Universitatea „Petre Andrei” din Iasi Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE Suport curs

C AP ITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE

1 . Formarea criminologiei ca ştiință
Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo. Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană, „normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori. Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca (anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată". După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei, care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui". Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale. In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice". Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei femei care îşi ucisese soŃul. Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra deŃinuŃilor. In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico Ferri şi Rafaele Garofalo. Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica, sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei
2

Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886 (condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale principalele preocupări de criminologie ale timpului. Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie. In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei. Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law School of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii. Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia, după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal. Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care, începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952, Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra , Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc. Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare criminologica.

2. DefiniŃia criminolog iei
A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.
Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă de criminalitate etc. Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene, prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în

primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent". AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi remediile comportării sale antisociale.

3

Una din primele definiŃii şi. se susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem ştiinŃific de cunoştinŃe. una din cele mai des citate. şi G. metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu. Obiectul de studiu a l criminolog iei EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au vizat obiectul său de cercetare..N. care a avut loc la Havana în perioada 27 august . prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie. pe care o numim pedeapsă.Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi rezolvată.7 septembrie 1990. Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători. de unde rezultă că pe primul loc se află făptuitorul. În anul 1950.. metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a criminalităŃii.. O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea Congres al O. să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară. O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care studiază fapta. studiul criminalului constituie obiectul criminologiei". De asemenea. Nu întâmplător. ar putea fi astfel formulată: Criminologia este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea acestora. pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii. 3. precum E. Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea practicii procesului penal". unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor. în acelaşi timp. Pinatel. care le face ca. funcŃiile. aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea acestuia. după care „criminologia este studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului. sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de "regină fără regat". o dată comise. dar şi omul criminal. corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale. fapta ocupând un loc secundar.". DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente. 4 . făptuitorul şi victima. inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului delincvenŃilor. elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării sociale de ansamblu. care arată că „criminologia nu studiază crima în sine. contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale.. Henyer.. de Greef. care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei: „Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior. căreia îi impunem o rubrică comună: numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale. Totodată. teorii. prin care este stabilită sancŃiunea care urmează a se aplica. pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale.U. idei. criminologia". Giurgiu). aflate în continuă evoluŃie. aparŃine sociologului francez Emile Durkheim. Facem din aceste acte o grupă sui generis. care s-a desfăşurat la Paris. în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii".

Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală. uman. având identitate. preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu în actualitate. considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social. ca ştiinŃă. aparentă şi legală. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care să permită explicarea fenomenului studiat. într-o perioadă de timp dată. Considerăm că includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază criteriul normei penale. fundamentul ontologic al acestuia. 5 . criminologia. Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu. infracŃiunea. impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului şi limitelor acestuia. considerăm că. Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală. cât şi o anumită lipsă de unitate între teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite. evidenŃiind factorii de condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal. cercetarea ştiinŃifică încercând să surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen. rămân necunoscute organelor din sistemul justiŃiei penale. infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a fenomenului infracŃional. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut ca efect utilizarea unor modele etiologice. într-o perioadă de timp determinată. victima şi reacŃia socială împotriva criminalităŃii. criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi funcŃii proprii. particularităŃi şi funcŃii proprii. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus. trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe. sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii acelor ştiinŃe. redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale defavorizate. 17 C. Astfel. Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul criminologiei. distincte calitativ de cele ale elementelor componente. precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei discipline.) acest concept reflectă aspectul material. conceptul de infracŃiune nu este formal. Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu privire la obiectul criminologiei. este necesară adoptarea unui model sistemic de analiză.Si în prezent există opinii divergente. pe măsura dezvoltării ştiinŃifice. moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii. infractorul. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional. DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care. InfracŃiunea Ca element component al sistemului. din diverse motive. Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei penale şi înregistrate ca atare. ca orice fenomen social. poziŃie care subliniază doar latura cantitativă a fenomenului studiat. Criminalitatea ca fenomen social ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen social. Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat hotărâri de condamnare rămase definitive.pen. În dreptul penal românesc.

Criminologia a analizat şi continuă să studieze coordonatele biologice. prin tratamentul. Pe de altă parte. din obiectul său de studiu. Întrucât. încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea InternaŃională de Criminologie. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că dreptul penal este o ştiinŃă normativă. conceptul de infractor are o semnificaŃie complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea. 1. Rapo rturile dintre criminologie si alte stiinte 4. în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale pentru a-i asigura concordanŃa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei relaŃii complexe între făptuitor şi victimă. în producerea actului infracŃional. a proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen. Infractorul Strict juridic. cât şi post-factum. prin programe şi măsuri de prevenire. ReacŃia socială împotriva criminalităŃii Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi prevenit şi controlat. care au relevanŃă pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act". până în prezent. reacŃia socială formală şi informală asupra criminalităŃii. cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităŃii. constatându-se că. criminologia îşi aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice. Criminologia şi dreptul penal În "Tratatul" său de criminologie. prin înfăptuirea justiŃiei. se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru identificarea dimensiunii criminalităŃii reale.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi criminologie este atât de evidentă.Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional. criminologia nu poate exclude. nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care să diferenŃieze infractorul de non-infractor. de real interes pentru obiectul criminologiei. la realizarea unei mai bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează. culturale etc. Altfel spus. J. contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex. neglijând aproape total studiul victimologic. Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la tendinŃele sale evolutive. 4. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor. resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor. ReacŃia socială intervine atât ante-factum. în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei penale. săvârşeşte o faptă sancŃionată de legea penală. persoana care încalcă legea penală este considerată ca un eşec al procesului de socializare. cu vinovăŃie. infractorul este persoana care. psihologice. . Victima infracŃiunii Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou. economice. anume victima infracŃiunii. Din punct de vedere criminologic. criminologia 6 . Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituŃionalizat al politicii penale. sociale.

În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere între criminologie şi dreptul penal. studierea şi explicarea cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor. naşterea situaŃiilor conflictuale.istorice. începând cu faza actelor preparatorii şi până în faza urmărilor. KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera raportului de cauzalitate. metode. 2.V.KudriavŃev. precum şi explicaŃii cu privire la strategiile posibile. Dreptul penal şi criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal aparŃine lui V. motivaŃia comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei. pe când dreptul penal urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator. în timp ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional. Criminologia şi politica penală Politica penală este disciplina care. pe când dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen. Scopul politicii penale este acela de a determina principiile. analiză şi sinteză. integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează principii. de a decide asupra orientărilor. în interrelaŃia criminologie .criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. Măsurile de prevenire elaborate de criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale. ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale. ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul sociojuridic al luptei împotriva criminalităŃii.politică penală. esenŃa. elaborează doctrinele preventive şi represive care urmează a fi puse în practică. cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman. în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care dispune şi luând în considerare condiŃiile social . . .criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. criminologia contribuie în mod esenŃial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat. apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte de vedere utilizabile în deliberarea şi adoptarea actului de decizie în materia penală. intră sub imperiul dreptului penal. măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. precum şi modalităŃile prin care acest fenomen poate fi prevenit. Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea. Astfel. Această definiŃie aparŃine cercetătorului german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu este doar o ştiinŃă. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în funcŃie de următoarele criterii: . dinamica.criteriul scopului imediat. metodelor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităŃii. Criminologia urmăreşte identificarea. care este mult mai largă în domeniul criminologiei. La nivelul instituŃionalizat la care se 7 . procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii. Rezultă că. etapa formării concepŃiilor antisociale ale individului. în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în realitate.abordează criminalitatea în complexitatea sa. 4. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce "trebuie să fie el în societate". criminologia are rolul instrumentului de cunoaştere. metodele. în lumina datelor furnizate de criminologie.

crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică. Cât priveşte măsurile de prevenire elaborate de criminologie. conform opiniei majorităŃii specialiştilor în acest domeniu. iar pe infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". între organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni. Raportul dintre criminologie şi criminalistică Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul epistemologic existent între criminologie şi criminalistică.realizează politica penală. Ambele ştiinŃe au în comun. în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen socio-uman (starea. cât şi pentru verificarea măsurilor adoptate. În schimb. Prin comparaŃie. ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea metodelor proprii de identificare şi cercetare. Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar. 4. criminalistica acŃionează preventiv prin perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi probarea vinovăŃiei acestuia. Prin comparaŃie. la tratamentul şi resocializarea acestuia. infracŃiunea. mai întâi.4. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului. Astfel. măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă). dinamica. datele şi concluziile criminologiei. Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului. Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât nu se pot crea confuzii. ştiinŃa politicii penale analizează criminalitatea ca fenomen politic. acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale. dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul executării sancŃiunilor penale (pedepselor. de altfel. legităŃile şi remediile lui). ci prin excelenŃă practică. în special. fiind o disciplină factuală. În consecinŃă. vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui. pe planul schimburilor ştiinŃifice. 4. În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie. economice şi culturale. mai ales.3. făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de acest fenomen. etiologia. această zonă 8 . în sfera obiectului lor de cercetare. infractorul şi victima. şi persoanele condamnate pe de altă parte. criminalistica intervine după producerea infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile. criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el. sfera criminologiei este mult mai largă. din amploarea obiectului de studiu al criminologiei. nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în mod evident superior celui realizat de criminologie. cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor comune cu privire la infractor. ca şi cele furnizate de ştiinŃele penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale. în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional. pe de o parte. cu privire la viziunea specifică asupra fenomenului infracŃional. iar criminalistica furnizează criminologiei informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor. Delimitările provin. Această colaborare a justificat. În al doilea rând. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă.

iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc. într-o anumită măsură. Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice. 4. psihologie şi psihiatrie. problematica realităŃilor sociale anterioare şi contemporane procesului de elaborare. precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu privire la fenomenul criminalităŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia. Totuşi. cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. 9 . câmpul şi structura relaŃiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină. principii şi reguli teoretice şi metodologice ale procesului vieŃii sociale". costul acestei acŃiuni etc. aplicare şi organizare a executării sancŃiunilor de drept penal. un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia. Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate. la realizarea funcŃiei sale practice. cele două ştiinŃe îşi împrumută reciproc noŃiuni. Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate. prin perspectiva sociologică proprie. pe când sociologia penală a evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune sociologică. ale cercetării fenomenului infracŃional în special. concepte. Numeroase studii au fost efectuate de criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală Sociologia penală. InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal. factorii socio-culturali şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii antiinfracŃionale. datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie.5. deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare a valorilor ocrotite de legea penală. este. Ele sunt şi convergente. o criminologie specializată care abordează.de contact este profitabilă ambelor discipline. la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică. Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul cercetării ştiinŃifice. integrate de criminologie în teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului ştiinŃei criminologiei.. complementare si convergente. metode şi tehnici de cercetare proprii. Ea studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii. funcŃii. În aceeaşi manieră se pune şi problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie.

Viena şi Pavia. În anul 1874 a devenit lector la Catedra de medicină legală şi igienă publică a UniversităŃii din Torino. sub semnul unor acerbe lupte de idei. Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului. sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv. anumite anomalii ale urechilor. "Eu n-am făcut decât să dau un corp mai organic concluziilor care pluteau în aer. Teoria atavismului evoluŃionist Cesare Lombroso este considerat drept creatorul criminologiei antropologice. cel mai adesea. nasului. precum şi alte anomalii de natură fiziologică. un individ cu puternice înclinaŃii criminogene. După terminarea studiilor de medicină la Padova. dar generând uneori şi controverse din care criminologia a avut de câştigat. Lombroso extinde concepŃia lui Gall cu privire la corelaŃia dintre anomaliile craniului şi funcŃiile creierului şi la alte trăsături ale individului. potrivit căreia. asimetrie bilaterală. anomaliile amintite (între care insensibilitatea morală.biologice cum mai este ea denumită. Totuşi. Lombroso a efectuat unele cercetări în domeniul patologiei craniului şi psihiatriei. Orientarea biologica EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat. ochilor. Ulterior Lombroso a lărgit această ipoteză incluzând degenerescenŃa epileptică. 10 . dezvoltarea masivă a maxilarelor. "L'uomo delinquente" (Omul delincvent). incorigibilitatea) nu presupun în mod necesar săvârşirea de infracŃiuni. Cesare Lombroso.1. care nu pot fi neutralizate prin influenŃa pozitivă a mediului. 1. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii. mâinilor şi picioarelor). Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu. ci constituie doar o predispoziŃie în acest sens. În cadrul orientării biologice. iar în anul 1876 a publicat cea mai cunoscută lucrare o sa. creând curente noi de gândire ştiinŃifică. mai ales de natură atavică. În urma efectuării unor examene antropometrice. În primele ediŃii ale acestei lucrări. Referitor la opera sa. încă nedescoperite".C APIT OLU L II: MAR ILE C UR ENT E ÎN CR IMINO LOGIE 1. trăsături care determină comportamentul antisocial al individului. După ce a fost angajat ca medic militar. el afirma că a fost pregătită de predecesorii săi. propulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în care au fost lansate. medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenŃi. vanitatea. el a efectuat studii antropometrice asupra a 3000 de militari în scopul stabilirii unor diferenŃe fizice între locuitorii diferitelor regiuni din Italia. caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaŃii ale scheletului şi cutiei craniene. acesta ar fi un criminal înnăscut. printr-un efect de daltonism moral. sau antropologic . el a formulat ipoteza atavismului evoluŃionist. constituŃională şi psihologică. încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor.

în special din partea lui Lacassagne. Teoriile biotipurilor criminale Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. replici severe. a dat o puternică replică teoriei lombrosiene. Hooton. ocazional şi din obişnuinŃă. între ei apărând ca o categorie intermediară. absurditatea unora din principalele teze. rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a elaborat-o. Goring a intro.tim studiile de arbore genealogic. 1. ca şi erorile de ordin metodologic. opinia cu privire la stigmatul şi inferioritatea biologică. care a înlocuit temporar ipoteza atavismului evoluŃionist. de către Richard Dugdale şi ulterior de Eastbrook. 1. 11 . Davenport şi Henry Goddard au încercat să demonstreze că în familiile care au antecesori cu condamnări penale există un număr mai ridicat de infractori. infirmând teoria criminalului înnăscut.3. El a efectuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti.dus o nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat. studiile efectuate asupra gemenilor şi cercetările de antropo. în 1939.U.Pende în Italia şi William Sheldon în S.IniŃial. Topinard şi Gabriel Tarde.Mannheim a criticat foarte serios această teorie datorită erorilor de ordin metodologic care s-au comis pe parcursul cercetărilor. La începutul secolului al XX-lea. Manouvrier. Totodată. Studiile pe gemeni monozigotici şi dizigotici efectuate de psihiatrul german Johannes Lange au încercat să demonstreze predispoziŃia ereditară în comiterea infracŃiunilor. nereuşind să dovedească implicarea inferiorităŃii biologice în etiologia infracŃionalităŃii. în cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford. el a expus o tipologie mai complexă.A. în cazul gemenilor monozigotici. alături de criminalul înnăscut. cercetătorul englez Charles Goring. sintetizând 96 de trăsături.A. care au subliniat lipsa de fundament ştiinŃific a conceptelor utilizate. Studiile de arbore genealogic efectuate în S. Teoriile "eredităŃii" SusŃinând o anumită relevanŃă a factorului ereditar în geneza criminalităŃii. epileptic. Goring explică această inferioritate prin ereditate.logie comparată. Ulterior. Între cercetările destinate examinării rolului eredităŃii în etiologia actului infracŃional. tipurile pasional. sub efectul criticilor ce i s-au adus. Erorile de ordin teoretic au fost sever criticate la vremea respectivă. la vremea respectivă.E. Autorul evidenŃiază erorile comise de Lombroso.2. dar fără a nega o anumită inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Teoriile lui Lombroso au determinat.U. N. nebunul moral. El are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania. H. amin. adăugând. a limitat acest procent la 30-35%. Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor. datorită eredităŃii. cu scopul de a demonstra că trăsăturile exterioare şi comportamentul individului sunt în strânsă legătură au eşuat. Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei. în lucrarea "The English Convict" (Condamnatul englez). a căror distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat. încercarea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal. Cercetările de antropologie comparată efectuate de A.

Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în cazul tipului mezomorf. Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald Cressey. 1. astenicul fiind asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii. . picnicul cu fraudele. Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W. . este tipul rece. Aproprierea lui di Tulio de determinismul pozitivist (pe care el îl critică) este evidentă. nesociabil. particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare. el a acordat atenŃie tipului displastic. elemente dobândite în timpul vieŃii în special în prima ei parte. c. ci numai favorizează ca un subiect să comită crima mai uşor decât altul. prezintă o bună stabilitate psihologică dar ocazional poate deveni exploziv. atletic. Cu toate acestea. Pornind de la conformaŃia fizică a individului. aceasta susŃinând teza existenŃei unei constituŃii delincvente care separă infractorul de noninfractor. el a stabilit următoarele tipuri: a. Teoria constituŃiei delincvente Această teorie a fost promovată de italianul Benigno di Tulio.4. pentru alŃii mai puternic.ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei). cu tendinŃe spre îngrăşare. Ea se bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman. Astfel.mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii). rezervat. elementele ereditare şi congenitale. Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt următoarele: . Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă. Un concept important în teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezintă nivelul de la care excitaŃiile exterioare îl determină pe individ să comită actul infracŃional. leptosom sau astenic. dacă toŃi indivizii pot prezenta reacŃii antisociale.există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate. picnic. displasticul cu infracŃiunile sexuale. cu musculatură puternică. linia de cercetare tipologică nu a fost abandonată. înnăscute) ce determină tendinŃele criminogene.există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune. declanşarea acestora nu este condiŃionată de o intensitate similară a stimulului. 12 . umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată. congenitale. În opinia lui di Tulio constituŃia cuprinde. b. Crima ar reprezenta o manifestare de inadaptare socială. atleticul cu infracŃiunile contra persoanei. scund şi rotund. Pentru unii stimulul poate fi mai slab. Kretschmer şi-a propus să analizeze relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului. robust. care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. care însă nu duc în mod automat la săvârşirea de infracŃiuni. este prietenos şi sociabil. ConstituŃia delincventă ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare. iar pe de altă parte. escrocheriile.Sheldon. în câmp infracŃional. . Între acestea.În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter). caracterizat prin trăsături longiline. stabilind un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul: . pe de o parte.endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne).

1. Astfel. precum şi a examenului multidisciplinar în criminologie. introducerea unor metode de cercetare noi.XYY este relativ egal. orientarea biologică are totuşi merite importante în evoluŃia criminologiei ca ştiinŃă.5. neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii. insuficient cercetate.XX la femei. Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46.epilepsia sau diferitele sale forme. biochimia sistemului nervos. Noile studii se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor naturii. Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi cei care au doar o legătură indirectă. examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de cercetare abandonată. Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46. Din prima categorie fac parte: tumorile. Abordarea deterministă a problematicii. Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi: complicaŃiile prenatale. care pot avea drept consecinŃă tulburări de comportament. tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici. Cu toate limitele sale teoretice şi metodologice. Evaluare critică EsenŃială.1. Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu factori defavorizanŃi de ordin social. endocrinologie. atât în rândul infractorilor. În consecinŃă nu se poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate. cât şi al noninfractorilor. neurofiziologie. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom Y suplimentar. care ar putea releva o posibilă componentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor. atenŃia acordată studiului personalităŃii infractorului. în genetică.XY la bărbaŃi şi 46. Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face. una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra anomaliilor cromozomilor. cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut. rămâne tendinŃa de considerare a componentei biologice drept element fundamental al personalităŃii umane. acumularea unui vast material experimental - 13 . Tot ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale. anomaliile cromozomice. Varianta modernă Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de început.6. în cadrul orientării biologice. în prezent. de transformare a anomaliilor bioconstituŃionale în criterii de clasificare a indivizilor. atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos.anomaliile de ordin endocrin. . motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul crimei". .XYY ar fi predestinaŃi să comită fapte penale.

una din cele mai cunoscute idei ale acestei teorii a fost cea referitoare la inconştient. care formează cel mai larg şi. ascendent şi descendent. Teoria lui Freud a fost elaborată în două etape. a dominat orientarea psihologică în criminologie în perioada interbelică. Freud şi-a îmbunătăŃit teoria. pulsiunile inconştiente reprezintă factorul determinant al vieŃii psihice.1. în alcătuirea căreia intră cunoştinŃele şi imaginea despre sine. el a încercat să demonstreze existenŃa unei personalităŃi antisociale ce Ńine de sfera psihologiei normale şi să explice mecanismul de formare a acesteia. Eul (Ego) reprezintă conştiinŃa de sine. nucleul personalităŃii. Unele din aspectele gândirii psihanalitice sunt de real interes pentru înŃelegerea mecanismelor umane care îl conduc pe individ spre comiterea infracŃiunilor. poate fi stimulat prin procesele gândirii şi deveni conştient. pe când altele sunt de mică relevanŃă ori acceptate cu serioase rezerve. Aceasta înseamnă că atât gândurile omului. în unele situaŃii apropiindu-se fie de orientarea biologică. Perspectiva psihanalitică 2. "partea invizibilă a aisbergului. Într-o primă etapă. având ca principal exponent pe austriacul Sigmund Freud (18561939). într-un anume fel. Supereul 14 . Inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa refulată (reprimată. preconştientul şi conştientul sunt concepute de Freud ca nişte entităŃi autonome între care impulsurile circulă pe verticală. deşi în mod normal este similar inconştientului. cât şi emoŃiile şi acŃiunile sale sunt guvernate de forŃe ascunse în procesele memoriei sale şi care pot fi scoase la iveală printr-o tehnică specială numită psihanaliză. Cea de-a doua clasificare freudiană se referă la personalitate şi cuprinde Eul. cât şi prin caracterul mai mult sau mai puŃin accentuat al determinismului psihologic în etiologia criminalităŃii. fie de cea sociologică. 2. Prin studiile efectuate. cel mai puternic sector al minŃii noastre". aceste teorii sunt extrem de diverse. Atât prin modalităŃile de abordare a acestui concept. precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai importante interese şi valori. În viziunea lui Freud.1. Teoria freudiană Doctrina psihanalitică. Pe bună dreptate se consideră că psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică. 2. purtătorul normelor etico-morale şi al regulilor de convieŃuire socială. în mare parte provenind din experienŃele traumatizante din timpul copilăriei timpurii.1.care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile. care nu pot fi eludate. alungată) din sfera conştientului în inconştient.O rientarea psiholog ica Orientarea psihologică grupează principalele teorii criminologice care au în comun conceptul de personalitate criminală ca bază teoretică a explicării cauzalităŃii fenomenului infracŃional. propunând o nouă structurare a psihicului uman. Supereul şi Sinele. Inconştientul. Supereul (Super-Ego) este conştiinŃa morală şi constituie expresia existenŃei individului în mediul social. Ulterior. Acesta este distinct de preconştient care.

astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o eliberare. ca şi Eul. ar fi prezente la toŃi indivizii. Sinele este o "realitate psihică adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective. de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase. reprezentant al influenŃelor ereditare. ordinului de a controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite. Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil. astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu. care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. Supereul utilizează represiunea. Supereul constituie un triumf al elementului conştient. În concepŃia lui Freud. tendinŃele infracŃionale. După cum spune Freud. În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi. Sinele este considerat ca o componentă biologică a personalităŃii. Echilibrul se poate obŃine. care se desăvârşeşte în permanenŃă. 15 . înlăturând barierele impuse de Eu şi Supereu. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima. rezervorul energiei psihice. mai sănătos şi mai elevat sub aspect social. Pulsiunile organice antisociale . dezvoltată în conformitate cu normele şi nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte. ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului. diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul Supereului. ostile şi incompatibile: pulsiunile instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu. determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite. depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii). în vederea eliberării energiilor latente (ex. într-un proces numit sublimare. de la cele benigne (ex. Născut din inconştient. fiind controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu.: prin sport). Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar. Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri. violente.este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului.: ticurile verbale. Sinele (Id). În mod natural. constituie un complex de instincte şi tendinŃe refulate. dând o formă acceptabilă dorinŃelor Sinelui. şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor transmise de Sine. temporar. sau nu. Supereul este cel care dictează Eului. exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie. element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur. Totuşi şi condiŃiile socio-morale ajung să se integreze sinelui. una din cele trei entităŃi ale personalităŃii. Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi. în cadrul unui proces de compensare. care pune organismul în tensiune. acesta din urmă supunându-se. pentru a fi cât mai repede descoperiŃi. El constituie polul pulsional al personalităŃii. unde vor rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat. realizându-se o conciliere a celor două forŃe oponente. datorită experienŃelor succesive acumulate precum şi prin structurarea Supereului. Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului. în final. dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora. pot determina trecerea la actul infracŃional.

care apare ca fiind sofisticată. Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune. Când individul devine conştient de carenŃele sale. Carl Gustav Jung (1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu. Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937). consideră că principala cauză a criminalităŃii trebuie văzută în eşecul unei anumite componente a personalităŃii de a se comporta acceptabil din punct de vedere moral şi social. care declanşează dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie. în special. clasă socială sau nivel de pregătire.şi compensa sentimentele de inferioritate. întrucât aceştia aparŃin unui mediu antisocial iar conduita lor este conformă normelor care guvernează acest mediu.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracŃionale. În schimb. Teorii psihanalitice post-Freudiene Freud nu a fost un criminolog. care. 16 . încearcă să le compenseze ajungând uneori la supracompensare. în contextul unor relaŃii de compensare sau supracompensare. rasă. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în care un om se va simŃi inferior altuia. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman. Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe care psihanaliza tocmai o câştigase. În cazul criminalilor ocazionali.2. sentimentul de inferioritate poate degenera în complex de inferioritate.Eysenck. Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare apărute în condiŃiile unei copilării nefericite. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice. îşi iau ca aliat automobilul. Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului. Sunt cunoscute studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care.1. în cazul infractorilor din obişnuinŃă nu ar exista un conflict între Eu şi Supereu.2. inteligenŃă. În contrast cu psihanaliza lui Freud. Supereul acestora îşi suspendă funcŃia morală pentru o perioadă de timp. Criticii teoriei lui Adler. în principal datorită introducerii tipului psihologic şi conceptelor sale de introvertit şi extrovertit. fizic. Eul fiind incapabil să mai realizeze echilibrul. pentru a. O anumită influenŃă asupra criminologiei au avut şi tipologiile construite pe baze psihanalitice. determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. fie că e vorba de vârstă. caii-putere ai motorului devenind o prelungire a propriei forŃe. mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei persoane. Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni. încercând să demonstreze existenŃa unei personalităŃi specifice a infractorului. lui H. Aplicarea acestor concepte în criminologie aparŃine. Criminologii americani F. În cazul în care deficienŃa nu este depăşită. deoarece acesta este o cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice. care sunt principalele caracteristici ale acestui tip de infractor. după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi mecanismelor utilizate de autor. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în societatea industrială. rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic. viziunea sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare.Alexander şi H. în felul acesta compensându-şi psihologic propria inferioritate. Astfel. care a devenit cunoscut în urma inventării conceptului de "complex de inferioritate". sex. Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale ale comportamentului uman. apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat problematica psihologiei infractorului.

labilitatea psihică. În prima etapă. individul trece printr-o "stare psihică periculoasă". el nu mai găseşte nici o raŃiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu. infracŃiunea este o faptă omenească. iar infractorii sunt oameni ca toŃi ceilalŃi. Teoria lui Pinatel este axată pe conceptul de personalitate criminală în cadrul căruia sintetizează elementele esenŃiale ale teoriilor anterioare. denumit proces criminogen. între personalitatea infractorilor si cea a noninfrac. 17 . În cea de-a doua etapă. numită de autor "faza asentimentului temperat". Elementul de diferenŃiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că infractorul trece mai uşor la comiterea actului. determinând un sentiment de injustiŃie. Teoria personalităŃii criminale Această teorie aparŃine criminologului francez Jean Pinatel şi reprezintă una din cele mai complete teorii formulate în cadrul orientării psihologice. vizând tratamentul şi resocializarea infractorilor. În cea de-a treia etapă apare "criza". deci o diferenŃă de grad. Procesul criminogen este axat de E. aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". În cursul copilăriei aceste instincte se pot altera. În această ultimă fază. agresivitatea şi indiferenŃa afectivă). conform căreia există o diferenŃă de grad între personalitatea celor două categorii. Convins de injustiŃia mediului social în care trăieşte. care îl conduce la comiterea actului infracŃional. În evoluŃia acestui proces se disting trei etape.2.2. care apare ca o rezultantă şi nu ca un destin. Pentru Pinatel.gene ale trecerii la act din varianta psihomorală. ceea ce îi deosebeşte este "trecerea la act" care constituie expresia "diferenŃei de grad". individul normal suferă o degradare progresivă a personalităŃii ca urmare a unor frustrări repetate. Pinatel preia opinia lui Etienne de Greef. 2. nu sunt specifice doar acestei categorii de persoane şi numai reunirea lor într-o constelaŃie conferă personalităŃii un caracter infracŃional. a constituit o ipoteză de lucru în domeniul criminologiei clinice. El consideră că structurile afective ale individului sunt determinate de două grupuri fundamentale de instincte: de apărare şi de simpatie. Conform conceptului de personalitate criminală. îşi caută justificări. personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare morală a individului. individul acceptă comiterea crimei. Respingând teza existenŃei unei diferenŃe de natură umană între infractori şi noninfractori. construită pe bazele criminologiei generale. Trăsătura psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenŃa afectivă a individului. care prefigurează "trecerea la act". luate izolat. o stare de inhibiŃie şi indiferenŃă afectivă. în decursul căreia este acceptată eliminarea victimei. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează ideea crimei. denumită a "asentimentului formulat". În opinia autorului.torilor ar exista doar o diferenŃă cantitativă şi nu una calitativă. într-o situaŃie favorabilă. Această constelaŃie de trăsături ar reprezenta nucleul central al personalităŃii criminale. caută un mediu mai tolerant. Teoria psihomorală Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul belgian Etienne de Greef. În consecinŃă. precum şi între diferitele categorii de infractori (de la ocazional la recidivistul înrăit). Autorul consideră că trăsăturile frecvent întâlnite la infractori (egocentrismul. mai ales viziunea dinamică asupra entităŃilor personalităŃii şi abordarea diferenŃiată a mecanismelor şi proceselor crimino.3. teoria personalităŃii criminale.

De asemenea. 3. Şcoala cartografică (geografică) Promotorii acestei şcoli au fost belgianul Lambert A. 3. relevată şi de Guerry. mai ales datorită curentului clinic. Pe această bază. din cuprinsul căreia se detaşează unele aspecte interesante care impun o prezentare detaliată. este relevată contribuŃia pe care orientarea psihologică a adus-o la dezvoltarea criminologiei ca ştiinŃă. Orientarea sociologică în criminologie a furnizat o consistentă literatură de specialitate. Perspectiva sociolog ica 3. fie ca grad. Evaluare critică În doctrina de specialitate se apreciază că eroarea principală a orientării psihologice constă în a considera infractorul ca posesor al unui tip aparte de personalitate. Primele explicaŃii etiologice de tip sociologic au fost grupate sub denumirea generică de şcoala franco-belgiană a mediului social . Cauzele directe.1. bogatul material factual obŃinut au permis o explorare a universului psihic al infractorului. Pe de altă parte. de personalitatea noninfractorului. cât şi cei ai orientării psihologice au abordat cu prioritate etiologia de ordin endogen a criminalităŃii. Conceptul de personalitate criminală a servit ca fundament la formularea diagnosticului şi prognosticului criminologic. nemijlocite ale infracŃiunii au fost plasate la nivelul personalităŃii individului făptuitor. au dezvăluit aspecte inedite cu privire la motivaŃia actului infracŃional şi la dinamica producerii acestuia. 18 . uneori. procesul de socializare a omului. în timpul sezonului rece. cât şi al resocializării infractorului. G.Tarde a evidenŃiat faptul că deosebirile care apar între structura şi volumul criminalităŃii regiunilor din nord faŃă de cele din sud sunt rezultatul dezvoltării social-economice diferite a acestora şi nu consecinŃa diferenŃelor de climă. Quetelet (1796-1874) şi francezul Andre-Michel Guerry (1802-1866). care au realizat o analiză statistică a criminalităŃii încercând să descopere anumite legităŃi ale dinamicii acesteia. în regiunile din sudul FranŃei.4. care au preferat analiza cauzelor de ordin exogen. relaŃiile şi determinările sociale fiind considerate ca fapte exterioare omului. având relevanŃă atât în domeniul metodologiei cercetării. limita esenŃială constă în reducerea problematicii personalităŃii umane la factorii de ordin psihologic.2. structurată într-o mare diversitate de curente. a tratamentului şi resocializării infractorului. el a sesizat faptul că infracŃiunile contra persoanei predomină în timpul sezonului cald. diferenŃiată fie ca natură. absolutizând. în timp ce infracŃiunile contra proprietăŃii sunt comise mai ales în regiunile din nord.J. acordând o deosebită importanŃă determinărilor de ordin social.1.1. în influenŃa pe care criminologia a exercitat-o asupra modelelor de politică penală. Teoriile elaborate în acest plan al cercetării ştiinŃifice au fost considerate nesatisfăcătoare de către adepŃii orientării sociologice. ContribuŃia teoretică a acestei orientări s-a reflectat. teorii şi opinii inspirate de sociologia şi psihologia socială. Ulterior. Pe plan etiologic. Bazele istorice ale criminologiei sociologice Atât reprezentanŃii orientării biologice. Numeroasele studii şi cercetări în acest domeniu. autorul a formulat legea termică a criminalităŃii. Quetelet a studiat statisticile franceze din anii 1826-1830 subliniind constanŃa criminalităŃii în perioada respectivă.

Întrucât nu poate exista o societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puŃin da la tipul colectiv este inevitabil ca dintre aceste abateri unele să prezinte caracter infracŃional. datorită unor schimbări bruşte (războaie. Cu toate acestea. un impact important asupra criminalităŃii. iar cel nordic delictele contra proprietăŃii. . .climatul sudic stimulează săvârşirea infracŃiunilor contra persoanei. De asemenea.profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis. Prima trăsătură definitorie a teoriei lui Durkheim este punctul de vedere conform căruia criminalitatea este un fenomen social normal. cât şi tipul de delict. Unele din rezultatele cercetărilor sale se impun a fi menŃionate: vârsta este considerată de autor că ar avea cea mai mare influenŃă în comiterea crimei.eterogenitatea socială determinată de imigrare. poate conduce la discriminare. Crima. în tinereŃe şi contra proprietăŃii o dată cu înaintarea în vârstă).fără norme). vârsta influenŃează tipul infracŃiunii comise (fapte săvârşite cu violenŃă contra persoanei. Teoria sa a influenŃat profund gândirea criminologică modernă. 3. de structura socio-culturală căreia îi aparŃine. Inevitabilitatea crimei se datorează eterogenităŃii condiŃiei umane. Quetelet a exprimat îndoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităŃii. făcând diferenŃa între bine şi rău şi atrăgând atenŃia asupra stării sociale precare a unei naŃiuni. la rândul lui. femeile preferând infracŃiunile contra proprietăŃii. Şcoala sociologică. afirmă Durkheim. astfel încât. caracterizată printr-o dereglare a normelor sociale. în perioada analizată de autor.alcoolismul influenŃează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. care se manifestă inevitabil în toate societăŃile. . el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităŃii. în primul rând. bărbaŃii venind mult mai frecvent în conflict cu legea. iar iarna predomină cele contra proprietăŃii. în sensul că persoanele instruite se implică în fapte infracŃionale care presupun un anumit rafinament şi pregătire intelectuală. crize economice etc. inegalitate socială şi violenŃă. Din această poziŃie teoretică rezultă că infracŃionalitatea nu este determinată de cauze excepŃionale ci. ci în strânsă legătură cu o cultură determinată în timp şi spaŃiu. . constituie un factor de sănătate publică.sărăcia . 446 au fost comise sub influenŃa alcoolului.sexul influenŃează disponibilitatea de a comite infracŃiuni.omul nu săvârşeşte infracŃiuni datorită stării de sărăcie. revoluŃii. . Teoria lui Durkheim Emile Durkheim (1858-1917) este unul din fondatorii sociologiei ca ştiinŃă şi are mari merite în analiza criminologică a fenomenului infracŃional. ci ca o consecinŃă a trecerii rapide de la o stare de relativ confort. . Vara se comite un număr mai mare de infracŃiuni contra persoanei. din 1129 omucideri.anotimpul determină. care desemnează o stare obiectivă a mediului social. la una de mizerie. Întrucât nici 19 - . criminalitatea trebuie înŃeleasă şi analizată nu prin ea însăşi. Criminalitatea s-ar afla în relaŃie direct proporŃională cu "forŃa fizică şi cu pasiunea indivizilor".1.).2. O altă contribuŃie valoroasă în planul analizei criminologice este reprezentată de elaborarea de către Durkheim a conceptului de anomie (de la grecescul a nomos . Pe de altă parte. ceea ce ar conduce la o anumită acurateŃe a analizei globale.Quetelet a fost unul dintre primii specialişti în ştiinŃe sociale care a utilizat metode statistice şi matematice pentru a analiza influenŃa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei. .

că "fiecare societate conŃine tipurile de infracŃiuni şi de infractori care corespund condiŃiilor economice. Teoria lui Lacassagne este rezumată în două fraze celebre: "Les societes n'ont que les criminels qu'elles meritent" (SocietăŃile nu au decât criminalii pe care îi merită) şi "Le milieu social est le bouillon de culture de la criminalité. numită şi şcoala lioneză. Şcoala interpsihologică Şcoala interpsihologică. Enrico Ferri (1856-1929) a fost una din marile personalităŃi ale criminologiei.2. Şcoala mediului social Şcoala mediului social. parŃial. cu determinare multiplă. reprezentată de Gabriel Tarde (1843-1904). asociat şi prieten al lui Lacassagne. în fond. iar microbul este infractorul. la baza căruia ar sta determinismul social şi nu predispoziŃiile psihologice ale individului. morale şi sociale proprii".1. Tarde refuză să considere crima ca pe un fenomen normal al vieŃii sociale. Tarde a studiat relaŃia dintre criminalitate şi profesia exercitată. culturale. ImitaŃia ar constitui. face din sociologie o interpsihologie. bazate pe legea imitaŃiei.derat drept fondatorul criminologiei sociologice. ci influenŃelor psihosociale pe care le preia prin imitaŃie. autorul îşi pune întrebarea firească de ce în condiŃii exogene similare numai anumiŃi indivizi comit infracŃiuni. dar propriile sale cercetări s-au oprit mai ales asupra cauzelor exogene. răspunsul la această interogaŃie este acela că delictul este un fenomen complex. socio-economice ale fenomenului infracŃional. Conform opiniilor sale. poate să apară fenomenul de suicid. Valoarea acestei orientări constă în replica pe care a dat-o concepŃiilor bioantropologice. Enrico Ferri.Manouvrier (1850-1922) şi a promovat teoria conform căreia mediul social are un rol determinant în geneza criminalităŃii. Angajarea individului în săvârşirea faptelor infracŃionale nu s-ar datora unor pulsiuni organice.3. Discipol al lui Lombroso. 3. principala cauză a criminalităŃii. iar dereglarea socială determină dezechilibrul. Totodată. Teoria sociologică multifactorială Jurist şi sociolog. el consideră infractorul ca fiind un parazit social. evidenŃiind existenŃa unor infractori de profesie care se caracterizează prin limbaj (argou).o fiinŃă umană nu poate fi fericită dacă nu există un echilibru între nevoile sale şi posibilităŃile de a le satisface. 3. Ferri acceptă determinismul endogen al maestrului său. autor de cursuri şi lucrări ştiinŃifice renumite.4. constituie sursa "şcolii ecologice" de la Chicago. dar şi comportamentul infracŃional al oamenilor. şi reguli de asociere (grupuri de răufăcători). semne de recunoaştere (tatuaje). Spre deosebire de Durkheim. un element care nu prezintă importanŃă decât în ziua în care găseşte mediul care îl face să se dezvolte). le microbe c'est le criminel. un element qui n'a d'importance que le jour ou il trouve le bouillon qui le fait fermenter" (Mediul social este mediul de cultură al criminalităŃii. socialul fiind guvernat de relaŃiile psihologice dintre indivizi. fructificate mai ales de sociologii şi criminologii nord-americani.1. deschizând noi perspective în faŃa cercetării ştiinŃifice a cauzelor criminalităŃii.Lacassagne (18431924) şi L. consi. 3. Aceste fraze au devenit leitmotivul criminologiei sociologice care susŃine. Teoria lui Lacassagne stă la baza a numeroase studii care s-au efectuat ulterior şi. redactor şef al ziarului socialist "Avanti" şi fondator al revistei juridice "La scuola pozitiva". deci. a fost fondată de A. atât fizico20 . profesor universitar şi avocat celebru.

cei care corespund constituŃiei sale psihice şi în ultimul rând caracteristicile personale (vârstă. sex etc. c) factorii mediului social: densitatea populaŃiei. reprezintă un eşec al procesului de adaptare. De altfel.). EsenŃa acestor teorii constă în recunoaşterea existenŃei unor norme care ocrotesc valorile sociale dominante. Anumite conflicte care apar sunt anihilate prin capacitatea interioară a ansamblului de a ajusta. prin examinarea multiplelor legături care se stabilesc între mediul social şi diferitele grupuri sociale. dacă survine. produce o creştere bruscă a criminalităŃii. acei factori care modifică tendinŃele normale de adaptare a individului la mediu. autorul a reformulat "legea saturaŃiei mediului" aparŃinând lui Quetelet. organizarea economică şi politică etc. care constituie o primă varietate de factori exogeni. 3. mai ales cea juvenilă.Cele două sisteme sunt alcătuite din părŃi componente care se adaptează şi evoluează în consens deoarece altfel s-ar produce conflictul major. natura solului. în cadrul ei. diverse modele de resocializare a acestuia. a constituit o preocupare constantă a sociologilor americani. ruptura. studii bine articulate ştiinŃific. pe continentul american. de a se autoregla. Teorii sociologice moderne.3. revoluŃia.socială cât şi biologică. cum ar fi războiul. a căror încălcare îl plasează pe individ în categoria infractorilor. Modelul consensual Începutul secolului al XX-lea a fost marcat. Cercetările întreprinse şi-au propus să evidenŃieze. a sociologiei criminologice. Ferri a prezentat următoarea clasificare a factorilor criminogeni : a) factori antropologici (endogeni) reprezentaŃi în trei grupe : cei care Ńin de constituŃia organică a infractorului. opinia publică. În viziunea sa asupra sociologiei criminalităŃii. de includere într-un curent teoretic anume. El se caracterizează prin analogia propusă între sistemul natural şi sistemul social. curentul funcŃionalist şi teoriile controlului social. Ruptura.. ale locului şi timpului comiterii faptei penale. foametea etc.). curentul culturalist. drept remediu. Pareto şi Parsons a dominat criminologia sociologică de la începutul secolului XX până în jurul anului 1960. bazate pe inovaŃii metodologice şi studii experimentale de mare întindere. alcoolismul. criminalitatea revine la limitele sale "normale". Ferri reliefează faptul că aceştia se regăsesc mai ales în planul general al fenomenului infracŃional. Se prezumă că adaptarea la condiŃiile evolutive constituie regula de funcŃionare a societăŃii. DelincvenŃa. O dată cu epuizarea evenimentului în cauză. disoluŃia sistemului. Comparând elementele esenŃiale ale teoriilor sociologice considerăm că pot fi incluse in modelul consensual patru curente relativ distincte : orientarea ecologică. b) factori fizici sau cosmo-telurici (climatul. Ferri reuneşte două elemente care vor constitui baza teoretică a curentului sociologic asupra criminogenezei: elementul de sinteză obŃinut prin culegerea datelor oferite de alte discipline cu preocupări criminologice şi studiul analitic al fenomenului infracŃional considerat ca fiind determinat de viaŃa socială. producŃia industrială. 21 . Diversitatea acestor teorii face dificilă încercarea de clasificare a lor. familia. de o puternică dezvoltare a sociologiei şi. Acordând prioritate factorilor sociali. conform căreia orice fenomen social anormal. elaborând "legea suprasaturaŃiei". Cu ocazia celui de-al IV-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Geneva (1896). anotimpurile. Modelul consensual inspirat îndeosebi de gândirea teoretică a lui Durkheim. în modalităŃi şi grade diferite în funcŃie de caracteristicile persoanei implicate. Teoriile modelului consensual îl consideră pe infractor un neadaptat şi propun. condiŃiile atmosferice etc. educaŃia. rezultând monografii de amploare.

în studiul criminalităŃii.R.3. Tema centrală a orientării culturaliste în criminologie este raportul dintre cultură şi criminalitate. Aceasta din urmă este privită ca o "adaptare inversă" a indivizilor. prin mijloace licite.3. care raportează personalitatea individului la cultura în care se dezvoltă şi pe care o asimilează. Şcoala ecologică de la Chicago De o mare audienŃă în anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de orientarea ecologică a şcolii din Chicago. C. o stare de frustrare individuală şi colectivă care conduce la săvârşirea faptelor penale. În aceeaşi manieră.). roluri şi relaŃii sociale. De aici ar rezulta o tensiune socială. condiŃii de muncă nefavorabile. Clifford R. denumită astfel întrucât plasează indivizii şi grupurile în struc. Metodele teoretice ale şcolii ecologice de la Chicago au fost popularizate de Henry McKay. În elaborarea ipotezei de cercetare. 3.Shaw şi Frederick Thrasher. Curentul culturalist Un alt grup de teorii din sfera modelului consensual sunt cele care aparŃin curentului culturalist.3. Ca idee comună. şomaj. în aceeaşi manieră.turi.1. promotorii acestor teorii pornesc de la recunoaşterea existenŃei sistemului social care are menirea de a integra într-un echilibru dinamic toate clasele. indiferent de natura sa (animal-vegetal. programe care s-au extins până după cel de-al doilea război mondial. Aceste teorii au determinat reacŃii pozitive în sfera politicii penale. categoriile şi grupurile care compun societatea.2.3.ecologia urbană . 22 . aceste teorii consideră criminalitatea ca un rezultat al stării de frustrare a indivizilor şi grupurilor defavorizate social şi economic. McKay au făcut o analogie între grupurile de imigranŃi şi speciile de plante care încearcă să supravieŃuiască pe un pământ ostil. biologic-psihologic etc. analizând funcŃiile şi disfuncŃiile existente într-o societate dată. Autorii au evidenŃiat existenŃa unor corelaŃii între delincvenŃă şi perturbările sociale în zonele de deteriorare morală (caracterizate prin sărăcie. conform căreia. Curentul "funcŃionalist" Sociologia "funcŃionalistă". De altfel. a inspirat unele teorii criminologice de mare interes teoretic. aceste teorii mai sunt cunoscute şi sub numele de "teorii ale tensiunii sociale" (strain theories). concretizate în realizarea unor programe speciale de prevenire a criminalităŃii. imigranŃii încearcă să supravieŃuiască apelând la forme de adaptare impuse de viaŃa concretă. scopurile (obiectivele) valorizate de societate. care asimilează norme şi valori opuse celor general acceptate de majoritatea membrilor societăŃii. reprezentanŃii şcolii din Chicago formulând conceptul de zonă criminogenă specifică (delinquency area). 3.Shaw şi H. Din acest sistem se detaşează acea secvenŃă care vine în conflict cu consensul cultural global. specific cartierelor sărace. dar ei nu le pot atinge pe căi licite. Introducând o nouă variabilă . incapabile să atingă.D. învăŃământ dezorganizat etc. relaŃia dintre om şi societate este examinată prin intermediul particularităŃilor ecologice.) din momentul în care intră în relaŃii cu alte elemente este susceptibil de a fi implicat într-o relaŃie cauzală. reprezentanŃii şcolii ecologice au deschis calea unei întregi generaŃii de criminologi care s-au concentrat asupra determinării comportamentului delincvent de către factorii sociali. DelincvenŃa apare astfel ca un fenomen de respingere. orice element. Încercând să explice cauzele criminalităŃii în marile concentraŃii urbane în care proporŃia imigranŃilor era ridicată. Autorii consideră că aceşti oameni împărtăşesc aceleaşi dorinŃe şi idealuri de realizare socială ca şi componenŃii claselor favorizate.3.

Când echilibrul se rupe.Cea mai cunoscută dintre "teoriile tensiunilor sociale" aparŃine lui R. anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace. Merton. Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la condiŃiile societăŃii americane. Conceptul lui Durkheim.K. îşi face apariŃia dezorganizarea socială. Merton arată că. tinerii aparŃinând grupurilor defavorizate sunt supuşi drumului spre delincvenŃă. alături de Shaw. structura socială devine anomică. se referea la o anumită lipsă a normativităŃii sociale determinată de conflicte majore (războaie. teoria lui Merton nu reuşeşte să explice de ce. anomia este o proprietate a structurii sociale şi nu a individului. Ordinea socială este stabilă atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge. anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale. dacă anumite obiective pot fi atinse pe căi legitime. În acest sens. tinde spre dezintegrare. conferindu-i sensuri noi.Merton şi este intitulată teoria anomiei sociale . Deci. Insistând asupra faptului că infracŃionalitatea este determinată de condiŃiile sociale şi nu de trăsăturile psihice ori biologice ale individului. revoluŃii. Cu atât mai mult. în majoritatea cazurilor. McKay. în societatea nord-americană se ignoră. aşa cum am arătat. Conform teoriei lui Merton. totuşi. Sellin şi Miller. Criminalitatea reprezintă reacŃia individului faŃă de neconcordanŃa dintre scopurile vehiculate şi valorizate la nivelul societăŃii şi mijloacele permise pentru a le realiza. pentru a se restructura pe baze noi. crize economice) ori de catastrofe naturale. În aceste condiŃii. individul recurge adesea la mijloace ilicite. 23 . a influenŃat considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităŃii în a doua jumătate a secolului XX. numai unii dintre indivizii aflaşi în stare anomică se angajează în săvârşirea de fapte antisociale în timp ce alŃii se conformează normelor în vigoare. Pentru a putea atinge aceste scopuri. Deşi este credibilă.

1. luând în considerare climatul. scopul fiind acela de a releva corelaŃiile existente între o variabilă sau o grupă de variabile şi criminalitate. culturală. . autorul nu operează o distincŃie clară între cauzele criminalităŃii ca fenomen social şi cauzele actului infracŃional concret. R.Pinatel clasifica factorii criminogeni în factori geografici. de o clasificare strictă a acestor cauze.2. În acelaşi timp. instituŃională. La rândul nostru. În materia factorilor geografici. Deşi evaluează rolul factorilor socio-culturali. Probleme în clasificarea factorilor criminogeni Dificultatea clasificării factorilor criminogeni rezultă atât din variabilitatea acestora cât şi din faptul că fenomenul infracŃional este un rezultat al acŃiunii lor conjugate.C AP ITO LUL III: C AUZ ALIT ATEA ÎN CRIMINOLOG IE 1. de asemenea. Cauzele fenomenului social al criminalitatii (MACROCRIMIN OLOGIA) 1. În consecinŃă este de 24 . demografici. analizând complexa problematică a cauzalităŃii. . abordarea individuală a factorilor criminogeni .în general.presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporŃional: când presiunea scade. economici etc. de la caz la caz. Gassin constată că marea majoritate a criminologilor şi-au manifestat scepticismul cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul fenomenului infracŃional. culturali şi politici. în primul rând.Mannheim. politică. de Greeff care confirmă “legea termică” şi mai ales la studiile americane care susŃin următoarele: . clasificarea sa este susceptibilă a fi îmbunătăŃită.Mannheim tratează în cel de-al doilea volum al “Criminologiei comparate” cauzele de ordin social ale criminalităŃii. Din acest motiv. economici. autorul face referire la cercetările statisticienilor Guerry şi Quetelet care au formulat “legea termică a criminalităŃii”.. Autorul nu este preocupat. La factorii fizici sau “cosmo-telurici” făcuse referire E. Doi ani mai târziu. dificultăŃile de clasificare şi interpretare rămân. Factori economici Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform căreia baza economică determină suprastructura socială.Szabo procedează oarecum asemănător lui H. D. J. Cuantificarea precisă a rolului fiecăruia reprezintă aproape o imposibilitate ştiinŃifică. favorizează săvârşirea infracŃiunilor şi nu în cauze ale acestui fenomen.temperatura afectează echilibrul emoŃional. invers proporŃional. creşte criminalitatea violentă. clasificându-i în factori economici. În mod asemănător procedează şi alŃi autori. Chiar şi în această viziune. evitată în literatura de specialitate trebuie înŃeleasă în sensul pedagogic al acesteia. apreciem că factorii de mediu se pot constitui în circumstanŃe care. H.Ferri.umiditatea şi criminalitatea violentă variază. culturali şi politici. Din considerentele exprimate mai sus preferăm o analiză mai succintă a factorilor care determină criminalitatea ca fenomen social. la concluziile lui E.1. natura solului etc. făcând însă o interesantă corelaŃie între tipurile de factori criminogeni şi tipologiile infracŃionale.

prin mijloace legale. ori a unei zone mai restrânse.creşterea masivă a mobilităŃii orizontale a unei întregi populaŃii rurale. Inversarea rolurilor familiale produce stări de confuzie. mai ales atunci când “transplantul” s-a soldat cu un eşec. produce o specializare cu efecte de înstrăinare. Autoritatea tatălui se diminuează considerabil. de dezechilibru interior. creşterea nivelului de trai al oamenilor. Dimensiunea subiectivă se referă la percepŃia individuală. Şomajul. cu efecte care accentuează starea de stress a muncitorilor şi a populaŃiei de pe platformele industriale. 1.în general. posibilităŃi superioare de instruire şi specializare. înşelăciuni etc. care se deplasează spre zonele industrializate. anxietate. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis că aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi: . Acelaşi salariu poate fi considerat 25 . în perioadele de recesiune economică. Statistic. în care individul a devenit un necunoscut oarecare. mai ales prin munca “pe bandă”. s-a constatat însă un fenomen surprinzător: progresul social-economic a fost însoŃit de creşterea criminalităŃii. industriile afectează grav echilibrul ecologic din zona în care sunt implantate. iar sistemul relaŃional era foarte strâns. oferind locuri de muncă. Nivelul de trai. în speranŃa unui trai mai bun şi. Anumite studii evocă o creştere puternică a procentului de tâlhării. inclusiv comportamentul infracŃional. bunuri de larg consum de calitate tot mai bună şi implicit. 1. Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel de trai mediu într-o societate ori epocă precizată. prin “maşinismul” său. industrializarea este un factor de progres economic şi social. dar în tipuri diferite. rolul său de susŃinător al familiei fiind alterat. ci şi o dimensiune spirituală.2. alcoolism. Industrializarea. omul nemaiavând posibilitatea să-şi manifeste spiritul creator.2.aşteptat ca situaŃia economică a unui stat. alŃii de-a dreptul mizer. studiile efectuate au evidenŃiat că fenomenul infracŃional este atât de complex încât el poate fi generat în aceeaşi măsură.3. la evaluarea personală pe care individul o face statutului său economic. . punându-l în imposibilitatea de a-şi mai putea realiza. Prin ea însăşi. a unei îmbogăŃiri rapide. Fără a se nega un raport de cauzalitate între starea economică şi criminalitate. Explică un anumit procent de acŃiuni infracŃionale. aspiraŃiile sale. . este de natură să producă efecte negative asupra acestei categorii de oameni. Ne vom limita să analizăm unii din factorii economici consideraŃi a avea un conŃinut criminogen pronunŃat: 1. situaŃiei financiare într-un mediu social şi în epoca în care trăieşte. provocând grave mutaŃii în structura lor de personalitate. mai ales. Înlocuirea mediului social specific localităŃilor rurale în care individul era cunoscut şi apreciat la valoarea sa. cât şi de sărăcie. InfluenŃa sa se exercită nu numai prin scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai. dorinŃa de revanşă împotriva societăŃii. atât de prosperitate. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al individului. cu un mediu impersonal.2. El atinge grav structura familială la baza sa.ritmul industrializării constituie şi el un factor criminogen ca urmare a imposibilităŃii asigurării unor condiŃii social-edilitare minime pentru populaŃia atrasă în acest sector. Trebuie evidenŃiat faptul că sărăcia nu are doar o dimensiune economică obiectivă. aspiraŃii şi obligaŃii unii îşi vor considera nivelul de trai satisfăcător. În funcŃie de nevoi. să determine anumite comportamente umane.1. .industrializarea. furturi. cel urban. ci şi prin instabilitatea emoŃională pe care o ocazionează.2.

Mobilitatea puternică a avut un dublu efect: acela de a dezorganiza instituŃiile sociale existente şi de a crea altele noi în toate domeniile de activitate. exploziile demografice sunt urmate de creşteri semnificative ale delincvenŃei juvenile (în Europa occidentală între anii 1960 . 1. datorită industrializării. Alături de şomaj sunt implicaŃi în scăderea nivelului de trai şi alŃi factori. Rapiditatea transformărilor social-culturale în 26 . în S. Amploarea mobilităŃii pe orizontală a populaŃiilor a provocat schimbări calitative în relaŃiile interumane.3. diminuarea autorităŃii părinteşti. şi Canada între anii 1965 -1975. se adaugă şi dorinŃa de îmbogăŃire sau de un trai mai bun. S-a dovedit. Eterogenitatea socială are drept consecinŃă eterogenitatea culturală. în România . la rândul ei.1980. inflaŃia care bulversează echilibrul economic familial spulberând rapid economiile făcute în timp. 1. în structurarea şi restructurarea grupurilor şi în dezvoltarea personalităŃii individului.A. structura demografică a sexelor.3. mai ales. la amplificarea delincvenŃei juvenile contribuind o multitudine de alŃi factori între care menŃionăm compoziŃia familială. Unele din ele pot fi exact negaŃia altora.2. ori negaŃia normelor în vigoare la nivelul societăŃii. în timp ce altele îl pot considera jenant sau insuficient pentru un trai onest. cu un maxim de intensitate în jurul vârstei de 25 ani. devin ambigue. profesional ori social (mobilitate verticală). Normele fiecărui grup îşi pierd din vigoare. angajarea în muncă a ambilor soŃi. a habitatului. S-a constatat statistic faptul că exploziile în rata natalităŃii. că în viaŃa indivizilor. Din acest motiv. Prin mobilitate socială se înŃelege mişcarea populaŃiei umane în plan geografic (mobilitate orizontală). precum: angajarea pe timp limitat şi angajarea sezonieră. la limitele sale alarmante. Este o ocazie favorabilă pentru manifestarea conflictului de cultură. mobilitatea geografică şi socială a populaŃiei reprezintă factori criminogeni importanŃi. Rata natalităŃii. şcolarizarea prelungită a copiilor şi căsătoria lor prematură au schimbat profund instituŃia familială. a unei suprapuneri de norme şi valori care ghidează conduitele umane. incapacitatea instructiv-educativă a şcolii. Creşterea rapidă a mediului urban nu a permis amenajarea cartierelor. Mobilitatea geografică este determinată cel mai adesea de urbanizare şi are consecinŃe criminogene certe.U. Mobilitatea socială şi urbanizarea.foarte bun de unele persoane. la nivel satisfăcător. Factori demografici Preocupările pentru studierea relaŃiilor existente între factorii demografici şi criminalitate sunt de dată relativ recentă.1.3. făcându-se simŃită prezenŃa unui pluralism cultural. împinge spre delincvenŃă un mare număr de persoane. perioada cea mai activă din punct de vedere infracŃional se situează între 18 şi 30 ani. Familia a suferit în primul rând: rata divorŃurilor. care îi poate determina inexorabil pe unii indivizi la comiterea de infracŃiuni.ca efect al interzicerii avortului . de-a lungul timpului. rolul negativ al mass-media etc. 1. Mediul tehnic urban are un ritm diferit care se manifestă în forme multiple: structurile se modifică permanent. care. şomajul parŃial şi. Desigur că relaŃia între rata natalităŃii şi criminalitate este de natură indirectă. pe lângă sărăcie. Deci.între anii 1975-1985). traversate de curente ale mobilităŃii verticale şi orizontale accelerate. despărŃirile şi abandonul de familie. Urbanizarea s-a realizat în mai multe etape dar ea a cunoscut un avânt de excepŃie în secolul nostru. cu multă greutate.

Cel mai adesea ei sunt stresaŃi datorită coeziunii reduse a familiilor lor. în lucrarea “Unraveling Juvenile Delinquency” (DelincvenŃa juvenilă nerelevată) au constatat următoarele: un număr important de copii delincvenŃi şi-au schimbat reşedinŃa în timpul copilăriei. sunt privaŃi de beneficiul culturii. au părinŃi despărŃiŃi ori necăsătoriŃi. care. finalmente.4. a stării de încordare dintre părinŃi. datorită şcolarizării prelungite. Celula de bază a societăŃii. Una din cele mai importante cercetări criminologice referitoare la influenŃa perturbărilor familiale asupra delincvenŃei juvenile a fost realizată în America de soŃii Glueck. precum şi altor factori cum sunt: presa. Nivelul de instruire şcolară. la copiii delincvenŃi se remarcă o atitudine de ostilitate şi indiferenŃă faŃă de familia din care fac parte. Scăderea controlului social atât informal cât şi formal a avut ca efect creşterea delincvenŃei. 1. îi conduc la săvârşirea faptelor antisociale.mediul urban a supus personalitatea umană la perturbaŃii şi a plasat-o frecvent în situaŃii conflictuale. are rolul de socializare imprimând copilului un anumit standard valoric.4. sociale şi culturale. În revanşă. În primul rând. În criminologie interesează în mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor şi care. nu rezultă consecinŃe 27 .1. au început să apară inadaptaŃii. împrumutându-le percepte morale contrare eticii societăŃii. televiziunea. O problemă îndelung dezbătută a fost aceea de a şti dacă infracŃionalitatea este influenŃată calitativ şi cantitativ de nivelul de instruire şcolară. familia are valenŃe multiple. Familia asigură copilului o siguranŃă indispensabilă atingerii maturităŃii intelectuale. Structura familială este afectată de numărul membrilor. De asemenea. sunt prost întreŃinuŃi din punct de vedere material şi igienic. de capacitatea educativă a părinŃilor şi de mobilitatea socială şi geografică a familiei. delincvenŃa rezultă ca un conflict între cultura proprie familiei infractoare şi cea a societăŃii. precum şi o identitate proprie în baza căreia va fi acceptat ca partener social. precum şi faŃă de societate. a atmosferei familiale nefavorabile. În consecinŃă. Rolul de socializare deŃinut de familie se reduce tot mai mult. infractorii. cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de societatea omenească de-a lungul istoriei. Mobilitatea verticală poate avea efecte la fel de negative atunci când ea este forŃată de necesitatea schimbării locului de muncă în urma disponibilizărilor de personal ca rezultat al recesiunii economice. filmele şi microgrupurile la care aderă. precum şi atitudini de aderare ori de lipsă de cooperare faŃă de anumite valori sociale. Familia.4. În acest caz. cum a mai fost numită. Factori socio-culturali În sens larg. alienaŃii. mai ales în privinŃa adolescenŃilor. InfluenŃa familiilor divorŃate ori despărŃite constituie un factor criminogen major pentru copiii delincvenŃi. normele lor de comportament sunt mai puŃin numeroase şi lipsite de conŃinut. familiile infractoare îşi implică copiii în activităŃi infracŃionale ori îi influenŃează pe calea imitaŃiei. 1. Personalitatea copiilor delincvenŃi este mai amorfă şi lipsită de ambiŃie în faŃa exigenŃelor vieŃii. a lipsei de supraveghere şi chiar de interes din partea părinŃilor. 1. falimentelor etc. atât la nivelul adaptării sale la societate.2. Orice perturbare în interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului. Pe plan cantitativ. cât şi asupra structurii sale de personalitate. înstrăinaŃii.

Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. al inconştientului uman.violenŃa pe micul sau marele ecran furnizează modele de comportament negativ. aceste activităŃi rămân la un stadiu limitat. Cercetătorii afirmă că aceste fapte trebuie văzute ca o formă de interacŃiune între tineri. S-a admis că anumite secte religioase practică infracŃionismul pentru obŃinerea unor avantaje materiale. pentru anumite situaŃii. Este demn de remarcat că aceste filme sunt comerciale.3. neintegrarea economică şi socială a tinerilor absolvenŃi conduce la stări de frustrare şi dezechilibru care generează infracŃionalitatea. 1. făcute pentru a se obŃine cât mai mulŃi bani din vânzarea lor şi. s-au tras unele concluzii conform cărora atât femeile cât şi bărbaŃii necăsătoriŃi sunt mai predispuşi să comită delicte sexuale. 1. Studiile efectuate au relevat influenŃa deseori negativă exercitată de mijloacele de informare în masă. Timpul liber este petrecut din ce în ce mai puŃin în cadrul familiei. nivelul de instruire şcolară se reflectă prin alegerea unor forme infracŃionale mai puŃin primitive. în consecinŃă. aderenŃa la spiritul violenŃei.). pentru depistarea celor inadaptaŃi şi punerea în aplicare a unor programe de prevenŃie generală.5. profanări etc. De asemenea. .6. neimplicat infracŃional. 1. Religia. Impactul mijloacelor de informare în masă. Nu s-au identificat raporturi statistice relevante în privinŃa stării civile a infractorilor. cum ar fi grupul etnic. Totuşi. în timp ce în cazul soŃilor au fost relevate o serie de infracŃiuni săvârşite cu violenŃă.4. joacă însă un rol puternic de influenŃă şi prevenŃie în combaterea criminalităŃii. 28 . 1. în ansamblul său. InfluenŃa este mai puternică asupra spectatorului tânăr. altfel spus. nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. cum ar fi asocierea în grupuri sau “bande” care se angajează deliberat în comiterea de infracŃiuni. Religia. Rolul creşterii delincvenŃei ca urmare a impactului activităŃilor din timpul liber este inseparabil legat de problemele sociale ale integrării. Rolul şcolii este însă mai important pentru educarea şi socializarea copiilor.4. În acest sens. au fost identificate noi şi potenŃial periculoase forme de petrecere a timpului liber. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. cu efecte grave în plan social. deoarece se constată. rezultând următoarele: . În cele mai multe dintre cazuri. Cercetările s-au concentrat asupra acestui aspect. Pe plan calitativ. datorate neînŃelegerilor dintre soŃi. Cu toate acestea. abordează fără nici o reŃinere acele teme cu efecte în planul instinctului. precum şi faptul că în perioadele de crize economice şi politice profunde pot avea loc şi fenomene infracŃionale cu substrat religios (distrugeri de lăcaşe de cult.4. Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în massmedia şi în special video-violenŃa. ca o formă de a petrece timpul liber împreună. Impactul activităŃilor din timpul liber.determină creşterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme sau emisiuni. Starea civilă.4.vizibile în planul infracŃionalităŃii.4. aspectul criminogen trebuie reŃinut.

Intensitatea discriminărilor depinde de criterii economice. Astfel. al sexelor. Discriminările pot avea loc şi în lipsa prejudecăŃilor.7. Astfel. până în prezent. exagerează nevoile sexuale şi conduce la o stare de delir şi agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă. atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor minoritare. b) alcoolismul cronic modifică mentalitatea fundamentală a individului şi dezvoltă agresivitatea şi impulsivitatea. Astfel. precum şi dorinŃe puternice de revanşă din partea celor care se consideră discriminaŃi. al apartenenŃei religioase. Totodată.beŃia uşoară este însoŃită de o diminuare a atenŃiei şi o lungire a timpului de reacŃie. O asemenea asociere este făcută deoarece sentimentele discriminatorii constituie obstacole culturale care au o importanŃă aparte în comportamentul infracŃional. Discriminarea este refuzul de a trata un grup social în conformitate cu aspiraŃiile sale. cât şi într-o formă gravă: . predispoziŃie spre violenŃă. 29 . comise din imprudenŃă şi neglijenŃă. mai ales asupra tinerilor. grupurile care se consideră discriminate. în acŃiunile lor revendicative emit pretenŃii atât de mari încât depăşesc drepturile şi libertăŃile majoritarilor. fapte violente. Alcoolismul este un factor criminogen important. Acesta este un caz tipic de “conflict de cultură”. sociale şi politice. se află pornografia. este influenŃată în mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. ne vom referi la alcoolism. Pot fi descrise două stări fundamentale de alcoolism : a) alcoolismul acut poate fi evidenŃiat atât într-o formă uşoară. al emigrării etc. cutumelor discriminatorii. dar şi unele accidente de muncă se datorează alcoolului. determinându-l să săvârşească. cele mai multe cazuri de accidente de circulaŃie. astfel încât videoviolenŃa va produce efecte doar asupra acelora care au înclinaŃii. fără a se exclude rolul mijloacelor de informare în masă în desensibilizarea generală şi formarea unor atitudini nedorite şi neconforme cu interesele societăŃii. - 1. producând tulburări mentale cu efecte în planul comportamentului infracŃional.beŃia gravă provoacă o stare tipică de confuzie mentală. ca factor criminogen. Întrucât. Discriminarea. pe calea imitaŃiei. totuşi. de regulă. Include consumul de droguri şi alcoolismul. al grupurilor etnice. Ea se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale. Discriminarea este considerată ca un factor criminogen important fiind asociată cu prejudecata. în România nu există o pronunŃată stare infracŃională determinată de consumul de droguri.8 Toxicomania.4. Este însoŃit de o pierdere a sensurilor eticii şi moralei. În acelaşi plan şi cu implicaŃii asemănătoare. PrejudecăŃile nasc sentimente de frustrare care.desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce violenŃa. Starea alcoolică. atitudini şi imagini despre lume. Uneori rolurile se inversează. cauzând un număr considerabil de infracŃiuni neintenŃionate. Aceste preferinŃe diverse nasc prejudecăŃi.4. un om care nu admite prejudecăŃile se va conforma. declanşează porniri agresive. . se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează şi interpretează în funcŃie de propriile nevoi. al participării la activităŃi sociale. al instruirii. spontane şi neplanificate. 1. Programele “violente” determină o “dezinhibare” a privitorului şi îl scot din real.

cât şi de modalităŃile rafinate prin care ei realizează faptele antisociale. Cauzele crimei ca act individual (MIC ROCRIMIN OLOGIA) 2. Într-un grad diferit. familie etc. criminologia operează cu conceptul de personalitate a infractorului ca variantă a personalităŃii umane înŃeleasă în accepŃiunea largă de unitate bio-psiho-socială. Personalitatea este un concept operaŃional de ordin descriptiv care înfăŃişează rezultatul unui proces de adaptare a fiinŃei umane la lume.) nu joacă un rol specific în etiologia infracŃiunilor comise de aceste persoane. . Personalitatea infractorului 2. care ocupă un statut social elevat. 1. parcă în mod voit. determinată atât de poziŃia socială a infractorilor din această categorie. criminalitatea “gulerelor albe” nu diferă de cea săvârşită de alte categorii infracŃionale. criminalitatea “gulerelor albe” se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea falsă a legii. are unele caracteristici speciale: . uneori profitându-se de ambiguitatea unor legi adoptate. abuzul de încredere. nivel de trai. în interesul acestei categorii favorizate. a personalităŃilor politice.4. reputaŃia persoanelor implicate nu este alterată.beneficiază de o indulgenŃă generalizată. culturale şi politice în care se dezvoltă fiinŃa umană. Provoacă gelozia şi săvârşirea unor infracŃiuni cu violenŃă având această bază. un rezultat al interacŃiunii dialectice dintre ansamblul caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor mediului social (factorii exogeni). 30 . în schimb. economice.factorii criminogeni obişnuiŃi (lipsa de instruire.în aceste condiŃii. Ea este consecinŃa procesului interacŃionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu principalii vectori sociali. abandonul de familie etc. cu scop de conservare şi dezvoltare. De regulă. Conceptul de personalitate a infractorului Studiind rolul factorilor individuali în geneza infracŃiunii.1. majoritatea profesiilor oferă condiŃii pentru săvârşirea de infracŃiuni. Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex care înglobează noŃiunea psiho-socială de personalitate şi noŃiunea juridico-penală de infractor. apărută în anul 1949.1. făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului. 2. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri. Din punct de vedere juridico-penal. Profesia. Toate statisticile relevă o rată extrem de diversă a delincvenŃei profesionale. În acest context nu ne propunem examinarea incidenŃei criminologice a fiecărei profesii. limitându-ne la criminalitatea “gulerelor albe”. Criminologul american defineşte criminalitatea “gulerelor albe” ca fiind o infracŃionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile. sindicale etc.Determină furtul. a cadrelor superioare din administraŃie.9. Expresia a fost utilizată pentru prima dată de Sutherland în lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. DispoziŃiile individuale native care constituie premisa formării personalităŃii sunt influenŃate decisiv de condiŃiile sociale. .1. determinantă fiind structura lor de personalitate.

durabil şi predictibil. înscris într-o matrice cu un înalt grad de stabilitate. reprezentând produsul unor interacŃiuni biunivoce complexe între individ şi mediul său social. Perspectiva explicativă a conduitei antisociale implică. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament infracŃional care să fie determinat numai de factorii biologici. Procesul de socializare. superior dezvoltate şi de mare eficienŃă. determinate atât de secreŃiile endocrine. transformând anomaliile bio-constituŃionale şi bio-psihologice în criterii de clasificare a indivizilor în buni şi răi. însă. de maturizare biologică şi socială. De aici rezultă legătura dintre biotip şi componentele personalităŃii. un amplu repertoriu de atitudini. în mod obligatoriu. Aptitudinile reprezintă sisteme operaŃionale stabilizate. se întregeşte cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează procesele interne de metabolism. De aceea. El nu se identifică. Aptitudinile de bază sunt moştenite.Adaptarea la lume şi societate a fiinŃei umane. În variantele moderne ale acestei orientări. respectiv aptitudinile. modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi originalitate şi care exprimă. de care depinde viaŃa psihică. dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinŃa contemporană care arată că nu există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conŃin atât trăsături pozitive cât şi negative. în forme mai complexe şi mai diversificate. cu un simplu proces de adaptare individuală şi conformistă la mediu. interacŃiunile dintre individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităŃii. Evaluarea rolului factorilor biologici în criminogeneză se face cu prudenŃă. În cadrul procesului de socializare. examinarea condiŃiilor social-istorice în care se desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. În realitate. personalitatea este un concept care presupune ideea de evoluŃie a fiinŃei umane în raport cu modificările intervenite în mediul social. Aceste elemente au fost utilizate. de adepŃii orientării biologice în criminologie. care generează transformări şi schimbări în ambele sensuri. opinii şi acŃiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al societăŃii respective. endocrinologie etc. într-un mod constant. iar cele superioare sunt dobândite în procesul învăŃării şi perfecŃionării individuale. Caracterul reprezintă un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant şi durabil în faptele de conduită ale individului. biochimia sistemului nervos. neurofiziologie. în sfera relaŃiilor sociale. de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei. depinde într-o măsură importantă de componenta biologică a individului şi este operată de sistemul nervos central. cu scop de conservare şi dezvoltare în condiŃii de eficienŃă maximă. interacŃiunea dintre componenta biologică şi comportamentul infracŃional ia în considerare progresele semnificative care au avut loc în genetică. care au considerat datul biologic drept componentă esenŃială a personalităŃii umane. în infractori şi noninfractori. 31 . omul îşi modelează personalitatea prin învăŃarea şi interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea. în ansamblul său. Comportamentul (conduita) exprimă raportul dintre activitatea sistemului nervos central care reglează procesele de relaŃie cu societatea şi sistemul neurovegetativ care conduce procesele interne de metabolism. temperamentul şi caracterul. El este rezultatul interacŃiunii componentelor personalităŃii. precum şi de sistemul de activare reticulară din diencefal. Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este reglat şi stăpânit de caracter. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în etiologia crimei. Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice. în superiori şi inferiori. personalitatea umană nu este doar consecinŃa eredităŃii. Activitatea sistemului cerebro-spinal.

într-un ritm care depinde de relevanŃa factorilor exogeni. Plecând de la această realitate. Astfel. luminată de învăŃare şi inteligenŃă şi controlată de emoŃii şi sentimente. personalitatea infractorului este o noŃiune mai cuprinzătoare decât cea juridico-penală. Pe parcursul procesului de maturizare biologică şi socială. dezorganizarea socială. la rândul lor. controversele teoretice acordă prioritate fie factorilor individuali (endogeni). Art.pen. asupra sa. totodată. rolul factorilor individuali nu este complet neglijat. în criminologie. ci numai ca 32 . Conceptul de personalitate a infractorului impune şi unele clarificări cu privire la accepŃiunea criminologică a termenului de infractor. Drept consecinŃă. o faptă care prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală. individul îşi formează propria personalitate prin învăŃarea şi asimilarea treptată a modelului socio-cultural predominant. condiŃiile economice precare. ci una dinamică. cu vinovăŃie. precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor. În această viziune sistemică. constructiv sau distructiv. cea mai importantă componentă a personalităŃii umane rămâne caracterul. cu scop de conservare şi dezvoltare. personalitatea infractorului este definită ca o sinteză a trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate. despre care se ştie că se formează până în jurul vârstei de 25 de ani şi continuă să evolueze în timp. Cu toate că astăzi nu se mai afirmă că anumiŃi indivizi se nasc infractori.1. Procesele integrării sociale sunt procese interacŃioniste care determină sintezele majore ale condiŃiei umane. au un impact major asupra criminalităŃii ca fenomen social. ci desemnează o persoană care comite o faptă antisocială generatoare de efecte juridice penale. cuprinzând ansamblul trăsăturilor. Pentru a identifica elementele definitorii ale noŃiunii de infractor este necesar să ne raportăm la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. personalitatea umană este produsul epocii în care trăieşte omul şi pe care o reflectă la nivelul conştiinŃei. defineşte infracŃiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social. săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. anomia. personalitatea nu este o structură statică. la nivel individual. aşa cum încearcă să demonstreze unele din teoriile inspirate de interacŃionism. 2. adaptarea activă. Din punct de vedere criminologic. dacă adaptarea pasivă la mediu. Totuşi. Formarea personalităŃii infractorului Datorită interacŃiunilor permanente care au loc între factorii endogeni şi cei exogeni. însuşirilor.2.17 C.Fără îndoială.Deşi relaŃiile sociale influenŃează decisiv formarea personalităŃii individuale. În schimb. Această definiŃie evidenŃiază faptul că noŃiunea de infractor nu poate fi o simplă “etichetă” aplicată unor indivizi de către grupul social dominant. exprimând totodată interrelaŃia dintre individualitatea persoanei şi esenŃa socială a acesteia. acŃionând. conflictele culturale etc. este operată de reflexe şi instincte care sunt precumpănitor ereditare. socializarea devenind pozitivă sau negativă ca urmare a preexistenŃei unui complex de factori sociali care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. În definirea noŃiunii de infractor trebuie pornit de la legătura organică ce există între fapta comisă şi făptuitorul acesteia. calităŃilor persoanei care a comis o infracŃiune. Infractorul. socializarea negativă nu conduce în mod inevitabil la săvârşirea de infracŃiuni. în analiza structurării în sens antisocial a personalităŃii umane. infractorul este persoana care a săvârşit. ele sunt determinate de activitatea oamenilor ca factori sociali creatori.. definitorii pentru individul care a comis o infracŃiune. cu scop de conservare. În consecinŃă. este operată de voinŃa organizată a caracterului. fie mediului social (factorilor exogeni). a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi combaterea fenomenului infracŃional.

rezultat al asimilării şi prelucrării sale de către structurile de personalitate şi pe fondul unor împrejurări concrete care favorizează trecerea la săvârşirea actului infracŃional. şcoală. Dintre componentele mediului psihosocial care exercită o influenŃă deosebită asupra formării personalităŃii individului. sexului şi al altor caracteristici ale persoanei. degenerând în acte de conduită antisocială. conforme cu modelul socio-cultural promovat.) ca şi personalitatea non-delincventă. Familia îşi realizează funcŃiile sale socializatoare în cadrul unor situaŃii specifice: . stabilizarea personalităŃii adultului impune trecerea de la socializarea primară la socializarea continuă în cadrul interacŃiunilor determinate de noua poziŃie socială care impune imperative noi. impactul informaŃiilor perturbante va fi cu atât mai semnificativ atunci când subiectul este tânăr. . cu timpul. despre norme şi valori.situaŃiile de “educare morală” în care sunt esenŃiale relaŃiile şi autoritatea din interiorul familiei. Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi sfere ale vieŃii sociale (familie. microgrupuri. Dacă socializarea primară se referă la asimilarea principalelor valori şi norme sociale prin intermediul primelor contacte sociale şi experienŃe de viaŃă ale copilului. mai ales la nivelul caracterului. Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităŃi predestinate pentru crimă. Caracterizarea unei informaŃii ca fiind perturbantă are în vedere proprietatea acesteia de al împiedica pe individ să asimileze sistemul de norme şi valori promovat de societate. între delincvenŃi şi nondelincvenŃi neexistând o diferenŃă de natură. determinând orientarea antisocială a personalităŃii. Aceasta explică de ce influenŃele negative se acumulează treptat în conştiinŃa indivizilor sub forma unor reprezentări incorecte ale valorilor sociale. a) Familia reprezintă principala instanŃă de socializare al cărei rol funcŃional în structura socială şi în sistemul instituŃiilor sociale permite realizarea a două funcŃii principale: socializarea primară a copiilor pentru a deveni membri ai societăŃii şi stabilizarea personalităŃii adulŃilor. Apreciind că mediul social global furnizează cu preponderenŃă informaŃii corecte. În consecinŃă. se generalizează. Ele vor modifica structura de personalitate. şcolii şi locului de muncă (profesiei). Ceea ce diferă este conŃinutul informaŃiilor receptate şi valoarea acordată acestora. EficienŃa modelatoare a informaŃiilor perturbante este în relaŃie directă cu trăsăturile de caracter ale subiectului. acordând prioritate antinormelor şi nonvalorilor. ca rezultat al succesiunii lor temporale.situaŃiile de “învăŃare cognitivă” care îi formează copilului sistemul de cunoştinŃe. aptitudini şi deprinderi necesare convieŃuirii sociale. medii de producŃie etc. atenŃia criminologiei s-a îndreptat mai ales asupra familiei. Acordând valoare egală celor două categorii de factori implicaŃi în formarea personalităŃii infractorului. ci o diferenŃă de grad cu determinare multicauzală. în timp. Aceste procese au semnificaŃii diferite. prin care copilul îşi formează o primă imagine despre lume şi viaŃă. al vârstei. infracŃională. fapt exteriorizat iniŃial în acte minore de conduită negativă care. vom insista mai ales asupra proceselor cu relevanŃă mai mare pe parcursul socializării negative. Orientarea antisocială a personalităŃii este un proces de durată în care subiectul asimilează cu preponderenŃă informaŃiile perturbante care îi sosesc din mediul social. Un individ cu trăsături negative de caracter va fi deosebit de sensibil la informaŃiile apte să-i stimuleze aceste trăsături care. 33 . devin dominante. de a ecrana şi falsifica imaginea valorilor reale. este necesar să se analizeze modul în care mediul psihosocial determină formarea personalităŃii orientate antisocial.

o familie unită.- situaŃiile de invenŃie şi imaginaŃie care dezvoltă fantezia şi capacităŃile creatoare. riscul apariŃiei unor manifestări antisociale la copii este mult mai ridicat. o puternică influenŃă asupra copilului. PărinŃii a căror comportare se caracterizează prin cinste. vor influenŃa negativ formarea personalităŃii copilului. copilul ajunge să simtă şi să se comporte ca şi cum caracteristicile unei alte persoane sau grup de oameni i-ar aparŃine şi lui. prin mobilurile emoŃionale pe care le determină. raŃional. ea poate juca un rol pozitiv în viaŃa individului prin protecŃia pe care i-o oferă. situaŃiile de comunicare psihologică. curaj. manifestat prin răsfăŃul exagerat al copiilor. Desigur că. În acele familii în care părinŃii nu muncesc. inteligent. calitatea relaŃiilor dintre soŃi pe de o parte şi dintre aceştia şi copii. bazat pe preocuparea constantă a părinŃilor de a cunoaşte profund viaŃa copilului. fără o reprezentare exactă asupra valorilor şi normelor sociale. pregătind pentru viaŃă generaŃia tânără. o afecŃiune autentică acordată copilului constituie premisele unei socializări pozitive. Cercetările efectuate au arătat că majoritatea minorilor delincvenŃi provin din acele familii în care stilul educativ este caracterizat fie prin indiferenŃă. unde predomină lăcomia. Acest stil este caracteristic îndeosebi familiilor cu un singur copil şi cu o situaŃie materială foarte bună. să formeze. În cadrul unor procese de interacŃiune specifică. un loc important în formarea personalităŃii individului. constituie o cale sigură spre delincvenŃă. cu carenŃe educaŃionale pronunŃate. nu discern binele de rău. La consecinŃe tot atât de negative duce şi stilul educativ permisiv. Dimpotrivă. ori care în mod intenŃionat asigură acestora modele de socializare negativă. Rolul familiei în formarea personalităŃii individului trebuie considerat în toată complexitatea sa. 34 . pe de altă parte. Dacă el este echilibrat. rolul educativ al şcolii poate fi marcat de o serie de carenŃe care contribuie la formarea unei personalităŃi neadaptate. dorinŃa permanentă de înavuŃire sau au antecedente penale. Conduita antisocială apare îndeosebi în acele familii lipsite de preocuparea de a asigura o socializare corectă a copiilor. să dezvolte şi să consolideze atitudinile pozitive. excesiv de tolerant. un climat conjugal tensionat. CorelaŃia dintre criminalitate şi nivelul de instruire şi educaŃie nu poate fi neglijată. Ea este menită să dezvolte aptitudinile. Chiar şi în acele cazuri în care familia este caracterizată printr-un stil de viaŃă deficitar. de a-i transmite acestuia o imagine exactă asupra realităŃilor care-l înconjoară. certurile. de asemenea. Pregătirea şcolară redusă. de a-l face să înŃeleagă posibilităŃile reale care i se oferă pentru a-şi satisface aspiraŃiile. ApariŃia unor trăsături negative la copiii care au asemenea părinŃi nu este exclusă. prin identitatea pe care i-o asigură. Un cuplu armonios. consumă frecvent băuturi alcoolice. între care imitaŃia. care dezvoltă afectivitatea specific umană. stările conflictuale între soŃi sau între părinŃi şi copii manifestate prin repetate certuri. să transmită cunoştinŃele profesionale. egoismul. fie prin despotism. capabilă să anuleze modelul paternal. bătăi. anturajul necorespunzător. constituie o premisă majoră pentru formarea unei personalităŃi armonioase. Un rol deosebit în cadrul interacŃiunii părinte-copil. b) şcoala deŃine. la rândul său. duc o viaŃă parazitară. dar aceasta constituie o excepŃie ce se datorează intervenŃiei unor factori negativi cu o forŃă de penetraŃie foarte puternică. licitul de ilicit. Indivizii cu un volum redus de cunoştinŃe. în modelarea personalităŃii copilului îl are. onestitate. structurându-şi astfel trăsăturile de personalitate în funcŃie de un model de referinŃă. O influenŃă hotărâtoare asupra formării personalităŃii copilului o are climatul conjugal. fără îndoială. învăŃarea şi identificarea. stilul educativ. nivelul precar al cunoştinŃelor. Modelul comportamental al părinŃilor exercită. respect faŃă de muncă vor constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. de asemenea.

de formare a unor personalităŃi antisociale. instabil. Într-adevăr. Elevii ajung să se grupeze în relaŃii ierarhice. . anomia reprezintă o stare specifică societăŃilor dezorganizate social. . şcoala poate scăpa din vedere rolul formativ. nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenŃa prin asigurarea unor venituri oneste. factori şi agenŃi caracterizaŃi prin structuri educaŃionale şi mecanisme de influenŃă din ce în ce mai puternice. socializarea adultului se construieşte pe fondul cunoştinŃelor. conduitele indivizilor se identifică cu cerinŃele rolurilor sociale. În acest context. În concluzie. Ca rezultat al întregului proces. care se îndreaptă către anturaje în care îşi pot satisface nevoia de apreciere. cei mai mulŃi dintre aceştia neavând nici o calificare. menirea sa educativă. ConsecinŃa tipică a raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea individului şi modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate. educaŃia fiind înlocuită cu şcolarizarea.. 2. care îndepărtează de şcoală pe cei mai puŃin dotaŃi.2. în aşa fel încât prescripŃiile socio-culturale ale mediului psihosocial devin constante şi repere de bază ale personalităŃii. prin ea însăşi. între aspiraŃiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor. 35 . dar decisive în trecerea la act. zguduite de revoluŃii sau crize sociale profunde. a unei portiere deschise (în cazul furturilor de şi din autoturisme) etc. ulterior intervenind multiple alte instanŃe. din însăşi esenŃa societăŃii. tâlhăriei ori delapidării când ideea faptei antisociale survine ca rezultat al unor lipsuri materiale. În literatura de specialitate se face distincŃie între două elemente ale situaŃiei preinfracŃionale: evenimentul (sau seria de evenimente) care determină apariŃia ideii infracŃionale în mintea delincventului şi circumstanŃele în care fapta antisocială se pregăteşte şi se execută. El poate fi decisiv în cazul prezentat al infidelităŃii conjugale ori poate fi nesemnificativ. poate avea un rol semnificativ în apariŃia conduitelor antisociale. Se produce astfel o ruptură între funcŃia educativă şi funcŃia instructivă a şcolii. cum ar fi în cazul omorului comis de un alcoolic. c) Profesia. indiferenŃă afectivă. sau executarea furtului.Primul element poate avea o largă variabilitate în timp. egocentrism şi agresivitate. Astfel. din criza economică pe care o străbate. care precedă actul infracŃional. în formarea personalităŃii infractorului. astfel. ApariŃia conduitelor antisociale decurge. ori poate preceda cu mult formarea ideii infracŃionale. după structurarea sa. în ansamblul său. prezenŃa unei arme (în cazul infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă). SituaŃia preinfracŃională SituaŃia preinfracŃională reprezintă un ansamblu de circumstanŃe exterioare personalităŃii delincventului. personalitatea umană. rolul evenimentului originar diferă serios în etiologia infracŃiunii. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracŃiunilor comise cu violenŃă relevă că majoritatea subiecŃilor activi au un statut ocupaŃional precar. Astfel. ci se modifică o dată cu schimbarea elementelor bio-psiho-sociale care o compun.Al doilea element vizează circumstanŃe fără legătură cu motivaŃia infracŃională. fragmentare. El poate fi răspunsul instantaneu la o provocare. în urma cărora se amplifică tendinŃele de devianŃă socială iar modelele promovate devin confuze. La rândul său. nu rămâne un dat imuabil. Fără îndoială că şi mediul social global. deprinderilor şi motivaŃiilor dobândite în cursul socializării primare. manifestată prin individualism.Preocupată mai ales de rolul său informativ. favorizează realizarea proiectului infracŃional. duce adesea la apariŃia unor forme de inadaptare. procesul de socializare desfăşurat pe fondul unor contradicŃii severe între individ şi societate. În primul caz putem exemplifica prin săvârşirea unui omor în cazul flagrantului de adulter (ideea omuciderii apare în momentul constatării evenimentului).

C APITOLU L IV: C RIMIN AL IT ATE A FEMIN IN A 1. Considerând situaŃia concretă de viaŃă ca fiind propice pentru săvârşirea faptei. Participarea femeii la crimă este cu atât mai mare. printre altele. opŃiunea sa va fi alta. femeia comite de 16 ori mai puŃine crime grave decât bărbatul. pruncuciderea. morale. Pentru infractorul de profesie. 36 . asupra formei. victima are un rol important. abandonarea copilului etc. o criminalitate specifică fiecărui sex. În funcŃie de intensitatea orientării antisociale a personalităŃii infractorului. fiziologice. într-o măsură oarecare. neîndoielnic. Personalitatea prezintă interes sub aspectul intensităŃii orientării sale antisociale . Odată întrunite aceste criterii. agresivitatea. cât şi pe cea a condiŃiei necesare şi suficiente. afective şi materiale (condiŃii concrete de realizare a faptei). prostituŃia. În principiu. astfel. după statistici. criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităŃii masculine. genului criminalităŃii. Există. avortul. Caracterele speciale ale sexelor influenŃează.3. când caracterele speciale ale sexului sunt oarecum şterse de vârstă. neglijentă sau indiferentă faŃă de comiterea infracŃiunii. In baza cercetărilor şi constatărilor statistice. psihologice. iar aspectul final al deciziei este o reflectare elocventă a acestei diferenŃe de grad. operând cu criteriile probabilităŃii. In general. cu cât aceasta reclamă mai puŃină forŃă fizică. adoptarea variantei de comportament infracŃional va interveni în acele ipoteze în care între orientarea antisocială a personalităŃii şi situaŃia preinfracŃională se realizează o compensare sub raportul eficienŃei contributive. precum şi a trăsăturilor de caracter care o susŃin: egocentrismul. rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientării antisociale a personalităŃii. pentru a se trece la săvârşirea infracŃiunii. rezultatul deliberării este uşor de anticipat. Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate şi situaŃia concretă de viaŃă. Gina Lombroso ajunge la următoarele concluzii: criminalitatea feminină este de 4-5 ori inferioară celei masculine.Fără îndoială că între diversele elemente ale situaŃiei preinfracŃionale. situaŃia concretă de viaŃă poate îmbrăca atât forma condiŃiei necesare. intelectuale şi sociale dintre sexe sunt relevante şi pentru criminalitate. 2. Numai când factorii de risc rezultaŃi din analiza situaŃiei concrete de viaŃă sunt foarte mari. RelaŃia criminalitate. mai puŃină cultură şi energie intelectuală. Ea poate fi provocatoare. Mecanismul trecerii la act Trecerea la săvârşirea actului infracŃional este elementul care diferenŃiază infractorii de noninfractori. Criminalitatea feminină atinge cea mai înaltă cotă la vârste avansate. Criminalitatea specifică femeii cuprinde. valorice (semnificaŃia socială şi juridică a faptei). Sistemul propriu de norme şi valori îi justifică conduita şi îi dă un caracter legitim. În procesul psihologic de deliberare intervin criterii motivaŃionale (mobil şi scop). dintre sex şi DiferenŃele anatomice. subiectul este pus în situaŃia de a delibera şi a opta între mai multe variante de comportament. SituaŃia concretă de viaŃă creează premise mai mult sau mai puŃin favorabile trecerii la act. morale. care are o orientare antisocială a personalităŃii deosebit de marcată. indiferenŃa afectivă şi labilitatea.

ci sărăciei. mizeria. este un motiv de a o reŃine mai mult de la criminalitate decât pe acesta. Pe de altă parte. 2. femeia necăsătorită va apuca altă cale. dacă le-ar cunoaşte femeile. având o constituŃie fizică mai puŃin robustă. sau multe crime. are mai puŃină dispoziŃie şi capacitate pentru infracŃiunile a căror săvârşire reclamă forŃă. Multe crime ale femeilor rămân nedescoperite. „Acestea din urmă formează. a revendicărilor conştiente. luxul. ocupându-se şi de prostituŃie. precum şi o fire mai timidă. ori sunt de natură apatică sau foarte sugestibile. contrastul dintre dorinŃe sau pretenŃii şi situaŃia economică. care există la un mare număr de prostituate. alcoolul. Foarte multe crime comit bărbaŃii numai pentru a îndeplini o dorinŃă a femeii pe care o iubesc sau a cărei iubire încearcă să o cucerească. fiindcă ele sunt prada cea mai uşoară şi cea mai comodă pentru proxeneŃi". acesta luând asupra sa întreaga răspundere. Femeia. educaŃia prea liberă. In prezent. dacă din cauza crizei căsătoriei. fiind mai dezvoltat la femeie decât la bărbat. După Decembrie 1989. de asemenea. după cum relevă Forel. în mare parte. în clasa muncitorească. după Forel. Inferioritatea criminalităŃii feminine mai are o explicaŃie şi în prostituŃie. reprezintă cauze care determină prostituŃia liberă. O parte a prostituatelor se recrutează dintre individele cu anomalii patologice. pe care le-o indică cultura şi situaŃia lor. De asemenea. nu în puŃine cazuri. ProstituŃia Cauzele prostituŃiei sunt foarte variate. leneviei. cât şi de către cei străini. isterice sau psihopate. Mihai Ralea studiază legătura dintre feminism şi prostituŃie. femeile apucă calea feminismului. ajutată. prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului la liberă circulaŃie a cetăŃenilor români. sau pentru a masca situaŃii. atât de către cetăŃenii români. împrejurări care i-ar umili sau le-ar ştirbi personalitatea. cum cred unii. şi sentimentul religios. Nu în puŃine cazuri. energie fizică. leneşe. fiindcă în aceasta se canalizează. în spatele atâtor crime trecute în contul criminalităŃii masculine este femeia care a instigat la crimă . lipsa unei ocupaŃii serioase şi sistematice. fără să o trădeze bărbatul. poate cel mai mare contingent al prostituŃiei. sau au devenit vicioase sub influenŃa mediului. salariul mic. stupide. sunt din naştere anormale. unele din cauzele însemnate ale prostituŃiei. alimentată de condiŃiile sociale. pentru a-1 împinge în criminalitate. că prostituŃia este feminismul claselor de jos.Cauzele inferiorităŃii criminalităŃii feminine sunt multiple. imbecile. El afirmă că. la care participă şi femeia. sunt. mizeria. lipsei de educaŃie sau educaŃiei deficitare şi. 37 . în clasa mai bogată. contează numai ca crime ale bărbaŃilor. Autorul citat conchide astfel: între originea socială a prostituŃiei şi a feminismului există o strânsă legătură. ProstituŃia este mijlocul cel mai primejdios al degenerării. Ele au altă cale de a soluŃiona greutăŃile vieŃii. vanitatea. HărŃuiala sexuala la locul de muncă. şomajul. slăbirii fundamentului căsătoriei şi vieŃii economice dificile. mincinoase. Exemplele rele. putând fi catalogată drept o „industrie". scenele obscene prezente peste tot. uşuratic. Cele mai multe. Şi. cedând la orice seducŃie şi la orice impuls ce vine din afară. femeia participă la infracŃiune în calitate de complice. adeseori. ViaŃa casnică o face pe femeie mai puŃin expusă controlului public decât pe bărbat şi. Se ştie că prostituatele nu sunt feministe. contactul cu lumea depravată. degenerării fizice ereditare sau dobândite. La o parte a prostituatelor cauza este ereditatea viciată. s-a manifestat o diversificare a modalităŃilor de eludare a legilor. înclinaŃiile rele ale femeii. s-a constatat că prostituŃia organizată a devenit pentru proxeneŃi o adevărată sursă de câştiguri. fără a se trăda. Csizmadia Alajos. îşi poate ascunde mai uşor faptele. femeia uzează conştient de această slăbiciune a bărbatului. fără exagerare. mediul vicios. din care se obŃin venituri fabuloase. Spiritul mai altruist al femeii este şi el un frâu în contra criminalităŃii. consideră că aceasta se datorează nu monogamiei. încât putem spune. astfel. RecrudescenŃa prostituŃiei după război se datorează îndeosebi crizei morale generale.

Asemenea cazuri par a fi paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). soŃ alcoolic sau bolnav psihic . loviri. Până la comiterea crimei. violuri. mai ales. la rândul lor. de alimentaŃie publică. lipsire de hrană. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). Sub acoperire aparent legală. Astfel. Agresarea soŃilor O formă frecventă de victimizare a femeii o constituie agresarea sau maltratarea acesteia de către soŃ. violuri şi chiar omoruri. prin contactarea directă (în discoteci. cum ar fi: luarea documentelor de călătorie. Cauzele pot fi multiple: conflicte intraconjugale. hoteluri. ca. care. şantaj. frica de organele de urmărire penală. ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să fie deosebit de ridicat. soŃul şi-a victimizat soŃia. ameninŃări cu sesizarea oficiilor pentru străini. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. nu de puŃine ori. sau care nu întrevăd posibilităŃi minime de realizare pe plan profesional. cu represalii împotriva familiilor. soŃia. profitarea de dificultăŃile de limbă. Şi în ceea ce priveşte soŃiile. situaŃie datorată. este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. atât probaŃiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte. al instabilităŃii economice şi sociale. profitând de vidul legislativ şi speculând neconcordanŃele de păreri în privinŃa aplicării legii de către organele de urmărire penală. gelozia. agresate) ajung. de comiterea altor infracŃiuni. pentru. cât şi refuzului de a coopera cu organele de urmărire penală a persoanelor implicate (prostituate). recrutarea prin oficii matrimoniale. situaŃiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituŃiei. cu omoruri şi şantaj. de turism. ca educatoare de copil. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. modalităŃile de scoatere din Ńară şi introducerea în alte Ńări unde urmează să practice prostituŃia. cu fotografii compromiŃătoare făcute în secret. ca urmare a necunoaşterii legislaŃiei. „traficul de carne vie" este interferat. de „impresariat artistic". activitatea de recrutare a victimelor. pe teritoriul României au luat fiinŃă un număr alarmant de societăŃi cu profil „cultural". pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu astfel de ocupaŃii. cu arme albe sau de foc. 3. patronii acestor societăŃi livrează această „marfă" cu nonşalanŃă în străinătate. în bună măsură. Profitând de naivitatea şi disperarea acestor persoane. In unele cazuri. dar. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. şocuri electrice.. Femeile sunt în mai mare măsură victimizate de către soŃi. drogarea. ca ajutor în gospodărie. după un timp. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ să răspundă prin violenŃă şi să-1 ucidă. cum ar fi traficul şi consumul de droguri. Femeile sunt expuse unor situaŃii limită. racolează şi determină la practicarea prostituŃiei tinere ce fac parte din diverse medii. 38 . prin diferite acte comportamentele.Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai. se face prin promisiunea unui loc de muncă în: restaurante. a temerii de represalii din partea proxeneŃilor. inclusiv crime asupra soŃilor. folosirea violenŃei bătăi. fals privind identitatea. răniri cu cuŃitul. Toate eforturile şi realizările de până acum ale formaŃiunilor de combatere a crimei organizate pe linia „traficului de carne vie" nu reprezintă. infidelitatea soŃiei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. decât suprimarea unor verigi din marele lanŃ al afacerilor oneroase derulate de către infractori. motivele sunt diverse. anterior. matrimoniale. obŃinând profituri uriaşe. sechestrări de persoane. Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modurile de recrutare a victimelor. prostituŃia şi proxenetismul au luat o amploare îngrijorătoare. din păcate. baruri) şi prin prezentarea unor posibilităŃi mai avantajoase de câştig. ca îngrijitoare etc. deşi numărul crimelor comise de soŃii este destul de mare. fenomene care determină puternice frustrări la nivel personal. In acest context. prin publicarea de anunŃuri în ziare. dar. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cea în care soŃiile victimizate (maltratate. cu camere video.

Cesare Beccaria a fost promotorul ideii potrivit căreia mama naturală trebuie pedepsită mai blând. P runcuciderea. nu este legat din punct de vedere economic sau din cauza fricii de aceasta. aceste pedepse mai aspre se aplicau celor care suprimau viaŃa unui copil (infanticizi) şi nu mamei care. spre deosebire de femeile care trăiesc cu asemenea bărbaŃi. comitea asemenea fapte. Pruncuciderea se referă nu la suprimarea vieŃii oricărui copil. săvârşită în condiŃii specifice. sunt de natură să explice. fosti soŃi. Prin urmare. lipsa de sprijin al tatălui copilului şi a ajutorului colectivităŃii. care trăieşte cu o femeie. pentru a evita atacurile fizice sau violenŃa fizică în scop de viol. expertă în violenŃe conjugală. pruncuciderea era pedepsită la fel de sever ca orice omor. fie o formă sau circumstanŃă atenuantă a infanticidului. în raport cu omorul. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. pe mama care.Deşi datele atestă că majoritatea actelor de violenŃă conjugală sunt comise împotriva femeilor de către soŃi. în special. Această atenuare are în vedere în legislaŃia românească existenŃa anumitor stări psihofiziologice provocate de naştere care. Pe de altă parte. 4. este foarte probabil să fie agresată din nou şi. Gelles a descoperit că. după naştere. din punct de vedere economic. cu denumire proprie şi cu conŃinut normativ specific propriu. care justifică incriminarea distinctă şi atenuarea sancŃiunii penale. ele procedează astfel din răzbunare. Un studiu al sociologului Mildred Deley Pajelow. Asemenea sprijin şi ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor acte victimizante. O probabilitate foarte mare o prezintă faptul ca femeile să comită acest act violent în autoapărare. în urma unui viol sau a unei împrejurări deosebite. Fapta denumită prin termenul de „pruncucidere" este incriminată în legislaŃiile penale ca o variantă atenuată a omuciderii şi constituie fie o infracŃiune de sine stătătoare. uciderea copilului nou-născut de către mama sa. o asemenea faptă. într-o anumită măsură. El avea în vedere. Legile medievale nu distingeau nici ele între infanticid şi orice altă omucidere. ea constituie una din infracŃiunile specifice criminalităŃii feminine. datorată atmosferei generale de condamnare a femeii care dădea naştere unui copil în afara căsătoriei. atenuarea pedepsei pentru pruncucidere a fost justificată pornindu-se de la ideea că mama naturală se găsea. In antichitate. situaŃia mamei era agravată şi de neajunsurile economice în care se zbătea. Recunoscând existenŃa unor asemenea stări. Este dovedit faptul că. legiuitorul a sancŃionat mai uşor. infracŃiune specific feminină InfracŃiunea de pruncucidere ne interesează în contextul infracŃionalităŃii feminine. In realitate. deşi unele dintre acestea prevedeau o pedeapsă mai gravă pentru pruncucidere: arderea pe rug. în final. să riposteze şi ea. Femeile victime ale abuzurilor conjugale raportate sunt adesea legate. fără a echivala cu o stare de inconştienŃă şi fără a exclude capacitatea psihică a făptuitorului. în primul rând. ci numai la uciderea de către mamă a copilului său nou-născut. de bărbatul care abuzează de ele. într-o situaŃie deosebit de delicată. a dus la concluzia că bărbatul. motivele sunt foarte diferite. atunci când femeile lovesc bărbaŃii. o dată ce o femeie este agresată de soŃ. opinia publică era intolerantă la asemenea acte. 39 . nu poate fi ignorat numărul cazurilor în care femeile îşi agresează soŃii. De un mare ajutor pentru atenuarea conflictelor şi a situaŃiilor victimizante poate fi psihoterapia conjugală şi familială. Datele prezentate în acest studiu arată că. Victimizarea soŃului poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a acestuia. dădea naştere unui copil şi trebuia să aleagă între dezonoare sau uciderea acestuia. In stabilirea responsabilităŃilor victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonale. în anumite condiŃii disperate. InfracŃiunea de pruncucidere reprezintă o varietate a infracŃiunii de omor. caracterizată prin violenŃă. deoarece subiectul său activ va fi întotdeauna o persoană de sex feminin. deşi femeile îşi omoară soŃii la fel de frecvent cum o fac bărbaŃii. Mai târziu.

Totuşi. Femeile criminale nu au fost considerate o problemă socială serioasă şi nu au pus probleme deosebite de violenŃă în închisoare. de asemenea. O perioadă de timp. Crimele lor. în special teoria oportunităŃii. 5. o parte din aceste consideraŃii larg răspândite au fost contestate în momentul în care teoreticienii au început să studieze serios situaŃia femeilor în sistemul justiŃiei penale. şi că ele sunt mai puŃin implicate în fapte de violenŃă.Potrivit articolului 177 din Cod penal. este important să studiem variatele abordări ale criminalităŃii feminine. Este. în principal. Darrel J. Totuşi. înşelăciunea. la primul delict. sub denumirea de pruncucidere este incriminată fapta mamei care dă naştere unui copil şi suprimă viaŃa acestuia imediat după naştere. dacă există diferenŃe importante între delincventa şi criminalitatea masculină şi cea feminină actuală. 5. în mod tradiŃional. în delictele feminine tradiŃionale. sau o singură teorie. dar este de părere că femeile sunt încă implicate. cu excepŃia. posibil ca. De exemplu. în general.In această concepŃie. ca urmare a unor stări psiho-fizice care conferă o responsabilitate diminuată . cum ar fi furtul. PredilecŃiile bărbaŃilor şi femeilor de a comite anumite fapte nu sunt fundamental diferite. şi că creşterea numărului acestor fapte poate fi explicată prin teoria oportunităŃii. de obicei. poate. majoritatea arestărilor au fost din rândul femeilor. Femeile arestate sunt. teoriticienii nu au ajuns la un punct comun în ceea ce priveşte natura criminalităŃii feminine. 40 . femeile au fost rareori studiate ca victimă sau agresor în literatura de specialitate. Rita Simon consideră că femeile sunt mai mult implicate în infracŃiunile economice. care a scris numeroase lucrari despre criminalitatea feminină. comparate şi contrastate cu cele ale criminalităŃii masculine.Teoriile social-structurale şi criminalitatea feminină Teoriile social-structurale. Această abordare a fost. cu motivaŃia că femeile adoptă un comportament criminal. invocându-se variate motive. săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. nureprezentau un pericol serios pentru societate. aflată pradă unei tulburări specifice pricinuită de naştere. De fapt. respinsă. deoarece ele au mai multe oportunităŃi să comită aceste fapte. în calitate de delincvente. pruncuciderea constă în uciderea copilului nounascut. furtul din magazine este o infracŃiune pentru care. diferenŃa constând în oportunităŃi. este de acord cu faptul că a crescut numărul anumitor tipuri de crime în rândul femeilor. altele provin dintr-o abordare prea limitată în unele studii. Mai multe femei sunt încadrate în muncă şi lucrează în slujbe mult mai variate. au fost folosite atât pentru a explica victimizarea.1. cum ar fi teoria oportunităŃii. Steffensmeier. de asemenea. In cazul pruncuciderii. fapt caracteristic închisorilor populate cu bărbaŃi. astfel încât poate comite o faptă de suprimare a vieŃii copilului nou-născut. fapt ce conduce la oportunităŃi mai mari de a comite delicte. acestea să nu poată fi explicate printr-o singură variabilă. cum ar fi eliberarea femeii. ca în cazul prostituŃiei.Teoria oportunităŃii şi criminalitatea feminină Sociologul Rita Simon consideră că rata criminalităŃii feminine a crescut numai în anumite infracŃiuni contra proprietăŃii. femeile au reprezentat un procent mult mai mic faŃă de proporŃia lor în populaŃie. mama. Unele diferenŃe se datorează deosebirilor dintre bazele de date utilizate pentru analize. Studiile şi analizele criminalităŃii feminine. cât şi comportamentul criminal al femeii. nu are capacitate deplină de a-şi da seama de caracterul actului său şi de a fi stăpână pe voinŃa sa. Creşterea furturilor din magazine este reflectată în ratele mai mari ale furtului. prezintă o imagine confuză. a caracterului moral.

în majoritatea cazurilor. această problemă. în Statele Unite. Legăturile sociale pot fi utilizate. de asemenea. pentru a explica de ce femeile comit crime . bărbaŃii pot fi mai mult implicaŃi în delincventă decât femeile. teoria controlului social constă în: oamenii cu legături mai slabe cu societatea convenŃională au posibilităŃi mai mari de a adopta un comportament criminal. femeile erau partenere mai degrabă. decât cu comportamentul bărbaŃilor tâlhari şi hoŃi. Femeile care ucid alte femei (sau fete) sunt caracterizate prin izolarea socială de cultura principală". 41 . 5. Acestea sunt mamele minoritare care. a conchis că aproape jumătate dintre victime erau copii sau copii vitregi ai agresoarelor.Lee H. Numeroşi cercetători au ajuns la concluzia că crima. de asemenea. de asemenea. Numai în unul din 7 cazuri o femeie a săvârşit un furt sau un jaf de una singură. Ele sunt drastic limitate în resurse educaŃionale şi profesionale şi în abilitati sociale necesare menŃinerii unei vieŃi de confort şi demnitate la nivelul existent. Bowker. deoarece ei au legături mai slabe cu societatea tradiŃională. El se referă la un studiu din care s-a reŃinut că . în prezent. care este predominat de negri. implicaŃii în explicarea criminalităŃi feminine. deşi bazat pe un eşantion mic (15 femei arestate pentru uciderea de femei în oraşul Michigan.rolurile delincvente jucate de femeile tâlhare şi hoaŃe sunt mai compatibile cu comportamentul general de rol sexual al femeii. în cea mai mare parte. AlŃi cercetători au sugerat că explicaŃia se găseşte în teoria controlului social. un număr de cazuri în care ele au fost numai accesorii (care au jucat roluri secundare) sau conspiratori (care nu au participat deloc la actul crirninal). în perioada 1982 1983). Astfel. de asemenea. este rezultatul masculinităŃii. decât autori individuali ai faptelor şi au existat.2 Teoria controlului social Teoria controlului social are. rezultatele acestor studii nu sunt consistente. Un studiu care a examinat forma rară de crimă printre femei (uciderea altor femei). în cartea sa provocatoare despre criminalitatea feminină ridică. decât cei cu legături mai strânse. în linii mari. trăiesc în relaŃii imorale cu bărbaŃii şi nu sunt pregătite şi educate să învingă în lupta zilnică pentru supravieŃuire.

internarea în şcoala specială este considerată ca învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. contra avutului public 35%. şi a celui feminin. conformismul la hotărârea grupului de prieteni. că au elaborat motivele infracŃionale înainte de comiterea faptei. iar 38. având consecinŃe majore pe plan personal: distrugerea familiei. alcoolul. viaŃa în penitenciar este grea. consideră că actuala pedeapsă este învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. în schimb. de aceea ele recunosc. Faptul că jumătate din deŃinute cu infracŃiuni economice declară că s-au conformat unor hotărâri de grup. degradarea fizică şi morală. iar cele care trăiesc în concubinaj şi au copii. ReŃine atenŃia justificarea „familie grea" în cazul deŃinutelor cu infracŃiuni contra avutului personal. trai uşor.33%. pentru" comiterea unor infracŃiuni. Nerecidivistele motivează fapta prin conformare la hotărârea de grup. Pentru deŃinutele femei. 42 . In acest sens. un rol important îl are şi studierea psihologiei persoanelor internate deja în penitenciar. bani.33% din total au comis infracŃiuni de grup. ajutorul dat altcuiva şi familie grea.6. infracŃiuni economice 3. Un sfert din recidiviste motivează fapta prin dorinŃa de distracŃie. contra avutului public şi infracŃiuni economice. repartizarea pe infracŃiuni a celor 40 de fete este următoarea: contra persoanei 25%. repartizarea pe infracŃiuni este următoarea: contra persoanei 2. în special. Elemente penitenciară de psihologie In cunoaşterea şi prevenirea fenomenului infracŃional. pune problema existentei unor infracŃiuni organizate în acest scop. contra avutului personal 25%. Ele nu cred în reabilitare. Marea majoritate se consideră singurele vinovate pentru infracŃiunea comisă. Femeile sunt mai sincere. contra avutului public 30%. DeŃinutele căsătorite şi care au copii motivează săvârşirea faptelor prin influenŃa anturajului. iar pedeapsa este apreciată pe măsura faptei sau mai uşoară. s-au realizat teste psihologice pe anumite loturi de deŃinute. In cazul unui lot constituit din 110 femei deŃinute. Recidiviste sunt 43.67%. Justificările infracŃionale sunt slab conturate. motivaŃia fetelor este următoarea: teama de părinŃi (care a determinat fuga de acasă). în general. In ordine procentuală. nevoia de lux. contra avutului persoanei 45%.33% şi infracŃiuni privind relaŃiile de convieŃuire 15%. Predomină infracŃiunile comise de una singură -55%. prin nevoia de bani. Intr-un grup constituit din minore. în număr mai mare decât celelalte categorii de infractori. teama de a pierde dragostea unui bărbat.

până la 16 -17 ani. DevianŃa se poate manifesta în moduri foarte diferite. de cele mai multe ori. ca în cazul adultului. şi anume: minorul-copil. nefiind denumite delicte. în mod mecanic. care însă nu au fost considerate întotdeauna ilegale.C APITO LU L V: DELIN CVENT A JUVEN ILA 1. decât ca o personalitate criminală. înclinaŃia către agresivitate. imposibilităŃii asumării responsabilităŃii depline. apoi cea a inadaptării sociale. Cu alte cuvinte. şi celălalt al comportamentalul de relaŃie cu societatea. infracŃiunea. 43 .Profilul psihologic al mino rului deviant Cei care s-au ocupat de studiul conduitei deviante a minorului au ajuns la evidenŃierea unui interesant profil psihologic al acestuia. In societatea de azi există tendinŃa de a compara. conform datelor ştiinŃifice. e considerată un fenomen social nou. până la 13 . exprimat prin vicii.14 ani. atribuindu-se adolescentului discernământul şi conştiinŃa morală ale adultului. Considerăm că este justificată folosirea noŃiunii de delincventă în locul celei de criminalitate juvenilă. prin care îşi trădează. iar la sfârşitul acestui secol nu au existat instanŃe pentru minori. inadaptarea socială. 5. deşi de-a lungul istoriei minorii au comis fapte infracŃionale. 3. Ea poate lua forma nonconformismului. intim. forma delincventei juvenile. instabilitatea emoŃională. De aceea îmbrăŃişăm orientarea autorilor care susŃin ideea necesităŃii utilizării termenului de delincventă juvenilă în locul altor termeni juridici folosiri pentru adulŃii care încalcă normele penale. Unii autori occidentali consideră noŃiunea de delincventă ca fiind relativ nouă. cu substrat psihologic şi. Mai trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna morala adultului este echitabilă pentru adolescent. nu se poate cere unui adolescent să respecte criteriul moralităŃii şi normele care acŃionează în cazul adulŃilor. Persoana de cel mult 18 ani. Tot astfel. deoarece acest criteriu poate fi ino-peraŃional pentru un minor. până la 11 — 12 ani. în momentul în care conduita care intră în conflict cu norma penală devine persistentă.ConsideraŃii introductive In criminologie se fac unele distincŃii în categoria minorilor. dezechilibrul esenŃial. susŃin autorii citaŃi. ajungându-se chiar la acte agresive. calificate. care nu are capacitatea de a discerne consecinŃele unor acte déviante comise. în care se pregăteşte infracŃiunea. în primul rând. ca acŃiuni deviante. irosiri absurde ale banilor. pentru că nu a fost des întâlnită înainte de secolul al XLX-îea. minorul-puber. minoruladolescent. trebuie tratată mai mult ca o persoană delincventă (care comite acte antisociale). 4. Conduita adolescentului e presărată cu multiple reacŃii de protest sau ostilitate contra societăŃii adulte. manifestată în discordanŃa dintre două planuri: unul al comportamentului tainic. delincventa juvenilă. în raport cu norma morală. 2. 2. duplicitatea conduitei. şi anume: 1. asta datorită. comportamentul adolescentului cu cel al adultului. patimi.

De asemenea. prin ostilitate faŃă de părinŃi. vârstă considerată adesea ingrată. de multe ori. Imaturitatea. prin respingerea modelelor culturale şi a normelor morale tradiŃionale. refuzul afectiv. b. exprimate. Restrângerea drastică a libertăŃilor în această perioadă este resimŃită frustrant. spiritul aventurier. tinzând spre permanentizare. 3 . manifestările deviante. Multe din evaluările şi etichetările aplicate de adulŃi conduitelor tânărului sunt impregnate de prejudecăŃi rigide şi constituie cauza numeroaselor conflicte ce-i opun pe tineri adulŃilor. DevianŃa recrutează neadaptaŃii: adolescenŃii. cât şi pentru destinul ulterior al tânărului.insuficienta dezvoltare a controlului afectiv (incapacitate de stăpânire a reactivităŃii emoŃionale). adolescenŃii îşi exprimă. particularizate prin Ńinuta vestimentară sfidătoare (rapperi. bogată în conflicte interne şi externe. folosirea unui limbaj (jargon) şi a unor simboluri şi semne proprii.grupurilor umane. sunt tot mai persistente. orice abatere putând crea mari probleme pe linie adaptivă. fenomen cu implicaŃii atât pentru societate. 3. ce se produc şi interacŃionează în cadrul micro.şi macro. care cuprind factori socio-culturali. ei acumulează eşecuri şi deziluzii: la şcoală. nonconformismul. Incapabili să se organizeze sau să persevereze. ostilitatea faŃă de sancŃiuni sunt manifestări tipice perioadei de criză la această vârstă. şi rigid. în raporturile lor cu ceilalŃi. Aceasta diferă substanŃial de 44 . Factorii psihologici juvenile şi sociali implicaŃi în fenomenul devianŃei Factorii implicaŃi în delincventa juvenilă se împart în două mari categorii: 1. ocazionale şi relativ normale vârstei. AdolescenŃa se constituie într-o veritabilă criză.slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare. Atunci când intră în conflict cu legea. devianŃa capătă o formă distinctă. Minorii se caracterizează. afective. fie printr-o serie de dereglări ale afectivităŃii. Factorii externi sociabili. dreptul la identitate personală. fie printr-un nivel insuficient de maturizare afectivă. indisciplina. din cauza frecventelor perturbări fiziologice. Sub aspectul particularităŃilor psihice. particularităŃi ale personalităŃii în formare şi particularităŃi care s-au format sub influenŃa unor factori externi (în special cei familiali). faŃă de educatori (adulŃi. 2. . agresivitatea. anturaj ele nefaste (găştiie). caracterizată printr-un ansamblu de trăsături evolutive de natură bio-psiho-socială este etapa în care se întâmpină cele mai multe dificultăŃi în procesul educativ. Afectivitatea joacă un rol deosebit şi în activitatea individului uman. iar drept răspuns. o caracteristică fundamentală a devianŃilor (cu precădere minori) o reprezintă instabilitatea emotiv-acŃională. Prin opoziŃie. sunt cunoscute motivaŃiile hedonice ale copiilor. Aceştia din urmă fac greşeala să înăsprească regimul sancŃiunilor şi al interdicŃiilor. dorinŃa de autonomie. de fapt. devieri caracteriale şi de comportament. Tulburări ale afectivităŃii. egocentrismul. socio-afectivi şi educaŃionali. abdicarea de la sarcinile impuse. ca un atentat la drepturile lor fireşti. Factori neuro-psihici (dificultăŃi cerebrale). cea a delincventei juvenile. în general). Insuficienta maturizare afectivă este caracterizată prin: . cu implicaŃii în creşterea sugestibilităŃii. gustul pentru risc. contestând un univers valorico-normativ impregnat de prejudecăti. în comunitate. care cuprind particularităŃile şi structura neuro-psihică. Factorii interni individuali. punckeri etc).1 Factorii interni individuali: a.lipsa unei autonomii afective.AdolescenŃa. în special a celor morale. . economici. din acest punct de vedere. riscând să intre în conflict şi cu norma penală.

cu salturi de la o extremă la alta. chiar dacă în anumite situaŃii caracterul individului poate suferi abateri de la modelul etalon. modul de relaŃionale la norme şi valori sociale).autocontrol insuficient. a unei educaŃii deficitare şi a unor deprinderi şi practici antisociale. d. reglate voluntar şi conştient.absenŃa unor motive superioare de ordin social a sentimentelor etico-moraîe. impulsivitate şi agresivitate. ducând la creşterea pragului delincvenŃiaî şi la săvârşirea unor acte violente. primul dintr-un ansamblu întreg de modele sociale. care rămân cantitativ şi calitativ stabile. dându-i o formă sau o coloratură specifică. Tulburări caracteriale.dorinŃa unei vieŃi uşoare. . fără muncă. In cadrul grupului familial. ci marile lipsuri cu care aceasta se confruntă (incapacitate psihologică.durata reacŃiilor sale.tendinŃe egocentrice. nu structura familiei ca atare se face responsabilă de apariŃia devianŃei juvenile. îh raport cu stimulii declanşatori. 3. .stabilitatea emotiv-activă a individului matur (nedelincvent). Familia ajunge la dezorganizare prin pierderea integrităŃii. Modele educaŃionale din familie şi comportament deviant.constanŃa reacŃiilor. comportament. La extrema cealaltă. delincventul minor se prezintă ca fiind un instabil emotiv-activ. 45 . .opoziŃie şi respingere faŃă de normele social-juridice şi morale. indolenŃă. la nivelul personalităŃii.indiferenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă. un mod constant de manifestare. părinŃii exercită. evidenŃiată prin: . în cazul familiilor dezorganizate. gradul de supraveghere pe care părinŃii îl exercită asupra copiilor lor şi tipul de practici disciplinare pe care îl aplică părinŃii sunt legate de delincventă şi consumul de droguri. cu agresivitatea. . a caracterului ei nuclear. determinând. inconstanŃă în reacŃii faŃă de stimuli. . Multă vreme s-a considerat că familiile dezorganizate constituie sursa de provenienŃă a peste 80% din totalul devianplor. Această „stabilitate" se manifestă prin: . Calitatea raporturilor părinte copil. . cu accente de unicitate. în special. Studii mai recente au arătat că. influenŃe educational-formative asupra propriilor copii. pedagogică şi morală). Caracterul se formează dependent de ansamblul condiŃiilor şi împrejurărilor în care trăieşte individul. direct sau indirect. ca urmare a separării părinŃilor. Trăsăturile caracteriale îndeplinesc. funcŃii de reglare a caracterului. ca urmare a valorilor etico-morale interiorizate şi a ambianŃei. din cauza experienŃelor negative.subestimarea greşelilor şi a actelor comise. în general.2 Factori externi sociali: A. c. frecvent. Această instabilitate emoŃională apare ca o trăsătură a personalităŃii deformate a delincventului şi se asociază. Cercetările efectuate au scos în evidenŃă că deviantul minor prezintă o slabă maturizare caracterologică. Cuplul conjugal se constituie într-un model social. . Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ. In cazul maturului delincvent. care va influenŃa hotărâtor evoluŃia ulterioară a copilului (concepŃia despre viaŃă.lipsa de oscilaŃii excesive. Precocitatea pubertăŃii sexuale ridică probleme chiar la adolescenŃi cu dezvoltare normală. Caracterul cuprinde un ansamblu de însuşiri relativ stabile şi constante ale individului uman. din diferite motive. . . reacŃiile emotive sunt relativ stabile.exacerbarea unor motive personale egoiste.

în consecinŃă. deseori. Se observă o slabă rezistenŃă la tentaŃii a acestor copii. atitudini de protest şi revoltă faŃă de noile influenŃe. Climatul familial hiperautoritar acesta are la bază atitudinea hiperautoritară a unuia dintre părinŃi (cel mai adesea a tatălui) şi. incapacitate de acomodare. Climatul familial faiperpermisiv este situat la extrema cealaltă şi creează. a ambilor părinŃi. în mod exagerat. C. Asocierea cu devianŃii de aceeaşi vârstă atinge un punct maxim la mijlocul adolescenŃei şi scade. refuzul unor obligaŃii conjugale. atitudinal-relaŃionale. determinând atitudini de îngâmfare. DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitate. Există numeroase familii care. precipitat. care nu poate satisface nevoia de afecŃiune a copilului. a căror intensitate variază de la forme relativ uşoare. în familiile de la Ńară. în final. evitată. devin sursa de dezorganizare a microgrupului familial. MenŃinerea copilului într-un climat hiperautoritar determină. regim care depăşeşte limitele de toleranŃă psihică şi psihofiziologică. iritabilitate. Aceşti părinŃi impun un regim de muncă pentru copiii lor. fapt explicabil prin lipsa toleranŃei la frustrare. după aceea. faŃă de relaŃionare cu cei din jur. la o mai mare implicare în devianŃă. existente unor relaŃii adulterine etc. Pe de altă parte. de supraevaluare a propriilor posibilităŃi. în mod dominator. cu privaŃiuni de tot felul şi cu ameninŃări. deşi organizate. punctul de vedere în faŃa celorlalŃi. îşi lasă puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităŃii copilului. treptat. de exacerbare a eului. fără a avea dreptate. prin manifestări de conduită agresivă şi explozivă împotriva altora. folosirea la muncă a copilului la vârste mici şi distanŃa mare faŃă de şcoală determină scăderea influenŃei acesteia asupra educaŃiei copilului. indiferenŃă. condiŃii de apărare şi protejare a copilului împotriva pericolelor şi prejudecăŃilor din afară.Disocierea familiei prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea minorului o frustrare emoŃională. Din nefericire şi spre marea nedumerire a părinŃilor respectivi. îl vor situa permanent în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. despotism. cu modificări traduse în fenomene de apatie. neînŃelegeri. Prelungirea şcolarizării obligatorii reprezintă pentru copiii cu intelect redus o sursă de inadaptare şi de eşec. Toate acestea apar în urma unui lung şir de frustrări şi tensiuni acumulate în timp. B. modificări serioase în componentele personalităŃii acestuia şi. respectiv ceartă. alungarea de la domiciliu. cu tendinŃa de a-şi impune. Impactul activităŃilor din timpul liber petrecut cu cei de aceeaşi vârstă Timpul liber este folosit pentru socializarea în grupuri de minori cu aceeaşi vârstă. RelaŃiile dificile cu mama. pisălogeală) determină la copil atitudini de indisciplină. AdolescenŃii care se angajează într-un comportament deviant caută prieteni angajaŃi într-un astfel de comportament şi aceasta duce. la forme mai complexe şi mai grave: agresivitate fizică. forma de manifest tare şi frecvenŃa acestor conflicte cresc substanŃial. care îi antrenează pe calea deviantei. drept un concurent al muncii sau identităŃii familiale şi este. uneori. Vârsta are un efect pronunŃat asupra comportamentului deviant. care poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. Frecventarea şcolii apare. discrepanŃele între dorinŃele părinŃilor şi rezultatele copiilor nu întâzie să apară. Explicarea rolului jucat de membrii aceleiaşi grupe de vârstă în folosirea drogurilor şi în extinderea delincventei se poate încerca folosind dovezi 46 . Această spirală este dificil de rupt şi explică de ce este atât de greu să se intervină eficient pentru a întrerupe dezvoltarea devianŃei în timpul adolescenŃei. Severitatea excesivă. cu multe interdicŃii. in special. traversează accentuate şi îndelungate stări conflictuale. Drept urmare. Nivelul de instruire şcolară Şcoala pune foarte curând stăpânire pe copil şi căminul părintesc îşi pierde posibilităŃile de control asupra vieŃii morale a acestuia. copiii astfel trataŃi educaŃional pot ajunge devianŃi. tensiuni care se vor descărca brusc. Atunci când conŃinutul.

al controlului folosirii de o manieră constructivă a mijloacelor audio-vizuale. devianŃa infantilo-juvenilă a fost consecinŃa sancŃiunilor abuzive sau a frustrărilor din cursul procesului de socializare a comportamentului.empirice: adolescenŃii care se asociază cu alŃi adolescenŃi delincvenŃi şi consumatori de droguri se vor angaja. 4 . De aceea. aşadar. a orăşenilor. în lipsă de autoritate părintească. Dintre situaŃiile disfuncŃionale care au contribuit la socializarea negativă a unor minori şi tineri delincvenŃi. în ansamblul său. care se reflectă. F. al controlului timpului liber. video-violenŃa. Au fost expuşi predominant copii din familii viciate. conflicte grave intrafamiliale. incompetenŃă educativă a unor părinŃi. care. cum ar fi grupul etnic. într-un cuvânt al modelului socio-cultural prescris şi recunoscut de societate şi a capacităŃii de a îndeplini anumite responsabilităŃi sociale. sau copii lăsaŃi sub influenŃa străzii. prin întrebuinŃarea inadecvată a mijloacelor disciplinare. agravează tulburările de comportament şi precipită delincventa juvenilă. care reprezintă surse de socializare negativă. Urbanizarea Efectele urbanizării şi ariile de devianŃă. Problema cauzalităŃii d elincventei juvenile Majoritatea autorilor de specialitate sunt de părere că cel mai potrivit studiu asupra cauzalitătii delincventei juvenile ar fi unul de natură pluridisciplinară. în multe cazuri. In procesul complex de socializare. Astfel. care se mai întâlneşte la sate. Dintre cauzele care traduc caracterul deficitar al funcŃiei educative a unor familii din care au provenit minori şi tineri infractori. din familii cu mobilitate mare după divorŃ. D. Impactul mijloacelor de informare în masă Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în mass-media şi. în declanşarea mecanismului infracŃional. sus-menŃionate. Alteori. în scopul identificării elementelor structurii specifice ale determinismului complex al delincventei juvenile. inexistenŃa sau superficialitatea (caracterul sporadic) controlului lecturilor. al controlului asupra activităŃilor extraşcolare. DevianŃa infantilo-juvenilă poate fi privită. Religia. constituie o preocupare importantă a cercetărilor criminologice. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. cu relativă constanŃă în structura specifică determinismului delincventei juvenile. cunoştinŃelor şi deprinderilor sociale. diferenŃa dintre educaŃia tradiŃională. intervin şi anumite micromedii sociale. şi cea dezrădăcinată. Religia Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. o menŃiune specială merită cea privitoare la conflictele grave care apar în cadrul cuplului familial. al controlului folosirii banilor de buzunar ş. Pe aceeaşi linie se înscriu: inexistenŃa unui program de viaŃă familială organizată. la rândul lor. nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. în activităŃi delincvente şi vor folosi droguri.a. 47 . reŃinem ca fiind mai frecvente următoarele: lipsa de afectivitate. are o influenŃă puternică in prevenirea şi combaterea criminalităpi. al controlului asupra grupului de prieteni. E. fiind generată de lipsa modelelor parentale sau de existenŃa modelelor patologice. lipsa de comunicare a părinŃilor cu proprii copii. şi ca o consecinŃă a violenŃei intrafamiliale. situaŃii conflictuale întrenpărinŃi şi copii cu privire la obligaŃiile acestora şi la organizarea timpului liber. în special. care să presupună analiza pe mai multe nivele. îa un număr considerabil de minori şi tineri. conceput ca un proces de formare a personalităŃii prin învăŃarea şi interiorizarea treptată a valorilor şi normelor. cercetările au demonstrat că familiile destructurate constituie un element activ în sistemul de factori care alcătuiesc structura determinismului delincventei juvenile. în cele din urmă.

devianŃa copilului s-a impus analizei ca un dezechilibru între structura familiei şi climatul său afectiv, în care includem atât fenomene macrosociale (privaŃiuni materiale, inflaŃie, urbanizare etc.), cât şi fenomene microsociale (dezorganizarea familiei, grupul patogen sau influenŃa străzii). în concluzie, atunci când conflictele intrafamiliale sunt permanente, cu caracter cronic şi se consumă în prezenŃa copiilor, când implică violenŃe între parteneri, ele constituie miezul cel mai acut şi mai activ din care se zămisleşte personalitatea dizarmonică a multor minori şi tineri infractori. Aceste grave circumstanŃe intrafamiliale conduc la apariŃia unor sentimente de singurătate, de izolare, de slăbire a capacităŃii minorilor şi Ńinerilor de rezistenŃă la frustraŃie, la predispoziŃie spre vagabondaj şi spre agresivitate, care au şanse de a se coagula în multiple alte situaŃii şi circumstanŃe sociale şi individuale, în procesul generării delincventei juvenile, între altele, cu disfuncŃiile activităŃii educative ale unor verigi ale procesului educativ din unele instituŃii de învăŃământ, dar, desigur, şi cu multe alte situaŃii sociale interindividuale, care vin din amonte şi din aval de şcoală. Cunoaşterea personalităŃii tinerilor infractori reprezintă o premisă necesară pentru înŃelegerea structurii specifice în determinismul delincventei juvenile, deoarece acŃiunea diverselor componente obiective ale structurii specifice complexe a determinismului trece prin personalitatea minorului sau tânărului, subiect activ al infracŃiunii. Studiul personalitaŃii minorului şi tinerilor delincvenŃi se efectuează interdisciplinar - psihologic, pedagogic, sociologic, criminologie etc., pentru a se identifica mecanismele de decompen-sare a structurilor de personalitate a unor tineri şi minori, care au comis deja infracŃiuni. Un astfel de studiu serveşte perfecŃionării programelor de prevenire şi combatere a delincventei juvenile, ca şi perfectionării programelor de tratament al delincvenŃilor tineri, în vederea evitării repetării comportamentelor antisociale. ExplicaŃiile cauzale ale creşterii infractionalităpli juvenile în Ńara noastră pot fi urmărite pe câteva coordonate principale: 1. Cauze psiho-sociale generale care, în orice sistem, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de delincvent : - carenŃele structurale şi funcŃionale ale familiei; - deficienŃe ale mediului educaŃional, care nu răspunde aspiraŃiilor şi determină apariŃia atitudinilor de indiferenŃă faŃă de şcoală, eşec şi abandon şcolar; - probleme psihice apărute în perioada de pubertate cu efecte negative în planul integrării sociale; - socializarea negativă pe care o realizează anumite grupuri (cele stradale, de exemplu). 2. Cauze specifice societăŃii româneşti în perioada de tranziŃie, caracterizată printr-o complexă problematică socială, ce condiŃionează sau acŃionează direct în favoarea apariŃiei formelor comportamentale delincvente juvenile: - inexistenŃa unui cadru legislativ adecvat, care să reglementeze atributiile instituŃiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincventei juvenile; - scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistente socială şi medicală precară, care au consecinŃe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracŃională deosebit de violente; - superficialitatea muncii personalului instituŃiilor de ocrotire şi a unora dintre autorităŃile locale; - creşterea gradului de permisivitate socială; - slaba pregătire anti-infracŃională a populaŃiei minore, pentru evitarea elementelor de risc; - disfuncŃii familiale accentuate în această perioadă, care susŃin violenŃa intrafamilială. 3. Cauze care evidenŃiază particularităŃile fenomenului în anumite zone ale Ńării: - creşterea numarului divorŃurilor, cu consecinŃe la nivelul abandonului copiilor;
48

- scăderea nivelului de trai şi consumul de băuturi alcoolice; - numărul mare al minorilor proveniŃi din familii ce aparŃin etniei rromilor. Majoritatea minorilor delincvenŃi sunt fugiŃi din familie, din instituŃiile de ocrotire şi asistenŃă, case de copii, şcoli speciale sau centre de reeducare. Creşterea criminalităŃii, în special a delincventei juvenile, se explică şi prin scăderea influenŃei instanŃelor de control social şi, implicit, a exigenŃei opiniei publice în raport cu încălcarea legilor. La nivel naŃional, în special în mediul urban, se manifestă o anumită pasivitate faŃă de fenomenul infracŃional, ceea ce înlesneşte recidivele. Cauze care favorizează dezvoltarea delincventei juvenile, semnalate în România: a. Consumul de droguri Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. Dacă până în Decembrie 1989 noŃiunea de drog era vagă pentru majoritatea populaŃiei, ulterior aceasta s-a modificat, România devenind Ńinta unui trafic organizat al substanŃelor stupefiante, dinspre Orient spre Occident. Marea majoritate a consumatorilor de droguri au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 ani , urmându-le, apoi, cei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 ani. Procentul cel mai mic, din totalul general, îl deŃin consumatorii de peste 35 de ani (8,2%). Este de subliniat faptul că nu s-au înregistrat cazuri de consumatori obişnuiŃi cu vârsta până la 15 ani. Există totuşi semnale că în unele localităŃi sunt cazuri izolate de tineri care consumă, ocazional, droguri sau substanŃe psihotrope, la petreceri sau alte reuniuni de acest gen, costul acestora fiind suportat de întregul grup. Uneori, profitând însă de naivitatea acestora, cei ce comercializează droguri îi înşeală, introducând în Ńigări alte substanŃe, precum: ceai chinezesc, piper pisat, beŃişoare parfumate pisate etc., punându-le, astfel, viata în pericol. b. Exploatarea sexuală a minorilor Pe plan mondial, se constată o puternică expansiune a industriei sexului, care afectează şi un număr din ce în ce mai mare de minori, implicaŃi în modalităŃi diversificate de manifestare a acesteia, cum ar fi prostituŃia sau producerea de materiale pornografice. O parte importantă a reŃelei organizate este implicată în traficul şi exploatarea sexuală a minorilor, a căror medie de vârstă este din ce în ce mai scăzută. După 1990, societatea românească a fost supusă unor transformări la nivel socio-economic, care au afectat condiŃiile de trai şi de educaŃie ale copiilor, determinând atât apariŃia unor forme noi de comportament deviant, cât şi a unor riscuri de victimizare. Un capitol important al agresiunilor ce vizează copiii îl constituie şi atacurile de tip sexual, fenomen care a fost intens mediatizat şi dezbătut în ultimul timp.

49

C AP IT OLUL VI: ELEMENT E DE VICTIMOLOGIE ` 1.ConsideraŃii generale
Termenul de victimologie derivă din cuvântul latinesc victima, plus grecescul logos. Deoarece studiul victimei a început mult mai târziu decât studiul făptuitorului, nici noŃiunea de victimă nu are încă o sferă bine delimitată, ci oscilează de la un sens foarte restrâns, până la unul foarte larg. Pentru definirea noŃiunii de victimă sunt avuŃi în vedere cel puŃin doi factori: victima şi agentul victimizator; uneori sunt admişi şi alŃi factori. In sensul cel mai restrâns, victima este o persoană care suferă de pe urma unui agent victimizator, care poate fi o persoană sau un factor natural. In această primă accepŃiune, cei doi factori angajaŃi în conflict se rezumă la câte o singură persoană. In sensul cel mai larg, atât victima, cât şi agentul victimizator pot fi mai multe persoane, grupuri, organizaŃii sau societăŃi. Cel mai concludent exemplu de raporturi în care se află persoanele angajate într-un conflict privesc cazul în care întâlnim un singur agresor şi două sau mai multe victime, doi sau mai mulŃi agresori şi o victimă, sau mai mulŃi agresori şi mai multe victime. Cercetătorii care s-au ocupat de studiul victimei admit că nu orice persoană care suferă de pe urma unei acŃiuni criminale este neapărat şi victimă. Cel care pune în acŃiune un fapt criminal nu poate fi considerat drept victimă, nici măcar în cazul în care şi el are de suferit de pe urma acŃiunii declanşate. Astfel, un spărgător prins în flagrant şi împuşcat de poliŃist nu poate fi numit victimă. De asemenea, se admite că, uneori, cel denumit oficial infractor poate fi, în realitate, victima unei nedrepte organizări sociale. Dificultatea ce se iveşte atunci când trebuie să definim nofiunea de victimă se datorează posibilităŃii ca rolul infractorului şi al victimei într-un conflict să se schimbe foarte repede, încât agresorul, care declanşează conflictul împotriva victimei, să devină el însuşi victimă, dacă cel provocat ripostează şi îl ucide pe agresor. Cercetând notiunea de victimă, trebuie să avem în vedere şi latura psihologică a celor doi protagonişti: victima şi făptuitorul. Se pune în discuŃie şi chestiunea valabilităŃi (legalităŃii) consimŃământului unei victime, pentru a putea fi lezată. O preocupare aparte trebuie să o constituie simptomele patologice ale victimei, cum ar fi masochismul, care o predispun în mod accentuat la victimizare. Studiul ştiinŃific al victimei a început mult mai târziu, în comparaŃie cu studiul făptuitorului. Preocupări pentru soarta .victimei au existat încă din cele mai vechi timpuri, mai ales sub aspectul despăgubirilor băneşti, pentru daunele suferite prin infracŃiune. Mijloacele prin care se asigura despăgubirea victimei erau compensaŃiile şi răscumpărarea. La dezvoltarea victimologiei au contribuit cunoscuŃi cercetători străini: jurişti, medici, sociologi ete., între care şi mulŃi români. Se admite aproape unanim că un rol important în fundamentarea victimologiei îl are cercetătorul german Hans von Hentig, el însuşi o victimă a persecuŃiilor din vremea regimului nazist al lui Hitler, care l-au determinat ca, în 1936, să se refugieze în Statele Unite ale Americii. Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu, încă din perioada când era profesor de drept penal în Germania, sunt prezentate într-un articol publicat la 14 septembrie 1934, în care tratează rolul victimei în săvârşirea unei infracŃiuni. Cele mai interesante concluzii privind studiul victimei le întâlnim într-o altă lucrare a lui Hans von Hentig, care cuprinde 4 volume cu importante subtexte, intitulată Zur Psychologie der Einzeldelikte (Despre psihologia delincventulului singuratic), în care prezintă o impresionantă
50

Astfel. 51 . . de natură să asigure o cât mai bună protecŃie a potenŃialelor victime ale infractorilor. ci şi una judiciară. şi că nu existe victime prin vocaŃie şi criminali totdeauna vinovaŃi. După absolvirea cursurilor FacultăŃii de Drept din Bucureşti a îmbrăŃişat cariera de diplomat. Inegalitatea reală a bolnavului în faŃa bolii trebuie să conducă. ci complementar. V. îndrumare şi dirijare a comportamentelor victímale. Stabilit în FranŃa. Concluziile de ordin teoretic se corelează cu cele desprinse din activitatea organelor judiciare. unde tratarea numai a simptomului echivalează în criminologie cu tratarea doar a criminalului. precum că deŃin la domiciliu sume mari de bani. Studiile evidenŃiază. ContribuŃia cercetătorilor români la dezvoltarea victimologiei este remarcabilă. pe acest fond. bijuterii sau alte valori. victimile au „contribuit" la săvârşirea faptelor prin atitudinea lor provocatoare. V. împreună cu fraŃii săi Neculai şi Ştefan a pus bazele medicinei legale româneşti. solicită găzduire. Un loc important îl ocupă profesorul Mina Minovici. având.ca. De asemenea. precum şi acceptarea cu uşurinŃă de către unele tinere a unor invitaŃii la distracŃii la domiciliul bărbaŃilor. în volumul 3 (Der Beratung înşelăciunea) descrie portretele victimelor înşelăciunii. Un alt mare om de ştiinŃă român care s-a consacrat studiului criminologiei este V. în criminologie. V. mentínerea în conştiinŃa lor a unor conceptii şi mentalităŃi retrograde şi. In mod deosebit însă. precum şi spre finalizarea acestor căutări prin recomandări şi măsuri practice.agresor nu este antagonist. la înŃelegerea inegalităŃii autorului şi victimei în faŃa pedepsei. de exemplu. într-un alt domeniu al victimologiei . aceste studii se axează pe examinarea conditiilor care favorizează ajungerea unor persoane în postura de victime. cu precădere din categoria celor săvârşite împotriva vietii şi integrităŃii corporale a persoanelor.sinuciderea . Astfel.publicitatea pe care unele victime o fac .a observat că în timpul războiului a scăzut sensibil numărul sinuciderilor. orice asumare a unui adevăr ştiinŃific obligând şi la înŃelegerea şi integrarea contrariilor. de unde nevoia de a nu considera criminalul totdeauna culpabil şi victima totdeauna inocentă.acceptarea de către victime a unor relaŃii ocazionale cu persoane necunoscute ori dubioase sub aspect comportamental. într-un procent semnificativ de cazuri. ci complementari. O idee importantă care se desprinde din lucrările acestuia este aceea că oamenii nu sunt superiori sau inferiori. pe baza aprecierii frecvenŃei statistice a situaŃiilor şi a analizei condiŃiilor specifice ale comiterii unor serii de infracŃiuni. ori printr-un comportament recalcitrant sau cel puŃin imprudent sau uşuratic. care. Evenimentele politice de la 30 decembrie 1947 l-au găsit în misiune la Ambasada română din Belgia şi nu a mai acceptat să colaboreze cu noul guvern de la Bucureşti. iar în situaŃiile limită . având şi preocupări pentru studiul victimei. cristalizându-se într-o orientare programatică. şi-a consacrat viate activităŃii didactice. care vizează identificarea şi punerea în aplicare a unor instrumente practice de influenŃare. Stanciu. precum şi a criminologiei. Stanciu compară cercetarea victimologică cu cercetarea medicală. gradul scăzut de socializare. rezultând din spusele lor ori din afişarea unui nivel de trai ridicat. cumpărarea de băuturi alcoolice ori alte produse. şi merite în dezvoltarea criminalisticii. în urma unor cercetări de ordin statistic.cazuistică şioferă analize victimologice de o rară adâncime. de integrare în ansamblul raporturilor sociale. nivelul redus de cultură şi educaŃie ale unor victime ale infractiunilor de violenŃă (circa 65% cu şcoala elementară sau numai câteva clase).V. în lagărele naziste . la capitolul cauze. care oferă bunuri şi servicii. partajarea lor într-un act agresiv fiind nu numai o problemă ştiinŃifică. Preocupările actuale privind studierea rolului şi a locului victimei în cadrul complicatului angrenaj infracŃional manifestă o tendinŃă vădită spre interdisciplinaritate. Stanciu susŃine că cuplul victimă . V. Cele mai reprezentative aspecte ale comportamentului imprudent sau uşuratic se referă la următoarele situaŃii: .sinuciderea este o raritate.de multe ori neprevăzând riscurile cu privire la situaŃia lor materială bună. în acelaşi timp.

Alte victime se comportă brutal în familie. tâlhării sau chiar omoruri. Dintre condiŃiile care favorizează săvârşirea infracŃiunilor. uneori. frecventează locuri şi medii rău famate şi au un comportament neloial. cu soŃia şi copiii. ori credinŃa că dreptatea ce vrea să o promoveze personal este cea mai potrivită. cu puŃin timp înainte de săvârşirea actului infracŃional. mai ales din cauza combinării efectului lor cu consumul de băuturi alcoolice. Tot printre condiŃiile favorizatoare s-a menŃionat situaŃia specială a unor persoane. în loc să acŃioneze pe căi legale pentru soluŃionarea problemelor. Unele dintre condiŃiile menŃionate.). trecătoare sau de durată. până la crime. datorate vârstei extreme ori unor boli. Este bine cunoscut faptul că sub influenŃa alcoolului se modifică semnificativ personalitatea şi conştiinŃa omului. In practica organelor judiciare se cunoaşte. viaŃa. care locuiesc singure ori în case sau locuri izolate şi care nu îşi asigură. Dar nu numai autorii acestor fapte sunt sub impactul alcoolului. nu pot adopta un comportament de dezangajare a situaŃiilor conflic-tuale. practica organelor judiciare semnalează drept condiŃi favorabile ale săvârşirii acestor infracŃuni şi alte comportamente ale victimelor. aflate în raporturi conflictuale cu alte persoane. încăierări. O altă condiŃe favorizatoare. care interesează. ajungânduse. Acestea sunt acostate. fără implicarea organelor de justiŃie. pe care-i maltratează şi-i alungă din locuinŃă. în general. deseori.de foarte multe ori . frecvent întâlnită în cazul infracŃiunilor de violenŃă. nu au o locuinŃă statornică. la declanşarea unor ostilităŃi reciproce acute. întotdeauna. Aşa.priveşte „slăbiciunea" biologică a acestora. atât sub aspectul frecventei actelor antisociale comise sub influente lui. un grad minim de securitate personală sau a locuinŃei (lasă uşa descuiată. ferestrele deschise. încât să-l Ńină minte toată viaŃa. ci şi . punându-şi adversarul la punct într-o aşa manieră. de multe ori. de multe ori. consumul excesiv de alcool are un rol important. irascibil. ca justiŃia. acte de dezordine şi scandal. proprietatea. Multe dintre acestea au o evoluŃe neprevăzută în timp. pe fondul unei culturi şi educaŃii deficitare. preferă să-şi facă singure dreptate. comise prin mijloace violente. fmalizându-se. sunt recrutate din rândul persoanelor aflate sub influenŃa consumului de băuturi alcoolice. familia. conduc. care. violuri.victimele. sau. unele dintre ele fără motiv evident şi cu o desfăşurare imprevizibilă. determinat. Pe lângă atitudinea provocatoare a victimelor. manifestă imprudenŃă ori uşurinŃă în conduita lor. frecvent. 52 . demnitatea. iar alteori ambele atitudini. au încuietori defecte etc. în acŃuni spontane de răzbunare. persoanele aflate sub influenŃa consumului excesiv de alcool comit diverse vătămări corporale. singure sau în conexiunea lor firească. chiar din localurile de consum sau din imediata vecinătate. cât şi al gradului de periculozitate socială. exprimată în gradul redus de discernământ şi slaba capacitate de apărare. unele victime potenŃiale. de regulă mai în vârstă. în special. la comportamente neraŃionale. Majoritatea acestor raporturi tensionate îşi au originea în motivaŃi minore care. cât şi societatea. de pildă. invocând ca motivare intimă un obicei al locului. de regulă. şi a celor prin violenŃă. tentează sau chiar „incită" la comiterea unor acte de violenŃă. ambele cuprinzând o stare de pericol potenŃai. nici surse permanente şi sigure de câştig şi care. apărând tulburări cu diverse grade de dezangajare faŃă de valorile sociale In numeroase cazuri.Altă condiŃie care favorizează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă -care nu este imputabilă victimei . de multe ori. ale unor tâlhării. grefându-se pe existenŃa unor mentalităŃi înapoiate pe care le au victimele cu privire la unele instituŃii sau valori sociale. care. atât pe cei implicaŃi. din această cauză. mai ales. de condiŃiile limită în care vieŃuiesc. se referă la stările conflictuale preexistente ori apărute spontan. provocând stări de tensiune deosebite care. recalcitrant sau chiar provocator. Pot fi considerate ca prezentând un grad mai ridicat de victimizare persoanele care duc un mod de viaŃă parazitar. au un rol favorizator în săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. realizează mereu contacte ocazionale. sănătatea şi integritatea corporală a semenilor. de exemplu. deopotrivă. prin vestimentaŃia lor. prin forŃa lucrurilor. se pot întoarce împotriva lor. frecvenŃa deosebită a situaŃiilor în care victimele unor violuri şi.

dar şi al ruşinii de a-şi etala nenorocirea în public. dar că ei sunt expuşi la riscuri mult mai frecvent decât femeile. Victimizarea femeii In lumea contemporană. Un capitol aparte îl constituie victimizarea prostituatelor. ca şi dependenŃa economică şi social-morală faŃă de bărbat. care pot ajunge până la suicid sau omucidere. Se pare că această străveche îndeletnicire expune pe practicantele ei la un risc victimal din cel mai ridicat. apoi de către organele judiciare. în drepturi politice etc. departe de a fi numai agresiune fizică. semne de sugrumare ori leziuni. facilitând. care nu pot opune infractorilor decât o rezistenŃă fizică şi moral-intelectuală diminuată. în aceeaşi măsură. motive de ordin sexual. fără a cere intervenŃia autorităŃilor. Violarea psihică se manifestă.2 . săvârşirea faptei. agresarea sexuală a victimei. a unor fracturi. încă de copil. ca şi alte forme de brutalizare a femeii. este. în parte. posibilitatea unor riscuri victimale este mai mare. astfel. înjurăturile şi bătăile sunt la ordinea zilei. când se formează o strictă dependenŃă faŃă de bărbat. Dacă agresiunea fizică este depistabilă uşor prin existenŃa heraatoamelor. Grupa de vârstă de peste 61 de ani este cea mai expusă victimizării.cel mai adesea . Pe de altă parte. adesea. dar şi în faŃa vecinilor. cotidiene. mai rar. sintetizate de americanul Stephen Schafer. Violul propriu-zis. Victimizarea femeilor în vârste de peste 61 de ani are la origine . diverse stări conflictuale sau. adesea săvârşite nu numai asupra lor. brutalizările cele mai respingătoare. Concluzia pe care o trage Schafer este aceea că bărbaŃii nu numai că alcătuiesc majoritatea criminalilor. este recunoscută egalitatea femeii cu bărbatul. Unele femei acceptă situaŃia de inferioritate alături de suportarea brutalizării. El arată că e greu să facem o diferenŃiere de frecvenŃă între crimele comise de bărbaŃi şi cele comise de femei.de către proxeneŃi sau diferiŃi „clienŃi" . urme de tăieturi sau împunsături. totala jefuire de „venituri" sau brutalizarea feroce pentru „nesupunere" sunt forme de victimizare obişnuite. Pe lângă brutalizările intrafamiliale şi agresarea prostituatelor sub diverse forme .acŃiuni de jaf ori de vătămare. paralizează capacitatea de apărare a demnităŃii sexuale a altei fiinŃe. Această egalitate funcŃionează numai în alegerea şi exercitarea unor profesii. gradul de victimizare a femeilor creşte o dată cu vârsta. întâlnite în cazul prostituatelor. actul antisocial este subiect de interpretare în primul rând de către victimă şi violator. astfel. prin aplicarea forŃei fizice sau a unei presiuni psihice. După definiŃia criminoiogului Gustav Nass. Studii statistice privind victimizarea femeilor cu deznodământ letal au fost. ameninŃări 53 . deoarece femeile sunt mai angajate în raporturile sociale. traumele psihice care însoŃesc o asemenea agresiune sunt.victimizarea tipică afemeilor este violul. este rezultatul dependenŃei materiale faŃă de soŃ (concubin). înşelarea femeii. urme musculare. care populează marile centre urbane din mai toate Ńările. Violul poate fi comis de către un străin sau de către cineva care s-a aflat înainte de viol într-o relaŃie cu victima. După părerea aceluiaşi Schafer. Asemenea cazuri nu sunt rare în lumea interlopă. Obligarea lor la „lucru" de către proxeneŃi. divergenŃele de principii educative dintre băieŃi şi fete. în consecinŃă. o fac pe femeie tolerantă faŃă de abuzurile de tot felul ale bărbaŃilor. ci şi asupra copiilor. acest joc statistic nu este altceva decât reflectarea faptului că longevitatea femeilor este mai mare decât aceea a bărbaŃilor şi. în cele mai multe Ńări civilizate. totul însă numai până la căsnicie. frecvent. FrecvenŃa peste medie a cazurilor de victimizare la această categorie de vârste se explică şi prin faptul că asemenea victime fac parte din rândul celor considerate slabe din punct de vedere biologic. cu predilecŃie asupra fetelor. în unele studii efectuate în Germania se subliniază faptul că femeia rabdă. nu numai în păturile marginalizate. foarte greu depistabile. spre deosebire de alte infracŃiuni. putem vorbi de viol atunci când o persoană. In cazul violului. prin înjurături constante. deoarece. dacă e posibil. In multe părŃi ale lumii. făcând posibilă. Această „tăinuire" a nenorocirilor în faŃa autorităŃilor. şi o agresiune psihică.

aceste stări. provenită de la un partener şi demonstrabilă clinic. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ. în familie. Deşi pierdut în negura timpurilor. toate acestea contribuind la pasivitâr tea ei. soŃia. vecini. prezintă o frecvenŃă de 75%. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. ruşinii faŃă de cunoştinŃe. în primul rând. prima brutalizare a victimei are loc în primele două luni de convieŃuire sau/şi de concubinaj. O altă formă de victimizare a femeii o constituie maltratarea şi chiar uciderea acesteia de către soŃ. în general. Din cauza acestor caracteristici ei pot fi uşor antrenaŃi în acŃiuni victimizante. Este interesant de remarcat că. Referindu-ne la studiile lui Elisabeth Trube-Becker. Sindromul a fost individualizat de Kempe în 1962 şi definit ca o vătămare deliberată. sunt victimizaŃi copiii (familii multiplu-victimizate). pot fi manevraŃi. După datele poliŃiei diferitelor Ńări. infidelitatea sopei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. la rândul lor. femeia este victimă prin excelenŃă şi că. poate provoca direct sau indirect. rude etc. 54 . Este sindromul de agresivitate maritală cel mai des întâlnit. Pe baza acestei statistici se poate constata că femeile sunt în mai mare măsură victimizate (ucise) de către soŃi. Victimizarea cop il u l u i Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victímala crescută. totodată. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. psihotic).Victimizarea soŃiei poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a soŃului. motivele sunt diverse. prin răspunsurile sale comportamentale. intramaritale. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. după statistici demne de crezare. Şi în ceea ce priveşte soŃiile. inclusiv crime (omucideri) asupra soŃilor. gândurilor şi intenŃiilor lor etc. In 1975. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cauzele în care soŃiile victimizate (maltratate) ajung. „Sindromului femeii bătute" i s-a consacrat în Mexic un congres internaŃional.de toate felurile privind integritatea corporală sau chiar viaŃa femeii. capacitatea redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora. la răbdarea brutalităŃii bărbatului. deşi numărul crimelor comise de către soŃii este destul de mare. capacitatea empatică redusă. minŃiŃi. PoliŃia relevă că la un atare sindrom se întâlnesc 300 de părăsiri de domiciliu (femeia în refugiu) din motive similare. sinceritatea şi puritatea sentimentelor. prin diferite acte comportamentale). alături de ea. De cele mai multe ori. răspunde prin violenŃă şi-1 ucide. în unele cazuri. gelozia. Până la comiterea crimei. totodată. soŃul şi-a victimizat soŃia (dar este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. Cauzele pot fi multiple: conflicte interconjugale. imposibilitatea de a discerne între intenŃiile bune sau rele ale altor persoane. actele victimizante ale soŃului său. sindromul persistă şi astăzi. Realitatea sindromului atestă că. Asemenea cazuri par paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative nu pot să le prevadă. 3 . soŃ alcoolic sau bolnav psihic (psihopat. din cauza particularităŃilor psihocomportamentaîe şi de vârstă specifice: lipsa aproape completă a posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare. în special ale adulŃlor. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). forme de victimizare a femeii. dar. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. crearea unei stări de frică de mare intensitate. In stabilirea responsabilităŃii victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonal. nedenunŃarea propriei victimizări autorităŃilor şi neapelul la ajutorul victimal se datorează fricii femeii de a-şi pierde statutul onorabil de femeie măritată şi. nivelul înalt de sugestibilitate şi credulitate. frecvent. sunt exercitate de soŃ sau concubin. iar după un timp.

Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (bătăi. din nefericire. In general. Formele foarte grave de victimizare a copilului se întâlnesc. Cu cât gradul de control creşte şi sancŃiunile sunt mai severe. Numai cunoscând întreaga situaŃie în care s-a comis actul vietimizant putem bănui în ce măsură copilul ascunde (de frică sau de ruşine). unele cercetări au arătat că pedepsele şi restricŃiile folosite de mamă pot avea o mai mare influenŃă asupra gradului de dependenŃă a comportamentului copiilor mai mari.conştientă sau inconştientă . susŃine că unele fetiŃe. In asemenea cazuri. 55 . consecinŃele imediate şi de perspectivă asupra sănătăŃi fizice şi psihice a copiilor supuşi unui asemenea tratament. de exemplu: apariŃia unor tulburări nevrotice. Profesoarea Elisabeth Trube-Becker. Doar echimozele.durerea fizică şi morală resimŃite pentru o conduită greşită. mult mai frecvent decât s-ar putea bănui. Este uşor de imaginat care va fi cariera unei astfel de fete. abuzurile sexuale comise de tată asupra fiicei minore fac parte din categoria mai largă a molestării sexuale a copilului. Când metodele şi mijloacele agresive sunt utilizate de către tată. psihoemoŃională sau sexuală îi deformează caracterul şi personalitatea încă de la începuturile formării ei. cei mai ardenŃi „teoreticieni" susŃin că această metodă are o dublă valoare . în urma unei practici îndelungate. ele nu au numai efecte fizice previzibile. Din nefericire. legal. acestea fiind de foarte lungă durată şi total imprevizibile. după afirmaŃia unor cercetători. care poate fi considerată ca o formă a violului. Violente manifestată în familie şi mai ales asupra copiilor a atras de mult atenŃia specialiştilor care. este atât de adânc implantată în copii. la rândul lor. din dorinŃa de răzbunare. la o anumită pătură socială marginalizată. Copilul este o victimă ideală. nu sunt capabile să-şi dea consimŃământul. în ceea ce priveşte bătaia. pentru a primi ocrotire într-un mediu mai prielnic decât cel de provenienŃă. apoi. astfel încât. adică inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. De altfel. el devine pervertit moral. după ce va părăsi „casa părintească". acesta fiind. victima devine o parteneră complezantă. pe multe meridiane ale globului. cu toate consecinŃele ce decurg din aceste caracteristici. care este perceput ca având o mai mare autoritate şi putere socială. agravează şi amplifică faptele. încât faptele rămân ascunse. este interiorizată şi transferată în relaŃonarea cu alte persoane. privare de hrană sau îmbrăcăminte etc). consecinŃele asupra comportamentului şi personalităŃii copiilor sunt mai accentuate. în cele din urmă. producând leziuni corporale şi chiar decesul. retragerea socială. decât ai celor din perioada preşcolară. în viaŃa de zi cu zi. certuri frecvente cu colegii. conduita părintelui apare ca un model de agresivitate pentru copil. individ asociat sau disociat. încât nu încearcă să se apere de agresor. frica de autorităŃi. aşa cum arată Silvia Schapher. mărturiile copiilor nu pot fi considerate ca veridice decât în limite foarte restrânse. au încercat să evidenŃieze structurile de personalitate ale celor ce maltratează copiii. ca. ci şi efecte traumatizante psihice. rămân statornice în cadrul acestor legături ani de zile (cu sau fără cunoştinŃa mamei) şi că. care. bătaia şi incestul. Totuşi. bătaia este frecvent folosită. schingiuiri. Efectele negative pe care le generează maltratarea lui fizică.Copilul victimizat. deoarece victimele sunt foarte tinere şi. distorsionează sau. în special cu colegii sau cu cei de-o vârstă cu el. cu atât mai mulŃ copii se onentează spre alte persoane din afara familiei. iar victimizatorii prinşi şi pedepsiŃi. iar prin forŃele sale reduse şi prin teama lui . în cele "din urmă. ca sursă de informaŃie pentru autorităŃile judiciare. cu consecinŃe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocomportamentelă a acestuia. rănile sau nevrozele pot fi identificate şi interpretate. de medici etc. In ceea ce priveşte nivelul de vârstă. Urmări deosebit de grave aupra personalităŃii copilului (fetiŃei) are incestul. în cadrul familiei.de adulŃii care pot vătăma devine anxios în mare măsură şi sentimentul său de inferioritate îl paralizează de o aşa manieră. agresivitatea exagerată (mai ales la băieŃi). asupra cărora tatăl a comis o agresiune sexuală. este extrem de greu de tratat. luând uneori forme deosebit de grave. mecanismele şi dispoziŃiile motivaŃionale care susŃin asemenea forme de conduită.

La toate acestea se adaugă sentimentul de insecuritate. Victimizarea persoanelor în vârstă Spre deosebire de perioadele de vârstă anterioare. accentuarea fenomenelor de sclerozare. cei care victimizează putând fi rudele sau persoanele străine ce le poartă de grijă. Din punct de vedere psihologic. abuzurile fizice şi sexuale asupra copiilor sunt cauzatoare de traume majore la nivelul psihicului copilului abuzat. Nu o dată mama este aceea care-şi brutalizează copilul în speranŃa de a scăpa de el. La unele pături sociale insuficient dezvoltate cultural sau atinse de alcoolism. de cele mai multe ori. infractori. Depistarea unor cazuri similare întâmpină piedici şi refacerea părŃii evenimenŃiale „ex post" se face cu dificultate şi cu şanse mici de reuşită în tratarea celui victimi-zat. ducând până la şocuri emoŃionale. sentimentul de a fi respins de cei din jur. frică de viaŃă. spre a-şi putea mai uşor „reface viaŃa". încercări suicidale etc. precum şi de alte caracteristici specifice acestora (credulitate. accentuarea tendinŃei de reactualizare şi retrăire a trecutului experienŃiaî şi. scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ. a sistemului nervos. numai după o analiză minuŃioasă. cazuri frecvent întâlnite fiind în mediul rural. bunurile şi valorile pe care le posedă unii bătrâni. o serie de prejudicii pe plan social. ci şi colectivitatea din care fac parte. unde persoanele în vârstă îşi pregătesc din timp tot ceea ce este necesar. diminuarea capacităŃii de efort fizic. după care se pot lua măsuri de asigurare a unui mediu propice educaŃiei şi distanŃarea de familia de origine.. stabilirea dinamismului instinctiv. a rezistenŃei la suprasolicitare. profitând de capacitatea redusă a bătrânilor de a se apăra. care afectează nu numai persoane. se pot identifica drept consecinŃe psihice ale unor victimizări suferite în timpul copilăriei sau adolescenŃei precoce.ConsecinŃele pe termen lung ale victimizării sunt evidente mai ales în planul psihic şi se manifestă în tăceri încăpăŃânate. Actele de agresiune şi violenŃă manifestate sub formă de abuz fizic şi/sau sexual asupra copilului au drept urmări. în altele ei acŃionează în baza presupunerii că aceştia deŃin valori sau bunuri. victimizarea începe încă din timpul sarcinii.şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern. care. creşterea gradului de dependenŃă interpersonală. totodată. rezistenŃa la stres. inclusiv crime. Sunt fenomene care ar putea să apară până în cel de-al patrulea deceniu de viaŃă al victimei şi. In general. uitare. reacŃii neaşteptate (aruncarea obiectelor în jur). alături de afectarea integrităŃii corporale şi emoŃionale. viitoarea mamă consumând alcool. copiii sunt. fumând nesăbuit şi întreŃinând relaŃii sexuale chiar în etapele interzise. Procesul de victimizare poate avea loc în cadrul mediului familial de apartenenŃă. în familii destrămate şi apoi refăcute cu noi parteneri etc. Intre cele mai frecvente motive trebuie avut în vedere jaful. zi de zi. în anumite situaŃii. manifestând instabilitate în muncă. flexibilitatea gândirii. 56 . adunate pe parcursul vieŃii sau păstrate pentru asigurarea traiului în ultimii ani de viaŃă şi chiar pentru înmormântare. concentrarea şi stabilitatea atenŃiei. Inainte de a schimba. copilul victimă nu are capacitatea de a depăşi singur aceste dificultăŃi. iniŃiatorii acŃiunii victimizante fiind. brutalizaŃi în mod sistematic. bătrâneŃea prezintă o serie de caracteristici specifice: predominarea proceselor involutive. de interpretare a prezentului prin prisma lui. ar trebui redresată starea afectivă şi somatică a copilului victimizat. neglijenŃă. societatea. în general. 4. fenomene depresive. ConsecinŃele imediate ale abuzurilor influenŃează ansamblul organizării psihice. capacitate de activitate productivă redusă. vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei. pot comite acte infracŃionale grave. stabilitatea emoŃională. bătrâneŃea prezintă dezorganizări mai puŃin ample decât cele pe plan bio-fiziologic mai ales în cadrul funcŃiilor ce sunt direct legate de caracteristicile biofiziologice ale sistemului neuroendo-crin: funcŃia amnezică. mediul educativ. inhibiŃii aparent nemotivate. sau în afara acestuia. prin forŃa legii. direct sau indirect. infractorii cunosc. de regulă. Alteori. căci la oricare contact cu aceasta riscă o recidivă. a mobilităŃii şi a rapidităŃii mişcărilor. inclusiv bani. De cele mai multe ori. confuzie etc). reducerea treptată a potenŃialului energetic şi a capacităŃii vitale.

şi anume. . motive de ordin sexual. . maltratarea persoanelor în vârstă se referă la o multitudine de acte victimizante intenŃionate. In cadrul familiei. personalul cu răspundere privind îngrijirea celor în vârstă este suspectat de aşi neglija. o rudă. 57 . victima şi victirnizatorul locuiesc în aceeaşi casă. devianŃa. . In a doua categorie intră diferite forme de maltratare a bătrânilor. mai rar. mai rar. cel mai frecvent. . comise de persoane total străine. în special frate. fo rm ă victimizării extremă a O categorie aparte de victime o constituie persoanele care orientează procesul victimizării către sine. obligaŃiile ce îi revin. pentru a pune capăt procesului de victimizare.In ultimii ani. Suicidul este un omor invers (inverted homocide).cele din mediul urban. Unii cercetători. noră sau ginere. Sinuciderea.în cele mai multe cazuri.frecvent. nepot. dificultăŃile de inserte socială etc. frustrarea. crime de stradă. care devin depresive. o parte din victimele în vârstă au fost părinŃi abuzivi. bolnăvicioasă şi suferindă. cum ar fi: agresiunea fizică. mult mai frecvent decât cele din mediul rural. In prima categorie regăsim infracŃiunile de furt şi tâlhărie. de altfel. . problema respectivă atrăgând atât atenŃia juriştilor. exploatarea financiară prin minciună şi furt. cât şi a altor specialişti (gerontologi. la rândul lor.negrii. Suicidul are aceleaşi cauze ca şi omorul.victimizatorul persoanelor în vârstă este. Astăzi. care ar putea să intervină. 5 . soră sau copil şi. victimizarea persoanelor în vârstă de peste 61 de ani are la origine. agresiunea psihică.persoanele separate sau divorŃate. mai mult decât albii. aproape complet. care s-au ocupat de studiul acestui fenomen. diverse stări conflictuale sau. Cercetările efectuate prin „Ancheta naŃională asupra crimei" au scos în evidenŃă următoarele aspecte: .). izolate şi dependente. Totuşi. dacă fiicele sunt abuzive. persoanele obligate prin lege de a-i îngriji. deseori. terapeuŃi de familie etc. a-ceasta fiind.victima tipică este femeia în vârstă de peste 60 de ani. Termenul de maltratare a persoanelor în vârstă (older abuse) a apărut în anii '80.victimizatorii par să devină suprasolicitări în raport cu victimile. b. sinucigaşul prezentându-se cercetării ca un ucigaş timid. vecinii şi rudele. privarea de hrană şi medicamente etc. cercetătorii insistă tot mai mult cu privire la departajarea a două categorii de victimizare a persoanelor în vârstă: a. dar izolaŃi social în raport cu prietenii. fiica.când părinŃii care se află în aceeaşi casă cu copiii sunt maltrataŃi fizic. mai mult decât cele căsătorite sau văduve. Suicidul se impune cercetării ca un act de agresivitate. . acŃiuni de jaf ori de vătămare. cea de-a treia formă de violenŃă manifestată în familie (primele două fiind maltratarea soŃiei şi cea a copilului). prieten sau vecin. nepoată. cei care victimizează persoanele în vârstă sunt cei cu care acestea locuiesc: fiul.bărbaŃii în vârstă sunt mai frecvent victimizaŃi decât femeile în vârstă. neglijarea lor prin ignorarea prezenŃei lor. maltratarea bătrânilor de către persoane cunoscute. fapt ce justifică includerea sa într-o prezentare criminologica. au evidenŃiat următoarele aspecte: . victimizarea ia forma neglijării emoŃionale. un omor ratat. nepoŃii etc. având ca obiectiv principal jefuirea victimei. iar în instituŃiile de asistenŃă socială. . . cei mai frecvenŃi victimizatori sunt fiii.

faptul că persoana. Deci.Majoritatea definiŃiilor date suicidului scot în evidenŃă elementul intenŃional. orientarea acŃiunii de distrugere către sine. astfel. Privitor la factorul economic. Gunther Kaiser arată că „suicidul este o acŃiune voluntară. a fost elaborată de Emil Durkheim. întâlnită în situaŃii de anomie. teoria durkcheimiană. Sintetizând cercetările sale. consacrată în întregime problemei sinuciderii. RaŃionamentul implicat este acela că. că folosesc concepte ce nu pot fi măsurate empiric. când sistemele sociale reglatorii încetează să mai funcŃioneze obişnuit. numită de Durkheim. Alăturându-se celor ce obiectează acestei teorii. teoria trifactorială. plecând de la conceptele durkheimiene. către propria persoană. probabil se vor sinucide în loc să ucidă. economici. starea sau nivelul de conştientizare a scopului. Teoria trifactorială este denumită aşa deoarece. îşi suprimă propria viaŃă. în monografia devenită clasică Le suicide. Gibhs şi Martin reformulează. în concepŃa autorilor ei. anomie. Şi. deoarece starea anomică provoacă lipsa de norme. perioada de criză sau descreştere economică este cauza principală a unor rate înalte ale sinuciderii. maritală şi politică”. care îl pot diferenŃa de alte situaŃii. adică atunci când societatea nu funcŃionează normal. de la Durkheim. factorii psihologici care îl determină. ignorând. atunci când suicidantul este perfect integrat social şi se sacrifică pentru valorile comunităŃii în care trăieşte. îndreptată conştient spre scopul suprimării propriei vieŃi". ei vor fi înclinaŃi într-o mai mare măsură să se blameze pe ei însăşi. numind-o teoria integrării statutului. multe cercetări au fost organizate în direcŃia susŃinerii ei. Deşi teoria lui Durkheim a dat naştere la o mulŃime de interpretări. 58 . teoria integrării statutului. Durkheim vorbeşte de sinuciderile egoiste. de asemenea. produce o înaltă probabilitate psihologică a suicidului. Din punct de vedere istoric. au fost elaborate noi teorii moderne. cu bună ştiinŃă. 2. un fapt social este rezultat dintr-un alt fapt social. Această definite evidenŃiază elementele caracteristice suicidului (acŃunea voită a subiectului. suicidul este determinat de trei categorii de factori: a. creşte rata sinuciderilor. Astfel. psihologici. creându-se. dezvoltată de Jack Gibbs şi Walter Martin. sociologici. atunci când legăturile sociale ale suicidantului nu sunt prea strânse. In privinŃa factorului psihologic al suicidului.sistemul relaŃional slab (lipsa implicării în relaŃiile cu alŃii). b. Teoria integrării statutului pleacă. Când apare starea. întrucât ei mai mult se autoblamează decât blamează pe alŃii. . In concluziile sale. precum accidentul sau crima mascată.pentru problemele şi frustrările lor. autorii arată că ratele suicidului cresc în timpul crizelor economice şi scad în perioadele de creştere şi prosperitate economică. c. în concepŃia lui Durkheim. Factorul sociologic presupune două subcomponente: . El consideră că suicidul este un fapt social. Henry şi Short consideră că un superego puternic. Ambii termeni sunt similari cu cei folosiŃi de Durkheim. decât pe alŃii. dacă unii indivizi au fost condiŃionaŃi de părinŃii lor să-şi dezvolte o conştiinŃă puternică. gradul de sinucidere fiind un produs al mediului social. Acestor două forme opuse de suicid ie mai adaugă o a treia formă. Durkheim formulează clasic: „Suicidul este în raport invers cu integrarea socială în comunitatea religioasă. care rezultă din internalizarea disciplinei şi cerinŃelor aspre parentale. şi de sinuciderile altruiste. ambianŃa socială prielnică suicidului. în vederea suprimării vieŃi). legată de numele lui Ândrew Henry şi James Short. precum: 1. prima lucrare de mari proporŃii. în mod conştient.restrângerea externă slabă. precum şi celei dezvoltate de Henry şi Short. alienarea şi lipsa de speranŃe pentru individ. Pe de altă parte. de fapt. şi anume integrarea socială slabă şi reglarea socială inadecvată.

Cu cât disproporŃia dintre un motiv (banal) şi act (prin mijloace grave) este mai accentuată.Fenomenul suicidar mai are o seamă de caracteristici pe care am putea să le considerăm drept surprinzătoare. frica de pedeapsă etc. Lucrurile nu pot fi simplificate astfel.se enumera. influenŃa massmediei. Printre motivele de suicid . O concurenŃă de factori negativi. trebuie clarificat faptul dacă respectivul comportament suicidar a fost scop sau mijloc. deşi în spatele lui se ascunde şi un element social. S-a estimat că în următorii ani numărul sinuciderilor pe glob va creşte. cu atât această criză este mai acută şi chiar patologică. trecerea la act este determinată de factorul psihic. cu efecte frustrante. ceea ce duce spre acte agresive sau . In realitate. iar femeile la mijloace benigne (substanŃe toxice). cum ar fi. dar. concluzia fiind aceea că. fie ele primare sau secundare. un act datorat solitudinii ori izolării (mai ales la bătrâni). conflictele de la şcoală sau de la locul de muncă. esenŃă care are însă un impact greu asupra psihicului. Ca modalităŃi de suicid. dezamăgire în dragoste. decât aşezările cu caracter tipic rural. Astfel. sarcina nedorită etc. Toate acestea pot fi considerate ca emanând din mediul ambiant.) şi factori psihorelaŃionali {disperarea. acolo unde numărul sinuciderilor creşte. avânt drept factor declanşator o criză acută de conştiinŃă. ConcepŃiile psihanalitice au considerat suicidul ca fiind derularea unei frustraŃii acute. DisproporŃia dintre modurile de satisfacere a necesităŃilor şi modelele satisfacerii lor produce un dezechilibru major. în statistici: boli cronice. dezagregare familială. atitudinea inadecvată a anturajului. putem ajunge la concluzia că el. în egală măsură.cu rezultate fatale sau nu . ajungând la 100 de cazuri pe oră. şomajul. ConcepŃiile psihologice au considerat sinuciderea ca un act al disperării şi culpabilizării excesive. cu scopul de a avea o moarte uşoară. cât şi pe plan psihic.. fiind cunoscute bolile psihice cu rol favorizam. alcoolismul acut etc. scade numărul infracŃiunilor de omor. Enrico Ferri a observat că. cum este psihoza maniaco-de-presivă. un act ce reflectă scăderea funcŃiei de socializare a familiei. dau o rată mai mare de sinucigaşi. In special în cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilităŃii modelelor de satisfacere a necesităŃilor. bărbaŃii recurg mai frecvent la mijloace dure (spânzurare). în analizarea cazurilor ivite.la acte de autodistrugere sau sinucidere.) Suicidul cunoaşte şi unii factori de trecere la act. de 2000 de cazuri zilnic. adică. modalităŃile utilizate etc. stările depresive şi unele situaŃii relaŃionale (stresul acut. momentul ales. studiile psihologice par unanime în constatarea că indivizii sunt inegal înzestraŃi cu capacitatea de a rezista la frustrări. mai ales cele mari (megalopolisuriîe). poate genera o stare de frustrare majoră. Or. nimeni nefiind pedepsit din cauză că a încercat un act de sinucidere. suicidul. la tentativele de sinucidere există posibilitatea ca suici-dantul să fi dorit realmente autodistrugerea. ca act agresiv consecutiv unei tulburări a comportamentului relaŃional. obişnuit. Suicidul apare ca un act agresiv specific uman. numită şi boală a sinuciderii. Factorii de risc ai suicidului includ carenŃa afectivă (la copii). frica de lege etc. ConcepŃiile sociologice au făcut din suicid un act de fugă dintr-o realitate intolerantă. a urmărit fie manipularea propriei persoane.la cei puŃin rezistenŃi la frustrare . invalidităŃi. iar concepŃiile psihiatrice ca un act patologic. oraşele. Din punct de vedere legal. deci având o esenŃă sociologică. ce exprimă ruperea legăturilor individului cu grupul social subsecvent. Astfel. nedreptatea. de regulă. la care o seamă de indivizi răspund cu actul autoagresiv al sinuciderii. în cele din urmă. încât să enunŃăm că existenŃa unor factori sociali şi a unora psihologici constituie situaŃii suicidogene. Astăzi. Morgen demonstrează cu cifre foarte sugestive că rate sinuciderilor creşte o dată cu creşterea nivelului de civilizaŃie. fie manipularea altora. boli psihice. prin comportamentul suicidar. Din aceste motive. refulată în subconştient şi readusă în conştiinŃă cu ajutorul unor factori externi. la cele mai multe popoare civilizate suicidul este un fapt neutral. are o frecvenŃă. doar omul având conştiinŃa morŃii. atât pe plan social. pe glob. 59 . Coeficientul personal de participare la actul suicidar rezultă din durata premeditării. suicidul este o conduită deviantă.

şi anume. 60 . pentru a evita apariŃia unor astfel de manifestari. că societatea trebuie să ia măsuri de prevenŃie.Orice variate ar arăta statisticile în privinŃa ratei sinuciderilor. un lucru este cert.

Defini?ia criminologiei 3 3.4. Teorii psihanalitice post-Freudiene 4.5. 1. 2. Raportul dintre criminologie ?i sociologia penal? 9 CAPITOLUL II . Raportul dintre criminologie ?i criminalistic? 6 6 7 16 8 4. Raporturile dintre criminologie si alte stiinte 2. Raportul dintre criminologie ?i ?tiin?a penitenciar? 8 4. Criminologia ?i dreptul penal 4. Obiectul de studiu al criminologiei 4 4.3. Criminologia ?i politica penal? 4.CUPRINS CAPITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE 2 1. Formarea criminologiei ca ?tiin?? 2 2.1.2.

1. 1.4.3. Starea civil?.7.9.4.1. Discriminarea.1.4. 1. Personalitatea infractorului 2.2. 1. 1. 1.3.4. Conceptul de p 26 26 27 27 27 28 28 28 28 29 29 30 30 30 .4.2. Nivelul de trai 1.1.3.3. Profesia.5. Rata natalit??ii 1.4. Şomajul 1.3. Mobilitatea social? ?i urbanizarea. Impactul mijloacelor de informare ?n mas?. Religia.8 Toxicomania.4.2. Factori demografici 25 25 26 1.1. Cauzele crimei ca act individual (MICROCRIMINOLOGIA) 2.1.4. Factori socio-culturali 1. 2. Impactul activit??ilor din timpul liber.4.4. 1. Familia 1.1.6. 1.2.4.2. Nivelul de instruire ?colar?.

Victimizarea femeii 3. formă extremă a victimizării 53 54 56 57 63 . Victimizarea persoanelor în vârstă 5.2. Sinuciderea. Victimizarea copi lul ui 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful