Universitatea „Petre Andrei” din Iasi Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE Suport curs

C AP ITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE

1 . Formarea criminologiei ca ştiință
Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo. Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană, „normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori. Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca (anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată". După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei, care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui". Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale. In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice". Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei femei care îşi ucisese soŃul. Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra deŃinuŃilor. In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico Ferri şi Rafaele Garofalo. Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica, sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei
2

Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886 (condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale principalele preocupări de criminologie ale timpului. Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie. In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei. Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law School of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii. Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia, după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal. Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care, începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952, Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra , Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc. Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare criminologica.

2. DefiniŃia criminolog iei
A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.
Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă de criminalitate etc. Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene, prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în

primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent". AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi remediile comportării sale antisociale.

3

contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale. Una din primele definiŃii şi. aflate în continuă evoluŃie. Nu întâmplător. Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători.". 3. se susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem ştiinŃific de cunoştinŃe. Facem din aceste acte o grupă sui generis. de Greef. precum E.. care s-a desfăşurat la Paris.Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. care le face ca. să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară. ar putea fi astfel formulată: Criminologia este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea acestora.. unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu. În anul 1950. Obiectul de studiu a l criminolog iei EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au vizat obiectul său de cercetare. pe care o numim pedeapsă. inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului delincvenŃilor. dar şi omul criminal.U.N. subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi rezolvată. elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării sociale de ansamblu. De asemenea. Totodată. după care „criminologia este studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului. teorii.7 septembrie 1990. prin care este stabilită sancŃiunea care urmează a se aplica. DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia.. în acelaşi timp. aparŃine sociologului francez Emile Durkheim. se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu. Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea practicii procesului penal". studiul criminalului constituie obiectul criminologiei". sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de "regină fără regat". pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente. pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale. prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie. în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii". de unde rezultă că pe primul loc se află făptuitorul. o dată comise. metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. căreia îi impunem o rubrică comună: numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale. care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei: „Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior. şi G. idei. criminologia". care arată că „criminologia nu studiază crima în sine. aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea acestuia. 4 . care a avut loc la Havana în perioada 27 august .. O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea Congres al O. una din cele mai des citate. făptuitorul şi victima. O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care studiază fapta. pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor. funcŃiile. Henyer. Pinatel. corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale.. Giurgiu). metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a criminalităŃii. fapta ocupând un loc secundar.

considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. InfracŃiunea Ca element component al sistemului. În dreptul penal românesc. pe măsura dezvoltării ştiinŃifice. infractorul. pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care să permită explicarea fenomenului studiat. impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului şi limitelor acestuia. Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu. Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală. Considerăm că includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază criteriul normei penale. ca ştiinŃă. Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu privire la obiectul criminologiei.pen. Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei penale şi înregistrate ca atare. Criminalitatea ca fenomen social ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen social. poziŃie care subliniază doar latura cantitativă a fenomenului studiat. cercetarea ştiinŃifică încercând să surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen. infracŃiunea. considerăm că. fundamentul ontologic al acestuia.Si în prezent există opinii divergente. 17 C. conceptul de infracŃiune nu este formal. precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei discipline. uman. este necesară adoptarea unui model sistemic de analiză. Astfel. distincte calitativ de cele ale elementelor componente. sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii acelor ştiinŃe. redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale defavorizate. criminologia. 5 . într-o perioadă de timp determinată. evidenŃiind factorii de condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal. având identitate. particularităŃi şi funcŃii proprii. trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe.) acest concept reflectă aspectul material. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut ca efect utilizarea unor modele etiologice. criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi funcŃii proprii. aparentă şi legală. DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care. preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu în actualitate. într-o perioadă de timp dată. rămân necunoscute organelor din sistemul justiŃiei penale. victima şi reacŃia socială împotriva criminalităŃii. Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu. Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat hotărâri de condamnare rămase definitive. cât şi o anumită lipsă de unitate între teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite. ca orice fenomen social. din diverse motive. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus. Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul criminologiei. moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii. infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a fenomenului infracŃional. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional.

persoana care încalcă legea penală este considerată ca un eşec al procesului de socializare. care au relevanŃă pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act". Rapo rturile dintre criminologie si alte stiinte 4. anume victima infracŃiunii. constatându-se că. economice. infractorul este persoana care. în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei penale. J. psihologice. în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale pentru a-i asigura concordanŃa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate. . Din punct de vedere criminologic. se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru identificarea dimensiunii criminalităŃii reale. Criminologia şi dreptul penal În "Tratatul" său de criminologie. Victima infracŃiunii Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că dreptul penal este o ştiinŃă normativă. Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la tendinŃele sale evolutive. Altfel spus. prin tratamentul. ReacŃia socială intervine atât ante-factum. neglijând aproape total studiul victimologic. din obiectul său de studiu. Infractorul Strict juridic. a proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen. în producerea actului infracŃional. 4. prin înfăptuirea justiŃiei. cu vinovăŃie. ReacŃia socială împotriva criminalităŃii Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi prevenit şi controlat. culturale etc.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi criminologie este atât de evidentă. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei relaŃii complexe între făptuitor şi victimă. prin programe şi măsuri de prevenire. săvârşeşte o faptă sancŃionată de legea penală. criminologia 6 . la realizarea unei mai bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează. Pe de altă parte. Criminologia a analizat şi continuă să studieze coordonatele biologice. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor. de real interes pentru obiectul criminologiei. reacŃia socială formală şi informală asupra criminalităŃii. Întrucât. resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor. conceptul de infractor are o semnificaŃie complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea. 1. cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităŃii. până în prezent. nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care să diferenŃieze infractorul de non-infractor. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituŃionalizat al politicii penale. cât şi post-factum. contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex. încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea InternaŃională de Criminologie. criminologia îşi aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice. criminologia nu poate exclude.Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional. sociale.

motivaŃia comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei. . metodelor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităŃii. ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul sociojuridic al luptei împotriva criminalităŃii. în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care dispune şi luând în considerare condiŃiile social . Rezultă că.criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce "trebuie să fie el în societate". La nivelul instituŃionalizat la care se 7 .criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. Dreptul penal şi criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. naşterea situaŃiilor conflictuale.criteriul scopului imediat. metodele. în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în realitate. precum şi modalităŃile prin care acest fenomen poate fi prevenit. Scopul politicii penale este acela de a determina principiile. pe când dreptul penal urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator.istorice. în lumina datelor furnizate de criminologie. cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman. dinamica. În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere între criminologie şi dreptul penal.politică penală. criminologia contribuie în mod esenŃial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat. Criminologia şi politica penală Politica penală este disciplina care.abordează criminalitatea în complexitatea sa. de a decide asupra orientărilor. ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale.KudriavŃev. criminologia are rolul instrumentului de cunoaştere. 4. precum şi explicaŃii cu privire la strategiile posibile. Criminologia urmăreşte identificarea. începând cu faza actelor preparatorii şi până în faza urmărilor. etapa formării concepŃiilor antisociale ale individului. care este mult mai largă în domeniul criminologiei. studierea şi explicarea cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor. metode. integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează principii.V. apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte de vedere utilizabile în deliberarea şi adoptarea actului de decizie în materia penală. Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea. în interrelaŃia criminologie . în timp ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în funcŃie de următoarele criterii: . procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii. Măsurile de prevenire elaborate de criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale. O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal aparŃine lui V. 2. pe când dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen. KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera raportului de cauzalitate. Astfel. elaborează doctrinele preventive şi represive care urmează a fi puse în practică. măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. intră sub imperiul dreptului penal. esenŃa. analiză şi sinteză. . Această definiŃie aparŃine cercetătorului german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu este doar o ştiinŃă.

mai întâi. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă. Prin comparaŃie. Raportul dintre criminologie şi criminalistică Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul epistemologic existent între criminologie şi criminalistică. în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen socio-uman (starea. Prin comparaŃie. Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile. din amploarea obiectului de studiu al criminologiei.4. legităŃile şi remediile lui). etiologia. criminalistica acŃionează preventiv prin perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi probarea vinovăŃiei acestuia. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea metodelor proprii de identificare şi cercetare. mai ales. iar criminalistica furnizează criminologiei informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor. criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el. nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în mod evident superior celui realizat de criminologie. vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui. Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului. făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de acest fenomen. dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul executării sancŃiunilor penale (pedepselor. 4. În al doilea rând. infractorul şi victima. Ambele ştiinŃe au în comun. cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor comune cu privire la infractor. această zonă 8 . de altfel. Această colaborare a justificat. măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă). în sfera obiectului lor de cercetare. infracŃiunea. crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică. pe de o parte. fiind o disciplină factuală. în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional. Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât nu se pot crea confuzii. ca şi cele furnizate de ştiinŃele penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale. economice şi culturale. În schimb. În consecinŃă. criminalistica intervine după producerea infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. şi persoanele condamnate pe de altă parte. Astfel. 4. dinamica. cu privire la viziunea specifică asupra fenomenului infracŃional. între organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni. ci prin excelenŃă practică. cât şi pentru verificarea măsurilor adoptate. Delimitările provin. sfera criminologiei este mult mai largă. în special. acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale. Cât priveşte măsurile de prevenire elaborate de criminologie. Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar. pe planul schimburilor ştiinŃifice. ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare. datele şi concluziile criminologiei.3. ştiinŃa politicii penale analizează criminalitatea ca fenomen politic. la tratamentul şi resocializarea acestuia.realizează politica penală. conform opiniei majorităŃii specialiştilor în acest domeniu. iar pe infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului.

Raportul dintre criminologie şi sociologia penală Sociologia penală. costul acestei acŃiuni etc. ale cercetării fenomenului infracŃional în special. principii şi reguli teoretice şi metodologice ale procesului vieŃii sociale". la realizarea funcŃiei sale practice. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice. Numeroase studii au fost efectuate de criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor. pe când sociologia penală a evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune sociologică. 4. cele două ştiinŃe îşi împrumută reciproc noŃiuni. InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal. complementare si convergente. factorii socio-culturali şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii antiinfracŃionale. deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare a valorilor ocrotite de legea penală.5. câmpul şi structura relaŃiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină. aplicare şi organizare a executării sancŃiunilor de drept penal. integrate de criminologie în teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului ştiinŃei criminologiei.. prin perspectiva sociologică proprie. funcŃii. datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie. într-o anumită măsură. un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia.de contact este profitabilă ambelor discipline. concepte. 9 . Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate. metode şi tehnici de cercetare proprii. Totuşi. În aceeaşi manieră se pune şi problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie. Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate. cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc. Ea studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii. Ele sunt şi convergente. la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică. Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome. psihologie şi psihiatrie. Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul cercetării ştiinŃifice. problematica realităŃilor sociale anterioare şi contemporane procesului de elaborare. precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu privire la fenomenul criminalităŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia. o criminologie specializată care abordează. este.

În primele ediŃii ale acestei lucrări. anomaliile amintite (între care insensibilitatea morală. încă nedescoperite". sau antropologic . 10 . Lombroso extinde concepŃia lui Gall cu privire la corelaŃia dintre anomaliile craniului şi funcŃiile creierului şi la alte trăsături ale individului. el afirma că a fost pregătită de predecesorii săi. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv. ochilor. 1. potrivit căreia. În cadrul orientării biologice. constituŃională şi psihologică. care nu pot fi neutralizate prin influenŃa pozitivă a mediului. mai ales de natură atavică. Orientarea biologica EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat. Viena şi Pavia.biologice cum mai este ea denumită. incorigibilitatea) nu presupun în mod necesar săvârşirea de infracŃiuni. trăsături care determină comportamentul antisocial al individului. printr-un efect de daltonism moral. el a formulat ipoteza atavismului evoluŃionist. Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu. dar generând uneori şi controverse din care criminologia a avut de câştigat. nasului. propulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în care au fost lansate. Cesare Lombroso. "Eu n-am făcut decât să dau un corp mai organic concluziilor care pluteau în aer. mâinilor şi picioarelor). Lombroso a efectuat unele cercetări în domeniul patologiei craniului şi psihiatriei. sub semnul unor acerbe lupte de idei. un individ cu puternice înclinaŃii criminogene. În urma efectuării unor examene antropometrice. dezvoltarea masivă a maxilarelor. asimetrie bilaterală. După ce a fost angajat ca medic militar. precum şi alte anomalii de natură fiziologică. Referitor la opera sa. acesta ar fi un criminal înnăscut. caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaŃii ale scheletului şi cutiei craniene. creând curente noi de gândire ştiinŃifică. După terminarea studiilor de medicină la Padova. Ulterior Lombroso a lărgit această ipoteză incluzând degenerescenŃa epileptică.C APIT OLU L II: MAR ILE C UR ENT E ÎN CR IMINO LOGIE 1. anumite anomalii ale urechilor. Teoria atavismului evoluŃionist Cesare Lombroso este considerat drept creatorul criminologiei antropologice. ci constituie doar o predispoziŃie în acest sens. În anul 1874 a devenit lector la Catedra de medicină legală şi igienă publică a UniversităŃii din Torino.1. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii. sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei. Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului. iar în anul 1876 a publicat cea mai cunoscută lucrare o sa. încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor. vanitatea. Totuşi. el a efectuat studii antropometrice asupra a 3000 de militari în scopul stabilirii unor diferenŃe fizice între locuitorii diferitelor regiuni din Italia. medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenŃi. "L'uomo delinquente" (Omul delincvent). cel mai adesea.

sintetizând 96 de trăsături. opinia cu privire la stigmatul şi inferioritatea biologică. infirmând teoria criminalului înnăscut.U. la vremea respectivă. dar fără a nega o anumită inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Goring explică această inferioritate prin ereditate.dus o nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice. 1. Hooton. Ulterior. care au subliniat lipsa de fundament ştiinŃific a conceptelor utilizate. 1.2. el a expus o tipologie mai complexă. Goring a intro. amin. în cazul gemenilor monozigotici. Erorile de ordin teoretic au fost sever criticate la vremea respectivă. Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor. H. cercetătorul englez Charles Goring. a căror distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat. N. încercarea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal. La începutul secolului al XX-lea. în 1939.E. Davenport şi Henry Goddard au încercat să demonstreze că în familiile care au antecesori cu condamnări penale există un număr mai ridicat de infractori. Cercetările de antropologie comparată efectuate de A. Topinard şi Gabriel Tarde.A. a limitat acest procent la 30-35%.IniŃial.Mannheim a criticat foarte serios această teorie datorită erorilor de ordin metodologic care s-au comis pe parcursul cercetărilor. epileptic. Teoriile lui Lombroso au determinat. adăugând. a dat o puternică replică teoriei lombrosiene. Teoriile "eredităŃii" SusŃinând o anumită relevanŃă a factorului ereditar în geneza criminalităŃii. Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei. 11 .U.logie comparată.A. între ei apărând ca o categorie intermediară. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat. de către Richard Dugdale şi ulterior de Eastbrook.Pende în Italia şi William Sheldon în S. ca şi erorile de ordin metodologic. nebunul moral. tipurile pasional. Între cercetările destinate examinării rolului eredităŃii în etiologia actului infracŃional.tim studiile de arbore genealogic. El a efectuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti. Manouvrier. Studiile de arbore genealogic efectuate în S. ocazional şi din obişnuinŃă. Autorul evidenŃiază erorile comise de Lombroso. Totodată. replici severe. studiile efectuate asupra gemenilor şi cercetările de antropo. datorită eredităŃii. în lucrarea "The English Convict" (Condamnatul englez). nereuşind să dovedească implicarea inferiorităŃii biologice în etiologia infracŃionalităŃii. care a înlocuit temporar ipoteza atavismului evoluŃionist. sub efectul criticilor ce i s-au adus. în special din partea lui Lacassagne. Studiile pe gemeni monozigotici şi dizigotici efectuate de psihiatrul german Johannes Lange au încercat să demonstreze predispoziŃia ereditară în comiterea infracŃiunilor. alături de criminalul înnăscut. rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a elaborat-o. Teoriile biotipurilor criminale Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. în cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford.3. cu scopul de a demonstra că trăsăturile exterioare şi comportamentul individului sunt în strânsă legătură au eşuat. absurditatea unora din principalele teze. El are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania.

Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W. este prietenos şi sociabil. 1. leptosom sau astenic. pentru alŃii mai puternic. Un concept important în teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezintă nivelul de la care excitaŃiile exterioare îl determină pe individ să comită actul infracŃional. cu musculatură puternică. Astfel. . Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt următoarele: . astenicul fiind asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii. care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. dacă toŃi indivizii pot prezenta reacŃii antisociale. elemente dobândite în timpul vieŃii în special în prima ei parte. Între acestea. ci numai favorizează ca un subiect să comită crima mai uşor decât altul. c. atleticul cu infracŃiunile contra persoanei. Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald Cressey. înnăscute) ce determină tendinŃele criminogene. Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în cazul tipului mezomorf. ConstituŃia delincventă ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare. scund şi rotund. Crima ar reprezenta o manifestare de inadaptare socială. robust.4. Pentru unii stimulul poate fi mai slab. rezervat. care însă nu duc în mod automat la săvârşirea de infracŃiuni. el a stabilit următoarele tipuri: a. congenitale. iar pe de altă parte. Ea se bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman. stabilind un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul: .Sheldon. declanşarea acestora nu este condiŃionată de o intensitate similară a stimulului. umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată. escrocheriile.există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune. caracterizat prin trăsături longiline. . b. el a acordat atenŃie tipului displastic. .ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei). Cu toate acestea.există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate. în câmp infracŃional. prezintă o bună stabilitate psihologică dar ocazional poate deveni exploziv. Teoria constituŃiei delincvente Această teorie a fost promovată de italianul Benigno di Tulio.endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne).În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter). În opinia lui di Tulio constituŃia cuprinde. 12 . pe de o parte. linia de cercetare tipologică nu a fost abandonată. displasticul cu infracŃiunile sexuale. cu tendinŃe spre îngrăşare. nesociabil. este tipul rece. Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă.mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii). Aproprierea lui di Tulio de determinismul pozitivist (pe care el îl critică) este evidentă. Kretschmer şi-a propus să analizeze relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului. picnic. particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare. Pornind de la conformaŃia fizică a individului. picnicul cu fraudele. elementele ereditare şi congenitale. atletic. aceasta susŃinând teza existenŃei unei constituŃii delincvente care separă infractorul de noninfractor.

Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46. Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu factori defavorizanŃi de ordin social.anomaliile de ordin endocrin. Din prima categorie fac parte: tumorile. cât şi al noninfractorilor. atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos. acumularea unui vast material experimental - 13 . neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici. Noile studii se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor naturii. În consecinŃă nu se poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate. anomaliile cromozomice. endocrinologie. Varianta modernă Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de început. precum şi a examenului multidisciplinar în criminologie. în genetică. . Cu toate limitele sale teoretice şi metodologice. Abordarea deterministă a problematicii. neurofiziologie. motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul crimei".epilepsia sau diferitele sale forme. de transformare a anomaliilor bioconstituŃionale în criterii de clasificare a indivizilor.5. Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face.XY la bărbaŃi şi 46. care pot avea drept consecinŃă tulburări de comportament. Astfel. în cadrul orientării biologice. biochimia sistemului nervos.XYY ar fi predestinaŃi să comită fapte penale. cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom Y suplimentar. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46. una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra anomaliilor cromozomilor. .XYY este relativ egal. examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de cercetare abandonată. Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi: complicaŃiile prenatale. rămâne tendinŃa de considerare a componentei biologice drept element fundamental al personalităŃii umane.XX la femei. care ar putea releva o posibilă componentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor. Evaluare critică EsenŃială. în prezent. Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi cei care au doar o legătură indirectă. Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46. tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar.6. orientarea biologică are totuşi merite importante în evoluŃia criminologiei ca ştiinŃă. Tot ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale. 1.1. atât în rândul infractorilor. insuficient cercetate. introducerea unor metode de cercetare noi. atenŃia acordată studiului personalităŃii infractorului.

1. deşi în mod normal este similar inconştientului. preconştientul şi conştientul sunt concepute de Freud ca nişte entităŃi autonome între care impulsurile circulă pe verticală. care formează cel mai larg şi. Pe bună dreptate se consideră că psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică. "partea invizibilă a aisbergului. cât şi emoŃiile şi acŃiunile sale sunt guvernate de forŃe ascunse în procesele memoriei sale şi care pot fi scoase la iveală printr-o tehnică specială numită psihanaliză. Acesta este distinct de preconştient care. care nu pot fi eludate. aceste teorii sunt extrem de diverse. 2. cel mai puternic sector al minŃii noastre". Într-o primă etapă. pe când altele sunt de mică relevanŃă ori acceptate cu serioase rezerve.1. fie de cea sociologică. propunând o nouă structurare a psihicului uman. cât şi prin caracterul mai mult sau mai puŃin accentuat al determinismului psihologic în etiologia criminalităŃii. Eul (Ego) reprezintă conştiinŃa de sine. în unele situaŃii apropiindu-se fie de orientarea biologică. Supereul 14 .1. ascendent şi descendent. Aceasta înseamnă că atât gândurile omului. Freud şi-a îmbunătăŃit teoria. pulsiunile inconştiente reprezintă factorul determinant al vieŃii psihice. purtătorul normelor etico-morale şi al regulilor de convieŃuire socială. Inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa refulată (reprimată.care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile. a dominat orientarea psihologică în criminologie în perioada interbelică. Perspectiva psihanalitică 2. Cea de-a doua clasificare freudiană se referă la personalitate şi cuprinde Eul. Teoria lui Freud a fost elaborată în două etape. nucleul personalităŃii. una din cele mai cunoscute idei ale acestei teorii a fost cea referitoare la inconştient. în alcătuirea căreia intră cunoştinŃele şi imaginea despre sine. Supereul şi Sinele. alungată) din sfera conştientului în inconştient. Supereul (Super-Ego) este conştiinŃa morală şi constituie expresia existenŃei individului în mediul social. în mare parte provenind din experienŃele traumatizante din timpul copilăriei timpurii. 2. În viziunea lui Freud. el a încercat să demonstreze existenŃa unei personalităŃi antisociale ce Ńine de sfera psihologiei normale şi să explice mecanismul de formare a acesteia. Ulterior. Inconştientul. într-un anume fel. Atât prin modalităŃile de abordare a acestui concept. Prin studiile efectuate. Unele din aspectele gândirii psihanalitice sunt de real interes pentru înŃelegerea mecanismelor umane care îl conduc pe individ spre comiterea infracŃiunilor. poate fi stimulat prin procesele gândirii şi deveni conştient. Teoria freudiană Doctrina psihanalitică. precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai importante interese şi valori.O rientarea psiholog ica Orientarea psihologică grupează principalele teorii criminologice care au în comun conceptul de personalitate criminală ca bază teoretică a explicării cauzalităŃii fenomenului infracŃional. având ca principal exponent pe austriacul Sigmund Freud (18561939).

rezervorul energiei psihice. care pune organismul în tensiune. Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar. astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu. dezvoltată în conformitate cu normele şi nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte. dând o formă acceptabilă dorinŃelor Sinelui. ar fi prezente la toŃi indivizii. ordinului de a controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. de la cele benigne (ex. El constituie polul pulsional al personalităŃii. element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur. înlăturând barierele impuse de Eu şi Supereu. Sinele este considerat ca o componentă biologică a personalităŃii. Supereul utilizează represiunea. Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului. determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite. depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii). care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima.: prin sport). 15 . În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi. ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului. constituie un complex de instincte şi tendinŃe refulate. de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase. Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi. în cadrul unui proces de compensare. Supereul constituie un triumf al elementului conştient. Sinele (Id). dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora. mai sănătos şi mai elevat sub aspect social. pentru a fi cât mai repede descoperiŃi. Echilibrul se poate obŃine. în final. şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor transmise de Sine. astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o eliberare. fiind controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu. tendinŃele infracŃionale. care se desăvârşeşte în permanenŃă. exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. Pulsiunile organice antisociale . După cum spune Freud.: ticurile verbale. realizându-se o conciliere a celor două forŃe oponente. ca şi Eul. datorită experienŃelor succesive acumulate precum şi prin structurarea Supereului. unde vor rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat. reprezentant al influenŃelor ereditare. acesta din urmă supunându-se. temporar. Sinele este o "realitate psihică adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective. pot determina trecerea la actul infracŃional. una din cele trei entităŃi ale personalităŃii. diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul Supereului. În concepŃia lui Freud. În mod natural. Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil. într-un proces numit sublimare. Totuşi şi condiŃiile socio-morale ajung să se integreze sinelui. Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri. violente. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite. În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie. Născut din inconştient. în vederea eliberării energiilor latente (ex. sau nu. ostile şi incompatibile: pulsiunile instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu.este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului. Supereul este cel care dictează Eului.

rasă. rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic. în felul acesta compensându-şi psihologic propria inferioritate. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice.şi compensa sentimentele de inferioritate. în contextul unor relaŃii de compensare sau supracompensare. Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe care psihanaliza tocmai o câştigase. În cazul criminalilor ocazionali.Alexander şi H. consideră că principala cauză a criminalităŃii trebuie văzută în eşecul unei anumite componente a personalităŃii de a se comporta acceptabil din punct de vedere moral şi social. în special. clasă socială sau nivel de pregătire. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în societatea industrială. În schimb. sex. Aplicarea acestor concepte în criminologie aparŃine. sentimentul de inferioritate poate degenera în complex de inferioritate. În contrast cu psihanaliza lui Freud. Astfel. 16 .1. Supereul acestora îşi suspendă funcŃia morală pentru o perioadă de timp. Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni. mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei persoane. Criticii teoriei lui Adler. apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat problematica psihologiei infractorului. în cazul infractorilor din obişnuinŃă nu ar exista un conflict între Eu şi Supereu. care declanşează dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie.2. Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale ale comportamentului uman. Eul fiind incapabil să mai realizeze echilibrul. încearcă să le compenseze ajungând uneori la supracompensare. fizic. fie că e vorba de vârstă.Eysenck. caii-putere ai motorului devenind o prelungire a propriei forŃe. care a devenit cunoscut în urma inventării conceptului de "complex de inferioritate". Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului. Criminologii americani F. întrucât aceştia aparŃin unui mediu antisocial iar conduita lor este conformă normelor care guvernează acest mediu. după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi mecanismelor utilizate de autor. Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracŃionale. Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937). lui H. Când individul devine conştient de carenŃele sale. care apare ca fiind sofisticată. inteligenŃă. Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare apărute în condiŃiile unei copilării nefericite. care sunt principalele caracteristici ale acestui tip de infractor. în principal datorită introducerii tipului psihologic şi conceptelor sale de introvertit şi extrovertit. deoarece acesta este o cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice. determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. Sunt cunoscute studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care. îşi iau ca aliat automobilul. Carl Gustav Jung (1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu.2. pentru a. viziunea sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare. O anumită influenŃă asupra criminologiei au avut şi tipologiile construite pe baze psihanalitice. În cazul în care deficienŃa nu este depăşită. care. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în care un om se va simŃi inferior altuia. Teorii psihanalitice post-Freudiene Freud nu a fost un criminolog. încercând să demonstreze existenŃa unei personalităŃi specifice a infractorului. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman.

individul acceptă comiterea crimei. a constituit o ipoteză de lucru în domeniul criminologiei clinice. În cea de-a doua etapă.2. între personalitatea infractorilor si cea a noninfrac. care apare ca o rezultantă şi nu ca un destin. Convins de injustiŃia mediului social în care trăieşte. În evoluŃia acestui proces se disting trei etape. care prefigurează "trecerea la act". iar infractorii sunt oameni ca toŃi ceilalŃi. în decursul căreia este acceptată eliminarea victimei. conform căreia există o diferenŃă de grad între personalitatea celor două categorii. caută un mediu mai tolerant. agresivitatea şi indiferenŃa afectivă). infracŃiunea este o faptă omenească. construită pe bazele criminologiei generale. teoria personalităŃii criminale. Teoria lui Pinatel este axată pe conceptul de personalitate criminală în cadrul căruia sintetizează elementele esenŃiale ale teoriilor anterioare. În prima etapă.gene ale trecerii la act din varianta psihomorală. Teoria personalităŃii criminale Această teorie aparŃine criminologului francez Jean Pinatel şi reprezintă una din cele mai complete teorii formulate în cadrul orientării psihologice. Respingând teza existenŃei unei diferenŃe de natură umană între infractori şi noninfractori. deci o diferenŃă de grad. În opinia autorului. Autorul consideră că trăsăturile frecvent întâlnite la infractori (egocentrismul. îşi caută justificări. Teoria psihomorală Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul belgian Etienne de Greef. care îl conduce la comiterea actului infracŃional. labilitatea psihică. nu sunt specifice doar acestei categorii de persoane şi numai reunirea lor într-o constelaŃie conferă personalităŃii un caracter infracŃional. Procesul criminogen este axat de E. ceea ce îi deosebeşte este "trecerea la act" care constituie expresia "diferenŃei de grad". În consecinŃă.3. Elementul de diferenŃiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că infractorul trece mai uşor la comiterea actului. Pentru Pinatel. individul normal suferă o degradare progresivă a personalităŃii ca urmare a unor frustrări repetate. individul trece printr-o "stare psihică periculoasă". o stare de inhibiŃie şi indiferenŃă afectivă. mai ales viziunea dinamică asupra entităŃilor personalităŃii şi abordarea diferenŃiată a mecanismelor şi proceselor crimino.2. Conform conceptului de personalitate criminală. precum şi între diferitele categorii de infractori (de la ocazional la recidivistul înrăit). numită de autor "faza asentimentului temperat". 17 . 2. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează ideea crimei. Această constelaŃie de trăsături ar reprezenta nucleul central al personalităŃii criminale. personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare morală a individului. aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". Trăsătura psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenŃa afectivă a individului. În această ultimă fază. denumit proces criminogen. determinând un sentiment de injustiŃie.torilor ar exista doar o diferenŃă cantitativă şi nu una calitativă. În cursul copilăriei aceste instincte se pot altera. În cea de-a treia etapă apare "criza". vizând tratamentul şi resocializarea infractorilor. el nu mai găseşte nici o raŃiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu. El consideră că structurile afective ale individului sunt determinate de două grupuri fundamentale de instincte: de apărare şi de simpatie. luate izolat. Pinatel preia opinia lui Etienne de Greef. într-o situaŃie favorabilă. denumită a "asentimentului formulat".

în timpul sezonului rece. Ulterior. relevată şi de Guerry.1.1. ContribuŃia teoretică a acestei orientări s-a reflectat.J. din cuprinsul căreia se detaşează unele aspecte interesante care impun o prezentare detaliată. Evaluare critică În doctrina de specialitate se apreciază că eroarea principală a orientării psihologice constă în a considera infractorul ca posesor al unui tip aparte de personalitate. Primele explicaŃii etiologice de tip sociologic au fost grupate sub denumirea generică de şcoala franco-belgiană a mediului social .4. relaŃiile şi determinările sociale fiind considerate ca fapte exterioare omului. mai ales datorită curentului clinic. 3. în timp ce infracŃiunile contra proprietăŃii sunt comise mai ales în regiunile din nord. Perspectiva sociolog ica 3.Tarde a evidenŃiat faptul că deosebirile care apar între structura şi volumul criminalităŃii regiunilor din nord faŃă de cele din sud sunt rezultatul dezvoltării social-economice diferite a acestora şi nu consecinŃa diferenŃelor de climă. în regiunile din sudul FranŃei. au dezvăluit aspecte inedite cu privire la motivaŃia actului infracŃional şi la dinamica producerii acestuia. limita esenŃială constă în reducerea problematicii personalităŃii umane la factorii de ordin psihologic. Pe această bază. Numeroasele studii şi cercetări în acest domeniu. cât şi al resocializării infractorului. care au realizat o analiză statistică a criminalităŃii încercând să descopere anumite legităŃi ale dinamicii acesteia. nemijlocite ale infracŃiunii au fost plasate la nivelul personalităŃii individului făptuitor. procesul de socializare a omului. De asemenea. Teoriile elaborate în acest plan al cercetării ştiinŃifice au fost considerate nesatisfăcătoare de către adepŃii orientării sociologice.2. 18 . acordând o deosebită importanŃă determinărilor de ordin social. este relevată contribuŃia pe care orientarea psihologică a adus-o la dezvoltarea criminologiei ca ştiinŃă. de personalitatea noninfractorului. fie ca grad. în influenŃa pe care criminologia a exercitat-o asupra modelelor de politică penală. uneori. structurată într-o mare diversitate de curente. Orientarea sociologică în criminologie a furnizat o consistentă literatură de specialitate. cât şi cei ai orientării psihologice au abordat cu prioritate etiologia de ordin endogen a criminalităŃii. absolutizând. G. Şcoala cartografică (geografică) Promotorii acestei şcoli au fost belgianul Lambert A. Pe plan etiologic. Conceptul de personalitate criminală a servit ca fundament la formularea diagnosticului şi prognosticului criminologic. Cauzele directe.1. 3. bogatul material factual obŃinut au permis o explorare a universului psihic al infractorului. autorul a formulat legea termică a criminalităŃii. având relevanŃă atât în domeniul metodologiei cercetării. Quetelet a studiat statisticile franceze din anii 1826-1830 subliniind constanŃa criminalităŃii în perioada respectivă. care au preferat analiza cauzelor de ordin exogen. diferenŃiată fie ca natură. Bazele istorice ale criminologiei sociologice Atât reprezentanŃii orientării biologice. Quetelet (1796-1874) şi francezul Andre-Michel Guerry (1802-1866). Pe de altă parte. a tratamentului şi resocializării infractorului. el a sesizat faptul că infracŃiunile contra persoanei predomină în timpul sezonului cald. teorii şi opinii inspirate de sociologia şi psihologia socială.

. . De asemenea. Pe de altă parte.alcoolismul influenŃează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. Şcoala sociologică. iar iarna predomină cele contra proprietăŃii. ci ca o consecinŃă a trecerii rapide de la o stare de relativ confort. Teoria sa a influenŃat profund gândirea criminologică modernă.2.anotimpul determină. . revoluŃii.). poate conduce la discriminare. Unele din rezultatele cercetărilor sale se impun a fi menŃionate: vârsta este considerată de autor că ar avea cea mai mare influenŃă în comiterea crimei. . vârsta influenŃează tipul infracŃiunii comise (fapte săvârşite cu violenŃă contra persoanei. Criminalitatea s-ar afla în relaŃie direct proporŃională cu "forŃa fizică şi cu pasiunea indivizilor". 3. O altă contribuŃie valoroasă în planul analizei criminologice este reprezentată de elaborarea de către Durkheim a conceptului de anomie (de la grecescul a nomos .sexul influenŃează disponibilitatea de a comite infracŃiuni. el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităŃii. Întrucât nu poate exista o societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puŃin da la tipul colectiv este inevitabil ca dintre aceste abateri unele să prezinte caracter infracŃional.Quetelet a fost unul dintre primii specialişti în ştiinŃe sociale care a utilizat metode statistice şi matematice pentru a analiza influenŃa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei. la una de mizerie. femeile preferând infracŃiunile contra proprietăŃii. astfel încât. la rândul lui. afirmă Durkheim.sărăcia . din 1129 omucideri. făcând diferenŃa între bine şi rău şi atrăgând atenŃia asupra stării sociale precare a unei naŃiuni.climatul sudic stimulează săvârşirea infracŃiunilor contra persoanei. crize economice etc. iar cel nordic delictele contra proprietăŃii. Teoria lui Durkheim Emile Durkheim (1858-1917) este unul din fondatorii sociologiei ca ştiinŃă şi are mari merite în analiza criminologică a fenomenului infracŃional. în primul rând. 446 au fost comise sub influenŃa alcoolului. Din această poziŃie teoretică rezultă că infracŃionalitatea nu este determinată de cauze excepŃionale ci. datorită unor schimbări bruşte (războaie. Quetelet a exprimat îndoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităŃii. Întrucât nici 19 - . în sensul că persoanele instruite se implică în fapte infracŃionale care presupun un anumit rafinament şi pregătire intelectuală. inegalitate socială şi violenŃă. în perioada analizată de autor. cât şi tipul de delict. Inevitabilitatea crimei se datorează eterogenităŃii condiŃiei umane. . ci în strânsă legătură cu o cultură determinată în timp şi spaŃiu. Vara se comite un număr mai mare de infracŃiuni contra persoanei.profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis. criminalitatea trebuie înŃeleasă şi analizată nu prin ea însăşi. bărbaŃii venind mult mai frecvent în conflict cu legea. Prima trăsătură definitorie a teoriei lui Durkheim este punctul de vedere conform căruia criminalitatea este un fenomen social normal. ceea ce ar conduce la o anumită acurateŃe a analizei globale. care desemnează o stare obiectivă a mediului social. .1. care se manifestă inevitabil în toate societăŃile. un impact important asupra criminalităŃii. în tinereŃe şi contra proprietăŃii o dată cu înaintarea în vârstă).eterogenitatea socială determinată de imigrare. constituie un factor de sănătate publică.fără norme).omul nu săvârşeşte infracŃiuni datorită stării de sărăcie. Crima. caracterizată printr-o dereglare a normelor sociale. Cu toate acestea. . de structura socio-culturală căreia îi aparŃine.

iar dereglarea socială determină dezechilibrul. cu determinare multiplă. iar microbul este infractorul. constituie sursa "şcolii ecologice" de la Chicago. Teoria lui Lacassagne este rezumată în două fraze celebre: "Les societes n'ont que les criminels qu'elles meritent" (SocietăŃile nu au decât criminalii pe care îi merită) şi "Le milieu social est le bouillon de culture de la criminalité. poate să apară fenomenul de suicid. atât fizico20 .Manouvrier (1850-1922) şi a promovat teoria conform căreia mediul social are un rol determinant în geneza criminalităŃii. şi reguli de asociere (grupuri de răufăcători). un element care nu prezintă importanŃă decât în ziua în care găseşte mediul care îl face să se dezvolte). autorul îşi pune întrebarea firească de ce în condiŃii exogene similare numai anumiŃi indivizi comit infracŃiuni. Conform opiniilor sale. culturale. evidenŃiind existenŃa unor infractori de profesie care se caracterizează prin limbaj (argou). ImitaŃia ar constitui. numită şi şcoala lioneză. socio-economice ale fenomenului infracŃional.4. fructificate mai ales de sociologii şi criminologii nord-americani.1. redactor şef al ziarului socialist "Avanti" şi fondator al revistei juridice "La scuola pozitiva". Enrico Ferri. bazate pe legea imitaŃiei. ci influenŃelor psihosociale pe care le preia prin imitaŃie. Şcoala interpsihologică Şcoala interpsihologică. deschizând noi perspective în faŃa cercetării ştiinŃifice a cauzelor criminalităŃii. Spre deosebire de Durkheim. Ferri acceptă determinismul endogen al maestrului său.3. reprezentată de Gabriel Tarde (1843-1904). la baza căruia ar sta determinismul social şi nu predispoziŃiile psihologice ale individului. consi. socialul fiind guvernat de relaŃiile psihologice dintre indivizi. că "fiecare societate conŃine tipurile de infracŃiuni şi de infractori care corespund condiŃiilor economice. el consideră infractorul ca fiind un parazit social. dar şi comportamentul infracŃional al oamenilor.o fiinŃă umană nu poate fi fericită dacă nu există un echilibru între nevoile sale şi posibilităŃile de a le satisface. Enrico Ferri (1856-1929) a fost una din marile personalităŃi ale criminologiei. 3. face din sociologie o interpsihologie. a fost fondată de A. Aceste fraze au devenit leitmotivul criminologiei sociologice care susŃine.2. 3. dar propriile sale cercetări s-au oprit mai ales asupra cauzelor exogene. Teoria sociologică multifactorială Jurist şi sociolog.1.Lacassagne (18431924) şi L. parŃial. autor de cursuri şi lucrări ştiinŃifice renumite. Teoria lui Lacassagne stă la baza a numeroase studii care s-au efectuat ulterior şi. le microbe c'est le criminel. răspunsul la această interogaŃie este acela că delictul este un fenomen complex. Totodată. Valoarea acestei orientări constă în replica pe care a dat-o concepŃiilor bioantropologice. Discipol al lui Lombroso. morale şi sociale proprii". semne de recunoaştere (tatuaje).derat drept fondatorul criminologiei sociologice. un element qui n'a d'importance que le jour ou il trouve le bouillon qui le fait fermenter" (Mediul social este mediul de cultură al criminalităŃii. Tarde a studiat relaŃia dintre criminalitate şi profesia exercitată. Angajarea individului în săvârşirea faptelor infracŃionale nu s-ar datora unor pulsiuni organice. Şcoala mediului social Şcoala mediului social. principala cauză a criminalităŃii. deci. profesor universitar şi avocat celebru. în fond. Tarde refuză să considere crima ca pe un fenomen normal al vieŃii sociale. 3. asociat şi prieten al lui Lacassagne.

opinia publică. Cercetările întreprinse şi-au propus să evidenŃieze. În viziunea sa asupra sociologiei criminalităŃii. Teoriile modelului consensual îl consideră pe infractor un neadaptat şi propun. O dată cu epuizarea evenimentului în cauză.socială cât şi biologică. diverse modele de resocializare a acestuia. de includere într-un curent teoretic anume.). natura solului. a sociologiei criminologice. foametea etc. c) factorii mediului social: densitatea populaŃiei. de a se autoregla. curentul funcŃionalist şi teoriile controlului social. autorul a reformulat "legea saturaŃiei mediului" aparŃinând lui Quetelet. cei care corespund constituŃiei sale psihice şi în ultimul rând caracteristicile personale (vârstă. ale locului şi timpului comiterii faptei penale. bazate pe inovaŃii metodologice şi studii experimentale de mare întindere. studii bine articulate ştiinŃific. 21 . a constituit o preocupare constantă a sociologilor americani. Acordând prioritate factorilor sociali. Modelul consensual inspirat îndeosebi de gândirea teoretică a lui Durkheim. Ferri a prezentat următoarea clasificare a factorilor criminogeni : a) factori antropologici (endogeni) reprezentaŃi în trei grupe : cei care Ńin de constituŃia organică a infractorului. Modelul consensual Începutul secolului al XX-lea a fost marcat. Pareto şi Parsons a dominat criminologia sociologică de la începutul secolului XX până în jurul anului 1960. anotimpurile. Comparând elementele esenŃiale ale teoriilor sociologice considerăm că pot fi incluse in modelul consensual patru curente relativ distincte : orientarea ecologică. DelincvenŃa. Cu ocazia celui de-al IV-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Geneva (1896). a căror încălcare îl plasează pe individ în categoria infractorilor. drept remediu. Teorii sociologice moderne. ruptura. rezultând monografii de amploare. cum ar fi războiul. Ferri reuneşte două elemente care vor constitui baza teoretică a curentului sociologic asupra criminogenezei: elementul de sinteză obŃinut prin culegerea datelor oferite de alte discipline cu preocupări criminologice şi studiul analitic al fenomenului infracŃional considerat ca fiind determinat de viaŃa socială. Ruptura. EsenŃa acestor teorii constă în recunoaşterea existenŃei unor norme care ocrotesc valorile sociale dominante. organizarea economică şi politică etc. De altfel. dacă survine. 3. de o puternică dezvoltare a sociologiei şi. El se caracterizează prin analogia propusă între sistemul natural şi sistemul social.). familia. elaborând "legea suprasaturaŃiei". alcoolismul. Diversitatea acestor teorii face dificilă încercarea de clasificare a lor. educaŃia.Cele două sisteme sunt alcătuite din părŃi componente care se adaptează şi evoluează în consens deoarece altfel s-ar produce conflictul major. în cadrul ei. conform căreia orice fenomen social anormal. Ferri reliefează faptul că aceştia se regăsesc mai ales în planul general al fenomenului infracŃional. criminalitatea revine la limitele sale "normale". Anumite conflicte care apar sunt anihilate prin capacitatea interioară a ansamblului de a ajusta. în modalităŃi şi grade diferite în funcŃie de caracteristicile persoanei implicate.. acei factori care modifică tendinŃele normale de adaptare a individului la mediu. reprezintă un eşec al procesului de adaptare. revoluŃia. condiŃiile atmosferice etc. produce o creştere bruscă a criminalităŃii.3. producŃia industrială. Se prezumă că adaptarea la condiŃiile evolutive constituie regula de funcŃionare a societăŃii. b) factori fizici sau cosmo-telurici (climatul. sex etc. care constituie o primă varietate de factori exogeni. pe continentul american. disoluŃia sistemului. mai ales cea juvenilă. prin examinarea multiplelor legături care se stabilesc între mediul social şi diferitele grupuri sociale. curentul culturalist.

Introducând o nouă variabilă . Autorii au evidenŃiat existenŃa unor corelaŃii între delincvenŃă şi perturbările sociale în zonele de deteriorare morală (caracterizate prin sărăcie. Curentul culturalist Un alt grup de teorii din sfera modelului consensual sunt cele care aparŃin curentului culturalist. De altfel. 22 .). imigranŃii încearcă să supravieŃuiască apelând la forme de adaptare impuse de viaŃa concretă. programe care s-au extins până după cel de-al doilea război mondial. prin mijloace licite. indiferent de natura sa (animal-vegetal. McKay au făcut o analogie între grupurile de imigranŃi şi speciile de plante care încearcă să supravieŃuiască pe un pământ ostil. şomaj. Încercând să explice cauzele criminalităŃii în marile concentraŃii urbane în care proporŃia imigranŃilor era ridicată. Curentul "funcŃionalist" Sociologia "funcŃionalistă". relaŃia dintre om şi societate este examinată prin intermediul particularităŃilor ecologice.3.3. roluri şi relaŃii sociale. C.ecologia urbană . analizând funcŃiile şi disfuncŃiile existente într-o societate dată.3. care asimilează norme şi valori opuse celor general acceptate de majoritatea membrilor societăŃii. scopurile (obiectivele) valorizate de societate. conform căreia. De aici ar rezulta o tensiune socială. reprezentanŃii şcolii din Chicago formulând conceptul de zonă criminogenă specifică (delinquency area).2. promotorii acestor teorii pornesc de la recunoaşterea existenŃei sistemului social care are menirea de a integra într-un echilibru dinamic toate clasele. În elaborarea ipotezei de cercetare. Metodele teoretice ale şcolii ecologice de la Chicago au fost popularizate de Henry McKay.turi.) din momentul în care intră în relaŃii cu alte elemente este susceptibil de a fi implicat într-o relaŃie cauzală. învăŃământ dezorganizat etc. 3. Şcoala ecologică de la Chicago De o mare audienŃă în anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de orientarea ecologică a şcolii din Chicago. 3. incapabile să atingă. Ca idee comună. În aceeaşi manieră. denumită astfel întrucât plasează indivizii şi grupurile în struc. concretizate în realizarea unor programe speciale de prevenire a criminalităŃii.Shaw şi Frederick Thrasher. dar ei nu le pot atinge pe căi licite. care raportează personalitatea individului la cultura în care se dezvoltă şi pe care o asimilează.3. Autorii consideră că aceşti oameni împărtăşesc aceleaşi dorinŃe şi idealuri de realizare socială ca şi componenŃii claselor favorizate. aceste teorii mai sunt cunoscute şi sub numele de "teorii ale tensiunii sociale" (strain theories). a inspirat unele teorii criminologice de mare interes teoretic.D.în studiul criminalităŃii. Clifford R. aceste teorii consideră criminalitatea ca un rezultat al stării de frustrare a indivizilor şi grupurilor defavorizate social şi economic. condiŃii de muncă nefavorabile.3. în aceeaşi manieră. Aceasta din urmă este privită ca o "adaptare inversă" a indivizilor. categoriile şi grupurile care compun societatea.Shaw şi H.1.R. Tema centrală a orientării culturaliste în criminologie este raportul dintre cultură şi criminalitate. Din acest sistem se detaşează acea secvenŃă care vine în conflict cu consensul cultural global. specific cartierelor sărace. orice element. o stare de frustrare individuală şi colectivă care conduce la săvârşirea faptelor penale. reprezentanŃii şcolii ecologice au deschis calea unei întregi generaŃii de criminologi care s-au concentrat asupra determinării comportamentului delincvent de către factorii sociali. biologic-psihologic etc. DelincvenŃa apare astfel ca un fenomen de respingere. Aceste teorii au determinat reacŃii pozitive în sfera politicii penale.

În aceste condiŃii. anomia este o proprietate a structurii sociale şi nu a individului. Ordinea socială este stabilă atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge. McKay. Când echilibrul se rupe. Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la condiŃiile societăŃii americane. revoluŃii. Merton. anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace. Criminalitatea reprezintă reacŃia individului faŃă de neconcordanŃa dintre scopurile vehiculate şi valorizate la nivelul societăŃii şi mijloacele permise pentru a le realiza. în majoritatea cazurilor. În acest sens. Deşi este credibilă. Pentru a putea atinge aceste scopuri. teoria lui Merton nu reuşeşte să explice de ce.Merton şi este intitulată teoria anomiei sociale . în societatea nord-americană se ignoră. numai unii dintre indivizii aflaşi în stare anomică se angajează în săvârşirea de fapte antisociale în timp ce alŃii se conformează normelor în vigoare. Conceptul lui Durkheim. a influenŃat considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităŃii în a doua jumătate a secolului XX. 23 . Merton arată că. alături de Shaw. tinde spre dezintegrare.K. se referea la o anumită lipsă a normativităŃii sociale determinată de conflicte majore (războaie. totuşi. anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale. Sellin şi Miller. crize economice) ori de catastrofe naturale. dacă anumite obiective pot fi atinse pe căi legitime.Cea mai cunoscută dintre "teoriile tensiunilor sociale" aparŃine lui R. pentru a se restructura pe baze noi. îşi face apariŃia dezorganizarea socială. Deci. tinerii aparŃinând grupurilor defavorizate sunt supuşi drumului spre delincvenŃă. Insistând asupra faptului că infracŃionalitatea este determinată de condiŃiile sociale şi nu de trăsăturile psihice ori biologice ale individului. Conform teoriei lui Merton. structura socială devine anomică. Cu atât mai mult. conferindu-i sensuri noi. aşa cum am arătat. individul recurge adesea la mijloace ilicite.

dificultăŃile de clasificare şi interpretare rămân. natura solului etc. economici.1. de Greeff care confirmă “legea termică” şi mai ales la studiile americane care susŃin următoarele: . Din considerentele exprimate mai sus preferăm o analiză mai succintă a factorilor care determină criminalitatea ca fenomen social.Mannheim. Doi ani mai târziu. demografici. 1. apreciem că factorii de mediu se pot constitui în circumstanŃe care.Mannheim tratează în cel de-al doilea volum al “Criminologiei comparate” cauzele de ordin social ale criminalităŃii. D. În mod asemănător procedează şi alŃi autori. autorul face referire la cercetările statisticienilor Guerry şi Quetelet care au formulat “legea termică a criminalităŃii”. . Chiar şi în această viziune. În acelaşi timp. favorizează săvârşirea infracŃiunilor şi nu în cauze ale acestui fenomen. scopul fiind acela de a releva corelaŃiile existente între o variabilă sau o grupă de variabile şi criminalitate. creşte criminalitatea violentă. culturali şi politici. Cuantificarea precisă a rolului fiecăruia reprezintă aproape o imposibilitate ştiinŃifică. J. economici etc.temperatura afectează echilibrul emoŃional. La factorii fizici sau “cosmo-telurici” făcuse referire E. Autorul nu este preocupat. abordarea individuală a factorilor criminogeni . Gassin constată că marea majoritate a criminologilor şi-au manifestat scepticismul cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul fenomenului infracŃional. în primul rând.Szabo procedează oarecum asemănător lui H. Probleme în clasificarea factorilor criminogeni Dificultatea clasificării factorilor criminogeni rezultă atât din variabilitatea acestora cât şi din faptul că fenomenul infracŃional este un rezultat al acŃiunii lor conjugate.2. invers proporŃional. Deşi evaluează rolul factorilor socio-culturali.în general. La rândul nostru.presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporŃional: când presiunea scade.C AP ITO LUL III: C AUZ ALIT ATEA ÎN CRIMINOLOG IE 1. culturali şi politici. Cauzele fenomenului social al criminalitatii (MACROCRIMIN OLOGIA) 1. culturală. la concluziile lui E. Din acest motiv.. clasificându-i în factori economici. În consecinŃă este de 24 . instituŃională. luând în considerare climatul. În materia factorilor geografici. Factori economici Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform căreia baza economică determină suprastructura socială. R.Pinatel clasifica factorii criminogeni în factori geografici.umiditatea şi criminalitatea violentă variază. politică. de asemenea. clasificarea sa este susceptibilă a fi îmbunătăŃită. evitată în literatura de specialitate trebuie înŃeleasă în sensul pedagogic al acesteia. de o clasificare strictă a acestor cauze. făcând însă o interesantă corelaŃie între tipurile de factori criminogeni şi tipologiile infracŃionale. autorul nu operează o distincŃie clară între cauzele criminalităŃii ca fenomen social şi cauzele actului infracŃional concret. de la caz la caz. .Ferri. H. analizând complexa problematică a cauzalităŃii.

iar sistemul relaŃional era foarte strâns. omul nemaiavând posibilitatea să-şi manifeste spiritul creator. înşelăciuni etc. situaŃiei financiare într-un mediu social şi în epoca în care trăieşte. Ne vom limita să analizăm unii din factorii economici consideraŃi a avea un conŃinut criminogen pronunŃat: 1. oferind locuri de muncă. Inversarea rolurilor familiale produce stări de confuzie. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis că aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi: . în perioadele de recesiune economică. prin “maşinismul” său. cel urban. Nivelul de trai. Autoritatea tatălui se diminuează considerabil. cu efecte care accentuează starea de stress a muncitorilor şi a populaŃiei de pe platformele industriale. inclusiv comportamentul infracŃional. punându-l în imposibilitatea de a-şi mai putea realiza. studiile efectuate au evidenŃiat că fenomenul infracŃional este atât de complex încât el poate fi generat în aceeaşi măsură. Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel de trai mediu într-o societate ori epocă precizată. de dezechilibru interior. bunuri de larg consum de calitate tot mai bună şi implicit.în general. InfluenŃa sa se exercită nu numai prin scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai. Industrializarea. mai ales prin munca “pe bandă”. dorinŃa de revanşă împotriva societăŃii. 1. Dimensiunea subiectivă se referă la percepŃia individuală. industriile afectează grav echilibrul ecologic din zona în care sunt implantate. Fără a se nega un raport de cauzalitate între starea economică şi criminalitate. care se deplasează spre zonele industrializate. ci şi prin instabilitatea emoŃională pe care o ocazionează.ritmul industrializării constituie şi el un factor criminogen ca urmare a imposibilităŃii asigurării unor condiŃii social-edilitare minime pentru populaŃia atrasă în acest sector. creşterea nivelului de trai al oamenilor. posibilităŃi superioare de instruire şi specializare. dar în tipuri diferite. s-a constatat însă un fenomen surprinzător: progresul social-economic a fost însoŃit de creşterea criminalităŃii. Înlocuirea mediului social specific localităŃilor rurale în care individul era cunoscut şi apreciat la valoarea sa. Anumite studii evocă o creştere puternică a procentului de tâlhării.3. să determine anumite comportamente umane.2. cu un mediu impersonal. aspiraŃii şi obligaŃii unii îşi vor considera nivelul de trai satisfăcător. Prin ea însăşi. 1. Şomajul. produce o specializare cu efecte de înstrăinare. rolul său de susŃinător al familiei fiind alterat. mai ales. la evaluarea personală pe care individul o face statutului său economic. alŃii de-a dreptul mizer. în speranŃa unui trai mai bun şi. Statistic. anxietate. . provocând grave mutaŃii în structura lor de personalitate. furturi.2. ori a unei zone mai restrânse. Trebuie evidenŃiat faptul că sărăcia nu are doar o dimensiune economică obiectivă. în care individul a devenit un necunoscut oarecare. În funcŃie de nevoi. . . Explică un anumit procent de acŃiuni infracŃionale. El atinge grav structura familială la baza sa. mai ales atunci când “transplantul” s-a soldat cu un eşec. este de natură să producă efecte negative asupra acestei categorii de oameni. alcoolism. a unei îmbogăŃiri rapide. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al individului.creşterea masivă a mobilităŃii orizontale a unei întregi populaŃii rurale. ci şi o dimensiune spirituală. industrializarea este un factor de progres economic şi social. Acelaşi salariu poate fi considerat 25 .2. cât şi de sărăcie.2.1.aşteptat ca situaŃia economică a unui stat. atât de prosperitate. aspiraŃiile sale. prin mijloace legale.industrializarea.

3. Eterogenitatea socială are drept consecinŃă eterogenitatea culturală. şomajul parŃial şi. datorită industrializării. la amplificarea delincvenŃei juvenile contribuind o multitudine de alŃi factori între care menŃionăm compoziŃia familială. S-a constatat statistic faptul că exploziile în rata natalităŃii. Normele fiecărui grup îşi pierd din vigoare. 1. Rata natalităŃii. că în viaŃa indivizilor. 1. la limitele sale alarmante. Deci.între anii 1975-1985). Mobilitatea geografică este determinată cel mai adesea de urbanizare şi are consecinŃe criminogene certe. Este o ocazie favorabilă pentru manifestarea conflictului de cultură. inflaŃia care bulversează echilibrul economic familial spulberând rapid economiile făcute în timp. rolul negativ al mass-media etc. exploziile demografice sunt urmate de creşteri semnificative ale delincvenŃei juvenile (în Europa occidentală între anii 1960 .3. Mediul tehnic urban are un ritm diferit care se manifestă în forme multiple: structurile se modifică permanent.2. Amploarea mobilităŃii pe orizontală a populaŃiilor a provocat schimbări calitative în relaŃiile interumane. la nivel satisfăcător.1980. Urbanizarea s-a realizat în mai multe etape dar ea a cunoscut un avânt de excepŃie în secolul nostru. în timp ce altele îl pot considera jenant sau insuficient pentru un trai onest.A. împinge spre delincvenŃă un mare număr de persoane. Prin mobilitate socială se înŃelege mişcarea populaŃiei umane în plan geografic (mobilitate orizontală). structura demografică a sexelor. Creşterea rapidă a mediului urban nu a permis amenajarea cartierelor. cu un maxim de intensitate în jurul vârstei de 25 ani. în S. în structurarea şi restructurarea grupurilor şi în dezvoltarea personalităŃii individului. precum: angajarea pe timp limitat şi angajarea sezonieră. S-a dovedit. traversate de curente ale mobilităŃii verticale şi orizontale accelerate.U. a habitatului. se adaugă şi dorinŃa de îmbogăŃire sau de un trai mai bun.foarte bun de unele persoane. Rapiditatea transformărilor social-culturale în 26 . ori negaŃia normelor în vigoare la nivelul societăŃii. profesional ori social (mobilitate verticală). şi Canada între anii 1965 -1975. Factori demografici Preocupările pentru studierea relaŃiilor existente între factorii demografici şi criminalitate sunt de dată relativ recentă. la rândul ei. devin ambigue. Mobilitatea puternică a avut un dublu efect: acela de a dezorganiza instituŃiile sociale existente şi de a crea altele noi în toate domeniile de activitate. de-a lungul timpului. mai ales. Din acest motiv. a unei suprapuneri de norme şi valori care ghidează conduitele umane. 1. perioada cea mai activă din punct de vedere infracŃional se situează între 18 şi 30 ani. Unele din ele pot fi exact negaŃia altora.ca efect al interzicerii avortului . care îi poate determina inexorabil pe unii indivizi la comiterea de infracŃiuni. Mobilitatea socială şi urbanizarea. diminuarea autorităŃii părinteşti. despărŃirile şi abandonul de familie.1. pe lângă sărăcie. Desigur că relaŃia între rata natalităŃii şi criminalitate este de natură indirectă. cu multă greutate. în România . care. mobilitatea geografică şi socială a populaŃiei reprezintă factori criminogeni importanŃi. făcându-se simŃită prezenŃa unui pluralism cultural. Alături de şomaj sunt implicaŃi în scăderea nivelului de trai şi alŃi factori. Familia a suferit în primul rând: rata divorŃurilor.3. incapacitatea instructiv-educativă a şcolii. angajarea în muncă a ambilor soŃi. şcolarizarea prelungită a copiilor şi căsătoria lor prematură au schimbat profund instituŃia familială.

alienaŃii. precum şi altor factori cum sunt: presa. finalmente. cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de societatea omenească de-a lungul istoriei. În primul rând. a stării de încordare dintre părinŃi. cum a mai fost numită. Scăderea controlului social atât informal cât şi formal a avut ca efect creşterea delincvenŃei. În criminologie interesează în mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor şi care. Cel mai adesea ei sunt stresaŃi datorită coeziunii reduse a familiilor lor. infractorii. a atmosferei familiale nefavorabile. împrumutându-le percepte morale contrare eticii societăŃii.4. are rolul de socializare imprimând copilului un anumit standard valoric. filmele şi microgrupurile la care aderă. Rolul de socializare deŃinut de familie se reduce tot mai mult. precum şi faŃă de societate. la copiii delincvenŃi se remarcă o atitudine de ostilitate şi indiferenŃă faŃă de familia din care fac parte. 1. falimentelor etc. mai ales în privinŃa adolescenŃilor. În acest caz. televiziunea. au părinŃi despărŃiŃi ori necăsătoriŃi. Personalitatea copiilor delincvenŃi este mai amorfă şi lipsită de ambiŃie în faŃa exigenŃelor vieŃii. 1. în lucrarea “Unraveling Juvenile Delinquency” (DelincvenŃa juvenilă nerelevată) au constatat următoarele: un număr important de copii delincvenŃi şi-au schimbat reşedinŃa în timpul copilăriei. înstrăinaŃii. De asemenea. normele lor de comportament sunt mai puŃin numeroase şi lipsite de conŃinut. În consecinŃă. precum şi atitudini de aderare ori de lipsă de cooperare faŃă de anumite valori sociale. delincvenŃa rezultă ca un conflict între cultura proprie familiei infractoare şi cea a societăŃii. nu rezultă consecinŃe 27 . Familia. În revanşă. îi conduc la săvârşirea faptelor antisociale. sunt prost întreŃinuŃi din punct de vedere material şi igienic. cât şi asupra structurii sale de personalitate. familiile infractoare îşi implică copiii în activităŃi infracŃionale ori îi influenŃează pe calea imitaŃiei. care. familia are valenŃe multiple.1. InfluenŃa familiilor divorŃate ori despărŃite constituie un factor criminogen major pentru copiii delincvenŃi.4. a lipsei de supraveghere şi chiar de interes din partea părinŃilor. Orice perturbare în interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului. sociale şi culturale. Factori socio-culturali În sens larg. Familia asigură copilului o siguranŃă indispensabilă atingerii maturităŃii intelectuale. Celula de bază a societăŃii. precum şi o identitate proprie în baza căreia va fi acceptat ca partener social. Nivelul de instruire şcolară. Structura familială este afectată de numărul membrilor. datorită şcolarizării prelungite. Una din cele mai importante cercetări criminologice referitoare la influenŃa perturbărilor familiale asupra delincvenŃei juvenile a fost realizată în America de soŃii Glueck. sunt privaŃi de beneficiul culturii.2. Mobilitatea verticală poate avea efecte la fel de negative atunci când ea este forŃată de necesitatea schimbării locului de muncă în urma disponibilizărilor de personal ca rezultat al recesiunii economice. atât la nivelul adaptării sale la societate. de capacitatea educativă a părinŃilor şi de mobilitatea socială şi geografică a familiei. O problemă îndelung dezbătută a fost aceea de a şti dacă infracŃionalitatea este influenŃată calitativ şi cantitativ de nivelul de instruire şcolară. 1. Pe plan cantitativ. au început să apară inadaptaŃii.mediul urban a supus personalitatea umană la perturbaŃii şi a plasat-o frecvent în situaŃii conflictuale.4.

aspectul criminogen trebuie reŃinut. ca o formă de a petrece timpul liber împreună. deoarece se constată. Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. cum ar fi asocierea în grupuri sau “bande” care se angajează deliberat în comiterea de infracŃiuni. 1. neimplicat infracŃional.4. Este demn de remarcat că aceste filme sunt comerciale. InfluenŃa este mai puternică asupra spectatorului tânăr. în timp ce în cazul soŃilor au fost relevate o serie de infracŃiuni săvârşite cu violenŃă. nivelul de instruire şcolară se reflectă prin alegerea unor forme infracŃionale mai puŃin primitive. Rolul creşterii delincvenŃei ca urmare a impactului activităŃilor din timpul liber este inseparabil legat de problemele sociale ale integrării. datorate neînŃelegerilor dintre soŃi. s-au tras unele concluzii conform cărora atât femeile cât şi bărbaŃii necăsătoriŃi sunt mai predispuşi să comită delicte sexuale. al inconştientului uman. abordează fără nici o reŃinere acele teme cu efecte în planul instinctului. precum şi faptul că în perioadele de crize economice şi politice profunde pot avea loc şi fenomene infracŃionale cu substrat religios (distrugeri de lăcaşe de cult. pentru anumite situaŃii. Impactul activităŃilor din timpul liber.3. nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. Totuşi. . altfel spus. Cercetările s-au concentrat asupra acestui aspect. De asemenea.). în consecinŃă. făcute pentru a se obŃine cât mai mulŃi bani din vânzarea lor şi.5. Rolul şcolii este însă mai important pentru educarea şi socializarea copiilor. Nu s-au identificat raporturi statistice relevante în privinŃa stării civile a infractorilor. cu efecte grave în plan social. Impactul mijloacelor de informare în masă. Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în massmedia şi în special video-violenŃa.vizibile în planul infracŃionalităŃii. profanări etc. Cu toate acestea. rezultând următoarele: .violenŃa pe micul sau marele ecran furnizează modele de comportament negativ. Cercetătorii afirmă că aceste fapte trebuie văzute ca o formă de interacŃiune între tineri. 28 . Starea civilă. Religia.4. aderenŃa la spiritul violenŃei. Timpul liber este petrecut din ce în ce mai puŃin în cadrul familiei. în ansamblul său. au fost identificate noi şi potenŃial periculoase forme de petrecere a timpului liber. 1. aceste activităŃi rămân la un stadiu limitat. În cele mai multe dintre cazuri. Studiile efectuate au relevat influenŃa deseori negativă exercitată de mijloacele de informare în masă. Religia.4.6. 1. 1. În acest sens. neintegrarea economică şi socială a tinerilor absolvenŃi conduce la stări de frustrare şi dezechilibru care generează infracŃionalitatea. cum ar fi grupul etnic.determină creşterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme sau emisiuni. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. Pe plan calitativ. S-a admis că anumite secte religioase practică infracŃionismul pentru obŃinerea unor avantaje materiale. pentru depistarea celor inadaptaŃi şi punerea în aplicare a unor programe de prevenŃie generală. joacă însă un rol puternic de influenŃă şi prevenŃie în combaterea criminalităŃii.4.4.

se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează şi interpretează în funcŃie de propriile nevoi. până în prezent. Uneori rolurile se inversează. 29 . Discriminarea este refuzul de a trata un grup social în conformitate cu aspiraŃiile sale. PrejudecăŃile nasc sentimente de frustrare care. al participării la activităŃi sociale. pe calea imitaŃiei. al emigrării etc.desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce violenŃa. Astfel. atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor minoritare. al apartenenŃei religioase. al grupurilor etnice. al sexelor. în România nu există o pronunŃată stare infracŃională determinată de consumul de droguri.beŃia uşoară este însoŃită de o diminuare a atenŃiei şi o lungire a timpului de reacŃie. se află pornografia. Include consumul de droguri şi alcoolismul. este influenŃată în mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. fără a se exclude rolul mijloacelor de informare în masă în desensibilizarea generală şi formarea unor atitudini nedorite şi neconforme cu interesele societăŃii. Programele “violente” determină o “dezinhibare” a privitorului şi îl scot din real. totuşi. exagerează nevoile sexuale şi conduce la o stare de delir şi agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă. al instruirii. mai ales asupra tinerilor.4. dar şi unele accidente de muncă se datorează alcoolului. În acelaşi plan şi cu implicaŃii asemănătoare. fapte violente. astfel încât videoviolenŃa va produce efecte doar asupra acelora care au înclinaŃii. grupurile care se consideră discriminate. Este însoŃit de o pierdere a sensurilor eticii şi moralei. 1.beŃia gravă provoacă o stare tipică de confuzie mentală. O asemenea asociere este făcută deoarece sentimentele discriminatorii constituie obstacole culturale care au o importanŃă aparte în comportamentul infracŃional. Starea alcoolică. Astfel. atitudini şi imagini despre lume.7. Alcoolismul este un factor criminogen important. Discriminarea. declanşează porniri agresive. determinându-l să săvârşească. precum şi dorinŃe puternice de revanşă din partea celor care se consideră discriminaŃi. cauzând un număr considerabil de infracŃiuni neintenŃionate. spontane şi neplanificate. Aceste preferinŃe diverse nasc prejudecăŃi. - 1. un om care nu admite prejudecăŃile se va conforma. cele mai multe cazuri de accidente de circulaŃie. Întrucât.4. comise din imprudenŃă şi neglijenŃă. Intensitatea discriminărilor depinde de criterii economice. Astfel. cutumelor discriminatorii. sociale şi politice. b) alcoolismul cronic modifică mentalitatea fundamentală a individului şi dezvoltă agresivitatea şi impulsivitatea. Discriminările pot avea loc şi în lipsa prejudecăŃilor. Ea se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale. Discriminarea este considerată ca un factor criminogen important fiind asociată cu prejudecata. cât şi într-o formă gravă: . Totodată. Pot fi descrise două stări fundamentale de alcoolism : a) alcoolismul acut poate fi evidenŃiat atât într-o formă uşoară. predispoziŃie spre violenŃă. ne vom referi la alcoolism. ca factor criminogen. . producând tulburări mentale cu efecte în planul comportamentului infracŃional. de regulă. în acŃiunile lor revendicative emit pretenŃii atât de mari încât depăşesc drepturile şi libertăŃile majoritarilor. Acesta este un caz tipic de “conflict de cultură”.8 Toxicomania.

a cadrelor superioare din administraŃie. 30 .Determină furtul. criminalitatea “gulerelor albe” se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea falsă a legii. De regulă. Cauzele crimei ca act individual (MIC ROCRIMIN OLOGIA) 2. un rezultat al interacŃiunii dialectice dintre ansamblul caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor mediului social (factorii exogeni). familie etc. . criminologia operează cu conceptul de personalitate a infractorului ca variantă a personalităŃii umane înŃeleasă în accepŃiunea largă de unitate bio-psiho-socială. limitându-ne la criminalitatea “gulerelor albe”. abuzul de încredere. economice. în interesul acestei categorii favorizate. Personalitatea este un concept operaŃional de ordin descriptiv care înfăŃişează rezultatul unui proces de adaptare a fiinŃei umane la lume.1. a personalităŃilor politice.4. determinată atât de poziŃia socială a infractorilor din această categorie. DispoziŃiile individuale native care constituie premisa formării personalităŃii sunt influenŃate decisiv de condiŃiile sociale. Criminologul american defineşte criminalitatea “gulerelor albe” ca fiind o infracŃionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile. reputaŃia persoanelor implicate nu este alterată.factorii criminogeni obişnuiŃi (lipsa de instruire. Expresia a fost utilizată pentru prima dată de Sutherland în lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. cu scop de conservare şi dezvoltare. Din punct de vedere juridico-penal. . criminalitatea “gulerelor albe” nu diferă de cea săvârşită de alte categorii infracŃionale. are unele caracteristici speciale: . sindicale etc.1. apărută în anul 1949. parcă în mod voit.) nu joacă un rol specific în etiologia infracŃiunilor comise de aceste persoane.1. Ea este consecinŃa procesului interacŃionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu principalii vectori sociali. În acest context nu ne propunem examinarea incidenŃei criminologice a fiecărei profesii. 2. care ocupă un statut social elevat. determinantă fiind structura lor de personalitate.în aceste condiŃii. cât şi de modalităŃile rafinate prin care ei realizează faptele antisociale. 1. Într-un grad diferit. Profesia. culturale şi politice în care se dezvoltă fiinŃa umană. Provoacă gelozia şi săvârşirea unor infracŃiuni cu violenŃă având această bază. în schimb. Conceptul de personalitate a infractorului Studiind rolul factorilor individuali în geneza infracŃiunii. nivel de trai.beneficiază de o indulgenŃă generalizată. majoritatea profesiilor oferă condiŃii pentru săvârşirea de infracŃiuni. Personalitatea infractorului 2. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri. abandonul de familie etc.9. făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului. Toate statisticile relevă o rată extrem de diversă a delincvenŃei profesionale. Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex care înglobează noŃiunea psiho-socială de personalitate şi noŃiunea juridico-penală de infractor. uneori profitându-se de ambiguitatea unor legi adoptate.

În cadrul procesului de socializare. reprezentând produsul unor interacŃiuni biunivoce complexe între individ şi mediul său social.Adaptarea la lume şi societate a fiinŃei umane. opinii şi acŃiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al societăŃii respective. de adepŃii orientării biologice în criminologie. personalitatea este un concept care presupune ideea de evoluŃie a fiinŃei umane în raport cu modificările intervenite în mediul social. În realitate. precum şi de sistemul de activare reticulară din diencefal. Activitatea sistemului cerebro-spinal. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în etiologia crimei. în ansamblul său. Procesul de socializare. se întregeşte cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează procesele interne de metabolism. depinde într-o măsură importantă de componenta biologică a individului şi este operată de sistemul nervos central. modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi originalitate şi care exprimă. Perspectiva explicativă a conduitei antisociale implică. Evaluarea rolului factorilor biologici în criminogeneză se face cu prudenŃă. Aptitudinile de bază sunt moştenite. care generează transformări şi schimbări în ambele sensuri. în superiori şi inferiori. care au considerat datul biologic drept componentă esenŃială a personalităŃii umane. iar cele superioare sunt dobândite în procesul învăŃării şi perfecŃionării individuale. înscris într-o matrice cu un înalt grad de stabilitate. interacŃiunea dintre componenta biologică şi comportamentul infracŃional ia în considerare progresele semnificative care au avut loc în genetică. determinate atât de secreŃiile endocrine. în sfera relaŃiilor sociale. De aici rezultă legătura dintre biotip şi componentele personalităŃii. respectiv aptitudinile. însă. endocrinologie etc. personalitatea umană nu este doar consecinŃa eredităŃii. Caracterul reprezintă un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant şi durabil în faptele de conduită ale individului. dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinŃa contemporană care arată că nu există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conŃin atât trăsături pozitive cât şi negative. În variantele moderne ale acestei orientări. transformând anomaliile bio-constituŃionale şi bio-psihologice în criterii de clasificare a indivizilor în buni şi răi. în forme mai complexe şi mai diversificate. El nu se identifică. temperamentul şi caracterul. durabil şi predictibil. De aceea. de maturizare biologică şi socială. Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice. superior dezvoltate şi de mare eficienŃă. El este rezultatul interacŃiunii componentelor personalităŃii. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament infracŃional care să fie determinat numai de factorii biologici. de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei. în infractori şi noninfractori. într-un mod constant. omul îşi modelează personalitatea prin învăŃarea şi interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea. examinarea condiŃiilor social-istorice în care se desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. biochimia sistemului nervos. 31 . neurofiziologie. Comportamentul (conduita) exprimă raportul dintre activitatea sistemului nervos central care reglează procesele de relaŃie cu societatea şi sistemul neurovegetativ care conduce procesele interne de metabolism. cu un simplu proces de adaptare individuală şi conformistă la mediu. în mod obligatoriu. un amplu repertoriu de atitudini. Aptitudinile reprezintă sisteme operaŃionale stabilizate. Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este reglat şi stăpânit de caracter. Aceste elemente au fost utilizate. interacŃiunile dintre individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităŃii. cu scop de conservare şi dezvoltare în condiŃii de eficienŃă maximă. de care depinde viaŃa psihică.

Infractorul. rolul factorilor individuali nu este complet neglijat. totodată.17 C. la rândul lor. precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor. despre care se ştie că se formează până în jurul vârstei de 25 de ani şi continuă să evolueze în timp. socializarea devenind pozitivă sau negativă ca urmare a preexistenŃei unui complex de factori sociali care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. personalitatea nu este o structură statică. Procesele integrării sociale sunt procese interacŃioniste care determină sintezele majore ale condiŃiei umane. Totuşi. controversele teoretice acordă prioritate fie factorilor individuali (endogeni). ci una dinamică.Fără îndoială. personalitatea infractorului este o noŃiune mai cuprinzătoare decât cea juridico-penală. calităŃilor persoanei care a comis o infracŃiune. săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. Art. exprimând totodată interrelaŃia dintre individualitatea persoanei şi esenŃa socială a acesteia. dezorganizarea socială. asupra sa. ci desemnează o persoană care comite o faptă antisocială generatoare de efecte juridice penale. conflictele culturale etc. luminată de învăŃare şi inteligenŃă şi controlată de emoŃii şi sentimente. însuşirilor. este operată de voinŃa organizată a caracterului. În definirea noŃiunii de infractor trebuie pornit de la legătura organică ce există între fapta comisă şi făptuitorul acesteia. au un impact major asupra criminalităŃii ca fenomen social. cuprinzând ansamblul trăsăturilor. Drept consecinŃă. Din punct de vedere criminologic. cu vinovăŃie. socializarea negativă nu conduce în mod inevitabil la săvârşirea de infracŃiuni. într-un ritm care depinde de relevanŃa factorilor exogeni.. definitorii pentru individul care a comis o infracŃiune. fie mediului social (factorilor exogeni). adaptarea activă. a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi combaterea fenomenului infracŃional. o faptă care prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală. personalitatea umană este produsul epocii în care trăieşte omul şi pe care o reflectă la nivelul conştiinŃei. dacă adaptarea pasivă la mediu. ele sunt determinate de activitatea oamenilor ca factori sociali creatori. 2. individul îşi formează propria personalitate prin învăŃarea şi asimilarea treptată a modelului socio-cultural predominant. personalitatea infractorului este definită ca o sinteză a trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate. Pe parcursul procesului de maturizare biologică şi socială. în criminologie. aşa cum încearcă să demonstreze unele din teoriile inspirate de interacŃionism. acŃionând.Deşi relaŃiile sociale influenŃează decisiv formarea personalităŃii individuale. În schimb.pen. În această viziune sistemică. Cu toate că astăzi nu se mai afirmă că anumiŃi indivizi se nasc infractori. în analiza structurării în sens antisocial a personalităŃii umane. infractorul este persoana care a săvârşit.2. este operată de reflexe şi instincte care sunt precumpănitor ereditare. Astfel. defineşte infracŃiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social. Pentru a identifica elementele definitorii ale noŃiunii de infractor este necesar să ne raportăm la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. În consecinŃă.1. Conceptul de personalitate a infractorului impune şi unele clarificări cu privire la accepŃiunea criminologică a termenului de infractor. la nivel individual. ci numai ca 32 . cu scop de conservare şi dezvoltare. Plecând de la această realitate. constructiv sau distructiv. anomia. condiŃiile economice precare. cu scop de conservare. cea mai importantă componentă a personalităŃii umane rămâne caracterul. Formarea personalităŃii infractorului Datorită interacŃiunilor permanente care au loc între factorii endogeni şi cei exogeni. Această definiŃie evidenŃiază faptul că noŃiunea de infractor nu poate fi o simplă “etichetă” aplicată unor indivizi de către grupul social dominant.

situaŃiile de “educare morală” în care sunt esenŃiale relaŃiile şi autoritatea din interiorul familiei. În consecinŃă. Dacă socializarea primară se referă la asimilarea principalelor valori şi norme sociale prin intermediul primelor contacte sociale şi experienŃe de viaŃă ale copilului. de a ecrana şi falsifica imaginea valorilor reale. sexului şi al altor caracteristici ale persoanei. impactul informaŃiilor perturbante va fi cu atât mai semnificativ atunci când subiectul este tânăr. Aceste procese au semnificaŃii diferite. degenerând în acte de conduită antisocială. despre norme şi valori. vom insista mai ales asupra proceselor cu relevanŃă mai mare pe parcursul socializării negative. cu timpul. aptitudini şi deprinderi necesare convieŃuirii sociale. Caracterizarea unei informaŃii ca fiind perturbantă are în vedere proprietatea acesteia de al împiedica pe individ să asimileze sistemul de norme şi valori promovat de societate. Ele vor modifica structura de personalitate. Acordând valoare egală celor două categorii de factori implicaŃi în formarea personalităŃii infractorului. devin dominante. este necesar să se analizeze modul în care mediul psihosocial determină formarea personalităŃii orientate antisocial. se generalizează. Familia îşi realizează funcŃiile sale socializatoare în cadrul unor situaŃii specifice: . Orientarea antisocială a personalităŃii este un proces de durată în care subiectul asimilează cu preponderenŃă informaŃiile perturbante care îi sosesc din mediul social. medii de producŃie etc. determinând orientarea antisocială a personalităŃii. ca rezultat al succesiunii lor temporale. ci o diferenŃă de grad cu determinare multicauzală. Aceasta explică de ce influenŃele negative se acumulează treptat în conştiinŃa indivizilor sub forma unor reprezentări incorecte ale valorilor sociale. Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi sfere ale vieŃii sociale (familie. Ceea ce diferă este conŃinutul informaŃiilor receptate şi valoarea acordată acestora. Dintre componentele mediului psihosocial care exercită o influenŃă deosebită asupra formării personalităŃii individului. fapt exteriorizat iniŃial în acte minore de conduită negativă care. conforme cu modelul socio-cultural promovat. al vârstei. microgrupuri. şcolii şi locului de muncă (profesiei). stabilizarea personalităŃii adultului impune trecerea de la socializarea primară la socializarea continuă în cadrul interacŃiunilor determinate de noua poziŃie socială care impune imperative noi. infracŃională. . atenŃia criminologiei s-a îndreptat mai ales asupra familiei. Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităŃi predestinate pentru crimă. Un individ cu trăsături negative de caracter va fi deosebit de sensibil la informaŃiile apte să-i stimuleze aceste trăsături care. în timp. prin care copilul îşi formează o primă imagine despre lume şi viaŃă.) ca şi personalitatea non-delincventă. mai ales la nivelul caracterului.rezultat al asimilării şi prelucrării sale de către structurile de personalitate şi pe fondul unor împrejurări concrete care favorizează trecerea la săvârşirea actului infracŃional.situaŃiile de “învăŃare cognitivă” care îi formează copilului sistemul de cunoştinŃe. a) Familia reprezintă principala instanŃă de socializare al cărei rol funcŃional în structura socială şi în sistemul instituŃiilor sociale permite realizarea a două funcŃii principale: socializarea primară a copiilor pentru a deveni membri ai societăŃii şi stabilizarea personalităŃii adulŃilor. acordând prioritate antinormelor şi nonvalorilor. EficienŃa modelatoare a informaŃiilor perturbante este în relaŃie directă cu trăsăturile de caracter ale subiectului. şcoală. Apreciind că mediul social global furnizează cu preponderenŃă informaŃii corecte. 33 . între delincvenŃi şi nondelincvenŃi neexistând o diferenŃă de natură.

prin identitatea pe care i-o asigură. La consecinŃe tot atât de negative duce şi stilul educativ permisiv. certurile. consumă frecvent băuturi alcoolice. de asemenea. O influenŃă hotărâtoare asupra formării personalităŃii copilului o are climatul conjugal. de a-l face să înŃeleagă posibilităŃile reale care i se oferă pentru a-şi satisface aspiraŃiile. în modelarea personalităŃii copilului îl are. de asemenea. Chiar şi în acele cazuri în care familia este caracterizată printr-un stil de viaŃă deficitar. fără o reprezentare exactă asupra valorilor şi normelor sociale. respect faŃă de muncă vor constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. stările conflictuale între soŃi sau între părinŃi şi copii manifestate prin repetate certuri. 34 . pe de altă parte. Conduita antisocială apare îndeosebi în acele familii lipsite de preocuparea de a asigura o socializare corectă a copiilor. unde predomină lăcomia. calitatea relaŃiilor dintre soŃi pe de o parte şi dintre aceştia şi copii. constituie o cale sigură spre delincvenŃă. între care imitaŃia. să dezvolte şi să consolideze atitudinile pozitive. Indivizii cu un volum redus de cunoştinŃe. să formeze. Pregătirea şcolară redusă. un loc important în formarea personalităŃii individului. duc o viaŃă parazitară. constituie o premisă majoră pentru formarea unei personalităŃi armonioase. b) şcoala deŃine. la rândul său. de a-i transmite acestuia o imagine exactă asupra realităŃilor care-l înconjoară. nivelul precar al cunoştinŃelor. învăŃarea şi identificarea. prin mobilurile emoŃionale pe care le determină. Ea este menită să dezvolte aptitudinile. manifestat prin răsfăŃul exagerat al copiilor. capabilă să anuleze modelul paternal. o puternică influenŃă asupra copilului. rolul educativ al şcolii poate fi marcat de o serie de carenŃe care contribuie la formarea unei personalităŃi neadaptate. raŃional. fără îndoială. anturajul necorespunzător. Rolul familiei în formarea personalităŃii individului trebuie considerat în toată complexitatea sa. copilul ajunge să simtă şi să se comporte ca şi cum caracteristicile unei alte persoane sau grup de oameni i-ar aparŃine şi lui. Dimpotrivă. În acele familii în care părinŃii nu muncesc. ea poate juca un rol pozitiv în viaŃa individului prin protecŃia pe care i-o oferă. stilul educativ. dorinŃa permanentă de înavuŃire sau au antecedente penale. structurându-şi astfel trăsăturile de personalitate în funcŃie de un model de referinŃă. riscul apariŃiei unor manifestări antisociale la copii este mult mai ridicat. excesiv de tolerant. egoismul. inteligent. un climat conjugal tensionat. ori care în mod intenŃionat asigură acestora modele de socializare negativă. În cadrul unor procese de interacŃiune specifică. licitul de ilicit. bazat pe preocuparea constantă a părinŃilor de a cunoaşte profund viaŃa copilului. onestitate. Un rol deosebit în cadrul interacŃiunii părinte-copil.- situaŃiile de invenŃie şi imaginaŃie care dezvoltă fantezia şi capacităŃile creatoare. nu discern binele de rău. Cercetările efectuate au arătat că majoritatea minorilor delincvenŃi provin din acele familii în care stilul educativ este caracterizat fie prin indiferenŃă. o familie unită. Modelul comportamental al părinŃilor exercită. CorelaŃia dintre criminalitate şi nivelul de instruire şi educaŃie nu poate fi neglijată. Un cuplu armonios. dar aceasta constituie o excepŃie ce se datorează intervenŃiei unor factori negativi cu o forŃă de penetraŃie foarte puternică. care dezvoltă afectivitatea specific umană. să transmită cunoştinŃele profesionale. cu carenŃe educaŃionale pronunŃate. curaj. fie prin despotism. vor influenŃa negativ formarea personalităŃii copilului. Desigur că. ApariŃia unor trăsături negative la copiii care au asemenea părinŃi nu este exclusă. Acest stil este caracteristic îndeosebi familiilor cu un singur copil şi cu o situaŃie materială foarte bună. PărinŃii a căror comportare se caracterizează prin cinste. situaŃiile de comunicare psihologică. bătăi. o afecŃiune autentică acordată copilului constituie premisele unei socializări pozitive. pregătind pentru viaŃă generaŃia tânără. Dacă el este echilibrat.

Astfel. La rândul său. Elevii ajung să se grupeze în relaŃii ierarhice. . ulterior intervenind multiple alte instanŃe. . în urma cărora se amplifică tendinŃele de devianŃă socială iar modelele promovate devin confuze. egocentrism şi agresivitate. între aspiraŃiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor. ConsecinŃa tipică a raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea individului şi modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate. cum ar fi în cazul omorului comis de un alcoolic. din criza economică pe care o străbate. şcoala poate scăpa din vedere rolul formativ.2. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracŃiunilor comise cu violenŃă relevă că majoritatea subiecŃilor activi au un statut ocupaŃional precar. dar decisive în trecerea la act. zguduite de revoluŃii sau crize sociale profunde. În concluzie. procesul de socializare desfăşurat pe fondul unor contradicŃii severe între individ şi societate. duce adesea la apariŃia unor forme de inadaptare. În literatura de specialitate se face distincŃie între două elemente ale situaŃiei preinfracŃionale: evenimentul (sau seria de evenimente) care determină apariŃia ideii infracŃionale în mintea delincventului şi circumstanŃele în care fapta antisocială se pregăteşte şi se execută.Primul element poate avea o largă variabilitate în timp. menirea sa educativă. fragmentare. de formare a unor personalităŃi antisociale. rolul evenimentului originar diferă serios în etiologia infracŃiunii. În primul caz putem exemplifica prin săvârşirea unui omor în cazul flagrantului de adulter (ideea omuciderii apare în momentul constatării evenimentului). în formarea personalităŃii infractorului. În acest context. în aşa fel încât prescripŃiile socio-culturale ale mediului psihosocial devin constante şi repere de bază ale personalităŃii. nu rămâne un dat imuabil.Al doilea element vizează circumstanŃe fără legătură cu motivaŃia infracŃională. care se îndreaptă către anturaje în care îşi pot satisface nevoia de apreciere. ori poate preceda cu mult formarea ideii infracŃionale. conduitele indivizilor se identifică cu cerinŃele rolurilor sociale.. din însăşi esenŃa societăŃii. El poate fi decisiv în cazul prezentat al infidelităŃii conjugale ori poate fi nesemnificativ. ApariŃia conduitelor antisociale decurge.Preocupată mai ales de rolul său informativ. c) Profesia. favorizează realizarea proiectului infracŃional. Într-adevăr. poate avea un rol semnificativ în apariŃia conduitelor antisociale. 35 . astfel. El poate fi răspunsul instantaneu la o provocare. factori şi agenŃi caracterizaŃi prin structuri educaŃionale şi mecanisme de influenŃă din ce în ce mai puternice. manifestată prin individualism. indiferenŃă afectivă. după structurarea sa. socializarea adultului se construieşte pe fondul cunoştinŃelor. Fără îndoială că şi mediul social global. 2. personalitatea umană. anomia reprezintă o stare specifică societăŃilor dezorganizate social. ci se modifică o dată cu schimbarea elementelor bio-psiho-sociale care o compun. prin ea însăşi. instabil. sau executarea furtului. Ca rezultat al întregului proces. SituaŃia preinfracŃională SituaŃia preinfracŃională reprezintă un ansamblu de circumstanŃe exterioare personalităŃii delincventului. deprinderilor şi motivaŃiilor dobândite în cursul socializării primare. cei mai mulŃi dintre aceştia neavând nici o calificare. Astfel. care îndepărtează de şcoală pe cei mai puŃin dotaŃi. tâlhăriei ori delapidării când ideea faptei antisociale survine ca rezultat al unor lipsuri materiale. în ansamblul său. educaŃia fiind înlocuită cu şcolarizarea. prezenŃa unei arme (în cazul infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă). care precedă actul infracŃional. Se produce astfel o ruptură între funcŃia educativă şi funcŃia instructivă a şcolii. nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenŃa prin asigurarea unor venituri oneste. a unei portiere deschise (în cazul furturilor de şi din autoturisme) etc.

Pentru infractorul de profesie. într-o măsură oarecare. cu cât aceasta reclamă mai puŃină forŃă fizică. agresivitatea. Mecanismul trecerii la act Trecerea la săvârşirea actului infracŃional este elementul care diferenŃiază infractorii de noninfractori. Criminalitatea specifică femeii cuprinde. In baza cercetărilor şi constatărilor statistice. psihologice. pruncuciderea. indiferenŃa afectivă şi labilitatea. Criminalitatea feminină atinge cea mai înaltă cotă la vârste avansate. printre altele. În funcŃie de intensitatea orientării antisociale a personalităŃii infractorului. femeia comite de 16 ori mai puŃine crime grave decât bărbatul. criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităŃii masculine. 2. morale. Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate şi situaŃia concretă de viaŃă. mai puŃină cultură şi energie intelectuală. rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientării antisociale a personalităŃii. RelaŃia criminalitate. genului criminalităŃii. avortul. care are o orientare antisocială a personalităŃii deosebit de marcată. SituaŃia concretă de viaŃă creează premise mai mult sau mai puŃin favorabile trecerii la act. când caracterele speciale ale sexului sunt oarecum şterse de vârstă. neglijentă sau indiferentă faŃă de comiterea infracŃiunii. neîndoielnic. fiziologice. In general. În procesul psihologic de deliberare intervin criterii motivaŃionale (mobil şi scop).Fără îndoială că între diversele elemente ale situaŃiei preinfracŃionale. Sistemul propriu de norme şi valori îi justifică conduita şi îi dă un caracter legitim. Personalitatea prezintă interes sub aspectul intensităŃii orientării sale antisociale . Ea poate fi provocatoare. o criminalitate specifică fiecărui sex. Numai când factorii de risc rezultaŃi din analiza situaŃiei concrete de viaŃă sunt foarte mari. opŃiunea sa va fi alta. prostituŃia. Caracterele speciale ale sexelor influenŃează. C APITOLU L IV: C RIMIN AL IT ATE A FEMIN IN A 1. Participarea femeii la crimă este cu atât mai mare. Gina Lombroso ajunge la următoarele concluzii: criminalitatea feminină este de 4-5 ori inferioară celei masculine. În principiu. astfel. morale. Există. adoptarea variantei de comportament infracŃional va interveni în acele ipoteze în care între orientarea antisocială a personalităŃii şi situaŃia preinfracŃională se realizează o compensare sub raportul eficienŃei contributive. Considerând situaŃia concretă de viaŃă ca fiind propice pentru săvârşirea faptei. intelectuale şi sociale dintre sexe sunt relevante şi pentru criminalitate. dintre sex şi DiferenŃele anatomice. afective şi materiale (condiŃii concrete de realizare a faptei). situaŃia concretă de viaŃă poate îmbrăca atât forma condiŃiei necesare. victima are un rol important. pentru a se trece la săvârşirea infracŃiunii. iar aspectul final al deciziei este o reflectare elocventă a acestei diferenŃe de grad. Odată întrunite aceste criterii. valorice (semnificaŃia socială şi juridică a faptei). cât şi pe cea a condiŃiei necesare şi suficiente. rezultatul deliberării este uşor de anticipat. operând cu criteriile probabilităŃii. asupra formei. 36 . după statistici. precum şi a trăsăturilor de caracter care o susŃin: egocentrismul. abandonarea copilului etc. subiectul este pus în situaŃia de a delibera şi a opta între mai multe variante de comportament.3.

femeia participă la infracŃiune în calitate de complice. energie fizică. la care participă şi femeia. In prezent. Pe de altă parte. Ele au altă cale de a soluŃiona greutăŃile vieŃii. cedând la orice seducŃie şi la orice impuls ce vine din afară. lipsa unei ocupaŃii serioase şi sistematice. Spiritul mai altruist al femeii este şi el un frâu în contra criminalităŃii. sunt din naştere anormale. în spatele atâtor crime trecute în contul criminalităŃii masculine este femeia care a instigat la crimă . Se ştie că prostituatele nu sunt feministe. atât de către cetăŃenii români. şomajul. pe care le-o indică cultura şi situaŃia lor. prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului la liberă circulaŃie a cetăŃenilor români. alimentată de condiŃiile sociale. îşi poate ascunde mai uşor faptele. „Acestea din urmă formează. imbecile. degenerării fizice ereditare sau dobândite. alcoolul. El afirmă că. leneviei. mediul vicios. că prostituŃia este feminismul claselor de jos. ProstituŃia Cauzele prostituŃiei sunt foarte variate. dacă le-ar cunoaşte femeile. RecrudescenŃa prostituŃiei după război se datorează îndeosebi crizei morale generale. încât putem spune. consideră că aceasta se datorează nu monogamiei. în clasa mai bogată. Multe crime ale femeilor rămân nedescoperite. contactul cu lumea depravată. Cele mai multe. Mihai Ralea studiază legătura dintre feminism şi prostituŃie. Femeia. înclinaŃiile rele ale femeii. după Forel.Cauzele inferiorităŃii criminalităŃii feminine sunt multiple. putând fi catalogată drept o „industrie". unele din cauzele însemnate ale prostituŃiei. salariul mic. scenele obscene prezente peste tot. din care se obŃin venituri fabuloase. mizeria. De asemenea. femeia uzează conştient de această slăbiciune a bărbatului. O parte a prostituatelor se recrutează dintre individele cu anomalii patologice. după cum relevă Forel. slăbirii fundamentului căsătoriei şi vieŃii economice dificile. sunt. adeseori. luxul. poate cel mai mare contingent al prostituŃiei. cum cred unii. La o parte a prostituatelor cauza este ereditatea viciată. cât şi de către cei străini. având o constituŃie fizică mai puŃin robustă. contează numai ca crime ale bărbaŃilor. împrejurări care i-ar umili sau le-ar ştirbi personalitatea. pentru a-1 împinge în criminalitate. fiindcă în aceasta se canalizează. astfel. fără a se trăda. de asemenea. ajutată. are mai puŃină dispoziŃie şi capacitate pentru infracŃiunile a căror săvârşire reclamă forŃă. uşuratic. s-a constatat că prostituŃia organizată a devenit pentru proxeneŃi o adevărată sursă de câştiguri. contrastul dintre dorinŃe sau pretenŃii şi situaŃia economică. Inferioritatea criminalităŃii feminine mai are o explicaŃie şi în prostituŃie. şi sentimentul religios. care există la un mare număr de prostituate. sau pentru a masca situaŃii. dacă din cauza crizei căsătoriei. stupide. s-a manifestat o diversificare a modalităŃilor de eludare a legilor. femeile apucă calea feminismului. ViaŃa casnică o face pe femeie mai puŃin expusă controlului public decât pe bărbat şi. sau multe crime. 37 . reprezintă cauze care determină prostituŃia liberă. educaŃia prea liberă. a revendicărilor conştiente. Exemplele rele. ci sărăciei. ProstituŃia este mijlocul cel mai primejdios al degenerării. vanitatea. ori sunt de natură apatică sau foarte sugestibile. fără exagerare. femeia necăsătorită va apuca altă cale. Şi. lipsei de educaŃie sau educaŃiei deficitare şi. Nu în puŃine cazuri. Foarte multe crime comit bărbaŃii numai pentru a îndeplini o dorinŃă a femeii pe care o iubesc sau a cărei iubire încearcă să o cucerească. nu în puŃine cazuri. în clasa muncitorească. fiindcă ele sunt prada cea mai uşoară şi cea mai comodă pentru proxeneŃi". mizeria. 2. precum şi o fire mai timidă. ocupându-se şi de prostituŃie. fiind mai dezvoltat la femeie decât la bărbat. mincinoase. Csizmadia Alajos. Autorul citat conchide astfel: între originea socială a prostituŃiei şi a feminismului există o strânsă legătură. HărŃuiala sexuala la locul de muncă. sau au devenit vicioase sub influenŃa mediului. isterice sau psihopate. fără să o trădeze bărbatul. în mare parte. leneşe. este un motiv de a o reŃine mai mult de la criminalitate decât pe acesta. acesta luând asupra sa întreaga răspundere. După Decembrie 1989.

ca îngrijitoare etc. cât şi refuzului de a coopera cu organele de urmărire penală a persoanelor implicate (prostituate). Şi în ceea ce priveşte soŃiile. profitând de vidul legislativ şi speculând neconcordanŃele de păreri în privinŃa aplicării legii de către organele de urmărire penală.Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai. fals privind identitatea. loviri. cu fotografii compromiŃătoare făcute în secret. cu arme albe sau de foc. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. după un timp. activitatea de recrutare a victimelor. Toate eforturile şi realizările de până acum ale formaŃiunilor de combatere a crimei organizate pe linia „traficului de carne vie" nu reprezintă. cum ar fi: luarea documentelor de călătorie. Sub acoperire aparent legală. în bună măsură. din păcate. prin diferite acte comportamentele. se face prin promisiunea unui loc de muncă în: restaurante. deşi numărul crimelor comise de soŃii este destul de mare. de „impresariat artistic". soŃul şi-a victimizat soŃia. Astfel. inclusiv crime asupra soŃilor. ameninŃări cu sesizarea oficiilor pentru străini. Profitând de naivitatea şi disperarea acestor persoane. cum ar fi traficul şi consumul de droguri. cu camere video. pe teritoriul României au luat fiinŃă un număr alarmant de societăŃi cu profil „cultural". pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu astfel de ocupaŃii. Agresarea soŃilor O formă frecventă de victimizare a femeii o constituie agresarea sau maltratarea acesteia de către soŃ. este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. gelozia. motivele sunt diverse. 3. şantaj. profitarea de dificultăŃile de limbă. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ să răspundă prin violenŃă şi să-1 ucidă. drogarea. cu represalii împotriva familiilor. baruri) şi prin prezentarea unor posibilităŃi mai avantajoase de câştig. Până la comiterea crimei. prin contactarea directă (în discoteci. anterior. a temerii de represalii din partea proxeneŃilor. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cea în care soŃiile victimizate (maltratate. cu omoruri şi şantaj. patronii acestor societăŃi livrează această „marfă" cu nonşalanŃă în străinătate. răniri cu cuŃitul. situaŃiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituŃiei. ca ajutor în gospodărie. infidelitatea soŃiei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. violuri şi chiar omoruri. soŃ alcoolic sau bolnav psihic . al instabilităŃii economice şi sociale. ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să fie deosebit de ridicat. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. la rândul lor. folosirea violenŃei bătăi. frica de organele de urmărire penală. „traficul de carne vie" este interferat. de alimentaŃie publică. şocuri electrice. situaŃie datorată. de comiterea altor infracŃiuni. Asemenea cazuri par a fi paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). atât probaŃiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte. In acest context. sechestrări de persoane. Femeile sunt în mai mare măsură victimizate de către soŃi. pentru. lipsire de hrană. fenomene care determină puternice frustrări la nivel personal. Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modurile de recrutare a victimelor. 38 . agresate) ajung. matrimoniale. Cauzele pot fi multiple: conflicte intraconjugale. prostituŃia şi proxenetismul au luat o amploare îngrijorătoare. decât suprimarea unor verigi din marele lanŃ al afacerilor oneroase derulate de către infractori. recrutarea prin oficii matrimoniale. care. dar. sau care nu întrevăd posibilităŃi minime de realizare pe plan profesional. ca. In unele cazuri. de turism. ca urmare a necunoaşterii legislaŃiei. prin publicarea de anunŃuri în ziare. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). ca educatoare de copil. Femeile sunt expuse unor situaŃii limită. obŃinând profituri uriaşe. mai ales. dar. nu de puŃine ori.. racolează şi determină la practicarea prostituŃiei tinere ce fac parte din diverse medii. hoteluri. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. modalităŃile de scoatere din Ńară şi introducerea în alte Ńări unde urmează să practice prostituŃia. violuri. soŃia.

fosti soŃi. Legile medievale nu distingeau nici ele între infanticid şi orice altă omucidere. comitea asemenea fapte. Victimizarea soŃului poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a acestuia. Un studiu al sociologului Mildred Deley Pajelow. sunt de natură să explice. a dus la concluzia că bărbatul. expertă în violenŃe conjugală. este foarte probabil să fie agresată din nou şi. fie o formă sau circumstanŃă atenuantă a infanticidului. după naştere. în primul rând. opinia publică era intolerantă la asemenea acte. datorată atmosferei generale de condamnare a femeii care dădea naştere unui copil în afara căsătoriei. să riposteze şi ea. de bărbatul care abuzează de ele. o asemenea faptă. caracterizată prin violenŃă. Datele prezentate în acest studiu arată că. Asemenea sprijin şi ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor acte victimizante. cu denumire proprie şi cu conŃinut normativ specific propriu. In antichitate. aceste pedepse mai aspre se aplicau celor care suprimau viaŃa unui copil (infanticizi) şi nu mamei care. dădea naştere unui copil şi trebuia să aleagă între dezonoare sau uciderea acestuia. deoarece subiectul său activ va fi întotdeauna o persoană de sex feminin. Prin urmare. lipsa de sprijin al tatălui copilului şi a ajutorului colectivităŃii. Recunoscând existenŃa unor asemenea stări. săvârşită în condiŃii specifice. ele procedează astfel din răzbunare. o dată ce o femeie este agresată de soŃ. El avea în vedere. ci numai la uciderea de către mamă a copilului său nou-născut. motivele sunt foarte diferite. uciderea copilului nou-născut de către mama sa. Femeile victime ale abuzurilor conjugale raportate sunt adesea legate. In realitate. Fapta denumită prin termenul de „pruncucidere" este incriminată în legislaŃiile penale ca o variantă atenuată a omuciderii şi constituie fie o infracŃiune de sine stătătoare. Pruncuciderea se referă nu la suprimarea vieŃii oricărui copil. pentru a evita atacurile fizice sau violenŃa fizică în scop de viol. infracŃiune specific feminină InfracŃiunea de pruncucidere ne interesează în contextul infracŃionalităŃii feminine. nu poate fi ignorat numărul cazurilor în care femeile îşi agresează soŃii. 4. De un mare ajutor pentru atenuarea conflictelor şi a situaŃiilor victimizante poate fi psihoterapia conjugală şi familială. care trăieşte cu o femeie. In stabilirea responsabilităŃilor victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonale. atunci când femeile lovesc bărbaŃii. Cesare Beccaria a fost promotorul ideii potrivit căreia mama naturală trebuie pedepsită mai blând. spre deosebire de femeile care trăiesc cu asemenea bărbaŃi. Este dovedit faptul că. Gelles a descoperit că. în final. Mai târziu.Deşi datele atestă că majoritatea actelor de violenŃă conjugală sunt comise împotriva femeilor de către soŃi. 39 . Această atenuare are în vedere în legislaŃia românească existenŃa anumitor stări psihofiziologice provocate de naştere care. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. nu este legat din punct de vedere economic sau din cauza fricii de aceasta. legiuitorul a sancŃionat mai uşor. pruncuciderea era pedepsită la fel de sever ca orice omor. din punct de vedere economic. atenuarea pedepsei pentru pruncucidere a fost justificată pornindu-se de la ideea că mama naturală se găsea. ea constituie una din infracŃiunile specifice criminalităŃii feminine. situaŃia mamei era agravată şi de neajunsurile economice în care se zbătea. O probabilitate foarte mare o prezintă faptul ca femeile să comită acest act violent în autoapărare. InfracŃiunea de pruncucidere reprezintă o varietate a infracŃiunii de omor. deşi femeile îşi omoară soŃii la fel de frecvent cum o fac bărbaŃii. în urma unui viol sau a unei împrejurări deosebite. într-o anumită măsură. în anumite condiŃii disperate. fără a echivala cu o stare de inconştienŃă şi fără a exclude capacitatea psihică a făptuitorului. pe mama care. care justifică incriminarea distinctă şi atenuarea sancŃiunii penale. deşi unele dintre acestea prevedeau o pedeapsă mai gravă pentru pruncucidere: arderea pe rug. într-o situaŃie deosebit de delicată. în special. P runcuciderea. în raport cu omorul. Pe de altă parte.

femeile au fost rareori studiate ca victimă sau agresor în literatura de specialitate. Creşterea furturilor din magazine este reflectată în ratele mai mari ale furtului. Rita Simon consideră că femeile sunt mai mult implicate în infracŃiunile economice. cu excepŃia. Unele diferenŃe se datorează deosebirilor dintre bazele de date utilizate pentru analize. furtul din magazine este o infracŃiune pentru care. cum ar fi furtul. care a scris numeroase lucrari despre criminalitatea feminină. în general. Mai multe femei sunt încadrate în muncă şi lucrează în slujbe mult mai variate. prezintă o imagine confuză. astfel încât poate comite o faptă de suprimare a vieŃii copilului nou-născut. deoarece ele au mai multe oportunităŃi să comită aceste fapte. cum ar fi eliberarea femeii. este de acord cu faptul că a crescut numărul anumitor tipuri de crime în rândul femeilor. Steffensmeier. Este. săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. De fapt. ca urmare a unor stări psiho-fizice care conferă o responsabilitate diminuată . în principal. pruncuciderea constă în uciderea copilului nounascut. mama.1. Totuşi. dacă există diferenŃe importante între delincventa şi criminalitatea masculină şi cea feminină actuală. 5. de obicei. în delictele feminine tradiŃionale. PredilecŃiile bărbaŃilor şi femeilor de a comite anumite fapte nu sunt fundamental diferite. teoriticienii nu au ajuns la un punct comun în ceea ce priveşte natura criminalităŃii feminine.Teoriile social-structurale şi criminalitatea feminină Teoriile social-structurale. şi că creşterea numărului acestor fapte poate fi explicată prin teoria oportunităŃii. fapt ce conduce la oportunităŃi mai mari de a comite delicte.In această concepŃie. aflată pradă unei tulburări specifice pricinuită de naştere. a caracterului moral. 40 . în calitate de delincvente. o parte din aceste consideraŃii larg răspândite au fost contestate în momentul în care teoreticienii au început să studieze serios situaŃia femeilor în sistemul justiŃiei penale. nureprezentau un pericol serios pentru societate. poate. diferenŃa constând în oportunităŃi. cu motivaŃia că femeile adoptă un comportament criminal. Studiile şi analizele criminalităŃii feminine. comparate şi contrastate cu cele ale criminalităŃii masculine. Crimele lor. Totuşi. sub denumirea de pruncucidere este incriminată fapta mamei care dă naştere unui copil şi suprimă viaŃa acestuia imediat după naştere. ca în cazul prostituŃiei. în special teoria oportunităŃii. In cazul pruncuciderii. în mod tradiŃional. cât şi comportamentul criminal al femeii. 5. fapt caracteristic închisorilor populate cu bărbaŃi. cum ar fi teoria oportunităŃii. Această abordare a fost. invocându-se variate motive. de asemenea. femeile au reprezentat un procent mult mai mic faŃă de proporŃia lor în populaŃie. şi că ele sunt mai puŃin implicate în fapte de violenŃă. majoritatea arestărilor au fost din rândul femeilor.Teoria oportunităŃii şi criminalitatea feminină Sociologul Rita Simon consideră că rata criminalităŃii feminine a crescut numai în anumite infracŃiuni contra proprietăŃii. De exemplu. este important să studiem variatele abordări ale criminalităŃii feminine. la primul delict. dar este de părere că femeile sunt încă implicate. respinsă. O perioadă de timp. Femeile criminale nu au fost considerate o problemă socială serioasă şi nu au pus probleme deosebite de violenŃă în închisoare. acestea să nu poată fi explicate printr-o singură variabilă. înşelăciunea.Potrivit articolului 177 din Cod penal. posibil ca. de asemenea. Femeile arestate sunt. nu are capacitate deplină de a-şi da seama de caracterul actului său şi de a fi stăpână pe voinŃa sa. sau o singură teorie. altele provin dintr-o abordare prea limitată în unele studii. Darrel J. au fost folosite atât pentru a explica victimizarea.

decât autori individuali ai faptelor şi au existat. care este predominat de negri. de asemenea. bărbaŃii pot fi mai mult implicaŃi în delincventă decât femeile. în cea mai mare parte. în Statele Unite. El se referă la un studiu din care s-a reŃinut că . Acestea sunt mamele minoritare care. femeile erau partenere mai degrabă. deoarece ei au legături mai slabe cu societatea tradiŃională. 41 . în cartea sa provocatoare despre criminalitatea feminină ridică. decât cei cu legături mai strânse. trăiesc în relaŃii imorale cu bărbaŃii şi nu sunt pregătite şi educate să învingă în lupta zilnică pentru supravieŃuire. de asemenea. decât cu comportamentul bărbaŃilor tâlhari şi hoŃi. în majoritatea cazurilor.rolurile delincvente jucate de femeile tâlhare şi hoaŃe sunt mai compatibile cu comportamentul general de rol sexual al femeii.2 Teoria controlului social Teoria controlului social are. Astfel. de asemenea. rezultatele acestor studii nu sunt consistente. pentru a explica de ce femeile comit crime . în prezent. această problemă. a conchis că aproape jumătate dintre victime erau copii sau copii vitregi ai agresoarelor. Bowker. în linii mari. teoria controlului social constă în: oamenii cu legături mai slabe cu societatea convenŃională au posibilităŃi mai mari de a adopta un comportament criminal. Legăturile sociale pot fi utilizate. Numai în unul din 7 cazuri o femeie a săvârşit un furt sau un jaf de una singură. Numeroşi cercetători au ajuns la concluzia că crima. implicaŃii în explicarea criminalităŃi feminine. Un studiu care a examinat forma rară de crimă printre femei (uciderea altor femei). Ele sunt drastic limitate în resurse educaŃionale şi profesionale şi în abilitati sociale necesare menŃinerii unei vieŃi de confort şi demnitate la nivelul existent. AlŃi cercetători au sugerat că explicaŃia se găseşte în teoria controlului social. deşi bazat pe un eşantion mic (15 femei arestate pentru uciderea de femei în oraşul Michigan.Lee H. în perioada 1982 1983). este rezultatul masculinităŃii. de asemenea. 5. Femeile care ucid alte femei (sau fete) sunt caracterizate prin izolarea socială de cultura principală". un număr de cazuri în care ele au fost numai accesorii (care au jucat roluri secundare) sau conspiratori (care nu au participat deloc la actul crirninal).

Faptul că jumătate din deŃinute cu infracŃiuni economice declară că s-au conformat unor hotărâri de grup. Recidiviste sunt 43. nevoia de lux. Justificările infracŃionale sunt slab conturate. degradarea fizică şi morală.33%. ajutorul dat altcuiva şi familie grea. infracŃiuni economice 3. prin nevoia de bani. repartizarea pe infracŃiuni este următoarea: contra persoanei 2. că au elaborat motivele infracŃionale înainte de comiterea faptei. s-au realizat teste psihologice pe anumite loturi de deŃinute. de aceea ele recunosc. Predomină infracŃiunile comise de una singură -55%. şi a celui feminin. în schimb. iar cele care trăiesc în concubinaj şi au copii. In ordine procentuală. Nerecidivistele motivează fapta prin conformare la hotărârea de grup. contra avutului public şi infracŃiuni economice. In cazul unui lot constituit din 110 femei deŃinute. 42 .33% din total au comis infracŃiuni de grup. trai uşor. Marea majoritate se consideră singurele vinovate pentru infracŃiunea comisă. In acest sens.67%. alcoolul. pune problema existentei unor infracŃiuni organizate în acest scop. contra avutului persoanei 45%. teama de a pierde dragostea unui bărbat. în general. ReŃine atenŃia justificarea „familie grea" în cazul deŃinutelor cu infracŃiuni contra avutului personal. conformismul la hotărârea grupului de prieteni. repartizarea pe infracŃiuni a celor 40 de fete este următoarea: contra persoanei 25%. în număr mai mare decât celelalte categorii de infractori. Intr-un grup constituit din minore. internarea în şcoala specială este considerată ca învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. în special. Ele nu cred în reabilitare. contra avutului personal 25%. iar pedeapsa este apreciată pe măsura faptei sau mai uşoară. având consecinŃe majore pe plan personal: distrugerea familiei. DeŃinutele căsătorite şi care au copii motivează săvârşirea faptelor prin influenŃa anturajului.6. viaŃa în penitenciar este grea. Un sfert din recidiviste motivează fapta prin dorinŃa de distracŃie. pentru" comiterea unor infracŃiuni. bani. iar 38. motivaŃia fetelor este următoarea: teama de părinŃi (care a determinat fuga de acasă). contra avutului public 30%. consideră că actuala pedeapsă este învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. Pentru deŃinutele femei. Femeile sunt mai sincere.33% şi infracŃiuni privind relaŃiile de convieŃuire 15%. contra avutului public 35%. Elemente penitenciară de psihologie In cunoaşterea şi prevenirea fenomenului infracŃional. un rol important îl are şi studierea psihologiei persoanelor internate deja în penitenciar.

2. imposibilităŃii asumării responsabilităŃii depline. deoarece acest criteriu poate fi ino-peraŃional pentru un minor. intim. ajungându-se chiar la acte agresive. atribuindu-se adolescentului discernământul şi conştiinŃa morală ale adultului. Unii autori occidentali consideră noŃiunea de delincventă ca fiind relativ nouă. susŃin autorii citaŃi. până la 13 . calificate. 43 . în raport cu norma morală. care nu are capacitatea de a discerne consecinŃele unor acte déviante comise. ca în cazul adultului. şi anume: minorul-copil. dezechilibrul esenŃial. iar la sfârşitul acestui secol nu au existat instanŃe pentru minori. asta datorită.Profilul psihologic al mino rului deviant Cei care s-au ocupat de studiul conduitei deviante a minorului au ajuns la evidenŃierea unui interesant profil psihologic al acestuia. deşi de-a lungul istoriei minorii au comis fapte infracŃionale. care însă nu au fost considerate întotdeauna ilegale. cu substrat psihologic şi. Mai trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna morala adultului este echitabilă pentru adolescent. nefiind denumite delicte. nu se poate cere unui adolescent să respecte criteriul moralităŃii şi normele care acŃionează în cazul adulŃilor. şi celălalt al comportamentalul de relaŃie cu societatea.C APITO LU L V: DELIN CVENT A JUVEN ILA 1. până la 11 — 12 ani. Persoana de cel mult 18 ani. irosiri absurde ale banilor.ConsideraŃii introductive In criminologie se fac unele distincŃii în categoria minorilor. conform datelor ştiinŃifice. pentru că nu a fost des întâlnită înainte de secolul al XLX-îea. înclinaŃia către agresivitate. manifestată în discordanŃa dintre două planuri: unul al comportamentului tainic. DevianŃa se poate manifesta în moduri foarte diferite. trebuie tratată mai mult ca o persoană delincventă (care comite acte antisociale). patimi. decât ca o personalitate criminală. Tot astfel. în momentul în care conduita care intră în conflict cu norma penală devine persistentă. şi anume: 1. delincventa juvenilă. în primul rând. comportamentul adolescentului cu cel al adultului. 2. de cele mai multe ori. apoi cea a inadaptării sociale. minoruladolescent. forma delincventei juvenile. 4. Ea poate lua forma nonconformismului. e considerată un fenomen social nou. 5. instabilitatea emoŃională. inadaptarea socială. până la 16 -17 ani. duplicitatea conduitei. ca acŃiuni deviante. prin care îşi trădează. exprimat prin vicii. Considerăm că este justificată folosirea noŃiunii de delincventă în locul celei de criminalitate juvenilă. în care se pregăteşte infracŃiunea. infracŃiunea. In societatea de azi există tendinŃa de a compara. 3. minorul-puber. Cu alte cuvinte. De aceea îmbrăŃişăm orientarea autorilor care susŃin ideea necesităŃii utilizării termenului de delincventă juvenilă în locul altor termeni juridici folosiri pentru adulŃii care încalcă normele penale. Conduita adolescentului e presărată cu multiple reacŃii de protest sau ostilitate contra societăŃii adulte.14 ani. în mod mecanic.

în general).insuficienta dezvoltare a controlului afectiv (incapacitate de stăpânire a reactivităŃii emoŃionale). orice abatere putând crea mari probleme pe linie adaptivă.şi macro. ce se produc şi interacŃionează în cadrul micro. punckeri etc). particularităŃi ale personalităŃii în formare şi particularităŃi care s-au format sub influenŃa unor factori externi (în special cei familiali). Incapabili să se organizeze sau să persevereze. Multe din evaluările şi etichetările aplicate de adulŃi conduitelor tânărului sunt impregnate de prejudecăŃi rigide şi constituie cauza numeroaselor conflicte ce-i opun pe tineri adulŃilor. fie printr-un nivel insuficient de maturizare afectivă. care cuprind factori socio-culturali. Factorii externi sociabili. Aceştia din urmă fac greşeala să înăsprească regimul sancŃiunilor şi al interdicŃiilor. Factorii psihologici juvenile şi sociali implicaŃi în fenomenul devianŃei Factorii implicaŃi în delincventa juvenilă se împart în două mari categorii: 1. folosirea unui limbaj (jargon) şi a unor simboluri şi semne proprii. faŃă de educatori (adulŃi. b. 2. riscând să intre în conflict şi cu norma penală. de fapt. sunt tot mai persistente. ei acumulează eşecuri şi deziluzii: la şcoală. din acest punct de vedere. dorinŃa de autonomie. DevianŃa recrutează neadaptaŃii: adolescenŃii. fenomen cu implicaŃii atât pentru societate. particularizate prin Ńinuta vestimentară sfidătoare (rapperi. indisciplina. agresivitatea. prin ostilitate faŃă de părinŃi. Imaturitatea. contestând un univers valorico-normativ impregnat de prejudecăti. o caracteristică fundamentală a devianŃilor (cu precădere minori) o reprezintă instabilitatea emotiv-acŃională. Factorii interni individuali. . iar drept răspuns. egocentrismul. Aceasta diferă substanŃial de 44 . exprimate. Factori neuro-psihici (dificultăŃi cerebrale). Atunci când intră în conflict cu legea. economici. manifestările deviante.1 Factorii interni individuali: a. prin respingerea modelelor culturale şi a normelor morale tradiŃionale. AdolescenŃa se constituie într-o veritabilă criză. refuzul afectiv. 3 . abdicarea de la sarcinile impuse. şi rigid. 3. în special a celor morale. din cauza frecventelor perturbări fiziologice. sunt cunoscute motivaŃiile hedonice ale copiilor. tinzând spre permanentizare.slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare. bogată în conflicte interne şi externe. ostilitatea faŃă de sancŃiuni sunt manifestări tipice perioadei de criză la această vârstă. Sub aspectul particularităŃilor psihice. cu implicaŃii în creşterea sugestibilităŃii. Insuficienta maturizare afectivă este caracterizată prin: . de multe ori. devieri caracteriale şi de comportament. în comunitate. afective. socio-afectivi şi educaŃionali. De asemenea. ocazionale şi relativ normale vârstei. Minorii se caracterizează. cea a delincventei juvenile. anturaj ele nefaste (găştiie). devianŃa capătă o formă distinctă. Afectivitatea joacă un rol deosebit şi în activitatea individului uman. Restrângerea drastică a libertăŃilor în această perioadă este resimŃită frustrant. nonconformismul. fie printr-o serie de dereglări ale afectivităŃii. cât şi pentru destinul ulterior al tânărului. ca un atentat la drepturile lor fireşti.AdolescenŃa. caracterizată printr-un ansamblu de trăsături evolutive de natură bio-psiho-socială este etapa în care se întâmpină cele mai multe dificultăŃi în procesul educativ. spiritul aventurier. în raporturile lor cu ceilalŃi. vârstă considerată adesea ingrată.lipsa unei autonomii afective. gustul pentru risc. . Tulburări ale afectivităŃii. adolescenŃii îşi exprimă. dreptul la identitate personală. Prin opoziŃie. care cuprind particularităŃile şi structura neuro-psihică.grupurilor umane.

care va influenŃa hotărâtor evoluŃia ulterioară a copilului (concepŃia despre viaŃă. ducând la creşterea pragului delincvenŃiaî şi la săvârşirea unor acte violente. un mod constant de manifestare. inconstanŃă în reacŃii faŃă de stimuli. evidenŃiată prin: . influenŃe educational-formative asupra propriilor copii. Tulburări caracteriale. Multă vreme s-a considerat că familiile dezorganizate constituie sursa de provenienŃă a peste 80% din totalul devianplor. primul dintr-un ansamblu întreg de modele sociale. ci marile lipsuri cu care aceasta se confruntă (incapacitate psihologică.dorinŃa unei vieŃi uşoare. .stabilitatea emotiv-activă a individului matur (nedelincvent). din cauza experienŃelor negative.subestimarea greşelilor şi a actelor comise. a unei educaŃii deficitare şi a unor deprinderi şi practici antisociale. ca urmare a valorilor etico-morale interiorizate şi a ambianŃei. funcŃii de reglare a caracterului. a caracterului ei nuclear. Caracterul se formează dependent de ansamblul condiŃiilor şi împrejurărilor în care trăieşte individul.constanŃa reacŃiilor. modul de relaŃionale la norme şi valori sociale). .exacerbarea unor motive personale egoiste. Familia ajunge la dezorganizare prin pierderea integrităŃii. fără muncă. . ca urmare a separării părinŃilor. .autocontrol insuficient. cu agresivitatea. reacŃiile emotive sunt relativ stabile. care rămân cantitativ şi calitativ stabile. pedagogică şi morală). In cadrul grupului familial. Această instabilitate emoŃională apare ca o trăsătură a personalităŃii deformate a delincventului şi se asociază. la nivelul personalităŃii. . La extrema cealaltă. Precocitatea pubertăŃii sexuale ridică probleme chiar la adolescenŃi cu dezvoltare normală. îh raport cu stimulii declanşatori.indiferenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă. . c. în general. Studii mai recente au arătat că. . 3. Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ. d. în special. cu accente de unicitate. Trăsăturile caracteriale îndeplinesc. în cazul familiilor dezorganizate. 45 . cu salturi de la o extremă la alta. părinŃii exercită. din diferite motive. dându-i o formă sau o coloratură specifică. Caracterul cuprinde un ansamblu de însuşiri relativ stabile şi constante ale individului uman. reglate voluntar şi conştient. . determinând. Modele educaŃionale din familie şi comportament deviant. indolenŃă. nu structura familiei ca atare se face responsabilă de apariŃia devianŃei juvenile.durata reacŃiilor sale.lipsa de oscilaŃii excesive. chiar dacă în anumite situaŃii caracterul individului poate suferi abateri de la modelul etalon. . In cazul maturului delincvent.opoziŃie şi respingere faŃă de normele social-juridice şi morale. direct sau indirect. delincventul minor se prezintă ca fiind un instabil emotiv-activ.tendinŃe egocentrice. Cercetările efectuate au scos în evidenŃă că deviantul minor prezintă o slabă maturizare caracterologică. gradul de supraveghere pe care părinŃii îl exercită asupra copiilor lor şi tipul de practici disciplinare pe care îl aplică părinŃii sunt legate de delincventă şi consumul de droguri. Calitatea raporturilor părinte copil. frecvent. comportament. Cuplul conjugal se constituie într-un model social. Această „stabilitate" se manifestă prin: .absenŃa unor motive superioare de ordin social a sentimentelor etico-moraîe.2 Factori externi sociali: A. impulsivitate şi agresivitate.

AdolescenŃii care se angajează într-un comportament deviant caută prieteni angajaŃi într-un astfel de comportament şi aceasta duce. tensiuni care se vor descărca brusc. Impactul activităŃilor din timpul liber petrecut cu cei de aceeaşi vârstă Timpul liber este folosit pentru socializarea în grupuri de minori cu aceeaşi vârstă. cu modificări traduse în fenomene de apatie. folosirea la muncă a copilului la vârste mici şi distanŃa mare faŃă de şcoală determină scăderea influenŃei acesteia asupra educaŃiei copilului. în final. MenŃinerea copilului într-un climat hiperautoritar determină. prin manifestări de conduită agresivă şi explozivă împotriva altora. Asocierea cu devianŃii de aceeaşi vârstă atinge un punct maxim la mijlocul adolescenŃei şi scade. Toate acestea apar în urma unui lung şir de frustrări şi tensiuni acumulate în timp. DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitate. de exacerbare a eului. punctul de vedere în faŃa celorlalŃi. drept un concurent al muncii sau identităŃii familiale şi este. atitudini de protest şi revoltă faŃă de noile influenŃe. regim care depăşeşte limitele de toleranŃă psihică şi psihofiziologică. în mod exagerat. fapt explicabil prin lipsa toleranŃei la frustrare. forma de manifest tare şi frecvenŃa acestor conflicte cresc substanŃial. precipitat. uneori. Prelungirea şcolarizării obligatorii reprezintă pentru copiii cu intelect redus o sursă de inadaptare şi de eşec. traversează accentuate şi îndelungate stări conflictuale. Vârsta are un efect pronunŃat asupra comportamentului deviant. Aceşti părinŃi impun un regim de muncă pentru copiii lor. care nu poate satisface nevoia de afecŃiune a copilului. incapacitate de acomodare. Atunci când conŃinutul. C. Există numeroase familii care. îl vor situa permanent în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. respectiv ceartă. cu privaŃiuni de tot felul şi cu ameninŃări. atitudinal-relaŃionale. copiii astfel trataŃi educaŃional pot ajunge devianŃi. în mod dominator. in special. Climatul familial faiperpermisiv este situat la extrema cealaltă şi creează. neînŃelegeri. treptat. care îi antrenează pe calea deviantei. de supraevaluare a propriilor posibilităŃi. Această spirală este dificil de rupt şi explică de ce este atât de greu să se intervină eficient pentru a întrerupe dezvoltarea devianŃei în timpul adolescenŃei. deseori. evitată. modificări serioase în componentele personalităŃii acestuia şi. condiŃii de apărare şi protejare a copilului împotriva pericolelor şi prejudecăŃilor din afară. Nivelul de instruire şcolară Şcoala pune foarte curând stăpânire pe copil şi căminul părintesc îşi pierde posibilităŃile de control asupra vieŃii morale a acestuia. cu tendinŃa de a-şi impune. Climatul familial hiperautoritar acesta are la bază atitudinea hiperautoritară a unuia dintre părinŃi (cel mai adesea a tatălui) şi. Frecventarea şcolii apare. care poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. pisălogeală) determină la copil atitudini de indisciplină. în familiile de la Ńară. determinând atitudini de îngâmfare. Din nefericire şi spre marea nedumerire a părinŃilor respectivi. îşi lasă puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităŃii copilului. deşi organizate. indiferenŃă. în consecinŃă. B. discrepanŃele între dorinŃele părinŃilor şi rezultatele copiilor nu întâzie să apară. Severitatea excesivă. Explicarea rolului jucat de membrii aceleiaşi grupe de vârstă în folosirea drogurilor şi în extinderea delincventei se poate încerca folosind dovezi 46 . faŃă de relaŃionare cu cei din jur. despotism. fără a avea dreptate. alungarea de la domiciliu. devin sursa de dezorganizare a microgrupului familial. a căror intensitate variază de la forme relativ uşoare. Drept urmare. iritabilitate. a ambilor părinŃi. după aceea.Disocierea familiei prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea minorului o frustrare emoŃională. Pe de altă parte. refuzul unor obligaŃii conjugale. RelaŃiile dificile cu mama. la forme mai complexe şi mai grave: agresivitate fizică. cu multe interdicŃii. existente unor relaŃii adulterine etc. la o mai mare implicare în devianŃă. Se observă o slabă rezistenŃă la tentaŃii a acestor copii.

video-violenŃa. cum ar fi grupul etnic. Impactul mijloacelor de informare în masă Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în mass-media şi. a orăşenilor. devianŃa infantilo-juvenilă a fost consecinŃa sancŃiunilor abuzive sau a frustrărilor din cursul procesului de socializare a comportamentului. în special. constituie o preocupare importantă a cercetărilor criminologice. la rândul lor. conflicte grave intrafamiliale. care se reflectă. cercetările au demonstrat că familiile destructurate constituie un element activ în sistemul de factori care alcătuiesc structura determinismului delincventei juvenile. 4 . nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. De aceea. D. aşadar. prin întrebuinŃarea inadecvată a mijloacelor disciplinare. în scopul identificării elementelor structurii specifice ale determinismului complex al delincventei juvenile. al controlului asupra grupului de prieteni. 47 . îa un număr considerabil de minori şi tineri. incompetenŃă educativă a unor părinŃi. situaŃii conflictuale întrenpărinŃi şi copii cu privire la obligaŃiile acestora şi la organizarea timpului liber. agravează tulburările de comportament şi precipită delincventa juvenilă. intervin şi anumite micromedii sociale. în lipsă de autoritate părintească.empirice: adolescenŃii care se asociază cu alŃi adolescenŃi delincvenŃi şi consumatori de droguri se vor angaja. lipsa de comunicare a părinŃilor cu proprii copii. Dintre cauzele care traduc caracterul deficitar al funcŃiei educative a unor familii din care au provenit minori şi tineri infractori. din familii cu mobilitate mare după divorŃ. are o influenŃă puternică in prevenirea şi combaterea criminalităpi. Au fost expuşi predominant copii din familii viciate. In procesul complex de socializare. care. fiind generată de lipsa modelelor parentale sau de existenŃa modelelor patologice. E. în multe cazuri. în cele din urmă. în activităŃi delincvente şi vor folosi droguri. şi cea dezrădăcinată. în declanşarea mecanismului infracŃional. conceput ca un proces de formare a personalităŃii prin învăŃarea şi interiorizarea treptată a valorilor şi normelor. cunoştinŃelor şi deprinderilor sociale. în ansamblul său. Religia. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. Dintre situaŃiile disfuncŃionale care au contribuit la socializarea negativă a unor minori şi tineri delincvenŃi. sus-menŃionate. care se mai întâlneşte la sate. al controlului folosirii banilor de buzunar ş. inexistenŃa sau superficialitatea (caracterul sporadic) controlului lecturilor. şi ca o consecinŃă a violenŃei intrafamiliale. diferenŃa dintre educaŃia tradiŃională. cu relativă constanŃă în structura specifică determinismului delincventei juvenile. F. al controlului folosirii de o manieră constructivă a mijloacelor audio-vizuale. Problema cauzalităŃii d elincventei juvenile Majoritatea autorilor de specialitate sunt de părere că cel mai potrivit studiu asupra cauzalitătii delincventei juvenile ar fi unul de natură pluridisciplinară. Pe aceeaşi linie se înscriu: inexistenŃa unui program de viaŃă familială organizată. care reprezintă surse de socializare negativă. Alteori.a. sau copii lăsaŃi sub influenŃa străzii. al controlului asupra activităŃilor extraşcolare. care să presupună analiza pe mai multe nivele. într-un cuvânt al modelului socio-cultural prescris şi recunoscut de societate şi a capacităŃii de a îndeplini anumite responsabilităŃi sociale. o menŃiune specială merită cea privitoare la conflictele grave care apar în cadrul cuplului familial. Religia Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. Urbanizarea Efectele urbanizării şi ariile de devianŃă. DevianŃa infantilo-juvenilă poate fi privită. Astfel. al controlului timpului liber. reŃinem ca fiind mai frecvente următoarele: lipsa de afectivitate.

devianŃa copilului s-a impus analizei ca un dezechilibru între structura familiei şi climatul său afectiv, în care includem atât fenomene macrosociale (privaŃiuni materiale, inflaŃie, urbanizare etc.), cât şi fenomene microsociale (dezorganizarea familiei, grupul patogen sau influenŃa străzii). în concluzie, atunci când conflictele intrafamiliale sunt permanente, cu caracter cronic şi se consumă în prezenŃa copiilor, când implică violenŃe între parteneri, ele constituie miezul cel mai acut şi mai activ din care se zămisleşte personalitatea dizarmonică a multor minori şi tineri infractori. Aceste grave circumstanŃe intrafamiliale conduc la apariŃia unor sentimente de singurătate, de izolare, de slăbire a capacităŃii minorilor şi Ńinerilor de rezistenŃă la frustraŃie, la predispoziŃie spre vagabondaj şi spre agresivitate, care au şanse de a se coagula în multiple alte situaŃii şi circumstanŃe sociale şi individuale, în procesul generării delincventei juvenile, între altele, cu disfuncŃiile activităŃii educative ale unor verigi ale procesului educativ din unele instituŃii de învăŃământ, dar, desigur, şi cu multe alte situaŃii sociale interindividuale, care vin din amonte şi din aval de şcoală. Cunoaşterea personalităŃii tinerilor infractori reprezintă o premisă necesară pentru înŃelegerea structurii specifice în determinismul delincventei juvenile, deoarece acŃiunea diverselor componente obiective ale structurii specifice complexe a determinismului trece prin personalitatea minorului sau tânărului, subiect activ al infracŃiunii. Studiul personalitaŃii minorului şi tinerilor delincvenŃi se efectuează interdisciplinar - psihologic, pedagogic, sociologic, criminologie etc., pentru a se identifica mecanismele de decompen-sare a structurilor de personalitate a unor tineri şi minori, care au comis deja infracŃiuni. Un astfel de studiu serveşte perfecŃionării programelor de prevenire şi combatere a delincventei juvenile, ca şi perfectionării programelor de tratament al delincvenŃilor tineri, în vederea evitării repetării comportamentelor antisociale. ExplicaŃiile cauzale ale creşterii infractionalităpli juvenile în Ńara noastră pot fi urmărite pe câteva coordonate principale: 1. Cauze psiho-sociale generale care, în orice sistem, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de delincvent : - carenŃele structurale şi funcŃionale ale familiei; - deficienŃe ale mediului educaŃional, care nu răspunde aspiraŃiilor şi determină apariŃia atitudinilor de indiferenŃă faŃă de şcoală, eşec şi abandon şcolar; - probleme psihice apărute în perioada de pubertate cu efecte negative în planul integrării sociale; - socializarea negativă pe care o realizează anumite grupuri (cele stradale, de exemplu). 2. Cauze specifice societăŃii româneşti în perioada de tranziŃie, caracterizată printr-o complexă problematică socială, ce condiŃionează sau acŃionează direct în favoarea apariŃiei formelor comportamentale delincvente juvenile: - inexistenŃa unui cadru legislativ adecvat, care să reglementeze atributiile instituŃiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincventei juvenile; - scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistente socială şi medicală precară, care au consecinŃe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracŃională deosebit de violente; - superficialitatea muncii personalului instituŃiilor de ocrotire şi a unora dintre autorităŃile locale; - creşterea gradului de permisivitate socială; - slaba pregătire anti-infracŃională a populaŃiei minore, pentru evitarea elementelor de risc; - disfuncŃii familiale accentuate în această perioadă, care susŃin violenŃa intrafamilială. 3. Cauze care evidenŃiază particularităŃile fenomenului în anumite zone ale Ńării: - creşterea numarului divorŃurilor, cu consecinŃe la nivelul abandonului copiilor;
48

- scăderea nivelului de trai şi consumul de băuturi alcoolice; - numărul mare al minorilor proveniŃi din familii ce aparŃin etniei rromilor. Majoritatea minorilor delincvenŃi sunt fugiŃi din familie, din instituŃiile de ocrotire şi asistenŃă, case de copii, şcoli speciale sau centre de reeducare. Creşterea criminalităŃii, în special a delincventei juvenile, se explică şi prin scăderea influenŃei instanŃelor de control social şi, implicit, a exigenŃei opiniei publice în raport cu încălcarea legilor. La nivel naŃional, în special în mediul urban, se manifestă o anumită pasivitate faŃă de fenomenul infracŃional, ceea ce înlesneşte recidivele. Cauze care favorizează dezvoltarea delincventei juvenile, semnalate în România: a. Consumul de droguri Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. Dacă până în Decembrie 1989 noŃiunea de drog era vagă pentru majoritatea populaŃiei, ulterior aceasta s-a modificat, România devenind Ńinta unui trafic organizat al substanŃelor stupefiante, dinspre Orient spre Occident. Marea majoritate a consumatorilor de droguri au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 ani , urmându-le, apoi, cei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 ani. Procentul cel mai mic, din totalul general, îl deŃin consumatorii de peste 35 de ani (8,2%). Este de subliniat faptul că nu s-au înregistrat cazuri de consumatori obişnuiŃi cu vârsta până la 15 ani. Există totuşi semnale că în unele localităŃi sunt cazuri izolate de tineri care consumă, ocazional, droguri sau substanŃe psihotrope, la petreceri sau alte reuniuni de acest gen, costul acestora fiind suportat de întregul grup. Uneori, profitând însă de naivitatea acestora, cei ce comercializează droguri îi înşeală, introducând în Ńigări alte substanŃe, precum: ceai chinezesc, piper pisat, beŃişoare parfumate pisate etc., punându-le, astfel, viata în pericol. b. Exploatarea sexuală a minorilor Pe plan mondial, se constată o puternică expansiune a industriei sexului, care afectează şi un număr din ce în ce mai mare de minori, implicaŃi în modalităŃi diversificate de manifestare a acesteia, cum ar fi prostituŃia sau producerea de materiale pornografice. O parte importantă a reŃelei organizate este implicată în traficul şi exploatarea sexuală a minorilor, a căror medie de vârstă este din ce în ce mai scăzută. După 1990, societatea românească a fost supusă unor transformări la nivel socio-economic, care au afectat condiŃiile de trai şi de educaŃie ale copiilor, determinând atât apariŃia unor forme noi de comportament deviant, cât şi a unor riscuri de victimizare. Un capitol important al agresiunilor ce vizează copiii îl constituie şi atacurile de tip sexual, fenomen care a fost intens mediatizat şi dezbătut în ultimul timp.

49

C AP IT OLUL VI: ELEMENT E DE VICTIMOLOGIE ` 1.ConsideraŃii generale
Termenul de victimologie derivă din cuvântul latinesc victima, plus grecescul logos. Deoarece studiul victimei a început mult mai târziu decât studiul făptuitorului, nici noŃiunea de victimă nu are încă o sferă bine delimitată, ci oscilează de la un sens foarte restrâns, până la unul foarte larg. Pentru definirea noŃiunii de victimă sunt avuŃi în vedere cel puŃin doi factori: victima şi agentul victimizator; uneori sunt admişi şi alŃi factori. In sensul cel mai restrâns, victima este o persoană care suferă de pe urma unui agent victimizator, care poate fi o persoană sau un factor natural. In această primă accepŃiune, cei doi factori angajaŃi în conflict se rezumă la câte o singură persoană. In sensul cel mai larg, atât victima, cât şi agentul victimizator pot fi mai multe persoane, grupuri, organizaŃii sau societăŃi. Cel mai concludent exemplu de raporturi în care se află persoanele angajate într-un conflict privesc cazul în care întâlnim un singur agresor şi două sau mai multe victime, doi sau mai mulŃi agresori şi o victimă, sau mai mulŃi agresori şi mai multe victime. Cercetătorii care s-au ocupat de studiul victimei admit că nu orice persoană care suferă de pe urma unei acŃiuni criminale este neapărat şi victimă. Cel care pune în acŃiune un fapt criminal nu poate fi considerat drept victimă, nici măcar în cazul în care şi el are de suferit de pe urma acŃiunii declanşate. Astfel, un spărgător prins în flagrant şi împuşcat de poliŃist nu poate fi numit victimă. De asemenea, se admite că, uneori, cel denumit oficial infractor poate fi, în realitate, victima unei nedrepte organizări sociale. Dificultatea ce se iveşte atunci când trebuie să definim nofiunea de victimă se datorează posibilităŃii ca rolul infractorului şi al victimei într-un conflict să se schimbe foarte repede, încât agresorul, care declanşează conflictul împotriva victimei, să devină el însuşi victimă, dacă cel provocat ripostează şi îl ucide pe agresor. Cercetând notiunea de victimă, trebuie să avem în vedere şi latura psihologică a celor doi protagonişti: victima şi făptuitorul. Se pune în discuŃie şi chestiunea valabilităŃi (legalităŃii) consimŃământului unei victime, pentru a putea fi lezată. O preocupare aparte trebuie să o constituie simptomele patologice ale victimei, cum ar fi masochismul, care o predispun în mod accentuat la victimizare. Studiul ştiinŃific al victimei a început mult mai târziu, în comparaŃie cu studiul făptuitorului. Preocupări pentru soarta .victimei au existat încă din cele mai vechi timpuri, mai ales sub aspectul despăgubirilor băneşti, pentru daunele suferite prin infracŃiune. Mijloacele prin care se asigura despăgubirea victimei erau compensaŃiile şi răscumpărarea. La dezvoltarea victimologiei au contribuit cunoscuŃi cercetători străini: jurişti, medici, sociologi ete., între care şi mulŃi români. Se admite aproape unanim că un rol important în fundamentarea victimologiei îl are cercetătorul german Hans von Hentig, el însuşi o victimă a persecuŃiilor din vremea regimului nazist al lui Hitler, care l-au determinat ca, în 1936, să se refugieze în Statele Unite ale Americii. Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu, încă din perioada când era profesor de drept penal în Germania, sunt prezentate într-un articol publicat la 14 septembrie 1934, în care tratează rolul victimei în săvârşirea unei infracŃiuni. Cele mai interesante concluzii privind studiul victimei le întâlnim într-o altă lucrare a lui Hans von Hentig, care cuprinde 4 volume cu importante subtexte, intitulată Zur Psychologie der Einzeldelikte (Despre psihologia delincventulului singuratic), în care prezintă o impresionantă
50

precum şi acceptarea cu uşurinŃă de către unele tinere a unor invitaŃii la distracŃii la domiciliul bărbaŃilor. şi că nu existe victime prin vocaŃie şi criminali totdeauna vinovaŃi. având. la capitolul cauze. pe acest fond. Stanciu susŃine că cuplul victimă . pe baza aprecierii frecvenŃei statistice a situaŃiilor şi a analizei condiŃiilor specifice ale comiterii unor serii de infracŃiuni. cumpărarea de băuturi alcoolice ori alte produse. nivelul redus de cultură şi educaŃie ale unor victime ale infractiunilor de violenŃă (circa 65% cu şcoala elementară sau numai câteva clase). partajarea lor într-un act agresiv fiind nu numai o problemă ştiinŃifică. care. cu precădere din categoria celor săvârşite împotriva vietii şi integrităŃii corporale a persoanelor. ci complementari. victimile au „contribuit" la săvârşirea faptelor prin atitudinea lor provocatoare. precum că deŃin la domiciliu sume mari de bani. şi merite în dezvoltarea criminalisticii. orice asumare a unui adevăr ştiinŃific obligând şi la înŃelegerea şi integrarea contrariilor.de multe ori neprevăzând riscurile cu privire la situaŃia lor materială bună. Concluziile de ordin teoretic se corelează cu cele desprinse din activitatea organelor judiciare. îndrumare şi dirijare a comportamentelor victímale. ci şi una judiciară. într-un procent semnificativ de cazuri. unde tratarea numai a simptomului echivalează în criminologie cu tratarea doar a criminalului. V. care vizează identificarea şi punerea în aplicare a unor instrumente practice de influenŃare. Cele mai reprezentative aspecte ale comportamentului imprudent sau uşuratic se referă la următoarele situaŃii: . precum şi a criminologiei.sinuciderea este o raritate.sinuciderea . ContribuŃia cercetătorilor români la dezvoltarea victimologiei este remarcabilă. rezultând din spusele lor ori din afişarea unui nivel de trai ridicat. Stanciu. aceste studii se axează pe examinarea conditiilor care favorizează ajungerea unor persoane în postura de victime. în acelaşi timp. In mod deosebit însă. şi-a consacrat viate activităŃii didactice. de exemplu. De asemenea.agresor nu este antagonist. Un alt mare om de ştiinŃă român care s-a consacrat studiului criminologiei este V.cazuistică şioferă analize victimologice de o rară adâncime. având şi preocupări pentru studiul victimei.V. V. într-un alt domeniu al victimologiei . de integrare în ansamblul raporturilor sociale. ci complementar. Preocupările actuale privind studierea rolului şi a locului victimei în cadrul complicatului angrenaj infracŃional manifestă o tendinŃă vădită spre interdisciplinaritate.publicitatea pe care unele victime o fac . la înŃelegerea inegalităŃii autorului şi victimei în faŃa pedepsei. Astfel. în urma unor cercetări de ordin statistic. de natură să asigure o cât mai bună protecŃie a potenŃialelor victime ale infractorilor.a observat că în timpul războiului a scăzut sensibil numărul sinuciderilor. care oferă bunuri şi servicii. bijuterii sau alte valori. de unde nevoia de a nu considera criminalul totdeauna culpabil şi victima totdeauna inocentă.ca. precum şi spre finalizarea acestor căutări prin recomandări şi măsuri practice. în lagărele naziste . Evenimentele politice de la 30 decembrie 1947 l-au găsit în misiune la Ambasada română din Belgia şi nu a mai acceptat să colaboreze cu noul guvern de la Bucureşti. Stabilit în FranŃa.acceptarea de către victime a unor relaŃii ocazionale cu persoane necunoscute ori dubioase sub aspect comportamental. împreună cu fraŃii săi Neculai şi Ştefan a pus bazele medicinei legale româneşti. . Studiile evidenŃiază. După absolvirea cursurilor FacultăŃii de Drept din Bucureşti a îmbrăŃişat cariera de diplomat. cristalizându-se într-o orientare programatică. O idee importantă care se desprinde din lucrările acestuia este aceea că oamenii nu sunt superiori sau inferiori. ori printr-un comportament recalcitrant sau cel puŃin imprudent sau uşuratic. 51 . Inegalitatea reală a bolnavului în faŃa bolii trebuie să conducă. V. solicită găzduire. în criminologie. Stanciu compară cercetarea victimologică cu cercetarea medicală. iar în situaŃiile limită . mentínerea în conştiinŃa lor a unor conceptii şi mentalităŃi retrograde şi. gradul scăzut de socializare. V. Astfel. Un loc important îl ocupă profesorul Mina Minovici. în volumul 3 (Der Beratung înşelăciunea) descrie portretele victimelor înşelăciunii.

deopotrivă. la declanşarea unor ostilităŃi reciproce acute. sănătatea şi integritatea corporală a semenilor. în special. deseori. care interesează. ale unor tâlhării. şi a celor prin violenŃă. tentează sau chiar „incită" la comiterea unor acte de violenŃă. ca justiŃia. violuri. realizează mereu contacte ocazionale. nu au o locuinŃă statornică. în general. preferă să-şi facă singure dreptate. provocând stări de tensiune deosebite care. Aşa. care locuiesc singure ori în case sau locuri izolate şi care nu îşi asigură. comise prin mijloace violente. frecvenŃa deosebită a situaŃiilor în care victimele unor violuri şi. 52 . încât să-l Ńină minte toată viaŃa. de regulă. la comportamente neraŃionale. fără implicarea organelor de justiŃie. Dar nu numai autorii acestor fapte sunt sub impactul alcoolului. Acestea sunt acostate. trecătoare sau de durată. ambele cuprinzând o stare de pericol potenŃai. de condiŃiile limită în care vieŃuiesc. din această cauză. sau. atât pe cei implicaŃi. Este bine cunoscut faptul că sub influenŃa alcoolului se modifică semnificativ personalitatea şi conştiinŃa omului. iar alteori ambele atitudini. Tot printre condiŃiile favorizatoare s-a menŃionat situaŃia specială a unor persoane. de pildă. mai ales din cauza combinării efectului lor cu consumul de băuturi alcoolice. frecvent. unele victime potenŃiale. până la crime. care. în loc să acŃioneze pe căi legale pentru soluŃionarea problemelor. de exemplu. Alte victime se comportă brutal în familie. încăierări. ci şi . întotdeauna. grefându-se pe existenŃa unor mentalităŃi înapoiate pe care le au victimele cu privire la unele instituŃii sau valori sociale. frecvent întâlnită în cazul infracŃiunilor de violenŃă. mai ales. de multe ori. manifestă imprudenŃă ori uşurinŃă în conduita lor. datorate vârstei extreme ori unor boli. consumul excesiv de alcool are un rol important. cât şi al gradului de periculozitate socială. cu puŃin timp înainte de săvârşirea actului infracŃional. practica organelor judiciare semnalează drept condiŃi favorabile ale săvârşirii acestor infracŃuni şi alte comportamente ale victimelor. ferestrele deschise.Altă condiŃie care favorizează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă -care nu este imputabilă victimei . se pot întoarce împotriva lor. tâlhării sau chiar omoruri. invocând ca motivare intimă un obicei al locului. au încuietori defecte etc. In practica organelor judiciare se cunoaşte. unele dintre ele fără motiv evident şi cu o desfăşurare imprevizibilă. irascibil. ajungânduse. conduc. familia.priveşte „slăbiciunea" biologică a acestora. determinat. fmalizându-se. apărând tulburări cu diverse grade de dezangajare faŃă de valorile sociale In numeroase cazuri. ori credinŃa că dreptatea ce vrea să o promoveze personal este cea mai potrivită. prin forŃa lucrurilor. pe fondul unei culturi şi educaŃii deficitare. de multe ori. frecventează locuri şi medii rău famate şi au un comportament neloial. chiar din localurile de consum sau din imediata vecinătate. exprimată în gradul redus de discernământ şi slaba capacitate de apărare. nu pot adopta un comportament de dezangajare a situaŃiilor conflic-tuale. cu soŃia şi copiii. recalcitrant sau chiar provocator. pe care-i maltratează şi-i alungă din locuinŃă. punându-şi adversarul la punct într-o aşa manieră. au un rol favorizator în săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. care. Pot fi considerate ca prezentând un grad mai ridicat de victimizare persoanele care duc un mod de viaŃă parazitar. Dintre condiŃiile care favorizează săvârşirea infracŃiunilor. Majoritatea acestor raporturi tensionate îşi au originea în motivaŃi minore care. un grad minim de securitate personală sau a locuinŃei (lasă uşa descuiată. acte de dezordine şi scandal. atât sub aspectul frecventei actelor antisociale comise sub influente lui.victimele.). prin vestimentaŃia lor. aflate în raporturi conflictuale cu alte persoane. demnitatea. de regulă mai în vârstă. Multe dintre acestea au o evoluŃe neprevăzută în timp. proprietatea. nici surse permanente şi sigure de câştig şi care. cât şi societatea. viaŃa. în acŃuni spontane de răzbunare. Pe lângă atitudinea provocatoare a victimelor. uneori.de foarte multe ori . Unele dintre condiŃiile menŃionate. se referă la stările conflictuale preexistente ori apărute spontan. persoanele aflate sub influenŃa consumului excesiv de alcool comit diverse vătămări corporale. singure sau în conexiunea lor firească. O altă condiŃe favorizatoare. sunt recrutate din rândul persoanelor aflate sub influenŃa consumului de băuturi alcoolice. de multe ori.

După părerea aceluiaşi Schafer. o fac pe femeie tolerantă faŃă de abuzurile de tot felul ale bărbaŃilor. In multe părŃi ale lumii. urme musculare. deoarece femeile sunt mai angajate în raporturile sociale. făcând posibilă. înşelarea femeii. departe de a fi numai agresiune fizică. ca şi alte forme de brutalizare a femeii. paralizează capacitatea de apărare a demnităŃii sexuale a altei fiinŃe. Grupa de vârstă de peste 61 de ani este cea mai expusă victimizării. totul însă numai până la căsnicie. care nu pot opune infractorilor decât o rezistenŃă fizică şi moral-intelectuală diminuată. gradul de victimizare a femeilor creşte o dată cu vârsta. încă de copil. diverse stări conflictuale sau. adesea săvârşite nu numai asupra lor. dar şi în faŃa vecinilor. traumele psihice care însoŃesc o asemenea agresiune sunt. apoi de către organele judiciare. prin înjurături constante. posibilitatea unor riscuri victimale este mai mare. fără a cere intervenŃia autorităŃilor. Unele femei acceptă situaŃia de inferioritate alături de suportarea brutalizării. săvârşirea faptei. ca şi dependenŃa economică şi social-morală faŃă de bărbat.2 . prin aplicarea forŃei fizice sau a unei presiuni psihice. frecvent. facilitând. nu numai în păturile marginalizate. actul antisocial este subiect de interpretare în primul rând de către victimă şi violator. In cazul violului. Un capitol aparte îl constituie victimizarea prostituatelor. mai rar. în unele studii efectuate în Germania se subliniază faptul că femeia rabdă. astfel. Această egalitate funcŃionează numai în alegerea şi exercitarea unor profesii. în drepturi politice etc. dacă e posibil. Studii statistice privind victimizarea femeilor cu deznodământ letal au fost. totala jefuire de „venituri" sau brutalizarea feroce pentru „nesupunere" sunt forme de victimizare obişnuite. ci şi asupra copiilor. semne de sugrumare ori leziuni. sintetizate de americanul Stephen Schafer. în consecinŃă. dar că ei sunt expuşi la riscuri mult mai frecvent decât femeile. FrecvenŃa peste medie a cazurilor de victimizare la această categorie de vârste se explică şi prin faptul că asemenea victime fac parte din rândul celor considerate slabe din punct de vedere biologic.cel mai adesea . motive de ordin sexual. Se pare că această străveche îndeletnicire expune pe practicantele ei la un risc victimal din cel mai ridicat. dar şi al ruşinii de a-şi etala nenorocirea în public. care populează marile centre urbane din mai toate Ńările. acest joc statistic nu este altceva decât reflectarea faptului că longevitatea femeilor este mai mare decât aceea a bărbaŃilor şi. urme de tăieturi sau împunsături. putem vorbi de viol atunci când o persoană. este recunoscută egalitatea femeii cu bărbatul. în cele mai multe Ńări civilizate. şi o agresiune psihică.victimizarea tipică afemeilor este violul. Violul poate fi comis de către un străin sau de către cineva care s-a aflat înainte de viol într-o relaŃie cu victima. spre deosebire de alte infracŃiuni. El arată că e greu să facem o diferenŃiere de frecvenŃă între crimele comise de bărbaŃi şi cele comise de femei. Victimizarea femeilor în vârste de peste 61 de ani are la origine . Pe de altă parte. deoarece. în aceeaşi măsură. foarte greu depistabile. Asemenea cazuri nu sunt rare în lumea interlopă. întâlnite în cazul prostituatelor. Obligarea lor la „lucru" de către proxeneŃi. După definiŃia criminoiogului Gustav Nass. Concluzia pe care o trage Schafer este aceea că bărbaŃii nu numai că alcătuiesc majoritatea criminalilor. înjurăturile şi bătăile sunt la ordinea zilei. Victimizarea femeii In lumea contemporană. divergenŃele de principii educative dintre băieŃi şi fete. Violul propriu-zis. cu predilecŃie asupra fetelor.de către proxeneŃi sau diferiŃi „clienŃi" . adesea. agresarea sexuală a victimei. Pe lângă brutalizările intrafamiliale şi agresarea prostituatelor sub diverse forme . este rezultatul dependenŃei materiale faŃă de soŃ (concubin). ameninŃări 53 . Violarea psihică se manifestă. brutalizările cele mai respingătoare. cotidiene. când se formează o strictă dependenŃă faŃă de bărbat.acŃiuni de jaf ori de vătămare. care pot ajunge până la suicid sau omucidere. este. astfel. Această „tăinuire" a nenorocirilor în faŃa autorităŃilor. a unor fracturi. în parte. Dacă agresiunea fizică este depistabilă uşor prin existenŃa heraatoamelor.

Până la comiterea crimei. în unele cazuri. Este sindromul de agresivitate maritală cel mai des întâlnit. In 1975. nivelul înalt de sugestibilitate şi credulitate. capacitatea redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora. Din cauza acestor caracteristici ei pot fi uşor antrenaŃi în acŃiuni victimizante. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. în special ale adulŃlor. Este interesant de remarcat că. răspunde prin violenŃă şi-1 ucide. rude etc. dar. Asemenea cazuri par paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). Pe baza acestei statistici se poate constata că femeile sunt în mai mare măsură victimizate (ucise) de către soŃi. crearea unei stări de frică de mare intensitate. soŃia. sinceritatea şi puritatea sentimentelor. soŃ alcoolic sau bolnav psihic (psihopat. In stabilirea responsabilităŃii victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonal. provenită de la un partener şi demonstrabilă clinic. deşi numărul crimelor comise de către soŃii este destul de mare. totodată. sunt victimizaŃi copiii (familii multiplu-victimizate). Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. După datele poliŃiei diferitelor Ńări. poate provoca direct sau indirect. „Sindromului femeii bătute" i s-a consacrat în Mexic un congres internaŃional. Realitatea sindromului atestă că. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). infidelitatea sopei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. la rândul lor. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. Victimizarea cop il u l u i Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victímala crescută. sunt exercitate de soŃ sau concubin. prin răspunsurile sale comportamentale. pot fi manevraŃi. Şi în ceea ce priveşte soŃiile. femeia este victimă prin excelenŃă şi că. motivele sunt diverse. capacitatea empatică redusă. imposibilitatea de a discerne între intenŃiile bune sau rele ale altor persoane. toate acestea contribuind la pasivitâr tea ei. prin diferite acte comportamentale).Victimizarea soŃiei poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a soŃului. O altă formă de victimizare a femeii o constituie maltratarea şi chiar uciderea acesteia de către soŃ. la răbdarea brutalităŃii bărbatului. în familie. determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative nu pot să le prevadă. ruşinii faŃă de cunoştinŃe. sindromul persistă şi astăzi. gelozia.de toate felurile privind integritatea corporală sau chiar viaŃa femeii. alături de ea. vecini. intramaritale. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. din cauza particularităŃilor psihocomportamentaîe şi de vârstă specifice: lipsa aproape completă a posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare. după statistici demne de crezare. De cele mai multe ori. psihotic). în general. 3 . actele victimizante ale soŃului său. Sindromul a fost individualizat de Kempe în 1962 şi definit ca o vătămare deliberată. frecvent. minŃiŃi. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cauzele în care soŃiile victimizate (maltratate) ajung. inclusiv crime (omucideri) asupra soŃilor. Referindu-ne la studiile lui Elisabeth Trube-Becker. soŃul şi-a victimizat soŃia (dar este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. forme de victimizare a femeii. nedenunŃarea propriei victimizări autorităŃilor şi neapelul la ajutorul victimal se datorează fricii femeii de a-şi pierde statutul onorabil de femeie măritată şi. gândurilor şi intenŃiilor lor etc. prezintă o frecvenŃă de 75%. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ. Cauzele pot fi multiple: conflicte interconjugale. totodată. în primul rând. aceste stări. 54 . Deşi pierdut în negura timpurilor. prima brutalizare a victimei are loc în primele două luni de convieŃuire sau/şi de concubinaj. PoliŃia relevă că la un atare sindrom se întâlnesc 300 de părăsiri de domiciliu (femeia în refugiu) din motive similare. iar după un timp.

ci şi efecte traumatizante psihice. In ceea ce priveşte nivelul de vârstă.de adulŃii care pot vătăma devine anxios în mare măsură şi sentimentul său de inferioritate îl paralizează de o aşa manieră. astfel încât. pentru a primi ocrotire într-un mediu mai prielnic decât cel de provenienŃă. Profesoarea Elisabeth Trube-Becker. legal. ca sursă de informaŃie pentru autorităŃile judiciare. mecanismele şi dispoziŃiile motivaŃionale care susŃin asemenea forme de conduită. adică inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. aşa cum arată Silvia Schapher. bătaia este frecvent folosită. care este perceput ca având o mai mare autoritate şi putere socială. acestea fiind de foarte lungă durată şi total imprevizibile.durerea fizică şi morală resimŃite pentru o conduită greşită. unele cercetări au arătat că pedepsele şi restricŃiile folosite de mamă pot avea o mai mare influenŃă asupra gradului de dependenŃă a comportamentului copiilor mai mari. Totuşi. cu atât mai mulŃ copii se onentează spre alte persoane din afara familiei. luând uneori forme deosebit de grave. în special cu colegii sau cu cei de-o vârstă cu el. nu sunt capabile să-şi dea consimŃământul. încât faptele rămân ascunse. Din nefericire. iar prin forŃele sale reduse şi prin teama lui . după afirmaŃia unor cercetători. acesta fiind. mărturiile copiilor nu pot fi considerate ca veridice decât în limite foarte restrânse. rămân statornice în cadrul acestor legături ani de zile (cu sau fără cunoştinŃa mamei) şi că. asupra cărora tatăl a comis o agresiune sexuală. 55 . cu toate consecinŃele ce decurg din aceste caracteristici. certuri frecvente cu colegii. decât ai celor din perioada preşcolară. rănile sau nevrozele pot fi identificate şi interpretate. el devine pervertit moral. cu consecinŃe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocomportamentelă a acestuia. în cadrul familiei. victima devine o parteneră complezantă. încât nu încearcă să se apere de agresor. la rândul lor. De altfel. privare de hrană sau îmbrăcăminte etc). de exemplu: apariŃia unor tulburări nevrotice. individ asociat sau disociat. de medici etc. Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (bătăi.conştientă sau inconştientă . pe multe meridiane ale globului. după ce va părăsi „casa părintească". abuzurile sexuale comise de tată asupra fiicei minore fac parte din categoria mai largă a molestării sexuale a copilului. este atât de adânc implantată în copii. au încercat să evidenŃieze structurile de personalitate ale celor ce maltratează copiii. din dorinŃa de răzbunare. Numai cunoscând întreaga situaŃie în care s-a comis actul vietimizant putem bănui în ce măsură copilul ascunde (de frică sau de ruşine). distorsionează sau. consecinŃele asupra comportamentului şi personalităŃii copiilor sunt mai accentuate. frica de autorităŃi. susŃine că unele fetiŃe. Formele foarte grave de victimizare a copilului se întâlnesc. producând leziuni corporale şi chiar decesul. In general. agravează şi amplifică faptele. Violente manifestată în familie şi mai ales asupra copiilor a atras de mult atenŃia specialiştilor care.Copilul victimizat. Când metodele şi mijloacele agresive sunt utilizate de către tată. Este uşor de imaginat care va fi cariera unei astfel de fete. cei mai ardenŃi „teoreticieni" susŃin că această metodă are o dublă valoare . este interiorizată şi transferată în relaŃonarea cu alte persoane. ca. conduita părintelui apare ca un model de agresivitate pentru copil. iar victimizatorii prinşi şi pedepsiŃi. Cu cât gradul de control creşte şi sancŃiunile sunt mai severe. este extrem de greu de tratat. Copilul este o victimă ideală. deoarece victimele sunt foarte tinere şi. apoi. care. în cele "din urmă. consecinŃele imediate şi de perspectivă asupra sănătăŃi fizice şi psihice a copiilor supuşi unui asemenea tratament. Urmări deosebit de grave aupra personalităŃii copilului (fetiŃei) are incestul. agresivitatea exagerată (mai ales la băieŃi). Efectele negative pe care le generează maltratarea lui fizică. la o anumită pătură socială marginalizată. în viaŃa de zi cu zi. bătaia şi incestul. din nefericire. Doar echimozele. mult mai frecvent decât s-ar putea bănui. ele nu au numai efecte fizice previzibile. retragerea socială. care poate fi considerată ca o formă a violului. în urma unei practici îndelungate. în ceea ce priveşte bătaia. In asemenea cazuri. schingiuiri. psihoemoŃională sau sexuală îi deformează caracterul şi personalitatea încă de la începuturile formării ei. în cele din urmă.

a sistemului nervos. Inainte de a schimba. fenomene depresive. Victimizarea persoanelor în vârstă Spre deosebire de perioadele de vârstă anterioare. copilul victimă nu are capacitatea de a depăşi singur aceste dificultăŃi. spre a-şi putea mai uşor „reface viaŃa". o serie de prejudicii pe plan social. infractori. direct sau indirect. uitare. care afectează nu numai persoane. vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei. unde persoanele în vârstă îşi pregătesc din timp tot ceea ce este necesar. profitând de capacitatea redusă a bătrânilor de a se apăra.. capacitate de activitate productivă redusă. alături de afectarea integrităŃii corporale şi emoŃionale. La unele pături sociale insuficient dezvoltate cultural sau atinse de alcoolism. cazuri frecvent întâlnite fiind în mediul rural. de interpretare a prezentului prin prisma lui. ducând până la şocuri emoŃionale. Intre cele mai frecvente motive trebuie avut în vedere jaful. societatea. în anumite situaŃii. Actele de agresiune şi violenŃă manifestate sub formă de abuz fizic şi/sau sexual asupra copilului au drept urmări. Alteori. rezistenŃa la stres. concentrarea şi stabilitatea atenŃiei. Depistarea unor cazuri similare întâmpină piedici şi refacerea părŃii evenimenŃiale „ex post" se face cu dificultate şi cu şanse mici de reuşită în tratarea celui victimi-zat. adunate pe parcursul vieŃii sau păstrate pentru asigurarea traiului în ultimii ani de viaŃă şi chiar pentru înmormântare. ar trebui redresată starea afectivă şi somatică a copilului victimizat. neglijenŃă. după care se pot lua măsuri de asigurare a unui mediu propice educaŃiei şi distanŃarea de familia de origine. abuzurile fizice şi sexuale asupra copiilor sunt cauzatoare de traume majore la nivelul psihicului copilului abuzat. numai după o analiză minuŃioasă. stabilitatea emoŃională. inclusiv crime. In general. de regulă. confuzie etc). frică de viaŃă. pot comite acte infracŃionale grave. brutalizaŃi în mod sistematic. în familii destrămate şi apoi refăcute cu noi parteneri etc. zi de zi. viitoarea mamă consumând alcool. Procesul de victimizare poate avea loc în cadrul mediului familial de apartenenŃă. creşterea gradului de dependenŃă interpersonală. cei care victimizează putând fi rudele sau persoanele străine ce le poartă de grijă. a rezistenŃei la suprasolicitare. accentuarea fenomenelor de sclerozare. se pot identifica drept consecinŃe psihice ale unor victimizări suferite în timpul copilăriei sau adolescenŃei precoce. în general. infractorii cunosc. fumând nesăbuit şi întreŃinând relaŃii sexuale chiar în etapele interzise. precum şi de alte caracteristici specifice acestora (credulitate. scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ. bătrâneŃea prezintă o serie de caracteristici specifice: predominarea proceselor involutive. sentimentul de a fi respins de cei din jur. inhibiŃii aparent nemotivate.ConsecinŃele pe termen lung ale victimizării sunt evidente mai ales în planul psihic şi se manifestă în tăceri încăpăŃânate. ci şi colectivitatea din care fac parte. Din punct de vedere psihologic.şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern. bătrâneŃea prezintă dezorganizări mai puŃin ample decât cele pe plan bio-fiziologic mai ales în cadrul funcŃiilor ce sunt direct legate de caracteristicile biofiziologice ale sistemului neuroendo-crin: funcŃia amnezică. sau în afara acestuia. iniŃiatorii acŃiunii victimizante fiind. bunurile şi valorile pe care le posedă unii bătrâni. Nu o dată mama este aceea care-şi brutalizează copilul în speranŃa de a scăpa de el. accentuarea tendinŃei de reactualizare şi retrăire a trecutului experienŃiaî şi. reducerea treptată a potenŃialului energetic şi a capacităŃii vitale. care. copiii sunt. manifestând instabilitate în muncă. 4. inclusiv bani. în altele ei acŃionează în baza presupunerii că aceştia deŃin valori sau bunuri. victimizarea începe încă din timpul sarcinii. prin forŃa legii. 56 . flexibilitatea gândirii. reacŃii neaşteptate (aruncarea obiectelor în jur). La toate acestea se adaugă sentimentul de insecuritate. a mobilităŃii şi a rapidităŃii mişcărilor. stabilirea dinamismului instinctiv. diminuarea capacităŃii de efort fizic. totodată. De cele mai multe ori. de cele mai multe ori. încercări suicidale etc. mediul educativ. Sunt fenomene care ar putea să apară până în cel de-al patrulea deceniu de viaŃă al victimei şi. ConsecinŃele imediate ale abuzurilor influenŃează ansamblul organizării psihice. căci la oricare contact cu aceasta riscă o recidivă.

diverse stări conflictuale sau. un omor ratat. 5 . iar în instituŃiile de asistenŃă socială. dar izolaŃi social în raport cu prietenii. mult mai frecvent decât cele din mediul rural. cum ar fi: agresiunea fizică.în cele mai multe cazuri. Suicidul are aceleaşi cauze ca şi omorul. problema respectivă atrăgând atât atenŃia juriştilor. o parte din victimele în vârstă au fost părinŃi abuzivi. comise de persoane total străine. In a doua categorie intră diferite forme de maltratare a bătrânilor. . cei care victimizează persoanele în vârstă sunt cei cu care acestea locuiesc: fiul. victimizarea ia forma neglijării emoŃionale. exploatarea financiară prin minciună şi furt. .cele din mediul urban. nepoŃii etc. mai mult decât cele căsătorite sau văduve. fapt ce justifică includerea sa într-o prezentare criminologica. In cadrul familiei. care ar putea să intervină. pentru a pune capăt procesului de victimizare. . cercetătorii insistă tot mai mult cu privire la departajarea a două categorii de victimizare a persoanelor în vârstă: a. care devin depresive. prieten sau vecin. nepot. motive de ordin sexual. b. . Totuşi. bolnăvicioasă şi suferindă. cât şi a altor specialişti (gerontologi. dacă fiicele sunt abuzive. o rudă.bărbaŃii în vârstă sunt mai frecvent victimizaŃi decât femeile în vârstă. dificultăŃile de inserte socială etc. victimizarea persoanelor în vârstă de peste 61 de ani are la origine. mai mult decât albii. izolate şi dependente. Termenul de maltratare a persoanelor în vârstă (older abuse) a apărut în anii '80. agresiunea psihică. fiica. cei mai frecvenŃi victimizatori sunt fiii. Cercetările efectuate prin „Ancheta naŃională asupra crimei" au scos în evidenŃă următoarele aspecte: . . devianŃa. la rândul lor.). obligaŃiile ce îi revin.victimizatorii par să devină suprasolicitări în raport cu victimile.victimizatorul persoanelor în vârstă este. nepoată. frustrarea. Suicidul se impune cercetării ca un act de agresivitate. care s-au ocupat de studiul acestui fenomen. cel mai frecvent. în special frate. mai rar. de altfel. Sinuciderea.persoanele separate sau divorŃate.când părinŃii care se află în aceeaşi casă cu copiii sunt maltrataŃi fizic.frecvent. Suicidul este un omor invers (inverted homocide).In ultimii ani. . persoanele obligate prin lege de a-i îngriji. au evidenŃiat următoarele aspecte: .victima tipică este femeia în vârstă de peste 60 de ani. sinucigaşul prezentându-se cercetării ca un ucigaş timid. terapeuŃi de familie etc. crime de stradă. deseori. neglijarea lor prin ignorarea prezenŃei lor. a-ceasta fiind. victima şi victirnizatorul locuiesc în aceeaşi casă. privarea de hrană şi medicamente etc. fo rm ă victimizării extremă a O categorie aparte de victime o constituie persoanele care orientează procesul victimizării către sine. mai rar. maltratarea persoanelor în vârstă se referă la o multitudine de acte victimizante intenŃionate. noră sau ginere. . Unii cercetători. cea de-a treia formă de violenŃă manifestată în familie (primele două fiind maltratarea soŃiei şi cea a copilului). acŃiuni de jaf ori de vătămare. soră sau copil şi. In prima categorie regăsim infracŃiunile de furt şi tâlhărie. şi anume. 57 .negrii. Astăzi. personalul cu răspundere privind îngrijirea celor în vârstă este suspectat de aşi neglija. . vecinii şi rudele. aproape complet. având ca obiectiv principal jefuirea victimei. maltratarea bătrânilor de către persoane cunoscute.

îndreptată conştient spre scopul suprimării propriei vieŃi". Gibhs şi Martin reformulează. faptul că persoana. starea sau nivelul de conştientizare a scopului. Când apare starea. un fapt social este rezultat dintr-un alt fapt social. ambianŃa socială prielnică suicidului. în vederea suprimării vieŃi). când sistemele sociale reglatorii încetează să mai funcŃioneze obişnuit. perioada de criză sau descreştere economică este cauza principală a unor rate înalte ale sinuciderii. gradul de sinucidere fiind un produs al mediului social. alienarea şi lipsa de speranŃe pentru individ. El consideră că suicidul este un fapt social. astfel. consacrată în întregime problemei sinuciderii. Privitor la factorul economic. Teoria integrării statutului pleacă. suicidul este determinat de trei categorii de factori: a. şi anume integrarea socială slabă şi reglarea socială inadecvată. precum şi celei dezvoltate de Henry şi Short. întâlnită în situaŃii de anomie. dacă unii indivizi au fost condiŃionaŃi de părinŃii lor să-şi dezvolte o conştiinŃă puternică. b. teoria durkcheimiană. 2. Sintetizând cercetările sale. probabil se vor sinucide în loc să ucidă.Majoritatea definiŃiilor date suicidului scot în evidenŃă elementul intenŃional. Din punct de vedere istoric. către propria persoană. maritală şi politică”. Deci. Teoria trifactorială este denumită aşa deoarece. în mod conştient. c. cu bună ştiinŃă. creându-se. multe cercetări au fost organizate în direcŃia susŃinerii ei. economici. psihologici. îşi suprimă propria viaŃă. ignorând. a fost elaborată de Emil Durkheim. 58 . precum accidentul sau crima mascată. prima lucrare de mari proporŃii. ei vor fi înclinaŃi într-o mai mare măsură să se blameze pe ei însăşi. care rezultă din internalizarea disciplinei şi cerinŃelor aspre parentale. atunci când legăturile sociale ale suicidantului nu sunt prea strânse. creşte rata sinuciderilor. adică atunci când societatea nu funcŃionează normal. precum: 1. de la Durkheim. în monografia devenită clasică Le suicide. Ambii termeni sunt similari cu cei folosiŃi de Durkheim. Pe de altă parte. Deşi teoria lui Durkheim a dat naştere la o mulŃime de interpretări. plecând de la conceptele durkheimiene. Durkheim vorbeşte de sinuciderile egoiste. produce o înaltă probabilitate psihologică a suicidului. întrucât ei mai mult se autoblamează decât blamează pe alŃii. anomie. că folosesc concepte ce nu pot fi măsurate empiric. Factorul sociologic presupune două subcomponente: . Acestor două forme opuse de suicid ie mai adaugă o a treia formă. Această definite evidenŃiază elementele caracteristice suicidului (acŃunea voită a subiectului. atunci când suicidantul este perfect integrat social şi se sacrifică pentru valorile comunităŃii în care trăieşte. sociologici.sistemul relaŃional slab (lipsa implicării în relaŃiile cu alŃii). Şi.pentru problemele şi frustrările lor. de asemenea. în concepŃia lui Durkheim. şi de sinuciderile altruiste. orientarea acŃiunii de distrugere către sine. . Durkheim formulează clasic: „Suicidul este în raport invers cu integrarea socială în comunitatea religioasă. numind-o teoria integrării statutului. RaŃionamentul implicat este acela că. Astfel. Gunther Kaiser arată că „suicidul este o acŃiune voluntară. factorii psihologici care îl determină. decât pe alŃii. dezvoltată de Jack Gibbs şi Walter Martin. autorii arată că ratele suicidului cresc în timpul crizelor economice şi scad în perioadele de creştere şi prosperitate economică. au fost elaborate noi teorii moderne. teoria integrării statutului. de fapt. In concluziile sale. legată de numele lui Ândrew Henry şi James Short. care îl pot diferenŃa de alte situaŃii.restrângerea externă slabă. Alăturându-se celor ce obiectează acestei teorii. în concepŃa autorilor ei. In privinŃa factorului psihologic al suicidului. teoria trifactorială. numită de Durkheim. deoarece starea anomică provoacă lipsa de norme. Henry şi Short consideră că un superego puternic.

poate genera o stare de frustrare majoră. atât pe plan social.cu rezultate fatale sau nu . S-a estimat că în următorii ani numărul sinuciderilor pe glob va creşte. de 2000 de cazuri zilnic. ce exprimă ruperea legăturilor individului cu grupul social subsecvent. 59 . Astfel. Or. iar concepŃiile psihiatrice ca un act patologic. în statistici: boli cronice. dezamăgire în dragoste. dezagregare familială. cât şi pe plan psihic. acolo unde numărul sinuciderilor creşte. Printre motivele de suicid . decât aşezările cu caracter tipic rural. cum ar fi. ConcepŃiile psihanalitice au considerat suicidul ca fiind derularea unei frustraŃii acute. are o frecvenŃă. influenŃa massmediei. un act datorat solitudinii ori izolării (mai ales la bătrâni). numită şi boală a sinuciderii. Toate acestea pot fi considerate ca emanând din mediul ambiant. conflictele de la şcoală sau de la locul de muncă. Coeficientul personal de participare la actul suicidar rezultă din durata premeditării. trecerea la act este determinată de factorul psihic. fiind cunoscute bolile psihice cu rol favorizam. mai ales cele mari (megalopolisuriîe). încât să enunŃăm că existenŃa unor factori sociali şi a unora psihologici constituie situaŃii suicidogene. Morgen demonstrează cu cifre foarte sugestive că rate sinuciderilor creşte o dată cu creşterea nivelului de civilizaŃie. la care o seamă de indivizi răspund cu actul autoagresiv al sinuciderii. dar. Din aceste motive. şomajul. alcoolismul acut etc. bărbaŃii recurg mai frecvent la mijloace dure (spânzurare). deşi în spatele lui se ascunde şi un element social. momentul ales. adică.) şi factori psihorelaŃionali {disperarea. nedreptatea. cu atât această criză este mai acută şi chiar patologică. In realitate. esenŃă care are însă un impact greu asupra psihicului. Lucrurile nu pot fi simplificate astfel. studiile psihologice par unanime în constatarea că indivizii sunt inegal înzestraŃi cu capacitatea de a rezista la frustrări.la cei puŃin rezistenŃi la frustrare . Suicidul apare ca un act agresiv specific uman. Astfel. oraşele. un act ce reflectă scăderea funcŃiei de socializare a familiei. cu efecte frustrante. invalidităŃi. Enrico Ferri a observat că. concluzia fiind aceea că. prin comportamentul suicidar. obişnuit. avânt drept factor declanşator o criză acută de conştiinŃă. suicidul este o conduită deviantă. a urmărit fie manipularea propriei persoane. suicidul. putem ajunge la concluzia că el. în analizarea cazurilor ivite. ajungând la 100 de cazuri pe oră. fie ele primare sau secundare. boli psihice. ca act agresiv consecutiv unei tulburări a comportamentului relaŃional.. deci având o esenŃă sociologică. DisproporŃia dintre modurile de satisfacere a necesităŃilor şi modelele satisfacerii lor produce un dezechilibru major. pe glob. refulată în subconştient şi readusă în conştiinŃă cu ajutorul unor factori externi. frica de pedeapsă etc. In special în cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilităŃii modelelor de satisfacere a necesităŃilor. fie manipularea altora. sarcina nedorită etc. nimeni nefiind pedepsit din cauză că a încercat un act de sinucidere.) Suicidul cunoaşte şi unii factori de trecere la act. Astăzi. dau o rată mai mare de sinucigaşi. frica de lege etc.la acte de autodistrugere sau sinucidere. ceea ce duce spre acte agresive sau . de regulă. cu scopul de a avea o moarte uşoară. la cele mai multe popoare civilizate suicidul este un fapt neutral. ConcepŃiile sociologice au făcut din suicid un act de fugă dintr-o realitate intolerantă. cum este psihoza maniaco-de-presivă. scade numărul infracŃiunilor de omor. Ca modalităŃi de suicid. în cele din urmă. la tentativele de sinucidere există posibilitatea ca suici-dantul să fi dorit realmente autodistrugerea. iar femeile la mijloace benigne (substanŃe toxice). trebuie clarificat faptul dacă respectivul comportament suicidar a fost scop sau mijloc. Cu cât disproporŃia dintre un motiv (banal) şi act (prin mijloace grave) este mai accentuată. ConcepŃiile psihologice au considerat sinuciderea ca un act al disperării şi culpabilizării excesive.se enumera. în egală măsură. O concurenŃă de factori negativi. Din punct de vedere legal. Factorii de risc ai suicidului includ carenŃa afectivă (la copii). stările depresive şi unele situaŃii relaŃionale (stresul acut.Fenomenul suicidar mai are o seamă de caracteristici pe care am putea să le considerăm drept surprinzătoare. atitudinea inadecvată a anturajului. doar omul având conştiinŃa morŃii. modalităŃile utilizate etc.

Orice variate ar arăta statisticile în privinŃa ratei sinuciderilor. pentru a evita apariŃia unor astfel de manifestari. şi anume. că societatea trebuie să ia măsuri de prevenŃie. un lucru este cert. 60 .

2. Criminologia ?i politica penal? 4.4. Obiectul de studiu al criminologiei 4 4. 1.CUPRINS CAPITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE 2 1. Raportul dintre criminologie ?i criminalistic? 6 6 7 16 8 4. Raportul dintre criminologie ?i sociologia penal? 9 CAPITOLUL II . Raportul dintre criminologie ?i ?tiin?a penitenciar? 8 4. Raporturile dintre criminologie si alte stiinte 2.5.3.1. Criminologia ?i dreptul penal 4. Defini?ia criminologiei 3 3. Teorii psihanalitice post-Freudiene 4. 2. Formarea criminologiei ca ?tiin?? 2 2.

8 Toxicomania. Starea civil?.4.4.3. 1. Impactul activit??ilor din timpul liber.4.1. Discriminarea. 1. 2.5.6. 1. 1. Impactul mijloacelor de informare ?n mas?.1. Factori socio-culturali 1. Nivelul de trai 1.1.4.4.4. Cauzele crimei ca act individual (MICROCRIMINOLOGIA) 2. Conceptul de p 26 26 27 27 27 28 28 28 28 29 29 30 30 30 .2.3.1.4. Şomajul 1.1.4. Factori demografici 25 25 26 1.9.7. Nivelul de instruire ?colar?. 1. Mobilitatea social? ?i urbanizarea.2. Personalitatea infractorului 2. 1.2. 1.2.3.3.2. Religia.1.3. Familia 1.4. 1. Profesia.4.4. Rata natalit??ii 1.

formă extremă a victimizării 53 54 56 57 63 . Sinuciderea. Victimizarea persoanelor în vârstă 5.2. Victimizarea copi lul ui 4. Victimizarea femeii 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful