RAŢIA ENERGETICĂ

Caracteristici generale
În lucrarea de medicină holistică, „Program de purificare funcţională şi de atitudine” a lui Joseph Speer publicată în prima parte a sec. 20, bazată pe cercetările lui Rene Descartes şi susţinută de cercetările unor personalităţi de renume printre care fizicienii Maxwell, Faraday, Flanagan etc. se susţine că, dincolo de materie, suntem energie sau altfel spus materia din care suntem structuraţi noi reprezintă o formă grosieră a energiei! Din nefericire medicina actuală se ocupă numai de această parte grosieră! Pentru a „funcţiona” avem nevoie de energie! Cantitatea şi calitatea ei este condiţionată de: alimente, apă şi aer dar şi de: vârstă, sex, stările emoţionale, activitatea fizică, starea fiziologică, condiţiile de mediu. Prin raţie alimentară se înţelege cantitatea de alimente necesară în 24 de ore, prin care se înlocuiesc pierderile suferite de organism care îl menţin la greutate constantă şi într-o stare optimă de sănătate. Schematic am putea scrie: RE = MB + ACTIVITATE + ADS + FACT DE MEDIU + STARE FIZIOLOGICĂ Pentru definirea normativă a raţiei energetice se foloseşte, curent, termenul de “calorie” pentru ceea ce legea numeşte, de fapt, “kilocalorie”. Caloria este cantitatea de căldură/energie necesară pentru a creşte temperatura unui mililitru de apă cu 1°C - în timp ce Kcal este cantitatea de căldură/energie necesară pentru a creşte temperatura unui litru de apă cu un grad (de la 150 la 16 0)! Deoarece cantitatea de energie implicată în metabolism este mare, se foloseşte noţiunea de calorie mare – care se notează corect cu Cal şi care reprezintă de fapt 1kcal sau 1.000 calorii mici. Pentru simplificare, nutriţioniştii au ales să pronunţe calorii în loc de kilocalorii, şi să folosească notarea prin simbolul C. Deci, ceea ce este scris pe o etichetă ca “x” calorii la 100 grame de produs în realitate sunt kilocalorii. Nevoile energetice au o valoare orientativă şi nu normativă… şi totuşi atunci când întocmim o raţie alimentară pentru o colectivitate închisă (cămin de bătrâni, şantier etc.) sau semiînchisă (grădiniţe cu orar prelungit, cantine unde se serveşte numai o parte din mese etc.) este necesar să ţinem seama de norme – întrucât repercursiunile unor raţii inadecvate se pot răsfrânge grav pe sănătatea colectivităţii. În plus, la o masă bărbaţii au nevoie de 10001150 de calorii pecand femeile de 760-880calorii. Pe de altă parte – în regimul de reducere a caloriilor, de slăbire – în cadrul aceleiaşi diete bărbatul pierde 5kg pe când femeia numai 3! În aprecierea raţiei energetice este necesară cunoaşterea consumatorilor cât şi a generatorilor de energie. Consumul energetic este reprezentat de: 1.metabolismul bazal - reprezintă cheltuiala energetică minimă a unui organism aflat în stare de veghe, în condiţii standardizate: • de mediu (temperatura 16-18°C, luminozitate redusă, linişte deplină etc.); • repaus fizic şi psihic de cel puţin ½ oră; • determinare după 12-18 ore de la ultima masă; • regim fără proteine de 1-2 zile; • înlăturarea oricăror medicamente (în special a sedativelor şi somniferelor). • vârstă, astfel: - pentru adultul sănătos MB este egal cu: 1Cal/kgc/oră – pentru bărbaţi; 1

maternitatea . transformatoarele. după 45 de ani consumul energetic scade. Aerul intens poluat. • fizice uşoare se recomandă un plus de 10-20Cal/kgc/zi. 2. astfel pentru activităţi: • sedentare se recomandă un plus de 2-10Cal/kgc/zi. hipofizei şi alte zone din creier . • fizice moderate se recomandă un plus de 20-30Cal/kgc/zi.30% mai mare. factorii fizici şi chimici ai mediului – reprezintă un complex de factori cu influenţă în procesul de termoreglare. • în perioada de lactaţie.vorbitul – este mare consumator de E. 3.afectând echilibrul sistemelor energetice ale organismului. astfel raţia energetică: • creşte cu 5% pentru fiecare 100C ce scad temperatura mediului exterior. cantităţii importante de energie. • pentru o masă lipidică 0-3% din MB. În calcul se porneşte de la o temperatură de referinţă . creând noduri energetice suplimentare dăunătoare în timp).1 surplusul energetic necesar este de 150 Cal/zi. RE este cu 10 -15% mai mare. emiţătoarele şi alte surse artificiale de câmpuri electromagnetice (telefoane mobile.9Cal/kgc/oră pentru femeie. 7. 4.este mare consumator de energie în sine. 6. • în trim. calculatoare. Proteinele consumă. ADS influenţează metabolismul aproximativ 6 ore! Creşterea consumului de energie observată după ingestia alimentelor ar fi egală cu 10% din MB însă. • fizice grele se recomandă un plus de 30-40-60Cal/kgc/zi. astfel: • în trim.starea de activitate a organismului.egală cu 100C.   0.) inhibă funcţiile epifizei. RE este cu 10 . la 75 . activitatea sexuală . • femei între 41 şi 60 de ani (60 kg): 2000 Cal/zi. ADS (acţiunea dinamic specifică) reprezintă cheltuiala energetică necesară pentru asimilarea unei anumite substanţe nutritive ingerate. 2 .calitatea şi cantitatea alimentelor ingerate. În calcularea raţiei alimentare se adaugă un surplus de calorii peste valoarea MB – condiţionat de activitatea desfăşurată. 2 şi 3 acesta este de 350 Cal/zi. 5. specific. • femei între 20 şi 40 de ani (60 kg): 2200 Cal/zi. în vederea metabolizării. betonul armat din construcţii (modifică radiaţia telurică. • bărbaţi între 41 şi 60 de ani (70 kg): 2500 Cal/zi. TV etc.80 ani scade cu 30% . reţelele de înaltă tensiune. • pentru o masă glucidică 6-8% din MB. în menţinerea homeotermiei. acesta este condiţionat de calitatea alimentelor astfel ADS-ul este: • pentru o masă proteică 20-40% din MB. • scade cu 5% pentru fiecare 100C ce cresc temperatura mediului exterior.în relaţie cu sarcina. Se consideră că nevoile energetice/zi ar putea să fie reprezentate pentru: • bărbaţi între 20 şi 40 de ani (70 kg): 2700 Cal/zi.

în timp ce o persoană care consumă 2000Cal/zi într-un regim alimentar echilibrat îşi poate menţine cu succes greutatea optimă. îşi datorează proprietăţile (ca şi amino-acizii liberi) structurilor amină (. o persoană care consumă 1500Cal/zi. soluţiile proteice apoase prezintă activitate optică . .coloidale.ordine. De exemplu. dublu laureat al Premiului • • • 3 . Cercetătorii din domeniu fac precizarea că reducerea cu 60% a cantităţii de alimente consumate.sunt levogire.provocată de îmbătrânire.NH2) care permit legături polipeptidice secvenţiale. FACTORII GENERATORI DE ENERGIE – sunt: . . spiralate sau repliate. soluţiile proteice pot fi: . . s-a infirmat teoria: o proteină . vorbitul etc. excepţie făcând soluţiile unor heteroproteine.la valori diferite ale pH-ului. Aceştia se pot aşeza în lanţuri polipeptidice în: . sunt foarte variate. ceea ce face ca varietatea proteinelor să fie foarte mare. Ele migrează cu viteză mică într-un câmp electric .proporţie. în paralel cu menţinerea unui echilibru între vitamine şi minerale contribuie la prelungirea vieţii cu până la 40%! Acelaşi regim contribuie la reducerea riscurilor de boală şi încetineşte degenerarea sistemului nervos .30 000 şi 100 000 de aminoacizi.tensioactive şi macromoleculare.specifici: alimentele calorigene. cristalizate sau amorfe. dar bine cunoscuţi sunt 21-23.şi raporturi diferite.o genă! S-a demonstrat că o singură genă poate produce mai multe proteine apropiate ca structură. Linus Pauling. au ca trăsătură comună concentraţia de 16-18% azot.nespecifici. o proteină poate conţine între 20 000 .Şi totuşi sunt specialişti care consideră că aceste cifre sunt mari! 8. PROTEINELE Caracteristici generale • • • • • • • • • proteias (gr)= primar. dar care are o alimentaţie dezechilibrată se poate îngrăşa. prim. numărul aminoacizilor ce intră în structura proteinelor este 80-100. .echilibrul alimentar: Echilibrul alimentar este cel puţin la fel de important ca şi numărul de calorii consumate. sunt substanţe solide. în parte sunt şi consumatori de energie: starea psiho – emoţională: gândul. fără ele viaţa n-ar fi posibilă (Tremolieres)! formează 16-19% din greutatea corpului.

necesită aport exogen obligatoriu. norleucina.organismul foloseşte. următoarea: . Teoria designului inteligent susţine intervenţia Divinităţii şi nu lasă loc întâmplării! Creatorul "inginer" a aşezat fiecare rotiţă a celulei la locul său.• • • • • • Nobel (chimie (1954) şi pace (1960)) spunea că „structurile vii sănătoase au numai forme levogire”! supuse acţiuni unor agenţi chimici (acizi. leucina.parţial esenţiali .esenţiali – indispensabili. metionina. 3. valina. au un punct izoelectric condiţionat de calitatea aac. Sunt situaţii în care. Lipsa ori carenţa în oricare dintre aceştia duce la tulburarea sintezei proteice cu repercusiuni grave asupra organismului. în fenomenele de creştere şi multiplicare: .sub acţiunea a două baterii de enzime: proteinazele şi peptidazele.1/5 din aminoacizii ajunşi prin dietă. cistina. . acidul hidroxiglutamic. nelăsând nimic la voia întâmplării. la care solubilitatea este minimă. hidroliza proteinelor se realizează în tubul digestiv . un adult de 70 kg are 10-11 kg de proteine şi 0.1/5 în oase şi cartilagii. serina. unde în mod normal n-ar trebui să existe. acidul aspartic. pe timp foarte limitat. Completarea structurilor proprii se face într-o etapă secundară. baze.1/3 în muşchi.025 g de aminoacizi liberi. Cantităţile reduse de aminoacizi liberi demonstrează rapiditatea cu care organismul acţionează în folosirea lor (sinteză sau eliminare). . Într. săruri) suferă modificări structurale ireversibile (din hidrolizat resintetiza proteică iniţială este imposibilă). . aminoacizii rezultaţi din catabolizarea propriilor proteine tisulare! Acest proces se realizează în ficat. Acestea acţionează în etape succesive: proteinazele desfac proteinele în polipeptide iar peptidazele desfac polipeptidele în aminoacizi. .1/10 în piele. alanina. izoleucina. complexitatea este extrem de mare şi ea depăşeşte pragul unei construcţii economice şi întâmplătoare! Aminoacizii În funcţie de structura şi modul lor de acţiune sunt de trei feluri: 1. În funcţie de natura lor proteinele pot fi:  naturale: animale şi vegetale.4/5 din sinteze sunt asigurate chiar de aminoacizii rezultaţi din catabolizarea proteinelor proprii. 2.restul se găseşte în: urină şi în bilă. aproximativ.o dietă aproteică . 4 . În situaţii speciale pot fi sintetizaţi în cantităţi reduse de organism. în organism. repartiţia lor în organism este. deşi aminoacizii sunt în cantităţi suficiente este împiedică sinteza proteică datorită prezenţei unor factori limitanţi. lizina. hidroxiprolina. treonina şi triptofanul.neesenţiali sau dispensabili. prolina.includ histidina şi arginina (histidina este un aminoacid esenţial pentru copiii cu vârsta de sub 1 an iar arginina este necesară pe toată perioada creşterii). diferit de la o proteină la alta. pot fi sintetizaţi de către organism: Sunt în număr de 11 şi includ: glicocolul.. Sunt în număr de 8 şi includ: fenilalanina. citrulina. acidul glutamic.

hormonii. ciupercile etc. paste. cum ar fi japonezii. unele popoare.bază şi la controlul presiunii coloidosmotice. prin intermediul cărora se produc majoritatea proceselor metabolice. mazărea. lintea. cantitatea. epidermă.protecţie împotriva agenţilor exteriori (cheratina din: păr. • intră în structura tuturor enzimelor. unghii. arahidele. Algele.). îngheţată. pâine. participă la formarea. a enzimelor sau a hormonilor.proteinele pot avea valoare biologică . prăjituri etc. aminoacizi.chiar imposibil de metabolizat.fie:  superioară (grad 1): când conţin toţi aminoacizii esenţiali în proporţii optime pentru organism (ouă. colagenul. Există alge sălbatice ca şi unele de cultură care pot ajunge la concentraţii de 30-70% proteine.reprezentate de structuri fibroase sau fibrilare. • intră în structura hormonilor. sunt dezechilibrate prin lipsă. În funcţie de solubilitatea lor în apă proteinele pot fi: • . cereale). fasolea. • Pentru buna desfăşurare a proceselor biologice. anticorpii) şi proteine conjugate (o grupare proteică legată de o componentă neproteică). ROLUL PROTEINELOR ÎN ORGANISMUL UMAN Proteinele reprezintă 16-19% din greutatea unui adult sau 75-78% din substanţa uscată.4.  inferioară (grad 3): când nu au toţi aminoacizii în structură. umorile organismului trebuie să aibă un echilibru acido-bazic aproape fix cu valoarea de pH = 7. reînnoirea şi repararea uzurii acestui substrat material al vieţii. dar în proporţii dezechilibrate prin insuficienţa unora dintre componente (soia. Ele îndeplinesc în organism multiple roluri. consumă cantităţi importante de alge sub formă de: supă. mazăre. • participă la menţinerea echilibrului acid . peştele. copite. dezvoltarea.  CALITATEA PROTEINELOR ALIMENTARE Multă vreme proteinele au fost confundate cu carnea. • insolubile . În funcţie de calitatea.solubile – reprezentate în celule de proteide. toxinele. enzimele. Astăzi multă lume ştie că o serie de alimente vegetale sunt foarte bogate în proteine. nucile. Din acest motiv. lapte. Coeficientul de utilizare digestivă (CUD) al acestora se apropie de 100%. transferină etc). fibroina (din mătase) etc. peşte). geluri (proteinele din ser. Coeficientul de utilizare digestivă (CUD) pentru proteinele de tip 2 şi 3 se situează între 60–80%. a biocatalizatorilor din seria vitaminelor. şi raportul dintre aac din structură . . Acest echilibru este esenţial pentru buna funcţionare a tuturor celulelor organismului. În vegetale nu se găsesc proteine fibroase. hemoglobină.rezistenţă mecanică (proteinele din schelet). Devierile într-un sens 5 . întrucât constituie componentul principal al protoplasmei celulare. Se găsesc în organism în stare solidă şi conferă ţesuturilor: .sintetice – sunt greu metabolizate însă frecvent nu sunt recunoscute şi deci . funcţiunea lor este îndeplinită de celuloză. după cum urmează: • rol plastic. • intră în structura unor substanţe active (glutation. ouăle şi laptele. fasole albă. miozina. de asemenea sunt foarte bogate în proteine.  medie (grad 2): când conţin toţi aminoacizii esenţiali. carne. Între acestea se pot enumera: soia.

la noi. dacă depăşesc limitele de pH = 6. oprirea creşterii la copii. Lipsa proteinelor în alimentaţie duce la stări de denutriţie cronică. pastele făinoase (11%). pielea devine uscată.4-2 g/kgcorp/zi). Astfel. pancreasului. TULBURĂRILE DE APORT Populaţia cu risc crescut de a avea un consum inadecvat de proteine poate fi compusă din cei care:   ţin cură sau fac efort considerabil voit sau fiziologic (cura de slăbire. pâinea (8%). necesarul este de 0. • sex. pentru: . leucopenie. peştele (18%).a. participă la apărarea organismului. ouăle (12. stimulează gândirea pozitivă. RAŢIA DE PROTEINE Conform datelor OMS-ului.d. copiii. fasolea (21%). caşcavalul (30%). glandelor sexuale. 1 g de proteine generând prin ardere 4.fragile.8 produc starea de comă sau chiar moartea. de protecţie. din organism). 6 . dereglări ale metabolismului mineral (osteoporoza).5–3 g/kgcorp/zi) şi sportivi de performanţă (1. carnea (20%).proteinele de gradul I (au valoare biologică maximă). unghiile . săracii). hepatoză.m. nucile (18%). polihipovitaminoză. bătrânii. • starea de sănătate. renunţă la proteinele de înaltă calitate ( vegetarienii.• • • • • • • sau altul. luptătorii şi gimnaştii. canadienii 55 grP/zi. hipofizei.2-1. reducerea sintezei suprarenalelor. SURSE DE PROTEINE Sunt bogate în proteine: soia (35%). • efort etc. medicamentele etc. Bulgarii recomandă 120gr P/zi. părul cade etc. au rol contractil şi de rezistenţă mecanică.7%). creativitatea. au rol de transport al unor substanţe importante pentru viaţă. anemie.5 g/kgcorp/zi. asigură troficitatea normală a ţesuturilor şi organelor. tiroidei.8 sau de peste pH = 7. pot fi folosite ca sursă de energie. • vârstă. raţia de proteine variază în funcţie de: • calitatea proteinelor. intră în structura anticorpilor şi deci.pentru proteinele de gradul 1 plus 2 sau 3 necesarul variază între 1-1. femeile gravide). istovirea celulelor nervoase. ele fiind şi de calitate superioară.52 g/kgcorp/zi la femei. brânza de vaci (18%). furnizează parteneri de conjugare (fragmente moleculare (haptene) capabile să lege şi să elimine substanţele toxice.57 g/kgcorp/zi la bărbaţi şi de 0. pelagră.1 calorii. Cantitatea cea mai mare de proteine. ş. ruşii 87grP/zi. reducerea masei corpului. o necesită sugarii (până la 2. .

Ele intră în structura tuturor ţesuturilor. Unul dintre cele mai mari mituri medicale din ultimii cinzeci de ani a fost ideea ca grăsimile (denumite mult mai potrivit lipide) sunt dăunătoare. cu supraîncărcarea ficatului şi rinichilor.lipos – gras (greacă) Caracteristici generale • fac parte din componentele de bază ale alimentaţiei umane. LIPIDELE . fosfor. În funcţie de proprietăţile lor chimice există şase mari familii de grăsimi: 1. • sunt componente de bază ale alimentaţiei umane. se găseşte. nu poate sintetiza acizi graşi polinesaturaţi:  linoleic. compuşi azotaţi. COLESTEROLUL Este o substanţă uşoară. • grăsimi complexe sau lipide de constituţie (care au pe lângă acizii graşi şi glicerol diverşi alcooli.  hidrogenate. • au în structură un alcool (gligerolul) combinat în diferite procente cu acizii graşi sau/şi cu alte structuri bioactive. HTA etc). Din punct de vedere al sursei pot fi:  naturale.  sintetice.  şi acidul oleic (monosaturat). cu intensificarea proceselor de putrefacţie în intestine. care la rândul lor pot fi: vegetale. • regimul alipidic este o utopie ca şi regimul desodat! Organismul uman: poate sintetiza acizi graşi:  saturaţi. Structural se pot clasifica în: • grăsimi neutre (trigliceride). • dau gust bun şi saţietate mâncării.  arahidonic. • reprezintă principala formă de depozitare materială a energiei în ţesuturile vegetale şi animale. reumatismul degenerativ. • sunt solubile în solvenţi organici şi insolubilitate în apă. animale şi specifice laptelui. zaharuri). Excesul lor în raţia alimentară se soldează cu supraîncărcarea organismului cu produsele metabolismului proteic.  linolenic. alături de alte lipide în: • sânge şi şi în toate celulele corpului.Este dăunător pentru organism şi surplusul de proteine. cu afectarea oaselor şi articulaţiilor (guta. 7 .

• Colesterolul este necesar pentru sintetizarea: • membranelor celulare. ACIZII GRAŞI SATURAŢI  au origine animală şi vegetală (uleiul de palm etc). ACIZII GRAŞI NESATURAŢI Au un rol important în protecţia sistemului circulator. Carenţa de colesterol în copilărie frânează procesul de creştere. care înconjoară fibrele nervoase. 2. şi în funcţie de gradul de nesaturare sunt:  mononesaturaţi: pot fi sintetizaţi endogen iar exogen  polinesaturaţi sau esenţiali – sunt obţinuţi din şofran. • vitaminei D la nivelul pielii (sub influenţa soarelui) etc. unt. smântână). peştele gras. seminţe de in. carne. capronic s.  dezvoltă fenomene inflamatorii la nivelul pereţilor arteriali determinând formarea plăcii de aterom. lapte şi în derivatele acestuia (brânzeturi.  au mare stabilitate chimică. în carne. • colesterolul exogen.particule proteinocolesterolice (lipoproteine) şi realizează combinaţii cu densitate: • mică (LDL) sau “colesterol rău”. Pentru sinteza grăsimilor proprii organismul are nevoie de acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi în anumite proporţii. sunt foarte bine reprezentaţi în alimente.  dau consistenţa mai solidă a structurii alimentare în care se găsesc. stearic. a celor suprarenalieni – în special a cortizolului). este generată zilnic de organism!!! La această generare participă aproape toate celulele corpului nostru dar generatorul principal este ficatul. reprezintă doar 20–40 de procente din cantitatea pe care o avem în organism iar 60–80 de procente. • mielinei. peşte. deci intră în membrana lipido-proteică.• este inclus în grăsimile sângelui (lipidele).  sunt reprezentaţi în special de acizi: palmitic. deşi nu este o grăsime – ci un sterol. butiric. în ouă etc. untura de porc. • anumitor hormoni (estrogeni şi testosteron. 3.absolut necesar pentru digerarea grăsimilor din alimente. • mare (HDL) sau “colesterol bun”.a şi se găsesc în cantităţi mari în: unt. de floarea soarelui etc. • se găseşte în principal în diferite produse alimentare de natură animală: (slănină sau untură). Grăsimile poli-nesaturate se împart în două categorii:  grăsimile omega-3  grăsimile omega-6 8 . Circulă „împachetat” într-o proteină specială cu care formează . • acizilor biliari – proces ce are loc la nivelul ficatului.  cresc LDL-ul. Aceştia intră în structura lichidului biliar . mezeluri.

de regulă. • seminţele de in conţin aceleaşi tipuri de acizi graşi care sunt comuni uleiurilor vegetale dar raporturile dintre aceştia sunt favorabile sănătăţii. Sunt suficiente reţete care folosesc uleiul de soia. Alimentul de bază în aceste unităţi este reprezentat de cartoful prăjit. . oleomargarine sau din grăsimile unor animale marine) – prin adiţionarea de hidrogen la dublele legături ale acizilor graşi nesaturaţi. Uleiul de in: • este cu adevărat un medicament. prin intermediul pielii.în anumite limite se pot înlocui izoenergetic cu glucidele. În procesul hidrogenării. pentru gust dar şi pentru că este foarte ieftină. după grăsimile animale şi uleiul din soia.sunt furnizoare de energie pentru că în organism ard complet. lipsa de timp a dus la apariţia şi înmulţirea extraordinară a unităţilor de alimentaţie tip fast-food. . cea mai frecvent utilizată este seul de vită. . GRĂSIMILE HIDROGENATE Sunt grăsimi solide la temperatura obişnuită preparate din uleiuri solidificate (vegetale. dar poate fi şi mai ridicat până la 60°C.intră în structura hormonilor sexuali. Uleiul de palmier şi fracţiunea sa lichidă – oleina . eliberând în final H 2O.4.5 grame de astfel de acid. Sunt depozitate în special pe 9 . o parte din acizii graşi nesaturaţi .au rol important în menţinerea constanţei termice. Grăsimea naturală. preţul uleiului de palmier se situează.3 cal/g.o singură linguriţă de ulei din seminţe de in conţine 2. GRĂSIMILE SINTETICE Viaţa agitată. 5. este protejat prin grăsimi contra frigului sau a traumatismelor. . . favorizează menţinerea în suspensie şi absorbţia vitaminei D ca şi a celorlalte vitamine liposolubile. dar şi a colesterolului şi a acizilor biliari.se utilizează pe plan mondial ca ulei de gătit şi margarină. 7.au rol mecanic protector. Unul dintre acizii graşi esenţiali pe care-i conţine este acidul alfa-linolenic . Datorită conţinutului mare de grăsimi al fructelor de palmier şi a productivităţii ridicate. este foarte bogat în acizi graşi polinesaturaţi. Hidrogenarea este stopată când a fost atins punctul de topire dorit (de obicei similar cu al untului). Concentraţia de lipide din aceste produse poate ajunge la 30-40% în smântână şi la 70-98% în unt. Adiţionarea hidrogenului are loc mai întâi la acizii graşi polinesaturaţi şi apoi la acidul oleic.naturali se transformă în izomeri nenaturali (acizi graşi trans). CO2 şi 9. sub preţul uleiului de soia.contribuie la ameliorarea gustului şi a puterii de saturare a alimentelor sărace caloric. Organismul nu-i recunoaşte şi digestia este perturbată în întregimea ei! 6. cât şi unele organe. GRĂSIMILE DIN LAPTE Sunt o categorie specială de lipide (smântâna şi untul). dar şi o serie de uleiuri sintetice de tip Olestra sau Simplesse (poliesteri zaharidici).alimentaţia lipsită de grăsimi şi/sau glucide este total dezechilibrantă pentru organism. suprarenali. în amestecuri utilizate pentru fabricarea diverselor produse alimentare ca şi în prepararea produselor casnice. cu punct de topire ridicat ceea ce favorizează solidificarea uleiurilor. . ROLUL LIPIDELOR ÎN ORGANISMUL UMAN .GRĂSIMI CU EFECTE SPECIALE Uleiul de palmier ocupă locul 3 în consumul mondial de uleiuri şi de grăsimi. Sunt fin dispersate. Întregul organism.

intervin în reacţiile de oxido-reducere. .7–1g/kgcorp/zi la adulţii sedentari (de 20% din energia consumată de sedentari. 10 .cantitate ce susţine metabolismul foarte intens desfăşurat la acest nivel. .  climă.influenţează potenţialul de membrană. astfel.acidul linoleic are un rol definit în prevenirea cancerului . persoanele în vârstă. EFECTELE CONSUMULUI NEADECVAT DE GRĂSIMI Lipidele sunt incriminate în mecanismele de malignizare prin intervenţia lor asupra: . .florei intestinale. este considerat medicament anticancer. colesterolul şi acizii graşi reprezintă jumătate din compoziţia membranelor celulare.sunt cardio – protectoare. unde sunt metabolizaţi acizii biliari şi sterolii neutri pe care îi pot converti în compuşi cancerigeni. anti-îmbătrânire.5–2g/kgcorp/zi la adolescenţi şi la adulţii care depun o muncă fizică intensă. RAŢIA DE LIPIDE Este determinată de:  vârstă. pe când creierul are 15% . .  uleiul de in între 177-209 – de altfel este uleiul de referinţă pentru gradul de nesaturare.  stare fiziologică. . Gradul de nesaturare ar reprezenta factorul principal pentru reglarea fluidităţii membranelor şi menţinerea. Ficatul are o cantitate de 7% grăsimi.0. termice. şolduri şi fese.stimulează activitatea unor enzime.reduc nivelul colesterolului din sânge. suferinzi etc). .  sex. condiţii metabolice. cele bogate în acizi graşi nesaturaţi.uleiul de măsline este foarte bogat în vitamina E. ca şi în apropierea unor organe.cele nesaturate se combină cu iodul realizând aşa numitul „număr de iod” (constantă care ne informează despre gradul de nesaturare al lipidelor). de effort . . . .scad motilitatea stomacului. deci în respiraţia celulară. Exprimată în grame raţia de lipide este de: . În cazul celulelor musculare şi nervoase potenţialul de repaus (potenţialul de repaus variază la diferite structuri.coeficientului de absorbţie a vitaminelor liposolubile. astfel:  uleiul de cocos are numărul de iod cuprins între 8-10. . este condiţionat de specie) este de 55-70 mV. Fosfolipidele. .hormonilor steroizi – a căror cantitate o creşte. . .lipidele de constituţie participă la formarea creierului şi a fibrelor nervoase.abdomen. . în timp ce potenţialul membranelor interioare ale mitocondriilor ajunge la 200 mV! .  grăsimea din unt între 26-38.  activitate fizică etc. de asemenea. În celulele vii.  uleiul de porumb între 115-124. în plus.şi.1. membranele biologice se caracterizează prin diferenţe mari de potenţial. a unui grad ridicat de adaptabilitate a organismului la factorii externi.ajută la absorbţia vitaminelor liposolubile.lipidele nesaturate au o mare mobilitate la nivelul membranelor. aceste structuri se găsesc în organite şi în lichidele ce caracterizează organismul viu.

de la latinescul "saccharum". Este uşor solubilă în apă. amândouă însemnând "dulce".în muşchii scheletului). apare în cantitate mare ca produs intermediar la hidroliza enzimatică a amidonului şi glicogenului. de regulă. Se găseşte în lapte. din punct de vedere structural. • maltoza şi celobioza. pe de altă parte. Maltoza este răspândită în regnul vegetal sub formă de manani (sâmburii de nucă. El joacă un rol important în reglarea nivelului de zahăr din sânge. riboza). Dacă glucidele nu pătrund în organism cu hrana. glucidele sunt compuşi mult mai complecşi aşa că în 1927. Prin hidroliză se descompune în două molecule de alfa-glucoză. Zaharoza se găseşte în cantităţi mari în sfecla şi trestia de zahăr şi în cantităţi mai mici în alte vegetale. Conţinutul total de glicogen din organism este de 500g (1/3 se localizează în ficat şi 2/3 . Glucoza . În Africa şi Asia 70% dintre adulţi nu mai au lactază şi. 1. Dizaharide . gangliozide. 2. cea de zaharide . Comisia Internaţională pentru Reforma Nomenclaturii Chimice. drojdia de panificaţie. În asemenea cazuri se măreşte procesul de oxidare a lipidelor (rezervele lor sunt mult mai mari faţă de cel al glucidelor) şi metabolismul este deturnat pe căi neeconomice. Complexe – sunt digerabile. GLUCIDELE Denumirea de "glucide" vine de la grecescul "glichis". este digerată la nivelul intestinului sub acţiunea lactazei a cărei secreţie creşte după naştere şi. Însă nu toate glucidele sunt dulci iar. În realitate. Monozaharide . Are în structură 12-20 de molecule de glucoză. ca urmare. ei nu tolerează laptele. poate reacţiona cu acizii minerali şi cu grupările aminice dând naştere la compuşi chimici fundamentali (mucopolizaharide. lixoza.sunt digerabile şi nedigerabile. atunci aceste rezerve se epuizează în timp de 12-20 ore. etc. galactoza şi manoza). Lactoza este de origine animală. • lactoza (glucoză cu lactoză). fructoza.1 cal/gr: • cu patru atomi de carbon (eritroza şi treoza). Acest aspect foarte interesant a fost observat de către fundaţiile umanitare (văruiau gardurile cu laptele praf pe care îl primeau ca ajutor)! Celobioza este un dizaharid format din două molecule de beta-glucoză şi intră în structura celulozei. cele digerabile au valoare energetică: • zaharoza (glucoză cu fructoză).sunt digerabile. puţin digerabile şi nedigerabile. există compuşi care deşi sunt dulci nu sunt glucide aşa că s-a apelat la formula chimică astfel că grupul acestor substanţe a primit numele de "hidraţi de carbon" sau "carbohidraţi". drojdia de bere etc. scade cu vârsta. a înlocuit denumirea de "hidraţi de carbon" cu acela de "glucide".).este cel mai răspândit zahar. xiloza. STRUCTURAL GLUCIDELE POT FI: 1.. Glicogenul este amidonul animal. forma de rezervă sub care se depun glucidele în organism. • cu şase atomi de carbon (glucoza.transportului unor substanţe chimice organice sau anorganice cancerogenetice.). se desface într-o moleculă de glucoză şi una de fructoză. este predecesorul principal al glicogenului (rezerva principală de glucide din organism). • cu cinci atomi de carbon (arabinoza. au valoare energetică de 4. au în structură lanţuri de 300 –800 molecule de glucoză. Acest tip de zaharuri sunt reprezentate de: 11 .

o senzaţie de letargie datorată creşterii bruşte a zaharului în sânge. • substanţe pectice. cărnuri). lactate . Celulozele se găsesc în structura plantelor. • timp de 2 ore de antrenament sever conduce la epuizarea rezervelor de glicogen – motiv pentru care în maxim 2 ore după antrenament este necesar consumul alimentelor bogate în carbohidraţi. reacţia este reversibilă. ele aduc în organism nutrirnţi necalorigeni (vitamine şi minerale).000 de unităţi de glucoză. peste 50% din capacitatea muşchilor de a depozita glicogen nu va fi utilizată. • vegetale. se transformă în glicogen. seminţe. după un timp de 2-3 ore. • metabolizarea glicogenului se face cu eliberare de energie. tulpini şi rădăcini. sunt dure.5%. în mod normal. Concentraţii importante de glucide cu riscul perturbări metabolismului pot da unele alimente cum ar fi: Mierea 12 . • pentru organismul animal el este corespondentul amidonului din plante. Amidonul este un polizaharid foarte răspândit în: fructe. 1. iar una de glicogen hepatic cca 100. deci refacerea va fi întarziată iar când regimul alimentar este sărac în glucide refacerea poate dura 5 zile! • când nu se înlocuieşte… zi de zi… glicogenul din muşchi apare o stare de oboseală cronică. • cea mai mare parte din glicogen se găseşte în ficat şi muşchi. SURSELE DE GLUCIDE Pot fi: • animale (lapte. iar amilopectina constituie învelişul acestuia. • glicogen. Raportul dintre ele este de 1/3. Glicogenul este glucidul animal a cărui concentraţie – nu depăşeşte. • serveşte la înmagazinarea energiei şi detoxifierea organismului.000. • consumând produse care conţin zahar se instalează frecvent. • pe măsură ce muşchii şi alte organe consumă glucoza din sânge.ajunsă în sânge prin absorbţie intestinală. altfel sunt necesare 48 de ore pentru refacerea rezervelor – şi numai în cazul în care se respectă un regim alimentar normal (40-50% glucide)! Dacă se depăşesc cele 2 ore. • singurele vegetale capabile să sintetizeze glicogen sunt ciupercile! • glucoza în exces . au rol important în digestia finală. Amiloza se găseşte în interiorul grăuntelui de amidon. • celuloză. • o moleculă de glicogen muscular conţine cca 6. Are în structură două componente importante şi anume: amiloza şi amilopectina. • este un polizaharid compus din mai multe molecule de glucoză. • trebuie redus consumul de zahar în favoarea produselor care conţin amidon.sub acţiunea insulinei. greu digerabile. Cel din ficat este primul consumat atunci când scade glucoza din sânge.• amidon. aceasta se completează prin hidroliza enzimatică a glicogenului din ficat şi muşchi .

Deci este un consum glucidic de preferat faţă de consumul de zaharuri simple . nu li se dau amploarea reală. tranchilizantele etc. îndulcitor sintetic. la folosirea zaharurilor naturale. dar mai ales pe termen lung. Pâinea şi făinoasele sunt surse importante de glucoză. ciclamaţii de calciu. Excesul de îndulcitori va sensibiliza alte papile gustative creând în final gust amar. foarte bogată în zaharuri. dar cu gust dulce. . algocalminul. din spirit economic. În realitate. aceştia sunt substanţe străine. Sunt voci autorizate care recomandă expres ca această cantitate să se refere la raţia energetică glucidică şi nu la raţia E totală! În acest context oameni cu interese financiare au reuşit să impună pe piaţa americană o raţie de 25% zahăr din REZ (raţia energetică zilnică)! Dulciurile artificiale Nevoia de dulce şi interdicţia aportului glucidic a impus o serie amplă de cercetări care au avut ca rezultat sinteza unor compuşi chimici fără valoare nutritivă. înlocuirea zaharurilor naturale sau rafinate cu aceste substanţe nu este fără riscuri. depresii etc). atât pe termen scurt. eliberarea ei din acest tip de alimente se face lent. Zahărul În „Studiul China”. carboximetilceluloza şi aspartamul. vitamine şi enzime. dar şi un aspect comercial mai special. Destul de repede a fost 13 . folosirea lor îndelungată face dificilă trecerea la normalitate. Regina a analizat şi a deliberat ferm: mergem înainte! . consilierii i-au adus reginei la cunoştinţă date despre efectul zahărului asupra oamenilor (moleşeală.în jurul anului 1600. sunt suficiente voci care se opun . în curs de 3-5 ore. incoloră până la brun-roşcat. găsim o serie de date cu privire la istoricul introducerii şi creşterii consumului de zahăr. El are în structură doi aminoacizi: acidul aspartic şi fenilalanina. Ciclamatul irită mucoasa intestinală – motiv pentru care a fost interzis în unele ţări. uniformă. personalitate deosebită a ultimilor 40 de ani în nutriţie. ciclamaţii de sodiu. dar şi ciudat – pot crea dependenţă ca şi medicamentele (aspirina. Ca şi medicamentele.datorită riscurilor evidente privind sănătatea publică cărora. dar nu şi metabolismul în întregimea lui. când jumătate din veniturile coroanei Angliei proveneau din comerţul cu zahăr. OMS-ul a făcut recomandarea de a nu se depăşi 10% din raţia energetică zilnică. cartea lui Colin Campbell. este o substanţă semilichidă. aceşti înlocuitori păcălesc gustul. Zaharina.  are efecte deosebite asupra tuturor funcţiilor fiziologiei animale. limpede. Aspartamul. Folosirea carboximetilcelulozei în: .400 de ani mai târziu. Pe de altă parte. fără fibre de gheaţă. Deşi foarte larg folosită în industria alimentară. este o substanţă complexă naturală ce nu mai trebuie prelucrată de organismul uman întrucât ea a fost deja invertită de către albină. excitantele.îngheţate… le face cremoase. dulce şi aromată. pe care organismul refuză să le recunoască şi în plus.în maioneze şi creme… le dă o consistenţă mult mai plăcută. transparentă. a fost gândit ca o alternativă mai sănătoasă pentru diabetici. Între dulciurile artificiale sunt de menţionat: zaharina. astfel că organismul are timp să-şi repartizeze excesul spre mai multe laturi metabolice.). este cancerigenă pentru şoareci.acestea duc la eliberarea bruscă a glucozei cu antrenarea proceselor metabolice de transformare a excesului în grăsimi. în cantitate mare. astfel: . întrucât. date ce par incredibile întrucât vedem că promovatorii consumului cunoşteau riscurile. căderea dinţilor.

sindromul hiperreactiv al copilului şi chiar al adultului este tot mai mult acuzat că ar avea ca bază . efectele consumului neadecvat al glucidelor produce carii dentare. diverse sorturi de ciocolată. de epuizarea metabolică a pancreasului prin suprasolicitarea funcţiei secretorii.dureri de cap. diabet – determinat de consumul excesiv al glucidelor. . parestezii periferice. EFECTELE CONSUMULUI NEADECVAT Cantitatea redusă sau în exces de glucide alimentare duce la: 1. parodontopatii etc. a căror frecvenţă a crescut enorm din a doua jumătate a secolului trecut. gemuri. Necesarul de glucide variază în limite destul de strânse în funcţie de valoarea calorică a raţiei. RAŢIA DE GLUCIDE Este apreciată la 5gr/kgc/zi. obezitate. guma de mestecat. aspartamul. tulburări digestive. agitaţie. dureri precordiale. şi chiar mai mult. la nivelul buzelor şi limbii. . 3. reumatism cronic. fructe uscate. dependenţă: 2. cafea solubilă. pe când la copii aceasta trebuie să acopere 40-50%.depresii. . compoturi. hipoglicemie tradusă prin semne subiective şi clinice: răcirea extremităţilor. iaurturi. afectarea pancreasului. Astăzi sunt cunoscute peste 5000 de produse care conţin. Pe de altă parte. spaimă. lipsă de aer. a fost introdus în băuturile răcoritoare. . 14 .demenţă etc. Cercetările au demonstrat că aspartamul induce: . Debutul se poate anunţa şi printr-o stare acută de foame precedată de anxietate tremurături. uşoare tulburări de vorbire.acceptat şi de cei care doreau să slăbească în greutate. probleme de comportament.consumul excesiv de dulciuri. ceaiuri. ca îndulcitor. Toate acestea aparţin aşa-ziselor boli degenerative. sete.pierderea părului.scăderea capacităţii de memorare. spume de ciocolată. mai ales în ţările industrializate. În general se apreciază că glucidele trebuie să acopere la adult 50-60% din valoarea calorică a raţiei. budinci etc.

15 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful