UNIVERSITATEA” VALAHIA” TÂRGOVIŞTE FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI SI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA : PROTECŢIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

ABSOLVENT

COORDONATOR PROF. DR. ING.

-2009-

1

Cuprins introducere…………………………………………………………………….. capitolul i prezentarea locaţiei..................................................................................... 1.1.scurt istoric………………………………………………………… 1.2. isroria localităţi după 1564…………………………………... 1.3. aşezare, suprafaţă, vecini…………………………………….. 1.4. dealuri şi munţi……………………………………………………. 1.5. solurile…………………………………………………………….….. 5 .5 6 6 7 7 3

2

1.6. microclimatul aşezării …………………………………………. capitolul ii. funcţionalitatea spaţiilor verzi……………………………………..… 2.1. funcţia de producţie………………………………………………… 2.2. funcţia recreativă…………………………………………………… 2.3. funcţia decorativă………………………………………………….. capitolul iii principiile de proiectare a spatiilor verzi din mediul rural………………………………………………………………………………… capitolul iv stiluri şi genuri în spaţiile verzi …………................................................ 4.1. stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural …… 4.1.2. stilul geometric……………………………………………..……. 19 4.1.3. stilul peisager……………………….………………………… 20

8 9 9 10 12

13 18 18 18

4.1.2.1. principiile de structură ale stilului geometric………………………...

4.1.3.1. principiile de structură ale stilului peisager……………………… 21 4.2. genul peisajului…………………………….………………………… 23 4.2.2. genul grandios………………………….………………………………. 23 4.2.3. genul de bucurie…………………………………….…………….……. 24 4.2.4. genul visător……………………….………………………………….. 24 4.2.5. genul liniştit ………………………………………………...………… 24 capiolul v stilurile spaţiilor verzi abordate în mediul rural………………………………………………………….…………………… 5.1. grădinile locuinţelor individuale… …………… ……………. 5.2. spaţiile verzi de pe teritoriul şcolilor, grădiniţelor şi creşelor……………………………………………………………….… 5.3. păduri de recreare …………………………………………………. 27 28 25 25

5.3.1.criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării ………………….. 29 5.3.2. sistematizarea pădurilor de recreare…………………………………..… 32

3

7. forma şi culoarea florilor.………. alegerea vegetaţiei şi criteriile de alegere a speciilor floricole………………………………………………………….2.5.2.………………… 41 6. 39 6.2...………………… 7.2.……………….………… 7.……… 7.5.2.…….2.2. asocierea şi dispunerea speciilorlemnoase…..…….1... 6...3. 6. avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase ……………. mărimea şi culoarea frunzelor………………. 6..2. 7.3 împărţirea după ciclu de viaţă………………………………………. instalarea plantelor floricole în spaţiile verzi……….2..5.2.7. perioada de înflorire……………… 6. 6. înălţimea exemplarelor………………………………….forma.2.…. 39 6. capitolul vii. capitolul viii 47 48.2. dispunerea şi instalarea plantelor în grădină ……………………………………………………….4. forma trunchiului şi culoarea scoarţei……….2.1.2.… 7. instalarea speciilor floricole.4.2. cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase ……………………………….1. forma şi desimea coroanei……………………………….1. 40 6.…. forma şi dispunerea ramurilor……………………………. 7.2. mărimea şi culoarea frunzelor…………………….asocierea speciilor floricole……………………………………….2.2.……………….2. 7.2. distanţa de plantare………………………………………………. ………….2..….2. forma. criterii de alegere a speciilor ………………………………..2. asocierea.2 particularităţile biologice ale speciilor………………………………….capitolul vi. rapiditatea de creştere şi longevitatea………………………. 48 48 49 49 51 52 53 46 46 42 42 43 44 45 37 37 38 6.modul de utilizare………………………………………….2.2forma şi culoarea fructelor……………………………… 7. 4 . alegerea speciilor lemnoase pentru spaţii ..6.8.4.3.. pregătirea solului…… 7.. forma şi culoarea fructelor………………………….2.2. 38 6.1. 6.

2. 8.………………… 8.4.4.obiectivele lucrării………………………………………………… 8.4.contribuţii proprii…………………………………………………………………… 8..3. spaţiu de joacă pentru copii …………………………………… 60 62 63 64 8. 8.8.4.…. curs de apa cu cascadă si helesteu……………………………..7. 77 83 85 5 . 8.…………….4.9 construcţii utilitare şi ornamentale…………………………….4.3. 67 70 72 73 75 capitolul ix plantele cultivate în gradină……………………………………. 8.4.…………… bibliografie……………………………………………………..1. amenajarea apelor ………………………………………………… 66 8. nivelarea pamantului……………………………………………. fantana cu piscina mica……………………………………………. 8. amenajările ornamentale din grădină………………………… 59 54 54 55 55 56 57 57 59 8.4.4.5. întreţinerea şi îngrijirea ………………………….4.3. 8.5.3. gazonul ………………………………………. concluzii ……………………………………………………………………….…………….12. anexe……………………………………………………………….3...….2. scopul lucrării…………………………………….3.2. amenajarea zonei cu flori …………………………………………… 8.. grădina de iarnă …………………………………………….. 8..4.…… 8. 59 8.4.patio…………………………………………………………………. aleile şi drumurile de acces…………………………………… 8..4.10..11..4. 8. utilitatea gardului ………………………………………………… 65 8.6. iluminarea grădinii………………………………………. pavilionul din gradina ……………………………………….1. formaţiunile florare …………………………………………. amenajarea gradinii………………………………………………… 8.1.

6 .

Vegetaţia. aceste oaze de verdeaţă. 7 . Ele duc un permanent « război chimic » împotriva bacteriilor dăunătoare omului. şi de un alt factor de o importanţă majoră. presărate pe cuprinsul aşezărilor umane. întreţinere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp şi spaţiu. plantaţii de-a lungul arterelor de circulaţie . Spaţiile verzi au însuşirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispoziţii a omului. spaţii verzi pe lângă ansamblurile şi casele de locuit. indiferent de categoria din care face parte ( parc. scuar . Arborii şi arbuştii reprezintă bariera împotriva zgomotului . Ea reprezintă materializarea pe teren a gândirii de proiectare realizată în atelier.zona de relaxare si recreere - An de an au luat şi iau naştere sute de hectare de noi parcuri şi grădini. au un rol de o importanţă vitală în ameliorarea mediului înconjurător. distracţie. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. bine gândită şi de o îmbinare fericită. Reuşirea acestui potenţial. etc. grădină privată. constituie doar o primă etapă. armonioasă a elementelor componente. Se mai produce si o apropiere a tensiunii arteriale de cea optima. Spaţiile verzi. unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsaţii pe minut. component viu al naturii. indiferent de stilul în care au fost realizate. pentru relaxare . îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. respectiv de îngrijirea. Ei absorb circa 20 la suta din energia fonică incidentă. oferă peisaje ce îndeplinesc multiple funcţionalităţi ca stimularea pentru muncă.INTRODUCERE . În acest scop produc substanţe volatile care sterilizează aerul din pădure şi din spaţiile verzi. sunt în funcţie nu numai de distribuire judicioasă. cu rol profilactic si curativ pentru cei suferinzii. plantaţii stradale ). Amenajarea unui spaţiu verde. obţinerea de efecte de mare valoare decorativă. pe parcursul traseelor turistice. care. atât de necesar protecţiei plantelor in timpul iernii. Plantaţiile de arbori şi arbuşti contribuie la scăderea vitezei vântului si spulberarea stratului de zăpadă. Pădurea şi spaţiile verzi reprezintă un « filtru bacterian ». scuaruri. in final viata lor. contribuie astfel la atenuarea poluării sonore. cât şi înmagazinării apei în sol.

Amplasate in locuri linistite. in care proprietarii se retrag din cand in cand. arbuşti. prin judicioasa lor distribuire în spaţiu. stânci. dintr-o epocă în alta.Vegetaţia reduce microbii din localităţi prin substanţele pe care le produc. indiferent de stilul în care au fost concepute şi realizate. în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de amenajare a spaţiilor verzi. Acum. cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor. pentru a-si reincarca bateriile. destindere şi recreere. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. Astfel. apariţia frunzelor. în vederea unor activităţi cat mai productive a omului. tinand cont de specificitatea spatiului outdoor. specii ierboase. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite. au dispărut. oaza de vedeata s-a marit. Spaţiile verzi. acumularea de noi forţe . au efect benefic. Gradina a incetat sa mai reprezinte locul acela micut din spatele casei. apoi a florilor şi fructelor. inconjurate de natura si departe de agitatia marilor orase. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. atraşi de flori. agile şi sprintene. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si functionalitatea intregii case. etc. 8 . creează cadrul minunat pentru o odihnă activă sau pasivă. Gradina moderna are propriul mobilier. fluturii. Scenele de peisaj liniştit. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori. roci. care trebuie ales inteligent. trezesc senzaţia de linişte. s-au îmbogăţit şi dezvoltat. a cromaticii lor variate şi schimbătoare în fiecare sezon al anului. au fost regăsite. de la o regiune la alta. peluzele gazonate. au acţiune binefăcătoare asupra sistemului nervos. cu peisaje aproape ideale. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. au interferat. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii. casele de vacanta reprezinta colturi de rai. concepţii ce au evoluat. apă. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. transmiţându-se de la un popor la altul. in care cresteau trandafiri printre rasaduri de rosii. calmant. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor. În peisaj ne bucură şi păsările. veveriţele. arborii.). Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura.

9 .

Runcu în eternitate mituri. ce formează astăzi nordul judeţului Dâmboviţa. urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite chiar pe raza comunei noastre. 41 10 . dacă la nivelul vetrei etnice naţionale dovezile privind vechimea aşezărilor omeneşti şi a oamenilor care le-au locuit sunt pe cât de numeroase pe atât de convingătoare. „Convingerea că satul a existat cu mult înaintea atestării lui prin mărturii scrise ne este dată de săpăturile arheologice şi descoperirile întâmplătoare ce au avut loc la nivelul judeţului. Editura Bibliotheca 2007. Numeroase dovezi asupra originii şi permanenţei comunităţilor omeneşti pe aceste frumoase meleaguri ne apar sub formă de unelte. încă din paleolitic.1. cât şi de faptul că toate documentele ce-i atestă existenţa au ca obiect lupta pentru acapararea pământului în dauna celor ce l-au stăpânit în vechime. care ne duce cu gândul la vechimea mult mai mare a Runcului este chiar denumirea sa care este legată nemijlocit de pădure. unele adevărate tezaure din mezolitic şi neolitic. adică din vremea primelor unelte şi arme de piatră cioplită. satul învecinat cu noi. despre pământul carpato-danubian şi despre strămoşii noştri geţi care-l locuiau atunci.CAPITOLUL I PREZENTAREA LOCAŢIEI 1. ne gândim la date scrise având în vedere că aşezări omeneşti au existat pe acest pământ cu zeci de mii de ani înainte. 1 Victor Negulescu. Târgovişte. aşa cum este cazul Subcarpaţilor dâmboviţeni. Din păcate. legende şi realitate . Când apelăm la acest adevăr. daco-romane şi româneşti. SCURT ISTORIC Comuna Runcu se situează printre cele mai vechi din salba de localităţi . pag . ceramică şi aşezări străvechi dacice . Există mărturii lăsate de istoricii Hecateu şi Herodot de acum 2500 de ani. şi al comunei Runcu în special. la nivelul entităţilor locale ele apar şi sunt inventariate mult mai târziu. în general. arme . respectiv cu vreo 400-500 de ani în urmă. nemaipunând la socoteală dezvăluirile de la Dealu Frumos (neolitic şi bronz) sau cele de la Pietroşiţa şi Moroieni.” 1 Un alt argument.

“luate cu sila şi date”. ce se întindeau până în marginea albiei.care este aşezată de-a lungul văii Ialomicioarei apusene. din Subcarpaţii dâmboviţeni. cândva dominate de păduri compacte. 11 . Raţionamentul pare plauzibil. Din punct de vedere etimologic. 1. din Subcarpaţii interni. mari sau mai mici. reşedinţa Judeţului Dâmboviţa. Completând ştirea.2. SUPRAFAŢĂ. într-o altă lucrate se specifică că ”acestea de oricine au fost toate ale răposatului Basarab Voievod”. În zapis este pomenită . putem afirma cu toată certitudinea că Runcu . toponimul Runcu denumire ce o poartă şi satul de reşedinţă. ce provine din latinescul “runcus”. ISRORIA LOCALITĂŢI DUPĂ 1564 Ca aşezare de moşneni de la poalele masivului Leaota. când s-au făcut cneji. 1.3. se pare că îşi are originea în configuraţia terenului unde se află localitatea. ocina Runcului şi Brebului. alături de alte localităţi. ce au marcat evoluţia neamului românesc. se afla comuna RUNCU . adică loc defrişat.În rezumat. cu dealuri de o parte şi de alta a văii şi râului Ialomicioara. echivalentul cuvântului românesc: runc-cultură. VECINI La o distanţă de aproximativ 36 de km de municipiul Târgovişte . adânc ancorată in negura vremurilor.71 Fieni-Bucureşti. AŞEZARE. legătura făcându-se prin drumul judeţean nr. 712A şi şoseaua naţională nr. Runcu este menţionat pentru prima oară într-un “document dat de Petru Voievod cel Tânăr la 8 octombrie 1564. ţinând cont că pentru a trasa şi aşeza vatra satului primii locuitori ai acestuia au fost nevoiţi să taie pădurea începând cu cea de pe malurile apei şi terminând cu arborii de pe pantele dealurilor adiacente. la fel ca alte localităţi. situată pe valea Ialomicioarei apusene. prin care domnul întăreşte părţi din ocină unor boieri în dauna altora”2. De aici şi numele de Runcu. îşi are propria istorie.

Varietatea şi chiar unicitatea acestui relief bogat. cu satul Costeşti (oraşul Fieni). In zona locuibilă. 1. este cel brun de pădure. din Subcarpaţii interni. mistreţul.4. DEALURI ŞI MUNŢI Deşi comuna Runcu se află geografic dispusă în Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. Se învecinează: la est cu satele Dealu Frumos (comuna Pietroşiţa) si Dealu Mare (comuna Buciumeni).Deşi aceasta se afla dispusa in Subcarpaţii interni ai Dâmboviţei. o largă răspândire o au tufişurile. se formează şi domină comuna. În pădurile compacte . acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi. vom găsi cerbul şi ursul pentru ca. În perimetrul dealurilor şi munţilor. formate din arbuşti. cum sunt iazurile. slab podzolit (nisipos). incluzând şi masivul Leaota şi munţii învecinaţi. Suprafaţa neîmpădurită. localitatea se află la o altitudine ce variază între 600 si 880 m. din care peste 4950 ha fond forestier. livezi de pomi fructiferi 209 ha şi arabil circa 48 ha. din etajul superior montan. peşterile şi cheile. 1. solul specific Runcului. din munţi semeţi. acoperiţi pe suprafeţe mari de păduri şi brăzdaţi de pâraie cu ape limpezi şi locuri magnifice. precum şi buruienile din lungul râurilor. dihorul şi râsul. teritoriul ei este format. pe lângă dealurile specifice zonei. formată în mare parte din mamifere ca: iepurele. intercalate cu pământul cenuşiu de munte. din munţi semeţi. creatoare la rândul lor de peisaje şi locuri magnifice. fâneaţă 1085 ha. lupul. in anul 2008 Runcu are o suprafaţă de 7915 ha. 12 . în zonele dominate de molid. cu satul Râul Alb şi comunele Bărbuleţ şi Pucheni. căprioara. jnepeni şi anini de munte. pâraielor şi viroagelor. la vest. la sud. teritoriul ei este format. să zboare încă acvila de piatră şi acvila gulerată. creează mediul natural propice dezvoltării unei bogate faune. pe lângă dealurile specifice zonei.5. este formată din păşuni 1328 ha. Potrivit datelor din evidenţa primăriei. care se ridică la 2670 ha. SOLURILE Similar altor localităţi.

In mod normal. cu ierni domoale si primăveri întârziate . 1. a căror fertilitate este considerată mediocră. În vatra comunei. Precipitaţiile anuale are valori oscilante. Prin sedimentări succesive s-au format mari cantităţi de humus şi argilă. arborii şi construcţiile gospodăreşti. rareori viteza acestora punând in pericol pomii. Concluzionând pe baza raionării climatice făcute de specialişti. paradoxal. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9. Pe plan forestier. propice fâneţelor şi păşunilor dar şi livezilor de pomi fructiferi. ele făcându-se simţite mai ales in lunile ianuarie-februarie. uneori cu 2-3 săptămâni fata de oraşul Fieni. sub influenta curenţilor reci. ultimele.9-10ْْ° : in verile călduroase temperatura maxima poate atinge pana la 24-28° pe când in iernile generoase aceasta sa coboare la 23-24° C. vânturile dominante sunt cele ce bat din direcţia nord –est şi sud-vest.În general solul brun de pădure care este majoritar sa format pe calcare şi conglomerate. în partea de nord şi al celor de versanţi adăpostiţi.774 mm). depuse în straturi de-a lungul timpului. clima este favorabilă . în nord creşterii răşinoaselor iar în sud a gorunului şi altor categorii de arbori. Pe locurile defrişate sunt specifice solurile brune înţelenite. putem spune ca Runcu se încadrează în sectorul de munţi mijlocii.6. însoţind ninsorile abundente. prin prelungirea lor. clima localităţi este specifica zonei subcarpatice înalte. 13 . ceea ce situează localitatea într-o zonă cu un volum mediu de umiditate (cca. Nici viscolele nu sunt prea puternice . veniţi dinspre Leaota. situaţie ce favorizează evident pomicultura. sub acţiunea vegetaţiei forestiere. în cea de sud. se afla si verile cat si toamnele. MICROCLIMATUL AŞEZĂRII Fiind situate la poale de munte.

de aceea prezentarea lor . necesită adoptarea unor strategii speciale. în primul rând ca resursă economică. în contextul cerinţelor tot mai mari cărora trebuie să facă faţă . fiind obţinute diferite categorii de produse: lemn. Se ştie că dintre ecosistemele naturale. Peisajele amenajate de diferite categorii îndeplinesc multiple funcţii.CAPITOLUL II FUNCŢIONALITATEA SPAŢIILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic funcţiile spaţiilor verzi. care să asigure 14 . respectiv: de producţie. FUNCŢIA DE PRODUCŢIE Este specifică fiecărui tip sau categorie de spaţiu verde. fundamentate ecologic. recreativ sau sanitar. de funcţii de producţie. funcţia recreativă. În cazul particular al spaţiilor verzi amenajate cu rol decorativ. funcţia antipoluantă (sanitară). flori din culturile floricole. c) d) e) impact peisager). hidrologică. fructele. antierozională. cum ar fi: a) b) mediului ambiant. Crearea ambianţei naturale a omului se bazează atât pe readucerea naturii în habitatul uman. gospodărirea şi exploatarea raţională. ocupând mari suprafeţe pe glob. această funcţie are un caracter puternic diminuat. exercită cea mai importantă funcţie de creare şi conservare a mediului de viaţă al uscatului. seminţe sau masă vegetală din diferite culturi agricole. funcţii de protecţie şi ameliorare a 2. funcţia decorativă (estetică. cât şi pe dezvoltarea cadrului natural exterior. sanitară şi estetică. pădurile.1. din afara localităţi.

stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru menţinerea unor echilibre în natură, pentru buna funcţionare a întregii biosfere, condiţie de bază a existenţei în continuare a omului (Doniţă N. Şi colab.,1977).2 2.2. FUNCŢIA RECREATIVĂ Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil şi a unui mediu mai calm, cu aer mai curat şi mai bine oxigenat, ci şi prin influenţa stenică asupra stării neuropsihice. Recrearea este o activitate practicată de om după bunul lui plac, în sferele culturii, artei, sportului, divertismentului, turismului, fiind un element compensator al condiţiilor de lucru, al solicitării fizice, intelectuale sau psihice, la care este supus omul în viaţa cotidiană, în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări, cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian, cele mai multe destinaţii, în acest sens fiind zonele cu vegetaţie, spaţiile verzi urbane sau extraurbane. Prin recreare se creează o stare de destindere , de relaxare, prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune, sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. O altă metodă de relaxare este divertismentul sau amuzamentul, prin care se înlătură plictiseala, sau efectul automatismelor zilnice, evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Printre sarcinile de bază ale recreării este si dezvoltarea personalităţii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice, având un comportament şi activităţi creatoare şi novatoare. Factorii care influenţează recrearea sunt timpi de existenţă, respectiv timpul alocat servirii mesei, odihnei prin somn, întreţinerii personale, serviciului, timpi de subzistenţă care este alocat deplasării la serviciu, cumpărăturilor pentru hrană, îmbrăcăminte, timpul liber care este împărţit la rândul său în timp liber zilnic, timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată, respectiv concediile, vacanţele, pensia. Nivelul de trai, este un alt factor care influenţează recrearea în funcţie de care sunt mai mult sau mai puţin accesibile diferite obiective: staţiuni, călătorii, obiective turistice,
2

Cezar Valentin Tomescu, Arhitectura peisajeră şi design forestier, pag 18

15

practicarea diferitelor sporturi. Mobilitatea, ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin reţelele de transport auto, CFR, aeriană sau navală. Alţi factori care influenţează recrearea sunt mijloacele de comunicare massmedia (presă, radio, televiziune, telefonie, internet), care furnizează cele mai importante informaţii cu privire la destinaţiile posibile pentru petrecerea timpului liber; mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condiţiile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban, datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situaţii zilnice. Scenele de peisaj liniştit, arborii, peluzele gazonate, au efect benefic, calmant, trezesc senzaţia de linişte. Plantele sunt reperele noastre care succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor, apariţia frunzelor, apoi a florilor şi fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor, dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură şi păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atraşi de flori, veveriţele, agile şi sprintene.

16

2.3. FUNCŢIA DECORATIVĂ (ESTETICĂ, DE IMPACT

PEISAGER)

Spaţiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacţia pe care o are omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă. floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuseţe. J.O. Simons spunea că frumuseţea este „armonia tuturor părţilor, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporţie şi legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. Frumuseţea spaţiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spaţii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Importanţa decorativă a vegetaţiei în peisajul arhitectural al unei comune este şi mai mare, în geometrismul construcţiilor spaţiile verzi introducând varietate şi culoare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetaţie lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantaţiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însuşirile decorative ale vegetaţiei lemnoase (culoarea frunzişului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetaţiei ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcţie de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcţia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalităţi (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibraţie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compoziţional respectiv. Funcţia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spaţiu verde, componentă exprimată prin foşnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spaţiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obţinută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admiraţie necondiţionată, şi care exercită o atracţie spontană.

17

are în el însuşi caracteristici potenţiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuseţe atunci când se organizează unitar mai multe componente. Fiecare component. Noţiunea de funcţionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcţionării lor ci şi a condiţiilor psihologice. viu sau inert. Sistematizarea fiecărui spaţiu verde trebuie să satisfacă dezideratele funcţionale şi să corespundă pe deplin cerinţelor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. alee) dar şi faţă de omul colectiv (poartă de acces. A fi funcţional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât faţă de omul luat ca individ (bancă. treaptă. suprafeţelor şi formelor planului. se ţine seama de anumite principii şi legi. care conduc în final la realizarea frumosului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate). în care planul corelează optim folosinţa cu ambientul. Funcţionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existenţa dotărilor necesare activităţilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătăţilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spaţiu verde cu zona înconjurătoare 18 . sociale şi economice ale unei perioade date. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relaţiei plan-mediu. Frumuseţea este realizată prin ordine. Principiul funcţionalităţii (principiul proiectării organice) presupune proporţionarea funcţională a volumelor. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unităţi de spaţiu verde. Legătura dintre conţinut şi formă este indisolubilă în proiectarea spaţiilor verzi.CAPITOLUL III PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI DIN MEDIUL RURAL Atunci când se realizează un spaţiu verde. Frumuseţea este un element funcţional. armonie şi proporţionalitate.

la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Acest echilibru simetric inspiră simţul disciplinei. respectiv realizarea echilibrului. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. se găsesc mase similare şi egale. 19 . Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul presupune existenţa unei axe verticale centrale şi realizarea în funcţie de aceasta a unei compoziţii în care atenţia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. circulaţia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. într-un întreg. plantaţii.Principiul unităţii presupune contopirea multitudinii de elemente. al forţei sau al monumentalităţii. magnificului. luciuri de apă) trebuie înlănţuite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. pe o concepţie dominantă. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. în întregime. Echilibrul vizual este cel care dă senzaţia de ordine şi de plăcut. Toate elementele unui spaţiu verde (alei. Hubbard indică trei metode compoziţionale care favorizează crearea unităţii compoziţiei peisajului. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. interesul scade. Fiecare compoziţie simetrică se află în echilibru sau în repaus. a repetării şi a consecvenţei. În această unitate există un element principal numit centrul compoziţiei sau capul compoziţiei. potecă ) sau a unui punct de sprijin ( clădire). peluze. ordinii. admiţând totodată diversitatea acestuia. este static şi odată văzut. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spaţiului verde (o clădire dominantă. obţinându-se în final unitatea în diversitate. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. deoarece un plan perceput deodată. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. O compoziţie simetrică are de obicei o formă geometrică. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). intrarea principală ). calitate care uneori poate avea o latură negativă. dar alese şi aranjate astfel încât suma atracţiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracţiilor de cealaltă parte a axei. Asimetria pune omul în armonie cu natura.

simplu. combinat. lăţime) sau alte caractere vizibile. liniar. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternanţă cu chiparoşi verzi sau aurii). Repetarea (ritmul) este alternarea regulată. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. 20 . fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi descreşterea constantă a înălţimii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul poate fi: static. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compoziţiei şi al combinării speciilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. a aceloraşi elemente (specii. chiar dacă specia diferă (de exemplu. fiind mai puţin destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. sau reducerea şi mărirea constantă a distanţei dintre exemplarele unui aliniament). într-un aliniament. compus. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. vase decorative ) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. bănci. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. de culoare. dar care au volume şi formă asemănătoare). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. de formă. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Proiectarea asimetrică accentuează calităţile plastice ale construcţiilor şi ale peisajului. integritatea şi calitatea acestuia. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. dinamic. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înălţime. evitându-se astfel monotonia. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. grupuri. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.

ordine şi armonie. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: -abordarea ordonată urmăreşte ca spaţiile parcurse sau traversate. În proiectarea spaţiilor verzi. Principiul armoniei presupune relaţia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). forme sau spaţii. în proiectarea unui spaţiu verde succesiunea poate fi întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compoziţiei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. plasarea construcţiilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). armonia fiind dată de două legi: legea identităţii şi legea asemănării. care au o anumită continuitate. de un individ. 21 .Consecvenţa constă în a compune elemente compoziţionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziţiei să se facă uşor şi plăcut. direcţionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spaţiu deschis către interiorul umbros al unei păduri). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). . alterarea formei naturale (implică transformări parţiale. -succesiunea exprimă o suită de percepţii sau trăiri. Legea identităţii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziţie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spaţiilor.modularea spaţiului permite ca prin amenajarea unor suprafeţe sau volume să se realizeze unitate. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalităţi: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. exprimând de fapt unitatea în varietate.

înălţimea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distanţa la care este situat privitorul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominanţa lor asupra câmpului vizual.îmbinarea armonioasă a simplităţii şi varietăţii presupune eliberarea sau degajarea unor spaţii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. fără a se exagera prin risipă. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştinţelor actuale cu experienţa istorică. lăţimea optimă este de 8 m. 22 . 270. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unor relaţii dimensionale ale componentelor unei compoziţii sau între diferite componente ale aceleaşi compoziţii. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Proporţii între lungimea aleilor şi lărgimea lor este astfel pentru o alee de 300 m. privitorul trebuie să fie la o distanţă dublă faţă de înălţimea obiectului. Noile tehnici materiale şi noile concepţii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. pentru că „acei care refuză lecţiile istoriei sunt condamnaţi să o repete”. Construcţia spaţiilor verzi se realizează folosind soluţia economică optimă. Principiul economicităţii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuseţea unui spaţiu verde.armonizarea spaţiului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compoziţie. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. iar la o distanţă mai mare de această valoare. Astfel. 180. sub un unghi de cca. iar pentru o alee mai mică de 250 m. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. . lăţimea optimă este de aproximativ 2.. La o distanţă triplă faţă de înălţimea obiectului. Proporţionalitatea exprimă relaţiile dintre mărimile unor elemente şi acţionează direct asupra privitorului. sub un unghi de cca. Proporţionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.5-5 m.

variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor. În funcţie de stilul adoptat în compoziţie. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).2. văile râurilor. râuri. fântâni) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italofranceză. STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. vegetaţie) cu cele artificiale (alei. eroziunea). bazine. pâraie. dar şi elemente minore precum microrelieful. apă.). Spaţiile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. radiaţia solară. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lanţuri muntoase. În amenajarea spaţiilor verzi.CAPITOLUL IV STILURI ŞI GENURI ÎN SPAŢIILE VERZI 4. V.1. În ultima perioadă (sec. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.1. 4. precipitaţiile) sau forţele majore (vânt. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Se deosebesc doua stiluri de spaţii verzi: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spaţiilor. iar în cadrul stilului peisager sau liber. Stilul geometric 23 . şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-volumetrice libere. etc. câmpii. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. vegetaţia.

cascade sau bazine.2. erau prelungiri ale încăperilor. unele păstrându-se şi în prezent. întotdeauna de formă dreptunghiulară. francez sau regulat) a stat. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Aceste grădini aveau planul conceput în funcţie de construcţie. caracteristice diferitelor epoci istorice. pe linii drepte şi curbe. 24 . când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. în strânsă legătură cu situaţia geografică şi condiţiile climatice. Principiile de structură ale stilului geometric Compoziţia se bazează pe forme geometrice stricte. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. şi având liniile compoziţionale subordonate formelor geometrice stricte. de mai târziu. fiind ornate cu statui. în general.Stilul geometric (clasic. regulate. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.1. La romani grădinile. aplicat până în prezent. Acest stil prezintă mai multe variante. susţinute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate.1. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularităţile ce caracterizează complet stilul geometric. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Acest stil a fost perfecţionat în timpul Renaşterii italiene. 4. la baza proiectării grădinilor reşedinţelor păturii dominante ale claselor nobiliare. arhitectural. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compoziţionale ale proiectării spaţiilor verzi în acest stil. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. vase sau fântâni arteziene. compoziţia fiind întregită de apa folosită din abundenţă sub formă de fântâni. Grădinile în stil maur. fiind subordonate toate elementului principal. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. aspect preluat şi de romani. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.

sau de perdele de arbori. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.Elementul principal. dezvoltându-se pe o mare distanţă în profunzimea compoziţiei create. pentru a putea fi scoasă în evidenţă impozanţa edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. balustrade. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. precum şi oglinzi de apă. numit şi capul de compoziţie. statui sau vase sculptate. porneşte perpendicular din mijlocul faţadei clădirii. rampe. Aceasta. sau chiar de boschete de arbori înalţi tunşi. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. fie de a le limita pe altele. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe dealuri şi în masivele învecinate. cu denivelări mici. scări. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafaţa acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compoziţional al grădinii. Părţile componente sunt ordonate geometric faţă de o axă dominantă centrală. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compoziţie subordonate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. respectiv axa principală. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalităţilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. 25 . Zona învecinată clădiri este degajată total de vegetaţie forestieră de talie mare. canale sau oglinzi de apă. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescenţi tunşi în forme geometrice. cu numeroase ziduri de sprijin. armoniza şi proporţiona cu clădirea principală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combinaţii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri de apă. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. bogat ornamentate. ce constituie perspectiva principală. fiind nivelat şi modelat în terase largi. situat în poziţie dominantă. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. dominanta sau centrul compoziţiei este constituit de casa (clădire). taluzuri. Apa aduce prospeţime.

arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. natural. având cel mai adesea relief variat. 26 . fiind dispuse în reţea geometrică. sau chiar datorită influenţei artei grădinilor chinezeşti. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. utilizarea vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construcţiilor la formele terenului. ca o reacţie împotriva grădinilor franceze. fie sub influenţa pictorilor peisagişti. mai ales a celor de gazon. 4.3. conducând spre diverse amenajări. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. În această situaţie. fie sub influenţa literaturii noi. în Anglia. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.Aleile sunt rectilinii.1. Şi condiţiile climatice tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă. dar şi întinderea mare a diverselor proprietăţi. renunţându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. care dau varietate şi fantezie compoziţiei.

27 . volume. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. vor fi folosite pâlcurile. neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. atunci când aceasta există. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. se vor folosi specii de talie mică. peluze. frumoasă şi îndelungată. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafeţe. În jurul clădirii principale. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. cu aspect natural. compoziţia fiind liberă.1. Aleile au un traseu liber. ce urmăreşte formele de relief. Curbele şi sinuozităţile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Simetria şi echivalenţa sunt excluse.1. cu înflorire bogată. pajişti şi diferite grupaje floricole. lumini şi umbre. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Plantaţiile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegetaţiei şi grupările naturale. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pentru realizarea legăturii spaţiului amenajat cu peisajul înconjurător natural. respectiv o compoziţie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. care în mod natural sunt dispersate. masele vor avea conturul neregulat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Natura este conducătorul arhitectului peisagist. toate elementele.3. curb sau sinuos.4. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construcţiei în peisaj. în diferite zone ale grădinii.

chiar exotice. Pe suprafeţe mari de gazon se plantează la distanţe mari. prin aducerea de pietre.Gazonul este folosit pe suprafeţe mari ce se suprapun peste neregularităţile terenului. lacuri). Astfel. 4. având o deosebită importanţă în crearea diferitelor stări sau emoţii. cascade. în pete neregulate sau eliptice. Apa. iazuri. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. intervenindu-se totuşi în detaliu. roci sau stânci. covoare sau dispersate solitar. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite.2. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Apele. fie create. sub formă de mase. fie pe parcursul zilei. va avea valenţe diferite ale acestui efect. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. GENUL PEISAJULUI 28 . fie naturale. renunţându-se la suprafeţele perfect plane. ocupă un rol important în compoziţie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegetaţia. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin. cu contur regulat. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. de grote sau chiar cascade. Rocile. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegetaţie naturală. urmând caracteristicile terenului. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. specii lemnoase decorative. sinuos chiar. Configuraţia terenului va fi cea naturală în linii mari. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. acest lucru se poate compensa prin supraînălţarea anumitor coline sau adâncirea unor văi. fie în funcţie de vegetaţia prezentă. astfel construcţiile se recomandă să fie luminate din faţă iar arborii din spate. plantaţiile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafeţei apei în anumite momente ale zilei.

dar şi masivelor mari de arbori. şi anume: de veselie. În prezent. de groază şi de basm. de admiraţie. volume. ce dau impresia de compactitate. forme. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului. ce constituie şi denumirea genului respectiv. 29 . sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios. ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant. destinate activităţilor de masă. de admiraţie şi respect. de melancolie. sub forma unor poieni largi sau peluze întinse. de bucurie. Acest gen este caracteristic suprafeţelor întinse.1. solemn sau maiestuos. de veselie sau de entuziasm. de veselie. în care este prezent „omul colectiv”.Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivităţii artistice a acestui peisaj precum şi influenţa lui asupra stării sufleteşti. percepţia asupra genului peisajului a fost diferită.2.2. În decursul timpului. romantic şi liniştit. Genul grandios Genul grandios. de inspiraţie. considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare. cu înflorire abundentă. formate din arbori înalţi dar şi arbuşti. Efectul grandios al unei suprafeţe verzi este accentuat prin prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu specii floricole. culori. imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor. umbră şi lumină. inspirator.2. 4. cu un efect decorativ deosebit. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în funcţie de percepţia individului. Genul de bucurie Genul de bucurie. clar conturate. de mirare. de sălbăticie. induce şi creează veselie şi bună dispoziţie prin diferite combinaţii contrastante dar unitare de linii. atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Home. 4. de suprafeţele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare.

atât sub aspect psihic cât şi fizic. ce influenţează activ buna dispoziţie a omului.2. De asemenea. Acest gen este caracteristic colţurilor liniştite. 30 . pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compoziţie. trunchiurile bătrâne de arbori doborâţi. 4.3. largi. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. 4. Senzaţia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de stâncile. dispuse într-un masiv păduros. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. în care sunt plantaţi arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. dar şi zonelor situate lângă suprafeţele apelor liniştite. unei mări sau ocean). surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. aici se încadrează şi spaţiile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. cascadele. Fascinaţia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. cu flori având culori calde.O compoziţie realizată în acest gen are caracteristice spaţiile verzi deschise.4. având ca fundal imagine unor munţi înalţi. de luminişurile retrase.2.

Soluţia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). în cazul spaţiilor înguste se alege o compoziţie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. în funcţie de specificul locului şi de estetica adoptată în acea zonă. sau a unei perdele de arbuşti înalţi sau de liane. au suprafeţe variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. grădina din spatele locuinţei şi grădina interioară. Aceste grădini sunt amenajate şi întreţinute de proprietar după gustul propriu. fie prin realizarea unui gard viu înalt. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. uşor de întreţinut. puţine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Grădina de faţadă.1. Pentru spaţiile largi se pot adopta diferite compoziţii.CAPITOLUL V STILURILE SPAŢIILOR VERZI ABORDATE ÎN MEDIUL RURAL 5. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. precum gazonul. joasă sau fără împrejmuire. cu o compoziţie relativ simplă. În funcţie de mărimea acesteia. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Astfel. În funcţie de poziţia faţă de clădire (locuinţă. 31 . prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spaţii închise delimitate de împrejmuiri. Aproape în toate cazurile această grădină are doar funcţie estetică. GRĂDINILE LOCUINŢELOR INDIVIDUALE Aceste tipuri de spaţii verzi reprezintă o categorie aparte. respectiv de distanţa de la gard la construcţie se poate adopta şi soluţia de amenajare. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar.) acestea pot fi: grădina de faţadă. aşa cum reiese din denumire este situată în faţa locuinţei. sediu de firmă etc. a unor grupuri de specii sempervirescente.

miniseră. fie după propriile idei. putând cuprinde: suprafeţe şi căi de acces. diferite jocuri. pergole şi treiaje cu plante căţărătoare pentru realizarea umbrei. chioşcurilor şi treiajelor. gazonul. dar şi a unor hoteluri. grădina este structurată şi amenajată. cititul.Grădina din spatele locuinţei are atât o funcţie estetică dar mai ales funcţională. datorită caracterului special al construcţiilor în care sunt realizate. sau specii de răşinoase. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. În funcţie de mărimea spaţiului disponibil. minilivadă. arbori. suprafeţe îngazonate. precum şi diferite specii cu port pendent. de activităţile pe care doreşte să le desfăşoare. sedii de firme. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circulaţia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. arbuşti şi liane. magazie de unelte. arbuştii floriferi sau cei sempervirescenţi de talie mică. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. În cazul unor locuinţe. trandafirii. servitul mesei. aranjamente florale. lămpi pitic. mini grădină de zarzavaturi. În cazul vegetaţiei. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost faţă de privirile indiscrete. înot (în cazul existenţei unui bazin sau a unei piscine) etc. bazin cu peşti decorativi. activităţi de grădinărit. pergolelor. padoc şi cuşcă pentru câine. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activităţi precum: odihna pasivă sau activă. de gusturile proprietarului. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalităţii. speciile agăţătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. 32 . spitale. Grădinile interioare. piscină. sunt mai puţin răspândite şi cunoscute. Soluţia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spaţii destinate amenajărilor peisagistice. mobilier de grădină. chioşc de grădină. barbeque.

arbustive sau lemnoase. cunoaşterea situaţiei (existenţa şi poziţionarea) tuturor instalaţiilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. stânci şi pietre. În cazul tuturor acestor tipuri de spaţiu verde este necesară. un mic bazin cu aspect natural. o cascadă miniaturală. de la bun început. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. arbuşti tunşi.Soluţia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. 33 . instalaţii electrice. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o soluţie strict geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. canalizări). astfel încât liniile arhitecturale ale construcţiei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Unele grădini pot fi amenajate sub influenţa artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate.

astfel încât pe părţile sudice şi vestice ale construcţiilor să poată umbri parţial clasele prea însorite. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. bănci. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităţi. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. care murdăresc. Arborii plantaţi lângă clădiri vor fi amplasaţi. sau pentru desfăşurarea diferitelor activităţi sportive sau didactice. flori. 34 . şi vor fi izolate prin plantaţii compacte. GRĂDINIŢELOR ŞI CREŞELOR Instituţiile de educaţie şi învăţământ prezintă în incinta aferentă. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul porţiunilor de ziduri fără ferestre. fructe sau seminţe. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. arbuşti fructiferi. cât şi zone însorite. Pentru numeroase unităţi de învăţământ este necesară înfiinţarea unui sector pentru ştiinţele naturii. corpuri de iluminat. şi spaţii verzi cu diferite amenajări. rabate sau diverse aranjamente floristice. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compoziţie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. un mic monument sau un bust. coşuri de gunoi etc. de cadrul general în care este situat complexul de construcţii al instituţiei respective.5. ronduri. medicinale şi melifere. arbori de mărimea a III-a. SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR. cu rol de protecţie împotriva prafului. Terenurile destinate activităţilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus faţă de sălile de clasă. Dar în funcţie de microrelief. arbuşti sempervirescenţi sau floriferi. Prin dispunerea vegetaţiei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. plante tehnice. grădina de zarzavat. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cele cu frunze.2. pe lângă construcţiile specifice destinate procesului didactic. ce poate cuprinde: o mică livadă. a zgomotului şi a gazelor. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recreaţii. plante decorative sau chiar o minicolecţie dendrologică sau floricolă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spaţii verzi se exclud cele cu ghimpi. destinate odihnei.

evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepanţe între acesta şi diferite construcţii. 5. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu intervenţii minime asupra elementelor naturale. dar în raza de deservire a localităţii. un sit istoric (ruinele unei cetăţi). 35 . şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. precum: un lac. se deosebesc: parcul forestier. poteci şi alei de plimbare. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. pentru fiecare elev.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Astfel. pădurea-parc sau parcul-pădure. care să nu depăşească 4%. un punct de belvedere asupra oraşului. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele naţionale de sărbătoare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexităţi diferite. În funcţie de activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. în care sunt realizate diferite amenajări şi instalaţii necesare recreării locuitorilor. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. PĂDURI DE RECREARE Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil.5 m2 de teren sportiv. Pădurea-parc (parcul forestier. Aceasta prezintă o reţea de drumuri rustice. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spaţiu verde şi de 1. un curs de apă.3. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha.

mediul este parţial artificializat prin realizarea de alei pietonale. numită impropriu pădure de agrement. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. balnear (izvoare minerale. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. izvoare termale etc. toalete ecologice. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compoziţii cu arbori şi arbuşti ornamentali. sau de interes turistic. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării 36 . Indiferent de specificul pădurilor de recreare. a unui râu. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedinţelor de judeţ. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.3.În unele porţiuni ale pădurii-parc. nisip sau alte materiale locale. care să găzduiască specii locale de importanţă cinegetică. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Alte amenajări. pot fi ştrandurile şi campingurile. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Distanţa la care sunt situate pădurile de agrement faţă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Distanţa la care se recomandă a fi situate pădurileparc faţă de centrul populat este de 0-20 km. a unor peluze întinse de gazon. sau a aranjamentelor florale.1. cişmele cu apă potabilă. în unele zone de interes curativ. fântâni. Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. situate pe malul unui lac. În unele situaţii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. suprafeţe pentru diferite sporturi sau activităţi. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă.). Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Pădurea de recreare. 5. acoperite cu pietre.

expoziţia. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. De asemenea. telescaune. hidrografia şi Environnement-ul. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Configuraţia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construcţia acestora. zone de picnic. Tot pentru aceste tipuri de instalaţii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. 37 . telecabine. cu cât terenul este mai înclinat. stâncile. Expoziţia terenului influenţează mersul diurn al temperaturilor locale. se iau în considerare şi posibilităţile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activităţi cât şi costurile minime pentru investiţiile ce trebuie realizate în acest scop. poziţia pe versant. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Amenajările de tipul campingurilor. tabere şcolare. Unele elemente naturale precum mlaştinile. reclamă obligatoriu existenţa vegetaţiei lemnoase. Astfel. terenuri de tenis sau de fotbal. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atracţii pentru publicul larg. plajelor etc. falezele sau malurile abrupte. dar chiar şi în cazul celor fără această vegetaţie se pot realiza plantaţii care în timp îşi vor exercita funcţiile specifice.5-2 ore. respectiv: fundaţii mai profunde pentru clădiri. se preferă zonele cu vegetaţie forestieră. lipsite de vegetaţia forestieră. topoclimatul. căi de acces cu trasee mai lungi. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. puncte de belvedere etc.La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. zonele nisipoase. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. solul. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. astfel terenurile cu expoziţie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expoziţie. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investiţii mai mici. costurile investiţiilor pentru amenajări vor fi mai mari. Distanţa la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configuraţia şi înclinarea terenului. Aceste expoziţii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. piste pentru biciclete sau pentru role etc. terenuri sportive etc.

această zonă este cea mai expusă vânturilor. iar solul este mai puţin umed. Poziţia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului.. Treimea inferioară a versanţilor prezintă un drenaj slab al aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Tot în acest sens. noroi. gradul de expunere a teritoriului. alunecări de teren. oferind pe ansamblu cele mai bune condiţii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. altitudine etc. destinate practicării unor activităţi. pavilioane. Astfel de locaţii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Zvântarea şi uscarea unor suprafeţe pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere pe anumite zone. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. 38 . bălţi.Terenurile cu expoziţie estică sunt însorite dimineaţa. temperaturile sunt moderate. vânt. refugii) pentru a oferii adăpost. Cu privire la mişcările aerului. în care activităţile încep frecvent dimineaţa devreme. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. este necesară construirea diferitelor construcţii (chioşcuri. Temperatura este condiţionată strict cu expoziţia. sau spaţii adăpostite. cu privire la temperatură. datorită brizei de munte (curenţi ascendenţi dimineaţa şi curenţi descendenţi seara). În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. este necesară realizarea unei reţele de drenare şi eliminare a apei în exces. Orientarea nordică a unor terenuri. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Acolo unde se înregistrează cantităţi mari de precipitaţii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. mai umbrită dar este mai ferită faţă de vânt. Porţiunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventilaţie a aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. datorită faptului că direcţia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. avantajează instalaţiile destinate practicării sporturilor de iarnă. Cantitatea precipitaţiilor şi implicit umiditatea atmosferică influenţează indirect favorabilitatea anumitor zone. suprafeţe umede improprii. datorită persistenţei mai îndelungate a zăpezii. fără extreme mari. este mai rece şi mai umedă. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafeţe se vor zvânta mai uşor.

sau ca sursă de apă potabilă. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. temperatura aerului mai ridicată. frunze prăfuite sau galbene. vegetaţia are aspect veşted. râu. filtrare şi transport al apei. deoarece în acest caz curenţii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apariţiei unor afecţiuni respiratorii specifice. de o acumulare mai mare sau mai mică. lac). precum realizarea igienei corporale zilnice. pescuit. prezenţa prafului. frunziş sărăcăcios. schi nautic etc. dotărilor sau diferitelor echipamente. Suprafeţele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curenţii de aer. care prin fenomenul de spulberare. va avea o atractivitate sporită. Prezenţa şi direcţia dominantă a curenţilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activităţilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. suprafeţele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. care este dată de natura sursei (izvor. 39 . O zonă lipsită de un curs de apă. Hidrografia teritoriului. capătă porţiuni dezgolite. apa este importantă sub aspectul calităţii.La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipitaţii foarte puţine. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direcţiei dominante a vântului. sunt necesare instalaţii de irigare a suprafeţelor îngazonate. ce diminuează calitatea acestora. se recomandă şi crearea de suprafeţe de luciu de apă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instalaţii. În acest sens. iaz. de temperatura acesteia. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construcţiilor. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. dată mai ales de amenajările specifice activităţilor de înot. de modul de captare. De asemenea. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. prepararea hranei. sau cu o reţea hidrografică foarte bună. Prezenţa unei surse de apă este necesară şi pentru activităţile cotidiene. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. fapt ce determină apariţia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. plantele prezintă creşteri foarte mici. prezintă o atractivitate foarte redusă. pârâu. În acest sens. De regulă. şi din contră. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori.

respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. 40 . regimul şi tratamentul etc. Se recomandă ca vecinătăţile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Când o pădure de recreare este echilibrată. este influenţată de diferiţi factori precum: panta şi expoziţia terenului. a instalaţii de decantare a apelor uzate etc. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. să practice diferite jocuri sau activităţi de picnic. 5. prezenţa şi repartiţia suprafeţelor deschise. libere (luminişuri. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în funcţie de situaţia concretă din zona respectivă. de cea ierboasă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expoziţii adăpostite. Cei care doresc să se odihnească. natura solului. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor porţiuni din cadrul acesteia. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. poieni. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. dar nu neglijabilă. chimic sau fonic zonele din jur. situl sau vecinătăţile. condiţionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Cu privire la panta şi expoziţia terenului. de potenţialul teritoriului. a zonelor industriale sau a diferitelor instalaţii ce poluează fizic. compoziţia şi vârsta arboretelor. Environnement-ul. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. liziere). locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegetaţie lemnoasă. incompatibile cu funcţiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv.Natura vegetaţiei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective.3. atunci aceasta este şi primitoare. În zilele călduroase de vară. a fermelor de animale. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. aerisite. Impactul cel mai mare este dat de către vegetaţia lemnoasă arborescentă.2.

Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. dau peisajelor un pitoresc aparte./ha). Codrul regulat vârstnic. 41 . În orice situaţie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distanţă prea mare în pădure. în funcţie de activităţile ce se urmăresc a se desfăşura. publicul larg le preferă pe cele amestecate.. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce au un efect peisagistic major. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini subţiri şi lăstari. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. ce are o densitate mică (200-500 buc. Aceasta capacitate se poate menţine până la exploatare. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. o mărire a spaţiului dintre exemplare sau dispariţia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare.În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor. datorită vizibilităţii foarte bune. dar în zilele geroase cu chiciură. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce conferă vizitatorilor siguranţă şi înlătură sentimentul rătăcirii. indiferent de specie. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. care determină o scădere a densităţii. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. a culorii frunzelor etc. are aspectul unei păduri falnice. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. datorită densităţii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Crângul compus are rezistenţa cea mai mare la acţiunile populaţiei. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. la agresiunile vizitatorilor. capacitatea de primire începe să crească. şi este favorabilă pentru plimbări. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Iarna se remarcă răşinoasele. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. O dată cu efectuarea primelor operaţiuni culturale. în funcţie de fenofazele speciilor respective. speciile de foioase cu ramuri subţiri capătă „haine” deosebite. Vara aspectul diferitelor nuanţe de verde. Sub raportul vârstei.

densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. prin împărţirea pe anumite zone. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. construcţii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. în care ambianţa naturală sau aparent naturală este conservată. amenajările. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerciţii fizice. obiectivele etc. de motivaţiile şi aprecierile lor. luminişuri pentru odihnă. cu o reţea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru staţionare. zona de plimbare şi zona de regenerare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spaţiile verzi urbane. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. dispuse pe anumite trasee. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Se consideră că în orele cu frecvenţă maximă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Pădurile de recreare se sistematizează. Aceste dotări vor fi discrete. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafeţe mai restrânse: păduri naturale. Tot aici se realizează şi o reţea de căi de acces rutier. bine pusă la punct. cu locurile de parcare aferente. 42 .În funcţie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor.

Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). acest lucru favorizând. insistându-se în mod special asupra curăţeniei. zonele cu ţânţari sau alţi factori de disconfort. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în evidenţă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. În situaţia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. aer curat. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranziţie. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. reprezintă cca. Zonele cu soluri reci şi umede. odihnă. Arboretele vor avea consistenţă moderată. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. cu forme interesante. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. destindere şi pentru activităţi de picnic. soluri scheletice. terenuri de joacă pentru copii. echipamente sanitare şi de igienă. 43 . de cei care evadează din cotidian. ce trebuie să fie ireproşabilă. şi prezintă diferite construcţii. vor fi evitate de vizitatori. De preferat ca aici. cişmele. mult căutate şi apreciate de publicul larg. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. fiind astfel organizată. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub acţiunea razelor de soare. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. să aibă o textură uşoară. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. În raport cu întreaga pădure. pentru linişte. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri.Zona de primire şi odihnă. camping. Aceasta este zona preferată de marele public. repaus etc. şi pe de altă parte desfăşurarea în condiţii favorabile a activităţilor de picnic. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel puţin un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. instalaţii sau echipamente. să fie drenat. izvoare).

circulaţia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condiţii. smulgerea sau tăierea puieţilor. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. în funcţie de reţeaua de drumuri şi de întinderea masivului.Zona de plimbare. fiind eliminate tasarea solului. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. frumuseţea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de producţie stabilite. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari sau aplicarea masivă a unor fitocide. 75-80% din suprafaţa pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. informării turiştilor cu privire la existenţa diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. este constituită din diverse suprafeţe. Aceste suprafeţe pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. care sunt interzise accesului publicului. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. 44 . fiind total protejate. Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protecţie a exemplarelor juvenile. Circulaţia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva porţiuni de drumuri principale. reunind până la 5% din suprafaţa arboretului. de cca. dispersate în cadrul celorlalte două zone. rezultate prin ruperea. prezintă ponderea cea mai mare. cu investiţii mai reduse. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Suprafeţele rezervate protecţiei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.

constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. rezistenţa mai mare a exemplarelor costul mai scăzut al materialului diversitatea foarte mare a ramurilor. material care îşi schimbă volumul. ce vor alcătui în final o unitate. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru obţinerea diferitelor forme dorite). ruginiu. căzătoare. compoziţii. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze 45 . săditor şi al lucrărilor de întreţinere în timp. proiectantul de spaţiu verde creează forme. suprafeţei coroanei). florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii diversitatea foarte mare a nuanţelor de verde (vara) şi a celor de galben. mai rar liane) intră într-o proporţie de până la 70% (uneori chiar mai mult). volume. AVANTAJELE FOLOSIRII VEGETAŢIEI LEMNOASE În constituirea diferitelor unităţi de spaţiu verde. frunzelor. speciilor lemnoase la condiţiile de mediu. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde. Prin acest material. culoarea.1. Vegetaţia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construcţie” al unui spaţiu verde.CAPITOLUL VI ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPAŢII VERZI 6. Avantajele folosirii vegetaţiei lemnoase rezultă din: maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.

factori biotici: 46 . -factorii ecologici edafici: -factorii geomorfologici: . temperatura aerului. altitudine. umiditatea atmosferică.- îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcţiei sanitare. vânt. textura şi profunzimea solului. Cerinţele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. regimul de umiditate din sol. expoziţie. Astfel trebuie avut în vedere: .cerinţele speciilor faţă de: -factorii ecologici climatici: lumină.2. 6. configuraţia terenului. pantă. fertilitatea solului. CRITERII DE ALEGERE A SPECIILOR 6. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.2. conţinutul de schelet. troficitatea solului.1. animali. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condiţiilor locale cu cerinţele speciilor respective.

2 PARTICULARITĂŢILE BIOLOGICE ALE SPECIILOR 6. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . 47 . prevenirea şi combaterea dăunătorilor.- vegetali. etc. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. faţă de cele periurbane.aliniamente. Microstaţiunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezenţei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radiaţie.1.). dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. în spaţiile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilităţile sunt mai facil de realizat. În conceperea unei anumite compoziţii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. ce talie vor avea exemplarele respective.2.2.unităţile de spaţiu verde urbane de întindere mare.2. cum se integrează în respectiva compoziţie.pădurile de recreare. factori antropici: factori poluanţi. . . . 6. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. Aceşti factori vor fi luaţi în considerare în mod diferit în spaţiile verzi urbane. În spaţiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiţii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiţii să corespundă cât mai bine cerinţelor ecologice ale speciilor.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. fertilizare. etc. Înălţimea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. . fapt ce influenţează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. Astfel. fabrici.umbrirea clădirilor.obţinerea unor accente pe verticală în diferite compoziţii. .

pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. 6. conică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. De exemplu. 48 . arbuşti pitici. ovală.2.2. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.realizarea gardurilor vii. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circulaţiei pietonale. agăţătoare sau chiar târâtoare. obovoidă. speciile lemnoase volubile. mai mici de 1m. şi cea având contur sinuos.în lungul arterelor.15 – 25 m. Astfel. Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomandaţi pentru: . -liane. a III-a . tabulară. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compoziţiei fiind foarte apreciaţi pentru efectul decorativ deosebit. a prafului. speciile cu înălţimi sub 7 m. Convenţional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: -arbori de mărimea I . etc. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.7 – 15 m. . În tabelul nr. precum şi reţinerea gazelor de eşapament. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.2. a II-a . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influenţează starea psihică a privitorului.. . -arbuşti.Acestea pot fi folosi singure sau în combinaţie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.zonele verzi de mici dimensiuni. căţărătoare. arbuşti mijlocii 1 – 2m. care pot fi: arbuşti înalţi cu înălţimea între 2-7m. sferică. a boschetelor.peste 25 m. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai puţin într-o formă geometrică după raportul dintre înălţime şi diametru.

mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. dar lângă care este necesară zona de primire a pădurilor de recreare. a prafului şi a vântului. pentru protecţie împotriva radiaţiei solare. pentru crearea de arborete existenţa unor exemplare lemnoase. aliniamentele stradale. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: aliniamentele stradale din localităţile din regiunea de munte. 49 . Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: pentru crearea fundalurilor necesare altor compoziţii mascarea obiectelor inestetice. Această caracteristică are rol important în cadrul compoziţiei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.După desimea ramurilor şi bogăţia frunzişului (formă. multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activităţilor de picnic.

Forma trunchiului şi culoarea scoarţei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. sau chiar târâtoare.6.3. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. agăţătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construcţiilor. 50 . Culoarea scoarţei variază în limite destul de largi. Trunchiurile. peluze. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoarţa roşiatic-cărămizie a pinului comun. având un aspect mai mult sau mai puţin cilindric. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronunţată la bază. o scoarţă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii coloraţi în nuanţe de roşu.2. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurcaţii de la bază (de la o oarecare înălţime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Scoarţă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). de la albul pronunţat al trunchiurilor de mesteacăn. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. arţarul american (Acer negundo) are lujerii violet-brumaţi sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.2. a apariţiei diferitelor gelivuri sau alte cauze. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). scoarţă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). pentru eliminarea monotoniei pereţilor sau pentru crearea intimităţii într-un balcon sau chioşc. pentru intensificarea expresivităţii clădirii. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Unele specii cu tulpini oblice sau orizontale. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile cu tulpini căţărătoare.

). Ramuri pot fi drepte. castan) sugerează puterea. 6. mici sau mari. fie verticală.. etc. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pendula. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.. Forma şi dimensiunile ramurilor influenţează starea psihică a omului. Aesculus sp. ovoidă. Juglans sp.2. tortuosa) sau cornul creţ (Corylus avelana f. Gleditsia sp. la marea majoritate a speciilor.2.. platan. astfel specii cu ramuri subţiri (mesteacăn. Forma. romboidală. Speciile care prezintă o poziţie uniformă a ramurilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. obovată. Foliolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.4. puţin incizată dau adânc incizată. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în funcţie de afinitatea speciei în general faţă de factorul lumină. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).. Salix babilonica. imprimă un sentiment de linişte. imprimând anumite sentimente. ca la salcia creaţă (Salix matsudana f.2. eliptică etc. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. fie orizontală. Robinia sp. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. Unele specii au frunze simple sau compuse. Marginea limbului poate fi întreagă. mărimea şi culoarea acestora.5.) sau mari (Ailanthus sp. lanceolată.6. 51 . pot fi sinuoase. tortuosa) sau pot fi geniculate. fie pendentă. paltin.

la verde închis. Forma şi culoarea florilor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). galben sau chiar roz şi roşu.2. Gama de culori ale florilor este destul de variată. ce are scoarţa albă şi frunzele de culoare verde deschis. Euonymus europaeus.Speciile cu frunze mici.2. compuse. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. ienuperii) sau la care variază cel mult nuanţa de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. crem sau galbene. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuanţe. la care verdele se combină cu alb. la galben–roşu ruginiu (toamna). luminos (primăvara). ca în cazul mesteacănului. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. 6. până la verde intens (vara). Astfel. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Speciile cu frunze mari. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). 52 .6. În tabelul nr. biota. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. În tabelul nr. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. precum şi diferite exemple de taxoni. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Hedera helix. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Există şi numeroase varietăţi sau forme (taxoni) cu frunze vărgate. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Ligustrum ovalifolius. forma.

floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. neliniştit. 6. lemn câinesc. în sezonul estival sau autumnal. Speciile cu florile în inflorescenţă au un caracter major. budleia. Exemplarele cu inflorescenţă erecte. Culoarea fructelor. dar mai ales în perioada hibernală. a anexelor cărnoase ale seminţelor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructificaţie (conuri. iritant. atribuind ambientului un aspect dispersat. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescenţe. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. cu toate varietăţile şi soiurile sale.7.Dintre toate speciile lemnoase. acoperind o gamă fantastică a nuanţelor. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. mălin) calmează şi relaxează. cu siguranţă că speciile genului Rosa. mari (Viburnum opulus var. contribuind prin forma.2.2. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.8. glicină. pseudobace) este variată de la specie la specie. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. ca lumânările (castan porcesc. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. puţine specii făcând excepţie de la regulă. Rapiditatea de creştere şi longevitatea 53 . Speciile cu inflorescenţe pendente (salcâm galben. obţinându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Inflorescenţele sferice.2.2. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. amorfă) constituie un factor stimulator. Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. exceptând albastrul pur. 6.

pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. De obicei. 40 ani de la plantare. mai ales cu tehnica de ultimă generaţie.Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Pentru evidenţierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Există şi specii cu creştere foarte înceată. deoarece cele mai puţin longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în comparaţie cu primele. diferiţi arbuşti. 20. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru instalarea vegetaţiei lemnoase într-un anumit spaţiu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegetaţiei lemnoase se preferă ca primă soluţie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. iar plopii. salcâmul. ci separat. 54 . mesteacănul. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. precum cimişirul şi tisa. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 10. probabile pentru perioade de 5. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul.

CAPITOLUL VII. pot fi folosite solitar sau grupat. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. coloritul fructelor). De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii funcţiilor zonei verzi sau a compoziţiei respective. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. labirinturi. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. masive. garduri vii. 55 . frunze. iar cele decorative prin trunchi. dispuse la distanţe egale între exemplare (ritm simplu). fie ele arborescente sau arbustive. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. sub diferite moduri. flori sau fructe să se amplaseze la o distanţă de maximum două ori mai mare decât înălţimea unui om. care nu se regăsesc în efectul obţinut. sau duc la costuri suplimentare. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronunţată care poate fi folosită de la caz la caz. grupuri. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Arborii solitari se amplasează pe peluze.1. Exemplarele lemnoase. boschete. În anumite situaţii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. lângă clădiri. în puncte liniştite. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. pâlcuri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distanţă de peste trei ori mai mare decât înălţimea privitorului. ASOCIEREA. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. sau chiar la intrarea într-un spaţiu verde. curtine. fără agitaţie. ASOCIEREA ŞI DISPUNEREA SPECIILOR LEMNOASE Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele faţă de altele. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA PLANTELOR ÎN GRĂDINĂ 7. Alegerea speciei este determinată şi de distanţa de la care este privit arborele respectiv.

specii de talie mare. lalele recomandându-se a se folosi în planul apropiat. ce pot avea suprafaţă lucioasă sau mată. . . forma şi culoarea fructelor. cerinţe faţă de diferiţi factori climatici şi edafici. ALEGEREA VEGETAŢIEI ŞI CRITERIILE DE ALEGERE A SPECIILOR FLORICOLE Speciile floricole prin habitus. erecte . Orice ambianţă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. . clopoţei. După înălţimea tulpinii se deosebesc: . cu aspect de tufă . creasta cocoşului. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spaţiu verde. în sensibilizarea oamenilor la frumos. . culoarea şi mărimea frunzelor. În acest sens se deosebesc: .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. ciclul de viaţă.2. .specii cu tulpini căţărătoare. respectiv de orientarea în spaţiu a acesteia. La alegerea speciilor se au în vedere înălţimea si forma tulpinii.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. moţul curcanului. al sezonului de vegetaţie. mirosul şi modul de asociere ale florilor. constituind elementul principal al varietăţii zilnice a unui spaţiu verde. 56 . forma. a modului de creştere şi ramificare. Culoarea – este impusă în general de petale. forma.specii cu port târâtor (sau pendant). în cazul petalelor tomentoase. .7. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combinaţia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. culoarea.specii cu tulpini volubile .specii cu aspect de perniţă .specii cu tulpini ramificare. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. peste 50 (60) cm Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.specii cu tulpini simple. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.

ca o continuare a florilor. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combinaţia dintre flori şi frunze. 57 . mărimea şi culoarea frunzelor. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. altele sunt mici şi mărunte. fiind aripate. roşu grena.2. Unele frunze sunt mari. locurilor pentru sporturile uşoare. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. la diferite combinaţii precum cele cu frunze vărgate . florile se îndepărtează. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.) are fructe persistente şi decorative. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. galben. în jurul teraselor. precum verbena şi crinii. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Moţul curcanului (Amaranthus sp. culoarea şi abundenţa frunzelor. 7. a staţionării.2. de culoare roşie sau roză. chioşcuri pentru odihnă).2. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Forma. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importanţă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. florile fiind nesemnificative. argintiu sau cenuşiu. 7. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excepţii). Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. cu segmentele filiforme.1. iar altele puternic fidate. fiind o sursă de amuzament pentru copii. În unele situaţii. menţinând efectul decorativ. 7. Împărţirea după ciclu de viaţă: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegetaţie.3. precum regina nopţii. cum este cazul la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.2.

Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularităţile biologice ale acestora precum şi cerinţele plantelor faţă de condiţiile staţionale. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. mozaicurilor. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. jardinierelor. 58 . pentru decorarea spaţiilor verzi. teraselor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. bordurilor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravieţuiesc prin mugurii de la colet protejaţi de resturile moarte ale plantei . pergolelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.5.Seminţele acestor specii fie vor fi semănate în răsadniţe sau solarii. tuberobulbi. ferestrelor. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Seminţele se seamănă în iulie-august în spaţii adăpostite. perioada şi durata de înflorire. rizomi. forma şi culoarea florilor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rizomi. rondurilor. geophite – ce au bulbi. Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. zidurilor. treiajelor. rădăcini tuberizate. 7. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face ţinându-se cont de ciclul de viaţă. tuberobulbi. 7. iar primăvara vor înflori. în lungul apelor sau pe luciul lor. forma şi nuanţa frunzelor.4. pentru decorarea balcoanelor.2. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegetaţie. în general. rabatelor. Speciile floricole pot fi folosite. pentru decorarea stâlpilor.2. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. ca exemplare izolate sau în grupuri în componenţa platbandelor. pe stânci sau pajişti. covoarelor. chioşcurilor ca flori tăiate. mărimea. înălţimea plantelor. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea îngheţurilor târzii.

astfel încât în apropierea clădirilor cu faţade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. fie numai specii perene. narcise. Aceste monoculturi se realizează în funcţie de ambient. În ceea ce priveşte înălţimea speciilor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. stânjenei. mijlocie sau mică . Culturi combinate În funcţie de ciclul de viaţă se pot asocia fie numai plante anuale. de talie înaltă. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fie mixt. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. perioadă avansată sau devansată de condiţiile atmosferice din acel an. crizanteme. specifice plantelor anuale. 59 . asociate după înălţime şi epocă de înflorire. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Culturile cu plante anuale. în special lunile de vară. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele.Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. ghiocei. O combinaţie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mulţi ani. printre care se introduc plante anuale. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înălţimi diferite. Acestea sunt constituite prin suprafeţe cu plante perene. iar dacă elementele unei construcţii sunt simple. bujori. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguranţă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. costisitoare.

mărunţirea bulgărilor. Galanthus) sau bienale (Primula. bănuţi (Bellis perennis). textură. permeabilitate. mobilizarea superficială a solului. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. sau care prin abundenţa de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compoziţiei (ronduri. 7. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. witrockiana). În cultura speciilor floricole se ţine cont de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. modelarea terenului. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietăţii sale fizice şi chimice (afânare.3. numă-uita (Myosotis sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. instalând specii de talie mică în prim plan. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. desfundat. narcise (Narcissus sp. capacitate de reţinere a apei). Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. în trepte. pH. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. În funcţie de perioada şi durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. brumărele). partere). Hyacinthus.). În multe situaţii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.). nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. 60 . Viola. Narcissus.). Myosotis.Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. rabate. nivelat. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. cu port de tufă sau covoraş. structură. elemente nutritive. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. În general. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. muscari (Muscari sp. Bellis) cu speciile anuale. INSTALAREA SPECIILOR FLORICOLE. PREGĂTIREA SOLULUI În funcţie de solul avut la dispoziţie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Crocus.

pământul de pădure.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. 7. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . superficiale (Primula sp.. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combinaţii şi care pot să asigure plantelor o nutriţie corespunzătoare... Amaryllis sp. unde se vor dezvolta şi înflori. pământul de turbă.soluri alcaline – (Anemone sp. Cheiranthus cheiri). pământul de lemn. se deosebesc: . rădăcinile de ferigă şi nisipul.. compostul de grădină.soluri acide – (Coleus sp. 61 ... Tradescantia sp. . de răsadniţă. Astfel s-au obţinut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Cele mai frecvent folosite sunt: mraniţa. Asparagus sp. conţinutul de substanţe nutritive. Asparagus sp. INSTALAREA PLANTELOR FLORICOLE ÎN SPAŢIILE VERZI Plantarea reprezintă operaţiunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. ferigi).. bine organizate.Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Dianthus sp. etc. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. s-a căutat obţinerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile . . După valoarea pH-ului. pământul de ace de răşinoase.4.pentru plantele cu rădăcini mai subţiri.. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Gladiolus sp. pământul de frunze. Acestea se deosebesc prin pH. perlit şi turbă în diferite proporţii. Erica sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. ţelina. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în funcţie de ciclul de viaţă şi de cerinţele faţă de factorul căldură. Iris sp. În funcţie de sol. pământul de ericacee.. . Dianthus). în funcţie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerinţele acestora. ..soluri neutre – majoritatea solurilor. Calluna vulgaris). pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. de turbă) . textură.

În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmulţesc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea . alveola (gropiţa) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Narcissus. ½ din înălţimea medie la maturitate a speciei respective. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. această operaţie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distanţă de plantare de cca.). Impatiens. Distanţa variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.5. Hosta plantaginea. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distanţă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înălţimea medie a speciei. Lilium sp... În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt pretenţioase la căldură (Dianthus. Mathiola. comparativ cu înălţimea plantei. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. astfel încât până la venirea îngheţului la sol. Fuchsia. Hemerocallis sp. 62 . Muscari.(Iris sp. Amaranthus). În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La plantare. Begonia).). Dianthus. Viola. Myosotis). Galanthus. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. dar nici să se stânjenească reciproc. Crocus. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. bulbii acestora să se înrădăcineze. DISTANŢA DE PLANTARE Diferă şi se stabileşte în funcţie de înălţimea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spaţii libere între ele. Paeonia). Hyacinthus. 7. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Sedum) distanţele pot fi mai mari. Toamna (septembrieoctombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Alyssum.

judeţul Dâmboviţa. corespunzătoare din punct de vedere funcţional şi estetic. Grădina va fi amplasată in partea de vest a comunei Runcu. intrând mai devreme în vegetaţie.1. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. 63 . întreaga suprafaţă fiind destinată recreări. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Aceasta va cuprinde atât amenajarea spaţiului verde din jurul casei . OBIECTIVELE LUCRĂRII Proiectul are ca principal obiectiv propunerea de amenajare peisagistică a unei grădini private in zona de deal – munte. În funcţie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmulţire vegetativă. cât şi un heleşteu cu peşte. CAPITOLUL VIII CONTRIBUŢII PROPRII 8. Transplantarea reprezintă operaţiunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegetaţie. şi multe alte dotări realizate pentru destindere şi relaxare. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. acestea dând o stare de confort acesteia. 2 – 2. pentru păstrarea umidităţii şi pentru evitarea formării crustei. La speciile perene. Plantarea se execută din centrul unei compoziţii spre margine. de cca. liniştită şi perfectă ca loc de relaxare şi odihnă. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Se urmăreşte realizarea unei grădini unitare. pe malul stâng al râului Ialomicioara.5 cm grosime. transplantarea apare necesară atunci când datorită înmulţirii naturale ale plantelor. Această gradină va fi amenajată pe o suprafaţă de 2500 mp. Vegetaţia şi apa vor ocupa un loc important în amenajarea grădini.După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită. când plantele nu suferă deloc. unele nu mai înfloresc în acel an. spaţiul devine insuficient. amplasată în partea de N a judeţului. din comuna Runcu. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. un foişor pentru relaxare şi luat masa.

şi întărirea sănătăţii. Asupra organismului uman se exercită atat influientele mediului natural fizic (indeosebi ale factorilor de clima si ale fenomenelor ciclice prin care se manifesta relatiile din cadrul sistemului planetar). de a atenua aceasta chiar funcţia de sau plantelor pentru refacere. Folosirea activa a factorilor peisajelor naturale menţinerea umane este una dintre problemele epocii noastre. denumita şi funcţie socială. întregul organism uman. Rolul sanitar-igienic al spatiilor verzi se datorează proprietăţilor zgomotul etc. Evident. contra factorilor climatici dăunători. manifestându-se in contactul nemijlocit al omului cu natura. de a defini un microclimat specific. Mai ales tulburările psihice sunt o consecinţă a incapacităţii organismului uman de a se adapta la condiţiile ambiantei ecologice . In cadrul peisajului. influenţează pozitiv starea psihică si in consecinţă. SCOPUL LUCRĂRII 64 . Un peisaj frumos şi sănătos joaca un rol de importantă majoră în asigurarea sănătăţi publice.Spaţiile verzi îndeplinesc functia de recreare care este considerată de protecţie. vegetaţia este elementul ce acţionează deosebit de favorabil asupra sănătăţii omului. cât şi cele ale mediului artificial şi social în care trăieşte.a. Prin funcţiile de protecţie hidrologică. antierozională.2. hrană consistenţă nepoluantă. pădurea contribuie la crearea unui mediu echilibrat. pădurea protejănd sănătatea populaţiilor umane. de purificare a atmosferei şi atenuare a zgomotelor. prielnic organismului uman. stimularea optimismului şi asigurarea longevităţii 8. De asemenea. Totodată spaţiul verde furnizează populaţiei numeroase elemente de confort şi civilizaţie. Prin producţie însăşi este in relaţie directă cu sănătatea omului. se refera si la rolul sanitar-igienic şi estetico-peisagistic al pădurii. vegetaţiei pomicole de a purifica si ioniza aerul. Este dovedit faptul ca fiinţa umana nu se poate adapta la modificările rapide şi grave ale mediului. funcţia de recreare. Starea de sănătate este in mod esenţial determinată de adaptarea omului la mediul său înconjurător. funcţia estetico-peisagistica a pădurii.. plante medicinale ş.

Succesul lor depinde in mare măsura de rigiditatea lor si felul in care sunt întreţinute. Medităm putin la acest subiect si vom avea un loc perfect pentru evadarea din viata cotidiană. Terasarea In locurile in care inclinatia a fost foarte vizibila sa terasat pământul pentru a obţine secţiuni mai plane. aceasta are o influenţă pozitivă asupra stări de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. este de preferat ca acestea sa fie la marginile grădinii. Nivelarea pământului Nivelarea pământului sa făcut toamna. amplasată la poalele munţilor Leaota.1. care înainte era un spaţiu lipsit de farmec. Plantaţiile de arbori şi arbuşti. Vegetaţia.3. ea ar trebui sa fie sub forma unui zid. cât şi înmagazinări apei în sol.Scopul acestei lucrări este de a îmbunătăţi condiţiile de mediu prin amenajarea acestui spaţiu. pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micşora tabloul. reglează ciclul oxigenului şi al bioxidului de carbon. înainte de sosirea ploilor abundente. ne încarcă bateriile cu energie pozitiva. Amenajarea lor sa făcută cu grija. Această oază de verdeaţă. fiind un loc de relaxare şi meditare excepţional.3. Terasele pot fi înlocuite foarte bine cu zone in panta. 8. AMENAJAREA GRADINII Pentru a crea locul ideal de relaxare trebuie sa planificăm totul cu mare grija. pentru a lăsa cat mai mult spaţiu peluzei. atrăgând atenţia asupra lor. atât de necesar protecţiei plantelor în timpul iernii. îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen şi reduce bioxidul de carbon din atmosferă. contribuie la scăderea vitezei vântului şi spulberarea stratului de zăpadă. pentru a avea zone mai înalte (straturi ridicate). 65 . Daca realizarea unei terase este absolut necesara. componenta vie a naturii. sau amplasata lângă casa. 8. si a fost lăsat aşa până primăvara. deoarece prin ordonarea şi amenajarea vegetaţiei.

Compostul se compune din mai multe materii organice. cojile de ouă. din florile şi resturile plantelor . Pentru a da impresie că peluza este mai mare. să se producă în mod corespunzător este necesară o temperatură de 60-70 grade C. din răzoare. sa îndepărtat demarcarea ei. Aproape din toate deşeurile din grădină putem obţine compostul. zonele se delimitează . Ingrăsământ in productie proprie Pentru a îmbunătăţi proprietăţile solului sa folosit compost din gradina proprie. o linie neregulata este mai naturala si se pretează mai bine plantarii. şi din crengi şi iarbă tăiată. Amenajarea zonei cu flori După ce s-a nivelat pământul.3. 66 . Aproape toţi copacii sunt afectaţi de pământul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului. Dintre resturile menajere se pot valorifica pentru compost fructele si legumele. este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa. procesul de compostare în sine .Liniile de demarcatie Au fost evitate contururile continue. sedimentul de cafea şi de ceai. Plantarea copacilor sa făcut toamna (când trunchiul e crescut destul iar pământul are o condiţie perfecta pentru drenaj). de exempu din frunziş. Pentru ca descompunerea. 8. nu numai pentru protejarea copacului. şi chiar şerveţele folosite. obţinute prin descompunere de către bacterii şi microorganisme. de umiditate şi de o bună aerisire. ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac. apoi sa plantat gazonul si florile..2. În acest mod putem reduce considerabil cantitatea deşeurilor din gospodărie.

67 .

68 .

Arenaria). Ele scot în evidenţă atât masele de arbori şi arbuşti care le încadrează. circulaţii.3. piese de apă. cât şi siluetele izolate sau grupurile situate în aceste spaţii. Covoarele de iarbă deţin valenţele picturale : verdele lor pune în valoare coloritul diferenţiat al vegetaţiei lemnoase variind cu sezonul. constructii decorative şi utilitare. Compoziţia gazonului diferă în funcţie de modalitatea în care această suprafaţă este folosită. 69 .8. Covoarele verzi leagă între ele toate componentele peisajului creat:volume şi forme vegetale.3. De cele mai multe ori gazonul se compune din amestecuri de specii de ierburi din alte familii (Trifolium. Gazonul. Se foloseşte gazon decorativ în grădina decorativă. intensifică prin contrast cromatica veselă a florilor.

AMENAJĂRILE ORNAMENTALE DIN GRĂDINĂ 8. prin întinderea la sol a rulourilor de gazon care în prealabil a fost pregătit (curăţat. Avantajele evidente ale acestei modalităţi de înierbare constau în realizarea rapidă a unui gazon perfect şi reducerea perioadei de stabilizare la numai 2 săptămâni.4. Pentru a avea o bună prindere spaţiului amenajat i se acordă lucrări deosebite de udare. Montajul se face relativ uşor. Pământul sa afânat pentru ca rădăcinile să se înfigă adânc. 8. in imediata apropiere a acesteia. Amenajarea suprafeţelor înierbate prin montarea covoarelor de gazon (turf) este o metodă modernă de înerbare care în ultima perioadă a cunoscut o mai mare popularitate întrucât crează un spaţiu verde încă din prima zi din prima zi a montajului. cel mai bun mod de a obţine un astfel de pământ este prin brâzdare. care delimitează zona patioului. transformând-ul într-o zona de relaxare si de servire a cinei . 70 .nivelat. cât şi in timpul zilei.adaos de pământ fertil şi nisip). atât după lăsarea serii. Este pavat cu cărămizi care sunt puse in evidentă de luminile de pe margine. greblat.1. fertilizare şi tundere.Pregătirea pământului sa făcut foarte conştiincios pentru ca permanenţa gazonului ţine foarte mult de acest pas.4. Patio Este amenajat in spatele case.

dar sunetul si mişcarea sunt create cu ajutorul unei cascade . In zona patioului se află şi o piscină mica. pentru copii şi nu numai. Patioul este acoperita de o pergolă cu trandafiri căţărători albi si roşi aşezaţi pe un pat de lemn de culoare alba care da o nota de eleganta terasei. Sunetul frumos al apei va contribui la plăcerile auditive si vizuale pe care le oferă gradina. 8.3. cala. Pentru petreceri si relaxare acesta zona este perfecta. ci şi plante mari de ghiveci . precum leandrul. fiind acompaniata de o masa in culori vesele si accentuată de luminile si felinarele care stau de veghe . dar uneori este necesara o senzaţie de vibraţie si viata. palmierii care dau naştere unei atmosfere de vacantaCedrul care sta de veghe in coltul din dreapta al patioului are o dimensiune impresionanta si face umbra pe terasa şi în casă în zilele toride de vară. Curs de apa cu cascadă si heleşteu Apa stătătoare aduce calm si linişte intr-o gradina. Acesta este spaţiul perfect pentru petreceri nocturne în aer liber. Priveliştea marii de flori in toate culorile curcubeului este copleşitoare..Mobilierul este din fier forjat. 71 . care dă o notă de eleganţă spaţiului..4. lumina fiind dată de lămpile si felinarele care acompaniază zona cu o lumină difuză. Fântâna transformă orice spaţiu într-un punct de atracţie.2 Fântână cu piscină mică Fântâna este aşezată in zona patioului in partea. Cursul de apă este unul dintre punctele de atracţie al grădini si va avea nevoie de întreţinere regulată pentru a i se menţine un aspect plăcut. 8. Un „curs” agitat introduce in gradina un sentiment autentic de sălbăticie. iar platoul mesei este de sticlă.4. Pe suprafaţa patioului este amenajat si un grătar . Pe terasa elegantă înfloresc nenumărate plante de ghiveci. Nu doar muscatele .

serveşte ca protecţie contra indiscreţiilor. Lămpile amplasate creează atmosferă. Luminile din bilele plutitoare amplasate pe apă îi conferă iazului un aspect romantic. amestecate mai in spate cu iarba si plante sălbatice. Această grădină aproape că se contopeşte cu mediul înconjurător. spoturile ne învăluie într-o lumină blânda. in plus. crapii când ajung la maturitate să nu poată ajunge să scormonească rădăcinile plantelor. Daca facem baie noaptea sau le aprindem seara in timpul unei petreceri in aer liber. de către irişii din apă sau de alte plante acvatice. Pentru a planta diferite specii de plante am pus pe fundul iazului un fel de rogojină de plastic specială pentru acest lucru. Heleşteul adăposteşte peşti. Peisajele nocturne de vis iau naştere când împrejurimile iazului . Pe malul bazinului. pe marginea lacului săpat cu o adâncime maximă de 25-30 cm pentru că in acest loc. O culisă de plante face ca oaza de îmbăiat să aibă un aspect natural şi . Aici se pot prinde rădăcini puternice astfel încât plantele să nu fie scoase la suprafaţă. asigură o trecere armonioasa spre straturile din gradină. Plantele acvatice sunt vitale pentru sănătatea iazului. cu o instalaţie minimală astfel se poate face autocurăţirea din zona de apa mica de la mal. cu tot cu straturi si casă sunt laminate. Cursul de apă este întins pe o suprafaţa de aproximativ 150 mp. fundalul fiind dat de munţii Leaota. acest spaţiu este bun şi pentru puietul de peşte. Pentru a putea avea in iazul nostru cu crapi Koi in acelaşi timp si plante a trebuit să prevedem un spaţiu pentru plante. substanţele de excreţie se depun aici si sunt apoi consumate . 72 . bilele se scot din apă si se pot amplasa în straturile din gradină. ca substanţe nutritive. Zona de regenerare. O atmosfera misterioasă ia naştere datorită lămpilor subacvatice. plantate special pentru curăţare si filtrarea apei . La nevoie . În acelaşi timp.Cursul de apă este construit dintr-un curs prelung care străbate aproximativ toată grădina şi se varsă în heleşteul cu peşti. sunt cultivate plante de mlaştină.

Feriga de apă . Bănuţul de munte. Plante natante sunt plante ce oferă umbră înainte de dezvoltarea nuferilor şi ajuta la controlul algelor verzi şi filamentoase. Pergola acoperita cu caprifoi protejează de vânt si de indiscreţii. Nuferilor le place apa stătătoare. Aici amintim: . flori parfumate albe cu stamine albe si frunze mari .James Brydon . Mai întâi se înalţă o mireasma proaspătă de lămâie . În curând . Serile de vară cu parfum de miere devin experienţe de neuitat. 73 . de obiei primăvara sau la începutul verii. Chiar si cel mai bine proiectat heleşteu va avea un aspect neîngrijit dacă apa este verde. Un heleşteu care rămâne verde mai mult timp are nevoie de tratament.Nufarul alb comun .Azolla caroliniana .Rubra petale rosii roz Plante submerse sunt plantele ce sunt pe fundul lacului. Varietăţile de plante cultivate in iazul nostru sunt: . care adună harnici nectarul caprifoiului.Eichornia crassipes sau zambila de apă Pe margine avem Crăiţe Gura leului. locul se va umple de fluturi de noapte. Putem părăsi dalele de piatră: florile si frunzele călcate degajă cea mai intense aroma.Calltriche hermaphroditica. Au avantajul că oferă şi umbra atât de necesara peştilor şi previn înmulţirea algelor. Lămpile elegante scufunda gradina intr-o lumina misterioasa si se oglindesc frumos pe suprafaţa apei. când apa se încălzeşte . flori duble roşu roz cu stamine portocalii . iar plantele acvatice nu sunt destul de mari pentru a reduce lumina solară care ajunge la apă. plante care luminează vesele peste apa liniştită. Jocurile cu apa susură plăcut si blând în fundal. O experienţa plăcută este mersul prin stratul de cimbru înflorit şi foarte parfumat. . Majoritatea heleşteelor devin verzi câteva zile sau săptămâni pe an.Nuferii sunt cele mai frumoase plante plantate în gradina noastră. Cărarea din apropierea iazului “deschide un nou drum”. Acestor plante au flori atrăgătoare. Harnicuţa. apoi aroma picantă de cimbru.Nuphar lutea cea mai comună plantă de lac şi poate ajunge la lungimi de pana la 240 cm . Un loc de relaxare si revenire parfumat se afla in gradina din apropierea heleşteului. amplificând mai mult efectul liniştitor emanat de toată gradina în orele serii.

4. de pământ.Apa verde este cauzată de milioane de alge care plutesc liber si care se hrănesc cu elemente nutritive din apă. am creat oaze pentru revenire si relaxare. Retrezesc la viaţă momente de mult trecute. Miresmele sunt greu de descris în cuvinte. Printre florile îndrăgite se află si trandafirii. care învăluie fereastra. Floarea de vară bucura simţurile tot anotimpul.4. Când ne plimbam pe cărări înguste printre florile de vară. 74 . aproape că putem simţi pe piele soarele blând de mai şi putem să auzim ciripitul vesel al cintezoilor. condiţii care au fost create pentru aceştia in gradina noastră. în zona locurilor de relaxare şi învăluie un copac bătrân. Aromele se simt cel mai bine în locuri însorite şi ferite de vânt . putem savura mirosul seducător de miere. În cameră pătrunde un miros intens de vanilie. Plantele căţărătoare parfumate au fost amplasate pe acoperişi. Floxul e sensibil la modificări de climă şi de loc. Parfumul verii este dat de mireasma dulce de flox care nu lipseşte din straturi. Pavilionul din gradină Este construit din lemn. Când simţim în nări dulceaţa delicioasă şi incomparabilă a lăcrămioarelor. Sunt ca sentimentele—greu de cuprins. Copacul Hamamelis si călinul de iarna fac flori parfumate deja pe crengile neînfrunzite. Paleta miresmelor acestora este incredibil de mare. Din toate părţile suntem asaltaţi de varietatea de parfumuri. Mirosul cald. 8. Chiar şi iarna ne putem răsfăţa nasurile cu parfumuri plăcute. înmulţindu-se rapid in apa caldă. iar acoperişul este acoperit şindrilă care susţine plantele căţărăratoare care menţin umbra pavilionului şi ii oferă acestuia discreţie. Suporturile acoperite cu borceag parfumat încununează aranjamentul înmiresmat. Locul joacă un rol important la trandafiri. lămâie si cuişoare. emanate după o ploaie de vară ne deschide larg inimile şi ne desenează un zâmbet pe chipuri. Nori de flori parfumate au fost create de frumoasele si parfumatele cascade ale glicinei. aşa că mireasma este alta in fiecare sezon. Cu ajutorul plantelor parfumate din gradină. Întreţinerea regulata si plantarea de nuferi si de alte plante au transformat acest heleşteu natural intr-un frumos element al grădinii.

Materialele din care poate fi realizata poteca sunt de o mare diversitate: butuci din conifere. piatra naturala. Rezistent la frig.5. Peste gradina se aşterne o linişte încărcată. cresc deja in prima vară splendid. în luna mai. coaja de copac. Palmieri pe malul mării . scanduri sau pavele. materialele din care a fost construita casa. 8. 75 . Aleile. Arşiţa unduieşte . Chiar şi exemplarele nou cumpărate. copăcei sau copaci mici. invitand parca vizitatorii sa “exploreze” gradina. Fiecare material trebuie ales in functie de mai multi factori. Acum ar fi frumos să ne aruncăm. încă mici. Pentru a crea aranjamente de vis pe terasă. grea . in după-amiezile de vara.4. pe langa faptul ca sunt practice – reduc compactarea solului si ajuta la orientare – adauga o puternica atractie estetica.acest vis devenind realitate graţie bazinului propriu de înot din gradină. ornamentele din gradina etc. iar vecinii se retrag pentru siestă. Pe terasa de lângă casă se afla si un palmier. impresionează chiar şi numai prin formă. în linişte într-o parte răcoroasă . Ele nu ating aici înălţimi considerabile. deasupra asfaltului. respectiv. transformand o gradina obisnuita intr-una interesanta. O poteca poate infrumuseta peisajul. oaspeţii exotici sunt foarte indicaţi. Aspectul plantelor spun totul: leandrul si trompeta îngerului aduc soarele pe terasă şi creează instantaneu o atmosferă relaxată specifică ţărilor calde.Pentru a avea un miros intens si plăcut pe timpul nopţi am plantat regina nopţii. atingând dimensiuni impresionante . înseamnă că vara este aproape. caramida. Aleile şi drumurile de acces Un aspect important este accesibilitatea. dar cresc şi se dezvoltă splendid ca plantă de ghiveci. aroma picantă a rozmarinului şi levănţicii sălbatice sau culorile vii ale florilor plantelor căţărătoare. Stratul de pe marginea grădini este delimitat de trandafiri in colori roşiu si alb intercalate cu falnici copaci de thuj care stă veşnic drept. Ca arbuşti. Când plantele din ghiveci umplu terasa. iarba si nisip. la vânt şi robustpalmierul este potrivit pentru clima noastră.

pe cărările principale. astfel se încadrează mai bine în microrelieful grădinii Aleile din gradină şerpuiesc spre destinaţii precise. cu o lăţime a 120 cm. sinuos. deoarece este mai frumos . Pavarea aleilor din grădină sa făcut cu cărămida roşie. iar aleile secundare. Poteca naturală 76 .Fiind o grădină cu teren înclinat aleile au un traseu neregulat. cu pietre din albia râului. cu un trafic mai redus sau făcut cu material local.

astfel pentru a satisface plăcerile lor şi a evita peisajul nedorit dat de lada de nisip. nu necesită remodelarea grădini sau a face ceva în plus pentru aceasta. unde trebuie să romană pe vecie la fel de mult ca si toboganul mobil.8. fără a mai apela la cretă. am folosit palisade din lemn rotund înfipte vertical în pământ. care serveşte copiilor drept loc de retragere pentru lucru manual. Spaţiu de joacă pentru copii Pentru copii din casă a trebuit să cream un spaţiu special de joacă. Joaca cu nisipul este un mijloc de joaca îndrăgit de copii. sunt mereu necesare copiilor . O primă posibilitate o oferă drumul lat. acestea are un aspect natural si nu deranjează prea mult. in joc de şah. Asemenea locuri rezervate . Un leagăn este un alt punct atractiv si pentru un cadru cat mai natural am folosit lemn masiv pentru susţinere iar in loc de scândură pentru stat am folosit o veche anvelopă auto.6.4. Un mic loc într-un colţ de gard viu. pentru săgeţi şi pentru joacă. Un mic refugiu. ce nu intră in categoria jocurilor cu mişcare. 77 . protejat de vânt.cu un trunchi puternic.de asemenea un cort pentru ocazii deosebite – minunat vara pentru a înnopta in el. Suprafaţa este lată de aproximativ 2 m. căci ce este mai încântător decât un colţişor retras în grădină unde aceştia îşi pot ascunde candid secrete faţă de părinţi! Căsuţa din copac atât iubită de copii dar şi de adulţi îşi face prezenţa într-un mesteacăn semeţ . colorate.care nu se află sub directa supraveghere a adulţilor. chiar si când somnul lipseşte cu desăvârşire din cauza agitaţiei!. Acesta l-am amplasat aproape de casă pentru a putea fi supravegheaţi cu uşurinţă. in spatele unui arbust des oferă o nişă cu adevărat confortabilă pentru tot felu de îndeletniciri. dreaptă. care serveşte mai întâi drept cale pentru a face gălăgie. in trepte. pentru citit sau pentru alte asemenea îndeletniciri.îşi găseşte loc pe covorul verde sau intr-un colt retras. plană si este acoperită cu plăci pătrate . facilitând jocul de sărituri .

E firesc sa spunem ca. precum. gardul spune tot. din zidărie sau piatra. ferit de priviri indiscrete. de bârlogul nostru. ca pentru un bordei. din fier forjat. de incursiuni ale unor indivizi indezirabili. Daca stai sa-l asculţi (sa-l priveşti). Macul de munte apar rapid si sunt legate in buchete de flori cu care se fac surprize părinţilor. Barba-boierului.Pentru a da cat mai multa viaţă acestui spaţiu şi pentru a familiariza copiii încă de timpuriu cu plantele.8. Floarea de num ă uita. vom însămânţa flori chiar in spaţiul lor de joacă. chiar daca nu eşti specialist in materiale de construcţii. Florile de pai şi pana zburătorului se pretează pentru activităţi de lucru manual şi pentru buchete uscate.intr-un registru pozitiv sau negativ. plasa metalica sau tabla. Flori colorate de un an sau doi. Trecând pe străzi. chiar daca nu ridicam un picior pentru a pecetlui unicitatea spaţiului privat si proprietatea. pe lângă funcţia de a proteja curtea si casa. 8. Un gard care pune in valoare construcţia centrala (la fel ca o montura de aur piatra preţioasa a unui inel) va atrage oaspeţii si privirile trecătorilor. avem nevoie de spaţiu. Înalte ca ale unei fortăreţe sau joase. 8. de un spaţiu delimitat. Gura-leului. bârlog care sa ne poartă semnătura. la a căror alcătuire copii pot să îşi dea frâu liber imaginaţiei. pentru a le trezi interesul pentru floră şi faună pe exemple vii si pentru a le delega anumite responsabilităţi. gardul ii rezerva stăpânului dreptul de-a alege vizitatorii.4. Amenajarea apelor 78 . Cârciumăreasa. gardul are suficiente posibilitatea de-a se manifesta pe plan estetic . Spune care e relaţia proprietarului cu vecinătatea. fie o plăcuta pe care sta gravat prevenitor si ostil "Câine râu!".4. gardurile sunt primele care ne întâmpina si ne oferă fie o calda invitaţie de-a intra. Gândit de cele mai multe ori in concordanta cu stilul casei. care in decursul verii creste de la măruntul embrion la uriaşul înalt de 2-3 m şi care îşi roteşte capul după soare.7. cu strada. poţi liniştit sa exersezi ghicitul in garduri. intr-un grad mai mare sau mai mic de ruina. uitându-te la case si la curţile fiecăruia. Mai este şi floarea soarelui de un an . cu modul lor de viaţă şi de îngrijire. Mai precis.Crăiţele. cu trecătorii sau vizitatorii. prevăzute sau nu cu sisteme de alarma ori camere video. Utilitatea gardului Întocmai ca orice fiinţa vie.

cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Malurile se vor amenaja prin terasare. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Caltha palustris). râuri în funcţie de mărimea spaţiului verde respectiv. în locurile cu erodare puternică. fără frânturi. 79 . prin deschideri de perspective. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compoziţie (se măreşte aparent suprafaţa acesteia). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compoziţiei. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. lacuri. Apele stătătoare (numite impropriu. dar fără a fi simetrice. fântâni. bitumului. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. iazuri. dar poate fi ameliorată. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului.Efectul estetic al apelor este dat de: suprafaţa netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. asemănător cu malurile opuse. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. acesta trebuie să asigure primenirea şi menţinerea apei la un nivel constant (evaporaţie şi infiltraţie). de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. de mişcare. Oglinzile de apă /bazinele geometrice. Malurile diferă în funcţie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. senzaţia de răcorire şi de prospeţime. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. trestie. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. pâraie. realizate de obicei pe stâncării. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Când cursul apei este însorit. căderi de apă.

geometrică. .fântână cu taluz cu cascadă. a domina. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aducţiune periodică a apei. Toate construcţiile prezente într-un spaţiu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. pătrate. Toate acestea se realizează proporţional cu dimensiunile bazinului. 80 . având rolul unui factor calmant în peisaj.bazin cu jeturi orientate spre periferie. a menţine. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Există diferite modalităţi de amenajare a acestor bazine: . dreptunghiulare. în scopul realizării unităţii clădirii cu acesta.9. Construcţii utilitare şi ornamentale Construcţiile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegetaţia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. menţinute în bazine de formă geometrică – rotunde. si este astfel poziţionată încât sa profite de soare în timpul după-amiezii. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). elipsoidale. Racordul la conducta de apă potabilă s-a realizat cu ajutorul „Proiectului de Dezvoltare Rurală (PDR)” care a fost lansat in 2002. într-un loc din care gradina poate fi văzută în toata splendoarea ei. Foişor Acest element deosebit adună toata energia pe care ne-o dorim. .Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafeţe liniştite de ape.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. fălţuită. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. combinată cu lumina artificială. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. din beton. . folosite pe timp de noapte.4. A fost aşezat departe de casă. colorată diferit chiar. sub auspiciile Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI).bazin cu cupă florentină în mijloc. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. cărămidă. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. 8.

clima este mai rece. 81 . iar când sunt mici şi grupate. pietriş şi stânci Peisajele aride. Acest peisaj arid este înviorat de brăduţi. Când sunt de dimensiuni mari. acesta provenind dintr-o anumită formă de budism. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite parţial cu vegetaţie din specii cu tulpini agăţătoare sau urcătoare. În unele zone din anumite spaţii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Masa si scaunele sunt din lemn natural. Liniile lungi şi drepte de nisip sau pietriş simbolizează o apă liniştită. de solidaritate monumentală. Peluza Fiind intr-o zona mai înalta. aproape de poalele munţilor Leaota. mărime şi culori. iar pentru a înveseli dizainul acestui foişor scaunele au fost accesorizate cu perniţe rosii. la o oarecare distanţă de clădiri.Este construit din lemn pe o placă de ciment. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. acestea dau impresia de putere. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. cu temperaturi moderate in timpul verii. îşi au opriginea în stilul zen. Nisip. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. iar liniile ondulate reprezintă apă curgătoare. fie vor fi aduse. Peluza este aşezată intr-un loc însorit din grădină. caz în care se pot menţine în forma lor naturală. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Cercurile concentrice în pietriş implică de asemenea apă in mişcare. astfel am ales să însămânţăm: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paiusul rosu) 20%. cu accent pe elemente de piatră. ca şi cum apa ar curge in jurul unei insule. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.

creează un loc plăcut si intim care delimitează gradina de gradina vecină. pentru a putea fi supravegheaţi copiii cu uşurinţă Patioul este despărţit de restul grădini de către un zid mic. este un loc excepţional de relaxare datorita susurului apei . Spalierele decorative de culoare alba . Peluza cu leagan O peluza pentru joaca este o parte esenţiala a unei grădini. Un porumbar rătăcit printre arborii din gradina . Structurile simple. Băncile şi scaunele 82 . Poziţionat in spatele arborilor in apropierea cursului de apă. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuliţele cu malurile. Podurile şi podeţele Podeţele au un rol funcţional şi estetic. ne va sigura compania unor prieteni înaripaţi foarte eleganţi şi este un element decorativ de sine stătător. metal. cum sunt cuiburile si mesele pentru păsări . împiedicând astfel zidurile sa aibă un aspect plictisitor si apăsător. Insectele sunt o veriga importanta in lanţul trofic. si vor atrage numeroase pasări in gradina.Spalier Un spalier montat vertical. piatră). de care copii mici se bucura . beton armat. Vieţuitoarele sălbatice sunt atrase de grădinile cu mulţi copace. cimbrului si lavandei . iar in timp vor fi acoperite cu plante. Heleşteul este un element atractiv in sine. care vor asigura locuri de adăpost pentru păsări. foşnetul frunzelor si mirosul îmbătător al trandafirilor. asigura un impact imediat. In gradina noastră leagănul a fost aşezat intr-o parte vizibila a grădinii. pentru vieţuitoarele sălbatice. insecte si alte vieţuitoare sălbatice. arbuşti si plante târâtoare. vopsit alb si înconjurat de plante parfumate si frumos colorate. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. vor atrage numeroase păsări.

4-0. Acest tip de lumina produce un fascicul care evidenţiază o anumita planta sau un grup de plante. Se vor amplasa în faţa unor perspective interesante. să petrecem mai mult timp in aer liber. Iluminarea Grădinii In ultimii ani. Astfel. Lămpile se pot monta fie pe zid. In cazul iluminării cu spot (lumina focalizata) fasciculul este concentrat pe o suprafaţa limitata. din diferite materiale de construcţie.45 m. Pentru grădini exista doua tipuri de iluminat-cu lumină difuză sau cu spoturi. drept un contur proiectat pe un fundal luminat. obiectul este scos în relief. Lumina difuză este răspândita pe o arie mai larga si scade in intensitate spre margini. Iluminatul de sus in jos se obţine cu ajutorul unei surse de lumina difuze sau spot fixate direct sau oblic. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. grup sculptural. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. astfel încât sursă de lumina să fie direcţionata spre terasă. în lungul aleilor largi. Efectul de lumină se datorează tipului de bec sau a unui abajur care limitează fasciculul într-un abajur. Tipuri de iluminat in imagini. lăţime 0. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei . Pentru o lumină de fundal.Asigură loc de odihnă vizitatorilor.0 m. ieşind în evidenţă clar. 8.10. Pot fi cu sau fără spătar.să urmărim zborul unui fluture. atât la soare cât şi la umbră. Iluminarea decorativă a curţii Aceste surse de lumina ambientala arata bine atât ziua cat si noaptea. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte.4. aproape de casă si să uitam măcar pentru o vreme de betoanele din oraş. popularitatea iluminatului in grădini a crescut spectaculos. a unui rond de flori. al unei bolti sau al unui accesoriu din gradina. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. înălţimea 0. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. fie spotul îl suspendaţi deasupra unui brad. Instalarea unor surse de iluminat in gradina ne atrage să admiram mai mult peisajul. să citim sub razele soarelui. 83 . deasupra zonei sau accesoriului.5 m. sursă luminoasă se plasează in spatele unui copac.4-3.

Fabricata din metal. Aceasta lampa cu picior înalt e perfecta pentru a lumina stratul de flori din jurul ei si aleea de pietre. Pălăria direcţionează lumina in jos. Astfel alimentând lămpile cu energie solară. la capătul unei tulpini curbate delicat. 84 . înalta de 25 de cm să fie potrivita pentru iluminarea treptelor. Unele surse de lumina sunt potrivite pentru iluminarea treptelor si a aleilor in timp ce altele imprăştie lumina difuza asupra florilor si peluzei. B. Puterea luminoasa este direct dependenta de puterea panoului solar. C. Energia din acest acumulator este transformata din nou in lumina de un mic dispozitiv (LED) pe timpul noptii. A. sau pot fi folosite lămpile cu baterie solară. poate fi amplasata cu mare usurinta in orice locatie. astfel protejăm natura. design-ul celor mai multe accesorii pentru gradina oscilează intre negru si culori foarte puternice. seamănă cu o floare. Este făcuta din alama si are forma unui clopot mic. aceasta lampa de gradina poate rezista mulţi ani in curte. B. acumulatorului si al LED-ului. ceea ce face aceasta lampa de aluminiu. Lumina din timpul zilei este transformata in curent electric de un mic panou solar . Ele functioneaza dupa un principiu foarte simplu.Iată câteva idei: A. economisim energia electrică. Asta face ca luminile artificiale nocturne să fie economice si să aibă un risc mai scăzut de electrocutare. Curentul electric care alimentează aceste accesorii poate fi redus la 12 volţi printr-un simplu transformator. Formele stilate trebuie să se integreze in decor si să fie plăcute la vedere. Având in vedere ca luminile menite sa transforme gradina intr-o zona feerica pe timpul nopţii sunt construite special pentru a sta afară. sunt folosite tot mai intens in solutii de iluminat decorativ. Lampa solara este comandata de un mic senzor de lumina care porneste si opreste automat lampa. dar nu rivalizează cu adevăratele flori din gradina. care la randul ei este imagazinata intr-un mic acumulator. Astăzi. C. am amplasat corpuri de iluminat alimentatate de energie solara. Lămpile alimentate din surse de energie solara. Nefiind necesara alimentarea de la o sursa de curent.

8.4.11. Grădina De Iarnă Aceasta este un loc de şedere pentru plante si oameni in timpul anotimpului rece. Un argument deosebit de important pentru construirea unei sere este economia de energie, insă la clădirea noastră care este din sticlă costul de întreţinere este şi mai redus deoarece sticla captează căldura şi nu îi mai dă voie să mai iasă.

Atât sera cat şi casa sunt încălzite cu ajutorul panourilor solare , cu ajutorul carora se face căldură si astfel putem proteja şi natura. O grădină de iarnă , cu o temperatura mergând de la puţin peste temperatura de înghet până la cea temperată , este cartierul ideal pentru toţi locuitorii ghivecelor, pe care i-am îndrăgit. In timp ce ele şi-ar lepăda frunzele într-un loc răcoros, poate chiar şi întunecat şi ar trebui să învingă încă şi perioada grea de iarnă, ele se pot cultiva în seră; la multe din ele se pot conta pe flori, chiar si pe fructe.

85

8.4.12. Formaţiunile florare In decursul timpului plantele au fost folosite de oameni nu numai ca surse de hrană sau ca mijloace de tratare a bolilor dar şi în diferite scopuri estetice. Florile plantelor au generat în permanenţă sentimente nobile şi au devenit simbolul a numeroase virtuţi omeneşti, a înţelepciunii, gloriei şi dragostei, au predispus la înălţare sufletească şi la poezie. In cadrul grădinilor şi parcurilor, florile au fost expresia gingăşiei şi au exprimat în sublime decoruri colorate, în măiestre forme şi delicate parfumuri : arta, cultura, civilizaţia şi însuşi sufletul popoarelor. De la legendarul paradis pierdut, la fantasticele şi grandioasele grădini suspendate babiloniene şi disciplinatele grădini romane până la naturalele grădini chinezeşti, de la broderiile pline de graţie ale barocului francez la formele pline de semnificaţii abstracte ale grădinilor japoneze, toate redau prin arta şi decorurile lor florale o permanentă aspiraţie a omenirii către fericire. In cadrul societăţii actuale vegetaţia a dobândit importante roluri funcţionale, fiind socotită plămânii centrelor populate urbane, pe care le aprovizionează cu oxigen proaspăt şi le consumă bioxidul de carbon, le protejează împotriva poluării, îmbunătăţesc microclimatul etc. In spaţiile verzi se folosesc : arbori, arbuşti, subarbuşti, liane, precum şi numeroase specii de plante floricole. Omul, prin inteligenţa sa a căutat să combine plantele în cadrul acestora, astfel ca să se îmbine în mod armonios utilul cu frumosul şi economicul. Ca urmare vegetaţia spaţiilor verzi nu este şi nu trebuie să fie uniformă deoarece ar fi prea monotonă. Aci, în spaţiile verzi, reprezentate prin parcuri, grădini publice sau alte forme, pe lângă odihnă şi reconfortare omul trebuie să întâlnească şi condiţii pentru instruire, pentru educaţia frumosului. Ca urmare, în aceste locuri sortimentul de plante trebuie să fie cât mai diversificat şi-n acelaşi timp să răspundă cât mai bine rostului pentru care au fost create. Cunoscând aceste condiţii, edilii oraşelor au în vedere un sortiment bogat de specii de plante, însă de cele mai multe ori străine de regiunea în care se află localitatea. Astfel, în spaţiile verzi se află plante ierboase sau lemnoase, acestea din urmă fiind reprezentate prin arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane.

86

De o parte si de alta a casei, cum coboram pe scara avem cate o găleţuie cu flori care oferă o privelişte romantica. Pentru aceste galeţii am folosit: • • • • • • • 3 răsaduri de gura-leului 3 răsaduri de mac 1 răsad iberis sempervirens 6 răsaduri de ciuboţica cucului 3 răsaduri de varza ornamentala 6 răsaduri de panseluţe 6 răsaduri de Alyssum

Plantam gura-leului si macii in forma de triunghi, la o distanta de 5-8 cm. La o oarecare distanta de mijlocul recipientului, am plantat Iberis sempervirens, iar in jurul acesteia plantam ciuboţica cucului. Pe margine plantam varza ornamentala, iar in spatiile libere panseluţe si Alyssum. In partea dreapta avem o roaba plina cu flori. In aceasta, încăpând relative mult pământ am plantat : • • • 12 răsaduri de muscate pendule 2 răsaduri de muscata 1 răsad de cerceluş ( fuchsia)

Trandafiri pentru patio Majoritatea trandafirilor pot fi crescuţi in ghivece mari, dar se vor dezvolta mult mai bine in straturi, in jurul curţii interioare sau intercalaţi prin curte. Pentru patio am folosit specii foarte mici si cu buchete compacte (flori sub forma de ciorchine) – care se dezvolta bine in ghivece si in straturile din patio. „Sweet Dream” si „Top Marks” sunt cele mai bune. Plante pentru straturi

87

Muscatele agăţătoare. care acum înconjurat de un scaun alb. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.Oricare dintre plantele pentru straturi pot fi crescute si in ghivece. înainte de amenajare era un copac bătrân. Foarte puţine plante scufundate scot in evidenta heleşteul din punct de vedere vizual. care are un trunchi cu un diametru foarte mare. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantităţi de seminţe ale speciilor iniţiale. cu florile strălucitoare şi rezistente.care înfloresc de primăvara pana toamna. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea iniţială. 8.5. Nuferii au fost combinaţi cu gherghinul de apa (Aponogeton distachyos). sunt folosite in coşuleţe atârnate. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămânţarea. este doar o chestiune de preferinţa personala ce am ales. care are flori albe cu parfum discret. Culoarea alb atrage lumina intr-un loc ce altfel ar fi fost destul de întunecat si atrage privirile chiar din celalalt capăt al grădini. Pentru ca in heleşteu avem peşti am folosit plante care asigura oxigenul .iar prin absorbirea substanţelor nutritive ajuta si la controlarea algelor care înverzesc apa. Ele cresc conţinutul de oxigen al apei atunci când peştii au cea mai mare nevoie. 88 . Reparaţia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. După aceste operaţiuni. Pelargonium (muscatele pentru straturi) ar trebui sa fie prima alegere. In gradină. deoarece au un aspect mediteranean si se dezvolta bine intr-un loc deosebit de însorit. Nymphaea „Amabilis” este unul dintre cei mai frumoşi nuferi de apa potrivit pentru un heleşteu de dimensiunii medii. Ele sunt deasemenea mai uşor de întreţinut in ceea ce priveşte udatul decât alte plante. după care se sparge şi se mărunţeşte ţelina. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.

Metodele de udare eficiente sunt vitale in a mentine plantele sanatoase. înainte de înflorirea buruienilor. Acestea pot fi gasite in gradini publice mari sau parcuri. care permit reglarea înălţimii de tundere corespunzătoare. Sistemele fixe sunt de obicei contruite in gradina si conectate la un ceas. care se vor însămânţa cu seminţe din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec.Reparaţia parţială presupune refacerea cheliturilor. care nu sunt pretenţioase. Fie mobil sau fix. preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile 89 . fosfor şi potasiu. Dacă solul are o cantitate mare de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. respectiv a porţiunilor mai mari sau mai mici fără gazon. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. apar muşchii şi numeroase buruieni. exista doua mari avantaje in folosirea sistemelor portabile: sunt mai putin costisitoare decat cele fixe si pot fi mutate exact acolo unde este nevoie. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafaţa gazonului. Irigarea este de floricole). Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). pentru ca sa puteti uda gradina chiar si cand nu sunteti acasa. Daca ele nu primesc destula umezeala pur si simplu se vor usca si vor muri. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafeţe mici prin plivit iar pe suprafeţe mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafaţa solului. Tunderea se realizează în scopul obţinerii unui gazon des cu o bună înfrăţire şi înţelenire. caz în care se obţine o înfrăţire abundentă. datorită înlăturării repetate a părţilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). iar gramineele se răresc. sau mecanic cu maşini speciale. pentru compensare. In aceasta categorie intra multe tipuri de stropitori. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. cu un un sistem de irigare o veti scoate la capat. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Pe de alta parte. Se recomandă tunderea pe timp ploios. furtune si alte sisteme portabile.

coral si chiar galben. prefera terenurile însorite. Seminţele răsar repede (5-6 zile). Culoarea foliajului variază de la verde deschis. Sunt plante de talie foarte diferita. CARCIUMAREASA (Zinnia elegans ) este o specie căreia ii place lumina si căldura. uşor cordate. dar majoritatea ajung la 90 cm. Se seamănă la locul definitiv la sfârşitul lunii aprilie . Bujorii sunt de trei tipuri: unii înfloresc la începutul sezonului. dar sunt rezistente si la seceta. Varietăţile mai pitice ating înălţimi de 35 de cm. Frunzele dispuse opus sunt întregi. întreaga planta fiind aspra la pipăit.Cârciumăreasa prefera o udare abundenta. rosu. vişiniu.CAPITOLUL IX PLANTELE CULTIVATE ÎN GRĂDINĂ BUJORUL este una din cele mai cultivate plante pentru flori. pana la verde închis. Nu sunt foarte pretenţioase in ceea ce priveşte calitatea solului . strălucitor. asta încă din cele mai vechi timpuri. 90 . dispuse pe tulpini înalte (pot ajunge si la 1m). ovate. Rărirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm. Este o planta anuala. Fără sa pretindă lucrări deosebite de îngrijire înfloreşte frumos toata vara si toamna pana la căderea primelor brume pe care nu le suporta. unii la mijloc si alţii târziu. cu flori de toate nuanţele (mai puţin albastru). Culoarea bujorilor variază de la alb pana la roz. simple sau învolte. Ruperea bobocilor influenţează de asemenea durata florilor. de la 10-15 cm pana la 80100 cm si cu flori numeroase. oliv.

roz. Crăiţele cresc în cele mai diferite soluri. simple sau duble. cu sau fără perişori.CRAITA (Tagetes erecta) –este cea mai înaltă şi viguroasă specie. DAHLIA VARIABILIS (Gherghină). cu marginea lobilor întreagă sau dinţată. 91 . unicolore sau bicolore. Se obtine din butasi sau din seminte care se seamana la sfarsitul lunii aprilie. are rădăcini tuberizate. Florile galben portocalii. violet. BALSAMINA . Tulpina este dreaptă. aşezate pe tulpină opus. Întreaga plantă emană un miros caracteristic. Crăiţele înfloresc toată vara şi toamna. Le place soarele plin şi suportă perioade scurte de secetă. Frunzele sunt adânc-lobate. Calluna se întâlneşte în zona montană. în defrişări de păduri şi în tufişuri. rosii. putin ramificat si frumos imbracat de flori mari. simple sau involte.Impatiens balsamina se prezinta ca un copacel. puternică. albe. de forma unor solzi. tulpini goale în interior. rosii. Calluna vulgaris (iarba neagra) Plantă subfruteseentă de talie mică. inalt de 40-60 cm. cu frunze mici. ramificate. simple sau bătute. au diametru de 6 – 10 cm. Frunzele sunt adânc sectate. Fructul este o capsulă globuloasă. Creşte la 60-180 cm înălţime. divers colorate . Florile pendule sunt grupate în raceme dense. cu condiţia să se dreneze uşor. Pretenţiile faţă de factorii de mediu sunt reduse. bine ramificată în partea superioară. opuse. iar florile sunt dispuse în calatidii mai mari sau mai mici. planta ajunge până la înălţimea de 100-120 cm.

Dalii cu flori de cactus. GAROAFIŢA DE GRĂDINĂ Dianthus caryophyllus Din familia Caryophyllaceae. la distante de 20.Este puţin pretenţioasa la căldura. Garoafa are frunze ascuţite. Înfloreşte primăvara târziu – vara. de culoare gri-verzui. la începutul iernii Garoafele pot atinge 60-90 cm înălţime.. Garoafele înfloresc mai ales in perioadele cu temperaturi mai scăzute ale anului. Nu suporta solurile prea umede. uşor drenabil si de 4-5 ore de plin soare. Plantarea răsadurilor in gradina se face in lunile aprilie. înălţimea se încadrează in intervalul 20-100 cm in funcţie de soi.Plante cu creştere în formă de tufă de 40-150 cm înălţime. Înfloreşte din iunie pana toamna târziu. 92 . frunzele se întorc uşor in afara.40 cm in funcţie si de vigoarea solului. atât primăvara cat si toamna. GURA LEULUI Antirrhinum majus L. deşi majoritatea varietăţilor cultivate in gradina ating 25-50 cm. ovale sau ascuţite la vârf. uşor alkalin sau neutru din punctul de vedere al pH-ului. Are o înălţime de 45 – 60 cm şi un diametru de 38-45 cm. verge-albastrui Garoafele sunt un gen de plante care înfloreşte anual. Afânarea solului ajuta la dezvoltarea acestei plante. are un foliaj verde. lanceolate. zilnic. La formarea răsadurilor are nevoie de căldura (14-16 grade Celsius). Inflorescenţele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai puţin late. Gura leului poate fi semănata si direct in gradina. mai. Dalii cu flori de crizanteme. au nevoie de pământ fertil. aşezate de-a lungul tulpinii. Dalii decorative. înainte de lăsarea gerurilor. de doua ori pe an sau in continuu. Cuprinde: Dalii Pompon.

Smârdarul. Înmulţirea se face prin bulbi sau bulbili. Putem spune ca este un simbol al primaverii.5-7. RHODODENDRON. dar pe cele ridicate nu le suporta. uşor nisipos si cu pH 6. Cercis canadiensis ( Cercis estic) infloreste in culori roz .care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor .şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie. sau rosu intens inainte sa infrunzeasca primavara. 93 . Temperaturile scăzute nu prezintă un pericol.TULIPA GESNERIANA (LALEA) ne încântă in fiecare primăvara cu florile sale. cu tunici albe sau colorate în albastru sau violaceu. fără de care grădinile n-ar mai fi la fel de atrăgătoare. el nu tolerează transplantări. cu sol bine drenat. aşa cum este denumit popular bujorul de munte. care ajunge la o circumferinţă de 21 cm. CERCIS CANADIENSIS acest copac anunta fara gres venirea primaverii. rozetă de frunze liniare. Frumuseţea florilor sale . Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Distanta dintre brazde trebuie sa fie de 20-30 cm si cea dintre bulbi de 5-10 cm. şi raritatea sa. cărnoase cu marginile şi vârful puţin aduse spre interior. Este usor de ingrijir si creste repede. ZAMBILA (Hyachinthus orientalis Plantă cu bulb mare. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. ajutaţi sa se dezvolte prin metode speciale.trandafiriu. creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. alungit. Foarte populara lalea creste dintr-un bulb Iubesc terenurile însorite. In luna octombrie se plantează bulbii in brazde late. In zonele cu ierni reci se practica mulcirea solului cu paie si frunze. Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice.

Foarte multa apa in pământ o usucă insa repede. căţărătoare. Fructul este mare. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuanţe de albastru. Florile sunt albastru-violet si apar la mijlocul lunii mai.Wisteria sinensis este cea mai populara. Wisteria este căţărătoare şi poate urca pe sârme. Pentru Wisteria sinensis-alba florile sunt albe. 94 . de aceea pulverizarea frunzelor o revigorează mai ales in serile fierbinţi de vara. arbori. Wisteria este viguroasa. ziduri. lemnoase. prin butăşire sau marcotaj.GLICINE FAMILIA – FABACEAE Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele căţărătoare de gradina. pentru ca rădăcinile ii putrezesc.Iedera este atât o planta de gradina cat si de ghiveci.5 picioare. dar pentru a ajunge la aceasta forma este necesar ca vârful sa fie tăiat atunci când planta are înălţimea de 4. IEDERA-HEDERA Iedera este denumirea generica data plantelor căţărătoare cu tulpini foarte lungi. In grădini se întâlnesc in principal Wisteria sinensis ( Chinese Wisteria ) si Wisteria floribunda (Japanese Wisteria). Se înmulţeşte repede şi lejer. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale care cresc in mănunchi si apar primăvara. înfloreşte primăvara si iubeşte locurile cu mult soare. aplatizat si nu are valoare ornamentala. folosindu-se de orice suport precum ziduri. dar nu foarte multa in pământ. cu vite împletite. Are nevoie de apa. Plantele apărute din seminţe rămân mult timp tinere si adesea nu înfloresc timp de 10-15 ani. Iedera iubeşte apa din atmosferă. verde. arbori. stânci. se dezvoltă ocupând un spaţiu mare. Are frunze cazatoare. care se pot răspândi atât pe orizontala alcătuind un covor verde sau pe verticala. Poate creste si sub forma unui copac.

noiembrie) sau primăvara (martie . sunt: trandafiri mici. cu coroana ca o tufa. Soiurile de trandafiri nobili. Prefera locurile însorite.. Din punct de vedere al modului de creştere.. TRANDAFIRII AGATATORI ROSA ALBERIC BARBIER minunat toata vara. Trandafirii se plantează toamna (octombrie . Utilizare: acoperirea gardurilor. la nivelul solului. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcători si cei cu trunchi înalt. ghimpaţi). Face parte din familia Convolvulaceae. trandafirii pletoşi ( cu coroana plângătoare).75 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. Speciile perene trebuie ţinute iarna la o temperatura cuprinsa intre 7-13 °C. Bobocii apar din aprilie pana in septembrie si se recomanda adăugarea la fiecare 2-3 săptămâni un îngrăşământ lichid in apa de udat. cu ramuri lungi de 2-4 m. Plantele anuale se obţin din seminţe. dar care nu trebuie confundaţi cu hibrizii de trandafiri pitici.aprilie). iar cele perene se transplantează in februarie -martie. zidurilor. Necesita multa lumina si udare regulate. Tulpinile volubile depăşesc deseori lungimea de 2-3 m. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1. Necesita o udare abundenta. aşa cum se mai numesc trandafirii altoiţi. Fiind o planta volubila necesita palisarea.ZORELE (IPOMEA TRICOLOR) sunt unele dintre cele mai frumoase si răspândite plante urcătoare. ferite de curenţi prea puternici. Necesita soluri fertile. se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. Înfloresc 95 . Frunzele sunt complete si lobate.trandafiri urcători (căţărători.

cordate. în funcţie de soi. din cauza decalării în ferestrele de iarnă. 96 . ceea ce face ca cireşul să aibă un repaus profund mai mare şi să nu fie afectat decât rar de îngheţul de revenire. Au fost obtinute mai multe varietati. plutitoare. Are flori albastre numeroase. Pe perioada iernii. albe. clasificate in functie de forma coroanei si de inaltimea plantei. dispuse în inflorescenţe.5 °C iar la deschiderea florilor la -2. lung-pedicelate. PLANTE DE APA NYMPHAEA ALBA (nufăr alb) are flori mari. la seceta si suporta tunderea.THUJA OCCIDENTALIS. mugurii rezistă la temperaturi de -24 °C. Nufărul este întâlnit mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare. CIREŞUL-PRUNUS AVIUM are cerinţe destul de mari faţă de căldură. Thuja occidentalis este foarte rezistenta la temperaturile scazute. cerinţe care pot fi satisfăcute în zona dealurilor mici şi mijlocii. LIMONIUM SINUATUM (lavanda de apa) Este comună pe malul bălţilor. de talie inalta (10-15 metri). Este o specie la care necesarul de frig este mare. Frunzele sunt mari. în special în perioada de primăvară. conuri ovale alcatuite din cativa solzisori alungiti. cu forma piramidala. pieloase. între 1000 şi 1700 ore. în fază de buton la -5.2 °C. frunzis mereu verde. Nu suportă temperatura ridicată şi arşiţa din timpul verii.

în momentul de faţă. care sunt însoţite de materiale noi. trezesc senzaţia de linişte. agile şi sprintene. Imediat cum începe să crească ziua si afara se încălzeşte. Acest fapt permite realizarea mai multor soluţii de amenajare. la sugestia proiectantului varianta de amenajare adecvată. acoperişuri de bloc ş. începem sa ne gândim iar la natura si la gradina din fata casei .). putându-se utiliza atât metodele mai clasice de amenajare cât şi metodele mai noi.să urmărim zborul unui fluture. pentru a putea fi competitive în cadrul pieţei comune europene. dar şi arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii.a. spaţii verzi de firme. beneficiarul putând alege. apoi a florilor şi fructelor. Plantele sunt reperele noastre pentru succesiunea anotimpurilor: admirăm cu plăcere desfacerea mugurilor. ne încântă culorile toamnei pictate de frunzişul copacilor.CONCLUZII Diversitatea modalităţilor de amenajare a grădinilor este limitată doar de imaginaţia umană. au efect benefic. terase. apariţia frunzelor. în funcţie de spaţiul care se amenajează şi de spaţiile înconjurătoare. spaţii de joacă pentru copii. peisager sau mixt) iar amenajarea se realizează frecvent pe calculator. 97 . veveriţele. Scenele de peisaj liniştit. să mirosim aroma luxurianta a liliacului. atraşi de flori. cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale. iar consultările dintre proiectant şi beneficiar se poartă mult mai eficient. Tendinţele în proiectare. să citim sub razele soarelui. Asta presupune ca sursele de iluminare nocturna trebuie să arate la fel de bine in timpul zilei ca si pe timpul nopţii. showroom-uri. În prezent. arborii. fluturii. În peisaj ne bucură şi păsările. se utilizează unul din stilurile cunoscute (geometric. peluzele gazonate. calmant. mult mai performante şi mai aspectuoase. sunt canalizate spre utilizarea de tehnologii moderne dar şi spre diversificarea zonelor care se doresc a fi amenajate (grădini interioare. zăpada aşternută sau dantela chiciurei în coroane. Odată cu intrarea României în Comunitatea Europeană se impune ca nivelul la care se realizează amenajările peisagistice să fie cât mai ridicat.

Viitorul amenajărilor de spaţii verzi din ţara noastră este foarte promiţător. s-a modernizat si a devenit un element important in designul si funcţionalitatea întregii case. în aglomerările urbane făcându-se deja simţită nevoia creşterii suprafeţelor de spaţii verzi. Deşi peisajul înconjurător in sine este suficient pentru a va simţi plini de energie si optimism. întreţinere şi alte informaţii de specialitate necesare pentru orice tip de amenajare. În amenajarea spaţiilor verzi actuale se tinde spre o mai bună punere a lor în valoare. in care creşteau trandafiri printre răsaduri de roşii. foarte necesar şi care beneficiază de un segment tot mai important în piaţa spaţiilor verzi. stânci. cu peisaje aproape ideale. De asemenea. de o calitate foarte bună. Gradina a încetat sa mai reprezinte locul acela micuţ din spatele casei. in care proprietarii se retrag din când in când. apă. etc. oaza de verdeaţă s-a mărit. Acum. arbuşti.Întreţinerea spaţiilor verzi este un serviciu relativ nou. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura. să se înconjoare cu elemente din natură (arbori.). nu trebuie sa neglijaţi nici aspectul amenajării unei astfel de locuinţe. spre folosirea de specii cât mai valoroase din punct de vedere ornamental şi introducerea de elemente şi materiale cât mai decorative. reamenajare. roci. casele de vacanta reprezintă colturi de rai. lărgindu-se astfel variantele alese pentru amenajarea spaţiilor verzi. Design-ul interior şi cel exterior va vor amplifica senzaţiile oferite de natura. specii ierboase. să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta. Realizarea spaţiilor verzi actuale a dus şi la dezvoltarea unor industrii colaterale. Materialele folosite la ora actuală în spaţii verzi au la bază atât materiale autohtone dar şi mai multe materiale din import. pentru a-si reîncărca bateriile. Amplasate in locuri liniştite. fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. cele furnizoare de materii prime pentru realizarea de spaţii verzi. 98 . serviciile de consultanţă pentru spaţiile verzi oferă clienţilor soluţii de amenajare. înconjurate de natura si departe de agitaţia marilor oraşe.

Editura Universităţii. V Sonea. Editura Sylvi. Craiova 1976. Matei Păun. Editura Didactică şi Pedagogică. L. Amenajări floricole exterioare. Flora spontană sursă de plante pentru spaţiile verzi. Băltăreţu. Editura Ceres 2003 4. George. Bucureşti. Laurenţiu Palade. Palade. Arhitectură peisageră şi design forestier. Editura Ceres 1973 5. Cezar Valentin Tomescu. Arhitectură ornamentală şi arhitectură peisgeră. Editura Tehnică. Editura AQUILA 1998 9. L. Mihai Topor. Editura Agro-silvică 8. Peter McHoy. Istrate. Amenajarea grădinii. Economia turismului şi mediului înconjurător. Amenajarea turistică şi durabilă a teritoriului. 2. Marin Dinu . Bucureşti 1979 6. 2003 10. Bran Florina. Gabriela Teodorescu. E. Ana Felicia Iliescu. Suceava 2007 3. Bucureşti. Erdeli . 1996 99 . Editura Economică. 1998 11. Parcuri şi grădini din România. Rică Marcus. Bucureşti 1968 7. Dobrotă. Andreea.BIBLIOGRAFIE 1. Ameliorarea ecosistemelor antropice urbane. Amenajări turistice. Palade Arhitctură peisageră. Bucureşti. Mitea Preda. Editura SCRISUL ROMÂNESC. Ion.

Florina. Editura Uranus.PRONATURA. Bucureşti. Bran. Ana . Puiu . Bran. iunie 2009 22. Felicia. Cimpoeru – Organizarea. Bucureşti.12. www. Ed. Editura Ase. Editura ASE 2002 . Bucureşti.ro Turismul montan. www. Editura Ceres. Editura Universitara – 2006. Editura Expert. Arhitectură peisagera Editura Ceres 2000 17. Nistoreanu. Ecoturism şi turism rural. www. F.ro 31. Bran Florina . – Organizarea.MINISTERULMEDIULUI. Gabriela. Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii. Ecologia generală şi protecţia mediului . Editura Bibliotheca. Pădurile şi omenirea.ro 29. Editura OID ICM Bucureşti 1996 24. Neacşu. 15. O. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic . Giude á l’intention des autorités locales: 100 .ARA.. Cimpoeru I. Nicolae. Iliescu.ro 30. Victor Negulescu. ’93-‘94 18.anpm. Milescu. www. Bucuresti 26. M. Bucureşti 1990 21. I.gradinavisurilor. legende şi realităţi. amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geographic. Barabus Nicolae. Turismul şi dezvoltarea durabilă. Revista “Grădina mea” aprilie. Manea Gheorghe . Editura Ceres. Candea M. Calimanesti. Luncu Vasile (1992)..ro 27. Ionescu Alexandru. Muja.AFM. Candea. 2003 14. www.1999 25. Editura Ceres. 16. S. 20. 2001 Développment durable du tourism. 2000 13. 19. I.ro 28.T Madrid. Dezvoltarea spatiilor verzi. Bucureşti 23. www. Ecologie si protectia mediului. Tigu. Runcu în eternitate. mai.M. . mituri.

Powered by http://www.ro/ cel mai tare site cu referate 101 .referat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful