published Essai de sémantique in 1897. The semantic representation of a sentence as a whole is derived from the syntactic deep structure by certain universal operations that combine the meanings of the lexical elements of a deep structure according to the relevant syntactic relations. In principle. which was 264 . He was interested in the influence of usage on the evolution of words. (2) an element of speech and (3) phrases. Keywords: word. deep structure. utterance and verbal expression. name was a more clearly defined concept in old Greece. 1996: 1024). Language operations depend on structures. It is defined in the Oxford English Dictionary of 1989 under three headings: (1) speech. the Greek (w)eírein. their influence on one another and the connections they have in giving sense to a text or speech. He adds that this is the most difficult part of the language study.WORDS.

J. On the contrary. and phonetics. Old. first taking each segment of the sentence separate. “[. In transformational-generative grammar. collocation. Other linguists have argued for a truth-conditional approach to semantics. illness denotes a state but is a noun. No available “operators” from already settled formal systems such as the propositional calculus or set theory seem to show the combinatorial process in an adequate way. not a preposition. and English word. the builder is Henry. adjectives denote states and qualities.” (McArthur. not an adjective. Sanskrit vrátam. or verb + particle for phrasal verbs. 4. Dona & Brown. Henry. 1.. (Worrall Brown. in fast food. Nevertheless. Worrall Brown gives an example to support this statement. assassination denotes an action but is a noun..associated with speech. that the action of building is continuing at the present time. that there is only one house. adverbs denote ways of achieving something. Old Henry is building a house. Many scholars have excluded reference from semantics. there have been few attempts to make use of this concept. When we want to express the following additional ideas: that old qualifies our idea of the man Henry.” (33) This idea can also be found in Worrall Brown & Brown (1963) who state that all grammatical symbols have one thing in common: they do not represent directly the ideas they stand for. we may have difficulties in stating the rules by which signs and sign compounds are related to meanings. not an adverb. the resulting sentence would be. prepositions denote location. Firth argued that context of situation was an important level of linguistic analysis alongside syntax. for which the study of grammar provides a cipher or key: walk + -ed. all making a contribution to linguistic meaning in a broad sense. 2. Grammar makes it possible to condense these complex ideas into six words using the code of grammatical “signs”. Following the Polish anthropologist Bronisław Malinowski. not a verb. as Radford (2006) states. and that a completed statement is intended. that the result of the building is the house. “apparently the meaning of wer. 1996: 1025) Traditional grammar assigns words to grammatical categories taking into account their semantic. verbs denote actions and states. the word fast denotes the manner in which the food is prepared but is an adjective. morphological and syntactic properties. the Indo-European root underlying Latin verbum. House. morphology. phonology. they seem to operate like a system of shorthand.] semantically based criteria must be used with care: for example. 1963: 211) Even within a comparatively simple system of signs. Meanings Leonard Bloomfield regarded meaning as a weak point in language study and believed that it could be entirely stated in behaviourist terms. and Cambridge denotes a location but is a noun. that is. Wallace C. Build. But. R. or like a code. nouns denote entities. the semantic component is entirely stated in terms of sense or semantic components. that build expresses an assertion that is. 3. Semantic or notional criteria classify words according to what they mean.. 265 .

why are upset and set up opposite in meaning? Why is that when I wind up my watch. The word meaning appeared in the Old English vocabulary in the 13th century as mænan. sense.” To luck out sounds as if you’re out of luck. and interpretation. I shall end it? How can expressions like “I’m mad about my flat”. the surface structure. From meaning ‘darkened by disease’ it came to mean ‘livid’. In late Middle English it developed its modern sense of ‘pale’. 1996: 587) Changes in meaning cannot be systematically accounted for because there are no regular laws or large-scale trends as they are found in phonology or in grammar. or even ‘black’. to help drop the old associations and suggestions which belonged to it etymologically. The deep structure contains all information relevant to semantic interpretation. it can sometimes lose the old one. sentences. When a word develops a new meaning. “No football coaches allowed” and “I’ll come by in the morning and knock you up” convey such different messages in two countries that purport to speak English? “I lucked out. (McArthur. phrases. and a phonological component. I start it. than it means ‘annoy’. as in the examples given by Lederer: “If uplift is the same as lift up.” (Barber 1965: 239) Many British and American linguists wonder about their mother tongue and the way meaning is expressed in different phrases. signs. Phrasal verbs are usually referred to in such cases. When one word has two such contradictory meanings as ‘dark’ and ‘pale’. and thus ‘pale’. Thus the word wan (Old English wann) at first meant ‘dark’. The meaning ‘dark’ was last recorded in the 16th century. ‘to have in mind. and it is natural that one of them dies out. signify’. “There is no intrinsic meaning to any word. A word means what the speech community makes it mean. It is the general meaning or message conveyed by words. intend. Investing it with a new set is what makes a language live. The definition provided by The Concise Oxford Companion to the English Language is what a speaker or writer intends. This change of meaning seems to have taken place on one hand through the application of the word to human faces discoloured by disease. through its use to describe the colour of lead. and was applied. all information 266 . Don’t you mean I lucked in?” (1989: 22) Structures The grammar of a language is a system of rules that determines a certain pairing of sound and meaning.in which the meaning of bachelor as ‘unmarried man’ is shown by the fact that if X is an unmarried man is true. symbols. as well as to forget the origin of a name. for example. etc. but when I wind up this essay. The willingness to create new words is an essential feature of the natural development of a language. and on the other. they can be easily confused. the colour of a person’s face when they are ill. S) where D is a deep structure and S a surface structure. It consists of a syntactic component. The syntactic component defines a certain (infinite) class of abstract objects (D. a semantic component. and if people use the word aggravate in the sense of annoy. It also means signification. then X is a bachelor is also true. to a raven and to night.

who has constructed for himself this particular grammar. Knowledge of a language – “linguistic competence”. the association being mediated by the rules of the syntactic component that define paired deep and surface structures. so understood. The study of universal grammar. and why we put it out and not put it off. but they also have a “filtering effect”. Thus the grammar as a whole relates semantic and phonetic interpretations. We can do this when we have the rules.relevant to phonetic interpretation. the phenomena with which the grammar deals are explained by the rules of the grammar itself and the interaction of these rules. The semantic and phonological interpretations are purely interpretative. Thus transformations not only convert a deep structure to a surface structure. ruling out certain potential deep structures as not well-formed. and what seems so complex is really quite simple – or else the rules of language are built into the human brain. for example with nouns. at a deeper level. It states that all languages have broadly the same sort of grammar. The investigation of referential opacity has turned up a great number of examples illustrating how replacement of one expression by another changes meaning. Chomsky. To learn a language is not to memorize vocabulary but to acquire a set of rules. So far no rules have been written about the formation of words. why we light up a cigarette and not light it on. On one hand. in the technical sense – involves a mastery of these grammatical processes. To the transformational grammarian. and cowardice. It means that a statement made in ancient Sanskrit and one made in modern Chinese both have notions like substantive categories (parts of speech) and formal categories (subject and predicate). the grammar has empirical consequences that extend beyond the evidence. On the other hand. The principles that determine the form of grammar and that select a grammar of the appropriate form on the basis of certain data constitute a subject that might be termed “universal grammar”/UG. boldness. concludes that language learning has little to do with exceptional intelligence. The former assigns semantic interpretations to deep structures. (Chomsky. these same phenomena are explained by the principles that determine the selection of the grammar on the basis of the restricted evidence available to the person who has acquire knowledge of the language. a complete 267 . even when the semantic connection between the two is very close. It tries to formulate the necessary and sufficient conditions that a system must meet to qualify as a potential human language. and later in the century Steven Pinker in his book The language Instinct. the latter assigns phonetic interpretations to surface structures. 1972: 125) The semantic features constitute a “dictionary definition”. A native speaker acquires a grammar on the basis of very restricted evidence. Nobody can tell us why we have childhood. Chomsky has provided the theoretical basis of what is termed “transformationalgenerative grammar” – or just “transformational grammar” – which seems to derive from a view held as far back as the Middle Ages. is a study of the nature of human intellectual capacities. as much a human endowment as the instinct of self-preservation. Linguistic competence is achieved when a speaker has mastered the set of rules by which language is generated.

and I disapprove of John’s excessive drinking.grammar of a certain language is the full corpus of operational procedures needed for producing all the acceptable sentences of that language. numerous sentences that are ambiguous in some way that is not indicated by the surface structure. difference (“receive” not “give” – active or passive). He solves this ambiguity in different ways. or. Deep structures are now argued about a great deal. Deep 268 . Chomsky said that “John gave a book to Bill” and “Bill was given a book by John”. By means of transformations. 1972: 37) The grammar of English generates. 1992: 45-46) Chomsky prefers “deep structure”. and argues that “[…] part of the semantic component of a grammar must be a characterization of filed properties that is outside the lexicon. for example. He also remarks that the study of universal semantics has barely advanced since the medieval period. because of the lexical. But how about “John killed Bill” and “John caused Bill to die”? That’s why we have relative synonyms – to express different shades of the same thing. and thus there is an infinite domain of paired deep and surface structures. rearrangements. a deep structure. One major problem is posed by the fact that the surface structure generally gives very little indication in itself of the meaning of the sentence. for each sentence. 1992: 44) Chomsky maintains that the boundaries between semantics and cognition remains largely unexplored. by grammatical transformations. Now Chomsky’s successors are saying that it is not a matter of the word but of the meaning. But “Bill received a book from John” clearly means the same as those two and yet. of the “grammar mechanism” already built into the human organism. (Chomsky. He concludes that the surface structure is often misleading and uninformative and that our knowledge of language involves properties of a much more abstract nature. of generative semantics. I disapprove of John’s drinking. being synonymous statements. which can refer either to the fact of John’s drinking or to its character. The grammar of a language must contain a system of rules that characterizes deep and surface structures and the transformational relation between them. The deep structure is related to the surface structure by certain mental operations – in modern terminology. Each language can be regarded as a particular relation between sound and meaning. Chomsky points this with the example. or rather a model. There are. In general. the surface structures of sentences are very different from their deep structures. and different meanings after all. cannot be paired with either in terms of deep structure. This grammar would be a copy. or verbal. not indicated directly in the surface structure. apart from the simplest examples. and contains rules showing how this deep structure is related to a surface structure. (in Burgess. and deletions of the basic sentence”. the speaker making infinite use of finite means. to which he opposes “surface structure” – meaning the superficial divergences that mask the basic identity. shared a common deep structure. to be exact. I disapprove of John’s drinking the beer. (Burgess. additions. different points of view. the phrase-structure grammar can be expanded to cover all combinations.

Andrew (2006) Minimalist Syntax. Chomsky. exist and play a very important role in the grammatical processes and are used in producing and interpreting sentences. (Rommetveit. pp.. then. Such facts.. New York: Thomas Y. Wilson Eds. Conclusion Semantic rules are necessary to establish correspondences between sign compounds on the one hand. (1963) “Grammatical Distribution” (in Essays on Language and Usage Leonard F. They constitute his/her knowledge of the language. Dona & Brown.e. Dean & Kenneth G. (1968) Words. which are often quite abstract. References Barber. are the rules that have been mastered by the person who has learned a language. L. Tom (1996) The Concise Oxford Companion to the English Language. Cambridge: Cambridge University Press Rommetveit. support the hypothesis that deep structures of the sort postulated in transformational-generative grammar are real mental structures. Anthony (1992) A Mouthful of Air.. R. (1965) The Story of Speech and Language. as subject – predicate). Meanings. Pragmatic rules are used when one focuses upon signs compounds as a means to an end. Language.. New York: Harcourt Brace Jovanovich. 217-222) 269 . Inc. R. New York: Oxford University Press. Inc. The Ultimate Joy Ride through Our language. New York: William Morrow and Co. Burgess.Especially English. 1968: 26) It is usually assumed that the semantic interpretation of a sentence is determined by universal. These deep structures. Oxford: Oxford University Press Radford. The search for explanatory theories must begin with an attempt to determine these systems of rules and to reveal the principles that govern them. (1989) Crazy English. Wallace C. i. C. and Messages. New York: Pocket Books McArthur. Crowell Co. along with transformational rules that relate them to surface structures and the rules relating deep and surface structures to representations of sound and meaning. New York: Academic Press Worrall Brown. they are put to use when he/she speaks and understands. Lederer. Languages. Noah (1972) Language and Mind. language-independent principles from the concepts comprised in the utterance and the manner in which they are grammatically related (for example. and significations on the other.structures. when one expands the scope of inquiry beyond the set of sign itself and explores conditions and effects of usage. Sometimes the deep structure may be remote from the surface form.

West. sex/gender. In the discussion of gender roles. old. For Americans everything is regarded. segregational and discriminatory roles but rather they add Eastern collectivist values and principles (tradition. tradition implies an asymmetrical gender system in which women are suppressed and modernity entails egalitarian gender relations. active. his partner is inferior. domestic/public sphere. collectivism. weak. Keywords: tradition/modernity. domestic/ public sphere. passive. although gender polarities still exist (sex/gender. conservatism. man is seen as superior. Other gender roles (discriminatory and segregational) place men in the public sphere (dominating. it is also an inherent feature of American culture. breadwinners) while women belong to the domestic sphere (submissive.. old. emotional. self. The aim of this socio-anthropological study is to show how this paradigm functions in American culture through antinomical roles defined through a journey between tradition and modernity. development is a journey between tradition and modernity. collectivism/individualism. East/West. That holds true for gender as well. debated and valued through its antinomical definition: whatever is not good is bad. Occident). woman is seen as inferior. America stands for modernity. Orient. While gender is a universal concept. While the paradigm of dichotomy functions between East and West. In Western societies. Orient) to Western individualist ones (modernity. society. self. natural/cultural. intellectual. A compelling dichotomy. While historically speaking. Occident. Whatever its pace and level. NEW AND OLD Smaranda ŞTEFANOVICI Abstract The tradition/modernity paradigm is most important in understanding gender identities. powerful. innovation. gender is a cultural construction. The aim of this socio-anthropological study of gender and individualism in American culture is to show how the paradigm tradition/modernity functions in their representation. While sex is a biological factor.) they do not reflect anymore traditional antinomical. new. strong. Europe stands for tradition.BETWEEN TRADITION AND MODERNITY: AMERICAN WOMEN. homemakers). mostly the American society. While historically speaking. for Americans individualism is part of what it means to be an American. East. polarities. etc. if somebody is superior. We witness a continuous negotiation between the two which links or breaks them. this tradition/modernity paradigm is extremely significant in understanding gender identities and their relations to this dichotomy/paradigm. 270 . new. society. etc. etc. individualism.

although an Equal Rights Amendment. Women could never be free as along as society did not acknowledge men and women’s identity in capacities and responsibilities. but made a woman”. 2009. The Amendment was introduced into every session of Congress till 1972 when it was dropped. American women fought in three feminist movements for the eradication first of political bondage (in 1920) and then of social bondage. Women’s movement for rights took place in three waves: 1) 1848-1960 (Seneca Falls. was first proposed in 1923. American women were not included in history. It was then reintroduced last on July 21. America has a common political and economic organization shared by a multicultural (multiethnic) society in which some cultural categories are contested such as gender is. male-dominated) in certain spheres? • Is feminism associated with gender equality or with man hating? • Is woman still seen as “the second sex” (i.e. imbalance of power and access to executive positions because of segregated gender roles)? Some answers are given by researchers themselves: a) Ortner in “Is Female to Male as Nature is to Culture?” (1974) speaks about woman’s biology.e. Although the federal Equal Pay Act was passed in 1963 to authorize equal pay for men and women for similar jobs. equality. b) In 1949 Simone de Beauvoir states in The Second Sex that “a woman is not born a woman. hence her cultural confinement to the subordinated role of “the second sex”.e. All and many more reach the conclusion that social factors are more important than biological ones and that both sex and gender are closely related to ethnicity and class.1990 (focus on 271 . intended to prohibit all discrimination based on sex. were excluded from the American Constitution because of the masculine identity of American individualism (Warren 1984) and its relation to another Western value. If it gets three more votes (it has been ratified by 35 of the necessary 38 states) it might become the 28th Amendment in the American Constitution. it is still not part of the USA Constitution. Discrimination needs complete transformation in thinking. American individualism in fact has excluded women and racial minorities from economic and political life. political vote. 2) 1960. We can see thus the seeds of the glass ceiling installed by males. her social role in child care and reproduction and personality that encourages cultures to see her more ‘natural’ and less ‘cultural’ than man. c) In 1963 appears Betty Friedan’s revolutionary book on The Feminine Mystique. Stanton as a key figure). d) In 1989 Arlie Russell Hochschild publishes a book entitled The Second Shift.Several questions arise regarding women in general and American women in particular since the 1920s (when American women gained political vote stipulated in the 19th Amendment): • Are private and public spheres still segregated? • Is sexual inequality rooted within social structure itself? • Are societies still patriarchal (i. E. sexual asymmetry is still valid) and thus faces the same glass ceiling effect (i.C.

Besides the well-known Alexis de Tocqueville. as old as the American nation itself. self-empowerment. i. A belief in individualism is.C. Women participate in social life so they do need to be fully integrated and 272 . of course. interestingly enough.e. Alexis de Tocqueville speaks in Democracy in America about the cool and considered attitude which drives people to withdraw into a small. Friedan as a key figure). But prior to the 1960s. Henry David Thoreau. 3) from 1990s on (focus on national self. And. broadening it from the political domain to personal life styles. Women. to pursue their own religious beliefs. leaving the rest of society to its own devices”. Betty Friedan in 1963 (The Feminine Mystique) insisted upon “the problem that has no name” – i. i. self seen as part of a larger community).e. For instance. public welfare childcare centers. As female landmarks we should mention E. B. the necessity for women to be treated as individual human beings. turning in towards oneself). American literature abounds in examples of individualism as a curse. By the 1980s in the American ethos the expressive individualism had grown into a national preoccupation. Perkins Gilman in her book Women and Economics emphasized the idea that economic bondage is a cause of sexual division of labor. Individualism can be both a gift (resulting in independence. These changes all relate to the notion of ‘expressive individualism’ as Daniel Yankelovich (1998) calls it. enclosed world consisting of their family and a few select friends. new forms of spiritual selfexpressiveness and greater attentiveness to children and childcare) can only be understood in the context of how the revolution in social values (1960s and 1970s) has subsequently evolved. In a nutshell. there were many others.) as “expert housekeepers to maintain the cleanliness of the home” (Chafe 9) The cultural changes of the 1990s (including multiculturalism. Nathaniel Hawthorne and Kate Chopin. etc. were excluded from politics and were not mentioned in the American Constitution. she offered solutions to overlap the two spheres. “freedom to speak their minds. who took up the theme of the individual vs. Lewis Mumford analyzes the relationship between the individual and the American institutions while the individual vs. society.Stanton who in 1890 in her book entitled The Woman’s Bible stated clearly the importance of social bondage which is worse than the political bondage. American traditions (minority and ethnic traditions as agents of individuality) have been much debated by Paule Marshall and Toni Morrison. Americans were “a nation of political individualists but social conformists” (“How American Individualism is Evolving”) The 1960s initiated a radical extension of individualism.personal life. we said. narcissism. Then in 1898 Ch. a growing rejection of moral relativism. American individualism focused mainly on the political domain. to use woman’s experience in the public domain (central kitchens.e. the advances of feminism. everyone (not only artists and writers) should have the opportunity to develop their own inner potential for self-expression. to live where they choose to live” (“A Critical Review on American Individualism”) In the 1950s as Yankelovics states. autonomy or personal initiatives) and a curse (leading to withdrawal from social life.

Several questions can be raised at this point regarding the paradigm individualism/collectivism: • If the link between the community and the individual becomes less strong. in order to preserve and defend the institutions that protect that right. a loosening of some but not all norms of sexual morality. in which he/she is not immediately implicated. the percentage increased from 30% to 80% who acknowledged the importance of transforming outdated social values. Tocqueville in Democracy in America showed how the individual relies on gendered structures of inequality in order to meet basic social and material needs as well as on culture of white supremacy to enhance his self-esteem. pleasures are regarded as good. according to Yankelovics. self-responsibility) but cooperates with others. instead of focus on all the problems of the world. True individualism and unity/community are compatible if one has the moral right to pursue his/her happiness (independence. Here is a quick reminder of this period’s most important value shifts related to gender given by Yankelovics: • people placed less moral value on “morally correct” sexual behavior. an Eastern value. American individualism facilitates structural injustice (gender and race). (when women had their first political victory – the vote) it is useful. To understand how individualism has been changing since 1920. as his/her problems? • To what extent are people in an individualistic society prepared to consider the problems of others as their own? • To what extent can National Community cope with American Individualism? We would incline to answer that unity and individualism are incompatible. but with a vastly expanded concept of family beyond the traditional nuclear form. unites with other citizens. too much interest in the self (irrespective of being a male or female). We can be united as individuals without losing our individuality or our love for individual liberty. Women had to ‘bond’ together in national and international “Sisterhood” organizations dedicated to the support and promotion of women’s rights. From the mid-sixties till the late-seventies. • a high value placed on family life. especially about bodily pleasures. Collectivism.not discriminated in any sense. can be harmful. 273 . to hold two contexts in mind: a) In the early sixties young people began to question some of their parents’ core values. initiative. • less Puritanism about pleasure. to what extent will an individual experience social problems. • a far-reaching shift from role-based obligations to shared responsibilities regarding husband-wife relationships. raises the problem of solidarity.

“she knows who she is”. social. their sentiments. From the kind of egalitarianism. from autonomous. For a variety of reasons. but you have little or no control over the society and its institutions. While the 1950s focused 274 . Women were previously refused individualism and forced into a sphere from which. submissiveness and domestic isolation. Americans are moving back toward the traditional American value according to which people are responsible for their own lives. women asserted their common identity in ‘womanhood. but also implying. they had to organize themselves within that very restrictive sphere on the principle according to which “sisterhood is powerful”. in order to get out. Unequal results are thus no longer deemed to be society’s fault. was a necessary condition of feminism: “It assigned women a ‘vocation’ comparable to men’ s vocations. The case is even more valid when we refer to women.• a high value placed on women achieving self-fulfillment by paths of their own choice rather than through roles dictated by society. (201) The ideology of separate spheres reflected American woman’s role in that historical period of economic. and political changes of the 19th c. which is a shift from the doctrine of need-based rights (“If I need it I have a right to it”) to a conception of the self as a part of a larger society. b) The second context we need to keep in mind is an understanding of how and why sharp discontinuities in values took place in the historical period after the 1960s. as Barbara Welter argues in “The Cult of True Womanhood – 1820-1860” (1966) insisted on piety. Self-expressiveness continues to be valued as a major goal of American life. in effect. Domestic literature. When they took up their common vocation. American culture has made a shift in defining the self and what it means to be an individual. as Cott suggested. The American society is moving toward perceiving the self as a moral actor. Self-expression is not necessarily achieved through a career. which rested on ‘bonds’ or ‘sisterhood’ within that sphere. a unique sexual solidarity. Yankelovics gives as example to support the statement. The main assumption is that societies learn and react differently than individuals. As an individual you can control your own life. I am responsible for my own actions”. becomes a part of a larger whole. In fact. purity. societies react far less cautiously while mature adults who encounter new circumstances will usually adjust to them in a slow and moderate fashion. which constrained women to the social status of inferiority. in women’s case. A greater emphasis on self-reliance is coming into play: “I am not a victim. self-fulfillment is expressed in phrases like “he is his own person”. capacities. “she is a real person”.’ which became their defining social role: gender ruled. With these two contexts in mind. Without such consciousness of their definition according to sex. and potential achievements. purpose. women’s experience within their separate sphere. The individual. we can look now at what American society and culture have learned about gender and individualism. Gender identity becomes an American cultural value. Instead. no minority of women would have created the issue of ‘women’s rights’”.

2. 3. Beauvoir. 1974. Chafe. rights. The American Woman. to the society. The Feminine Mystique. Paraphrasing and extrapolating I would say “No person is an island. New York: Avon Books. Women are ‘allowed’ to fulfill “the second shift” (Cf. reach a professional level above which it is difficult to move) but at the same time more and more women become involved in the political process. The Second Sex. 4. Works Cited 1. Arlie. 1997. Charlotte Perkins. but each a part of the mainland”. Democracy in America. 1920-1970. Stanton. New York: W. Her Changing Social. William H. to the community. Gilman. segregational and discriminatory roles. from the 1980s onwards. ‘sisterhood’. There is less preoccupation with ‘me’. Friedan. 1780-1835. self (‘I’) with society (‘Us’). Oxford: OUP. A Women’s Studies Anthology. USA: Mentor. most voters (66%) saw Hillary Clinton as a strong contender at the 2008 presidential elections. pp 23-45. Centuries ago John Donne said: “No man is an island. mostly the American society. 1999. American women face the glass ceiling (i. Hochschild –mother/career. Alexis. and more concentration on community and society. in Western societies.on the political domain and the 1960s (called the narcissistic period) on the personal life domain. 7. to others. husband and wife share traditional and modern responsibilities. American individualism becomes entangled with European collectivism. W. Simone de. 275 . Elizabeth Cady. rather. Economic. USA: Blackwell Publishing Ltd. In other words. 8. “Woman’s Sphere” in New England. The Bonds of Womanhood. Nancy F. 1990. Although only 26% of the American women are not in favor of a female president. but each a part of community and society”. London: Vintage. Betty. The Woman’s Bible. Hochschild. “Is Female to Male as Nature is to Culture?” in Women in Culture. modernity with tradition. Norton & Company. New York: Harper and Row. 1997. they have added new attitudes triggering new behavior patterns which describe an American society where Eastern collectivist values and principles meet with Western individualist ones. USA: Yale University Press. Women and Economics. The Second Shift. to the world. 1966. to humanity. private/public sphere).e. 2001. Tocqueville. In conclusion. 2006. 5. Cott. Sherry B. 6. gender expectations are still taking on polarities but these polarities do not reflect anymore the traditional dichotomy based on gender. and Political Roles. Ortner. New York: Prometheus Books. 9. the individual started being regarded as a part of a web of relationships: relationships to self. 1984.

10.com/xueshuyingyulunwen/1656_5. Barbara.com/ushistory/cultwo.weblunwen.com/howamerican. 1966 http://www.html o Yankelovics.html o Welter.pinzler. “How American Individualism is Evolving” http://danyankelovich. “The Cult of True Womanhood: 1820-1860”.html 276 . Daniel. Electronic sources: o “A Critical Review on American Individualism” http://www.

unless he or she is led into the temptation of trying to decode the textual entangling: No. Keywords: Balkans. World War II. during the 1st Balkan War. Yet. And there are. For an academic paper to begin with such incongruous information. sometimes the internet is the fastest way to achieve some (minor) knowledge with regard to an issue that stirs a reader’s curiosity. COCK-NITIVE MAPPING OF LONDON IN GRAVITY’S RAINBOW Dan H. Novi Pazar is the main economic and cultural centre of the Sandžak region. his men. other Eastern-European references that might bring at least a smile on the face of a Romanian reader. collected via Wikipedia. they are of Iasi. and that rapidly lost its importance after World War I. of course. of which Austria-Hungary and the Ottoman Empire took turns in occupying and administrating from 1878 to 1908. but I know. they know spells … at night they whisper … […] – might as well mention here that much of what the dossiers call Pirate Prentice is a strange talent for – well. The city was the capital of the Ottoman sanjak of Novibazar that existed between the 15th and the 20th century. Meaning "a new marketplace" (new bazaar). London. men of the League. Its name entered the world encyclopedias in 1878. the year when the Congress of Berlin designated the entire region as “corpus separatum” (1). who at the time occupied the Novi Pazar desk at the Foreign Office. with special reference to the author’s ability to redesign the cognitive mapping of reality through fiction. an obscure penance for the previous century of British policy on the Eastern Question. when quietly turning the pages of Gravity’s Rainbow and coming across a sentence mentioning a certain Lord Blatherard Osmo. for on this obscure sanjack had once hinged the entire fate of Europe (Pynchon 14) Now. made its room into the novel Brian McHale holds up as the paradigm case of postmodernist fiction? A town that was lost to Serbia in 1912. they are making believe to be narodnik. cognitive mapping of a city through fiction Novi Pazar (Нови Пазар) is a city located in the Raška District of Serbia. might look like a sign of disrespect.COGNITIVE VS. for getting inside the 277 . and from 1908 to 1912 respectively. The famous Turkish traveller and writer Evliya Celebi noted that it was one of the biggest towns in the Balkans in the 17th century. POPESCU Abstract The paper intends to reveal some interpreting strategies employed when analyzing the novel Gravity’s Rainbow by Thomas Pynchon. how come that such an obscure place. they … they kill for him – thy have oath! They try to kill me … Transylvanian Magyars. of Codreanu.

fantasies of others: being able, actually, to take over the burden of managing them, in this case those of an exiled Rumanian royalist who may prove needed in the very near future. (Pynchon 1112)

“Transylvanian Magyars who know spells” and “an exiled Rumanian royalist who may prove needed in the very near future” could be innocent references, although, “Rather than codification, Pynchon suggests, we need improvisation, an active and creative association of disconnected parts.” (Russell 267) There is no such thing that we might call an innocent reference in the works of Thomas Pynchon. Instead, as the writer himself acknowledges, “this is not disentanglement from, but a progressive knotting into – (Pynchon 3) the alienated city as text. For some theorists, the alienated city is the space in which people are not able to figure out “either their own positions or the urban totality” (2) in which they live and work, mainly because the traditional markers are no longer useful. And this is probably even worse in the most alienated of the cities, a city turned into a war zone, as it is the case with London, in the first part of Pynchon’s novel, “Beyond the Zero”. Disalienation is more painstaking, there are less and less alternative trajectories that might support the “practical reconquest of a sense of place”, no monuments, no built perspectives capable of reconstructing “an articulated ensemble to be retained in memory” (Jameson 51)
They are approaching now a lengthy brick improvisation, a Victorian paraphrase of what once, long ago, resulted in Gothic cathedrals – but which, in its own time, arose not from any need to climb through the fashioning of suitable confusions toward any apical God, but more in a derangement of aim, a doubt as to the God’s actual locus (or, in some, as to its very existence), out of a cruel network of sensuous moments that could not be transcended and so bent the intentions of the builders not on any zenith, but back to fright, to simple escape, in whatever direction, from what the industrial smoke, street excrement, windowless warrens, shrugging leather forests of drive belts, flowing and patient shadow states of the rats and flies, were saying about the chances for mercy that year. (Pynchon 46)

Within such a devastated environment, the London references become an interface between constructed and deconstructed, destroyer and destroyed, the characters and their narratorial shadows. They have, and so do we, “the Chelsea Embankment” and “an acquaintance of Rossettis’”, or “one proper Sherlock Holmes evening” and “the cubicle near Grosvenor Square”. Yet there is a (hi)story behind almost every image or perspective they contemplate, and even the from the very first page of the novel: “He’s afraid of the way the glass will fall – soon – it will be a spectacle: the fall of a crystal palace.” (Pynchon 3) One cannot help but thinking of the Crystal Palace, itself a rebuilt and extended version of another building. Consumed by fire in 1936, all that was left standing were the two water towers, which had to be taken down during World War II, as the Germans could use them to navigate their way to London.
It is not only about the Germans rockets finding their way to London, it is about anybody’s way into a metropolis filled with marks, signs, emblems, symbols pertaining to an entire continent for, besides Eastern-European references, we are faced with a state of chaos, the
278

ruined Europe gradually becoming our text. Confined to London and its surroundings, a dozen governments in exile make the Germans curiously fade into irrelevance:
Everyone watching over his shoulder, Free French plotting revenge on Vichy traitors, Lublin Communists drawing beads on Varsovian shadow-ministers, ELAS Greeks stalking royalists, unrepatriable dreamers of all languages hoping through will, fists, prayer to bring back kings, republics, pretenders, summer anarchisms that perished before the first crops were in … some dying wretchedly, nameless, under ice-and-snow surfaces of bomb craters out in the East End not to be found till spring, …(Pynchon 34)

Under these reconsidered circumstances, Kevin Lynch’s model of cognitive mapping of a city may be questioned, just like Jameson does when he is asking us to project this particular model outward, as it may become extraordinarily suggestive, “onto some of the larger national and global spaces” (Jameson 51) Jameson also speaks about precartographic operations the results of which are traditionally described as itineraries rather than maps; and about diagrams which in their most developed forms can be met as sea charts for the use of navigators when trying to appropriate coastal features. In this respect, the would-be navigators in Pynchon’s novel “can hear the guns in Flanders today, all the way across the Channel on the wind.” (Pynchon 86) or
They lie in bed of faded old nautical charts, maintenance manuals, burst sandbags and spilled sand, burned matchsticks and unraveled cork-tips from cigarettes long decomposed that comforted through the nights of ’41 and the sudden rush of heart at any glimpse of a light at sea. (Pynchon 91)

There are other issues as well to be taken when describing the process of mapping: “the relationship to the totality, particularly as it is mediated by the stars and by new operations like that of triangulation” (Jameson 52). Writing about “Bodenplate – concrete plate laid over strips of steel”, the place from which the rockets are launched, Pynchon mentions the fact that “it is set inside a space defined by the three trees, blazed so as to triangulate the exact bearing, 260 degrees, to London.” (Pynchon 100) The cognitive mapping is turned upside-down as triangulation is no longer a means to establish a relationship to totality, but to mere annihilation. Another irresolvable dilemma, “well-nigh Heinsenbergian” according to Jameson, the one of the transfer of curved spaces to flat charts, is transcoded by Pynchon when he deals with the rocket coming across the sky from the continent, “Oh. Oh, yes: around the curve of the Earth, farther east, the sun over there, just risen over in Holland” (Pynchon 6) Both outsiders and insiders are trying to find their way into totality and annihilation at the same time. The Germans are the would-be invaders, and just like any invader, they should perform the actantial role of mapping, even if that translates with the attempt of de-habitat-ing the island. As for Londoners, one can find among them at least two types of mappers, Roger Mexico, a scientist employing statistics, and an apparently womanizer lieutenant, Tyron Slothrop: “Never to rank a single one – how can he? […], and Christ they’re all beautiful …” (Pynchon 22). Both agents of the mapping process
279

have maps that, strangely enough, match certain theories in the field of probability. Slothrop’s
cover the available spectrum, beginning with silver (labeled “Darlene”) sharing a constellation with Gladys, green, and Katharine, gold, and as the eye strays Alice, Delores, Shirley, a couple of Sallys – mostly red and blue through here – a cluster near Tower Hill, a violet density about Covent garden, a nebular streaming on into Mayfair, Soho, and out to Wembley and up to hampstead Heath – in every direction goes this glossy, multicolored, here and there peeling firmament, Carolines, Marias, Susans, Elizabeths. But perhaps the colors are only random, uncoded. Perhaps the girls are not even real. (Pynchon 19)

A very colorful map of a ruined, alienated and dying city. A spooky map for Slothrop’s companions, as the record he’s keeping through the stars placed on the map follow the Poisson distribution (3) Some young ladies happen to be silver stars, others are red, or blue, “The stars he pastes up are colored only to go with how he feels that day,” (Pynchon 22). This is no longer a cognitive mapping of the city, but a rather cock-nitive one. And it has the same pattern as Roger Mexico’s. Except that the latter’s is on the V-bomb statistics: “The rockets are distributing about London just as Poisson’s equation in the textbooks predicts. As the data keep coming in, Roger looks more and more like a prophet.” (Pynchon 54) His map is a glimmering one, but “The situation, as Pavlov noted, is that of paranoia: brain cells “being excited to the level where, through reciprocal induction, all the area around becomes inhibited. One bright, burning point, surrounded by darkness.”(Russell 262) Roger Mexico’s map is summoning death, just like Slothrop’s: “Helpfully, Slothrop has dated most of his stars. A star always comes before its corresponding rocket strike. The strike can come as quickly as two days, or as slowly as ten. The mean lag is about 4½ days.” (Pynchon 85-86) Unlike Slothrop, who “keeps up his map daily, boobishly coscientious”, Roger Mexico is determined to understand and provide logical explanations, yet he is not able to tell “which places would be safest to go, safest from attack”. Pynchon recalls, through one of the characters, a story from ancient Rome, which he parallels with Roger’s diligence. After having told Roger how the “Roman priests laid a sieve in the road, and then waited to see which stalks of grass would come up through the holes.”, the interlocutor enlightens him as to the nature of the experiment:
They used the stalks that grew through the holes to cure the sick. The sieve was a very sacred item to them. What will you do with the sieve you’ve laid over London? How will you use the things that grow in your network of death? (Pynchon 56)

A splendid metaphor and also a rhetorical question, pairing another (haunting) one, which anticipates the ending of our paper: “And where, keepers of maps, specialists at surveillance, would you say the next one will fall?” (Pynchon 120) For on May 31, 1999, during NATO attack on Novi Pazar, the “TK Raska” building was hit, near the bus station. Eleven people died, of which eight have been identified. Twenty-three were
280

wounded. In a novel published in 1973, probably the most controversial American novel since then, Thomas Pynchon was writing, in a kind of subterranean and somewhat prophetic tone
Months passed, World War II started, years passed, nothing was heard from Novi Pazar. Pirate Prentice had saved Europe from the Balkan Armageddon (Pynchon 16)

Had he?

Works cited Jameson, Fredric, Postmodernism or, the Cultural Logic of Late Capitalism, London & New York: Verso 1991 Pynchon, Thomas, Gravity’s Rainbow, New York: Penguin Books 1987 Russell, Charles, “Pynchon’s Language: Signs, Systems, and Subversion”, in Approaches to Gravity’s Rainbow, Charles Clerc (ed), Columbus: Ohio State University Press 1983 NOTES (1) In the wake of the Russo-Turkish War of 1877–78, the Congress of Berlin (13 June 13 July 1878) was a meeting of the European Great Powers’ and the Ottoman Empire’s leading statesmen. The congress formally recognized the independence of the de facto sovereign states of Montenegro, Serbia and Romania. (2) The ideas are from The Image of the City, by Kevin Lynch, as developed by Fredric Jameson in Postmodernism or, the Cultural Logic of Late Capitalism. (3) In probability theory and statistics, the Poisson distribution is a discrete probability distribution. It expresses the probability of a number of events occurring in a fixed time if these events occur with a known average rate, and are independent of the time since the last event (i.e. The number of cars that pass through a certain point on a road during a given period of time. The number of spelling mistakes a secretary makes while typing a single page. The number of phone calls at a call center per minute. The number of mutations in a given stretch of DNA after a certain amount of radiation.) The distribution was discovered by Siméon-Denis Poisson (1781–1840) and published, together with his probability theory, in 1838 in his work Recherches sur la probabilité des jugements en matières criminelles et matière civile.

281

ON CULTURAL IDEOLOGY AND DISCOURSE: CONCEPTS AND THEORIES Ramona HOSU Abstract
Culture - as the world of customs, values, institutions, language, in which the work of art is created, published and read, society in its broadest definition - is generally made up of a number of different discourses, out of which one or more ‘serve’ a dominant ideology. Therefore, a certain context constructs and is constructed by some ideology that is the ‘material’ of most of the discourses that (co)exist in the back/foreground. Literary works or texts have always mediated relations between their writers and readers and therefore, they challenge the uneven distribution of power within societies. The present paper attempts to offer a more or less subjective overview of some concepts and their interferences, focusing on such terms like culture, society, discourse, ideology and identity, in the view of some contemporary literary theories that have explored and used them in literary analysis.

Keywords: culture, discourse, ideology, identity

Culture remains a very pretentious term that has been inhospitable to definition, especially in up-to-date circumstances, when almost all discussions about contemporary issues make use of the much broader interdisciplinary study of the relations among a variety of cultural discourses. Culture/Cultural appears in such terms like Cultural Studies, Cultural Criticism, Cultural Politics or the Politics of Culture, Cultural Poetics or the Poetics of Culture, Cultural Materialism etc. The present paper is not to insist on any of these associations but rather it is to study culture in relation to ideology and discourse. In “Culture, Ideology, Interpellation”, John Fiske sees Culture, in the phrase ‘cultural studies’, as neither aesthetic nor humanist, but political. Culture is not conceived as “the aesthetic ideals of form and beauty” or as the “voice of the human spirit that transcends the boundaries of time and nation”; it is not “the aesthetic products of the human spirit” but a “way of living within an industrial society that encompasses all the meanings of that social experience (Fiske 1992: 305). Culture circulates meanings in industrial societies, and meanings and the making of meanings are connected to the social structure; such meanings result from social experience and also belong to the self, i.e. “constructions of social identity that enable people living in industrial capitalist societies to make sense of themselves and their social relations. Meanings of experience and meanings of the subject (or self) who has that experience are finally part of the same cultural process” (Fiske 1992: 305). From this point of view, certain texts (as vehicles of meanings) invite certain interpretations, due to the transgression of ideologies in, as, of, and about the text. Thus, starting with the 1980s, with Terry Eagleton and neo-Marxist literary criticism, what is to analyze in the literary text is not the structure and the value of individual works but the ‘thesis’ and ‘tendency’ of some groups of works and their homogeneous/heterogeneous relations with the economic and social environment that produces them (Marino 1994: 177). These
282

texts are to be seen as discourses and/or ideologies that circulate meanings in a cultural environment. In Discourse, Sara Mills (1997: 29-47) explains that whether to draw on work based on the notion of ideology or on the one of discourse is an issue related to political orientation. In the political climate of the 1990s, many critics replaced the Marxist ideology with discourse. Therefore, an intellectual practice was developed in analyzing determinants of thinking and behaviour, these understood as discourses. It was Michael Foucault who found the term ideology difficult to explain: “ideology is in a secondary position in relation to something which must function as the infra-structure or economic or material determinant for it” (Foucault 1976: 398-399). There are many critics that do not separate the terms and many use the term ideology or ‘ideological’ when situating within discourse. The perspective brought here is that of discourse as a larger concept within which there might be one or several types of ideologies. Terry Eagleton explains that what happens to this term is an indicator that we are living in full postmodernity. The term has a “thousand of different meanings” (Irimia 1999: 130). It is similar to the word politics, and, furthermore, it is understandable why ideology often superposes with “political criticism”. It means that there are only a few things that are irrelevant for the concept ‘political’; and it also means that it involves the concept of power as process, action, consequence. The term Ideology has undergone significant change in meaning since Marx first used the word as ‘the ruling ideas of the ruling class’. For Karl Marx, ideology is “the dominant material relationships grasped as ideas” (Marx 253); ideology is associated with the power/dominance of a certain social class. Ideology is linked with the concept of hegemony, in Antonio Gramsci’s meaning; to him, there are two major superstructural “levels”: the “civil society”, the set of organisms called private, and the “political society”, or the State (Gramsci 277). These two levels correspond to the function of hegemony exercised by the dominant group throughout society and to the direct domination of the State. In “Ideology and Ideological State Apparatuses”, Louis Althusser concentrates on the structure and functioning of ideology. To him, ideology is “a ‘representation’ of the imaginary relationship of individuals to their real conditions of existence. Such ideology exists “in an apparatus” and its practices and this is ‘material existence’, through the practices of this State apparatuses: religion, ethics, law, politics, art etc. There is something ‘magic’ in Ideology, and this has to do with the fact that one always learns to do ‘well’ in accordance with the social system in which the person lives; ideology, therefore, is meant “to makes us do things that may be against our interests and to do them as if they were entirely self-willed” (Rivkin and Ryan 1998: 238). This is the Marxist “false consciousness”, translated as “they do not know it, but they are doing it” (Zizek 318). Today, the concept of Culture has been blurred and Ideology seems to have undergone the same process; ideology is linked with ‘cultural meaning’ and ‘personal/group identity construction’ in issues of class, race and gender; “When Althusser wrote that ideology represents ‘not the system of the relations which govern the existence of individuals, but the imaginary relations of
283

those individuals to the real relations in which they live’ and which govern their existence, he was also describing, to my mind exactly, the functioning of gender…” says Teresa De Lauretis in The Technology of Gender (717). The same theorem applies not only to class and gender but also to race, ethnicity, religion etc. The term Discourse “has perhaps the widest range of possible significations of any term in literary and cultural theory, and yet it is often the term within theoretical texts which is least defined” (Mills 1997: 1). The Bedford Glossary of Critical and Literary Terms (Murfin and Ray 1997: 89) sees discourse as: used specifically, (1) the thoughts, statements, or dialogue of individuals, especially of characters in a literary work; (2) the words in, or text of, a narrative as opposed to its story line; or (3) a “strand” within a given narrative that argues a certain point or defends a given value system. More generally, discourse refers to the language in which a subject or area of knowledge is discussed or a certain kind of business is transacted. Human knowledge is collected and structured in discourses. Contemporary literary critics have maintained that society is generally made up of a number of different discourses or discourse communities, one or more of which may be dominant or serve the dominant ideology. Just like any other term that is variously and interchangeably used, discourse is defined by what it is not; for Guy Cook, in Discourse and Literature (1995: 23-25), the ‘text’ is “the linguistic forms in a stretch of language, and those interpretations of them which do not vary with context. I use the general term ‘text’ to mean language regarded in this way”; the ‘context’ is “a form of knowledge of the world”; it is co-text, paralinguistic features, other texts (intertext), the physical situation, the social and cultural situation and interlocutors and their schemata (knowledge about other people’s knowledge); ‘Discourse’ as “opposed to text, is a stretch of language in use, taking on meaning in context for its users, and perceived by them as purposeful, meaningful, and connected”, it is “a coherent stretch of language”; furthermore, ‘discourse analysis’ is “both a study of the formal linguistic qualities of stretches of language (texts), and a study of the variable perception of these stretches of language by individuals and groups” (25). Discourses are part of different linguistic inquiries, all understanding language in the context of communication: the theory of speech act, the ethnography of speaking, conversational analysis, functional linguistics, eventually discourse analysis. Literary discourses cannot be reduced to a simple order/stretch of words/texts/language and “those who think of literature purely as language or ‘discourse’ face a dilemma” (Fowler 1987: 5). They either exclude novels from literature or deny its existence as an entity: “Considered merely as discourse [language], without any reference to any integrated work, literature is not always distinguishable from other writing. Understandably, then, those loyal to modern fiction have preferred to resolve the dilemma by the bold course of assassinating literature.” From a very different perspective, Michael Foucault uses discourse as a key concept in his works:

284

[…] I would like to show that “discourses”, in the form in which they can be heard or read, are not, as one might expect, a mere intersection of things and words: an obscure web of things, and a manifest, visible, coloured chain of words; I would like to show that discourse is not a slender surface of contact, of confrontation, between a reality and language (langue), the intrication of a lexicon and an experience […] “Words and things” is the entirely serious title of a problem, it is the ironic title of a work that modifies its own form, displaces its own data, and reveals, at the end of the day, a quite different task. A task that consists of not – of no longer – treating discourses as groups of signs (signifying elements referring to, contents and representations) but as practices that systematically form the objects of which they speak. Of course, discourses are composed of signs; but what they do is more than use these signs to designate things. It is this more that renders them irreducible to language (langue) and to speech. It is this “more” that we must reveal and describe (Foucault 1972: 427-428).

Sara Mills explains (1997: 17-22) when quoting Foucault’s understanding of the term discourse: the “practices that systematically form the objects of which they speak” means that “a discourse is something which produces something else (an utterance, a concept, an effect)”. There are ideas, opinions, ways of thinking and behaving that can be detected in discursive structures. In detecting discourses of femininity and masculinity, one can demarcate the boundaries of what it means to be gendered (17). When stating that discourses have certain effects, “it is important to consider the factors of truth, power and knowledge” (18). Discourses are in constant conflict with other discourses and social practices that inform them in terms of truth and authority. Discourses are not meant to represent the ‘real’ accurately, but are concerned with the mechanics that contributed to the production of a discourse as the dominant one; consequently, the next term to call for is Power. With his understanding of the term, Foucault rethought the earlier models of power as possession, or power as violation of one’s rights, or, in Marxist terms, power relations as determined by economic relations. To him, power is dispersed throughout social relations and it produces or restricts forms of behaviour. Consequently, the knowledge that we possess is the result of the power struggles:
Power consists essentially in relations, that is it is something that makes characters, humans relate to each other, not only in order to communicate a meaning, or for desire, but, equally, in a way that allows them to act upon each other, and, if you admit, offering larger sense to this term, to “govern” each other. The parents govern their children, the woman governs her beloved, the teacher governs the pupils etc. We govern each other in a conversation through a series of tactics. I believe that this field of relations is very important and this is what I wanted to state. How does this happen, with what instruments and, because in a way I am a historian of knowledge and sciences, what effects do these power relations have on knowledge? This is our problem (Foucault 1981: 453-454).

According to Foucault’s understanding of the term, discourses may result in analysis of similarities “across a range of texts as the products of a particular set of power/knowledge relations” (Mills 1997: 23). In Foucault’s view, the structure or constituencies of discourses are less important than the practices that support some types of discourse and exclude some others on grounds of authority. Furthermore, a discourse
285

could give sense to culture but it could also be a means by which to contest the shared culture. Such contestation results in the growth of some new studies that exploit the very source of contestation, such as the feminist discourse and the Post-Colonial discourse theory and criticism. The term discourse is both a theoretical notion and a concept that rather refers to the practices within it (Fiske 1994: 3). As a theoretical term, discourse or language, in the structuralist sense, is an abstract structural system that organizes meaning in certain social, political and cultural conditions. From this point of view, it is language that is marked by the social conditions of those who use it. Besides “tracing the regularities and conventions of discourse as a signifying system”, in the linguistic sense, an analysis of ‘discourse’ as a term or concept also mentions the most significant relations of any piece of discourse with the social conditions of its use, “not to the signifying system in general […] but its function in deploying power within those conditions (3):
At this level, then, discourse is the means by which those conditions are made to make sense within the social relations that structure them […] Here discourse has three dimensions: a topic area of social experience to which its sense making is applied; a social position from which sense is made and whose interests it promotes; and a repertoire of words, images, and practices by which meanings are circulated and power applied. To make sense of the world is to exert power over it, and to circulate that sense socially is to exert power over those who use that sense as a way of coping with their daily lives (Fiske 1994: 3).

Since it conveys a history of domination, subordination and resistance (Fiske 1994: 3), the term discourse is politicized as it is a carrier of power, in defending or supporting the interests of its discursive community. The multidiscursivity of the American society relies in its multicultural aspect; whenever analyzing cultural patters, one has to focus on discursive relations and discursive practices. This inflects the idea of discourses that work to repress, marginalize and invalidate others (4). Discourses usually turn into sites of struggle, because they are social products, politically loaded, in a multicultural society of inequalities. “Discourse does not represent the world; it acts in and upon the world” (5). Societies that distribute power and resources unevenly are marked by discursive struggles, and John Fiske catalogues them in Media Matters. Everyday Culture and Political Change (1994: 5-6) as follows: - (1) the struggle to “accent” a word/sign so as to be used to particular social interests; - (2) the struggle over the choice of a word/image and discursive repertoire; - (3) the struggle to recover the repressed or to centre the marginalized; - (4) the struggle to dis- or re-articulate, that is to put words into images and to link them with other events; - (5) the struggle to gain access to public discourse, to make one’s voice heard.

286

Consequently, a discourse makes sense and circulates sense socially and it “continues to work silently inside our heads as we make our own sense of our everyday lives”. Discourses are used individually but they are undoubtedly social especially when ‘discourses’ are shared to form social or political alliances.
We use discourse, then, both to form our sense of the social world and to form the relations by which we engage in it […] Discourse is socially rooted. It provides a social formation, or alliance or formations, with ways of thinking and talking about areas of social experience that are central in its life. The struggle over whose discourse events should be put into is part of the reality of the politics of everyday life. The discursive patterns of domination, subordination, and contestation are where the weaving of the social fabric is politicized (Fiske 1994: 6-7).

Culture, to the same critic, is in a metaphoric view, a “river of discourses” whose flow is calm at times, but it erupts into turbulences at others because of the “currents” or “undercurrents” that disturb the depths. These currents are carriers of meanings of class, race and gender, as discursive topics. “Discursive visibility” is translated as the point of maximum turbulence when this invites intervention of people in order to redirect ‘currents’ to serve their interests. These currents are called, in Raymond Williams’ terms “structures of feeling” that characterize the dominant ideological culture. Discourses that make culture, or the ”structures of feeling” encompass a whole range of other concepts and institutions, from its workplaces, schools, churches, health system, the family and the social relations, the arts, and cultural industries, ways of talking, behaving, believing (Fiske 1994: 7).
For the recognition of a separate body of moral and intellectual activities, and the offering of a court of human appeal, which comprise the early meanings of the word, are joined, and in themselves changed, by the growing assertion of a whole way of life, not only as a scale of integrity, but as a mode of interpreting all our common experience, and, in this new interpretation, changing it. Where culture meant a state of habit of the mind, or the body of intellectual and moral activities, it means now, also, a whole way of life (Williams 1982: xviii).

The social circulation of discourses, or of the “structures of feelings”, contributes to social and political change. In issues of dominance, of bringing margins to centre and of marginalizing the centre, these discourses permanently inflect the problem or the politics of identity. Consequently, they cover both the area of subjectivity and of social relations when including the politics of alterity – central to the politics of contemporary quotidian life. Cultural studies today assimilate culture to ideology, as Fredric Jameson suggested (The Political Unconscious: Narrative as a Socially Symbolic Act, London: Methuen, 1981). Such assimilation is complete and even the distinction between culture and ideology seems a strategic rather than a substantive one (Turner 1996: 182). Cultural studies couple the notions class and culture, committing itself to the analysis of the dominant/dominated ‘class-culture’. From the terms of power/domination, one gets to the duality central/marginal and this, in the view of today’s new politics of identity can “no longer be
287

mapped solely through the discourses of class” (219), but also through the discourses of the “Other”, of alterity. While for sociologists, ideology has an instrumental function, to misrepresent the real and to mask political struggle, for ‘culturalists’, ideology is the site of the struggle that includes locations and re-locations of power, implicitly of identity. BIBLIOGRAPHY: Althusser, Louis “Ideology and Ideological State Apparatuses” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc. Cook, Guy (1994) Discourse and Literature: The Interplay of Form and Mind, Oxford, New York: Oxford University Press De Lauretis, Teresa “The Technology of Gender” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc. Fiske, John (1992) “Culture, Ideology and Interpellation” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc. Fiske, John (1994) Media Matters. Everyday Culture and Political Change, Minneapolis, London: University of Minnesota Press Foucault, Michael (1972) The Archeology of Knowledge, in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc. Foucault, Michael (1976) “Genealogia puterii şi func ia intelectualului în societatea actuală” in Foucault, Michel (2001) Theatrum philosophicum. Studii, eseuri, interviuri (1963 – 1984) trad. de Bogdan Ghiu, Ciprian Mihali, Emilian Cioc şi Sebastian Blaga, ClujNapoca: Casa Căr ii de Stiin ă Foucault, Michael (1981) „Intelectualul şi puterile” in Foucault, Michel (2001) Theatrum philosophicum. Studii, eseuri, interviuri (1963 – 1984) trad. de Bogdan Ghiu, Ciprian Mihali, Emilian Cioc şi Sebastian Blaga, Cluj-Napoca: Casa Căr ii de Stiin ă Fowler, Alastair (1987) Kinds of Literature. An Introduction to the Theory of Genres and Modes, Oxford: Claredon Press Gramsci, Antonio, “Hegemony” (from “The Formations of the Intellectuals”) in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc. Irimia, Mihaela Anghelescu (1999) Dialoguri postmoderne, Bucureşti: Editura Funda iei Culturale Române Marino, Adrian (1994) Biografia ideii de literatură, vol. III, Secolul 20 (Partea 1), ClujNapoca: Editura Dacia

288

Ross. Julie and Michael Ryan (eds. Julie and Michael Ryan (eds. An Introduction.Marx. Mills. The German Ideology in Rivkin. Julie and Michael Ryan (eds) (1998) Literary Theory: an Anthology. Ray (1997) The Bedford Glossary of Critical and Literary Terms. Massachusetts: Blackwell Publishers Inc 289 . Boston.) (1998) Literary Theory: an Anthology. London and New York: Routledge Williams. Massachusetts: Blackwell Publishers Inc Turner. London and New York: Routledge Murfin. New York: Bedford Books Rivkin. Massachusetts: Blackwell Publishers Inc. Suprya M. Raymond (1982) Culture and Society.) (1998) Literary Theory: an Anthology. Slavoj The Sublime Object of Ideology in Rivkin. London: The Hogarth Press Zizek. Sara (1997) Discourse. Graeme (1996) British Cultural Studies. Karl.

that are meant to spawn rhetorical effects of attracting attention. iar iritarea şi-a făcut loc între noi. repetition. noun groups with multiple modification (NGmm). Pentru familiile care îşi respectă propriile valori. Totul se vede mult mai bine. de multe ori relaxarea nu a fost decât o lungă plictiseală. which is unique in its desire to maintain interest and efficiently deliver the message to the target consumers. Presupunem multe lucruri bune când ne gândim acasă. Şi totuşi. An in-depth linguistic analysis of a Romanian advertisement for Sony TV sets will demonstrate the hypothesis that advertisers tempt us by selling two pieces at the price of one: the product and an idealized version of ourselves. Linguistic devices such as grammatical parallelisms. lexical repetitions. Se presupune că acasă familia se simte bine. Keywords: advertisements. make equal demands for obtaining such rhetorical effects as attracting attention. O mare familie.” Slogan: „Sony.. Headline: “Acum î i po i permite să fii Sony!” Body copy: „Se presupune că acasă familia se relaxează.. to persuade As a specific register. linguistic analysis.” 290 . În jurul unui televizor Sony imaginea se schimbă cu desăvârşire. interplay. advertising has developed its own set of linguistic features.THE ANATOMY OF AN AD: BE SONY! Anişoara POP Abstract Linguistic analysis of commercial advertisements reveals the rich array of devices such as grammatical parallelisms. lexical repetitions. the advertising “grammar”. and spurring into action a modern. heavily modified noun groups (NG). parallelism. two NGs in apposition. jaded consumer. persuading. interplay between ad-internal and ad-external reference. totul devine mult mai clar.. persuading and spurring the consumer into action. Televizorul Sony cu ecran mare Super Triniton şi sunet stereo impecabil.

The foregrounded construction introduced by a contrastive concessive conjunct „cu toate acestea” highlights the two sentences which stand for equally important reasons of choosing the product: „(because) relaxarea a fost o lungă plictiseală” and „iritarea şi-a făcut loc între noi”. The pattern is thus violated on behalf of obtaining foregrounding effects.The body copy of Sony advertisement is based on a succession of grammatical parallelisms1 reinforced by lexical repetitions. and the past tense verbs. On the other hand. There is a captivating similarity operating at the image level between the blackand-white picture (“anchorage”). the transition to present tense verbs is accompanied by a vivid fullpage happy family picture and the higher order similarity: 291 . The parallelism is still present with a significant shift yet similar heterogloss. a momentary nightmarish flash-back into the past without a Sony TV. VP2= Vb + substantive From the point of view of engagement theory2 expressions with generic value („se presupune) can be conceived as gramatically marked. which. impart undeniable truth to the initial assumption of socially acceptable values (judgement): „acasă familia se relaxează”. associated with events finished in the past. towards higher personalization in the next sentence: “Presupunem multe lucruri bune” VP3= VT VT=Vt1 + NP. „acasă familia se simte bine” = good things. ”they suppose”). the monogloss – is abandoned in favour of the more objective heterogloss diversity (”it is supposed”. These parallelisms establish an internal norm: two nominal clauses requested by similar passive constructions with generic value and functioning as logical subjects („se presupune că” – expresii verbale impersonale) are alike at the higher level: “Acasă familia se relaxează”/”Acasă familia se simte bine” Adv-p + NP + VP but different at the lower level VP1= Vi1. positioning the author’s voice with respect to the propositions he conveys. In Bakhtian terms. together with heteroglossia objectivity.

is assessed from the point of view of the appraisal theory. indefinite noun head „totul” and the boosters (intensifying adjuncts) in comparative modification: „mult mai [bine]”. as well as aesthetically-related qualities. prepare another set of three grammatical parallelisms S/NG + P/VG + Adv-m. the heavy post-modification or qualifier (apposition:”Sony” + Prep phrase with embedded sub-modified noun groups:”cu ecrannoun head mare super Triniton” + coord AND + NG: „sunetnoun head impecabil”) will display compositional. 292 . If the above NGmm „Televizorul Sony cu ecran mare super Triniton şi sunet impecabil”. It is the NGmm denoting the object/helper in the actantial model. O mare familie „Imaginea se schimbă / cu desăvârşire” „Totul se vede / mult mai bine” „Totul devine / mult mai clar”. The heavily post-modified NG includes both informational and commendatory attributes and is given prominence through punctuation marks of greater separative force of the full stop type. able to foster asistance for YOU – the subject/receiver. Appreciation is formulated in terms of the TV’s positive impact of high force Sony. „mult mai [clar]”. that is now set into relief through this system of parallelisms: „Televizorul Sony cu ecran mare super Triniton şi sunet impecabil”.The antithesis is reinforced by lexical repetitions of the all-including. defining our product.

usually associated with material action processes in the surface structure. Another standard salience not found in other registers.(Be Sony!) (Vestergaard and Schroder. Evaluation in Text. Pop. Undoubtedly. and family. (1966) English in Advertising: A Linguistic Study of Advertising in Great Britain. here in non-standard post-copy position. the NG defining the beneficiary.3 The headline „Acum î i po i permite să fii Sony”. 293 . Oxford: Oxford University Press. G. family. There is also a discoursal parallel between the family in the vivid picture and the ”you” addressed indirectly through the copy. the NGmm1 defining the product: „Televizorul Sony cu ecran mare Super Triniton şi sunet stereo impecabil. 2004). feeling good. as previously demonstrated (Pop.. This incursion into the grammar of an ad entitles us to conclude that advertisers sell us not only a product but an idealized version of ourselves. values of harmony. in Hunston.E. pp.linguistic construction.” 2. appears here with a relational process of the ”be” type: ”Prep phrase [for/NGmm2:families who respect their own values”].For NGmm2 1. is the apposition of two NGs: „Sony”/NGmm1(is)” for”/NGmm2: NGmm1. the Sony has become a symbol of values. Târgu Mureş: Editura Dimitrie Cantemir. is specific/standard advertising “grammar” as standard is also the transition from the poetic function (system of parallelisms) through the informational to the directive function of the language in the end. For NGmm2) exempts the copywriter from making explicit claims since here. thematizes on the time circumstantial adjunct and focusses on an unusual collocation obtained through functional conversion: „Be Sony” . Leech. References Cook.369-375. Anisoara (2004) “Romanian Advertising Slogans”. which. Repere ale Dezvlotarii la inceput de mileniu. also sustained by the apposition Brand name: “Sony” /NGc: “O mare familie” of the slogan .N. although the lack of semantic cohesion in the parataxis of the two NGs above (NGmm1. the true/false assessment does not apply. „super” in antithesis with the former negative values of boredom and irritation. That in buying a Sony TV you will also buy an ideal of family harmony. 1986:52). Thompson G (eds). respect.and intensity: ”impecable”. as in other cases of disjunctive language. stylishness. is a remarkable conclusion.NG → Adj G4 which has to be interpreted as “you can afford to be stylish” “to be a big family” “to respect your own values”. G. London: Routledge. S. (1992) The Discourse of Advertising. J. (2000) “Beyond Exchange: Appraisal Systems in English”. Martin. London:Longmans.

1986. 1 294 . It is concerned with the language of evaluation. Torben and Kim Schroder. and by Jakobson (1960) as the hallmark of poetic messages. “instruments of destruction”. The copy-writer does not have to face “Is it so?”. The Language of Advertising. Oxford: Basil Blackwell Ltd. 2000). Notes: Defined by Cook (1992:131) as parallel linguistic structures. (Leech. which entail deviation from normal usage. 1966:160) 4 Functional conversion is an example of external deviation from the grammatical norm of English. „Fii cool!”. attitude and emotion and with a set of resources which explicitly position a text’s proposals and propositions interpersonally (Martin.. “ Be Orange!”. Such language operates at the associative rather than cognitive level. 3 Minor clauses are aspects of disjunctive language which communicate on a sub-logical plane to which judgements of truth and falsehood are not applicable.Vestergaard. foregrounding. 2 Appraisal theory is concerned with the linguistic resources by which a text/speakers come to express. Romanian advertising has introduced many such deviant collocations used especially by adolescents: „Fii profi!”. etc. negotiate and naturalise particular inter-subjective and ultimately ideological positions.

with the school holding a central role in the life of children. their protection and well-being are considered to be parents' primary responsibilities.A COMPARATIVE ANALYSIS OF THE ROMANIAN AND AMERICAN CULTURAL DIMENSIONS Lia Codrina CON IU Abstract Romania and the United States are different in terms of geographical position. In addition. economy and from many other perspectives. cultural map of the world 1. children are expected to be obedient and respectful and. in later life. and they are celebrated with the extended family and friends. play and the other leisure activities are usually subordinated to studying. Education is very important. Dedication to extended family and friends is another important value. Success in school is prized because of its relation with economic advancement. to care for their parents. grandparents assist parents in raising their children. 295 . Considerable efforts are made to provide children with what they need. Romanian values. Religion has always been an important value for Romanians. this support has often become financial. Religion has been one of the strengths of families. Parents provide care for their children and in return. the social networks of friends were an important source of emotional and intellectual support. with the rest divided among other religions (Roman Catholics 6%. Based on Hofstede’s cultural dimensions and the Inglehart-Welzel Cultural Map of the World we analyze whether there are only differences between the two nations or there are values they share. The values can shape the way people behave and act. Keywords: cultural dimensions. in many cases. and consequently they can influence the development of any country. Many family practices and customs are related to religion. friends often become substitute siblings. Romanian values Romanian families1 place a high value on children. During the communist regime. culture. language. weddings. Rites of passage. children are expected to perform well. in one-child families. In the transition period accompanied by financial strain. others and unaffiliated 18%). The present paper aims at analyzing comparatively the Romanian and American cultural dimensions and the values they treasure. and funerals are rich in rituals. providing them with spiritual sustenance. A complex system of rules and obligations regulates each individual's relations and responsibilities within the extended family. Protestants 6%. Interdependent and reciprocal relationships are encouraged among members of the Romanian family. Parents' hope and pride are focused on children's successes. During the school years. Therefore. and parents try their best to help them. For example. The majority of the population (70%) is Christian Orthodox. American values. baptisms.

The traditional family values include love and respect for parents. It allows children to disagree. It is part of the "American dream" to "be your own boss. extracurricular activities and the like is often considered as important as what is learned in the classroom. it is the cornerstone of American values." Ironically. Nevertheless. as well as for all members of the family. That experience greatly influenced American attitudes. individualism. Education is often regarded as the key to opportunity. there was a frontier. 2. Early settlers had to be self-sufficient which forced them to be inventive. it is usually the foreigner who must be more assertive if a friendship is to develop. a few selected values are at the core of the American value system. Consequently. In school they decide their major field of study. the emphasis on the individual and his/her right to happiness can be confusing." and being an entrepreneur is one of the most appealing ways to improve one's economic future. they may not go much beyond a friendly "hello. Americans have many choices. and individual rights are guaranteed in the United States Constitution (the supreme law of the land).Other important celebrations are Christmas. it is impossible to be comprehensive. These "elective" courses often confuse foreign students who may expect a more rigid curriculum. Because Americans respect one's privacy. The concept of an individual's having control over his/her own destiny influenced the type of government that was established here. The rugged individualism valued by most Americans stems from their frontier heritage. or independence. which is not the case in the United States. Another aspect of American society that may bewilder non-Americans is the family. Americans take a pragmatic approach to learning. and their name-days coincide with the celebration of the patron saint's day. so what one learns outside the classroom through internships. For much of their country's history. While in most other cultures such action would be a sign of disrespect and a lack of love. a belief that 296 . Privacy is also important to Americans. perhaps with or without their parents' influence. including financial security. Easter. the majority of American businesses are small. even argue with their parents. and name-days. Whether you call it individual freedom. and students even get to select some of their courses. and many are owned by an individual or a family. Many people are given saints' names. However. It is simply a part of developing one's independence. While the American economic system may be dominated by large corporations. lifelong learning is valued which results in many adult and continuing education programs. The one value that nearly every American would agree upon is individual freedom. The notion of individual privacy may make it difficult to make friends. The main purpose of the American family is to bring about the happiness of each individual family member. Consequently. American values American culture2 has been enriched by the values and belief systems of virtually every part of the world. Their success gave them optimism about the future.

Culture in this sense.”4 For Hofstede. partly shared. we find societies in which people from birth onwards are integrated into strong.10 Power Distance Index (PDI)11 that is the extent to which the less powerful members of organizations and institutions (like the family) accept and expect that power is distributed unequally. “they are common to people belonging to a certain group or category. Hofstede’s study identified four principal dimensions of culture: power distance. people. strongwilled. then. confident individual who preferred action to words and always tried to treat others fairly.”5 “take both the person and the situation into account. The American frontier also created the American heroes: the self-reliant. therefore. Individualism (IDV)12 on the one side versus its opposite. and the more modern versions personified in movies by John Wayne and Clint Eastwood3.problems could be solved. will affect the functioning of any organization. collectivism.collectivism. are extremely fundamental facts of any society and anybody with some international experience will be aware that 'all societies are unequal. masculinity-femininity. health and science. On the collectivist side. but defined from below. and individual. not from above. culture is to human groups what personality is to individuals. Many of these characteristics are represented by the myth of the American cowboy. of course. resulting in tremendous advances in technology.”7 Through mental programs. The word 'collectivism' in this sense has no 297 . cohesive in-groups. cultural values are mental programs that are “partly unique. These cultural dimensions influence individuals’ communication and. On the individualist side we find societies in which the ties between individuals are loose: everyone is expected to look after him/herself and his/her immediate family. often extended families (with uncles. and values are among the building blocks of culture.”6 and lead to “the same person showing more or less the same behavior in similar situations.8 Universal level values are the most basic and shared of human mental programs and include expressive behaviors such as laughing and weeping. includes systems of values. Collective level values are shared by some. collective. Power and inequality. aunts and grandparents) which continue protecting them in exchange for unquestioning loyalty. Hofstede identified three levels of cultural values: universal. but not all.”9 Individual level values are the most unique and account for a diversity of behaviors within the same collective culture. 3. and individualism. Hofstede’s cultural dimensions Hofstede defined culture as “the collective programming of the mind which distinguishes the members of one human group from another. This represents inequality (more versus less). but some are more unequal than others'. It suggests that a society's level of inequality is endorsed by the followers as much as by the leaders. uncertainty avoidance (UA). This positive spirit enables Americans to take risks in areas where others might only dream. that is the degree to which individuals are integrated into groups.

femininity refers to the distribution of roles between the genders which is another fundamental issue for any society to which a range of solutions are found. unknown. so that these countries show a gap between men's values and women's values.political meaning: it refers to the group. Long-Term Orientation (LTO) versus short-term orientation: this fifth dimension was found in a study among students in 23 countries around the world. Again. are more tolerant of opinions different from what they are used to. to modest and caring and similar to women's values on the other. and on the philosophical and religious level by a belief in absolute Truth.C. but not as much as the men. and protecting one's 'face'. Unstructured situations are novel. caring pole 'feminine'. and motivated by inner nervous energy. and different from usual. People within these cultures are more phlegmatic and contemplative. regarding all societies in the world.15 298 . and on the philosophical and religious level they are relativist and allow many currents to flow side by side. Both the positively and the negatively rated values of this dimension are found in the teachings of Confucius. safety and security measures. The assertive pole has been called 'masculine' and the modest. the most influential Chinese philosopher who lived around 500 B. the dimension also applies to countries without a Confucian heritage.. they try to have as few rules as possible. in the masculine countries they are somewhat assertive and competitive. uncertainty accepting cultures. it ultimately refers to man's search for Truth. The IBM studies revealed that (a) women's values differ less among societies than men's values. and not expected by their environment to express emotions. fulfilling social obligations. however. Values associated with Long Term Orientation are thrift and perseverance. Uncertainty Avoidance Index (UAI)14 deals with a society's tolerance for uncertainty and ambiguity. surprising. using a questionnaire designed by Chinese scholars. It indicates to what extent a culture programs its members to feel either uncomfortable or comfortable in unstructured situations. 'there can only be one Truth and we have it'. not to the state. the issue addressed by this dimension is an extremely fundamental one. values associated with Short Term Orientation are respect for tradition. caring values as the men. People in uncertainty avoiding countries are also more emotional. Masculinity (MAS)13 versus its opposite. The women in feminine countries have the same modest. Uncertainty avoiding cultures try to minimize the possibility of such situations by strict laws and rules. (b) men's values from one country to another contain a dimension from very assertive and competitive and maximally different from women's values on the one side. The opposite type.

S. Self-expression values give 299 . Inglehart and Baker (2000)16 find evidence that orientations have shifted from Traditional toward Secularrational values. 4. from Survival values toward increasing emphasis on Self-expression values. self-expression and quality of life. These two dimensions explain more than 70 percent of the cross-national variance in a factor analysis of ten indicators-and each of these dimensions is strongly correlated with scores of other important orientations. The second major dimension of cross-cultural variation is linked with the transition from industrial society to post-industrial societies-which brings a polarization between Survival and Self-expression values. and suicide. it moves in a new direction. along with absolute standards and traditional family values. priorities have shifted from an overwhelming emphasis on economic and physical security toward an increasing emphasis on subjective well-being. The cultural map of the world The World Values Surveys were designed to provide a comprehensive measurement of all major areas of human concern. and reject divorce. reflecting a cultural shift that is emerging among generations who have grown up taking survival for granted. Societies with secular-rational values have the opposite preferences on all of these topics. in almost all industrial societies. euthanasia. abortion. The unprecedented wealth that has accumulated in advanced societies during the past generation means that an increasing share of the population has grown up taking survival for granted.Figure 1 Hofstede’s Cultural Dimensions for Romania and U. Thus. A wide range of other orientations are closely linked with this dimension. and a nationalistic outlook. is not linear-when a society has completed industrialization and starts becoming a knowledge society. But modernization. from religion to politics to economic and social life and two dimensions dominate Figure 2: (1) Traditional/ Secular-rational and (2) Survival/Self-expression values. The Traditional/Secular-rational values dimension reflects the contrast between societies in which religion is very important and those in which it is not. Societies near the traditional pole emphasize the importance of parent-child ties and deference to authority. These societies have high levels of national pride. A central component of this emerging dimension involves the polarization between Materialist and Post-materialist values.

The shift from survival values to self-expression values also includes a shift in child-rearing values. from emphasis on hard work toward emphasis on imagination and tolerance as important values to teach a child. These are precisely the attributes that the political culture literature defines as crucial to democracy. The population is more self-reliant and looks out for themselves and their close family members. compared with a world average of 50. Figure 2 The Inglehart-Welzel Cultural Map of the World Conclusions: The high Individualism (IDV . gays and lesbians and gender equality. including foreigners. The next highest Hofstede Dimension is Masculinity (MAS) with a ranking of 62. in which people place a relatively high value on individual freedom and self-expression. These values also reflect mass polarization over tolerance of out-groups. The male dominates a significant portion of the society and power structure. This indicates the country experiences a higher degree of gender differentiation of roles. This situation generates a female population that becomes 300 . tolerance of diversity and rising demands for participation in decision making in economic and political life.91) ranking for the United States indicates a society with a more individualistic attitude and relatively loose bonds with others.high priority to environmental protection. Finally. societies that rank high on self-expression values also tend to rank high on interpersonal trust. And it goes with a rising sense of subjective well-being that is conducive to an atmosphere of tolerance. This produces a culture of trust and tolerance. trust and political moderation. and have activist political orientations.

Loyalty in a collectivist culture is paramount. This is manifest in a close long-term commitment to the member 'group'. policies. This Power Distance score for Romania indicates a high level of inequality of power and wealth within the society. This condition is not necessarily subverted upon the populace. compared to the average European countries' score of 74. compared to the world Average of 55. The last Geert Hofstede Dimension for the US is Uncertainty Avoidance (UAI). This low Masculinity ranking may also be displayed as a more openly nurturing society. or extended relationships. maybe that is why the entrepreneurial spirit is more developed on the American continent. The score on this Dimension indicates the society is Collectivist as compared to Individualist. The society fosters strong relationships where everyone takes responsibility for fellow members of their group. It also has a greater level of tolerance for a variety of ideas. including government. Mueller and Thomas (2001) found that entrepreneurial orientation was greatest in cultures which showed a combination of high individualism and low uncertainty avoidance. The ultimate goal of this population is to control everything in order to eliminate or avoid the unexpected. As a result of this high Uncertainty Avoidance characteristic.5. The next lowest ranking Dimension for the United States is Power Distance (PDI) at 40. but rather accepted by the population as a cultural norm. with a ranking of 90 compared to a world average of 56. with women shifting toward the male role model and away from their female role. Romania has Power Distance (PDI) as the highest Hofstede Dimension. with a ranking of 46. be that a family.more assertive and competitive. This orientation reinforces a cooperative interaction across power levels and creates a more stable cultural environment. and even within families. strict rules. compared to the world average of 64. High Uncertainty Avoidance indicates the society’s low level of tolerance for uncertainty. Romania has a low Individualism (IDV) rank (30). the society does not readily accept change and is very risk adverse. and beliefs. Romania ranks rather low on masculinity (42) with the world average at 51 which indicates a low level of differentiation and discrimination between genders. In an effort to minimize or reduce this level of uncertainty. and regulations are adopted and implemented. Romania and the United States differ in all respects. The Geert Hofstede analysis for Romania has a very high Uncertainty Avoidance Index (UAI) of 90. females are treated more equally to males in all aspects of society. extended family. organizations. and over-rides most other societal rules and regulations.17 301 . Based on Hofstede’s cultural dimensions. In this culture. as do most Latin countries (average 21). thoughts. laws. This is indicative of a greater equality between societal levels. A low ranking in the Uncertainty Avoidance Dimension is indicative of a society that has fewer rules and does not attempt to control all outcomes and results.

3. 9.com/questions/american/amervalues. Journal of Business Venturing 16 (1). abortion. Wayne (2000). Hofstede. 6. American Sociological Review 65: 19–51. the United States is described as low in "Rational-Secular Values" and high in "Self-Expression values" and Romania is described as low in "Rational-Secular Values" and high in "Survival Values".org 9. Thomas. Academy of Management Executive. and the traditional family values. Thomas E.. but in both societies religion is ranked among the most important values. they share a few common values: the importance of religion and parent-child ties. Inglehart.On the cultural map of the world according to the World Values Survey. and a nationalistic outlook. Grouling. 51-75 302 . self-expression and quality of life.D. Motivation. “Cultural Variabilities in Communication: An Introduction. and reject divorce. Geert.” (Newbury Park.jrank. Assistant Director.. Cultural Change and the Persistence of Traditional Values" (PDF). Ronald and Baker. 1991). These societies have high levels of national pride. S. “Culture’s Consequence: International Differences in WorkRelated Values. G. G. leadership. From this respect. 81–95. (1980). while the Romanians are still on the Survival values side.L. 7. Ph. on the cultural map. A. as it is illustrated on the cultural map of the world.htm 2. 11.org/wiki/Culture_of_the_United_States 8. International Center. Hofstede. Cultural constraints in management theories. Mueller. Basically. from the cultural perspective. 42–64. "Modernization.worldvaluessurvey. http://en. 327–348. 5. William B.html 10. deference to authority. The priorities for the American population have shifted from an overwhelming emphasis on economic and physical security toward an increasing emphasis on subjective well-being. Cultures and Organizations: Software of the Mind (New York: McGraw Hill. pp.. 4. but. 2001.americanhospitals.. http://family. and organizations: Do American theories apply abroad? Organizational Dynamics. the Romanians and the Americans are different in many ways. euthanasia. along with absolute standards and traditional family values.. Hofstede. Bibliography: 1. Geert. http://www.org/statistics/some_findings.wikipedia. the United States is slightly closer to the traditional pole than Romania.” Communication Research 24 (1997). Gundykunst. (1993). Drake University http://www. CA: Sage 1984). Societies near the traditional pole emphasize the importance of parent-child ties and deference to authority. Hofstede. and suicide. 7. ‘Culture and Entrepreneurial Potential: A Nine Country Study of Locus of Control and Innovativeness’.S.

“Cultural Variabilities in Communication: An Introduction. 42–64. 12 G. Thomas E.S.D. 11 G. Motivation. “Culture’s Consequence: International Differences in Work-Related Values. Hofstede. Op. 16 Ronald Inglehart and Wayne Baker...jrank. Thomas. Are cultural differences in Europe on the decline? www.com.. 14 7 Idem 8 Geert Hofstede. cit. and organizations: Do American theories apply abroad? Organizational Dynamics. cit. Academy of Management Executive.international-business-center. (2000). 15 10 William B. American Sociological Review 65: 19–51.” (Newbury Park. ‘Culture and Entrepreneurial Potential: A Nine Country Study of Locus of Control and Innovativeness’. 51-75 2 1 303 .org/wiki/Culture_of_the_United_States 3 Grouling. 1984. p. p. Hofstede. (1993).Notes: http://family. Assistant Director. 15 6 Ibid. 2001.org http://en. 327–348. p. p. 81–95. p. Odd Nordhaug. 42–64 13 Ibid. pp. 9. CA: Sage 1984).americanhospitals. International Center.htm 4 Geert Hofstede. (1980). Mueller. p. G. Drake University. "Modernization.op. A. leadership. Cultural constraints in management theories. 9 Ibid. (1980).L. Hofstede. 42–64 14 Ibid. Gundykunst. 7. 17 S.wikipedia. 21 5 Ibid. p. Cultural Change and the Persistence of Traditional Values" (PDF).com/questions/american/amervalues. http://www. Journal of Business Venturing 16 (1). Ph. 42–64 15 Paul Gooderham.” Communication Research 24 (1997).

Dermot McElholm goes deeper into this question. micro-surgery. According to Chomsky. This latter classification has imposed a 304 .S. It presents an account of how to think about the functions of language in general and how these can be applied in use of specialised forms of discourse. this system of signs is socially motivated. 2. e.T. Thus. From this point of view.S. it serves to express social meanings. and general language. computer memory. in one sense. the language structures.T. language is essentially of cognitive nature. E. or building new words using known roots.T.S. (McElholm: 2002) What is textuality in E. It is in the mind as abstract knowledge and must be experienced as behaviour. What is Technical English ? The need to analyse the features of E. Better said.? Text linguistics has dealt with the construction and coherence of sentences and types of texts.g. astronaut. raises a set of fundamental problems such as the relationship between E. specifically asking whether it is the use. which is to be selected from and shaped.S. mind and social life are closely linked together as. Introductory remarks Language in general functions based on a set of universal principles realized in different languages. according to their functionality. Thus.T. Meaning is what makes a set of words different. the specific characteristics of E. Technical vocabulary is often coined by adapting or extending meanings of existing words and word patterns.T.S. At the same time.T.S. and it cannot be fully determined by lexis or grammar. with a focus on the discourse of engineering.? And can Technical English be analyzed as a distinct but integral part of E. The words provide the main semantic content.HOW TO APPROACH THE DISCOURSE OF SCIENCE AND TECHNOLOGY Andrea PETERLICEAN Abstract This paper focuses on some aspects that must be taken into consideration when approaching technical discourse. language. English. language is a system of signs designed to meet the needs of human groups and societies. it functions as a means of communication and social control. depending to the environment human beings are exposed to. The paper attempts to create a functional perspective towards a definition of the discourse of science and engineering. science and engineering.S. Keywords: technical discourse. grammatical constructions that give E. these principles define a number of general parameters of language which are given different settings the result of varying environmental conditions – by particular languages. its specificity. 1.T. suffixes or prefixes and that this can provide clues to meanings of unknown words.

the intent of the work … Is the work intended to delight or to persuade or to inform or to demonstrate the logical proof of a position? These would be typical aims. whereas Kinneavy calls it the aim of discourse. The same sentence or even paragraph in another context may have a very different aim. Kinneavy wrote: “I am concerned with complete discourse.T. In the late 1960’s and the early 1970’s there were many attempts to describe English for Science and Technology (E. engineering English. narrative. engineering writing. purpose and use of those particular instances referred to as things. when defining technical writing. From the point of view of an author. and the audience will necessarily derive one and the same meaning from the given piece of discourse. Her focus on the writer is not singular. we can think of technical English in terms of a language that shows how things are made. descriptive. It is the intent as embodied in the discourse. the writer must be an authority in the field. In the same line of thought. then. Britton asserted that the distinctive feature of technical and scientific writing lies in the effort of the author to convey only one meaning what he says. discourse is analysed with a focus on the setting. Firstly. in models and case studies in the field of conversation analysis (CA). as highlighted by Kirkman and Kapp (Britton:1965). The type of thought process involved in E.org/pss/355033 ) In the book entitled How to Analyse Talk in Institutional Settings edited by McHoul and Rapley. scientific English. as other researchers have noted that the author is of major importance. W.E. for Kirkman it is the purpose that defines technical discourse. which help make different text types more colourful by mixing the basic functional types – argumentative. to describe. In the broad sense. It is often impossible to determine the aim of an individual sentence or paragraph without its full context. instructive. what lies beyond the process of making it. expository (used to inform. This approach emphasises the importance of context in the interpretation of discourse. so that the reader is indeed focused on one interpretation. scientific communication are important 305 .term called textualisation strategies. typical to Maths and Science. namely institutional setting. oral or written. to present information or to persuade). delivered at a specific time and place or delivered at several instances … By aim of discourse is meant the effect that the discourse is oriented to achieve in the average listener or reader for whom it is intended.” (Kinneavy. implying a twofold perspective on discourse.T. 1969 on http://www.jstor. ‘Discourse’ here means the full text. Furthermore. discursive psychology (DP) and critical discourse analysis (CDA). to explain. Technical writing. seeing it as a structure created by the writer out of the elements of the given writing situation. (Britton: 1965) Considering all the examples above. is a logical and sequential one. technical and scientific writing is a broad field in which it is highly recommended that a division into subject areas be made. Robert Boltwood remarked that technical writing “provides information for people who will use it”.).S. the purpose that it serves as well as the general laws that govern the making.S. Mary LaRoche wrote of technical discourse. Narrowing down the field. not individual sentences or even paragraphs. the following distinctions should be made.

To assist technologists in communicating with their peers. Standards of argument are often identified as methodological rather than rhetorical. and the technical writer became a major employment title in many organizations. engineering and business. many other new genres and pathways of communication have developed. economic. Scientific claims and methods must present themselves in competition with other claims. trumping weaker arguments resting on less powerful data and reasoning. a wide range of task. Science has not been able to escape rhetoric. To convey the esoteric work of science to popular audiences. technical writing instruction emerged as a university field in the twentieth century. because they have to do with finding and producing the most relevant and precise data or making the connection between data and ideas. in the same period de Beaugrande and Dressler developed a text linguistic approach. and to garner public and commercial support for its endeavours. Brown and Yule dealt with discourse analysis in the early ‘80’s. but these nonetheless are issues of persuasiveness. Austin’s speech act theory as well as van Dijk’s 306 . their corporate co-workers. commitment to objectivity and accuracy. new journals emerged. the appropriateness of method. At issue may be the identification of a phenomenon. More specifically. technical discourse is one that focuses on subjects that fall within science and engineering. because each scientific paper. to gain public authority over its areas of interest. the interpretation of data. they are always directed at making claims persuasive. the accuracy and veracity of data. yet not completely adequate to define our field of research. so an article must present good reasons why its claims should be taken as more accurate and more important than other claims in other articles. or a new theoretical position. and the public. when first written. As newspapers increased reporting on science and technology in the latter twentieth century. and advocacy. In a scientific paper an author attempts to convince colleagues of some claim or set of related claims. a few names must be mentioned. argument.subdivisions. use of scientific vocabulary (with a special focus on adjectives and nouns) and conventional report forms. The characteristics would be – concern with scientific and technical matters. In a broad sense. scientific journalism also became a recognized specialty. Their definitions and approaches to the study of language are relevant in an account of the tradition of text analysis. Approaches to Technical Discourse (English for Science and Technology) Among the prominent authors concerned with the notions of text and discourse. Although standards of scientific argument have been refined over the centuries. 3. and governmental institutions. is not immediately an unquestioned truth. technical discourse could be seen as discourse with subject matter in science. As science and technology also become more important for other social. The current standards have emerged because they have proven to be the most persuasive. the general usefulness of a set of methods. This enclosure of science required substantial rhetorical work to define and maintain the social boundaries of science that allowed science to be internally regulated.

the text typology approach of Glaeser (1990) and the Leipzig school counting elements in a corpus of texts on different subjects and from different fields and statistically analysing them. texts The act of communication through language represents levels of cognitive and social activities. which proposes a division of texts into different types within an overall linguistic frame. McElholm suggests that Trimble’s approach is the better known attempts to analyse EST texts. 4. 2002) . ‘The Discourse of Science and Technology’. Finally. . setting.T. in the general sense. Trimble’s analytical tools are confusing. In 2006. he points to a constructionist property of scientific discourse claiming that ‘scientists literally and metaphorically (!) create a world of make-believe through a web of words – some borrowed. some invented. The following are fragments from an expository text: 307 . with some critical remarks regarding this discourse approach. rhetorical functions and patterns are not linked to grammatical phenomena. Khurshid Ahmad demonstrates how corpus linguistics methodology can be applied in the study of metaphors in texts on particle and nuclear physics. which have been specifically developed within the E. Expository texts are common in EST. are mentioned by McElholm: . This potential of specialised discourse to shape our understanding of specific phenomena requires further interdisciplinary analysis. . endorsing self-belief here and suppressing the beliefs of others there (Ahmad. secondly.Swales’ genre analysis of 1990. in the book entitled “Trends in Specialized Discourse Analysis”. rather than individual ones. In terms of text in the field of EST there are clear differences that help us distinguish types of operations presented in them. in its third section. since science and technology usually present general facts. but it is limited to introductions to research articles. Communication in E. (McElholm.Gopnik’s study of the linguistic structure of scientific texts (1972) – concentrating on the structure of scientific texts rather than their vocabulary. 2006: 198)’.Trimble’s “rhetorical analysis” of EST (1985) – basically oriented towards teaching EST. Firstly. Trimble never contrasted structures from EST texts with those found in ordinary discourse. The way researchers phrase their thoughts and which words they choose may influence our perception.T. primarily intended for pedagogical purposes.theory of macrostructures are typical examples of approaches to text analysis. Some approaches.S.S. paying attention to syntactic structures and transformations in articles in experimental biology and biochemistry. Firstly. argumentation is absent from his theory. with a focus on teaching procedures. which are not systematically dealt with.

two side gears. the text is concerned with the general properties of chemicals and not with one particular instance. you get a higher pitched sound. “A typical mechanical differential contains a housing (or carrier). The language characteristics of expository texts are: the use of present simple and present perfect simple. for example. they show the relationship between facts.” (http://www. The pinion gears drive the two side gears. (This unit is named after Heinrich Hertz.html ) Expository writing is a mode of writing in which the purpose of the author is to inform.com/64/C004/027. which in turn drive the axle (or half shafts) attached thereto.) If you increase the frequency of sound (there are more cycles in a second). Pinion shafts attach the pinion gears to the housing so that. which observe and record how language is used in practice. terms that have a clearly defined meaning in the field of chemistry.org/science/whatis/frequency. However. descriptive linguistics eschews value judgements and makes no recommendations. you get a lower pitched sound. contrast and concession are used. A rotating driveshaft of the vehicle engages a ring gear.” (http://www. which is mounted onto the differential housing.html) A well-written exposition is focused on its topic and listing events in chronological order. So far. scientists have discovered about 112 different types of atoms. For example. A substance made up of atoms. the gas oxygen is an element. The main aims of linguistic prescription are to define standardized language forms either generally (what is Standard English?) or for specific purposes (what style and register is appropriate in. or on field studies. effect.“All matter is made from tiny particles called atoms. the pinion gears are driven. a famous 19th century physicist. Prescriptive texts are typically contrasted with descriptive ones. scientists refer to another quality of sound called pitch that is a subjective measure of the combination of the frequency and intensity of a sound. is called a chemical element… “ “For example. Examples of this type of writing are instructions. after. So is the metal iron. describe. which are all the same. The atoms of different elements can combine in so many different ways. and which is the basis of all linguistic research. next. Unlike prescription. which is defined to be the number of cycles in one second. This is why in this kind of text one finds definitions.dosits.bartleby. Serious scholarly descriptive work is usually based on text or corpus analysis. result. When you decrease the frequency. classifications. The driveshaft drives the ring gear. or define a subject to the reader.com/WO2007111915. Key words such as first. water is a compound of the elements oxygen and hydrogen. the methods used to establish these facts.htm) “In acoustics. the text presents objects. directions and instructions on performing a task. “The unit used to measure frequency is named Hertz. A substance made up of different type of atoms joined together is called a compound. but the term "description" includes each individual's observations of their own language usage. a patent ?) and to formulate these in such a way as 308 . as the housing rotates. and several pinion gears.” (http://www. objectives. a sound is … quantified by its frequency of vibration. to form many thousands of different compounds” (Pocket Science: 1999) As we can see. which in turn rotates the differential housing. explain.freepatentsonline. connectors which express cause. Furthermore. articles and nouns combine in a generic way. then and last usually signal sequential writing.

referring to a concrete reality in real time and space: 309 . modal verbs like must. The size and the location of the apertures 60 can be precisely produce to support a pinion gear assembly. Prescription aims to draw workable guidelines for language users seeking advice in such matters. albeit at a later date. prescription that appear here are not specific. to the nature of the phenomena it deals with. Prescription can apply to most aspects of language: to spelling. Argumentative texts try to discover problems and respond to them using logical and argumentative structures. need to.htm) Their language characteristics are: use of adverbs of time and space. should.windmillworld. by die casting due to the guide slots 70 functioning only to aid in assembly. from where (tradition has it) the knowledge spread back into Northern Europe as a result of the Crusades.freepatentsonline. they contain hypothesis. for example. saying how things should be done. on basis of the arguments presented and the inferences made. E. etc. the guide slots 70 may be produced inexpensively. since the Persian mills were quite unlike the early European designs it seems just as likely that the adaptation of wind as a power source was independently discovered in Europe. Popular science texts and media argue for or against a particular point of view. may.” (http://www. the technique of grinding grain between stones to produce flour is similarly ancient. Their language characteristics are: use of logical and argumentative linking words. Typically.” (http://www. pronunciation and register.html ) Their language characteristics are: the use of the imperative.to make them easily accessible. Descriptive elements are usually found in expository texts. impersonal constructions of the form it is necessary that. they contain inductive and deductive inferences. for example. being typically concerned with generic states of affairs. Quite where and when these two came together in the first windmill is unknown.S. the spider pinion gear assembly.T. narrative would belong to popular science magazines: “Since ancient times.S. The apertures 60 may also be produced relatively inexpensively. etc.com/windmills/history. anaphoric or cataphoric reference. by use of a drill and milling machine. Owing to the way that knowledge is structured in science.S. as in the following example: “… in at least one embodiment. the conditional. use of qualifiers. man has harnessed the power of the wind to provide motive power for transportation. such as the history of the windmill. and widespread. the future and the present subjunctive mood. the use of numbers is a typical indicator of a descriptive text. dealing with a problem and trying to persuade the audience of the correctness of the point of view or conclusion drawn. use of past tenses. grammar. prescriptive E. presenting concrete individual phenomena.T. semantics. such as. an E. but a likely scenario suggests a Persian origin.T texts are normative. However. At the same time.com/WO2007111915. Likewise. Narrative texts relate events or sequences of events in the past and in EST they are generally historical accounts. temporal connectors. descriptive texts are less frequently encountered.

The three wheels are connected via coupling rods so they turn in unison.com/steam1.htm ) Descriptive texts include references to concrete places. an interdisciplinary approach to deal with the variety of sociolinguistic.T. 5. The various linguistic features cover a range of microstructural (linguistic) phenomena that define the dimension of argumentation of E. analysis of representative samples of all the different levels and genres. ontological. cognitive and epistemological dimensions intertwine in the analysis of EST? 3. textual and cognitive phenomena encountered in E. grammatical. use of the present tense simple. What particular phenomena that have been explored less in E. and according to circumstances influenced by social.T.” (http://science. use deictic expressions and indexical expressions.T. How do argumentation and rhetoric provide categories and structures for the analysis of EST? 2. a theory that can analyse grammatical and textual phenomena at all levels in an integrated way. Among the questions to be answered are: 1. texts. and sometimes political factors. metaphor. the following language characteristics can be seen: use of stative verbs. economic.T. texts. To analyse such texts it is necessary to have: an overall theory of language and text that can deal with E.T. A 310 . the cross-head is connected to a drive rod that connects to one of three drive wheels for the train.S. defined groups of language users and specialised vocabulary. deal with spatial relationships between objects and with concrete persons and their actions.howstuffworks. use of adverbs of space and time.S. texts. we need establish whether certain categories or genres have different structures (are popular science texts different from textbooks or specialised articles) and how specialised vocabulary reflects and shapes a type of understanding of the world around us.S. Much of the meaning of the word specialised actually refers to the specific content as well as the context. Thus.S. texts. situational reference.S.S. How does specialised discourse shape our understanding of specific phenomena? 4.T. A text may contain a mixture of the aforementioned types and in each text one of them will be the predominant mode of communication.T. and above all in the analysis of the structure of E.S. a framework to illustrate the functionality of texts belonging to different genres in the specialised contemporary contexts. as part of its framework. research need closer examination? (analogy.T. Conclusions The importance of E.“In this diagram.T. How do the linguistic.S. How important are standards in text analysis? In order to make plausible generalisations about the nature of E. use of articles and possessive adjectives. synechdoche)? 5. tools to discover the overall structures of E. metonymy. cultural. for international communication has meant increased interest in the analysis of E.S.

Technical Writing for Engineers and Scientists. (van Dijk 2008:221). Dermot. 1987. Text and Argumentation in English for Science and Technology. Discourse and Context. since “contexts control the way” linguistic performance occurs. and Meyer. (Cambridge Language Teaching Library). Alan. K. E. In Brinker. Michael. 1985. Vertextungsmuster Argumentation: Logische Grundlagen. 2008. Cambridge University Press. ed. The question that remains to be answered is how we can analyse the relations within and without technical discourse. Baltimore. Ruth. Wodak. pp. Cambridge University Press. A discourse approach. De Gruyter. Teun A. Peter Lang. University Park Press. English for Science and Technology. Waters. Text und Gespraechslinguistik. References: Eggs.theory of language alone cannot completely describe certain phenomena that involve language use. M. 2007 311 . Van Dijk. Rosenberg. Inc. Methods of Critical Discourse Analysis. Louis.A. SAGE Publications. Cambridge University Press. 1977 McElholm. Barry J. Lyons. 1978 Hutchinson. Tom. 2002. 2005 Trimble.K Language as social semiotic: the social interpretation of language and meaning. 397-414 Halliday. Semantics 1. 2000. Ein internationales Handbuch zeitgenoessischer Forschung. Pearson Education. English for Specific Purposes (Cambridge Language Teaching Library). Cambridge University Press. A Sociocognitive Approach. John.

given his rejection from both worlds. As the very title. the written word. Mowgli incorporates a multiplicity of meanings. The Jungle Books. Kipling’s texts record these tensions and ambivalences. his upbringing in both the world of the jungle and in that of the native village renders him as a hybrid imperial hero who discovers in his liminality the path to power. The main character. power.MOWGLI: LIMINALITY AS A PATH TO POWER Nicoleta MEDREA Abstract In The Jungle Books. Being a hybrid. but he cannot pacify their contradictions. thus two worlds are forced to get into contact giving rise to cross-cultural exchange. ambivalences. Mowgli. Being a hybrid. liminality. the hybrid character reshapes and reinterprets the imperial history and he tries to manage the disquieting effects involved by this episode that troubled the hegemonic position of the colonizers. identity. Mowgli overcomes resistance involved in the world of the jungle and in that of the village. as well as the interdependence between the two worlds. Keywords: colonialism. to negotiate their tensions. control A study of Kipling’s fiction about India reveals the ambivalence of his perspective and this is what gives originality to his writing. which makes him both a productive and a disruptive mediator of the imperial order because he acts both as an agent that assures the strength of the Law of empire. Orientalism. The feral-child feels excluded from both the world of the jungle and from that of the native village and his anxiety inscribes the narration of the jungle stories in the Orientalistic vision of an archaic India that opposes the progress brought about by the colonizers. their reciprocal redefinition and Kipling. as he follows his quest for identity he assimilates the multiplicity of meanings of the worlds that he crosses while also 312 . His identification with the various communities he crosses -of India as a ‘jungle’. more a cultural hybrid. but at the same time he shows the vulnerability of the imperial order. the ‘book’ the token of civilization is juxtaposed with the ‘jungle’. that of the native village and finally he returns to ‘humankind’ to accept a steady job in the civil service as a forest ranger. emerges from this confrontation as a liminal figure situated on the in-betweens of cultures and cultural identities. This ambivalence arising from the confrontation between the Eastern and Western cultures was part of a historical process through which both worlds were shaping their own identities.is part of his maturation process. therefore he leaves the world of the jungle. which associate the story with the tumultuous episode of the 1857 Indian Mutiny and its aftermath. hybridity. Mowgli chooses to solve the contradictions by acts of violence. cannot bridge them. Moreover. Mowgli is the liminal figure. like his hero in the Jungle Books. suggests. placed on the threshold between these two worlds and his role is to cross the borders and frontiers. Mowgli cannot assimilate the difference between opposing worlds.the environs of darkness. of India as a ‘village’. fear and instinct-.

p. but out of which Mowgli emerges as a representative of the authority of the empire. entitled “In the Rukh. The feral child is to get a wife. an image in which we appear likeable to ourselves. Mowgli performs the imaginary identification through the gaze of the dancing wolves whose position shows Mowgli as their master. the newcomer gradually enters the world of the jungle and establishes his position. the world of nature and the world of culture. p. This position of Mowgli is reinforced if we consider the scene with the glade from the perspective of the two modes of psychic identification that Slavoj Zizek identified as imaginary and symbolic identification. then we come to understand the glade episode as a consolidation of liminal boy’s position as an imperial subject. the Mother Wolf. In the glade episode. he finds a job in the imperial service and confirms his status as an eligible imperial subject. In The Jungle Books Mowgli will follow the process of his maturation and his status places him between opposing elements: the world of the animal and the world of the human. In “Mowgli’s Brothers”. the confrontation in The Jungle Books is not so much about the conflict between Britain and India as between the feral and the human worlds which create the background for Kipling’s allegory of the history of British India followed in the destiny of Mowgli. while symbolic identification is that with the place from where we are observed. His symbolic identification is performed through the gaze of Gisborne who comes upon the wondrous image of Mowgli’s relation to the wolves and who represents the official gaze. Kipling published Many Inventions. from where we look at ourselves so that we appear to ourselves worthy of love (SZ. “In the Rukh”). Mowgli’s individual formation is an allegory of the history of British India.105). Thus Mowgli turns to be the new imperial subject that discovers in his hybridization the path to power.108). which contain a story about Mowgli’s early manhood. As symbolic identification overrules the imaginary one in relation to the social status. One year before the publication of The Jungle Books (1894). Beyond any doubts Mowgli is here the agent of the empire and thus we learn the resolution of The Jungle Books before we follow the progression of the narrative.functioning as a purveyor of the imperial order. intervenes as she 313 .” Mowgli’s position here is significant as he is identified as an imperial hero working under Forest Officer Gisborne for the Department of Woods and Forests. confirming his stable position within human community. The position of Mowgli is self-speaking in the episode of the enchanted glade in the forest where Mowgli is represented as a hero of the imperial imaginary. By returning the gaze. This story functions like a reading key for what is to follow in The Jungle Books. Here the female figure. Emphasizing the important role of the gaze in this process of identification Zizek explains that imaginary identification is what we would like to be. an allegory that is organized upon and also disrupted by the Mutiny. a mutual identification is performed showing the two as worthy of esteem and thus confirming imperial authority. Also Zizek indicates that the symbolic identification is what gives us social meaning and determines our image (SZ. “Mowgli turning with his three retainers faced Gisborne as the Forrest Officer came forward” (RK.

as a true representative of the colonizers. The introduction of the female figure followed by her obliteration indicates a tendency of Kipling’s fictions of adolescence to separate the feminine from the making of empire. “An Account of Wolves Nurturing Children in Their Dens” (A. outcaste. then we come to realize that the image of the jungle is that of India and the Jungle Law is India’s rigid caste system that Mowgli. division and exclusion are evoked in metaphors of ‘blood’. another boy returns to human society but is regularly visited by his jungle acquaintances. a role that has already been anticipated in “In the Rukh.32) which protect and allow him to move freely in the spaces of the jungle controlled by potential hostile jungle creatures. William Wilson Hunter in Annals of Rural Bengal (1872) indicates that in Sanskrit literature. Mowgli makes use of the teachings of both worlds and he uses them to his advantage. that of the jungle and that of the village. p. regulates the social conduct of the Jungle.H. thus he emerges as superior to both worlds... Mowgli’s formation in the space of the jungle is one that foreshadows his place in the official scheme of the imperial order. as the empire is men’s business. He is the ideal imperial subject that has deep knowledge of the world of the natives and knows how to use it for the imperial demands of control.K. Mowgli challenges this system and makes the animals rethink their values and customs. teaches him the “Master Words of the jungle” (R. The background against which Mowgli’s education unfolds is that of the jungle. p. His position is more consolidated when he establishes relations with the Indian world of the village: by means of the village bullocks he destroys his archenemy Shere Khan and his surveillance and infiltration techniques learnt in the jungle assure his success when he turns against the village in “Letting in the Jungle. a period when British power became insecure due to the uprisings in southern India. which.to be absorbed into pre-Aryan darkness. defends him from Shere Khan then she is removed from the discourse and. Sleeman suggests that Indians’ backwardness makes them close kin to the jungle and that they are in constant dangerjust like Kipling’s Monkey People. challenges in order to confirm the jungle’s colonization.H.” A liminal boy. Actually.109) published in 1852. if we are to consider Ronal Inden’s statement that “the most widely used metaphor” in Indological accounts of Hinduism “is that of Hinduism as a jungle” (R. ‘hunting’. Sleeman. as Baloo shows Mowgli. ‘herds’ and ‘packs’ that are part of a castelike system. Mowgli gets under the care of Bagheera and Baloo.” Kipling’s choice of the jungle as the background for Mowgli’s maturation process is also explained by the sources that inspired Kipling to write this story. Of course that the British mission is to enlighten them and to rescue them from their decay into the jungle state. the 314 .. p. Another source of inspiration casts light upon the social structure of the Jungle where the Monkey People.I.adopts and nurses the man-cub. The Jungle Books. In Sleeman’s accounts a boy is reunited with his mother after a sojourn among the wolves. 86). Mowgli’s initiation in the Law of the Jungle delivered by Baloo in “Kaa’s Hunting”. In “Tiger-Tiger!” Mowgli reorganizes the jungle world and turns into its master. Primitive values of order. One of them is the Orientalist work of W. are despised by the other animals.

men of ‘inarticulate utterance’ and ‘uncouth talk’(A. They boast and chatter and pretend that they are a great people about to do great affairs in the jungle. In the Jungle Books. in a subordinate position. archaic India that resists the progress brought about by the British.K. hypnotic powers that are feared even by Bagheera and Baloo. p..” (R.34) who leave their dead to the vultures. Mowgli’s process of maturation meant to assert him as the holder of power also has to be challenged by trials that he has to overcome in order to consolidate his 315 .” (R. The Indian village is on a subordinate position to the jungle. the rock python. p. the high caste bear. They have no remembrance. However the villagers’ resistance brings about their destruction and Kipling chooses to solve the conflict between the two worlds by an act of violence. To overcome the crisis Baloo is forced to resort to Kaa. as it is a lawless space..110): “They have no speech of their own.198) Mowgli is not allowed to get a secured place in the world of the villagers who think that instances with wolves obeying a man are “magic of the worst kind” and consequently reject Mowgli as a “sorcerer (and)…jungle-demon. talk! Men are blood brothers of the Bandar-log. The other world of Mowgli’s identity formation is that of the native village.35) However. which stampedes the village. feared by the Jungle and legendary among the Bandar-log.. or the ‘Raw Eaters’ and are despised by the Aryan settlers..K. present him as an authoritarian power suggesting that the Bandar-log’s claims to be accepted by the Jungle must be recognized but they are not allowed to undermine the Jungle Law. but use the stolen words which they overhear when they listen. p. warns Mowgli about their shallow nature and his comment echoes the Aryans contempt for the ‘aboriginal’ Indians. 69) The representation of the village as a place of superstitions and its resistance to the Law brought by Mowgli is an Orientalist representation of an old. destroys the archaic world of India. similar to the representation of Indian society by the Raj as one subordinated to the British colonial administration. and wait up above in the branches. they are forced to leave their homes and as the title of this story suggests. Baloo. the irresistible force of modern imperial power. the pre-Aryan castes of India.K. superstitious and easily transformed into a vindictive mob by the hunter Buldeo. Their way is not our way. “Letting in the Jungle”. his kidnapping inevitably makes the Jungle approach the despised Monkey people. Kaa is not a mild negotiator and his mystical.K. Mowgli associates them with the Monkey people showing his annoyance with their laziness and chatter: “Chatter-chatter! Talk. the Monkey people are “eaters of everything” (R.aboriginal Indians.H. If nature is subdued by the killing of Shere Khan. with childish Indian villagers. Mowgli thus breaks the circle of the caste system and makes Bagheera and Baloo realize their errors and their limits in employing the Jungle Law and their ignorance regarding the possibility of any upheavals such as those generated by the Monkey people. and peep.”(R. the presence of Mowgli comes to challenge the Jungle Law and its caste system. Although no villager is killed. the jungle grows over the ruins of the village. This ‘letting in’ of the jungle upon the village suggests the position of the village within the jungle world. but the falling of a nut turns their minds to laughter and all is forgotten.. p. p. appear as ‘Monkey Tribes’. They are without leaders.

Mowgli re-enacts an episode in the history of the colonized. This was Bahadur Shah Zafar. according to the story told by Hathi (the old elephant) in “How Fear Came” set in motion a series of events that produced Fear then subsequently the Law. Even though he is a hybrid and he is supposed to mediate cultural differences. Moreover if we interpret the confrontation between Mowgli and Shere Khan through the myth of the ‘white tiger’ we can see how colonial discourse found justification for the colonial rule by drawing upon and inscribing new meanings to the history of the colonized. According to Sujit Mukherjee. Unlike the Afghan chieftain. of the jungle and of the village. The same way the British put an end to Bahadur Shah symbolic kinship and concluded the Munghal rule in India after three centuries. as Mukherjee warns the myth-tiger never dies. Mowgli puts an end to the tiger’s pretensions to power. p. repeating a ‘white’ conquest. the discourse of The Jungle Books cannot accommodate an India that resists the changes brought by the British domination. Not by coincidence the name of the tiger. The Man is the purveyor of the Law and Shere Khan is the subversive element that attacks it. the last of the Munghal emperors in India who after the Mutiny was exiled and died in Burma.28) The name of the tiger also recalls the name of the Emir of Afghanistan. most rebelling Indian kings and the Indian regiments of the Sepoys looked to a figure that could unite them. (S. It is that continuous fear of the colonizer that he cannot comprehend the spirit of India that he cannot dominate it.overruling position.. Kipling’s Shere Khan is lame and old. Being lawless. (P.. who in 1878 refused to receive a British mission in Kabul and when the British attacked from India he fled to Russia for help where he died. The myth of the ‘white tiger’ coming from the North is associated with the Aryan tribes that are believed to have entered from the North and conquered India thousands of years before the British did. Hindu and Muslim alike.78) By killing the tiger. p. He assumes an ancient right of killing the Man who. Mowgli uses the skin of the tiger to show his position as master of both the world of the jungle and of the native village.S. By killing Shere Khan. yet very dangerous and subversive like the Emir. Mowgli rightfully becomes the tiger’s successor and the position of the imperial power is consolidated. M. tigers and tiger slayers are key figures in the British imperial mythologies. Shere Khan is also the name of a 17th century Afghan chieftain who invaded the subcontinent and who is considered the founder of the Mughal Empire. The confrontation with Shere Khan initiates the conquest between conquerors: the modern British Empire and the ancient Aryan invasion. By killing the tiger Mowgli performs his colonial duty and consolidates the power of the Law. However. Thus the relation between Mowgli and Shere Khan attains a symbolic value as it represents the confrontation between the archaic India and the modern imperial hero. The confrontations for leadership in the jungle with the young wolves rallying with Shere Khan against Mowgli are in fact allusion to the 1857 Mutiny when all Indians. Not surprisingly Mowgli is faced with new sites of resistance even in the native village where 316 . he is an outsider of the wolf pack. so the myth-tiger in the British imagination continued to show its subversive presence and it had to be shot again and again. Shir Al Khan.

net. Thus. Palgrave Macmillan. to attain control he resorts to acts of violence the same way his predecessors did to crush the Indian mutineers. Ronald. London. Andrew The Man Who Would Be Kipling.173) Thus the acts of violence in “The Jungle Books” present an India that resists change and emphasize again the gap between the two worlds. which significantly is not part of the jungle stories..au/ebooks06/0603791h. Routledge. University of Michigan Press. http://www. “Tigers in Fiction: An aspect of the Colonial Encounter” quoted by Don Randal. London. Unlike Kim who manages to cross the opposing worlds and pacify them. can experience a pacified union with the world of the Other represented as a tamed world under his control in the image of the dancing wolves.Y. Slavoj. 1989 317 . Great Britain. indispensable events of imperialism’s agonistic narrative of desire. Kipling’s Imperial Boy. Sujit. Robert. cannot bridge them. Percival. as a liminal figure. the same way the superstitious and backward native village cannot accommodate him. Bibliography: Hagiioannu. India: A Modern History. in The Jungle Books. 1961 Young. Michigan. 2003 Inden. 1995 Zizek. Indiana University Press. According to Robert Young “Colonization begins and perpetuates itself through acts of violence which become the necessary. The Jungle Books.“In the Rukh”. London&New York. Colonial Desire. 2001 Kipling. necessarily under the prevailing and beneficial British rule. Palgrave. The colonial discourse has to perpetuate the power structures and any resistant elements have to be silenced even if this is to be done by acts of violence. Bloomington & Indianapolis. 1994 Kipling. R. the anxiety regarding the unchanging character of the Indians is permanent. Hybridity in Theory. that a utopian union between the two worlds can be contained in the figure of Mowgli. Culture and Race.html Mukherjee. Mowgli cannot assimilate the difference between opposing worlds.. Mowgli questions this vision as he feels excluded from both worlds: although most animals in the jungle are loyal to him. It is only in the idyllic narrative of “In the Rukh”. Verso Press. Many Inventions. if “In the Rukh” Mowgli.” (R. It is like the myth tiger that never dies and the tale of the rebel has to be told again and again and the tiger has to be killed every time the narration re-enacts the treachery. Although Mowgli’s actions confirm the validity and viability of the British rule. p. 2000 Spear.gutenberg. Don. he cannot change them and he has to leave. London and New York. Imagining India.the fangs of the archaic tiger take the shape of the villagers’ superstitions that make them cast Mowgli out of their community. R. Penguin Books. The Sublime Object of Ideology.

But America is seen as a place where the “hardest thing”. denial. a disrupted concept typical of our time. on the limits imposed on it. on the priorities of the society. thus constructing and at the same time deconstructing it. as Wieseltier puts it. a quality that is subject to change. The author also elaborates on the American obsession with identity.CONSTRUCTING /DECONSTRUCTING IDENTITY Cristina NICOLAE Motto: “I feel like jumping out of my skin” (Leon Wieseltier) Abstract The present paper explores a different approach to the matter of identity (denied. The multicultural individual becomes a victim. individual. What Wieseltier does is to outline a certain path to be walked along in re-thinking/analyzing identity. deconstructed versus accepted and/or constructed) as revealed in Leon Wieseltier’s Against Identity. a collection of 74 aphorisms built as an argumentative discourse by means of which the author questions the facets of identity. Indeed. Against Identity reflects the tension between escape (even denial: “I feel like jumping out of my skin”) and the need for reconstruction that characterizes the multicultural individual’s approach to identity. He attempts to (re)construct identity by means of the aphorisms which are but fragments of the “uninterrupted ethic monologue” Mircea Mihaies refers to in the preface to the translated edition. 318 . diversity. ethnic. that is the postmodern individual. a concept of sameness (A=A) and at the same time distinctiveness (A≠B). following different criteria: identity understood as a matter of being (an inherit quality. elaborates on the understanding of the concept. apparently lacking coherence. psychological and social factors brought together). since the American politics and culture put greater emphasis on the public space. shaped by our choices that trigger changes. ignored. coherence (continuity) is at stake if the reader. something that is ‘given’. the protean self. Keywords: identity. with a focus on individualism in an attempt to reinvigorate it. of the community over those of the individual. multiculturalism. (re)construction. social. identity theorists have defined the concept in different ways. private and public identity. as his identity is partially denied. cultural identity etc. expects to be given all the clues. bringing to the reader’s attention the relation individual – community. national. defined by frames of reference and meaning that are not subject to subsequent change). with the outside of the self. is “to be what one is softly” (1996: 12)*. continuity. tradition Perceived as an attempt to trace back the meaning of individualism. In time. Wieseltier’s book underlines the impression of fragmented identity. A collection of aphorisms. identity understood as a matter of becoming (the result of our interaction with the others.

and strange gods sleep across. but “the bad news (and the good news) is that the insulation is never enough. He goes on by asserting that. seen as “a superposition of irreducible entities”.” (166) In the fluid reality/existence.” (Wieseltier. and Postmodernism”. but at the same time what differentiates us from the others and the way in which the others see us. partially because the self ceases to function. which results in the inability to experience identities as “unified. Analysing Wieseltier’s sentence “we are choking on identity”. the crisis of the American society originates in multitude of identities that suffocate one another and themselves. Mihaies points out that it is not only the other’s identity Wieseltier speaks about. and continuous because self – the active center of identities – is no longer institutionally supported as such. And then there is the time we need to find out. Weigert and Gecas (166) quote Sandstron and Fine. underlining that asserting one’s identity in bad times is not the same thing as asserting it in good times. In “Symbolic Interactionist Reflections on Erikson. center. Identity is who we are. but at the same time longs for them. Identity is not individuality (“Individuality is ancient. although it gives the impression that it is quite at hand. Identity. the 319 . says Wieseltier (2000: 495). restating the fact that postmodern analysis reveals identities as fragmented and incoherent. but the “solution to the problem of individuality” (8). Never enough. to a cultural method. what we know of ourselves. the individual can no longer grasp the meaning of home. since “we are unprecedentely distracted and unprecedentely dispersed. identity “can be reduced to mere techniques. place. imposing identities on the self. The construction of identity is both a voluntary and an involuntary process. but only in a “cruel” society. Identity is a “fixative” keeping all the pieces/elements of a life together (1996: 67) or it might be just a “euphemism for conformity” (4) in a time when diversity imposes the appropriate language. as it instantly escapes. “From the perspective of this book”. They emphasize the fact that institutions gained an increasing power in (re)defining experience and. the way we perceive ourselves.Identity is indeed an open concept. self-same. consequently. the guidelines often turn out to be misleading and distracting. from this perspective. the boundaries are changing. identity is modern’).” (6) Therefore (coherent) identity seems to have become a luxury. to discover the self. says Mihaies. or “an exercise of heroism” as he states in Against Identity. The question “what is identity?” is then one whose answer is eternally elusive. More precisely. The borders are permeable. 1996: 17) What is identity then? It can be a “matter of courage”. but also our own. not in an open one. ends up ignoring itself” (15). It cannot be isolated. suggests Wieseltier. a process that Hume (whose reflections on identity Wieseltier elaborates on in his book) sees as the outcome of the changes which our senses and faculties contribute to as well as of the fact that there is no “power of the soul which remains unalterably the same” (1996: 17). as emphasized by interactionists and postmodernists. it is “an insulation”. a multiple identity that “by ignoring the others. to the description of human individuality” (1997: 15).

a thing equals itself) has been the source of debate for antiessentialist postmodernists who claim that a thing cannot equal itself if/as there is an ongoing process of change that takes place over time. on the individual in relation with the others. the country one belongs to). Nevertheless. one can talk about “secret identity”. a “process of selection”. In Wieseltier’s view (1996: 1). our ideas of being or becoming may not fulfill our dreams of self in terms of longing.end-product of our choices and of the changes we are willing to or have to make. seen from the perspective of individuality. not of choice. on diversity. The individual’s choice is the relation he establishes with the 320 . the people. arguing that. Wieseltier states that “the ascription of identity is the consequence of a choice among the criteria of identity. a matter of choice. Indeed. even if the awareness of such a change is tardy. unadorned. but.” (4) A=A would be just “a euphemism for conformity”. concludes Wieseltier. whereas private identity is nothing else but “an oxymoron” (13). the law of identity which originates in logic (A=A. identity is a matter of ‘being’ as well as of ‘becoming’. “An object is the same as all the objects that are like itself and it is different from all the objects that are not like itself. says Wieseltier. Instead. everything else is outside (the family. asserting identity in terms of sameness has become a commonplace. in terms of “should”(“we are never already what we should be”). reflecting thus the irony of the postmodernist attitude towards identity perceived as sameness. an attempt to clarify his point of view by relating it to the issue of minorities “in danger”. “A=A. identity can be only public. since there is not just one criterion of identity. public identity sends to the ‘other’ and is seen as the ‘image’ the others perceive whether it is our intention or not that the ‘outside’ of our concept of the self be perceived in such a way. It is an ironical. Big deal”. of the things/people/events etc that change our lives and our perspectives on it. an old-fashioned reality. implying therefore a social relation. He claims that except the body and the soul which relate to the inside. as Mihaies underlines (1997: 16). understood as a “reflection of outward realities” as well as “a stratagem for survival”. not only in terms of “want” resulting in ambiguity (“we call ourselves what we are but also what we wish to be”). while identity would be. Following a different approach which interprets this logical formula by relating it to similar others. in Against Identity Wieseltier states that. we cannot claim that there is a perfect identity. Another topic the author focuses on is the relation between the inside and the outside.”(1996: 4). The logical formula should be then the “unspoiled” A = A1+A2+A3…. what we know of ourselves is referred to as private identity. “You are nobody else and nobody else is you”. equally. Still. On the other hand. somewhat unmannered way of saying that in the modern world the focus is on A ≠ B. diversity on the inside as the result of the changes that mould this A. a result of circumstance. an entity limited to the ‘inside’ of the self. The way we see ourselves. […] Objects that are the same with respect to one criterion of identity may be different with respect to another criterion of identity. As pointed out in The Routledge Companion to Postmodernism.

He further argues that the contradiction lies in the fact that identity implies “simplicity”. but not sociable identity. And the inside is vast. defines the time and space that one needs in order to find out who he/she is. There is solace. the people to which I belong is outside. Which might bruise A. if I am to love them for more than circumstance. whereas diversity implies “complexity”. an abundance of private worlds and local identities that exacerbate or. too. simultaneously living in ‘two worlds’ ” and which condemns the old concepts of totality. (22. A different point of view would be the one that presents isolation as a consequence of the assertion of difference in relation to the others. which implies bringing them “from the outside in” if one looks beyond the circumstance and only if one is “to love them for more than circumstance”. It imparts a feeling of the inside. I must bring them from the outside in. the outside: they must be properly mapped. but this feeling is imparted to us from the outside. but neither are we the same. Should we presume that this is the reason why “the hardest thing in America is to be what one is softly”? A=A. I. It is precisely this schizophrenic existence worsened by the perception of reality that eventually brings about the fragmentation. but not in the way that I recognize this body as my body and this soul as my soul. But this is also a way of saying that B≠A. But difference presupposes or triggers isolation. which might be perceived as offensive. This “insulation”. Identity is very social. there is only my body and my soul. According to Mihaies (1997: 22). Identity is toasty. confusion. leads to multiplicity. I recognize this family as my family and this people as my people and this country as my country. From the beginning. which denies identity seen as “a promise of singleness”.. as Wieseltier calls it. the family to which I belong is outside. of course. Which might bruise B. This is also a way of saying that A≠B. homogeneity and unity. Inside. The country to which I belong is outside. and states that in America identity is mistaken for the diversity multiculturalism promotes (38). in the postmodern world. He (319) also speaks about “the postmodern disease” which “glorifies a schizophrenic existence.outside. we might add. And circumstance is a poor reason for love. 321 .e. The inside. identity collapse of the individual. (5) The author draws attention on the American “accomplishment”. a social. what Wieseltier suggests is “diversity in unity” as opposed to the traditional “unity in diversity”. It is that B=B. Rachieru (1999: 333) asserts that diversity (undermining homogeneity) is encouraged by fragmentation which. italics mine) Being a certain way triggers a certain attitude towards the world as a consequence of the world’s attitude towards your being this way. therefore conditioning introspection known as vital in the process of defining oneself. deny/annihilate individualism. but it is not very sociable. called “the multicultural individual”. And this attitude carries difference within. I am not estranged from my family and my people and my country.

But this passivity is a conceit. a passive one) and offers continuity.” Bringing up Wieseltier’s multicultural individual. whereas identity is subject to change which the active apprehension of experience provides (1996: 10) He first flirts with the idea of “the glamour” of an identity that is received (consequently. in a world where even the memory that Hume felt as conferring continuity “is disappearing under the assault of associations”. but by “intentions and exertions”. Jones Gracia (2003: 33-34) proposes a classification that differentiates between four fundamental types of identity: achronic (identity seen as irrespective of time). community. “Who are you? Even if you know the answer it is not an easy question”. i. states Wieseltier in his book. what we wish to be. times) and panchronic identity (applying at all times). but not all times (which makes change.In the article “Împăratul e gol”. affiliation to a group. difference possible). it also implies a certain. Still “it is not the receptive attitude by which traditions grow” (62). but. Tradition must not be reduced to “being given” — it has to be perceived as a matter of “becoming” as well. But does one really know the answer? The borders of an identity that brings together what we are and will be. 322 . let us say. according to which the limits between identity and ideology disappear in modernity. In a changing repertoire of coordinates. what Wieseltier underlines is the fact that “affiliation is not an experience”.” And so it does. it has become a tremendously difficult task to grasp personal identity. it is a rather passive understanding of identity. Otherwise one could not enjoy the sensation of being a link in the chain of transmission. synchronic (identity applying at a particular time).. diachronic (applying at two or more. giving the individual a sense of belonging. it may also be the need for imaginary that the individual needs to satisfy. only to later stigmatize it as “a conceit. as the author ascertains. She goes on by drawing attention on the fact that “the game becomes dangerous only when we think of Ricoeur’s theories. more precisely at two or more. emphasizing the fact that this particular type of identity applies only to entities to which the passage of time applies and asserts that it is necessary to determine some conditions that make a thing the same over time. but not all. intentions transposed into actions – a dynamic approach. Tradition is again brought to the reader’s attention and it is to be seen as a key-reality in defining identity (the self and the others) as it offers continuity and roots (a vital dialogue between the past and the present). It cannot be only passive. However. Copil-Popovici asserts that the need for identity may hide the schizophrenia that characterizes this individual and concludes that “the positive incoherence of human biography eventually turns any theory and generalization into a sandcastle. people. and an expression of indolence” (62). and what we should be. as she underlines. are “permeable”. He relates tradition with diachronic identity. In discussing the problem of the identity of tradition over time. and an expression of indolence”: “It is a part of the glamour of identity that it is received. Ioana Copil-Popovici suggests that our need for defining identity is in fact a need for coherence. for it will soon disappear. it also has to be receptive.e.

On the other hand. Proteus is to be seen as an evader. let us say. a “basket”. versatility that the protean self has and that identity requires as it is permanently subject to change. it is this postmodernist approach that denies identity as it imposes multiculturalism as a (misconstrued) means of defining identity (an approach which involuntarily works against identity). confusion and existential chaos” are “collected and ordered” (Mihaies in Wieseltier. but at the same time he warns that this protean self has come to characterize postmodernism in terms of “being slippery” and avoiding answering the questions. That is perhaps why Wieseltier states that identity is “the enemy of ‘the protean self’”. an idea rediscovered in his Kaddish (2000: 565) “I am always gathering myself up and carrying myself to where I am”. in fact. with an energy that owes nothing to the energy of origins. somewhat unconscious approach against identity. its aim being not that of evading questions but of answering them. 1997: 19). therefore he denies/rejects it if only at the level of the written word. for “we are carrying too much. On the one hand. The voice is a postmodern one. as he calls it. maybe suffering from what he calls “the opposite of homesickness” which is “more than sickness of home. Therefore. Going back to the denial-of-identity path. We are falling out of our hands. adaptability. knowing the answer means having an identity and knowing it. a vicious circle. Whether the reason is self-hatred or not. “a fine post-modern god of the sea” whose objective is the external change of shape whereas identity fundamentally implies internal change and adaptability. jumping out of one’s skin is essentially followed by getting under another skin: self-denial. to vibrate in a featureless environment. multiplicity. He felt like jumping out of his skin and so he did when he 323 . its rehabilitation (as we like to think) turns. we are in need of. ” (17). It is in this recipient where our “obsessions. All that postmodernism does in the name of identity or. of the book written for those who “are not like me” and those who “are like me”. Wieseltier himself felt like jumping out of his skin. It is a desire to concentrate oneself without references. if we were to connect the aphorism with a previous one. But then the other voice’s answer “and so you should” triggers diversity.Wieseltier advances the idea of identity as a recipient. and it can no longer stand the burden of its (multiple) identity. The writer extends the (apparent) similarity between “the protean self” (19) and identity. an identity that it consequently denies. as Wieseltier argues in this book. entirely out of one’s powers. longed for it. 1997:25). it is Wieseltier that is “against” this suffocating identity. “If I cannot explain myself to people who are not like me. a similarity based on the positive connotations of flexibility. we might assert that the postmodern denial of identity is seen as a result of the multiculturalism it promotes. which is to be seen as an identity must. rejection and rediscovery (Mihaies in Wieseltier. into an involuntary. There is such a longing” (26). what the postmodernism tends to celebrate. I lose my pleasure in explaining myself to people who are like me.” (52) It is in this postmodernist context that leads to “selflessness” (“it means that you have been drawn out of yourself”)(70) that one of the voices of an imaginary dialogue says “I feel like jumping out my skin”(73). However.

Vol. Note: * In referring to Leon Wieseltier’s Against Identity. just accepting the passive “being”) his identity as a Jew. pp161-174 http://search.ebscohost. 5(2). Kaddish. 1996 Wieseltier. Leon. Dinu Adrian. and Group Identity. Identity. “Symbolic Interactionist Reflections on Erikson. Leon.. New York: Vintage Books. Gecas. 2001 Wieseltier. as the son of a Jewish father. Împotriva identită ii. Mircea. not following. Leon. a homecoming brought about by death and the tradition of mourning (in his extraordinary diary-lament for the death of his father. not contributing to its becoming. Kaddish). 1997 Rachieru. the numbers in brackets indicate the aphorism and not the page. Iaşi: Polirom. Iaşi: Junimea. The Routledge Companion to Postmodernism. Bibliography: Gracia. 2000 Weigert.com/login. “Negarea lui Proteu”. 1997 Wieseltier. 1999 Sim. Postmodernismul românesc şi circula ia elitelor. Against Identity. Jorge J. Knowledge. Apr 2005. in Wieseltier. Milwaukee: Marquette University Press. 2003 Mihaies. New York: William Drenttel. London and New York: Taylor & Francis Group. Old Wine in New Skins: The Role of Tradition in Communication. 5 Issue 2. Stuart (ed). Elitism şi postmodernism.E.denied (in terms of ignoring.ro/mpratul_e_gol 324 . A rejection of the roots that turned into a rediscovery.romlit. Viktor. Identity: an International Journal of Theory and Research.aspx?direct=true&db=aph&AN=16520471&site=eh ost-live http://www. Andrew J. and Postmodernism”.

totuşi. cel mai frecvent. Flora. pe de-o parte şi cititori. Staiger. 1957) (n. Pannwitzu. Astfel. mult citată tocmai pentru acest aspect. numite când spirit şi literă. that of the dichotomy between ’fidelity’ vs. Răspunsurile constituie un şir de “principii dihotomice înfă işate antitetic de Th.”2 Este clar cum nume mai mult sau mai pu in sonore în literatura de specialitate au emis diverse păreri cu privire la pozi ia traducerii între opera şi autorul ei. pe de-o parte. tonul este categoric. ’treason’. func ional sau realist). ’fidelity’.TRADUCEREA ŞI DIHOTOMIA ’FIDELITATE’ VS. pentru o tălmăcire fidelă (“receptivă”) sau una liberă (“adaptativă”). G. Pentru a demonstra importan a de care s-a bucurat această (de-a dreptul) obsesie a dihotomiei despre care vorbim. sau neşlefuit dar corect. cu mare aten ie la păstrarea sensului şi cu mai pu in accent pe forma pe care o va lua textul în limba intă (Target Language). Gentile şi V. Keywords: translation. când cuvinte şi sensuri. trădării. intercultural transfer Un aspect deja foarte mult discutat şi disputat atunci când vine vorba de problematica traducerii de literatură este acela al fidelită ii vs. cele mai multe încearcă să păstreze. Pe când la B. trădare aflăm că ar putea fi considerată drept “cea mai veche problemă. dar cu o aten ie sporită pentru formă. cu toate că se recunoaşte a fi vorba despre o dualitate. ’treason’ in the complex process of rendering a certain source text into a target text. Aşa cum vom observa. Wilanovitz-Moellendorf pe de alta. Savoy într-o de altfel modestă lucrare (The Art of Translation. Schadewaldt şi al ii să recunoască în celebra antiteză două fe e ale aceleiaşi medalii (punct de vedere numit.n). dichotomy. aşadar. The present paper presents both sides of the problem in discussion and also tries to offer a ballance between them. care ar putea avea de suferit uneori prin faptul că ar părea oarecum abrupt. Despre deja celebra dihotomie fidelitate vs. am putea pune fa ă în fa ă opiniile care s-au dezvoltat pe marginea discu iei. interlingual transfer. W. Croce şi R. sau încercând să se păstreze sensul pe cât de mult posibil. Gunter Grass1 Abstract One of the most disputed issues related to the problem of translation is. 325 . pe de altă parte. ’TRĂDARE’ Bianca-Oana HAN Traducerea este cea care transformă totul pentru a nu schimba nimic. în literatura de specialitate se vehiculează termeni ca ‘urâtele fidele’ sau ‘frumoasele infidele’ în încercarea de a arăta că ar exista numai două căi prin care un text ar putea fi tradus dintr-o limbă în alta: fie inând foarte aproape de textul sursă (Source Text). calea de mijloc. iscată odată cu transferul interlingval şi de atunci o permanen ă a lecturii de specialitate este op iunea traducătorului pentru una dintre cele două extreme. el devine mai conciliant la E. pentru ca F. no doubt.

la rândul ei pe Andrew Chesterman5 care explică faptul că termenul literal nu este privat de ambiguitate. Traducătorul.e. datând de peste 2000 de ani. Nabokov în engleză a operei Eugene Onegin de Puşkin. Indiferent cu ce terminologie am opera. ni se aminteşte cum Cicero şi Quintilian pledau în favoarea traducerilor libere. într-o altă istorie şi poartă cu sine un întreg bagaj de idei primite. Dimitriu îl citează. source culturecultura sursă/ traduceri orientate către autor şi pe de altă parte traduceri comunicative/ cognitive/ TL i. considerăm că problema fidelită ii merită o încercare de clarificare printr-o. Ori. inclusiv de factură ideologică. pe două grupuri de aceeaşi factură: pe de-o parte traduceri literale/ semantice/ SL i. pentru a-şi şoca cititorii. target culture – cultura intă. şi subliniază cum. Mai mult. mărturiseşte că.limba sursă/ SC i. Rodica Dimitriu ne mai subliniază încă o dată că problema fidelită ii în traducere este una foarte veche. citat de autoarea studiului. recunoscut drept patronul traducătorilor. Autoarea ne prezintă problema în paralel. cu sau fără voie. Ni se oferă aici un exemplu. altfel spus într-o altă cultură. claritate. dimpotrivă. ar fi trasat alternativele posibile în traducere: cuvânt cu cuvânt în cazul pieselor de teatru. arătându-şi astfel devotamentul fa ă de original (vezi modelul Nabokov) sau. ca să zicem aşa. se pare că nu s-a putut cădea întru totul de acord nici în ce priveşte terminologia problemei. în spiritul idealului spre literalitate.în favoarea unei expresii căutate. pe când prima traducere a Bibliei a fost făcută ‘după literă’. eufonie. conştient sau nu. În studiul4 ei. chiar şi gramatica. fidelitatea s-a transformat de nenumărate ori într-un câmp de bătălie. în unele cazuri. Se pare că deja în anul 395 sfântul Ieronim. to i traducătorii. cel al traducerii literale a unei opere literare: traducerea făcută de V. a sacrificat totul – elegan ă. fie pentru a rămâne ‘invizibili’. literă şi spirit. ‘insera i’. dar sens pentru sens în celelalte cazuri.e. de ce nu. 326 . o astfel de atitudine literală ar putea avea la bază o lipsă de încredere în capacită ile estetice ale limbii intă. Autoarea merge mai departe în explica ia ei.”3 Găsim aici destule motive să în elegem de ce contradic ia de care am ales să ne ocupăm poate fi considerată o adevărată dilemă.e. Mai mult. fără însă a o în elege întotdeauna în acelaşi fel: pentru că ei înşişi. mai degrabă. traducătorii pot alege să traducă literal din motive etice. sunt dinainte ‘înscrişi’. terminologia poartă amprenta contextului cultural-istoric în sânul căreia se fixează. o ‘har ă’. Pe de altă parte.e. după cum spun terminologiile. source language . target language – limba intă/ TC i. într-un alt ‘cotext’ sau ‘transtext’.“Hăr uită între formă şi fond. şi-au proclamat profesiunea de credin ă vizavi de fidelitate. despre natura şi implica iile actului traductiv. bun gust. atâta timp cât unii îl percep drept traducere ‘cuvânt cu cuvânt’ sau traducere ‘negramaticală’ pe când al ii îl în eleg drept traducere ‘gramaticală închisă’ (oricât de artificial ar suna). care valorează mai mult decât adevărul. în toate epocile. din perspectiva dihotomiei pe care o dezbatem aici. reamintindu-le în permanen ă că ceea ce li se aşterne în fa a ochilor apar ine unei limbi şi implicit culturi diferite de a lor. încercare de clasificare a tipurilor de traducere.

se consideră necesar ca echivalen a să fie atinsă la un nivel cât mai înalt. de fapt. conform căreia receptorii unui mesaj formulat în limba intă răspund la acesta în aceeaşi manieră ca şi receptorii limbii sursă. savoarea şi tonul originalului pentru a păstra mai bine stilul autorului. dar. Un comentariu interesant ni se pare cel al lui G. În primul caz expresia rămâne totdeauna aceeaşi. Există şi opinia conform căreia cu cât sunt mai diferite cele două limbi şi culturile de care apar in. prin lucrarea Mizeriile şi splendoarea traducerii. Cu referire la acest aspect.Printre cei care sus in fidelitatea către sursă se numără Ortega y Gasset. (Ne păstrăm dreptul de a ne arăta rezerva i îndeosebi referitor la o eventuală superioritate a traducerii asupra originalului sursă. Croce11 încearcă să rezolve dilema cu care ne confruntăm: “orice traducere. sau diminuează şi strică sau creează o nouă expresie. traduceri care respectă forma. din moment ce contextul cultural-istoric este foarte diferit în cele două cazuri. printr-un proces de ’naturalizare’. folosind metafora ’opaque panels’ (panouri opace). Din aceeaşi pleiadă de partizani ai ’literei’ face parte şi Peter Newmark6.” Ar rămâne să stabilim care dintre cele două expresii cu con inuturi deosebite ar fi capabilă să deservească mai bine literatura unei na ii. Christine Le Boeuf12 este de părere că: „se întâmplă uneori ca fidelitatea să oblige la independen ă. dacă ne referim la traduceri comunicative/ cognitive/ TL i. 1985. care. căci se bucură de creativitate la nivelul linguistic. punând-o pe prima din nou în creuzet şi amestecând-o cu impresiile personale ale celui ce se numeşte traducător. totuşi. rolul unei traduceri)9. Michel Focault şi Jaques Derrida cu Turnul Babel. 1937. target culture – cultura intă. de unde şi posibilitatea de a fi superioare originalului. întrucât traducătorul urmăreşte să păstreze şi nu să creeze. sau Walter Benjamin cu Sarcina traducătorului. Pe de altă parte. B.e.e. A spune acelaşi lucru nu înseamnă totdeauna să spui 327 . Se admite faptul că un astfel de răspuns nu poate fi identic. în celălalt caz. dar cu două con inuturi deosebite: urâte credincioase sau frumoase infidele. Credem că oricare dintre expresii s-ar bucura de adep i în rândul cititorilor. Newmark8 consideră că acest tip de traduceri apar mai simple şi mai clare cititorului. 1923. adică nefiind propriu-zis expresie. Mai mult. cealaltă fiind mai mult sau mai pu in deficientă. crede că astfel de traduceri îl ajută pe cititor să se simtă ca acasă. Mounin10. să rămână la pragul de naturalizare a limbii. se emite ipoteza conform căreia acest tip de traduceri ar rezista mai mult decât cele comunicative. cea a originalului. să men ină firescul în exprimare. Important ar fi ca o traducere. acestea sunt percepute a func iona sub forma unei conven ii cu cititorul. expresiile vor fi două. căci considerăm că nu acesta este. cu atât sunt mai bune condi iile de înfăptuire a unei traduceri dinamice (comunicative). Eugene Nida7 men ionează aşa numita ’echivalen ă func ională’ care ine de o ’echivalen ă dinamică’. cel care sus ine traducerile semantice. pentru ca traducerea să îşi fi atins scopul. Într-un articol cu titlu semnificativ. dacă e să punem în balan ă cât e fidelitate şi cât e libertate în traducere. Frumoasele infidele. target language – limba intă/ TC i. ‘fidelă sau trădătoare’. care ar reuşi să o introducă în circuitul valorilor universale drept tot o valoare. fie ei mai mult sau mai pu in cunoscători ai textului de plecare.

iată. Cu toate acestea. uneori foarte diferit. iar cititorul să regăsească în textul tradus câteva repere care să-i fie familiare. în numele unui ideal de perfec iune. mai mult sau mai pu in conştient. în momentul în care se operează o traducere a unei opere literare. Şi asta tocmai pentru a feri 328 . Dacă ar fi să-i dăm crezare lui J Dryden13 “nu se poate traduce exact şi bine în acelaşi timp. se fixează un moment în timp. cu atât mai mult cu cât nu există o versiune standard a traducerii unui text. pe care.” Nici nu este posibil. apropierea dintre cele două spa ii. cel pu in al infidelită ii. căci limbile sunt sisteme diferite în care se manifestă universuri diferite.”16 Pe de altă parte. la care traducerea aceea devine viabilă. Mai mult. diferite. căci metaforic vorbind. Pentru a-i oferi acest confort al unei familiarită i cu noul spa iu cultural. pe de-o parte şi un fel de ’modulare. cititorul rămânând teoretic imobil. îmblânzire a textului în direc ia unei familiarită i’ care ar avea rolul de a menaja cititorul în contactul lui cu textul nou. de a extinde orizontul propriei limbi şi de a-i activa toate resursele. cea a traducătorului perceput drept “slugă la doi stăpâni”. ne vom pune mereu problema dacă o traducere făcută azi rezistă până mâine din moment ce limba. iar traducătorul se poate sim i în fa a unui eşec încă de la bun început. pătrundem într-un alt plan generat de problema valabilită ii unei traduceri. o stranietate chiar. pentru ca cititorul care apar ine unui alt context cultural lingvistic să poată beneficia de aceasta. Dar. nu-i poate sluji la fel de bine. dimpotrivă.”14 O altă abordare interesantă a acestei probleme o are Irina Mavrodin15 care pune problema în felul următor: există două modalită i de a aduce textul spre cititor: a face propriu-zis o ’adaptare’. Aceasta pare să fie dilema dintotdeauna a traducătorilor. nu poate fi una prea comodă. pe de altă parte. marea luptă a echivalării de sensuri se va relua necontenit. dar şi al nevoii de a adânci cunoaşterea limbii celuilalt şi. opusă. toate. adică orientarea cititorului către textul tradus. concep ia. ea vrea să men ină o depeizare. în mişcare fiind doar noul spa iu cultural adus către el.” Această premisă nu poate fi decât descurajantă. iar traducerea noastră poate fi aşezată sub semnul dacă nu al ‘trădării’. o diferen ă. percepută drept forma radicală de aducere a textului tradus spre cititor. de evolu ie. desigur. evident. ci. traducătorul recurge. contact care nu trebuie să fie şocant. „Mentalul lui nu trebuie să se simtă (peste măsură de) depeizat când parcurge un text care-l introduce într-un spa iu cultural diferit de al său.la fel. cealaltă fa ă a medaliei. aşa cum am mai adus în discu ie. „În absen a unui etalon care să certifice în absolut calitatea unei traduceri. care „nu numai că nu urmăreşte să ofere cititorului confortul unei familiarită i cu spa iul cultural din care vine textul tradus. contextul suferă transformări. considerată a fi un organism viu este într-un continuu şi dinamic proces de schimbare. pozi ia aceasta ancilară. nu în ultimul rând. aşadar. mai există. De aici. prin care se în elege orientarea către textul intă. la anumite strategii care vizează. în contexte. Pe drept cuvânt. este imperativ necesar ca opera să fie tradusă pentru a se bucura de universalitate şi.

U. Editura Institutului European. Editura Polirom Iaşi. Teoria şi practica traducerii. Editura Echinox.în care textul e tradus. nu face subiectul nostru acum). care uneori par a sfida teoria. Cluj Napoca. D. Editura Funda iei Universitare „Dunărea de Jos”. 2002 Eco. căci traducătorul este cel care poate şi trebuie să fie capabil să men ină un echilibru între to i factorii implica i în această complexă ecua ie. A. dimensiunile practice ale fenomenului pot aduce la lumină situa ii diverse. Bucureşti. M.. De la acest punct. Iaşi. Translation theories and practice. 2002 Eco. Dire quasi la stessa cosa. R. Din unghiul traducătorului.textul tradus de orice conota ie care ar trimite la spa iul cultural de origine. practică... D. (O altă discu ie interesantă are la bază chiar balan a care se vrea între traducerea văzută drept teorie vs. din Secolul XX nr 1. A spune cam acelaşi lucru.3/1980 Croitoru. Gala i. Experien e de traducere. fără însă a pierde din vedere limba şi cultura sursă. 2002 Cartianu.2.8. pozi ie sus inută şi de John Dryden17 şi Alexander Tytler18. De aceea. E.. Interpretation and translation oriented text analysis. discu ie care. English through translations. traducere din limba italiană de Dragoş Cojocaru. (coordonator). însă. al cărui bruiaj oricum se produce. in România Literară. Bucuria de a interpreta din Secolul 20. Iaşi.” Tindem să credem că pozi ia cea mai fericită ar fi cea de mijloc. Ultimele tendin e în ce priveşte studiile legate de traducere. R. iar încercarea de lămurire a uneia atrage după sine dezvelirea alteia. generatoare de atâtea controverse. Ghe. nr. Editura Teora.. La ricerca della lingua perfeta. 2004 Dumitru. 2008 Enescu. Iaşi. London and NY: Routledge Publishing House. R. par a încerca să păstreze un echilibru între traducerea orientată spre limba şi cultura intă. Oricare dintre opera iuni presupune o bună cunoaştere din partea traducătorului a celor două arii cultural contextuale între care se desfăşoară în cele din urmă actul traductiv. 1979 Fejes. care ’să respecte’ atât textul sursă cât şi cel intă. R. Gouadec. U. Bibliografie Baconsky.. 2001 Le Boeuf. din moment ce practica traductivă propriu zisă. prin însăşi limba -cu structura ei specifică. Lascu. In other words. Fiecare traducere e o provocare.. L. traducere din limba italiană de Laszlo Alexandru. 2002 Bell. se poate considera că aceste contradic ii implicate de fenomenul traducerii sunt deschise spre dezbatere mai mult din perspectivă teoretică. Traducerea – mijloc de cunoaştere din Familia nr. În căutarea limbii perfecte. Editura Polirom. Editura Polirom. Manualul traducătorului de limba engleză. revistă de sinteză editată de Uniunea Scriitorilor din România. C. 337-338-339 329 . 2002 Baker. 16/2006 Levi chi. Teritorii actuale ale traducerii. putem în elege de ce controversele despre care vorbeam sunt interdependente.

citat în R. nr. literal şi în toate sensurile. pg. Oxford: Pergamon Press. p. Dimitriu. 256 13 Citat de Eugene Nida.. 21-24 5 Memes of translation. 1955.J. în Pre ul Dorin ei de a Traduce. p. 1997 citat în R. pp. 2006.atr. 3 15 Despre traducere literal şi în toate sensurile.. Ed. Amsterdam/ Philadelphia: John Benjamins. 24 18 În Eseuri despre Principiile traducerii. 23 8 Loc. Cit.. R. 1980 Vazaca M.. Cit. 1680. p.ro/blog/index. cf. p. Editura Scrisul Românesc. 8/2008 Resurse Internet http://www. Dimitriu. nr. Despre traducere.23/1980.org. p.cit. pg. p. 2002. Institutul European Iaşi. p..ro/blog/index. Traducerea – pro şi contra din Orizont Literar 31 nr. Cit. 1981.n. The theory and practice of translation. D. Dimitriu. Funda ia Editura Craiova. Ed. 23. 1969. Universaliile traducerii. Les belles infideles. 1980 Novăceanu.4 12 În Bucuria de a interpreta din Secolul 20. 8/2008.26 16 idem 17 În prefa a la traducerea Epistolelor lui Ovidiu. p. în Limbaj. Dimitriu. Frumoasele infidele din România Literară XIII. p. 1984 Novăceanu. op. România Literară XIII nr 24. pp. în România Literară. citat în R. Dimitriu.. Studii de traductologie. literatură. nr.Mavrodin. Paris: ed. 337-338-339. p. Pre ul dorin ei de a traduce. 13 4 Traducere proprie din Theories and practices of translation. op. nr.org. nr. Polirom.php/citate-si-cugetari-despre-traduceri-si-traducatori/ După Ioan Kohn. citat în R. din Familia 16. (1976). 4/1980. 21 6 Approaches to translation. Funda ia Editura Craiova. 9 n. 2006 Munteanu. 22 7 Eugene Nida şi Charles Taber. op. op. D. 255. Cit. Cit. 2006. traducere. op. 24 2 1 330 . 25/1980. Permanenta îmbogă ire a cunoaşterii din Contemporanul nr 39.php/citate-si-cugetari-despre-traduceri-si-traducatori/ NOTE http://www. I. 10 Georges Mounin.Brill. citat în R. 4 3 Magda Jeanrenaud. Scrisul Românesc. 8 14 Marina Vazaca.. 23 11 Citat de Darie Novăceanu în România Literară XIII nr. citat în R. Colec ia Cursus. 1792. op. Cit. Des Cahiers du Sud. revistă de sinteză editată de Uniunea Scriitorilor din România. Dimitriu. Leiden: E. Condi ia şi virtu ile traducerilor. în România Literară.atr..

the task went to the lexicographers of the time. playful. through exaggeratedly simplistic. and they were the first to attempt giving a description. which clearly shows his barely concealed disgust. Abstract A gradual change in the attitude of linguistic science towards slang at the end of the 19th century has resulted in a considerable growth in the number of studies on this component of language – an abundance and variety in specialized literature that brought a great diversity of opinions. Consequently. the first ‘collections’ of slang words were lists usually compiled in courtrooms during criminal trials. Considering its roots and the significance of the term at its origin. rigid condemnation and disapproving rejection. criminal underworld groups and gangs by their characteristic use of language. elliptical. Keywords: language.CONTROVERSIAL ISSUES OF SLANG. From definitions similar to the one in Noah Webster’s dictionary of 1828 (1): “low vulgar unmeaning language”. neutral and general formulations like “unpolished language” in Francis A. LEXICOGRAPHY AND USERS ZOLTÁN Ildikó Gy. vivid. like the one from dictionary. As linguists did not consider the ‘lowly’ slang worthy of their learned attention. we can trace the gradual change in the attitude towards slang.reference. March’s 1903 dictionary (2). If we attentively consider the definitions in different dictionaries in a chronological order. we eventually arrive at those descriptions of today which try to also include the positive traits of slang. his appalled. slang.com: “very informal usage in vocabulary and idiom that is characteristically more metaphorical. The present paper continues the discussion of the controversial issues of slang: the difficulties it poses to lexicography and the question of who its users are. it is unsurprising that in these early days slang was branded as illegitimate – a stamp which it could not completely shed even to this day. 331 . speech Slang and lexicology Slang (or cant) was long regarded as a negligible peripheral phenomenon and whenever it had to be dealt with the approach was not of a linguistic nature and did not concern the linguistic phenomenon. but was meant to facilitate the identification and exposure of rogues and thieves. and ephemeral than ordinary language”. lexicology. linguistic.

concise. and highly conditioned by social situation. colloquial style through the categories of dialect and jargon to vulgar. clear. beginning from elements of the informal. These are all characteristics that militate against the frequent and consistent occurrence of slang in the files on which dictionaries are customarily based.Yet. practical. the sociolinguistic and psycholinguistic contexts in which slang is embedded cannot readily be captured by any system of discrete labels. In the processed vocabulary material slang is usually mixed with all kinds of other labels. however far slang has come from its original meaning. The different jargons and dialects. it has kept muddling up the labels and stylistic indicators used for categorisation in the different (not only slang) dictionaries. The constant change is the result of the incessant circulation of words within the language: they tend to stream from one usage level to the other or from one language variant to the next. On the other hand. This many-layered question has been most succinctly summed up and explained by Connie C. Moreover. the difficulty which poses the most obvious problem not only for linguists but also for lexicographers dealing with slang. within it. Eble: “… slang words and expressions are in large part short-lived. perhaps through the intermediate category of momentarily fashionable ‘buzzword’. slang are systems of a dynamic nature. is the matter of its definition. 332 . as discussed in the previous part of the present paper (Controversial Issues of Slang. even distinguishing attention it has been getting lately. but it is exactly the complex nature of the phenomenon of slang which makes it so elusive. First and foremost. the fact that views as to what should and should not be included under the term ‘slang’ are constantly changing doesn’t further the matter much. as well as the everyday language are pre-eminent among the sources of slang (besides new coinages. linguists and other practitioners of lexicology can not be blamed for the continuing absence of a suitable.” (3) The confusion in the multitude of slang definitions. These problems are due to the fact that language and. Etymology and Definition). At the same time slang words can themselves become part of the above mentioned. obscene or euphemistic. Admittedly. comprising (but possibly short) definition of slang: it is not for lack of trying. In most cases the transition takes the word towards ‘neutral’ colloquial. however much respect and appreciation. slippery in meaning. borrowings and calques). Although the new term occurred in the English lexicography as early as the beginning of the 19th century (and spread from there) to denote words which for some reason did not qualify as belonging to the literary or standard variant of language. unambiguous. oral. There has been no shortage of attempts. the unclarified nature of several of the theoretical approaches has unavoidably left its mark on the practice of lexicographers too. characteristic of marginalized groups. many problems connected to it have not been satisfactorily solved to this day.

Many slang words are felt to be dated or hackneyed very shortly after their appearance. which in turn is influenced by the dimensions of the circle. neutral everyday term in another and regional dialect word in the third (examples for this can easily be found among the different variants of English). Nevertheless. In addition to all this. Body language. because of its “stylistic aura”. These facets of slang are impossible to be conveyed by dictionaries. We eventually have to reconcile ourselves. to the fact that there is no linguistic litmus paper that could unequivocally and infallibly evidence whether a word or expression is slang or not. others simply fade into oblivion after a brief period of sparkling glory. 333 . the status of slang can differ in different languages or even in different variants of the same language. The relative speed of this change depends on changes in the circle of its users. the greater part of its words and phrases wear away into clichés faster than items of any other part of the vocabulary. Sometimes the same word can be slang in one variant. Some have been invariably efficient in their role as slang for centuries and are still going strong. or atmosphere – even if only occasionally and temporarily. a given word can become slang in a certain situation. The basic paradox of slang is that it has to continually strive for renewal. Even if slang is a constant in its quality of linguistic phenomenon (some researchers would even go as far as considering it a language universal). lexicography has a very practical need for the term “slang” if it wishes to fulfil its purpose and provide the user of the dictionary with directions as to the sphere of applicability of such an entry word: it is situated below the standard or everyday informal levels of language (it should not be used in formal or official situations. especially if the new ‘pretender’ is already there too. pitch of voice and even pauses may have an important role in indicating that a word or expression should (then and there) be interpreted as slang. due to the speed with which they spread and become popular overnight.There are several slang words that proved appealing enough in general use for such a long time that they made it into the standard language. but stands above geographical or social dialects. wittiness while at the same time. which further complicates matters when it comes to categorisation in stylistic terms. as well as the specified vocabularies of different subcultures (it is spoken and understood in a wider circle than these restricted variants of language). context. intonation. As an additional confounding aggravation to both researchers and lexicographers of slang. since it usually is considered to transgress generally accepted norms of formality or appropriateness). freshness. slang is much too lively a concept to be lightly classified alongside everyday speech or to be nonchalantly placed on a certain rung of the social ladder of language use. waiting to supplant its predecessor. and again others suddenly spring to life again for some reason after having lain dormant for a while. its vocabulary is constantly changing. On the other hand. however reluctantly.

even in the private sphere of families. although more cautious formulations include that slang is ‘usually’ and ‘mostly’ to be found in the speech of young people. they have to be new and attractive for the group to accept them. and the amount of time one spends with peers in school. branded as ‘deviant’. drug users or criminals. Slang is much too often identified by linguist and non-linguist alike as the language of youth or that of college students. it can be an act of defiance: there are always lots of slang terms in schools for those who have ‘power’ over teenagers.g. In these situations the main purpose of slang is to signal that the user is part of a certain subculture and is on the same ‘wave-length’ with it. as it were – are the different peripheral subcultures and even counter-cultures. it is only natural that slang should remain primarily the ‘domain’ of youth. e. such as military bases or prisons. coalitions and groups usually (though not exclusively) are formed among the young. Words from any type of specialised slang can find their way into youth slang or into general slang (as the term suggests. observation and research done in the last decades raises question marks in connection with both above statements and makes it clear that they need to be carefully reconsidered. because of its strong connotations of masculinity and toughness. all of whom inevitably use it. within occupational or interest groups. or even according to age-groups) as the walls of subcultures are crumbling and the boundaries of ethnicity. Slang functions as a linguistic code. reinforcing membership and showing the existence of collective knowledge. The multiplying means of modern mass-communication have also contributed 334 . The first is that slang is the primary domain of adolescents. but also in other ‘confined’ institutions. while females avoid it as unladylike. tattoos and even entertainment: since they are the linguistic equivalents of fashion. de Klerk.” (4) However. This much is true. It also strives where group-membership and group-solidarity has great significance. homosexuals.Users of slang According to V. sports. As this kind of communities. this is so widespread that it cannot be localised either vertically or horizontally. Typical users of slang – on the other extreme of the wide range. especially teenagers. Peculiar slang usually develops not only in schools or universities. The use of slang can also show rebellion and resistance against authority. hairdo. but the circle of users is not by far as restricted as that. Slang flourishes therefore in those tight-knit communities where the atmosphere among peers is relaxed enough for language use to be freed from the constraints of politeness and formality. free time and leisure activities is the largest. common interest and shared attitude. Slang words function as a sort of ‘badge’ and their role is similar to that of the latest popular form or style in clothing. there are “two long-standing strong cultural stereotypes regarding slang users. The second is that slang (especially words that are more taboo) is largely the domain of males. The obvious explanation for this lies in the fact that ‘belonging’ is particularly important at this age. class and life-style are weakening.

as their dividing walls gradually dissolve and they lose their exclusive and isolated character. ethnic group. the news. its ‘conquering’ was felt to be a significant step in the pursuit of emancipation. sexual orientation. ‘Boy-slang’ is still usually held to be coarser. and also because for them competition and the underlying hierarchy are more important. Women did not have much chance to develop a slang of their own because they had little direct contact with activities. ‘otherness’. age group or life style are blending. hobby and leisure activities. This mirrors the general tendency in society. Alongside the social transformations of the last decades the attitude towards slang and its use has also undergone some changes. The frequency of slang usage has also significantly changed as regards the distribution between gender groups. The view that boys use slang more often than girls is justified by the fact that their peer groups are larger and more close-knit. 335 . a film or the lyrics of a song. These differences were clearly bound up with the differences between the position and role of men and women in society.to the acceleration of this process. Where adolescents are concerned. today it is applied more and more often by girls and women. women used less slang (even if they were familiar with the meaning) because society put a much greater pressure on them to comply with the rules of convention and decency. On the other hand. while ‘girl-slang’ deals mainly with the home and people who are close to them. The gradual change that has occurred within gender groups in this respect has primarily socio-linguistic cause and explanation. more intimate. Today the use of slang. not even in speech situations where in the past its appearance would have been unimaginable. including taboo and vulgar expressions. where this kind of linguistic behaviour is more easily accepted from men than from women – to this day. This was due to the fact that it came largely from a man’s world and referred to ‘manly’ endeavours and interests. to some degree. gender. Girl-groups are smaller. to contain more negative. The experiences of subcultures based on social class. offensive. be held accountable for setting the process off: slang being one of the ‘male’ privileges. groups or subcultures which might have facilitated this. he differences in the frequency of slang within gender groups are not consistent. a badge not only of manliness but also of power. taboo and vulgar words. others have found that ‘boy-slang’ contains more words and expressions referring to sex. does no longer provoke the shock and consternation it used to. While in bygone days women of ladylike refinement and delicacy avoided the use of slang. to live up to the expectations in good manners – and to observe the proprieties in their choice of words. and their members do not set much store by verbal posing and blustering. Up to the sixties and seventies of the 20th century slang was mostly used by men rather than by women (at least in public). for they can enable the instant spreading of new slang whether it occurs in a popular show. Some surveys have concluded that differences are slowly but surely disappearing. The feminist movement can.

Tony: Slang.: The Problem of Speech Genres. in: The Oxford Companion to the English Language (Edit. Variation. and Young People’s Culture. P. M. 336 . 541-545. 683-685. 11. Style-Shifting and Sociability – in Multicultural Perspectives on English Language and Literature. Mesthrie. in "Slang: Deviation or Norm?" The Tenth LACUS Forum. Connie C. Noah Webster: An American Dictionary of the English Language. in: ELL 2. 2006.: Identity and Language. vol. vol. 407-412. 740-742. J. in "Slang: Deviation or Norm?" 1983. 2001. R. Mary: Word Up: Social Meanings of Slang in California Youth Culture.: Teenagers. vol. Connie C: On Defining Slang. 11. Neuland. 940-943. V. 4. Bibliography Auer. 490–492. London 2004 . D. E. 1986 Bucholtz. E.Notes 1. in: ELL 2. 409-16.: Sociolinguistic Crossing: in: ELL 2. ELL2 – Encyclopedia of Languages and Linguistics. Columbia. in: ELL 2. vol. 11. 2nd Edition. 11. Mary: Gender. 4. vol. 4. M. de Klerk: Slang. vol. M. S. 756-758 Bucholtz. 407-412. Tom McArthur). Eble: On Defining Slang. 236-239.: Hornbeam Press. D. V. 1828 2.492. Thorne. 2. 12. vol. vol. March: Thesaurus Dictionary of the English Language. Connie C.C. vol. 733-739 Cutler. vol. vol. Texas A&M University (Language & Culture: Symposium 7) 2001 Cameron. in: ELL 2. Elsevier. 1992. Wardhaugh. C. 409-16. 472-484. in: ELL 2.: Communities of Practice.: Society and Language: Overview. 5. Joseph. Sociology. Eble. Ronald: Introduction to Sociolinguistics . Sociology. P. Wiley-Blackwell. Amsterdam. in: ELL 2. Bakhtin.: Gender. In: Speech Genres and Other Late Essays. Eble. in: ELL 2. Francis A. de Klerk. Editor-in-Chief: Keith Brown. Tallinn. and Schubert. 4.: Subcultures and Countercultures. 12. in: ELL 2. Sexuality and Language. Eckert. Talbot.: Slang. in: ELL 2.: Slang. 486.: Gender and Language. in: ELL 2. 1903 3. 1983.

The market needs to be taught through marketing and branding and the appropriate referent-reference liaison requires permanent and dynamic (re)adjustment according to the services and products of the company and trends of the market. Sometimes. A quick search on Google shows that the signifier nowadays goes beyond the intended limits. It is a research on going behind the name to discover whether it can truly communicate the intended message. For example. signified Very often. the most difficult part of the marketing and branding process is to find an appropriate name for the company. the borrowed term had already replace