UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

forma şi desimea coroanei………………………………. pregătirea solului…… 7.4.8.………. 39 6.5.2. forma şi culoarea florilor.. …………..……. 6. distanţa de plantare………………………………………………. alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii .2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7.modul de utilizare………………………………………….2. 7.………… 7. 7.2.………………… 41 6..3 împărţirea după ciclu de viaţă………………………………………. înălţimea exemplarelor………………………………….2..asocierea speciilor floricole……………………………………….6.….. 7. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase….1. mărimea şi culoarea frunzelor………………. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6.2.. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….2. asocierea.4. forma şi culoarea fructelor…………………………. 6.1.2. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi……….1.2 particularităţile biologice ale speciilor………………………………….5.2. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….… 7.2.3.…...2.2.3.……………….2.2.……………….…….capitolul vi.5.2. 39 6.2.2.2. instalarea speciilor floricole.forma. criterii de alegere a speciilor ……………………………….. mărimea şi culoarea frunzelor…………………….1. 7.. forma şi dispunerea ramurilor……………………………. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ……………………………….2. forma.2.….2.2. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase ……………... 4 . 6. 38 6. rapiditatea de creştere şi longevitatea……………………….7. perioada de înflorire……………… 6.2.2. 40 6.2.2.1.……… 7..2.4.. capitolul vii. capitolul viii 47 48. 6. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole………………………………………………………….………………… 7. 6.

………………… 8.4..1.1..3.. iluminarea grădinii……………………………………….1.contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8.3. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8..3.9 construcţii utilitare şi ornamentale……………………………. formaţiunile florare ………………………………………….4. întreţinerea şi îngrijirea …………………………..4.2.4.10.4. 8.4.……………. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8. fantana cu piscina mica…………………………………………….4.…. amenajarea gradinii………………………………………………… 8. 8.. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8. 8.obiectivele lucrării………………………………………………… 8.4. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8.4. anexe……………………………………………………………….5.…………….4..6. pavilionul din gradina ……………………………………….3.4. 8.2. scopul lucrării…………………………………….3.. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină……………………………………. nivelarea pamantului……………………………………………. 8.patio………………………………………………………………….3. grădina de iarnă ……………………………………………. 59 8.. 8.….2.4... 8.…………… bibliografie…………………………………………………….5. gazonul ……………………………………….7. 77 83 85 5 . concluzii ……………………………………………………………………….12.11.8. curs de apa cu cascadă si helesteu…………………………….4.…… 8. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8. 8.4.

6 .

spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. scuaruri.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. pentru relaxare . indiferent de categoria din care face parte ( parc. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. respectiv de îngrijirea. Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. etc. cât şi înmagazinării apei în sol. Amenajarea unui spaţiu verde. plantaţii stradale ). distracţie. bine gândită şi de o îmbinare fericită. Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier.INTRODUCERE . armonioasă a elementelor componente. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. pe parcursul traseelor turistice. Spaţiile verzi. Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. şi de un alt factor de o importanţă majoră. in final viata lor. constituie doar o primă etapă. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. 7 . grădină privată. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. care. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. aceste oaze de verdeaţă. Reuşirea acestui potenţial. scuar . indiferent de stilul în care au fost realizate. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . Vegetaţia. component viu al naturii. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă.

Spaţiile verzi. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. concepţii ce au evoluat. apariţia frunzelor. În peisaj ne bucură şi păsările. pentru a-si reincarca bateriile. au dispărut. acumularea de noi forţe . au fost regăsite. Acum. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. apoi a florilor şi fructelor. Scenele de peisaj liniştit. transmiţându-se de la un popor la altul. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. 8 . calmant. au interferat. cu peisaje aproape ideale. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. Astfel. agile şi sprintene. oaza de vedeata s-a marit. roci. arborii. dintr-o epocă în alta. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. veveriţele. atraşi de flori. specii ierboase. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. apă. etc.). indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. Gradina moderna are propriul mobilier. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. arbuşti. trezesc senzaţia de linişte. care trebuie ales inteligent. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. stânci. fluturii. destindere şi recreere. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. peluzele gazonate.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. Amplasate in locuri linistite. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. in care proprietarii se retrag din cand in cand. de la o regiune la alta. au efect benefic. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori.

9 .

legende şi realitate . dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . Din păcate. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. Târgovişte. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. Când apelăm la acest adevăr. în general.1. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa.” 1 Un alt argument. Runcu în eternitate mituri. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. 1 Victor Negulescu. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. Editura Bibliotheca 2007. nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni. Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. 41 10 . şi al comunei Runcu în special. adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci. satul învecinat cu noi. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. încă din paleolitic. ceramică şi aşezări străvechi dacice . pag . daco-romane şi româneşti. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. arme . urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre.

legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. În zapis este pomenită . Din punct de vedere etimologic.În rezumat. din Subcarpaţii interni. De aici şi numele de Runcu. putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564. alături de alte localităţi. adânc ancorată in negura vremurilor. la fel ca alte localităţi. AŞEZARE. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. mari sau mai mici. cândva dominate de păduri compacte. ce se întindeau până în marginea albiei. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. adică loc defrişat. “luate cu sila şi date”. ce provine din latinescul “runcus”. îşi are propria istorie.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. se afla comuna RUNCU . cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. ocina Runcului şi Brebului. Completând ştirea. toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. 712A şi şoseaua naţională nr. când s-au făcut cneji.3. Raţionamentul pare plauzibil. situată pe valea Ialomicioarei apusene. din Subcarpaţii dâmboviţeni. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. 1. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. 11 . ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. 1. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2.2. ce au marcat evoluţia neamului românesc. SUPRAFAŢĂ. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte .71 Fieni-Bucureşti.

căprioara. teritoriul ei este format. din munţi semeţi. Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat.Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. teritoriul ei este format. slab podzolit (nisipos). formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. 1. din etajul superior montan. 1. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. In zona locuibilă. mistreţul. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. din care peste 4950 ha fond forestier. incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. lupul. jnepeni şi anini de munte. dihorul şi râsul. pâraielor şi viroagelor. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. În pădurile compacte . localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. la sud. peşterile şi cheile. pe lângă dealurile specifice zonei. SOLURILE Similar altor localităţi. o largă răspândire o au tufişurile. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. În perimetrul dealurilor şi munţilor. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni. solul specific Runcului. precum şi buruienile din lungul râurilor. fâneaţă 1085 ha. pe lângă dealurile specifice zonei. din munţi semeţi. Suprafaţa neîmpădurită. care se ridică la 2670 ha. la vest. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni). 12 . este formată din păşuni 1328 ha. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice.5. cum sunt iazurile. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. în zonele dominate de molid.4. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. formate din arbuşti. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. se formează şi domină comuna. este cel brun de pădure. din Subcarpaţii interni. Potrivit datelor din evidenţa primăriei.

9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. sub influenta curenţilor reci. ultimele. În vatra comunei. situaţie ce favorizează evident pomicultura. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. Nici viscolele nu sunt prea puternice . Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. veniţi dinspre Leaota. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. sub acţiunea vegetaţiei forestiere. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate.6. 13 . paradoxal. rareori viteza acestora punând in pericol pomii. 1. In mod normal. Pe plan forestier. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte. se afla si verile cat si toamnele. prin prelungirea lor. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. clima este favorabilă . în cea de sud. însoţind ninsorile abundente. arborii şi construcţiile gospodăreşti.774 mm). Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest. cu ierni domoale si primăveri întârziate . depuse în straturi de-a lungul timpului. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. a căror fertilitate este considerată mediocră. în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori.

c) d) e) impact peisager). funcţia antipoluantă (sanitară). în primul rând ca resursă economică. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. gospodărirea şi exploatarea raţională. necesită adoptarea unor strategii speciale. hidrologică. din afara localităţi. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. sanitară şi estetică. Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii. fundamentate ecologic. care să asigure 14 . de aceea prezentarea lor . ocupând mari suprafeţe pe glob. această funcţie are un caracter puternic diminuat. antierozională. funcţia decorativă (estetică. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. fructele. funcţia recreativă. pădurile. recreativ sau sanitar. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. respectiv: de producţie. de funcţii de producţie.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. flori din culturile floricole.1.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. treaptă. viu sau inert. Frumuseţea este un element funcţional. Frumuseţea este realizată prin ordine.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. sociale şi economice ale unei perioade date. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi. Fiecare component. care conduc în final la realizarea frumosului. se ţine seama de anumite principii şi legi. armonie şi proporţionalitate. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. suprafeţelor şi formelor planului. are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă.

Asimetria pune omul în armonie cu natura. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. într-un întreg.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. obţinându-se în final unitatea în diversitate. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. al forţei sau al monumentalităţii. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. ordinii. în întregime. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Simetria poate fi absolută şi liberă. se găsesc mase similare şi egale. calitate care uneori poate avea o latură negativă. interesul scade. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. a repetării şi a consecvenţei. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. 19 . deoarece un plan perceput deodată. admiţând totodată diversitatea acestuia. magnificului. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. respectiv realizarea echilibrului. intrarea principală ). Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. este static şi odată văzut. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. pe o concepţie dominantă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). peluze. plantaţii.

la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). evitându-se astfel monotonia. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. într-un aliniament. Repetarea (ritmul) este alternarea regulată. simplu. bănci. grupuri. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. integritatea şi calitatea acestuia. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. compus. dinamic. 20 . Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. dar care au volume şi formă asemănătoare). fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. liniar. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. de culoare.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. combinat. de formă. chiar dacă specia diferă (de exemplu. lăţime) sau alte caractere vizibile. a aceloraşi elemente (specii. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul poate fi: static.

plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). ordine şi armonie. exprimând de fapt unitatea în varietate. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). În proiectarea spaţiilor verzi. care au o anumită continuitate. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor. alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. forme sau spaţii. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri.modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate.Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. de un individ. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. . distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 21 .

îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. . 22 .5-5 m. iar pentru o alee mai mică de 250 m. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. sub un unghi de cca. înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. Astfel. iar la o distanţă mai mare de această valoare. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. lăţimea optimă este de 8 m..armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. sub un unghi de cca. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. 270. lăţimea optimă este de aproximativ 2. 180. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. pâraie. V. dar şi elemente minore precum microrelieful.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. etc.2. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. văile râurilor. Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.). În amenajarea spaţiilor verzi. iar în cadrul stilului peisager sau liber. În ultima perioadă (sec. caracteristice Renaşterii şi Barocului. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. vegetaţia. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). apă. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor.1. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. bazine. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. 4. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager.1. radiaţia solară. eroziunea). STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. vegetaţie) cu cele artificiale (alei. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. râuri. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. câmpii. Stilul geometric 23 .

Grădinile în stil maur. vase sau fântâni arteziene. 24 . aspect preluat şi de romani. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.2. Acest stil prezintă mai multe variante. francez sau regulat) a stat. 4. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. unele păstrându-se şi în prezent. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene.1. de mai târziu. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. erau prelungiri ale încăperilor. întotdeauna de formă dreptunghiulară. în general. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fiind ornate cu statui.Stilul geometric (clasic. pe linii drepte şi curbe. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. cascade sau bazine. fiind subordonate toate elementului principal.1. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. caracteristice diferitelor epoci istorice. aplicat până în prezent. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. arhitectural. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. La romani grădinile. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. regulate. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice.

canale sau oglinzi de apă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. situat în poziţie dominantă. respectiv axa principală. bogat ornamentate.Elementul principal. Aceasta. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. balustrade. 25 . sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. scări. precum şi oglinzi de apă. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cu denivelări mici. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. taluzuri. fie de a le limita pe altele. ce constituie perspectiva principală. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. statui sau vase sculptate. numit şi capul de compoziţie. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. rampe. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. Apa aduce prospeţime. sau de perdele de arbori. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. cu numeroase ziduri de sprijin.

Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. fiind dispuse în reţea geometrică. conducând spre diverse amenajări. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Stilul peisager Stilul peisager (liber. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. având cel mai adesea relief variat. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.3.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. natural. în Anglia. mai ales a celor de gazon. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. 26 . 4.Aleile sunt rectilinii. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. fie sub influenţa literaturii noi. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. În această situaţie. care dau varietate şi fantezie compoziţiei.

legând astfel peisajul exterior cu cel interior. curb sau sinuos. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. În jurul clădirii principale. cu înflorire bogată. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. masele vor avea conturul neregulat. în diferite zone ale grădinii. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. peluze. atunci când aceasta există. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.1. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. vor fi folosite pâlcurile. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. care în mod natural sunt dispersate. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. 27 . toate elementele. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios.1. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. cu aspect natural.3.4. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. lumini şi umbre. Simetria şi echivalenţa sunt excluse. pajişti şi diferite grupaje floricole. Aleile au un traseu liber. se vor folosi specii de talie mică. neregulat. volume. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. compoziţia fiind liberă. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. ce urmăreşte formele de relief. frumoasă şi îndelungată.

Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. cascade. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. fie pe parcursul zilei. roci sau stânci. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. urmând caracteristicile terenului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. chiar exotice. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. GENUL PEISAJULUI 28 . ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. în pete neregulate sau eliptice.2. prin aducerea de pietre. sub formă de mase. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. de grote sau chiar cascade. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. 4. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. fie create. iazuri. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. Apa. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. cu contur regulat. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. va avea valenţe diferite ale acestui efect. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. fie naturale. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. covoare sau dispersate solitar. sinuos chiar. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. Rocile. specii lemnoase decorative. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Apele. lacuri). Astfel. intervenindu-se totuşi în detaliu.

şi anume: de veselie.2. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse. ce constituie şi denumirea genului respectiv. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. dar şi masivelor mari de arbori. clar conturate. forme. de inspiraţie. solemn sau maiestuos. volume. Home. umbră şi lumină. cu un efect decorativ deosebit. 4. În prezent. de veselie sau de entuziasm. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită. în care este prezent „omul colectiv”.1. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. 4. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant.2. inspirator. de groază şi de basm. romantic şi liniştit. de sălbăticie. de admiraţie şi respect. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare.2. 29 . destinate activităţilor de masă. sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. Genul grandios Genul grandios. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. cu înflorire abundentă. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. culori. de admiraţie. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. de veselie. de melancolie. Genul de bucurie Genul de bucurie. de bucurie. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. de mirare. În decursul timpului.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. ce dau impresia de compactitate. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului.

sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. cu flori având culori calde. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. 30 . de luminişurile retrase. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. dispuse într-un masiv păduros. 4. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.3. de stâncile. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului. cascadele. largi.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.2. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. 4. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.4. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. De asemenea. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise. unei mări sau ocean). atât sub aspect psihic cât şi fizic.

în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. Astfel. fie prin realizarea unui gard viu înalt. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. a unor grupuri de specii sempervirescente. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. uşor de întreţinut. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente.) acestea pot fi: grădina de faţadă. 31 . puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. cu o compoziţie relativ simplă. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică).1. joasă sau fără împrejmuire. sediu de firmă etc. Grădina de faţadă. precum gazonul.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii. În funcţie de mărimea acesteia. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică.

magazie de unelte. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În cazul unor locuinţe. activităţi de grădinărit. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. piscină. servitul mesei. minilivadă. chioşcurilor şi treiajelor. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. arbuşti şi liane. aranjamente florale. gazonul. sedii de firme. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. grădina este structurată şi amenajată. miniseră.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. În cazul vegetaţiei. barbeque. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. de gusturile proprietarului. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. mobilier de grădină. chioşc de grădină. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. cititul. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. dar şi a unor hoteluri. 32 . sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. suprafeţe îngazonate. diferite jocuri. Grădinile interioare. pergolelor. precum şi diferite specii cu port pendent. fie după propriile idei. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. bazin cu peşti decorativi. padoc şi cuşcă pentru câine. sau specii de răşinoase. lămpi pitic. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. spitale. mini grădină de zarzavaturi. trandafirii. arbori. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă.

Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. instalaţii electrice. canalizări). cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. arbuşti tunşi. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. un mic bazin cu aspect natural. stânci şi pietre. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. o cascadă miniaturală. de la bun început. arbustive sau lemnoase. 33 .Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură.

un mic monument sau un bust. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. 34 . medicinale şi melifere. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Dar în funcţie de microrelief. care murdăresc. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. grădina de zarzavat. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi.5. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. fructe sau seminţe. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. a zgomotului şi a gazelor. flori. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. plante tehnice. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. rabate sau diverse aranjamente floristice. arbuşti fructiferi. ce poate cuprinde: o mică livadă.2. astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. coşuri de gunoi etc. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. destinate odihnei. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. ronduri. cele cu frunze. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cât şi zone însorite. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. arbori de mărimea a III-a. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. corpuri de iluminat. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. bănci. cu rol de protecţie împotriva prafului. şi spaţii verzi cu diferite amenajări.

În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. pentru fiecare elev. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. dar în raza de deservire a localităţii. un curs de apă. precum: un lac. pădurea-parc sau parcul-pădure. 5. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. 35 . PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. poteci şi alei de plimbare. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului.3. Astfel. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. se deosebesc: parcul forestier. care să nu depăşească 4%. Pădurea-parc (parcul forestier. un punct de belvedere asupra oraşului. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani.5 m2 de teren sportiv. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale.

care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. a unui râu. balnear (izvoare minerale. situate pe malul unui lac.În unele porţiuni ale pădurii-parc. mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. nisip sau alte materiale locale.1. cişmele cu apă potabilă. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. acoperite cu pietre. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. sau a aranjamentelor florale. Alte amenajări. pot fi ştrandurile şi campingurile. numită impropriu pădure de agrement. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. sau de interes turistic. fântâni. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . în unele zone de interes curativ. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. toalete ecologice. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. 5. izvoare termale etc.). a unor peluze întinse de gazon. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. Pădurea de recreare. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Indiferent de specificul pădurilor de recreare.3.

care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. Astfel. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. zonele nisipoase. piste pentru biciclete sau pentru role etc. tabere şcolare. stâncile. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. plajelor etc. puncte de belvedere etc. topoclimatul. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. solul. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. hidrografia şi Environnement-ul. De asemenea. zone de picnic. telecabine. cu cât terenul este mai înclinat. expoziţia. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice. căi de acces cu trasee mai lungi. falezele sau malurile abrupte. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. Unele elemente naturale precum mlaştinile. lipsite de vegetaţia forestieră. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. poziţia pe versant. Amenajările de tipul campingurilor. terenuri de tenis sau de fotbal. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. telescaune. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. 37 . Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.5-2 ore. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. terenuri sportive etc.

Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. iar solul este mai puţin umed. vânt. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. noroi. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. 38 . Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. este mai rece şi mai umedă. suprafeţe umede improprii. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. temperaturile sunt moderate. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. pavilioane. sau spaţii adăpostite. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. Orientarea nordică a unor terenuri. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor. gradul de expunere a teritoriului. altitudine etc. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. această zonă este cea mai expusă vânturilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. bălţi. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. fără extreme mari. Cu privire la mişcările aerului. Tot în acest sens. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. destinate practicării unor activităţi. alunecări de teren.. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. cu privire la temperatură. refugii) pentru a oferii adăpost. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă.

ce diminuează calitatea acestora. dotărilor sau diferitelor echipamente. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. de temperatura acesteia. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. va avea o atractivitate sporită. care este dată de natura sursei (izvor. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. temperatura aerului mai ridicată. iaz. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. prepararea hranei. În acest sens. În acest sens. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. De regulă. capătă porţiuni dezgolite. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. precum realizarea igienei corporale zilnice. de o acumulare mai mare sau mai mică. prezintă o atractivitate foarte redusă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. pescuit. şi din contră. lac). sau ca sursă de apă potabilă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. de modul de captare. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. schi nautic etc. Hidrografia teritoriului. filtrare şi transport al apei. 39 . care prin fenomenul de spulberare. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. apa este importantă sub aspectul calităţii. frunziş sărăcăcios. O zonă lipsită de un curs de apă. De asemenea. vegetaţia are aspect veşted. pârâu. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. frunze prăfuite sau galbene. plantele prezintă creşteri foarte mici. râu.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. prezenţa prafului.

libere (luminişuri. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. a fermelor de animale. compoziţia şi vârsta arboretelor. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. Cei care doresc să se odihnească. chimic sau fonic zonele din jur. În zilele călduroase de vară.2. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Environnement-ul. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Când o pădure de recreare este echilibrată. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. regimul şi tratamentul etc. situl sau vecinătăţile. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. 40 . aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. de cea ierboasă. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. dar nu neglijabilă. liziere). să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. natura solului. aerisite.3. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. poieni. de potenţialul teritoriului. 5. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. atunci aceasta este şi primitoare. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă.

Iarna se remarcă răşinoasele. publicul larg le preferă pe cele amestecate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. a culorii frunzelor etc. şi este favorabilă pentru plimbări. 41 . impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite../ha). în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. la agresiunile vizitatorilor. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. care determină o scădere a densităţii. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Sub raportul vârstei. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. dau peisajelor un pitoresc aparte. în funcţie de fenofazele speciilor respective. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Codrul regulat vârstnic. indiferent de specie. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. capacitatea de primire începe să crească. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. dar în zilele geroase cu chiciură. datorită vizibilităţii foarte bune. ce are o densitate mică (200-500 buc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. ce au un efect peisagistic major. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. are aspectul unei păduri falnice. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura.

s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. bine pusă la punct. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. Pădurile de recreare se sistematizează. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Aceste dotări vor fi discrete. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. de motivaţiile şi aprecierile lor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. obiectivele etc.În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. prin împărţirea pe anumite zone. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. zona de plimbare şi zona de regenerare. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. 42 . amenajările. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. cu locurile de parcare aferente. dispuse pe anumite trasee. luminişuri pentru odihnă. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri.

insistându-se în mod special asupra curăţeniei. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. echipamente sanitare şi de igienă. reprezintă cca. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). de cei care evadează din cotidian. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. aer curat. instalaţii sau echipamente. izvoare). 43 . această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. În raport cu întreaga pădure. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. mult căutate şi apreciate de publicul larg. odihnă. cu forme interesante. Zonele cu soluri reci şi umede. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Arboretele vor avea consistenţă moderată. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. camping. cişmele. destindere şi pentru activităţi de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. şi prezintă diferite construcţii. soluri scheletice. să fie drenat. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. Aceasta este zona preferată de marele public. acest lucru favorizând. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. De preferat ca aici. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. repaus etc. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. pentru linişte. să aibă o textură uşoară. terenuri de joacă pentru copii. vor fi evitate de vizitatori.Zona de primire şi odihnă. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. fiind astfel organizată. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. ce trebuie să fie ireproşabilă.

recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. fiind total protejate. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. 44 . smulgerea sau tăierea puieţilor. dispersate în cadrul celorlalte două zone. cu investiţii mai reduse. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. fiind eliminate tasarea solului. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. rezultate prin ruperea. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului. circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. de cca. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. este constituită din diverse suprafeţe. care sunt interzise accesului publicului. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.Zona de plimbare. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. prezintă ponderea cea mai mare.

căzătoare. frunzelor. material care îşi schimbă volumul. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. Prin acest material. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . ce vor alcătui în final o unitate. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde. proiectantul de spaţiu verde creează forme. volume. culoarea. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. suprafeţei coroanei). ruginiu.1. compoziţii.

în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective.factori biotici: 46 . textura şi profunzimea solului.cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. expoziţie.2. 6. CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6.2. altitudine. configuraţia terenului. Astfel trebuie avut în vedere: . regimul de umiditate din sol. animali. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. vânt. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. temperatura aerului. troficitatea solului. conţinutul de schelet. -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: .1. pantă. umiditatea atmosferică. fertilitatea solului.

fabrici. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.aliniamente.2. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.umbrirea clădirilor. . fertilizare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. faţă de cele periurbane. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. cum se integrează în respectiva compoziţie. ce talie vor avea exemplarele respective. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare. Astfel. .pădurile de recreare.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .2.2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6. .1. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie. . fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. factori antropici: factori poluanţi.).2. 47 . etc. 6.- vegetali. etc. .

în lungul arterelor. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. a II-a . a prafului. a III-a .realizarea gardurilor vii. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului. a boschetelor. sferică. speciile lemnoase volubile. arbuşti mijlocii 1 – 2m. şi cea având contur sinuos. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru. mai mici de 1m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.2. arbuşti pitici. căţărătoare. 48 . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.7 – 15 m. obovoidă.15 – 25 m. -liane. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. speciile cu înălţimi sub 7 m. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. 6. conică.2. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m.peste 25 m. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale.2. . agăţătoare sau chiar târâtoare. tabulară. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I . De exemplu. În tabelul nr. Astfel. ovală. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. . etc..zonele verzi de mici dimensiuni. -arbuşti.

la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. aliniamentele stradale. a prafului şi a vântului. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. 49 . Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.

agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).3. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.2.2. Trunchiurile. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. peluze. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.6. sau chiar târâtoare. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). pentru intensificarea expresivităţii clădirii. Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Speciile cu tulpini căţărătoare. scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). 50 . sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi.

pendula.. Marginea limbului poate fi întreagă. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Forma. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn.2. Salix babilonica. tortuosa) sau pot fi geniculate. Gleditsia sp.. 51 . imprimând anumite sentimente. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. imprimă un sentiment de linişte.). Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. lanceolată. mărimea şi culoarea acestora. paltin. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. Chamaecyparis lawsoniana var..5.) sau mari (Ailanthus sp. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. obovată. platan. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f. Ramuri pot fi drepte. castan) sugerează puterea. etc.2. 6. Aesculus sp. Unele specii au frunze simple sau compuse. mici sau mari. fie pendentă. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. la marea majoritate a speciilor.2.4.2. fie verticală. Juglans sp. ovoidă. fie orizontală.6. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. romboidală. Robinia sp. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. eliptică etc. pot fi sinuoase. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. puţin incizată dau adânc incizată..

6. Ligustrum ovalifolius. galben sau chiar roz şi roşu. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).2. ca în cazul mesteacănului.2. la galben–roşu ruginiu (toamna). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. precum cele ale speciilor: Acer negundo. la verde închis. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). În tabelul nr.Speciile cu frunze mici.6. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. Speciile cu frunze mari. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. precum şi diferite exemple de taxoni. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. În tabelul nr. biota. compuse. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Astfel. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). până la verde intens (vara). Hedera helix. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Euonymus europaeus. crem sau galbene. 52 . şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). luminos (primăvara). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. la care verdele se combină cu alb. Forma şi culoarea florilor. forma. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Gama de culori ale florilor este destul de variată.

Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. dar mai ales în perioada hibernală. Inflorescenţele sferice.2. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. contribuind prin forma. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. budleia. ca lumânările (castan porcesc. pseudobace) este variată de la specie la specie.8. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. exceptând albastrul pur.2. lemn câinesc. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . Exemplarele cu inflorescenţă erecte.Dintre toate speciile lemnoase.2. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. neliniştit. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. iritant. amorfă) constituie un factor stimulator. mari (Viburnum opulus var. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. 6. 6. Culoarea fructelor. mălin) calmează şi relaxează. cu toate varietăţile şi soiurile sale. cu siguranţă că speciile genului Rosa. atribuind ambientului un aspect dispersat. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.2. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. glicină. în sezonul estival sau autumnal. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. puţine specii făcând excepţie de la regulă.7. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor.

iar plopii. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 10. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. De obicei. precum cimişirul şi tisa. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. 40 ani de la plantare. mesteacănul. 54 . Există şi specii cu creştere foarte înceată. 20. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. ci separat. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. probabile pentru perioade de 5. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. diferiţi arbuşti. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. salcâmul.

garduri vii. în puncte liniştite. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. fie ele arborescente sau arbustive. grupuri. pot fi folosite solitar sau grupat. Arborii solitari se amplasează pe peluze. frunze. iar cele decorative prin trunchi. curtine. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. ASOCIEREA. coloritul fructelor).CAPITOLUL VII. sub diferite moduri.1. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. boschete. fără agitaţie. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. sau duc la costuri suplimentare. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. Exemplarele lemnoase. 55 . pâlcuri. labirinturi. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). masive. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. lângă clădiri. care nu se regăsesc în efectul obţinut.

clopoţei.specii cu port târâtor (sau pendant). cu aspect de tufă . creasta cocoşului. în sensibilizarea oamenilor la frumos.specii cu tulpini ramificare. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. mirosul şi modul de asociere ale florilor. erecte . peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. . forma. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. forma şi culoarea fructelor. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. moţul curcanului. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . ciclul de viaţă. în cazul petalelor tomentoase.specii cu tulpini simple. culoarea. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.specii de talie mare. Culoarea – este impusă în general de petale. ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus.2. culoarea şi mărimea frunzelor.specii cu aspect de perniţă . . forma. . . La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii.7.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . În acest sens se deosebesc: . . al sezonului de vegetaţie. Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.specii cu tulpini volubile .specii cu tulpini căţărătoare. a modului de creştere şi ramificare. 56 .

Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie. florile se îndepărtează. 57 . cu segmentele filiforme. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. roşu grena. altele sunt mici şi mărunte. Forma. 7. ca o continuare a florilor.1. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . 7.2. fiind o sursă de amuzament pentru copii.2. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). argintiu sau cenuşiu. locurilor pentru sporturile uşoare.3. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. chioşcuri pentru odihnă). se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.2. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. Unele frunze sunt mari. mărimea şi culoarea frunzelor. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) are fructe persistente şi decorative. fiind aripate.2. în jurul teraselor. galben. menţinând efectul decorativ. culoarea şi abundenţa frunzelor. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. iar altele puternic fidate. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. de culoare roşie sau roză. În unele situaţii. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. precum verbena şi crinii. Moţul curcanului (Amaranthus sp. florile fiind nesemnificative. a staţionării. 7. precum regina nopţii.

tuberobulbi. rondurilor. mozaicurilor. perioada şi durata de înflorire. forma şi culoarea florilor. pergolelor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. pentru decorarea balcoanelor. chioşcurilor ca flori tăiate. rabatelor. covoarelor. 7. pentru decorarea spaţiilor verzi.2. geophite – ce au bulbi. teraselor. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. ferestrelor. zidurilor. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. Speciile floricole pot fi folosite. 58 . treiajelor.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. în general. pe stânci sau pajişti. tuberobulbi. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. înălţimea plantelor.4. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii. mărimea. în lungul apelor sau pe luciul lor. rizomi.2. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. forma şi nuanţa frunzelor. 7. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale. rădăcini tuberizate.5. pentru decorarea stâlpilor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . atunci când sunt plantate în diverse suporturi. bordurilor. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. rizomi. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. iar primăvara vor înflori. jardinierelor.

Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. costisitoare. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. bujori. mijlocie sau mică . stânjenei. narcise.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. printre care se introduc plante anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. ghiocei. de talie înaltă. astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. fie mixt. specifice plantelor anuale. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. fiind amplasate în locuri intens frecventate. asociate după înălţime şi epocă de înflorire. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. fie numai specii perene. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Culturile cu plante anuale. în special lunile de vară. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. crizanteme. 59 .

pH. witrockiana).). nivelat. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. capacitate de reţinere a apei). În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. bănuţi (Bellis perennis). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. Galanthus) sau bienale (Primula. mărunţirea bulgărilor. muscari (Muscari sp. instalând specii de talie mică în prim plan. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. modelarea terenului. mobilizarea superficială a solului. Myosotis. în trepte. narcise (Narcissus sp. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. În general. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. Hyacinthus.3. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. elemente nutritive. 60 . Viola. rabate. desfundat. partere). cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.). Bellis) cu speciile anuale. textură. structură. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. numă-uita (Myosotis sp. Crocus. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. permeabilitate. Narcissus. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.). 7. brumărele). cu port de tufă sau covoraş.

superficiale (Primula sp.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri. Asparagus sp. Iris sp. pământul de frunze. Dianthus sp. compostul de grădină. de răsadniţă. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură. conţinutul de substanţe nutritive. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. textură.soluri acide – (Coleus sp. pământul de turbă. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.. Tradescantia sp. pământul de ace de răşinoase.. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. bine organizate. Erica sp.4. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. de turbă) .. În funcţie de sol. pământul de lemn. perlit şi turbă în diferite proporţii. rădăcinile de ferigă şi nisipul. se deosebesc: .. Calluna vulgaris).soluri neutre – majoritatea solurilor. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Asparagus sp. pământul de ericacee. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.soluri alcaline – (Anemone sp. Gladiolus sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare. etc. ţelina. După valoarea pH-ului. Amaryllis sp..Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. . în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora... Acestea se deosebesc prin pH. . pământul de pădure. s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . unde se vor dezvolta şi înflori. . 7.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. 61 . Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. ferigi)... Dianthus).. Cheiranthus cheiri). . Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.

astfel încât până la venirea îngheţului la sol. Begonia). Hemerocallis sp.. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. Hyacinthus.(Iris sp. Impatiens. Narcissus.. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.). Fuchsia. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. Myosotis). Hosta plantaginea. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Paeonia). Lilium sp. Dianthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.5. Mathiola. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Galanthus. comparativ cu înălţimea plantei. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. Muscari. Crocus. Amaranthus). alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. La plantare. Alyssum. Viola. Sedum) distanţele pot fi mai mari. bulbii acestora să se înrădăcineze. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. 7. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. 62 . În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. dar nici să se stânjenească reciproc.). Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.

Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. intrând mai devreme în vegetaţie. cât şi un heleşteu cu peşte. unele nu mai înfloresc în acel an. pe malul stâng al râului Ialomicioara. întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. de cca. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. La speciile perene. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. când plantele nu suferă deloc. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. 63 . Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă.5 cm grosime. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. judeţul Dâmboviţa. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. un foişor pentru relaxare şi luat masa. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. amplasată în partea de N a judeţului. spaţiul devine insuficient. 2 – 2. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. acestea dând o stare de confort acesteia. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.1. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. din comuna Runcu.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită.

Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . denumita şi funcţie socială. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. funcţia estetico-peisagistica a pădurii. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice. de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. antierozională. prielnic organismului uman. şi întărirea sănătăţii. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre.2. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. Evident. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. De asemenea. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. SCOPUL LUCRĂRII 64 .a. influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. contra factorilor climatici dăunători. plante medicinale ş. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte.. întregul organism uman. de a defini un microclimat specific.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. hrană consistenţă nepoluantă. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. funcţia de recreare. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). In cadrul peisajului.

Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană.1. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). sau amplasata lângă casa. Această oază de verdeaţă. 8. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei.3. amplasată la poalele munţilor Leaota. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. cât şi înmagazinări apei în sol. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă. 8. Daca realizarea unei terase este absolut necesara. Amenajarea lor sa făcută cu grija. si a fost lăsat aşa până primăvara.3. Vegetaţia. componenta vie a naturii. Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. înainte de sosirea ploilor abundente. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. 65 . atrăgând atenţia asupra lor. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija.

este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa.3. de umiditate şi de o bună aerisire. din florile şi resturile plantelor . zonele se delimitează . Pentru a da impresie că peluza este mai mare. Compostul se compune din mai multe materii organice. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). de exempu din frunziş. sedimentul de cafea şi de ceai. Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie.. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. Pentru ca descompunerea. sa îndepărtat demarcarea ei. 8. cojile de ouă.2. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. nu numai pentru protejarea copacului. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie. Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului.Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. şi chiar şerveţele folosite. apoi sa plantat gazonul si florile. din răzoare. 66 . şi din crengi şi iarbă tăiată. procesul de compostare în sine . Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul.

67 .

68 .

piese de apă. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor. Gazonul. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale. 69 . Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. Arenaria).3.3. constructii decorative şi utilitare. circulaţii.8. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită.

Patio Este amenajat in spatele case. Montajul se face relativ uşor. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei .adaos de pământ fertil şi nisip). care delimitează zona patioului. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului.4. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. 70 . cât şi in timpul zilei.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas. greblat. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8.nivelat. atât după lăsarea serii. fertilizare şi tundere. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. in imediata apropiere a acesteia. 8. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare.1.4.

iar platoul mesei este de sticlă.4. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. pentru copii şi nu numai. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei..Mobilierul este din fier forjat. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber.. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare.4.3. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. In zona patioului se află şi o piscină mica. 8. cala. care dă o notă de eleganţă spaţiului. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . 8. dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade .2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut. dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. ci şi plante mari de ghiveci . 71 . Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie. precum leandrul. Nu doar muscatele . Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina.

Heleşteul adăposteşte peşti. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. ca substanţe nutritive. Lămpile amplasate creează atmosferă. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. La nevoie . pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . in plus. Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. În acelaşi timp. serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. fundalul fiind dat de munţii Leaota. sunt cultivate plante de mlaştină. Pe malul bazinului. Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. 72 . acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. Zona de regenerare. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. cu tot cu straturi si casă sunt laminate.

flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari . locul se va umple de fluturi de noapte. Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . Aici amintim: . Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament. O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. 73 . În curând .Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm .Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. când apa se încălzeşte . apoi aroma picantă de cimbru. Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. . plante care luminează vesele peste apa liniştită. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase.Feriga de apă .Calltriche hermaphroditica.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an. Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor. Nuferilor le place apa stătătoare.Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. care adună harnici nectarul caprifoiului. flori duble roşu roz cu stamine portocalii . Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat. de obiei primăvara sau la începutul verii. iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. Acestor plante au flori atrăgătoare.James Brydon . Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”. Harnicuţa. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal.Nufarul alb comun . Bănuţul de munte. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: .Azolla caroliniana . Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma. Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii.

4. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. Locul joacă un rol important la trandafiri. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. lămâie si cuişoare. înmulţindu-se rapid in apa caldă. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. 8. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat.4. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii. 74 . Pavilionul din gradină Este construit din lemn. Mirosul cald. care învăluie fereastra. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. de pământ. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. putem savura mirosul seducător de miere. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. am creat oaze pentru revenire si relaxare.

in după-amiezile de vara. O poteca poate infrumuseta peisajul. cresc deja in prima vară splendid. în luna mai. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. iarba si nisip. iar vecinii se retrag pentru siestă. Rezistent la frig. grea . Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. ornamentele din gradina etc. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica. Arşiţa unduieşte . 8. coaja de copac. piatra naturala. în linişte într-o parte răcoroasă . Acum ar fi frumos să ne aruncăm. atingând dimensiuni impresionante . încă mici. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră. Ele nu ating aici înălţimi considerabile. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. scanduri sau pavele. Palmieri pe malul mării . Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. Aleile. înseamnă că vara este aproape.4. Ca arbuşti. Chiar şi exemplarele nou cumpărate.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. materialele din care a fost construita casa.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. copăcei sau copaci mici. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. respectiv. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. 75 . Când plantele din ghiveci umplu terasa.5. impresionează chiar şi numai prin formă. aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. caramida. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. deasupra asfaltului.

Poteca naturală 76 . Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. iar aleile secundare. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local.Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. pe cărările principale. deoarece este mai frumos . cu o lăţime a 120 cm. cu pietre din albia râului. sinuos. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise.

pentru săgeţi şi pentru joacă. Asemenea locuri rezervate . Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. colorate.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip. sunt mereu necesare copiilor .4.cu un trunchi puternic. Un mic refugiu. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult. plană si este acoperită cu plăci pătrate . unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. fără a mai apela la cretă. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. protejat de vânt.8. dreaptă. in joc de şah. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. 77 .6. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ . in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. Un mic loc într-un colţ de gard viu. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. O primă posibilitate o oferă drumul lat. in trepte. am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri. facilitând jocul de sărituri .

8.4. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. Flori colorate de un an sau doi. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!". intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. Trecând pe străzi. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. de un spaţiu delimitat.Crăiţele. precum.8. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. Mai este şi floarea soarelui de un an .Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare. E firesc sa spunem ca. uitându-te la case si la curţile fiecăruia. Floarea de num ă uita. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). gardul spune tot. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri. plasa metalica sau tabla. Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. avem nevoie de spaţiu. Gura-leului. ferit de priviri indiscrete. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii. cu strada. Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor.4. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. 8. Barba-boierului. Cârciumăreasa. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. ca pentru un bordei. bârlog care sa ne poartă semnătura. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor.intr-un registru pozitiv sau negativ. din fier forjat. de bârlogul nostru. din zidărie sau piatra. Mai precis. Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. Amenajarea apelor 78 .7. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate. cu trecătorii sau vizitatorii. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi.

79 . acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. dar fără a fi simetrice. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. trestie. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. realizate de obicei pe stâncării. Apele stătătoare (numite impropriu. dar poate fi ameliorată. bitumului. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. iazuri. râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. căderi de apă. asemănător cu malurile opuse. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Oglinzile de apă /bazinele geometrice. Malurile se vor amenaja prin terasare. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. în locurile cu erodare puternică. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). Caltha palustris). de mişcare. Când cursul apei este însorit. fără frânturi. lacuri. fântâni. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. pâraie. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. prin deschideri de perspective. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.

Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.fântână cu taluz cu cascadă. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. cărămidă. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde.bazin cu cupă florentină în mijloc. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei. . la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape. combinată cu lumina artificială. . a menţine. fălţuită. colorată diferit chiar. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. geometrică. elipsoidale. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. 80 . din beton. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. având rolul unui factor calmant în peisaj.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. pătrate. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). . si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. A fost aşezat departe de casă.9. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. 8. dreptunghiulare. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta. a domina.4. folosite pe timp de noapte.

iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. de solidaritate monumentală. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. pietriş şi stânci Peisajele aride. acestea dau impresia de putere. la o oarecare distanţă de clădiri. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. clima este mai rece. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. aproape de poalele munţilor Leaota. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. cu temperaturi moderate in timpul verii. mărime şi culori. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. 81 . iar când sunt mici şi grupate. Nisip.Este construit din lemn pe o placă de ciment. cu accent pe elemente de piatră. Masa si scaunele sunt din lemn natural. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. îşi au opriginea în stilul zen. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. fie vor fi aduse.

creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. arbuşti si plante târâtoare. Băncile şi scaunele 82 . vor atrage numeroase păsări. iar in timp vor fi acoperite cu plante. metal. Spalierele decorative de culoare alba . pentru vieţuitoarele sălbatice. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. cimbrului si lavandei . si vor atrage numeroase pasări in gradina.Spalier Un spalier montat vertical. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. asigura un impact imediat. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . beton armat. Structurile simple. Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. Heleşteul este un element atractiv in sine. de care copii mici se bucura . piatră).

aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. obiectul este scos în relief. să citim sub razele soarelui. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad.4.45 m. 8. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte.Asigură loc de odihnă vizitatorilor. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi.4-3. Pentru o lumină de fundal. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea.4-0. atât la soare cât şi la umbră. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. din diferite materiale de construcţie. Astfel.să urmărim zborul unui fluture. deasupra zonei sau accesoriului. Lămpile se pot monta fie pe zid. înălţimea 0. Tipuri de iluminat in imagini. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic. grup sculptural. ieşind în evidenţă clar. Pot fi cu sau fără spătar. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. a unui rond de flori. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. să petrecem mai mult timp in aer liber. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. în lungul aleilor largi. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante.5 m. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. 83 . să mirosim aroma luxurianta a liliacului. lăţime 0. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii.0 m.10.

ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. B. A. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. seamănă cu o floare. economisim energia electrică. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. la capătul unei tulpini curbate delicat. astfel protejăm natura. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu. Lămpile alimentate din surse de energie solara. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. acumulatorului si al LED-ului. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. C. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. Astăzi. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. C.Iată câteva idei: A. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Fabricata din metal. 84 . B. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. Pălăria direcţionează lumina in jos. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

care acum înconjurat de un scaun alb. Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. După aceste operaţiuni. In gradină. care are flori albe cu parfum discret. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială.5. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. 8. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul . după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. sunt folosite in coşuleţe atârnate. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante.care înfloresc de primăvara pana toamna. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. cu florile strălucitoare şi rezistente. înainte de amenajare era un copac bătrân. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale. 88 . Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie.iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. Muscatele agăţătoare.

care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). sau mecanic cu maşini speciale. pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. Fie mobil sau fix. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. fosfor şi potasiu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care nu sunt pretenţioase. iar gramineele se răresc. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. Pe de alta parte. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Se recomandă tunderea pe timp ploios. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de floricole). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. furtune si alte sisteme portabile. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Dacă solul are o cantitate mare de calciu. apar muşchii şi numeroase buruieni. caz în care se obţine o înfrăţire abundentă.

de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. Sunt plante de talie foarte diferita. Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. ovate. Culoarea foliajului variază de la verde deschis. Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. prefera terenurile însorite. unii la mijloc si alţii târziu. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). simple sau învolte. Frunzele dispuse opus sunt întregi. asta încă din cele mai vechi timpuri. strălucitor. coral si chiar galben. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului .Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. oliv. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). 90 . uşor cordate. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . Seminţele răsar repede (5-6 zile). rosu. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. Este o planta anuala. pana la verde închis. dar majoritatea ajung la 90 cm.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. dar sunt rezistente si la seceta. întreaga planta fiind aspra la pipăit. vişiniu.

rosii. divers colorate . planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). Florile pendule sunt grupate în raceme dense. roz. tulpini goale în interior. cu sau fără perişori. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. Creşte la 60-180 cm înălţime. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. Frunzele sunt adânc-lobate. cu condiţia să se dreneze uşor. simple sau bătute. de forma unor solzi. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. Calluna se întâlneşte în zona montană. în defrişări de păduri şi în tufişuri. violet. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. ramificate. are rădăcini tuberizate. Florile galben portocalii. inalt de 40-60 cm. simple sau involte. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. BALSAMINA .Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. opuse. Fructul este o capsulă globuloasă. bine ramificată în partea superioară. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. aşezate pe tulpină opus. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. Tulpina este dreaptă. Frunzele sunt adânc sectate. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. rosii. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă. unicolore sau bicolore. albe. simple sau duble. au diametru de 6 – 10 cm. 91 . puternică. cu frunze mici.

Înfloreşte primăvara târziu – vara.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. Cuprinde: Dalii Pompon. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. Garoafa are frunze ascuţite. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie. Dalii cu flori de crizanteme.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. aşezate de-a lungul tulpinii. înainte de lăsarea gerurilor. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. Dalii cu flori de cactus. Nu suporta solurile prea umede. atât primăvara cat si toamna. de doua ori pe an sau in continuu. 92 . Dalii decorative. are un foliaj verde. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. zilnic. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. mai.. frunzele se întorc uşor in afara.Este puţin pretenţioasa la căldura. de culoare gri-verzui. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. au nevoie de pământ fertil. lanceolate. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. la distante de 20. ovale sau ascuţite la vârf. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius).

creşte spontan în tufe pitice în zona alpină.trandafiriu. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. Frumuseţea florilor sale . el nu tolerează transplantări. rozetă de frunze liniare. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz . In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. Putem spune ca este un simbol al primaverii. dar pe cele ridicate nu le suporta. alungit. Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice. Este usor de ingrijir si creste repede. 93 . Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol. RHODODENDRON.5-7.şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. Smârdarul. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. uşor nisipos si cu pH 6. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare.care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor . ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale. şi raritatea sa. cu sol bine drenat.

înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. Fructul este mare.5 picioare. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. aplatizat si nu are valoare ornamentala. prin butăşire sau marcotaj. dar nu foarte multa in pământ.Wisteria sinensis este cea mai populara.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci. stânci. Are frunze cazatoare. pentru ca rădăcinile ii putrezesc. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. Poate creste si sub forma unui copac. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. folosindu-se de orice suport precum ziduri. Iedera iubeşte apa din atmosferă. arbori. Are nevoie de apa. 94 . Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. căţărătoare. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. verde. lemnoase. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. Wisteria este viguroasa. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. cu vite împletite.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. ziduri. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. arbori. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). Se înmulţeşte repede şi lejer.

zidurilor.. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Fiind o planta volubila necesita palisarea.75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. Utilizare: acoperirea gardurilor. dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare). Din punct de vedere al modului de creştere. Frunzele sunt complete si lobate. Prefera locurile însorite. Necesita multa lumina si udare regulate.aprilie). Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . Necesita soluri fertile. Plantele anuale se obţin din seminţe.trandafiri urcători (căţărători. sunt: trandafiri mici. cu ramuri lungi de 2-4 m. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. ferite de curenţi prea puternici. cu coroana ca o tufa. iar cele perene se transplantează in februarie -martie. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. la nivelul solului. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici.. Necesita o udare abundenta. Soiurile de trandafiri nobili.noiembrie) sau primăvara (martie . Face parte din familia Convolvulaceae. ghimpaţi). Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Înfloresc 95 . Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi.

plutitoare. Este o specie la care necesarul de frig este mare. în fază de buton la -5. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii.THUJA OCCIDENTALIS. în funcţie de soi. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. frunzis mereu verde.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. cordate.2 °C. dispuse în inflorescenţe. între 1000 şi 1700 ore. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. cu forma piramidala. la seceta si suporta tunderea. ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. Frunzele sunt mari. de talie inalta (10-15 metri). în special în perioada de primăvară. Pe perioada iernii. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. albe. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. Au fost obtinute mai multe varietati. lung-pedicelate. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. pieloase. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii. Are flori albastre numeroase. 96 .

acoperişuri de bloc ş. spaţii verzi de firme. în momentul de faţă. atraşi de flori. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. veveriţele. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. arborii. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. fluturii. putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi. au efect benefic. apoi a florilor şi fructelor. terase. beneficiarul putând alege. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. spaţii de joacă pentru copii. showroom-uri. Scenele de peisaj liniştit. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor.să urmărim zborul unui fluture. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei .). Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. În prezent. apariţia frunzelor. care sunt însoţite de materiale noi. 97 . iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. trezesc senzaţia de linişte. Tendinţele în proiectare. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. calmant. peluzele gazonate. În peisaj ne bucură şi păsările.a. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. agile şi sprintene.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat. să citim sub razele soarelui. mult mai performante şi mai aspectuoase.

întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. de o calitate foarte bună. De asemenea. in care proprietarii se retrag din când in când. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. apă. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. Acum. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. etc. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. oaza de verdeaţă s-a mărit. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. cu peisaje aproape ideale. serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. pentru a-si reîncărca bateriile. stânci. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. reamenajare. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. arbuşti. Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. roci. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv.). înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe. specii ierboase. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. Amplasate in locuri liniştite. 98 .

Cezar Valentin Tomescu. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Palade Arhitctură peisageră. Rică Marcus.BIBLIOGRAFIE 1. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Editura Economică. Editura Didactică şi Pedagogică. Suceava 2007 3. Amenajări turistice. Editura Universităţii. Bran Florina. L. Editura Ceres 1973 5. Amenajarea grădinii. George. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Erdeli . Istrate. Arhitectură peisageră şi design forestier. Bucureşti 1979 6. E. L. Peter McHoy. Marin Dinu . Mitea Preda. Economia turismului şi mediului înconjurător. Laurenţiu Palade. Ana Felicia Iliescu. Editura Ceres 2003 4. 1996 99 . Gabriela Teodorescu. 2. Bucureşti. Băltăreţu. 2003 10. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Palade. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. Editura Sylvi. Ion. 1998 11. V Sonea. Andreea. Dobrotă. Bucureşti. Bucureşti 1968 7. Mihai Topor. Bucureşti. Craiova 1976. Editura Tehnică. Parcuri şi grădini din România. Amenajări floricole exterioare. Editura Agro-silvică 8. Matei Păun. Editura AQUILA 1998 9.

www. M. Tigu. Nicolae. mai. 20. 16. S. Bucureşti 1990 21. Neacşu. Muja. 2003 14. Iliescu. Bucureşti. Calimanesti. Bran. www. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic .ro 28.AFM. Manea Gheorghe . F. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. Turismul şi dezvoltarea durabilă. Editura Ceres. Bucureşti 23. Cimpoeru – Organizarea. Ed. Barabus Nicolae.ro 29. 19. Ecologia generală şi protecţia mediului . Dezvoltarea spatiilor verzi. Ecologie si protectia mediului. Candea. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. Editura Ceres. 2001 Développment durable du tourism. Editura Expert. Editura ASE 2002 . Milescu. . www.gradinavisurilor. ’93-‘94 18. Gabriela. Bucuresti 26. Luncu Vasile (1992). Ana . Candea M.MINISTERULMEDIULUI. Ecoturism şi turism rural.ro 30.T Madrid. Puiu . mituri. Bran Florina . I..PRONATURA. Bucureşti. www. Editura Universitara – 2006. legende şi realităţi. 15. Bran. Felicia. Nistoreanu. Editura Bibliotheca. – Organizarea.12. 2000 13. www.M. Editura Ase.1999 25.ro 27. Runcu în eternitate. Editura Uranus. Cimpoeru I. Pădurile şi omenirea.ARA. Revista “Grădina mea” aprilie. O. www. Editura Ceres.ro Turismul montan.anpm. I. Ionescu Alexandru.. Florina. iunie 2009 22. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii.ro 31. Giude á l’intention des autorités locales: 100 . Victor Negulescu. Bucureşti.

ro/ cel mai tare site cu referate 101 .referat.Powered by http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful