UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

2.2.………… 7. 7.2. înălţimea exemplarelor………………………………….2. criterii de alegere a speciilor ……………………………….2. 7..……….2.. 7..2..…. mărimea şi culoarea frunzelor………………. forma şi desimea coroanei……………………………….2..2.1.1. 6.2. asocierea..modul de utilizare………………………………………….4.asocierea speciilor floricole………………………………………. 40 6. 38 6.2. 6.….2.2 particularităţile biologice ale speciilor…………………………………. forma trunchiului şi culoarea scoarţei………. capitolul vii.2.……… 7. mărimea şi culoarea frunzelor……………………. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase …………….5. instalarea speciilor floricole. forma şi dispunerea ramurilor…………………………….2..1.……. 39 6.. perioada de înflorire……………… 6. forma. 6.2.1.6. 6.2.2. ………….………………. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6. forma şi culoarea fructelor…………………………... 39 6.2.3.7.2..4.1. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole………………………………………………………….5.2.….2. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase…. pregătirea solului…… 7.………………… 7.2.5.forma.2.capitolul vi.4. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….……. 6..3. forma şi culoarea florilor. 7. distanţa de plantare……………………………………………….. rapiditatea de creştere şi longevitatea……………………….……………….2.8.3 împărţirea după ciclu de viaţă……………………………………….………………… 41 6. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi……….2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii . capitolul viii 47 48.2. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ………………………………..2. 4 .… 7.

.4...4. pavilionul din gradina ……………………………………….. scopul lucrării……………………………………. 8.obiectivele lucrării………………………………………………… 8. gazonul ………………………………………..4.10.3. anexe………………………………………………………………. nivelarea pamantului…………………………………………….1. 77 83 85 5 .7...………………… 8.4. formaţiunile florare …………………………………………. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină…………………………………….2.…… 8.3.4..patio………………………………………………………………….1..4. 8. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8. 8.4. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8.….5.2.4.…………….6..9 construcţii utilitare şi ornamentale……………………………. curs de apa cu cascadă si helesteu……………………………. 8. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8.…………….4.3. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8.3. fantana cu piscina mica…………………………………………….4.5.4.contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8. întreţinerea şi îngrijirea ………………………….8. concluzii ………………………………………………………………………. 8. 8.…………… bibliografie……………………………………………………. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8.4.3. 8.4.2. 8.11.. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.….12.1. grădina de iarnă ……………………………………………. 59 8. iluminarea grădinii……………………………………….4.3.

6 .

oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. bine gândită şi de o îmbinare fericită. întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. Amenajarea unui spaţiu verde. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . 7 . Reuşirea acestui potenţial. respectiv de îngrijirea. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. scuaruri. etc. constituie doar o primă etapă. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. plantaţii stradale ). distracţie. indiferent de stilul în care au fost realizate. care. scuar . Spaţiile verzi. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. aceste oaze de verdeaţă. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. şi de un alt factor de o importanţă majoră. spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. indiferent de categoria din care face parte ( parc. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. Vegetaţia. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . component viu al naturii. in final viata lor. pe parcursul traseelor turistice. cât şi înmagazinării apei în sol. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. grădină privată. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. armonioasă a elementelor componente. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii.INTRODUCERE . pentru relaxare .

Astfel. trezesc senzaţia de linişte. Gradina moderna are propriul mobilier. 8 . in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. au interferat. apoi a florilor şi fructelor. fluturii. agile şi sprintene. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. transmiţându-se de la un popor la altul. de la o regiune la alta. concepţii ce au evoluat. au efect benefic. oaza de vedeata s-a marit. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. au fost regăsite. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. pentru a-si reincarca bateriile. apă. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. acumularea de noi forţe . cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. calmant. În peisaj ne bucură şi păsările. au dispărut. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. atraşi de flori. roci. etc. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. care trebuie ales inteligent. Amplasate in locuri linistite. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. cu peisaje aproape ideale. arbuşti. dintr-o epocă în alta. arborii. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. veveriţele. apariţia frunzelor. Scenele de peisaj liniştit. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. destindere şi recreere. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. Acum. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite.). stânci. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. specii ierboase. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. in care proprietarii se retrag din cand in cand. peluzele gazonate. Spaţiile verzi.

9 .

în general. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. încă din paleolitic. 1 Victor Negulescu.1. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. ceramică şi aşezări străvechi dacice . Editura Bibliotheca 2007. pag . Când apelăm la acest adevăr. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. Runcu în eternitate mituri. daco-romane şi româneşti. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. Din păcate. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci.” 1 Un alt argument. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. Târgovişte. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. legende şi realitate . satul învecinat cu noi. şi al comunei Runcu în special. arme . Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. 41 10 . adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită. dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare.

ce se întindeau până în marginea albiei. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. “luate cu sila şi date”.În rezumat. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . În zapis este pomenită .3. 1. se afla comuna RUNCU . mari sau mai mici. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. când s-au făcut cneji. situată pe valea Ialomicioarei apusene. cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. alături de alte localităţi. De aici şi numele de Runcu. legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. 11 .71 Fieni-Bucureşti. SUPRAFAŢĂ. ce au marcat evoluţia neamului românesc. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . din Subcarpaţii dâmboviţeni. Completând ştirea.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. din Subcarpaţii interni. 712A şi şoseaua naţională nr. adică loc defrişat. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. ce provine din latinescul “runcus”. 1. îşi are propria istorie. Din punct de vedere etimologic. ocina Runcului şi Brebului. Raţionamentul pare plauzibil. adânc ancorată in negura vremurilor. AŞEZARE. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564.2. cândva dominate de păduri compacte. la fel ca alte localităţi.

solul specific Runcului. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. din munţi semeţi. este formată din păşuni 1328 ha. 1. din munţi semeţi.5. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). din etajul superior montan. la vest.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. 12 . pe lângă dealurile specifice zonei. In zona locuibilă. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. căprioara. este cel brun de pădure. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. slab podzolit (nisipos). Suprafaţa neîmpădurită. dihorul şi râsul. la sud. cum sunt iazurile. se formează şi domină comuna. pe lângă dealurile specifice zonei. o largă răspândire o au tufişurile. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni.4. formate din arbuşti. În pădurile compacte . acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. În perimetrul dealurilor şi munţilor. SOLURILE Similar altor localităţi. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). intercalate cu pământul cenuşiu de munte. fâneaţă 1085 ha. incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. din Subcarpaţii interni. din care peste 4950 ha fond forestier. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. pâraielor şi viroagelor. teritoriul ei este format. jnepeni şi anini de munte. 1. lupul. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. precum şi buruienile din lungul râurilor. care se ridică la 2670 ha. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. peşterile şi cheile. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. mistreţul. teritoriul ei este format. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. în zonele dominate de molid.

sub acţiunea vegetaţiei forestiere. sub influenta curenţilor reci. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. Nici viscolele nu sunt prea puternice . a căror fertilitate este considerată mediocră. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. se afla si verile cat si toamnele. clima este favorabilă .774 mm). Precipitaţiile anuale are valori oscilante.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate.6. depuse în straturi de-a lungul timpului. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. veniţi dinspre Leaota. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. situaţie ce favorizează evident pomicultura. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. 13 . ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. prin prelungirea lor. arborii şi construcţiile gospodăreşti. paradoxal. 1. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. ultimele. In mod normal. în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. însoţind ninsorile abundente. rareori viteza acestora punând in pericol pomii. Pe plan forestier. în cea de sud. cu ierni domoale si primăveri întârziate . în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi. În vatra comunei. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C.

CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. pădurile. sanitară şi estetică. funcţia antipoluantă (sanitară). Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. de funcţii de producţie. din afara localităţi. funcţia recreativă. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. respectiv: de producţie. în primul rând ca resursă economică. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. c) d) e) impact peisager). ocupând mari suprafeţe pe glob. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. hidrologică. recreativ sau sanitar. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. fructele. care să asigure 14 . funcţii de protecţie şi ameliorare a 2.1. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. fundamentate ecologic. de aceea prezentarea lor . funcţia decorativă (estetică. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. antierozională. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. flori din culturile floricole. necesită adoptarea unor strategii speciale. gospodărirea şi exploatarea raţională. această funcţie are un caracter puternic diminuat.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. sociale şi economice ale unei perioade date. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). Fiecare component. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. Frumuseţea este un element funcţional. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. treaptă. suprafeţelor şi formelor planului. care conduc în final la realizarea frumosului. armonie şi proporţionalitate. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi. viu sau inert. Frumuseţea este realizată prin ordine. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. se ţine seama de anumite principii şi legi. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde.

ordinii. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. a repetării şi a consecvenţei. admiţând totodată diversitatea acestuia. pe o concepţie dominantă. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. obţinându-se în final unitatea în diversitate. deoarece un plan perceput deodată. calitate care uneori poate avea o latură negativă. într-un întreg. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. magnificului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. este static şi odată văzut. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. plantaţii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. Toate elementele unui spaţiu verde (alei.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. se găsesc mase similare şi egale. al forţei sau al monumentalităţii. respectiv realizarea echilibrului. peluze. interesul scade. în întregime. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). 19 . putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. Simetria poate fi absolută şi liberă. intrarea principală ).

fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. grupuri. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. liniar. de culoare. fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. integritatea şi calitatea acestuia. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. chiar dacă specia diferă (de exemplu. simplu. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. de formă. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. dar care au volume şi formă asemănătoare). bănci. lăţime) sau alte caractere vizibile. 20 . a aceloraşi elemente (specii. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. evitându-se astfel monotonia. dinamic. compus. Ritmul poate fi: static. combinat. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. într-un aliniament. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului.

distrugerea formei naturale (implică transformări totale). plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. care au o anumită continuitate. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. În proiectarea spaţiilor verzi. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. ordine şi armonie. 21 . principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). forme sau spaţii. de un individ. exprimând de fapt unitatea în varietate. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. .

sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m.5-5 m. 22 . Astfel. iar la o distanţă mai mare de această valoare.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. sub un unghi de cca. sub un unghi de cca. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. lăţimea optimă este de aproximativ 2. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. . Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. iar pentru o alee mai mică de 250 m. presupunând unirea trecutului cu prezentul.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 270. 180. înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. fără a se exagera prin risipă. lăţimea optimă este de 8 m.

râuri. În ultima perioadă (sec. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. Stilul geometric 23 . microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. pâraie. caracteristice Renaşterii şi Barocului. precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere.). câmpii. văile râurilor. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte.1. eroziunea). vegetaţie) cu cele artificiale (alei. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. 4. În amenajarea spaţiilor verzi. apă. etc. dar şi elemente minore precum microrelieful.2.1. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. V. radiaţia solară. bazine. iar în cadrul stilului peisager sau liber. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. vegetaţia.

unele păstrându-se şi în prezent. aplicat până în prezent. Grădinile în stil maur. Acest stil prezintă mai multe variante. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. vase sau fântâni arteziene. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. 24 . susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. pe linii drepte şi curbe. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. întotdeauna de formă dreptunghiulară.1. fiind subordonate toate elementului principal.1. cascade sau bazine. fiind ornate cu statui. caracteristice diferitelor epoci istorice. de mai târziu. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. La romani grădinile. în general. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. arhitectural. erau prelungiri ale încăperilor. regulate. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. aspect preluat şi de romani. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. 4. francez sau regulat) a stat. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil.2.Stilul geometric (clasic.

balustrade. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. rampe. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. fie de a le limita pe altele. numit şi capul de compoziţie. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. canale sau oglinzi de apă. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. 25 . Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. precum şi oglinzi de apă. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. bogat ornamentate. Apa aduce prospeţime. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. respectiv axa principală. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. ce constituie perspectiva principală. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fiind nivelat şi modelat în terase largi. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. statui sau vase sculptate. scări. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. cu numeroase ziduri de sprijin. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). situat în poziţie dominantă. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. taluzuri. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. sau de perdele de arbori. Aceasta.Elementul principal. cu denivelări mici. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice.

ce promova ideea reîntoarcerii la natură.3.Aleile sunt rectilinii. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. mai ales a celor de gazon. fiind dispuse în reţea geometrică. 26 . Stilul peisager Stilul peisager (liber. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. 4. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. care dau varietate şi fantezie compoziţiei. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. având cel mai adesea relief variat. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. natural. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. în Anglia. conducând spre diverse amenajări. În această situaţie. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. fie sub influenţa literaturii noi.

În jurul clădirii principale. ce urmăreşte formele de relief.3. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. 27 . compoziţia fiind liberă. în diferite zone ale grădinii.1. lumini şi umbre.4. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. peluze. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. masele vor avea conturul neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. curb sau sinuos. Aleile au un traseu liber. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. pajişti şi diferite grupaje floricole. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. care în mod natural sunt dispersate. frumoasă şi îndelungată. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. se vor folosi specii de talie mică. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. vor fi folosite pâlcurile. cu aspect natural. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc.1. neregulat. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. atunci când aceasta există. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. cu înflorire bogată. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. volume. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. toate elementele.

roci sau stânci. urmând caracteristicile terenului. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. va avea valenţe diferite ale acestui efect. fie naturale. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. sinuos chiar. sub formă de mase. cu contur regulat. Rocile. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. iazuri. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Apele. de grote sau chiar cascade.2. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. lacuri). GENUL PEISAJULUI 28 . cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. Apa. prin aducerea de pietre. fie create. specii lemnoase decorative. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. 4. Astfel. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. covoare sau dispersate solitar. fie pe parcursul zilei. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. intervenindu-se totuşi în detaliu. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. în pete neregulate sau eliptice. chiar exotice. cascade.

clar conturate. solemn sau maiestuos. 4. de mirare.1. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. şi anume: de veselie.2. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. de groază şi de basm. de melancolie. de inspiraţie. de bucurie. forme. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant. cu înflorire abundentă.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. volume. 4. ce constituie şi denumirea genului respectiv. de admiraţie şi respect. culori. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. destinate activităţilor de masă. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. umbră şi lumină. Home.2. în care este prezent „omul colectiv”. dar şi masivelor mari de arbori. În prezent. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii.2. În decursul timpului. ce dau impresia de compactitate. de sălbăticie. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. 29 . Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. de veselie. inspirator. de veselie sau de entuziasm. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. Genul de bucurie Genul de bucurie. cu un efect decorativ deosebit. de admiraţie. romantic şi liniştit. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. Genul grandios Genul grandios.

a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. de luminişurile retrase. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. 4. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. largi. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. atât sub aspect psihic cât şi fizic.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise.3. 30 .4. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. unei mări sau ocean).2. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. cascadele. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. cu flori având culori calde. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. 4. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. dispuse într-un masiv păduros. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite.2. De asemenea. de stâncile. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.

1. În funcţie de mărimea acesteia. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. precum gazonul. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. sediu de firmă etc. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică).) acestea pot fi: grădina de faţadă. Astfel. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. Grădina de faţadă. cu o compoziţie relativ simplă. a unor grupuri de specii sempervirescente. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. fie prin realizarea unui gard viu înalt. uşor de întreţinut. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. joasă sau fără împrejmuire. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. 31 . puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire.

arbori. minilivadă. chioşc de grădină. activităţi de grădinărit. pergolelor. precum şi diferite specii cu port pendent. padoc şi cuşcă pentru câine. trandafirii. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. 32 . Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. magazie de unelte. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. dar şi a unor hoteluri.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. servitul mesei. bazin cu peşti decorativi. chioşcurilor şi treiajelor. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. arbuşti şi liane. lămpi pitic. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. În cazul unor locuinţe. diferite jocuri. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. barbeque. În cazul vegetaţiei. aranjamente florale. mini grădină de zarzavaturi. sedii de firme. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. grădina este structurată şi amenajată. cititul. fie după propriile idei. Grădinile interioare. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. piscină. sau specii de răşinoase. mobilier de grădină. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. de gusturile proprietarului. gazonul. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. suprafeţe îngazonate. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. miniseră. spitale. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii.

stânci şi pietre. de la bun început. instalaţii electrice.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. arbustive sau lemnoase. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. 33 . canalizări). Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. o cascadă miniaturală. arbuşti tunşi. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. un mic bazin cu aspect natural.

ce poate cuprinde: o mică livadă. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. a zgomotului şi a gazelor. un mic monument sau un bust. coşuri de gunoi etc. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală.5. medicinale şi melifere. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. ronduri. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. care murdăresc.2. 34 . arbori de mărimea a III-a. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. flori. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. arbuşti fructiferi. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. corpuri de iluminat. fructe sau seminţe. bănci. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. Dar în funcţie de microrelief. cât şi zone însorite. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. cu rol de protecţie împotriva prafului. grădina de zarzavat. cele cu frunze. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. plante tehnice. rabate sau diverse aranjamente floristice. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. destinate odihnei.

un punct de belvedere asupra oraşului.5 m2 de teren sportiv. poteci şi alei de plimbare.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. se deosebesc: parcul forestier. dar în raza de deservire a localităţii. Astfel. un curs de apă. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. care să nu depăşească 4%. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. 35 . Frecventarea acestei păduri de către locuitori. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. 5. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Pădurea-parc (parcul forestier.3. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). pădurea-parc sau parcul-pădure. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. precum: un lac. pentru fiecare elev. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor.

Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . 5. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. numită impropriu pădure de agrement. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ.3. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. sau a aranjamentelor florale. Alte amenajări.). Pădurea de recreare. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. toalete ecologice. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. nisip sau alte materiale locale. cişmele cu apă potabilă. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. acoperite cu pietre.1. pot fi ştrandurile şi campingurile. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. sau de interes turistic. a unui râu. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. balnear (izvoare minerale. izvoare termale etc. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă.În unele porţiuni ale pădurii-parc. fântâni. situate pe malul unui lac. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. a unor peluze întinse de gazon. în unele zone de interes curativ.

zonele nisipoase. topoclimatul. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. lipsite de vegetaţia forestieră. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. telecabine. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. plajelor etc. poziţia pe versant. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop.5-2 ore. Astfel. hidrografia şi Environnement-ul. solul. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. puncte de belvedere etc. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. telescaune. Amenajările de tipul campingurilor.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. căi de acces cu trasee mai lungi. expoziţia. terenuri de tenis sau de fotbal. stâncile. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. zone de picnic. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. 37 . De asemenea. falezele sau malurile abrupte. tabere şcolare. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. terenuri sportive etc. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. cu cât terenul este mai înclinat.

fără extreme mari. cu privire la temperatură. vânt.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. pavilioane. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. refugii) pentru a oferii adăpost. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. Tot în acest sens. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. gradul de expunere a teritoriului.. iar solul este mai puţin umed. altitudine etc. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. bălţi. 38 . oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. alunecări de teren. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. sau spaţii adăpostite. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. Orientarea nordică a unor terenuri. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. destinate practicării unor activităţi. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. noroi. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. suprafeţe umede improprii. Cu privire la mişcările aerului. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. temperaturile sunt moderate. este mai rece şi mai umedă. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze.

sau ca sursă de apă potabilă. ce diminuează calitatea acestora. schi nautic etc. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. şi din contră. 39 . sau cu o reţea hidrografică foarte bună. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. de o acumulare mai mare sau mai mică. lac). temperatura aerului mai ridicată. apa este importantă sub aspectul calităţii. De asemenea. O zonă lipsită de un curs de apă. râu. frunze prăfuite sau galbene. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. vegetaţia are aspect veşted. În acest sens. dotărilor sau diferitelor echipamente. prezintă o atractivitate foarte redusă. prepararea hranei. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. filtrare şi transport al apei. pârâu. De regulă. pescuit. de temperatura acesteia. care prin fenomenul de spulberare. de modul de captare. precum realizarea igienei corporale zilnice. plantele prezintă creşteri foarte mici. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. frunziş sărăcăcios. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. iaz. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. În acest sens. va avea o atractivitate sporită. capătă porţiuni dezgolite. care este dată de natura sursei (izvor. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. prezenţa prafului. Hidrografia teritoriului. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice.

Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. libere (luminişuri. dar nu neglijabilă. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. liziere). Cei care doresc să se odihnească. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. aerisite. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. regimul şi tratamentul etc. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. atunci aceasta este şi primitoare. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. de cea ierboasă. situl sau vecinătăţile. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. În zilele călduroase de vară.3. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. poieni. 40 . condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. a fermelor de animale. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Environnement-ul. natura solului. de potenţialul teritoriului. Când o pădure de recreare este echilibrată. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. compoziţia şi vârsta arboretelor. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. chimic sau fonic zonele din jur. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. 5. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic.2.

Iarna se remarcă răşinoasele. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. la agresiunile vizitatorilor./ha).. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. capacitatea de primire începe să crească. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. datorită vizibilităţii foarte bune. are aspectul unei păduri falnice. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. care determină o scădere a densităţii. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. publicul larg le preferă pe cele amestecate. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. 41 . impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Sub raportul vârstei. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. în funcţie de fenofazele speciilor respective. dar în zilele geroase cu chiciură. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce calmează şi relaxează vizitatorul. a culorii frunzelor etc. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. indiferent de specie. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. şi este favorabilă pentru plimbări. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Codrul regulat vârstnic. ce au un efect peisagistic major. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. ce are o densitate mică (200-500 buc.

cu locurile de parcare aferente. amenajările. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. de motivaţiile şi aprecierile lor. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. zona de plimbare şi zona de regenerare. dispuse pe anumite trasee. bine pusă la punct. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. prin împărţirea pe anumite zone. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. luminişuri pentru odihnă. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile de recreare se sistematizează. obiectivele etc. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. 42 .

soluri scheletice. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). aer curat. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. şi prezintă diferite construcţii. mult căutate şi apreciate de publicul larg. izvoare). încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. odihnă. repaus etc. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. destindere şi pentru activităţi de picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. terenuri de joacă pentru copii. pentru linişte. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. fiind astfel organizată. vor fi evitate de vizitatori. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. de cei care evadează din cotidian. instalaţii sau echipamente. echipamente sanitare şi de igienă. reprezintă cca. camping.Zona de primire şi odihnă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. acest lucru favorizând. să fie drenat. De preferat ca aici. cu forme interesante. să aibă o textură uşoară. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Arboretele vor avea consistenţă moderată. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. 43 . numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. ce trebuie să fie ireproşabilă. Aceasta este zona preferată de marele public. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. Zonele cu soluri reci şi umede. cişmele. În raport cu întreaga pădure. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate.

44 . păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. fiind total protejate. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. de cca. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. fiind eliminate tasarea solului. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.Zona de plimbare. este constituită din diverse suprafeţe. care sunt interzise accesului publicului. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. rezultate prin ruperea. cu investiţii mai reduse. smulgerea sau tăierea puieţilor. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. prezintă ponderea cea mai mare. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic.

culoarea. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. compoziţii. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. volume. proiectantul de spaţiu verde creează forme. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . material care îşi schimbă volumul. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. căzătoare. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite).1.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. ce vor alcătui în final o unitate. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. Prin acest material. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. frunzelor. suprafeţei coroanei). ruginiu.

configuraţia terenului. vânt. regimul de umiditate din sol. troficitatea solului.1. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. animali.2. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. 6. pantă. conţinutul de schelet.2. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . altitudine. Astfel trebuie avut în vedere: . umiditatea atmosferică. fertilitatea solului. textura şi profunzimea solului. temperatura aerului.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină.factori biotici: 46 . CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. expoziţie.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare.

mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.2. cum se integrează în respectiva compoziţie. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .pădurile de recreare. . fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. etc. etc.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. .unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. 6.1. ce talie vor avea exemplarele respective. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. .umbrirea clădirilor. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane.2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.2. faţă de cele periurbane.2. 47 . . fabrici. Astfel.aliniamente.- vegetali. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie.). fertilizare. factori antropici: factori poluanţi. .

-liane. .2. 48 . a III-a . obovoidă. conică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. etc.2. căţărătoare. De exemplu. a II-a .în lungul arterelor. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru. ovală.2. arbuşti pitici. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a boschetelor. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . -arbuşti. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului.peste 25 m. agăţătoare sau chiar târâtoare.. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. arbuşti mijlocii 1 – 2m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.realizarea gardurilor vii. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m. În tabelul nr. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. tabulară.15 – 25 m. speciile lemnoase volubile. şi cea având contur sinuos. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. . sferică.zonele verzi de mici dimensiuni. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. mai mici de 1m.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. Astfel. speciile cu înălţimi sub 7 m. 6. a prafului. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit.7 – 15 m.

a prafului şi a vântului. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. aliniamentele stradale. 49 . lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.

2. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. pentru intensificarea expresivităţii clădirii. 50 . de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. peluze. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor.2.3. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.6. pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. Trunchiurile. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. sau chiar târâtoare. Speciile cu tulpini căţărătoare. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele.

5. fie orizontală. paltin. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.2. mărimea şi culoarea acestora. Aesculus sp. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor.) sau mari (Ailanthus sp. platan.. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. castan) sugerează puterea. 51 .4. Unele specii au frunze simple sau compuse. fie pendentă. mici sau mari. etc. Marginea limbului poate fi întreagă. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). puţin incizată dau adânc incizată. fie verticală. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f.. astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. pendula. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.). imprimă un sentiment de linişte. Ramuri pot fi drepte. la marea majoritate a speciilor. 6.. Forma. Gleditsia sp. tortuosa) sau pot fi geniculate. Juglans sp. imprimând anumite sentimente. romboidală. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. lanceolată. pot fi sinuoase. ovoidă.2. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. obovată. Salix babilonica.2.2. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Chamaecyparis lawsoniana var. eliptică etc. Robinia sp. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.6.. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină.

fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. luminos (primăvara). mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. ca în cazul mesteacănului. la care verdele se combină cu alb.Speciile cu frunze mici. galben sau chiar roz şi roşu. compuse. la galben–roşu ruginiu (toamna). Speciile cu frunze mari. Ligustrum ovalifolius.2. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Gama de culori ale florilor este destul de variată. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. precum cele ale speciilor: Acer negundo. crem sau galbene. precum şi diferite exemple de taxoni. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). biota. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. 6. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.2. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. În tabelul nr.6. Euonymus europaeus. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. forma. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Forma şi culoarea florilor. la verde închis. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. până la verde intens (vara). Astfel. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Hedera helix. 52 . cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. În tabelul nr. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.

prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor.2. pseudobace) este variată de la specie la specie. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. mari (Viburnum opulus var. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. Inflorescenţele sferice. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. dar mai ales în perioada hibernală. ca lumânările (castan porcesc. Culoarea fructelor. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.2. mălin) calmează şi relaxează. cu siguranţă că speciile genului Rosa. budleia. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . puţine specii făcând excepţie de la regulă. lemn câinesc. amorfă) constituie un factor stimulator. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. în sezonul estival sau autumnal. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. Exemplarele cu inflorescenţă erecte. atribuind ambientului un aspect dispersat.Dintre toate speciile lemnoase. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.7. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. cu toate varietăţile şi soiurile sale. 6. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. contribuind prin forma. iritant. neliniştit. 6. exceptând albastrul pur. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. glicină.8.2.2.

54 . salcâmul. iar plopii. probabile pentru perioade de 5. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. 10. De obicei. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 40 ani de la plantare. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie. 20. precum cimişirul şi tisa. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. diferiţi arbuşti. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. mesteacănul. Există şi specii cu creştere foarte înceată. ci separat.

fără agitaţie. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. în puncte liniştite. ASOCIEREA. sub diferite moduri. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. garduri vii. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. sau duc la costuri suplimentare. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal.CAPITOLUL VII. curtine.1. boschete. masive. lângă clădiri. frunze. pot fi folosite solitar sau grupat. care nu se regăsesc în efectul obţinut. Arborii solitari se amplasează pe peluze. grupuri. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. pâlcuri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. coloritul fructelor). 55 . fie ele arborescente sau arbustive. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. iar cele decorative prin trunchi. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Exemplarele lemnoase. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. labirinturi. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu).

în sensibilizarea oamenilor la frumos. În acest sens se deosebesc: .specii cu tulpini simple. La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii. mirosul şi modul de asociere ale florilor. . al sezonului de vegetaţie. . După înălţimea tulpinii se deosebesc: . ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus. . . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. a modului de creştere şi ramificare. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde. culoarea. creasta cocoşului. ciclul de viaţă.specii cu tulpini volubile . moţul curcanului. forma şi culoarea fructelor. .specii cu port târâtor (sau pendant). contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde.specii de talie mare. Culoarea – este impusă în general de petale. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. forma. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.2.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . cu aspect de tufă .7. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată.specii cu aspect de perniţă . Acestea joacă un rol psihologic fundamental.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. 56 . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. erecte . Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia.specii cu tulpini căţărătoare.specii cu tulpini ramificare. culoarea şi mărimea frunzelor. . clopoţei. forma. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. în cazul petalelor tomentoase.

florile se îndepărtează. menţinând efectul decorativ. 7. altele sunt mici şi mărunte. chioşcuri pentru odihnă). 7. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.2. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. mărimea şi culoarea frunzelor. 57 . Forma. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. culoarea şi abundenţa frunzelor. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . 7. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. argintiu sau cenuşiu. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. În unele situaţii. locurilor pentru sporturile uşoare. ca o continuare a florilor. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. cu segmentele filiforme. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie. iar altele puternic fidate. galben. florile fiind nesemnificative.3.) are fructe persistente şi decorative. precum regina nopţii.1. roşu grena. Moţul curcanului (Amaranthus sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. fiind aripate. fiind o sursă de amuzament pentru copii. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. în jurul teraselor.2.2. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. de culoare roşie sau roză. Unele frunze sunt mari. a staţionării.2.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. precum verbena şi crinii. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.

bordurilor.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. chioşcurilor ca flori tăiate. 58 . Speciile floricole pot fi folosite. tuberobulbi. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. 7. pe stânci sau pajişti. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. înălţimea plantelor. zidurilor.4. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. covoarelor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. în general. rizomi. pentru decorarea stâlpilor. forma şi culoarea florilor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. teraselor. pergolelor. rondurilor. mozaicurilor. forma şi nuanţa frunzelor. geophite – ce au bulbi. mărimea. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale.5. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. în lungul apelor sau pe luciul lor. rizomi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. rădăcini tuberizate. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă.2. jardinierelor. pentru decorarea spaţiilor verzi. perioada şi durata de înflorire. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. iar primăvara vor înflori. tuberobulbi. pentru decorarea balcoanelor. 7. rabatelor. ferestrelor. treiajelor.2.

dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. 59 . Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. mijlocie sau mică . bujori. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. Culturile cu plante anuale. stânjenei. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. printre care se introduc plante anuale. ghiocei. costisitoare. în special lunile de vară. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. specifice plantelor anuale. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. fie mixt. narcise. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). de talie înaltă. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fie numai specii perene. crizanteme. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.

În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. numă-uita (Myosotis sp. capacitate de reţinere a apei). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.3. witrockiana). brumărele).). desfundat. textură. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri.). cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. cu port de tufă sau covoraş. elemente nutritive. Viola. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. 60 .). rabate. În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Galanthus) sau bienale (Primula. modelarea terenului. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Bellis) cu speciile anuale. Narcissus. instalând specii de talie mică în prim plan. Crocus. pH. partere). structură. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. permeabilitate. nivelat. mobilizarea superficială a solului. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. În general. Hyacinthus. în trepte. Myosotis. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. narcise (Narcissus sp. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. mărunţirea bulgărilor. bănuţi (Bellis perennis). 7. muscari (Muscari sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.

pentru plantele cu rădăcini mai subţiri. ţelina. pământul de turbă. . la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Iris sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. ..Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. compostul de grădină.. Acestea se deosebesc prin pH. Amaryllis sp. Asparagus sp.. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora.. textură.. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . de răsadniţă. etc. Dianthus sp. superficiale (Primula sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul. se deosebesc: . Calluna vulgaris).. În funcţie de sol. .4. Cheiranthus cheiri).. pământul de frunze. Dianthus).. Erica sp. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos.soluri acide – (Coleus sp. pământul de ace de răşinoase. perlit şi turbă în diferite proporţii. conţinutul de substanţe nutritive.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.. Tradescantia sp. unde se vor dezvolta şi înflori. s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile .. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. 61 .soluri alcaline – (Anemone sp. Gladiolus sp. pământul de pădure.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. pământul de lemn. 7.. pământul de ericacee. Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. După valoarea pH-ului. de turbă) .soluri neutre – majoritatea solurilor. ferigi). bine organizate. Asparagus sp.

alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. bulbii acestora să se înrădăcineze. Hosta plantaginea. Hyacinthus.). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Hemerocallis sp. Impatiens. Mathiola. Paeonia). Begonia). 62 . până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Viola.5. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. La plantare. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. comparativ cu înălţimea plantei. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Myosotis).. dar nici să se stânjenească reciproc.).. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Narcissus. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Alyssum. 7. Dianthus. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. astfel încât până la venirea îngheţului la sol.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.(Iris sp. Galanthus. Lilium sp. Muscari. Amaranthus). În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Fuchsia. Sedum) distanţele pot fi mai mari. Crocus. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.

iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. unele nu mai înfloresc în acel an. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. La speciile perene. din comuna Runcu. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. 63 . judeţul Dâmboviţa. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. pe malul stâng al râului Ialomicioara. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă.1. când plantele nu suferă deloc. un foişor pentru relaxare şi luat masa. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. intrând mai devreme în vegetaţie. cât şi un heleşteu cu peşte. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor.5 cm grosime. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. acestea dând o stare de confort acesteia. amplasată în partea de N a judeţului. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. spaţiul devine insuficient. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. de cca. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. 2 – 2. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare.

influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. contra factorilor climatici dăunători. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. denumita şi funcţie socială. şi întărirea sănătăţii. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. SCOPUL LUCRĂRII 64 . Prin funcţiile de protecţie hidrologică..a. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie.2. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. întregul organism uman.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. funcţia de recreare. De asemenea. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. Evident. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). de a defini un microclimat specific. plante medicinale ş. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . prielnic organismului uman. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. In cadrul peisajului. hrană consistenţă nepoluantă. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. antierozională.

este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. atrăgând atenţia asupra lor. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. Amenajarea lor sa făcută cu grija. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. 8. 8. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă.1. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. Plantaţiile de arbori şi arbuşti.3. cât şi înmagazinări apei în sol. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. 65 . ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. înainte de sosirea ploilor abundente.3. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). sau amplasata lângă casa. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. si a fost lăsat aşa până primăvara. Vegetaţia. componenta vie a naturii. amplasată la poalele munţilor Leaota. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. Această oază de verdeaţă. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane.

nu numai pentru protejarea copacului. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). cojile de ouă.. Pentru a da impresie că peluza este mai mare. procesul de compostare în sine .Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. sedimentul de cafea şi de ceai. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. 66 . să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. 8. o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. Pentru ca descompunerea. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. sa îndepărtat demarcarea ei. de umiditate şi de o bună aerisire. zonele se delimitează . Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului. din florile şi resturile plantelor . În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. şi chiar şerveţele folosite.2. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. de exempu din frunziş.3. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. şi din crengi şi iarbă tăiată. Compostul se compune din mai multe materii organice. din răzoare. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. apoi sa plantat gazonul si florile.

67 .

68 .

intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. 69 . Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul. Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. circulaţii.8. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită. Gazonul. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. Arenaria).3. constructii decorative şi utilitare. piese de apă.3.

1. cât şi in timpul zilei. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare. 70 . 8. atât după lăsarea serii. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului.nivelat. Montajul se face relativ uşor. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei .4.4.adaos de pământ fertil şi nisip). AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8. fertilizare şi tundere.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas. in imediata apropiere a acesteia. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. Patio Este amenajat in spatele case. greblat. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. care delimitează zona patioului. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni.

Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber.. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . 8. 71 . Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut. Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară. Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare. care dă o notă de eleganţă spaţiului.Mobilierul este din fier forjat.3. Nu doar muscatele .4. iar platoul mesei este de sticlă. 8. precum leandrul. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. pentru copii şi nu numai. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade . fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . ci şi plante mari de ghiveci .4. In zona patioului se află şi o piscină mica.. cala.

crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . fundalul fiind dat de munţii Leaota. ca substanţe nutritive. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. sunt cultivate plante de mlaştină. Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. Zona de regenerare. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. În acelaşi timp. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. Heleşteul adăposteşte peşti. Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . Lămpile amplasate creează atmosferă. Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. 72 . Pe malul bazinului. O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. La nevoie . in plus. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal.

Acestor plante au flori atrăgătoare. iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde.Calltriche hermaphroditica.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. locul se va umple de fluturi de noapte.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm . Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal. care adună harnici nectarul caprifoiului. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari .Nufarul alb comun . Bănuţul de munte. Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor.Azolla caroliniana . Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an. . Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase. Nuferilor le place apa stătătoare. Aici amintim: . Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”.James Brydon . Harnicuţa.Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. 73 . Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei.Feriga de apă . apoi aroma picantă de cimbru. Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat.Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. când apa se încălzeşte . O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii. În curând . plante care luminează vesele peste apa liniştită. flori duble roşu roz cu stamine portocalii . Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . de obiei primăvara sau la începutul verii.

Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. putem savura mirosul seducător de miere. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. înmulţindu-se rapid in apa caldă. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră.4. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. 8. care învăluie fereastra. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. Mirosul cald. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină.4. 74 . emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. Locul joacă un rol important la trandafiri. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. Pavilionul din gradină Este construit din lemn. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. lămâie si cuişoare. de pământ. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . am creat oaze pentru revenire si relaxare. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare.

Chiar şi exemplarele nou cumpărate. 75 .4.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. 8. materialele din care a fost construita casa. încă mici. in după-amiezile de vara. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. Acum ar fi frumos să ne aruncăm. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. în linişte într-o parte răcoroasă . Ele nu ating aici înălţimi considerabile. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. grea .Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. coaja de copac. aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. iar vecinii se retrag pentru siestă. în luna mai. cresc deja in prima vară splendid. Când plantele din ghiveci umplu terasa. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. scanduri sau pavele. iarba si nisip. impresionează chiar şi numai prin formă. Aleile.5. Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. respectiv. înseamnă că vara este aproape. caramida. piatra naturala. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. deasupra asfaltului. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. Arşiţa unduieşte . ornamentele din gradina etc. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. copăcei sau copaci mici. atingând dimensiuni impresionante . Rezistent la frig. Ca arbuşti. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. Palmieri pe malul mării . O poteca poate infrumuseta peisajul.

iar aleile secundare. pe cărările principale.Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. cu pietre din albia râului. Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise. deoarece este mai frumos . cu o lăţime a 120 cm. Poteca naturală 76 . sinuos. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local.

pentru săgeţi şi pentru joacă. am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. in trepte. plană si este acoperită cu plăci pătrate . nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. facilitând jocul de sărituri . Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ . Un mic loc într-un colţ de gard viu.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. 77 . Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. O primă posibilitate o oferă drumul lat. fără a mai apela la cretă. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. Asemenea locuri rezervate . ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. Un mic refugiu. unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. protejat de vânt. colorate.cu un trunchi puternic. sunt mereu necesare copiilor .care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor.8. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. dreaptă.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras.6. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. in joc de şah.4.

Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. Flori colorate de un an sau doi. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. Gura-leului. de un spaţiu delimitat. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. Amenajarea apelor 78 . prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video.4. ferit de priviri indiscrete. ca pentru un bordei. Mai precis. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). uitându-te la case si la curţile fiecăruia. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii.Crăiţele. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. E firesc sa spunem ca. Mai este şi floarea soarelui de un an . Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. din zidărie sau piatra. Floarea de num ă uita. 8. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase.4. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. plasa metalica sau tabla. din fier forjat. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. cu strada. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri. cu trecătorii sau vizitatorii. bârlog care sa ne poartă semnătura. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. avem nevoie de spaţiu. Barba-boierului.7. Cârciumăreasa.intr-un registru pozitiv sau negativ. precum. de bârlogul nostru.8. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. 8. Trecând pe străzi. gardul spune tot. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea.

apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). fără frânturi. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Caltha palustris). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. asemănător cu malurile opuse. dar fără a fi simetrice. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. lacuri. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Malurile se vor amenaja prin terasare. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. realizate de obicei pe stâncării. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. de mişcare. 79 . trestie. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. fântâni. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dar poate fi ameliorată. Când cursul apei este însorit. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. prin deschideri de perspective. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. iazuri. Oglinzile de apă /bazinele geometrice. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. căderi de apă. în locurile cu erodare puternică. Apele stătătoare (numite impropriu. pâraie. bitumului. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră.

din beton. elipsoidale. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. fălţuită. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. pătrate. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. a menţine. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002.9. 8. geometrică. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei. .4. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra.fântână cu taluz cu cascadă.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape.bazin cu jeturi orientate spre periferie. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. cărămidă. colorată diferit chiar. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. folosite pe timp de noapte. dreptunghiulare. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. . . având rolul unui factor calmant în peisaj. combinată cu lumina artificială. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. A fost aşezat departe de casă. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. 80 .bazin cu cupă florentină în mijloc. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. a domina.

Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Când sunt de dimensiuni mari. cu accent pe elemente de piatră. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. de solidaritate monumentală. iar când sunt mici şi grupate. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. fie vor fi aduse. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. Masa si scaunele sunt din lemn natural. mărime şi culori. clima este mai rece. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. cu temperaturi moderate in timpul verii. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Nisip. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. aproape de poalele munţilor Leaota. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii.Este construit din lemn pe o placă de ciment. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. pietriş şi stânci Peisajele aride. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. 81 . Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. acestea dau impresia de putere. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. la o oarecare distanţă de clădiri. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. îşi au opriginea în stilul zen. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină.

Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. de care copii mici se bucura . Spalierele decorative de culoare alba . beton armat. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. metal. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. Băncile şi scaunele 82 . asigura un impact imediat. iar in timp vor fi acoperite cu plante. piatră). creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. Structurile simple.Spalier Un spalier montat vertical. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. Heleşteul este un element atractiv in sine. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. pentru vieţuitoarele sălbatice. cimbrului si lavandei . Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. vor atrage numeroase păsări. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. arbuşti si plante târâtoare. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. si vor atrage numeroase pasări in gradina. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . insecte si alte vieţuitoare sălbatice. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic.

8. înălţimea 0. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . atât la soare cât şi la umbră. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. Lămpile se pot monta fie pe zid. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante.4-0. deasupra zonei sau accesoriului.să urmărim zborul unui fluture. Tipuri de iluminat in imagini. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. ieşind în evidenţă clar. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. grup sculptural.10. a unui rond de flori. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.0 m. Pot fi cu sau fără spătar. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte.45 m.4-3. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. Pentru o lumină de fundal.5 m. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.4. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. să petrecem mai mult timp in aer liber. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. din diferite materiale de construcţie. 83 . obiectul este scos în relief.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. să citim sub razele soarelui. Astfel. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. lăţime 0. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. în lungul aleilor largi. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş.

acumulatorului si al LED-ului. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. la capătul unei tulpini curbate delicat. C. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. 84 . B. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . B. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. A. Fabricata din metal. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. Lămpile alimentate din surse de energie solara. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. Pălăria direcţionează lumina in jos. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. Astăzi. seamănă cu o floare. C. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar.Iată câteva idei: A. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. economisim energia electrică. astfel protejăm natura. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

înainte de amenajare era un copac bătrân. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. 8. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). In gradină. 88 . sunt folosite in coşuleţe atârnate. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. Muscatele agăţătoare.care înfloresc de primăvara pana toamna. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. După aceste operaţiuni. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. care are flori albe cu parfum discret. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie. cu florile strălucitoare şi rezistente. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul . deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale.5. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. care acum înconjurat de un scaun alb.

Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. trebuie mărită cantitatea de fosfor. fosfor şi potasiu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. furtune si alte sisteme portabile. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. apar muşchii şi numeroase buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Fie mobil sau fix. sau mecanic cu maşini speciale. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. pentru compensare. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. iar gramineele se răresc. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. Dacă solul are o cantitate mare de calciu.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). înainte de înflorirea buruienilor. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Irigarea este de floricole). Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care nu sunt pretenţioase. Pe de alta parte. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului.

oliv. dar majoritatea ajung la 90 cm. prefera terenurile însorite. strălucitor. rosu. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. Seminţele răsar repede (5-6 zile). vişiniu.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. 90 . Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . Este o planta anuala. coral si chiar galben. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). ovate. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. întreaga planta fiind aspra la pipăit. asta încă din cele mai vechi timpuri.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. pana la verde închis. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. Frunzele dispuse opus sunt întregi. dar sunt rezistente si la seceta. uşor cordate. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). unii la mijloc si alţii târziu. Sunt plante de talie foarte diferita. simple sau învolte. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului.

91 . Întreaga plantă emană un miros caracteristic. simple sau bătute. cu condiţia să se dreneze uşor. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. unicolore sau bicolore. cu frunze mici. ramificate. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). roz. cu sau fără perişori.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. Tulpina este dreaptă. BALSAMINA . Calluna se întâlneşte în zona montană. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă. divers colorate . Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. simple sau duble. bine ramificată în partea superioară. au diametru de 6 – 10 cm. Florile pendule sunt grupate în raceme dense. Creşte la 60-180 cm înălţime. albe. rosii. rosii. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. inalt de 40-60 cm. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. Florile galben portocalii. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. tulpini goale în interior. Frunzele sunt adânc sectate. puternică. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. Fructul este o capsulă globuloasă. în defrişări de păduri şi în tufişuri. are rădăcini tuberizate. simple sau involte. opuse. violet. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. Frunzele sunt adânc-lobate. aşezate pe tulpină opus. de forma unor solzi. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel.

lanceolate. Înfloreşte primăvara târziu – vara. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. zilnic.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. Nu suporta solurile prea umede. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. aşezate de-a lungul tulpinii. Dalii cu flori de crizanteme. de doua ori pe an sau in continuu. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. ovale sau ascuţite la vârf. Cuprinde: Dalii Pompon. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. atât primăvara cat si toamna. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). Dalii cu flori de cactus. frunzele se întorc uşor in afara. Garoafa are frunze ascuţite. la distante de 20.. mai.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. au nevoie de pământ fertil. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. de culoare gri-verzui. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. Dalii decorative. are un foliaj verde. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. înainte de lăsarea gerurilor. 92 .Este puţin pretenţioasa la căldura. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie.

93 . cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. cu sol bine drenat. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili. şi raritatea sa. Este usor de ingrijir si creste repede. dar pe cele ridicate nu le suporta. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. el nu tolerează transplantări. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. RHODODENDRON.5-7. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . Frumuseţea florilor sale . cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. Putem spune ca este un simbol al primaverii. alungit. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. rozetă de frunze liniare. Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare.trandafiriu. uşor nisipos si cu pH 6.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. Smârdarul. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz .

Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. ziduri. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. 94 . care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. Fructul este mare. prin butăşire sau marcotaj. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. pentru ca rădăcinile ii putrezesc. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. dar nu foarte multa in pământ. Poate creste si sub forma unui copac. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. verde.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. lemnoase. cu vite împletite. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. Se înmulţeşte repede şi lejer. arbori. Are nevoie de apa. arbori. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. căţărătoare. aplatizat si nu are valoare ornamentala.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. Iedera iubeşte apa din atmosferă. stânci.5 picioare.Wisteria sinensis este cea mai populara. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. Are frunze cazatoare. folosindu-se de orice suport precum ziduri. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. Wisteria este viguroasa. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe.

Necesita soluri fertile. Frunzele sunt complete si lobate. Fiind o planta volubila necesita palisarea. Face parte din familia Convolvulaceae. Din punct de vedere al modului de creştere.noiembrie) sau primăvara (martie . ghimpaţi). TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Înfloresc 95 . aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi.trandafiri urcători (căţărători. Necesita multa lumina si udare regulate. dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. Utilizare: acoperirea gardurilor. Plantele anuale se obţin din seminţe. iar cele perene se transplantează in februarie -martie. cu coroana ca o tufa. ferite de curenţi prea puternici. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). Trandafirii se plantează toamna (octombrie .aprilie). Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m.. zidurilor. la nivelul solului.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. Prefera locurile însorite. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. cu ramuri lungi de 2-4 m.. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici.75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. sunt: trandafiri mici. Soiurile de trandafiri nobili. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Necesita o udare abundenta.

din cauza decalării în ferestrele de iarnă. între 1000 şi 1700 ore. Este o specie la care necesarul de frig este mare. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. cordate. Pe perioada iernii. Au fost obtinute mai multe varietati. Are flori albastre numeroase. 96 .THUJA OCCIDENTALIS. la seceta si suporta tunderea. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii. dispuse în inflorescenţe. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. în fază de buton la -5. pieloase. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. lung-pedicelate. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. în funcţie de soi. frunzis mereu verde. albe. în special în perioada de primăvară. Frunzele sunt mari. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. plutitoare. de talie inalta (10-15 metri).2 °C. cu forma piramidala. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute.

trezesc senzaţia de linişte. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. în momentul de faţă. beneficiarul putând alege. Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare.să urmărim zborul unui fluture. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. peluzele gazonate.). putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi.a. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . În peisaj ne bucură şi păsările. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. fluturii. acoperişuri de bloc ş.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. atraşi de flori. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. apoi a florilor şi fructelor. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. Tendinţele în proiectare. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. terase. agile şi sprintene. mult mai performante şi mai aspectuoase. 97 . În prezent. spaţii verzi de firme. apariţia frunzelor. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. să citim sub razele soarelui. care sunt însoţite de materiale noi. arborii. showroom-uri. veveriţele. Scenele de peisaj liniştit. calmant. au efect benefic. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. spaţii de joacă pentru copii.

Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. oaza de verdeaţă s-a mărit. De asemenea. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. de o calitate foarte bună. in care proprietarii se retrag din când in când.). cu peisaje aproape ideale. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. 98 . in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. reamenajare. pentru a-si reîncărca bateriile. apă. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. specii ierboase. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. Acum. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. etc. stânci. arbuşti. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. Amplasate in locuri liniştite. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. roci. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe.

Amenajări floricole exterioare. 1998 11. 2003 10. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Bucureşti 1968 7. Amenajarea grădinii.BIBLIOGRAFIE 1. Editura Tehnică. Gabriela Teodorescu. Dobrotă. Bucureşti. Editura Ceres 1973 5. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Erdeli . Editura Ceres 2003 4. Băltăreţu. Rică Marcus. Palade. Suceava 2007 3. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Parcuri şi grădini din România. Peter McHoy. Bran Florina. L. Laurenţiu Palade. Marin Dinu . Ion. Editura Universităţii. Craiova 1976. Bucureşti 1979 6. Palade Arhitctură peisageră. Istrate. Matei Păun. Amenajări turistice. V Sonea. Bucureşti. E. Editura Sylvi. Cezar Valentin Tomescu. Editura AQUILA 1998 9. George. Mihai Topor. Andreea. Arhitectură peisageră şi design forestier. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Editura Economică. Editura Agro-silvică 8. Economia turismului şi mediului înconjurător. Ana Felicia Iliescu. 1996 99 . L. 2. Mitea Preda.

16. Bucureşti 1990 21. 2000 13. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. Victor Negulescu. Editura Ceres. Nistoreanu. www. Runcu în eternitate.T Madrid.PRONATURA. 2001 Développment durable du tourism.. I. 20. Candea. iunie 2009 22. 15. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. Luncu Vasile (1992).ro Turismul montan.1999 25. Editura Ase.ro 29.gradinavisurilor. www.ARA.12. Muja.M. Florina. Editura Bibliotheca. Cimpoeru I. Editura Ceres. Pădurile şi omenirea. www. Editura Ceres. mituri. Tigu. Ecologie si protectia mediului. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. Revista “Grădina mea” aprilie. F.. Cimpoeru – Organizarea. Editura Universitara – 2006. . Bucureşti 23. Puiu .ro 27. Bucureşti. Calimanesti. Bucureşti. Dezvoltarea spatiilor verzi. ’93-‘94 18. Ed. Bran. www. S. 2003 14. www. mai. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. Milescu. Nicolae. Editura Uranus. Bran.anpm.MINISTERULMEDIULUI. Iliescu. Manea Gheorghe . Barabus Nicolae. M. www. Gabriela. I. Neacşu. O. Turismul şi dezvoltarea durabilă. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic . Felicia.ro 31. Ecologia generală şi protecţia mediului . Editura ASE 2002 . Bucureşti. Bran Florina .ro 30.AFM. Candea M. Ana . Bucuresti 26. 19. Ionescu Alexandru. Editura Expert. Ecoturism şi turism rural.ro 28. legende şi realităţi. – Organizarea.

ro/ cel mai tare site cu referate 101 .Powered by http://www.referat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful