UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

2. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole………………………………………………………….4..forma. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ……………………………….1.. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….……. capitolul viii 47 48.capitolul vi. 6. 7. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….1.. 6.5. forma şi dispunerea ramurilor…………………………….……. 7. rapiditatea de creştere şi longevitatea………………………...2..7. 6.2.2.………… 7. …………. criterii de alegere a speciilor ………………………………. forma şi desimea coroanei………………………………..2.. forma.… 7.1.2 particularităţile biologice ale speciilor………………………………….5.. 6.2.2. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase….………………… 41 6.4. perioada de înflorire……………… 6. instalarea speciilor floricole.asocierea speciilor floricole……………………………………….2.2.………………. 7.……….2. asocierea.2.1. înălţimea exemplarelor…………………………………..2.….….……… 7.……………….3. capitolul vii. forma şi culoarea fructelor………………………….2. mărimea şi culoarea frunzelor………………. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi………. 40 6. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase ……………. 7.3.2. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii .2..1.. distanţa de plantare……………………………………………….2.modul de utilizare………………………………………….….2.2.3 împărţirea după ciclu de viaţă……………………………………….2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7..2.2.4. 39 6. forma şi culoarea florilor. 4 . 39 6.2.6.2.………………… 7. mărimea şi culoarea frunzelor…………………….5. pregătirea solului…… 7. 6.2.2.8. 38 6.2.2..

5.4. gazonul ………………………………………. scopul lucrării…………………………………….3. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8.……………. 8. 8..…. 8.4. 8.4.….1.obiectivele lucrării………………………………………………… 8.7..3.contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8.……………. nivelarea pamantului…………………………………………….4. anexe……………………………………………………………….…………… bibliografie……………………………………………………. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8. 59 8..3.………………… 8.4.4..3.3. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină……………………………………..4.. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8.4.9 construcţii utilitare şi ornamentale…………………………….4. iluminarea grădinii……………………………………….1.4.10.2.1.4.8.…… 8..12. 8. concluzii ………………………………………………………………………. grădina de iarnă ……………………………………………. întreţinerea şi îngrijirea ………………………….2. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.. 8.4.3. curs de apa cu cascadă si helesteu…………………………….6.. 8. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8. 77 83 85 5 .4.4. pavilionul din gradina ……………………………………….. fantana cu piscina mica…………………………………………….5. formaţiunile florare …………………………………………. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8.11..2.patio…………………………………………………………………. 8.

6 .

au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie .INTRODUCERE . Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . distracţie. component viu al naturii. in final viata lor. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. constituie doar o primă etapă. şi de un alt factor de o importanţă majoră. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. pe parcursul traseelor turistice. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. care. indiferent de categoria din care face parte ( parc. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. respectiv de îngrijirea. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. bine gândită şi de o îmbinare fericită. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». Reuşirea acestui potenţial.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. 7 . armonioasă a elementelor componente. Vegetaţia. Spaţiile verzi. scuaruri. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. plantaţii stradale ). grădină privată. etc. indiferent de stilul în care au fost realizate. aceste oaze de verdeaţă. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. cât şi înmagazinării apei în sol. pentru relaxare . Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. scuar . sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. Amenajarea unui spaţiu verde. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă.

agile şi sprintene. cu peisaje aproape ideale. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. trezesc senzaţia de linişte. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. apariţia frunzelor. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. specii ierboase. Spaţiile verzi. roci. Scenele de peisaj liniştit. apă. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. au efect benefic. au dispărut. arbuşti. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. În peisaj ne bucură şi păsările. Gradina moderna are propriul mobilier. care trebuie ales inteligent. de la o regiune la alta. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. stânci. arborii. etc. 8 . concepţii ce au evoluat. calmant. in care proprietarii se retrag din cand in cand.). peluzele gazonate. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. transmiţându-se de la un popor la altul. atraşi de flori. veveriţele. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. pentru a-si reincarca bateriile. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. destindere şi recreere. oaza de vedeata s-a marit. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. Acum. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. dintr-o epocă în alta. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. acumularea de noi forţe . au interferat. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. Astfel. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. fluturii. au fost regăsite. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. Amplasate in locuri linistite. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. apoi a florilor şi fructelor.

9 .

adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. pag . şi al comunei Runcu în special. Târgovişte. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare. ceramică şi aşezări străvechi dacice . Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. Editura Bibliotheca 2007. satul învecinat cu noi. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. 1 Victor Negulescu.1. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. legende şi realitate . încă din paleolitic. Runcu în eternitate mituri. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic.” 1 Un alt argument. în general. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. Când apelăm la acest adevăr. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. daco-romane şi româneşti. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. 41 10 . nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. Din păcate.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. arme .

mari sau mai mici. din Subcarpaţii interni. 1. alături de alte localităţi.71 Fieni-Bucureşti.În rezumat. ce au marcat evoluţia neamului românesc. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. adânc ancorată in negura vremurilor. ce provine din latinescul “runcus”. adică loc defrişat.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. Raţionamentul pare plauzibil. se afla comuna RUNCU . În zapis este pomenită . SUPRAFAŢĂ. când s-au făcut cneji. “luate cu sila şi date”. cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . 11 . prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. Completând ştirea. De aici şi numele de Runcu.2. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. cândva dominate de păduri compacte. ocina Runcului şi Brebului. AŞEZARE. 1. Din punct de vedere etimologic. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. îşi are propria istorie. legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. 712A şi şoseaua naţională nr.3. situată pe valea Ialomicioarei apusene. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. la fel ca alte localităţi. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . ce se întindeau până în marginea albiei. din Subcarpaţii dâmboviţeni.

la vest. teritoriul ei este format.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei.4. o largă răspândire o au tufişurile. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. 1. In zona locuibilă. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. jnepeni şi anini de munte. căprioara. precum şi buruienile din lungul râurilor. la sud. pe lângă dealurile specifice zonei. este cel brun de pădure. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. din care peste 4950 ha fond forestier. cum sunt iazurile. se formează şi domină comuna. care se ridică la 2670 ha. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. mistreţul. pe lângă dealurile specifice zonei. 1. fâneaţă 1085 ha. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). formată în mare parte din mamifere ca: iepurele.5. teritoriul ei este format. din munţi semeţi. lupul. este formată din păşuni 1328 ha. SOLURILE Similar altor localităţi. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. formate din arbuşti. din etajul superior montan. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. solul specific Runcului. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. slab podzolit (nisipos). În pădurile compacte . peşterile şi cheile. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. În perimetrul dealurilor şi munţilor. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. în zonele dominate de molid. dihorul şi râsul. 12 . Suprafaţa neîmpădurită. pâraielor şi viroagelor. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. din Subcarpaţii interni. din munţi semeţi. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni.

Pe plan forestier. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. 13 . prin prelungirea lor. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. ultimele. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. se afla si verile cat si toamnele. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca.774 mm). clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. In mod normal. Nici viscolele nu sunt prea puternice . veniţi dinspre Leaota. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte. rareori viteza acestora punând in pericol pomii. paradoxal. însoţind ninsorile abundente. clima este favorabilă .6. în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. arborii şi construcţiile gospodăreşti. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi. sub influenta curenţilor reci. a căror fertilitate este considerată mediocră. în cea de sud.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. depuse în straturi de-a lungul timpului. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. situaţie ce favorizează evident pomicultura. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. În vatra comunei.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. cu ierni domoale si primăveri întârziate . Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. 1. sub acţiunea vegetaţiei forestiere. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti.

Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. recreativ sau sanitar. de aceea prezentarea lor . fundamentate ecologic. pădurile. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. care să asigure 14 . hidrologică. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. flori din culturile floricole. funcţia recreativă. din afara localităţi. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. ocupând mari suprafeţe pe glob. de funcţii de producţie. gospodărirea şi exploatarea raţională. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ.1. funcţia antipoluantă (sanitară). seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . această funcţie are un caracter puternic diminuat. antierozională. c) d) e) impact peisager). funcţia decorativă (estetică. în primul rând ca resursă economică. fructele. sanitară şi estetică. necesită adoptarea unor strategii speciale. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. respectiv: de producţie.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

armonie şi proporţionalitate. Fiecare component. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. sociale şi economice ale unei perioade date. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. Frumuseţea este un element funcţional. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi. suprafeţelor şi formelor planului.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. Frumuseţea este realizată prin ordine. se ţine seama de anumite principii şi legi. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. care conduc în final la realizarea frumosului. treaptă. viu sau inert. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă.

circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. 19 . calitate care uneori poate avea o latură negativă. este static şi odată văzut. intrarea principală ). Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. peluze. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. ordinii. în întregime. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. magnificului. Simetria poate fi absolută şi liberă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). într-un întreg. a repetării şi a consecvenţei. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. plantaţii. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. interesul scade. admiţând totodată diversitatea acestuia. se găsesc mase similare şi egale. deoarece un plan perceput deodată.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. al forţei sau al monumentalităţii. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). pe o concepţie dominantă. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. respectiv realizarea echilibrului. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Asimetria pune omul în armonie cu natura. obţinându-se în final unitatea în diversitate.

fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. compus. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. de formă. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. 20 . a aceloraşi elemente (specii. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. grupuri. bănci. dinamic. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. lăţime) sau alte caractere vizibile. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. chiar dacă specia diferă (de exemplu. liniar. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. evitându-se astfel monotonia. Ritmul poate fi: static. combinat. simplu. integritatea şi calitatea acestuia. de culoare. dar care au volume şi formă asemănătoare). într-un aliniament.

de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). forme sau spaţii. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. de un individ.modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. exprimând de fapt unitatea în varietate. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). ordine şi armonie. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. 21 . principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. În proiectarea spaţiilor verzi. . Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. care au o anumită continuitate.

Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. sub un unghi de cca. iar pentru o alee mai mică de 250 m. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Astfel. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. lăţimea optimă este de aproximativ 2. sub un unghi de cca. 180. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. lăţimea optimă este de 8 m. iar la o distanţă mai mare de această valoare. 270. înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. 22 . fără a se exagera prin risipă. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. presupunând unirea trecutului cu prezentul.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. .5-5 m. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii.. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.

Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. V. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie.1. În ultima perioadă (sec. apă. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.2. vegetaţia.). Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. câmpii. pâraie. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. caracteristice Renaşterii şi Barocului. vegetaţie) cu cele artificiale (alei.1. 4. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. eroziunea). râuri. etc. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). bazine. În amenajarea spaţiilor verzi. iar în cadrul stilului peisager sau liber. Stilul geometric 23 . dar şi elemente minore precum microrelieful. precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. văile râurilor. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. radiaţia solară. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.

cascade sau bazine. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. fiind ornate cu statui. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. francez sau regulat) a stat. regulate.1. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. aspect preluat şi de romani. Acest stil prezintă mai multe variante. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Grădinile în stil maur. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. pe linii drepte şi curbe. întotdeauna de formă dreptunghiulară. de mai târziu.Stilul geometric (clasic.1. erau prelungiri ale încăperilor. arhitectural. 24 . La romani grădinile. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. vase sau fântâni arteziene. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. caracteristice diferitelor epoci istorice. în general. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. unele păstrându-se şi în prezent. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. fiind subordonate toate elementului principal. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. 4. aplicat până în prezent. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.2.

sau de perdele de arbori. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. cu numeroase ziduri de sprijin. statui sau vase sculptate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. numit şi capul de compoziţie. ce constituie perspectiva principală. rampe. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. cu denivelări mici. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. situat în poziţie dominantă. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. Aceasta. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. 25 . Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. taluzuri. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. balustrade. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. fiind nivelat şi modelat în terase largi. respectiv axa principală. scări. fie de a le limita pe altele. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. canale sau oglinzi de apă.Elementul principal. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). bogat ornamentate. Apa aduce prospeţime. precum şi oglinzi de apă. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia.

având cel mai adesea relief variat. mai ales a celor de gazon. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. care dau varietate şi fantezie compoziţiei. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.3. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. fie sub influenţa literaturii noi. În această situaţie. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Stilul peisager Stilul peisager (liber. fiind dispuse în reţea geometrică.1. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. conducând spre diverse amenajări. 4. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. natural. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.Aleile sunt rectilinii. în Anglia. 26 .

cu înflorire bogată.1. peluze. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. neregulat. curb sau sinuos. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc.1. frumoasă şi îndelungată. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. 27 .4. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. compoziţia fiind liberă. cu aspect natural. în diferite zone ale grădinii. atunci când aceasta există. masele vor avea conturul neregulat. În jurul clădirii principale. ce urmăreşte formele de relief. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. volume. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pajişti şi diferite grupaje floricole. vor fi folosite pâlcurile. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. care în mod natural sunt dispersate. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. toate elementele. Aleile au un traseu liber. lumini şi umbre. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. se vor folosi specii de talie mică.3.

având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. în pete neregulate sau eliptice. fie pe parcursul zilei.2. Apele. specii lemnoase decorative. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Rocile. 4. roci sau stânci. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sinuos chiar. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. fie naturale. covoare sau dispersate solitar. Apa. Astfel. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. fie create. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. prin aducerea de pietre. chiar exotice. de grote sau chiar cascade. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. iazuri. GENUL PEISAJULUI 28 . pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. va avea valenţe diferite ale acestui efect. cascade. urmând caracteristicile terenului. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. intervenindu-se totuşi în detaliu. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. lacuri). pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. cu contur regulat. sub formă de mase.

Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare.2. de admiraţie şi respect. de groază şi de basm. de inspiraţie. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant. şi anume: de veselie. Genul grandios Genul grandios.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. Genul de bucurie Genul de bucurie. de veselie. 4. În decursul timpului. culori. inspirator. de melancolie. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. forme. 4. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. în care este prezent „omul colectiv”. În prezent.2. solemn sau maiestuos. volume. de veselie sau de entuziasm. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. ce dau impresia de compactitate. de sălbăticie. destinate activităţilor de masă. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti.1. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare.2. 29 . cu înflorire abundentă. Home. de bucurie. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. clar conturate. ce constituie şi denumirea genului respectiv. de mirare. de admiraţie. umbră şi lumină. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. cu un efect decorativ deosebit. romantic şi liniştit. dar şi masivelor mari de arbori.

2. 4. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi.4. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. largi. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. 30 . pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. 4. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de stâncile. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. unei mări sau ocean). de luminişurile retrase. De asemenea. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. atât sub aspect psihic cât şi fizic. cascadele. dispuse într-un masiv păduros. cu flori având culori calde.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise.2. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.3. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.

fie prin realizarea unui gard viu înalt. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare. cu o compoziţie relativ simplă. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. joasă sau fără împrejmuire. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. 31 . sediu de firmă etc.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5.1. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). a unor grupuri de specii sempervirescente. precum gazonul. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente.) acestea pot fi: grădina de faţadă. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Grădina de faţadă. În funcţie de mărimea acesteia. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. uşor de întreţinut. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. Astfel.

Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În cazul vegetaţiei. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. chioşc de grădină. sau specii de răşinoase. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. În cazul unor locuinţe. padoc şi cuşcă pentru câine. activităţi de grădinărit. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. chioşcurilor şi treiajelor. aranjamente florale. dar şi a unor hoteluri. mobilier de grădină. trandafirii. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. sedii de firme. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. diferite jocuri. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. de gusturile proprietarului. piscină. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. spitale. bazin cu peşti decorativi. mini grădină de zarzavaturi. suprafeţe îngazonate. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. magazie de unelte. miniseră. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. barbeque. grădina este structurată şi amenajată. precum şi diferite specii cu port pendent. arbori. gazonul. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. cititul. pergolelor. Grădinile interioare. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. servitul mesei. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. 32 . minilivadă. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbuşti şi liane. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. fie după propriile idei. lămpi pitic.

o cascadă miniaturală. 33 . Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. arbuşti tunşi. stânci şi pietre. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. arbustive sau lemnoase.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. un mic bazin cu aspect natural. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. instalaţii electrice. astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. de la bun început. canalizări).

rabate sau diverse aranjamente floristice. bănci. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. care murdăresc. 34 . şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. un mic monument sau un bust. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. corpuri de iluminat. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. plante tehnice. destinate odihnei. fructe sau seminţe. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Dar în funcţie de microrelief. arbori de mărimea a III-a. medicinale şi melifere. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. cât şi zone însorite. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. flori. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi.2. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic.5. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. arbuşti fructiferi. coşuri de gunoi etc. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. cele cu frunze. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. a zgomotului şi a gazelor. ce poate cuprinde: o mică livadă. grădina de zarzavat. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. cu rol de protecţie împotriva prafului. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. ronduri. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană.

pădurea-parc sau parcul-pădure. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. poteci şi alei de plimbare. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. un curs de apă. Pădurea-parc (parcul forestier. care să nu depăşească 4%. se deosebesc: parcul forestier. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. precum: un lac. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. 5.5 m2 de teren sportiv. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Astfel. un punct de belvedere asupra oraşului. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. dar în raza de deservire a localităţii. în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor.3. 35 . pentru fiecare elev. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale.

suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. a unor peluze întinse de gazon. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. acoperite cu pietre. sau a aranjamentelor florale. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km.În unele porţiuni ale pădurii-parc. Pădurea de recreare. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. Alte amenajări. toalete ecologice.3. fântâni. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . 5.1. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. balnear (izvoare minerale. situate pe malul unui lac.). În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. sau de interes turistic. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. a unui râu. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. izvoare termale etc. cişmele cu apă potabilă. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. în unele zone de interes curativ. pot fi ştrandurile şi campingurile. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. numită impropriu pădure de agrement. nisip sau alte materiale locale. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.

poziţia pe versant. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. falezele sau malurile abrupte. topoclimatul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. cu cât terenul este mai înclinat. terenuri sportive etc. căi de acces cu trasee mai lungi. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. De asemenea. expoziţia. hidrografia şi Environnement-ul. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. terenuri de tenis sau de fotbal. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Astfel. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. solul. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. puncte de belvedere etc. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. zonele nisipoase. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. zone de picnic.5-2 ore. Amenajările de tipul campingurilor. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. plajelor etc. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. telescaune. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. lipsite de vegetaţia forestieră. telecabine. 37 . tabere şcolare. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. stâncile.

iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. sau spaţii adăpostite. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. Tot în acest sens. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. suprafeţe umede improprii. alunecări de teren. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. temperaturile sunt moderate. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă.. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. 38 . Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. bălţi. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. refugii) pentru a oferii adăpost. Cu privire la mişcările aerului. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. este mai rece şi mai umedă. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. fără extreme mari. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. noroi. altitudine etc. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. pavilioane. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Orientarea nordică a unor terenuri. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. iar solul este mai puţin umed. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. destinate practicării unor activităţi. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. gradul de expunere a teritoriului. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. vânt. cu privire la temperatură.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. această zonă este cea mai expusă vânturilor. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă.

apa este importantă sub aspectul calităţii. precum realizarea igienei corporale zilnice. dotărilor sau diferitelor echipamente. de modul de captare. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Hidrografia teritoriului. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. şi din contră. frunziş sărăcăcios. prezintă o atractivitate foarte redusă. vegetaţia are aspect veşted. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. plantele prezintă creşteri foarte mici. râu. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. care este dată de natura sursei (izvor. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. iaz. de temperatura acesteia. ce diminuează calitatea acestora. De asemenea. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. lac). a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. frunze prăfuite sau galbene. capătă porţiuni dezgolite. de o acumulare mai mare sau mai mică. pescuit. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. temperatura aerului mai ridicată. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. filtrare şi transport al apei. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. 39 . sau ca sursă de apă potabilă. prezenţa prafului. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. pârâu. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. schi nautic etc. De regulă. O zonă lipsită de un curs de apă. În acest sens. În acest sens. care prin fenomenul de spulberare. va avea o atractivitate sporită. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. prepararea hranei.

a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. În zilele călduroase de vară. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. Environnement-ul. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise.3. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. aerisite. situl sau vecinătăţile. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. dar nu neglijabilă. a fermelor de animale. chimic sau fonic zonele din jur. Când o pădure de recreare este echilibrată. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. regimul şi tratamentul etc. compoziţia şi vârsta arboretelor. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. de potenţialul teritoriului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. 5.2. Cei care doresc să se odihnească. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. atunci aceasta este şi primitoare. liziere). Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. de cea ierboasă.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. poieni. 40 . locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. natura solului. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. libere (luminişuri.

Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. şi este favorabilă pentru plimbări. la agresiunile vizitatorilor. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. are aspectul unei păduri falnice. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Codrul regulat vârstnic. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. dau peisajelor un pitoresc aparte. datorită vizibilităţii foarte bune. în funcţie de fenofazele speciilor respective. capacitatea de primire începe să crească. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare.. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. 41 . în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. indiferent de specie. Sub raportul vârstei. dar în zilele geroase cu chiciură. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. ce are o densitate mică (200-500 buc. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. publicul larg le preferă pe cele amestecate. care determină o scădere a densităţii. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. a culorii frunzelor etc. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Iarna se remarcă răşinoasele./ha). ce au un efect peisagistic major. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.

amenajările. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. de motivaţiile şi aprecierile lor. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. luminişuri pentru odihnă. obiectivele etc. prin împărţirea pe anumite zone. dispuse pe anumite trasee. zona de plimbare şi zona de regenerare. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. 42 . pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. Aceste dotări vor fi discrete. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. păduri pentru plimbare şi păduri parc. bine pusă la punct. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu locurile de parcare aferente. Pădurile de recreare se sistematizează.

sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. izvoare). să fie drenat. instalaţii sau echipamente. Zonele cu soluri reci şi umede. În raport cu întreaga pădure. fiind astfel organizată. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. mult căutate şi apreciate de publicul larg. De preferat ca aici. soluri scheletice. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. ce trebuie să fie ireproşabilă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. terenuri de joacă pentru copii. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. aer curat. acest lucru favorizând. Aceasta este zona preferată de marele public. echipamente sanitare şi de igienă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Arboretele vor avea consistenţă moderată. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri.Zona de primire şi odihnă. vor fi evitate de vizitatori. odihnă. şi prezintă diferite construcţii. de cei care evadează din cotidian. repaus etc. destindere şi pentru activităţi de picnic. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. cişmele. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. pentru linişte. camping. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. să aibă o textură uşoară. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. reprezintă cca. cu forme interesante. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. 43 . Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite.

44 .Zona de plimbare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. fiind eliminate tasarea solului. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. care sunt interzise accesului publicului. dispersate în cadrul celorlalte două zone. de cca. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. rezultate prin ruperea. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. cu investiţii mai reduse. smulgerea sau tăierea puieţilor. prezintă ponderea cea mai mare. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. fiind total protejate. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. este constituită din diverse suprafeţe. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului.

AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde.1.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. frunzelor. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. ce vor alcătui în final o unitate. suprafeţei coroanei). culoarea. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . material care îşi schimbă volumul. volume. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. căzătoare. compoziţii. Prin acest material. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. ruginiu. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. proiectantul de spaţiu verde creează forme.

- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. troficitatea solului. temperatura aerului. umiditatea atmosferică. regimul de umiditate din sol. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină. altitudine. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . pantă. fertilitatea solului. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. expoziţie. 6.1. vânt. textura şi profunzimea solului.2. conţinutul de schelet.2. animali.factori biotici: 46 . CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. configuraţia terenului. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. Astfel trebuie avut în vedere: .

aliniamente.). ce talie vor avea exemplarele respective.umbrirea clădirilor. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. etc. fertilizare. . 47 . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.2. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. factori antropici: factori poluanţi. faţă de cele periurbane.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.1. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6.- vegetali. cum se integrează în respectiva compoziţie. .unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare.2. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. fabrici.2. Astfel.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. .pădurile de recreare. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie. etc. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. 6.

peste 25 m.2. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. arbuşti pitici.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. 6. arbuşti mijlocii 1 – 2m. căţărătoare. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. .15 – 25 m.2. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I .7 – 15 m. speciile cu înălţimi sub 7 m. mai mici de 1m. De exemplu. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. -arbuşti. tabulară. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. 48 . conică. obovoidă. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . a prafului. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. ovală.realizarea gardurilor vii. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. agăţătoare sau chiar târâtoare. a II-a . -liane. sferică. şi cea având contur sinuos. a III-a . iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Astfel. .în lungul arterelor. a boschetelor. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m. În tabelul nr. speciile lemnoase volubile. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru.2.zonele verzi de mici dimensiuni. etc.

multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. a prafului şi a vântului.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. aliniamentele stradale. 49 . Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare.

mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari).2. Speciile cu tulpini căţărătoare. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). peluze. sau chiar târâtoare. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru a accentua intrările sau anumite puncte. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Lujerii pot avea cele mai diferite culori. pentru intensificarea expresivităţii clădirii. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. 50 .3. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. Trunchiurile.2.6. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn.

etc. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.) sau mari (Ailanthus sp.). pot fi sinuoase. obovată. paltin. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f. fie orizontală. la marea majoritate a speciilor. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Robinia sp.. platan. imprimând anumite sentimente. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. castan) sugerează puterea. fie verticală. mici sau mari. pendula. romboidală.. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.2. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. ovoidă. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.5. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). puţin incizată dau adânc incizată. Aesculus sp. Salix babilonica. Gleditsia sp.2.2. Marginea limbului poate fi întreagă. 6. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. lanceolată. Chamaecyparis lawsoniana var. fie pendentă. Unele specii au frunze simple sau compuse.6. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Forma. 51 .2. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. Juglans sp..4. Ramuri pot fi drepte. imprimă un sentiment de linişte.. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. tortuosa) sau pot fi geniculate. mărimea şi culoarea acestora. eliptică etc.

3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. la care verdele se combină cu alb. biota. galben sau chiar roz şi roşu.6. Hedera helix. Speciile cu frunze mari. În tabelul nr. la verde închis. la galben–roşu ruginiu (toamna). fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Forma şi culoarea florilor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Ligustrum ovalifolius. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. crem sau galbene. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. precum cele ale speciilor: Acer negundo. forma. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. 6. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. ca în cazul mesteacănului. Euonymus europaeus.2. Astfel. până la verde intens (vara). precum şi diferite exemple de taxoni. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). compuse. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Gama de culori ale florilor este destul de variată.Speciile cu frunze mici. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). În tabelul nr. luminos (primăvara). 52 .2. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.

cu siguranţă că speciile genului Rosa. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. iritant.7. neliniştit. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. amorfă) constituie un factor stimulator. mari (Viburnum opulus var. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. dar mai ales în perioada hibernală.2.Dintre toate speciile lemnoase. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. pseudobace) este variată de la specie la specie.2. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. glicină. exceptând albastrul pur. lemn câinesc. puţine specii făcând excepţie de la regulă.8. atribuind ambientului un aspect dispersat. Exemplarele cu inflorescenţă erecte. ca lumânările (castan porcesc.2. cu toate varietăţile şi soiurile sale. Culoarea fructelor. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. în sezonul estival sau autumnal. Inflorescenţele sferice.2. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. 6. 6. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. mălin) calmează şi relaxează. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. contribuind prin forma. budleia. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.

20. 54 . Există şi specii cu creştere foarte înceată. precum cimişirul şi tisa. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. iar plopii. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. 40 ani de la plantare. De obicei. ci separat. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 10. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. diferiţi arbuşti.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. probabile pentru perioade de 5. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie. salcâmul. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. mesteacănul. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.

Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. fie ele arborescente sau arbustive. sau duc la costuri suplimentare. grupuri.1. în puncte liniştite. Arborii solitari se amplasează pe peluze. iar cele decorative prin trunchi. 55 . DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. sub diferite moduri. garduri vii. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. boschete. lângă clădiri. labirinturi. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. frunze.CAPITOLUL VII. pot fi folosite solitar sau grupat. coloritul fructelor). masive. Exemplarele lemnoase. curtine. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. care nu se regăsesc în efectul obţinut. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. pâlcuri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. fără agitaţie. ASOCIEREA. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.

mirosul şi modul de asociere ale florilor. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. .specii cu port târâtor (sau pendant). . culoarea. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. forma. .specii cu tulpini volubile . ciclul de viaţă. . lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată.specii cu tulpini simple. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. culoarea şi mărimea frunzelor. cu aspect de tufă . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Culoarea – este impusă în general de petale. în cazul petalelor tomentoase. Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. 56 .specii de talie mare. creasta cocoşului. La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . clopoţei.specii cu tulpini căţărătoare. În acest sens se deosebesc: . moţul curcanului. forma.7. al sezonului de vegetaţie. . . ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus.specii cu tulpini ramificare.specii cu aspect de perniţă . forma şi culoarea fructelor.2. erecte . a modului de creştere şi ramificare. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. în sensibilizarea oamenilor la frumos.

3. 7. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. cu segmentele filiforme. fiind aripate. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. roşu grena. altele sunt mici şi mărunte. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. argintiu sau cenuşiu. iar altele puternic fidate. mărimea şi culoarea frunzelor.) are fructe persistente şi decorative. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . Unele frunze sunt mari. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.2. locurilor pentru sporturile uşoare. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Forma. precum verbena şi crinii.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. galben. fiind o sursă de amuzament pentru copii.2. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie.2. florile se îndepărtează. 7. în jurul teraselor. culoarea şi abundenţa frunzelor. În unele situaţii. a staţionării. ca o continuare a florilor.1. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. 57 . florile fiind nesemnificative.2. 7. chioşcuri pentru odihnă). menţinând efectul decorativ. de culoare roşie sau roză. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). Moţul curcanului (Amaranthus sp. precum regina nopţii. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.

2. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. mărimea. geophite – ce au bulbi. iar primăvara vor înflori. în general. rizomi. zidurilor. rondurilor. tuberobulbi.2.5. perioada şi durata de înflorire. chioşcurilor ca flori tăiate. treiajelor. tuberobulbi. rizomi. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. pergolelor. 58 . Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. pentru decorarea balcoanelor. Speciile floricole pot fi folosite. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.4. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. covoarelor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . 7. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. ferestrelor. pe stânci sau pajişti. mozaicurilor. înălţimea plantelor. 7. pentru decorarea spaţiilor verzi. rădăcini tuberizate. forma şi culoarea florilor. pentru decorarea stâlpilor. forma şi nuanţa frunzelor. jardinierelor. rabatelor. bordurilor. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. în lungul apelor sau pe luciul lor. teraselor.

Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. de talie înaltă. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. crizanteme. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. specifice plantelor anuale. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. bujori. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. ghiocei. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Culturile cu plante anuale. printre care se introduc plante anuale.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. mijlocie sau mică . stânjenei. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. în special lunile de vară. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. narcise. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. fie numai specii perene. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fie mixt. costisitoare. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. fiind amplasate în locuri intens frecventate. 59 .

continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. Galanthus) sau bienale (Primula. structură. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. desfundat. Hyacinthus. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. cu port de tufă sau covoraş.). Bellis) cu speciile anuale. nivelat. Narcissus. elemente nutritive. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. 60 . mărunţirea bulgărilor. pH. instalând specii de talie mică în prim plan. Crocus. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.3. În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. brumărele). muscari (Muscari sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. partere). rabate. numă-uita (Myosotis sp. în trepte. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. permeabilitate. narcise (Narcissus sp. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. capacitate de reţinere a apei). Myosotis.). În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. 7. mobilizarea superficială a solului. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare. Viola. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. textură. bănuţi (Bellis perennis). În general. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor.). De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. witrockiana). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. modelarea terenului.

s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . etc. După valoarea pH-ului.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri. 7. superficiale (Primula sp. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pământul de frunze.. bine organizate. pământul de turbă. Iris sp.. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.soluri neutre – majoritatea solurilor. Amaryllis sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.4. se deosebesc: .soluri acide – (Coleus sp. Dianthus sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Asparagus sp.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. compostul de grădină.soluri alcaline – (Anemone sp. perlit şi turbă în diferite proporţii. Tradescantia sp. . unde se vor dezvolta şi înflori. textură. de răsadniţă. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac..pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. 61 . Acestea se deosebesc prin pH. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. pământul de lemn. .. ferigi). Calluna vulgaris).. în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora. Cheiranthus cheiri). ţelina.. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură. Dianthus). Erica sp. În funcţie de sol. . pământul de ericacee. pământul de ace de răşinoase. Gladiolus sp.. Asparagus sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de pădure. de turbă) . conţinutul de substanţe nutritive... Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.

Muscari. Alyssum.). Begonia). această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Mathiola. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Sedum) distanţele pot fi mai mari. La plantare. astfel încât până la venirea îngheţului la sol.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . Fuchsia. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. Hosta plantaginea. Dianthus. 62 . Viola.5. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Lilium sp. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.(Iris sp. Myosotis). DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. dar nici să se stânjenească reciproc. Hyacinthus. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. Impatiens.. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. 7. Amaranthus). Galanthus. Crocus. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.. Paeonia). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Narcissus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.). Hemerocallis sp. comparativ cu înălţimea plantei. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.

La speciile perene. cât şi un heleşteu cu peşte. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. intrând mai devreme în vegetaţie. pe malul stâng al râului Ialomicioara. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. când plantele nu suferă deloc. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. 63 . OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă.1. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. 2 – 2. spaţiul devine insuficient. amplasată în partea de N a judeţului. de cca. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. din comuna Runcu. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . unele nu mai înfloresc în acel an. un foişor pentru relaxare şi luat masa. acestea dând o stare de confort acesteia.5 cm grosime. judeţul Dâmboviţa.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic.

hrană consistenţă nepoluantă. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. antierozională. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului.2. funcţia de recreare.a.. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). de a defini un microclimat specific. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. prielnic organismului uman. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. De asemenea. denumita şi funcţie socială. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. Evident. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. contra factorilor climatici dăunători. SCOPUL LUCRĂRII 64 . stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. plante medicinale ş. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . In cadrul peisajului. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. şi întărirea sănătăţii. întregul organism uman. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. Prin funcţiile de protecţie hidrologică.

pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. 8. 8. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. Amenajarea lor sa făcută cu grija.3. componenta vie a naturii. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva.3. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. înainte de sosirea ploilor abundente. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. Această oază de verdeaţă. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. Vegetaţia.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. amplasată la poalele munţilor Leaota. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă. sau amplasata lângă casa. 65 . atrăgând atenţia asupra lor. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. si a fost lăsat aşa până primăvara. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. cât şi înmagazinări apei în sol. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija.1. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec.

Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului. şi din crengi şi iarbă tăiată. Pentru a da impresie că peluza este mai mare. 8. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. Pentru ca descompunerea. cojile de ouă. nu numai pentru protejarea copacului. apoi sa plantat gazonul si florile. din răzoare. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul.2. sedimentul de cafea şi de ceai. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). din florile şi resturile plantelor . să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. sa îndepărtat demarcarea ei. zonele se delimitează .Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. de umiditate şi de o bună aerisire. şi chiar şerveţele folosite. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. Compostul se compune din mai multe materii organice. 66 . Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. de exempu din frunziş. procesul de compostare în sine . obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie..3.

67 .

68 .

Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul. circulaţii. 69 . Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. Arenaria).8. constructii decorative şi utilitare. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium.3. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită.3. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. piese de apă. Gazonul.

Montajul se face relativ uşor. cât şi in timpul zilei. 70 . cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare. in imediata apropiere a acesteia.1. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat.nivelat.adaos de pământ fertil şi nisip). Patio Este amenajat in spatele case. care delimitează zona patioului. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8.4. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc.4. greblat. 8. atât după lăsarea serii. fertilizare şi tundere. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei .Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni.

In zona patioului se află şi o piscină mica. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber.. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară. care dă o notă de eleganţă spaţiului.4. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei. iar platoul mesei este de sticlă. 8. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . pentru copii şi nu numai. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. ci şi plante mari de ghiveci . Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. Nu doar muscatele . Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. cala.. 8. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci.4. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut.Mobilierul este din fier forjat. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade . Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare. 71 . precum leandrul.3.

O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . ca substanţe nutritive. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. in plus. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . 72 . Zona de regenerare. acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. Heleşteul adăposteşte peşti. crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . La nevoie . Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . Lămpile amplasate creează atmosferă. Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. În acelaşi timp. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. Pe malul bazinului. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. sunt cultivate plante de mlaştină.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. fundalul fiind dat de munţii Leaota. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice.

flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. când apa se încălzeşte .Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. apoi aroma picantă de cimbru. care adună harnici nectarul caprifoiului. Nuferilor le place apa stătătoare.Feriga de apă .Calltriche hermaphroditica. locul se va umple de fluturi de noapte. Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. 73 . Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an. . de obiei primăvara sau la începutul verii.Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. Aici amintim: . Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor.Azolla caroliniana . Acestor plante au flori atrăgătoare. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. plante care luminează vesele peste apa liniştită. O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. Harnicuţa.Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat.Nufarul alb comun . Bănuţul de munte. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal. amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde. flori duble roşu roz cu stamine portocalii . În curând .Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm . Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie .James Brydon . Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”.

Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. care învăluie fereastra. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. înmulţindu-se rapid in apa caldă. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. 74 . am creat oaze pentru revenire si relaxare. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. putem savura mirosul seducător de miere. Locul joacă un rol important la trandafiri. Pavilionul din gradină Este construit din lemn. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. lămâie si cuişoare. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Mirosul cald. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. 8. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare.4.4. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. de pământ.

acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. cresc deja in prima vară splendid. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. Aleile.4. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. în luna mai.5. iarba si nisip. coaja de copac. Palmieri pe malul mării . încă mici. respectiv. Chiar şi exemplarele nou cumpărate. iar vecinii se retrag pentru siestă. deasupra asfaltului. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. scanduri sau pavele. Ele nu ating aici înălţimi considerabile. 8. aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. Rezistent la frig. 75 . Când plantele din ghiveci umplu terasa. piatra naturala. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. în linişte într-o parte răcoroasă . Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. caramida. O poteca poate infrumuseta peisajul. copăcei sau copaci mici. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. in după-amiezile de vara. atingând dimensiuni impresionante . Acum ar fi frumos să ne aruncăm. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. ornamentele din gradina etc. Ca arbuşti. Arşiţa unduieşte . materialele din care a fost construita casa. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. înseamnă că vara este aproape. impresionează chiar şi numai prin formă. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. grea .

pe cărările principale. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise.Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. deoarece este mai frumos . Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. sinuos. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local. cu pietre din albia râului. cu o lăţime a 120 cm. Poteca naturală 76 . iar aleile secundare.

care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. 77 . Un mic refugiu.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. Asemenea locuri rezervate . Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip. in trepte.6. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. in joc de şah. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta.cu un trunchi puternic. fără a mai apela la cretă. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. protejat de vânt. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri.8. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. colorate. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult. Un mic loc într-un colţ de gard viu. plană si este acoperită cu plăci pătrate . căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ . O primă posibilitate o oferă drumul lat. sunt mereu necesare copiilor . facilitând jocul de sărituri . pentru săgeţi şi pentru joacă. unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil.4. am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. dreaptă.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el.

Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. Cârciumăreasa. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. bârlog care sa ne poartă semnătura. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. de un spaţiu delimitat. E firesc sa spunem ca.4. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. Barba-boierului. de bârlogul nostru. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei.7. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare. Mai este şi floarea soarelui de un an . gardul spune tot. Floarea de num ă uita. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. Mai precis.Crăiţele. ca pentru un bordei.8. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. Amenajarea apelor 78 . cu trecătorii sau vizitatorii. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei.intr-un registru pozitiv sau negativ. Trecând pe străzi. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. Gura-leului. Flori colorate de un an sau doi. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video. 8. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . uitându-te la case si la curţile fiecăruia. plasa metalica sau tabla. cu strada. 8. Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. avem nevoie de spaţiu. din fier forjat. ferit de priviri indiscrete. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili.4. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. precum. din zidărie sau piatra.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele.

prin deschideri de perspective. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. 79 . dar poate fi ameliorată. dar fără a fi simetrice. Apele stătătoare (numite impropriu. fără frânturi. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. realizate de obicei pe stâncării.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. fântâni. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. asemănător cu malurile opuse. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). Oglinzile de apă /bazinele geometrice. pâraie. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. trestie. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. bitumului. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. iazuri. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. Caltha palustris). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. căderi de apă. Când cursul apei este însorit. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. lacuri. de mişcare. în locurile cu erodare puternică. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Malurile se vor amenaja prin terasare. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe.

pătrate.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape. 80 . dreptunghiulare. fălţuită. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta.bazin cu cupă florentină în mijloc. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. elipsoidale. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. colorată diferit chiar. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.bazin cu jeturi orientate spre periferie. folosite pe timp de noapte. cărămidă. A fost aşezat departe de casă. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. a menţine. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: .fântână cu taluz cu cascadă. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. . 8. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. .9. din beton. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.4. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). bazin cu jeturi orientate spre mijloc. geometrică. a domina. combinată cu lumina artificială. având rolul unui factor calmant în peisaj.

Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. de solidaritate monumentală. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. la o oarecare distanţă de clădiri. aproape de poalele munţilor Leaota. 81 . îşi au opriginea în stilul zen. pietriş şi stânci Peisajele aride. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. Masa si scaunele sunt din lemn natural. cu accent pe elemente de piatră. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. acestea dau impresia de putere. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. cu temperaturi moderate in timpul verii. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. mărime şi culori. fie vor fi aduse. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Când sunt de dimensiuni mari. Nisip. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. clima este mai rece. iar când sunt mici şi grupate.Este construit din lemn pe o placă de ciment. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare.

pentru vieţuitoarele sălbatice. de care copii mici se bucura . Heleşteul este un element atractiv in sine. vor atrage numeroase păsări. metal. si vor atrage numeroase pasări in gradina. beton armat.Spalier Un spalier montat vertical. Spalierele decorative de culoare alba . creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. piatră). Băncile şi scaunele 82 . In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. iar in timp vor fi acoperite cu plante. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. arbuşti si plante târâtoare. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. Structurile simple. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. asigura un impact imediat. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. cimbrului si lavandei .

Iluminarea Grădinii In ultimii ani.5 m. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. obiectul este scos în relief. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic.4-3.să urmărim zborul unui fluture. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. Pentru o lumină de fundal. Pot fi cu sau fără spătar. din diferite materiale de construcţie. 8.4. grup sculptural. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. atât la soare cât şi la umbră. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi.0 m. 83 . sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. lăţime 0. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. deasupra zonei sau accesoriului. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. Lămpile se pot monta fie pe zid.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante. a unui rond de flori. să citim sub razele soarelui. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. Astfel. Tipuri de iluminat in imagini. în lungul aleilor largi.45 m. înălţimea 0. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. ieşind în evidenţă clar.10.4-0. să petrecem mai mult timp in aer liber.

Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. B. Lămpile alimentate din surse de energie solara. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. A. 84 . design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice.Iată câteva idei: A. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. Pălăria direcţionează lumina in jos. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. Fabricata din metal. B. C. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . la capătul unei tulpini curbate delicat. astfel protejăm natura. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. acumulatorului si al LED-ului. economisim energia electrică. seamănă cu o floare. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. Astăzi. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. C. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

care înfloresc de primăvara pana toamna. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale. sunt folosite in coşuleţe atârnate.5. cu florile strălucitoare şi rezistente. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. Muscatele agăţătoare. după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. care acum înconjurat de un scaun alb. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. 88 . care are flori albe cu parfum discret. înainte de amenajare era un copac bătrân. In gradină. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. 8. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). După aceste operaţiuni. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul .

pentru compensare. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. sau mecanic cu maşini speciale. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. apar muşchii şi numeroase buruieni. Pe de alta parte. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Fie mobil sau fix. caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. înainte de înflorirea buruienilor. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 .Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. furtune si alte sisteme portabile. iar gramineele se răresc. Dacă solul are o cantitate mare de calciu. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Irigarea este de floricole). care nu sunt pretenţioase. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon).

dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). oliv. simple sau învolte. uşor cordate. unii la mijloc si alţii târziu. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . pana la verde închis.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. rosu. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). Este o planta anuala. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. Sunt plante de talie foarte diferita.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. întreaga planta fiind aspra la pipăit. 90 . strălucitor. prefera terenurile însorite. dar sunt rezistente si la seceta. Seminţele răsar repede (5-6 zile). Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. coral si chiar galben. dar majoritatea ajung la 90 cm. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. vişiniu. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . ovate. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. asta încă din cele mai vechi timpuri. Frunzele dispuse opus sunt întregi.

iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. cu condiţia să se dreneze uşor. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. unicolore sau bicolore. Creşte la 60-180 cm înălţime. ramificate. BALSAMINA . aşezate pe tulpină opus. cu sau fără perişori. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. simple sau bătute. puternică. simple sau duble. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. tulpini goale în interior. 91 . Fructul este o capsulă globuloasă. Calluna se întâlneşte în zona montană. Frunzele sunt adânc sectate. inalt de 40-60 cm. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. divers colorate . au diametru de 6 – 10 cm. violet. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). albe. roz. are rădăcini tuberizate. rosii.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. bine ramificată în partea superioară. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. în defrişări de păduri şi în tufişuri. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. Florile galben portocalii. opuse. Tulpina este dreaptă. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. Florile pendule sunt grupate în raceme dense. rosii. simple sau involte. Frunzele sunt adânc-lobate. de forma unor solzi. cu frunze mici.

lanceolate. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. Cuprinde: Dalii Pompon.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. Garoafa are frunze ascuţite. Dalii cu flori de cactus. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. aşezate de-a lungul tulpinii. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. Dalii decorative. au nevoie de pământ fertil. Înfloreşte primăvara târziu – vara. 92 . înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. Nu suporta solurile prea umede. are un foliaj verde.. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. mai. zilnic. atât primăvara cat si toamna. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. la distante de 20. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. înainte de lăsarea gerurilor. de doua ori pe an sau in continuu. frunzele se întorc uşor in afara. ovale sau ascuţite la vârf. Dalii cu flori de crizanteme. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. de culoare gri-verzui.Este puţin pretenţioasa la căldura.

lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . dar pe cele ridicate nu le suporta. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. Frumuseţea florilor sale . In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz . Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. Este usor de ingrijir si creste repede. rozetă de frunze liniare. RHODODENDRON. cu sol bine drenat. Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice.trandafiriu. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare. şi raritatea sa. el nu tolerează transplantări.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. Putem spune ca este un simbol al primaverii. 93 . uşor nisipos si cu pH 6. alungit. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late.5-7. Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. Smârdarul. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie.

Se înmulţeşte repede şi lejer. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. ziduri. căţărătoare. arbori. dar nu foarte multa in pământ. Are nevoie de apa.Wisteria sinensis este cea mai populara. aplatizat si nu are valoare ornamentala. folosindu-se de orice suport precum ziduri. cu vite împletite. Wisteria este viguroasa. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. stânci. Poate creste si sub forma unui copac.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. arbori. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. verde. lemnoase. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. 94 . IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. pentru ca rădăcinile ii putrezesc.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. Iedera iubeşte apa din atmosferă. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. Fructul este mare.5 picioare. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. prin butăşire sau marcotaj. Are frunze cazatoare.

dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. Din punct de vedere al modului de creştere. Necesita soluri fertile. la nivelul solului. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi. Necesita o udare abundenta. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. ferite de curenţi prea puternici...noiembrie) sau primăvara (martie . se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. cu coroana ca o tufa. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). Înfloresc 95 . Necesita multa lumina si udare regulate. Frunzele sunt complete si lobate. Fiind o planta volubila necesita palisarea.aprilie). Prefera locurile însorite. Trandafirii se plantează toamna (octombrie .ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare.75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Face parte din familia Convolvulaceae.trandafiri urcători (căţărători. zidurilor. sunt: trandafiri mici. Plantele anuale se obţin din seminţe. cu ramuri lungi de 2-4 m. ghimpaţi). Soiurile de trandafiri nobili. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m. iar cele perene se transplantează in februarie -martie. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. Utilizare: acoperirea gardurilor.

Pe perioada iernii. în funcţie de soi. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. plutitoare. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. în special în perioada de primăvară. Au fost obtinute mai multe varietati. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii. dispuse în inflorescenţe. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. Are flori albastre numeroase. la seceta si suporta tunderea. Frunzele sunt mari. cu forma piramidala. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. pieloase. în fază de buton la -5. între 1000 şi 1700 ore. lung-pedicelate. albe. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. 96 . frunzis mereu verde. de talie inalta (10-15 metri).THUJA OCCIDENTALIS. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. Este o specie la care necesarul de frig este mare. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute.2 °C. cordate. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire.

Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. spaţii de joacă pentru copii.a. În peisaj ne bucură şi păsările. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. veveriţele. În prezent. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. apoi a florilor şi fructelor. să citim sub razele soarelui. Tendinţele în proiectare. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor.să urmărim zborul unui fluture. beneficiarul putând alege. care sunt însoţite de materiale noi. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. spaţii verzi de firme. terase.). cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. agile şi sprintene. acoperişuri de bloc ş. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . fluturii. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. Scenele de peisaj liniştit. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. showroom-uri. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. peluzele gazonate. mult mai performante şi mai aspectuoase. 97 . au efect benefic. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. arborii.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. trezesc senzaţia de linişte. apariţia frunzelor. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. calmant. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. în momentul de faţă. atraşi de flori.

Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. De asemenea. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. cu peisaje aproape ideale.). Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. stânci. Acum. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. etc. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. oaza de verdeaţă s-a mărit. specii ierboase. in care proprietarii se retrag din când in când.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. roci. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. de o calitate foarte bună. reamenajare. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. 98 . foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. apă. pentru a-si reîncărca bateriile. Amplasate in locuri liniştite. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. arbuşti. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative.

2003 10. Istrate. 1996 99 . V Sonea. Laurenţiu Palade. Matei Păun. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Editura Ceres 1973 5. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Universităţii. George. E. Mihai Topor. Ana Felicia Iliescu. Amenajări turistice. Erdeli . Amenajarea grădinii.BIBLIOGRAFIE 1. Editura Sylvi. Ion. Rică Marcus. Bucureşti 1968 7. Arhitectură peisageră şi design forestier. Editura Tehnică. L. Suceava 2007 3. Bucureşti. Dobrotă. Cezar Valentin Tomescu. Mitea Preda. Bran Florina. Bucureşti 1979 6. Craiova 1976. Editura Economică. Bucureşti. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Gabriela Teodorescu. Editura AQUILA 1998 9. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Marin Dinu . Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Editura Ceres 2003 4. L. 1998 11. 2. Editura Agro-silvică 8. Economia turismului şi mediului înconjurător. Palade Arhitctură peisageră. Andreea. Băltăreţu. Peter McHoy. Bucureşti. Parcuri şi grădini din România. Palade. Amenajări floricole exterioare.

www. Candea. iunie 2009 22.T Madrid. Nistoreanu. M.gradinavisurilor. Editura Expert. Editura ASE 2002 . Bucureşti 1990 21.ro Turismul montan.ro 30. Pădurile şi omenirea. O.. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. Turismul şi dezvoltarea durabilă. Revista “Grădina mea” aprilie. Neacşu. Nicolae. Bran Florina . Barabus Nicolae. Candea M. Puiu .1999 25. Bucureşti. Runcu în eternitate. Florina.ARA. Bucureşti 23. Manea Gheorghe . Editura Ceres. mituri.ro 31.. 16. www. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. Tigu. Editura Ceres. 19. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. I.M. Cimpoeru – Organizarea. Dezvoltarea spatiilor verzi. F. Luncu Vasile (1992). ’93-‘94 18. Bucureşti. www. Gabriela. Muja.12. www. Bran. . 15.ro 29. Editura Ceres. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic . Victor Negulescu. www. Iliescu. Calimanesti.anpm. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17.MINISTERULMEDIULUI. mai. S. Bucuresti 26.PRONATURA. Ecologia generală şi protecţia mediului . 2001 Développment durable du tourism. Editura Ase. Bran. Editura Uranus. 2003 14. – Organizarea. Ecoturism şi turism rural. 2000 13. Ecologie si protectia mediului. legende şi realităţi. www.ro 28. 20. I. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Milescu. Felicia. Ed. Editura Universitara – 2006.ro 27. Editura Bibliotheca. Cimpoeru I.AFM. Ionescu Alexandru. Ana . Bucureşti.

referat.Powered by http://www.ro/ cel mai tare site cu referate 101 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful