UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

7.2..….1. forma şi culoarea fructelor…………………………..forma.6.capitolul vi.……….3.1.modul de utilizare………………………………………….2.2... alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii .………………… 41 6.….5. asocierea. 38 6.2.2 particularităţile biologice ale speciilor………………………………….4. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase….2. capitolul viii 47 48.. capitolul vii.7. 40 6..……… 7.2.2. 6.2.2.4.2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7.……. forma. perioada de înflorire……………… 6.2..2. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ………………………………………………………. forma şi desimea coroanei……………………………….2.2. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi………. mărimea şi culoarea frunzelor………………. rapiditatea de creştere şi longevitatea……………………….... distanţa de plantare……………………………………………….1.2. pregătirea solului…… 7.2.…. 7.2.2..8. ………….. 6.………………… 7.2.5. 7. 6. instalarea speciilor floricole.2.2. criterii de alegere a speciilor ……………………………….… 7.5.2. înălţimea exemplarelor…………………………………. 6.3 împărţirea după ciclu de viaţă………………………………………. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase ……………. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….…….……………….3. forma şi dispunerea ramurilor…………………………….. 4 .………………. 6.1.2. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6. 39 6.2. 39 6.asocierea speciilor floricole……………………………………….1.. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ………………………………. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole…………………………………………………………. mărimea şi culoarea frunzelor…………………….2.2.4. forma şi culoarea florilor.………… 7.2. 7.

………………… 8. 8.2..3.5.…………… bibliografie…………………………………………………….. fantana cu piscina mica……………………………………………. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8..12. 59 8. nivelarea pamantului…………………………………………….4.contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8.1.obiectivele lucrării………………………………………………… 8.3.……………. 8. pavilionul din gradina ………………………………………. formaţiunile florare ………………………………………….8.4..3. 8.4. gazonul ……………………………………….7. 8. scopul lucrării……………………………………. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8.4. anexe……………………………………………………………….4.9 construcţii utilitare şi ornamentale…………………………….4. 77 83 85 5 .4. 8. întreţinerea şi îngrijirea …………………………. curs de apa cu cascadă si helesteu…………………………….4. concluzii ………………………………………………………………………. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8..2.3..6.5.4. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8. grădina de iarnă …………………………………………….4. 8..4. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină…………………………………….patio…………………………………………………………………. iluminarea grădinii……………………………………….10.…. 8. 8.1. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8.1.11.4.4..…… 8. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8.2.…………….…..4..3.3.

6 .

au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. scuar . care. Vegetaţia. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. plantaţii stradale ). atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. Reuşirea acestui potenţial. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. cât şi înmagazinării apei în sol.INTRODUCERE . constituie doar o primă etapă. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. etc. distracţie. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. pe parcursul traseelor turistice. scuaruri.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. respectiv de îngrijirea. grădină privată. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. armonioasă a elementelor componente. pentru relaxare . Amenajarea unui spaţiu verde. întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . aceste oaze de verdeaţă. şi de un alt factor de o importanţă majoră. bine gândită şi de o îmbinare fericită. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. 7 . îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. indiferent de stilul în care au fost realizate. in final viata lor. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. component viu al naturii. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier. Spaţiile verzi. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. indiferent de categoria din care face parte ( parc. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ».

în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. apariţia frunzelor. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. roci. etc. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. Scenele de peisaj liniştit. arbuşti. veveriţele. 8 . s-au îmbogăţit şi dezvoltat. au dispărut. destindere şi recreere. atraşi de flori. trezesc senzaţia de linişte. concepţii ce au evoluat. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. au fost regăsite. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. calmant. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. pentru a-si reincarca bateriile. stânci. arborii. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. in care proprietarii se retrag din cand in cand. apoi a florilor şi fructelor. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. cu peisaje aproape ideale. Acum. de la o regiune la alta. specii ierboase. În peisaj ne bucură şi păsările. Astfel. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. Spaţiile verzi. peluzele gazonate. au efect benefic. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. oaza de vedeata s-a marit. transmiţându-se de la un popor la altul. care trebuie ales inteligent. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. fluturii. dintr-o epocă în alta. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta.). Gradina moderna are propriul mobilier.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. apă. agile şi sprintene. acumularea de noi forţe . Amplasate in locuri linistite. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. au interferat.

9 .

încă din paleolitic. în general. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. Târgovişte. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului.” 1 Un alt argument. ceramică şi aşezări străvechi dacice . satul învecinat cu noi. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. Runcu în eternitate mituri. 1 Victor Negulescu. nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. arme . adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare.1. pag . 41 10 . care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . şi al comunei Runcu în special. Editura Bibliotheca 2007. daco-romane şi româneşti. Din păcate. legende şi realitate . Când apelăm la acest adevăr.

prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”.71 Fieni-Bucureşti. 712A şi şoseaua naţională nr.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. Raţionamentul pare plauzibil. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. 1. ocina Runcului şi Brebului. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. adânc ancorată in negura vremurilor. cândva dominate de păduri compacte. adică loc defrişat. De aici şi numele de Runcu. ce au marcat evoluţia neamului românesc.3. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. “luate cu sila şi date”. În zapis este pomenită . ce se întindeau până în marginea albiei. SUPRAFAŢĂ. se afla comuna RUNCU . AŞEZARE. ce provine din latinescul “runcus”.În rezumat. îşi are propria istorie. 1. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. alături de alte localităţi. Completând ştirea. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564.2. mari sau mai mici. din Subcarpaţii dâmboviţeni. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. la fel ca alte localităţi. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. când s-au făcut cneji. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. 11 . Din punct de vedere etimologic. situată pe valea Ialomicioarei apusene. din Subcarpaţii interni.

in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. din munţi semeţi. cum sunt iazurile. În pădurile compacte . dihorul şi râsul. pe lângă dealurile specifice zonei. din munţi semeţi. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). care se ridică la 2670 ha. jnepeni şi anini de munte. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. teritoriul ei este format. mistreţul. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. căprioara. lupul. din etajul superior montan. Suprafaţa neîmpădurită. peşterile şi cheile. precum şi buruienile din lungul râurilor. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. la sud. din care peste 4950 ha fond forestier. 1. SOLURILE Similar altor localităţi. In zona locuibilă. În perimetrul dealurilor şi munţilor. fâneaţă 1085 ha.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. slab podzolit (nisipos). Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. la vest. este cel brun de pădure.4. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. o largă răspândire o au tufişurile. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. solul specific Runcului.5. în zonele dominate de molid. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. pâraielor şi viroagelor. este formată din păşuni 1328 ha. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. pe lângă dealurile specifice zonei. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. formate din arbuşti. 1. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. teritoriul ei este format. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. se formează şi domină comuna. 12 . incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. din Subcarpaţii interni.

sub acţiunea vegetaţiei forestiere. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. sub influenta curenţilor reci. paradoxal. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. veniţi dinspre Leaota. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. In mod normal. arborii şi construcţiile gospodăreşti. rareori viteza acestora punând in pericol pomii.6. 13 . depuse în straturi de-a lungul timpului. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. În vatra comunei. cu ierni domoale si primăveri întârziate . însoţind ninsorile abundente. Pe plan forestier. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. clima este favorabilă . situaţie ce favorizează evident pomicultura. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9.774 mm). Nici viscolele nu sunt prea puternice . în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. a căror fertilitate este considerată mediocră. se afla si verile cat si toamnele. ultimele. prin prelungirea lor. 1. în cea de sud. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă.

cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. în primul rând ca resursă economică. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. recreativ sau sanitar. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. hidrologică. funcţia decorativă (estetică. ocupând mari suprafeţe pe glob.1. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. această funcţie are un caracter puternic diminuat. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. de aceea prezentarea lor . fundamentate ecologic. pădurile. c) d) e) impact peisager). funcţia recreativă. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. fructele. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . flori din culturile floricole. Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. necesită adoptarea unor strategii speciale. antierozională. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. de funcţii de producţie. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. din afara localităţi. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. respectiv: de producţie. care să asigure 14 . funcţia antipoluantă (sanitară). gospodărirea şi exploatarea raţională. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. sanitară şi estetică.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . Fiecare component. armonie şi proporţionalitate. suprafeţelor şi formelor planului. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. sociale şi economice ale unei perioade date. care conduc în final la realizarea frumosului. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. se ţine seama de anumite principii şi legi. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. viu sau inert. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. Frumuseţea este realizată prin ordine. treaptă. Frumuseţea este un element funcţional. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor.

luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. 19 . magnificului. plantaţii. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. se găsesc mase similare şi egale. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. într-un întreg. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. peluze. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. este static şi odată văzut. calitate care uneori poate avea o latură negativă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. pe o concepţie dominantă. obţinându-se în final unitatea în diversitate. respectiv realizarea echilibrului. la care sunt subordonate toate celelalte elemente.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. ordinii. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. în întregime. al forţei sau al monumentalităţii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. interesul scade. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). Asimetria pune omul în armonie cu natura. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. deoarece un plan perceput deodată. admiţând totodată diversitatea acestuia. a repetării şi a consecvenţei. intrarea principală ). Simetria poate fi absolută şi liberă.

Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. integritatea şi calitatea acestuia. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. dar care au volume şi formă asemănătoare). fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. 20 . evitându-se astfel monotonia. dinamic. compus. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. liniar. simplu. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). chiar dacă specia diferă (de exemplu. combinat. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. într-un aliniament. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată. grupuri. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. de formă. bănci. Ritmul poate fi: static. lăţime) sau alte caractere vizibile. de culoare. a aceloraşi elemente (specii.

exprimând de fapt unitatea în varietate. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. forme sau spaţii. 21 . În proiectarea spaţiilor verzi. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. . de un individ. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. ordine şi armonie. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). care au o anumită continuitate.Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).

Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. lăţimea optimă este de 8 m. . privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. sub un unghi de cca. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. presupunând unirea trecutului cu prezentul. iar la o distanţă mai mare de această valoare. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m.5-5 m.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. iar pentru o alee mai mică de 250 m. Astfel. 180. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. sub un unghi de cca. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. fără a se exagera prin risipă. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. 270. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. sau prin introducerea unor elemente de accentuare.. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. 22 . Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. lăţimea optimă este de aproximativ 2.

al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). radiaţia solară. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4.).1. 4. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. etc. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). În ultima perioadă (sec. vegetaţia. În amenajarea spaţiilor verzi. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. Stilul geometric 23 .1. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. pâraie. apă. iar în cadrul stilului peisager sau liber.2. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. râuri. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. eroziunea). câmpii. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. V. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. caracteristice Renaşterii şi Barocului. văile râurilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. bazine. vegetaţie) cu cele artificiale (alei. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. dar şi elemente minore precum microrelieful.

1. 4. caracteristice diferitelor epoci istorice. vase sau fântâni arteziene. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. pe linii drepte şi curbe. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. de mai târziu. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. erau prelungiri ale încăperilor. 24 . la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. francez sau regulat) a stat. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Grădinile în stil maur. Acest stil prezintă mai multe variante.2. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. aplicat până în prezent. La romani grădinile. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. regulate. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.1. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. unele păstrându-se şi în prezent. cascade sau bazine. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. fiind subordonate toate elementului principal. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. în general. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. arhitectural. fiind ornate cu statui. aspect preluat şi de romani.Stilul geometric (clasic. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric.

Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate.Elementul principal. situat în poziţie dominantă. rampe. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceasta. taluzuri. 25 . cu denivelări mici. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. scări. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. fiind nivelat şi modelat în terase largi. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. bogat ornamentate. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. cu numeroase ziduri de sprijin. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. respectiv axa principală. numit şi capul de compoziţie. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. statui sau vase sculptate. ce constituie perspectiva principală. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. precum şi oglinzi de apă. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. canale sau oglinzi de apă. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. fie de a le limita pe altele. balustrade. sau de perdele de arbori. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. Apa aduce prospeţime.

Stilul peisager Stilul peisager (liber. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. 26 . dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.Aleile sunt rectilinii. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.1. conducând spre diverse amenajări. fie sub influenţa literaturii noi. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. în Anglia.3. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. mai ales a celor de gazon. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. având cel mai adesea relief variat. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. În această situaţie. fiind dispuse în reţea geometrică. care dau varietate şi fantezie compoziţiei. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. 4. natural.

inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. curb sau sinuos. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale.4. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. vor fi folosite pâlcurile. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. lumini şi umbre. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat.1. volume. pajişti şi diferite grupaje floricole. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. în diferite zone ale grădinii. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. toate elementele. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Aleile au un traseu liber. În jurul clădirii principale. peluze. care în mod natural sunt dispersate. frumoasă şi îndelungată.3. atunci când aceasta există. neregulat. compoziţia fiind liberă. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. 27 . se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode.1. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. se vor folosi specii de talie mică. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. ce urmăreşte formele de relief. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. cu înflorire bogată. cu aspect natural. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. masele vor avea conturul neregulat.

renunţându-se la suprafeţele perfect plane. fie pe parcursul zilei.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. chiar exotice. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. fie naturale. sinuos chiar. Apele. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. Astfel. GENUL PEISAJULUI 28 . lacuri). va avea valenţe diferite ale acestui efect. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. de grote sau chiar cascade. Apa. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. specii lemnoase decorative. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. urmând caracteristicile terenului. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. intervenindu-se totuşi în detaliu. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Rocile. iazuri. 4. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. prin aducerea de pietre. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. covoare sau dispersate solitar. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sub formă de mase. roci sau stânci. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. cu contur regulat. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. în pete neregulate sau eliptice.2. cascade. fie create.

de admiraţie. destinate activităţilor de masă. cu un efect decorativ deosebit. Genul grandios Genul grandios. de melancolie. de veselie sau de entuziasm. umbră şi lumină.2. ce dau impresia de compactitate. în care este prezent „omul colectiv”. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. de sălbăticie. şi anume: de veselie. culori. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. de inspiraţie.2. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. de admiraţie şi respect. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. volume. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant. dar şi masivelor mari de arbori. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. Home. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. inspirator. clar conturate. forme. de bucurie. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. În prezent.2. 29 . În decursul timpului. Genul de bucurie Genul de bucurie.1. romantic şi liniştit. cu înflorire abundentă. 4. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. solemn sau maiestuos. de groază şi de basm. ce constituie şi denumirea genului respectiv. de veselie. 4. de mirare.

în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise. de stâncile. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. De asemenea.4.2. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. cu flori având culori calde.2.3. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. dispuse într-un masiv păduros. atât sub aspect psihic cât şi fizic. de luminişurile retrase. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. 4. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. 4. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. unei mări sau ocean). largi. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. 30 . sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. cascadele.

prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. În funcţie de mărimea acesteia. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. fie prin realizarea unui gard viu înalt. sediu de firmă etc. a unor grupuri de specii sempervirescente. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. Grădina de faţadă. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. uşor de întreţinut.1. cu o compoziţie relativ simplă. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Astfel. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. 31 . joasă sau fără împrejmuire. precum gazonul.) acestea pot fi: grădina de faţadă.

miniseră. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. precum şi diferite specii cu port pendent. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. padoc şi cuşcă pentru câine. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. mini grădină de zarzavaturi. aranjamente florale. În cazul vegetaţiei. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. activităţi de grădinărit. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. magazie de unelte. În cazul unor locuinţe. spitale. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. trandafirii. Grădinile interioare. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. mobilier de grădină. bazin cu peşti decorativi. suprafeţe îngazonate. cititul. sedii de firme. 32 . de gusturile proprietarului. sau specii de răşinoase. diferite jocuri. grădina este structurată şi amenajată. barbeque. fie după propriile idei. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. gazonul. chioşcurilor şi treiajelor. servitul mesei. arbori. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. piscină. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. chioşc de grădină. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. arbuşti şi liane. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. minilivadă. lămpi pitic. pergolelor. dar şi a unor hoteluri.

instalaţii electrice. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. un mic bazin cu aspect natural.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. stânci şi pietre. o cascadă miniaturală. canalizări). Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. 33 . de la bun început. arbustive sau lemnoase. arbuşti tunşi. astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată.

medicinale şi melifere. ronduri. arbori de mărimea a III-a. cât şi zone însorite. 34 . un mic monument sau un bust. grădina de zarzavat. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. Dar în funcţie de microrelief. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. care murdăresc. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric.2. bănci. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. destinate odihnei. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. flori. coşuri de gunoi etc. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. corpuri de iluminat. ce poate cuprinde: o mică livadă. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. fructe sau seminţe. cele cu frunze. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cu rol de protecţie împotriva prafului. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. rabate sau diverse aranjamente floristice. plante tehnice. arbuşti fructiferi.5. a zgomotului şi a gazelor.

datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Pădurea-parc (parcul forestier. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii.3.5 m2 de teren sportiv. pentru fiecare elev. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. pădurea-parc sau parcul-pădure. poteci şi alei de plimbare.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Astfel. precum: un lac. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. 35 . şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. un punct de belvedere asupra oraşului. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. se deosebesc: parcul forestier. dar în raza de deservire a localităţii. în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). 5. un curs de apă. care să nu depăşească 4%.

În unele porţiuni ale pădurii-parc. a unor peluze întinse de gazon. toalete ecologice. izvoare termale etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. acoperite cu pietre. nisip sau alte materiale locale. numită impropriu pădure de agrement. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. situate pe malul unui lac. Alte amenajări. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. sau a aranjamentelor florale. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. sau de interes turistic. balnear (izvoare minerale. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. 5. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. Pădurea de recreare.). în unele zone de interes curativ. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică.3. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. cişmele cu apă potabilă. fântâni. a unui râu. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. pot fi ştrandurile şi campingurile.1. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km.

tabere şcolare. plajelor etc. De asemenea. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări.5-2 ore. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. telescaune. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. telecabine. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. zonele nisipoase. solul. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. terenuri sportive etc. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. zone de picnic. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. cu cât terenul este mai înclinat. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. lipsite de vegetaţia forestieră. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. căi de acces cu trasee mai lungi. falezele sau malurile abrupte. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. 37 . Amenajările de tipul campingurilor. piste pentru biciclete sau pentru role etc. stâncile.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. topoclimatul. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. hidrografia şi Environnement-ul. Astfel. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. poziţia pe versant. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. puncte de belvedere etc. expoziţia. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. terenuri de tenis sau de fotbal.

fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. altitudine etc. temperaturile sunt moderate. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. alunecări de teren.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. bălţi. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. pavilioane. 38 . ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone.. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. gradul de expunere a teritoriului. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. este mai rece şi mai umedă. destinate practicării unor activităţi. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Cu privire la mişcările aerului. fără extreme mari. această zonă este cea mai expusă vânturilor. sau spaţii adăpostite. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Tot în acest sens. suprafeţe umede improprii. refugii) pentru a oferii adăpost. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Orientarea nordică a unor terenuri. vânt. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. noroi. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. cu privire la temperatură. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. iar solul este mai puţin umed. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii.

iaz. În acest sens. filtrare şi transport al apei. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. pârâu. de o acumulare mai mare sau mai mică. Hidrografia teritoriului. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. O zonă lipsită de un curs de apă. şi din contră.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. care prin fenomenul de spulberare. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. care este dată de natura sursei (izvor. de temperatura acesteia. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. De regulă. pescuit. râu. 39 . de modul de captare. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. prezenţa prafului. va avea o atractivitate sporită. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. precum realizarea igienei corporale zilnice. prezintă o atractivitate foarte redusă. ce diminuează calitatea acestora. dotărilor sau diferitelor echipamente. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. În acest sens. capătă porţiuni dezgolite. frunziş sărăcăcios. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. schi nautic etc. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. frunze prăfuite sau galbene. temperatura aerului mai ridicată. apa este importantă sub aspectul calităţii. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. sau ca sursă de apă potabilă. De asemenea. vegetaţia are aspect veşted. prepararea hranei. plantele prezintă creşteri foarte mici. lac). ce au un efect benefic pentru zonele din jur. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării.

Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. aerisite. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. libere (luminişuri. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. Când o pădure de recreare este echilibrată.2. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. poieni.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. liziere). natura solului. a fermelor de animale. Cei care doresc să se odihnească. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. 5. atunci aceasta este şi primitoare. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. În zilele călduroase de vară. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. de potenţialul teritoriului. regimul şi tratamentul etc. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. chimic sau fonic zonele din jur. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. de cea ierboasă. 40 .3. dar nu neglijabilă. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. compoziţia şi vârsta arboretelor. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. situl sau vecinătăţile. Environnement-ul.

în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce are o densitate mică (200-500 buc. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Codrul regulat vârstnic. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Iarna se remarcă răşinoasele. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. a culorii frunzelor etc. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. ce calmează şi relaxează vizitatorul. capacitatea de primire începe să crească. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. Sub raportul vârstei. şi este favorabilă pentru plimbări. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. în funcţie de fenofazele speciilor respective. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce au un efect peisagistic major. ce induce plictiseala şi pasivitatea. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase./ha). fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. care determină o scădere a densităţii. datorită vizibilităţii foarte bune. are aspectul unei păduri falnice. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. indiferent de specie. la agresiunile vizitatorilor. dar în zilele geroase cu chiciură. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. 41 . Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii..

zona de plimbare şi zona de regenerare. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. 42 . s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. cu locurile de parcare aferente.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. de motivaţiile şi aprecierile lor. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. dispuse pe anumite trasee. Pădurile de recreare se sistematizează. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. bine pusă la punct. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. prin împărţirea pe anumite zone. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. amenajările. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. păduri pentru plimbare şi păduri parc. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. obiectivele etc. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. luminişuri pentru odihnă.

de cei care evadează din cotidian. terenuri de joacă pentru copii. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. destindere şi pentru activităţi de picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. şi prezintă diferite construcţii. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. În raport cu întreaga pădure. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. să aibă o textură uşoară.Zona de primire şi odihnă. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. fiind astfel organizată. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. echipamente sanitare şi de igienă. Arboretele vor avea consistenţă moderată. De preferat ca aici. odihnă. acest lucru favorizând. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. mult căutate şi apreciate de publicul larg. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. aer curat. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. pentru linişte. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. 43 . izvoare). reprezintă cca. vor fi evitate de vizitatori. instalaţii sau echipamente. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. cu forme interesante. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. să fie drenat. Zonele cu soluri reci şi umede. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. soluri scheletice. repaus etc. ce trebuie să fie ireproşabilă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. cişmele. camping. Aceasta este zona preferată de marele public.

care sunt interzise accesului publicului. fiind total protejate. este constituită din diverse suprafeţe. prezintă ponderea cea mai mare. smulgerea sau tăierea puieţilor. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. fiind eliminate tasarea solului. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. dispersate în cadrul celorlalte două zone.Zona de plimbare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. de cca. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. cu investiţii mai reduse. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. rezultate prin ruperea. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. 44 .

constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. culoarea.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. Prin acest material. ce vor alcătui în final o unitate. căzătoare. suprafeţei coroanei). proiectantul de spaţiu verde creează forme. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. material care îşi schimbă volumul.1. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. frunzelor. ruginiu. compoziţii. săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). volume.

textura şi profunzimea solului.factori biotici: 46 . expoziţie. regimul de umiditate din sol. vânt. temperatura aerului. configuraţia terenului.2.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină. Astfel trebuie avut în vedere: . Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. altitudine. fertilitatea solului. conţinutul de schelet.2. animali. troficitatea solului. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . umiditatea atmosferică. CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. pantă. 6.1. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare.

.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. faţă de cele periurbane. 6.2. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. ce talie vor avea exemplarele respective.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6. . etc. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . Astfel. .umbrirea clădirilor. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.2. 47 .aliniamente.- vegetali. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie. cum se integrează în respectiva compoziţie.). fertilizare. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.1. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. etc. fabrici. fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .2.pădurile de recreare. factori antropici: factori poluanţi.

Astfel. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. 6. 48 . arbuşti mijlocii 1 – 2m.zonele verzi de mici dimensiuni. . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. şi cea având contur sinuos.2. tabulară.realizarea gardurilor vii. a II-a .15 – 25 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. speciile lemnoase volubile. speciile cu înălţimi sub 7 m. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. sferică. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului.peste 25 m. a prafului..7 – 15 m.2. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m. De exemplu. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru. În tabelul nr. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. mai mici de 1m. obovoidă. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. conică. etc. agăţătoare sau chiar târâtoare. ovală.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. a III-a . Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . . a boschetelor. -arbuşti. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. căţărătoare. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. arbuşti pitici.în lungul arterelor. -liane.2. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I .

dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. aliniamentele stradale. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. a prafului şi a vântului. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. 49 . lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase.

Speciile cu tulpini căţărătoare. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.2. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. 50 . Lujerii pot avea cele mai diferite culori. sau chiar târâtoare. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Trunchiurile. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium).3. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. pentru intensificarea expresivităţii clădirii. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. peluze. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).6. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.2.

Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. etc.2. fie orizontală. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. 6. obovată.).2.. pendula.) sau mari (Ailanthus sp. Forma.2... unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. imprimând anumite sentimente. Gleditsia sp. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). eliptică etc.. pot fi sinuoase. Chamaecyparis lawsoniana var. puţin incizată dau adânc incizată. Ramuri pot fi drepte. Marginea limbului poate fi întreagă. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină.4. Salix babilonica. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. la marea majoritate a speciilor. imprimă un sentiment de linişte. mici sau mari.2. Unele specii au frunze simple sau compuse. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. lanceolată. astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. romboidală. tortuosa) sau pot fi geniculate. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f. Aesculus sp. fie verticală. paltin. platan. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. 51 . mărimea şi culoarea acestora. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.5. fie pendentă.6. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. Robinia sp. Juglans sp. castan) sugerează puterea. ovoidă.

cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. 6. 52 . ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Forma şi culoarea florilor. În tabelul nr. la galben–roşu ruginiu (toamna). galben sau chiar roz şi roşu. compuse. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Astfel. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Hedera helix. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. la care verdele se combină cu alb.2. până la verde intens (vara). luminos (primăvara). pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Ligustrum ovalifolius.6. ca în cazul mesteacănului. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. biota. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).Speciile cu frunze mici. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. precum şi diferite exemple de taxoni. crem sau galbene. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.2. la verde închis. În tabelul nr. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. forma. Euonymus europaeus. Speciile cu frunze mari.

6.7. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . atribuind ambientului un aspect dispersat. pseudobace) este variată de la specie la specie. Inflorescenţele sferice. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. budleia. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. exceptând albastrul pur. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. mălin) calmează şi relaxează. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. Exemplarele cu inflorescenţă erecte. puţine specii făcând excepţie de la regulă. Culoarea fructelor. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. ca lumânările (castan porcesc. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.2. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. în sezonul estival sau autumnal. 6.2.8. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. cu siguranţă că speciile genului Rosa. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. lemn câinesc. cu toate varietăţile şi soiurile sale.Dintre toate speciile lemnoase. mari (Viburnum opulus var. contribuind prin forma. glicină. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. dar mai ales în perioada hibernală. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.2. amorfă) constituie un factor stimulator. Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.2. iritant. neliniştit. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major.

probabile pentru perioade de 5. 40 ani de la plantare.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Există şi specii cu creştere foarte înceată. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. De obicei. 10. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. ci separat. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. diferiţi arbuşti. 20. precum cimişirul şi tisa. mesteacănul. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 54 . pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie. iar plopii. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. salcâmul.

ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. pot fi folosite solitar sau grupat. pâlcuri. lângă clădiri. grupuri. care nu se regăsesc în efectul obţinut. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. Exemplarele lemnoase. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.CAPITOLUL VII. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. fie ele arborescente sau arbustive. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. masive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. coloritul fructelor). garduri vii. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului.1. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). sub diferite moduri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. în puncte liniştite. labirinturi. boschete. frunze. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. fără agitaţie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. sau duc la costuri suplimentare. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. 55 . ASOCIEREA. curtine. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. iar cele decorative prin trunchi. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri.

forma. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.specii cu tulpini volubile . . .specii cu aspect de perniţă . La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii.7. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat.specii cu tulpini ramificare. Culoarea – este impusă în general de petale. moţul curcanului.specii cu port târâtor (sau pendant). După înălţimea tulpinii se deosebesc: .2. . forma. clopoţei. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. ciclul de viaţă. 56 . forma şi culoarea fructelor.specii cu tulpini simple. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată. în cazul petalelor tomentoase.specii cu tulpini căţărătoare. . culoarea şi mărimea frunzelor. culoarea. În acest sens se deosebesc: . . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. . cu aspect de tufă . Acestea joacă un rol psihologic fundamental.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . creasta cocoşului. a modului de creştere şi ramificare. ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde. erecte . peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. al sezonului de vegetaţie. în sensibilizarea oamenilor la frumos. mirosul şi modul de asociere ale florilor.specii de talie mare.

iar altele puternic fidate. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.2.2.2. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. culoarea şi abundenţa frunzelor. 7. locurilor pentru sporturile uşoare. fiind o sursă de amuzament pentru copii. argintiu sau cenuşiu. de culoare roşie sau roză.3.1. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. menţinând efectul decorativ. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . în jurul teraselor. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. chioşcuri pentru odihnă). Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. 7. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. ca o continuare a florilor. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. precum regina nopţii. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). mărimea şi culoarea frunzelor. Unele frunze sunt mari. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) are fructe persistente şi decorative. cu segmentele filiforme.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Forma. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. precum verbena şi crinii.2. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. fiind aripate. altele sunt mici şi mărunte. florile fiind nesemnificative. 57 . În unele situaţii. roşu grena. galben. florile se îndepărtează. a staţionării. Moţul curcanului (Amaranthus sp. 7.

jardinierelor.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. în general. forma şi nuanţa frunzelor. 7. mozaicurilor. forma şi culoarea florilor. ferestrelor. rabatelor. în lungul apelor sau pe luciul lor. covoarelor. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. rizomi. pentru decorarea balcoanelor.2. pentru decorarea stâlpilor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. teraselor. perioada şi durata de înflorire. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. zidurilor. rădăcini tuberizate. rondurilor. tuberobulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. iar primăvara vor înflori. înălţimea plantelor. pe stânci sau pajişti. bordurilor. pentru decorarea spaţiilor verzi. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.5. treiajelor. 7. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. pergolelor. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. geophite – ce au bulbi. Speciile floricole pot fi folosite. chioşcurilor ca flori tăiate. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei .2.4. mărimea. 58 . tuberobulbi. rizomi.

Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. specifice plantelor anuale. în special lunile de vară. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. mijlocie sau mică . Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. printre care se introduc plante anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. de talie înaltă. stânjenei. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. fie numai specii perene. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. Culturile cu plante anuale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. ghiocei. crizanteme. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. fie mixt. Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. costisitoare. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. bujori. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. 59 . O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). narcise. fiind amplasate în locuri intens frecventate.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată.

partere). desfundat. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. În general.). În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE.). narcise (Narcissus sp.). muscari (Muscari sp. Myosotis. 60 . cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. nivelat.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. permeabilitate. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. brumărele). instalând specii de talie mică în prim plan. Crocus. rabate. mărunţirea bulgărilor. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. elemente nutritive. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare. modelarea terenului. bănuţi (Bellis perennis). sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. numă-uita (Myosotis sp. capacitate de reţinere a apei). Bellis) cu speciile anuale. Hyacinthus. mobilizarea superficială a solului. structură. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. textură. pH.3. în trepte. Narcissus. witrockiana). Viola. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Galanthus) sau bienale (Primula. 7. cu port de tufă sau covoraş. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.

compostul de grădină... Gladiolus sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa.soluri acide – (Coleus sp.. pământul de pădure.. pământul de lemn. bine organizate. etc.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Dianthus).4.. Asparagus sp.. Tradescantia sp. În funcţie de sol.soluri alcaline – (Anemone sp. se deosebesc: . ţelina. Asparagus sp. . s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . Dianthus sp. textură. Cheiranthus cheiri). pământul de frunze. de răsadniţă. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. . aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . 61 . Iris sp. de turbă) . După valoarea pH-ului. conţinutul de substanţe nutritive. pământul de ericacee. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură. pământul de turbă. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. pământul de ace de răşinoase. în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora. Erica sp. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos. perlit şi turbă în diferite proporţii.soluri neutre – majoritatea solurilor. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri. Calluna vulgaris). bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.. rădăcinile de ferigă şi nisipul.. unde se vor dezvolta şi înflori... . .. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. ferigi). 7..pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. superficiale (Primula sp. Amaryllis sp. Acestea se deosebesc prin pH.

62 . Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.5. Hyacinthus. Begonia). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. astfel încât până la venirea îngheţului la sol. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Amaranthus).). Narcissus.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. Hemerocallis sp. comparativ cu înălţimea plantei. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Myosotis). dar nici să se stânjenească reciproc. Galanthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. Fuchsia. Crocus. Sedum) distanţele pot fi mai mari. Viola. Lilium sp. Muscari.(Iris sp. Mathiola. Impatiens.. Hosta plantaginea. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.). bulbii acestora să se înrădăcineze. Paeonia). alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. 7.. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Alyssum. Dianthus. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. La plantare.

În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. spaţiul devine insuficient. un foişor pentru relaxare şi luat masa. amplasată în partea de N a judeţului. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. pe malul stâng al râului Ialomicioara. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte.5 cm grosime.1. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. judeţul Dâmboviţa. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. când plantele nu suferă deloc. unele nu mai înfloresc în acel an.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. intrând mai devreme în vegetaţie. cât şi un heleşteu cu peşte. din comuna Runcu. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. acestea dând o stare de confort acesteia. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. La speciile perene. 63 . şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. de cca. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. 2 – 2.

a. influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. funcţia de recreare. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. plante medicinale ş.. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. şi întărirea sănătăţii. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. denumita şi funcţie socială. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. întregul organism uman. hrană consistenţă nepoluantă. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. Evident. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. prielnic organismului uman. In cadrul peisajului. de a defini un microclimat specific. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. De asemenea.2. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. SCOPUL LUCRĂRII 64 . Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. antierozională. contra factorilor climatici dăunători.

reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate).Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. cât şi înmagazinări apei în sol. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid.3. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. Această oază de verdeaţă. componenta vie a naturii. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. înainte de sosirea ploilor abundente. 65 . amplasată la poalele munţilor Leaota. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. Amenajarea lor sa făcută cu grija.1. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii.3. atrăgând atenţia asupra lor. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. 8. 8. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. Vegetaţia. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. si a fost lăsat aşa până primăvara. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. sau amplasata lângă casa.

sa îndepărtat demarcarea ei. zonele se delimitează . procesul de compostare în sine .2. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). 8. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. sedimentul de cafea şi de ceai. Pentru a da impresie că peluza este mai mare.3. şi chiar şerveţele folosite. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. cojile de ouă.Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. nu numai pentru protejarea copacului. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. şi din crengi şi iarbă tăiată. de umiditate şi de o bună aerisire. Compostul se compune din mai multe materii organice.. 66 . ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. Pentru ca descompunerea. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. apoi sa plantat gazonul si florile. de exempu din frunziş. din florile şi resturile plantelor . din răzoare. o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii.

67 .

68 .

Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor.3. Arenaria). 69 . circulaţii. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. piese de apă. Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează.8.3. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. Gazonul. constructii decorative şi utilitare.

Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8. cât şi in timpul zilei. atât după lăsarea serii.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. Patio Este amenajat in spatele case.1. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare. fertilizare şi tundere. in imediata apropiere a acesteia. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. greblat. Montajul se face relativ uşor.nivelat.4. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni. 70 .4. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine.adaos de pământ fertil şi nisip). 8. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei . care delimitează zona patioului.

care dă o notă de eleganţă spaţiului.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade . In zona patioului se află şi o piscină mica. Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. 8. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . ci şi plante mari de ghiveci . Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare.4. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar .Mobilierul este din fier forjat. 71 . pentru copii şi nu numai. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei. iar platoul mesei este de sticlă. precum leandrul.. Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina.4. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie.3. Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. 8. cala. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata.. Nu doar muscatele .

O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. fundalul fiind dat de munţii Leaota. serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. Heleşteul adăposteşte peşti. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. În acelaşi timp. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. sunt cultivate plante de mlaştină. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . Lămpile amplasate creează atmosferă. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. La nevoie . Pe malul bazinului. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. in plus. ca substanţe nutritive. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. 72 . acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. Zona de regenerare.

Nufarul alb comun . amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde.Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului.James Brydon . flori duble roşu roz cu stamine portocalii . Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”. iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. Bănuţul de munte. flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor.Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. care adună harnici nectarul caprifoiului.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. 73 .Calltriche hermaphroditica. Harnicuţa. Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. În curând . Acestor plante au flori atrăgătoare. apoi aroma picantă de cimbru. Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an. Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal.Azolla caroliniana . Aici amintim: . când apa se încălzeşte . O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm . Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat. Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . de obiei primăvara sau la începutul verii.Feriga de apă . Nuferilor le place apa stătătoare. . plante care luminează vesele peste apa liniştită. locul se va umple de fluturi de noapte.

putem savura mirosul seducător de miere. lămâie si cuişoare. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Locul joacă un rol important la trandafiri. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră. 8. Mirosul cald. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. Pavilionul din gradină Este construit din lemn. de pământ. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins.4. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . înmulţindu-se rapid in apa caldă. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri.4. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. care învăluie fereastra. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. am creat oaze pentru revenire si relaxare. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. 74 . Miresmele sunt greu de descris în cuvinte.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat.

Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. încă mici. caramida. Arşiţa unduieşte . la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. grea . impresionează chiar şi numai prin formă. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. atingând dimensiuni impresionante . înseamnă că vara este aproape.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. Chiar şi exemplarele nou cumpărate. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. în luna mai. piatra naturala. 8. Acum ar fi frumos să ne aruncăm. respectiv. copăcei sau copaci mici. cresc deja in prima vară splendid. Aleile. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. în linişte într-o parte răcoroasă . O poteca poate infrumuseta peisajul. Palmieri pe malul mării . scanduri sau pavele. coaja de copac. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. iar vecinii se retrag pentru siestă. iarba si nisip.5. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. Rezistent la frig. Ele nu ating aici înălţimi considerabile. in după-amiezile de vara. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. Când plantele din ghiveci umplu terasa. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta.4. deasupra asfaltului. materialele din care a fost construita casa. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. ornamentele din gradina etc. 75 . Ca arbuşti. aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată.

iar aleile secundare. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local. sinuos. Poteca naturală 76 . cu o lăţime a 120 cm. cu pietre din albia râului.Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise. Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. deoarece este mai frumos . pe cărările principale.

Asemenea locuri rezervate . in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. sunt mereu necesare copiilor . dreaptă. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare.cu un trunchi puternic. Un mic refugiu. facilitând jocul de sărituri .care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ .îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. colorate.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. pentru săgeţi şi pentru joacă. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. Un mic loc într-un colţ de gard viu. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. O primă posibilitate o oferă drumul lat. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. protejat de vânt. in trepte. am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ.8. in joc de şah. unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil. fără a mai apela la cretă.6. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. 77 .4. plană si este acoperită cu plăci pătrate . nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip.

din zidărie sau piatra. Trecând pe străzi. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. cu strada. 8. bârlog care sa ne poartă semnătura. Floarea de num ă uita. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri.4. precum. plasa metalica sau tabla. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. Mai precis. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video.8.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele. Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. cu trecătorii sau vizitatorii. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). Flori colorate de un an sau doi. de bârlogul nostru.4. gardul spune tot. avem nevoie de spaţiu. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. Mai este şi floarea soarelui de un an . ferit de priviri indiscrete. Amenajarea apelor 78 .7. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. Gura-leului.Crăiţele. uitându-te la case si la curţile fiecăruia. din fier forjat. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. E firesc sa spunem ca. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. 8. Barba-boierului. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare.intr-un registru pozitiv sau negativ. Cârciumăreasa. de un spaţiu delimitat. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. ca pentru un bordei.

Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. dar fără a fi simetrice. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. căderi de apă. fântâni. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. bitumului.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Malurile se vor amenaja prin terasare. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. lacuri. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. asemănător cu malurile opuse. prin deschideri de perspective. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Oglinzile de apă /bazinele geometrice. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. realizate de obicei pe stâncării. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. iazuri. de mişcare. în locurile cu erodare puternică. dar poate fi ameliorată. Când cursul apei este însorit. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Apele stătătoare (numite impropriu. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Caltha palustris). Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. fără frânturi. trestie. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. pâraie. 79 . jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă.

Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim.bazin cu cupă florentină în mijloc.fântână cu taluz cu cascadă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. dreptunghiulare.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape. fălţuită. din beton. elipsoidale. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.4.9. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pătrate. 80 . a domina. în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. colorată diferit chiar. cărămidă. combinată cu lumina artificială. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. a menţine. A fost aşezat departe de casă. . Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. geometrică. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului.bazin cu jeturi orientate spre periferie. având rolul unui factor calmant în peisaj. 8. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. . Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. folosite pe timp de noapte. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.

iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. 81 . Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. fie vor fi aduse. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. îşi au opriginea în stilul zen. pietriş şi stânci Peisajele aride. la o oarecare distanţă de clădiri. Masa si scaunele sunt din lemn natural. de solidaritate monumentală. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. aproape de poalele munţilor Leaota.Este construit din lemn pe o placă de ciment. clima este mai rece. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Nisip. cu temperaturi moderate in timpul verii. Când sunt de dimensiuni mari. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. mărime şi culori. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. acestea dau impresia de putere. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. cu accent pe elemente de piatră. iar când sunt mici şi grupate. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi.

asigura un impact imediat. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. metal. cimbrului si lavandei . Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . beton armat. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . si vor atrage numeroase pasări in gradina. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. Băncile şi scaunele 82 . vor atrage numeroase păsări.Spalier Un spalier montat vertical. pentru vieţuitoarele sălbatice. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. piatră). insecte si alte vieţuitoare sălbatice. Spalierele decorative de culoare alba . iar in timp vor fi acoperite cu plante. Heleşteul este un element atractiv in sine. de care copii mici se bucura . Structurile simple. vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. arbuşti si plante târâtoare.

atât la soare cât şi la umbră. Astfel. Pot fi cu sau fără spătar.4. Tipuri de iluminat in imagini. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. să citim sub razele soarelui.10. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic. obiectul este scos în relief. lăţime 0. Lămpile se pot monta fie pe zid.0 m. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. 83 . fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. din diferite materiale de construcţie. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. în lungul aleilor largi. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos.4-0.să urmărim zborul unui fluture. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur.4-3. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. ieşind în evidenţă clar. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. Pentru o lumină de fundal. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi.5 m. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac.45 m.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. 8. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. deasupra zonei sau accesoriului. grup sculptural. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. înălţimea 0. a unui rond de flori. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. să petrecem mai mult timp in aer liber.

B. C. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. Pălăria direcţionează lumina in jos. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. B. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. economisim energia electrică. Astăzi. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. la capătul unei tulpini curbate delicat. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. seamănă cu o floare. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. Lămpile alimentate din surse de energie solara. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. Fabricata din metal. acumulatorului si al LED-ului. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. astfel protejăm natura.Iată câteva idei: A. 84 . A. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. C. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. 88 . primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. In gradină.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul . care acum înconjurat de un scaun alb. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. Muscatele agăţătoare. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. care are un trunchi cu un diametru foarte mare.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. înainte de amenajare era un copac bătrân. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. sunt folosite in coşuleţe atârnate. 8. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale. După aceste operaţiuni. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială.care înfloresc de primăvara pana toamna. cu florile strălucitoare şi rezistente. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. care are flori albe cu parfum discret. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante.5.

exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. pentru compensare. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. care nu sunt pretenţioase. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. iar gramineele se răresc. furtune si alte sisteme portabile. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de floricole). Fie mobil sau fix. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. fosfor şi potasiu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. apar muşchii şi numeroase buruieni. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Dacă solul are o cantitate mare de calciu. Pe de alta parte. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. sau mecanic cu maşini speciale. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat.

CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. Frunzele dispuse opus sunt întregi. uşor cordate. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. pana la verde închis. Este o planta anuala. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). simple sau învolte. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. întreaga planta fiind aspra la pipăit. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. rosu. ovate. Sunt plante de talie foarte diferita. strălucitor. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). 90 . dar sunt rezistente si la seceta. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. oliv. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. dar majoritatea ajung la 90 cm. asta încă din cele mai vechi timpuri. coral si chiar galben. Seminţele răsar repede (5-6 zile). vişiniu. unii la mijloc si alţii târziu. prefera terenurile însorite.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului .

Creşte la 60-180 cm înălţime. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). albe. simple sau bătute. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. cu sau fără perişori. rosii. aşezate pe tulpină opus.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. 91 . simple sau involte. violet. Frunzele sunt adânc-lobate. inalt de 40-60 cm. Florile galben portocalii. ramificate. de forma unor solzi. Frunzele sunt adânc sectate. opuse.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. unicolore sau bicolore. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. tulpini goale în interior. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. cu condiţia să se dreneze uşor. Fructul este o capsulă globuloasă. bine ramificată în partea superioară. rosii. Calluna se întâlneşte în zona montană. Tulpina este dreaptă. divers colorate . Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. în defrişări de păduri şi în tufişuri. au diametru de 6 – 10 cm. cu frunze mici. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. Florile pendule sunt grupate în raceme dense. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă. simple sau duble. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. are rădăcini tuberizate. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. roz. BALSAMINA . puternică.

Dalii cu flori de crizanteme. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. de culoare gri-verzui. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. de doua ori pe an sau in continuu. 92 . la distante de 20. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. Cuprinde: Dalii Pompon. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. lanceolate. Înfloreşte primăvara târziu – vara. Garoafa are frunze ascuţite. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. aşezate de-a lungul tulpinii.. are un foliaj verde. Dalii decorative. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. ovale sau ascuţite la vârf. Dalii cu flori de cactus. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. Nu suporta solurile prea umede. au nevoie de pământ fertil. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. zilnic. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. înainte de lăsarea gerurilor.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime.Este puţin pretenţioasa la căldura. atât primăvara cat si toamna. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). mai. frunzele se întorc uşor in afara.

Este usor de ingrijir si creste repede. Frumuseţea florilor sale . el nu tolerează transplantări. cu sol bine drenat. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină.5-7. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. uşor nisipos si cu pH 6. alungit. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. Putem spune ca este un simbol al primaverii. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. 93 . Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. RHODODENDRON. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Smârdarul. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite.trandafiriu. şi raritatea sa. Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. rozetă de frunze liniare. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz . Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. dar pe cele ridicate nu le suporta. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late.

Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai.5 picioare. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. arbori. folosindu-se de orice suport precum ziduri. dar nu foarte multa in pământ.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. verde. Are nevoie de apa. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. căţărătoare. Iedera iubeşte apa din atmosferă. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. Se înmulţeşte repede şi lejer. Fructul este mare.Wisteria sinensis este cea mai populara. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. Are frunze cazatoare. aplatizat si nu are valoare ornamentala. Poate creste si sub forma unui copac. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. pentru ca rădăcinile ii putrezesc. prin butăşire sau marcotaj. arbori. 94 . Wisteria este viguroasa. ziduri. stânci.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. cu vite împletite. lemnoase. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare.

Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Necesita o udare abundenta. zidurilor. Necesita soluri fertile.75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici.. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. la nivelul solului. Soiurile de trandafiri nobili. ghimpaţi). Înfloresc 95 .aprilie). Prefera locurile însorite. cu ramuri lungi de 2-4 m. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C.. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. Utilizare: acoperirea gardurilor. Fiind o planta volubila necesita palisarea. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). Din punct de vedere al modului de creştere. Frunzele sunt complete si lobate. Face parte din familia Convolvulaceae. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. iar cele perene se transplantează in februarie -martie.trandafiri urcători (căţărători. sunt: trandafiri mici. Plantele anuale se obţin din seminţe. ferite de curenţi prea puternici.noiembrie) sau primăvara (martie . cu coroana ca o tufa. Necesita multa lumina si udare regulate. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m.

pieloase. Are flori albastre numeroase. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. în funcţie de soi.THUJA OCCIDENTALIS. Este o specie la care necesarul de frig este mare. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. Frunzele sunt mari. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. cordate. albe. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. între 1000 şi 1700 ore. Pe perioada iernii. plutitoare. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. în fază de buton la -5. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. Au fost obtinute mai multe varietati. în special în perioada de primăvară.2 °C. lung-pedicelate. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii. la seceta si suporta tunderea. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. frunzis mereu verde. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. cu forma piramidala. dispuse în inflorescenţe.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. 96 . de talie inalta (10-15 metri).

care sunt însoţite de materiale noi. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. calmant. terase. în momentul de faţă. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. arborii.să urmărim zborul unui fluture. Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. atraşi de flori. fluturii. veveriţele. Scenele de peisaj liniştit. Tendinţele în proiectare. 97 . pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. acoperişuri de bloc ş. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. agile şi sprintene. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. spaţii de joacă pentru copii.a. apoi a florilor şi fructelor. peluzele gazonate. În peisaj ne bucură şi păsările. mult mai performante şi mai aspectuoase. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. au efect benefic. spaţii verzi de firme. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. apariţia frunzelor. În prezent. beneficiarul putând alege. trezesc senzaţia de linişte. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare.). să citim sub razele soarelui. showroom-uri.

in care proprietarii se retrag din când in când. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. oaza de verdeaţă s-a mărit. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. stânci. reamenajare. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv.). spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. Acum. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. apă. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. roci. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. Amplasate in locuri liniştite. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. 98 . etc. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. specii ierboase. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. cu peisaje aproape ideale. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. pentru a-si reîncărca bateriile. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. De asemenea. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. arbuşti. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. de o calitate foarte bună.

Craiova 1976. Suceava 2007 3. Editura AQUILA 1998 9. Băltăreţu. Dobrotă. 1998 11. Editura Ceres 2003 4. Editura Ceres 1973 5. Editura Tehnică. Istrate. Palade. Mihai Topor. Editura Agro-silvică 8. Matei Păun. Ion. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Marin Dinu . Editura Didactică şi Pedagogică. 2.BIBLIOGRAFIE 1. Editura Universităţii. Amenajări turistice. Peter McHoy. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Bucureşti. Andreea. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Ana Felicia Iliescu. Bucureşti 1979 6. Amenajarea grădinii. Bucureşti. Rică Marcus. Arhitectură peisageră şi design forestier. Bucureşti 1968 7. George. Bucureşti. Palade Arhitctură peisageră. 2003 10. Amenajări floricole exterioare. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. E. Gabriela Teodorescu. Editura Sylvi. V Sonea. Economia turismului şi mediului înconjurător. Laurenţiu Palade. Bran Florina. Mitea Preda. Editura Economică. Erdeli . L. Cezar Valentin Tomescu. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. L. Parcuri şi grădini din România. 1996 99 .

iunie 2009 22. Barabus Nicolae. Editura Ceres. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. www. 2001 Développment durable du tourism. Bucureşti. Ecologie si protectia mediului. 20.PRONATURA. 2003 14. Puiu .ro 31.. Editura Expert. Felicia. www. Neacşu.ro 30. Bran Florina . I.anpm. Editura Ase.ro 28. Bran. F. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic . www. Nicolae. www. Editura Universitara – 2006. I. Ecologia generală şi protecţia mediului . M. Florina.T Madrid. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Revista “Grădina mea” aprilie. 2000 13. Iliescu.AFM. Turismul şi dezvoltarea durabilă. www. mituri. Muja.ro Turismul montan. Bucureşti. Cimpoeru I. www. – Organizarea. Runcu în eternitate. Bucureşti. Editura ASE 2002 . Editura Bibliotheca. Candea M. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. Bran. Bucureşti 23. Candea. S.12. .ro 29. Luncu Vasile (1992). O.. Editura Ceres. 19. Bucureşti 1990 21. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. Bucuresti 26. Ana . Gabriela. Ed. 16. 15.gradinavisurilor.ro 27. Ecoturism şi turism rural. Editura Ceres.ARA.1999 25. Dezvoltarea spatiilor verzi. Calimanesti. Victor Negulescu. Cimpoeru – Organizarea. Milescu. Editura Uranus. Manea Gheorghe .M. ’93-‘94 18. mai. Ionescu Alexandru. Nistoreanu. Pădurile şi omenirea. Tigu. legende şi realităţi.MINISTERULMEDIULUI.

Powered by http://www.ro/ cel mai tare site cu referate 101 .referat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful