Universitatea „Petre Andrei” din Iasi Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE Suport curs

C AP ITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE

1 . Formarea criminologiei ca ştiință
Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo. Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană, „normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori. Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca (anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată". După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei, care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui". Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale. In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice". Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei femei care îşi ucisese soŃul. Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra deŃinuŃilor. In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico Ferri şi Rafaele Garofalo. Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica, sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei
2

Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886 (condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale principalele preocupări de criminologie ale timpului. Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie. In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei. Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law School of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii. Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia, după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal. Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care, începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952, Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra , Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc. Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare criminologica.

2. DefiniŃia criminolog iei
A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.
Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă de criminalitate etc. Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene, prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în

primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent". AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi remediile comportării sale antisociale.

3

3. pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii. subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi rezolvată. Una din primele definiŃii şi. în acelaşi timp. elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării sociale de ansamblu.N. aparŃine sociologului francez Emile Durkheim. fapta ocupând un loc secundar.. Giurgiu). se susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem ştiinŃific de cunoştinŃe.. dar şi omul criminal. făptuitorul şi victima. idei. teorii. precum E. Nu întâmplător. care a avut loc la Havana în perioada 27 august . unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu. inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului delincvenŃilor. aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea acestuia.7 septembrie 1990. pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente. Henyer. şi G. metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. criminologia". de unde rezultă că pe primul loc se află făptuitorul. sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de "regină fără regat". corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale. În anul 1950. pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale. Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători.". care le face ca. să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară. aflate în continuă evoluŃie.. Obiectul de studiu a l criminolog iei EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au vizat obiectul său de cercetare. O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea Congres al O. căreia îi impunem o rubrică comună: numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale. după care „criminologia este studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului. ar putea fi astfel formulată: Criminologia este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea acestora. O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care studiază fapta. se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu. care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei: „Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior. una din cele mai des citate. Totodată. DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. Facem din aceste acte o grupă sui generis. funcŃiile. metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a criminalităŃii.Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. care s-a desfăşurat la Paris. prin care este stabilită sancŃiunea care urmează a se aplica. Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea practicii procesului penal".U.. 4 . contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale. o dată comise. Pinatel. care arată că „criminologia nu studiază crima în sine. în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii". prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie. de Greef. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor.. De asemenea. studiul criminalului constituie obiectul criminologiei". pe care o numim pedeapsă.

pen. moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii. particularităŃi şi funcŃii proprii. Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu. din diverse motive. este necesară adoptarea unui model sistemic de analiză. într-o perioadă de timp dată. 5 . În dreptul penal românesc. 17 C.Si în prezent există opinii divergente. evidenŃiind factorii de condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal. având identitate. Astfel. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional. precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei discipline. Considerăm că includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază criteriul normei penale. fundamentul ontologic al acestuia. infractorul. considerăm că. Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu. infracŃiunea. criminologia.) acest concept reflectă aspectul material. Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul criminologiei. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut ca efect utilizarea unor modele etiologice. Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală. preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu în actualitate. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală. Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei penale şi înregistrate ca atare. pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care să permită explicarea fenomenului studiat. cât şi o anumită lipsă de unitate între teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite. infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a fenomenului infracŃional. pe măsura dezvoltării ştiinŃifice. impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului şi limitelor acestuia. Criminalitatea ca fenomen social ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen social. sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii acelor ştiinŃe. DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care. victima şi reacŃia socială împotriva criminalităŃii. conceptul de infracŃiune nu este formal. trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe. poziŃie care subliniază doar latura cantitativă a fenomenului studiat. redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale defavorizate. rămân necunoscute organelor din sistemul justiŃiei penale. Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu privire la obiectul criminologiei. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus. Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat hotărâri de condamnare rămase definitive. distincte calitativ de cele ale elementelor componente. ca ştiinŃă. criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi funcŃii proprii. InfracŃiunea Ca element component al sistemului. considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social. cercetarea ştiinŃifică încercând să surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen. aparentă şi legală. într-o perioadă de timp determinată. uman. ca orice fenomen social.

contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex. cât şi post-factum. în producerea actului infracŃional. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei relaŃii complexe între făptuitor şi victimă. care au relevanŃă pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act". până în prezent. neglijând aproape total studiul victimologic. nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care să diferenŃieze infractorul de non-infractor. Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la tendinŃele sale evolutive.Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că dreptul penal este o ştiinŃă normativă. Infractorul Strict juridic. economice. anume victima infracŃiunii. a proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen. din obiectul său de studiu. sociale. 4. Pe de altă parte. reacŃia socială formală şi informală asupra criminalităŃii. psihologice. în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale pentru a-i asigura concordanŃa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate. Altfel spus. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituŃionalizat al politicii penale. în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei penale. de real interes pentru obiectul criminologiei. prin tratamentul. cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităŃii. criminologia îşi aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice. . Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor. infractorul este persoana care. resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor. criminologia 6 . prin programe şi măsuri de prevenire. persoana care încalcă legea penală este considerată ca un eşec al procesului de socializare. J. săvârşeşte o faptă sancŃionată de legea penală. Criminologia şi dreptul penal În "Tratatul" său de criminologie. se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru identificarea dimensiunii criminalităŃii reale. Rapo rturile dintre criminologie si alte stiinte 4. încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea InternaŃională de Criminologie. la realizarea unei mai bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează. ReacŃia socială intervine atât ante-factum. prin înfăptuirea justiŃiei. 1. Victima infracŃiunii Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou. Criminologia a analizat şi continuă să studieze coordonatele biologice.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi criminologie este atât de evidentă. criminologia nu poate exclude. ReacŃia socială împotriva criminalităŃii Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi prevenit şi controlat. Întrucât. culturale etc. constatându-se că. cu vinovăŃie. Din punct de vedere criminologic. conceptul de infractor are o semnificaŃie complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea.

în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în realitate. pe când dreptul penal urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator. care este mult mai largă în domeniul criminologiei. . în timp ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional.abordează criminalitatea în complexitatea sa. Criminologia urmăreşte identificarea. Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea. metodelor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităŃii. apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte de vedere utilizabile în deliberarea şi adoptarea actului de decizie în materia penală. . O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal aparŃine lui V. motivaŃia comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei. precum şi explicaŃii cu privire la strategiile posibile. esenŃa. criminologia contribuie în mod esenŃial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat. Această definiŃie aparŃine cercetătorului german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu este doar o ştiinŃă. Măsurile de prevenire elaborate de criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale. ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul sociojuridic al luptei împotriva criminalităŃii. Rezultă că. începând cu faza actelor preparatorii şi până în faza urmărilor. metodele. La nivelul instituŃionalizat la care se 7 . dinamica. analiză şi sinteză. 2. În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere între criminologie şi dreptul penal. măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii.politică penală. naşterea situaŃiilor conflictuale.KudriavŃev. elaborează doctrinele preventive şi represive care urmează a fi puse în practică. integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează principii.V. intră sub imperiul dreptului penal. 4. ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale. Scopul politicii penale este acela de a determina principiile. de a decide asupra orientărilor. criminologia are rolul instrumentului de cunoaştere. Astfel. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce "trebuie să fie el în societate".istorice. în interrelaŃia criminologie . pe când dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen. Dreptul penal şi criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. în lumina datelor furnizate de criminologie. în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care dispune şi luând în considerare condiŃiile social . El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în funcŃie de următoarele criterii: . metode. Criminologia şi politica penală Politica penală este disciplina care. studierea şi explicarea cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor. etapa formării concepŃiilor antisociale ale individului.criteriul sferei măsurilor de intervenŃie.criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera raportului de cauzalitate. cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman. precum şi modalităŃile prin care acest fenomen poate fi prevenit.criteriul scopului imediat.

în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional. din amploarea obiectului de studiu al criminologiei. vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui. Această colaborare a justificat. Raportul dintre criminologie şi criminalistică Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul epistemologic existent între criminologie şi criminalistică. legităŃile şi remediile lui). în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen socio-uman (starea. pe planul schimburilor ştiinŃifice. pe de o parte.realizează politica penală. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului. criminalistica intervine după producerea infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât nu se pot crea confuzii. infracŃiunea. şi persoanele condamnate pe de altă parte. crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică. Cât priveşte măsurile de prevenire elaborate de criminologie. 4. ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare. în special. economice şi culturale. în sfera obiectului lor de cercetare. În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie. cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor comune cu privire la infractor. Ambele ştiinŃe au în comun. dinamica. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea metodelor proprii de identificare şi cercetare. Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile. de altfel. iar criminalistica furnizează criminologiei informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor. mai ales. 4. ştiinŃa politicii penale analizează criminalitatea ca fenomen politic. ca şi cele furnizate de ştiinŃele penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale. acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale.3. între organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni. cât şi pentru verificarea măsurilor adoptate. Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar. Prin comparaŃie. criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el. nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în mod evident superior celui realizat de criminologie. etiologia. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă. dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul executării sancŃiunilor penale (pedepselor. criminalistica acŃionează preventiv prin perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi probarea vinovăŃiei acestuia. Astfel. mai întâi.4. Delimitările provin. sfera criminologiei este mult mai largă. conform opiniei majorităŃii specialiştilor în acest domeniu. la tratamentul şi resocializarea acestuia. Prin comparaŃie. În al doilea rând. În schimb. cu privire la viziunea specifică asupra fenomenului infracŃional. infractorul şi victima. această zonă 8 . datele şi concluziile criminologiei. iar pe infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". În consecinŃă. măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă). făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de acest fenomen. fiind o disciplină factuală. Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului. ci prin excelenŃă practică.

la realizarea funcŃiei sale practice. cele două ştiinŃe îşi împrumută reciproc noŃiuni. costul acestei acŃiuni etc. psihologie şi psihiatrie. factorii socio-culturali şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii antiinfracŃionale. pe când sociologia penală a evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune sociologică. iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc. cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. metode şi tehnici de cercetare proprii. concepte. datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie. ale cercetării fenomenului infracŃional în special. principii şi reguli teoretice şi metodologice ale procesului vieŃii sociale". Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul cercetării ştiinŃifice. aplicare şi organizare a executării sancŃiunilor de drept penal. Totuşi. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală Sociologia penală. complementare si convergente. precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu privire la fenomenul criminalităŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia. un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia. integrate de criminologie în teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului ştiinŃei criminologiei. deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare a valorilor ocrotite de legea penală. Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate.. Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome. 4.5. Numeroase studii au fost efectuate de criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor.de contact este profitabilă ambelor discipline. problematica realităŃilor sociale anterioare şi contemporane procesului de elaborare. funcŃii. prin perspectiva sociologică proprie. la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică. 9 . În aceeaşi manieră se pune şi problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie. Ea studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii. este. Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate. o criminologie specializată care abordează. InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal. câmpul şi structura relaŃiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice. Ele sunt şi convergente. într-o anumită măsură.

încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor. Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu. mai ales de natură atavică. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii. caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaŃii ale scheletului şi cutiei craniene. Referitor la opera sa. Lombroso a efectuat unele cercetări în domeniul patologiei craniului şi psihiatriei. mâinilor şi picioarelor). cel mai adesea. el afirma că a fost pregătită de predecesorii săi. încă nedescoperite". el a formulat ipoteza atavismului evoluŃionist. medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenŃi. potrivit căreia. Lombroso extinde concepŃia lui Gall cu privire la corelaŃia dintre anomaliile craniului şi funcŃiile creierului şi la alte trăsături ale individului. sub semnul unor acerbe lupte de idei.biologice cum mai este ea denumită. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv. constituŃională şi psihologică. incorigibilitatea) nu presupun în mod necesar săvârşirea de infracŃiuni. După ce a fost angajat ca medic militar. Ulterior Lombroso a lărgit această ipoteză incluzând degenerescenŃa epileptică. printr-un efect de daltonism moral. anumite anomalii ale urechilor. iar în anul 1876 a publicat cea mai cunoscută lucrare o sa.1. precum şi alte anomalii de natură fiziologică. "L'uomo delinquente" (Omul delincvent). Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului. anomaliile amintite (între care insensibilitatea morală. nasului. În urma efectuării unor examene antropometrice. În anul 1874 a devenit lector la Catedra de medicină legală şi igienă publică a UniversităŃii din Torino. ochilor. Cesare Lombroso. "Eu n-am făcut decât să dau un corp mai organic concluziilor care pluteau în aer. un individ cu puternice înclinaŃii criminogene. dar generând uneori şi controverse din care criminologia a avut de câştigat. Viena şi Pavia. asimetrie bilaterală. 1. ci constituie doar o predispoziŃie în acest sens.C APIT OLU L II: MAR ILE C UR ENT E ÎN CR IMINO LOGIE 1. sau antropologic . 10 . În primele ediŃii ale acestei lucrări. el a efectuat studii antropometrice asupra a 3000 de militari în scopul stabilirii unor diferenŃe fizice între locuitorii diferitelor regiuni din Italia. În cadrul orientării biologice. trăsături care determină comportamentul antisocial al individului. propulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în care au fost lansate. dezvoltarea masivă a maxilarelor. acesta ar fi un criminal înnăscut. După terminarea studiilor de medicină la Padova. Orientarea biologica EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat. vanitatea. sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei. creând curente noi de gândire ştiinŃifică. Totuşi. care nu pot fi neutralizate prin influenŃa pozitivă a mediului. Teoria atavismului evoluŃionist Cesare Lombroso este considerat drept creatorul criminologiei antropologice.

replici severe. Totodată.dus o nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice.tim studiile de arbore genealogic. Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei. nebunul moral. 1. el a expus o tipologie mai complexă. La începutul secolului al XX-lea. Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor. Goring explică această inferioritate prin ereditate. 1. în cazul gemenilor monozigotici.3. la vremea respectivă. a limitat acest procent la 30-35%. Hooton. opinia cu privire la stigmatul şi inferioritatea biologică. sintetizând 96 de trăsături. 11 . adăugând. epileptic. în special din partea lui Lacassagne. datorită eredităŃii. Studiile pe gemeni monozigotici şi dizigotici efectuate de psihiatrul german Johannes Lange au încercat să demonstreze predispoziŃia ereditară în comiterea infracŃiunilor. absurditatea unora din principalele teze.Pende în Italia şi William Sheldon în S. Goring a intro.E. în lucrarea "The English Convict" (Condamnatul englez). a căror distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat. a dat o puternică replică teoriei lombrosiene. alături de criminalul înnăscut. Manouvrier. Cercetările de antropologie comparată efectuate de A. care a înlocuit temporar ipoteza atavismului evoluŃionist. Teoriile biotipurilor criminale Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. H. sub efectul criticilor ce i s-au adus. El are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania. rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a elaborat-o. Teoriile lui Lombroso au determinat. studiile efectuate asupra gemenilor şi cercetările de antropo.Mannheim a criticat foarte serios această teorie datorită erorilor de ordin metodologic care s-au comis pe parcursul cercetărilor.A.A. Între cercetările destinate examinării rolului eredităŃii în etiologia actului infracŃional. între ei apărând ca o categorie intermediară. care au subliniat lipsa de fundament ştiinŃific a conceptelor utilizate. în cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford. ocazional şi din obişnuinŃă. Teoriile "eredităŃii" SusŃinând o anumită relevanŃă a factorului ereditar în geneza criminalităŃii.2. cercetătorul englez Charles Goring. încercarea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal. ca şi erorile de ordin metodologic. El a efectuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti.U. cu scopul de a demonstra că trăsăturile exterioare şi comportamentul individului sunt în strânsă legătură au eşuat. în 1939. Davenport şi Henry Goddard au încercat să demonstreze că în familiile care au antecesori cu condamnări penale există un număr mai ridicat de infractori. amin. Studiile de arbore genealogic efectuate în S. tipurile pasional.IniŃial.logie comparată. Erorile de ordin teoretic au fost sever criticate la vremea respectivă. N. de către Richard Dugdale şi ulterior de Eastbrook. Ulterior. Topinard şi Gabriel Tarde. infirmând teoria criminalului înnăscut. nereuşind să dovedească implicarea inferiorităŃii biologice în etiologia infracŃionalităŃii. dar fără a nega o anumită inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat. Autorul evidenŃiază erorile comise de Lombroso.U.

nesociabil. caracterizat prin trăsături longiline.mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii). leptosom sau astenic. Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt următoarele: . congenitale. este prietenos şi sociabil. pentru alŃii mai puternic. rezervat.endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne). înnăscute) ce determină tendinŃele criminogene. ci numai favorizează ca un subiect să comită crima mai uşor decât altul. prezintă o bună stabilitate psihologică dar ocazional poate deveni exploziv. Ea se bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman. 12 . Un concept important în teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezintă nivelul de la care excitaŃiile exterioare îl determină pe individ să comită actul infracŃional. atleticul cu infracŃiunile contra persoanei. b. elemente dobândite în timpul vieŃii în special în prima ei parte. cu tendinŃe spre îngrăşare. picnicul cu fraudele. În opinia lui di Tulio constituŃia cuprinde. Aproprierea lui di Tulio de determinismul pozitivist (pe care el îl critică) este evidentă. Crima ar reprezenta o manifestare de inadaptare socială. pe de o parte. scund şi rotund. elementele ereditare şi congenitale. Teoria constituŃiei delincvente Această teorie a fost promovată de italianul Benigno di Tulio. Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald Cressey. ConstituŃia delincventă ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare. declanşarea acestora nu este condiŃionată de o intensitate similară a stimulului. escrocheriile. particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare. .există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune.Sheldon. stabilind un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul: . în câmp infracŃional. Pentru unii stimulul poate fi mai slab. astenicul fiind asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii. Între acestea. care însă nu duc în mod automat la săvârşirea de infracŃiuni. Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W. atletic. aceasta susŃinând teza existenŃei unei constituŃii delincvente care separă infractorul de noninfractor.există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate. Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în cazul tipului mezomorf.4. . robust. linia de cercetare tipologică nu a fost abandonată. el a acordat atenŃie tipului displastic.ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei). Pornind de la conformaŃia fizică a individului. displasticul cu infracŃiunile sexuale. care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. dacă toŃi indivizii pot prezenta reacŃii antisociale. c. 1. este tipul rece. cu musculatură puternică. picnic. . Cu toate acestea. Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă. Kretschmer şi-a propus să analizeze relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului. iar pe de altă parte. Astfel. el a stabilit următoarele tipuri: a.În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter). umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată.

Tot ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale. 1. . una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra anomaliilor cromozomilor. tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar. neurofiziologie. endocrinologie. orientarea biologică are totuşi merite importante în evoluŃia criminologiei ca ştiinŃă.6. atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos.epilepsia sau diferitele sale forme. care ar putea releva o posibilă componentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor. în cadrul orientării biologice. în prezent. neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii. Din prima categorie fac parte: tumorile. introducerea unor metode de cercetare noi. Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici.5. de transformare a anomaliilor bioconstituŃionale în criterii de clasificare a indivizilor. insuficient cercetate.XY la bărbaŃi şi 46. atât în rândul infractorilor. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46.XX la femei. precum şi a examenului multidisciplinar în criminologie. În consecinŃă nu se poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate. Noile studii se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor naturii. atenŃia acordată studiului personalităŃii infractorului. examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de cercetare abandonată. rămâne tendinŃa de considerare a componentei biologice drept element fundamental al personalităŃii umane.anomaliile de ordin endocrin. Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu factori defavorizanŃi de ordin social. Evaluare critică EsenŃială. Cu toate limitele sale teoretice şi metodologice. biochimia sistemului nervos. Abordarea deterministă a problematicii. Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi cei care au doar o legătură indirectă. Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi: complicaŃiile prenatale.XYY este relativ egal. care pot avea drept consecinŃă tulburări de comportament. Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46. Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46. Varianta modernă Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de început. în genetică. cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom Y suplimentar. Astfel. . cât şi al noninfractorilor.1. acumularea unui vast material experimental - 13 . motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul crimei".XYY ar fi predestinaŃi să comită fapte penale. anomaliile cromozomice.

fie de cea sociologică. cât şi emoŃiile şi acŃiunile sale sunt guvernate de forŃe ascunse în procesele memoriei sale şi care pot fi scoase la iveală printr-o tehnică specială numită psihanaliză. Pe bună dreptate se consideră că psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică. având ca principal exponent pe austriacul Sigmund Freud (18561939). în unele situaŃii apropiindu-se fie de orientarea biologică. Supereul şi Sinele.care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile. care nu pot fi eludate. Acesta este distinct de preconştient care. Inconştientul. 2. deşi în mod normal este similar inconştientului. Unele din aspectele gândirii psihanalitice sunt de real interes pentru înŃelegerea mecanismelor umane care îl conduc pe individ spre comiterea infracŃiunilor. pe când altele sunt de mică relevanŃă ori acceptate cu serioase rezerve. Teoria lui Freud a fost elaborată în două etape. nucleul personalităŃii. Atât prin modalităŃile de abordare a acestui concept. Ulterior. "partea invizibilă a aisbergului. pulsiunile inconştiente reprezintă factorul determinant al vieŃii psihice. în alcătuirea căreia intră cunoştinŃele şi imaginea despre sine. cel mai puternic sector al minŃii noastre". Cea de-a doua clasificare freudiană se referă la personalitate şi cuprinde Eul. Teoria freudiană Doctrina psihanalitică. într-un anume fel.1. Într-o primă etapă. Inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa refulată (reprimată. Eul (Ego) reprezintă conştiinŃa de sine. 2.O rientarea psiholog ica Orientarea psihologică grupează principalele teorii criminologice care au în comun conceptul de personalitate criminală ca bază teoretică a explicării cauzalităŃii fenomenului infracŃional. În viziunea lui Freud. precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai importante interese şi valori. el a încercat să demonstreze existenŃa unei personalităŃi antisociale ce Ńine de sfera psihologiei normale şi să explice mecanismul de formare a acesteia. Supereul 14 . în mare parte provenind din experienŃele traumatizante din timpul copilăriei timpurii. poate fi stimulat prin procesele gândirii şi deveni conştient. Perspectiva psihanalitică 2. purtătorul normelor etico-morale şi al regulilor de convieŃuire socială. Aceasta înseamnă că atât gândurile omului. Prin studiile efectuate. propunând o nouă structurare a psihicului uman. Freud şi-a îmbunătăŃit teoria. una din cele mai cunoscute idei ale acestei teorii a fost cea referitoare la inconştient. Supereul (Super-Ego) este conştiinŃa morală şi constituie expresia existenŃei individului în mediul social. cât şi prin caracterul mai mult sau mai puŃin accentuat al determinismului psihologic în etiologia criminalităŃii. alungată) din sfera conştientului în inconştient. care formează cel mai larg şi. aceste teorii sunt extrem de diverse.1. preconştientul şi conştientul sunt concepute de Freud ca nişte entităŃi autonome între care impulsurile circulă pe verticală. a dominat orientarea psihologică în criminologie în perioada interbelică.1. ascendent şi descendent.

Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil. realizându-se o conciliere a celor două forŃe oponente. rezervorul energiei psihice. Supereul este cel care dictează Eului. Născut din inconştient. care se desăvârşeşte în permanenŃă. sau nu. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite.: prin sport). dând o formă acceptabilă dorinŃelor Sinelui. 15 . astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu. În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi. temporar. Echilibrul se poate obŃine. reprezentant al influenŃelor ereditare. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima. într-un proces numit sublimare. care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. unde vor rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat. Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi. şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor transmise de Sine.este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului. diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul Supereului. în cadrul unui proces de compensare. datorită experienŃelor succesive acumulate precum şi prin structurarea Supereului. Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar. În mod natural. pot determina trecerea la actul infracŃional. în vederea eliberării energiilor latente (ex. tendinŃele infracŃionale. ca şi Eul. depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii). Pulsiunile organice antisociale . înlăturând barierele impuse de Eu şi Supereu. de la cele benigne (ex. în final. violente. acesta din urmă supunându-se. Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri. ar fi prezente la toŃi indivizii. Supereul constituie un triumf al elementului conştient. În concepŃia lui Freud. Supereul utilizează represiunea. pentru a fi cât mai repede descoperiŃi. care pune organismul în tensiune. fiind controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu. element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur. exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. El constituie polul pulsional al personalităŃii. determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite. Sinele este considerat ca o componentă biologică a personalităŃii. Totuşi şi condiŃiile socio-morale ajung să se integreze sinelui. Sinele este o "realitate psihică adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective. Sinele (Id). mai sănătos şi mai elevat sub aspect social. ordinului de a controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie. ostile şi incompatibile: pulsiunile instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu. După cum spune Freud. constituie un complex de instincte şi tendinŃe refulate. dezvoltată în conformitate cu normele şi nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte. dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora.: ticurile verbale. una din cele trei entităŃi ale personalităŃii. ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului. astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o eliberare. Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului. de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase.

16 . rasă. Criminologii americani F. în cazul infractorilor din obişnuinŃă nu ar exista un conflict între Eu şi Supereu. apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat problematica psihologiei infractorului. lui H. care. fizic. în felul acesta compensându-şi psihologic propria inferioritate. Când individul devine conştient de carenŃele sale. Aplicarea acestor concepte în criminologie aparŃine. îşi iau ca aliat automobilul.2.2. Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe care psihanaliza tocmai o câştigase. clasă socială sau nivel de pregătire. sentimentul de inferioritate poate degenera în complex de inferioritate. Teorii psihanalitice post-Freudiene Freud nu a fost un criminolog. Supereul acestora îşi suspendă funcŃia morală pentru o perioadă de timp. În schimb. Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni. după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi mecanismelor utilizate de autor. Carl Gustav Jung (1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu. deoarece acesta este o cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice. încercând să demonstreze existenŃa unei personalităŃi specifice a infractorului. consideră că principala cauză a criminalităŃii trebuie văzută în eşecul unei anumite componente a personalităŃii de a se comporta acceptabil din punct de vedere moral şi social. care declanşează dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie. În contrast cu psihanaliza lui Freud. Astfel. fie că e vorba de vârstă. în special.Alexander şi H. încearcă să le compenseze ajungând uneori la supracompensare. O anumită influenŃă asupra criminologiei au avut şi tipologiile construite pe baze psihanalitice. care sunt principalele caracteristici ale acestui tip de infractor. întrucât aceştia aparŃin unui mediu antisocial iar conduita lor este conformă normelor care guvernează acest mediu. Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937).1. în contextul unor relaŃii de compensare sau supracompensare. Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare apărute în condiŃiile unei copilării nefericite. Criticii teoriei lui Adler. în principal datorită introducerii tipului psihologic şi conceptelor sale de introvertit şi extrovertit. Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului. pentru a. Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale ale comportamentului uman. viziunea sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare. determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. sex. inteligenŃă. Sunt cunoscute studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care. rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic.Eysenck. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în care un om se va simŃi inferior altuia. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în societatea industrială. În cazul criminalilor ocazionali. caii-putere ai motorului devenind o prelungire a propriei forŃe.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracŃionale. În cazul în care deficienŃa nu este depăşită. care a devenit cunoscut în urma inventării conceptului de "complex de inferioritate". care apare ca fiind sofisticată. Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman.şi compensa sentimentele de inferioritate. Eul fiind incapabil să mai realizeze echilibrul. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice. mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei persoane.

Elementul de diferenŃiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că infractorul trece mai uşor la comiterea actului. labilitatea psihică. În evoluŃia acestui proces se disting trei etape.2.torilor ar exista doar o diferenŃă cantitativă şi nu una calitativă. caută un mediu mai tolerant. conform căreia există o diferenŃă de grad între personalitatea celor două categorii. individul trece printr-o "stare psihică periculoasă". personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare morală a individului. Trăsătura psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenŃa afectivă a individului. individul acceptă comiterea crimei. Conform conceptului de personalitate criminală. nu sunt specifice doar acestei categorii de persoane şi numai reunirea lor într-o constelaŃie conferă personalităŃii un caracter infracŃional. agresivitatea şi indiferenŃa afectivă). el nu mai găseşte nici o raŃiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu. aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". care îl conduce la comiterea actului infracŃional. 17 . În opinia autorului. În cea de-a doua etapă. numită de autor "faza asentimentului temperat". Convins de injustiŃia mediului social în care trăieşte. El consideră că structurile afective ale individului sunt determinate de două grupuri fundamentale de instincte: de apărare şi de simpatie. o stare de inhibiŃie şi indiferenŃă afectivă. care prefigurează "trecerea la act". precum şi între diferitele categorii de infractori (de la ocazional la recidivistul înrăit). care apare ca o rezultantă şi nu ca un destin. Această constelaŃie de trăsături ar reprezenta nucleul central al personalităŃii criminale. determinând un sentiment de injustiŃie. într-o situaŃie favorabilă.3. denumit proces criminogen. În consecinŃă. ceea ce îi deosebeşte este "trecerea la act" care constituie expresia "diferenŃei de grad". mai ales viziunea dinamică asupra entităŃilor personalităŃii şi abordarea diferenŃiată a mecanismelor şi proceselor crimino. Procesul criminogen este axat de E. între personalitatea infractorilor si cea a noninfrac. teoria personalităŃii criminale. deci o diferenŃă de grad. Teoria personalităŃii criminale Această teorie aparŃine criminologului francez Jean Pinatel şi reprezintă una din cele mai complete teorii formulate în cadrul orientării psihologice. vizând tratamentul şi resocializarea infractorilor. Teoria lui Pinatel este axată pe conceptul de personalitate criminală în cadrul căruia sintetizează elementele esenŃiale ale teoriilor anterioare. Autorul consideră că trăsăturile frecvent întâlnite la infractori (egocentrismul. În cursul copilăriei aceste instincte se pot altera. În prima etapă. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează ideea crimei. în decursul căreia este acceptată eliminarea victimei. În această ultimă fază. 2. construită pe bazele criminologiei generale. individul normal suferă o degradare progresivă a personalităŃii ca urmare a unor frustrări repetate.2. a constituit o ipoteză de lucru în domeniul criminologiei clinice. Pentru Pinatel. Respingând teza existenŃei unei diferenŃe de natură umană între infractori şi noninfractori. iar infractorii sunt oameni ca toŃi ceilalŃi. infracŃiunea este o faptă omenească. Pinatel preia opinia lui Etienne de Greef.gene ale trecerii la act din varianta psihomorală. îşi caută justificări. Teoria psihomorală Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul belgian Etienne de Greef. denumită a "asentimentului formulat". luate izolat. În cea de-a treia etapă apare "criza".

teorii şi opinii inspirate de sociologia şi psihologia socială. având relevanŃă atât în domeniul metodologiei cercetării. care au preferat analiza cauzelor de ordin exogen. este relevată contribuŃia pe care orientarea psihologică a adus-o la dezvoltarea criminologiei ca ştiinŃă. Pe plan etiologic.Tarde a evidenŃiat faptul că deosebirile care apar între structura şi volumul criminalităŃii regiunilor din nord faŃă de cele din sud sunt rezultatul dezvoltării social-economice diferite a acestora şi nu consecinŃa diferenŃelor de climă.J. 3. relaŃiile şi determinările sociale fiind considerate ca fapte exterioare omului. G. din cuprinsul căreia se detaşează unele aspecte interesante care impun o prezentare detaliată. în influenŃa pe care criminologia a exercitat-o asupra modelelor de politică penală. relevată şi de Guerry. Bazele istorice ale criminologiei sociologice Atât reprezentanŃii orientării biologice.1. în timp ce infracŃiunile contra proprietăŃii sunt comise mai ales în regiunile din nord. nemijlocite ale infracŃiunii au fost plasate la nivelul personalităŃii individului făptuitor. uneori. fie ca grad. care au realizat o analiză statistică a criminalităŃii încercând să descopere anumite legităŃi ale dinamicii acesteia. acordând o deosebită importanŃă determinărilor de ordin social. Primele explicaŃii etiologice de tip sociologic au fost grupate sub denumirea generică de şcoala franco-belgiană a mediului social . Ulterior. în timpul sezonului rece. cât şi cei ai orientării psihologice au abordat cu prioritate etiologia de ordin endogen a criminalităŃii. procesul de socializare a omului. bogatul material factual obŃinut au permis o explorare a universului psihic al infractorului. Quetelet a studiat statisticile franceze din anii 1826-1830 subliniind constanŃa criminalităŃii în perioada respectivă.2. absolutizând. el a sesizat faptul că infracŃiunile contra persoanei predomină în timpul sezonului cald. Conceptul de personalitate criminală a servit ca fundament la formularea diagnosticului şi prognosticului criminologic. Pe de altă parte. mai ales datorită curentului clinic.1. Pe această bază. a tratamentului şi resocializării infractorului. Cauzele directe. 3. cât şi al resocializării infractorului. Evaluare critică În doctrina de specialitate se apreciază că eroarea principală a orientării psihologice constă în a considera infractorul ca posesor al unui tip aparte de personalitate. de personalitatea noninfractorului. autorul a formulat legea termică a criminalităŃii. Numeroasele studii şi cercetări în acest domeniu. în regiunile din sudul FranŃei. 18 . structurată într-o mare diversitate de curente. Teoriile elaborate în acest plan al cercetării ştiinŃifice au fost considerate nesatisfăcătoare de către adepŃii orientării sociologice.1. Quetelet (1796-1874) şi francezul Andre-Michel Guerry (1802-1866). ContribuŃia teoretică a acestei orientări s-a reflectat. Orientarea sociologică în criminologie a furnizat o consistentă literatură de specialitate.4. Perspectiva sociolog ica 3. limita esenŃială constă în reducerea problematicii personalităŃii umane la factorii de ordin psihologic. diferenŃiată fie ca natură. Şcoala cartografică (geografică) Promotorii acestei şcoli au fost belgianul Lambert A. au dezvăluit aspecte inedite cu privire la motivaŃia actului infracŃional şi la dinamica producerii acestuia. De asemenea.

Teoria lui Durkheim Emile Durkheim (1858-1917) este unul din fondatorii sociologiei ca ştiinŃă şi are mari merite în analiza criminologică a fenomenului infracŃional. din 1129 omucideri. femeile preferând infracŃiunile contra proprietăŃii. făcând diferenŃa între bine şi rău şi atrăgând atenŃia asupra stării sociale precare a unei naŃiuni. Din această poziŃie teoretică rezultă că infracŃionalitatea nu este determinată de cauze excepŃionale ci.profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis. caracterizată printr-o dereglare a normelor sociale. Întrucât nici 19 - . O altă contribuŃie valoroasă în planul analizei criminologice este reprezentată de elaborarea de către Durkheim a conceptului de anomie (de la grecescul a nomos . Şcoala sociologică.Quetelet a fost unul dintre primii specialişti în ştiinŃe sociale care a utilizat metode statistice şi matematice pentru a analiza influenŃa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei. care se manifestă inevitabil în toate societăŃile. ceea ce ar conduce la o anumită acurateŃe a analizei globale. vârsta influenŃează tipul infracŃiunii comise (fapte săvârşite cu violenŃă contra persoanei. . afirmă Durkheim. . Cu toate acestea. crize economice etc. inegalitate socială şi violenŃă. de structura socio-culturală căreia îi aparŃine. Vara se comite un număr mai mare de infracŃiuni contra persoanei. iar iarna predomină cele contra proprietăŃii. Pe de altă parte.).fără norme). Prima trăsătură definitorie a teoriei lui Durkheim este punctul de vedere conform căruia criminalitatea este un fenomen social normal. în primul rând. De asemenea. . Unele din rezultatele cercetărilor sale se impun a fi menŃionate: vârsta este considerată de autor că ar avea cea mai mare influenŃă în comiterea crimei. care desemnează o stare obiectivă a mediului social. Crima. Quetelet a exprimat îndoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităŃii. cât şi tipul de delict.1. în sensul că persoanele instruite se implică în fapte infracŃionale care presupun un anumit rafinament şi pregătire intelectuală. ci ca o consecinŃă a trecerii rapide de la o stare de relativ confort. . .eterogenitatea socială determinată de imigrare.anotimpul determină. . în tinereŃe şi contra proprietăŃii o dată cu înaintarea în vârstă). el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităŃii. Inevitabilitatea crimei se datorează eterogenităŃii condiŃiei umane. Teoria sa a influenŃat profund gândirea criminologică modernă. criminalitatea trebuie înŃeleasă şi analizată nu prin ea însăşi. la rândul lui. Criminalitatea s-ar afla în relaŃie direct proporŃională cu "forŃa fizică şi cu pasiunea indivizilor". revoluŃii. 446 au fost comise sub influenŃa alcoolului. Întrucât nu poate exista o societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puŃin da la tipul colectiv este inevitabil ca dintre aceste abateri unele să prezinte caracter infracŃional. ci în strânsă legătură cu o cultură determinată în timp şi spaŃiu. un impact important asupra criminalităŃii. iar cel nordic delictele contra proprietăŃii.omul nu săvârşeşte infracŃiuni datorită stării de sărăcie. la una de mizerie. bărbaŃii venind mult mai frecvent în conflict cu legea. astfel încât.sexul influenŃează disponibilitatea de a comite infracŃiuni.alcoolismul influenŃează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. în perioada analizată de autor.sărăcia . datorită unor schimbări bruşte (războaie.climatul sudic stimulează săvârşirea infracŃiunilor contra persoanei. constituie un factor de sănătate publică. 3. poate conduce la discriminare. .2.

Totodată.Manouvrier (1850-1922) şi a promovat teoria conform căreia mediul social are un rol determinant în geneza criminalităŃii. deschizând noi perspective în faŃa cercetării ştiinŃifice a cauzelor criminalităŃii.4. Teoria lui Lacassagne stă la baza a numeroase studii care s-au efectuat ulterior şi. el consideră infractorul ca fiind un parazit social.1. la baza căruia ar sta determinismul social şi nu predispoziŃiile psihologice ale individului. Tarde a studiat relaŃia dintre criminalitate şi profesia exercitată. un element qui n'a d'importance que le jour ou il trouve le bouillon qui le fait fermenter" (Mediul social este mediul de cultură al criminalităŃii. socialul fiind guvernat de relaŃiile psihologice dintre indivizi. culturale. a fost fondată de A. semne de recunoaştere (tatuaje). Spre deosebire de Durkheim. Ferri acceptă determinismul endogen al maestrului său. Aceste fraze au devenit leitmotivul criminologiei sociologice care susŃine. în fond. dar propriile sale cercetări s-au oprit mai ales asupra cauzelor exogene. Discipol al lui Lombroso. dar şi comportamentul infracŃional al oamenilor. Enrico Ferri. face din sociologie o interpsihologie. ImitaŃia ar constitui. numită şi şcoala lioneză. şi reguli de asociere (grupuri de răufăcători).1. asociat şi prieten al lui Lacassagne. cu determinare multiplă. autorul îşi pune întrebarea firească de ce în condiŃii exogene similare numai anumiŃi indivizi comit infracŃiuni. Teoria lui Lacassagne este rezumată în două fraze celebre: "Les societes n'ont que les criminels qu'elles meritent" (SocietăŃile nu au decât criminalii pe care îi merită) şi "Le milieu social est le bouillon de culture de la criminalité. răspunsul la această interogaŃie este acela că delictul este un fenomen complex. profesor universitar şi avocat celebru. Valoarea acestei orientări constă în replica pe care a dat-o concepŃiilor bioantropologice. atât fizico20 . 3.o fiinŃă umană nu poate fi fericită dacă nu există un echilibru între nevoile sale şi posibilităŃile de a le satisface. ci influenŃelor psihosociale pe care le preia prin imitaŃie. bazate pe legea imitaŃiei. parŃial. consi. Angajarea individului în săvârşirea faptelor infracŃionale nu s-ar datora unor pulsiuni organice. un element care nu prezintă importanŃă decât în ziua în care găseşte mediul care îl face să se dezvolte). Tarde refuză să considere crima ca pe un fenomen normal al vieŃii sociale. că "fiecare societate conŃine tipurile de infracŃiuni şi de infractori care corespund condiŃiilor economice. Conform opiniilor sale. Şcoala interpsihologică Şcoala interpsihologică. principala cauză a criminalităŃii. socio-economice ale fenomenului infracŃional. deci. evidenŃiind existenŃa unor infractori de profesie care se caracterizează prin limbaj (argou). iar dereglarea socială determină dezechilibrul. redactor şef al ziarului socialist "Avanti" şi fondator al revistei juridice "La scuola pozitiva". Enrico Ferri (1856-1929) a fost una din marile personalităŃi ale criminologiei. 3. 3. Teoria sociologică multifactorială Jurist şi sociolog.2. constituie sursa "şcolii ecologice" de la Chicago.3. autor de cursuri şi lucrări ştiinŃifice renumite. reprezentată de Gabriel Tarde (1843-1904). morale şi sociale proprii". le microbe c'est le criminel. poate să apară fenomenul de suicid. Şcoala mediului social Şcoala mediului social. iar microbul este infractorul.Lacassagne (18431924) şi L. fructificate mai ales de sociologii şi criminologii nord-americani.derat drept fondatorul criminologiei sociologice.

care constituie o primă varietate de factori exogeni. ruptura. 21 . de a se autoregla. În viziunea sa asupra sociologiei criminalităŃii. pe continentul american. Ruptura. disoluŃia sistemului. curentul culturalist. Se prezumă că adaptarea la condiŃiile evolutive constituie regula de funcŃionare a societăŃii. a constituit o preocupare constantă a sociologilor americani. Ferri reliefează faptul că aceştia se regăsesc mai ales în planul general al fenomenului infracŃional. a căror încălcare îl plasează pe individ în categoria infractorilor. în modalităŃi şi grade diferite în funcŃie de caracteristicile persoanei implicate. Anumite conflicte care apar sunt anihilate prin capacitatea interioară a ansamblului de a ajusta. de includere într-un curent teoretic anume. Comparând elementele esenŃiale ale teoriilor sociologice considerăm că pot fi incluse in modelul consensual patru curente relativ distincte : orientarea ecologică. mai ales cea juvenilă. elaborând "legea suprasaturaŃiei". b) factori fizici sau cosmo-telurici (climatul. Modelul consensual inspirat îndeosebi de gândirea teoretică a lui Durkheim. produce o creştere bruscă a criminalităŃii. familia. organizarea economică şi politică etc.). condiŃiile atmosferice etc. autorul a reformulat "legea saturaŃiei mediului" aparŃinând lui Quetelet. c) factorii mediului social: densitatea populaŃiei.). ale locului şi timpului comiterii faptei penale. bazate pe inovaŃii metodologice şi studii experimentale de mare întindere. reprezintă un eşec al procesului de adaptare. în cadrul ei. Cercetările întreprinse şi-au propus să evidenŃieze. alcoolismul. Teoriile modelului consensual îl consideră pe infractor un neadaptat şi propun. DelincvenŃa. Ferri a prezentat următoarea clasificare a factorilor criminogeni : a) factori antropologici (endogeni) reprezentaŃi în trei grupe : cei care Ńin de constituŃia organică a infractorului. dacă survine. de o puternică dezvoltare a sociologiei şi. anotimpurile. criminalitatea revine la limitele sale "normale". diverse modele de resocializare a acestuia. De altfel. Modelul consensual Începutul secolului al XX-lea a fost marcat. EsenŃa acestor teorii constă în recunoaşterea existenŃei unor norme care ocrotesc valorile sociale dominante. Pareto şi Parsons a dominat criminologia sociologică de la începutul secolului XX până în jurul anului 1960. Teorii sociologice moderne. drept remediu.socială cât şi biologică. educaŃia. cei care corespund constituŃiei sale psihice şi în ultimul rând caracteristicile personale (vârstă. opinia publică. revoluŃia. rezultând monografii de amploare. curentul funcŃionalist şi teoriile controlului social. conform căreia orice fenomen social anormal. Diversitatea acestor teorii face dificilă încercarea de clasificare a lor. acei factori care modifică tendinŃele normale de adaptare a individului la mediu. 3. El se caracterizează prin analogia propusă între sistemul natural şi sistemul social. Ferri reuneşte două elemente care vor constitui baza teoretică a curentului sociologic asupra criminogenezei: elementul de sinteză obŃinut prin culegerea datelor oferite de alte discipline cu preocupări criminologice şi studiul analitic al fenomenului infracŃional considerat ca fiind determinat de viaŃa socială. Acordând prioritate factorilor sociali. sex etc. producŃia industrială. studii bine articulate ştiinŃific. cum ar fi războiul.3. Cu ocazia celui de-al IV-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Geneva (1896). foametea etc. a sociologiei criminologice. O dată cu epuizarea evenimentului în cauză. prin examinarea multiplelor legături care se stabilesc între mediul social şi diferitele grupuri sociale. natura solului.Cele două sisteme sunt alcătuite din părŃi componente care se adaptează şi evoluează în consens deoarece altfel s-ar produce conflictul major..

Tema centrală a orientării culturaliste în criminologie este raportul dintre cultură şi criminalitate.D.3. Ca idee comună. C. biologic-psihologic etc. În elaborarea ipotezei de cercetare.3. 3. reprezentanŃii şcolii ecologice au deschis calea unei întregi generaŃii de criminologi care s-au concentrat asupra determinării comportamentului delincvent de către factorii sociali. DelincvenŃa apare astfel ca un fenomen de respingere. denumită astfel întrucât plasează indivizii şi grupurile în struc. Metodele teoretice ale şcolii ecologice de la Chicago au fost popularizate de Henry McKay. orice element. relaŃia dintre om şi societate este examinată prin intermediul particularităŃilor ecologice. aceste teorii consideră criminalitatea ca un rezultat al stării de frustrare a indivizilor şi grupurilor defavorizate social şi economic. şomaj. De altfel. incapabile să atingă. 3.3. Autorii au evidenŃiat existenŃa unor corelaŃii între delincvenŃă şi perturbările sociale în zonele de deteriorare morală (caracterizate prin sărăcie. reprezentanŃii şcolii din Chicago formulând conceptul de zonă criminogenă specifică (delinquency area). În aceeaşi manieră. Curentul culturalist Un alt grup de teorii din sfera modelului consensual sunt cele care aparŃin curentului culturalist. conform căreia.turi. McKay au făcut o analogie între grupurile de imigranŃi şi speciile de plante care încearcă să supravieŃuiască pe un pământ ostil. specific cartierelor sărace. Curentul "funcŃionalist" Sociologia "funcŃionalistă". Încercând să explice cauzele criminalităŃii în marile concentraŃii urbane în care proporŃia imigranŃilor era ridicată. care asimilează norme şi valori opuse celor general acceptate de majoritatea membrilor societăŃii. aceste teorii mai sunt cunoscute şi sub numele de "teorii ale tensiunii sociale" (strain theories).3.). care raportează personalitatea individului la cultura în care se dezvoltă şi pe care o asimilează. în aceeaşi manieră. a inspirat unele teorii criminologice de mare interes teoretic. Autorii consideră că aceşti oameni împărtăşesc aceleaşi dorinŃe şi idealuri de realizare socială ca şi componenŃii claselor favorizate. programe care s-au extins până după cel de-al doilea război mondial. prin mijloace licite.R.Shaw şi H. roluri şi relaŃii sociale. condiŃii de muncă nefavorabile. Aceasta din urmă este privită ca o "adaptare inversă" a indivizilor. analizând funcŃiile şi disfuncŃiile existente într-o societate dată.în studiul criminalităŃii.3. promotorii acestor teorii pornesc de la recunoaşterea existenŃei sistemului social care are menirea de a integra într-un echilibru dinamic toate clasele. o stare de frustrare individuală şi colectivă care conduce la săvârşirea faptelor penale. De aici ar rezulta o tensiune socială. concretizate în realizarea unor programe speciale de prevenire a criminalităŃii. Introducând o nouă variabilă . 22 . dar ei nu le pot atinge pe căi licite. imigranŃii încearcă să supravieŃuiască apelând la forme de adaptare impuse de viaŃa concretă. Aceste teorii au determinat reacŃii pozitive în sfera politicii penale.1.2. Şcoala ecologică de la Chicago De o mare audienŃă în anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de orientarea ecologică a şcolii din Chicago. Clifford R.Shaw şi Frederick Thrasher. învăŃământ dezorganizat etc.ecologia urbană . indiferent de natura sa (animal-vegetal. Din acest sistem se detaşează acea secvenŃă care vine în conflict cu consensul cultural global. scopurile (obiectivele) valorizate de societate. categoriile şi grupurile care compun societatea.) din momentul în care intră în relaŃii cu alte elemente este susceptibil de a fi implicat într-o relaŃie cauzală.

Cea mai cunoscută dintre "teoriile tensiunilor sociale" aparŃine lui R. conferindu-i sensuri noi. totuşi. tinde spre dezintegrare. În aceste condiŃii. Merton arată că. Conceptul lui Durkheim. Deşi este credibilă. Criminalitatea reprezintă reacŃia individului faŃă de neconcordanŃa dintre scopurile vehiculate şi valorizate la nivelul societăŃii şi mijloacele permise pentru a le realiza. a influenŃat considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităŃii în a doua jumătate a secolului XX. teoria lui Merton nu reuşeşte să explice de ce. anomia este o proprietate a structurii sociale şi nu a individului. anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace. tinerii aparŃinând grupurilor defavorizate sunt supuşi drumului spre delincvenŃă. anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale. McKay. aşa cum am arătat. dacă anumite obiective pot fi atinse pe căi legitime. Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la condiŃiile societăŃii americane. numai unii dintre indivizii aflaşi în stare anomică se angajează în săvârşirea de fapte antisociale în timp ce alŃii se conformează normelor în vigoare. în majoritatea cazurilor.Merton şi este intitulată teoria anomiei sociale . crize economice) ori de catastrofe naturale. Cu atât mai mult. Deci. Ordinea socială este stabilă atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge. se referea la o anumită lipsă a normativităŃii sociale determinată de conflicte majore (războaie. Merton. revoluŃii.K. Insistând asupra faptului că infracŃionalitatea este determinată de condiŃiile sociale şi nu de trăsăturile psihice ori biologice ale individului. Sellin şi Miller. Când echilibrul se rupe. alături de Shaw. pentru a se restructura pe baze noi. în societatea nord-americană se ignoră. Conform teoriei lui Merton. individul recurge adesea la mijloace ilicite. 23 . îşi face apariŃia dezorganizarea socială. În acest sens. structura socială devine anomică. Pentru a putea atinge aceste scopuri.

1. La rândul nostru. . clasificându-i în factori economici. În materia factorilor geografici. apreciem că factorii de mediu se pot constitui în circumstanŃe care. de o clasificare strictă a acestor cauze. D.Ferri. în primul rând.umiditatea şi criminalitatea violentă variază. Probleme în clasificarea factorilor criminogeni Dificultatea clasificării factorilor criminogeni rezultă atât din variabilitatea acestora cât şi din faptul că fenomenul infracŃional este un rezultat al acŃiunii lor conjugate. la concluziile lui E. economici etc. creşte criminalitatea violentă.Szabo procedează oarecum asemănător lui H. Autorul nu este preocupat.2. scopul fiind acela de a releva corelaŃiile existente între o variabilă sau o grupă de variabile şi criminalitate. dificultăŃile de clasificare şi interpretare rămân. 1. clasificarea sa este susceptibilă a fi îmbunătăŃită. În acelaşi timp. H. de la caz la caz. de asemenea.. de Greeff care confirmă “legea termică” şi mai ales la studiile americane care susŃin următoarele: . abordarea individuală a factorilor criminogeni . culturali şi politici.Mannheim tratează în cel de-al doilea volum al “Criminologiei comparate” cauzele de ordin social ale criminalităŃii. Cuantificarea precisă a rolului fiecăruia reprezintă aproape o imposibilitate ştiinŃifică. Factori economici Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform căreia baza economică determină suprastructura socială.temperatura afectează echilibrul emoŃional. instituŃională.presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporŃional: când presiunea scade. R. Doi ani mai târziu. economici. În consecinŃă este de 24 . J. făcând însă o interesantă corelaŃie între tipurile de factori criminogeni şi tipologiile infracŃionale. politică. evitată în literatura de specialitate trebuie înŃeleasă în sensul pedagogic al acesteia. Din acest motiv.C AP ITO LUL III: C AUZ ALIT ATEA ÎN CRIMINOLOG IE 1. demografici. Chiar şi în această viziune. culturală. invers proporŃional. analizând complexa problematică a cauzalităŃii. În mod asemănător procedează şi alŃi autori. . autorul face referire la cercetările statisticienilor Guerry şi Quetelet care au formulat “legea termică a criminalităŃii”.în general. culturali şi politici. autorul nu operează o distincŃie clară între cauzele criminalităŃii ca fenomen social şi cauzele actului infracŃional concret. Din considerentele exprimate mai sus preferăm o analiză mai succintă a factorilor care determină criminalitatea ca fenomen social.Pinatel clasifica factorii criminogeni în factori geografici. Deşi evaluează rolul factorilor socio-culturali. natura solului etc.Mannheim. La factorii fizici sau “cosmo-telurici” făcuse referire E. Gassin constată că marea majoritate a criminologilor şi-au manifestat scepticismul cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul fenomenului infracŃional. favorizează săvârşirea infracŃiunilor şi nu în cauze ale acestui fenomen. Cauzele fenomenului social al criminalitatii (MACROCRIMIN OLOGIA) 1. luând în considerare climatul.

Industrializarea. mai ales. În funcŃie de nevoi. a unei îmbogăŃiri rapide. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al individului. mai ales atunci când “transplantul” s-a soldat cu un eşec. Anumite studii evocă o creştere puternică a procentului de tâlhării. în care individul a devenit un necunoscut oarecare. inclusiv comportamentul infracŃional. situaŃiei financiare într-un mediu social şi în epoca în care trăieşte. anxietate.aşteptat ca situaŃia economică a unui stat. în perioadele de recesiune economică. cât şi de sărăcie. să determine anumite comportamente umane. aspiraŃii şi obligaŃii unii îşi vor considera nivelul de trai satisfăcător. Trebuie evidenŃiat faptul că sărăcia nu are doar o dimensiune economică obiectivă.în general.creşterea masivă a mobilităŃii orizontale a unei întregi populaŃii rurale. la evaluarea personală pe care individul o face statutului său economic. Înlocuirea mediului social specific localităŃilor rurale în care individul era cunoscut şi apreciat la valoarea sa.2.ritmul industrializării constituie şi el un factor criminogen ca urmare a imposibilităŃii asigurării unor condiŃii social-edilitare minime pentru populaŃia atrasă în acest sector. Fără a se nega un raport de cauzalitate între starea economică şi criminalitate. Inversarea rolurilor familiale produce stări de confuzie. atât de prosperitate. alŃii de-a dreptul mizer. Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel de trai mediu într-o societate ori epocă precizată. dar în tipuri diferite.2. rolul său de susŃinător al familiei fiind alterat. ci şi o dimensiune spirituală. care se deplasează spre zonele industrializate. ori a unei zone mai restrânse. înşelăciuni etc. Autoritatea tatălui se diminuează considerabil. s-a constatat însă un fenomen surprinzător: progresul social-economic a fost însoŃit de creşterea criminalităŃii. Dimensiunea subiectivă se referă la percepŃia individuală. Prin ea însăşi. studiile efectuate au evidenŃiat că fenomenul infracŃional este atât de complex încât el poate fi generat în aceeaşi măsură. punându-l în imposibilitatea de a-şi mai putea realiza. iar sistemul relaŃional era foarte strâns. . posibilităŃi superioare de instruire şi specializare. prin “maşinismul” său. cel urban. Şomajul. de dezechilibru interior. mai ales prin munca “pe bandă”. oferind locuri de muncă. este de natură să producă efecte negative asupra acestei categorii de oameni. .industrializarea. 1. în speranŃa unui trai mai bun şi. Nivelul de trai.2. El atinge grav structura familială la baza sa. creşterea nivelului de trai al oamenilor. cu efecte care accentuează starea de stress a muncitorilor şi a populaŃiei de pe platformele industriale. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis că aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi: . cu un mediu impersonal. bunuri de larg consum de calitate tot mai bună şi implicit. industrializarea este un factor de progres economic şi social. 1. aspiraŃiile sale. Statistic. . alcoolism. produce o specializare cu efecte de înstrăinare.3. omul nemaiavând posibilitatea să-şi manifeste spiritul creator. ci şi prin instabilitatea emoŃională pe care o ocazionează. provocând grave mutaŃii în structura lor de personalitate. InfluenŃa sa se exercită nu numai prin scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai. dorinŃa de revanşă împotriva societăŃii. prin mijloace legale.2. Explică un anumit procent de acŃiuni infracŃionale. Acelaşi salariu poate fi considerat 25 . industriile afectează grav echilibrul ecologic din zona în care sunt implantate.1. furturi. Ne vom limita să analizăm unii din factorii economici consideraŃi a avea un conŃinut criminogen pronunŃat: 1.

că în viaŃa indivizilor. Alături de şomaj sunt implicaŃi în scăderea nivelului de trai şi alŃi factori. Din acest motiv.3. la rândul ei. rolul negativ al mass-media etc.între anii 1975-1985).1. Factori demografici Preocupările pentru studierea relaŃiilor existente între factorii demografici şi criminalitate sunt de dată relativ recentă.A. care îi poate determina inexorabil pe unii indivizi la comiterea de infracŃiuni. Deci. traversate de curente ale mobilităŃii verticale şi orizontale accelerate. Mobilitatea geografică este determinată cel mai adesea de urbanizare şi are consecinŃe criminogene certe. în România . de-a lungul timpului. se adaugă şi dorinŃa de îmbogăŃire sau de un trai mai bun. care. cu multă greutate. la limitele sale alarmante. angajarea în muncă a ambilor soŃi. Rapiditatea transformărilor social-culturale în 26 . devin ambigue. pe lângă sărăcie. Mobilitatea socială şi urbanizarea. datorită industrializării. Amploarea mobilităŃii pe orizontală a populaŃiilor a provocat schimbări calitative în relaŃiile interumane. Mobilitatea puternică a avut un dublu efect: acela de a dezorganiza instituŃiile sociale existente şi de a crea altele noi în toate domeniile de activitate. a habitatului. făcându-se simŃită prezenŃa unui pluralism cultural. Familia a suferit în primul rând: rata divorŃurilor. Unele din ele pot fi exact negaŃia altora.ca efect al interzicerii avortului . Prin mobilitate socială se înŃelege mişcarea populaŃiei umane în plan geografic (mobilitate orizontală).3. Rata natalităŃii. 1. Creşterea rapidă a mediului urban nu a permis amenajarea cartierelor. Mediul tehnic urban are un ritm diferit care se manifestă în forme multiple: structurile se modifică permanent. Desigur că relaŃia între rata natalităŃii şi criminalitate este de natură indirectă. exploziile demografice sunt urmate de creşteri semnificative ale delincvenŃei juvenile (în Europa occidentală între anii 1960 . incapacitatea instructiv-educativă a şcolii.foarte bun de unele persoane. structura demografică a sexelor. Este o ocazie favorabilă pentru manifestarea conflictului de cultură. ori negaŃia normelor în vigoare la nivelul societăŃii. în timp ce altele îl pot considera jenant sau insuficient pentru un trai onest. la nivel satisfăcător. Eterogenitatea socială are drept consecinŃă eterogenitatea culturală. mobilitatea geografică şi socială a populaŃiei reprezintă factori criminogeni importanŃi. cu un maxim de intensitate în jurul vârstei de 25 ani. Normele fiecărui grup îşi pierd din vigoare. împinge spre delincvenŃă un mare număr de persoane. şomajul parŃial şi. la amplificarea delincvenŃei juvenile contribuind o multitudine de alŃi factori între care menŃionăm compoziŃia familială. şi Canada între anii 1965 -1975. 1. 1.3. în structurarea şi restructurarea grupurilor şi în dezvoltarea personalităŃii individului. despărŃirile şi abandonul de familie. a unei suprapuneri de norme şi valori care ghidează conduitele umane. şcolarizarea prelungită a copiilor şi căsătoria lor prematură au schimbat profund instituŃia familială. S-a constatat statistic faptul că exploziile în rata natalităŃii.1980. în S. profesional ori social (mobilitate verticală). perioada cea mai activă din punct de vedere infracŃional se situează între 18 şi 30 ani. Urbanizarea s-a realizat în mai multe etape dar ea a cunoscut un avânt de excepŃie în secolul nostru. mai ales. precum: angajarea pe timp limitat şi angajarea sezonieră. inflaŃia care bulversează echilibrul economic familial spulberând rapid economiile făcute în timp. diminuarea autorităŃii părinteşti.U.2. S-a dovedit.

mai ales în privinŃa adolescenŃilor. normele lor de comportament sunt mai puŃin numeroase şi lipsite de conŃinut. Orice perturbare în interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului. precum şi o identitate proprie în baza căreia va fi acceptat ca partener social. O problemă îndelung dezbătută a fost aceea de a şti dacă infracŃionalitatea este influenŃată calitativ şi cantitativ de nivelul de instruire şcolară. filmele şi microgrupurile la care aderă. 1. De asemenea. În criminologie interesează în mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor şi care.1. 1. InfluenŃa familiilor divorŃate ori despărŃite constituie un factor criminogen major pentru copiii delincvenŃi. În acest caz. în lucrarea “Unraveling Juvenile Delinquency” (DelincvenŃa juvenilă nerelevată) au constatat următoarele: un număr important de copii delincvenŃi şi-au schimbat reşedinŃa în timpul copilăriei.2. nu rezultă consecinŃe 27 . infractorii. sunt privaŃi de beneficiul culturii. a atmosferei familiale nefavorabile. delincvenŃa rezultă ca un conflict între cultura proprie familiei infractoare şi cea a societăŃii. Familia. are rolul de socializare imprimând copilului un anumit standard valoric. Mobilitatea verticală poate avea efecte la fel de negative atunci când ea este forŃată de necesitatea schimbării locului de muncă în urma disponibilizărilor de personal ca rezultat al recesiunii economice. Celula de bază a societăŃii. îi conduc la săvârşirea faptelor antisociale. Una din cele mai importante cercetări criminologice referitoare la influenŃa perturbărilor familiale asupra delincvenŃei juvenile a fost realizată în America de soŃii Glueck. sunt prost întreŃinuŃi din punct de vedere material şi igienic. În revanşă. împrumutându-le percepte morale contrare eticii societăŃii. datorită şcolarizării prelungite. au părinŃi despărŃiŃi ori necăsătoriŃi. televiziunea.4. cum a mai fost numită. de capacitatea educativă a părinŃilor şi de mobilitatea socială şi geografică a familiei. finalmente. Rolul de socializare deŃinut de familie se reduce tot mai mult. Pe plan cantitativ. În consecinŃă. precum şi atitudini de aderare ori de lipsă de cooperare faŃă de anumite valori sociale. precum şi altor factori cum sunt: presa. Structura familială este afectată de numărul membrilor. alienaŃii. cât şi asupra structurii sale de personalitate. 1.4. familiile infractoare îşi implică copiii în activităŃi infracŃionale ori îi influenŃează pe calea imitaŃiei. atât la nivelul adaptării sale la societate. Familia asigură copilului o siguranŃă indispensabilă atingerii maturităŃii intelectuale. la copiii delincvenŃi se remarcă o atitudine de ostilitate şi indiferenŃă faŃă de familia din care fac parte. au început să apară inadaptaŃii. cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de societatea omenească de-a lungul istoriei. Factori socio-culturali În sens larg. a stării de încordare dintre părinŃi. Cel mai adesea ei sunt stresaŃi datorită coeziunii reduse a familiilor lor. falimentelor etc.4. înstrăinaŃii. Nivelul de instruire şcolară. sociale şi culturale. În primul rând.mediul urban a supus personalitatea umană la perturbaŃii şi a plasat-o frecvent în situaŃii conflictuale. a lipsei de supraveghere şi chiar de interes din partea părinŃilor. precum şi faŃă de societate. Personalitatea copiilor delincvenŃi este mai amorfă şi lipsită de ambiŃie în faŃa exigenŃelor vieŃii. familia are valenŃe multiple. care. Scăderea controlului social atât informal cât şi formal a avut ca efect creşterea delincvenŃei.

întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. InfluenŃa este mai puternică asupra spectatorului tânăr. altfel spus. Religia. Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. în ansamblul său. în consecinŃă. Pe plan calitativ. Rolul şcolii este însă mai important pentru educarea şi socializarea copiilor. al inconştientului uman. Studiile efectuate au relevat influenŃa deseori negativă exercitată de mijloacele de informare în masă. făcute pentru a se obŃine cât mai mulŃi bani din vânzarea lor şi. Timpul liber este petrecut din ce în ce mai puŃin în cadrul familiei. În cele mai multe dintre cazuri. cum ar fi asocierea în grupuri sau “bande” care se angajează deliberat în comiterea de infracŃiuni. Este demn de remarcat că aceste filme sunt comerciale. Impactul mijloacelor de informare în masă. 1. De asemenea. Totuşi. Religia. Cercetătorii afirmă că aceste fapte trebuie văzute ca o formă de interacŃiune între tineri. aspectul criminogen trebuie reŃinut.). aceste activităŃi rămân la un stadiu limitat. ca o formă de a petrece timpul liber împreună.determină creşterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme sau emisiuni. neintegrarea economică şi socială a tinerilor absolvenŃi conduce la stări de frustrare şi dezechilibru care generează infracŃionalitatea. 28 . 1.4. aderenŃa la spiritul violenŃei. 1. neimplicat infracŃional.violenŃa pe micul sau marele ecran furnizează modele de comportament negativ. datorate neînŃelegerilor dintre soŃi. profanări etc. Impactul activităŃilor din timpul liber. Rolul creşterii delincvenŃei ca urmare a impactului activităŃilor din timpul liber este inseparabil legat de problemele sociale ale integrării.5. . s-au tras unele concluzii conform cărora atât femeile cât şi bărbaŃii necăsătoriŃi sunt mai predispuşi să comită delicte sexuale. Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în massmedia şi în special video-violenŃa. în timp ce în cazul soŃilor au fost relevate o serie de infracŃiuni săvârşite cu violenŃă.3. precum şi faptul că în perioadele de crize economice şi politice profunde pot avea loc şi fenomene infracŃionale cu substrat religios (distrugeri de lăcaşe de cult. pentru depistarea celor inadaptaŃi şi punerea în aplicare a unor programe de prevenŃie generală.4. În acest sens.4. nivelul de instruire şcolară se reflectă prin alegerea unor forme infracŃionale mai puŃin primitive.6. abordează fără nici o reŃinere acele teme cu efecte în planul instinctului. au fost identificate noi şi potenŃial periculoase forme de petrecere a timpului liber. deoarece se constată.4.4. rezultând următoarele: . nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. cum ar fi grupul etnic.vizibile în planul infracŃionalităŃii. Cu toate acestea. Cercetările s-au concentrat asupra acestui aspect. Nu s-au identificat raporturi statistice relevante în privinŃa stării civile a infractorilor. 1. S-a admis că anumite secte religioase practică infracŃionismul pentru obŃinerea unor avantaje materiale. cu efecte grave în plan social. pentru anumite situaŃii. Starea civilă. joacă însă un rol puternic de influenŃă şi prevenŃie în combaterea criminalităŃii.

PrejudecăŃile nasc sentimente de frustrare care. Întrucât. Starea alcoolică. un om care nu admite prejudecăŃile se va conforma.beŃia gravă provoacă o stare tipică de confuzie mentală. - 1. Discriminarea. Aceste preferinŃe diverse nasc prejudecăŃi. până în prezent. totuşi. Ea se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale. se află pornografia. . dar şi unele accidente de muncă se datorează alcoolului. Astfel. astfel încât videoviolenŃa va produce efecte doar asupra acelora care au înclinaŃii. al emigrării etc. În acelaşi plan şi cu implicaŃii asemănătoare. Include consumul de droguri şi alcoolismul.desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce violenŃa. O asemenea asociere este făcută deoarece sentimentele discriminatorii constituie obstacole culturale care au o importanŃă aparte în comportamentul infracŃional. Discriminările pot avea loc şi în lipsa prejudecăŃilor.8 Toxicomania. b) alcoolismul cronic modifică mentalitatea fundamentală a individului şi dezvoltă agresivitatea şi impulsivitatea. Discriminarea este considerată ca un factor criminogen important fiind asociată cu prejudecata.4. determinându-l să săvârşească. atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor minoritare. producând tulburări mentale cu efecte în planul comportamentului infracŃional. pe calea imitaŃiei. al participării la activităŃi sociale. în România nu există o pronunŃată stare infracŃională determinată de consumul de droguri. Discriminarea este refuzul de a trata un grup social în conformitate cu aspiraŃiile sale. al instruirii. ne vom referi la alcoolism. spontane şi neplanificate. grupurile care se consideră discriminate. Intensitatea discriminărilor depinde de criterii economice. de regulă. în acŃiunile lor revendicative emit pretenŃii atât de mari încât depăşesc drepturile şi libertăŃile majoritarilor. comise din imprudenŃă şi neglijenŃă. cât şi într-o formă gravă: . exagerează nevoile sexuale şi conduce la o stare de delir şi agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă. declanşează porniri agresive. Este însoŃit de o pierdere a sensurilor eticii şi moralei.4. cauzând un număr considerabil de infracŃiuni neintenŃionate.beŃia uşoară este însoŃită de o diminuare a atenŃiei şi o lungire a timpului de reacŃie. atitudini şi imagini despre lume. 29 . al apartenenŃei religioase. Alcoolismul este un factor criminogen important. Uneori rolurile se inversează. predispoziŃie spre violenŃă. Acesta este un caz tipic de “conflict de cultură”. ca factor criminogen. al sexelor. se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează şi interpretează în funcŃie de propriile nevoi. fără a se exclude rolul mijloacelor de informare în masă în desensibilizarea generală şi formarea unor atitudini nedorite şi neconforme cu interesele societăŃii. Programele “violente” determină o “dezinhibare” a privitorului şi îl scot din real. mai ales asupra tinerilor. cutumelor discriminatorii. 1. Astfel. Totodată. precum şi dorinŃe puternice de revanşă din partea celor care se consideră discriminaŃi. fapte violente. Astfel. sociale şi politice. cele mai multe cazuri de accidente de circulaŃie. este influenŃată în mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. al grupurilor etnice.7. Pot fi descrise două stări fundamentale de alcoolism : a) alcoolismul acut poate fi evidenŃiat atât într-o formă uşoară.

apărută în anul 1949. nivel de trai. abuzul de încredere. sindicale etc. . majoritatea profesiilor oferă condiŃii pentru săvârşirea de infracŃiuni. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri. a cadrelor superioare din administraŃie. Personalitatea este un concept operaŃional de ordin descriptiv care înfăŃişează rezultatul unui proces de adaptare a fiinŃei umane la lume. limitându-ne la criminalitatea “gulerelor albe”.beneficiază de o indulgenŃă generalizată. care ocupă un statut social elevat. Într-un grad diferit. De regulă. Din punct de vedere juridico-penal.Determină furtul.) nu joacă un rol specific în etiologia infracŃiunilor comise de aceste persoane. are unele caracteristici speciale: . Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex care înglobează noŃiunea psiho-socială de personalitate şi noŃiunea juridico-penală de infractor.4. în schimb.1. familie etc. Conceptul de personalitate a infractorului Studiind rolul factorilor individuali în geneza infracŃiunii. criminalitatea “gulerelor albe” nu diferă de cea săvârşită de alte categorii infracŃionale.în aceste condiŃii. Expresia a fost utilizată pentru prima dată de Sutherland în lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”. economice. Profesia. 30 . Personalitatea infractorului 2. făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului. Toate statisticile relevă o rată extrem de diversă a delincvenŃei profesionale. . determinantă fiind structura lor de personalitate. cât şi de modalităŃile rafinate prin care ei realizează faptele antisociale. Provoacă gelozia şi săvârşirea unor infracŃiuni cu violenŃă având această bază. un rezultat al interacŃiunii dialectice dintre ansamblul caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor mediului social (factorii exogeni). criminalitatea “gulerelor albe” se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea falsă a legii. criminologia operează cu conceptul de personalitate a infractorului ca variantă a personalităŃii umane înŃeleasă în accepŃiunea largă de unitate bio-psiho-socială. cu scop de conservare şi dezvoltare. abandonul de familie etc.1.9. în interesul acestei categorii favorizate. culturale şi politice în care se dezvoltă fiinŃa umană. 1. determinată atât de poziŃia socială a infractorilor din această categorie. uneori profitându-se de ambiguitatea unor legi adoptate. Ea este consecinŃa procesului interacŃionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu principalii vectori sociali. parcă în mod voit. În acest context nu ne propunem examinarea incidenŃei criminologice a fiecărei profesii.1. 2. a personalităŃilor politice.factorii criminogeni obişnuiŃi (lipsa de instruire. DispoziŃiile individuale native care constituie premisa formării personalităŃii sunt influenŃate decisiv de condiŃiile sociale. reputaŃia persoanelor implicate nu este alterată. Criminologul american defineşte criminalitatea “gulerelor albe” ca fiind o infracŃionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile. Cauzele crimei ca act individual (MIC ROCRIMIN OLOGIA) 2.

interacŃiunile dintre individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităŃii. interacŃiunea dintre componenta biologică şi comportamentul infracŃional ia în considerare progresele semnificative care au avut loc în genetică. se întregeşte cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează procesele interne de metabolism. care generează transformări şi schimbări în ambele sensuri. transformând anomaliile bio-constituŃionale şi bio-psihologice în criterii de clasificare a indivizilor în buni şi răi. dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinŃa contemporană care arată că nu există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conŃin atât trăsături pozitive cât şi negative. 31 . În realitate. respectiv aptitudinile. care au considerat datul biologic drept componentă esenŃială a personalităŃii umane. Aptitudinile reprezintă sisteme operaŃionale stabilizate. temperamentul şi caracterul. endocrinologie etc. Aceste elemente au fost utilizate. Perspectiva explicativă a conduitei antisociale implică. Aptitudinile de bază sunt moştenite. opinii şi acŃiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al societăŃii respective. de care depinde viaŃa psihică. de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei. un amplu repertoriu de atitudini. modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi originalitate şi care exprimă. precum şi de sistemul de activare reticulară din diencefal. El este rezultatul interacŃiunii componentelor personalităŃii. De aici rezultă legătura dintre biotip şi componentele personalităŃii. cu scop de conservare şi dezvoltare în condiŃii de eficienŃă maximă. de adepŃii orientării biologice în criminologie. Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice. de maturizare biologică şi socială. Comportamentul (conduita) exprimă raportul dintre activitatea sistemului nervos central care reglează procesele de relaŃie cu societatea şi sistemul neurovegetativ care conduce procesele interne de metabolism. în forme mai complexe şi mai diversificate. Caracterul reprezintă un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant şi durabil în faptele de conduită ale individului. durabil şi predictibil. omul îşi modelează personalitatea prin învăŃarea şi interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea. personalitatea este un concept care presupune ideea de evoluŃie a fiinŃei umane în raport cu modificările intervenite în mediul social. înscris într-o matrice cu un înalt grad de stabilitate. determinate atât de secreŃiile endocrine. Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este reglat şi stăpânit de caracter. neurofiziologie. examinarea condiŃiilor social-istorice în care se desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. În variantele moderne ale acestei orientări. Evaluarea rolului factorilor biologici în criminogeneză se face cu prudenŃă. în superiori şi inferiori. depinde într-o măsură importantă de componenta biologică a individului şi este operată de sistemul nervos central. în mod obligatoriu. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în etiologia crimei.Adaptarea la lume şi societate a fiinŃei umane. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament infracŃional care să fie determinat numai de factorii biologici. iar cele superioare sunt dobândite în procesul învăŃării şi perfecŃionării individuale. în sfera relaŃiilor sociale. în ansamblul său. personalitatea umană nu este doar consecinŃa eredităŃii. în infractori şi noninfractori. De aceea. biochimia sistemului nervos. însă. Activitatea sistemului cerebro-spinal. reprezentând produsul unor interacŃiuni biunivoce complexe între individ şi mediul său social. superior dezvoltate şi de mare eficienŃă. într-un mod constant. El nu se identifică. Procesul de socializare. În cadrul procesului de socializare. cu un simplu proces de adaptare individuală şi conformistă la mediu.

luminată de învăŃare şi inteligenŃă şi controlată de emoŃii şi sentimente. o faptă care prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală. socializarea negativă nu conduce în mod inevitabil la săvârşirea de infracŃiuni. personalitatea infractorului este o noŃiune mai cuprinzătoare decât cea juridico-penală. Totuşi. personalitatea umană este produsul epocii în care trăieşte omul şi pe care o reflectă la nivelul conştiinŃei. precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor. aşa cum încearcă să demonstreze unele din teoriile inspirate de interacŃionism. ci una dinamică. conflictele culturale etc. personalitatea infractorului este definită ca o sinteză a trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate.. la nivel individual. adaptarea activă. însuşirilor. controversele teoretice acordă prioritate fie factorilor individuali (endogeni). În schimb. în criminologie. ci desemnează o persoană care comite o faptă antisocială generatoare de efecte juridice penale. despre care se ştie că se formează până în jurul vârstei de 25 de ani şi continuă să evolueze în timp. dacă adaptarea pasivă la mediu. În această viziune sistemică. ele sunt determinate de activitatea oamenilor ca factori sociali creatori. cea mai importantă componentă a personalităŃii umane rămâne caracterul. este operată de voinŃa organizată a caracterului. 2. socializarea devenind pozitivă sau negativă ca urmare a preexistenŃei unui complex de factori sociali care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. Conceptul de personalitate a infractorului impune şi unele clarificări cu privire la accepŃiunea criminologică a termenului de infractor. defineşte infracŃiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social. cuprinzând ansamblul trăsăturilor.2. personalitatea nu este o structură statică. Pe parcursul procesului de maturizare biologică şi socială. Formarea personalităŃii infractorului Datorită interacŃiunilor permanente care au loc între factorii endogeni şi cei exogeni. individul îşi formează propria personalitate prin învăŃarea şi asimilarea treptată a modelului socio-cultural predominant.1. În definirea noŃiunii de infractor trebuie pornit de la legătura organică ce există între fapta comisă şi făptuitorul acesteia. ci numai ca 32 . Infractorul. infractorul este persoana care a săvârşit. asupra sa.17 C. cu scop de conservare. totodată. Drept consecinŃă. a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi combaterea fenomenului infracŃional. anomia. cu vinovăŃie. Din punct de vedere criminologic. cu scop de conservare şi dezvoltare. Această definiŃie evidenŃiază faptul că noŃiunea de infractor nu poate fi o simplă “etichetă” aplicată unor indivizi de către grupul social dominant. săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. calităŃilor persoanei care a comis o infracŃiune. definitorii pentru individul care a comis o infracŃiune.pen. au un impact major asupra criminalităŃii ca fenomen social. Astfel. Cu toate că astăzi nu se mai afirmă că anumiŃi indivizi se nasc infractori. exprimând totodată interrelaŃia dintre individualitatea persoanei şi esenŃa socială a acesteia. acŃionând. condiŃiile economice precare. este operată de reflexe şi instincte care sunt precumpănitor ereditare. În consecinŃă. Art. dezorganizarea socială. în analiza structurării în sens antisocial a personalităŃii umane. Plecând de la această realitate.Deşi relaŃiile sociale influenŃează decisiv formarea personalităŃii individuale. Procesele integrării sociale sunt procese interacŃioniste care determină sintezele majore ale condiŃiei umane. constructiv sau distructiv. la rândul lor.Fără îndoială. Pentru a identifica elementele definitorii ale noŃiunii de infractor este necesar să ne raportăm la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. într-un ritm care depinde de relevanŃa factorilor exogeni. fie mediului social (factorilor exogeni). rolul factorilor individuali nu este complet neglijat.

EficienŃa modelatoare a informaŃiilor perturbante este în relaŃie directă cu trăsăturile de caracter ale subiectului. Aceste procese au semnificaŃii diferite. Aceasta explică de ce influenŃele negative se acumulează treptat în conştiinŃa indivizilor sub forma unor reprezentări incorecte ale valorilor sociale. Dintre componentele mediului psihosocial care exercită o influenŃă deosebită asupra formării personalităŃii individului. degenerând în acte de conduită antisocială. medii de producŃie etc. între delincvenŃi şi nondelincvenŃi neexistând o diferenŃă de natură. stabilizarea personalităŃii adultului impune trecerea de la socializarea primară la socializarea continuă în cadrul interacŃiunilor determinate de noua poziŃie socială care impune imperative noi. Un individ cu trăsături negative de caracter va fi deosebit de sensibil la informaŃiile apte să-i stimuleze aceste trăsături care. impactul informaŃiilor perturbante va fi cu atât mai semnificativ atunci când subiectul este tânăr. a) Familia reprezintă principala instanŃă de socializare al cărei rol funcŃional în structura socială şi în sistemul instituŃiilor sociale permite realizarea a două funcŃii principale: socializarea primară a copiilor pentru a deveni membri ai societăŃii şi stabilizarea personalităŃii adulŃilor. mai ales la nivelul caracterului. sexului şi al altor caracteristici ale persoanei. Familia îşi realizează funcŃiile sale socializatoare în cadrul unor situaŃii specifice: . se generalizează. Ele vor modifica structura de personalitate. Dacă socializarea primară se referă la asimilarea principalelor valori şi norme sociale prin intermediul primelor contacte sociale şi experienŃe de viaŃă ale copilului. este necesar să se analizeze modul în care mediul psihosocial determină formarea personalităŃii orientate antisocial.) ca şi personalitatea non-delincventă. acordând prioritate antinormelor şi nonvalorilor. determinând orientarea antisocială a personalităŃii. ca rezultat al succesiunii lor temporale. microgrupuri. ci o diferenŃă de grad cu determinare multicauzală. Ceea ce diferă este conŃinutul informaŃiilor receptate şi valoarea acordată acestora. Apreciind că mediul social global furnizează cu preponderenŃă informaŃii corecte.situaŃiile de “învăŃare cognitivă” care îi formează copilului sistemul de cunoştinŃe. al vârstei. fapt exteriorizat iniŃial în acte minore de conduită negativă care.situaŃiile de “educare morală” în care sunt esenŃiale relaŃiile şi autoritatea din interiorul familiei. despre norme şi valori. de a ecrana şi falsifica imaginea valorilor reale. infracŃională. Orientarea antisocială a personalităŃii este un proces de durată în care subiectul asimilează cu preponderenŃă informaŃiile perturbante care îi sosesc din mediul social. în timp. . În consecinŃă. şcolii şi locului de muncă (profesiei). Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităŃi predestinate pentru crimă. cu timpul. şcoală. Acordând valoare egală celor două categorii de factori implicaŃi în formarea personalităŃii infractorului. conforme cu modelul socio-cultural promovat. Caracterizarea unei informaŃii ca fiind perturbantă are în vedere proprietatea acesteia de al împiedica pe individ să asimileze sistemul de norme şi valori promovat de societate. aptitudini şi deprinderi necesare convieŃuirii sociale. prin care copilul îşi formează o primă imagine despre lume şi viaŃă. 33 . atenŃia criminologiei s-a îndreptat mai ales asupra familiei.rezultat al asimilării şi prelucrării sale de către structurile de personalitate şi pe fondul unor împrejurări concrete care favorizează trecerea la săvârşirea actului infracŃional. devin dominante. Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi sfere ale vieŃii sociale (familie. vom insista mai ales asupra proceselor cu relevanŃă mai mare pe parcursul socializării negative.

Un rol deosebit în cadrul interacŃiunii părinte-copil. nivelul precar al cunoştinŃelor. vor influenŃa negativ formarea personalităŃii copilului. În cadrul unor procese de interacŃiune specifică. rolul educativ al şcolii poate fi marcat de o serie de carenŃe care contribuie la formarea unei personalităŃi neadaptate. stilul educativ. să transmită cunoştinŃele profesionale. să formeze. manifestat prin răsfăŃul exagerat al copiilor. cu carenŃe educaŃionale pronunŃate. 34 . consumă frecvent băuturi alcoolice. învăŃarea şi identificarea. dar aceasta constituie o excepŃie ce se datorează intervenŃiei unor factori negativi cu o forŃă de penetraŃie foarte puternică. de asemenea. excesiv de tolerant. inteligent. de asemenea. b) şcoala deŃine. stările conflictuale între soŃi sau între părinŃi şi copii manifestate prin repetate certuri. constituie o premisă majoră pentru formarea unei personalităŃi armonioase. dorinŃa permanentă de înavuŃire sau au antecedente penale. CorelaŃia dintre criminalitate şi nivelul de instruire şi educaŃie nu poate fi neglijată. raŃional. respect faŃă de muncă vor constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. care dezvoltă afectivitatea specific umană. ori care în mod intenŃionat asigură acestora modele de socializare negativă. de a-i transmite acestuia o imagine exactă asupra realităŃilor care-l înconjoară. ea poate juca un rol pozitiv în viaŃa individului prin protecŃia pe care i-o oferă. o familie unită. În acele familii în care părinŃii nu muncesc. ApariŃia unor trăsături negative la copiii care au asemenea părinŃi nu este exclusă. prin mobilurile emoŃionale pe care le determină. PărinŃii a căror comportare se caracterizează prin cinste. pregătind pentru viaŃă generaŃia tânără. Un cuplu armonios. unde predomină lăcomia. duc o viaŃă parazitară. bătăi. Pregătirea şcolară redusă. nu discern binele de rău. bazat pe preocuparea constantă a părinŃilor de a cunoaşte profund viaŃa copilului. Cercetările efectuate au arătat că majoritatea minorilor delincvenŃi provin din acele familii în care stilul educativ este caracterizat fie prin indiferenŃă. Chiar şi în acele cazuri în care familia este caracterizată printr-un stil de viaŃă deficitar. o afecŃiune autentică acordată copilului constituie premisele unei socializări pozitive. calitatea relaŃiilor dintre soŃi pe de o parte şi dintre aceştia şi copii. o puternică influenŃă asupra copilului. Conduita antisocială apare îndeosebi în acele familii lipsite de preocuparea de a asigura o socializare corectă a copiilor. în modelarea personalităŃii copilului îl are. situaŃiile de comunicare psihologică. structurându-şi astfel trăsăturile de personalitate în funcŃie de un model de referinŃă. pe de altă parte. prin identitatea pe care i-o asigură. Dacă el este echilibrat. anturajul necorespunzător. fără îndoială.- situaŃiile de invenŃie şi imaginaŃie care dezvoltă fantezia şi capacităŃile creatoare. La consecinŃe tot atât de negative duce şi stilul educativ permisiv. Modelul comportamental al părinŃilor exercită. egoismul. O influenŃă hotărâtoare asupra formării personalităŃii copilului o are climatul conjugal. Indivizii cu un volum redus de cunoştinŃe. de a-l face să înŃeleagă posibilităŃile reale care i se oferă pentru a-şi satisface aspiraŃiile. fără o reprezentare exactă asupra valorilor şi normelor sociale. fie prin despotism. Acest stil este caracteristic îndeosebi familiilor cu un singur copil şi cu o situaŃie materială foarte bună. între care imitaŃia. un loc important în formarea personalităŃii individului. la rândul său. capabilă să anuleze modelul paternal. onestitate. certurile. Dimpotrivă. un climat conjugal tensionat. să dezvolte şi să consolideze atitudinile pozitive. constituie o cale sigură spre delincvenŃă. curaj. riscul apariŃiei unor manifestări antisociale la copii este mult mai ridicat. Ea este menită să dezvolte aptitudinile. copilul ajunge să simtă şi să se comporte ca şi cum caracteristicile unei alte persoane sau grup de oameni i-ar aparŃine şi lui. Rolul familiei în formarea personalităŃii individului trebuie considerat în toată complexitatea sa. Desigur că. licitul de ilicit.

ci se modifică o dată cu schimbarea elementelor bio-psiho-sociale care o compun. fragmentare. tâlhăriei ori delapidării când ideea faptei antisociale survine ca rezultat al unor lipsuri materiale. de formare a unor personalităŃi antisociale. care îndepărtează de şcoală pe cei mai puŃin dotaŃi. care se îndreaptă către anturaje în care îşi pot satisface nevoia de apreciere. din criza economică pe care o străbate. El poate fi răspunsul instantaneu la o provocare. anomia reprezintă o stare specifică societăŃilor dezorganizate social. Astfel. zguduite de revoluŃii sau crize sociale profunde. La rândul său. În primul caz putem exemplifica prin săvârşirea unui omor în cazul flagrantului de adulter (ideea omuciderii apare în momentul constatării evenimentului). nu rămâne un dat imuabil. personalitatea umană. a unei portiere deschise (în cazul furturilor de şi din autoturisme) etc. indiferenŃă afectivă. egocentrism şi agresivitate. prezenŃa unei arme (în cazul infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă). nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenŃa prin asigurarea unor venituri oneste. conduitele indivizilor se identifică cu cerinŃele rolurilor sociale. ApariŃia conduitelor antisociale decurge. după structurarea sa. 35 . Într-adevăr. ConsecinŃa tipică a raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea individului şi modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate. educaŃia fiind înlocuită cu şcolarizarea. rolul evenimentului originar diferă serios în etiologia infracŃiunii. menirea sa educativă. între aspiraŃiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor. poate avea un rol semnificativ în apariŃia conduitelor antisociale. procesul de socializare desfăşurat pe fondul unor contradicŃii severe între individ şi societate.Preocupată mai ales de rolul său informativ. favorizează realizarea proiectului infracŃional. cei mai mulŃi dintre aceştia neavând nici o calificare. din însăşi esenŃa societăŃii. Fără îndoială că şi mediul social global. în urma cărora se amplifică tendinŃele de devianŃă socială iar modelele promovate devin confuze. instabil. deprinderilor şi motivaŃiilor dobândite în cursul socializării primare. Se produce astfel o ruptură între funcŃia educativă şi funcŃia instructivă a şcolii. astfel. În concluzie. factori şi agenŃi caracterizaŃi prin structuri educaŃionale şi mecanisme de influenŃă din ce în ce mai puternice. Astfel.. 2. Ca rezultat al întregului proces. . în ansamblul său. şcoala poate scăpa din vedere rolul formativ.Primul element poate avea o largă variabilitate în timp. în formarea personalităŃii infractorului. manifestată prin individualism. în aşa fel încât prescripŃiile socio-culturale ale mediului psihosocial devin constante şi repere de bază ale personalităŃii. duce adesea la apariŃia unor forme de inadaptare. ori poate preceda cu mult formarea ideii infracŃionale. ulterior intervenind multiple alte instanŃe. sau executarea furtului. În literatura de specialitate se face distincŃie între două elemente ale situaŃiei preinfracŃionale: evenimentul (sau seria de evenimente) care determină apariŃia ideii infracŃionale în mintea delincventului şi circumstanŃele în care fapta antisocială se pregăteşte şi se execută. c) Profesia. Elevii ajung să se grupeze în relaŃii ierarhice. . prin ea însăşi. cum ar fi în cazul omorului comis de un alcoolic. În acest context. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracŃiunilor comise cu violenŃă relevă că majoritatea subiecŃilor activi au un statut ocupaŃional precar. El poate fi decisiv în cazul prezentat al infidelităŃii conjugale ori poate fi nesemnificativ. care precedă actul infracŃional. dar decisive în trecerea la act. SituaŃia preinfracŃională SituaŃia preinfracŃională reprezintă un ansamblu de circumstanŃe exterioare personalităŃii delincventului.Al doilea element vizează circumstanŃe fără legătură cu motivaŃia infracŃională. socializarea adultului se construieşte pe fondul cunoştinŃelor.2.

femeia comite de 16 ori mai puŃine crime grave decât bărbatul. Criminalitatea feminină atinge cea mai înaltă cotă la vârste avansate. mai puŃină cultură şi energie intelectuală. abandonarea copilului etc. Numai când factorii de risc rezultaŃi din analiza situaŃiei concrete de viaŃă sunt foarte mari. Personalitatea prezintă interes sub aspectul intensităŃii orientării sale antisociale . operând cu criteriile probabilităŃii. dintre sex şi DiferenŃele anatomice. genului criminalităŃii. asupra formei. In general. În principiu. o criminalitate specifică fiecărui sex. rezultatul deliberării este uşor de anticipat. morale. Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate şi situaŃia concretă de viaŃă.3. cu cât aceasta reclamă mai puŃină forŃă fizică. care are o orientare antisocială a personalităŃii deosebit de marcată. In baza cercetărilor şi constatărilor statistice. Participarea femeii la crimă este cu atât mai mare. adoptarea variantei de comportament infracŃional va interveni în acele ipoteze în care între orientarea antisocială a personalităŃii şi situaŃia preinfracŃională se realizează o compensare sub raportul eficienŃei contributive. afective şi materiale (condiŃii concrete de realizare a faptei). Gina Lombroso ajunge la următoarele concluzii: criminalitatea feminină este de 4-5 ori inferioară celei masculine. pruncuciderea. printre altele. SituaŃia concretă de viaŃă creează premise mai mult sau mai puŃin favorabile trecerii la act. cât şi pe cea a condiŃiei necesare şi suficiente. Caracterele speciale ale sexelor influenŃează. iar aspectul final al deciziei este o reflectare elocventă a acestei diferenŃe de grad. În funcŃie de intensitatea orientării antisociale a personalităŃii infractorului. 2. valorice (semnificaŃia socială şi juridică a faptei). precum şi a trăsăturilor de caracter care o susŃin: egocentrismul. Criminalitatea specifică femeii cuprinde. situaŃia concretă de viaŃă poate îmbrăca atât forma condiŃiei necesare. În procesul psihologic de deliberare intervin criterii motivaŃionale (mobil şi scop). pentru a se trece la săvârşirea infracŃiunii. Considerând situaŃia concretă de viaŃă ca fiind propice pentru săvârşirea faptei. avortul. C APITOLU L IV: C RIMIN AL IT ATE A FEMIN IN A 1. 36 . astfel. Există. neîndoielnic. Mecanismul trecerii la act Trecerea la săvârşirea actului infracŃional este elementul care diferenŃiază infractorii de noninfractori. Ea poate fi provocatoare.Fără îndoială că între diversele elemente ale situaŃiei preinfracŃionale. Odată întrunite aceste criterii. opŃiunea sa va fi alta. fiziologice. psihologice. rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientării antisociale a personalităŃii. morale. agresivitatea. Sistemul propriu de norme şi valori îi justifică conduita şi îi dă un caracter legitim. prostituŃia. Pentru infractorul de profesie. subiectul este pus în situaŃia de a delibera şi a opta între mai multe variante de comportament. criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităŃii masculine. intelectuale şi sociale dintre sexe sunt relevante şi pentru criminalitate. RelaŃia criminalitate. după statistici. neglijentă sau indiferentă faŃă de comiterea infracŃiunii. într-o măsură oarecare. când caracterele speciale ale sexului sunt oarecum şterse de vârstă. victima are un rol important. indiferenŃa afectivă şi labilitatea.

Cauzele inferiorităŃii criminalităŃii feminine sunt multiple. care există la un mare număr de prostituate. Cele mai multe. contactul cu lumea depravată. în clasa muncitorească. ocupându-se şi de prostituŃie. După Decembrie 1989. „Acestea din urmă formează. femeia necăsătorită va apuca altă cale. cum cred unii. după cum relevă Forel. In prezent. putând fi catalogată drept o „industrie". mincinoase. astfel. dacă din cauza crizei căsătoriei. O parte a prostituatelor se recrutează dintre individele cu anomalii patologice. a revendicărilor conştiente. adeseori. reprezintă cauze care determină prostituŃia liberă. Autorul citat conchide astfel: între originea socială a prostituŃiei şi a feminismului există o strânsă legătură. dacă le-ar cunoaşte femeile. ProstituŃia Cauzele prostituŃiei sunt foarte variate. pe care le-o indică cultura şi situaŃia lor. ori sunt de natură apatică sau foarte sugestibile. fiind mai dezvoltat la femeie decât la bărbat. Femeia. împrejurări care i-ar umili sau le-ar ştirbi personalitatea. mizeria. în mare parte. din care se obŃin venituri fabuloase. lipsei de educaŃie sau educaŃiei deficitare şi. stupide. El afirmă că. De asemenea. Spiritul mai altruist al femeii este şi el un frâu în contra criminalităŃii. la care participă şi femeia. consideră că aceasta se datorează nu monogamiei. lipsa unei ocupaŃii serioase şi sistematice. HărŃuiala sexuala la locul de muncă. înclinaŃiile rele ale femeii. femeia participă la infracŃiune în calitate de complice. femeia uzează conştient de această slăbiciune a bărbatului. că prostituŃia este feminismul claselor de jos. poate cel mai mare contingent al prostituŃiei. cedând la orice seducŃie şi la orice impuls ce vine din afară. sunt din naştere anormale. ajutată. contrastul dintre dorinŃe sau pretenŃii şi situaŃia economică. cât şi de către cei străini. salariul mic. Mihai Ralea studiază legătura dintre feminism şi prostituŃie. precum şi o fire mai timidă. prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului la liberă circulaŃie a cetăŃenilor români. fiindcă în aceasta se canalizează. imbecile. mediul vicios. sau au devenit vicioase sub influenŃa mediului. energie fizică. ci sărăciei. atât de către cetăŃenii români. Pe de altă parte. Exemplele rele. fiindcă ele sunt prada cea mai uşoară şi cea mai comodă pentru proxeneŃi". fără a se trăda. şi sentimentul religios. Inferioritatea criminalităŃii feminine mai are o explicaŃie şi în prostituŃie. încât putem spune. în clasa mai bogată. Csizmadia Alajos. după Forel. acesta luând asupra sa întreaga răspundere. este un motiv de a o reŃine mai mult de la criminalitate decât pe acesta. s-a constatat că prostituŃia organizată a devenit pentru proxeneŃi o adevărată sursă de câştiguri. luxul. slăbirii fundamentului căsătoriei şi vieŃii economice dificile. isterice sau psihopate. leneviei. alimentată de condiŃiile sociale. Se ştie că prostituatele nu sunt feministe. leneşe. contează numai ca crime ale bărbaŃilor. sau multe crime. de asemenea. educaŃia prea liberă. 2. sunt. în spatele atâtor crime trecute în contul criminalităŃii masculine este femeia care a instigat la crimă . s-a manifestat o diversificare a modalităŃilor de eludare a legilor. fără exagerare. Ele au altă cale de a soluŃiona greutăŃile vieŃii. Nu în puŃine cazuri. şomajul. unele din cauzele însemnate ale prostituŃiei. ProstituŃia este mijlocul cel mai primejdios al degenerării. ViaŃa casnică o face pe femeie mai puŃin expusă controlului public decât pe bărbat şi. degenerării fizice ereditare sau dobândite. Foarte multe crime comit bărbaŃii numai pentru a îndeplini o dorinŃă a femeii pe care o iubesc sau a cărei iubire încearcă să o cucerească. vanitatea. scenele obscene prezente peste tot. Şi. RecrudescenŃa prostituŃiei după război se datorează îndeosebi crizei morale generale. nu în puŃine cazuri. fără să o trădeze bărbatul. mizeria. pentru a-1 împinge în criminalitate. având o constituŃie fizică mai puŃin robustă. femeile apucă calea feminismului. alcoolul. La o parte a prostituatelor cauza este ereditatea viciată. sau pentru a masca situaŃii. 37 . uşuratic. are mai puŃină dispoziŃie şi capacitate pentru infracŃiunile a căror săvârşire reclamă forŃă. îşi poate ascunde mai uşor faptele. Multe crime ale femeilor rămân nedescoperite.

Agresarea soŃilor O formă frecventă de victimizare a femeii o constituie agresarea sau maltratarea acesteia de către soŃ. soŃia. ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să fie deosebit de ridicat. ca. infidelitatea soŃiei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. obŃinând profituri uriaşe. In acest context. 3. de alimentaŃie publică. de turism. drogarea. mai ales. este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cea în care soŃiile victimizate (maltratate. Asemenea cazuri par a fi paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). motivele sunt diverse. prin diferite acte comportamentele. fals privind identitatea. prostituŃia şi proxenetismul au luat o amploare îngrijorătoare. soŃ alcoolic sau bolnav psihic . ca îngrijitoare etc. în bună măsură. violuri. „traficul de carne vie" este interferat. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). hoteluri. din păcate. şantaj. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ să răspundă prin violenŃă şi să-1 ucidă. pe teritoriul României au luat fiinŃă un număr alarmant de societăŃi cu profil „cultural". situaŃiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituŃiei. situaŃie datorată. Până la comiterea crimei. de „impresariat artistic". ca urmare a necunoaşterii legislaŃiei. In unele cazuri. loviri. 38 .Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai. cu camere video. inclusiv crime asupra soŃilor. agresate) ajung. recrutarea prin oficii matrimoniale. dar. lipsire de hrană. frica de organele de urmărire penală. pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu astfel de ocupaŃii. Profitând de naivitatea şi disperarea acestor persoane. Femeile sunt expuse unor situaŃii limită. ca ajutor în gospodărie. de comiterea altor infracŃiuni. după un timp. se face prin promisiunea unui loc de muncă în: restaurante. şocuri electrice. anterior. cu omoruri şi şantaj. sau care nu întrevăd posibilităŃi minime de realizare pe plan profesional.. cu fotografii compromiŃătoare făcute în secret. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. Cauzele pot fi multiple: conflicte intraconjugale. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. fenomene care determină puternice frustrări la nivel personal. sechestrări de persoane. Şi în ceea ce priveşte soŃiile. violuri şi chiar omoruri. cât şi refuzului de a coopera cu organele de urmărire penală a persoanelor implicate (prostituate). a temerii de represalii din partea proxeneŃilor. activitatea de recrutare a victimelor. ameninŃări cu sesizarea oficiilor pentru străini. Sub acoperire aparent legală. gelozia. atât probaŃiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte. cum ar fi traficul şi consumul de droguri. prin publicarea de anunŃuri în ziare. Femeile sunt în mai mare măsură victimizate de către soŃi. profitarea de dificultăŃile de limbă. baruri) şi prin prezentarea unor posibilităŃi mai avantajoase de câştig. pentru. profitând de vidul legislativ şi speculând neconcordanŃele de păreri în privinŃa aplicării legii de către organele de urmărire penală. dar. prin contactarea directă (în discoteci. soŃul şi-a victimizat soŃia. ca educatoare de copil. al instabilităŃii economice şi sociale. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. Astfel. racolează şi determină la practicarea prostituŃiei tinere ce fac parte din diverse medii. matrimoniale. care. Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modurile de recrutare a victimelor. folosirea violenŃei bătăi. cum ar fi: luarea documentelor de călătorie. răniri cu cuŃitul. la rândul lor. cu represalii împotriva familiilor. Toate eforturile şi realizările de până acum ale formaŃiunilor de combatere a crimei organizate pe linia „traficului de carne vie" nu reprezintă. decât suprimarea unor verigi din marele lanŃ al afacerilor oneroase derulate de către infractori. modalităŃile de scoatere din Ńară şi introducerea în alte Ńări unde urmează să practice prostituŃia. cu arme albe sau de foc. nu de puŃine ori. patronii acestor societăŃi livrează această „marfă" cu nonşalanŃă în străinătate. deşi numărul crimelor comise de soŃii este destul de mare.

ele procedează astfel din răzbunare. uciderea copilului nou-născut de către mama sa. opinia publică era intolerantă la asemenea acte. este foarte probabil să fie agresată din nou şi. lipsa de sprijin al tatălui copilului şi a ajutorului colectivităŃii. Femeile victime ale abuzurilor conjugale raportate sunt adesea legate. caracterizată prin violenŃă. a dus la concluzia că bărbatul. Această atenuare are în vedere în legislaŃia românească existenŃa anumitor stări psihofiziologice provocate de naştere care. să riposteze şi ea. în anumite condiŃii disperate. pruncuciderea era pedepsită la fel de sever ca orice omor. Este dovedit faptul că. Pe de altă parte. care justifică incriminarea distinctă şi atenuarea sancŃiunii penale. Victimizarea soŃului poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a acestuia. de bărbatul care abuzează de ele. din punct de vedere economic. o asemenea faptă. In realitate. 4. infracŃiune specific feminină InfracŃiunea de pruncucidere ne interesează în contextul infracŃionalităŃii feminine. în primul rând. fie o formă sau circumstanŃă atenuantă a infanticidului. deoarece subiectul său activ va fi întotdeauna o persoană de sex feminin. InfracŃiunea de pruncucidere reprezintă o varietate a infracŃiunii de omor. Pruncuciderea se referă nu la suprimarea vieŃii oricărui copil. atenuarea pedepsei pentru pruncucidere a fost justificată pornindu-se de la ideea că mama naturală se găsea.Deşi datele atestă că majoritatea actelor de violenŃă conjugală sunt comise împotriva femeilor de către soŃi. 39 . într-o situaŃie deosebit de delicată. pe mama care. legiuitorul a sancŃionat mai uşor. Mai târziu. ea constituie una din infracŃiunile specifice criminalităŃii feminine. cu denumire proprie şi cu conŃinut normativ specific propriu. fără a echivala cu o stare de inconştienŃă şi fără a exclude capacitatea psihică a făptuitorului. datorată atmosferei generale de condamnare a femeii care dădea naştere unui copil în afara căsătoriei. Un studiu al sociologului Mildred Deley Pajelow. deşi femeile îşi omoară soŃii la fel de frecvent cum o fac bărbaŃii. fosti soŃi. P runcuciderea. dădea naştere unui copil şi trebuia să aleagă între dezonoare sau uciderea acestuia. după naştere. situaŃia mamei era agravată şi de neajunsurile economice în care se zbătea. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. o dată ce o femeie este agresată de soŃ. săvârşită în condiŃii specifice. deşi unele dintre acestea prevedeau o pedeapsă mai gravă pentru pruncucidere: arderea pe rug. în urma unui viol sau a unei împrejurări deosebite. într-o anumită măsură. expertă în violenŃe conjugală. Cesare Beccaria a fost promotorul ideii potrivit căreia mama naturală trebuie pedepsită mai blând. pentru a evita atacurile fizice sau violenŃa fizică în scop de viol. Recunoscând existenŃa unor asemenea stări. nu poate fi ignorat numărul cazurilor în care femeile îşi agresează soŃii. în special. atunci când femeile lovesc bărbaŃii. O probabilitate foarte mare o prezintă faptul ca femeile să comită acest act violent în autoapărare. Fapta denumită prin termenul de „pruncucidere" este incriminată în legislaŃiile penale ca o variantă atenuată a omuciderii şi constituie fie o infracŃiune de sine stătătoare. Asemenea sprijin şi ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor acte victimizante. care trăieşte cu o femeie. Legile medievale nu distingeau nici ele între infanticid şi orice altă omucidere. Gelles a descoperit că. în final. motivele sunt foarte diferite. nu este legat din punct de vedere economic sau din cauza fricii de aceasta. De un mare ajutor pentru atenuarea conflictelor şi a situaŃiilor victimizante poate fi psihoterapia conjugală şi familială. sunt de natură să explice. In stabilirea responsabilităŃilor victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonale. în raport cu omorul. comitea asemenea fapte. ci numai la uciderea de către mamă a copilului său nou-născut. Prin urmare. aceste pedepse mai aspre se aplicau celor care suprimau viaŃa unui copil (infanticizi) şi nu mamei care. El avea în vedere. Datele prezentate în acest studiu arată că. spre deosebire de femeile care trăiesc cu asemenea bărbaŃi. In antichitate.

1. fapt ce conduce la oportunităŃi mai mari de a comite delicte. şi că ele sunt mai puŃin implicate în fapte de violenŃă. este important să studiem variatele abordări ale criminalităŃii feminine. cu motivaŃia că femeile adoptă un comportament criminal. ca urmare a unor stări psiho-fizice care conferă o responsabilitate diminuată . şi că creşterea numărului acestor fapte poate fi explicată prin teoria oportunităŃii. sau o singură teorie. Totuşi. teoriticienii nu au ajuns la un punct comun în ceea ce priveşte natura criminalităŃii feminine. înşelăciunea. la primul delict. Unele diferenŃe se datorează deosebirilor dintre bazele de date utilizate pentru analize.Teoriile social-structurale şi criminalitatea feminină Teoriile social-structurale. nureprezentau un pericol serios pentru societate. cu excepŃia. pruncuciderea constă în uciderea copilului nounascut. săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. de asemenea. invocându-se variate motive. de obicei. este de acord cu faptul că a crescut numărul anumitor tipuri de crime în rândul femeilor. De fapt. posibil ca. prezintă o imagine confuză. Rita Simon consideră că femeile sunt mai mult implicate în infracŃiunile economice. dar este de părere că femeile sunt încă implicate. cât şi comportamentul criminal al femeii. astfel încât poate comite o faptă de suprimare a vieŃii copilului nou-născut. De exemplu. sub denumirea de pruncucidere este incriminată fapta mamei care dă naştere unui copil şi suprimă viaŃa acestuia imediat după naştere. nu are capacitate deplină de a-şi da seama de caracterul actului său şi de a fi stăpână pe voinŃa sa. 5. Crimele lor. aflată pradă unei tulburări specifice pricinuită de naştere. mama. Darrel J. cum ar fi eliberarea femeii.Teoria oportunităŃii şi criminalitatea feminină Sociologul Rita Simon consideră că rata criminalităŃii feminine a crescut numai în anumite infracŃiuni contra proprietăŃii. acestea să nu poată fi explicate printr-o singură variabilă. O perioadă de timp. 5. Femeile arestate sunt. în general. în mod tradiŃional. de asemenea. Creşterea furturilor din magazine este reflectată în ratele mai mari ale furtului. dacă există diferenŃe importante între delincventa şi criminalitatea masculină şi cea feminină actuală. în delictele feminine tradiŃionale. furtul din magazine este o infracŃiune pentru care. majoritatea arestărilor au fost din rândul femeilor. femeile au fost rareori studiate ca victimă sau agresor în literatura de specialitate. In cazul pruncuciderii. poate. respinsă. Mai multe femei sunt încadrate în muncă şi lucrează în slujbe mult mai variate. în special teoria oportunităŃii. cum ar fi furtul. ca în cazul prostituŃiei. o parte din aceste consideraŃii larg răspândite au fost contestate în momentul în care teoreticienii au început să studieze serios situaŃia femeilor în sistemul justiŃiei penale. diferenŃa constând în oportunităŃi.In această concepŃie. Studiile şi analizele criminalităŃii feminine. femeile au reprezentat un procent mult mai mic faŃă de proporŃia lor în populaŃie. Este. 40 . altele provin dintr-o abordare prea limitată în unele studii. în calitate de delincvente. cum ar fi teoria oportunităŃii. care a scris numeroase lucrari despre criminalitatea feminină. fapt caracteristic închisorilor populate cu bărbaŃi. Steffensmeier. deoarece ele au mai multe oportunităŃi să comită aceste fapte.Potrivit articolului 177 din Cod penal. PredilecŃiile bărbaŃilor şi femeilor de a comite anumite fapte nu sunt fundamental diferite. Această abordare a fost. au fost folosite atât pentru a explica victimizarea. în principal. a caracterului moral. Totuşi. comparate şi contrastate cu cele ale criminalităŃii masculine. Femeile criminale nu au fost considerate o problemă socială serioasă şi nu au pus probleme deosebite de violenŃă în închisoare.

în cartea sa provocatoare despre criminalitatea feminină ridică. rezultatele acestor studii nu sunt consistente. 41 . AlŃi cercetători au sugerat că explicaŃia se găseşte în teoria controlului social. Numai în unul din 7 cazuri o femeie a săvârşit un furt sau un jaf de una singură. în cea mai mare parte.Lee H. 5. de asemenea. decât cu comportamentul bărbaŃilor tâlhari şi hoŃi. Femeile care ucid alte femei (sau fete) sunt caracterizate prin izolarea socială de cultura principală". Legăturile sociale pot fi utilizate. în prezent. decât cei cu legături mai strânse. de asemenea. El se referă la un studiu din care s-a reŃinut că . în linii mari. trăiesc în relaŃii imorale cu bărbaŃii şi nu sunt pregătite şi educate să învingă în lupta zilnică pentru supravieŃuire. implicaŃii în explicarea criminalităŃi feminine. Astfel. această problemă. care este predominat de negri. Acestea sunt mamele minoritare care. de asemenea. deşi bazat pe un eşantion mic (15 femei arestate pentru uciderea de femei în oraşul Michigan. este rezultatul masculinităŃii. teoria controlului social constă în: oamenii cu legături mai slabe cu societatea convenŃională au posibilităŃi mai mari de a adopta un comportament criminal. în majoritatea cazurilor. bărbaŃii pot fi mai mult implicaŃi în delincventă decât femeile. în perioada 1982 1983). deoarece ei au legături mai slabe cu societatea tradiŃională. pentru a explica de ce femeile comit crime . a conchis că aproape jumătate dintre victime erau copii sau copii vitregi ai agresoarelor. de asemenea. Numeroşi cercetători au ajuns la concluzia că crima. decât autori individuali ai faptelor şi au existat. Ele sunt drastic limitate în resurse educaŃionale şi profesionale şi în abilitati sociale necesare menŃinerii unei vieŃi de confort şi demnitate la nivelul existent. femeile erau partenere mai degrabă. în Statele Unite.rolurile delincvente jucate de femeile tâlhare şi hoaŃe sunt mai compatibile cu comportamentul general de rol sexual al femeii.2 Teoria controlului social Teoria controlului social are. Un studiu care a examinat forma rară de crimă printre femei (uciderea altor femei). un număr de cazuri în care ele au fost numai accesorii (care au jucat roluri secundare) sau conspiratori (care nu au participat deloc la actul crirninal). Bowker.

Femeile sunt mai sincere. In ordine procentuală. Un sfert din recidiviste motivează fapta prin dorinŃa de distracŃie. s-au realizat teste psihologice pe anumite loturi de deŃinute. Justificările infracŃionale sunt slab conturate. Intr-un grup constituit din minore. că au elaborat motivele infracŃionale înainte de comiterea faptei. iar cele care trăiesc în concubinaj şi au copii. ReŃine atenŃia justificarea „familie grea" în cazul deŃinutelor cu infracŃiuni contra avutului personal. în special. contra avutului public şi infracŃiuni economice. internarea în şcoala specială este considerată ca învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. motivaŃia fetelor este următoarea: teama de părinŃi (care a determinat fuga de acasă). iar 38. In cazul unui lot constituit din 110 femei deŃinute. iar pedeapsa este apreciată pe măsura faptei sau mai uşoară. Marea majoritate se consideră singurele vinovate pentru infracŃiunea comisă. Pentru deŃinutele femei.6. în general. contra avutului personal 25%. Recidiviste sunt 43. consideră că actuala pedeapsă este învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. Ele nu cred în reabilitare.33%. ajutorul dat altcuiva şi familie grea. viaŃa în penitenciar este grea. şi a celui feminin. repartizarea pe infracŃiuni este următoarea: contra persoanei 2. bani. Nerecidivistele motivează fapta prin conformare la hotărârea de grup. trai uşor.67%. Predomină infracŃiunile comise de una singură -55%. teama de a pierde dragostea unui bărbat. repartizarea pe infracŃiuni a celor 40 de fete este următoarea: contra persoanei 25%. de aceea ele recunosc. alcoolul. In acest sens. contra avutului public 30%. pune problema existentei unor infracŃiuni organizate în acest scop. în schimb. prin nevoia de bani. 42 . nevoia de lux. Elemente penitenciară de psihologie In cunoaşterea şi prevenirea fenomenului infracŃional.33% şi infracŃiuni privind relaŃiile de convieŃuire 15%. degradarea fizică şi morală. având consecinŃe majore pe plan personal: distrugerea familiei. DeŃinutele căsătorite şi care au copii motivează săvârşirea faptelor prin influenŃa anturajului. un rol important îl are şi studierea psihologiei persoanelor internate deja în penitenciar. contra avutului persoanei 45%. pentru" comiterea unor infracŃiuni. conformismul la hotărârea grupului de prieteni.33% din total au comis infracŃiuni de grup. infracŃiuni economice 3. Faptul că jumătate din deŃinute cu infracŃiuni economice declară că s-au conformat unor hotărâri de grup. în număr mai mare decât celelalte categorii de infractori. contra avutului public 35%.

în primul rând. deşi de-a lungul istoriei minorii au comis fapte infracŃionale. în care se pregăteşte infracŃiunea. nu se poate cere unui adolescent să respecte criteriul moralităŃii şi normele care acŃionează în cazul adulŃilor. atribuindu-se adolescentului discernământul şi conştiinŃa morală ale adultului. conform datelor ştiinŃifice. şi anume: 1. imposibilităŃii asumării responsabilităŃii depline. susŃin autorii citaŃi. minoruladolescent. 3. duplicitatea conduitei. care însă nu au fost considerate întotdeauna ilegale. Persoana de cel mult 18 ani. apoi cea a inadaptării sociale. De aceea îmbrăŃişăm orientarea autorilor care susŃin ideea necesităŃii utilizării termenului de delincventă juvenilă în locul altor termeni juridici folosiri pentru adulŃii care încalcă normele penale. Mai trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna morala adultului este echitabilă pentru adolescent. inadaptarea socială. 2. iar la sfârşitul acestui secol nu au existat instanŃe pentru minori. şi anume: minorul-copil. care nu are capacitatea de a discerne consecinŃele unor acte déviante comise. In societatea de azi există tendinŃa de a compara. dezechilibrul esenŃial. în raport cu norma morală. 5. irosiri absurde ale banilor.C APITO LU L V: DELIN CVENT A JUVEN ILA 1. de cele mai multe ori. exprimat prin vicii. până la 16 -17 ani.14 ani. patimi. trebuie tratată mai mult ca o persoană delincventă (care comite acte antisociale). în mod mecanic. înclinaŃia către agresivitate.Profilul psihologic al mino rului deviant Cei care s-au ocupat de studiul conduitei deviante a minorului au ajuns la evidenŃierea unui interesant profil psihologic al acestuia. 43 . asta datorită.ConsideraŃii introductive In criminologie se fac unele distincŃii în categoria minorilor. Tot astfel. până la 11 — 12 ani. în momentul în care conduita care intră în conflict cu norma penală devine persistentă. ca acŃiuni deviante. DevianŃa se poate manifesta în moduri foarte diferite. Considerăm că este justificată folosirea noŃiunii de delincventă în locul celei de criminalitate juvenilă. Cu alte cuvinte. delincventa juvenilă. intim. 2. Unii autori occidentali consideră noŃiunea de delincventă ca fiind relativ nouă. cu substrat psihologic şi. prin care îşi trădează. Ea poate lua forma nonconformismului. manifestată în discordanŃa dintre două planuri: unul al comportamentului tainic. forma delincventei juvenile. instabilitatea emoŃională. comportamentul adolescentului cu cel al adultului. calificate. pentru că nu a fost des întâlnită înainte de secolul al XLX-îea. infracŃiunea. deoarece acest criteriu poate fi ino-peraŃional pentru un minor. nefiind denumite delicte. minorul-puber. Conduita adolescentului e presărată cu multiple reacŃii de protest sau ostilitate contra societăŃii adulte. până la 13 . ajungându-se chiar la acte agresive. şi celălalt al comportamentalul de relaŃie cu societatea. e considerată un fenomen social nou. 4. decât ca o personalitate criminală. ca în cazul adultului.

Minorii se caracterizează. prin ostilitate faŃă de părinŃi. dorinŃa de autonomie. 3 . de multe ori. de fapt. nonconformismul. caracterizată printr-un ansamblu de trăsături evolutive de natură bio-psiho-socială este etapa în care se întâmpină cele mai multe dificultăŃi în procesul educativ. în comunitate. Tulburări ale afectivităŃii.AdolescenŃa. ostilitatea faŃă de sancŃiuni sunt manifestări tipice perioadei de criză la această vârstă. o caracteristică fundamentală a devianŃilor (cu precădere minori) o reprezintă instabilitatea emotiv-acŃională. 2. Factorii externi sociabili. care cuprind factori socio-culturali. manifestările deviante. gustul pentru risc. vârstă considerată adesea ingrată. sunt tot mai persistente. abdicarea de la sarcinile impuse. devieri caracteriale şi de comportament. faŃă de educatori (adulŃi. b. egocentrismul.insuficienta dezvoltare a controlului afectiv (incapacitate de stăpânire a reactivităŃii emoŃionale). contestând un univers valorico-normativ impregnat de prejudecăti. riscând să intre în conflict şi cu norma penală. . cât şi pentru destinul ulterior al tânărului. ce se produc şi interacŃionează în cadrul micro. în general). devianŃa capătă o formă distinctă. prin respingerea modelelor culturale şi a normelor morale tradiŃionale. spiritul aventurier. De asemenea. ocazionale şi relativ normale vârstei. sunt cunoscute motivaŃiile hedonice ale copiilor. Atunci când intră în conflict cu legea. particularizate prin Ńinuta vestimentară sfidătoare (rapperi. cu implicaŃii în creşterea sugestibilităŃii. Multe din evaluările şi etichetările aplicate de adulŃi conduitelor tânărului sunt impregnate de prejudecăŃi rigide şi constituie cauza numeroaselor conflicte ce-i opun pe tineri adulŃilor. Incapabili să se organizeze sau să persevereze. Restrângerea drastică a libertăŃilor în această perioadă este resimŃită frustrant.grupurilor umane.1 Factorii interni individuali: a. bogată în conflicte interne şi externe. Aceasta diferă substanŃial de 44 . Sub aspectul particularităŃilor psihice. orice abatere putând crea mari probleme pe linie adaptivă. socio-afectivi şi educaŃionali. Imaturitatea. în raporturile lor cu ceilalŃi. ca un atentat la drepturile lor fireşti. particularităŃi ale personalităŃii în formare şi particularităŃi care s-au format sub influenŃa unor factori externi (în special cei familiali). în special a celor morale. din cauza frecventelor perturbări fiziologice.slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare. AdolescenŃa se constituie într-o veritabilă criză. fenomen cu implicaŃii atât pentru societate. exprimate. fie printr-un nivel insuficient de maturizare afectivă. economici. Factori neuro-psihici (dificultăŃi cerebrale). . Factorii psihologici juvenile şi sociali implicaŃi în fenomenul devianŃei Factorii implicaŃi în delincventa juvenilă se împart în două mari categorii: 1. ei acumulează eşecuri şi deziluzii: la şcoală. tinzând spre permanentizare. afective.lipsa unei autonomii afective. anturaj ele nefaste (găştiie). 3. dreptul la identitate personală. Prin opoziŃie. iar drept răspuns. din acest punct de vedere. cea a delincventei juvenile. care cuprind particularităŃile şi structura neuro-psihică. agresivitatea. Insuficienta maturizare afectivă este caracterizată prin: . adolescenŃii îşi exprimă.şi macro. punckeri etc). refuzul afectiv. DevianŃa recrutează neadaptaŃii: adolescenŃii. Aceştia din urmă fac greşeala să înăsprească regimul sancŃiunilor şi al interdicŃiilor. Afectivitatea joacă un rol deosebit şi în activitatea individului uman. folosirea unui limbaj (jargon) şi a unor simboluri şi semne proprii. indisciplina. fie printr-o serie de dereglări ale afectivităŃii. Factorii interni individuali. şi rigid.

d. Caracterul se formează dependent de ansamblul condiŃiilor şi împrejurărilor în care trăieşte individul. din cauza experienŃelor negative. evidenŃiată prin: . ducând la creşterea pragului delincvenŃiaî şi la săvârşirea unor acte violente.constanŃa reacŃiilor. . 3. . Precocitatea pubertăŃii sexuale ridică probleme chiar la adolescenŃi cu dezvoltare normală. a caracterului ei nuclear. îh raport cu stimulii declanşatori. funcŃii de reglare a caracterului. care rămân cantitativ şi calitativ stabile. c. In cazul maturului delincvent. chiar dacă în anumite situaŃii caracterul individului poate suferi abateri de la modelul etalon. modul de relaŃionale la norme şi valori sociale). frecvent. Cercetările efectuate au scos în evidenŃă că deviantul minor prezintă o slabă maturizare caracterologică. influenŃe educational-formative asupra propriilor copii. Trăsăturile caracteriale îndeplinesc. din diferite motive. direct sau indirect.dorinŃa unei vieŃi uşoare. Multă vreme s-a considerat că familiile dezorganizate constituie sursa de provenienŃă a peste 80% din totalul devianplor. . cu accente de unicitate. impulsivitate şi agresivitate. delincventul minor se prezintă ca fiind un instabil emotiv-activ.lipsa de oscilaŃii excesive.stabilitatea emotiv-activă a individului matur (nedelincvent). . cu agresivitatea.absenŃa unor motive superioare de ordin social a sentimentelor etico-moraîe. gradul de supraveghere pe care părinŃii îl exercită asupra copiilor lor şi tipul de practici disciplinare pe care îl aplică părinŃii sunt legate de delincventă şi consumul de droguri. indolenŃă.exacerbarea unor motive personale egoiste.subestimarea greşelilor şi a actelor comise. Calitatea raporturilor părinte copil. inconstanŃă în reacŃii faŃă de stimuli. La extrema cealaltă. Caracterul cuprinde un ansamblu de însuşiri relativ stabile şi constante ale individului uman. la nivelul personalităŃii. comportament. Această instabilitate emoŃională apare ca o trăsătură a personalităŃii deformate a delincventului şi se asociază. determinând.tendinŃe egocentrice.autocontrol insuficient. Această „stabilitate" se manifestă prin: . ca urmare a separării părinŃilor. în general. pedagogică şi morală). fără muncă. . Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ. cu salturi de la o extremă la alta. un mod constant de manifestare. a unei educaŃii deficitare şi a unor deprinderi şi practici antisociale.durata reacŃiilor sale. ca urmare a valorilor etico-morale interiorizate şi a ambianŃei. dându-i o formă sau o coloratură specifică. 45 . părinŃii exercită. . Modele educaŃionale din familie şi comportament deviant. reglate voluntar şi conştient. Studii mai recente au arătat că.2 Factori externi sociali: A. primul dintr-un ansamblu întreg de modele sociale. nu structura familiei ca atare se face responsabilă de apariŃia devianŃei juvenile. . care va influenŃa hotărâtor evoluŃia ulterioară a copilului (concepŃia despre viaŃă. ci marile lipsuri cu care aceasta se confruntă (incapacitate psihologică. Tulburări caracteriale.opoziŃie şi respingere faŃă de normele social-juridice şi morale. reacŃiile emotive sunt relativ stabile. în cazul familiilor dezorganizate. .indiferenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă. In cadrul grupului familial. în special. Familia ajunge la dezorganizare prin pierderea integrităŃii. . Cuplul conjugal se constituie într-un model social.

Toate acestea apar în urma unui lung şir de frustrări şi tensiuni acumulate în timp. Climatul familial hiperautoritar acesta are la bază atitudinea hiperautoritară a unuia dintre părinŃi (cel mai adesea a tatălui) şi. Vârsta are un efect pronunŃat asupra comportamentului deviant. în mod exagerat. cu modificări traduse în fenomene de apatie. Climatul familial faiperpermisiv este situat la extrema cealaltă şi creează. MenŃinerea copilului într-un climat hiperautoritar determină. faŃă de relaŃionare cu cei din jur. alungarea de la domiciliu. traversează accentuate şi îndelungate stări conflictuale. neînŃelegeri. Drept urmare. refuzul unor obligaŃii conjugale. Explicarea rolului jucat de membrii aceleiaşi grupe de vârstă în folosirea drogurilor şi în extinderea delincventei se poate încerca folosind dovezi 46 . RelaŃiile dificile cu mama. Prelungirea şcolarizării obligatorii reprezintă pentru copiii cu intelect redus o sursă de inadaptare şi de eşec. care nu poate satisface nevoia de afecŃiune a copilului. fără a avea dreptate. regim care depăşeşte limitele de toleranŃă psihică şi psihofiziologică. fapt explicabil prin lipsa toleranŃei la frustrare. modificări serioase în componentele personalităŃii acestuia şi. de supraevaluare a propriilor posibilităŃi. Se observă o slabă rezistenŃă la tentaŃii a acestor copii. evitată. AdolescenŃii care se angajează într-un comportament deviant caută prieteni angajaŃi într-un astfel de comportament şi aceasta duce. atitudinal-relaŃionale. de exacerbare a eului. indiferenŃă.Disocierea familiei prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea minorului o frustrare emoŃională. care îi antrenează pe calea deviantei. cu privaŃiuni de tot felul şi cu ameninŃări. deseori. respectiv ceartă. la o mai mare implicare în devianŃă. C. discrepanŃele între dorinŃele părinŃilor şi rezultatele copiilor nu întâzie să apară. Din nefericire şi spre marea nedumerire a părinŃilor respectivi. B. DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitate. în consecinŃă. forma de manifest tare şi frecvenŃa acestor conflicte cresc substanŃial. Severitatea excesivă. care poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. determinând atitudini de îngâmfare. precipitat. devin sursa de dezorganizare a microgrupului familial. îşi lasă puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităŃii copilului. treptat. Nivelul de instruire şcolară Şcoala pune foarte curând stăpânire pe copil şi căminul părintesc îşi pierde posibilităŃile de control asupra vieŃii morale a acestuia. la forme mai complexe şi mai grave: agresivitate fizică. a căror intensitate variază de la forme relativ uşoare. Pe de altă parte. Aceşti părinŃi impun un regim de muncă pentru copiii lor. existente unor relaŃii adulterine etc. cu multe interdicŃii. Frecventarea şcolii apare. despotism. iritabilitate. atitudini de protest şi revoltă faŃă de noile influenŃe. în mod dominator. in special. punctul de vedere în faŃa celorlalŃi. drept un concurent al muncii sau identităŃii familiale şi este. folosirea la muncă a copilului la vârste mici şi distanŃa mare faŃă de şcoală determină scăderea influenŃei acesteia asupra educaŃiei copilului. tensiuni care se vor descărca brusc. incapacitate de acomodare. copiii astfel trataŃi educaŃional pot ajunge devianŃi. îl vor situa permanent în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. în familiile de la Ńară. în final. uneori. pisălogeală) determină la copil atitudini de indisciplină. condiŃii de apărare şi protejare a copilului împotriva pericolelor şi prejudecăŃilor din afară. Impactul activităŃilor din timpul liber petrecut cu cei de aceeaşi vârstă Timpul liber este folosit pentru socializarea în grupuri de minori cu aceeaşi vârstă. după aceea. cu tendinŃa de a-şi impune. Această spirală este dificil de rupt şi explică de ce este atât de greu să se intervină eficient pentru a întrerupe dezvoltarea devianŃei în timpul adolescenŃei. deşi organizate. prin manifestări de conduită agresivă şi explozivă împotriva altora. Atunci când conŃinutul. Asocierea cu devianŃii de aceeaşi vârstă atinge un punct maxim la mijlocul adolescenŃei şi scade. Există numeroase familii care. a ambilor părinŃi.

o menŃiune specială merită cea privitoare la conflictele grave care apar în cadrul cuplului familial. conceput ca un proces de formare a personalităŃii prin învăŃarea şi interiorizarea treptată a valorilor şi normelor. Alteori. al controlului folosirii banilor de buzunar ş. fiind generată de lipsa modelelor parentale sau de existenŃa modelelor patologice. care se mai întâlneşte la sate. situaŃii conflictuale întrenpărinŃi şi copii cu privire la obligaŃiile acestora şi la organizarea timpului liber. agravează tulburările de comportament şi precipită delincventa juvenilă. Impactul mijloacelor de informare în masă Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în mass-media şi. reŃinem ca fiind mai frecvente următoarele: lipsa de afectivitate. într-un cuvânt al modelului socio-cultural prescris şi recunoscut de societate şi a capacităŃii de a îndeplini anumite responsabilităŃi sociale. conflicte grave intrafamiliale. Pe aceeaşi linie se înscriu: inexistenŃa unui program de viaŃă familială organizată. din familii cu mobilitate mare după divorŃ. al controlului timpului liber. în cele din urmă. în special. la rândul lor. cunoştinŃelor şi deprinderilor sociale. video-violenŃa. Au fost expuşi predominant copii din familii viciate. cercetările au demonstrat că familiile destructurate constituie un element activ în sistemul de factori care alcătuiesc structura determinismului delincventei juvenile. are o influenŃă puternică in prevenirea şi combaterea criminalităpi.a. Religia. în lipsă de autoritate părintească. nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. 4 . al controlului asupra grupului de prieteni. Urbanizarea Efectele urbanizării şi ariile de devianŃă. intervin şi anumite micromedii sociale. cu relativă constanŃă în structura specifică determinismului delincventei juvenile. a orăşenilor. aşadar. F. care se reflectă. D. Astfel. şi cea dezrădăcinată. în multe cazuri. In procesul complex de socializare. devianŃa infantilo-juvenilă a fost consecinŃa sancŃiunilor abuzive sau a frustrărilor din cursul procesului de socializare a comportamentului. DevianŃa infantilo-juvenilă poate fi privită. constituie o preocupare importantă a cercetărilor criminologice. cum ar fi grupul etnic. Problema cauzalităŃii d elincventei juvenile Majoritatea autorilor de specialitate sunt de părere că cel mai potrivit studiu asupra cauzalitătii delincventei juvenile ar fi unul de natură pluridisciplinară. Religia Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. care să presupună analiza pe mai multe nivele. diferenŃa dintre educaŃia tradiŃională. în declanşarea mecanismului infracŃional. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. care reprezintă surse de socializare negativă. Dintre cauzele care traduc caracterul deficitar al funcŃiei educative a unor familii din care au provenit minori şi tineri infractori. în activităŃi delincvente şi vor folosi droguri. De aceea. în scopul identificării elementelor structurii specifice ale determinismului complex al delincventei juvenile. sus-menŃionate. al controlului folosirii de o manieră constructivă a mijloacelor audio-vizuale. 47 . al controlului asupra activităŃilor extraşcolare. care. prin întrebuinŃarea inadecvată a mijloacelor disciplinare.empirice: adolescenŃii care se asociază cu alŃi adolescenŃi delincvenŃi şi consumatori de droguri se vor angaja. incompetenŃă educativă a unor părinŃi. lipsa de comunicare a părinŃilor cu proprii copii. sau copii lăsaŃi sub influenŃa străzii. îa un număr considerabil de minori şi tineri. E. şi ca o consecinŃă a violenŃei intrafamiliale. în ansamblul său. Dintre situaŃiile disfuncŃionale care au contribuit la socializarea negativă a unor minori şi tineri delincvenŃi. inexistenŃa sau superficialitatea (caracterul sporadic) controlului lecturilor.

devianŃa copilului s-a impus analizei ca un dezechilibru între structura familiei şi climatul său afectiv, în care includem atât fenomene macrosociale (privaŃiuni materiale, inflaŃie, urbanizare etc.), cât şi fenomene microsociale (dezorganizarea familiei, grupul patogen sau influenŃa străzii). în concluzie, atunci când conflictele intrafamiliale sunt permanente, cu caracter cronic şi se consumă în prezenŃa copiilor, când implică violenŃe între parteneri, ele constituie miezul cel mai acut şi mai activ din care se zămisleşte personalitatea dizarmonică a multor minori şi tineri infractori. Aceste grave circumstanŃe intrafamiliale conduc la apariŃia unor sentimente de singurătate, de izolare, de slăbire a capacităŃii minorilor şi Ńinerilor de rezistenŃă la frustraŃie, la predispoziŃie spre vagabondaj şi spre agresivitate, care au şanse de a se coagula în multiple alte situaŃii şi circumstanŃe sociale şi individuale, în procesul generării delincventei juvenile, între altele, cu disfuncŃiile activităŃii educative ale unor verigi ale procesului educativ din unele instituŃii de învăŃământ, dar, desigur, şi cu multe alte situaŃii sociale interindividuale, care vin din amonte şi din aval de şcoală. Cunoaşterea personalităŃii tinerilor infractori reprezintă o premisă necesară pentru înŃelegerea structurii specifice în determinismul delincventei juvenile, deoarece acŃiunea diverselor componente obiective ale structurii specifice complexe a determinismului trece prin personalitatea minorului sau tânărului, subiect activ al infracŃiunii. Studiul personalitaŃii minorului şi tinerilor delincvenŃi se efectuează interdisciplinar - psihologic, pedagogic, sociologic, criminologie etc., pentru a se identifica mecanismele de decompen-sare a structurilor de personalitate a unor tineri şi minori, care au comis deja infracŃiuni. Un astfel de studiu serveşte perfecŃionării programelor de prevenire şi combatere a delincventei juvenile, ca şi perfectionării programelor de tratament al delincvenŃilor tineri, în vederea evitării repetării comportamentelor antisociale. ExplicaŃiile cauzale ale creşterii infractionalităpli juvenile în Ńara noastră pot fi urmărite pe câteva coordonate principale: 1. Cauze psiho-sociale generale care, în orice sistem, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de delincvent : - carenŃele structurale şi funcŃionale ale familiei; - deficienŃe ale mediului educaŃional, care nu răspunde aspiraŃiilor şi determină apariŃia atitudinilor de indiferenŃă faŃă de şcoală, eşec şi abandon şcolar; - probleme psihice apărute în perioada de pubertate cu efecte negative în planul integrării sociale; - socializarea negativă pe care o realizează anumite grupuri (cele stradale, de exemplu). 2. Cauze specifice societăŃii româneşti în perioada de tranziŃie, caracterizată printr-o complexă problematică socială, ce condiŃionează sau acŃionează direct în favoarea apariŃiei formelor comportamentale delincvente juvenile: - inexistenŃa unui cadru legislativ adecvat, care să reglementeze atributiile instituŃiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincventei juvenile; - scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistente socială şi medicală precară, care au consecinŃe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracŃională deosebit de violente; - superficialitatea muncii personalului instituŃiilor de ocrotire şi a unora dintre autorităŃile locale; - creşterea gradului de permisivitate socială; - slaba pregătire anti-infracŃională a populaŃiei minore, pentru evitarea elementelor de risc; - disfuncŃii familiale accentuate în această perioadă, care susŃin violenŃa intrafamilială. 3. Cauze care evidenŃiază particularităŃile fenomenului în anumite zone ale Ńării: - creşterea numarului divorŃurilor, cu consecinŃe la nivelul abandonului copiilor;
48

- scăderea nivelului de trai şi consumul de băuturi alcoolice; - numărul mare al minorilor proveniŃi din familii ce aparŃin etniei rromilor. Majoritatea minorilor delincvenŃi sunt fugiŃi din familie, din instituŃiile de ocrotire şi asistenŃă, case de copii, şcoli speciale sau centre de reeducare. Creşterea criminalităŃii, în special a delincventei juvenile, se explică şi prin scăderea influenŃei instanŃelor de control social şi, implicit, a exigenŃei opiniei publice în raport cu încălcarea legilor. La nivel naŃional, în special în mediul urban, se manifestă o anumită pasivitate faŃă de fenomenul infracŃional, ceea ce înlesneşte recidivele. Cauze care favorizează dezvoltarea delincventei juvenile, semnalate în România: a. Consumul de droguri Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. Dacă până în Decembrie 1989 noŃiunea de drog era vagă pentru majoritatea populaŃiei, ulterior aceasta s-a modificat, România devenind Ńinta unui trafic organizat al substanŃelor stupefiante, dinspre Orient spre Occident. Marea majoritate a consumatorilor de droguri au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 ani , urmându-le, apoi, cei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 ani. Procentul cel mai mic, din totalul general, îl deŃin consumatorii de peste 35 de ani (8,2%). Este de subliniat faptul că nu s-au înregistrat cazuri de consumatori obişnuiŃi cu vârsta până la 15 ani. Există totuşi semnale că în unele localităŃi sunt cazuri izolate de tineri care consumă, ocazional, droguri sau substanŃe psihotrope, la petreceri sau alte reuniuni de acest gen, costul acestora fiind suportat de întregul grup. Uneori, profitând însă de naivitatea acestora, cei ce comercializează droguri îi înşeală, introducând în Ńigări alte substanŃe, precum: ceai chinezesc, piper pisat, beŃişoare parfumate pisate etc., punându-le, astfel, viata în pericol. b. Exploatarea sexuală a minorilor Pe plan mondial, se constată o puternică expansiune a industriei sexului, care afectează şi un număr din ce în ce mai mare de minori, implicaŃi în modalităŃi diversificate de manifestare a acesteia, cum ar fi prostituŃia sau producerea de materiale pornografice. O parte importantă a reŃelei organizate este implicată în traficul şi exploatarea sexuală a minorilor, a căror medie de vârstă este din ce în ce mai scăzută. După 1990, societatea românească a fost supusă unor transformări la nivel socio-economic, care au afectat condiŃiile de trai şi de educaŃie ale copiilor, determinând atât apariŃia unor forme noi de comportament deviant, cât şi a unor riscuri de victimizare. Un capitol important al agresiunilor ce vizează copiii îl constituie şi atacurile de tip sexual, fenomen care a fost intens mediatizat şi dezbătut în ultimul timp.

49

C AP IT OLUL VI: ELEMENT E DE VICTIMOLOGIE ` 1.ConsideraŃii generale
Termenul de victimologie derivă din cuvântul latinesc victima, plus grecescul logos. Deoarece studiul victimei a început mult mai târziu decât studiul făptuitorului, nici noŃiunea de victimă nu are încă o sferă bine delimitată, ci oscilează de la un sens foarte restrâns, până la unul foarte larg. Pentru definirea noŃiunii de victimă sunt avuŃi în vedere cel puŃin doi factori: victima şi agentul victimizator; uneori sunt admişi şi alŃi factori. In sensul cel mai restrâns, victima este o persoană care suferă de pe urma unui agent victimizator, care poate fi o persoană sau un factor natural. In această primă accepŃiune, cei doi factori angajaŃi în conflict se rezumă la câte o singură persoană. In sensul cel mai larg, atât victima, cât şi agentul victimizator pot fi mai multe persoane, grupuri, organizaŃii sau societăŃi. Cel mai concludent exemplu de raporturi în care se află persoanele angajate într-un conflict privesc cazul în care întâlnim un singur agresor şi două sau mai multe victime, doi sau mai mulŃi agresori şi o victimă, sau mai mulŃi agresori şi mai multe victime. Cercetătorii care s-au ocupat de studiul victimei admit că nu orice persoană care suferă de pe urma unei acŃiuni criminale este neapărat şi victimă. Cel care pune în acŃiune un fapt criminal nu poate fi considerat drept victimă, nici măcar în cazul în care şi el are de suferit de pe urma acŃiunii declanşate. Astfel, un spărgător prins în flagrant şi împuşcat de poliŃist nu poate fi numit victimă. De asemenea, se admite că, uneori, cel denumit oficial infractor poate fi, în realitate, victima unei nedrepte organizări sociale. Dificultatea ce se iveşte atunci când trebuie să definim nofiunea de victimă se datorează posibilităŃii ca rolul infractorului şi al victimei într-un conflict să se schimbe foarte repede, încât agresorul, care declanşează conflictul împotriva victimei, să devină el însuşi victimă, dacă cel provocat ripostează şi îl ucide pe agresor. Cercetând notiunea de victimă, trebuie să avem în vedere şi latura psihologică a celor doi protagonişti: victima şi făptuitorul. Se pune în discuŃie şi chestiunea valabilităŃi (legalităŃii) consimŃământului unei victime, pentru a putea fi lezată. O preocupare aparte trebuie să o constituie simptomele patologice ale victimei, cum ar fi masochismul, care o predispun în mod accentuat la victimizare. Studiul ştiinŃific al victimei a început mult mai târziu, în comparaŃie cu studiul făptuitorului. Preocupări pentru soarta .victimei au existat încă din cele mai vechi timpuri, mai ales sub aspectul despăgubirilor băneşti, pentru daunele suferite prin infracŃiune. Mijloacele prin care se asigura despăgubirea victimei erau compensaŃiile şi răscumpărarea. La dezvoltarea victimologiei au contribuit cunoscuŃi cercetători străini: jurişti, medici, sociologi ete., între care şi mulŃi români. Se admite aproape unanim că un rol important în fundamentarea victimologiei îl are cercetătorul german Hans von Hentig, el însuşi o victimă a persecuŃiilor din vremea regimului nazist al lui Hitler, care l-au determinat ca, în 1936, să se refugieze în Statele Unite ale Americii. Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu, încă din perioada când era profesor de drept penal în Germania, sunt prezentate într-un articol publicat la 14 septembrie 1934, în care tratează rolul victimei în săvârşirea unei infracŃiuni. Cele mai interesante concluzii privind studiul victimei le întâlnim într-o altă lucrare a lui Hans von Hentig, care cuprinde 4 volume cu importante subtexte, intitulată Zur Psychologie der Einzeldelikte (Despre psihologia delincventulului singuratic), în care prezintă o impresionantă
50

şi-a consacrat viate activităŃii didactice. cu precădere din categoria celor săvârşite împotriva vietii şi integrităŃii corporale a persoanelor. Concluziile de ordin teoretic se corelează cu cele desprinse din activitatea organelor judiciare. ci complementar. care oferă bunuri şi servicii. De asemenea. ori printr-un comportament recalcitrant sau cel puŃin imprudent sau uşuratic. la înŃelegerea inegalităŃii autorului şi victimei în faŃa pedepsei. unde tratarea numai a simptomului echivalează în criminologie cu tratarea doar a criminalului.sinuciderea este o raritate. în volumul 3 (Der Beratung înşelăciunea) descrie portretele victimelor înşelăciunii. Evenimentele politice de la 30 decembrie 1947 l-au găsit în misiune la Ambasada română din Belgia şi nu a mai acceptat să colaboreze cu noul guvern de la Bucureşti. pe baza aprecierii frecvenŃei statistice a situaŃiilor şi a analizei condiŃiilor specifice ale comiterii unor serii de infracŃiuni. în urma unor cercetări de ordin statistic. orice asumare a unui adevăr ştiinŃific obligând şi la înŃelegerea şi integrarea contrariilor. pe acest fond.ca. . şi că nu existe victime prin vocaŃie şi criminali totdeauna vinovaŃi. cristalizându-se într-o orientare programatică. Astfel. 51 .sinuciderea . la capitolul cauze. precum şi acceptarea cu uşurinŃă de către unele tinere a unor invitaŃii la distracŃii la domiciliul bărbaŃilor.a observat că în timpul războiului a scăzut sensibil numărul sinuciderilor. care vizează identificarea şi punerea în aplicare a unor instrumente practice de influenŃare.cazuistică şioferă analize victimologice de o rară adâncime.V. ci complementari. îndrumare şi dirijare a comportamentelor victímale. Stabilit în FranŃa. Un loc important îl ocupă profesorul Mina Minovici. Stanciu susŃine că cuplul victimă . După absolvirea cursurilor FacultăŃii de Drept din Bucureşti a îmbrăŃişat cariera de diplomat.acceptarea de către victime a unor relaŃii ocazionale cu persoane necunoscute ori dubioase sub aspect comportamental. într-un alt domeniu al victimologiei . de integrare în ansamblul raporturilor sociale. care. împreună cu fraŃii săi Neculai şi Ştefan a pus bazele medicinei legale româneşti. având şi preocupări pentru studiul victimei. în lagărele naziste . de unde nevoia de a nu considera criminalul totdeauna culpabil şi victima totdeauna inocentă. precum şi spre finalizarea acestor căutări prin recomandări şi măsuri practice. In mod deosebit însă. precum şi a criminologiei. Stanciu compară cercetarea victimologică cu cercetarea medicală. Stanciu. aceste studii se axează pe examinarea conditiilor care favorizează ajungerea unor persoane în postura de victime. de natură să asigure o cât mai bună protecŃie a potenŃialelor victime ale infractorilor. bijuterii sau alte valori. V. V.de multe ori neprevăzând riscurile cu privire la situaŃia lor materială bună. în criminologie. victimile au „contribuit" la săvârşirea faptelor prin atitudinea lor provocatoare. gradul scăzut de socializare. mentínerea în conştiinŃa lor a unor conceptii şi mentalităŃi retrograde şi. partajarea lor într-un act agresiv fiind nu numai o problemă ştiinŃifică. într-un procent semnificativ de cazuri. precum că deŃin la domiciliu sume mari de bani. Un alt mare om de ştiinŃă român care s-a consacrat studiului criminologiei este V. solicită găzduire. Cele mai reprezentative aspecte ale comportamentului imprudent sau uşuratic se referă la următoarele situaŃii: . Studiile evidenŃiază. ContribuŃia cercetătorilor români la dezvoltarea victimologiei este remarcabilă. iar în situaŃiile limită . V. V. nivelul redus de cultură şi educaŃie ale unor victime ale infractiunilor de violenŃă (circa 65% cu şcoala elementară sau numai câteva clase). cumpărarea de băuturi alcoolice ori alte produse. şi merite în dezvoltarea criminalisticii.agresor nu este antagonist.publicitatea pe care unele victime o fac . ci şi una judiciară. Preocupările actuale privind studierea rolului şi a locului victimei în cadrul complicatului angrenaj infracŃional manifestă o tendinŃă vădită spre interdisciplinaritate. Astfel. O idee importantă care se desprinde din lucrările acestuia este aceea că oamenii nu sunt superiori sau inferiori. având. în acelaşi timp. Inegalitatea reală a bolnavului în faŃa bolii trebuie să conducă. de exemplu. rezultând din spusele lor ori din afişarea unui nivel de trai ridicat.

Este bine cunoscut faptul că sub influenŃa alcoolului se modifică semnificativ personalitatea şi conştiinŃa omului. atât sub aspectul frecventei actelor antisociale comise sub influente lui. deopotrivă. frecvent întâlnită în cazul infracŃiunilor de violenŃă. invocând ca motivare intimă un obicei al locului. de regulă mai în vârstă. determinat. singure sau în conexiunea lor firească. O altă condiŃe favorizatoare. exprimată în gradul redus de discernământ şi slaba capacitate de apărare. sunt recrutate din rândul persoanelor aflate sub influenŃa consumului de băuturi alcoolice. In practica organelor judiciare se cunoaşte. la comportamente neraŃionale. în acŃuni spontane de răzbunare. prin forŃa lucrurilor. ale unor tâlhării. cu soŃia şi copiii. violuri. viaŃa. manifestă imprudenŃă ori uşurinŃă în conduita lor. persoanele aflate sub influenŃa consumului excesiv de alcool comit diverse vătămări corporale. fmalizându-se. trecătoare sau de durată. întotdeauna. frecvenŃa deosebită a situaŃiilor în care victimele unor violuri şi. care. sau. punându-şi adversarul la punct într-o aşa manieră. realizează mereu contacte ocazionale. se referă la stările conflictuale preexistente ori apărute spontan. au un rol favorizator în săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. ori credinŃa că dreptatea ce vrea să o promoveze personal este cea mai potrivită. chiar din localurile de consum sau din imediata vecinătate. provocând stări de tensiune deosebite care. până la crime. practica organelor judiciare semnalează drept condiŃi favorabile ale săvârşirii acestor infracŃuni şi alte comportamente ale victimelor. atât pe cei implicaŃi. Majoritatea acestor raporturi tensionate îşi au originea în motivaŃi minore care. Pe lângă atitudinea provocatoare a victimelor. deseori. pe fondul unei culturi şi educaŃii deficitare. de pildă. de multe ori. mai ales din cauza combinării efectului lor cu consumul de băuturi alcoolice. ajungânduse. preferă să-şi facă singure dreptate. în general. recalcitrant sau chiar provocator. Dintre condiŃiile care favorizează săvârşirea infracŃiunilor. încăierări. datorate vârstei extreme ori unor boli. ambele cuprinzând o stare de pericol potenŃai. prin vestimentaŃia lor.victimele. frecvent. ferestrele deschise. comise prin mijloace violente.). tentează sau chiar „incită" la comiterea unor acte de violenŃă. iar alteori ambele atitudini. Unele dintre condiŃiile menŃionate. conduc. cât şi societatea. demnitatea. în special. Acestea sunt acostate. ca justiŃia. din această cauză. familia. sănătatea şi integritatea corporală a semenilor. Pot fi considerate ca prezentând un grad mai ridicat de victimizare persoanele care duc un mod de viaŃă parazitar. nici surse permanente şi sigure de câştig şi care. se pot întoarce împotriva lor. proprietatea. grefându-se pe existenŃa unor mentalităŃi înapoiate pe care le au victimele cu privire la unele instituŃii sau valori sociale. irascibil. şi a celor prin violenŃă. de multe ori. unele victime potenŃiale. încât să-l Ńină minte toată viaŃa. de condiŃiile limită în care vieŃuiesc. unele dintre ele fără motiv evident şi cu o desfăşurare imprevizibilă. care locuiesc singure ori în case sau locuri izolate şi care nu îşi asigură.Altă condiŃie care favorizează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă -care nu este imputabilă victimei . frecventează locuri şi medii rău famate şi au un comportament neloial. pe care-i maltratează şi-i alungă din locuinŃă. uneori. Alte victime se comportă brutal în familie. consumul excesiv de alcool are un rol important. care. acte de dezordine şi scandal.priveşte „slăbiciunea" biologică a acestora. aflate în raporturi conflictuale cu alte persoane. în loc să acŃioneze pe căi legale pentru soluŃionarea problemelor. Multe dintre acestea au o evoluŃe neprevăzută în timp. Tot printre condiŃiile favorizatoare s-a menŃionat situaŃia specială a unor persoane. apărând tulburări cu diverse grade de dezangajare faŃă de valorile sociale In numeroase cazuri. de exemplu. nu pot adopta un comportament de dezangajare a situaŃiilor conflic-tuale. Dar nu numai autorii acestor fapte sunt sub impactul alcoolului. au încuietori defecte etc. 52 . Aşa. fără implicarea organelor de justiŃie. de regulă. ci şi .de foarte multe ori . un grad minim de securitate personală sau a locuinŃei (lasă uşa descuiată. mai ales. la declanşarea unor ostilităŃi reciproce acute. cât şi al gradului de periculozitate socială. care interesează. nu au o locuinŃă statornică. tâlhării sau chiar omoruri. de multe ori. cu puŃin timp înainte de săvârşirea actului infracŃional.

El arată că e greu să facem o diferenŃiere de frecvenŃă între crimele comise de bărbaŃi şi cele comise de femei. dar că ei sunt expuşi la riscuri mult mai frecvent decât femeile. cu predilecŃie asupra fetelor.2 . în cele mai multe Ńări civilizate. dacă e posibil. acest joc statistic nu este altceva decât reflectarea faptului că longevitatea femeilor este mai mare decât aceea a bărbaŃilor şi. sintetizate de americanul Stephen Schafer. care populează marile centre urbane din mai toate Ńările. spre deosebire de alte infracŃiuni. dar şi în faŃa vecinilor. fără a cere intervenŃia autorităŃilor. totala jefuire de „venituri" sau brutalizarea feroce pentru „nesupunere" sunt forme de victimizare obişnuite. Unele femei acceptă situaŃia de inferioritate alături de suportarea brutalizării. în aceeaşi măsură. diverse stări conflictuale sau. Pe de altă parte.victimizarea tipică afemeilor este violul. astfel. apoi de către organele judiciare. paralizează capacitatea de apărare a demnităŃii sexuale a altei fiinŃe. Victimizarea femeilor în vârste de peste 61 de ani are la origine .acŃiuni de jaf ori de vătămare. săvârşirea faptei. posibilitatea unor riscuri victimale este mai mare. brutalizările cele mai respingătoare. ca şi dependenŃa economică şi social-morală faŃă de bărbat. întâlnite în cazul prostituatelor. foarte greu depistabile. traumele psihice care însoŃesc o asemenea agresiune sunt. agresarea sexuală a victimei. Obligarea lor la „lucru" de către proxeneŃi. Violul propriu-zis. înşelarea femeii. Violarea psihică se manifestă. dar şi al ruşinii de a-şi etala nenorocirea în public. putem vorbi de viol atunci când o persoană. divergenŃele de principii educative dintre băieŃi şi fete. După părerea aceluiaşi Schafer. Concluzia pe care o trage Schafer este aceea că bărbaŃii nu numai că alcătuiesc majoritatea criminalilor. frecvent. Această egalitate funcŃionează numai în alegerea şi exercitarea unor profesii. actul antisocial este subiect de interpretare în primul rând de către victimă şi violator. în parte. facilitând. Pe lângă brutalizările intrafamiliale şi agresarea prostituatelor sub diverse forme . care pot ajunge până la suicid sau omucidere. când se formează o strictă dependenŃă faŃă de bărbat. încă de copil. nu numai în păturile marginalizate. semne de sugrumare ori leziuni. Asemenea cazuri nu sunt rare în lumea interlopă. astfel. După definiŃia criminoiogului Gustav Nass. Violul poate fi comis de către un străin sau de către cineva care s-a aflat înainte de viol într-o relaŃie cu victima. ci şi asupra copiilor. în unele studii efectuate în Germania se subliniază faptul că femeia rabdă. totul însă numai până la căsnicie. adesea. Victimizarea femeii In lumea contemporană. o fac pe femeie tolerantă faŃă de abuzurile de tot felul ale bărbaŃilor. motive de ordin sexual. ca şi alte forme de brutalizare a femeii. Grupa de vârstă de peste 61 de ani este cea mai expusă victimizării. înjurăturile şi bătăile sunt la ordinea zilei. mai rar. In cazul violului. Studii statistice privind victimizarea femeilor cu deznodământ letal au fost. In multe părŃi ale lumii. în drepturi politice etc. Dacă agresiunea fizică este depistabilă uşor prin existenŃa heraatoamelor. este rezultatul dependenŃei materiale faŃă de soŃ (concubin). adesea săvârşite nu numai asupra lor. departe de a fi numai agresiune fizică. este recunoscută egalitatea femeii cu bărbatul.de către proxeneŃi sau diferiŃi „clienŃi" . deoarece. este. prin aplicarea forŃei fizice sau a unei presiuni psihice. FrecvenŃa peste medie a cazurilor de victimizare la această categorie de vârste se explică şi prin faptul că asemenea victime fac parte din rândul celor considerate slabe din punct de vedere biologic. urme musculare. făcând posibilă. care nu pot opune infractorilor decât o rezistenŃă fizică şi moral-intelectuală diminuată. Această „tăinuire" a nenorocirilor în faŃa autorităŃilor. urme de tăieturi sau împunsături. în consecinŃă. a unor fracturi. gradul de victimizare a femeilor creşte o dată cu vârsta. şi o agresiune psihică. ameninŃări 53 . cotidiene. Un capitol aparte îl constituie victimizarea prostituatelor.cel mai adesea . deoarece femeile sunt mai angajate în raporturile sociale. prin înjurături constante. Se pare că această străveche îndeletnicire expune pe practicantele ei la un risc victimal din cel mai ridicat.

Deşi pierdut în negura timpurilor.Victimizarea soŃiei poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a soŃului. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. prima brutalizare a victimei are loc în primele două luni de convieŃuire sau/şi de concubinaj. gelozia. din cauza particularităŃilor psihocomportamentaîe şi de vârstă specifice: lipsa aproape completă a posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare. intramaritale. Victimizarea cop il u l u i Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victímala crescută. răspunde prin violenŃă şi-1 ucide. în unele cazuri. După datele poliŃiei diferitelor Ńări. ruşinii faŃă de cunoştinŃe. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. prin diferite acte comportamentale). Sindromul a fost individualizat de Kempe în 1962 şi definit ca o vătămare deliberată. In 1975. dar. la rândul lor. provenită de la un partener şi demonstrabilă clinic. în general. în primul rând. Este interesant de remarcat că. totodată. In stabilirea responsabilităŃii victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonal. Cauzele pot fi multiple: conflicte interconjugale. infidelitatea sopei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. psihotic). inclusiv crime (omucideri) asupra soŃilor. deşi numărul crimelor comise de către soŃii este destul de mare. după statistici demne de crezare. Referindu-ne la studiile lui Elisabeth Trube-Becker. la răbdarea brutalităŃii bărbatului. De cele mai multe ori. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). vecini. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cauzele în care soŃiile victimizate (maltratate) ajung. aceste stări. sindromul persistă şi astăzi. soŃia. frecvent. pot fi manevraŃi. sunt exercitate de soŃ sau concubin. gândurilor şi intenŃiilor lor etc. sinceritatea şi puritatea sentimentelor. Pe baza acestei statistici se poate constata că femeile sunt în mai mare măsură victimizate (ucise) de către soŃi. soŃul şi-a victimizat soŃia (dar este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. imposibilitatea de a discerne între intenŃiile bune sau rele ale altor persoane.de toate felurile privind integritatea corporală sau chiar viaŃa femeii. 54 . crearea unei stări de frică de mare intensitate. minŃiŃi. soŃ alcoolic sau bolnav psihic (psihopat. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ. capacitatea empatică redusă. în familie. femeia este victimă prin excelenŃă şi că. sunt victimizaŃi copiii (familii multiplu-victimizate). forme de victimizare a femeii. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. motivele sunt diverse. determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative nu pot să le prevadă. „Sindromului femeii bătute" i s-a consacrat în Mexic un congres internaŃional. nivelul înalt de sugestibilitate şi credulitate. rude etc. prezintă o frecvenŃă de 75%. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. totodată. 3 . toate acestea contribuind la pasivitâr tea ei. Realitatea sindromului atestă că. Din cauza acestor caracteristici ei pot fi uşor antrenaŃi în acŃiuni victimizante. actele victimizante ale soŃului său. capacitatea redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora. Şi în ceea ce priveşte soŃiile. Asemenea cazuri par paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). Este sindromul de agresivitate maritală cel mai des întâlnit. O altă formă de victimizare a femeii o constituie maltratarea şi chiar uciderea acesteia de către soŃ. alături de ea. iar după un timp. nedenunŃarea propriei victimizări autorităŃilor şi neapelul la ajutorul victimal se datorează fricii femeii de a-şi pierde statutul onorabil de femeie măritată şi. PoliŃia relevă că la un atare sindrom se întâlnesc 300 de părăsiri de domiciliu (femeia în refugiu) din motive similare. Până la comiterea crimei. în special ale adulŃlor. prin răspunsurile sale comportamentale. poate provoca direct sau indirect.

Din nefericire. ca sursă de informaŃie pentru autorităŃile judiciare. psihoemoŃională sau sexuală îi deformează caracterul şi personalitatea încă de la începuturile formării ei. astfel încât. încât faptele rămân ascunse. el devine pervertit moral. cu consecinŃe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocomportamentelă a acestuia. iar prin forŃele sale reduse şi prin teama lui . în ceea ce priveşte bătaia. în cele "din urmă. ca. este extrem de greu de tratat. la rândul lor. Urmări deosebit de grave aupra personalităŃii copilului (fetiŃei) are incestul. conduita părintelui apare ca un model de agresivitate pentru copil. Este uşor de imaginat care va fi cariera unei astfel de fete. legal. victima devine o parteneră complezantă. Efectele negative pe care le generează maltratarea lui fizică. la o anumită pătură socială marginalizată. Profesoarea Elisabeth Trube-Becker. încât nu încearcă să se apere de agresor. De altfel. Totuşi. mult mai frecvent decât s-ar putea bănui. retragerea socială. consecinŃele imediate şi de perspectivă asupra sănătăŃi fizice şi psihice a copiilor supuşi unui asemenea tratament. unele cercetări au arătat că pedepsele şi restricŃiile folosite de mamă pot avea o mai mare influenŃă asupra gradului de dependenŃă a comportamentului copiilor mai mari. este atât de adânc implantată în copii. decât ai celor din perioada preşcolară. frica de autorităŃi.Copilul victimizat. în cele din urmă. luând uneori forme deosebit de grave. In ceea ce priveşte nivelul de vârstă. rămân statornice în cadrul acestor legături ani de zile (cu sau fără cunoştinŃa mamei) şi că. certuri frecvente cu colegii. care. agresivitatea exagerată (mai ales la băieŃi). producând leziuni corporale şi chiar decesul. de exemplu: apariŃia unor tulburări nevrotice. Copilul este o victimă ideală. schingiuiri. cu toate consecinŃele ce decurg din aceste caracteristici. mărturiile copiilor nu pot fi considerate ca veridice decât în limite foarte restrânse. consecinŃele asupra comportamentului şi personalităŃii copiilor sunt mai accentuate. pentru a primi ocrotire într-un mediu mai prielnic decât cel de provenienŃă. agravează şi amplifică faptele. Numai cunoscând întreaga situaŃie în care s-a comis actul vietimizant putem bănui în ce măsură copilul ascunde (de frică sau de ruşine).de adulŃii care pot vătăma devine anxios în mare măsură şi sentimentul său de inferioritate îl paralizează de o aşa manieră. Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (bătăi. au încercat să evidenŃieze structurile de personalitate ale celor ce maltratează copiii. care este perceput ca având o mai mare autoritate şi putere socială. după afirmaŃia unor cercetători. din nefericire. iar victimizatorii prinşi şi pedepsiŃi. din dorinŃa de răzbunare. rănile sau nevrozele pot fi identificate şi interpretate. mecanismele şi dispoziŃiile motivaŃionale care susŃin asemenea forme de conduită. ele nu au numai efecte fizice previzibile. cei mai ardenŃi „teoreticieni" susŃin că această metodă are o dublă valoare . individ asociat sau disociat. susŃine că unele fetiŃe. aşa cum arată Silvia Schapher. deoarece victimele sunt foarte tinere şi. în special cu colegii sau cu cei de-o vârstă cu el. privare de hrană sau îmbrăcăminte etc). apoi. Doar echimozele. acesta fiind. Violente manifestată în familie şi mai ales asupra copiilor a atras de mult atenŃia specialiştilor care.conştientă sau inconştientă . cu atât mai mulŃ copii se onentează spre alte persoane din afara familiei. ci şi efecte traumatizante psihice. abuzurile sexuale comise de tată asupra fiicei minore fac parte din categoria mai largă a molestării sexuale a copilului. este interiorizată şi transferată în relaŃonarea cu alte persoane. de medici etc. Cu cât gradul de control creşte şi sancŃiunile sunt mai severe. după ce va părăsi „casa părintească". distorsionează sau. în viaŃa de zi cu zi. care poate fi considerată ca o formă a violului. Formele foarte grave de victimizare a copilului se întâlnesc. pe multe meridiane ale globului. bătaia şi incestul. în cadrul familiei. In general. adică inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. Când metodele şi mijloacele agresive sunt utilizate de către tată. In asemenea cazuri. în urma unei practici îndelungate.durerea fizică şi morală resimŃite pentru o conduită greşită. bătaia este frecvent folosită. 55 . asupra cărora tatăl a comis o agresiune sexuală. nu sunt capabile să-şi dea consimŃământul. acestea fiind de foarte lungă durată şi total imprevizibile.

mediul educativ. accentuarea fenomenelor de sclerozare. căci la oricare contact cu aceasta riscă o recidivă. Victimizarea persoanelor în vârstă Spre deosebire de perioadele de vârstă anterioare. reacŃii neaşteptate (aruncarea obiectelor în jur). a sistemului nervos. adunate pe parcursul vieŃii sau păstrate pentru asigurarea traiului în ultimii ani de viaŃă şi chiar pentru înmormântare. ar trebui redresată starea afectivă şi somatică a copilului victimizat. alături de afectarea integrităŃii corporale şi emoŃionale. în general. rezistenŃa la stres. bătrâneŃea prezintă o serie de caracteristici specifice: predominarea proceselor involutive. Actele de agresiune şi violenŃă manifestate sub formă de abuz fizic şi/sau sexual asupra copilului au drept urmări. La toate acestea se adaugă sentimentul de insecuritate. Sunt fenomene care ar putea să apară până în cel de-al patrulea deceniu de viaŃă al victimei şi. profitând de capacitatea redusă a bătrânilor de a se apăra. după care se pot lua măsuri de asigurare a unui mediu propice educaŃiei şi distanŃarea de familia de origine. fenomene depresive. direct sau indirect. care afectează nu numai persoane. Depistarea unor cazuri similare întâmpină piedici şi refacerea părŃii evenimenŃiale „ex post" se face cu dificultate şi cu şanse mici de reuşită în tratarea celui victimi-zat. a mobilităŃii şi a rapidităŃii mişcărilor. prin forŃa legii. ducând până la şocuri emoŃionale. cei care victimizează putând fi rudele sau persoanele străine ce le poartă de grijă. copiii sunt. infractorii cunosc. sentimentul de a fi respins de cei din jur. pot comite acte infracŃionale grave. creşterea gradului de dependenŃă interpersonală. Nu o dată mama este aceea care-şi brutalizează copilul în speranŃa de a scăpa de el. copilul victimă nu are capacitatea de a depăşi singur aceste dificultăŃi. scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ. iniŃiatorii acŃiunii victimizante fiind. inclusiv bani. totodată. infractori. o serie de prejudicii pe plan social. care. diminuarea capacităŃii de efort fizic. fumând nesăbuit şi întreŃinând relaŃii sexuale chiar în etapele interzise. abuzurile fizice şi sexuale asupra copiilor sunt cauzatoare de traume majore la nivelul psihicului copilului abuzat. neglijenŃă. bunurile şi valorile pe care le posedă unii bătrâni. concentrarea şi stabilitatea atenŃiei. vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei. frică de viaŃă. viitoarea mamă consumând alcool. La unele pături sociale insuficient dezvoltate cultural sau atinse de alcoolism. ConsecinŃele imediate ale abuzurilor influenŃează ansamblul organizării psihice. 56 . spre a-şi putea mai uşor „reface viaŃa". brutalizaŃi în mod sistematic. a rezistenŃei la suprasolicitare. inhibiŃii aparent nemotivate. stabilirea dinamismului instinctiv. în anumite situaŃii. De cele mai multe ori. flexibilitatea gândirii. de regulă. sau în afara acestuia. cazuri frecvent întâlnite fiind în mediul rural. uitare. în familii destrămate şi apoi refăcute cu noi parteneri etc. confuzie etc). societatea. Din punct de vedere psihologic. 4.ConsecinŃele pe termen lung ale victimizării sunt evidente mai ales în planul psihic şi se manifestă în tăceri încăpăŃânate. victimizarea începe încă din timpul sarcinii. Intre cele mai frecvente motive trebuie avut în vedere jaful. unde persoanele în vârstă îşi pregătesc din timp tot ceea ce este necesar. manifestând instabilitate în muncă. accentuarea tendinŃei de reactualizare şi retrăire a trecutului experienŃiaî şi.şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern. se pot identifica drept consecinŃe psihice ale unor victimizări suferite în timpul copilăriei sau adolescenŃei precoce. de cele mai multe ori. ci şi colectivitatea din care fac parte. capacitate de activitate productivă redusă. Alteori. precum şi de alte caracteristici specifice acestora (credulitate. de interpretare a prezentului prin prisma lui. Inainte de a schimba. zi de zi. Procesul de victimizare poate avea loc în cadrul mediului familial de apartenenŃă. reducerea treptată a potenŃialului energetic şi a capacităŃii vitale. stabilitatea emoŃională. inclusiv crime. bătrâneŃea prezintă dezorganizări mai puŃin ample decât cele pe plan bio-fiziologic mai ales în cadrul funcŃiilor ce sunt direct legate de caracteristicile biofiziologice ale sistemului neuroendo-crin: funcŃia amnezică.. încercări suicidale etc. In general. în altele ei acŃionează în baza presupunerii că aceştia deŃin valori sau bunuri. numai după o analiză minuŃioasă.

sinucigaşul prezentându-se cercetării ca un ucigaş timid. In prima categorie regăsim infracŃiunile de furt şi tâlhărie. persoanele obligate prin lege de a-i îngriji. pentru a pune capăt procesului de victimizare. privarea de hrană şi medicamente etc. şi anume. Termenul de maltratare a persoanelor în vârstă (older abuse) a apărut în anii '80. devianŃa. nepoŃii etc. care ar putea să intervină. iar în instituŃiile de asistenŃă socială. nepoată. vecinii şi rudele. deseori. mai mult decât cele căsătorite sau văduve. cum ar fi: agresiunea fizică. obligaŃiile ce îi revin. cea de-a treia formă de violenŃă manifestată în familie (primele două fiind maltratarea soŃiei şi cea a copilului). care s-au ocupat de studiul acestui fenomen. Suicidul este un omor invers (inverted homocide). motive de ordin sexual. Unii cercetători.persoanele separate sau divorŃate.In ultimii ani.victimizatorii par să devină suprasolicitări în raport cu victimile. dacă fiicele sunt abuzive. care devin depresive. fiica. Suicidul se impune cercetării ca un act de agresivitate. crime de stradă. . . Totuşi. . având ca obiectiv principal jefuirea victimei. . soră sau copil şi. Sinuciderea. de altfel. mai mult decât albii. prieten sau vecin. fo rm ă victimizării extremă a O categorie aparte de victime o constituie persoanele care orientează procesul victimizării către sine. dificultăŃile de inserte socială etc. a-ceasta fiind. . diverse stări conflictuale sau. cei care victimizează persoanele în vârstă sunt cei cu care acestea locuiesc: fiul. nepot. izolate şi dependente. victimizarea persoanelor în vârstă de peste 61 de ani are la origine. la rândul lor.negrii. neglijarea lor prin ignorarea prezenŃei lor. personalul cu răspundere privind îngrijirea celor în vârstă este suspectat de aşi neglija. 5 .când părinŃii care se află în aceeaşi casă cu copiii sunt maltrataŃi fizic.în cele mai multe cazuri.cele din mediul urban. Suicidul are aceleaşi cauze ca şi omorul. In a doua categorie intră diferite forme de maltratare a bătrânilor.victimizatorul persoanelor în vârstă este. frustrarea. dar izolaŃi social în raport cu prietenii. în special frate. maltratarea persoanelor în vârstă se referă la o multitudine de acte victimizante intenŃionate. exploatarea financiară prin minciună şi furt. Cercetările efectuate prin „Ancheta naŃională asupra crimei" au scos în evidenŃă următoarele aspecte: .). Astăzi. aproape complet. fapt ce justifică includerea sa într-o prezentare criminologica. comise de persoane total străine. au evidenŃiat următoarele aspecte: . 57 . cercetătorii insistă tot mai mult cu privire la departajarea a două categorii de victimizare a persoanelor în vârstă: a. victimizarea ia forma neglijării emoŃionale. noră sau ginere. agresiunea psihică. . cel mai frecvent. acŃiuni de jaf ori de vătămare. . problema respectivă atrăgând atât atenŃia juriştilor. In cadrul familiei. b. un omor ratat.frecvent. mult mai frecvent decât cele din mediul rural. mai rar. . mai rar. o parte din victimele în vârstă au fost părinŃi abuzivi. maltratarea bătrânilor de către persoane cunoscute. cei mai frecvenŃi victimizatori sunt fiii.victima tipică este femeia în vârstă de peste 60 de ani. o rudă. victima şi victirnizatorul locuiesc în aceeaşi casă. bolnăvicioasă şi suferindă. terapeuŃi de familie etc. cât şi a altor specialişti (gerontologi.bărbaŃii în vârstă sunt mai frecvent victimizaŃi decât femeile în vârstă.

Acestor două forme opuse de suicid ie mai adaugă o a treia formă. întrucât ei mai mult se autoblamează decât blamează pe alŃii. Pe de altă parte. b. teoria trifactorială. în concepŃa autorilor ei.restrângerea externă slabă. că folosesc concepte ce nu pot fi măsurate empiric. 2. de la Durkheim.Majoritatea definiŃiilor date suicidului scot în evidenŃă elementul intenŃional. când sistemele sociale reglatorii încetează să mai funcŃioneze obişnuit. Teoria integrării statutului pleacă. legată de numele lui Ândrew Henry şi James Short. Când apare starea. Alăturându-se celor ce obiectează acestei teorii. Privitor la factorul economic. cu bună ştiinŃă. în monografia devenită clasică Le suicide. către propria persoană. îşi suprimă propria viaŃă. şi de sinuciderile altruiste. multe cercetări au fost organizate în direcŃia susŃinerii ei. sociologici. care rezultă din internalizarea disciplinei şi cerinŃelor aspre parentale. autorii arată că ratele suicidului cresc în timpul crizelor economice şi scad în perioadele de creştere şi prosperitate economică. Astfel. numită de Durkheim. suicidul este determinat de trei categorii de factori: a. alienarea şi lipsa de speranŃe pentru individ. a fost elaborată de Emil Durkheim.sistemul relaŃional slab (lipsa implicării în relaŃiile cu alŃii). Sintetizând cercetările sale. Şi. Din punct de vedere istoric. consacrată în întregime problemei sinuciderii. plecând de la conceptele durkheimiene. Henry şi Short consideră că un superego puternic. . perioada de criză sau descreştere economică este cauza principală a unor rate înalte ale sinuciderii. Durkheim formulează clasic: „Suicidul este în raport invers cu integrarea socială în comunitatea religioasă. dacă unii indivizi au fost condiŃionaŃi de părinŃii lor să-şi dezvolte o conştiinŃă puternică. Durkheim vorbeşte de sinuciderile egoiste. de asemenea. RaŃionamentul implicat este acela că.pentru problemele şi frustrările lor. prima lucrare de mari proporŃii. îndreptată conştient spre scopul suprimării propriei vieŃi". orientarea acŃiunii de distrugere către sine. Factorul sociologic presupune două subcomponente: . au fost elaborate noi teorii moderne. Deci. Gunther Kaiser arată că „suicidul este o acŃiune voluntară. numind-o teoria integrării statutului. El consideră că suicidul este un fapt social. un fapt social este rezultat dintr-un alt fapt social. teoria integrării statutului. maritală şi politică”. precum şi celei dezvoltate de Henry şi Short. Această definite evidenŃiază elementele caracteristice suicidului (acŃunea voită a subiectului. gradul de sinucidere fiind un produs al mediului social. în vederea suprimării vieŃi). psihologici. starea sau nivelul de conştientizare a scopului. c. în concepŃia lui Durkheim. Ambii termeni sunt similari cu cei folosiŃi de Durkheim. dezvoltată de Jack Gibbs şi Walter Martin. In concluziile sale. Teoria trifactorială este denumită aşa deoarece. precum accidentul sau crima mascată. produce o înaltă probabilitate psihologică a suicidului. Gibhs şi Martin reformulează. ei vor fi înclinaŃi într-o mai mare măsură să se blameze pe ei însăşi. de fapt. creşte rata sinuciderilor. şi anume integrarea socială slabă şi reglarea socială inadecvată. în mod conştient. factorii psihologici care îl determină. Deşi teoria lui Durkheim a dat naştere la o mulŃime de interpretări. astfel. creându-se. adică atunci când societatea nu funcŃionează normal. atunci când legăturile sociale ale suicidantului nu sunt prea strânse. deoarece starea anomică provoacă lipsa de norme. probabil se vor sinucide în loc să ucidă. decât pe alŃii. întâlnită în situaŃii de anomie. ignorând. In privinŃa factorului psihologic al suicidului. precum: 1. care îl pot diferenŃa de alte situaŃii. 58 . teoria durkcheimiană. ambianŃa socială prielnică suicidului. anomie. faptul că persoana. atunci când suicidantul este perfect integrat social şi se sacrifică pentru valorile comunităŃii în care trăieşte. economici.

obişnuit.. momentul ales. Astăzi. atât pe plan social. Toate acestea pot fi considerate ca emanând din mediul ambiant. nedreptatea. In realitate. O concurenŃă de factori negativi. la care o seamă de indivizi răspund cu actul autoagresiv al sinuciderii. sarcina nedorită etc. la cele mai multe popoare civilizate suicidul este un fapt neutral. trecerea la act este determinată de factorul psihic. ceea ce duce spre acte agresive sau . esenŃă care are însă un impact greu asupra psihicului. mai ales cele mari (megalopolisuriîe). adică. influenŃa massmediei.la cei puŃin rezistenŃi la frustrare . cu scopul de a avea o moarte uşoară. frica de pedeapsă etc. invalidităŃi. frica de lege etc. dau o rată mai mare de sinucigaşi. Morgen demonstrează cu cifre foarte sugestive că rate sinuciderilor creşte o dată cu creşterea nivelului de civilizaŃie. dar. boli psihice. Astfel. Printre motivele de suicid . fiind cunoscute bolile psihice cu rol favorizam. dezamăgire în dragoste. poate genera o stare de frustrare majoră. ce exprimă ruperea legăturilor individului cu grupul social subsecvent. Or. Cu cât disproporŃia dintre un motiv (banal) şi act (prin mijloace grave) este mai accentuată. suicidul este o conduită deviantă. refulată în subconştient şi readusă în conştiinŃă cu ajutorul unor factori externi. Ca modalităŃi de suicid.) şi factori psihorelaŃionali {disperarea. oraşele. Coeficientul personal de participare la actul suicidar rezultă din durata premeditării. ajungând la 100 de cazuri pe oră. în egală măsură. cât şi pe plan psihic.) Suicidul cunoaşte şi unii factori de trecere la act. iar femeile la mijloace benigne (substanŃe toxice). a urmărit fie manipularea propriei persoane. pe glob.se enumera. fie manipularea altora. DisproporŃia dintre modurile de satisfacere a necesităŃilor şi modelele satisfacerii lor produce un dezechilibru major. Astfel. concluzia fiind aceea că. studiile psihologice par unanime în constatarea că indivizii sunt inegal înzestraŃi cu capacitatea de a rezista la frustrări. deci având o esenŃă sociologică. ConcepŃiile psihologice au considerat sinuciderea ca un act al disperării şi culpabilizării excesive. Lucrurile nu pot fi simplificate astfel. încât să enunŃăm că existenŃa unor factori sociali şi a unora psihologici constituie situaŃii suicidogene. ConcepŃiile psihanalitice au considerat suicidul ca fiind derularea unei frustraŃii acute. în analizarea cazurilor ivite. la tentativele de sinucidere există posibilitatea ca suici-dantul să fi dorit realmente autodistrugerea. doar omul având conştiinŃa morŃii. atitudinea inadecvată a anturajului. şomajul. deşi în spatele lui se ascunde şi un element social. un act ce reflectă scăderea funcŃiei de socializare a familiei. prin comportamentul suicidar. 59 . modalităŃile utilizate etc. are o frecvenŃă. cum este psihoza maniaco-de-presivă. cu atât această criză este mai acută şi chiar patologică. nimeni nefiind pedepsit din cauză că a încercat un act de sinucidere.Fenomenul suicidar mai are o seamă de caracteristici pe care am putea să le considerăm drept surprinzătoare. iar concepŃiile psihiatrice ca un act patologic. Din aceste motive.cu rezultate fatale sau nu . alcoolismul acut etc. numită şi boală a sinuciderii. suicidul. avânt drept factor declanşator o criză acută de conştiinŃă. Factorii de risc ai suicidului includ carenŃa afectivă (la copii). scade numărul infracŃiunilor de omor. dezagregare familială. de 2000 de cazuri zilnic. cu efecte frustrante. de regulă. Suicidul apare ca un act agresiv specific uman. ConcepŃiile sociologice au făcut din suicid un act de fugă dintr-o realitate intolerantă. Enrico Ferri a observat că. în statistici: boli cronice. putem ajunge la concluzia că el. cum ar fi.la acte de autodistrugere sau sinucidere. S-a estimat că în următorii ani numărul sinuciderilor pe glob va creşte. trebuie clarificat faptul dacă respectivul comportament suicidar a fost scop sau mijloc. fie ele primare sau secundare. în cele din urmă. un act datorat solitudinii ori izolării (mai ales la bătrâni). bărbaŃii recurg mai frecvent la mijloace dure (spânzurare). stările depresive şi unele situaŃii relaŃionale (stresul acut. In special în cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilităŃii modelelor de satisfacere a necesităŃilor. decât aşezările cu caracter tipic rural. Din punct de vedere legal. conflictele de la şcoală sau de la locul de muncă. ca act agresiv consecutiv unei tulburări a comportamentului relaŃional. acolo unde numărul sinuciderilor creşte.

Orice variate ar arăta statisticile în privinŃa ratei sinuciderilor. şi anume. 60 . pentru a evita apariŃia unor astfel de manifestari. un lucru este cert. că societatea trebuie să ia măsuri de prevenŃie.

Raportul dintre criminologie ?i sociologia penal? 9 CAPITOLUL II . Raporturile dintre criminologie si alte stiinte 2. 1. Obiectul de studiu al criminologiei 4 4. Formarea criminologiei ca ?tiin?? 2 2.5. Criminologia ?i dreptul penal 4.1. Raportul dintre criminologie ?i criminalistic? 6 6 7 16 8 4.3.CUPRINS CAPITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE 2 1. Raportul dintre criminologie ?i ?tiin?a penitenciar? 8 4.2. 2.4. Defini?ia criminologiei 3 3. Teorii psihanalitice post-Freudiene 4. Criminologia ?i politica penal? 4.

1.5.4. Factori socio-culturali 1. Profesia. Discriminarea.2.4.7. Cauzele crimei ca act individual (MICROCRIMINOLOGIA) 2.1.4. Personalitatea infractorului 2.2.3. 1. 1.2. 1. Nivelul de instruire ?colar?.4.2.3.4.1. Impactul activit??ilor din timpul liber.3. Familia 1.4. 1. Religia.9. Şomajul 1.2. Impactul mijloacelor de informare ?n mas?. Factori demografici 25 25 26 1.4.3.4.1. Conceptul de p 26 26 27 27 27 28 28 28 28 29 29 30 30 30 .6. Starea civil?. Nivelul de trai 1. 1. Rata natalit??ii 1.1.1.4. Mobilitatea social? ?i urbanizarea. 1.4.8 Toxicomania. 2. 1. 1.3.4.

Victimizarea femeii 3. Victimizarea persoanelor în vârstă 5. Sinuciderea.2. formă extremă a victimizării 53 54 56 57 63 . Victimizarea copi lul ui 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful