UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ………………………………. 38 6.2.2.1.………… 7.capitolul vi.2 particularităţile biologice ale speciilor………………………………….……………….2. 40 6. 6.3.3.1.2.2.2.8.3 împărţirea după ciclu de viaţă……………………………………….1.. instalarea speciilor floricole.. mărimea şi culoarea frunzelor……………………. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase …………….2. rapiditatea de creştere şi longevitatea………………………. 39 6.2. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole………………………………………………………….2. 6. asocierea.2. forma.5.… 7.…. forma şi culoarea fructelor…………………………..6. 7.2.………………… 41 6.2.2. criterii de alegere a speciilor ………………………………. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii .. 6.4. forma şi culoarea florilor. 7.2...2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7..….2.2.……..2.. 6. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6.modul de utilizare………………………………………….1.2.. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….5. ………….2. 7. 39 6. distanţa de plantare……………………………………………….2.4. capitolul viii 47 48.forma.….……… 7.2. 7.…….. perioada de înflorire……………… 6..asocierea speciilor floricole……………………………………….4. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase…. forma şi dispunerea ramurilor…………………………….………………… 7. capitolul vii.5.. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….1.2.2. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi………. 4 .2. pregătirea solului…… 7. forma şi desimea coroanei………………………………..2.……………….………. mărimea şi culoarea frunzelor……………….2.7. înălţimea exemplarelor…………………………………. 6.

1. nivelarea pamantului……………………………………………. 8.3.9 construcţii utilitare şi ornamentale……………………………. pavilionul din gradina ……………………………………….1.11.4. 8.4. 8. gazonul ………………………………………..4..12. scopul lucrării…………………………………….. concluzii ……………………………………………………………………….4...obiectivele lucrării………………………………………………… 8.…… 8.4.4. curs de apa cu cascadă si helesteu…………………………….….. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8. anexe………………………………………………………………. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8..contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8.5.1.5.3.4.3. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8. formaţiunile florare ………………………………………….4..….7.……………. fantana cu piscina mica……………………………………………. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină……………………………………. întreţinerea şi îngrijirea ………………………….2.4. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8.3.…………… bibliografie……………………………………………………. 8. 8.4. 77 83 85 5 . iluminarea grădinii……………………………………….…………….patio………………………………………………………………….3..4. 8. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8. 59 8. grădina de iarnă …………………………………………….3.10. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.4. 8.4. 8.4. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8.8.6..2.………………… 8..2.

6 .

Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. armonioasă a elementelor componente. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. Vegetaţia. cât şi înmagazinării apei în sol. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă. in final viata lor. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. Amenajarea unui spaţiu verde. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . etc. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. aceste oaze de verdeaţă. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. indiferent de stilul în care au fost realizate. 7 . atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. distracţie. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». presărate pe cuprinsul aşezărilor umane.INTRODUCERE . care. Reuşirea acestui potenţial. scuaruri. plantaţii stradale ). Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. scuar . pentru relaxare . component viu al naturii. pe parcursul traseelor turistice. şi de un alt factor de o importanţă majoră. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. constituie doar o primă etapă. indiferent de categoria din care face parte ( parc. bine gândită şi de o îmbinare fericită. respectiv de îngrijirea. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. Spaţiile verzi. grădină privată.

apă. dintr-o epocă în alta. pentru a-si reincarca bateriile. 8 . au interferat. apariţia frunzelor. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. Acum. Astfel. În peisaj ne bucură şi păsările. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. Amplasate in locuri linistite. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. concepţii ce au evoluat. trezesc senzaţia de linişte. stânci. veveriţele. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv.). conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. roci. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. in care proprietarii se retrag din cand in cand. cu peisaje aproape ideale. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. fluturii. arbuşti. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. au fost regăsite. au dispărut. agile şi sprintene. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. arborii. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. Spaţiile verzi. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. transmiţându-se de la un popor la altul. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. Gradina moderna are propriul mobilier. oaza de vedeata s-a marit. acumularea de noi forţe . Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. atraşi de flori. peluzele gazonate. apoi a florilor şi fructelor. etc. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. de la o regiune la alta. care trebuie ales inteligent. au efect benefic. Scenele de peisaj liniştit. specii ierboase. destindere şi recreere. calmant. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă.

9 .

respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. şi al comunei Runcu în special. Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. ceramică şi aşezări străvechi dacice . ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa.1. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. 1 Victor Negulescu. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. Din păcate.” 1 Un alt argument. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . Când apelăm la acest adevăr. satul învecinat cu noi. adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. arme . în general. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. legende şi realitate . cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. Târgovişte. dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. 41 10 . pag . Editura Bibliotheca 2007. Runcu în eternitate mituri. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. daco-romane şi româneşti. încă din paleolitic. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte.

ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente.3. “luate cu sila şi date”.În rezumat. 1. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564. când s-au făcut cneji. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. îşi are propria istorie. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2.2.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. cândva dominate de păduri compacte. Din punct de vedere etimologic. din Subcarpaţii dâmboviţeni. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. la fel ca alte localităţi. legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. 11 . În zapis este pomenită . putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . ce se întindeau până în marginea albiei. SUPRAFAŢĂ. situată pe valea Ialomicioarei apusene. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. alături de alte localităţi. se afla comuna RUNCU . VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . 1. AŞEZARE. cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. 712A şi şoseaua naţională nr. De aici şi numele de Runcu. Raţionamentul pare plauzibil. ce provine din latinescul “runcus”. Completând ştirea. ocina Runcului şi Brebului. mari sau mai mici. adică loc defrişat. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. ce au marcat evoluţia neamului românesc. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. adânc ancorată in negura vremurilor. din Subcarpaţii interni. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa.71 Fieni-Bucureşti.

jnepeni şi anini de munte. In zona locuibilă. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. din munţi semeţi. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. lupul. solul specific Runcului. mistreţul. dihorul şi râsul. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. este cel brun de pădure. precum şi buruienile din lungul râurilor. 1. o largă răspândire o au tufişurile. din care peste 4950 ha fond forestier. formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. 12 . din munţi semeţi. peşterile şi cheile. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. slab podzolit (nisipos). formate din arbuşti. care se ridică la 2670 ha. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. la vest. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. fâneaţă 1085 ha.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni. pe lângă dealurile specifice zonei. 1. este formată din păşuni 1328 ha. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). în zonele dominate de molid. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. pâraielor şi viroagelor. incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi.5. Suprafaţa neîmpădurită.4. din Subcarpaţii interni. căprioara. la sud. din etajul superior montan. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). teritoriul ei este format. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. SOLURILE Similar altor localităţi. În perimetrul dealurilor şi munţilor. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. pe lângă dealurile specifice zonei. cum sunt iazurile. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. În pădurile compacte . se formează şi domină comuna. teritoriul ei este format.

paradoxal. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite.6. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. Pe plan forestier. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi. prin prelungirea lor. sub influenta curenţilor reci. În vatra comunei. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. cu ierni domoale si primăveri întârziate . uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. rareori viteza acestora punând in pericol pomii. arborii şi construcţiile gospodăreşti. clima este favorabilă . Nici viscolele nu sunt prea puternice . în cea de sud. 13 . sub acţiunea vegetaţiei forestiere.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. veniţi dinspre Leaota. 1. depuse în straturi de-a lungul timpului. situaţie ce favorizează evident pomicultura.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. In mod normal. însoţind ninsorile abundente. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. ultimele. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. a căror fertilitate este considerată mediocră.774 mm). se afla si verile cat si toamnele. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9.

această funcţie are un caracter puternic diminuat. pădurile. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. gospodărirea şi exploatarea raţională. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. care să asigure 14 . din afara localităţi.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. respectiv: de producţie. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. hidrologică. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. sanitară şi estetică. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. necesită adoptarea unor strategii speciale. de funcţii de producţie. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. c) d) e) impact peisager). funcţia recreativă. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. ocupând mari suprafeţe pe glob.1. flori din culturile floricole. în primul rând ca resursă economică. fructele. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. funcţia decorativă (estetică. antierozională. fundamentate ecologic. funcţia antipoluantă (sanitară). de aceea prezentarea lor . FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. recreativ sau sanitar.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. Frumuseţea este un element funcţional. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi. treaptă. suprafeţelor şi formelor planului. Fiecare component. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. care conduc în final la realizarea frumosului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. sociale şi economice ale unei perioade date. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. se ţine seama de anumite principii şi legi. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. viu sau inert. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . armonie şi proporţionalitate. Frumuseţea este realizată prin ordine.

Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. respectiv realizarea echilibrului. este static şi odată văzut. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. al forţei sau al monumentalităţii. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. a repetării şi a consecvenţei. deoarece un plan perceput deodată. Simetria poate fi absolută şi liberă. obţinându-se în final unitatea în diversitate. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. admiţând totodată diversitatea acestuia. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. magnificului. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. pe o concepţie dominantă. într-un întreg. ordinii. interesul scade. peluze. plantaţii. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. 19 . Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. calitate care uneori poate avea o latură negativă. intrarea principală ). dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. în întregime. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Asimetria pune omul în armonie cu natura. se găsesc mase similare şi egale. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului.

Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. simplu. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. chiar dacă specia diferă (de exemplu. 20 . grupuri. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. compus. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. evitându-se astfel monotonia. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. dinamic. de formă. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Ritmul poate fi: static. a aceloraşi elemente (specii. integritatea şi calitatea acestuia. combinat. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. lăţime) sau alte caractere vizibile. bănci. într-un aliniament. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. dar care au volume şi formă asemănătoare). liniar. de culoare. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime.

distrugerea formei naturale (implică transformări totale). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). . de un individ. ordine şi armonie. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). În proiectarea spaţiilor verzi. 21 . armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. exprimând de fapt unitatea în varietate. plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). forme sau spaţii. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). care au o anumită continuitate. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut.

Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde.5-5 m. sub un unghi de cca. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. iar la o distanţă mai mare de această valoare. 270. 180. iar pentru o alee mai mică de 250 m. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. fără a se exagera prin risipă. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. sub un unghi de cca. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. . Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. 22 ..armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. lăţimea optimă este de 8 m. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. lăţimea optimă este de aproximativ 2. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. Astfel. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică.

precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. văile râurilor.1. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. dar şi elemente minore precum microrelieful. 4. Stilul geometric 23 .2. radiaţia solară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). etc. În ultima perioadă (sec. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. vegetaţia. V. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. vegetaţie) cu cele artificiale (alei. În amenajarea spaţiilor verzi. apă. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. râuri. bazine.1. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. iar în cadrul stilului peisager sau liber. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. caracteristice Renaşterii şi Barocului. câmpii. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. pâraie.).CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. eroziunea).

şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. aspect preluat şi de romani. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. La romani grădinile. cascade sau bazine. aplicat până în prezent. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. erau prelungiri ale încăperilor. arhitectural. fiind ornate cu statui. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. unele păstrându-se şi în prezent. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. în general. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. fiind subordonate toate elementului principal. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. de mai târziu.2. 4. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. regulate. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. caracteristice diferitelor epoci istorice. vase sau fântâni arteziene. Grădinile în stil maur.1. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii.Stilul geometric (clasic.1. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. pe linii drepte şi curbe. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Acest stil prezintă mai multe variante. 24 . în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. întotdeauna de formă dreptunghiulară. francez sau regulat) a stat.

Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Aceasta. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. rampe. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. respectiv axa principală. ce constituie perspectiva principală. cu denivelări mici. bogat ornamentate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. taluzuri. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. balustrade. canale sau oglinzi de apă. statui sau vase sculptate. situat în poziţie dominantă. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fie de a le limita pe altele.Elementul principal. numit şi capul de compoziţie. precum şi oglinzi de apă. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. cu numeroase ziduri de sprijin. sau de perdele de arbori. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. 25 . armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. scări. Apa aduce prospeţime. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. fiind nivelat şi modelat în terase largi.

ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. având cel mai adesea relief variat. În această situaţie. natural. 26 . Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. care dau varietate şi fantezie compoziţiei.Aleile sunt rectilinii. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. 4. fie sub influenţa literaturii noi. fie sub influenţa pictorilor peisagişti.3. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fiind dispuse în reţea geometrică. mai ales a celor de gazon. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. conducând spre diverse amenajări. în Anglia. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1.

volume. ce urmăreşte formele de relief. frumoasă şi îndelungată.1. cu aspect natural. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. compoziţia fiind liberă. se vor folosi specii de talie mică. toate elementele. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. curb sau sinuos. care în mod natural sunt dispersate. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. cu înflorire bogată. În jurul clădirii principale. 27 .1. atunci când aceasta există. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. pajişti şi diferite grupaje floricole. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural.4. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. masele vor avea conturul neregulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective.3. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. vor fi folosite pâlcurile. în diferite zone ale grădinii. lumini şi umbre. neregulat. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. peluze. Aleile au un traseu liber. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.

intervenindu-se totuşi în detaliu. cascade. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. fie naturale. urmând caracteristicile terenului. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. Apele. GENUL PEISAJULUI 28 . fie create. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. chiar exotice. prin aducerea de pietre. cu contur regulat. iazuri. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. Rocile. Astfel. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari.2. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. va avea valenţe diferite ale acestui efect. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. specii lemnoase decorative. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. de grote sau chiar cascade. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. fie pe parcursul zilei. sinuos chiar. 4. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. covoare sau dispersate solitar. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. sub formă de mase. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. în pete neregulate sau eliptice. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. lacuri). Apa. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. roci sau stânci.

Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. umbră şi lumină. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. destinate activităţilor de masă. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. ce dau impresia de compactitate. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. culori. 4. în care este prezent „omul colectiv”. cu înflorire abundentă. de groază şi de basm. solemn sau maiestuos. de veselie. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. 29 . de melancolie. romantic şi liniştit. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant. de inspiraţie. clar conturate. 4. Home. de veselie sau de entuziasm. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. de sălbăticie. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. forme. cu un efect decorativ deosebit. În prezent. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. de mirare. dar şi masivelor mari de arbori. Genul de bucurie Genul de bucurie. ce constituie şi denumirea genului respectiv. de admiraţie şi respect. Genul grandios Genul grandios. inspirator. În decursul timpului.2. volume.2.1. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. de admiraţie. şi anume: de veselie. de bucurie.2. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse.

a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. unei mări sau ocean). aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.4. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. dispuse într-un masiv păduros. 4.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. 30 . cascadele. 4. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de luminişurile retrase. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. De asemenea. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. atât sub aspect psihic cât şi fizic. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. largi. de stâncile. cu flori având culori calde.3. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.

specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Grădina de faţadă. Astfel. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu.1. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. joasă sau fără împrejmuire. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. a unor grupuri de specii sempervirescente. sediu de firmă etc. În funcţie de mărimea acesteia. cu o compoziţie relativ simplă. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. fie prin realizarea unui gard viu înalt. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. precum gazonul.) acestea pot fi: grădina de faţadă.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. 31 . au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare. uşor de întreţinut.

În cazul vegetaţiei. arbuşti şi liane. chioşcurilor şi treiajelor. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. activităţi de grădinărit. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. padoc şi cuşcă pentru câine. grădina este structurată şi amenajată. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. servitul mesei. barbeque. dar şi a unor hoteluri. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. precum şi diferite specii cu port pendent. 32 . diferite jocuri. chioşc de grădină. În cazul unor locuinţe. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. magazie de unelte. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. trandafirii. arbori. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. spitale. cititul. mini grădină de zarzavaturi. Grădinile interioare. piscină. sedii de firme. de gusturile proprietarului. mobilier de grădină. pergolelor. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. lămpi pitic. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. sau specii de răşinoase. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. aranjamente florale. miniseră. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. suprafeţe îngazonate. gazonul. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. bazin cu peşti decorativi. fie după propriile idei. minilivadă.

o cascadă miniaturală. arbuşti tunşi. de la bun început. astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. stânci şi pietre. canalizări). instalaţii electrice. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. arbustive sau lemnoase. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. un mic bazin cu aspect natural. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. 33 .

Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. rabate sau diverse aranjamente floristice. corpuri de iluminat. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. cu rol de protecţie împotriva prafului. destinate odihnei. grădina de zarzavat. cele cu frunze. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. coşuri de gunoi etc. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. flori. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare.5. ce poate cuprinde: o mică livadă. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. arbori de mărimea a III-a. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. care murdăresc. Dar în funcţie de microrelief. bănci. arbuşti fructiferi. plante tehnice. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. medicinale şi melifere. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. ronduri. cât şi zone însorite.2. 34 . astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. un mic monument sau un bust. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. a zgomotului şi a gazelor. fructe sau seminţe. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală.

În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. un curs de apă.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. dar în raza de deservire a localităţii. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Astfel. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. pentru fiecare elev. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. Pădurea-parc (parcul forestier.5 m2 de teren sportiv. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. precum: un lac. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). poteci şi alei de plimbare. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. se deosebesc: parcul forestier. pădurea-parc sau parcul-pădure. care să nu depăşească 4%. 5. 35 .3. un punct de belvedere asupra oraşului. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului.

zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. în unele zone de interes curativ. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. a unui râu. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. cişmele cu apă potabilă. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. numită impropriu pădure de agrement. acoperite cu pietre. pot fi ştrandurile şi campingurile. situate pe malul unui lac. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.3.În unele porţiuni ale pădurii-parc. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. izvoare termale etc. fântâni. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. 5. sau de interes turistic. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. toalete ecologice. Pădurea de recreare. sau a aranjamentelor florale. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. nisip sau alte materiale locale. Alte amenajări. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. balnear (izvoare minerale.).1. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. a unor peluze întinse de gazon.

poziţia pe versant. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. telecabine. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. telescaune. topoclimatul. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. zone de picnic. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. expoziţia. căi de acces cu trasee mai lungi. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. zonele nisipoase. puncte de belvedere etc. Amenajările de tipul campingurilor. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. lipsite de vegetaţia forestieră. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. solul. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. tabere şcolare. terenuri sportive etc. hidrografia şi Environnement-ul. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. falezele sau malurile abrupte. plajelor etc. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor.5-2 ore. De asemenea. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Astfel. terenuri de tenis sau de fotbal. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. piste pentru biciclete sau pentru role etc. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. Unele elemente naturale precum mlaştinile. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. stâncile.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. cu cât terenul este mai înclinat. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. 37 .

datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. noroi. suprafeţe umede improprii. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fără extreme mari. refugii) pentru a oferii adăpost. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. Cu privire la mişcările aerului. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. este mai rece şi mai umedă. pavilioane. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. Tot în acest sens. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. cu privire la temperatură. temperaturile sunt moderate. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere..Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Orientarea nordică a unor terenuri. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. destinate practicării unor activităţi. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. iar solul este mai puţin umed. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau spaţii adăpostite. 38 . ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. bălţi. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. altitudine etc. alunecări de teren. vânt. gradul de expunere a teritoriului.

capătă porţiuni dezgolite. frunze prăfuite sau galbene. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. De asemenea. pârâu. ce diminuează calitatea acestora. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. care este dată de natura sursei (izvor. de o acumulare mai mare sau mai mică. plantele prezintă creşteri foarte mici. de modul de captare. prezenţa prafului. de temperatura acesteia. precum realizarea igienei corporale zilnice. şi din contră. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. sau ca sursă de apă potabilă. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. dotărilor sau diferitelor echipamente. filtrare şi transport al apei. În acest sens. prezintă o atractivitate foarte redusă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. O zonă lipsită de un curs de apă. De regulă. 39 . fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. vegetaţia are aspect veşted. schi nautic etc. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. În acest sens. pescuit. lac). temperatura aerului mai ridicată. apa este importantă sub aspectul calităţii. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. râu. va avea o atractivitate sporită. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. care prin fenomenul de spulberare. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. prepararea hranei.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. frunziş sărăcăcios. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. Hidrografia teritoriului. iaz.

incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. 40 . de potenţialul teritoriului.3. Când o pădure de recreare este echilibrată. În zilele călduroase de vară. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. dar nu neglijabilă. liziere).Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. Cei care doresc să se odihnească. 5. a fermelor de animale. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. regimul şi tratamentul etc. Environnement-ul. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. aerisite. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. natura solului. poieni. chimic sau fonic zonele din jur. atunci aceasta este şi primitoare. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. de cea ierboasă. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă.2. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. compoziţia şi vârsta arboretelor. libere (luminişuri. situl sau vecinătăţile. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise.

a culorii frunzelor etc. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. dar în zilele geroase cu chiciură.. publicul larg le preferă pe cele amestecate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. Sub raportul vârstei. şi este favorabilă pentru plimbări. care determină o scădere a densităţii. ce au un efect peisagistic major. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. ce are o densitate mică (200-500 buc. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. în funcţie de fenofazele speciilor respective.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. indiferent de specie. ce calmează şi relaxează vizitatorul. capacitatea de primire începe să crească. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. ce induce plictiseala şi pasivitatea. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. dau peisajelor un pitoresc aparte. are aspectul unei păduri falnice. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure./ha). Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. datorită vizibilităţii foarte bune. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Codrul regulat vârstnic. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Iarna se remarcă răşinoasele. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. 41 . la agresiunile vizitatorilor.

Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. bine pusă la punct. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Aceste dotări vor fi discrete. prin împărţirea pe anumite zone. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. de motivaţiile şi aprecierile lor. zona de plimbare şi zona de regenerare. luminişuri pentru odihnă. cu locurile de parcare aferente. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. amenajările. păduri pentru plimbare şi păduri parc. obiectivele etc. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. 42 . dispuse pe anumite trasee. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile de recreare se sistematizează.

instalaţii sau echipamente. pentru linişte. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. să aibă o textură uşoară. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Arboretele vor avea consistenţă moderată. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. destindere şi pentru activităţi de picnic. În raport cu întreaga pădure.Zona de primire şi odihnă. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. cişmele. Aceasta este zona preferată de marele public. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. repaus etc. Zonele cu soluri reci şi umede. echipamente sanitare şi de igienă. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. reprezintă cca. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. să fie drenat. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. vor fi evitate de vizitatori. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. terenuri de joacă pentru copii. şi prezintă diferite construcţii. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. acest lucru favorizând. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. cu forme interesante. ce trebuie să fie ireproşabilă. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. soluri scheletice. aer curat. izvoare). de cei care evadează din cotidian. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. fiind astfel organizată. odihnă. De preferat ca aici. 43 . camping. mult căutate şi apreciate de publicul larg. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic.

fiind eliminate tasarea solului. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. care sunt interzise accesului publicului. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. smulgerea sau tăierea puieţilor. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. rezultate prin ruperea. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. cu investiţii mai reduse. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. este constituită din diverse suprafeţe. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. de cca. fiind total protejate. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere.Zona de plimbare. 44 . recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. prezintă ponderea cea mai mare. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale.

căzătoare. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. material care îşi schimbă volumul. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. compoziţii. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. Prin acest material. volume. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. ruginiu.1.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. ce vor alcătui în final o unitate. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). suprafeţei coroanei). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. proiectantul de spaţiu verde creează forme. frunzelor. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). culoarea. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.

2. 6. troficitatea solului.factori biotici: 46 .2. pantă. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. fertilitatea solului. Astfel trebuie avut în vedere: . CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. expoziţie. regimul de umiditate din sol.1. animali. conţinutul de schelet. vânt. configuraţia terenului. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. umiditatea atmosferică. temperatura aerului. altitudine. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. textura şi profunzimea solului.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: .

fabrici. Astfel. factori antropici: factori poluanţi. 47 .pădurile de recreare. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. . Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. 6. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor.2. etc.umbrirea clădirilor. ce talie vor avea exemplarele respective.2. .2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie.2. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. cum se integrează în respectiva compoziţie. . etc.- vegetali. faţă de cele periurbane.). Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.1. fertilizare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.aliniamente. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii.

agăţătoare sau chiar târâtoare. .Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. căţărătoare. Astfel. speciile cu înălţimi sub 7 m. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m. arbuşti mijlocii 1 – 2m.2. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I . -liane. .2. şi cea având contur sinuos. ovală. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. arbuşti pitici.peste 25 m.15 – 25 m. obovoidă. În tabelul nr. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. 48 .7 – 15 m.2. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. a III-a . mai mici de 1m. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. 6. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. etc. conică. De exemplu. speciile lemnoase volubile. a prafului. tabulară. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. sferică. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. -arbuşti.realizarea gardurilor vii..zonele verzi de mici dimensiuni. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. a II-a .în lungul arterelor. a boschetelor.

Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. aliniamentele stradale. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. 49 . lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. a prafului şi a vântului. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.

2. 50 . Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). peluze. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari.3. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. Speciile cu tulpini căţărătoare. sau chiar târâtoare.2. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.6. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. pentru intensificarea expresivităţii clădirii. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Trunchiurile. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.

6.2. Robinia sp. lanceolată.2. fie pendentă.. etc. obovată. tortuosa) sau pot fi geniculate. fie orizontală. 51 . astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. Marginea limbului poate fi întreagă.. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. imprimă un sentiment de linişte.).2. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. eliptică etc. mici sau mari. imprimând anumite sentimente. Juglans sp. castan) sugerează puterea. la marea majoritate a speciilor. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.2.4. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). mărimea şi culoarea acestora. pot fi sinuoase..) sau mari (Ailanthus sp. Ramuri pot fi drepte. Chamaecyparis lawsoniana var. ovoidă. fie verticală.5. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. Forma. puţin incizată dau adânc incizată. paltin. pendula. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Aesculus sp.6. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f. romboidală. platan. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. Unele specii au frunze simple sau compuse. Salix babilonica. Gleditsia sp. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.

Hedera helix. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. la care verdele se combină cu alb. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Gama de culori ale florilor este destul de variată. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). la verde închis. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). forma.2. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). precum şi diferite exemple de taxoni. crem sau galbene. În tabelul nr. Forma şi culoarea florilor. Ligustrum ovalifolius. În tabelul nr. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Speciile cu frunze mari. Astfel.6. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). ca în cazul mesteacănului. luminos (primăvara). galben sau chiar roz şi roşu. până la verde intens (vara). fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. biota. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. 52 . la galben–roşu ruginiu (toamna). Euonymus europaeus.2.Speciile cu frunze mici. precum cele ale speciilor: Acer negundo. compuse. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. 6.

a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. mari (Viburnum opulus var. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. atribuind ambientului un aspect dispersat. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. contribuind prin forma. lemn câinesc. budleia. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. cu toate varietăţile şi soiurile sale. neliniştit. exceptând albastrul pur. Culoarea fructelor. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. amorfă) constituie un factor stimulator. în sezonul estival sau autumnal. pseudobace) este variată de la specie la specie. 6.2. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. ca lumânările (castan porcesc.8. puţine specii făcând excepţie de la regulă. mălin) calmează şi relaxează. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. 6. dar mai ales în perioada hibernală. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. glicină. iritant.Dintre toate speciile lemnoase. Exemplarele cu inflorescenţă erecte.2.7. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.2.2. cu siguranţă că speciile genului Rosa. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Inflorescenţele sferice.

iar plopii. 54 . În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. precum cimişirul şi tisa. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. ci separat. 40 ani de la plantare. diferiţi arbuşti. mesteacănul. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. probabile pentru perioade de 5. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 20. De obicei. salcâmul. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. 10. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.

sau duc la costuri suplimentare. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. sub diferite moduri. lângă clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. pot fi folosite solitar sau grupat. labirinturi. ASOCIEREA. curtine. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. grupuri. fără agitaţie. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. 55 . Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Exemplarele lemnoase. iar cele decorative prin trunchi. boschete. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. fie ele arborescente sau arbustive. pâlcuri. care nu se regăsesc în efectul obţinut.1. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. frunze. coloritul fructelor).CAPITOLUL VII. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. garduri vii. Arborii solitari se amplasează pe peluze. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). masive. în puncte liniştite. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde.

Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. .specii cu tulpini ramificare.specii cu tulpini simple. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde.specii de talie mare.specii cu tulpini volubile . mirosul şi modul de asociere ale florilor. moţul curcanului. La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii.2. forma.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. culoarea. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. erecte .specii cu aspect de perniţă . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. în cazul petalelor tomentoase. a modului de creştere şi ramificare. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde. ciclul de viaţă. culoarea şi mărimea frunzelor. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . forma şi culoarea fructelor. clopoţei. ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. în sensibilizarea oamenilor la frumos. 56 . al sezonului de vegetaţie. Culoarea – este impusă în general de petale. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. creasta cocoşului. . forma.specii cu port târâtor (sau pendant). În acest sens se deosebesc: . .specii cu tulpini căţărătoare. . Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. cu aspect de tufă .7.

se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. precum regina nopţii. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. galben. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. ca o continuare a florilor. chioşcuri pentru odihnă). Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. precum verbena şi crinii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Unele frunze sunt mari. florile se îndepărtează. 7.2. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . mărimea şi culoarea frunzelor. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.3.2.2. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. de culoare roşie sau roză. în jurul teraselor. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. florile fiind nesemnificative. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.) are fructe persistente şi decorative. 7. roşu grena.2. culoarea şi abundenţa frunzelor. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. 57 .1. În unele situaţii. locurilor pentru sporturile uşoare. menţinând efectul decorativ. altele sunt mici şi mărunte. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. argintiu sau cenuşiu. a staţionării. 7. iar altele puternic fidate. Moţul curcanului (Amaranthus sp. cu segmentele filiforme. Forma. fiind aripate. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.

rabatelor. covoarelor. ferestrelor.4. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.5. bordurilor.2.2. perioada şi durata de înflorire. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. mozaicurilor. teraselor. rizomi. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. Speciile floricole pot fi folosite. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. zidurilor. treiajelor. pe stânci sau pajişti. 7. geophite – ce au bulbi. pentru decorarea balcoanelor. tuberobulbi. rădăcini tuberizate. rondurilor.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. mărimea. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. în general. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. pentru decorarea spaţiilor verzi. forma şi culoarea florilor. 58 . rizomi. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. pergolelor. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. pentru decorarea stâlpilor. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale. tuberobulbi. iar primăvara vor înflori. chioşcurilor ca flori tăiate. înălţimea plantelor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . jardinierelor. forma şi nuanţa frunzelor. 7. în lungul apelor sau pe luciul lor. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.

asociate după înălţime şi epocă de înflorire. narcise. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. stânjenei. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). costisitoare. fie mixt. ghiocei. mijlocie sau mică . fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. de talie înaltă. Culturile cu plante anuale. fie numai specii perene. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. 59 . în special lunile de vară. specifice plantelor anuale. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. bujori. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. crizanteme. printre care se introduc plante anuale. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.

desfundat. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. Myosotis. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. partere). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.). structură. narcise (Narcissus sp. bănuţi (Bellis perennis). mobilizarea superficială a solului. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. modelarea terenului. Narcissus. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. în trepte. Crocus. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. nivelat. În general. Galanthus) sau bienale (Primula. 60 . Viola. muscari (Muscari sp. permeabilitate.). mărunţirea bulgărilor. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. cu port de tufă sau covoraş. pH.). elemente nutritive. witrockiana). instalând specii de talie mică în prim plan.3. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare. Bellis) cu speciile anuale. textură. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. brumărele). Hyacinthus. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. rabate. 7. capacitate de reţinere a apei).Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. numă-uita (Myosotis sp. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.

Asparagus sp. pământul de pădure. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură.. pământul de lemn.... de răsadniţă.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. etc. pământul de turbă. Iris sp. . Cheiranthus cheiri). Asparagus sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare.. în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora.. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri.. Dianthus sp. 7.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. rădăcinile de ferigă şi nisipul. conţinutul de substanţe nutritive. compostul de grădină.soluri neutre – majoritatea solurilor. superficiale (Primula sp. După valoarea pH-ului. pământul de ace de răşinoase. de turbă) . la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Dianthus). Tradescantia sp. . s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . . În funcţie de sol. Amaryllis sp.4. perlit şi turbă în diferite proporţii..soluri alcaline – (Anemone sp. . aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . pământul de ericacee. ferigi). unde se vor dezvolta şi înflori. Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Erica sp.soluri acide – (Coleus sp. Gladiolus sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Calluna vulgaris). pământul de frunze.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. 61 .. Acestea se deosebesc prin pH. textură. se deosebesc: .. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.. bine organizate. ţelina.

DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. comparativ cu înălţimea plantei. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Dianthus. astfel încât până la venirea îngheţului la sol. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Begonia).(Iris sp. Sedum) distanţele pot fi mai mari. Crocus.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . bulbii acestora să se înrădăcineze. dar nici să se stânjenească reciproc. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Paeonia). Hyacinthus.5. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. Fuchsia. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Hosta plantaginea. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Myosotis). Amaranthus). Impatiens. Galanthus. Viola. Muscari. 7..). ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. Mathiola. Lilium sp. Alyssum. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Narcissus. 62 . ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Hemerocallis sp. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus.). astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. La plantare.

După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. 63 . unele nu mai înfloresc în acel an.5 cm grosime. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. când plantele nu suferă deloc. La speciile perene. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . de cca. judeţul Dâmboviţa. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.1. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. acestea dând o stare de confort acesteia. 2 – 2. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. un foişor pentru relaxare şi luat masa. intrând mai devreme în vegetaţie. amplasată în partea de N a judeţului. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. din comuna Runcu. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. spaţiul devine insuficient. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. cât şi un heleşteu cu peşte. pe malul stâng al râului Ialomicioara.

prielnic organismului uman. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. întregul organism uman. de a defini un microclimat specific.. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. denumita şi funcţie socială. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. De asemenea. antierozională. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. şi întărirea sănătăţii. hrană consistenţă nepoluantă. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. In cadrul peisajului. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte. contra factorilor climatici dăunători. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă.a. plante medicinale ş. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului.2. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). Evident. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. SCOPUL LUCRĂRII 64 . pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. funcţia de recreare.

65 . înainte de sosirea ploilor abundente. amplasată la poalele munţilor Leaota. sau amplasata lângă casa. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă.3. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna.3.1. atrăgând atenţia asupra lor. cât şi înmagazinări apei în sol. si a fost lăsat aşa până primăvara. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. 8.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. 8. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. Această oază de verdeaţă. Amenajarea lor sa făcută cu grija. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. componenta vie a naturii. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. Vegetaţia. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec.

de umiditate şi de o bună aerisire.2.3. sa îndepărtat demarcarea ei. Compostul se compune din mai multe materii organice. şi chiar şerveţele folosite. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. apoi sa plantat gazonul si florile. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. Pentru ca descompunerea. din răzoare. 8. Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului.. şi din crengi şi iarbă tăiată. din florile şi resturile plantelor . 66 . o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. cojile de ouă. Pentru a da impresie că peluza este mai mare. procesul de compostare în sine . Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. nu numai pentru protejarea copacului. sedimentul de cafea şi de ceai. zonele se delimitează .Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. de exempu din frunziş. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie.

67 .

68 .

intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. circulaţii. Gazonul. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. 69 . Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită.3.8. Arenaria). Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă.3. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. constructii decorative şi utilitare. piese de apă. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul.

cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare.4. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. care delimitează zona patioului. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. atât după lăsarea serii. cât şi in timpul zilei. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. in imediata apropiere a acesteia. 70 .4. greblat. 8. Patio Este amenajat in spatele case. fertilizare şi tundere.1. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei . Montajul se face relativ uşor.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine.adaos de pământ fertil şi nisip).nivelat.

Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. care dă o notă de eleganţă spaţiului.4. Nu doar muscatele . Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut.. Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare.3.Mobilierul este din fier forjat. cala. In zona patioului se află şi o piscină mica. 71 . Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei.. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade . Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . 8.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. 8. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. precum leandrul. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. ci şi plante mari de ghiveci . palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară.4. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. iar platoul mesei este de sticlă. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. pentru copii şi nu numai.

Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. Pe malul bazinului. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. 72 . Zona de regenerare. in plus. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . În acelaşi timp.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. fundalul fiind dat de munţii Leaota. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. Lămpile amplasate creează atmosferă. sunt cultivate plante de mlaştină. ca substanţe nutritive. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. La nevoie . Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. Heleşteul adăposteşte peşti. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului .

când apa se încălzeşte .Feriga de apă . Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal. de obiei primăvara sau la începutul verii. Acestor plante au flori atrăgătoare. Nuferilor le place apa stătătoare. O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. care adună harnici nectarul caprifoiului. Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm . Harnicuţa. Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor. Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament.Calltriche hermaphroditica. flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . flori duble roşu roz cu stamine portocalii . plante care luminează vesele peste apa liniştită. Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. apoi aroma picantă de cimbru. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma.Nufarul alb comun .Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . Aici amintim: . Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde. În curând . iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă.James Brydon . amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii. 73 . Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat. Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . Bănuţul de munte. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase. locul se va umple de fluturi de noapte. Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. .Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”.Azolla caroliniana .Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului.

Pavilionul din gradină Este construit din lemn. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. lămâie si cuişoare. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. Locul joacă un rol important la trandafiri. 8. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. de pământ. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. care învăluie fereastra. Mirosul cald. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. 74 . condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră.4.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. putem savura mirosul seducător de miere. înmulţindu-se rapid in apa caldă. am creat oaze pentru revenire si relaxare. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie.4. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân.

5.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. piatra naturala.4. deasupra asfaltului. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. Când plantele din ghiveci umplu terasa.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. materialele din care a fost construita casa. Palmieri pe malul mării . Aleile. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. în luna mai. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. respectiv. Ca arbuşti. O poteca poate infrumuseta peisajul. scanduri sau pavele. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. Rezistent la frig. iarba si nisip. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. iar vecinii se retrag pentru siestă. grea . aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. 75 . transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. Arşiţa unduieşte . înseamnă că vara este aproape. atingând dimensiuni impresionante . impresionează chiar şi numai prin formă. caramida. in după-amiezile de vara. Chiar şi exemplarele nou cumpărate. 8. Ele nu ating aici înălţimi considerabile. în linişte într-o parte răcoroasă . cresc deja in prima vară splendid. încă mici. Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. coaja de copac. Acum ar fi frumos să ne aruncăm. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. ornamentele din gradina etc. copăcei sau copaci mici.

deoarece este mai frumos . Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. cu o lăţime a 120 cm. pe cărările principale. cu pietre din albia râului. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise. Poteca naturală 76 .Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. iar aleile secundare. sinuos.

in joc de şah. fără a mai apela la cretă. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip.8. O primă posibilitate o oferă drumul lat. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult.6.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. pentru săgeţi şi pentru joacă. sunt mereu necesare copiilor . 77 . care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. Un mic refugiu. ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. in trepte. protejat de vânt. colorate. plană si este acoperită cu plăci pătrate . unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil.cu un trunchi puternic. Asemenea locuri rezervate .4. facilitând jocul de sărituri . căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ . am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. Un mic loc într-un colţ de gard viu. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. dreaptă.

8.4. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). Mai este şi floarea soarelui de un an . gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. precum. 8.7. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video.intr-un registru pozitiv sau negativ.Crăiţele. de un spaţiu delimitat. din fier forjat. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. Mai precis. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. gardul spune tot. Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. cu strada. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. Flori colorate de un an sau doi. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. ferit de priviri indiscrete. cu trecătorii sau vizitatorii. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. de bârlogul nostru. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. E firesc sa spunem ca.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele.4. Cârciumăreasa. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. Amenajarea apelor 78 . poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri. din zidărie sau piatra. uitându-te la case si la curţile fiecăruia. avem nevoie de spaţiu. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. ca pentru un bordei. plasa metalica sau tabla. Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. Gura-leului. Floarea de num ă uita. Barba-boierului. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . 8. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". bârlog care sa ne poartă semnătura. Trecând pe străzi. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare.

Oglinzile de apă /bazinele geometrice. pâraie. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. în locurile cu erodare puternică. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). trestie. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. de mişcare. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. dar fără a fi simetrice. iazuri. bitumului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. Apele stătătoare (numite impropriu. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. 79 . prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. asemănător cu malurile opuse. lacuri. dar poate fi ameliorată. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. fântâni. Când cursul apei este însorit. Caltha palustris). Malurile se vor amenaja prin terasare. căderi de apă. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. fără frânturi. prin deschideri de perspective.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. realizate de obicei pe stâncării. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică.

folosite pe timp de noapte. fălţuită. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu.9. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. . a domina.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape. A fost aşezat departe de casă. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. având rolul unui factor calmant în peisaj. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. 8. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. geometrică. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.4. dreptunghiulare. combinată cu lumina artificială. . cărămidă.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. din beton. pătrate. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. .bazin cu cupă florentină în mijloc. 80 . la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. colorată diferit chiar.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . elipsoidale. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. a menţine. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI).fântână cu taluz cu cascadă.

Este construit din lemn pe o placă de ciment. fie vor fi aduse. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. de solidaritate monumentală. iar când sunt mici şi grupate. cu accent pe elemente de piatră. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. clima este mai rece. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. acestea dau impresia de putere. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. pietriş şi stânci Peisajele aride. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. Nisip. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Masa si scaunele sunt din lemn natural. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. îşi au opriginea în stilul zen. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. aproape de poalele munţilor Leaota. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. Când sunt de dimensiuni mari. 81 . Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. mărime şi culori. cu temperaturi moderate in timpul verii. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. la o oarecare distanţă de clădiri.

Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. metal. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. beton armat. creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. iar in timp vor fi acoperite cu plante. Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. cimbrului si lavandei . de care copii mici se bucura . Heleşteul este un element atractiv in sine.Spalier Un spalier montat vertical. asigura un impact imediat. Băncile şi scaunele 82 . Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. arbuşti si plante târâtoare. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. si vor atrage numeroase pasări in gradina. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. Spalierele decorative de culoare alba . este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . Structurile simple. piatră). vor atrage numeroase păsări. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. pentru vieţuitoarele sălbatice. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări .

Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. drept un contur proiectat pe un fundal luminat.4. Astfel.4-3.10. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. atât la soare cât şi la umbră. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.0 m. grup sculptural. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata.5 m. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. lăţime 0. 83 . în lungul aleilor largi. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. ieşind în evidenţă clar. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. să petrecem mai mult timp in aer liber. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. din diferite materiale de construcţie. Pot fi cu sau fără spătar.4-0. Pentru o lumină de fundal.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. Tipuri de iluminat in imagini. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. obiectul este scos în relief. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi.să urmărim zborul unui fluture. Lămpile se pot monta fie pe zid. deasupra zonei sau accesoriului.45 m. a unui rond de flori. 8. să citim sub razele soarelui. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. înălţimea 0.

B. 84 . design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. A. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. C. Fabricata din metal. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. Astăzi. B. economisim energia electrică. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. Lămpile alimentate din surse de energie solara. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. C. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. acumulatorului si al LED-ului. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte.Iată câteva idei: A. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Pălăria direcţionează lumina in jos. seamănă cu o floare. astfel protejăm natura. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. la capătul unei tulpini curbate delicat.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

care are un trunchi cu un diametru foarte mare. 88 . care are flori albe cu parfum discret. după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. sunt folosite in coşuleţe atârnate. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. După aceste operaţiuni. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul .5. care acum înconjurat de un scaun alb. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale.care înfloresc de primăvara pana toamna. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. 8. In gradină. Muscatele agăţătoare. cu florile strălucitoare şi rezistente. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. înainte de amenajare era un copac bătrân. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual.

sau mecanic cu maşini speciale. care nu sunt pretenţioase.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor. caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Pe de alta parte. înainte de înflorirea buruienilor. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. iar gramineele se răresc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). furtune si alte sisteme portabile. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. Dacă solul are o cantitate mare de calciu. Irigarea este de floricole). datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. apar muşchii şi numeroase buruieni. pentru compensare. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . Fie mobil sau fix. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. Se recomandă tunderea pe timp ploios. fosfor şi potasiu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare.

strălucitor. dar sunt rezistente si la seceta. asta încă din cele mai vechi timpuri. dar majoritatea ajung la 90 cm. întreaga planta fiind aspra la pipăit. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . Este o planta anuala. Frunzele dispuse opus sunt întregi. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. pana la verde închis. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. rosu. vişiniu. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. Seminţele răsar repede (5-6 zile). de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . uşor cordate.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. prefera terenurile însorite. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru).Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. coral si chiar galben. simple sau învolte. Sunt plante de talie foarte diferita. 90 . Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. unii la mijloc si alţii târziu. ovate. oliv.

BALSAMINA . Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. 91 . violet.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. Florile pendule sunt grupate în raceme dense. Calluna se întâlneşte în zona montană. simple sau bătute. bine ramificată în partea superioară. aşezate pe tulpină opus.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. de forma unor solzi. unicolore sau bicolore. rosii. în defrişări de păduri şi în tufişuri. Fructul este o capsulă globuloasă. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. ramificate. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. au diametru de 6 – 10 cm. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. tulpini goale în interior. Frunzele sunt adânc-lobate. albe. are rădăcini tuberizate. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. cu condiţia să se dreneze uşor. simple sau involte. puternică. inalt de 40-60 cm. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. cu frunze mici. Creşte la 60-180 cm înălţime. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. Tulpina este dreaptă. roz. cu sau fără perişori. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. simple sau duble. opuse. rosii. Frunzele sunt adânc sectate. Florile galben portocalii. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă. divers colorate . Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna.

Dalii cu flori de crizanteme. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. de culoare gri-verzui. Dalii decorative.Este puţin pretenţioasa la căldura. au nevoie de pământ fertil. de doua ori pe an sau in continuu. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. Înfloreşte primăvara târziu – vara. frunzele se întorc uşor in afara. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. Cuprinde: Dalii Pompon. are un foliaj verde. atât primăvara cat si toamna. lanceolate. Dalii cu flori de cactus. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. 92 . deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm..Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. ovale sau ascuţite la vârf. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. zilnic. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. Nu suporta solurile prea umede.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. Garoafa are frunze ascuţite. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. la distante de 20. mai. aşezate de-a lungul tulpinii. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. înainte de lăsarea gerurilor. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie.

Frumuseţea florilor sale . uşor nisipos si cu pH 6. 93 . cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. Smârdarul. şi raritatea sa. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice. alungit. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. RHODODENDRON. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz . Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. cu sol bine drenat.trandafiriu. Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. rozetă de frunze liniare. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. Putem spune ca este un simbol al primaverii. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. el nu tolerează transplantări. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. dar pe cele ridicate nu le suporta.5-7. Este usor de ingrijir si creste repede. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior.

Are frunze cazatoare. stânci. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. 94 . prin butăşire sau marcotaj. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. aplatizat si nu are valoare ornamentala. lemnoase. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. Poate creste si sub forma unui copac. Se înmulţeşte repede şi lejer.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. Fructul este mare. arbori. ziduri. verde. Wisteria este viguroasa. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). căţărătoare. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. dar nu foarte multa in pământ. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. cu vite împletite. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. Iedera iubeşte apa din atmosferă. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru.5 picioare. pentru ca rădăcinile ii putrezesc. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala.Wisteria sinensis este cea mai populara. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. arbori. Are nevoie de apa. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. folosindu-se de orice suport precum ziduri.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina.

Frunzele sunt complete si lobate.. dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m. Înfloresc 95 . Soiurile de trandafiri nobili. iar cele perene se transplantează in februarie -martie. Din punct de vedere al modului de creştere. Necesita multa lumina si udare regulate. Plantele anuale se obţin din seminţe. Prefera locurile însorite. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Necesita soluri fertile.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. ghimpaţi)..aprilie).75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. ferite de curenţi prea puternici. Fiind o planta volubila necesita palisarea. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. la nivelul solului. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. sunt: trandafiri mici.noiembrie) sau primăvara (martie . Utilizare: acoperirea gardurilor. cu ramuri lungi de 2-4 m. Necesita o udare abundenta. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare).trandafiri urcători (căţărători. cu coroana ca o tufa. Face parte din familia Convolvulaceae. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. zidurilor.

cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. Este o specie la care necesarul de frig este mare. Are flori albastre numeroase. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. lung-pedicelate. Frunzele sunt mari. albe. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. cu forma piramidala.THUJA OCCIDENTALIS. Au fost obtinute mai multe varietati. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. pieloase. în fază de buton la -5. în special în perioada de primăvară. cordate. dispuse în inflorescenţe.2 °C. plutitoare. între 1000 şi 1700 ore. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. Pe perioada iernii. 96 . la seceta si suporta tunderea. de talie inalta (10-15 metri). frunzis mereu verde. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. în funcţie de soi. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor.

spaţii de joacă pentru copii. spaţii verzi de firme. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . acoperişuri de bloc ş. agile şi sprintene. Scenele de peisaj liniştit. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. care sunt însoţite de materiale noi. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. 97 . pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. fluturii.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. Tendinţele în proiectare.să urmărim zborul unui fluture. atraşi de flori. în momentul de faţă. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte.a. veveriţele.). mult mai performante şi mai aspectuoase. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. showroom-uri. să citim sub razele soarelui. În peisaj ne bucură şi păsările. În prezent. apoi a florilor şi fructelor. terase. au efect benefic. calmant. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. beneficiarul putând alege. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. apariţia frunzelor. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. arborii. peluzele gazonate. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. trezesc senzaţia de linişte.

Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. cu peisaje aproape ideale. Amplasate in locuri liniştite. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. reamenajare. pentru a-si reîncărca bateriile. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case.). în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. roci. arbuşti. Acum. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. oaza de verdeaţă s-a mărit. apă. stânci. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. De asemenea. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. in care proprietarii se retrag din când in când. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. 98 . etc. specii ierboase.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. de o calitate foarte bună. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi.

Editura Universităţii. Matei Păun. 2003 10. Dobrotă. Mitea Preda.BIBLIOGRAFIE 1. E. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Editura Ceres 1973 5. Editura Didactică şi Pedagogică. Bran Florina. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Laurenţiu Palade. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Editura AQUILA 1998 9. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Editura Ceres 2003 4. Bucureşti 1979 6. Mihai Topor. Economia turismului şi mediului înconjurător. Palade. Gabriela Teodorescu. Bucureşti. Istrate. Bucureşti 1968 7. Bucureşti. Craiova 1976. Palade Arhitctură peisageră. Editura Agro-silvică 8. George. 2. Amenajări floricole exterioare. Amenajări turistice. Bucureşti. Cezar Valentin Tomescu. Editura Economică. Suceava 2007 3. Rică Marcus. Băltăreţu. Amenajarea grădinii. V Sonea. Ion. 1996 99 . Marin Dinu . Editura Sylvi. Arhitectură peisageră şi design forestier. Editura Tehnică. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Peter McHoy. Andreea. L. Parcuri şi grădini din România. Erdeli . L. Ana Felicia Iliescu. 1998 11.

Victor Negulescu. Bucureşti 1990 21. Barabus Nicolae. Bucureşti. www. Editura Uranus. F. Iliescu.ro 30. M. Calimanesti. Tigu. Bran Florina .ro Turismul montan.AFM. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. 2003 14. Bucuresti 26. Editura Bibliotheca.ARA. Editura Ceres. Editura Universitara – 2006. Felicia. S.ro 29. Candea M. Luncu Vasile (1992). amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. Candea. Editura Ceres. Runcu în eternitate.ro 31. Neacşu. mai. Editura Ase.ro 27.. 2001 Développment durable du tourism. Nistoreanu. Muja. Florina. Ecologie si protectia mediului.anpm. Ana . www.PRONATURA. legende şi realităţi. Gabriela. Editura Expert. 19. 2000 13. – Organizarea. www. Cimpoeru – Organizarea. Ionescu Alexandru. Editura Ceres. Puiu . Milescu. Bucureşti 23. . Ed.M. iunie 2009 22. I. Bran.gradinavisurilor. Turismul şi dezvoltarea durabilă. 15. Pădurile şi omenirea. Manea Gheorghe . www. www. Editura ASE 2002 . Ecologia generală şi protecţia mediului . Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. 16. ’93-‘94 18. Ecoturism şi turism rural. O. Cimpoeru I..ro 28. Bran. Dezvoltarea spatiilor verzi. mituri.MINISTERULMEDIULUI. Nicolae.1999 25. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic . www.T Madrid. Bucureşti. Revista “Grădina mea” aprilie. Giude á l’intention des autorités locales: 100 .12. I. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. Bucureşti. 20.

ro/ cel mai tare site cu referate 101 .referat.Powered by http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful