UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ SPECIALIZAREA: PROIECTAREA, AMENAJAREA ŞI ÎNTREŢINEREA SPAŢIILOR VERZI

PROIECT INDIVIDUAL

Masterand: Bianca Ioana SAS

Îndrumător: Prof. dr. Maria CANTOR

CLUJ-NAPOCA

2011

SPECIALIZAREA: PROIECTAREA, AMENAJAREA ŞI ÎNTREŢINEREA SPAŢIILOR VERZI

TERARIU – ARTĂ FLORALĂ ÎN MINIATURĂ

Masterand: Bianca Ioana SAS

Îndrumător: Prof. dr. Maria CANTOR
CLUJ-NAPOCA

2011

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

CUPRINS

CAP. 1 ARTA FLORALĂ ÎN PERIOADELE EUROPENE…………………………………….4 CAP. 2. TERARIUL – ARTĂ FLORALĂ ÎN MINIATURĂ…………………………...…...….7 2.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE………………………………...………………………7 2.2. FUNCŢIONALITATE ŞI ALCĂTUIRE………………………………...…………..9 2.3. REALIZAREA UNUI TERARIU…………………...…………………………...…10

2.4. PLANTE DE TERARIU…………………………...….........................................11 2.5. ÎNTREŢINEREA UNUI TERARIU…………………………...…......................14
CAP.3 REALIZAREA PRACTICĂ A UNUI TERARIU………………………...….................16 CONCLUZII……………...….................................…………………………...…......................19 ANEXE…………………………...….................................…………………………...…...........20 BIBLIOGRAFIE…………………………...….............................................................................23

2

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

TERARIUL – ARTĂ FLORALĂ ÎN MINIATURĂ
Bianca Ioana SAS, Maria CANTOR,
1

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Str. Mănăştur, Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România; biancaioanasas@gmail.com; marcantor@yahoo.com

REZUMAT Prin această lucrare s-a încercat să se evidenţieze influenţa artei florale în lumea contemporană şi ramificaţiile ei, fie că este artă de amploare sau în miniatură. În lucrare se exemplifică aportul estetic pe care un terariu îl poate avea în decorarea unui spaţiu interior. Specia umană are arta în sange, astfel prin intermediul aceasteia copilul din fiecare îşi exprimă mai bine sentimentele, gândurile şi totodată îşi dezvoltă simţul pentru frumos. Lucrarea prezintă o ramificaţie de artă florală, care să răspundă atât nevoilor funcţionale, determinate de spaţiul redus dintr-o lucuinţă, dar şi nevoilor estetice. Vegetaţia ce se poate utiliza are un spectru larg, dar bine delimitat, în consecinţă se va ţine cont de: ritmul de creştere, dimensiuni, colorit, elemente prin care realizează decorul şi perioada de decor, astfel încât potenţialul estetico-decorativ al tuturor speciilor utilizate în amenajare să fie exploat la maximum. Valoarea terariilor constă în îmbinarea optimă între caracterul funcţional şi cel decorativ, aducând un colţ de natură în fiecare cămin cu un minim de efort.

CUVINTE CHEIE: Natură, artă florală, decorare, vegetaţie, estetic

3

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

CAPITOLUL 1
ARTA FLORALĂ ÎN PERIOADELE EUROPENE

Evul mediu Această perioadă istorică, cuprinsă între antichitate şi modernitate ne oferă informaţii despre cultivarea florilor şi despre importanţa acestora; florile fiind folosite în mâncăruri, băuturi şi pentru foloasele lor medicale. Florile cu parfum erau folosite pentru împrospătarea aerului, erau împrăştiate pe jos, compuneau de asemenea ghirlande şi coroniţe, erau folosite ca şi ornamente sau decoraţiuni.

Renaşterea Începând în Italia, în secolul al XIV-lea, Renaşterea e asociată cu înflorirea artelor. În această perioadă, arta reprezentă istoria religioasă. Florile în vază erau reprezentate în picturi întrucât se punea accentul pe simbolismul floral. De exemplu, trandafirul simboliza castitatea şi fertilitatea. Numeroase stiluri de design floral sunt tipice acestei perioade: simetric (oval, conic, triunghiular, circular). Un singur fir de crin imperial alb într-un ulcior modest, simboliza castitatea şi fertilitatea. Florile erau de asemenea aşezate în vaze astfel încât doar inflorescenţele lor să fie vizibile. Deşi florile erau aşezate într-un mod compact în aranjamente, ele erau aranjate, astfel încât fiecare floare se evidenţia în acea varietate prin formă şi culoare. Arta creării coroniţelor şi a ghirlandelor a continuat şi în această perioadă. În perioada renascentistă, arta aranjării florilor urma linia greacă şi stilul roman şi multe vaze erau folosite pentru a susţine florile.

Stilurile baroc şi olandez-flamand (belgian) Era posterioară Renaşterii, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea în Europa e reprezentată de perioada barocă. În această perioadă condiţiile economice s-au schimbat foarte mult. Arta nu mai era destinată doar Bisericii sau nobilimii. Acum devenea accesibilă şi clasei de mijloc. Drept consecinţă, picturile din această perioadă ilustrau aranjamente florale create fără un scop anume, cum ar fi fost cel al sărbătorilor religioase, de pildă. Ca şi reacţie la stilurile clasice 4

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

(severe), această perioadă se caracteriza prin ornamente elaborate, având liniile curbe, mai degrabă decât cele liniare, drepte. Interioarele erau foarte decorate şi se foloseau multe accesorii şi ornamente în culori ţipătoare. Stilul predominant era cel asimetric, cu multe flori şi, contraste puternice de lumini şi umbre, şi diferite mărimi ale florilor. Tipurile de aranjamente florale din această perioadă s-au schimbat. O caracteristică distinctivă a acestei perioade o reprezintă folosirea fructelor, a scoicilor, a insectelor şi a altor obiecte decorative la baza acestor buchete de flori. Apoi, altă trăsătură importantă e reprezentată de varietatea tipurilor de flori dintr-un buchet. Florile care se foloseau cel mai des în buchete şi aranjamente erau : lalele, trandafirii, irişii, bujorii, macii. E important de reţinut faptul că aceşti artişti nu pictau niciodată aranjamentele şi buchetele de flori aşa cum arătau ele în realitate, ci ei redau pur şi simplu imaginea interioară pe care acestea o trezeau în mintea şi imaginaţia lor. Picturile erau reprezentările interioare ale obiectelor exterioare.

Perioada franceză Cunoscută şi sub numele de “grand era”, aceasta predomină în Franţa secolelor al XVIIlea şi al XVIII-lea şi e asociată cu viaţa de curte, începând cu Ludovic al XIV-lea al Franţei, continuând cu mulţi succesori. Trăsătura esenţială constă în evidenţierea formei clasice, a rafinamentului şi a eleganţei. În această perioadă artele redau, grandoarea barocă şi luxul aristocraţiei. Aranjamentele florale erau create în speţă pentru frumuseţea lor decorativă şi pentru efectele pe care parfumurile lor le produceau în interior. În contrast cu stilul olandez-belgian, stilurile de aranjamente florale înfăţişau textura, forma, adâncimea şi spaţialitatea. În general, vazele erau foarte decorate, conferind senzaţia de eleganţă şi extravaganţă. Foarte multe erau fabricate din porţelan.

Perioada englezească Perioada barocă din Anglia secolului al XVIII-lea e cunoscută ca fiind şi perioada englezească. E evidenţiată în această perioadă importanţa mirosului florilor. Mireasma lor reprezenta condiţia indispensabilă a unui buchet, întrucât se credea că parfumul florilor va purifica, va “elibera” aerul de infecţii şi boli contagioase. Pentru a avea întotdeauna aproape parfumul florilor, englezii au creat buchete mici de flori care erau purtătoare de mirosuri plăcute (nosegay). Buchetele de flori mai erau numite şi (tussie-mussies). Aceste buchete de flori erau folosite întâi pentru mirosul lor, apoi ele au devenit un trend. Majoritatea aranjamentelor specifice acestei perioade erau simetrice şi formale. Florile erau aşezate în numeroase vaze. 5

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

Englezilor le este atribuită introducerea în miniatură a aranjamentelor florale. Deşi micuţe, aceste aranjamente delicate includeau o varietate mare de flori şi culori tipice buchetelor mari.

Perioada victoriană Numit astfel după Regina Victoria, perioada care a durat dintre 1837-1901, a fost caracterizată de entuziasmul pentru flori, plante şi grădinărit. Toate acestea sunt importante deoarece în aceast perioadă istorică a designului floral, aranjamentele florale sunt recunoscute ca elemente de artă. De fapt, în epoca victoriană se stabilesc cu adevarat regulile pentru aranjarea florilor. Au aparut multe magazine cu flori şi multe cărţi despre arta arajamentelor florale. Societatea pretindea ca tinerele fete să ştie nu doar cum să aranjeze florile în vază, dar de asemenea să le creasca, să le pastreze, să le preseze, deseneze şi picteze. Un alt element al artei florale includea fabricarea de flori artificiale din materiale precum: scoici, pene, par, textile si mărgele. Stilul victorian de aranjamente florale poate fi descris ca fiind o grupare mare de flori, verdeţuri, toate împreună menite să creeze un design compact cu puţine goluri şi fără vreun centru evident de interes. Inspiraţia pentru stilul victorian de aranjamente florale provine din picturile acelor vremuri, picturi abundând într-o varietate de flori atârnând din vaze. Vazele specifice acestei perioade erau stridente, cu multe ornamente. Epoca Victoriană a fost o epocă a sentimentelor, limbajul florilor fiind îndelungat timp studiat.

6

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

CAPITOLUL 2
TERARIUL – ARTĂ FLORALĂ ÎN MINIATURĂ
2.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Un terariu este, prin definitie, o gradină aflată sub sticlă. Această tehnică era foarte populară în perioada victoriană, recreandu-se tot felul de "peisaje", de la terenuri împadurite, până la un mini deşert sau o junglă tropicală. Mai mult decat atât, se pot adăuga şi animale sau insecte, pentru ca natura din micul bol să fie cât mai realistic creată, cât mai sălbatică şi neatinsă de om. Crearea unui terariu este un proiect interesant şi foarte educativ în acelasi timp, pentru că ilustrează foarte clar modul în care funcţionează un ecosistem. Un terariu este un ecosistem inchis, asemenea planetei noastre, dar la o scara mult mai mică. În interiorul pereţilor de sticla au loc şi interacţionează multe procese diferite: fotosinteza, respiraţia şi ciclul apei în natură. Un astfel de mediu închis ne ajută să înţelegem mai bine care este impactul pe care il au una asupra alteia, organismele vii şi mediul în care acestea trăiesc. Cu ajutorul energiei solare şi a fotosintezei, plantele îşi produc singure hrana de care au nevoie. Apa din terariu este în mod constant reciclată, trecând din starea lichidă în cea de gaz şi apoi la loc, pe masură ce umezeala din aer se condensează pe pereţii de sticlă; apa revine în pamant şi este apoi absorbită de rădăcinile plantelor. Cultivarea plantelor sub sticlă sau într-un terariu este un mod original de a rezolva problema aerului uscat din casă şi efectul acestuia asupra plantelor, pentru că într-un terariu este menţinut un mediu foarte umed, fiind posibilă cultivarea mai multor specii. În plus, un terariu este un "obiect" foarte decorativ şi poate fi cadoul perfect pentru oamenii care au alergie la polen.

Scurt istoric

Într-o zi, în timp ce studia un cocon de omidă, pe care îl pusese pe pământ şi apoi il acoperise cu un pahar, dr. Ward a observat ceva deosebit: câţiva muguri de plante începeau să se vadă prin pământ, dedesubtul paharului; între acestea şi o feriga (preferata dr. Ward). Bucuros de descoperire, doctorul a ajuns la o concluzie: cu ajutorulu unui mediu protector, plantele se pot 7

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

dezvolta normal. În timp el a continuat să studieze acest fenomen creând mini sere, pe care el le numea învelitori. De la descoperirea dr. Ward în 1827, terariile de sticla au avut un impact deosebit asupra ştiinţei (botanice) şi lumii întregi. Cu ajutorul lor, botaniştii au reuşit să aducă diferite plante, în laboratoarele lor, din toate părţile lumii. Climatele nefavorabile nu au mai fost un impediment în creşterea anumitor plante. Imaginea lor s-a transformat în timp, ele devenind un simbol artistic şi ecologic.

8

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

2.2. FUNCŢIONALITATE ŞI ALCĂTUIRE

La prima vedere el este un simplu ghiveci, aşa ar crede oricine, însa realitatea este alta. Deloc complicat, terariul este un ecosistem, un mediu complex (prin respectarea cătorva cerinţe simple). Rolul sau decorativ este subliniat prin înlocuirea ghiveciului tradiţional cu un vas de sticlă (forme şi dimensiuni diferite), care ofera vizibilitate deplină sau parţială în interiorul său. Astfel putem vedea cum prin prezenţa câtorva straturi de pietriş, nisip sau pământ terariul constituie o lume naturală, închisă într-un mic recipient. Este “self sufficient” pentru că trăieşte; în interiorul vasului închis se dezvoltă o lume în miniatură, unde, pentru cei interesaţi, se pot creşte tot felul de vietăţi mici, chiar şi mari, depinzând de dimensiunea recipientului folosit. În funcţie de plantele folosite pentru alcăturirea sa, modalitaţile de menţinere în viaţă diferă; totuşi, cel mai important lucru de reţinut, despre un terariu, este acela că, odată închis recipientul, în interior se produce fenomenul de re circulare a apei, exact ca în natură, într-un ciclu special mediului creat. Pereţii interiori “transpira” (formeaza condens sub forma picaturilor de apa), create de caldura, care, mai apoi, odată cu venirea nopţii, se scurg în pământ, fiind absorbite de rădăcinile plantelor. Excesul de apă este transferat către stratul de pietriş şi atunci cand vasul este deschis se evaporş încet. Pentru a creea un terariu şi a beneficia de un design inedit iată de ce este nevoie. Vasul Originalitatea unui terariu depinde de tipul de vas folosit, de speciile de plante alese şi de modul de aranjare. Orice vas de sticlă poate deveni un terariu, atâta timp căt sticla este transparentă şi nu opacă (un borcan, un bol în care se ţin peşti, un acvariu mai vechi). Pe de altă parte, în unele magazine se pot găsi vase sau containere deosebite, fabricate din sticla şi lemn sau plastic. Materialele necesare pentru amenajarea unui terariu Nu este nevoie de multe lucruri pentru amenajarea unui terariu: pietriş fin sau nisip cu grăunte mai mari, bucăţi de carbune, un material sintetic (nylon) sau un material asemănător pentru a îndeplini rolul de separator între straturile de pământ şi un amestec de pământ în care se aşează plantele. Pentru o notă mai decorativă, se poate acoperi stratul de pământ cu pietriş colorat, scoarşă de copac sau plante care creează un covor verde.

9

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

2.3. REALIZAREA UNUI TERARIU

Pentru început, trebuie spălat bine borcanul sau vasul de sticlă şi lăsat la uscat. Este indicată folosirea un container cu gâtul destul de larg, încat să se ajungă la plante destul de uşor. Cu un tub de carton se "toarnă" încet înăuntru materialele, asta pentru a nu murdari pereţii interiori ai terariului. Cum vasul folosit nu are găuri prin care să se scurgă apa, e necesar un strat de drenaj, pentru ca apa să nu stea în pământ şi să dauneze rădăcinilor. Pentru aceasta se poate folosi pietriş fin sau un nisip mai grunjos, într-un strat gros de 1,5 - 4 cm, în functie de mărimea containerului. Cum un terariu este un mediu închis şi umed, va trebui să adăugaţi şi cărbune pentru a se absorbi mirosul neplăcut care poate apărea. Acoperiţi stratul de pietriş cu unul de aproximativ 1 cm de cărbune. Pietrişul şi stratul de cărbune se acoperă apoi cu un strat de material sintetic (nylon) sau alt material asemănător, dar în aşa mod încat marginile acestuia să nu atingă pereţii vasului de sticlă. Astfel apa va putea să se scurgă, iar pământul nu se va amesteca cu pietrişul. Se adaugă apoi destul pământ pentru a putea planta florile. Desigur, trebuie folosit un amestec de pământ potrivit: plantele de desert, de exemplu, preferă pământul mai nisipos, pe când la cele tropicale trebuie adaugată turbă şi/sau muşchi. Există câteva reguli de aur care trebuie respectate. Materialele de la baza fiecărui terariu: nisipul, cărbunele şi pământul trebuie (ideal), să fie cam o treime, maxim jumătate din înălţimea vasului. Spaţiul rămas trebuie dedicat exclusiv plantelor. Plantele trebuie pregătite înainte de utilizare astfel se va împrospăta sistemul radicular, se va curăţa de frunzele uscate, deasemenea e imperativ ca acestea să fie sănătoase. Dacă există daunători pe plante, aceştia se vor înmulţi mult mai repede într-un spaţiu închis. Plantarea se face în funcţie de mărimea şi necesităţile de dezvoltare ale plantei. Dacă terariul va fi văzut numai dintr-o parte, atunci se aşează plantele mai mari în spate. Dacă însă acesta va fi expus undeva în centrul camerei şi va fi văzut din toate părţile, plantele înalte trebuie amplasate în mijlocul vasului. Foarte important să nu se umple prea mult terariul, pentru că plantele au nevoie de spaţiu pentru a se dezvolta. De asemenea şi între ele trebuie să fie destul spaţiu. La suprafaţă se poate aseza, pe post de decoraţiuni, muşchi sau scoarţă de copac, pietre sau nisip. La sfarşit, udaţi usor până pământul devine la fel de umed pe toata suprafaţa, dar nu îmbibat cu apa. A se evita bucăţile de lemn pentru că vor putrezi şi vor crea un mediu favorabil dăunătorilor. 10

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

2.4. PLANTE DE TERARIU

Indiferent de specie, plantele pentru terariu trebuie să crească încet şi să fie de mici dimensiuni (plante de dimensiuni mari vor umbri celelalte plante) sau raportate la dimensiunile vasului (borcanul poate fi înlocuit cu un acvariu, însă este obligatoriu să fie acoperit, pentru a nu pierde din umiditate). În general, cel mai bine este să le alegem pe cele complementare, adica cele care se completează una pe cealaltă legat de necesităţile de lumină, temperatură şi umiditate. În acelaşi timp speciile să fie cât mai diferite ca formă, textură şi culoare. De exemplu, umiditatea ridicată din mediul închis al terariului este foarte potrivită pentru ferigi, muschi şi plante insectivore. Pe de altă parte, cactuşii şi plantele suculente au nevoie de un mediu mai uscat şi se vor dezvolta mai bine într-un vas care este ţinut deschis mereu. Oricum, nivelul de umiditate din terariu poate fi controlat prin deschiderea şi închiderea la anumite intervale de timp a capacului, în functie de plante. În cele din urmă se poate opta pentru o amenajare cu regula numărului impar: 3, 5, sau 7. Terariul format cu un numar impar de plante are tendinţa de a face aranjamentul mai plăcut.

Specii utilizate în amenajarea unui terariu Tabel 2.4.1. Nr. crt. Specie Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. Abelia Grandiflora Allysun Sp Asperagus Setaceus Plumosus Aster Sp Helxine Soleirolii Asplenium Nidus Nephrolepsis Exalta Callistemom Sp Bouganvillea Sp Tripogandra Multiflora Aechmea fasciata Bilbergia 11 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. Cryptanthus zonatus Vriesia Astrophytum Camellia Japonica Coleus Sp Dracaena Fragrans Pilea Nummulariifolia Codiaeum Sp Peperomia Caperata Eugenia Sp Fuschia Pelargonium Sp Specie

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

Nr. crt.

Specie

Nr. crt.

Specie

25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 46. 49. 50. 51. 52. 53. 54.

Echeveria Imbricata Hibiscus Rosa Sinesis Hoya Exotica Mesembryanthemum Crystallium Impatiens Crassula Argentea Fatsia Japonica Jasrninum Officinalis Jasrninum Grandiflorum Lavandula Officinalis Calendula Officinalis Ruellia Makoyana Graptopetaaium Paraguayense Carissa Grandiflora Areca Sp Cortaderia Selloana Chamaedorea Elegans Pheonix Roebelenii Tolmiea Menziesii Pilea Sp Petunia Hypoestes Sanguinolenta Beaucarnea Recurvata Maranta Leuconeura Gynura Aurantiaca Chlorophytum Comosum Adiantum Billbergia nutans Guzmania lingulata Nidularium 12

55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80.

Platycerium Bifurcatum Plectranthus Australis Saintpaulia Ionantha Lavatera Assurgentiflora Eriogonum Umbrellum Gynura Aurantiaca Tradescantia Albiflora Zebrina Pendula Dracaena Deremensis Hoya Exotica Calathea Zebrina Zinnia sp Tillandsia Vrisea splendens Acalphya Aglaonema Alocasia Asplenium Dracaena surculosa Ficus Pumila Cordyine terminalis Dracaena sanderiana Cryptanthus aucalis Philodendron Scindapsus Spathiphyllum

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

Tabel cu plante în funcţie de luminozitate Tabel 2.4.2. Lumină scazută Nord Lumina potrivită Est Lumină strălucitoare Sud şi vest

Aglaonema (fo) Aucuba (fo) Chamaedorea (fo) Dracaena (fo) Euonymus (fo) Calathea (fo) Philodendron (fo) Pilea (fo) Sansevieria (fo) Scindapsus (fo) Spathiphyllum (fo) Syngonium (fo) Nota:

Adiantum (f) Anthurium (fl) Asplenium (f) Caladium (fo) Cladonia (l) Gaultheria (cv) Hedera (cv) Maranta (fo) Polypodium (f) Sarracenia (i) Selaginella (cv) Sphagnum (m)

Begonia (fl) Cactusi, suculente (fo) Dionaea (i) Episcia (fl) Gesneria (fl) Iresine (fo) Oxalis (fl) Saintpaulia (fl) Sarracenia (i) Sinningia (fl) Streptocarpus (fl) Trifolium (fl)

fo: foliaj, f: ferigă, m: muşchi, l: licheni, i: insectivore, fl: flori, cv: covor-verde

13

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

2.5. ÎNTREŢINEREA UNUI TERARIU

Terariul nu trebuie udat foarte des, aceasta este una dintre probleme cel mai des întalnite, pentru ca această practică va duce la putrezirea rădăcinilor şi în final la moartea plantelor. Mai ales la containerele închise, udarea trebuie să se facă numai când e nevoie. De asemenea, este o idee bună să folosiţi apă distilată sau filtrată dacă aveţi plante carnivore, muşchi sau licheni înauntru, pentru că acestea sunt specimene foarte sensibile la poluare. Plantele carnivore cum sunt Dionaea muscipula (Capcana lui Venus) şi Sarracenia purpurea (Planta ciupitoare) sunt şi ele potrivite pentru terariu, dar au nevoie de anumite condiţii şi de o perioadă de repaus. Este foarte important să nu plantaţi în terariu plante adunate din natură, pentru că acestea nu se vor acomoda niciodată. Recipientele închise au nevoie de mai puţină apă deoarece umiditatea se păstrează în interiorul lor, umezeala (condensul/ aburul) se formează pe peretii vasului şi apoi, în timp, cade înapoi în pământ. dacă recipientul este închis atunci umezeala trebuie să se formeze pe interiorul capacului; dacă acesta lipseşte se stropeşte cu apă distilată.; dacă recipientul este deshis, să se menţină umezeala pe una din laturile sale, altfel, devine prea uscat; dacă umezeala se formează peste tot în interiorul recipientului atunci se deschide capacul pentru cateva ore lăsându-l acoperit numai cu o pânză; A se evita evita udarea plantelor direct de la robinet sau cu un jet de apă puternic; este de preferat ca acestea să fie umezite prin pulverizare. Orienteaza terariului să fie către sud sau vest, deoarece aceste direcţii capătă cea mai multă lumină în timpul zilei, chiar şi iarna. Dacă nu este posibilă asezarea lor într-o zonă luminată natural, atunci se pot lumină cu o sursă artificială, o lampă, care să bată direct asupra lor. Fertilizarea se face, în timpul perioadei de dezvoltare (din aprilie până în septembrie), o dată pe lună, pentru ca plantele să se dezvolte sănătos. Folosiţi o substanţă fertlizatoare organică, diluată (7-7-7), pentru ca fertilizatorii sintetici duc la acumularea de săruri în pământ.

14

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

A nu se uita că şi plantele din terariu trebuie îngrijite la fel ca celelalte: îndepartaţi capetele ofilite, frunzele uscate şi ramurile înainte să înceapă procesul de putrefacţie. De asemenea, plantele care formează un covor verde trebuie tăiate pentru că pot deveni chiar invazive. Un ultim sfat este legat de amplasarea terariului în cameră. Acesta nu trebuie aşezat în soare direct, pentru că razele soarelui vor arde frunzele plantelor.

15

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

CAPITOLUL 3
REALIZAREA PRACTICĂ A UNUI TERARIU

Recipientul folosit

Materiale folosite pentru creearea terariului

Plantele utilizate
Peperomia caperata Kalanchoe blossfeldiana Ficus pumila

16

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

Procedura: se pune pe fundul vasului de sticla un strat de 1-2 cm de pietris

se acoperă pietricelele cu fîşii de tifon în aşa mod încât marginile acestuia să nu atingă pereţii vasului de sticlă; astfel apa va putea să se scurgă, iar pământul nu se va amesteca cu pietrişul peste fâşiile de tifon s-a pus un strat de 1 cm de pământ nisipos de cactuşi

se desface aranjamentul şi se scutură rădăcinile plăntuţelor de pământ se platează floricelele şi se acoperă rădăcinile cu pământ normal de flori

datorită înălţimii prea mari Kalanchoe nu a încăput şi s-a înlocuit cu Hedera helix 17

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

se şterge sticla vasului cu un beţişor învelit în tifon

se presără pe alocuri un strat subţire de pietriş alb în scop decorativ se udă pământul cu ajutorul unei pâlnii şi a stropitoarei (aproximativ 100 ml apă)

18

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

CONCLUZII

Cea mai frumoasă exprimare a gândurilor oamenilor este arta, care se află în stânsă relaţie cu tehnologia, ambele evoluând în acelaşi timp. Scopul tehnologiei este acela de a uşura munca omului, de a-i oferi o altă dimensiune a timpului, pentru ca acesta să se bucure din plin de viaţă. Natura este o artă în sine, dar a avea o parte din natură într-un cămin a devenit o necesitate. A copia natura, care este de o frumuseţe incomparabilă, a determinat artiştii să devină inovativi, astfel s-au născut şi terariile, o formă de artă contemporană foarte des întalnită în ultima vreme. Ca urmare a intensificării urbanizării şi modernizării, omul simte tot mai mult nevoia ca în timpul liber să evadeze în natură, în scopul refacerii capacităţii sale psihice, al relaxării, al destinderii, al recreării; fie pentru a se odihni, pentru a se distra, fie pentru a-şi dezvolta informarea sau formarea dezinteresată, ori capacitatea sa creatoare, dupa ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, familiale şi sociale. Scopul terariilor este de a aduce un colţ din natură în orice locuinţă, cu un minim de efort, datorită spaţiului mic pe care îl ocupă, uşurinţa realizării şi întreţinerea nepretenţioasă. Un colţ unde omul poate să se refuleze, să mediteze sau doar să se relaxeze, departe de stresul unei vieţi agitate, ce se află într-o perpetuă schimbare. Un astfel de aranjament poate schimba radical o încăpere, alcătuind un întreg care defineşte foarte bine identitatea beneficiarului, rupe monotonia, aduce diversitate și împodobeşte spaţiul din jur. Această formă de artă florală aduce umanităţii contemporane natura, pentru a se bucura de ea şi pentru a convieţui cu ea, atingând astfel un echilibru mult căutat.

19

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

ANEXE

20

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

21

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

22

Bianca Ioana SAS

Terariu – Artă florală în miniatură

BIBLIOGRAFIE

1. BELA NAGHY, 1970, Flori. Buchete. Coroane. Arta impletirii florilor, Ed. Ceres, Bucureşti 2. COURTIER JANE, GRAHAM CLARKE, Plante de interior, Ed. Teora 3. DELLA MARIA TERESA, 2007, Ghid complet de plante de apartament, Ed. All 4. DORTE NISESN, Plante de interior, Ed.. Teora 5. SELARIU ELENA, 2004, Artă florală, Ed. Ceres, Bucureşti 6. TRUFFAULT LAROUSSE, Grădini şi plante de interior, Ed. Rao 7. www.gradinamea.ro, ultima accesare 03.06.2011

23

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful