UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7.2..2. 7..2.2.………………… 41 6.2.1.………. 4 . asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase….2.forma.……………….2. 6.2. mărimea şi culoarea frunzelor……………….2. 6.2. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole…………………………………………………………..modul de utilizare………………………………………….6.… 7. 7.1. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii .3.2 particularităţile biologice ale speciilor…………………………………. capitolul viii 47 48. ………….. instalarea speciilor floricole.1.………………… 7. 7. 39 6.5.……………….2.….……. 39 6. 40 6..2. înălţimea exemplarelor…………………………………. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….. perioada de înflorire……………… 6.asocierea speciilor floricole……………………………………….2.4.2.2.………… 7. criterii de alegere a speciilor ………………………………. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi………. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase ……………..2.2. 7. forma şi dispunerea ramurilor…………………………….3 împărţirea după ciclu de viaţă……………………………………….……… 7.2.2.2. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….2.4. 6..7. forma şi desimea coroanei………………………………. 38 6.1.2. asocierea... pregătirea solului…… 7. forma şi culoarea florilor. capitolul vii.capitolul vi..2.1. forma..……. forma şi culoarea fructelor………………………….4..2. distanţa de plantare………………………………………………. 6.2. 6.8. mărimea şi culoarea frunzelor…………………….….5.….2. rapiditatea de creştere şi longevitatea……………………….3.5. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ………………………………. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6..

8.1. anexe……………………………………………………………….11.…… 8..4.……………. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8.4.4. amenajarea gradinii………………………………………………… 8. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8.. 8.10.4. 8.1.contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8.5. pavilionul din gradina ……………………………………….7.1. 59 8. 8. concluzii ………………………………………………………………………. 8.2..2..9 construcţii utilitare şi ornamentale……………………………. întreţinerea şi îngrijirea ………………………….4. 77 83 85 5 . formaţiunile florare …………………………………………. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8..patio………………………………………………………………….3.4..3. 8.4.2.3.….8. 8.4.3.…..5. fantana cu piscina mica……………………………………………. grădina de iarnă …………………………………………….………………… 8.. 8. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8.obiectivele lucrării………………………………………………… 8..12.4.4.6. curs de apa cu cascadă si helesteu…………………………….4.…………….4.…………… bibliografie……………………………………………………. nivelarea pamantului……………………………………………. scopul lucrării……………………………………. iluminarea grădinii……………………………………….. gazonul ……………………………………….4.3.3. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8.. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină…………………………………….4. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8.

6 .

întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. Spaţiile verzi. pentru relaxare . Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. cât şi înmagazinării apei în sol. etc. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. care.INTRODUCERE . in final viata lor. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. distracţie. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. plantaţii stradale ). spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. Reuşirea acestui potenţial. component viu al naturii. 7 . plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . Vegetaţia. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. indiferent de categoria din care face parte ( parc. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. grădină privată. bine gândită şi de o îmbinare fericită. şi de un alt factor de o importanţă majoră. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. Amenajarea unui spaţiu verde.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». indiferent de stilul în care au fost realizate. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. aceste oaze de verdeaţă. Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. constituie doar o primă etapă. respectiv de îngrijirea. armonioasă a elementelor componente. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. scuar . pe parcursul traseelor turistice. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. scuaruri.

etc. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. au efect benefic. apariţia frunzelor. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. acumularea de noi forţe . destindere şi recreere. atraşi de flori. de la o regiune la alta. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. Acum. pentru a-si reincarca bateriile. in care proprietarii se retrag din cand in cand. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. În peisaj ne bucură şi păsările. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. transmiţându-se de la un popor la altul. Spaţiile verzi. arbuşti. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. Scenele de peisaj liniştit. au dispărut. fluturii. peluzele gazonate. roci. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. specii ierboase. 8 . zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. oaza de vedeata s-a marit. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. stânci. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. au interferat. agile şi sprintene. veveriţele. apă. dintr-o epocă în alta. arborii.). apoi a florilor şi fructelor. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. calmant. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. Gradina moderna are propriul mobilier. cu peisaje aproape ideale. trezesc senzaţia de linişte. Amplasate in locuri linistite. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. concepţii ce au evoluat. care trebuie ales inteligent. Astfel. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. au fost regăsite.

9 .

dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. pag . Când apelăm la acest adevăr. încă din paleolitic. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. 1 Victor Negulescu. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. Din păcate. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. daco-romane şi româneşti. Editura Bibliotheca 2007. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. în general. Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. arme . nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. legende şi realitate . satul învecinat cu noi. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . Târgovişte. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. ceramică şi aşezări străvechi dacice . şi al comunei Runcu în special. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1.” 1 Un alt argument. Runcu în eternitate mituri. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. 41 10 .1. adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită.

legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. la fel ca alte localităţi. din Subcarpaţii dâmboviţeni.2. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. ce au marcat evoluţia neamului românesc.3. “luate cu sila şi date”. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. mari sau mai mici. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. SUPRAFAŢĂ.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. adânc ancorată in negura vremurilor. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. când s-au făcut cneji. alături de alte localităţi. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . 11 . ce se întindeau până în marginea albiei. Din punct de vedere etimologic. se afla comuna RUNCU . Completând ştirea. Raţionamentul pare plauzibil. 1. În zapis este pomenită . ce provine din latinescul “runcus”. cândva dominate de păduri compacte. 1. din Subcarpaţii interni. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. ocina Runcului şi Brebului. îşi are propria istorie. situată pe valea Ialomicioarei apusene.În rezumat. AŞEZARE.71 Fieni-Bucureşti. 712A şi şoseaua naţională nr. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. adică loc defrişat. De aici şi numele de Runcu.

care se ridică la 2670 ha. pâraielor şi viroagelor. peşterile şi cheile. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni. În perimetrul dealurilor şi munţilor. fâneaţă 1085 ha. 1. dihorul şi râsul. se formează şi domină comuna. Suprafaţa neîmpădurită. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. lupul. 12 . creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. formate din arbuşti. teritoriul ei este format. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. este cel brun de pădure. la sud. din munţi semeţi. pe lângă dealurile specifice zonei. din Subcarpaţii interni. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. căprioara. mistreţul. SOLURILE Similar altor localităţi. teritoriul ei este format.5.4. 1. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. din care peste 4950 ha fond forestier. În pădurile compacte . cu satul Costeşti (oraşul Fieni). acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. în zonele dominate de molid. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. precum şi buruienile din lungul râurilor. incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. solul specific Runcului. In zona locuibilă. slab podzolit (nisipos). din etajul superior montan. pe lângă dealurile specifice zonei. cum sunt iazurile. o largă răspândire o au tufişurile. jnepeni şi anini de munte. este formată din păşuni 1328 ha. la vest. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. din munţi semeţi. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca.

Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. Pe plan forestier. în cea de sud. sub influenta curenţilor reci. depuse în straturi de-a lungul timpului. clima este favorabilă . în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. 13 . paradoxal. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. veniţi dinspre Leaota. se afla si verile cat si toamnele. însoţind ninsorile abundente. prin prelungirea lor. cu ierni domoale si primăveri întârziate . rareori viteza acestora punând in pericol pomii. In mod normal.6. sub acţiunea vegetaţiei forestiere. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. ultimele. a căror fertilitate este considerată mediocră. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. situaţie ce favorizează evident pomicultura. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. 1. În vatra comunei. Precipitaţiile anuale are valori oscilante.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C.774 mm). în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. arborii şi construcţiile gospodăreşti. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. Nici viscolele nu sunt prea puternice .

în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. antierozională. gospodărirea şi exploatarea raţională. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. de funcţii de producţie. pădurile. fructele. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. funcţia antipoluantă (sanitară). fundamentate ecologic. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. necesită adoptarea unor strategii speciale. ocupând mari suprafeţe pe glob. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. flori din culturile floricole. respectiv: de producţie. în primul rând ca resursă economică.1. din afara localităţi. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. această funcţie are un caracter puternic diminuat. c) d) e) impact peisager). recreativ sau sanitar. care să asigure 14 . hidrologică. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. funcţia recreativă.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. funcţia decorativă (estetică. sanitară şi estetică. de aceea prezentarea lor .

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). armonie şi proporţionalitate. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. se ţine seama de anumite principii şi legi. Fiecare component. Frumuseţea este realizată prin ordine. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. suprafeţelor şi formelor planului. viu sau inert. sociale şi economice ale unei perioade date. Frumuseţea este un element funcţional.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. care conduc în final la realizarea frumosului. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. treaptă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă.

intrarea principală ). O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). Simetria poate fi absolută şi liberă. 19 . luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. este static şi odată văzut. Asimetria pune omul în armonie cu natura. admiţând totodată diversitatea acestuia. ordinii. se găsesc mase similare şi egale. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. obţinându-se în final unitatea în diversitate. pe o concepţie dominantă. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. în întregime. a repetării şi a consecvenţei. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. într-un întreg. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). plantaţii. deoarece un plan perceput deodată. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. respectiv realizarea echilibrului. peluze. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. al forţei sau al monumentalităţii. interesul scade. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. magnificului.

dar care au volume şi formă asemănătoare). de formă. chiar dacă specia diferă (de exemplu. bănci. evitându-se astfel monotonia. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul poate fi: static. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. a aceloraşi elemente (specii. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. de culoare. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. simplu. grupuri. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. combinat. liniar. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). 20 . aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. lăţime) sau alte caractere vizibile. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. compus. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. integritatea şi calitatea acestuia. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. într-un aliniament. dinamic. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.

pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. ordine şi armonie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). forme sau spaţii. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 21 . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. În proiectarea spaţiilor verzi. care au o anumită continuitate. direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). . de un individ.modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. exprimând de fapt unitatea în varietate. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).

Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. lăţimea optimă este de 8 m. fără a se exagera prin risipă. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 270. Astfel. sub un unghi de cca. sub un unghi de cca. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. lăţimea optimă este de aproximativ 2. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. iar la o distanţă mai mare de această valoare.. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. presupunând unirea trecutului cu prezentul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. iar pentru o alee mai mică de 250 m.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie.5-5 m. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. 180. 22 .

bazine. văile râurilor.). V. caracteristice Renaşterii şi Barocului. pâraie. câmpii. 4. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. eroziunea). În amenajarea spaţiilor verzi. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. radiaţia solară. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor.1. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. În ultima perioadă (sec.1. Stilul geometric 23 . al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. etc. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.2. apă. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. vegetaţia. râuri. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. vegetaţie) cu cele artificiale (alei. dar şi elemente minore precum microrelieful. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager.

Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene.1. de mai târziu. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. cascade sau bazine. aspect preluat şi de romani. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. arhitectural. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. caracteristice diferitelor epoci istorice. vase sau fântâni arteziene. Acest stil prezintă mai multe variante. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. unele păstrându-se şi în prezent. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. pe linii drepte şi curbe. 24 . La romani grădinile. regulate. fiind ornate cu statui. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare.Stilul geometric (clasic. întotdeauna de formă dreptunghiulară. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. erau prelungiri ale încăperilor. Grădinile în stil maur. în general.2. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. francez sau regulat) a stat. 4.1. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. aplicat până în prezent. fiind subordonate toate elementului principal. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez.

sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceasta. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire).Elementul principal. situat în poziţie dominantă. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. rampe. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. balustrade. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. numit şi capul de compoziţie. fie de a le limita pe altele. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Apa aduce prospeţime. cu denivelări mici. ce constituie perspectiva principală. respectiv axa principală. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. bogat ornamentate. statui sau vase sculptate. taluzuri. precum şi oglinzi de apă. canale sau oglinzi de apă. cu numeroase ziduri de sprijin. sau de perdele de arbori. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. scări. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. 25 .

pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. 26 .1. fie sub influenţa literaturii noi. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în Anglia.Aleile sunt rectilinii. În această situaţie. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.3. mai ales a celor de gazon. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. 4. natural. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. care dau varietate şi fantezie compoziţiei. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fiind dispuse în reţea geometrică. având cel mai adesea relief variat. conducând spre diverse amenajări.

cu aspect natural. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. curb sau sinuos. neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. atunci când aceasta există. În jurul clădirii principale. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. vor fi folosite pâlcurile. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. masele vor avea conturul neregulat. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. volume. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. toate elementele. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. 27 . oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective.4. lumini şi umbre. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. pajişti şi diferite grupaje floricole. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.1. peluze.1. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. care în mod natural sunt dispersate. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Aleile au un traseu liber. compoziţia fiind liberă.3. se vor folosi specii de talie mică. în diferite zone ale grădinii. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. ce urmăreşte formele de relief. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. cu înflorire bogată. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. frumoasă şi îndelungată. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj.

sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. iazuri. cu contur regulat. în pete neregulate sau eliptice. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sub formă de mase. fie pe parcursul zilei. Apa. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. chiar exotice. urmând caracteristicile terenului.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. roci sau stânci. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Apele. Astfel. fie create. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. va avea valenţe diferite ale acestui efect. 4. sinuos chiar. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante.2. Rocile. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. lacuri). specii lemnoase decorative. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. covoare sau dispersate solitar. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. de grote sau chiar cascade. fie naturale. intervenindu-se totuşi în detaliu. prin aducerea de pietre. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. cascade. GENUL PEISAJULUI 28 . Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului.

sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. de admiraţie. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. de sălbăticie. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. de veselie sau de entuziasm. în care este prezent „omul colectiv”. dar şi masivelor mari de arbori. inspirator. cu înflorire abundentă. cu un efect decorativ deosebit. destinate activităţilor de masă. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. Home. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. şi anume: de veselie. solemn sau maiestuos. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole.1. ce constituie şi denumirea genului respectiv. de veselie. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant.2. forme. culori. 4. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. Genul grandios Genul grandios. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Genul de bucurie Genul de bucurie. de admiraţie şi respect. umbră şi lumină. de melancolie.2. 4. de groază şi de basm. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. romantic şi liniştit. de mirare. volume. În prezent. de inspiraţie. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. clar conturate. ce dau impresia de compactitate. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti.2. În decursul timpului. de bucurie. 29 .

de luminişurile retrase. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. 30 .2. cascadele. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. 4. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. unei mări sau ocean).4. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. atât sub aspect psihic cât şi fizic. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. dispuse într-un masiv păduros. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. cu flori având culori calde. largi.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.3. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de stâncile. 4. De asemenea. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise.

Astfel. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. a unor grupuri de specii sempervirescente. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte.) acestea pot fi: grădina de faţadă. Grădina de faţadă. precum gazonul. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. În funcţie de mărimea acesteia. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. sediu de firmă etc. uşor de întreţinut. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. joasă sau fără împrejmuire. 31 . fie prin realizarea unui gard viu înalt. cu o compoziţie relativ simplă. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă.1. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar.

Grădinile interioare. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. piscină. dar şi a unor hoteluri. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. magazie de unelte. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. gazonul. trandafirii. spitale. arbori. În cazul vegetaţiei. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. pergolelor. arbuşti şi liane. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. aranjamente florale. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. sau specii de răşinoase. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. grădina este structurată şi amenajată. chioşc de grădină. minilivadă. miniseră. sedii de firme. cititul. servitul mesei. padoc şi cuşcă pentru câine. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. chioşcurilor şi treiajelor. În cazul unor locuinţe. de gusturile proprietarului. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. mobilier de grădină. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. mini grădină de zarzavaturi. precum şi diferite specii cu port pendent. lămpi pitic. barbeque. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. diferite jocuri. bazin cu peşti decorativi. suprafeţe îngazonate. 32 .Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. activităţi de grădinărit. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. fie după propriile idei. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc.

diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. stânci şi pietre. astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. canalizări). folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. o cascadă miniaturală. 33 . de la bun început. un mic bazin cu aspect natural. arbuşti tunşi. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. arbustive sau lemnoase. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. instalaţii electrice.

Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. grădina de zarzavat. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. fructe sau seminţe. care murdăresc. coşuri de gunoi etc. 34 . rabate sau diverse aranjamente floristice. ce poate cuprinde: o mică livadă. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. arbuşti fructiferi. plante tehnice.2. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. ronduri. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. medicinale şi melifere. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. cele cu frunze. a zgomotului şi a gazelor. arbori de mărimea a III-a. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. flori. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. un mic monument sau un bust. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. cât şi zone însorite. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă.5. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. cu rol de protecţie împotriva prafului. bănci. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. destinate odihnei. Dar în funcţie de microrelief. corpuri de iluminat.

în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. un punct de belvedere asupra oraşului.5 m2 de teren sportiv. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. se deosebesc: parcul forestier. pentru fiecare elev. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. care să nu depăşească 4%. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Astfel. 5.3. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. un curs de apă.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Pădurea-parc (parcul forestier. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). pădurea-parc sau parcul-pădure. poteci şi alei de plimbare. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. precum: un lac. dar în raza de deservire a localităţii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. 35 . are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare.

în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. fântâni. Pădurea de recreare. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. cişmele cu apă potabilă. numită impropriu pădure de agrement. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. în unele zone de interes curativ. sau a aranjamentelor florale. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. nisip sau alte materiale locale.3. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. toalete ecologice. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. a unui râu.1. izvoare termale etc. acoperite cu pietre. sau de interes turistic. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.). mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. a unor peluze întinse de gazon. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. 5. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. pot fi ştrandurile şi campingurile. situate pe malul unui lac. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. balnear (izvoare minerale.În unele porţiuni ale pădurii-parc. Alte amenajări. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă.

Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. expoziţia. căi de acces cu trasee mai lungi. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. telescaune. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. puncte de belvedere etc. zone de picnic. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. lipsite de vegetaţia forestieră. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. terenuri sportive etc. 37 . telecabine. topoclimatul. hidrografia şi Environnement-ul. plajelor etc. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. poziţia pe versant. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. De asemenea. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. tabere şcolare. Amenajările de tipul campingurilor. cu cât terenul este mai înclinat. stâncile. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie.5-2 ore. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. solul.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. falezele sau malurile abrupte. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. zonele nisipoase. Astfel. terenuri de tenis sau de fotbal.

sau spaţii adăpostite. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Tot în acest sens.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. bălţi. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. refugii) pentru a oferii adăpost. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. pavilioane. altitudine etc. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. alunecări de teren. este mai rece şi mai umedă. cu privire la temperatură. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. iar solul este mai puţin umed. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. gradul de expunere a teritoriului. Orientarea nordică a unor terenuri. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. 38 .. temperaturile sunt moderate. destinate practicării unor activităţi. suprafeţe umede improprii. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. noroi. vânt. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. fără extreme mari. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Cu privire la mişcările aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.

schi nautic etc. frunze prăfuite sau galbene. şi din contră. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. prezintă o atractivitate foarte redusă.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. care prin fenomenul de spulberare. Hidrografia teritoriului. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. prepararea hranei. filtrare şi transport al apei. sau ca sursă de apă potabilă. râu. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. vegetaţia are aspect veşted. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. pârâu. de modul de captare. frunziş sărăcăcios. apa este importantă sub aspectul calităţii. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. pescuit. În acest sens. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. temperatura aerului mai ridicată. dotărilor sau diferitelor echipamente. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. plantele prezintă creşteri foarte mici. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. O zonă lipsită de un curs de apă. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. precum realizarea igienei corporale zilnice. va avea o atractivitate sporită. prezenţa prafului. De asemenea. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. 39 . capătă porţiuni dezgolite. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. iaz. lac). se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. De regulă. care este dată de natura sursei (izvor. de temperatura acesteia. ce diminuează calitatea acestora. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. de o acumulare mai mare sau mai mică. În acest sens. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene.

Când o pădure de recreare este echilibrată. Environnement-ul. aerisite. poieni. Cei care doresc să se odihnească. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. atunci aceasta este şi primitoare. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. dar nu neglijabilă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. regimul şi tratamentul etc. liziere). de cea ierboasă. În zilele călduroase de vară. natura solului. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. libere (luminişuri. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise.3.2. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. 40 . 5.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. situl sau vecinătăţile. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. a fermelor de animale. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. chimic sau fonic zonele din jur. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. compoziţia şi vârsta arboretelor. de potenţialul teritoriului. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. pentru instalarea păturilor sau a corturilor.

speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. şi este favorabilă pentru plimbări. care determină o scădere a densităţii. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. are aspectul unei păduri falnice. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Codrul regulat vârstnic. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. ce induce plictiseala şi pasivitatea.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. capacitatea de primire începe să crească. indiferent de specie. Sub raportul vârstei. a culorii frunzelor etc. ce au un efect peisagistic major. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. dar în zilele geroase cu chiciură. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. datorită vizibilităţii foarte bune. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. la agresiunile vizitatorilor. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte.. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. în funcţie de fenofazele speciilor respective. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. Iarna se remarcă răşinoasele. ce are o densitate mică (200-500 buc. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii./ha). de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. publicul larg le preferă pe cele amestecate. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. 41 . dau peisajelor un pitoresc aparte. ce calmează şi relaxează vizitatorul.

Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Aceste dotări vor fi discrete. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. 42 . Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. bine pusă la punct. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. amenajările. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. prin împărţirea pe anumite zone. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Pădurile de recreare se sistematizează. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. zona de plimbare şi zona de regenerare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. cu locurile de parcare aferente. dispuse pe anumite trasee. de motivaţiile şi aprecierile lor. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. luminişuri pentru odihnă. obiectivele etc. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată.

Arboretele vor avea consistenţă moderată. reprezintă cca. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. şi prezintă diferite construcţii. pentru linişte. terenuri de joacă pentru copii. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. repaus etc. de cei care evadează din cotidian. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. vor fi evitate de vizitatori. acest lucru favorizând. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). echipamente sanitare şi de igienă. odihnă. camping. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. cişmele. fiind astfel organizată. Zonele cu soluri reci şi umede. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. să fie drenat. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. 43 . ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic.Zona de primire şi odihnă. În raport cu întreaga pădure. aer curat. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. izvoare). Aceasta este zona preferată de marele public. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. mult căutate şi apreciate de publicul larg. cu forme interesante. să aibă o textură uşoară. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. instalaţii sau echipamente. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. ce trebuie să fie ireproşabilă. soluri scheletice. destindere şi pentru activităţi de picnic. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. De preferat ca aici. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces.

de cca. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului.Zona de plimbare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. cu investiţii mai reduse. este constituită din diverse suprafeţe. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. smulgerea sau tăierea puieţilor. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. 44 . prezintă ponderea cea mai mare. fiind eliminate tasarea solului. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. rezultate prin ruperea. dispersate în cadrul celorlalte două zone. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. care sunt interzise accesului publicului. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. fiind total protejate.

Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. proiectantul de spaţiu verde creează forme. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . compoziţii. Prin acest material. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. culoarea. material care îşi schimbă volumul. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. ce vor alcătui în final o unitate.1. ruginiu. volume. suprafeţei coroanei). săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. căzătoare. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. frunzelor.

2.factori biotici: 46 . troficitatea solului.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. altitudine. fertilitatea solului. animali. temperatura aerului. umiditatea atmosferică. expoziţie. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. 6.1.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină. regimul de umiditate din sol. textura şi profunzimea solului. CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6.2. vânt. pantă. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . configuraţia terenului. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Astfel trebuie avut în vedere: . conţinutul de schelet.

Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . etc. fabrici. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. . .- vegetali. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.aliniamente. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. 47 . În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor. fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. ce talie vor avea exemplarele respective. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie.). 6.2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6.umbrirea clădirilor.2. etc. . faţă de cele periurbane.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat.pădurile de recreare. factori antropici: factori poluanţi.2.2. fertilizare.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii.1. Astfel. cum se integrează în respectiva compoziţie.

la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. mai mici de 1m. -arbuşti. etc. .realizarea gardurilor vii. De exemplu.2. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. arbuşti pitici. tabulară. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru.7 – 15 m. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . conică. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I .peste 25 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. -liane. a II-a . speciile lemnoase volubile. a prafului. ovală..2. a III-a .15 – 25 m. speciile cu înălţimi sub 7 m. sferică. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a boschetelor. căţărătoare. obovoidă. agăţătoare sau chiar târâtoare. În tabelul nr. şi cea având contur sinuos. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.în lungul arterelor. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. 6.zonele verzi de mici dimensiuni. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. Astfel.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. 48 .2.

la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. aliniamentele stradale. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. a prafului şi a vântului. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. 49 .

a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Speciile cu tulpini căţărătoare. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. peluze. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pentru intensificarea expresivităţii clădirii.6. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). sau chiar târâtoare.2. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium).3. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Trunchiurile. 50 . Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază.2. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu.

platan. Forma. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. puţin incizată dau adânc incizată. lanceolată. imprimă un sentiment de linişte.. imprimând anumite sentimente..2. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului.. Marginea limbului poate fi întreagă.6. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Salix babilonica. Juglans sp.4. Chamaecyparis lawsoniana var. etc. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. 51 . astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. pendula. castan) sugerează puterea. tortuosa) sau pot fi geniculate. ovoidă. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.. Gleditsia sp.).5. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.) sau mari (Ailanthus sp.2. fie verticală. fie orizontală. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. 6. Unele specii au frunze simple sau compuse. Robinia sp. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. la marea majoritate a speciilor. pot fi sinuoase.2. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). fie pendentă. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. obovată. mărimea şi culoarea acestora. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f. Ramuri pot fi drepte. paltin.2. romboidală. mici sau mari. Aesculus sp. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. eliptică etc.

2. Gama de culori ale florilor este destul de variată. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. la verde închis. la galben–roşu ruginiu (toamna). În tabelul nr. biota. precum cele ale speciilor: Acer negundo. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). luminos (primăvara). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). 6. ca în cazul mesteacănului. forma. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. În tabelul nr. Ligustrum ovalifolius. Forma şi culoarea florilor. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. precum şi diferite exemple de taxoni. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. crem sau galbene. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). 52 . Euonymus europaeus.Speciile cu frunze mici. Speciile cu frunze mari. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. Hedera helix. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate.2. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. la care verdele se combină cu alb. Astfel. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna).6. până la verde intens (vara). compuse. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). galben sau chiar roz şi roşu.

contribuind prin forma. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . glicină. Culoarea fructelor.8. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. cu toate varietăţile şi soiurile sale. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. pseudobace) este variată de la specie la specie. dar mai ales în perioada hibernală. cu siguranţă că speciile genului Rosa. exceptând albastrul pur. iritant. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri.7. amorfă) constituie un factor stimulator. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor.2. în sezonul estival sau autumnal. mălin) calmează şi relaxează.Dintre toate speciile lemnoase. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.2. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. neliniştit. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Exemplarele cu inflorescenţă erecte. 6. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. atribuind ambientului un aspect dispersat. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. ca lumânările (castan porcesc. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. Inflorescenţele sferice. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. lemn câinesc. 6. mari (Viburnum opulus var. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. budleia. puţine specii făcând excepţie de la regulă.2.2.

diferiţi arbuşti. precum cimişirul şi tisa. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. ci separat. 54 . sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 20. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. De obicei. mesteacănul. 40 ani de la plantare.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. iar plopii. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. probabile pentru perioade de 5. Există şi specii cu creştere foarte înceată. salcâmul. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 10.

frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. grupuri. labirinturi. pâlcuri.1. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. curtine. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. în puncte liniştite. fără agitaţie. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. fie ele arborescente sau arbustive. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Exemplarele lemnoase. iar cele decorative prin trunchi. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. sub diferite moduri. garduri vii. care nu se regăsesc în efectul obţinut. lângă clădiri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. 55 . pot fi folosite solitar sau grupat. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). ASOCIEREA. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. sau duc la costuri suplimentare. masive. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. boschete.CAPITOLUL VII. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coloritul fructelor). Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.

ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată. 56 . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. a modului de creştere şi ramificare. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. moţul curcanului. În acest sens se deosebesc: .specii cu port târâtor (sau pendant). lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. . erecte . cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. ciclul de viaţă. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii. în cazul petalelor tomentoase. al sezonului de vegetaţie. . Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. creasta cocoşului. . forma. culoarea.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . Culoarea – este impusă în general de petale. cu aspect de tufă . .2.specii de talie mare. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde. . mirosul şi modul de asociere ale florilor. în sensibilizarea oamenilor la frumos. culoarea şi mărimea frunzelor. clopoţei. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . Acestea joacă un rol psihologic fundamental.specii cu aspect de perniţă . forma.specii cu tulpini volubile . constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde.7. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.specii cu tulpini simple.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.specii cu tulpini ramificare. forma şi culoarea fructelor.specii cu tulpini căţărătoare.

Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. a staţionării. culoarea şi abundenţa frunzelor. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. În unele situaţii. florile se îndepărtează.2. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). altele sunt mici şi mărunte. galben. Unele frunze sunt mari.2. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.1. Forma. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. cu segmentele filiforme. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. florile fiind nesemnificative. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.) are fructe persistente şi decorative.2. fiind o sursă de amuzament pentru copii.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie.3. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. precum verbena şi crinii. 57 . perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. precum regina nopţii. menţinând efectul decorativ. roşu grena. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. 7. fiind aripate. locurilor pentru sporturile uşoare. ca o continuare a florilor. în jurul teraselor. de culoare roşie sau roză.2. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. 7. argintiu sau cenuşiu. mărimea şi culoarea frunzelor. iar altele puternic fidate. chioşcuri pentru odihnă). Moţul curcanului (Amaranthus sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. 7.

7. rondurilor. rabatelor. în lungul apelor sau pe luciul lor. înălţimea plantelor. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. covoarelor.4. în general. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. pentru decorarea spaţiilor verzi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. zidurilor. forma şi culoarea florilor. pentru decorarea stâlpilor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. rădăcini tuberizate. perioada şi durata de înflorire.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. pe stânci sau pajişti. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. rizomi. jardinierelor. Speciile floricole pot fi folosite. 7. ferestrelor.5. bordurilor. pergolelor. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . mărimea. mozaicurilor. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. pentru decorarea balcoanelor.2. rizomi. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. treiajelor. teraselor. forma şi nuanţa frunzelor. iar primăvara vor înflori. tuberobulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. 58 .2. tuberobulbi. chioşcurilor ca flori tăiate. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. geophite – ce au bulbi.

fie mixt. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. fie numai specii perene. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. mijlocie sau mică . de talie înaltă. 59 . O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). fiind amplasate în locuri intens frecventate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. specifice plantelor anuale.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. printre care se introduc plante anuale. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. crizanteme. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. stânjenei. narcise. în special lunile de vară. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. bujori. costisitoare. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. ghiocei. Culturile cu plante anuale.

textură. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. permeabilitate. Galanthus) sau bienale (Primula. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. cu port de tufă sau covoraş. 60 .3. bănuţi (Bellis perennis). nivelat. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Narcissus. desfundat. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.). instalând specii de talie mică în prim plan. Crocus. modelarea terenului. brumărele). în trepte.). capacitate de reţinere a apei). mobilizarea superficială a solului. În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Bellis) cu speciile anuale. mărunţirea bulgărilor. elemente nutritive. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. rabate. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. numă-uita (Myosotis sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. În general. muscari (Muscari sp. 7. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. witrockiana). PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Viola. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.). cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. structură. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. partere). Hyacinthus. pH. narcise (Narcissus sp. Myosotis.

la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. pământul de turbă. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . rădăcinile de ferigă şi nisipul.. de turbă) .. După valoarea pH-ului.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. 7. . Cheiranthus cheiri). pământul de lemn. etc... Acestea se deosebesc prin pH. . 61 . Dianthus). pământul de pădure.soluri alcaline – (Anemone sp. unde se vor dezvolta şi înflori.. Gladiolus sp. textură.. Iris sp. superficiale (Primula sp.. Asparagus sp.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. se deosebesc: .4.soluri acide – (Coleus sp. Erica sp. . Tradescantia sp. pământul de frunze.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.soluri neutre – majoritatea solurilor. ţelina. Calluna vulgaris).. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.... pământul de ericacee. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură. de răsadniţă.. . Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. bine organizate. În funcţie de sol. compostul de grădină. Amaryllis sp. s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. perlit şi turbă în diferite proporţii. ferigi). Dianthus sp. pământul de ace de răşinoase. Asparagus sp. conţinutul de substanţe nutritive. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.

Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.. Paeonia). 62 . Hyacinthus. Hemerocallis sp. Hosta plantaginea. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. comparativ cu înălţimea plantei.). Myosotis).). Narcissus. astfel încât până la venirea îngheţului la sol. Begonia). Galanthus.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea .5. Amaranthus). Mathiola. Impatiens. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Fuchsia. Sedum) distanţele pot fi mai mari. Dianthus. alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Muscari. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. Lilium sp. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus.(Iris sp. bulbii acestora să se înrădăcineze. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Crocus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. 7. La plantare. Viola. dar nici să se stânjenească reciproc.. Alyssum. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.

Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. 2 – 2. un foişor pentru relaxare şi luat masa. din comuna Runcu. La speciile perene.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. 63 . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. amplasată în partea de N a judeţului. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine.5 cm grosime.1. de cca. cât şi un heleşteu cu peşte. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. acestea dând o stare de confort acesteia. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. spaţiul devine insuficient. când plantele nu suferă deloc. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. unele nu mai înfloresc în acel an. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. intrând mai devreme în vegetaţie. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. judeţul Dâmboviţa. pe malul stâng al râului Ialomicioara. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8.

de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. denumita şi funcţie socială. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. întregul organism uman. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte. influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. funcţia de recreare.. In cadrul peisajului. de a defini un microclimat specific. De asemenea. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. contra factorilor climatici dăunători. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. plante medicinale ş. şi întărirea sănătăţii. Evident. antierozională. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. SCOPUL LUCRĂRII 64 . hrană consistenţă nepoluantă.a.2. prielnic organismului uman. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul.

pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate).3.1. 65 . îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. Amenajarea lor sa făcută cu grija. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. 8. atrăgând atenţia asupra lor. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. sau amplasata lângă casa. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană.3. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. Această oază de verdeaţă. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. si a fost lăsat aşa până primăvara. Vegetaţia. componenta vie a naturii. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. amplasată la poalele munţilor Leaota. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. cât şi înmagazinări apei în sol. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. 8. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. înainte de sosirea ploilor abundente.

o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. 8. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. Compostul se compune din mai multe materii organice. Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului.2. de exempu din frunziş. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. Pentru a da impresie că peluza este mai mare. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. cojile de ouă. 66 . şi din crengi şi iarbă tăiată. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). sedimentul de cafea şi de ceai. de umiditate şi de o bună aerisire. nu numai pentru protejarea copacului. din florile şi resturile plantelor . zonele se delimitează .3.. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. din răzoare. sa îndepărtat demarcarea ei. şi chiar şerveţele folosite. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. procesul de compostare în sine .Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. apoi sa plantat gazonul si florile. Pentru ca descompunerea.

67 .

68 .

69 . Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. constructii decorative şi utilitare. piese de apă. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul.3. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii.3.8. Gazonul. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. circulaţii. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită. Arenaria). Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale.

fertilizare şi tundere. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. Patio Este amenajat in spatele case.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas.1. Montajul se face relativ uşor. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. 8.nivelat.4.adaos de pământ fertil şi nisip). in imediata apropiere a acesteia. care delimitează zona patioului. 70 . Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc.4. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei . atât după lăsarea serii. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni. cât şi in timpul zilei. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. greblat.

Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber. Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. 8. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. iar platoul mesei este de sticlă. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . cala.4.3. 71 . dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. pentru copii şi nu numai.. In zona patioului se află şi o piscină mica. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut. 8. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară.Mobilierul este din fier forjat. Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare. ci şi plante mari de ghiveci . Nu doar muscatele . Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta.4. precum leandrul.. care dă o notă de eleganţă spaţiului.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade .

O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. fundalul fiind dat de munţii Leaota. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . În acelaşi timp. ca substanţe nutritive. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. Lămpile amplasate creează atmosferă. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. Zona de regenerare. crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. sunt cultivate plante de mlaştină. Pe malul bazinului.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. La nevoie . asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. in plus. O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. Heleşteul adăposteşte peşti. 72 .

locul se va umple de fluturi de noapte.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm .Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. flori duble roşu roz cu stamine portocalii . 73 . de obiei primăvara sau la începutul verii. Harnicuţa. . În curând . Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat. Nuferilor le place apa stătătoare.Feriga de apă . Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii. Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. Acestor plante au flori atrăgătoare.Calltriche hermaphroditica.Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului.Azolla caroliniana . Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă.James Brydon . Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. care adună harnici nectarul caprifoiului. O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase. plante care luminează vesele peste apa liniştită. Bănuţul de munte. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal. Aici amintim: . Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. când apa se încălzeşte . flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an.Nufarul alb comun . apoi aroma picantă de cimbru.

8. 74 . în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. Mirosul cald. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. înmulţindu-se rapid in apa caldă. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc.4. lămâie si cuişoare. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul.4. Pavilionul din gradină Este construit din lemn. putem savura mirosul seducător de miere. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. care învăluie fereastra. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. am creat oaze pentru revenire si relaxare. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. de pământ. Locul joacă un rol important la trandafiri. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie.

Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. Când plantele din ghiveci umplu terasa. Arşiţa unduieşte . Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. Rezistent la frig. Ca arbuşti. Ele nu ating aici înălţimi considerabile.5. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. Palmieri pe malul mării . oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. 8. iar vecinii se retrag pentru siestă. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier.4. atingând dimensiuni impresionante . O poteca poate infrumuseta peisajul. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. Acum ar fi frumos să ne aruncăm. aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. deasupra asfaltului. copăcei sau copaci mici. ornamentele din gradina etc. în linişte într-o parte răcoroasă . 75 . coaja de copac. Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. iarba si nisip. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. piatra naturala. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. respectiv. încă mici. Chiar şi exemplarele nou cumpărate. înseamnă că vara este aproape. scanduri sau pavele. cresc deja in prima vară splendid.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. grea . materialele din care a fost construita casa. caramida. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. in după-amiezile de vara. Aleile. impresionează chiar şi numai prin formă. în luna mai.

cu pietre din albia râului. Poteca naturală 76 . iar aleile secundare. pe cărările principale. cu o lăţime a 120 cm. deoarece este mai frumos . Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise.Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local. sinuos.

4. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ . ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. in trepte. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. O primă posibilitate o oferă drumul lat. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. fără a mai apela la cretă. Asemenea locuri rezervate . Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. 77 . colorate. unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. Un mic loc într-un colţ de gard viu. dreaptă.6. in joc de şah. sunt mereu necesare copiilor . pentru săgeţi şi pentru joacă. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. plană si este acoperită cu plăci pătrate . facilitând jocul de sărituri . acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult.8. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. Un mic refugiu. protejat de vânt. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras.cu un trunchi puternic.

gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. Flori colorate de un an sau doi. de un spaţiu delimitat.7. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele. de bârlogul nostru. Mai este şi floarea soarelui de un an . Amenajarea apelor 78 . intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. uitându-te la case si la curţile fiecăruia. Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. E firesc sa spunem ca. 8. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. avem nevoie de spaţiu. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. Cârciumăreasa. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. Mai precis. gardul spune tot. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. Gura-leului.8. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea.4.4. Trecând pe străzi. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor.Crăiţele. 8. Floarea de num ă uita. cu strada. plasa metalica sau tabla. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. Barba-boierului. bârlog care sa ne poartă semnătura. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. din fier forjat. precum. ferit de priviri indiscrete. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. cu trecătorii sau vizitatorii. ca pentru un bordei.intr-un registru pozitiv sau negativ. din zidărie sau piatra.

Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. dar fără a fi simetrice. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Când cursul apei este însorit. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. trestie. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. de mişcare. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Caltha palustris). apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. fără frânturi. iazuri. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Oglinzile de apă /bazinele geometrice. 79 . asemănător cu malurile opuse. dar poate fi ameliorată. realizate de obicei pe stâncării. căderi de apă. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). prin deschideri de perspective. Apele stătătoare (numite impropriu. pâraie. Malurile se vor amenaja prin terasare. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. bitumului. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. în locurile cu erodare puternică. lacuri. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. fântâni. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră.

la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. 80 .bazin cu jeturi orientate spre periferie. cărămidă. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . dreptunghiulare. .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. din beton. colorată diferit chiar. în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. . sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. elipsoidale. folosite pe timp de noapte. fălţuită. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. a domina. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. având rolul unui factor calmant în peisaj. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei.bazin cu cupă florentină în mijloc.4. 8. . sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde.9. a menţine. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. geometrică. combinată cu lumina artificială. A fost aşezat departe de casă.fântână cu taluz cu cascadă. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. pătrate. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.

aproape de poalele munţilor Leaota. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. cu temperaturi moderate in timpul verii. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. iar când sunt mici şi grupate. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. clima este mai rece. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. fie vor fi aduse. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. pietriş şi stânci Peisajele aride. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. la o oarecare distanţă de clădiri. îşi au opriginea în stilul zen. mărime şi culori. acestea dau impresia de putere. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. cu accent pe elemente de piatră. de solidaritate monumentală. Nisip. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. 81 . Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.Este construit din lemn pe o placă de ciment. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. Masa si scaunele sunt din lemn natural. caz în care se pot menţine în forma lor naturală.

Spalierele decorative de culoare alba . beton armat. vor atrage numeroase păsări. Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. piatră). metal. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. asigura un impact imediat. Structurile simple. pentru vieţuitoarele sălbatice.Spalier Un spalier montat vertical. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. cimbrului si lavandei . foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . de care copii mici se bucura . arbuşti si plante târâtoare. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. si vor atrage numeroase pasări in gradina. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. Heleşteul este un element atractiv in sine. iar in timp vor fi acoperite cu plante. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . Băncile şi scaunele 82 .

Asigură loc de odihnă vizitatorilor.4-3. a unui rond de flori. lăţime 0. grup sculptural. din diferite materiale de construcţie. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur.5 m. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante.10. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . să petrecem mai mult timp in aer liber. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă.0 m. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. 83 .să urmărim zborul unui fluture. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini.4. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi.45 m. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. în lungul aleilor largi. Astfel. Lămpile se pot monta fie pe zid. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. ieşind în evidenţă clar. deasupra zonei sau accesoriului. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic.4-0. Pentru o lumină de fundal. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. obiectul este scos în relief. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. înălţimea 0. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. Pot fi cu sau fără spătar. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. Tipuri de iluminat in imagini. atât la soare cât şi la umbră. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. să citim sub razele soarelui. 8.

care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. C. Astăzi. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. la capătul unei tulpini curbate delicat. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Lămpile alimentate din surse de energie solara. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. economisim energia electrică. seamănă cu o floare. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. astfel protejăm natura. B. B. 84 . Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare.Iată câteva idei: A. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. Fabricata din metal. Pălăria direcţionează lumina in jos. acumulatorului si al LED-ului. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. A. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. C. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. Muscatele agăţătoare. care are flori albe cu parfum discret. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante. după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. După aceste operaţiuni. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. 88 .Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. In gradină.5. sunt folosite in coşuleţe atârnate.care înfloresc de primăvara pana toamna. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. care acum înconjurat de un scaun alb. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. cu florile strălucitoare şi rezistente. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. înainte de amenajare era un copac bătrân. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). 8. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul .

trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. Dacă solul are o cantitate mare de calciu. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. sau mecanic cu maşini speciale. Pe de alta parte. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. înainte de înflorirea buruienilor. Se recomandă tunderea pe timp ploios. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. apar muşchii şi numeroase buruieni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. furtune si alte sisteme portabile. fosfor şi potasiu. iar gramineele se răresc.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. Irigarea este de floricole). Fie mobil sau fix. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. pentru compensare. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care nu sunt pretenţioase. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri.

unii la mijloc si alţii târziu. coral si chiar galben. vişiniu. simple sau învolte. prefera terenurile însorite. 90 . Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. strălucitor. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . Seminţele răsar repede (5-6 zile). dar majoritatea ajung la 90 cm. dar sunt rezistente si la seceta. dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). Culoarea foliajului variază de la verde deschis. pana la verde închis. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . oliv. rosu.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). Este o planta anuala. asta încă din cele mai vechi timpuri. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. întreaga planta fiind aspra la pipăit. ovate. uşor cordate. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. Frunzele dispuse opus sunt întregi.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. Sunt plante de talie foarte diferita. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm.

Fructul este o capsulă globuloasă. Calluna se întâlneşte în zona montană. simple sau duble. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. Tulpina este dreaptă. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. Florile pendule sunt grupate în raceme dense. unicolore sau bicolore. simple sau involte. Frunzele sunt adânc sectate. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. rosii. în defrişări de păduri şi în tufişuri. ramificate. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. cu sau fără perişori. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). de forma unor solzi. violet. cu frunze mici. divers colorate .CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. Creşte la 60-180 cm înălţime. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. Florile galben portocalii. tulpini goale în interior. are rădăcini tuberizate. roz. rosii. bine ramificată în partea superioară. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. aşezate pe tulpină opus. simple sau bătute. albe. puternică. opuse. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. inalt de 40-60 cm. BALSAMINA . Frunzele sunt adânc-lobate. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. 91 . cu condiţia să se dreneze uşor. au diametru de 6 – 10 cm. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă.

Dalii cu flori de cactus. înainte de lăsarea gerurilor. mai. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. frunzele se întorc uşor in afara. atât primăvara cat si toamna. zilnic. Garoafa are frunze ascuţite.. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. Cuprinde: Dalii Pompon. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. au nevoie de pământ fertil. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului.Este puţin pretenţioasa la căldura. Dalii cu flori de crizanteme.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). GURA LEULUI Antirrhinum majus L. la distante de 20. de culoare gri-verzui. Nu suporta solurile prea umede. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. aşezate de-a lungul tulpinii. 92 . ovale sau ascuţite la vârf. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. lanceolate. Dalii decorative. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. Înfloreşte primăvara târziu – vara. de doua ori pe an sau in continuu. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. are un foliaj verde.

alungit. Frumuseţea florilor sale . dar pe cele ridicate nu le suporta. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz .care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili.5-7. el nu tolerează transplantări. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. rozetă de frunze liniare. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. Putem spune ca este un simbol al primaverii. uşor nisipos si cu pH 6. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. RHODODENDRON. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. Smârdarul. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu.trandafiriu. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. şi raritatea sa. 93 . care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. Este usor de ingrijir si creste repede.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. cu sol bine drenat.

Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. ziduri. Iedera iubeşte apa din atmosferă. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme.5 picioare. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). Fructul este mare. 94 .GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. Se înmulţeşte repede şi lejer. dar nu foarte multa in pământ. verde. Wisteria este viguroasa. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. folosindu-se de orice suport precum ziduri. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. Are nevoie de apa. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. cu vite împletite. stânci. lemnoase. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. pentru ca rădăcinile ii putrezesc. aplatizat si nu are valoare ornamentala. Are frunze cazatoare. arbori. căţărătoare. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru.Wisteria sinensis este cea mai populara. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. Poate creste si sub forma unui copac. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. prin butăşire sau marcotaj. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. arbori.

aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat.aprilie). cu ramuri lungi de 2-4 m. Înfloresc 95 . Face parte din familia Convolvulaceae. Din punct de vedere al modului de creştere. Fiind o planta volubila necesita palisarea. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici..trandafiri urcători (căţărători. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Necesita o udare abundenta. Necesita soluri fertile..75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. Plantele anuale se obţin din seminţe. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . Utilizare: acoperirea gardurilor. cu coroana ca o tufa. sunt: trandafiri mici.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. la nivelul solului. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. zidurilor. ferite de curenţi prea puternici. Frunzele sunt complete si lobate. Soiurile de trandafiri nobili. Prefera locurile însorite.noiembrie) sau primăvara (martie . dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. Necesita multa lumina si udare regulate. ghimpaţi). trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. iar cele perene se transplantează in februarie -martie. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m.

pieloase. la seceta si suporta tunderea. frunzis mereu verde. cu forma piramidala. albe. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. lung-pedicelate.2 °C. de talie inalta (10-15 metri).THUJA OCCIDENTALIS. 96 . Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. Este o specie la care necesarul de frig este mare. dispuse în inflorescenţe. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. Frunzele sunt mari. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. între 1000 şi 1700 ore. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. Are flori albastre numeroase. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. cordate. Au fost obtinute mai multe varietati. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. în special în perioada de primăvară. în fază de buton la -5. în funcţie de soi. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. plutitoare. Pe perioada iernii.

). 97 . spaţii verzi de firme. mult mai performante şi mai aspectuoase. arborii. beneficiarul putând alege. apariţia frunzelor. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. atraşi de flori. au efect benefic. apoi a florilor şi fructelor. fluturii. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. Scenele de peisaj liniştit. agile şi sprintene. calmant. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. care sunt însoţite de materiale noi. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii.a. trezesc senzaţia de linişte. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. să citim sub razele soarelui. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . terase. Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. showroom-uri. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. peluzele gazonate. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. În peisaj ne bucură şi păsările.să urmărim zborul unui fluture. veveriţele. acoperişuri de bloc ş. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. în momentul de faţă. În prezent. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. spaţii de joacă pentru copii. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. Tendinţele în proiectare.

înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. arbuşti. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. de o calitate foarte bună. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. apă. Amplasate in locuri liniştite. etc. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. Acum. reamenajare. oaza de verdeaţă s-a mărit. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. in care proprietarii se retrag din când in când. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. 98 . Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. pentru a-si reîncărca bateriile. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare.). Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. cu peisaje aproape ideale. roci. specii ierboase. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. stânci. De asemenea.

L. Rică Marcus. Mitea Preda. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Ana Felicia Iliescu. Editura Ceres 2003 4. Bucureşti. Ion. Mihai Topor. 1998 11.BIBLIOGRAFIE 1. E. Suceava 2007 3. 2003 10. Istrate. V Sonea. Bucureşti. Amenajări turistice. Editura Universităţii. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Laurenţiu Palade. George. Palade Arhitctură peisageră. Bucureşti 1979 6. Cezar Valentin Tomescu. Craiova 1976. Marin Dinu . Gabriela Teodorescu. 2. Editura Agro-silvică 8. Bucureşti. 1996 99 . Matei Păun. Amenajarea grădinii. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Editura Economică. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Erdeli . L. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Băltăreţu. Editura Sylvi. Amenajări floricole exterioare. Andreea. Editura Tehnică. Economia turismului şi mediului înconjurător. Dobrotă. Peter McHoy. Parcuri şi grădini din România. Editura Ceres 1973 5. Palade. Editura AQUILA 1998 9. Arhitectură peisageră şi design forestier. Bran Florina. Bucureşti 1968 7. Editura Didactică şi Pedagogică.

ro 30. – Organizarea. Barabus Nicolae. Manea Gheorghe . 16.ro 29. Candea. mai. Candea M. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. Nistoreanu. Bucuresti 26. 15. 19. I. Victor Negulescu. Nicolae. Ed. Editura ASE 2002 .M. Neacşu.gradinavisurilor. Luncu Vasile (1992). 2003 14. O. iunie 2009 22. Puiu . Ecologia generală şi protecţia mediului . Editura Expert. Florina. www. www. Dezvoltarea spatiilor verzi.MINISTERULMEDIULUI. S.T Madrid..1999 25. Editura Bibliotheca. Editura Ceres. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic .anpm.ro 27. Editura Ase. Bran. Calimanesti. ’93-‘94 18. Ecoturism şi turism rural. Pădurile şi omenirea. Felicia. Bucureşti.. Bran. Turismul şi dezvoltarea durabilă. Ionescu Alexandru.AFM. Ecologie si protectia mediului. Bucureşti. www. 2000 13. Bucureşti. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24.ARA. Bucureşti 23. Muja. Runcu în eternitate. F. legende şi realităţi. www. Milescu. Editura Ceres. mituri. Bucureşti 1990 21. www. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic.ro 31. Ana . Editura Uranus. Editura Universitara – 2006. 20.ro Turismul montan. www. M. I. Cimpoeru I.12. Iliescu. 2001 Développment durable du tourism. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Tigu. . Revista “Grădina mea” aprilie.PRONATURA. Bran Florina . Gabriela. Editura Ceres. Cimpoeru – Organizarea.ro 28. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii.

referat.Powered by http://www.ro/ cel mai tare site cu referate 101 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful