UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

1.modul de utilizare…………………………………………. înălţimea exemplarelor………………………………….2.2.1.3 împărţirea după ciclu de viaţă………………………………………..1.2.asocierea speciilor floricole……………………………………….………………. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase …………….4.2.2. 6.forma..4.3. instalarea speciilor floricole.2.2... rapiditatea de creştere şi longevitatea……………………….6. criterii de alegere a speciilor ………………………………. forma şi culoarea florilor.………………… 41 6. 7. 6. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ………………………………. 39 6. pregătirea solului…… 7.2. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii .…...2 particularităţile biologice ale speciilor…………………………………. mărimea şi culoarea frunzelor………………...…….2.. 38 6.7.5.………………… 7.2.2. forma şi desimea coroanei……………………………….. 6. distanţa de plantare………………………………………………. 7.4.2. 7. 7. capitolul viii 47 48..……… 7. forma. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole…………………………………………………………. 6.2. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase…. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….2. 40 6. perioada de înflorire……………… 6.……….5.2.5. forma şi dispunerea ramurilor…………………………….2.2.8.2..2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….….2. ………….2..3.2. 4 .1.…….2.1.… 7. 6.2. asocierea.……………….2..2.…. forma şi culoarea fructelor…………………………. 39 6. capitolul vii. mărimea şi culoarea frunzelor…………………….2.capitolul vi. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6.………… 7. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi……….

4.3.3.….7.2. gazonul ……………………………………….4.3. 59 8.4. 8....…………… bibliografie……………………………………………………. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8.12.4..4. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8.4.………………… 8.…………….9 construcţii utilitare şi ornamentale…………………………….patio………………………………………………………………….4. fantana cu piscina mica…………………………………………….contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8. 8. iluminarea grădinii……………………………………….2. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8.1.4.3.obiectivele lucrării………………………………………………… 8.2. nivelarea pamantului…………………………………………….4.….11. grădina de iarnă …………………………………………….3.. 8.5. anexe………………………………………………………………. 77 83 85 5 . amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină…………………………………….4.1. pavilionul din gradina ……………………………………….3.. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.…………….10.6.4.. formaţiunile florare ………………………………………….4. 8. 8.…… 8.4.8. 8. 8. 8. concluzii ………………………………………………………………………. scopul lucrării……………………………………...1.5..4. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8. întreţinerea şi îngrijirea …………………………. curs de apa cu cascadă si helesteu……………………………..

6 .

indiferent de categoria din care face parte ( parc. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. bine gândită şi de o îmbinare fericită. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. etc. indiferent de stilul în care au fost realizate. Reuşirea acestui potenţial. şi de un alt factor de o importanţă majoră. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. component viu al naturii. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă. sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. scuaruri. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. care. distracţie. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. Spaţiile verzi. in final viata lor. grădină privată. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. constituie doar o primă etapă. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. Vegetaţia. scuar . pe parcursul traseelor turistice. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . aceste oaze de verdeaţă. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. Amenajarea unui spaţiu verde. întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. plantaţii stradale ).INTRODUCERE . armonioasă a elementelor componente. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». respectiv de îngrijirea. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. 7 . pentru relaxare . spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. cât şi înmagazinării apei în sol.

Amplasate in locuri linistite. au dispărut. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. in care proprietarii se retrag din cand in cand. veveriţele. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. concepţii ce au evoluat. trezesc senzaţia de linişte. agile şi sprintene. 8 . dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. etc. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. În peisaj ne bucură şi păsările. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. pentru a-si reincarca bateriile. au interferat. apariţia frunzelor. peluzele gazonate. Scenele de peisaj liniştit. apă. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. Acum. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. dintr-o epocă în alta. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. au fost regăsite. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. care trebuie ales inteligent. arborii. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. destindere şi recreere. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. atraşi de flori. transmiţându-se de la un popor la altul. au efect benefic. Spaţiile verzi. fluturii. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. oaza de vedeata s-a marit. acumularea de noi forţe . apoi a florilor şi fructelor.). în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. arbuşti. calmant. stânci. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. Gradina moderna are propriul mobilier. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. de la o regiune la alta. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. cu peisaje aproape ideale. Astfel. roci. specii ierboase. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale.

9 .

nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. satul învecinat cu noi. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. încă din paleolitic. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. Când apelăm la acest adevăr. legende şi realitate . şi al comunei Runcu în special. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu.” 1 Un alt argument. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. ceramică şi aşezări străvechi dacice . pag . arme . ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. daco-romane şi româneşti. Runcu în eternitate mituri.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . Târgovişte. Din păcate. în general. adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită. 1 Victor Negulescu.1. 41 10 . Editura Bibliotheca 2007. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic.

ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . ce se întindeau până în marginea albiei. alături de alte localităţi. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. “luate cu sila şi date”. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. Completând ştirea. legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. De aici şi numele de Runcu. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. 1. AŞEZARE. din Subcarpaţii dâmboviţeni. ocina Runcului şi Brebului. adânc ancorată in negura vremurilor. adică loc defrişat. ce au marcat evoluţia neamului românesc. situată pe valea Ialomicioarei apusene. ce provine din latinescul “runcus”. În zapis este pomenită . mari sau mai mici. Raţionamentul pare plauzibil.71 Fieni-Bucureşti. se afla comuna RUNCU .3. cândva dominate de păduri compacte. la fel ca alte localităţi.2. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură.În rezumat. 712A şi şoseaua naţională nr. SUPRAFAŢĂ. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. Din punct de vedere etimologic. îşi are propria istorie. cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. 1. când s-au făcut cneji. din Subcarpaţii interni. 11 .

cu satul Costeşti (oraşul Fieni). DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. jnepeni şi anini de munte. din munţi semeţi. dihorul şi râsul. 1. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. pe lângă dealurile specifice zonei. care se ridică la 2670 ha. o largă răspândire o au tufişurile. cum sunt iazurile. În perimetrul dealurilor şi munţilor. In zona locuibilă. formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. Suprafaţa neîmpădurită. la vest. este formată din păşuni 1328 ha. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. 1.5. SOLURILE Similar altor localităţi.4. din munţi semeţi. formate din arbuşti. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). fâneaţă 1085 ha.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. pâraielor şi viroagelor. din Subcarpaţii interni. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. teritoriul ei este format. lupul. teritoriul ei este format. căprioara. din etajul superior montan. precum şi buruienile din lungul râurilor. este cel brun de pădure. 12 . slab podzolit (nisipos). pe lângă dealurile specifice zonei. peşterile şi cheile. din care peste 4950 ha fond forestier. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. se formează şi domină comuna. mistreţul. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. în zonele dominate de molid. la sud. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. solul specific Runcului. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. În pădurile compacte . cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni.

arborii şi construcţiile gospodăreşti. însoţind ninsorile abundente. In mod normal. prin prelungirea lor. în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. sub influenta curenţilor reci. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. Nici viscolele nu sunt prea puternice .6. veniţi dinspre Leaota. 1. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. paradoxal. a căror fertilitate este considerată mediocră. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. în cea de sud.774 mm).9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. sub acţiunea vegetaţiei forestiere. Pe plan forestier. situaţie ce favorizează evident pomicultura. se afla si verile cat si toamnele. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. cu ierni domoale si primăveri întârziate .În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. 13 . putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. ultimele. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. rareori viteza acestora punând in pericol pomii. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte. depuse în straturi de-a lungul timpului. În vatra comunei. clima este favorabilă . clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi.

recreativ sau sanitar.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. în primul rând ca resursă economică. pădurile. gospodărirea şi exploatarea raţională. funcţia decorativă (estetică. sanitară şi estetică. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. de funcţii de producţie.1. fructele. de aceea prezentarea lor . Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. funcţia antipoluantă (sanitară). fundamentate ecologic. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. flori din culturile floricole. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. această funcţie are un caracter puternic diminuat. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. antierozională. din afara localităţi. necesită adoptarea unor strategii speciale. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. hidrologică. c) d) e) impact peisager). care să asigure 14 . ocupând mari suprafeţe pe glob. respectiv: de producţie. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. funcţia recreativă. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). treaptă. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. suprafeţelor şi formelor planului. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. armonie şi proporţionalitate. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. viu sau inert. Frumuseţea este un element funcţional. care conduc în final la realizarea frumosului. Fiecare component. Frumuseţea este realizată prin ordine. se ţine seama de anumite principii şi legi. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. sociale şi economice ale unei perioade date. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi.

Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. este static şi odată văzut. deoarece un plan perceput deodată. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. se găsesc mase similare şi egale. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. admiţând totodată diversitatea acestuia. plantaţii. obţinându-se în final unitatea în diversitate. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Asimetria pune omul în armonie cu natura. interesul scade. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. magnificului.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. peluze. a repetării şi a consecvenţei. în întregime. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. într-un întreg. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. pe o concepţie dominantă. 19 . Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). intrarea principală ). ordinii. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). al forţei sau al monumentalităţii. calitate care uneori poate avea o latură negativă. respectiv realizarea echilibrului.

fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. evitându-se astfel monotonia. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. într-un aliniament. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. dar care au volume şi formă asemănătoare). fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. integritatea şi calitatea acestuia. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. de formă. bănci. a aceloraşi elemente (specii. lăţime) sau alte caractere vizibile. grupuri. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. combinat. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. liniar. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. compus. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul poate fi: static. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). de culoare. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. simplu. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. chiar dacă specia diferă (de exemplu. dinamic. 20 .Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate.

. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). 21 . de un individ. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri).modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). În proiectarea spaţiilor verzi. forme sau spaţii. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). exprimând de fapt unitatea în varietate. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg.Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). care au o anumită continuitate. ordine şi armonie. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării.

180.. Astfel. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. 22 . pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. iar la o distanţă mai mare de această valoare. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. sub un unghi de cca. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m. iar pentru o alee mai mică de 250 m. sub un unghi de cca. presupunând unirea trecutului cu prezentul. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. lăţimea optimă este de aproximativ 2. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. lăţimea optimă este de 8 m.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie.5-5 m. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. . înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. 270.

V. apă. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. bazine. Stilul geometric 23 . râuri. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. câmpii. precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. În ultima perioadă (sec. radiaţia solară. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4.1. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. iar în cadrul stilului peisager sau liber. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. vegetaţia. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. În amenajarea spaţiilor verzi.1. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. văile râurilor.). 4. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. dar şi elemente minore precum microrelieful. vegetaţie) cu cele artificiale (alei. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. etc. pâraie.2. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. eroziunea).

diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. Acest stil prezintă mai multe variante. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul.2. Grădinile în stil maur.1.1. 4. fiind subordonate toate elementului principal. erau prelungiri ale încăperilor. unele păstrându-se şi în prezent. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. La romani grădinile. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. întotdeauna de formă dreptunghiulară. fiind ornate cu statui. cascade sau bazine. 24 . regulate. caracteristice diferitelor epoci istorice.Stilul geometric (clasic. în general. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. vase sau fântâni arteziene. aplicat până în prezent. arhitectural. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. aspect preluat şi de romani. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. francez sau regulat) a stat. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. pe linii drepte şi curbe. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. de mai târziu. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară.

mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. numit şi capul de compoziţie. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. fie de a le limita pe altele. 25 . borduri sau broderii artistice din buxus tuns. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. statui sau vase sculptate. sau de perdele de arbori. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă.Elementul principal. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. balustrade. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. scări. respectiv axa principală. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Aceasta. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. canale sau oglinzi de apă. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. fiind nivelat şi modelat în terase largi. taluzuri. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). cu numeroase ziduri de sprijin. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. situat în poziţie dominantă. bogat ornamentate. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cu denivelări mici. rampe. Apa aduce prospeţime. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. ce constituie perspectiva principală. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. precum şi oglinzi de apă.

conducând spre diverse amenajări. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. 26 . renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.3. fie sub influenţa literaturii noi. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.Aleile sunt rectilinii. Stilul peisager Stilul peisager (liber. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. în Anglia. având cel mai adesea relief variat. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fiind dispuse în reţea geometrică. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. care dau varietate şi fantezie compoziţiei. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. 4. În această situaţie.1. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. mai ales a celor de gazon. natural. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.

vor fi folosite pâlcurile. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. toate elementele. În jurul clădirii principale. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. atunci când aceasta există. ce urmăreşte formele de relief. neregulat. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. peluze. care în mod natural sunt dispersate. frumoasă şi îndelungată. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. se vor folosi specii de talie mică. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. volume.3. pajişti şi diferite grupaje floricole. masele vor avea conturul neregulat. cu aspect natural. lumini şi umbre. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. compoziţia fiind liberă.4. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat.1. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. 27 . în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. în diferite zone ale grădinii. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. curb sau sinuos. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Aleile au un traseu liber.1. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. cu înflorire bogată.

în pete neregulate sau eliptice. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. cascade. Rocile.2. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Astfel.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. 4. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. roci sau stânci. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. de grote sau chiar cascade. fie create. prin aducerea de pietre. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. lacuri). fie naturale. sub formă de mase. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. iazuri. Apele. Apa. va avea valenţe diferite ale acestui efect. cu contur regulat. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. specii lemnoase decorative. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. GENUL PEISAJULUI 28 . ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. fie pe parcursul zilei. covoare sau dispersate solitar. urmând caracteristicile terenului. intervenindu-se totuşi în detaliu. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. chiar exotice. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. sinuos chiar.

forme. de bucurie. Genul de bucurie Genul de bucurie. ce dau impresia de compactitate.2. clar conturate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. ce constituie şi denumirea genului respectiv. cu înflorire abundentă. de admiraţie. şi anume: de veselie.1.2. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. În prezent. de veselie sau de entuziasm. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. de admiraţie şi respect. 4. de veselie. Home. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. romantic şi liniştit. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. umbră şi lumină. culori. cu un efect decorativ deosebit. volume. inspirator. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios.2. 4. 29 . dar şi masivelor mari de arbori. în care este prezent „omul colectiv”.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. Genul grandios Genul grandios. de mirare. destinate activităţilor de masă. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. de melancolie. În decursul timpului. de groază şi de basm. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. de inspiraţie. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. de sălbăticie. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. solemn sau maiestuos. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului.

De asemenea.3. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de luminişurile retrase. largi.4. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. 4. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. de stâncile. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. cascadele. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. 4.2. cu flori având culori calde. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. atât sub aspect psihic cât şi fizic. unei mări sau ocean). 30 . decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. dispuse într-un masiv păduros.2.

Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. 31 . Grădina de faţadă. a unor grupuri de specii sempervirescente. fie prin realizarea unui gard viu înalt. precum gazonul. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. În funcţie de mărimea acesteia. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. joasă sau fără împrejmuire. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Astfel. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. cu o compoziţie relativ simplă. uşor de întreţinut. puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare.1.) acestea pot fi: grădina de faţadă. sediu de firmă etc. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.

fie după propriile idei. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. În cazul unor locuinţe. lămpi pitic. precum şi diferite specii cu port pendent. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. mini grădină de zarzavaturi. piscină. magazie de unelte. padoc şi cuşcă pentru câine. pergolelor. barbeque. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. grădina este structurată şi amenajată. sedii de firme. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. spitale. servitul mesei. arbori. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. În cazul vegetaţiei. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. arbuşti şi liane. aranjamente florale. suprafeţe îngazonate. de gusturile proprietarului. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. bazin cu peşti decorativi. mobilier de grădină. sau specii de răşinoase. chioşcurilor şi treiajelor.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. chioşc de grădină. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. gazonul. cititul. dar şi a unor hoteluri. minilivadă. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. diferite jocuri. Grădinile interioare. 32 . activităţi de grădinărit. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. miniseră. trandafirii.

astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. arbuşti tunşi. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. canalizări). instalaţii electrice. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. arbustive sau lemnoase. un mic bazin cu aspect natural. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. stânci şi pietre. 33 . o cascadă miniaturală. de la bun început.

arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. arbuşti fructiferi. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. grădina de zarzavat. Dar în funcţie de microrelief. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. rabate sau diverse aranjamente floristice. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. bănci. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. flori. corpuri de iluminat. plante tehnice. care murdăresc. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. 34 . ronduri. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. ce poate cuprinde: o mică livadă. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi.2. arbori de mărimea a III-a. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi.5. cele cu frunze. destinate odihnei. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. a zgomotului şi a gazelor. medicinale şi melifere. fructe sau seminţe. cu rol de protecţie împotriva prafului. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. cât şi zone însorite. coşuri de gunoi etc. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. un mic monument sau un bust.

Pădurea-parc (parcul forestier. un curs de apă. care să nu depăşească 4%. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. 5. poteci şi alei de plimbare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. se deosebesc: parcul forestier. Astfel. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului.3.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. pentru fiecare elev.5 m2 de teren sportiv. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. pădurea-parc sau parcul-pădure. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. dar în raza de deservire a localităţii. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. 35 . datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un punct de belvedere asupra oraşului. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. precum: un lac.

şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. cişmele cu apă potabilă. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. a unor peluze întinse de gazon. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. numită impropriu pădure de agrement. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. fântâni. Pădurea de recreare. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . nisip sau alte materiale locale. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă.1. a unui râu. Alte amenajări. toalete ecologice. pot fi ştrandurile şi campingurile. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. sau a aranjamentelor florale. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali.3. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. izvoare termale etc. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. acoperite cu pietre. balnear (izvoare minerale. 5.).În unele porţiuni ale pădurii-parc. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. sau de interes turistic. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. în unele zone de interes curativ. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. situate pe malul unui lac.

expoziţia. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. stâncile. terenuri de tenis sau de fotbal. 37 . hidrografia şi Environnement-ul. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. zone de picnic.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. Astfel. cu cât terenul este mai înclinat. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. topoclimatul. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. poziţia pe versant. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. tabere şcolare. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. falezele sau malurile abrupte. căi de acces cu trasee mai lungi. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. lipsite de vegetaţia forestieră. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. terenuri sportive etc. De asemenea. Amenajările de tipul campingurilor. solul. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări.5-2 ore. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. zonele nisipoase. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. puncte de belvedere etc. telecabine. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. plajelor etc. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. telescaune. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră.

Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. temperaturile sunt moderate. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. noroi. gradul de expunere a teritoriului. vânt. refugii) pentru a oferii adăpost.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. iar solul este mai puţin umed. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. altitudine etc. suprafeţe umede improprii. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. pavilioane. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Cu privire la mişcările aerului. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. Tot în acest sens. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. fără extreme mari. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. destinate practicării unor activităţi. sau spaţii adăpostite. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare.. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. cu privire la temperatură. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. Orientarea nordică a unor terenuri. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. alunecări de teren. este mai rece şi mai umedă. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. 38 . sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. bălţi.

de o acumulare mai mare sau mai mică. prepararea hranei. vegetaţia are aspect veşted. şi din contră. prezenţa prafului. de temperatura acesteia. capătă porţiuni dezgolite. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. O zonă lipsită de un curs de apă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. temperatura aerului mai ridicată. schi nautic etc. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. dotărilor sau diferitelor echipamente. apa este importantă sub aspectul calităţii. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. pescuit. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Hidrografia teritoriului. va avea o atractivitate sporită. ce diminuează calitatea acestora. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. frunze prăfuite sau galbene. De regulă. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. râu. sau ca sursă de apă potabilă. lac). În acest sens. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. iaz. care prin fenomenul de spulberare. frunziş sărăcăcios. De asemenea. care este dată de natura sursei (izvor. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. plantele prezintă creşteri foarte mici. de modul de captare. În acest sens. filtrare şi transport al apei. pârâu. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. 39 . Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. prezintă o atractivitate foarte redusă. precum realizarea igienei corporale zilnice. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule.

atunci aceasta este şi primitoare. Environnement-ul. 5. 40 . aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Când o pădure de recreare este echilibrată. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. situl sau vecinătăţile. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. natura solului. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. În zilele călduroase de vară. aerisite. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. de potenţialul teritoriului. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. dar nu neglijabilă.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. de cea ierboasă.2. liziere). iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. poieni. regimul şi tratamentul etc. libere (luminişuri. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. chimic sau fonic zonele din jur. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. compoziţia şi vârsta arboretelor. a fermelor de animale. Cei care doresc să se odihnească.3.

Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Iarna se remarcă răşinoasele. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. 41 . ce au un efect peisagistic major. Codrul regulat vârstnic. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ce are o densitate mică (200-500 buc. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. a culorii frunzelor etc. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. publicul larg le preferă pe cele amestecate. care determină o scădere a densităţii. capacitatea de primire începe să crească. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde./ha). Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. la agresiunile vizitatorilor. în funcţie de fenofazele speciilor respective. are aspectul unei păduri falnice. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. datorită vizibilităţii foarte bune. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. indiferent de specie. dar în zilele geroase cu chiciură. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. dau peisajelor un pitoresc aparte. Sub raportul vârstei. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase.. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. şi este favorabilă pentru plimbări.

Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. Aceste dotări vor fi discrete. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. dispuse pe anumite trasee.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. Pădurile de recreare se sistematizează. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. de motivaţiile şi aprecierile lor. bine pusă la punct. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. prin împărţirea pe anumite zone. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. luminişuri pentru odihnă. obiectivele etc. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. 42 . zona de plimbare şi zona de regenerare. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. păduri pentru plimbare şi păduri parc. amenajările. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. cu locurile de parcare aferente. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere.

Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. repaus etc. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Zonele cu soluri reci şi umede. fiind astfel organizată. instalaţii sau echipamente. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. terenuri de joacă pentru copii. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. şi prezintă diferite construcţii. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. să fie drenat. echipamente sanitare şi de igienă. de cei care evadează din cotidian. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. soluri scheletice. destindere şi pentru activităţi de picnic. 43 . odihnă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Aceasta este zona preferată de marele public. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. cişmele. Arboretele vor avea consistenţă moderată. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. ce trebuie să fie ireproşabilă. vor fi evitate de vizitatori. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. În raport cu întreaga pădure. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. aer curat. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. izvoare). a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. De preferat ca aici. acest lucru favorizând. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. pentru linişte. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. să aibă o textură uşoară. reprezintă cca. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. camping. cu forme interesante.Zona de primire şi odihnă. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă.

prezintă ponderea cea mai mare. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. 44 . circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. este constituită din diverse suprafeţe. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. smulgerea sau tăierea puieţilor. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. rezultate prin ruperea. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. care sunt interzise accesului publicului. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. fiind total protejate. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. cu investiţii mai reduse. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. fiind eliminate tasarea solului. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. de cca.Zona de plimbare. dispersate în cadrul celorlalte două zone.

Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. ce vor alcătui în final o unitate.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. volume. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. căzătoare. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. compoziţii. proiectantul de spaţiu verde creează forme. material care îşi schimbă volumul.1. frunzelor. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. suprafeţei coroanei). culoarea. Prin acest material. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). ruginiu. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.

regimul de umiditate din sol. configuraţia terenului. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.2. 6. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. Astfel trebuie avut în vedere: . CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . conţinutul de schelet.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. fertilitatea solului.factori biotici: 46 . expoziţie. troficitatea solului. animali. altitudine.2.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină. temperatura aerului.1. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. pantă. textura şi profunzimea solului. umiditatea atmosferică. vânt.

umbrirea clădirilor. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.2. factori antropici: factori poluanţi.2. . în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. 6. . . faţă de cele periurbane.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. Astfel. ce talie vor avea exemplarele respective.). prevenirea şi combaterea dăunătorilor. etc. 47 . .pădurile de recreare. fertilizare.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. etc. . cum se integrează în respectiva compoziţie.2. În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.aliniamente. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . fabrici. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.1. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.- vegetali. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie.2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6.

1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. tabulară.realizarea gardurilor vii.7 – 15 m. etc. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . a III-a . Astfel. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. ovală.. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru. sferică. În tabelul nr. 48 . -liane.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. arbuşti pitici.zonele verzi de mici dimensiuni. mai mici de 1m. a II-a . conică. şi cea având contur sinuos. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. a prafului. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m.peste 25 m.15 – 25 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.2. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. speciile cu înălţimi sub 7 m. obovoidă.2.2. De exemplu. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. . agăţătoare sau chiar târâtoare. căţărătoare. . -arbuşti. arbuşti mijlocii 1 – 2m.în lungul arterelor. a boschetelor. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I . speciile lemnoase volubile. 6.

Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. 49 .După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. aliniamentele stradale. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. a prafului şi a vântului. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic.

2. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Trunchiurile. 50 . sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. sau chiar târâtoare. a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze.2. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Lujerii pot avea cele mai diferite culori. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pentru intensificarea expresivităţii clădirii. peluze. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Speciile cu tulpini căţărătoare. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun.3. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).6. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.

Forma. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. tortuosa) sau pot fi geniculate. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. platan.2. 6.2. pendula. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). imprimă un sentiment de linişte. etc. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Robinia sp. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. paltin. Ramuri pot fi drepte.. Chamaecyparis lawsoniana var. romboidală. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Marginea limbului poate fi întreagă. fie verticală.). 51 . Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. Gleditsia sp. pot fi sinuoase. astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. puţin incizată dau adânc incizată. eliptică etc. castan) sugerează puterea.2. mărimea şi culoarea acestora. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. ovoidă.4.6. mici sau mari. lanceolată. imprimând anumite sentimente. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. fie pendentă...) sau mari (Ailanthus sp. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. Juglans sp. fie orizontală. Aesculus sp. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului.. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. obovată. la marea majoritate a speciilor. Unele specii au frunze simple sau compuse. Salix babilonica.5.2. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f.

aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). luminos (primăvara). galben sau chiar roz şi roşu. 6. la care verdele se combină cu alb.Speciile cu frunze mici.6. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. compuse. forma. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Hedera helix. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Speciile cu frunze mari. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).2. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Forma şi culoarea florilor. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. Ligustrum ovalifolius. În tabelul nr. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. precum cele ale speciilor: Acer negundo. biota. la verde închis. Gama de culori ale florilor este destul de variată. crem sau galbene. la galben–roşu ruginiu (toamna). 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. ca în cazul mesteacănului. până la verde intens (vara). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). 52 . În tabelul nr. precum şi diferite exemple de taxoni. Euonymus europaeus. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. Astfel.2.

în sezonul estival sau autumnal. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 .2. contribuind prin forma. 6. cu siguranţă că speciile genului Rosa. ca lumânările (castan porcesc. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.Dintre toate speciile lemnoase. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe.2. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.8. mălin) calmează şi relaxează. Exemplarele cu inflorescenţă erecte.2. mari (Viburnum opulus var. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. glicină.2. Culoarea fructelor. cu toate varietăţile şi soiurile sale. iritant. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Inflorescenţele sferice. neliniştit. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. budleia. dar mai ales în perioada hibernală. atribuind ambientului un aspect dispersat.7. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. pseudobace) este variată de la specie la specie. exceptând albastrul pur. lemn câinesc. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. 6. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. amorfă) constituie un factor stimulator. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. puţine specii făcând excepţie de la regulă. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor.

Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie. precum cimişirul şi tisa. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. 40 ani de la plantare. mesteacănul. ci separat. iar plopii. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. probabile pentru perioade de 5. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 54 . 10. De obicei. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. diferiţi arbuşti. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. salcâmul. 20. Există şi specii cu creştere foarte înceată.

pot fi folosite solitar sau grupat. frunze. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. 55 . ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. grupuri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. pâlcuri.CAPITOLUL VII. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. labirinturi.1. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. fie ele arborescente sau arbustive. lângă clădiri. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. masive. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. boschete. sau duc la costuri suplimentare. iar cele decorative prin trunchi. Exemplarele lemnoase. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. ASOCIEREA. fără agitaţie. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. care nu se regăsesc în efectul obţinut. curtine. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. coloritul fructelor). Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. în puncte liniştite. Arborii solitari se amplasează pe peluze. sub diferite moduri. garduri vii.

specii cu tulpini căţărătoare. a modului de creştere şi ramificare. în cazul petalelor tomentoase. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.specii cu port târâtor (sau pendant). forma.specii de talie mare. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.7. ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus.specii cu aspect de perniţă . respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. În acest sens se deosebesc: . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. erecte . Culoarea – este impusă în general de petale. . Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. . 56 . La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii. . ciclul de viaţă. mirosul şi modul de asociere ale florilor. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată. cu aspect de tufă . clopoţei. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. moţul curcanului. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . culoarea şi mărimea frunzelor. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . culoarea.specii cu tulpini volubile .2. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. al sezonului de vegetaţie.specii cu tulpini simple. forma. în sensibilizarea oamenilor la frumos.specii cu tulpini ramificare. creasta cocoşului. forma şi culoarea fructelor. .

altele sunt mici şi mărunte. locurilor pentru sporturile uşoare. 7.2. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. 7. fiind aripate. Unele frunze sunt mari. 7. de culoare roşie sau roză.) are fructe persistente şi decorative. a staţionării. Moţul curcanului (Amaranthus sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. culoarea şi abundenţa frunzelor. galben. cu segmentele filiforme. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. în jurul teraselor. mărimea şi culoarea frunzelor. chioşcuri pentru odihnă). florile se îndepărtează. ca o continuare a florilor. menţinând efectul decorativ. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. În unele situaţii.1.3.2. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. 57 .Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. roşu grena.2. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Forma. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . precum regina nopţii. iar altele puternic fidate. precum verbena şi crinii. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). argintiu sau cenuşiu. florile fiind nesemnificative. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.2. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.

ferestrelor. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale.2. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. tuberobulbi. tuberobulbi. 58 . forma şi culoarea florilor. în lungul apelor sau pe luciul lor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. pergolelor. pentru decorarea spaţiilor verzi. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.2. Speciile floricole pot fi folosite.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. în general. rizomi. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. perioada şi durata de înflorire. 7. iar primăvara vor înflori. bordurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. forma şi nuanţa frunzelor. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. 7. teraselor. mărimea. geophite – ce au bulbi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . zidurilor.5.4. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rondurilor. rădăcini tuberizate. chioşcurilor ca flori tăiate. jardinierelor. rabatelor. covoarelor. pentru decorarea balcoanelor. mozaicurilor. pentru decorarea stâlpilor. rizomi. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. pe stânci sau pajişti. înălţimea plantelor. treiajelor.

narcise. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. ghiocei. costisitoare. printre care se introduc plante anuale. Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. stânjenei. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Culturile cu plante anuale. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. fie numai specii perene. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. crizanteme. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. de talie înaltă. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. fie mixt. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). bujori. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. în special lunile de vară. fiind amplasate în locuri intens frecventate. specifice plantelor anuale. mijlocie sau mică . Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. 59 . au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.

Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. witrockiana). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare.). la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. 60 . în trepte. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. structură. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. rabate. nivelat. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. Narcissus. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. mărunţirea bulgărilor. Bellis) cu speciile anuale. instalând specii de talie mică în prim plan. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri.). capacitate de reţinere a apei). nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Viola. partere).3. narcise (Narcissus sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. 7. Myosotis. permeabilitate. mobilizarea superficială a solului. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. numă-uita (Myosotis sp. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. desfundat. pH. modelarea terenului. muscari (Muscari sp. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.). elemente nutritive. Galanthus) sau bienale (Primula. cu port de tufă sau covoraş. bănuţi (Bellis perennis). textură. Hyacinthus. Crocus. brumărele). cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În general. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.

la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. .. Asparagus sp. Dianthus). ţelina. Erica sp. de răsadniţă. pământul de lemn. . INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. pământul de frunze. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de ericacee. rădăcinile de ferigă şi nisipul.4. se deosebesc: .pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de ace de răşinoase. Gladiolus sp... . Amaryllis sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. În funcţie de sol.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Calluna vulgaris).soluri neutre – majoritatea solurilor.soluri alcaline – (Anemone sp. Acestea se deosebesc prin pH. Dianthus sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. ferigi). Asparagus sp.. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. etc. compostul de grădină. După valoarea pH-ului. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură. pământul de pădure... Tradescantia sp. Cheiranthus cheiri). Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora.. unde se vor dezvolta şi înflori. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. de turbă) . Iris sp. bine organizate..pentru plantele cu rădăcini mai subţiri. . În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. 7..soluri acide – (Coleus sp. textură.. superficiale (Primula sp. pământul de turbă. 61 . perlit şi turbă în diferite proporţii.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. conţinutul de substanţe nutritive.

astfel încât până la venirea îngheţului la sol. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. 7. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Mathiola. bulbii acestora să se înrădăcineze.). ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Paeonia). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Amaranthus). Hyacinthus. dar nici să se stânjenească reciproc. comparativ cu înălţimea plantei. Crocus.). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.(Iris sp. Sedum) distanţele pot fi mai mari. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Lilium sp. Myosotis). Hemerocallis sp. La plantare. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Begonia). Impatiens. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . 62 . Muscari. alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. Galanthus. Fuchsia. Hosta plantaginea. Narcissus. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Alyssum.5. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.. Dianthus. Viola..

După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. La speciile perene.1. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. de cca. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. acestea dând o stare de confort acesteia. intrând mai devreme în vegetaţie. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. judeţul Dâmboviţa. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. cât şi un heleşteu cu peşte. pe malul stâng al râului Ialomicioara. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. un foişor pentru relaxare şi luat masa. 2 – 2. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. din comuna Runcu. când plantele nu suferă deloc. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. amplasată în partea de N a judeţului. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.5 cm grosime. unele nu mai înfloresc în acel an. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. 63 . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. spaţiul devine insuficient.

influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. întregul organism uman. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. hrană consistenţă nepoluantă. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului.a. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte.2. plante medicinale ş. de a defini un microclimat specific. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. antierozională. SCOPUL LUCRĂRII 64 . Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. De asemenea. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. şi întărirea sănătăţii. In cadrul peisajului. prielnic organismului uman. denumita şi funcţie socială. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. contra factorilor climatici dăunători.. Evident. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. funcţia de recreare.

aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. amplasată la poalele munţilor Leaota. Această oază de verdeaţă.3. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. Amenajarea lor sa făcută cu grija. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. 65 . pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. componenta vie a naturii. înainte de sosirea ploilor abundente. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna.1. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. atrăgând atenţia asupra lor. cât şi înmagazinări apei în sol. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. sau amplasata lângă casa. Vegetaţia. 8.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. 8.3. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. si a fost lăsat aşa până primăvara.

obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. din răzoare. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. şi din crengi şi iarbă tăiată.Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. 66 . o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. şi chiar şerveţele folosite. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. Pentru ca descompunerea. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. Compostul se compune din mai multe materii organice.3. zonele se delimitează . Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului. Pentru a da impresie că peluza este mai mare. de umiditate şi de o bună aerisire. 8.. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. nu numai pentru protejarea copacului. sedimentul de cafea şi de ceai. din florile şi resturile plantelor .2. de exempu din frunziş. apoi sa plantat gazonul si florile. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. procesul de compostare în sine . Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). sa îndepărtat demarcarea ei. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. cojile de ouă.

67 .

68 .

69 . Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium.3.8. Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. Arenaria).3. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. Gazonul. circulaţii. constructii decorative şi utilitare. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită. Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. piese de apă.

Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat.4. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei . greblat.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas. cât şi in timpul zilei.adaos de pământ fertil şi nisip). atât după lăsarea serii. fertilizare şi tundere. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni.4.1. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare.nivelat. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. in imediata apropiere a acesteia. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8. 8. Patio Este amenajat in spatele case. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. care delimitează zona patioului. 70 . Montajul se face relativ uşor.

4. iar platoul mesei este de sticlă. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. 8. Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. pentru copii şi nu numai. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. In zona patioului se află şi o piscină mica. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . Nu doar muscatele . Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare.. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut. ci şi plante mari de ghiveci . Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade .. 8. precum leandrul. 71 . care dă o notă de eleganţă spaţiului.4.Mobilierul este din fier forjat. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber. cala. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară.3. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei. Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie.

Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. Lămpile amplasate creează atmosferă.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. sunt cultivate plante de mlaştină. La nevoie . cu tot cu straturi si casă sunt laminate. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . În acelaşi timp. Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . in plus. 72 . O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. ca substanţe nutritive. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. Pe malul bazinului. crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. fundalul fiind dat de munţii Leaota. Heleşteul adăposteşte peşti. Zona de regenerare. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte.

Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. Aici amintim: . când apa se încălzeşte . locul se va umple de fluturi de noapte. Nuferilor le place apa stătătoare. de obiei primăvara sau la începutul verii. 73 . Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase.Azolla caroliniana . .Calltriche hermaphroditica. În curând .Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm .Nufarul alb comun .Feriga de apă . Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an. Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”. flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor. Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . care adună harnici nectarul caprifoiului.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii.James Brydon . O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. apoi aroma picantă de cimbru. Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. Bănuţul de munte. Acestor plante au flori atrăgătoare. iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde. Harnicuţa.Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. plante care luminează vesele peste apa liniştită. flori duble roşu roz cu stamine portocalii . Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat.

Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. înmulţindu-se rapid in apa caldă. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. de pământ. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. putem savura mirosul seducător de miere.4. 74 . în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. Pavilionul din gradină Este construit din lemn. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. care învăluie fereastra. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. Locul joacă un rol important la trandafiri. Mirosul cald. 8. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. am creat oaze pentru revenire si relaxare. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. lămâie si cuişoare. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră.4. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie.

aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. Ca arbuşti. Rezistent la frig. Arşiţa unduieşte . respectiv. impresionează chiar şi numai prin formă. atingând dimensiuni impresionante . coaja de copac. în luna mai. Chiar şi exemplarele nou cumpărate. încă mici. în linişte într-o parte răcoroasă . in după-amiezile de vara. piatra naturala. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. ornamentele din gradina etc. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica.5.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. 75 .4. Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. deasupra asfaltului. Aleile. iarba si nisip. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. 8. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. caramida. Când plantele din ghiveci umplu terasa.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. grea . Acum ar fi frumos să ne aruncăm. iar vecinii se retrag pentru siestă. Palmieri pe malul mării . Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. materialele din care a fost construita casa. copăcei sau copaci mici. cresc deja in prima vară splendid. O poteca poate infrumuseta peisajul. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. înseamnă că vara este aproape. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. Ele nu ating aici înălţimi considerabile. scanduri sau pavele.

cu pietre din albia râului. Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie.Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. pe cărările principale. deoarece este mai frumos . sinuos. iar aleile secundare. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise. cu o lăţime a 120 cm. Poteca naturală 76 . cu un trafic mai redus sau făcut cu material local.

8. 77 . am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. facilitând jocul de sărituri . ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. fără a mai apela la cretă.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii.cu un trunchi puternic. in joc de şah. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ .îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. pentru săgeţi şi pentru joacă. unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. in trepte. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. Un mic loc într-un colţ de gard viu. Asemenea locuri rezervate .4. O primă posibilitate o oferă drumul lat. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. protejat de vânt. plană si este acoperită cu plăci pătrate . sunt mereu necesare copiilor . acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult.6. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. Un mic refugiu. dreaptă. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. colorate.

cu strada. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. E firesc sa spunem ca.8. Flori colorate de un an sau doi. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. plasa metalica sau tabla. uitându-te la case si la curţile fiecăruia. Mai este şi floarea soarelui de un an . care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. de bârlogul nostru. Trecând pe străzi. gardul spune tot. Gura-leului. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. Barba-boierului. de un spaţiu delimitat. Amenajarea apelor 78 . 8. ferit de priviri indiscrete. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra.4. Floarea de num ă uita. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. precum. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti).7. Mai precis. bârlog care sa ne poartă semnătura.4. cu trecătorii sau vizitatorii. din fier forjat.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele. Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . 8. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii.intr-un registru pozitiv sau negativ. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. avem nevoie de spaţiu. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. Cârciumăreasa. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. din zidărie sau piatra. ca pentru un bordei. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri.Crăiţele.

beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. fără frânturi. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. prin deschideri de perspective. de mişcare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Când cursul apei este însorit. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). Oglinzile de apă /bazinele geometrice. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. bitumului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. Caltha palustris). lacuri. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. fântâni. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. iazuri. pâraie. dar poate fi ameliorată. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. căderi de apă. Malurile se vor amenaja prin terasare. în locurile cu erodare puternică. dar fără a fi simetrice. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. 79 . conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. asemănător cu malurile opuse. Apele stătătoare (numite impropriu. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. trestie. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. realizate de obicei pe stâncării.

în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. 80 . .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. combinată cu lumina artificială. colorată diferit chiar.9. dreptunghiulare. a menţine. . folosite pe timp de noapte.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei.bazin cu cupă florentină în mijloc.fântână cu taluz cu cascadă. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). elipsoidale.4. A fost aşezat departe de casă. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. . geometrică. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. având rolul unui factor calmant în peisaj. a domina. din beton. fălţuită. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. 8. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. pătrate. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. cărămidă. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim.

Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. la o oarecare distanţă de clădiri. fie vor fi aduse. pietriş şi stânci Peisajele aride. iar când sunt mici şi grupate. acestea dau impresia de putere. 81 . Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. de solidaritate monumentală. cu temperaturi moderate in timpul verii. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Nisip. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. cu accent pe elemente de piatră. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. clima este mai rece. aproape de poalele munţilor Leaota. îşi au opriginea în stilul zen. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. Masa si scaunele sunt din lemn natural. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare.Este construit din lemn pe o placă de ciment. mărime şi culori. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. caz în care se pot menţine în forma lor naturală.

Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. beton armat. de care copii mici se bucura . Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. arbuşti si plante târâtoare. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. Heleşteul este un element atractiv in sine. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. metal.Spalier Un spalier montat vertical. asigura un impact imediat. Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. si vor atrage numeroase pasări in gradina. pentru vieţuitoarele sălbatice. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. iar in timp vor fi acoperite cu plante. Băncile şi scaunele 82 . acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. vor atrage numeroase păsări. Structurile simple. cimbrului si lavandei . Spalierele decorative de culoare alba . ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . piatră).

lăţime 0. Pot fi cu sau fără spătar. Tipuri de iluminat in imagini. ieşind în evidenţă clar. Pentru o lumină de fundal.4-0. să petrecem mai mult timp in aer liber. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic.să urmărim zborul unui fluture. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante.4-3. a unui rond de flori. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. obiectul este scos în relief. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. deasupra zonei sau accesoriului. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. atât la soare cât şi la umbră. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. 8. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii.4.5 m. 83 . sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. din diferite materiale de construcţie.45 m. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. Astfel. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. în lungul aleilor largi. înălţimea 0.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos.10. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. Lămpile se pot monta fie pe zid. grup sculptural. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei .0 m. să citim sub razele soarelui. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata.

sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. acumulatorului si al LED-ului. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. Lămpile alimentate din surse de energie solara. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . B. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. A. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. Fabricata din metal. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. 84 . Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. seamănă cu o floare. la capătul unei tulpini curbate delicat. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice.Iată câteva idei: A. Astăzi. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. astfel protejăm natura. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. C. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. B. economisim energia electrică. Pălăria direcţionează lumina in jos. C.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. sunt folosite in coşuleţe atârnate. In gradină. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. Muscatele agăţătoare. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. care are flori albe cu parfum discret. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.care înfloresc de primăvara pana toamna. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. 88 . după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. După aceste operaţiuni. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini.5. 8. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. înainte de amenajare era un copac bătrân. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. care acum înconjurat de un scaun alb. cu florile strălucitoare şi rezistente. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul .

care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. apar muşchii şi numeroase buruieni. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. pentru compensare.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. furtune si alte sisteme portabile. Irigarea este de floricole). înainte de înflorirea buruienilor. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. Fie mobil sau fix. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Pe de alta parte. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. iar gramineele se răresc. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). trebuie mărită cantitatea de fosfor. care nu sunt pretenţioase. sau mecanic cu maşini speciale. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. Dacă solul are o cantitate mare de calciu. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. fosfor şi potasiu.

prefera terenurile însorite. rosu. ovate. Este o planta anuala. strălucitor. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. Sunt plante de talie foarte diferita. simple sau învolte. vişiniu. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. pana la verde închis. dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). unii la mijloc si alţii târziu. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . coral si chiar galben. întreaga planta fiind aspra la pipăit. asta încă din cele mai vechi timpuri. dar majoritatea ajung la 90 cm. Seminţele răsar repede (5-6 zile). Frunzele dispuse opus sunt întregi. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. oliv. uşor cordate. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. 90 . dar sunt rezistente si la seceta. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie .

Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. violet. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. Frunzele sunt adânc-lobate. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. rosii. opuse. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. BALSAMINA . inalt de 40-60 cm. puternică. au diametru de 6 – 10 cm. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. de forma unor solzi. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. simple sau involte. aşezate pe tulpină opus. simple sau duble. simple sau bătute. albe. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. Calluna se întâlneşte în zona montană. Fructul este o capsulă globuloasă. rosii.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. Creşte la 60-180 cm înălţime. Tulpina este dreaptă. roz. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. divers colorate . în defrişări de păduri şi în tufişuri. Florile galben portocalii. cu sau fără perişori. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. are rădăcini tuberizate. 91 . Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă. unicolore sau bicolore. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. cu condiţia să se dreneze uşor. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. ramificate. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). tulpini goale în interior. Frunzele sunt adânc sectate. cu frunze mici. bine ramificată în partea superioară. Florile pendule sunt grupate în raceme dense.

Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului.. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. are un foliaj verde. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. lanceolate.Este puţin pretenţioasa la căldura. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. Garoafa are frunze ascuţite. de doua ori pe an sau in continuu. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). la distante de 20. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. aşezate de-a lungul tulpinii. atât primăvara cat si toamna. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. mai. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. Nu suporta solurile prea umede. Dalii cu flori de crizanteme. zilnic. de culoare gri-verzui. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. 92 . au nevoie de pământ fertil.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. înainte de lăsarea gerurilor. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. Dalii cu flori de cactus. Cuprinde: Dalii Pompon. ovale sau ascuţite la vârf. frunzele se întorc uşor in afara. Dalii decorative. Înfloreşte primăvara târziu – vara.

Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice. şi raritatea sa. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior.5-7. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz .trandafiriu. uşor nisipos si cu pH 6. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. Putem spune ca este un simbol al primaverii. Smârdarul. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. el nu tolerează transplantări. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. dar pe cele ridicate nu le suporta. 93 . Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Frumuseţea florilor sale . alungit. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. Este usor de ingrijir si creste repede. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor .TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. cu sol bine drenat. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. RHODODENDRON. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. rozetă de frunze liniare.

pentru ca rădăcinile ii putrezesc. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria).5 picioare. Poate creste si sub forma unui copac. folosindu-se de orice suport precum ziduri. ziduri. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. Wisteria este viguroasa. 94 . Are frunze cazatoare. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. Are nevoie de apa. Fructul este mare. lemnoase. arbori. aplatizat si nu are valoare ornamentala.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. arbori.Wisteria sinensis este cea mai populara. prin butăşire sau marcotaj. cu vite împletite. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. stânci. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. verde. Se înmulţeşte repede şi lejer. Iedera iubeşte apa din atmosferă. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. dar nu foarte multa in pământ. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. căţărătoare.

Fiind o planta volubila necesita palisarea. Prefera locurile însorite.noiembrie) sau primăvara (martie . Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. la nivelul solului.trandafiri urcători (căţărători. Plantele anuale se obţin din seminţe. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. Înfloresc 95 . Necesita multa lumina si udare regulate. cu ramuri lungi de 2-4 m. Necesita o udare abundenta. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Soiurile de trandafiri nobili. zidurilor. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. ghimpaţi).. sunt: trandafiri mici.75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. cu coroana ca o tufa. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. Necesita soluri fertile. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m.aprilie). iar cele perene se transplantează in februarie -martie.. ferite de curenţi prea puternici. Frunzele sunt complete si lobate. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . Utilizare: acoperirea gardurilor. Face parte din familia Convolvulaceae. Din punct de vedere al modului de creştere.

conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. Este o specie la care necesarul de frig este mare. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. lung-pedicelate. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. la seceta si suporta tunderea. în fază de buton la -5.2 °C. Pe perioada iernii. de talie inalta (10-15 metri). Are flori albastre numeroase. în funcţie de soi. albe. dispuse în inflorescenţe. Frunzele sunt mari. cordate. în special în perioada de primăvară. Au fost obtinute mai multe varietati. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. frunzis mereu verde. cu forma piramidala. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. plutitoare. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. 96 . Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. pieloase. între 1000 şi 1700 ore. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii.THUJA OCCIDENTALIS. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari.

terase. Scenele de peisaj liniştit. fluturii. apariţia frunzelor. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. peluzele gazonate. Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. spaţii verzi de firme.să urmărim zborul unui fluture. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. beneficiarul putând alege. au efect benefic. în momentul de faţă. care sunt însoţite de materiale noi. acoperişuri de bloc ş. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. mult mai performante şi mai aspectuoase. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. 97 . apoi a florilor şi fructelor. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. arborii. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene.a. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . să citim sub razele soarelui. calmant. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. veveriţele. agile şi sprintene. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. atraşi de flori. spaţii de joacă pentru copii. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. Tendinţele în proiectare. În prezent. trezesc senzaţia de linişte. showroom-uri.).

să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. cu peisaje aproape ideale. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. 98 . specii ierboase. oaza de verdeaţă s-a mărit. Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. de o calitate foarte bună. Amplasate in locuri liniştite. De asemenea. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. stânci. Acum. roci. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi.). casele de vacanta reprezintă colturi de rai.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. apă. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. pentru a-si reîncărca bateriile. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. reamenajare. arbuşti. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. etc. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. in care proprietarii se retrag din când in când.

L. Mihai Topor. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Editura Ceres 2003 4. Bucureşti. Bucureşti. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Marin Dinu . Economia turismului şi mediului înconjurător. 1998 11. Editura Didactică şi Pedagogică. Parcuri şi grădini din România. Rică Marcus. Ion.BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti 1968 7. Arhitectură peisageră şi design forestier. Cezar Valentin Tomescu. Editura Agro-silvică 8. Craiova 1976. Editura Sylvi. Palade Arhitctură peisageră. Editura AQUILA 1998 9. Mitea Preda. Editura Economică. Bucureşti. Andreea. Dobrotă. Amenajări floricole exterioare. L. 2003 10. Palade. Editura Ceres 1973 5. E. Băltăreţu. George. Erdeli . Laurenţiu Palade. Amenajări turistice. Gabriela Teodorescu. 1996 99 . Matei Păun. Bran Florina. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Ana Felicia Iliescu. Editura Universităţii. V Sonea. Peter McHoy. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Istrate. Editura Tehnică. Suceava 2007 3. 2. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Bucureşti 1979 6. Amenajarea grădinii.

Candea. Neacşu.ro 31. Bran Florina . Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. Tigu. 16. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic .ro 27. Calimanesti. Bucureşti 23. Ana .MINISTERULMEDIULUI. Gabriela. O. www. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Cimpoeru I. S. Nicolae. Bucuresti 26.anpm.ro 28. 2003 14. www. mituri. www. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. Bucureşti. Ecoturism şi turism rural. Editura Universitara – 2006.ro 30.ro 29. Runcu în eternitate. Bran. Bran.12. Editura Ase. Bucureşti. Nistoreanu. M.M. 15. mai.PRONATURA. ’93-‘94 18. Puiu . Turismul şi dezvoltarea durabilă. 19. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic.ARA. F. I. Bucureşti. I. Victor Negulescu. www. Candea M. iunie 2009 22. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. Barabus Nicolae. Editura Ceres.. Ed.gradinavisurilor. Editura Uranus. Editura Ceres.T Madrid. www. Ecologie si protectia mediului. Cimpoeru – Organizarea. www. Iliescu. Muja. Florina.AFM. Dezvoltarea spatiilor verzi. Editura Bibliotheca. Ecologia generală şi protecţia mediului . Manea Gheorghe .. Pădurile şi omenirea. Bucureşti 1990 21. legende şi realităţi.ro Turismul montan. Revista “Grădina mea” aprilie. Ionescu Alexandru.1999 25. Luncu Vasile (1992). Editura Ceres. . Felicia. 2001 Développment durable du tourism. 2000 13. – Organizarea. 20. Editura ASE 2002 . Milescu. Editura Expert.

ro/ cel mai tare site cu referate 101 .referat.Powered by http://www.