UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

.……………….… 7. criterii de alegere a speciilor ……………………………….………………… 7.5..2.7.2.4.2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7.2. 6.4. perioada de înflorire……………… 6. pregătirea solului…… 7. forma.2.………… 7.. mărimea şi culoarea frunzelor……………………..2.3.8..6. capitolul viii 47 48.capitolul vi.1.…. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ………………………………..……….…. capitolul vii.1.2. forma şi desimea coroanei……………………………….2. 38 6..……. distanţa de plantare……………………………………………….2 particularităţile biologice ale speciilor………………………………….……………….2. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase …………….2.2.2. 6.………………… 41 6. mărimea şi culoarea frunzelor……………….modul de utilizare…………………………………………. instalarea speciilor floricole. înălţimea exemplarelor…………………………………..2. 7.2..2. forma şi culoarea florilor.2.1..4. 4 .5. 6. 7.2.. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….……… 7. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi……….1. forma şi culoarea fructelor………………………….3. rapiditatea de creştere şi longevitatea………………………. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii . asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase….. 39 6.….2. 6.asocierea speciilor floricole……………………………………….2.……. 40 6.3 împărţirea după ciclu de viaţă………………………………………. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole………………………………………………………….2.2. 6.2. 39 6. asocierea.2. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….5. …………. forma şi dispunerea ramurilor……………………………. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6..1.2.2. 7..forma.2. 7.2.

1.9 construcţii utilitare şi ornamentale…………………………….3.…………… bibliografie……………………………………………………. 8.………………… 8..contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8.2.4..4.. întreţinerea şi îngrijirea …………………………. 8. 8.4.3. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8.4. gazonul ……………………………………….5. 8.11. anexe……………………………………………………………….5.4.obiectivele lucrării………………………………………………… 8.3.4.3.8. 8. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8.6.4. 8. 59 8. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8. concluzii ………………………………………………………………………. iluminarea grădinii……………………………………….4.4.4.2.……………..3.4. formaţiunile florare …………………………………………. curs de apa cu cascadă si helesteu…………………………….3. nivelarea pamantului……………………………………………. 8.4.10..….1.patio………………………………………………………………….12. 77 83 85 5 . pavilionul din gradina ……………………………………….…..7... 8.…………….1. fantana cu piscina mica……………………………………………. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină…………………………………….2. scopul lucrării…………………………………….…… 8.4.. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8.4. grădina de iarnă ……………………………………………. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8..

6 .

sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. constituie doar o primă etapă. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. Amenajarea unui spaţiu verde. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. Vegetaţia. distracţie. component viu al naturii. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. armonioasă a elementelor componente. Reuşirea acestui potenţial. in final viata lor. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. cât şi înmagazinării apei în sol. indiferent de stilul în care au fost realizate. plantaţii stradale ). indiferent de categoria din care face parte ( parc. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . pentru relaxare . întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. scuaruri. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . şi de un alt factor de o importanţă majoră. spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. care.INTRODUCERE . pe parcursul traseelor turistice. Spaţiile verzi. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. 7 . scuar . bine gândită şi de o îmbinare fericită. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. etc.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. aceste oaze de verdeaţă. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. respectiv de îngrijirea. grădină privată. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă.

specii ierboase. dintr-o epocă în alta. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. arbuşti. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. roci. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. apă. au efect benefic. pentru a-si reincarca bateriile. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. transmiţându-se de la un popor la altul. care trebuie ales inteligent. au interferat. calmant.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. Gradina moderna are propriul mobilier. veveriţele. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. stânci. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. Acum. au dispărut. Amplasate in locuri linistite. destindere şi recreere. peluzele gazonate. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. cu peisaje aproape ideale. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. arborii. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. in care proprietarii se retrag din cand in cand. etc. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. agile şi sprintene. apoi a florilor şi fructelor. oaza de vedeata s-a marit. acumularea de noi forţe . în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. În peisaj ne bucură şi păsările. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. 8 .). Spaţiile verzi. Astfel. apariţia frunzelor. atraşi de flori. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. de la o regiune la alta. Scenele de peisaj liniştit. fluturii. concepţii ce au evoluat. au fost regăsite.

9 .

în general. dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare.1. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. încă din paleolitic. 1 Victor Negulescu. daco-romane şi româneşti. nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. 41 10 . Târgovişte. Editura Bibliotheca 2007. Din păcate. şi al comunei Runcu în special. ceramică şi aşezări străvechi dacice . pag . Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. legende şi realitate . Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. arme . Când apelăm la acest adevăr.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. satul învecinat cu noi. Runcu în eternitate mituri.” 1 Un alt argument. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă.

cândva dominate de păduri compacte. ce au marcat evoluţia neamului românesc. din Subcarpaţii dâmboviţeni. SUPRAFAŢĂ. Completând ştirea. adânc ancorată in negura vremurilor. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . 11 .3. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. îşi are propria istorie.2. “luate cu sila şi date”. situată pe valea Ialomicioarei apusene. se afla comuna RUNCU . adică loc defrişat. din Subcarpaţii interni. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură.În rezumat. AŞEZARE. mari sau mai mici. legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. când s-au făcut cneji. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. În zapis este pomenită . la fel ca alte localităţi. ocina Runcului şi Brebului. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara.71 Fieni-Bucureşti.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. Raţionamentul pare plauzibil. De aici şi numele de Runcu. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564. 1. alături de alte localităţi. 712A şi şoseaua naţională nr. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. ce se întindeau până în marginea albiei. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. Din punct de vedere etimologic. 1. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. ce provine din latinescul “runcus”.

din Subcarpaţii interni. In zona locuibilă. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. peşterile şi cheile. 1. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. la sud. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. dihorul şi râsul. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. mistreţul. 1. cum sunt iazurile. formate din arbuşti. lupul. este formată din păşuni 1328 ha.5. se formează şi domină comuna. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni. 12 . pâraielor şi viroagelor.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. la vest. este cel brun de pădure. SOLURILE Similar altor localităţi. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. o largă răspândire o au tufişurile. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. din care peste 4950 ha fond forestier. solul specific Runcului. care se ridică la 2670 ha. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. În pădurile compacte . fâneaţă 1085 ha. în zonele dominate de molid. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). slab podzolit (nisipos). incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. teritoriul ei este format. din etajul superior montan. jnepeni şi anini de munte. Suprafaţa neîmpădurită. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. teritoriul ei este format. din munţi semeţi. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. precum şi buruienile din lungul râurilor.4. În perimetrul dealurilor şi munţilor. pe lângă dealurile specifice zonei. din munţi semeţi. pe lângă dealurile specifice zonei. căprioara.

Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. situaţie ce favorizează evident pomicultura. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte. Pe plan forestier. depuse în straturi de-a lungul timpului.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. rareori viteza acestora punând in pericol pomii.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă.6. În vatra comunei. arborii şi construcţiile gospodăreşti. cu ierni domoale si primăveri întârziate . Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. a căror fertilitate este considerată mediocră. 13 . veniţi dinspre Leaota. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. 1. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. ultimele. se afla si verile cat si toamnele.774 mm). însoţind ninsorile abundente. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. prin prelungirea lor. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. paradoxal. In mod normal. clima este favorabilă . în cea de sud. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. sub acţiunea vegetaţiei forestiere. Nici viscolele nu sunt prea puternice . în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. sub influenta curenţilor reci.

funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. antierozională. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. în primul rând ca resursă economică. funcţia recreativă. ocupând mari suprafeţe pe glob. de funcţii de producţie. sanitară şi estetică. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . necesită adoptarea unor strategii speciale. flori din culturile floricole. fundamentate ecologic. gospodărirea şi exploatarea raţională. recreativ sau sanitar. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. funcţia decorativă (estetică. pădurile. Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. respectiv: de producţie. care să asigure 14 . cum ar fi: a) b) mediului ambiant. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn.1. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. fructele. din afara localităţi. de aceea prezentarea lor .CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. această funcţie are un caracter puternic diminuat. hidrologică. c) d) e) impact peisager). Se ştie că dintre ecosistemele naturale. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. funcţia antipoluantă (sanitară). seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. sociale şi economice ale unei perioade date. viu sau inert. care conduc în final la realizarea frumosului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). Fiecare component. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. se ţine seama de anumite principii şi legi. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. suprafeţelor şi formelor planului. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. treaptă. Frumuseţea este realizată prin ordine. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. Frumuseţea este un element funcţional. armonie şi proporţionalitate. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor.

Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. calitate care uneori poate avea o latură negativă. peluze. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. în întregime. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. pe o concepţie dominantă. al forţei sau al monumentalităţii. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. este static şi odată văzut. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Asimetria pune omul în armonie cu natura. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. magnificului. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. deoarece un plan perceput deodată. interesul scade. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. respectiv realizarea echilibrului. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. admiţând totodată diversitatea acestuia. într-un întreg. a repetării şi a consecvenţei.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). obţinându-se în final unitatea în diversitate. se găsesc mase similare şi egale. plantaţii. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Simetria poate fi absolută şi liberă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. intrarea principală ). 19 . Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. ordinii.

Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul poate fi: static. a aceloraşi elemente (specii. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. combinat. integritatea şi calitatea acestuia. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. de formă. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. dinamic. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). grupuri. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. 20 . la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. lăţime) sau alte caractere vizibile. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. chiar dacă specia diferă (de exemplu. într-un aliniament. evitându-se astfel monotonia. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. de culoare. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). liniar. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. compus. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. bănci. fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. simplu.

Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. 21 . de un individ. . direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate.Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). forme sau spaţii. În proiectarea spaţiilor verzi. exprimând de fapt unitatea în varietate. care au o anumită continuitate. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). ordine şi armonie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.

Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică..îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. 22 . înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. sub un unghi de cca. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual.5-5 m. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. Astfel. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. sub un unghi de cca. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. lăţimea optimă este de 8 m. 270. presupunând unirea trecutului cu prezentul. . 180. lăţimea optimă este de aproximativ 2. fără a se exagera prin risipă. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. iar la o distanţă mai mare de această valoare. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. iar pentru o alee mai mică de 250 m.

microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. pâraie. văile râurilor.2. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). vegetaţie) cu cele artificiale (alei. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. caracteristice Renaşterii şi Barocului. etc. vegetaţia. apă. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. bazine. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. 4.). fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. eroziunea). Stilul geometric 23 . În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. radiaţia solară. iar în cadrul stilului peisager sau liber. În ultima perioadă (sec.1. râuri. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. câmpii. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. În amenajarea spaţiilor verzi. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.1. precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. dar şi elemente minore precum microrelieful.

întotdeauna de formă dreptunghiulară. fiind ornate cu statui. aspect preluat şi de romani. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. regulate.1. francez sau regulat) a stat. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte.Stilul geometric (clasic. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. pe linii drepte şi curbe.2. Acest stil prezintă mai multe variante. La romani grădinile. aplicat până în prezent. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. 4. 24 . arhitectural. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. cascade sau bazine. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.1. Grădinile în stil maur. vase sau fântâni arteziene. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. de mai târziu. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. caracteristice diferitelor epoci istorice. fiind subordonate toate elementului principal. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. unele păstrându-se şi în prezent. erau prelungiri ale încăperilor. în general.

Aceasta. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. taluzuri. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. 25 . lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. numit şi capul de compoziţie. scări. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. cu numeroase ziduri de sprijin. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. fiind nivelat şi modelat în terase largi. ce constituie perspectiva principală. cu denivelări mici. situat în poziţie dominantă. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Apa aduce prospeţime. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. balustrade. precum şi oglinzi de apă. rampe. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. sau de perdele de arbori. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. bogat ornamentate. respectiv axa principală. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată.Elementul principal. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. fie de a le limita pe altele. statui sau vase sculptate. canale sau oglinzi de apă. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.

utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. Stilul peisager Stilul peisager (liber. În această situaţie. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. fiind dispuse în reţea geometrică.3. 4. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. fie sub influenţa literaturii noi. având cel mai adesea relief variat. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. natural. în Anglia. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.Aleile sunt rectilinii. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. care dau varietate şi fantezie compoziţiei. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. 26 . conducând spre diverse amenajări. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă.1. mai ales a celor de gazon. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.

compoziţia fiind liberă.3. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. lumini şi umbre. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti.1. pajişti şi diferite grupaje floricole. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. frumoasă şi îndelungată.4. în diferite zone ale grădinii. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. se vor folosi specii de talie mică. masele vor avea conturul neregulat. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. care în mod natural sunt dispersate. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. neregulat. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. cu înflorire bogată. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. vor fi folosite pâlcurile. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. ce urmăreşte formele de relief. volume. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. Aleile au un traseu liber. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. 27 . atunci când aceasta există. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. cu aspect natural. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. toate elementele. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. În jurul clădirii principale. peluze. curb sau sinuos. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite.

având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. prin aducerea de pietre.2. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. cu contur regulat. în pete neregulate sau eliptice. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. GENUL PEISAJULUI 28 . specii lemnoase decorative. sinuos chiar. fie naturale. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. roci sau stânci. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. 4. de grote sau chiar cascade. chiar exotice. fie pe parcursul zilei. Astfel. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. iazuri. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. va avea valenţe diferite ale acestui efect. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. fie create. sub formă de mase. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. cascade. lacuri). urmând caracteristicile terenului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. Apele. covoare sau dispersate solitar. Rocile. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. intervenindu-se totuşi în detaliu. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. Apa.

volume. cu un efect decorativ deosebit. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. cu înflorire abundentă. romantic şi liniştit. de admiraţie şi respect. în care este prezent „omul colectiv”. clar conturate. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. ce constituie şi denumirea genului respectiv. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. inspirator. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. 29 .2. culori. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. ce dau impresia de compactitate.1. destinate activităţilor de masă. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. de veselie. forme. de groază şi de basm. În decursul timpului.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. şi anume: de veselie. de bucurie. de melancolie. de mirare. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. 4. de veselie sau de entuziasm. dar şi masivelor mari de arbori. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant.2.2. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. Genul grandios Genul grandios. umbră şi lumină. de sălbăticie. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. În prezent. de admiraţie. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. solemn sau maiestuos. Genul de bucurie Genul de bucurie. 4. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. de inspiraţie. Home. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului.

Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de luminişurile retrase. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului.3. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. De asemenea. dispuse într-un masiv păduros. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.2. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. 4. atât sub aspect psihic cât şi fizic. cu flori având culori calde. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. cascadele. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. unei mări sau ocean). dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. de stâncile.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise.4. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. largi. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. 4.2. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. 30 . având ca fundal imagine unor munţi înalţi.

prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. Grădina de faţadă. sediu de firmă etc. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. precum gazonul. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.) acestea pot fi: grădina de faţadă. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Astfel. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare.1. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. joasă sau fără împrejmuire. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. cu o compoziţie relativ simplă. a unor grupuri de specii sempervirescente.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. 31 . uşor de întreţinut. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). În funcţie de mărimea acesteia. fie prin realizarea unui gard viu înalt. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei.

În cazul unor locuinţe. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. spitale. chioşcurilor şi treiajelor. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. sau specii de răşinoase. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. trandafirii. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. mobilier de grădină. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Grădinile interioare. lămpi pitic. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. diferite jocuri. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. bazin cu peşti decorativi. mini grădină de zarzavaturi. de gusturile proprietarului. barbeque. aranjamente florale. cititul. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. sedii de firme. piscină. gazonul. În cazul vegetaţiei. padoc şi cuşcă pentru câine. servitul mesei. arbori. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. activităţi de grădinărit. minilivadă. arbuşti şi liane. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. 32 . chioşc de grădină. dar şi a unor hoteluri. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. precum şi diferite specii cu port pendent.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. suprafeţe îngazonate. magazie de unelte. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. fie după propriile idei. grădina este structurată şi amenajată. miniseră. pergolelor.

o cascadă miniaturală. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. un mic bazin cu aspect natural. stânci şi pietre. de la bun început. instalaţii electrice. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. arbustive sau lemnoase. arbuşti tunşi. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. 33 . canalizări). astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată.

flori. ce poate cuprinde: o mică livadă. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. fructe sau seminţe. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. un mic monument sau un bust. care murdăresc. bănci. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. a zgomotului şi a gazelor. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. grădina de zarzavat. Dar în funcţie de microrelief.5. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. arbori de mărimea a III-a. medicinale şi melifere. plante tehnice. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. arbuşti fructiferi. coşuri de gunoi etc. destinate odihnei. cât şi zone însorite. cu rol de protecţie împotriva prafului. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. corpuri de iluminat.2. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. rabate sau diverse aranjamente floristice. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. cele cu frunze. 34 . cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. ronduri. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. şi spaţii verzi cu diferite amenajări.

are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. pentru fiecare elev. pădurea-parc sau parcul-pădure. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. se deosebesc: parcul forestier. un punct de belvedere asupra oraşului. 5. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. un curs de apă.5 m2 de teren sportiv. care să nu depăşească 4%.3. poteci şi alei de plimbare. 35 . în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. Astfel. precum: un lac. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Pădurea-parc (parcul forestier. dar în raza de deservire a localităţii. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului.

toalete ecologice. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici.3. Pădurea de recreare. a unui râu.În unele porţiuni ale pădurii-parc. 5. sau a aranjamentelor florale. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . nisip sau alte materiale locale. acoperite cu pietre. pot fi ştrandurile şi campingurile. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale.1. Alte amenajări. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. fântâni. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. izvoare termale etc. cişmele cu apă potabilă.). se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. în unele zone de interes curativ. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. balnear (izvoare minerale. a unor peluze întinse de gazon. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. sau de interes turistic. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. situate pe malul unui lac. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. numită impropriu pădure de agrement. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.

solul. telescaune. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. Amenajările de tipul campingurilor. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. zonele nisipoase. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. topoclimatul. telecabine. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. Astfel. lipsite de vegetaţia forestieră. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări.5-2 ore. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. poziţia pe versant. terenuri sportive etc. zone de picnic. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. falezele sau malurile abrupte. piste pentru biciclete sau pentru role etc. expoziţia. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. cu cât terenul este mai înclinat. 37 . reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. terenuri de tenis sau de fotbal. căi de acces cu trasee mai lungi. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. hidrografia şi Environnement-ul. De asemenea. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Unele elemente naturale precum mlaştinile. stâncile. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. plajelor etc. puncte de belvedere etc. tabere şcolare. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici.

este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. bălţi. suprafeţe umede improprii. altitudine etc. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. fără extreme mari.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. această zonă este cea mai expusă vânturilor. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. refugii) pentru a oferii adăpost. 38 . vânt. sau spaţii adăpostite. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. pavilioane. noroi. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Tot în acest sens. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. Orientarea nordică a unor terenuri. temperaturile sunt moderate. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. alunecări de teren. destinate practicării unor activităţi. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. cu privire la temperatură.. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. iar solul este mai puţin umed. Cu privire la mişcările aerului. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). gradul de expunere a teritoriului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. este mai rece şi mai umedă. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone.

În acest sens. De asemenea. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. dotărilor sau diferitelor echipamente. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. Hidrografia teritoriului. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. de temperatura acesteia. prezenţa prafului. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. schi nautic etc. prepararea hranei. apa este importantă sub aspectul calităţii. ce diminuează calitatea acestora. temperatura aerului mai ridicată. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. filtrare şi transport al apei. sau ca sursă de apă potabilă. frunze prăfuite sau galbene. vegetaţia are aspect veşted. frunziş sărăcăcios. De regulă. lac). fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. care este dată de natura sursei (izvor. iaz. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. de o acumulare mai mare sau mai mică. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. va avea o atractivitate sporită. capătă porţiuni dezgolite. precum realizarea igienei corporale zilnice. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. de modul de captare. pescuit. plantele prezintă creşteri foarte mici. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. prezintă o atractivitate foarte redusă. pârâu. În acest sens. O zonă lipsită de un curs de apă. râu. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. care prin fenomenul de spulberare. 39 . şi din contră. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori.

2. atunci aceasta este şi primitoare. Cei care doresc să se odihnească.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. poieni. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. dar nu neglijabilă. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. liziere). Environnement-ul. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. de potenţialul teritoriului. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. situl sau vecinătăţile. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. a fermelor de animale. compoziţia şi vârsta arboretelor. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. În zilele călduroase de vară. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. natura solului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. 40 . chimic sau fonic zonele din jur. pentru instalarea păturilor sau a corturilor.3. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. aerisite. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise. 5. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. libere (luminişuri. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Când o pădure de recreare este echilibrată. de cea ierboasă. regimul şi tratamentul etc.

41 . la agresiunile vizitatorilor. dar în zilele geroase cu chiciură. Codrul regulat vârstnic. care determină o scădere a densităţii.. ce au un efect peisagistic major. are aspectul unei păduri falnice. publicul larg le preferă pe cele amestecate. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. datorită vizibilităţii foarte bune. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. Iarna se remarcă răşinoasele. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. capacitatea de primire începe să crească. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce induce plictiseala şi pasivitatea. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Sub raportul vârstei. ce are o densitate mică (200-500 buc. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. indiferent de specie. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. şi este favorabilă pentru plimbări. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. în funcţie de fenofazele speciilor respective. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure./ha). în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce calmează şi relaxează vizitatorul. a culorii frunzelor etc. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent.

de motivaţiile şi aprecierile lor. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Pădurile de recreare se sistematizează. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. obiectivele etc. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. luminişuri pentru odihnă. dispuse pe anumite trasee. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. amenajările. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. 42 . bine pusă la punct. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Aceste dotări vor fi discrete. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. zona de plimbare şi zona de regenerare. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. cu locurile de parcare aferente. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. prin împărţirea pe anumite zone. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise.

repaus etc. aer curat. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. destindere şi pentru activităţi de picnic. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. cişmele. pentru linişte. 43 . fiind astfel organizată. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. să fie drenat. soluri scheletice. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. De preferat ca aici. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie.Zona de primire şi odihnă. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. vor fi evitate de vizitatori. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. să aibă o textură uşoară. acest lucru favorizând. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. camping. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. mult căutate şi apreciate de publicul larg. cu forme interesante. echipamente sanitare şi de igienă. În raport cu întreaga pădure. Arboretele vor avea consistenţă moderată. terenuri de joacă pentru copii. Zonele cu soluri reci şi umede. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. şi prezintă diferite construcţii. izvoare). Aceasta este zona preferată de marele public. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. instalaţii sau echipamente. de cei care evadează din cotidian. odihnă. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. ce trebuie să fie ireproşabilă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. reprezintă cca.

care sunt interzise accesului publicului. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic.Zona de plimbare. este constituită din diverse suprafeţe. cu investiţii mai reduse. de cca. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. dispersate în cadrul celorlalte două zone. 44 . 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. rezultate prin ruperea. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. fiind total protejate. smulgerea sau tăierea puieţilor. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. prezintă ponderea cea mai mare. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. fiind eliminate tasarea solului. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale.

săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. proiectantul de spaţiu verde creează forme. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. material care îşi schimbă volumul. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . ce vor alcătui în final o unitate. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. căzătoare. ruginiu. culoarea. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. volume. suprafeţei coroanei). frunzelor. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. compoziţii.1. Prin acest material. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite).

1.2.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină. textura şi profunzimea solului. conţinutul de schelet.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. 6. vânt. fertilitatea solului. animali. pantă. expoziţie. configuraţia terenului. regimul de umiditate din sol. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. altitudine.2. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. troficitatea solului. Astfel trebuie avut în vedere: . CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . temperatura aerului. umiditatea atmosferică.factori biotici: 46 .

etc. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. 6. . În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. etc. Astfel.2. cum se integrează în respectiva compoziţie. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. . fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. fertilizare.2.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. faţă de cele periurbane.pădurile de recreare. 47 .2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. ce talie vor avea exemplarele respective. fabrici. factori antropici: factori poluanţi.- vegetali.2. .aliniamente.).umbrirea clădirilor. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.1. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.

în lungul arterelor. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. ovală. speciile lemnoase volubile. În tabelul nr. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m.2.. . a III-a . arbuşti pitici. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. sferică. arbuşti mijlocii 1 – 2m. conică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.zonele verzi de mici dimensiuni. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru.2. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. etc. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului.2. a II-a .7 – 15 m. . şi cea având contur sinuos. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. tabulară. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . mai mici de 1m. -liane.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I . pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. -arbuşti. a boschetelor. obovoidă. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Astfel. 48 .realizarea gardurilor vii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. căţărătoare. De exemplu. agăţătoare sau chiar târâtoare. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. 6.15 – 25 m. precum şi reţinerea gazelor de eşapament.peste 25 m. a prafului. speciile cu înălţimi sub 7 m.

După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. aliniamentele stradale. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. 49 . a prafului şi a vântului.

astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. pentru intensificarea expresivităţii clădirii. 50 . Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).2. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Speciile cu tulpini căţărătoare. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. Trunchiurile.6. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. peluze.3.2. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. sau chiar târâtoare. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).

2. Marginea limbului poate fi întreagă. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.6. Juglans sp. lanceolată. castan) sugerează puterea. Gleditsia sp. imprimă un sentiment de linişte. platan. mărimea şi culoarea acestora. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. pot fi sinuoase. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. eliptică etc.4. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. paltin. ovoidă. astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. Ramuri pot fi drepte. Forma..2. la marea majoritate a speciilor. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f..2. Unele specii au frunze simple sau compuse. fie orizontală. 51 . etc. Aesculus sp. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). 6. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. mici sau mari. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. tortuosa) sau pot fi geniculate. Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pendula. romboidală. puţin incizată dau adânc incizată.2. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. imprimând anumite sentimente.5. fie pendentă. fie verticală. Salix babilonica..) sau mari (Ailanthus sp.). Robinia sp. obovată..

Hedera helix. 52 . biota. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Speciile cu frunze mari. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.2. Euonymus europaeus. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Gama de culori ale florilor este destul de variată. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Astfel. la verde închis. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. Forma şi culoarea florilor. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.Speciile cu frunze mici. la galben–roşu ruginiu (toamna). luminos (primăvara).6.2. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. În tabelul nr. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. ca în cazul mesteacănului. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. precum cele ale speciilor: Acer negundo. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). la care verdele se combină cu alb. forma. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. În tabelul nr. Ligustrum ovalifolius. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. crem sau galbene. 6. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. compuse. galben sau chiar roz şi roşu. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. până la verde intens (vara). precum şi diferite exemple de taxoni. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).

Dintre toate speciile lemnoase. exceptând albastrul pur. neliniştit.2.2. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.2. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. în sezonul estival sau autumnal. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . pseudobace) este variată de la specie la specie. budleia. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. dar mai ales în perioada hibernală. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. Exemplarele cu inflorescenţă erecte. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. puţine specii făcând excepţie de la regulă. mălin) calmează şi relaxează. iritant. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. 6.7.8. Culoarea fructelor. amorfă) constituie un factor stimulator. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. ca lumânările (castan porcesc. cu toate varietăţile şi soiurile sale. cu siguranţă că speciile genului Rosa. glicină. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. contribuind prin forma. atribuind ambientului un aspect dispersat.2. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Inflorescenţele sferice. lemn câinesc. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. 6. mari (Viburnum opulus var.

20.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. iar plopii. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. precum cimişirul şi tisa. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. probabile pentru perioade de 5. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. salcâmul. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. mesteacănul. 40 ani de la plantare. 10. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. diferiţi arbuşti. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 54 . De obicei. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. ci separat.

ASOCIEREA. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. fie ele arborescente sau arbustive. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. iar cele decorative prin trunchi. labirinturi. în puncte liniştite. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.1. Exemplarele lemnoase. pâlcuri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. grupuri. 55 . boschete. curtine. care nu se regăsesc în efectul obţinut. Arborii solitari se amplasează pe peluze. sub diferite moduri. lângă clădiri. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. frunze. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). coloritul fructelor). flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. pot fi folosite solitar sau grupat. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. fără agitaţie. sau duc la costuri suplimentare.CAPITOLUL VII. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. masive. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. garduri vii. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7.

moţul curcanului. forma. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . Culoarea – este impusă în general de petale. . erecte . în sensibilizarea oamenilor la frumos. ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici.specii cu tulpini volubile . culoarea. forma şi culoarea fructelor. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde.7. forma.specii cu aspect de perniţă . Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. În acest sens se deosebesc: . culoarea şi mărimea frunzelor. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.specii cu tulpini căţărătoare.2. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii. . . în cazul petalelor tomentoase. al sezonului de vegetaţie. 56 . a modului de creştere şi ramificare. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. creasta cocoşului. cu aspect de tufă . clopoţei. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. ciclul de viaţă.specii de talie mare.specii cu tulpini ramificare.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . . .specii cu port târâtor (sau pendant).specii cu tulpini simple. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată.

1. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.2. 7. Forma.2.2. culoarea şi abundenţa frunzelor. menţinând efectul decorativ. 7. precum regina nopţii. În unele situaţii. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. în jurul teraselor.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. altele sunt mici şi mărunte. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. de culoare roşie sau roză. locurilor pentru sporturile uşoare. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). cu segmentele filiforme. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie. galben. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. roşu grena. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.) are fructe persistente şi decorative. florile fiind nesemnificative. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . Unele frunze sunt mari. a staţionării. fiind aripate. chioşcuri pentru odihnă). argintiu sau cenuşiu. 57 .2. ca o continuare a florilor. iar altele puternic fidate. precum verbena şi crinii. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.3. fiind o sursă de amuzament pentru copii. mărimea şi culoarea frunzelor. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Moţul curcanului (Amaranthus sp. 7. florile se îndepărtează.

rondurilor. teraselor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . înălţimea plantelor. în lungul apelor sau pe luciul lor. chioşcurilor ca flori tăiate. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. 58 . tuberobulbi. mozaicurilor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale.2. mărimea. rădăcini tuberizate. în general. pentru decorarea spaţiilor verzi. rizomi. bordurilor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. 7.2. perioada şi durata de înflorire. pergolelor. pentru decorarea balcoanelor.5. treiajelor. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Speciile floricole pot fi folosite. rizomi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. pe stânci sau pajişti. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. iar primăvara vor înflori. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. zidurilor. ferestrelor.4. tuberobulbi. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. forma şi culoarea florilor. jardinierelor. pentru decorarea stâlpilor. geophite – ce au bulbi. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. covoarelor. forma şi nuanţa frunzelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. rabatelor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. 7.

printre care se introduc plante anuale. costisitoare. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. specifice plantelor anuale. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fie numai specii perene. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. fie mixt. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. de talie înaltă. ghiocei. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Culturile cu plante anuale. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. în special lunile de vară. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. crizanteme. stânjenei. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. bujori. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. 59 . În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. mijlocie sau mică . destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni.

Viola.). Myosotis. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Crocus. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. nivelat. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. partere). Bellis) cu speciile anuale. muscari (Muscari sp. Narcissus. narcise (Narcissus sp.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. mărunţirea bulgărilor. elemente nutritive. În general. bănuţi (Bellis perennis). Galanthus) sau bienale (Primula. modelarea terenului. cu port de tufă sau covoraş. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. desfundat. capacitate de reţinere a apei). PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. Hyacinthus. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. pH. 7. structură. instalând specii de talie mică în prim plan. textură. rabate. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.). permeabilitate.3. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare. în trepte. mobilizarea superficială a solului. brumărele). În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. numă-uita (Myosotis sp. 60 . witrockiana).).

Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Erica sp. Dianthus sp... pământul de pădure.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . de turbă) ... . Iris sp. 61 .. În funcţie de sol. Acestea se deosebesc prin pH. ţelina. Calluna vulgaris). pământul de ericacee.soluri neutre – majoritatea solurilor. unde se vor dezvolta şi înflori. compostul de grădină. Dianthus). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. bine organizate.. pământul de turbă. Cheiranthus cheiri). superficiale (Primula sp. Asparagus sp. etc... În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. pământul de frunze. Asparagus sp. pământul de ace de răşinoase. textură. Amaryllis sp. . în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora.soluri acide – (Coleus sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. ferigi). După valoarea pH-ului.4.. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.soluri alcaline – (Anemone sp.. s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de lemn. perlit şi turbă în diferite proporţii. . Gladiolus sp. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos. se deosebesc: . Tradescantia sp.. conţinutul de substanţe nutritive. 7.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. de răsadniţă.

La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . Impatiens. Fuchsia. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Paeonia). Begonia). Galanthus. astfel încât până la venirea îngheţului la sol. Myosotis). comparativ cu înălţimea plantei. Hyacinthus..). dar nici să se stânjenească reciproc. Hosta plantaginea.. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Amaranthus). ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective.). astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Narcissus. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Hemerocallis sp. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Alyssum.5. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Sedum) distanţele pot fi mai mari. Crocus.(Iris sp. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. bulbii acestora să se înrădăcineze. Viola. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. 62 . Lilium sp. Dianthus. Muscari. alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. Mathiola. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. 7. La plantare.

spaţiul devine insuficient. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.1. 63 . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. acestea dând o stare de confort acesteia. 2 – 2. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. din comuna Runcu. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. judeţul Dâmboviţa. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. intrând mai devreme în vegetaţie. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.5 cm grosime. amplasată în partea de N a judeţului. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. de cca. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. pe malul stâng al râului Ialomicioara. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. cât şi un heleşteu cu peşte. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. La speciile perene. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. un foişor pentru relaxare şi luat masa. unele nu mai înfloresc în acel an. când plantele nu suferă deloc.

In cadrul peisajului. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. întregul organism uman.. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. şi întărirea sănătăţii. plante medicinale ş. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice .a. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. prielnic organismului uman. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. contra factorilor climatici dăunători. Evident. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. hrană consistenţă nepoluantă. funcţia de recreare.2. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. antierozională. de a defini un microclimat specific. De asemenea. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. denumita şi funcţie socială. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. SCOPUL LUCRĂRII 64 . Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar).

pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. 8. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. Amenajarea lor sa făcută cu grija.3. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. sau amplasata lângă casa. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu.3. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. înainte de sosirea ploilor abundente. componenta vie a naturii. 8. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. amplasată la poalele munţilor Leaota. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. 65 . pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. Vegetaţia. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. cât şi înmagazinări apei în sol. atrăgând atenţia asupra lor. si a fost lăsat aşa până primăvara.1. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă. Această oază de verdeaţă. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional.

şi din crengi şi iarbă tăiată. sedimentul de cafea şi de ceai. Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului. sa îndepărtat demarcarea ei. Compostul se compune din mai multe materii organice.2. din florile şi resturile plantelor . Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. 66 . este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. procesul de compostare în sine . Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. de umiditate şi de o bună aerisire. Pentru a da impresie că peluza este mai mare. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). apoi sa plantat gazonul si florile. Pentru ca descompunerea. din răzoare. de exempu din frunziş. cojile de ouă. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul.Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. nu numai pentru protejarea copacului. zonele se delimitează . şi chiar şerveţele folosite.. o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii.3. 8.

67 .

68 .

circulaţii.3. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează.3. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită. Arenaria).8. Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. 69 . De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. Gazonul. piese de apă. constructii decorative şi utilitare. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul.

Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. fertilizare şi tundere. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare.adaos de pământ fertil şi nisip). Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni.4. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei . cât şi in timpul zilei.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas.4. care delimitează zona patioului. in imediata apropiere a acesteia. Montajul se face relativ uşor.nivelat.1. Patio Este amenajat in spatele case. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. 70 . greblat. atât după lăsarea serii. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. 8. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8.

Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară. Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare.4. In zona patioului se află şi o piscină mica. pentru copii şi nu numai. 71 . care dă o notă de eleganţă spaţiului. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. 8. 8. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut.. iar platoul mesei este de sticlă. Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. precum leandrul.. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade .Mobilierul este din fier forjat. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber. cala. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta.4. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei.3. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . ci şi plante mari de ghiveci . Nu doar muscatele .

Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. ca substanţe nutritive. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. 72 . serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. Pe malul bazinului. Heleşteul adăposteşte peşti. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . Lămpile amplasate creează atmosferă. fundalul fiind dat de munţii Leaota. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. sunt cultivate plante de mlaştină. acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. in plus. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. În acelaşi timp. La nevoie . crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. Zona de regenerare.

Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an. Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. Nuferilor le place apa stătătoare. când apa se încălzeşte . plante care luminează vesele peste apa liniştită. flori duble roşu roz cu stamine portocalii . . Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor. Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”.James Brydon .Nufarul alb comun . O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră.Calltriche hermaphroditica.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm . iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. locul se va umple de fluturi de noapte. Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat. apoi aroma picantă de cimbru. care adună harnici nectarul caprifoiului. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase.Azolla caroliniana . În curând . Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal. flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: .Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. 73 . Acestor plante au flori atrăgătoare. Harnicuţa. de obiei primăvara sau la începutul verii.Feriga de apă . Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . Aici amintim: . Bănuţul de munte.

Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. Mirosul cald. înmulţindu-se rapid in apa caldă. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. putem savura mirosul seducător de miere. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii.4. de pământ. am creat oaze pentru revenire si relaxare. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. care învăluie fereastra. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. Locul joacă un rol important la trandafiri. 8. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân.4. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . Pavilionul din gradină Este construit din lemn. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. 74 . Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. lămâie si cuişoare. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite.

pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. Chiar şi exemplarele nou cumpărate. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. caramida. 8. grea . dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. Palmieri pe malul mării . înseamnă că vara este aproape. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. respectiv.5. copăcei sau copaci mici. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. 75 . în luna mai. impresionează chiar şi numai prin formă. in după-amiezile de vara. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. Ca arbuşti. Arşiţa unduieşte . aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. Când plantele din ghiveci umplu terasa. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. cresc deja in prima vară splendid. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. Aleile. scanduri sau pavele.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. încă mici. piatra naturala. materialele din care a fost construita casa. Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. iar vecinii se retrag pentru siestă. Acum ar fi frumos să ne aruncăm. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. în linişte într-o parte răcoroasă . coaja de copac. deasupra asfaltului. iarba si nisip. atingând dimensiuni impresionante .4. Ele nu ating aici înălţimi considerabile. ornamentele din gradina etc. Rezistent la frig. O poteca poate infrumuseta peisajul. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii.

cu o lăţime a 120 cm. deoarece este mai frumos . cu un trafic mai redus sau făcut cu material local. Poteca naturală 76 .Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. pe cărările principale. sinuos. Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. iar aleile secundare. cu pietre din albia râului. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise.

cu un trunchi puternic. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. facilitând jocul de sărituri . colorate. ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. fără a mai apela la cretă. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. dreaptă. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult. plană si este acoperită cu plăci pătrate . unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă.6. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. pentru săgeţi şi pentru joacă. Asemenea locuri rezervate . am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. Un mic loc într-un colţ de gard viu. Un mic refugiu. in trepte. 77 . Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. in joc de şah.4. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ .8. protejat de vânt. Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. sunt mereu necesare copiilor .de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. O primă posibilitate o oferă drumul lat.

cu trecătorii sau vizitatorii. ferit de priviri indiscrete. din fier forjat. plasa metalica sau tabla. din zidărie sau piatra. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. ca pentru un bordei. de bârlogul nostru. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . cu strada.4. uitându-te la case si la curţile fiecăruia.4. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video. Floarea de num ă uita. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri.8.intr-un registru pozitiv sau negativ. 8. de un spaţiu delimitat. bârlog care sa ne poartă semnătura. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. Cârciumăreasa. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare. Mai este şi floarea soarelui de un an . 8. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. Amenajarea apelor 78 . Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. Flori colorate de un an sau doi. precum.Crăiţele. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. Trecând pe străzi. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. Gura-leului. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. avem nevoie de spaţiu.7. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. E firesc sa spunem ca.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". gardul spune tot. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. Mai precis. Barba-boierului. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei.

Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. dar poate fi ameliorată. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Oglinzile de apă /bazinele geometrice. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. realizate de obicei pe stâncării. de mişcare. asemănător cu malurile opuse. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. iazuri. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Când cursul apei este însorit. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). Caltha palustris). în locurile cu erodare puternică. dar fără a fi simetrice. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. pâraie. Apele stătătoare (numite impropriu. trestie. 79 . cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Malurile se vor amenaja prin terasare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. căderi de apă. fără frânturi. bitumului. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. prin deschideri de perspective. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. lacuri. fântâni.

menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. . 8. din beton. având rolul unui factor calmant în peisaj. folosite pe timp de noapte. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).fântână cu taluz cu cascadă. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI).fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. combinată cu lumina artificială. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. dreptunghiulare. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . colorată diferit chiar. elipsoidale. cărămidă.4. geometrică. fălţuită. . a menţine. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. A fost aşezat departe de casă. pătrate. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. a domina. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii.bazin cu cupă florentină în mijloc. 80 . .9. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape.

cu temperaturi moderate in timpul verii. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. clima este mai rece. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. fie vor fi aduse. 81 . În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. de solidaritate monumentală. acestea dau impresia de putere. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. mărime şi culori. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. pietriş şi stânci Peisajele aride. Masa si scaunele sunt din lemn natural. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare.Este construit din lemn pe o placă de ciment. la o oarecare distanţă de clădiri. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. cu accent pe elemente de piatră. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. iar când sunt mici şi grupate. îşi au opriginea în stilul zen. Nisip. aproape de poalele munţilor Leaota.

Heleşteul este un element atractiv in sine. de care copii mici se bucura . împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Băncile şi scaunele 82 . Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. piatră). In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii.Spalier Un spalier montat vertical. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. vor atrage numeroase păsări. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. arbuşti si plante târâtoare. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. pentru vieţuitoarele sălbatice. vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. si vor atrage numeroase pasări in gradina. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . iar in timp vor fi acoperite cu plante. cimbrului si lavandei . Spalierele decorative de culoare alba . este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . Structurile simple. creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. metal. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . asigura un impact imediat. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. beton armat. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace.

aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. Lămpile se pot monta fie pe zid. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.45 m. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. a unui rond de flori. Tipuri de iluminat in imagini. Pot fi cu sau fără spătar.10. obiectul este scos în relief. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. din diferite materiale de construcţie. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. drept un contur proiectat pe un fundal luminat.să urmărim zborul unui fluture.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. deasupra zonei sau accesoriului. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad.0 m.5 m.4. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. să petrecem mai mult timp in aer liber.4-3. atât la soare cât şi la umbră. 8. lăţime 0. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante. înălţimea 0. Pentru o lumină de fundal. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. în lungul aleilor largi. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei .4-0. grup sculptural. 83 . ieşind în evidenţă clar. Astfel. să citim sub razele soarelui. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi.

B. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. Astăzi. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. Pălăria direcţionează lumina in jos. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii.Iată câteva idei: A. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. seamănă cu o floare. Lămpile alimentate din surse de energie solara. acumulatorului si al LED-ului. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. astfel protejăm natura. la capătul unei tulpini curbate delicat. 84 . Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. B. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. economisim energia electrică. C. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. C. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Fabricata din metal. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. A. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. sunt folosite in coşuleţe atârnate.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. cu florile strălucitoare şi rezistente. care are flori albe cu parfum discret.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. Muscatele agăţătoare. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul . primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina.5. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. înainte de amenajare era un copac bătrân. In gradină. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. 88 .care înfloresc de primăvara pana toamna. care acum înconjurat de un scaun alb. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. 8. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. După aceste operaţiuni. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.

Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. pentru compensare. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. înainte de înflorirea buruienilor. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. sau mecanic cu maşini speciale. apar muşchii şi numeroase buruieni. fosfor şi potasiu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. iar gramineele se răresc. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. care nu sunt pretenţioase. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Pe de alta parte. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de floricole). Fie mobil sau fix. furtune si alte sisteme portabile. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. Dacă solul are o cantitate mare de calciu.

Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. rosu. Seminţele răsar repede (5-6 zile). întreaga planta fiind aspra la pipăit. Este o planta anuala. dar majoritatea ajung la 90 cm. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. simple sau învolte. dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). prefera terenurile însorite. vişiniu.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. 90 . CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. strălucitor. asta încă din cele mai vechi timpuri. Frunzele dispuse opus sunt întregi. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). oliv. unii la mijloc si alţii târziu. uşor cordate. Sunt plante de talie foarte diferita. coral si chiar galben.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . pana la verde închis. dar sunt rezistente si la seceta. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. ovate. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz.

Întreaga plantă emană un miros caracteristic. 91 . simple sau duble. Frunzele sunt adânc sectate. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. Fructul este o capsulă globuloasă. simple sau bătute. roz. violet. simple sau involte. Florile galben portocalii. tulpini goale în interior. Tulpina este dreaptă. puternică. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. divers colorate . Calluna se întâlneşte în zona montană. are rădăcini tuberizate. BALSAMINA . Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. ramificate. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. Creşte la 60-180 cm înălţime. Frunzele sunt adânc-lobate. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. cu condiţia să se dreneze uşor. în defrişări de păduri şi în tufişuri. de forma unor solzi. albe. rosii. Florile pendule sunt grupate în raceme dense. au diametru de 6 – 10 cm. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. unicolore sau bicolore. cu sau fără perişori. rosii. bine ramificată în partea superioară. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). opuse. cu frunze mici. aşezate pe tulpină opus. inalt de 40-60 cm.

Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. lanceolate. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. Dalii cu flori de cactus. zilnic.Este puţin pretenţioasa la căldura. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. GURA LEULUI Antirrhinum majus L.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. înainte de lăsarea gerurilor. Dalii cu flori de crizanteme. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. de culoare gri-verzui. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. au nevoie de pământ fertil. aşezate de-a lungul tulpinii.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. atât primăvara cat si toamna. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual.. frunzele se întorc uşor in afara. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. Dalii decorative. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. ovale sau ascuţite la vârf. Cuprinde: Dalii Pompon. Nu suporta solurile prea umede. Înfloreşte primăvara târziu – vara. are un foliaj verde. mai. de doua ori pe an sau in continuu. Garoafa are frunze ascuţite. 92 . la distante de 20.

şi raritatea sa. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. uşor nisipos si cu pH 6. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. cu sol bine drenat. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. rozetă de frunze liniare. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili. Smârdarul. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. 93 . CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. Putem spune ca este un simbol al primaverii.trandafiriu. el nu tolerează transplantări. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz . face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. aşa cum este denumit popular bujorul de munte.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice.5-7. Este usor de ingrijir si creste repede. alungit. RHODODENDRON. Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. dar pe cele ridicate nu le suporta. Frumuseţea florilor sale . In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare.

dar nu foarte multa in pământ. arbori. prin butăşire sau marcotaj. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). stânci. 94 . Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. Poate creste si sub forma unui copac. Iedera iubeşte apa din atmosferă. Are frunze cazatoare. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. verde.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. ziduri. cu vite împletite. aplatizat si nu are valoare ornamentala. Are nevoie de apa.5 picioare.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. căţărătoare. lemnoase. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. folosindu-se de orice suport precum ziduri. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. pentru ca rădăcinile ii putrezesc. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. Fructul este mare. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede.Wisteria sinensis este cea mai populara. arbori. Wisteria este viguroasa. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. Se înmulţeşte repede şi lejer.

se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. Fiind o planta volubila necesita palisarea.. Plantele anuale se obţin din seminţe.. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. sunt: trandafiri mici. Necesita multa lumina si udare regulate.75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi.noiembrie) sau primăvara (martie . Necesita o udare abundenta. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . iar cele perene se transplantează in februarie -martie.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. Necesita soluri fertile. cu coroana ca o tufa. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Soiurile de trandafiri nobili. Frunzele sunt complete si lobate. Utilizare: acoperirea gardurilor. cu ramuri lungi de 2-4 m. Face parte din familia Convolvulaceae. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. Înfloresc 95 . Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Prefera locurile însorite. Din punct de vedere al modului de creştere. ghimpaţi). la nivelul solului.aprilie).trandafiri urcători (căţărători. ferite de curenţi prea puternici. zidurilor.

THUJA OCCIDENTALIS. Are flori albastre numeroase. 96 . dispuse în inflorescenţe. lung-pedicelate. la seceta si suporta tunderea. pieloase.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. în funcţie de soi.2 °C. între 1000 şi 1700 ore. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. frunzis mereu verde. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. în fază de buton la -5. plutitoare. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. Este o specie la care necesarul de frig este mare. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. cu forma piramidala. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. Au fost obtinute mai multe varietati. de talie inalta (10-15 metri). Pe perioada iernii. Frunzele sunt mari. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. în special în perioada de primăvară. albe. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. cordate.

veveriţele.). Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. peluzele gazonate. showroom-uri. Scenele de peisaj liniştit. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. acoperişuri de bloc ş. în momentul de faţă. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. au efect benefic. spaţii de joacă pentru copii. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. apariţia frunzelor. terase. mult mai performante şi mai aspectuoase. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. calmant.a.să urmărim zborul unui fluture. să citim sub razele soarelui. care sunt însoţite de materiale noi. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. spaţii verzi de firme. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. arborii. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. apoi a florilor şi fructelor. În peisaj ne bucură şi păsările. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. atraşi de flori. În prezent. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. fluturii. beneficiarul putând alege. agile şi sprintene. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. 97 . Tendinţele în proiectare. trezesc senzaţia de linişte.

să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. etc.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. Amplasate in locuri liniştite. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. stânci. pentru a-si reîncărca bateriile. Acum. specii ierboase.). oaza de verdeaţă s-a mărit. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. De asemenea. cu peisaje aproape ideale. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. apă. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. roci. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. in care proprietarii se retrag din când in când. 98 . fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. de o calitate foarte bună. arbuşti. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. reamenajare. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale.

Bucureşti 1979 6. 2. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE 1. Peter McHoy. Bucureşti 1968 7. Editura Ceres 1973 5. Marin Dinu . Andreea. Editura Tehnică. 1996 99 . Mihai Topor. Laurenţiu Palade. Amenajări floricole exterioare. L. Băltăreţu. Amenajarea grădinii. Craiova 1976. Cezar Valentin Tomescu. Matei Păun. Arhitectură peisageră şi design forestier. Editura Agro-silvică 8. 2003 10. Economia turismului şi mediului înconjurător. George. Amenajări turistice. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Suceava 2007 3. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Editura Ceres 2003 4. Palade Arhitctură peisageră. Mitea Preda. Editura Sylvi. Rică Marcus. L. Dobrotă. Ana Felicia Iliescu. Gabriela Teodorescu. Bucureşti. Editura Economică. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Editura Universităţii. Palade. Bran Florina. Parcuri şi grădini din România. E. Erdeli . Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Ion. V Sonea. 1998 11. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Editura AQUILA 1998 9. Istrate.

2003 14. Milescu. 16. Ecoturism şi turism rural.1999 25. Bucuresti 26.. Nistoreanu. Editura Ase.ro 30. O. Editura Ceres.. Editura Universitara – 2006. Ionescu Alexandru. Ecologie si protectia mediului. Pădurile şi omenirea. legende şi realităţi. I. Bran. Bucureşti. Puiu . Editura Ceres. 19.PRONATURA.M. Turismul şi dezvoltarea durabilă. 2000 13.AFM. www. Bran. Bucureşti 23. Neacşu. Muja. Bucureşti 1990 21. Ed. Felicia. Candea. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. Barabus Nicolae. Ana . Bran Florina . Gabriela. Editura Ceres. mai.ro 27. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. F. www. S. Iliescu. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. Editura Expert. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Victor Negulescu.12. M.ARA. www.anpm. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. www.ro 29. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic .ro 28. 20. Runcu în eternitate. Revista “Grădina mea” aprilie. Luncu Vasile (1992). Editura Uranus.ro Turismul montan. Editura Bibliotheca. Editura ASE 2002 . Cimpoeru – Organizarea. I. www. Ecologia generală şi protecţia mediului . Calimanesti. Dezvoltarea spatiilor verzi. 2001 Développment durable du tourism. Tigu. ’93-‘94 18. 15. Cimpoeru I. Manea Gheorghe . iunie 2009 22.ro 31. Bucureşti. Candea M. mituri. . Bucureşti.T Madrid. – Organizarea. Nicolae.gradinavisurilor. www.MINISTERULMEDIULUI. Florina.

referat.Powered by http://www.ro/ cel mai tare site cu referate 101 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful