Universitatea „Petre Andrei” din Iasi Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE Suport curs

C AP ITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE

1 . Formarea criminologiei ca ştiință
Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo. Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană, „normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori. Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca (anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată". După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei, care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui". Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale. In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice". Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei femei care îşi ucisese soŃul. Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra deŃinuŃilor. In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico Ferri şi Rafaele Garofalo. Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica, sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei
2

Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886 (condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale principalele preocupări de criminologie ale timpului. Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie. In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei. Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law School of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii. Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia, după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal. Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care, începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952, Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra , Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc. Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare criminologica.

2. DefiniŃia criminolog iei
A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.
Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă de criminalitate etc. Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene, prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în

primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent". AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi remediile comportării sale antisociale.

3

". unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu. O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea Congres al O. pe care o numim pedeapsă. în acelaşi timp.. căreia îi impunem o rubrică comună: numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale. De asemenea.N. Totodată. care s-a desfăşurat la Paris. O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care studiază fapta. făptuitorul şi victima.U. care arată că „criminologia nu studiază crima în sine. elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării sociale de ansamblu. idei. care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei: „Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior. aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea acestuia. corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale. studiul criminalului constituie obiectul criminologiei".7 septembrie 1990. Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea practicii procesului penal". Giurgiu). prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie. să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară. precum E. după care „criminologia este studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului. contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale. Nu întâmplător. o dată comise. sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de "regină fără regat". care a avut loc la Havana în perioada 27 august . Pinatel. aflate în continuă evoluŃie. metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a criminalităŃii. una din cele mai des citate. pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii. Una din primele definiŃii şi. funcŃiile. fapta ocupând un loc secundar. metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. prin care este stabilită sancŃiunea care urmează a se aplica. criminologia". dar şi omul criminal. 3. Obiectul de studiu a l criminolog iei EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au vizat obiectul său de cercetare. subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi rezolvată. care le face ca. inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului delincvenŃilor. teorii.. În anul 1950. ar putea fi astfel formulată: Criminologia este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea acestora. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor. aparŃine sociologului francez Emile Durkheim. de Greef. 4 . Facem din aceste acte o grupă sui generis.Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. se susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem ştiinŃific de cunoştinŃe... şi G.. pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente. DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. de unde rezultă că pe primul loc se află făptuitorul. în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii". Henyer. se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu. pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale. Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători.

Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu. evidenŃiind factorii de condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal. distincte calitativ de cele ale elementelor componente. pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care să permită explicarea fenomenului studiat. preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu în actualitate. cât şi o anumită lipsă de unitate între teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală. Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei penale şi înregistrate ca atare. ca orice fenomen social. Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul criminologiei. DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care. Considerăm că includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază criteriul normei penale. având identitate. este necesară adoptarea unui model sistemic de analiză. 17 C. conceptul de infracŃiune nu este formal. InfracŃiunea Ca element component al sistemului. Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu.) acest concept reflectă aspectul material. criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi funcŃii proprii. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional. din diverse motive. considerăm că. infractorul. sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii acelor ştiinŃe. victima şi reacŃia socială împotriva criminalităŃii. Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu privire la obiectul criminologiei. criminologia. infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a fenomenului infracŃional. considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social. poziŃie care subliniază doar latura cantitativă a fenomenului studiat. Astfel. Criminalitatea ca fenomen social ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen social. moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii. Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat hotărâri de condamnare rămase definitive. aparentă şi legală. într-o perioadă de timp dată. Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală. infracŃiunea.Si în prezent există opinii divergente. impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului şi limitelor acestuia. fundamentul ontologic al acestuia. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus. În dreptul penal românesc. uman. particularităŃi şi funcŃii proprii. 5 . trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe. într-o perioadă de timp determinată. precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei discipline. redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale defavorizate. rămân necunoscute organelor din sistemul justiŃiei penale. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut ca efect utilizarea unor modele etiologice. cercetarea ştiinŃifică încercând să surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen.pen. pe măsura dezvoltării ştiinŃifice. ca ştiinŃă.

psihologice. de real interes pentru obiectul criminologiei. economice. sociale. prin tratamentul. se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru identificarea dimensiunii criminalităŃii reale.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi criminologie este atât de evidentă. 4. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei relaŃii complexe între făptuitor şi victimă. reacŃia socială formală şi informală asupra criminalităŃii. Infractorul Strict juridic. resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor. Altfel spus. J. Criminologia a analizat şi continuă să studieze coordonatele biologice. conceptul de infractor are o semnificaŃie complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor. contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex. ReacŃia socială împotriva criminalităŃii Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi prevenit şi controlat. Din punct de vedere criminologic. prin înfăptuirea justiŃiei. în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei penale. până în prezent. în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale pentru a-i asigura concordanŃa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate. criminologia îşi aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice. cu vinovăŃie. care au relevanŃă pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act". ReacŃia socială intervine atât ante-factum. Rapo rturile dintre criminologie si alte stiinte 4. cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităŃii. încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea InternaŃională de Criminologie. prin programe şi măsuri de prevenire. Victima infracŃiunii Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou. la realizarea unei mai bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează. persoana care încalcă legea penală este considerată ca un eşec al procesului de socializare. cât şi post-factum. neglijând aproape total studiul victimologic. nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care să diferenŃieze infractorul de non-infractor. în producerea actului infracŃional. anume victima infracŃiunii. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că dreptul penal este o ştiinŃă normativă. 1. săvârşeşte o faptă sancŃionată de legea penală. . Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la tendinŃele sale evolutive. din obiectul său de studiu. Pe de altă parte. criminologia 6 . culturale etc. infractorul este persoana care. Întrucât. Criminologia şi dreptul penal În "Tratatul" său de criminologie.Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional. a proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituŃionalizat al politicii penale. constatându-se că. criminologia nu poate exclude.

. . care este mult mai largă în domeniul criminologiei. criminologia are rolul instrumentului de cunoaştere.criteriul scopului imediat. motivaŃia comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei. precum şi modalităŃile prin care acest fenomen poate fi prevenit. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în funcŃie de următoarele criterii: . măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. pe când dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen. elaborează doctrinele preventive şi represive care urmează a fi puse în practică.V. La nivelul instituŃionalizat la care se 7 . în interrelaŃia criminologie . metodele. Dreptul penal şi criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere între criminologie şi dreptul penal.criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. Criminologia urmăreşte identificarea. apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte de vedere utilizabile în deliberarea şi adoptarea actului de decizie în materia penală. KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera raportului de cauzalitate. intră sub imperiul dreptului penal. Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea. în timp ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional. metodelor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităŃii. în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care dispune şi luând în considerare condiŃiile social . în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în realitate. Criminologia şi politica penală Politica penală este disciplina care. pe când dreptul penal urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator. de a decide asupra orientărilor.abordează criminalitatea în complexitatea sa. dinamica. integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează principii. ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale. ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul sociojuridic al luptei împotriva criminalităŃii.KudriavŃev. metode. O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal aparŃine lui V. criminologia contribuie în mod esenŃial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat. esenŃa. cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman. naşterea situaŃiilor conflictuale. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce "trebuie să fie el în societate". Această definiŃie aparŃine cercetătorului german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu este doar o ştiinŃă. în lumina datelor furnizate de criminologie. procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii. începând cu faza actelor preparatorii şi până în faza urmărilor.politică penală. 2.istorice. Scopul politicii penale este acela de a determina principiile.criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. studierea şi explicarea cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor. Măsurile de prevenire elaborate de criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale. etapa formării concepŃiilor antisociale ale individului. analiză şi sinteză. 4. precum şi explicaŃii cu privire la strategiile posibile. Astfel. Rezultă că.

vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului. ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare. pe de o parte. criminalistica acŃionează preventiv prin perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi probarea vinovăŃiei acestuia. crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică. Raportul dintre criminologie şi criminalistică Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul epistemologic existent între criminologie şi criminalistică. Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile. cât şi pentru verificarea măsurilor adoptate. fiind o disciplină factuală. În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie.realizează politica penală. în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen socio-uman (starea. cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor comune cu privire la infractor. această zonă 8 . 4. măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă). etiologia. ştiinŃa politicii penale analizează criminalitatea ca fenomen politic. nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în mod evident superior celui realizat de criminologie. făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de acest fenomen. ca şi cele furnizate de ştiinŃele penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale. acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale. infractorul şi victima.3.4. Astfel. În al doilea rând. dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul executării sancŃiunilor penale (pedepselor. Ambele ştiinŃe au în comun. din amploarea obiectului de studiu al criminologiei. 4. la tratamentul şi resocializarea acestuia. pe planul schimburilor ştiinŃifice. În consecinŃă. Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului. sfera criminologiei este mult mai largă. iar pe infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional. economice şi culturale. Această colaborare a justificat. ci prin excelenŃă practică. între organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni. mai ales. în sfera obiectului lor de cercetare. datele şi concluziile criminologiei. Prin comparaŃie. iar criminalistica furnizează criminologiei informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor. Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar. Prin comparaŃie. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă. Delimitările provin. şi persoanele condamnate pe de altă parte. de altfel. conform opiniei majorităŃii specialiştilor în acest domeniu. mai întâi. În schimb. legităŃile şi remediile lui). criminalistica intervine după producerea infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. în special. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea metodelor proprii de identificare şi cercetare. cu privire la viziunea specifică asupra fenomenului infracŃional. criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el. infracŃiunea. Cât priveşte măsurile de prevenire elaborate de criminologie. dinamica. Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât nu se pot crea confuzii.

Ea studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii. Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome. precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu privire la fenomenul criminalităŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia. concepte. ale cercetării fenomenului infracŃional în special. Ele sunt şi convergente. psihologie şi psihiatrie. aplicare şi organizare a executării sancŃiunilor de drept penal. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală Sociologia penală. cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. complementare si convergente. 9 . la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică. costul acestei acŃiuni etc. prin perspectiva sociologică proprie.5. integrate de criminologie în teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului ştiinŃei criminologiei. într-o anumită măsură. este. Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul cercetării ştiinŃifice. 4. Totuşi. datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie. iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc. la realizarea funcŃiei sale practice. câmpul şi structura relaŃiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină. principii şi reguli teoretice şi metodologice ale procesului vieŃii sociale". Numeroase studii au fost efectuate de criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor. funcŃii.. cele două ştiinŃe îşi împrumută reciproc noŃiuni. Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate. metode şi tehnici de cercetare proprii. InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal. problematica realităŃilor sociale anterioare şi contemporane procesului de elaborare. un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia. Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate. factorii socio-culturali şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii antiinfracŃionale. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice.de contact este profitabilă ambelor discipline. În aceeaşi manieră se pune şi problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie. pe când sociologia penală a evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune sociologică. deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare a valorilor ocrotite de legea penală. o criminologie specializată care abordează.

cel mai adesea.C APIT OLU L II: MAR ILE C UR ENT E ÎN CR IMINO LOGIE 1. el afirma că a fost pregătită de predecesorii săi. În cadrul orientării biologice. În urma efectuării unor examene antropometrice. În anul 1874 a devenit lector la Catedra de medicină legală şi igienă publică a UniversităŃii din Torino. iar în anul 1876 a publicat cea mai cunoscută lucrare o sa. care nu pot fi neutralizate prin influenŃa pozitivă a mediului.biologice cum mai este ea denumită. precum şi alte anomalii de natură fiziologică. Lombroso a efectuat unele cercetări în domeniul patologiei craniului şi psihiatriei. creând curente noi de gândire ştiinŃifică. Totuşi. Viena şi Pavia. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii. încă nedescoperite". acesta ar fi un criminal înnăscut. dar generând uneori şi controverse din care criminologia a avut de câştigat. el a efectuat studii antropometrice asupra a 3000 de militari în scopul stabilirii unor diferenŃe fizice între locuitorii diferitelor regiuni din Italia. În primele ediŃii ale acestei lucrări. Ulterior Lombroso a lărgit această ipoteză incluzând degenerescenŃa epileptică. Teoria atavismului evoluŃionist Cesare Lombroso este considerat drept creatorul criminologiei antropologice. el a formulat ipoteza atavismului evoluŃionist. "L'uomo delinquente" (Omul delincvent). nasului. Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului. Referitor la opera sa. Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu. dezvoltarea masivă a maxilarelor. încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor.1. printr-un efect de daltonism moral. După ce a fost angajat ca medic militar. După terminarea studiilor de medicină la Padova. sub semnul unor acerbe lupte de idei. vanitatea. trăsături care determină comportamentul antisocial al individului. propulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în care au fost lansate. un individ cu puternice înclinaŃii criminogene. sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei. 1. ci constituie doar o predispoziŃie în acest sens. 10 . medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenŃi. Orientarea biologica EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat. Cesare Lombroso. constituŃională şi psihologică. "Eu n-am făcut decât să dau un corp mai organic concluziilor care pluteau în aer. potrivit căreia. anumite anomalii ale urechilor. mai ales de natură atavică. sau antropologic . caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaŃii ale scheletului şi cutiei craniene. incorigibilitatea) nu presupun în mod necesar săvârşirea de infracŃiuni. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv. anomaliile amintite (între care insensibilitatea morală. ochilor. Lombroso extinde concepŃia lui Gall cu privire la corelaŃia dintre anomaliile craniului şi funcŃiile creierului şi la alte trăsături ale individului. asimetrie bilaterală. mâinilor şi picioarelor).

A. Ulterior. rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a elaborat-o. alături de criminalul înnăscut. Hooton. amin. Autorul evidenŃiază erorile comise de Lombroso. absurditatea unora din principalele teze. el a expus o tipologie mai complexă. Cercetările de antropologie comparată efectuate de A. opinia cu privire la stigmatul şi inferioritatea biologică. Teoriile lui Lombroso au determinat. nebunul moral. între ei apărând ca o categorie intermediară. Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor.2. 11 .tim studiile de arbore genealogic. încercarea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal. Studiile pe gemeni monozigotici şi dizigotici efectuate de psihiatrul german Johannes Lange au încercat să demonstreze predispoziŃia ereditară în comiterea infracŃiunilor. La începutul secolului al XX-lea. El a efectuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti. ca şi erorile de ordin metodologic. în lucrarea "The English Convict" (Condamnatul englez). tipurile pasional. N. cercetătorul englez Charles Goring. în cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford. Totodată. a dat o puternică replică teoriei lombrosiene.E. studiile efectuate asupra gemenilor şi cercetările de antropo. Teoriile "eredităŃii" SusŃinând o anumită relevanŃă a factorului ereditar în geneza criminalităŃii. infirmând teoria criminalului înnăscut.U. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat. care au subliniat lipsa de fundament ştiinŃific a conceptelor utilizate. El are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania.dus o nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice.Pende în Italia şi William Sheldon în S. replici severe. dar fără a nega o anumită inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Între cercetările destinate examinării rolului eredităŃii în etiologia actului infracŃional. la vremea respectivă. Teoriile biotipurilor criminale Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. în cazul gemenilor monozigotici. Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei. în special din partea lui Lacassagne.logie comparată. sub efectul criticilor ce i s-au adus. a căror distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat. care a înlocuit temporar ipoteza atavismului evoluŃionist. Goring a intro. epileptic. nereuşind să dovedească implicarea inferiorităŃii biologice în etiologia infracŃionalităŃii.IniŃial. cu scopul de a demonstra că trăsăturile exterioare şi comportamentul individului sunt în strânsă legătură au eşuat. Manouvrier. Topinard şi Gabriel Tarde. adăugând. sintetizând 96 de trăsături. ocazional şi din obişnuinŃă.3. a limitat acest procent la 30-35%.A. Studiile de arbore genealogic efectuate în S. în 1939. Erorile de ordin teoretic au fost sever criticate la vremea respectivă. H. Goring explică această inferioritate prin ereditate. 1.Mannheim a criticat foarte serios această teorie datorită erorilor de ordin metodologic care s-au comis pe parcursul cercetărilor. Davenport şi Henry Goddard au încercat să demonstreze că în familiile care au antecesori cu condamnări penale există un număr mai ridicat de infractori. de către Richard Dugdale şi ulterior de Eastbrook. datorită eredităŃii. 1.U.

Kretschmer şi-a propus să analizeze relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului. 12 . scund şi rotund. escrocheriile. elemente dobândite în timpul vieŃii în special în prima ei parte. Astfel. ConstituŃia delincventă ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare. pe de o parte.există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune.endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne).mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii). b. rezervat. . elementele ereditare şi congenitale. Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald Cressey. Teoria constituŃiei delincvente Această teorie a fost promovată de italianul Benigno di Tulio. el a acordat atenŃie tipului displastic. Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt următoarele: . Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă. nesociabil. picnicul cu fraudele. în câmp infracŃional. el a stabilit următoarele tipuri: a. iar pe de altă parte. Crima ar reprezenta o manifestare de inadaptare socială. care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. pentru alŃii mai puternic. stabilind un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul: . prezintă o bună stabilitate psihologică dar ocazional poate deveni exploziv. cu musculatură puternică.Sheldon. înnăscute) ce determină tendinŃele criminogene. astenicul fiind asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii. Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W. Un concept important în teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezintă nivelul de la care excitaŃiile exterioare îl determină pe individ să comită actul infracŃional. Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în cazul tipului mezomorf. Pentru unii stimulul poate fi mai slab.În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter). declanşarea acestora nu este condiŃionată de o intensitate similară a stimulului. particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare. dacă toŃi indivizii pot prezenta reacŃii antisociale. Între acestea. leptosom sau astenic. Pornind de la conformaŃia fizică a individului. În opinia lui di Tulio constituŃia cuprinde. atletic. Cu toate acestea. atleticul cu infracŃiunile contra persoanei. congenitale. linia de cercetare tipologică nu a fost abandonată. . aceasta susŃinând teza existenŃei unei constituŃii delincvente care separă infractorul de noninfractor. umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată. picnic. este tipul rece. 1. c. Aproprierea lui di Tulio de determinismul pozitivist (pe care el îl critică) este evidentă.există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate. . este prietenos şi sociabil. caracterizat prin trăsături longiline. ci numai favorizează ca un subiect să comită crima mai uşor decât altul.ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei). displasticul cu infracŃiunile sexuale. robust. Ea se bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman. care însă nu duc în mod automat la săvârşirea de infracŃiuni.4. cu tendinŃe spre îngrăşare.

Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu factori defavorizanŃi de ordin social. în genetică. motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul crimei".XY la bărbaŃi şi 46. anomaliile cromozomice. .XYY este relativ egal. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom Y suplimentar. Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi: complicaŃiile prenatale. Abordarea deterministă a problematicii. orientarea biologică are totuşi merite importante în evoluŃia criminologiei ca ştiinŃă. Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46. atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46. 1. precum şi a examenului multidisciplinar în criminologie. atât în rândul infractorilor. Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46.1. insuficient cercetate. endocrinologie. care pot avea drept consecinŃă tulburări de comportament. Varianta modernă Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de început. tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar. Din prima categorie fac parte: tumorile. introducerea unor metode de cercetare noi. de transformare a anomaliilor bioconstituŃionale în criterii de clasificare a indivizilor. Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face. în prezent.epilepsia sau diferitele sale forme. Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi cei care au doar o legătură indirectă. biochimia sistemului nervos. cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut. cât şi al noninfractorilor. Noile studii se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor naturii. acumularea unui vast material experimental - 13 . atenŃia acordată studiului personalităŃii infractorului. Evaluare critică EsenŃială. . În consecinŃă nu se poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate.anomaliile de ordin endocrin. Tot ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale.XX la femei. în cadrul orientării biologice. neurofiziologie. rămâne tendinŃa de considerare a componentei biologice drept element fundamental al personalităŃii umane. Astfel.XYY ar fi predestinaŃi să comită fapte penale.6. una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra anomaliilor cromozomilor. Cu toate limitele sale teoretice şi metodologice.5. neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii. care ar putea releva o posibilă componentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor. examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de cercetare abandonată.

Pe bună dreptate se consideră că psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică. 2. alungată) din sfera conştientului în inconştient. Cea de-a doua clasificare freudiană se referă la personalitate şi cuprinde Eul. care nu pot fi eludate.1. Într-o primă etapă. nucleul personalităŃii. având ca principal exponent pe austriacul Sigmund Freud (18561939). Prin studiile efectuate.O rientarea psiholog ica Orientarea psihologică grupează principalele teorii criminologice care au în comun conceptul de personalitate criminală ca bază teoretică a explicării cauzalităŃii fenomenului infracŃional. pulsiunile inconştiente reprezintă factorul determinant al vieŃii psihice. el a încercat să demonstreze existenŃa unei personalităŃi antisociale ce Ńine de sfera psihologiei normale şi să explice mecanismul de formare a acesteia. Inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa refulată (reprimată. În viziunea lui Freud. 2. Ulterior. "partea invizibilă a aisbergului. care formează cel mai larg şi. deşi în mod normal este similar inconştientului. pe când altele sunt de mică relevanŃă ori acceptate cu serioase rezerve. Atât prin modalităŃile de abordare a acestui concept. cât şi emoŃiile şi acŃiunile sale sunt guvernate de forŃe ascunse în procesele memoriei sale şi care pot fi scoase la iveală printr-o tehnică specială numită psihanaliză.1. Supereul (Super-Ego) este conştiinŃa morală şi constituie expresia existenŃei individului în mediul social. ascendent şi descendent. fie de cea sociologică. Freud şi-a îmbunătăŃit teoria. Supereul şi Sinele. în unele situaŃii apropiindu-se fie de orientarea biologică. propunând o nouă structurare a psihicului uman. poate fi stimulat prin procesele gândirii şi deveni conştient. purtătorul normelor etico-morale şi al regulilor de convieŃuire socială. Perspectiva psihanalitică 2. Unele din aspectele gândirii psihanalitice sunt de real interes pentru înŃelegerea mecanismelor umane care îl conduc pe individ spre comiterea infracŃiunilor. într-un anume fel. cât şi prin caracterul mai mult sau mai puŃin accentuat al determinismului psihologic în etiologia criminalităŃii. Inconştientul. Supereul 14 . a dominat orientarea psihologică în criminologie în perioada interbelică. aceste teorii sunt extrem de diverse. cel mai puternic sector al minŃii noastre". în mare parte provenind din experienŃele traumatizante din timpul copilăriei timpurii. Teoria freudiană Doctrina psihanalitică. Aceasta înseamnă că atât gândurile omului. în alcătuirea căreia intră cunoştinŃele şi imaginea despre sine.care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile. Acesta este distinct de preconştient care. una din cele mai cunoscute idei ale acestei teorii a fost cea referitoare la inconştient.1. preconştientul şi conştientul sunt concepute de Freud ca nişte entităŃi autonome între care impulsurile circulă pe verticală. Eul (Ego) reprezintă conştiinŃa de sine. precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai importante interese şi valori. Teoria lui Freud a fost elaborată în două etape.

Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi. într-un proces numit sublimare. Sinele este o "realitate psihică adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective.este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului. în vederea eliberării energiilor latente (ex. de la cele benigne (ex. Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri. care pune organismul în tensiune. Născut din inconştient. pentru a fi cât mai repede descoperiŃi. ar fi prezente la toŃi indivizii. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima. exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului. Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar.: prin sport). realizându-se o conciliere a celor două forŃe oponente. care se desăvârşeşte în permanenŃă. 15 . acesta din urmă supunându-se. unde vor rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat. ordinului de a controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. Supereul constituie un triumf al elementului conştient. în cadrul unui proces de compensare. violente. înlăturând barierele impuse de Eu şi Supereu. Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil. Echilibrul se poate obŃine. Sinele este considerat ca o componentă biologică a personalităŃii. După cum spune Freud. în final. astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu. determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite. ca şi Eul. datorită experienŃelor succesive acumulate precum şi prin structurarea Supereului. care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. Pulsiunile organice antisociale . sau nu. element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur. temporar. În concepŃia lui Freud. mai sănătos şi mai elevat sub aspect social. reprezentant al influenŃelor ereditare. În mod natural. depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii). Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite. În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie. Supereul este cel care dictează Eului. rezervorul energiei psihice.: ticurile verbale. Sinele (Id). una din cele trei entităŃi ale personalităŃii. dând o formă acceptabilă dorinŃelor Sinelui. astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o eliberare. constituie un complex de instincte şi tendinŃe refulate. tendinŃele infracŃionale. şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor transmise de Sine. În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi. de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase. diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul Supereului. Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului. Totuşi şi condiŃiile socio-morale ajung să se integreze sinelui. El constituie polul pulsional al personalităŃii. dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora. dezvoltată în conformitate cu normele şi nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte. Supereul utilizează represiunea. ostile şi incompatibile: pulsiunile instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu. fiind controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu. pot determina trecerea la actul infracŃional.

2.şi compensa sentimentele de inferioritate. în special. În contrast cu psihanaliza lui Freud. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman. viziunea sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare. Astfel. clasă socială sau nivel de pregătire. În cazul criminalilor ocazionali. în cazul infractorilor din obişnuinŃă nu ar exista un conflict între Eu şi Supereu. după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi mecanismelor utilizate de autor.Eysenck.2. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în societatea industrială. fizic.1. întrucât aceştia aparŃin unui mediu antisocial iar conduita lor este conformă normelor care guvernează acest mediu. Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare apărute în condiŃiile unei copilării nefericite. În cazul în care deficienŃa nu este depăşită. caii-putere ai motorului devenind o prelungire a propriei forŃe. 16 . încearcă să le compenseze ajungând uneori la supracompensare. rasă. apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat problematica psihologiei infractorului. care declanşează dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie. în felul acesta compensându-şi psihologic propria inferioritate. consideră că principala cauză a criminalităŃii trebuie văzută în eşecul unei anumite componente a personalităŃii de a se comporta acceptabil din punct de vedere moral şi social. mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei persoane. Eul fiind incapabil să mai realizeze echilibrul. Criminologii americani F. lui H. care a devenit cunoscut în urma inventării conceptului de "complex de inferioritate". Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale ale comportamentului uman. O anumită influenŃă asupra criminologiei au avut şi tipologiile construite pe baze psihanalitice. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice. în principal datorită introducerii tipului psihologic şi conceptelor sale de introvertit şi extrovertit. care sunt principalele caracteristici ale acestui tip de infractor. Criticii teoriei lui Adler. Carl Gustav Jung (1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în care un om se va simŃi inferior altuia. inteligenŃă. pentru a. care.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracŃionale. În schimb. Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului. rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic.Alexander şi H. Aplicarea acestor concepte în criminologie aparŃine. care apare ca fiind sofisticată. Când individul devine conştient de carenŃele sale. deoarece acesta este o cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice. Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937). determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. îşi iau ca aliat automobilul. fie că e vorba de vârstă. Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe care psihanaliza tocmai o câştigase. Sunt cunoscute studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care. sentimentul de inferioritate poate degenera în complex de inferioritate. în contextul unor relaŃii de compensare sau supracompensare. Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni. Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune. sex. încercând să demonstreze existenŃa unei personalităŃi specifice a infractorului. Teorii psihanalitice post-Freudiene Freud nu a fost un criminolog. Supereul acestora îşi suspendă funcŃia morală pentru o perioadă de timp.

luate izolat. Elementul de diferenŃiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că infractorul trece mai uşor la comiterea actului. Autorul consideră că trăsăturile frecvent întâlnite la infractori (egocentrismul. îşi caută justificări.2. agresivitatea şi indiferenŃa afectivă). ceea ce îi deosebeşte este "trecerea la act" care constituie expresia "diferenŃei de grad". conform căreia există o diferenŃă de grad între personalitatea celor două categorii. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează ideea crimei. într-o situaŃie favorabilă. denumită a "asentimentului formulat". individul acceptă comiterea crimei. individul normal suferă o degradare progresivă a personalităŃii ca urmare a unor frustrări repetate. vizând tratamentul şi resocializarea infractorilor. Teoria lui Pinatel este axată pe conceptul de personalitate criminală în cadrul căruia sintetizează elementele esenŃiale ale teoriilor anterioare. În cursul copilăriei aceste instincte se pot altera. Procesul criminogen este axat de E. între personalitatea infractorilor si cea a noninfrac. infracŃiunea este o faptă omenească. care apare ca o rezultantă şi nu ca un destin. individul trece printr-o "stare psihică periculoasă". 17 . Trăsătura psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenŃa afectivă a individului. Pinatel preia opinia lui Etienne de Greef. el nu mai găseşte nici o raŃiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu. 2. care îl conduce la comiterea actului infracŃional. a constituit o ipoteză de lucru în domeniul criminologiei clinice. construită pe bazele criminologiei generale. În cea de-a treia etapă apare "criza". deci o diferenŃă de grad. aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". Teoria psihomorală Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul belgian Etienne de Greef. El consideră că structurile afective ale individului sunt determinate de două grupuri fundamentale de instincte: de apărare şi de simpatie. care prefigurează "trecerea la act". mai ales viziunea dinamică asupra entităŃilor personalităŃii şi abordarea diferenŃiată a mecanismelor şi proceselor crimino. Pentru Pinatel. În consecinŃă. În prima etapă. În evoluŃia acestui proces se disting trei etape. determinând un sentiment de injustiŃie. o stare de inhibiŃie şi indiferenŃă afectivă. În cea de-a doua etapă. iar infractorii sunt oameni ca toŃi ceilalŃi. Această constelaŃie de trăsături ar reprezenta nucleul central al personalităŃii criminale. Conform conceptului de personalitate criminală. În opinia autorului.gene ale trecerii la act din varianta psihomorală. precum şi între diferitele categorii de infractori (de la ocazional la recidivistul înrăit). Convins de injustiŃia mediului social în care trăieşte.2. teoria personalităŃii criminale. labilitatea psihică. În această ultimă fază.3. în decursul căreia este acceptată eliminarea victimei. Respingând teza existenŃei unei diferenŃe de natură umană între infractori şi noninfractori.torilor ar exista doar o diferenŃă cantitativă şi nu una calitativă. caută un mediu mai tolerant. numită de autor "faza asentimentului temperat". Teoria personalităŃii criminale Această teorie aparŃine criminologului francez Jean Pinatel şi reprezintă una din cele mai complete teorii formulate în cadrul orientării psihologice. denumit proces criminogen. personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare morală a individului. nu sunt specifice doar acestei categorii de persoane şi numai reunirea lor într-o constelaŃie conferă personalităŃii un caracter infracŃional.

în timp ce infracŃiunile contra proprietăŃii sunt comise mai ales în regiunile din nord. care au preferat analiza cauzelor de ordin exogen. acordând o deosebită importanŃă determinărilor de ordin social. Pe plan etiologic. relaŃiile şi determinările sociale fiind considerate ca fapte exterioare omului. Numeroasele studii şi cercetări în acest domeniu.J. cât şi al resocializării infractorului. G. relevată şi de Guerry.1. cât şi cei ai orientării psihologice au abordat cu prioritate etiologia de ordin endogen a criminalităŃii. De asemenea.4. Cauzele directe. fie ca grad.1. autorul a formulat legea termică a criminalităŃii. având relevanŃă atât în domeniul metodologiei cercetării. structurată într-o mare diversitate de curente. teorii şi opinii inspirate de sociologia şi psihologia socială. 18 . uneori. Bazele istorice ale criminologiei sociologice Atât reprezentanŃii orientării biologice. în timpul sezonului rece. Pe de altă parte. el a sesizat faptul că infracŃiunile contra persoanei predomină în timpul sezonului cald. Ulterior. nemijlocite ale infracŃiunii au fost plasate la nivelul personalităŃii individului făptuitor. este relevată contribuŃia pe care orientarea psihologică a adus-o la dezvoltarea criminologiei ca ştiinŃă.Tarde a evidenŃiat faptul că deosebirile care apar între structura şi volumul criminalităŃii regiunilor din nord faŃă de cele din sud sunt rezultatul dezvoltării social-economice diferite a acestora şi nu consecinŃa diferenŃelor de climă. Teoriile elaborate în acest plan al cercetării ştiinŃifice au fost considerate nesatisfăcătoare de către adepŃii orientării sociologice. absolutizând. mai ales datorită curentului clinic. limita esenŃială constă în reducerea problematicii personalităŃii umane la factorii de ordin psihologic. Quetelet (1796-1874) şi francezul Andre-Michel Guerry (1802-1866). Evaluare critică În doctrina de specialitate se apreciază că eroarea principală a orientării psihologice constă în a considera infractorul ca posesor al unui tip aparte de personalitate.1. Primele explicaŃii etiologice de tip sociologic au fost grupate sub denumirea generică de şcoala franco-belgiană a mediului social . Şcoala cartografică (geografică) Promotorii acestei şcoli au fost belgianul Lambert A. a tratamentului şi resocializării infractorului. în regiunile din sudul FranŃei. bogatul material factual obŃinut au permis o explorare a universului psihic al infractorului. ContribuŃia teoretică a acestei orientări s-a reflectat. Conceptul de personalitate criminală a servit ca fundament la formularea diagnosticului şi prognosticului criminologic. de personalitatea noninfractorului. în influenŃa pe care criminologia a exercitat-o asupra modelelor de politică penală. diferenŃiată fie ca natură. din cuprinsul căreia se detaşează unele aspecte interesante care impun o prezentare detaliată. 3. procesul de socializare a omului. Pe această bază. Orientarea sociologică în criminologie a furnizat o consistentă literatură de specialitate. Perspectiva sociolog ica 3. au dezvăluit aspecte inedite cu privire la motivaŃia actului infracŃional şi la dinamica producerii acestuia. Quetelet a studiat statisticile franceze din anii 1826-1830 subliniind constanŃa criminalităŃii în perioada respectivă. 3.2. care au realizat o analiză statistică a criminalităŃii încercând să descopere anumite legităŃi ale dinamicii acesteia.

profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis.1. Teoria sa a influenŃat profund gândirea criminologică modernă. . datorită unor schimbări bruşte (războaie. Teoria lui Durkheim Emile Durkheim (1858-1917) este unul din fondatorii sociologiei ca ştiinŃă şi are mari merite în analiza criminologică a fenomenului infracŃional.alcoolismul influenŃează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. Quetelet a exprimat îndoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităŃii. Unele din rezultatele cercetărilor sale se impun a fi menŃionate: vârsta este considerată de autor că ar avea cea mai mare influenŃă în comiterea crimei. De asemenea. de structura socio-culturală căreia îi aparŃine. . 3. 446 au fost comise sub influenŃa alcoolului. iar iarna predomină cele contra proprietăŃii. ci în strânsă legătură cu o cultură determinată în timp şi spaŃiu. el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităŃii. . . Crima. constituie un factor de sănătate publică.Quetelet a fost unul dintre primii specialişti în ştiinŃe sociale care a utilizat metode statistice şi matematice pentru a analiza influenŃa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei.). inegalitate socială şi violenŃă. caracterizată printr-o dereglare a normelor sociale. la rândul lui. Cu toate acestea. ceea ce ar conduce la o anumită acurateŃe a analizei globale. O altă contribuŃie valoroasă în planul analizei criminologice este reprezentată de elaborarea de către Durkheim a conceptului de anomie (de la grecescul a nomos . în perioada analizată de autor.eterogenitatea socială determinată de imigrare. crize economice etc. criminalitatea trebuie înŃeleasă şi analizată nu prin ea însăşi. în primul rând. Şcoala sociologică.fără norme).anotimpul determină. . Prima trăsătură definitorie a teoriei lui Durkheim este punctul de vedere conform căruia criminalitatea este un fenomen social normal.2. . revoluŃii. vârsta influenŃează tipul infracŃiunii comise (fapte săvârşite cu violenŃă contra persoanei. cât şi tipul de delict.sărăcia . Inevitabilitatea crimei se datorează eterogenităŃii condiŃiei umane. afirmă Durkheim.sexul influenŃează disponibilitatea de a comite infracŃiuni. un impact important asupra criminalităŃii. Din această poziŃie teoretică rezultă că infracŃionalitatea nu este determinată de cauze excepŃionale ci. astfel încât.climatul sudic stimulează săvârşirea infracŃiunilor contra persoanei.omul nu săvârşeşte infracŃiuni datorită stării de sărăcie. bărbaŃii venind mult mai frecvent în conflict cu legea. făcând diferenŃa între bine şi rău şi atrăgând atenŃia asupra stării sociale precare a unei naŃiuni. Pe de altă parte. la una de mizerie. . femeile preferând infracŃiunile contra proprietăŃii. în sensul că persoanele instruite se implică în fapte infracŃionale care presupun un anumit rafinament şi pregătire intelectuală. în tinereŃe şi contra proprietăŃii o dată cu înaintarea în vârstă). din 1129 omucideri. Întrucât nu poate exista o societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puŃin da la tipul colectiv este inevitabil ca dintre aceste abateri unele să prezinte caracter infracŃional. iar cel nordic delictele contra proprietăŃii. care se manifestă inevitabil în toate societăŃile. Vara se comite un număr mai mare de infracŃiuni contra persoanei. poate conduce la discriminare. Întrucât nici 19 - . care desemnează o stare obiectivă a mediului social. Criminalitatea s-ar afla în relaŃie direct proporŃională cu "forŃa fizică şi cu pasiunea indivizilor". ci ca o consecinŃă a trecerii rapide de la o stare de relativ confort.

fructificate mai ales de sociologii şi criminologii nord-americani. 3. Teoria sociologică multifactorială Jurist şi sociolog. Valoarea acestei orientări constă în replica pe care a dat-o concepŃiilor bioantropologice. el consideră infractorul ca fiind un parazit social. Tarde refuză să considere crima ca pe un fenomen normal al vieŃii sociale. atât fizico20 . socio-economice ale fenomenului infracŃional. şi reguli de asociere (grupuri de răufăcători). reprezentată de Gabriel Tarde (1843-1904). Aceste fraze au devenit leitmotivul criminologiei sociologice care susŃine. Teoria lui Lacassagne este rezumată în două fraze celebre: "Les societes n'ont que les criminels qu'elles meritent" (SocietăŃile nu au decât criminalii pe care îi merită) şi "Le milieu social est le bouillon de culture de la criminalité.o fiinŃă umană nu poate fi fericită dacă nu există un echilibru între nevoile sale şi posibilităŃile de a le satisface. ImitaŃia ar constitui. profesor universitar şi avocat celebru. Ferri acceptă determinismul endogen al maestrului său. în fond.Manouvrier (1850-1922) şi a promovat teoria conform căreia mediul social are un rol determinant în geneza criminalităŃii. socialul fiind guvernat de relaŃiile psihologice dintre indivizi. Angajarea individului în săvârşirea faptelor infracŃionale nu s-ar datora unor pulsiuni organice. bazate pe legea imitaŃiei.2. morale şi sociale proprii". deci. Tarde a studiat relaŃia dintre criminalitate şi profesia exercitată. a fost fondată de A. Şcoala mediului social Şcoala mediului social. semne de recunoaştere (tatuaje). un element qui n'a d'importance que le jour ou il trouve le bouillon qui le fait fermenter" (Mediul social este mediul de cultură al criminalităŃii. Conform opiniilor sale. că "fiecare societate conŃine tipurile de infracŃiuni şi de infractori care corespund condiŃiilor economice. Şcoala interpsihologică Şcoala interpsihologică. autorul îşi pune întrebarea firească de ce în condiŃii exogene similare numai anumiŃi indivizi comit infracŃiuni. culturale. dar propriile sale cercetări s-au oprit mai ales asupra cauzelor exogene. poate să apară fenomenul de suicid. redactor şef al ziarului socialist "Avanti" şi fondator al revistei juridice "La scuola pozitiva". parŃial. cu determinare multiplă.Lacassagne (18431924) şi L. evidenŃiind existenŃa unor infractori de profesie care se caracterizează prin limbaj (argou).1. iar microbul este infractorul. la baza căruia ar sta determinismul social şi nu predispoziŃiile psihologice ale individului.1. iar dereglarea socială determină dezechilibrul. face din sociologie o interpsihologie. Teoria lui Lacassagne stă la baza a numeroase studii care s-au efectuat ulterior şi.derat drept fondatorul criminologiei sociologice. Totodată. asociat şi prieten al lui Lacassagne. Spre deosebire de Durkheim. principala cauză a criminalităŃii. 3. autor de cursuri şi lucrări ştiinŃifice renumite. ci influenŃelor psihosociale pe care le preia prin imitaŃie. dar şi comportamentul infracŃional al oamenilor. le microbe c'est le criminel. Discipol al lui Lombroso. 3. răspunsul la această interogaŃie este acela că delictul este un fenomen complex. constituie sursa "şcolii ecologice" de la Chicago. Enrico Ferri. deschizând noi perspective în faŃa cercetării ştiinŃifice a cauzelor criminalităŃii. Enrico Ferri (1856-1929) a fost una din marile personalităŃi ale criminologiei. un element care nu prezintă importanŃă decât în ziua în care găseşte mediul care îl face să se dezvolte).4. consi.3. numită şi şcoala lioneză.

curentul funcŃionalist şi teoriile controlului social. condiŃiile atmosferice etc. a sociologiei criminologice. Anumite conflicte care apar sunt anihilate prin capacitatea interioară a ansamblului de a ajusta. educaŃia. foametea etc.Cele două sisteme sunt alcătuite din părŃi componente care se adaptează şi evoluează în consens deoarece altfel s-ar produce conflictul major. în modalităŃi şi grade diferite în funcŃie de caracteristicile persoanei implicate. acei factori care modifică tendinŃele normale de adaptare a individului la mediu. organizarea economică şi politică etc.3. conform căreia orice fenomen social anormal.). DelincvenŃa. de o puternică dezvoltare a sociologiei şi. a căror încălcare îl plasează pe individ în categoria infractorilor. ruptura. De altfel. cei care corespund constituŃiei sale psihice şi în ultimul rând caracteristicile personale (vârstă. curentul culturalist. 3. Teorii sociologice moderne. Cercetările întreprinse şi-au propus să evidenŃieze.socială cât şi biologică. produce o creştere bruscă a criminalităŃii. în cadrul ei. prin examinarea multiplelor legături care se stabilesc între mediul social şi diferitele grupuri sociale. producŃia industrială. O dată cu epuizarea evenimentului în cauză. c) factorii mediului social: densitatea populaŃiei. Acordând prioritate factorilor sociali. dacă survine. Cu ocazia celui de-al IV-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Geneva (1896). de includere într-un curent teoretic anume. alcoolismul. b) factori fizici sau cosmo-telurici (climatul. reprezintă un eşec al procesului de adaptare. Pareto şi Parsons a dominat criminologia sociologică de la începutul secolului XX până în jurul anului 1960. El se caracterizează prin analogia propusă între sistemul natural şi sistemul social. revoluŃia. disoluŃia sistemului. autorul a reformulat "legea saturaŃiei mediului" aparŃinând lui Quetelet. 21 . EsenŃa acestor teorii constă în recunoaşterea existenŃei unor norme care ocrotesc valorile sociale dominante. de a se autoregla. a constituit o preocupare constantă a sociologilor americani. ale locului şi timpului comiterii faptei penale. anotimpurile. diverse modele de resocializare a acestuia. Modelul consensual Începutul secolului al XX-lea a fost marcat. care constituie o primă varietate de factori exogeni. pe continentul american. natura solului. Ruptura.. elaborând "legea suprasaturaŃiei". studii bine articulate ştiinŃific. Comparând elementele esenŃiale ale teoriilor sociologice considerăm că pot fi incluse in modelul consensual patru curente relativ distincte : orientarea ecologică. Modelul consensual inspirat îndeosebi de gândirea teoretică a lui Durkheim.). cum ar fi războiul. sex etc. drept remediu. familia. Teoriile modelului consensual îl consideră pe infractor un neadaptat şi propun. Ferri a prezentat următoarea clasificare a factorilor criminogeni : a) factori antropologici (endogeni) reprezentaŃi în trei grupe : cei care Ńin de constituŃia organică a infractorului. opinia publică. Se prezumă că adaptarea la condiŃiile evolutive constituie regula de funcŃionare a societăŃii. bazate pe inovaŃii metodologice şi studii experimentale de mare întindere. Ferri reuneşte două elemente care vor constitui baza teoretică a curentului sociologic asupra criminogenezei: elementul de sinteză obŃinut prin culegerea datelor oferite de alte discipline cu preocupări criminologice şi studiul analitic al fenomenului infracŃional considerat ca fiind determinat de viaŃa socială. mai ales cea juvenilă. Ferri reliefează faptul că aceştia se regăsesc mai ales în planul general al fenomenului infracŃional. rezultând monografii de amploare. În viziunea sa asupra sociologiei criminalităŃii. criminalitatea revine la limitele sale "normale". Diversitatea acestor teorii face dificilă încercarea de clasificare a lor.

indiferent de natura sa (animal-vegetal. Aceasta din urmă este privită ca o "adaptare inversă" a indivizilor. McKay au făcut o analogie între grupurile de imigranŃi şi speciile de plante care încearcă să supravieŃuiască pe un pământ ostil.D.Shaw şi Frederick Thrasher.R. Autorii au evidenŃiat existenŃa unor corelaŃii între delincvenŃă şi perturbările sociale în zonele de deteriorare morală (caracterizate prin sărăcie. Curentul "funcŃionalist" Sociologia "funcŃionalistă". În aceeaşi manieră. analizând funcŃiile şi disfuncŃiile existente într-o societate dată. 22 . În elaborarea ipotezei de cercetare.) din momentul în care intră în relaŃii cu alte elemente este susceptibil de a fi implicat într-o relaŃie cauzală. 3. incapabile să atingă. orice element. Încercând să explice cauzele criminalităŃii în marile concentraŃii urbane în care proporŃia imigranŃilor era ridicată.3. conform căreia.ecologia urbană . o stare de frustrare individuală şi colectivă care conduce la săvârşirea faptelor penale. Tema centrală a orientării culturaliste în criminologie este raportul dintre cultură şi criminalitate. aceste teorii mai sunt cunoscute şi sub numele de "teorii ale tensiunii sociale" (strain theories). a inspirat unele teorii criminologice de mare interes teoretic. promotorii acestor teorii pornesc de la recunoaşterea existenŃei sistemului social care are menirea de a integra într-un echilibru dinamic toate clasele. Şcoala ecologică de la Chicago De o mare audienŃă în anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de orientarea ecologică a şcolii din Chicago. imigranŃii încearcă să supravieŃuiască apelând la forme de adaptare impuse de viaŃa concretă. reprezentanŃii şcolii din Chicago formulând conceptul de zonă criminogenă specifică (delinquency area). biologic-psihologic etc. scopurile (obiectivele) valorizate de societate. Introducând o nouă variabilă . programe care s-au extins până după cel de-al doilea război mondial.turi. denumită astfel întrucât plasează indivizii şi grupurile în struc. şomaj. C. Ca idee comună. care asimilează norme şi valori opuse celor general acceptate de majoritatea membrilor societăŃii. roluri şi relaŃii sociale.1.).3. De aici ar rezulta o tensiune socială. dar ei nu le pot atinge pe căi licite.3.3. învăŃământ dezorganizat etc. prin mijloace licite. condiŃii de muncă nefavorabile. 3.în studiul criminalităŃii. în aceeaşi manieră. specific cartierelor sărace. De altfel. categoriile şi grupurile care compun societatea. Din acest sistem se detaşează acea secvenŃă care vine în conflict cu consensul cultural global. care raportează personalitatea individului la cultura în care se dezvoltă şi pe care o asimilează. relaŃia dintre om şi societate este examinată prin intermediul particularităŃilor ecologice. concretizate în realizarea unor programe speciale de prevenire a criminalităŃii. aceste teorii consideră criminalitatea ca un rezultat al stării de frustrare a indivizilor şi grupurilor defavorizate social şi economic. DelincvenŃa apare astfel ca un fenomen de respingere. Aceste teorii au determinat reacŃii pozitive în sfera politicii penale.Shaw şi H. Autorii consideră că aceşti oameni împărtăşesc aceleaşi dorinŃe şi idealuri de realizare socială ca şi componenŃii claselor favorizate. Metodele teoretice ale şcolii ecologice de la Chicago au fost popularizate de Henry McKay. reprezentanŃii şcolii ecologice au deschis calea unei întregi generaŃii de criminologi care s-au concentrat asupra determinării comportamentului delincvent de către factorii sociali. Clifford R.2. Curentul culturalist Un alt grup de teorii din sfera modelului consensual sunt cele care aparŃin curentului culturalist.3.

Merton. îşi face apariŃia dezorganizarea socială. Conceptul lui Durkheim. Conform teoriei lui Merton. Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la condiŃiile societăŃii americane. McKay. Insistând asupra faptului că infracŃionalitatea este determinată de condiŃiile sociale şi nu de trăsăturile psihice ori biologice ale individului. Când echilibrul se rupe. aşa cum am arătat. pentru a se restructura pe baze noi. Deci. conferindu-i sensuri noi. totuşi. a influenŃat considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităŃii în a doua jumătate a secolului XX. revoluŃii. tinde spre dezintegrare. Pentru a putea atinge aceste scopuri. Merton arată că. individul recurge adesea la mijloace ilicite.K. Criminalitatea reprezintă reacŃia individului faŃă de neconcordanŃa dintre scopurile vehiculate şi valorizate la nivelul societăŃii şi mijloacele permise pentru a le realiza. în societatea nord-americană se ignoră. Sellin şi Miller. numai unii dintre indivizii aflaşi în stare anomică se angajează în săvârşirea de fapte antisociale în timp ce alŃii se conformează normelor în vigoare. 23 . tinerii aparŃinând grupurilor defavorizate sunt supuşi drumului spre delincvenŃă. crize economice) ori de catastrofe naturale. în majoritatea cazurilor. Deşi este credibilă. În acest sens. teoria lui Merton nu reuşeşte să explice de ce. Ordinea socială este stabilă atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge.Cea mai cunoscută dintre "teoriile tensiunilor sociale" aparŃine lui R. dacă anumite obiective pot fi atinse pe căi legitime. În aceste condiŃii.Merton şi este intitulată teoria anomiei sociale . anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale. structura socială devine anomică. anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace. se referea la o anumită lipsă a normativităŃii sociale determinată de conflicte majore (războaie. anomia este o proprietate a structurii sociale şi nu a individului. alături de Shaw. Cu atât mai mult.

Probleme în clasificarea factorilor criminogeni Dificultatea clasificării factorilor criminogeni rezultă atât din variabilitatea acestora cât şi din faptul că fenomenul infracŃional este un rezultat al acŃiunii lor conjugate.temperatura afectează echilibrul emoŃional. Cuantificarea precisă a rolului fiecăruia reprezintă aproape o imposibilitate ştiinŃifică. favorizează săvârşirea infracŃiunilor şi nu în cauze ale acestui fenomen.Pinatel clasifica factorii criminogeni în factori geografici. natura solului etc. . la concluziile lui E. culturali şi politici. Deşi evaluează rolul factorilor socio-culturali. H. Chiar şi în această viziune. demografici. scopul fiind acela de a releva corelaŃiile existente între o variabilă sau o grupă de variabile şi criminalitate. Din acest motiv. de la caz la caz. În consecinŃă este de 24 .2. abordarea individuală a factorilor criminogeni .Ferri. evitată în literatura de specialitate trebuie înŃeleasă în sensul pedagogic al acesteia.presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporŃional: când presiunea scade. Cauzele fenomenului social al criminalitatii (MACROCRIMIN OLOGIA) 1. clasificându-i în factori economici. . în primul rând.umiditatea şi criminalitatea violentă variază. instituŃională.. creşte criminalitatea violentă.Mannheim tratează în cel de-al doilea volum al “Criminologiei comparate” cauzele de ordin social ale criminalităŃii. de Greeff care confirmă “legea termică” şi mai ales la studiile americane care susŃin următoarele: . D. Gassin constată că marea majoritate a criminologilor şi-au manifestat scepticismul cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul fenomenului infracŃional. Autorul nu este preocupat. La rândul nostru.C AP ITO LUL III: C AUZ ALIT ATEA ÎN CRIMINOLOG IE 1. analizând complexa problematică a cauzalităŃii. politică. Factori economici Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform căreia baza economică determină suprastructura socială. 1. La factorii fizici sau “cosmo-telurici” făcuse referire E. de o clasificare strictă a acestor cauze. clasificarea sa este susceptibilă a fi îmbunătăŃită. R. economici etc. apreciem că factorii de mediu se pot constitui în circumstanŃe care.Szabo procedează oarecum asemănător lui H.în general. dificultăŃile de clasificare şi interpretare rămân.Mannheim. autorul face referire la cercetările statisticienilor Guerry şi Quetelet care au formulat “legea termică a criminalităŃii”. În materia factorilor geografici. făcând însă o interesantă corelaŃie între tipurile de factori criminogeni şi tipologiile infracŃionale. luând în considerare climatul. J. În acelaşi timp. În mod asemănător procedează şi alŃi autori. Doi ani mai târziu. de asemenea. Din considerentele exprimate mai sus preferăm o analiză mai succintă a factorilor care determină criminalitatea ca fenomen social. invers proporŃional. culturali şi politici.1. autorul nu operează o distincŃie clară între cauzele criminalităŃii ca fenomen social şi cauzele actului infracŃional concret. culturală. economici.

punându-l în imposibilitatea de a-şi mai putea realiza. industrializarea este un factor de progres economic şi social. furturi. 1.industrializarea. . Statistic. aspiraŃiile sale. Industrializarea. rolul său de susŃinător al familiei fiind alterat. Înlocuirea mediului social specific localităŃilor rurale în care individul era cunoscut şi apreciat la valoarea sa. . studiile efectuate au evidenŃiat că fenomenul infracŃional este atât de complex încât el poate fi generat în aceeaşi măsură. El atinge grav structura familială la baza sa. Anumite studii evocă o creştere puternică a procentului de tâlhării. inclusiv comportamentul infracŃional. industriile afectează grav echilibrul ecologic din zona în care sunt implantate. alŃii de-a dreptul mizer. 1. anxietate. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis că aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi: . ori a unei zone mai restrânse. atât de prosperitate. iar sistemul relaŃional era foarte strâns. Explică un anumit procent de acŃiuni infracŃionale. s-a constatat însă un fenomen surprinzător: progresul social-economic a fost însoŃit de creşterea criminalităŃii. care se deplasează spre zonele industrializate. InfluenŃa sa se exercită nu numai prin scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai. în perioadele de recesiune economică. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al individului. ci şi prin instabilitatea emoŃională pe care o ocazionează.aşteptat ca situaŃia economică a unui stat.2. cu efecte care accentuează starea de stress a muncitorilor şi a populaŃiei de pe platformele industriale. Inversarea rolurilor familiale produce stări de confuzie. prin “maşinismul” său. alcoolism. Şomajul. cel urban. Nivelul de trai. este de natură să producă efecte negative asupra acestei categorii de oameni. bunuri de larg consum de calitate tot mai bună şi implicit. prin mijloace legale. mai ales atunci când “transplantul” s-a soldat cu un eşec. posibilităŃi superioare de instruire şi specializare. În funcŃie de nevoi. creşterea nivelului de trai al oamenilor. Fără a se nega un raport de cauzalitate între starea economică şi criminalitate.2.2. în speranŃa unui trai mai bun şi. produce o specializare cu efecte de înstrăinare.în general. dorinŃa de revanşă împotriva societăŃii. la evaluarea personală pe care individul o face statutului său economic. . în care individul a devenit un necunoscut oarecare. Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel de trai mediu într-o societate ori epocă precizată. ci şi o dimensiune spirituală. Dimensiunea subiectivă se referă la percepŃia individuală. situaŃiei financiare într-un mediu social şi în epoca în care trăieşte. înşelăciuni etc. cât şi de sărăcie. Ne vom limita să analizăm unii din factorii economici consideraŃi a avea un conŃinut criminogen pronunŃat: 1.1. Acelaşi salariu poate fi considerat 25 . dar în tipuri diferite. mai ales prin munca “pe bandă”. aspiraŃii şi obligaŃii unii îşi vor considera nivelul de trai satisfăcător. mai ales. oferind locuri de muncă. cu un mediu impersonal. a unei îmbogăŃiri rapide. omul nemaiavând posibilitatea să-şi manifeste spiritul creator.2.ritmul industrializării constituie şi el un factor criminogen ca urmare a imposibilităŃii asigurării unor condiŃii social-edilitare minime pentru populaŃia atrasă în acest sector. Autoritatea tatălui se diminuează considerabil.creşterea masivă a mobilităŃii orizontale a unei întregi populaŃii rurale. să determine anumite comportamente umane. de dezechilibru interior. Trebuie evidenŃiat faptul că sărăcia nu are doar o dimensiune economică obiectivă. Prin ea însăşi.3. provocând grave mutaŃii în structura lor de personalitate.

între anii 1975-1985).2. la rândul ei.3. Prin mobilitate socială se înŃelege mişcarea populaŃiei umane în plan geografic (mobilitate orizontală). de-a lungul timpului. exploziile demografice sunt urmate de creşteri semnificative ale delincvenŃei juvenile (în Europa occidentală între anii 1960 . mai ales. care îi poate determina inexorabil pe unii indivizi la comiterea de infracŃiuni.1.foarte bun de unele persoane. S-a constatat statistic faptul că exploziile în rata natalităŃii. în România . că în viaŃa indivizilor. Eterogenitatea socială are drept consecinŃă eterogenitatea culturală. traversate de curente ale mobilităŃii verticale şi orizontale accelerate. la amplificarea delincvenŃei juvenile contribuind o multitudine de alŃi factori între care menŃionăm compoziŃia familială. la nivel satisfăcător. Deci. Este o ocazie favorabilă pentru manifestarea conflictului de cultură. Factori demografici Preocupările pentru studierea relaŃiilor existente între factorii demografici şi criminalitate sunt de dată relativ recentă. la limitele sale alarmante. Alături de şomaj sunt implicaŃi în scăderea nivelului de trai şi alŃi factori. 1. Rata natalităŃii. Rapiditatea transformărilor social-culturale în 26 . a habitatului. mobilitatea geografică şi socială a populaŃiei reprezintă factori criminogeni importanŃi. Familia a suferit în primul rând: rata divorŃurilor. profesional ori social (mobilitate verticală). şi Canada între anii 1965 -1975. diminuarea autorităŃii părinteşti. Mobilitatea geografică este determinată cel mai adesea de urbanizare şi are consecinŃe criminogene certe.1980. Mobilitatea puternică a avut un dublu efect: acela de a dezorganiza instituŃiile sociale existente şi de a crea altele noi în toate domeniile de activitate. ori negaŃia normelor în vigoare la nivelul societăŃii. făcându-se simŃită prezenŃa unui pluralism cultural. cu multă greutate. care. a unei suprapuneri de norme şi valori care ghidează conduitele umane.A. perioada cea mai activă din punct de vedere infracŃional se situează între 18 şi 30 ani. incapacitatea instructiv-educativă a şcolii. şcolarizarea prelungită a copiilor şi căsătoria lor prematură au schimbat profund instituŃia familială. devin ambigue. Mobilitatea socială şi urbanizarea. Amploarea mobilităŃii pe orizontală a populaŃiilor a provocat schimbări calitative în relaŃiile interumane. în S.U. pe lângă sărăcie. 1. precum: angajarea pe timp limitat şi angajarea sezonieră.3. angajarea în muncă a ambilor soŃi. despărŃirile şi abandonul de familie.ca efect al interzicerii avortului . Din acest motiv. structura demografică a sexelor. împinge spre delincvenŃă un mare număr de persoane. Normele fiecărui grup îşi pierd din vigoare. Unele din ele pot fi exact negaŃia altora. în structurarea şi restructurarea grupurilor şi în dezvoltarea personalităŃii individului. S-a dovedit. în timp ce altele îl pot considera jenant sau insuficient pentru un trai onest. Urbanizarea s-a realizat în mai multe etape dar ea a cunoscut un avânt de excepŃie în secolul nostru. Mediul tehnic urban are un ritm diferit care se manifestă în forme multiple: structurile se modifică permanent. inflaŃia care bulversează echilibrul economic familial spulberând rapid economiile făcute în timp. şomajul parŃial şi. Desigur că relaŃia între rata natalităŃii şi criminalitate este de natură indirectă.3. Creşterea rapidă a mediului urban nu a permis amenajarea cartierelor. 1. se adaugă şi dorinŃa de îmbogăŃire sau de un trai mai bun. datorită industrializării. rolul negativ al mass-media etc. cu un maxim de intensitate în jurul vârstei de 25 ani.

în lucrarea “Unraveling Juvenile Delinquency” (DelincvenŃa juvenilă nerelevată) au constatat următoarele: un număr important de copii delincvenŃi şi-au schimbat reşedinŃa în timpul copilăriei. la copiii delincvenŃi se remarcă o atitudine de ostilitate şi indiferenŃă faŃă de familia din care fac parte. mai ales în privinŃa adolescenŃilor. Una din cele mai importante cercetări criminologice referitoare la influenŃa perturbărilor familiale asupra delincvenŃei juvenile a fost realizată în America de soŃii Glueck. Personalitatea copiilor delincvenŃi este mai amorfă şi lipsită de ambiŃie în faŃa exigenŃelor vieŃii. au început să apară inadaptaŃii. filmele şi microgrupurile la care aderă. Factori socio-culturali În sens larg. sunt privaŃi de beneficiul culturii. au părinŃi despărŃiŃi ori necăsătoriŃi. De asemenea.4. Rolul de socializare deŃinut de familie se reduce tot mai mult. infractorii. În criminologie interesează în mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor şi care. care.2. Mobilitatea verticală poate avea efecte la fel de negative atunci când ea este forŃată de necesitatea schimbării locului de muncă în urma disponibilizărilor de personal ca rezultat al recesiunii economice. împrumutându-le percepte morale contrare eticii societăŃii. are rolul de socializare imprimând copilului un anumit standard valoric. falimentelor etc. Celula de bază a societăŃii.4. O problemă îndelung dezbătută a fost aceea de a şti dacă infracŃionalitatea este influenŃată calitativ şi cantitativ de nivelul de instruire şcolară. Scăderea controlului social atât informal cât şi formal a avut ca efect creşterea delincvenŃei. Orice perturbare în interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului. În consecinŃă. Structura familială este afectată de numărul membrilor. precum şi faŃă de societate. Familia asigură copilului o siguranŃă indispensabilă atingerii maturităŃii intelectuale. cum a mai fost numită. datorită şcolarizării prelungite. atât la nivelul adaptării sale la societate. 1. În acest caz. precum şi altor factori cum sunt: presa. alienaŃii. înstrăinaŃii. InfluenŃa familiilor divorŃate ori despărŃite constituie un factor criminogen major pentru copiii delincvenŃi.1. de capacitatea educativă a părinŃilor şi de mobilitatea socială şi geografică a familiei. cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de societatea omenească de-a lungul istoriei. În primul rând. Pe plan cantitativ.mediul urban a supus personalitatea umană la perturbaŃii şi a plasat-o frecvent în situaŃii conflictuale. nu rezultă consecinŃe 27 . familiile infractoare îşi implică copiii în activităŃi infracŃionale ori îi influenŃează pe calea imitaŃiei. a atmosferei familiale nefavorabile. îi conduc la săvârşirea faptelor antisociale. televiziunea. Cel mai adesea ei sunt stresaŃi datorită coeziunii reduse a familiilor lor. cât şi asupra structurii sale de personalitate. sociale şi culturale. precum şi atitudini de aderare ori de lipsă de cooperare faŃă de anumite valori sociale. familia are valenŃe multiple. sunt prost întreŃinuŃi din punct de vedere material şi igienic.4. a stării de încordare dintre părinŃi. În revanşă. precum şi o identitate proprie în baza căreia va fi acceptat ca partener social. Familia. 1. Nivelul de instruire şcolară. a lipsei de supraveghere şi chiar de interes din partea părinŃilor. normele lor de comportament sunt mai puŃin numeroase şi lipsite de conŃinut. delincvenŃa rezultă ca un conflict între cultura proprie familiei infractoare şi cea a societăŃii. finalmente. 1.

6. InfluenŃa este mai puternică asupra spectatorului tânăr. precum şi faptul că în perioadele de crize economice şi politice profunde pot avea loc şi fenomene infracŃionale cu substrat religios (distrugeri de lăcaşe de cult. Timpul liber este petrecut din ce în ce mai puŃin în cadrul familiei. Studiile efectuate au relevat influenŃa deseori negativă exercitată de mijloacele de informare în masă. joacă însă un rol puternic de influenŃă şi prevenŃie în combaterea criminalităŃii. ca o formă de a petrece timpul liber împreună. pentru anumite situaŃii. abordează fără nici o reŃinere acele teme cu efecte în planul instinctului. s-au tras unele concluzii conform cărora atât femeile cât şi bărbaŃii necăsătoriŃi sunt mai predispuşi să comită delicte sexuale.5. De asemenea.violenŃa pe micul sau marele ecran furnizează modele de comportament negativ. 1. Totuşi. în ansamblul său.determină creşterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme sau emisiuni. 28 . neintegrarea economică şi socială a tinerilor absolvenŃi conduce la stări de frustrare şi dezechilibru care generează infracŃionalitatea. Este demn de remarcat că aceste filme sunt comerciale. neimplicat infracŃional. 1.4. cu efecte grave în plan social. Rolul creşterii delincvenŃei ca urmare a impactului activităŃilor din timpul liber este inseparabil legat de problemele sociale ale integrării. Cercetările s-au concentrat asupra acestui aspect. deoarece se constată. Impactul activităŃilor din timpul liber. rezultând următoarele: . altfel spus. Rolul şcolii este însă mai important pentru educarea şi socializarea copiilor. nivelul de instruire şcolară se reflectă prin alegerea unor forme infracŃionale mai puŃin primitive. făcute pentru a se obŃine cât mai mulŃi bani din vânzarea lor şi. Religia. aderenŃa la spiritul violenŃei. în timp ce în cazul soŃilor au fost relevate o serie de infracŃiuni săvârşite cu violenŃă. 1. Starea civilă. 1. aceste activităŃi rămân la un stadiu limitat.). cum ar fi asocierea în grupuri sau “bande” care se angajează deliberat în comiterea de infracŃiuni. Cu toate acestea.3. pentru depistarea celor inadaptaŃi şi punerea în aplicare a unor programe de prevenŃie generală. cum ar fi grupul etnic. datorate neînŃelegerilor dintre soŃi. profanări etc. Nu s-au identificat raporturi statistice relevante în privinŃa stării civile a infractorilor. Cercetătorii afirmă că aceste fapte trebuie văzute ca o formă de interacŃiune între tineri. Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în massmedia şi în special video-violenŃa. aspectul criminogen trebuie reŃinut.4. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. în consecinŃă. Pe plan calitativ.4.vizibile în planul infracŃionalităŃii.4. al inconştientului uman. În cele mai multe dintre cazuri. au fost identificate noi şi potenŃial periculoase forme de petrecere a timpului liber. Religia. nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. S-a admis că anumite secte religioase practică infracŃionismul pentru obŃinerea unor avantaje materiale. Impactul mijloacelor de informare în masă. . Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen.4. În acest sens.

mai ales asupra tinerilor. fapte violente.desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce violenŃa. atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor minoritare. al emigrării etc. precum şi dorinŃe puternice de revanşă din partea celor care se consideră discriminaŃi.beŃia gravă provoacă o stare tipică de confuzie mentală. se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează şi interpretează în funcŃie de propriile nevoi. Astfel. În acelaşi plan şi cu implicaŃii asemănătoare. al apartenenŃei religioase. Aceste preferinŃe diverse nasc prejudecăŃi. comise din imprudenŃă şi neglijenŃă. de regulă. Este însoŃit de o pierdere a sensurilor eticii şi moralei. astfel încât videoviolenŃa va produce efecte doar asupra acelora care au înclinaŃii. Acesta este un caz tipic de “conflict de cultură”. cele mai multe cazuri de accidente de circulaŃie. grupurile care se consideră discriminate. Discriminările pot avea loc şi în lipsa prejudecăŃilor. până în prezent. Discriminarea este considerată ca un factor criminogen important fiind asociată cu prejudecata. - 1. un om care nu admite prejudecăŃile se va conforma. Discriminarea este refuzul de a trata un grup social în conformitate cu aspiraŃiile sale. Uneori rolurile se inversează.4. este influenŃată în mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. Astfel. 1. sociale şi politice.8 Toxicomania. cât şi într-o formă gravă: . cauzând un număr considerabil de infracŃiuni neintenŃionate. Alcoolismul este un factor criminogen important. Totodată.4. dar şi unele accidente de muncă se datorează alcoolului. spontane şi neplanificate. Programele “violente” determină o “dezinhibare” a privitorului şi îl scot din real. totuşi.beŃia uşoară este însoŃită de o diminuare a atenŃiei şi o lungire a timpului de reacŃie. Include consumul de droguri şi alcoolismul. pe calea imitaŃiei. PrejudecăŃile nasc sentimente de frustrare care. producând tulburări mentale cu efecte în planul comportamentului infracŃional. Astfel. ca factor criminogen. atitudini şi imagini despre lume. 29 . predispoziŃie spre violenŃă. fără a se exclude rolul mijloacelor de informare în masă în desensibilizarea generală şi formarea unor atitudini nedorite şi neconforme cu interesele societăŃii. b) alcoolismul cronic modifică mentalitatea fundamentală a individului şi dezvoltă agresivitatea şi impulsivitatea. Starea alcoolică. Discriminarea. în România nu există o pronunŃată stare infracŃională determinată de consumul de droguri. al instruirii. Intensitatea discriminărilor depinde de criterii economice. ne vom referi la alcoolism. declanşează porniri agresive. O asemenea asociere este făcută deoarece sentimentele discriminatorii constituie obstacole culturale care au o importanŃă aparte în comportamentul infracŃional. se află pornografia. al grupurilor etnice. în acŃiunile lor revendicative emit pretenŃii atât de mari încât depăşesc drepturile şi libertăŃile majoritarilor. Întrucât. Pot fi descrise două stări fundamentale de alcoolism : a) alcoolismul acut poate fi evidenŃiat atât într-o formă uşoară. al sexelor. exagerează nevoile sexuale şi conduce la o stare de delir şi agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă. al participării la activităŃi sociale. determinându-l să săvârşească. cutumelor discriminatorii. Ea se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale.7. .

determinată atât de poziŃia socială a infractorilor din această categorie. un rezultat al interacŃiunii dialectice dintre ansamblul caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor mediului social (factorii exogeni). are unele caracteristici speciale: .9. Profesia. economice. apărută în anul 1949. cu scop de conservare şi dezvoltare. Conceptul de personalitate a infractorului Studiind rolul factorilor individuali în geneza infracŃiunii. a personalităŃilor politice. culturale şi politice în care se dezvoltă fiinŃa umană. Ea este consecinŃa procesului interacŃionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu principalii vectori sociali. criminologia operează cu conceptul de personalitate a infractorului ca variantă a personalităŃii umane înŃeleasă în accepŃiunea largă de unitate bio-psiho-socială.beneficiază de o indulgenŃă generalizată.) nu joacă un rol specific în etiologia infracŃiunilor comise de aceste persoane. DispoziŃiile individuale native care constituie premisa formării personalităŃii sunt influenŃate decisiv de condiŃiile sociale. familie etc. Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex care înglobează noŃiunea psiho-socială de personalitate şi noŃiunea juridico-penală de infractor. Criminologul american defineşte criminalitatea “gulerelor albe” ca fiind o infracŃionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile. Cauzele crimei ca act individual (MIC ROCRIMIN OLOGIA) 2. Într-un grad diferit. De regulă.factorii criminogeni obişnuiŃi (lipsa de instruire. În acest context nu ne propunem examinarea incidenŃei criminologice a fiecărei profesii. făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului. 30 . Personalitatea este un concept operaŃional de ordin descriptiv care înfăŃişează rezultatul unui proces de adaptare a fiinŃei umane la lume. Toate statisticile relevă o rată extrem de diversă a delincvenŃei profesionale. abuzul de încredere.1.Determină furtul. limitându-ne la criminalitatea “gulerelor albe”. în interesul acestei categorii favorizate. Din punct de vedere juridico-penal.1. în schimb. determinantă fiind structura lor de personalitate.în aceste condiŃii. reputaŃia persoanelor implicate nu este alterată. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri. majoritatea profesiilor oferă condiŃii pentru săvârşirea de infracŃiuni. uneori profitându-se de ambiguitatea unor legi adoptate. criminalitatea “gulerelor albe” se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea falsă a legii. abandonul de familie etc. care ocupă un statut social elevat. nivel de trai. cât şi de modalităŃile rafinate prin care ei realizează faptele antisociale. Provoacă gelozia şi săvârşirea unor infracŃiuni cu violenŃă având această bază. . sindicale etc. a cadrelor superioare din administraŃie. 2. parcă în mod voit. .1. Personalitatea infractorului 2. 1. criminalitatea “gulerelor albe” nu diferă de cea săvârşită de alte categorii infracŃionale.4. Expresia a fost utilizată pentru prima dată de Sutherland în lucrarea “Criminalitatea gulerelor albe”.

se întregeşte cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează procesele interne de metabolism. Perspectiva explicativă a conduitei antisociale implică. interacŃiunile dintre individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităŃii. înscris într-o matrice cu un înalt grad de stabilitate. durabil şi predictibil. iar cele superioare sunt dobândite în procesul învăŃării şi perfecŃionării individuale. În variantele moderne ale acestei orientări. de adepŃii orientării biologice în criminologie. reprezentând produsul unor interacŃiuni biunivoce complexe între individ şi mediul său social. de maturizare biologică şi socială. personalitatea este un concept care presupune ideea de evoluŃie a fiinŃei umane în raport cu modificările intervenite în mediul social. de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei. opinii şi acŃiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al societăŃii respective. Aptitudinile reprezintă sisteme operaŃionale stabilizate. într-un mod constant. dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinŃa contemporană care arată că nu există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conŃin atât trăsături pozitive cât şi negative. care au considerat datul biologic drept componentă esenŃială a personalităŃii umane. personalitatea umană nu este doar consecinŃa eredităŃii. Activitatea sistemului cerebro-spinal. În cadrul procesului de socializare. cu scop de conservare şi dezvoltare în condiŃii de eficienŃă maximă. El nu se identifică. superior dezvoltate şi de mare eficienŃă. 31 . determinate atât de secreŃiile endocrine. temperamentul şi caracterul. în infractori şi noninfractori. de care depinde viaŃa psihică. în ansamblul său. în sfera relaŃiilor sociale. examinarea condiŃiilor social-istorice în care se desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament infracŃional care să fie determinat numai de factorii biologici. El este rezultatul interacŃiunii componentelor personalităŃii. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în etiologia crimei. însă. De aici rezultă legătura dintre biotip şi componentele personalităŃii. omul îşi modelează personalitatea prin învăŃarea şi interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea. În realitate. un amplu repertoriu de atitudini. în superiori şi inferiori. neurofiziologie. respectiv aptitudinile. cu un simplu proces de adaptare individuală şi conformistă la mediu. modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi originalitate şi care exprimă. interacŃiunea dintre componenta biologică şi comportamentul infracŃional ia în considerare progresele semnificative care au avut loc în genetică. Aceste elemente au fost utilizate. care generează transformări şi schimbări în ambele sensuri. biochimia sistemului nervos. în mod obligatoriu. De aceea. Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este reglat şi stăpânit de caracter. Comportamentul (conduita) exprimă raportul dintre activitatea sistemului nervos central care reglează procesele de relaŃie cu societatea şi sistemul neurovegetativ care conduce procesele interne de metabolism. precum şi de sistemul de activare reticulară din diencefal. depinde într-o măsură importantă de componenta biologică a individului şi este operată de sistemul nervos central. Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice. Procesul de socializare. în forme mai complexe şi mai diversificate.Adaptarea la lume şi societate a fiinŃei umane. Aptitudinile de bază sunt moştenite. Caracterul reprezintă un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant şi durabil în faptele de conduită ale individului. transformând anomaliile bio-constituŃionale şi bio-psihologice în criterii de clasificare a indivizilor în buni şi răi. Evaluarea rolului factorilor biologici în criminogeneză se face cu prudenŃă. endocrinologie etc.

cea mai importantă componentă a personalităŃii umane rămâne caracterul. în analiza structurării în sens antisocial a personalităŃii umane.1. Formarea personalităŃii infractorului Datorită interacŃiunilor permanente care au loc între factorii endogeni şi cei exogeni.pen. este operată de voinŃa organizată a caracterului. definitorii pentru individul care a comis o infracŃiune. constructiv sau distructiv. luminată de învăŃare şi inteligenŃă şi controlată de emoŃii şi sentimente. despre care se ştie că se formează până în jurul vârstei de 25 de ani şi continuă să evolueze în timp. la rândul lor. precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor. ci desemnează o persoană care comite o faptă antisocială generatoare de efecte juridice penale. Din punct de vedere criminologic. În consecinŃă. acŃionând. asupra sa. adaptarea activă. dezorganizarea socială. cu vinovăŃie. personalitatea infractorului este definită ca o sinteză a trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate. anomia. rolul factorilor individuali nu este complet neglijat. ci una dinamică. Pentru a identifica elementele definitorii ale noŃiunii de infractor este necesar să ne raportăm la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. cu scop de conservare şi dezvoltare. exprimând totodată interrelaŃia dintre individualitatea persoanei şi esenŃa socială a acesteia. Conceptul de personalitate a infractorului impune şi unele clarificări cu privire la accepŃiunea criminologică a termenului de infractor. au un impact major asupra criminalităŃii ca fenomen social. o faptă care prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală. Astfel. Pe parcursul procesului de maturizare biologică şi socială. a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi combaterea fenomenului infracŃional. Procesele integrării sociale sunt procese interacŃioniste care determină sintezele majore ale condiŃiei umane.. dacă adaptarea pasivă la mediu.2. Drept consecinŃă.17 C. conflictele culturale etc. Cu toate că astăzi nu se mai afirmă că anumiŃi indivizi se nasc infractori. socializarea negativă nu conduce în mod inevitabil la săvârşirea de infracŃiuni. socializarea devenind pozitivă sau negativă ca urmare a preexistenŃei unui complex de factori sociali care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii. calităŃilor persoanei care a comis o infracŃiune. într-un ritm care depinde de relevanŃa factorilor exogeni. În această viziune sistemică. Această definiŃie evidenŃiază faptul că noŃiunea de infractor nu poate fi o simplă “etichetă” aplicată unor indivizi de către grupul social dominant. ci numai ca 32 . personalitatea nu este o structură statică. la nivel individual. este operată de reflexe şi instincte care sunt precumpănitor ereditare.Fără îndoială. defineşte infracŃiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social.Deşi relaŃiile sociale influenŃează decisiv formarea personalităŃii individuale. În schimb. individul îşi formează propria personalitate prin învăŃarea şi asimilarea treptată a modelului socio-cultural predominant. Infractorul. infractorul este persoana care a săvârşit. în criminologie. controversele teoretice acordă prioritate fie factorilor individuali (endogeni). Totuşi. Plecând de la această realitate. personalitatea infractorului este o noŃiune mai cuprinzătoare decât cea juridico-penală. cuprinzând ansamblul trăsăturilor. săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. 2. În definirea noŃiunii de infractor trebuie pornit de la legătura organică ce există între fapta comisă şi făptuitorul acesteia. totodată. însuşirilor. aşa cum încearcă să demonstreze unele din teoriile inspirate de interacŃionism. personalitatea umană este produsul epocii în care trăieşte omul şi pe care o reflectă la nivelul conştiinŃei. cu scop de conservare. ele sunt determinate de activitatea oamenilor ca factori sociali creatori. Art. fie mediului social (factorilor exogeni). condiŃiile economice precare.

Acordând valoare egală celor două categorii de factori implicaŃi în formarea personalităŃii infractorului. şcolii şi locului de muncă (profesiei). se generalizează. al vârstei. Un individ cu trăsături negative de caracter va fi deosebit de sensibil la informaŃiile apte să-i stimuleze aceste trăsături care. Caracterizarea unei informaŃii ca fiind perturbantă are în vedere proprietatea acesteia de al împiedica pe individ să asimileze sistemul de norme şi valori promovat de societate. microgrupuri. între delincvenŃi şi nondelincvenŃi neexistând o diferenŃă de natură. ci o diferenŃă de grad cu determinare multicauzală. mai ales la nivelul caracterului. Orientarea antisocială a personalităŃii este un proces de durată în care subiectul asimilează cu preponderenŃă informaŃiile perturbante care îi sosesc din mediul social. de a ecrana şi falsifica imaginea valorilor reale. infracŃională. În consecinŃă. Familia îşi realizează funcŃiile sale socializatoare în cadrul unor situaŃii specifice: . 33 . stabilizarea personalităŃii adultului impune trecerea de la socializarea primară la socializarea continuă în cadrul interacŃiunilor determinate de noua poziŃie socială care impune imperative noi. impactul informaŃiilor perturbante va fi cu atât mai semnificativ atunci când subiectul este tânăr. EficienŃa modelatoare a informaŃiilor perturbante este în relaŃie directă cu trăsăturile de caracter ale subiectului. Ele vor modifica structura de personalitate. despre norme şi valori.situaŃiile de “învăŃare cognitivă” care îi formează copilului sistemul de cunoştinŃe. atenŃia criminologiei s-a îndreptat mai ales asupra familiei. aptitudini şi deprinderi necesare convieŃuirii sociale. Apreciind că mediul social global furnizează cu preponderenŃă informaŃii corecte. degenerând în acte de conduită antisocială. vom insista mai ales asupra proceselor cu relevanŃă mai mare pe parcursul socializării negative. determinând orientarea antisocială a personalităŃii. Ceea ce diferă este conŃinutul informaŃiilor receptate şi valoarea acordată acestora. Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi sfere ale vieŃii sociale (familie. prin care copilul îşi formează o primă imagine despre lume şi viaŃă. fapt exteriorizat iniŃial în acte minore de conduită negativă care. . este necesar să se analizeze modul în care mediul psihosocial determină formarea personalităŃii orientate antisocial. ca rezultat al succesiunii lor temporale.situaŃiile de “educare morală” în care sunt esenŃiale relaŃiile şi autoritatea din interiorul familiei.) ca şi personalitatea non-delincventă. acordând prioritate antinormelor şi nonvalorilor. medii de producŃie etc. Aceasta explică de ce influenŃele negative se acumulează treptat în conştiinŃa indivizilor sub forma unor reprezentări incorecte ale valorilor sociale. Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităŃi predestinate pentru crimă. în timp. conforme cu modelul socio-cultural promovat. Dintre componentele mediului psihosocial care exercită o influenŃă deosebită asupra formării personalităŃii individului. cu timpul. a) Familia reprezintă principala instanŃă de socializare al cărei rol funcŃional în structura socială şi în sistemul instituŃiilor sociale permite realizarea a două funcŃii principale: socializarea primară a copiilor pentru a deveni membri ai societăŃii şi stabilizarea personalităŃii adulŃilor. Dacă socializarea primară se referă la asimilarea principalelor valori şi norme sociale prin intermediul primelor contacte sociale şi experienŃe de viaŃă ale copilului. şcoală. devin dominante. sexului şi al altor caracteristici ale persoanei.rezultat al asimilării şi prelucrării sale de către structurile de personalitate şi pe fondul unor împrejurări concrete care favorizează trecerea la săvârşirea actului infracŃional. Aceste procese au semnificaŃii diferite.

rolul educativ al şcolii poate fi marcat de o serie de carenŃe care contribuie la formarea unei personalităŃi neadaptate. o afecŃiune autentică acordată copilului constituie premisele unei socializări pozitive. în modelarea personalităŃii copilului îl are. La consecinŃe tot atât de negative duce şi stilul educativ permisiv. excesiv de tolerant. dar aceasta constituie o excepŃie ce se datorează intervenŃiei unor factori negativi cu o forŃă de penetraŃie foarte puternică. prin mobilurile emoŃionale pe care le determină. bazat pe preocuparea constantă a părinŃilor de a cunoaşte profund viaŃa copilului. învăŃarea şi identificarea. de a-i transmite acestuia o imagine exactă asupra realităŃilor care-l înconjoară. ori care în mod intenŃionat asigură acestora modele de socializare negativă. capabilă să anuleze modelul paternal. Desigur că. Chiar şi în acele cazuri în care familia este caracterizată printr-un stil de viaŃă deficitar. să dezvolte şi să consolideze atitudinile pozitive. Rolul familiei în formarea personalităŃii individului trebuie considerat în toată complexitatea sa. pe de altă parte.- situaŃiile de invenŃie şi imaginaŃie care dezvoltă fantezia şi capacităŃile creatoare. cu carenŃe educaŃionale pronunŃate. 34 . nivelul precar al cunoştinŃelor. un climat conjugal tensionat. Acest stil este caracteristic îndeosebi familiilor cu un singur copil şi cu o situaŃie materială foarte bună. Conduita antisocială apare îndeosebi în acele familii lipsite de preocuparea de a asigura o socializare corectă a copiilor. dorinŃa permanentă de înavuŃire sau au antecedente penale. stările conflictuale între soŃi sau între părinŃi şi copii manifestate prin repetate certuri. de asemenea. b) şcoala deŃine. vor influenŃa negativ formarea personalităŃii copilului. onestitate. consumă frecvent băuturi alcoolice. între care imitaŃia. inteligent. egoismul. de a-l face să înŃeleagă posibilităŃile reale care i se oferă pentru a-şi satisface aspiraŃiile. fie prin despotism. de asemenea. licitul de ilicit. Un cuplu armonios. calitatea relaŃiilor dintre soŃi pe de o parte şi dintre aceştia şi copii. o puternică influenŃă asupra copilului. la rândul său. pregătind pentru viaŃă generaŃia tânără. Pregătirea şcolară redusă. manifestat prin răsfăŃul exagerat al copiilor. duc o viaŃă parazitară. unde predomină lăcomia. să transmită cunoştinŃele profesionale. certurile. constituie o premisă majoră pentru formarea unei personalităŃi armonioase. raŃional. Cercetările efectuate au arătat că majoritatea minorilor delincvenŃi provin din acele familii în care stilul educativ este caracterizat fie prin indiferenŃă. curaj. să formeze. stilul educativ. anturajul necorespunzător. nu discern binele de rău. Un rol deosebit în cadrul interacŃiunii părinte-copil. respect faŃă de muncă vor constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. În cadrul unor procese de interacŃiune specifică. ApariŃia unor trăsături negative la copiii care au asemenea părinŃi nu este exclusă. fără îndoială. constituie o cale sigură spre delincvenŃă. care dezvoltă afectivitatea specific umană. bătăi. copilul ajunge să simtă şi să se comporte ca şi cum caracteristicile unei alte persoane sau grup de oameni i-ar aparŃine şi lui. riscul apariŃiei unor manifestări antisociale la copii este mult mai ridicat. structurându-şi astfel trăsăturile de personalitate în funcŃie de un model de referinŃă. O influenŃă hotărâtoare asupra formării personalităŃii copilului o are climatul conjugal. Modelul comportamental al părinŃilor exercită. prin identitatea pe care i-o asigură. CorelaŃia dintre criminalitate şi nivelul de instruire şi educaŃie nu poate fi neglijată. Dimpotrivă. ea poate juca un rol pozitiv în viaŃa individului prin protecŃia pe care i-o oferă. Ea este menită să dezvolte aptitudinile. În acele familii în care părinŃii nu muncesc. fără o reprezentare exactă asupra valorilor şi normelor sociale. situaŃiile de comunicare psihologică. PărinŃii a căror comportare se caracterizează prin cinste. Indivizii cu un volum redus de cunoştinŃe. o familie unită. un loc important în formarea personalităŃii individului. Dacă el este echilibrat.

după structurarea sa. indiferenŃă afectivă. sau executarea furtului. în ansamblul său. În concluzie. în urma cărora se amplifică tendinŃele de devianŃă socială iar modelele promovate devin confuze. În literatura de specialitate se face distincŃie între două elemente ale situaŃiei preinfracŃionale: evenimentul (sau seria de evenimente) care determină apariŃia ideii infracŃionale în mintea delincventului şi circumstanŃele în care fapta antisocială se pregăteşte şi se execută. ulterior intervenind multiple alte instanŃe. duce adesea la apariŃia unor forme de inadaptare. în formarea personalităŃii infractorului. El poate fi răspunsul instantaneu la o provocare. personalitatea umană. Fără îndoială că şi mediul social global. ori poate preceda cu mult formarea ideii infracŃionale. Ca rezultat al întregului proces. care se îndreaptă către anturaje în care îşi pot satisface nevoia de apreciere. nu rămâne un dat imuabil. fragmentare. care îndepărtează de şcoală pe cei mai puŃin dotaŃi. educaŃia fiind înlocuită cu şcolarizarea. În acest context. În primul caz putem exemplifica prin săvârşirea unui omor în cazul flagrantului de adulter (ideea omuciderii apare în momentul constatării evenimentului). tâlhăriei ori delapidării când ideea faptei antisociale survine ca rezultat al unor lipsuri materiale. instabil. . în aşa fel încât prescripŃiile socio-culturale ale mediului psihosocial devin constante şi repere de bază ale personalităŃii. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracŃiunilor comise cu violenŃă relevă că majoritatea subiecŃilor activi au un statut ocupaŃional precar. rolul evenimentului originar diferă serios în etiologia infracŃiunii. din criza economică pe care o străbate. dar decisive în trecerea la act. Se produce astfel o ruptură între funcŃia educativă şi funcŃia instructivă a şcolii. zguduite de revoluŃii sau crize sociale profunde. 2. socializarea adultului se construieşte pe fondul cunoştinŃelor. a unei portiere deschise (în cazul furturilor de şi din autoturisme) etc. El poate fi decisiv în cazul prezentat al infidelităŃii conjugale ori poate fi nesemnificativ. 35 . Astfel. ApariŃia conduitelor antisociale decurge.2. Astfel. poate avea un rol semnificativ în apariŃia conduitelor antisociale. Într-adevăr. egocentrism şi agresivitate.Al doilea element vizează circumstanŃe fără legătură cu motivaŃia infracŃională. La rândul său. cei mai mulŃi dintre aceştia neavând nici o calificare. SituaŃia preinfracŃională SituaŃia preinfracŃională reprezintă un ansamblu de circumstanŃe exterioare personalităŃii delincventului. astfel.Preocupată mai ales de rolul său informativ. Elevii ajung să se grupeze în relaŃii ierarhice. procesul de socializare desfăşurat pe fondul unor contradicŃii severe între individ şi societate. de formare a unor personalităŃi antisociale. care precedă actul infracŃional.. prezenŃa unei arme (în cazul infracŃiunilor săvârşite cu violenŃă). ci se modifică o dată cu schimbarea elementelor bio-psiho-sociale care o compun. favorizează realizarea proiectului infracŃional. deprinderilor şi motivaŃiilor dobândite în cursul socializării primare. şcoala poate scăpa din vedere rolul formativ. menirea sa educativă. cum ar fi în cazul omorului comis de un alcoolic. . nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenŃa prin asigurarea unor venituri oneste. anomia reprezintă o stare specifică societăŃilor dezorganizate social. între aspiraŃiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor. factori şi agenŃi caracterizaŃi prin structuri educaŃionale şi mecanisme de influenŃă din ce în ce mai puternice. ConsecinŃa tipică a raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea individului şi modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate.Primul element poate avea o largă variabilitate în timp. conduitele indivizilor se identifică cu cerinŃele rolurilor sociale. prin ea însăşi. manifestată prin individualism. din însăşi esenŃa societăŃii. c) Profesia.

asupra formei. genului criminalităŃii. Participarea femeii la crimă este cu atât mai mare. morale. In general. Gina Lombroso ajunge la următoarele concluzii: criminalitatea feminină este de 4-5 ori inferioară celei masculine. psihologice. Personalitatea prezintă interes sub aspectul intensităŃii orientării sale antisociale . subiectul este pus în situaŃia de a delibera şi a opta între mai multe variante de comportament. femeia comite de 16 ori mai puŃine crime grave decât bărbatul. cât şi pe cea a condiŃiei necesare şi suficiente. Caracterele speciale ale sexelor influenŃează. victima are un rol important. într-o măsură oarecare. astfel. neîndoielnic. rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientării antisociale a personalităŃii. printre altele. C APITOLU L IV: C RIMIN AL IT ATE A FEMIN IN A 1. adoptarea variantei de comportament infracŃional va interveni în acele ipoteze în care între orientarea antisocială a personalităŃii şi situaŃia preinfracŃională se realizează o compensare sub raportul eficienŃei contributive. fiziologice. Criminalitatea feminină atinge cea mai înaltă cotă la vârste avansate. Sistemul propriu de norme şi valori îi justifică conduita şi îi dă un caracter legitim. RelaŃia criminalitate. In baza cercetărilor şi constatărilor statistice. agresivitatea. În funcŃie de intensitatea orientării antisociale a personalităŃii infractorului. Odată întrunite aceste criterii. dintre sex şi DiferenŃele anatomice. În principiu. neglijentă sau indiferentă faŃă de comiterea infracŃiunii. 36 . intelectuale şi sociale dintre sexe sunt relevante şi pentru criminalitate. morale. care are o orientare antisocială a personalităŃii deosebit de marcată.3. În procesul psihologic de deliberare intervin criterii motivaŃionale (mobil şi scop). pentru a se trece la săvârşirea infracŃiunii. avortul. când caracterele speciale ale sexului sunt oarecum şterse de vârstă. operând cu criteriile probabilităŃii. mai puŃină cultură şi energie intelectuală.Fără îndoială că între diversele elemente ale situaŃiei preinfracŃionale. 2. valorice (semnificaŃia socială şi juridică a faptei). Mecanismul trecerii la act Trecerea la săvârşirea actului infracŃional este elementul care diferenŃiază infractorii de noninfractori. abandonarea copilului etc. criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităŃii masculine. precum şi a trăsăturilor de caracter care o susŃin: egocentrismul. iar aspectul final al deciziei este o reflectare elocventă a acestei diferenŃe de grad. Ea poate fi provocatoare. o criminalitate specifică fiecărui sex. prostituŃia. situaŃia concretă de viaŃă poate îmbrăca atât forma condiŃiei necesare. pruncuciderea. Considerând situaŃia concretă de viaŃă ca fiind propice pentru săvârşirea faptei. Există. opŃiunea sa va fi alta. rezultatul deliberării este uşor de anticipat. Pentru infractorul de profesie. SituaŃia concretă de viaŃă creează premise mai mult sau mai puŃin favorabile trecerii la act. indiferenŃa afectivă şi labilitatea. afective şi materiale (condiŃii concrete de realizare a faptei). Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate şi situaŃia concretă de viaŃă. cu cât aceasta reclamă mai puŃină forŃă fizică. Criminalitatea specifică femeii cuprinde. Numai când factorii de risc rezultaŃi din analiza situaŃiei concrete de viaŃă sunt foarte mari. după statistici.

fiind mai dezvoltat la femeie decât la bărbat. acesta luând asupra sa întreaga răspundere. după Forel. este un motiv de a o reŃine mai mult de la criminalitate decât pe acesta. dacă din cauza crizei căsătoriei. ci sărăciei. Cele mai multe. având o constituŃie fizică mai puŃin robustă. stupide. ocupându-se şi de prostituŃie. 2. slăbirii fundamentului căsătoriei şi vieŃii economice dificile. O parte a prostituatelor se recrutează dintre individele cu anomalii patologice. Csizmadia Alajos. putând fi catalogată drept o „industrie". fără a se trăda. De asemenea. Pe de altă parte. contrastul dintre dorinŃe sau pretenŃii şi situaŃia economică. fără exagerare. leneviei. Inferioritatea criminalităŃii feminine mai are o explicaŃie şi în prostituŃie. fără să o trădeze bărbatul. salariul mic. precum şi o fire mai timidă. educaŃia prea liberă. din care se obŃin venituri fabuloase. Nu în puŃine cazuri. femeile apucă calea feminismului. scenele obscene prezente peste tot. ori sunt de natură apatică sau foarte sugestibile. mizeria. că prostituŃia este feminismul claselor de jos. a revendicărilor conştiente. alcoolul. sau pentru a masca situaŃii. poate cel mai mare contingent al prostituŃiei. ProstituŃia este mijlocul cel mai primejdios al degenerării. Mihai Ralea studiază legătura dintre feminism şi prostituŃie. lipsa unei ocupaŃii serioase şi sistematice. contează numai ca crime ale bărbaŃilor. sau au devenit vicioase sub influenŃa mediului. înclinaŃiile rele ale femeii. în spatele atâtor crime trecute în contul criminalităŃii masculine este femeia care a instigat la crimă . Şi. „Acestea din urmă formează. îşi poate ascunde mai uşor faptele. adeseori. dacă le-ar cunoaşte femeile. Spiritul mai altruist al femeii este şi el un frâu în contra criminalităŃii. In prezent. energie fizică. la care participă şi femeia. Ele au altă cale de a soluŃiona greutăŃile vieŃii. contactul cu lumea depravată. consideră că aceasta se datorează nu monogamiei. RecrudescenŃa prostituŃiei după război se datorează îndeosebi crizei morale generale. pe care le-o indică cultura şi situaŃia lor. împrejurări care i-ar umili sau le-ar ştirbi personalitatea. uşuratic. Exemplele rele. reprezintă cauze care determină prostituŃia liberă. mincinoase. în mare parte. unele din cauzele însemnate ale prostituŃiei. ajutată. şomajul. s-a manifestat o diversificare a modalităŃilor de eludare a legilor. sau multe crime. După Decembrie 1989. cât şi de către cei străini. leneşe. HărŃuiala sexuala la locul de muncă. în clasa muncitorească. fiindcă în aceasta se canalizează. s-a constatat că prostituŃia organizată a devenit pentru proxeneŃi o adevărată sursă de câştiguri. Multe crime ale femeilor rămân nedescoperite. vanitatea. imbecile. sunt din naştere anormale. cedând la orice seducŃie şi la orice impuls ce vine din afară. ViaŃa casnică o face pe femeie mai puŃin expusă controlului public decât pe bărbat şi. Se ştie că prostituatele nu sunt feministe. Autorul citat conchide astfel: între originea socială a prostituŃiei şi a feminismului există o strânsă legătură. nu în puŃine cazuri. sunt. 37 . de asemenea. cum cred unii. mediul vicios. femeia uzează conştient de această slăbiciune a bărbatului. după cum relevă Forel. are mai puŃină dispoziŃie şi capacitate pentru infracŃiunile a căror săvârşire reclamă forŃă. Femeia. isterice sau psihopate. fiindcă ele sunt prada cea mai uşoară şi cea mai comodă pentru proxeneŃi". încât putem spune.Cauzele inferiorităŃii criminalităŃii feminine sunt multiple. prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului la liberă circulaŃie a cetăŃenilor români. femeia necăsătorită va apuca altă cale. luxul. astfel. degenerării fizice ereditare sau dobândite. care există la un mare număr de prostituate. alimentată de condiŃiile sociale. ProstituŃia Cauzele prostituŃiei sunt foarte variate. pentru a-1 împinge în criminalitate. El afirmă că. femeia participă la infracŃiune în calitate de complice. mizeria. Foarte multe crime comit bărbaŃii numai pentru a îndeplini o dorinŃă a femeii pe care o iubesc sau a cărei iubire încearcă să o cucerească. în clasa mai bogată. şi sentimentul religios. atât de către cetăŃenii români. lipsei de educaŃie sau educaŃiei deficitare şi. La o parte a prostituatelor cauza este ereditatea viciată.

Şi în ceea ce priveşte soŃiile. mai ales. sau care nu întrevăd posibilităŃi minime de realizare pe plan profesional. nu de puŃine ori. 38 . şocuri electrice. recrutarea prin oficii matrimoniale. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ să răspundă prin violenŃă şi să-1 ucidă. violuri şi chiar omoruri. de comiterea altor infracŃiuni. folosirea violenŃei bătăi. care. al instabilităŃii economice şi sociale. Femeile sunt expuse unor situaŃii limită. hoteluri. infidelitatea soŃiei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. profitând de vidul legislativ şi speculând neconcordanŃele de păreri în privinŃa aplicării legii de către organele de urmărire penală. pe teritoriul României au luat fiinŃă un număr alarmant de societăŃi cu profil „cultural". din păcate. de alimentaŃie publică. cu omoruri şi şantaj. lipsire de hrană. soŃul şi-a victimizat soŃia. soŃ alcoolic sau bolnav psihic . de turism. se face prin promisiunea unui loc de muncă în: restaurante. patronii acestor societăŃi livrează această „marfă" cu nonşalanŃă în străinătate. racolează şi determină la practicarea prostituŃiei tinere ce fac parte din diverse medii. situaŃiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituŃiei. la rândul lor. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). „traficul de carne vie" este interferat. este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. dar. Asemenea cazuri par a fi paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). activitatea de recrutare a victimelor. cum ar fi: luarea documentelor de călătorie. frica de organele de urmărire penală. prin publicarea de anunŃuri în ziare. inclusiv crime asupra soŃilor. cât şi refuzului de a coopera cu organele de urmărire penală a persoanelor implicate (prostituate). loviri. Toate eforturile şi realizările de până acum ale formaŃiunilor de combatere a crimei organizate pe linia „traficului de carne vie" nu reprezintă. Agresarea soŃilor O formă frecventă de victimizare a femeii o constituie agresarea sau maltratarea acesteia de către soŃ. profitarea de dificultăŃile de limbă. Cauzele pot fi multiple: conflicte intraconjugale. fals privind identitatea. după un timp. matrimoniale. Sub acoperire aparent legală. ca. decât suprimarea unor verigi din marele lanŃ al afacerilor oneroase derulate de către infractori. Până la comiterea crimei. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. fenomene care determină puternice frustrări la nivel personal. deşi numărul crimelor comise de soŃii este destul de mare. ca ajutor în gospodărie. obŃinând profituri uriaşe. ameninŃări cu sesizarea oficiilor pentru străini. cu represalii împotriva familiilor. 3. agresate) ajung. Femeile sunt în mai mare măsură victimizate de către soŃi. soŃia. în bună măsură. In acest context. motivele sunt diverse. cu camere video. In unele cazuri. prostituŃia şi proxenetismul au luat o amploare îngrijorătoare. ca urmare a necunoaşterii legislaŃiei. pentru. a temerii de represalii din partea proxeneŃilor. anterior. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice.. situaŃie datorată. cu arme albe sau de foc. pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu astfel de ocupaŃii. gelozia. violuri. prin diferite acte comportamentele. Profitând de naivitatea şi disperarea acestor persoane. ca educatoare de copil. ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să fie deosebit de ridicat. dar.Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai. Astfel. cu fotografii compromiŃătoare făcute în secret. prin contactarea directă (în discoteci. sechestrări de persoane. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cea în care soŃiile victimizate (maltratate. atât probaŃiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte. de „impresariat artistic". modalităŃile de scoatere din Ńară şi introducerea în alte Ńări unde urmează să practice prostituŃia. ca îngrijitoare etc. cum ar fi traficul şi consumul de droguri. Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modurile de recrutare a victimelor. baruri) şi prin prezentarea unor posibilităŃi mai avantajoase de câştig. şantaj. răniri cu cuŃitul. drogarea.

atenuarea pedepsei pentru pruncucidere a fost justificată pornindu-se de la ideea că mama naturală se găsea. opinia publică era intolerantă la asemenea acte. Asemenea sprijin şi ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor acte victimizante. P runcuciderea. Un studiu al sociologului Mildred Deley Pajelow. ele procedează astfel din răzbunare. Este dovedit faptul că. motivele sunt foarte diferite. atunci când femeile lovesc bărbaŃii. în anumite condiŃii disperate. deşi femeile îşi omoară soŃii la fel de frecvent cum o fac bărbaŃii. caracterizată prin violenŃă. infracŃiune specific feminină InfracŃiunea de pruncucidere ne interesează în contextul infracŃionalităŃii feminine. fosti soŃi. situaŃia mamei era agravată şi de neajunsurile economice în care se zbătea. din punct de vedere economic. expertă în violenŃe conjugală. Prin urmare. Recunoscând existenŃa unor asemenea stări. cu denumire proprie şi cu conŃinut normativ specific propriu. legiuitorul a sancŃionat mai uşor. Legile medievale nu distingeau nici ele între infanticid şi orice altă omucidere. într-o anumită măsură. O probabilitate foarte mare o prezintă faptul ca femeile să comită acest act violent în autoapărare. comitea asemenea fapte. In realitate. în special. 39 . este foarte probabil să fie agresată din nou şi. în final. nu poate fi ignorat numărul cazurilor în care femeile îşi agresează soŃii. Victimizarea soŃului poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a acestuia. Gelles a descoperit că. De un mare ajutor pentru atenuarea conflictelor şi a situaŃiilor victimizante poate fi psihoterapia conjugală şi familială. uciderea copilului nou-născut de către mama sa. Pe de altă parte. nu este legat din punct de vedere economic sau din cauza fricii de aceasta. datorată atmosferei generale de condamnare a femeii care dădea naştere unui copil în afara căsătoriei. In antichitate. pruncuciderea era pedepsită la fel de sever ca orice omor. fie o formă sau circumstanŃă atenuantă a infanticidului. ea constituie una din infracŃiunile specifice criminalităŃii feminine. a dus la concluzia că bărbatul. InfracŃiunea de pruncucidere reprezintă o varietate a infracŃiunii de omor. pe mama care. în primul rând. Mai târziu. ci numai la uciderea de către mamă a copilului său nou-născut. Cesare Beccaria a fost promotorul ideii potrivit căreia mama naturală trebuie pedepsită mai blând. o dată ce o femeie este agresată de soŃ. care trăieşte cu o femeie. El avea în vedere. într-o situaŃie deosebit de delicată. care justifică incriminarea distinctă şi atenuarea sancŃiunii penale. deşi unele dintre acestea prevedeau o pedeapsă mai gravă pentru pruncucidere: arderea pe rug. după naştere. Această atenuare are în vedere în legislaŃia românească existenŃa anumitor stări psihofiziologice provocate de naştere care. fără a echivala cu o stare de inconştienŃă şi fără a exclude capacitatea psihică a făptuitorului. o asemenea faptă. săvârşită în condiŃii specifice. lipsa de sprijin al tatălui copilului şi a ajutorului colectivităŃii. pentru a evita atacurile fizice sau violenŃa fizică în scop de viol.Deşi datele atestă că majoritatea actelor de violenŃă conjugală sunt comise împotriva femeilor de către soŃi. Femeile victime ale abuzurilor conjugale raportate sunt adesea legate. deoarece subiectul său activ va fi întotdeauna o persoană de sex feminin. In stabilirea responsabilităŃilor victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonale. dădea naştere unui copil şi trebuia să aleagă între dezonoare sau uciderea acestuia. de bărbatul care abuzează de ele. să riposteze şi ea. Pruncuciderea se referă nu la suprimarea vieŃii oricărui copil. spre deosebire de femeile care trăiesc cu asemenea bărbaŃi. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. în urma unui viol sau a unei împrejurări deosebite. în raport cu omorul. Fapta denumită prin termenul de „pruncucidere" este incriminată în legislaŃiile penale ca o variantă atenuată a omuciderii şi constituie fie o infracŃiune de sine stătătoare. Datele prezentate în acest studiu arată că. 4. sunt de natură să explice. aceste pedepse mai aspre se aplicau celor care suprimau viaŃa unui copil (infanticizi) şi nu mamei care.

majoritatea arestărilor au fost din rândul femeilor. înşelăciunea. comparate şi contrastate cu cele ale criminalităŃii masculine. Totuşi. cu excepŃia. o parte din aceste consideraŃii larg răspândite au fost contestate în momentul în care teoreticienii au început să studieze serios situaŃia femeilor în sistemul justiŃiei penale. săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. 5. respinsă. a caracterului moral. în mod tradiŃional. Crimele lor. fapt caracteristic închisorilor populate cu bărbaŃi. 40 . invocându-se variate motive. nureprezentau un pericol serios pentru societate. De exemplu. Darrel J. femeile au fost rareori studiate ca victimă sau agresor în literatura de specialitate. este de acord cu faptul că a crescut numărul anumitor tipuri de crime în rândul femeilor.In această concepŃie. dacă există diferenŃe importante între delincventa şi criminalitatea masculină şi cea feminină actuală. Mai multe femei sunt încadrate în muncă şi lucrează în slujbe mult mai variate. în general. de asemenea. De fapt. PredilecŃiile bărbaŃilor şi femeilor de a comite anumite fapte nu sunt fundamental diferite. nu are capacitate deplină de a-şi da seama de caracterul actului său şi de a fi stăpână pe voinŃa sa. sub denumirea de pruncucidere este incriminată fapta mamei care dă naştere unui copil şi suprimă viaŃa acestuia imediat după naştere. diferenŃa constând în oportunităŃi. la primul delict. Această abordare a fost. fapt ce conduce la oportunităŃi mai mari de a comite delicte. cum ar fi teoria oportunităŃii. cu motivaŃia că femeile adoptă un comportament criminal. posibil ca. cât şi comportamentul criminal al femeii. în calitate de delincvente. Totuşi. care a scris numeroase lucrari despre criminalitatea feminină. Femeile arestate sunt. în principal. dar este de părere că femeile sunt încă implicate. Este.1. 5. prezintă o imagine confuză. şi că creşterea numărului acestor fapte poate fi explicată prin teoria oportunităŃii. Studiile şi analizele criminalităŃii feminine. au fost folosite atât pentru a explica victimizarea. altele provin dintr-o abordare prea limitată în unele studii. Unele diferenŃe se datorează deosebirilor dintre bazele de date utilizate pentru analize. O perioadă de timp. teoriticienii nu au ajuns la un punct comun în ceea ce priveşte natura criminalităŃii feminine.Teoriile social-structurale şi criminalitatea feminină Teoriile social-structurale. în delictele feminine tradiŃionale. ca urmare a unor stări psiho-fizice care conferă o responsabilitate diminuată . de asemenea. astfel încât poate comite o faptă de suprimare a vieŃii copilului nou-născut. pruncuciderea constă în uciderea copilului nounascut. mama. cum ar fi eliberarea femeii. aflată pradă unei tulburări specifice pricinuită de naştere. acestea să nu poată fi explicate printr-o singură variabilă.Potrivit articolului 177 din Cod penal. este important să studiem variatele abordări ale criminalităŃii feminine. Rita Simon consideră că femeile sunt mai mult implicate în infracŃiunile economice. cum ar fi furtul. In cazul pruncuciderii. şi că ele sunt mai puŃin implicate în fapte de violenŃă. femeile au reprezentat un procent mult mai mic faŃă de proporŃia lor în populaŃie. poate. deoarece ele au mai multe oportunităŃi să comită aceste fapte. ca în cazul prostituŃiei. furtul din magazine este o infracŃiune pentru care. Creşterea furturilor din magazine este reflectată în ratele mai mari ale furtului.Teoria oportunităŃii şi criminalitatea feminină Sociologul Rita Simon consideră că rata criminalităŃii feminine a crescut numai în anumite infracŃiuni contra proprietăŃii. de obicei. Steffensmeier. Femeile criminale nu au fost considerate o problemă socială serioasă şi nu au pus probleme deosebite de violenŃă în închisoare. sau o singură teorie. în special teoria oportunităŃii.

deoarece ei au legături mai slabe cu societatea tradiŃională. Bowker. care este predominat de negri.rolurile delincvente jucate de femeile tâlhare şi hoaŃe sunt mai compatibile cu comportamentul general de rol sexual al femeii. în cea mai mare parte. decât cei cu legături mai strânse. El se referă la un studiu din care s-a reŃinut că . trăiesc în relaŃii imorale cu bărbaŃii şi nu sunt pregătite şi educate să învingă în lupta zilnică pentru supravieŃuire. Numai în unul din 7 cazuri o femeie a săvârşit un furt sau un jaf de una singură. pentru a explica de ce femeile comit crime . a conchis că aproape jumătate dintre victime erau copii sau copii vitregi ai agresoarelor. decât cu comportamentul bărbaŃilor tâlhari şi hoŃi. decât autori individuali ai faptelor şi au existat. de asemenea. de asemenea. Numeroşi cercetători au ajuns la concluzia că crima. AlŃi cercetători au sugerat că explicaŃia se găseşte în teoria controlului social. 41 . Femeile care ucid alte femei (sau fete) sunt caracterizate prin izolarea socială de cultura principală".Lee H. rezultatele acestor studii nu sunt consistente. Astfel. un număr de cazuri în care ele au fost numai accesorii (care au jucat roluri secundare) sau conspiratori (care nu au participat deloc la actul crirninal). în majoritatea cazurilor. Un studiu care a examinat forma rară de crimă printre femei (uciderea altor femei). bărbaŃii pot fi mai mult implicaŃi în delincventă decât femeile. implicaŃii în explicarea criminalităŃi feminine. în cartea sa provocatoare despre criminalitatea feminină ridică. teoria controlului social constă în: oamenii cu legături mai slabe cu societatea convenŃională au posibilităŃi mai mari de a adopta un comportament criminal. este rezultatul masculinităŃii. Ele sunt drastic limitate în resurse educaŃionale şi profesionale şi în abilitati sociale necesare menŃinerii unei vieŃi de confort şi demnitate la nivelul existent. în perioada 1982 1983). de asemenea. Legăturile sociale pot fi utilizate. în prezent. Acestea sunt mamele minoritare care. femeile erau partenere mai degrabă. această problemă. de asemenea. 5. deşi bazat pe un eşantion mic (15 femei arestate pentru uciderea de femei în oraşul Michigan.2 Teoria controlului social Teoria controlului social are. în Statele Unite. în linii mari.

pentru" comiterea unor infracŃiuni. trai uşor. alcoolul. nevoia de lux. bani. Justificările infracŃionale sunt slab conturate. şi a celui feminin. In acest sens. că au elaborat motivele infracŃionale înainte de comiterea faptei. contra avutului public 30%. Recidiviste sunt 43. Elemente penitenciară de psihologie In cunoaşterea şi prevenirea fenomenului infracŃional. având consecinŃe majore pe plan personal: distrugerea familiei. degradarea fizică şi morală. s-au realizat teste psihologice pe anumite loturi de deŃinute. ReŃine atenŃia justificarea „familie grea" în cazul deŃinutelor cu infracŃiuni contra avutului personal. iar pedeapsa este apreciată pe măsura faptei sau mai uşoară.6. în general.33% din total au comis infracŃiuni de grup. Pentru deŃinutele femei. contra avutului public 35%. contra avutului public şi infracŃiuni economice. de aceea ele recunosc. 42 . repartizarea pe infracŃiuni a celor 40 de fete este următoarea: contra persoanei 25%. internarea în şcoala specială este considerată ca învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. In ordine procentuală. motivaŃia fetelor este următoarea: teama de părinŃi (care a determinat fuga de acasă). Marea majoritate se consideră singurele vinovate pentru infracŃiunea comisă. Un sfert din recidiviste motivează fapta prin dorinŃa de distracŃie. iar cele care trăiesc în concubinaj şi au copii. DeŃinutele căsătorite şi care au copii motivează săvârşirea faptelor prin influenŃa anturajului. conformismul la hotărârea grupului de prieteni. repartizarea pe infracŃiuni este următoarea: contra persoanei 2. contra avutului persoanei 45%. ajutorul dat altcuiva şi familie grea. prin nevoia de bani. în număr mai mare decât celelalte categorii de infractori. In cazul unui lot constituit din 110 femei deŃinute. Intr-un grup constituit din minore. contra avutului personal 25%. iar 38.33% şi infracŃiuni privind relaŃiile de convieŃuire 15%. Faptul că jumătate din deŃinute cu infracŃiuni economice declară că s-au conformat unor hotărâri de grup. infracŃiuni economice 3. Femeile sunt mai sincere. viaŃa în penitenciar este grea.67%. consideră că actuala pedeapsă este învăŃătură de minte pentru toată viaŃa. în schimb. Ele nu cred în reabilitare. pune problema existentei unor infracŃiuni organizate în acest scop. un rol important îl are şi studierea psihologiei persoanelor internate deja în penitenciar. teama de a pierde dragostea unui bărbat. Nerecidivistele motivează fapta prin conformare la hotărârea de grup. Predomină infracŃiunile comise de una singură -55%.33%. în special.

3. asta datorită. instabilitatea emoŃională. comportamentul adolescentului cu cel al adultului. nu se poate cere unui adolescent să respecte criteriul moralităŃii şi normele care acŃionează în cazul adulŃilor. Tot astfel. manifestată în discordanŃa dintre două planuri: unul al comportamentului tainic. de cele mai multe ori. intim. până la 11 — 12 ani. forma delincventei juvenile. minoruladolescent. deşi de-a lungul istoriei minorii au comis fapte infracŃionale. Persoana de cel mult 18 ani. apoi cea a inadaptării sociale. şi anume: 1. 4. In societatea de azi există tendinŃa de a compara. deoarece acest criteriu poate fi ino-peraŃional pentru un minor. atribuindu-se adolescentului discernământul şi conştiinŃa morală ale adultului. 43 . minorul-puber. Ea poate lua forma nonconformismului. până la 16 -17 ani. conform datelor ştiinŃifice. în primul rând. Mai trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna morala adultului este echitabilă pentru adolescent. susŃin autorii citaŃi. iar la sfârşitul acestui secol nu au existat instanŃe pentru minori. exprimat prin vicii. prin care îşi trădează. patimi. Cu alte cuvinte. care nu are capacitatea de a discerne consecinŃele unor acte déviante comise. duplicitatea conduitei. şi anume: minorul-copil. DevianŃa se poate manifesta în moduri foarte diferite.ConsideraŃii introductive In criminologie se fac unele distincŃii în categoria minorilor. în momentul în care conduita care intră în conflict cu norma penală devine persistentă. dezechilibrul esenŃial.C APITO LU L V: DELIN CVENT A JUVEN ILA 1. şi celălalt al comportamentalul de relaŃie cu societatea. pentru că nu a fost des întâlnită înainte de secolul al XLX-îea. înclinaŃia către agresivitate. în raport cu norma morală. Conduita adolescentului e presărată cu multiple reacŃii de protest sau ostilitate contra societăŃii adulte. 2. ajungându-se chiar la acte agresive. De aceea îmbrăŃişăm orientarea autorilor care susŃin ideea necesităŃii utilizării termenului de delincventă juvenilă în locul altor termeni juridici folosiri pentru adulŃii care încalcă normele penale.14 ani. decât ca o personalitate criminală. 5. nefiind denumite delicte.Profilul psihologic al mino rului deviant Cei care s-au ocupat de studiul conduitei deviante a minorului au ajuns la evidenŃierea unui interesant profil psihologic al acestuia. imposibilităŃii asumării responsabilităŃii depline. care însă nu au fost considerate întotdeauna ilegale. Considerăm că este justificată folosirea noŃiunii de delincventă în locul celei de criminalitate juvenilă. până la 13 . inadaptarea socială. e considerată un fenomen social nou. Unii autori occidentali consideră noŃiunea de delincventă ca fiind relativ nouă. 2. ca acŃiuni deviante. în mod mecanic. irosiri absurde ale banilor. calificate. infracŃiunea. trebuie tratată mai mult ca o persoană delincventă (care comite acte antisociale). cu substrat psihologic şi. delincventa juvenilă. ca în cazul adultului. în care se pregăteşte infracŃiunea.

din acest punct de vedere. De asemenea.lipsa unei autonomii afective. devianŃa capătă o formă distinctă. gustul pentru risc. particularităŃi ale personalităŃii în formare şi particularităŃi care s-au format sub influenŃa unor factori externi (în special cei familiali). ce se produc şi interacŃionează în cadrul micro. anturaj ele nefaste (găştiie).1 Factorii interni individuali: a. cu implicaŃii în creşterea sugestibilităŃii. fie printr-un nivel insuficient de maturizare afectivă. egocentrismul. Factorii psihologici juvenile şi sociali implicaŃi în fenomenul devianŃei Factorii implicaŃi în delincventa juvenilă se împart în două mari categorii: 1. Aceasta diferă substanŃial de 44 . Aceştia din urmă fac greşeala să înăsprească regimul sancŃiunilor şi al interdicŃiilor. vârstă considerată adesea ingrată.insuficienta dezvoltare a controlului afectiv (incapacitate de stăpânire a reactivităŃii emoŃionale). Prin opoziŃie. ocazionale şi relativ normale vârstei. economici. iar drept răspuns. prin respingerea modelelor culturale şi a normelor morale tradiŃionale.şi macro. tinzând spre permanentizare. Factori neuro-psihici (dificultăŃi cerebrale). . dorinŃa de autonomie. de fapt. Restrângerea drastică a libertăŃilor în această perioadă este resimŃită frustrant. în special a celor morale. Imaturitatea. fenomen cu implicaŃii atât pentru societate.slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare.AdolescenŃa. AdolescenŃa se constituie într-o veritabilă criză. folosirea unui limbaj (jargon) şi a unor simboluri şi semne proprii. Afectivitatea joacă un rol deosebit şi în activitatea individului uman. Sub aspectul particularităŃilor psihice. 2. DevianŃa recrutează neadaptaŃii: adolescenŃii. care cuprind factori socio-culturali. devieri caracteriale şi de comportament. Multe din evaluările şi etichetările aplicate de adulŃi conduitelor tânărului sunt impregnate de prejudecăŃi rigide şi constituie cauza numeroaselor conflicte ce-i opun pe tineri adulŃilor. . Atunci când intră în conflict cu legea. Factorii interni individuali. spiritul aventurier. contestând un univers valorico-normativ impregnat de prejudecăti. Incapabili să se organizeze sau să persevereze. exprimate. indisciplina. sunt tot mai persistente. care cuprind particularităŃile şi structura neuro-psihică. caracterizată printr-un ansamblu de trăsături evolutive de natură bio-psiho-socială este etapa în care se întâmpină cele mai multe dificultăŃi în procesul educativ. socio-afectivi şi educaŃionali. o caracteristică fundamentală a devianŃilor (cu precădere minori) o reprezintă instabilitatea emotiv-acŃională. din cauza frecventelor perturbări fiziologice. sunt cunoscute motivaŃiile hedonice ale copiilor. cea a delincventei juvenile. abdicarea de la sarcinile impuse. în raporturile lor cu ceilalŃi. riscând să intre în conflict şi cu norma penală. prin ostilitate faŃă de părinŃi. 3. agresivitatea. şi rigid. orice abatere putând crea mari probleme pe linie adaptivă. fie printr-o serie de dereglări ale afectivităŃii. particularizate prin Ńinuta vestimentară sfidătoare (rapperi. în general). afective. refuzul afectiv. faŃă de educatori (adulŃi. punckeri etc). Factorii externi sociabili.grupurilor umane. cât şi pentru destinul ulterior al tânărului. b. nonconformismul. Tulburări ale afectivităŃii. bogată în conflicte interne şi externe. în comunitate. Insuficienta maturizare afectivă este caracterizată prin: . manifestările deviante. dreptul la identitate personală. Minorii se caracterizează. adolescenŃii îşi exprimă. ostilitatea faŃă de sancŃiuni sunt manifestări tipice perioadei de criză la această vârstă. 3 . de multe ori. ei acumulează eşecuri şi deziluzii: la şcoală. ca un atentat la drepturile lor fireşti.

cu agresivitatea.indiferenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă. un mod constant de manifestare. Calitatea raporturilor părinte copil. c. . Caracterul se formează dependent de ansamblul condiŃiilor şi împrejurărilor în care trăieşte individul. Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ. în cazul familiilor dezorganizate. îh raport cu stimulii declanşatori. modul de relaŃionale la norme şi valori sociale). ducând la creşterea pragului delincvenŃiaî şi la săvârşirea unor acte violente. direct sau indirect.subestimarea greşelilor şi a actelor comise. Cuplul conjugal se constituie într-un model social. care va influenŃa hotărâtor evoluŃia ulterioară a copilului (concepŃia despre viaŃă. frecvent. comportament. determinând. care rămân cantitativ şi calitativ stabile. părinŃii exercită.2 Factori externi sociali: A. reacŃiile emotive sunt relativ stabile. inconstanŃă în reacŃii faŃă de stimuli. 3. indolenŃă. Această instabilitate emoŃională apare ca o trăsătură a personalităŃii deformate a delincventului şi se asociază.autocontrol insuficient. cu accente de unicitate. Această „stabilitate" se manifestă prin: . Caracterul cuprinde un ansamblu de însuşiri relativ stabile şi constante ale individului uman. dându-i o formă sau o coloratură specifică. . Studii mai recente au arătat că. delincventul minor se prezintă ca fiind un instabil emotiv-activ. ca urmare a valorilor etico-morale interiorizate şi a ambianŃei. în general. Tulburări caracteriale. reglate voluntar şi conştient. nu structura familiei ca atare se face responsabilă de apariŃia devianŃei juvenile. a caracterului ei nuclear.stabilitatea emotiv-activă a individului matur (nedelincvent).lipsa de oscilaŃii excesive. d. din cauza experienŃelor negative.durata reacŃiilor sale. funcŃii de reglare a caracterului. In cazul maturului delincvent. ci marile lipsuri cu care aceasta se confruntă (incapacitate psihologică.absenŃa unor motive superioare de ordin social a sentimentelor etico-moraîe. Familia ajunge la dezorganizare prin pierderea integrităŃii. impulsivitate şi agresivitate. . influenŃe educational-formative asupra propriilor copii. la nivelul personalităŃii. gradul de supraveghere pe care părinŃii îl exercită asupra copiilor lor şi tipul de practici disciplinare pe care îl aplică părinŃii sunt legate de delincventă şi consumul de droguri. din diferite motive. a unei educaŃii deficitare şi a unor deprinderi şi practici antisociale.constanŃa reacŃiilor. . Precocitatea pubertăŃii sexuale ridică probleme chiar la adolescenŃi cu dezvoltare normală.dorinŃa unei vieŃi uşoare. . ca urmare a separării părinŃilor. în special.exacerbarea unor motive personale egoiste. Trăsăturile caracteriale îndeplinesc. Multă vreme s-a considerat că familiile dezorganizate constituie sursa de provenienŃă a peste 80% din totalul devianplor. . La extrema cealaltă. cu salturi de la o extremă la alta. . evidenŃiată prin: . primul dintr-un ansamblu întreg de modele sociale.tendinŃe egocentrice. Cercetările efectuate au scos în evidenŃă că deviantul minor prezintă o slabă maturizare caracterologică. chiar dacă în anumite situaŃii caracterul individului poate suferi abateri de la modelul etalon. .opoziŃie şi respingere faŃă de normele social-juridice şi morale. fără muncă. 45 . In cadrul grupului familial. pedagogică şi morală). . Modele educaŃionale din familie şi comportament deviant.

după aceea. îl vor situa permanent în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. cu modificări traduse în fenomene de apatie. Drept urmare. în consecinŃă. atitudinal-relaŃionale. deşi organizate. refuzul unor obligaŃii conjugale. atitudini de protest şi revoltă faŃă de noile influenŃe. modificări serioase în componentele personalităŃii acestuia şi. în mod dominator. a căror intensitate variază de la forme relativ uşoare. Nivelul de instruire şcolară Şcoala pune foarte curând stăpânire pe copil şi căminul părintesc îşi pierde posibilităŃile de control asupra vieŃii morale a acestuia. alungarea de la domiciliu.Disocierea familiei prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea minorului o frustrare emoŃională. prin manifestări de conduită agresivă şi explozivă împotriva altora. in special. Climatul familial faiperpermisiv este situat la extrema cealaltă şi creează. deseori. pisălogeală) determină la copil atitudini de indisciplină. la o mai mare implicare în devianŃă. Climatul familial hiperautoritar acesta are la bază atitudinea hiperautoritară a unuia dintre părinŃi (cel mai adesea a tatălui) şi. Prelungirea şcolarizării obligatorii reprezintă pentru copiii cu intelect redus o sursă de inadaptare şi de eşec. AdolescenŃii care se angajează într-un comportament deviant caută prieteni angajaŃi într-un astfel de comportament şi aceasta duce. care îi antrenează pe calea deviantei. copiii astfel trataŃi educaŃional pot ajunge devianŃi. condiŃii de apărare şi protejare a copilului împotriva pericolelor şi prejudecăŃilor din afară. fără a avea dreptate. uneori. cu tendinŃa de a-şi impune. Din nefericire şi spre marea nedumerire a părinŃilor respectivi. cu privaŃiuni de tot felul şi cu ameninŃări. existente unor relaŃii adulterine etc. Asocierea cu devianŃii de aceeaşi vârstă atinge un punct maxim la mijlocul adolescenŃei şi scade. precipitat. Explicarea rolului jucat de membrii aceleiaşi grupe de vârstă în folosirea drogurilor şi în extinderea delincventei se poate încerca folosind dovezi 46 . Pe de altă parte. punctul de vedere în faŃa celorlalŃi. Această spirală este dificil de rupt şi explică de ce este atât de greu să se intervină eficient pentru a întrerupe dezvoltarea devianŃei în timpul adolescenŃei. Se observă o slabă rezistenŃă la tentaŃii a acestor copii. la forme mai complexe şi mai grave: agresivitate fizică. B. incapacitate de acomodare. iritabilitate. Severitatea excesivă. indiferenŃă. despotism. traversează accentuate şi îndelungate stări conflictuale. drept un concurent al muncii sau identităŃii familiale şi este. Frecventarea şcolii apare. Există numeroase familii care. tensiuni care se vor descărca brusc. Aceşti părinŃi impun un regim de muncă pentru copiii lor. faŃă de relaŃionare cu cei din jur. a ambilor părinŃi. neînŃelegeri. în familiile de la Ńară. devin sursa de dezorganizare a microgrupului familial. Impactul activităŃilor din timpul liber petrecut cu cei de aceeaşi vârstă Timpul liber este folosit pentru socializarea în grupuri de minori cu aceeaşi vârstă. determinând atitudini de îngâmfare. îşi lasă puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităŃii copilului. de supraevaluare a propriilor posibilităŃi. fapt explicabil prin lipsa toleranŃei la frustrare. MenŃinerea copilului într-un climat hiperautoritar determină. în final. RelaŃiile dificile cu mama. evitată. discrepanŃele între dorinŃele părinŃilor şi rezultatele copiilor nu întâzie să apară. în mod exagerat. Atunci când conŃinutul. respectiv ceartă. Vârsta are un efect pronunŃat asupra comportamentului deviant. Toate acestea apar în urma unui lung şir de frustrări şi tensiuni acumulate în timp. treptat. folosirea la muncă a copilului la vârste mici şi distanŃa mare faŃă de şcoală determină scăderea influenŃei acesteia asupra educaŃiei copilului. regim care depăşeşte limitele de toleranŃă psihică şi psihofiziologică. DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitate. care poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. forma de manifest tare şi frecvenŃa acestor conflicte cresc substanŃial. C. care nu poate satisface nevoia de afecŃiune a copilului. cu multe interdicŃii. de exacerbare a eului.

situaŃii conflictuale întrenpărinŃi şi copii cu privire la obligaŃiile acestora şi la organizarea timpului liber. Religia. conceput ca un proces de formare a personalităŃii prin învăŃarea şi interiorizarea treptată a valorilor şi normelor. în ansamblul său. în special. în activităŃi delincvente şi vor folosi droguri. conflicte grave intrafamiliale. constituie o preocupare importantă a cercetărilor criminologice. In procesul complex de socializare. Problema cauzalităŃii d elincventei juvenile Majoritatea autorilor de specialitate sunt de părere că cel mai potrivit studiu asupra cauzalitătii delincventei juvenile ar fi unul de natură pluridisciplinară. sau copii lăsaŃi sub influenŃa străzii. al controlului timpului liber. diferenŃa dintre educaŃia tradiŃională. care. în cele din urmă. Au fost expuşi predominant copii din familii viciate. De aceea. intervin şi anumite micromedii sociale. fiind generată de lipsa modelelor parentale sau de existenŃa modelelor patologice. lipsa de comunicare a părinŃilor cu proprii copii. nu s-a ajuns la puncte de vedere unanim acceptate. în scopul identificării elementelor structurii specifice ale determinismului complex al delincventei juvenile. la rândul lor. a orăşenilor. are o influenŃă puternică in prevenirea şi combaterea criminalităpi. 47 . Urbanizarea Efectele urbanizării şi ariile de devianŃă. care se mai întâlneşte la sate. incompetenŃă educativă a unor părinŃi. Impactul mijloacelor de informare în masă Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în mass-media şi. cum ar fi grupul etnic. cercetările au demonstrat că familiile destructurate constituie un element activ în sistemul de factori care alcătuiesc structura determinismului delincventei juvenile. aşadar. video-violenŃa. al controlului asupra activităŃilor extraşcolare. o menŃiune specială merită cea privitoare la conflictele grave care apar în cadrul cuplului familial. DevianŃa infantilo-juvenilă poate fi privită. D. care reprezintă surse de socializare negativă.a. cunoştinŃelor şi deprinderilor sociale.empirice: adolescenŃii care se asociază cu alŃi adolescenŃi delincvenŃi şi consumatori de droguri se vor angaja. care se reflectă. şi cea dezrădăcinată. al controlului folosirii de o manieră constructivă a mijloacelor audio-vizuale. Dintre cauzele care traduc caracterul deficitar al funcŃiei educative a unor familii din care au provenit minori şi tineri infractori. care să presupună analiza pe mai multe nivele. 4 . al controlului asupra grupului de prieteni. Alteori. Religia Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen. devianŃa infantilo-juvenilă a fost consecinŃa sancŃiunilor abuzive sau a frustrărilor din cursul procesului de socializare a comportamentului. prin întrebuinŃarea inadecvată a mijloacelor disciplinare. F. îa un număr considerabil de minori şi tineri. E. Pe aceeaşi linie se înscriu: inexistenŃa unui program de viaŃă familială organizată. agravează tulburările de comportament şi precipită delincventa juvenilă. inexistenŃa sau superficialitatea (caracterul sporadic) controlului lecturilor. al controlului folosirii banilor de buzunar ş. într-un cuvânt al modelului socio-cultural prescris şi recunoscut de societate şi a capacităŃii de a îndeplini anumite responsabilităŃi sociale. cu relativă constanŃă în structura specifică determinismului delincventei juvenile. Astfel. întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile. în declanşarea mecanismului infracŃional. din familii cu mobilitate mare după divorŃ. în multe cazuri. reŃinem ca fiind mai frecvente următoarele: lipsa de afectivitate. Dintre situaŃiile disfuncŃionale care au contribuit la socializarea negativă a unor minori şi tineri delincvenŃi. în lipsă de autoritate părintească. sus-menŃionate. şi ca o consecinŃă a violenŃei intrafamiliale.

devianŃa copilului s-a impus analizei ca un dezechilibru între structura familiei şi climatul său afectiv, în care includem atât fenomene macrosociale (privaŃiuni materiale, inflaŃie, urbanizare etc.), cât şi fenomene microsociale (dezorganizarea familiei, grupul patogen sau influenŃa străzii). în concluzie, atunci când conflictele intrafamiliale sunt permanente, cu caracter cronic şi se consumă în prezenŃa copiilor, când implică violenŃe între parteneri, ele constituie miezul cel mai acut şi mai activ din care se zămisleşte personalitatea dizarmonică a multor minori şi tineri infractori. Aceste grave circumstanŃe intrafamiliale conduc la apariŃia unor sentimente de singurătate, de izolare, de slăbire a capacităŃii minorilor şi Ńinerilor de rezistenŃă la frustraŃie, la predispoziŃie spre vagabondaj şi spre agresivitate, care au şanse de a se coagula în multiple alte situaŃii şi circumstanŃe sociale şi individuale, în procesul generării delincventei juvenile, între altele, cu disfuncŃiile activităŃii educative ale unor verigi ale procesului educativ din unele instituŃii de învăŃământ, dar, desigur, şi cu multe alte situaŃii sociale interindividuale, care vin din amonte şi din aval de şcoală. Cunoaşterea personalităŃii tinerilor infractori reprezintă o premisă necesară pentru înŃelegerea structurii specifice în determinismul delincventei juvenile, deoarece acŃiunea diverselor componente obiective ale structurii specifice complexe a determinismului trece prin personalitatea minorului sau tânărului, subiect activ al infracŃiunii. Studiul personalitaŃii minorului şi tinerilor delincvenŃi se efectuează interdisciplinar - psihologic, pedagogic, sociologic, criminologie etc., pentru a se identifica mecanismele de decompen-sare a structurilor de personalitate a unor tineri şi minori, care au comis deja infracŃiuni. Un astfel de studiu serveşte perfecŃionării programelor de prevenire şi combatere a delincventei juvenile, ca şi perfectionării programelor de tratament al delincvenŃilor tineri, în vederea evitării repetării comportamentelor antisociale. ExplicaŃiile cauzale ale creşterii infractionalităpli juvenile în Ńara noastră pot fi urmărite pe câteva coordonate principale: 1. Cauze psiho-sociale generale care, în orice sistem, pot aduce copilul sau adolescentul în postura de delincvent : - carenŃele structurale şi funcŃionale ale familiei; - deficienŃe ale mediului educaŃional, care nu răspunde aspiraŃiilor şi determină apariŃia atitudinilor de indiferenŃă faŃă de şcoală, eşec şi abandon şcolar; - probleme psihice apărute în perioada de pubertate cu efecte negative în planul integrării sociale; - socializarea negativă pe care o realizează anumite grupuri (cele stradale, de exemplu). 2. Cauze specifice societăŃii româneşti în perioada de tranziŃie, caracterizată printr-o complexă problematică socială, ce condiŃionează sau acŃionează direct în favoarea apariŃiei formelor comportamentale delincvente juvenile: - inexistenŃa unui cadru legislativ adecvat, care să reglementeze atributiile instituŃiilor abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincventei juvenile; - scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistente socială şi medicală precară, care au consecinŃe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare infracŃională deosebit de violente; - superficialitatea muncii personalului instituŃiilor de ocrotire şi a unora dintre autorităŃile locale; - creşterea gradului de permisivitate socială; - slaba pregătire anti-infracŃională a populaŃiei minore, pentru evitarea elementelor de risc; - disfuncŃii familiale accentuate în această perioadă, care susŃin violenŃa intrafamilială. 3. Cauze care evidenŃiază particularităŃile fenomenului în anumite zone ale Ńării: - creşterea numarului divorŃurilor, cu consecinŃe la nivelul abandonului copiilor;
48

- scăderea nivelului de trai şi consumul de băuturi alcoolice; - numărul mare al minorilor proveniŃi din familii ce aparŃin etniei rromilor. Majoritatea minorilor delincvenŃi sunt fugiŃi din familie, din instituŃiile de ocrotire şi asistenŃă, case de copii, şcoli speciale sau centre de reeducare. Creşterea criminalităŃii, în special a delincventei juvenile, se explică şi prin scăderea influenŃei instanŃelor de control social şi, implicit, a exigenŃei opiniei publice în raport cu încălcarea legilor. La nivel naŃional, în special în mediul urban, se manifestă o anumită pasivitate faŃă de fenomenul infracŃional, ceea ce înlesneşte recidivele. Cauze care favorizează dezvoltarea delincventei juvenile, semnalate în România: a. Consumul de droguri Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. Dacă până în Decembrie 1989 noŃiunea de drog era vagă pentru majoritatea populaŃiei, ulterior aceasta s-a modificat, România devenind Ńinta unui trafic organizat al substanŃelor stupefiante, dinspre Orient spre Occident. Marea majoritate a consumatorilor de droguri au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 ani , urmându-le, apoi, cei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 ani. Procentul cel mai mic, din totalul general, îl deŃin consumatorii de peste 35 de ani (8,2%). Este de subliniat faptul că nu s-au înregistrat cazuri de consumatori obişnuiŃi cu vârsta până la 15 ani. Există totuşi semnale că în unele localităŃi sunt cazuri izolate de tineri care consumă, ocazional, droguri sau substanŃe psihotrope, la petreceri sau alte reuniuni de acest gen, costul acestora fiind suportat de întregul grup. Uneori, profitând însă de naivitatea acestora, cei ce comercializează droguri îi înşeală, introducând în Ńigări alte substanŃe, precum: ceai chinezesc, piper pisat, beŃişoare parfumate pisate etc., punându-le, astfel, viata în pericol. b. Exploatarea sexuală a minorilor Pe plan mondial, se constată o puternică expansiune a industriei sexului, care afectează şi un număr din ce în ce mai mare de minori, implicaŃi în modalităŃi diversificate de manifestare a acesteia, cum ar fi prostituŃia sau producerea de materiale pornografice. O parte importantă a reŃelei organizate este implicată în traficul şi exploatarea sexuală a minorilor, a căror medie de vârstă este din ce în ce mai scăzută. După 1990, societatea românească a fost supusă unor transformări la nivel socio-economic, care au afectat condiŃiile de trai şi de educaŃie ale copiilor, determinând atât apariŃia unor forme noi de comportament deviant, cât şi a unor riscuri de victimizare. Un capitol important al agresiunilor ce vizează copiii îl constituie şi atacurile de tip sexual, fenomen care a fost intens mediatizat şi dezbătut în ultimul timp.

49

C AP IT OLUL VI: ELEMENT E DE VICTIMOLOGIE ` 1.ConsideraŃii generale
Termenul de victimologie derivă din cuvântul latinesc victima, plus grecescul logos. Deoarece studiul victimei a început mult mai târziu decât studiul făptuitorului, nici noŃiunea de victimă nu are încă o sferă bine delimitată, ci oscilează de la un sens foarte restrâns, până la unul foarte larg. Pentru definirea noŃiunii de victimă sunt avuŃi în vedere cel puŃin doi factori: victima şi agentul victimizator; uneori sunt admişi şi alŃi factori. In sensul cel mai restrâns, victima este o persoană care suferă de pe urma unui agent victimizator, care poate fi o persoană sau un factor natural. In această primă accepŃiune, cei doi factori angajaŃi în conflict se rezumă la câte o singură persoană. In sensul cel mai larg, atât victima, cât şi agentul victimizator pot fi mai multe persoane, grupuri, organizaŃii sau societăŃi. Cel mai concludent exemplu de raporturi în care se află persoanele angajate într-un conflict privesc cazul în care întâlnim un singur agresor şi două sau mai multe victime, doi sau mai mulŃi agresori şi o victimă, sau mai mulŃi agresori şi mai multe victime. Cercetătorii care s-au ocupat de studiul victimei admit că nu orice persoană care suferă de pe urma unei acŃiuni criminale este neapărat şi victimă. Cel care pune în acŃiune un fapt criminal nu poate fi considerat drept victimă, nici măcar în cazul în care şi el are de suferit de pe urma acŃiunii declanşate. Astfel, un spărgător prins în flagrant şi împuşcat de poliŃist nu poate fi numit victimă. De asemenea, se admite că, uneori, cel denumit oficial infractor poate fi, în realitate, victima unei nedrepte organizări sociale. Dificultatea ce se iveşte atunci când trebuie să definim nofiunea de victimă se datorează posibilităŃii ca rolul infractorului şi al victimei într-un conflict să se schimbe foarte repede, încât agresorul, care declanşează conflictul împotriva victimei, să devină el însuşi victimă, dacă cel provocat ripostează şi îl ucide pe agresor. Cercetând notiunea de victimă, trebuie să avem în vedere şi latura psihologică a celor doi protagonişti: victima şi făptuitorul. Se pune în discuŃie şi chestiunea valabilităŃi (legalităŃii) consimŃământului unei victime, pentru a putea fi lezată. O preocupare aparte trebuie să o constituie simptomele patologice ale victimei, cum ar fi masochismul, care o predispun în mod accentuat la victimizare. Studiul ştiinŃific al victimei a început mult mai târziu, în comparaŃie cu studiul făptuitorului. Preocupări pentru soarta .victimei au existat încă din cele mai vechi timpuri, mai ales sub aspectul despăgubirilor băneşti, pentru daunele suferite prin infracŃiune. Mijloacele prin care se asigura despăgubirea victimei erau compensaŃiile şi răscumpărarea. La dezvoltarea victimologiei au contribuit cunoscuŃi cercetători străini: jurişti, medici, sociologi ete., între care şi mulŃi români. Se admite aproape unanim că un rol important în fundamentarea victimologiei îl are cercetătorul german Hans von Hentig, el însuşi o victimă a persecuŃiilor din vremea regimului nazist al lui Hitler, care l-au determinat ca, în 1936, să se refugieze în Statele Unite ale Americii. Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu, încă din perioada când era profesor de drept penal în Germania, sunt prezentate într-un articol publicat la 14 septembrie 1934, în care tratează rolul victimei în săvârşirea unei infracŃiuni. Cele mai interesante concluzii privind studiul victimei le întâlnim într-o altă lucrare a lui Hans von Hentig, care cuprinde 4 volume cu importante subtexte, intitulată Zur Psychologie der Einzeldelikte (Despre psihologia delincventulului singuratic), în care prezintă o impresionantă
50

ci complementar. îndrumare şi dirijare a comportamentelor victímale. care vizează identificarea şi punerea în aplicare a unor instrumente practice de influenŃare. rezultând din spusele lor ori din afişarea unui nivel de trai ridicat. Evenimentele politice de la 30 decembrie 1947 l-au găsit în misiune la Ambasada română din Belgia şi nu a mai acceptat să colaboreze cu noul guvern de la Bucureşti. de integrare în ansamblul raporturilor sociale. iar în situaŃiile limită . care oferă bunuri şi servicii. precum şi spre finalizarea acestor căutări prin recomandări şi măsuri practice. la înŃelegerea inegalităŃii autorului şi victimei în faŃa pedepsei.acceptarea de către victime a unor relaŃii ocazionale cu persoane necunoscute ori dubioase sub aspect comportamental. gradul scăzut de socializare.ca. de unde nevoia de a nu considera criminalul totdeauna culpabil şi victima totdeauna inocentă. ContribuŃia cercetătorilor români la dezvoltarea victimologiei este remarcabilă. V. De asemenea. precum şi acceptarea cu uşurinŃă de către unele tinere a unor invitaŃii la distracŃii la domiciliul bărbaŃilor.a observat că în timpul războiului a scăzut sensibil numărul sinuciderilor. V. Un alt mare om de ştiinŃă român care s-a consacrat studiului criminologiei este V. bijuterii sau alte valori.V. Un loc important îl ocupă profesorul Mina Minovici. partajarea lor într-un act agresiv fiind nu numai o problemă ştiinŃifică. într-un procent semnificativ de cazuri. victimile au „contribuit" la săvârşirea faptelor prin atitudinea lor provocatoare. V. în lagărele naziste . la capitolul cauze. în urma unor cercetări de ordin statistic. pe baza aprecierii frecvenŃei statistice a situaŃiilor şi a analizei condiŃiilor specifice ale comiterii unor serii de infracŃiuni. Stabilit în FranŃa. în volumul 3 (Der Beratung înşelăciunea) descrie portretele victimelor înşelăciunii. Inegalitatea reală a bolnavului în faŃa bolii trebuie să conducă. Stanciu compară cercetarea victimologică cu cercetarea medicală. Preocupările actuale privind studierea rolului şi a locului victimei în cadrul complicatului angrenaj infracŃional manifestă o tendinŃă vădită spre interdisciplinaritate. având. şi că nu existe victime prin vocaŃie şi criminali totdeauna vinovaŃi. şi-a consacrat viate activităŃii didactice. ori printr-un comportament recalcitrant sau cel puŃin imprudent sau uşuratic.de multe ori neprevăzând riscurile cu privire la situaŃia lor materială bună. având şi preocupări pentru studiul victimei. ci complementari. V. cu precădere din categoria celor săvârşite împotriva vietii şi integrităŃii corporale a persoanelor. cristalizându-se într-o orientare programatică. cumpărarea de băuturi alcoolice ori alte produse. care. orice asumare a unui adevăr ştiinŃific obligând şi la înŃelegerea şi integrarea contrariilor. împreună cu fraŃii săi Neculai şi Ştefan a pus bazele medicinei legale româneşti. pe acest fond. . aceste studii se axează pe examinarea conditiilor care favorizează ajungerea unor persoane în postura de victime. Concluziile de ordin teoretic se corelează cu cele desprinse din activitatea organelor judiciare. unde tratarea numai a simptomului echivalează în criminologie cu tratarea doar a criminalului. Stanciu susŃine că cuplul victimă . O idee importantă care se desprinde din lucrările acestuia este aceea că oamenii nu sunt superiori sau inferiori. Cele mai reprezentative aspecte ale comportamentului imprudent sau uşuratic se referă la următoarele situaŃii: .agresor nu este antagonist. solicită găzduire. mentínerea în conştiinŃa lor a unor conceptii şi mentalităŃi retrograde şi. precum că deŃin la domiciliu sume mari de bani. ci şi una judiciară. în criminologie. de exemplu. de natură să asigure o cât mai bună protecŃie a potenŃialelor victime ale infractorilor. Astfel.sinuciderea este o raritate. Astfel. 51 .cazuistică şioferă analize victimologice de o rară adâncime. într-un alt domeniu al victimologiei . Stanciu. nivelul redus de cultură şi educaŃie ale unor victime ale infractiunilor de violenŃă (circa 65% cu şcoala elementară sau numai câteva clase).publicitatea pe care unele victime o fac . precum şi a criminologiei. în acelaşi timp.sinuciderea . In mod deosebit însă. Studiile evidenŃiază. După absolvirea cursurilor FacultăŃii de Drept din Bucureşti a îmbrăŃişat cariera de diplomat. şi merite în dezvoltarea criminalisticii.

cât şi societatea. frecvent întâlnită în cazul infracŃiunilor de violenŃă. 52 . nu au o locuinŃă statornică. la declanşarea unor ostilităŃi reciproce acute. deopotrivă. cu soŃia şi copiii. practica organelor judiciare semnalează drept condiŃi favorabile ale săvârşirii acestor infracŃuni şi alte comportamente ale victimelor. au un rol favorizator în săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă. uneori. trecătoare sau de durată. nici surse permanente şi sigure de câştig şi care. se pot întoarce împotriva lor. în general. de multe ori. ale unor tâlhării. ci şi . singure sau în conexiunea lor firească.de foarte multe ori . familia. comise prin mijloace violente. Aşa. din această cauză. până la crime. în loc să acŃioneze pe căi legale pentru soluŃionarea problemelor. unele victime potenŃiale. de regulă. nu pot adopta un comportament de dezangajare a situaŃiilor conflic-tuale. atât sub aspectul frecventei actelor antisociale comise sub influente lui. prin vestimentaŃia lor. se referă la stările conflictuale preexistente ori apărute spontan. şi a celor prin violenŃă. cât şi al gradului de periculozitate socială. Pe lângă atitudinea provocatoare a victimelor. încăierări. punându-şi adversarul la punct într-o aşa manieră. Multe dintre acestea au o evoluŃe neprevăzută în timp. frecventează locuri şi medii rău famate şi au un comportament neloial.). aflate în raporturi conflictuale cu alte persoane. violuri. realizează mereu contacte ocazionale. atât pe cei implicaŃi. Unele dintre condiŃiile menŃionate. Dar nu numai autorii acestor fapte sunt sub impactul alcoolului. viaŃa. care. ajungânduse. tentează sau chiar „incită" la comiterea unor acte de violenŃă. sunt recrutate din rândul persoanelor aflate sub influenŃa consumului de băuturi alcoolice.victimele. sănătatea şi integritatea corporală a semenilor. pe fondul unei culturi şi educaŃii deficitare. la comportamente neraŃionale. demnitatea. Este bine cunoscut faptul că sub influenŃa alcoolului se modifică semnificativ personalitatea şi conştiinŃa omului. fmalizându-se. tâlhării sau chiar omoruri. ori credinŃa că dreptatea ce vrea să o promoveze personal este cea mai potrivită. cu puŃin timp înainte de săvârşirea actului infracŃional. recalcitrant sau chiar provocator. proprietatea. chiar din localurile de consum sau din imediata vecinătate. sau. Acestea sunt acostate. de regulă mai în vârstă. acte de dezordine şi scandal. un grad minim de securitate personală sau a locuinŃei (lasă uşa descuiată. în acŃuni spontane de răzbunare. ferestrele deschise. de multe ori. determinat.Altă condiŃie care favorizează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă -care nu este imputabilă victimei . manifestă imprudenŃă ori uşurinŃă în conduita lor. Pot fi considerate ca prezentând un grad mai ridicat de victimizare persoanele care duc un mod de viaŃă parazitar. de pildă. întotdeauna. Majoritatea acestor raporturi tensionate îşi au originea în motivaŃi minore care. grefându-se pe existenŃa unor mentalităŃi înapoiate pe care le au victimele cu privire la unele instituŃii sau valori sociale. încât să-l Ńină minte toată viaŃa. O altă condiŃe favorizatoare. frecvenŃa deosebită a situaŃiilor în care victimele unor violuri şi. invocând ca motivare intimă un obicei al locului. exprimată în gradul redus de discernământ şi slaba capacitate de apărare. ambele cuprinzând o stare de pericol potenŃai. de exemplu. pe care-i maltratează şi-i alungă din locuinŃă. care locuiesc singure ori în case sau locuri izolate şi care nu îşi asigură. In practica organelor judiciare se cunoaşte. Dintre condiŃiile care favorizează săvârşirea infracŃiunilor. ca justiŃia. Tot printre condiŃiile favorizatoare s-a menŃionat situaŃia specială a unor persoane. iar alteori ambele atitudini. preferă să-şi facă singure dreptate. persoanele aflate sub influenŃa consumului excesiv de alcool comit diverse vătămări corporale. care. mai ales din cauza combinării efectului lor cu consumul de băuturi alcoolice. unele dintre ele fără motiv evident şi cu o desfăşurare imprevizibilă. datorate vârstei extreme ori unor boli. conduc. Alte victime se comportă brutal în familie. care interesează.priveşte „slăbiciunea" biologică a acestora. de multe ori. au încuietori defecte etc. de condiŃiile limită în care vieŃuiesc. consumul excesiv de alcool are un rol important. în special. provocând stări de tensiune deosebite care. fără implicarea organelor de justiŃie. apărând tulburări cu diverse grade de dezangajare faŃă de valorile sociale In numeroase cazuri. mai ales. deseori. frecvent. irascibil. prin forŃa lucrurilor.

ca şi alte forme de brutalizare a femeii.victimizarea tipică afemeilor este violul. şi o agresiune psihică. înjurăturile şi bătăile sunt la ordinea zilei. cotidiene. posibilitatea unor riscuri victimale este mai mare. cu predilecŃie asupra fetelor. întâlnite în cazul prostituatelor. care nu pot opune infractorilor decât o rezistenŃă fizică şi moral-intelectuală diminuată. agresarea sexuală a victimei. Un capitol aparte îl constituie victimizarea prostituatelor. In multe părŃi ale lumii.cel mai adesea . prin aplicarea forŃei fizice sau a unei presiuni psihice. o fac pe femeie tolerantă faŃă de abuzurile de tot felul ale bărbaŃilor. sintetizate de americanul Stephen Schafer. Dacă agresiunea fizică este depistabilă uşor prin existenŃa heraatoamelor. făcând posibilă. diverse stări conflictuale sau. a unor fracturi. Studii statistice privind victimizarea femeilor cu deznodământ letal au fost. în aceeaşi măsură. mai rar. Victimizarea femeilor în vârste de peste 61 de ani are la origine . gradul de victimizare a femeilor creşte o dată cu vârsta. săvârşirea faptei. dar şi al ruşinii de a-şi etala nenorocirea în public. Violul poate fi comis de către un străin sau de către cineva care s-a aflat înainte de viol într-o relaŃie cu victima. Victimizarea femeii In lumea contemporană. în cele mai multe Ńări civilizate. traumele psihice care însoŃesc o asemenea agresiune sunt. dacă e posibil. este rezultatul dependenŃei materiale faŃă de soŃ (concubin). apoi de către organele judiciare. semne de sugrumare ori leziuni. După părerea aceluiaşi Schafer. care pot ajunge până la suicid sau omucidere. Asemenea cazuri nu sunt rare în lumea interlopă. în unele studii efectuate în Germania se subliniază faptul că femeia rabdă. deoarece femeile sunt mai angajate în raporturile sociale. totul însă numai până la căsnicie. motive de ordin sexual. dar că ei sunt expuşi la riscuri mult mai frecvent decât femeile. paralizează capacitatea de apărare a demnităŃii sexuale a altei fiinŃe. Pe lângă brutalizările intrafamiliale şi agresarea prostituatelor sub diverse forme . Această „tăinuire" a nenorocirilor în faŃa autorităŃilor. ameninŃări 53 . care populează marile centre urbane din mai toate Ńările. Se pare că această străveche îndeletnicire expune pe practicantele ei la un risc victimal din cel mai ridicat. este. putem vorbi de viol atunci când o persoană. spre deosebire de alte infracŃiuni. actul antisocial este subiect de interpretare în primul rând de către victimă şi violator. în consecinŃă. ca şi dependenŃa economică şi social-morală faŃă de bărbat. foarte greu depistabile. acest joc statistic nu este altceva decât reflectarea faptului că longevitatea femeilor este mai mare decât aceea a bărbaŃilor şi. astfel. Violarea psihică se manifestă. brutalizările cele mai respingătoare. urme musculare.2 . Unele femei acceptă situaŃia de inferioritate alături de suportarea brutalizării. încă de copil. urme de tăieturi sau împunsături.acŃiuni de jaf ori de vătămare. Obligarea lor la „lucru" de către proxeneŃi. divergenŃele de principii educative dintre băieŃi şi fete. departe de a fi numai agresiune fizică. adesea săvârşite nu numai asupra lor. facilitând. deoarece. fără a cere intervenŃia autorităŃilor. ci şi asupra copiilor. frecvent. După definiŃia criminoiogului Gustav Nass. totala jefuire de „venituri" sau brutalizarea feroce pentru „nesupunere" sunt forme de victimizare obişnuite. când se formează o strictă dependenŃă faŃă de bărbat. Violul propriu-zis.de către proxeneŃi sau diferiŃi „clienŃi" . în parte. este recunoscută egalitatea femeii cu bărbatul. Pe de altă parte. Grupa de vârstă de peste 61 de ani este cea mai expusă victimizării. înşelarea femeii. nu numai în păturile marginalizate. în drepturi politice etc. astfel. Această egalitate funcŃionează numai în alegerea şi exercitarea unor profesii. FrecvenŃa peste medie a cazurilor de victimizare la această categorie de vârste se explică şi prin faptul că asemenea victime fac parte din rândul celor considerate slabe din punct de vedere biologic. In cazul violului. adesea. prin înjurături constante. dar şi în faŃa vecinilor. El arată că e greu să facem o diferenŃiere de frecvenŃă între crimele comise de bărbaŃi şi cele comise de femei. Concluzia pe care o trage Schafer este aceea că bărbaŃii nu numai că alcătuiesc majoritatea criminalilor.

capacitatea redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora. soŃiile pot comite ele însele infracŃiuni. 54 . De cele mai multe ori. motivele sunt diverse. provenită de la un partener şi demonstrabilă clinic. „Sindromului femeii bătute" i s-a consacrat în Mexic un congres internaŃional. sinceritatea şi puritatea sentimentelor. soŃia. prezintă o frecvenŃă de 75%. sunt exercitate de soŃ sau concubin. Este sindromul de agresivitate maritală cel mai des întâlnit. la rândul lor. la răbdarea brutalităŃii bărbatului. în familie. frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale. nedenunŃarea propriei victimizări autorităŃilor şi neapelul la ajutorul victimal se datorează fricii femeii de a-şi pierde statutul onorabil de femeie măritată şi. Pe baza acestei statistici se poate constata că femeile sunt în mai mare măsură victimizate (ucise) de către soŃi. să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). dar. sindromul persistă şi astăzi. PoliŃia relevă că la un atare sindrom se întâlnesc 300 de părăsiri de domiciliu (femeia în refugiu) din motive similare. In stabilirea responsabilităŃii victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei interpersonal. din cauza particularităŃilor psihocomportamentaîe şi de vârstă specifice: lipsa aproape completă a posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare. intramaritale. totodată. actele victimizante ale soŃului său. psihotic). în special ale adulŃlor. Din cauza acestor caracteristici ei pot fi uşor antrenaŃi în acŃiuni victimizante. Este interesant de remarcat că. rude etc. prin răspunsurile sale comportamentale. In 1975. Realitatea sindromului atestă că. după statistici demne de crezare. crearea unei stări de frică de mare intensitate. în general. vecini. infidelitatea sopei sau suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală. poate provoca direct sau indirect. Asemenea cazuri par paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). Cauzele pot fi multiple: conflicte interconjugale. inclusiv crime (omucideri) asupra soŃilor. aceste stări. prin diferite acte comportamentale). răspunde prin violenŃă şi-1 ucide. femeia este victimă prin excelenŃă şi că. sunt victimizaŃi copiii (familii multiplu-victimizate). Sindromul a fost individualizat de Kempe în 1962 şi definit ca o vătămare deliberată. nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ. gândurilor şi intenŃiilor lor etc. în primul rând. Deşi pierdut în negura timpurilor. ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice. deşi numărul crimelor comise de către soŃii este destul de mare. prima brutalizare a victimei are loc în primele două luni de convieŃuire sau/şi de concubinaj. minŃiŃi. O altă formă de victimizare a femeii o constituie maltratarea şi chiar uciderea acesteia de către soŃ. în unele cazuri.Victimizarea soŃiei poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a soŃului. Victimizarea cop il u l u i Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victímala crescută. capacitatea empatică redusă. Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. nivelul înalt de sugestibilitate şi credulitate. gelozia. frecvent. toate acestea contribuind la pasivitâr tea ei. forme de victimizare a femeii. soŃ alcoolic sau bolnav psihic (psihopat. iar după un timp. 3 . ruşinii faŃă de cunoştinŃe. soŃul şi-a victimizat soŃia (dar este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu. totodată. imposibilitatea de a discerne între intenŃiile bune sau rele ale altor persoane. alături de ea. Până la comiterea crimei. Şi în ceea ce priveşte soŃiile. pot fi manevraŃi.de toate felurile privind integritatea corporală sau chiar viaŃa femeii. Referindu-ne la studiile lui Elisabeth Trube-Becker. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cauzele în care soŃiile victimizate (maltratate) ajung. După datele poliŃiei diferitelor Ńări. determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative nu pot să le prevadă.

după afirmaŃia unor cercetători. distorsionează sau. deoarece victimele sunt foarte tinere şi. consecinŃele asupra comportamentului şi personalităŃii copiilor sunt mai accentuate. în urma unei practici îndelungate. ele nu au numai efecte fizice previzibile. Este uşor de imaginat care va fi cariera unei astfel de fete. este extrem de greu de tratat. de exemplu: apariŃia unor tulburări nevrotice. schingiuiri. producând leziuni corporale şi chiar decesul. In ceea ce priveşte nivelul de vârstă. din dorinŃa de răzbunare. pe multe meridiane ale globului. retragerea socială. Când metodele şi mijloacele agresive sunt utilizate de către tată. In asemenea cazuri. De altfel. victima devine o parteneră complezantă. mărturiile copiilor nu pot fi considerate ca veridice decât în limite foarte restrânse. privare de hrană sau îmbrăcăminte etc). încât nu încearcă să se apere de agresor. Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (bătăi. cei mai ardenŃi „teoreticieni" susŃin că această metodă are o dublă valoare . cu consecinŃe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocomportamentelă a acestuia. rămân statornice în cadrul acestor legături ani de zile (cu sau fără cunoştinŃa mamei) şi că. conduita părintelui apare ca un model de agresivitate pentru copil. în cadrul familiei. Urmări deosebit de grave aupra personalităŃii copilului (fetiŃei) are incestul. care poate fi considerată ca o formă a violului. Cu cât gradul de control creşte şi sancŃiunile sunt mai severe. rănile sau nevrozele pot fi identificate şi interpretate. ca sursă de informaŃie pentru autorităŃile judiciare. ca. încât faptele rămân ascunse. în ceea ce priveşte bătaia. ci şi efecte traumatizante psihice. Efectele negative pe care le generează maltratarea lui fizică. Violente manifestată în familie şi mai ales asupra copiilor a atras de mult atenŃia specialiştilor care. Profesoarea Elisabeth Trube-Becker. certuri frecvente cu colegii. cu atât mai mulŃ copii se onentează spre alte persoane din afara familiei. astfel încât. aşa cum arată Silvia Schapher.Copilul victimizat. 55 . la o anumită pătură socială marginalizată. acestea fiind de foarte lungă durată şi total imprevizibile. Doar echimozele. este interiorizată şi transferată în relaŃonarea cu alte persoane. în special cu colegii sau cu cei de-o vârstă cu el. Numai cunoscând întreaga situaŃie în care s-a comis actul vietimizant putem bănui în ce măsură copilul ascunde (de frică sau de ruşine). abuzurile sexuale comise de tată asupra fiicei minore fac parte din categoria mai largă a molestării sexuale a copilului. acesta fiind. luând uneori forme deosebit de grave. susŃine că unele fetiŃe. iar victimizatorii prinşi şi pedepsiŃi. adică inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. decât ai celor din perioada preşcolară. Copilul este o victimă ideală. bătaia este frecvent folosită. Din nefericire. agresivitatea exagerată (mai ales la băieŃi). din nefericire. este atât de adânc implantată în copii.de adulŃii care pot vătăma devine anxios în mare măsură şi sentimentul său de inferioritate îl paralizează de o aşa manieră. cu toate consecinŃele ce decurg din aceste caracteristici. frica de autorităŃi. mult mai frecvent decât s-ar putea bănui. pentru a primi ocrotire într-un mediu mai prielnic decât cel de provenienŃă. individ asociat sau disociat. în cele din urmă. în viaŃa de zi cu zi. In general. bătaia şi incestul. el devine pervertit moral. apoi. mecanismele şi dispoziŃiile motivaŃionale care susŃin asemenea forme de conduită. iar prin forŃele sale reduse şi prin teama lui . agravează şi amplifică faptele. unele cercetări au arătat că pedepsele şi restricŃiile folosite de mamă pot avea o mai mare influenŃă asupra gradului de dependenŃă a comportamentului copiilor mai mari. care. în cele "din urmă. psihoemoŃională sau sexuală îi deformează caracterul şi personalitatea încă de la începuturile formării ei. nu sunt capabile să-şi dea consimŃământul. Totuşi. legal.conştientă sau inconştientă . asupra cărora tatăl a comis o agresiune sexuală. după ce va părăsi „casa părintească". care este perceput ca având o mai mare autoritate şi putere socială. la rândul lor. Formele foarte grave de victimizare a copilului se întâlnesc. au încercat să evidenŃieze structurile de personalitate ale celor ce maltratează copiii.durerea fizică şi morală resimŃite pentru o conduită greşită. de medici etc. consecinŃele imediate şi de perspectivă asupra sănătăŃi fizice şi psihice a copiilor supuşi unui asemenea tratament.

ConsecinŃele pe termen lung ale victimizării sunt evidente mai ales în planul psihic şi se manifestă în tăceri încăpăŃânate. direct sau indirect. căci la oricare contact cu aceasta riscă o recidivă. inclusiv crime. 4. abuzurile fizice şi sexuale asupra copiilor sunt cauzatoare de traume majore la nivelul psihicului copilului abuzat. în altele ei acŃionează în baza presupunerii că aceştia deŃin valori sau bunuri. reducerea treptată a potenŃialului energetic şi a capacităŃii vitale. ducând până la şocuri emoŃionale. profitând de capacitatea redusă a bătrânilor de a se apăra.şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern. inclusiv bani. brutalizaŃi în mod sistematic. stabilitatea emoŃională. sentimentul de a fi respins de cei din jur. de cele mai multe ori. Victimizarea persoanelor în vârstă Spre deosebire de perioadele de vârstă anterioare. în anumite situaŃii. accentuarea tendinŃei de reactualizare şi retrăire a trecutului experienŃiaî şi. de regulă. iniŃiatorii acŃiunii victimizante fiind. ConsecinŃele imediate ale abuzurilor influenŃează ansamblul organizării psihice. zi de zi. după care se pot lua măsuri de asigurare a unui mediu propice educaŃiei şi distanŃarea de familia de origine. în general. ci şi colectivitatea din care fac parte. bătrâneŃea prezintă o serie de caracteristici specifice: predominarea proceselor involutive. Actele de agresiune şi violenŃă manifestate sub formă de abuz fizic şi/sau sexual asupra copilului au drept urmări. Inainte de a schimba. vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei. cazuri frecvent întâlnite fiind în mediul rural. bunurile şi valorile pe care le posedă unii bătrâni. flexibilitatea gândirii. uitare. fumând nesăbuit şi întreŃinând relaŃii sexuale chiar în etapele interzise. Intre cele mai frecvente motive trebuie avut în vedere jaful. La unele pături sociale insuficient dezvoltate cultural sau atinse de alcoolism. neglijenŃă. de interpretare a prezentului prin prisma lui. copiii sunt. creşterea gradului de dependenŃă interpersonală. în familii destrămate şi apoi refăcute cu noi parteneri etc. Alteori. reacŃii neaşteptate (aruncarea obiectelor în jur). ar trebui redresată starea afectivă şi somatică a copilului victimizat. accentuarea fenomenelor de sclerozare. Sunt fenomene care ar putea să apară până în cel de-al patrulea deceniu de viaŃă al victimei şi. încercări suicidale etc. a mobilităŃii şi a rapidităŃii mişcărilor. adunate pe parcursul vieŃii sau păstrate pentru asigurarea traiului în ultimii ani de viaŃă şi chiar pentru înmormântare. prin forŃa legii. Depistarea unor cazuri similare întâmpină piedici şi refacerea părŃii evenimenŃiale „ex post" se face cu dificultate şi cu şanse mici de reuşită în tratarea celui victimi-zat. numai după o analiză minuŃioasă. victimizarea începe încă din timpul sarcinii. o serie de prejudicii pe plan social. a sistemului nervos. In general.. viitoarea mamă consumând alcool. La toate acestea se adaugă sentimentul de insecuritate. se pot identifica drept consecinŃe psihice ale unor victimizări suferite în timpul copilăriei sau adolescenŃei precoce. inhibiŃii aparent nemotivate. diminuarea capacităŃii de efort fizic. rezistenŃa la stres. bătrâneŃea prezintă dezorganizări mai puŃin ample decât cele pe plan bio-fiziologic mai ales în cadrul funcŃiilor ce sunt direct legate de caracteristicile biofiziologice ale sistemului neuroendo-crin: funcŃia amnezică. sau în afara acestuia. stabilirea dinamismului instinctiv. cei care victimizează putând fi rudele sau persoanele străine ce le poartă de grijă. 56 . pot comite acte infracŃionale grave. infractorii cunosc. capacitate de activitate productivă redusă. Din punct de vedere psihologic. fenomene depresive. totodată. confuzie etc). spre a-şi putea mai uşor „reface viaŃa". care. mediul educativ. a rezistenŃei la suprasolicitare. Nu o dată mama este aceea care-şi brutalizează copilul în speranŃa de a scăpa de el. copilul victimă nu are capacitatea de a depăşi singur aceste dificultăŃi. infractori. concentrarea şi stabilitatea atenŃiei. unde persoanele în vârstă îşi pregătesc din timp tot ceea ce este necesar. care afectează nu numai persoane. societatea. alături de afectarea integrităŃii corporale şi emoŃionale. manifestând instabilitate în muncă. Procesul de victimizare poate avea loc în cadrul mediului familial de apartenenŃă. De cele mai multe ori. frică de viaŃă. precum şi de alte caracteristici specifice acestora (credulitate. scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ.

persoanele obligate prin lege de a-i îngriji. au evidenŃiat următoarele aspecte: .victima tipică este femeia în vârstă de peste 60 de ani. fapt ce justifică includerea sa într-o prezentare criminologica. . problema respectivă atrăgând atât atenŃia juriştilor.In ultimii ani. 57 . In prima categorie regăsim infracŃiunile de furt şi tâlhărie. cât şi a altor specialişti (gerontologi. şi anume. agresiunea psihică. având ca obiectiv principal jefuirea victimei. crime de stradă.victimizatorii par să devină suprasolicitări în raport cu victimile. cea de-a treia formă de violenŃă manifestată în familie (primele două fiind maltratarea soŃiei şi cea a copilului). care s-au ocupat de studiul acestui fenomen. nepot. deseori. . Cercetările efectuate prin „Ancheta naŃională asupra crimei" au scos în evidenŃă următoarele aspecte: . comise de persoane total străine. privarea de hrană şi medicamente etc. Suicidul este un omor invers (inverted homocide). cei mai frecvenŃi victimizatori sunt fiii. motive de ordin sexual. în special frate. . Suicidul are aceleaşi cauze ca şi omorul. cum ar fi: agresiunea fizică. Termenul de maltratare a persoanelor în vârstă (older abuse) a apărut în anii '80. victimizarea persoanelor în vârstă de peste 61 de ani are la origine. cel mai frecvent. sinucigaşul prezentându-se cercetării ca un ucigaş timid. mult mai frecvent decât cele din mediul rural. maltratarea persoanelor în vârstă se referă la o multitudine de acte victimizante intenŃionate. neglijarea lor prin ignorarea prezenŃei lor. cercetătorii insistă tot mai mult cu privire la departajarea a două categorii de victimizare a persoanelor în vârstă: a. soră sau copil şi.în cele mai multe cazuri. . . victimizarea ia forma neglijării emoŃionale. mai mult decât cele căsătorite sau văduve. 5 . diverse stări conflictuale sau. care ar putea să intervină. o rudă. mai mult decât albii.persoanele separate sau divorŃate. . iar în instituŃiile de asistenŃă socială. bolnăvicioasă şi suferindă. . dacă fiicele sunt abuzive. care devin depresive. fiica. izolate şi dependente. . nepoată. Sinuciderea. pentru a pune capăt procesului de victimizare. dar izolaŃi social în raport cu prietenii. prieten sau vecin. personalul cu răspundere privind îngrijirea celor în vârstă este suspectat de aşi neglija. devianŃa.negrii. frustrarea.bărbaŃii în vârstă sunt mai frecvent victimizaŃi decât femeile în vârstă. noră sau ginere.). Astăzi. maltratarea bătrânilor de către persoane cunoscute. terapeuŃi de familie etc.când părinŃii care se află în aceeaşi casă cu copiii sunt maltrataŃi fizic. mai rar. b. Suicidul se impune cercetării ca un act de agresivitate. Totuşi. In cadrul familiei.frecvent. dificultăŃile de inserte socială etc. aproape complet.victimizatorul persoanelor în vârstă este. fo rm ă victimizării extremă a O categorie aparte de victime o constituie persoanele care orientează procesul victimizării către sine. exploatarea financiară prin minciună şi furt. victima şi victirnizatorul locuiesc în aceeaşi casă. nepoŃii etc. obligaŃiile ce îi revin. un omor ratat. In a doua categorie intră diferite forme de maltratare a bătrânilor. cei care victimizează persoanele în vârstă sunt cei cu care acestea locuiesc: fiul. a-ceasta fiind. Unii cercetători. de altfel. la rândul lor. vecinii şi rudele. mai rar. acŃiuni de jaf ori de vătămare.cele din mediul urban. o parte din victimele în vârstă au fost părinŃi abuzivi.

c. precum: 1. Ambii termeni sunt similari cu cei folosiŃi de Durkheim. cu bună ştiinŃă. Teoria integrării statutului pleacă. Când apare starea. prima lucrare de mari proporŃii. Pe de altă parte. numind-o teoria integrării statutului.pentru problemele şi frustrările lor. atunci când suicidantul este perfect integrat social şi se sacrifică pentru valorile comunităŃii în care trăieşte. ambianŃa socială prielnică suicidului. care rezultă din internalizarea disciplinei şi cerinŃelor aspre parentale. Şi. starea sau nivelul de conştientizare a scopului. atunci când legăturile sociale ale suicidantului nu sunt prea strânse.sistemul relaŃional slab (lipsa implicării în relaŃiile cu alŃii). gradul de sinucidere fiind un produs al mediului social. Acestor două forme opuse de suicid ie mai adaugă o a treia formă. Din punct de vedere istoric. în monografia devenită clasică Le suicide. întrucât ei mai mult se autoblamează decât blamează pe alŃii. îşi suprimă propria viaŃă. şi anume integrarea socială slabă şi reglarea socială inadecvată. Deci.restrângerea externă slabă. de asemenea. psihologici. că folosesc concepte ce nu pot fi măsurate empiric. 58 . teoria integrării statutului. 2. de la Durkheim. In concluziile sale. Astfel. economici. sociologici. ignorând. In privinŃa factorului psihologic al suicidului. întâlnită în situaŃii de anomie. de fapt. orientarea acŃiunii de distrugere către sine. precum accidentul sau crima mascată. perioada de criză sau descreştere economică este cauza principală a unor rate înalte ale sinuciderii. legată de numele lui Ândrew Henry şi James Short. a fost elaborată de Emil Durkheim. în concepŃia lui Durkheim. maritală şi politică”. b. probabil se vor sinucide în loc să ucidă. astfel. în vederea suprimării vieŃi). şi de sinuciderile altruiste. precum şi celei dezvoltate de Henry şi Short. . anomie. factorii psihologici care îl determină. teoria trifactorială. Privitor la factorul economic. alienarea şi lipsa de speranŃe pentru individ. dacă unii indivizi au fost condiŃionaŃi de părinŃii lor să-şi dezvolte o conştiinŃă puternică. faptul că persoana. El consideră că suicidul este un fapt social. în concepŃa autorilor ei. multe cercetări au fost organizate în direcŃia susŃinerii ei. Henry şi Short consideră că un superego puternic. Această definite evidenŃiază elementele caracteristice suicidului (acŃunea voită a subiectului. suicidul este determinat de trei categorii de factori: a. RaŃionamentul implicat este acela că. autorii arată că ratele suicidului cresc în timpul crizelor economice şi scad în perioadele de creştere şi prosperitate economică. un fapt social este rezultat dintr-un alt fapt social. consacrată în întregime problemei sinuciderii. către propria persoană. Gunther Kaiser arată că „suicidul este o acŃiune voluntară. ei vor fi înclinaŃi într-o mai mare măsură să se blameze pe ei însăşi. când sistemele sociale reglatorii încetează să mai funcŃioneze obişnuit. Durkheim vorbeşte de sinuciderile egoiste. au fost elaborate noi teorii moderne. Durkheim formulează clasic: „Suicidul este în raport invers cu integrarea socială în comunitatea religioasă. îndreptată conştient spre scopul suprimării propriei vieŃi". numită de Durkheim. Gibhs şi Martin reformulează. în mod conştient. creşte rata sinuciderilor. plecând de la conceptele durkheimiene. Sintetizând cercetările sale. Factorul sociologic presupune două subcomponente: . care îl pot diferenŃa de alte situaŃii. decât pe alŃii. teoria durkcheimiană.Majoritatea definiŃiilor date suicidului scot în evidenŃă elementul intenŃional. produce o înaltă probabilitate psihologică a suicidului. Deşi teoria lui Durkheim a dat naştere la o mulŃime de interpretări. adică atunci când societatea nu funcŃionează normal. dezvoltată de Jack Gibbs şi Walter Martin. creându-se. Alăturându-se celor ce obiectează acestei teorii. deoarece starea anomică provoacă lipsa de norme. Teoria trifactorială este denumită aşa deoarece.

ceea ce duce spre acte agresive sau . în analizarea cazurilor ivite. oraşele. Din aceste motive. studiile psihologice par unanime în constatarea că indivizii sunt inegal înzestraŃi cu capacitatea de a rezista la frustrări.) Suicidul cunoaşte şi unii factori de trecere la act. în statistici: boli cronice. adică. nedreptatea. încât să enunŃăm că existenŃa unor factori sociali şi a unora psihologici constituie situaŃii suicidogene.la acte de autodistrugere sau sinucidere. alcoolismul acut etc. Printre motivele de suicid . ConcepŃiile psihanalitice au considerat suicidul ca fiind derularea unei frustraŃii acute. Toate acestea pot fi considerate ca emanând din mediul ambiant. doar omul având conştiinŃa morŃii. decât aşezările cu caracter tipic rural. frica de pedeapsă etc. la tentativele de sinucidere există posibilitatea ca suici-dantul să fi dorit realmente autodistrugerea. Astfel. un act ce reflectă scăderea funcŃiei de socializare a familiei. dar. prin comportamentul suicidar. dezagregare familială. fie ele primare sau secundare.cu rezultate fatale sau nu . frica de lege etc. scade numărul infracŃiunilor de omor.Fenomenul suicidar mai are o seamă de caracteristici pe care am putea să le considerăm drept surprinzătoare. numită şi boală a sinuciderii. Or. Ca modalităŃi de suicid. S-a estimat că în următorii ani numărul sinuciderilor pe glob va creşte. deci având o esenŃă sociologică. mai ales cele mari (megalopolisuriîe). de regulă. cu scopul de a avea o moarte uşoară. cum este psihoza maniaco-de-presivă. la care o seamă de indivizi răspund cu actul autoagresiv al sinuciderii. modalităŃile utilizate etc. Lucrurile nu pot fi simplificate astfel. atitudinea inadecvată a anturajului. avânt drept factor declanşator o criză acută de conştiinŃă. conflictele de la şcoală sau de la locul de muncă. fie manipularea altora. In special în cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilităŃii modelelor de satisfacere a necesităŃilor. dezamăgire în dragoste. Morgen demonstrează cu cifre foarte sugestive că rate sinuciderilor creşte o dată cu creşterea nivelului de civilizaŃie. de 2000 de cazuri zilnic. 59 . Astăzi. Cu cât disproporŃia dintre un motiv (banal) şi act (prin mijloace grave) este mai accentuată. boli psihice. ce exprimă ruperea legăturilor individului cu grupul social subsecvent. refulată în subconştient şi readusă în conştiinŃă cu ajutorul unor factori externi. iar femeile la mijloace benigne (substanŃe toxice). fiind cunoscute bolile psihice cu rol favorizam. Din punct de vedere legal.se enumera.. un act datorat solitudinii ori izolării (mai ales la bătrâni). nimeni nefiind pedepsit din cauză că a încercat un act de sinucidere. Suicidul apare ca un act agresiv specific uman. poate genera o stare de frustrare majoră. Astfel. deşi în spatele lui se ascunde şi un element social. acolo unde numărul sinuciderilor creşte. cu efecte frustrante. Enrico Ferri a observat că. Factorii de risc ai suicidului includ carenŃa afectivă (la copii). invalidităŃi. trebuie clarificat faptul dacă respectivul comportament suicidar a fost scop sau mijloc. atât pe plan social. şomajul.) şi factori psihorelaŃionali {disperarea. dau o rată mai mare de sinucigaşi. ajungând la 100 de cazuri pe oră. suicidul. ca act agresiv consecutiv unei tulburări a comportamentului relaŃional. în cele din urmă. concluzia fiind aceea că. O concurenŃă de factori negativi. cum ar fi. iar concepŃiile psihiatrice ca un act patologic. are o frecvenŃă. pe glob. Coeficientul personal de participare la actul suicidar rezultă din durata premeditării. stările depresive şi unele situaŃii relaŃionale (stresul acut. cât şi pe plan psihic. la cele mai multe popoare civilizate suicidul este un fapt neutral. bărbaŃii recurg mai frecvent la mijloace dure (spânzurare). cu atât această criză este mai acută şi chiar patologică. a urmărit fie manipularea propriei persoane. In realitate. putem ajunge la concluzia că el. obişnuit. momentul ales. ConcepŃiile psihologice au considerat sinuciderea ca un act al disperării şi culpabilizării excesive. esenŃă care are însă un impact greu asupra psihicului. DisproporŃia dintre modurile de satisfacere a necesităŃilor şi modelele satisfacerii lor produce un dezechilibru major.la cei puŃin rezistenŃi la frustrare . influenŃa massmediei. suicidul este o conduită deviantă. în egală măsură. sarcina nedorită etc. trecerea la act este determinată de factorul psihic. ConcepŃiile sociologice au făcut din suicid un act de fugă dintr-o realitate intolerantă.

şi anume. pentru a evita apariŃia unor astfel de manifestari. că societatea trebuie să ia măsuri de prevenŃie.Orice variate ar arăta statisticile în privinŃa ratei sinuciderilor. un lucru este cert. 60 .

Raporturile dintre criminologie si alte stiinte 2.1. 1. Criminologia ?i dreptul penal 4. Raportul dintre criminologie ?i criminalistic? 6 6 7 16 8 4.CUPRINS CAPITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE 2 1. Teorii psihanalitice post-Freudiene 4.4. Defini?ia criminologiei 3 3. Raportul dintre criminologie ?i ?tiin?a penitenciar? 8 4.5. Obiectul de studiu al criminologiei 4 4. Criminologia ?i politica penal? 4.2. 2.3. Formarea criminologiei ca ?tiin?? 2 2. Raportul dintre criminologie ?i sociologia penal? 9 CAPITOLUL II .

4.2.4. Impactul activit??ilor din timpul liber. Religia. 1. Nivelul de trai 1.3.4.4.1.4. Impactul mijloacelor de informare ?n mas?.9. Familia 1.4.4.1.8 Toxicomania.4. Factori demografici 25 25 26 1.4. Starea civil?.3.1. Conceptul de p 26 26 27 27 27 28 28 28 28 29 29 30 30 30 .3.1. Discriminarea. Mobilitatea social? ?i urbanizarea.2. Nivelul de instruire ?colar?.2.5. 1. 1.2.2.1.3.4. 1. Şomajul 1. Rata natalit??ii 1. 1.1. 1.3. Factori socio-culturali 1.7. 1.6. Profesia.4. Personalitatea infractorului 2. Cauzele crimei ca act individual (MICROCRIMINOLOGIA) 2. 2. 1.

2. Victimizarea femeii 3. formă extremă a victimizării 53 54 56 57 63 . Victimizarea persoanelor în vârstă 5. Victimizarea copi lul ui 4. Sinuciderea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful