TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CAPITOLUL 1 OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1.

Noţiunea de obligaţie

Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noţiunea de obligaţie, Codul civil român din 1865, ca de altfel şi alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elveţian din 1907 sau Codul federal elveţian al obligaţiilor din 1881 şi apoi din 1911, nu au definit această instituţie juridică.1 Acest lucru se explică prin adoptarea de către redactorii codurilor respective a renumitei definiţii a obligaţiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligaţia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.” În aceste condiţii, sarcina definirii obligaţiei civile a revenit doctrinei. Astfel au fost formulate mai multe definiţii: „ Obligaţia este o legătură juridică între două sau mai multe persoane, în virtutea căreia, o parte, numită debitor, se obligă faţă de alta, numită creditor, la executarea unei prestaţiuni pozitive sau negative, adică la un fapt sau la o abstenţiune.”2 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căreia o persoană este ţinută să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea unei alte persoane.”3 „Raportul juridic de obligaţie poate fi definit ca acel raport în baza căruia o persoană, numită creditor, poate pretinde altei persoane, numită debitor, efectuarea unei anumite prestaţiuni.”4 „Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană, numită creditor, are dreptul de a pretinde de la altă persoană, numită debitor, o anumită prestaţiune, pe care acesta este îndatorat a o îndeplini.”5 „Obligaţia este raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regulă, sub sancţiunea constrângerii de stat.”6 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ţinută faţă de alta, numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.”7 „ Obligaţia este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană – numită creditor – poate să pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaţie pozitivă sau negativă, iar în caz de neîndeplinire s-o poată obţine în mod forţat.”8 „Obligaţia – în sens larg – este, aşadar, acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – şi căruia
1 2

Ioan Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1984, pag. 14; Constantin Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Ed. Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1929, pag. 511; 3 Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9; 4 Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Iaşi, 1976, pag. 2; 5 Ioan Albu, op. cit., pag. 14; 6 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag. 10; 7 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag. 9; 8 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 10;

2 îi revine îndatorirea corespunzătoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie.”9 În raport de definiţiile enunţate, putem defini obligaţia civilă ca fiind raportul juridic în baza căruia creditorul are dreptul să pretindă debitorului să execute prestaţia corelativă de a da, a face sau a nu face ceva. 1.2. Elementele raportului juridic obligaţional

În literatura de specialitate10, raportul juridic este definit ca acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi, determinaţi, legătură ce este susceptibilă de a fi apărată pe calea coerciţiunii statale. Raportul juridic civil este o specie de raport juridic – relaţia socială patrimonială sau napatrimonială, reglementată de norma de drept civil – caracterizat prin caracter social, voliţional şi poziţia de egalitate juridică a părţilor11. Ca orice raport juridic, raportul juridic obligaţional prezintă trei elemente structurale: subiectele, conţinutul şi obiectul. 1.2.1. Subiectele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic de obligaţie sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile şi obligaţii corelative, precum şi statul, atunci când participă la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil. Subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se numeşte debitor, denumiri care sunt folosite, cu caracter general, în toate raporturile obligaţionale, indiferent de izvorul obligaţiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligaţiilor. Atunci când ne raportăm la izvoarele concrete ale obligaţiilor, subiectele poartă denumiri specifice: vânzător şi cumpărător, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, donator şi donatar, în cazul contractului de donaţie, locator şi locatar, în cazul contractului de locaţiune. Există raporturi de obligaţii în care o parte este numai creditor, iar cealaltă parte numai debitor. De exemplu, în cazul contractului de împrumut, împrumutătorul este numai creditor, iar împrumutatul numai debitor. De cele mai multe ori, raporturile de obligaţii au un caracter complex, subiectele având calităţi duble. De exemplu, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiilor de transmitere a dreptului de proprietate şi de predare a lucrului vândut, iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului şi debitorul preţului. 1.2.2. Conţinutul raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional este alcătuit din dreptul de creanţă care aparţine creditorului şi obligaţia corelativă acestui drept, care incumbă debitorului. Raportul de obligaţie poate fi, din punct de vedere al conţinutului, simplu, atunci când o parte are numai drepturi, iar cealaltă parte numai obligaţii sau complex, atunci când ambele subiecte au atât drepturi cât şi obligaţii.
9

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 3; 10 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1997, pag. 289; 11 Gheorghe Beleiu, Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. „ Şansa”, Bucureşti, 1994, pag. 63-64;

3 Conţinutul raporturilor juridice de obligaţii este determinat prin voinţa părţilor, atunci când izvorul obligaţiei este contractul civil, respectiv legea, în cazul în care izvorul obligaţiei este fapta juridică ilicită cauzatoare de prejudicii. 1.2.3. Obiectul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic de obligaţie constă în ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor şi acesta trebuie să îndeplinească, adică însăşi prestaţia.12 Obiectul obligaţiei poate fi concretizat într-o prestaţie pozitivă – a da, a face – sau într-o abţinere sa inacţiune – a nu face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligaţiei asumate13. Indiferent de felul prestaţiei, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să aibă natură juridică, să fie destinată creditorului, sau persoanei desemnate de către acesta, să prezinte interes pentru creditor, sau persoana desemnată de către acesta, să fie posibilă, să fie determinată sau determinabilă şi să fie licită. 1.3. Clasificarea obligaţiei civile

Clasificarea obligaţiilor se realizează în funcţie de următoarele criterii: • izvorul obligaţiei, • obiectul obligaţiei • opozabilitatea obligaţiei • sancţiunea juridică • după cum sunt sau nu afectate de modalităţi 1.3.1. Clasificarea obligaţiilor după izvoare Dacă avem în vedere criteriul izvorului lor, obligaţiile se clasifică astfel: • Obligaţii născute din acte juridice - obligaţii născute din acte juridice unilaterale; - obligaţii născute din contracte; • obligaţii născute din fapte juridice - obligaţii care rezultă din fapte juridice licite: - obligaţii născute din îmbogăţirea fără just temei; - obligaţii născute din gestiunea de afaceri; - obligaţii născute din plata nedatorată; - obligaţii care rezultă din fapte juridice ilicite 1.3.2. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor O primă clasificare, în funcţie de acest criteriu, ne permite să distingem trei categorii de obligaţii: - obligaţii de a da; - obligaţii de a face; - obligaţii de a nu face. Obligaţia de a da ( aut dare) înseamnă îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real.
12 13

Ioan Albu, op. cit., pag.34; Gabriel Marty, Pierre Raynaud, Droit civil, Les obligations, Sirey, Paris, 1962, pag. 7; Alex Weill, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1971, pag. 1;

ce revine celorlalte subiecte de drept. Pentru dreptul civil. în doctrina franceză. a presta un serviciu sau de a preda un lucru. obligaţia medicului născută din contractul dintre medic şi pacient. În dreptul civil a da are un alt înţeles decât în limbajul obişnuit. după obiectul lor. obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare. 14 Art. 607 Cod civil prevede că „ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi. • Obligaţii opozabile şi terţilor. Obligaţia de diligentă (sau de mijloace) constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat. De exemplu. ca obligaţie corelativă unui drept de creanţă. obligaţiile se mai pot clasifica şi în obligaţii pozitive – obligaţiile de a da şi obligaţiile de a face – şi obligaţii negative – obligaţiile de a nu face -.4 O asemenea obligaţie este. de a executa o lucrare. constă în îndatorirea. obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau. ca obligaţie corelativă unui drept real. Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor După gradul de opozabilitate. De exemplu. în cazul unui contract de transport. obligaţia pe care şi-o asumă prin contract. obligaţia cărăuşului de a transporta marfa la o anumită destinaţie. 1. sub aspectul obiectului şi scopului urmărit. dacă nu şi-ar fi asumat o asemenea obligaţie. De exemplu. A nu face. de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi. obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. Obligaţia de a face (aut facere) reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv. obligaţiile au fost clasificate în obligaţii determinate şi obligaţii de diligenţă. prin care medicul se obligă să acţioneze cu toată prudenţa şi diligenţa pentru însănătoşirea pacientului. Obligaţia determinată (sau de rezultat) este o obligaţie strict personală. în care a da înseamnă a preda un lucru. predarea unui lucru este obligaţie de a face. debitorul asumându-şi îndatorirea de a obţine. proprietarul unui teren. pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii. obligaţiile se clasifică în: • Obligaţii obişnuite. denumit debitor. de a nu sădi pomi la o distanţă mai mică de 10 m de linia hotarului despărţitor.14 Începând cu a doua jumătate a secolului XX. De exemplu. decât la depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri. generală şi negativă. constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la ceva ce ar fi putut să facă. obligaţia proprietarului vecin. de a se abţine să facă ceva de natură a aduce atingere exerciţiului dreptului de către titularul acestuia. faţă de proprietarul vecin. desfăşurând o anumită activitate. preluată apoi şi de doctrina noastră. un rezultat bine determinat. fără a se obliga la realizarea acelui rezultat. precum şi a celorlalte persoane. cu excepţia titularului dreptului real. • Obligaţii reale. În cadrul aceluiaşi criteriu de clasificare. în depărtare de doi metri. de exemplu.3. Această obligaţie are un conţinut diferit după cum este corelativă unui drept real sau unui drept de creanţă.3.” . de a nu încălca dreptul de proprietate al vecinului. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. Obligaţia de a nu face (aut non facere) constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la o anumită acţiune. De exemplu. A nu face.

cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.18/199116 republicată.. fără nici o formalitate specială pentru îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară.15 Din definiţia dată rezultă că obligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale. cu excepţia cazului în care în contractul de locaţiune s-a prevăzut desfiinţarea acesteia din cauza vânzării. Legea nr. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. care impune tuturor deţinătorilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului.3. reglementată în art.299/27. Obligaţie propter rem legală este cea prevăzută de art. 1441 Cod civil dispune că „ dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. Obligaţia civilă perfectă este acea obligaţie a cărei executare este asigurată. Obligaţia civilă imperfectă. op. debitorul nu mai are posibilitatea să ceară restituirea prestaţiei. Obligaţia civilă obişnuită este obligaţia care incumbă debitorului faţă de care s-a născut.” . publicată în M.11. Indiferent de izvorul lor. asumată în momentul constituirii unei servituţi de trecere. 1. nr.scriptae in rem. Menţionăm în acest sens obligaţia cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune. de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. 15 16 Corneliu Bîrsan. care dacă nu sunt respectate atrag sancţiunile prevăzute de art.Of. iar celelalte categorii de obligaţii sunt excepţii. aceste obligaţii reale grevează dreptul asupra terenului. dar cu dată certă.1997. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi care au ca izvor legea sau convenţia părţilor. încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept. obligaţii civile imperfecte. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor După sancţiunea lor juridică.5 Obligaţia civilă obişnuită reprezintă regula. de exemplu. deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional. se caracterizează prin faptul că sunt atât de strâns legate de posesia unui bun.cunoscute sub denumirea de obligaţii reale de a face. 17 Art.75-76 din aceeaşi lege. dar dacă a fost executată de bună voie. este acea obligaţie care nu poate fi executată silit. întrucât afost făcută prin act autentic sau prin act privat. modificată şi republicată în temeiul art. Obligaţie propter rem convenţională este. pag. sunt accesorii ale acestuia şi se transmit o dată cu bunul. legea sau convenţia părţilor. numită şi obligaţie naturală.74 din Legea nr. Obligaţiile reale . în caz de neexecutare de către debitor.18/1991 a fondului funciar. obligaţiile se clasifică în: obligaţii civile perfecte.propter rem . obligaţia proprietarului unui fond aservit. Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat.24. afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.169/1997. printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executor ce poate fi pus în executare silită.VII din Legea nr.4.cit. Obligaţiile opozabile şi terţilor .1441 Cod civil17.

dând naştere la obligaţii reciproce. cvasidelictele şi legea. 1092 1 Cod civil. obligaţiile se clasifică în: . Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale.4. . 986 Cod civil. nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile După cum sunt sau nu afectate de modalităţi. ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. Obligaţiile simple sunt obligaţiile neafectate de modalităţi şi reprezintă raporturi juridice obligaţionale care au un creditor şi un debitor. 1 din Decretul nr.3.obligaţii simple. prevede că „ orice plată presupune o datorie. potrivit art. 942 Cod civil ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. Modalităţile care afectează o obligaţie civilă sunt termenul şi condiţia. Contractul este definit în art. fără a primi mandat din partea altei persoane. produc efecte ireversibile şi se execută imediat după ce au luat naştere. Izvoarele obligaţiilor Prin izvor de obligaţie se înţelege sursa acestuia. 20 alin. Ne aflăm în prezenţa gestiunii de afaceri ori de câte ori o persoană îndeplineşte. Deosebirea dintre delict şi cvasidelict constă în forma vinovăţiei. Obligaţiile complexe sunt acele obligaţii afectate de modalităţi. să-l repare. în art. administrează – gerează – interesele acesteia. 167/1958 „ debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. În această categorie sunt incluse: . 1 din Decretul nr. Plata lucrului nedatorat constă în fapta unei persoane de a plăti unei persoane o datorie inexistentă sau pe care nu o avea. în timp ce cvasidelictul este o faptă ilicită săvârşită fără intenţie. care au fost achitate de bună voie. Cvasicontractul este. 20 alin.19 1.4. . adică actul juridic sau faptul juridic care dă naştere unui raport juridic obligaţional. Gestiunea de afaceri constă în fapta unei persoane care. datorită împrejurării că au produs un prejudiciu altei persoane.” 19 Art. iar obiectul constă într-o singură prestaţie. Ele se mai numesc obligaţii pure şi simple.” . care dă naştere obligaţiei de restituire Delictul şi cvasidelictul sunt definite în art. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă18. fără însărcinare prealabilă. un fapt licit şi voluntar. delictele. delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenţie. obligă pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa. Potrivit Codului civil. respectiv art. 18 Conform art. din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi. obiectul şi efectele lor.gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia. din neglijenţă sau imprudenţă. 2 Cod civil. care prezintă particularităţi în ceea ce priveşte subiectele.plata lucrului nedatorat sau plata indebitului. 1092 alin. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit.6 În legislaţia noastră civilă sunt reglementate expres două cazuri de obligaţii naturale. 1. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapte ilicite care. sunt considerate izvoare de obligaţii contractele.obligaţii complexe. Astfel. cvasicontractele. un act în interesul altei persoane.

modificarea sau stingerea unui drept. 942. pag. potrivit căruia contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă să dea. De exemplu. pag. obligaţii civile. 86 alin. op. s-a impus clasificarea izvoarelor de obligaţii în: . 22 Alex Weill.” 21 Tudor R. se consideră că noţiunea de convenţie este mai largă. 1986. bunici şi nepoţi.actul juridic unilateral. Titlul III din Cartea a III –a din Codul civil român. 86 Codul familiei. . 1 Codul familiei dispune că „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie. nereprodus de Codul nostru civil.20 În doctrină21 a fost criticată această clasificare a izvoarelor de obligaţii. părinţi şi copii.19. altul decât un drept personal. deoarece nu face referire şi la actul juridic unilateral. fraţi şi surori.acte juridice: . Droit civil. pentru că nu există consecinţe diferite în cazul delictului şi cvasidelictului.1. cit. 1101 din Codul civil francez. intitulat „ Despre contracte sau convenţii” a generat în doctrină o problemă în legătură cu existenţa sau inexistenţa unor deosebiri între cele două noţiuni. . obligaţia de întreţinere reglementată de art.7 Legea este considerată izvor de obligaţie în măsura în care prin lege se nasc. În sistemul francez22. 20 Art. Popescu. . 942 contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. Sursa de inspiraţie a Codului civil român în definirea contractului a constituit-o Codul civil italian. respectiv inexactă.. contract şi convenţie. Petre Anca. precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege. .fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii. Definiţia contractului Codul civil defineşte în art. direct şi nemijlocit. străbunici şi strănepoţi. Francois Terre. 1098 aceeaşi definiţie adoptată în art. Dalloz. reprezentând acordul de voinţă ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligaţii ori crearea.fapte juridice licite. cel care adoptă şi adoptat.fapte juridice: . cu motivarea că este incompletă. CAPITOLUL 2 CONTRACTUL 2. să facă sau să nu facă ceva. Având în vedere criticile formulate. care prevedea în art. Paris. Les obligations.contractul. 142. întemeiată pe dispoziţiile art.

S-a afirmat că dacă convenţia este genul. au consacrat. prin simpla lor voinţă.se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii. împrumutul . efectua şi controla activitatea în vederea realizării scopurilor”26 are un rol deosebit în materie de contracte civile şi obligaţii contractuale .principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor. „contractul este acordul de voinţă care dă naştere. adică un raport juridic de obligaţii” şi . deosebirile constând în aceea că unii autori includ în definiţia contractului civil toate efectele.ci ca pe o libertate pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială şi dispoziţiile legale. Voinţa definită ca „ o capacitate a omului de a propune scopuri şi de a-şi realiza idealuri pe calea unor activităţi care implică învingerea unor obstacole. modifică sau stinge drepturi şi obligaţii” Din definiţia elaborată în literatura de specialitate se poate observa că accentul se pune pe efectele juridice produse de contract . Principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor poate fi sintetizat astfel: • fundamentul forţei obligatorii a contractului îl constituie voinţa părţilor.977 Cod civil. 23 24 25 Matei B.1986. Cantacuzino. Bucureşti. ceea ce numeşte .47 Constantin Stătescu.pag. în caz de litigiu. Popescu. cit. • orice contract. de a-şi organiza.. potrivit altor autori 25. capacitatea omului de a-şi planifica. Ed. Contractul civil este folosit în cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice şi juridice: vânzarea-cumpărarea de bunuri. op. 47.8 În cuprinsul Codului civil român . contractul este specia.donaţia. Acest principiu nu trebuie înţeles ca fiind o libertate în general .Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil. 1921. este just şi legitim. locaţiunea . Art. pag. 2.. să încheie orice fel de contracte şi să creeze orice fel de obligaţii. asigurările. Frecvenţa acestor contracte . elementul specific al acestuia este acordul de voinţă al părţilor . cit. Tudor R. în literatura juridică s-a încercat o delimitare a convenţiei faţă de contract. fără a enumera aceste efecte ). depozitul. op. Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică. 26 .. iar contractul este convenţia care dă naştere unei obligaţii.25 Ion Dogaru. Bucureşti. adică întâlnirea concordantă a două sau mai multe voinţe individuale. Datorită acestui fapt. pag. cu intenţia părţilor de a produce efecte juridice.23 Deoarece Codul civil se referă la noţiunea largă a efectelor contractului. Corneliu Bîrsan. Acordul de voinţă intervenit între două sau mai multe persoane este considerat ca având putere de lege între aceste persoane . unii autori24 au definit contractul sau convenţia ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice” O definiţie cuprinzătoare este aceea potrivit căreia : „prin contract se înţelege acordul de voinţă între două sau mai multe persoane. • contractul are putere de lege între părţile contractante. Cartea Românească.. Petre Anca.2. în sfârşit .este strâns legată de evoluţia dreptului de proprietate. Valenţele juridice ale voinţei. După cum am arătat în definiţia contratului civil . iar. interpretarea contractului trebuie să se facă după intenţia comună a părţilor (art. Elementele dreptului civil. prin care se nasc . în măsura în care este rezultatul voinţei părţilor. cu condiţia de a nu aduce atingere ordinii publice şi bunelor moravuri. termenul de contract este sinonim cu acela de convenţie. pag.ca de altfel însăşi evoluţia dreptului civil .5 din Codul civil dispune că persoanele sunt libere. pe câtă vreme alţi autori se referă numai la scopul contractului (acela de a produce efecte juridice. etc.) Reglementările cuprinse în Codul civil cu privire la voinţa oamenilor în domeniul contractelor şi al obligaţiilor contractuale.16. convenţia este acordul de voinţă realizat cu scopul de a produce efecte juridice.

Toate clasificările generale la care ne vom referi în continuare sunt necesare tocmai pentru că reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfârşită de forme juridice. clasificare ce ne va permite o mai justă caracterizare a fiecărei specii particulare de contract. dar cuprinzător. ale căror caracteristici pot fi exprimate succint. 2.3. • după scopul urmărit de părţi. Clasificarea ne dă putinţa să înţelegem că. • după modul de executare. de exemplu. precum şi din lege. întemeiată pe diferite criterii generale. în înseşi denumirile date acestor tipuri.3. • nu se pot exercita drepturile subiective decât potrivit scopului lor economic şi social(art.derivând din nivelul dezvoltării sociale la momentul respectiv. • . se interpune o anumită clasificare. un contract bilateral sau sinalagmatic. • după efectele produse.2. lăsându-se la o parte particularităţile şi toate celelalte laturi specifice în teoria şi practica dreptului a fost determinată categoria juridică a contractului.Importanţa clasificării contractelor civile Clasificarea contractelor civile ne dă posibilitatea să înţelegem că diferitele contracte existente se încadrează în diferite tipuri ale căror caracteristici pot fi exprimate în înseşi denumirile date acestor tipuri. ordinea de drept constituită.1-3 din Decretul nr. fără deosebire. Categoria juridică pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sferă foarte bogată. Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt următoarele : • după modul de formare . Criterii de clasificare a contractelor civile. • după conţinutul lor. • după corelaţia existentă între ele.9 principiul autonomiei de voinţă afirmă deplina libertate contractuală . că acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic. Clasificarea contractelor civile 2. Ea înglobează o varietate deosebită de specii de contracte. 2. • necesitatea social politică . în fond. fără să fie necesar să facem alte precizări. toate nenumăratele contracte speciale se încadrează în diferite tipuri.ci ea se poate manifesta în următoarele limite: • morala existentă la momentul potrivit .31/1954). ca izvor de obligaţii civile.1. principiile dreptului . care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice.în sensul unei depline libertăţi de fond şi de formă. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip.3. vom cunoaşte. Când calificăm. Între această categorie juridică generală – al cărei conţinut este concretizat în însăşi definiţia pe care am dat-o contractului – şi diferitele specii de contracte. Abstrăgându-se din aceste specii cele mai generale caractere . Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. Voinţa juridică a părţilor contractante nu este nelimitată .

Rosetti – Bălănescu. Sunt incluse în categoria contractelor reale: comodatul . 3 şi art. vânzarea-cumpărarea de terenuri situate în intravilan sau extravilan (art. ipoteca convenţională (art. este necesară şi remiterea materială a obiectului prestaţiei uneia din părţi28. părţile înţeleg să consemneze în scris acordul lor de voinţă . Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi. 29 . Contractele reale sunt acele contracte pentru a căror formare. 2. contractele civile se clasifică în contracte consensuale . ci a unei convenţii nenumite . 54/1998). pag. împrumutul de consumaţie . contractul de arendare scris (art. sunt contacte unilaterale contractul de donaţie. dar acest acord nu este urmat sau însoţit şi de remiterea materială a lucrului . Dacă se realizează acordul de voinţă al părţilor (chiar în formă autentică ) .3. pe lângă acordul de voinţă al părţilor. Stătescu.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). 12 alin. contractul de transport. Uneori . de regulă. care. depozitul .2. căci respectarea unei anumite forme este o condiţie de validitate a contractului (ad validitatem).1 Clasificarea contractelor după modul de formare După acest criteriu. contracte solemne şi contracte reale . 14 din Legea nr.2 alin. Contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror încheiere şi valabilitate se cere nu numai acordul de voinţă ci şi respectarea unei anumite forme cerute de lege. cit.3. 489.1772 Cod civil) . op. Băicoinau. 2 Cod civil). contractul de împrumut.10 • în raport de nominalizarea în legislaţia civilă. fără ca acestea din urmă să se oblige. gajul .813 Cod civil). art. Aceste contracte se consideră încheiate numai în momentul predării sau remiterii bunului la care se referă.1107 pct. Clasificarea contractelor după conţinutul lor În raport de conţinutul lor. Corneliu Bîrsan. care reprezintă regula în materie de încheiere a contractelor. 27 28 C. op. 1. 16/1994. Potrivit art. Hamangiu. Sunt solemne următoarele contracte :donaţia (art. În cazul acestor contracte.” De exemplu. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane.12 alin. cit. C. dar aceasta nu pentru valabilitatea contractului . schimbul de terenuri ( art. subrogaţia în drepturile creditorului consimţită de debitor (art. manifestarea de voinţă a părţilor. contractele se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale (sinalagmatice). este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului. Al.2. contractul de gaj.2. 6 din Legea nr. este forma autentică. pag. nu ne aflăm în prezenţa unui contract real . contractul de depozit gratuit. o promisiune unilaterală de a contracta 2. legea arendării). Contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu) . 1 şi art. neînsoţită de nici un fel de formă. fără nici o formalitate27. 2 din Legea nr. Nerespectarea acestei forme este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului. I. ci pentru a asigura mijlocul de probă privind încheierea şi conţinutul contractului.

30 Contractul bilateral (sinalagmatic). conform art. care este rezultatul voinţei unei singure părţi. contractele sunt cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. contractul de vânzare – cumpărare. la a cărui încheiere părţile cunosc numai existenţa obligaţiilor.141 Brânduşa Ştefănescu. după definiţia dată în art. Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde. All Beck. 2. între contractul comutativ şi contractul aleatoriu. Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor. Sunt contracte bilaterale contractul de vânzare.140 . Bucureşti.3. Este aleatoriu. Drept civil. 268. contractul unilateral se formează în baza acordului de voinţă dintre părţi. contractul de transport. în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă. Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care. pentru una sau toate părţile. Întinderea uneia sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard.11 Contractul unilateral nu se confundă cu actul juridic unilateral. Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi După scopul urmărit de părţi. vânzătorul este creditorul obligaţiei de plată a preţului şi debitorul obligaţiei de predare a lucrului vândut. chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina unei dintre părţi. 31 Potrivit art. conform art. 943 Cod civil. Ed. pag. fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. contractul de schimb. 29 30 Gabriel Boroi.3. în cazul contractelor unilaterale având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen. Partea generală. acel contract. 1179 Cod civil. 945 Cod civil. pag. De exemplu. contractul de locaţiune. • din punct de vedere al probelor. rezilierea şi riscul contractului. de un eveniment incert. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. cu titlu oneros. în dublu exemplar. contractul de asigurare. 2001. contractul de asigurare. în cazul contractului de vânzare – cumpărare.etc. înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată contracte sinalagmatice trebuie să fie făcute. contractul de rentă viageră Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procură un folos patrimonial. Codul civil distinge. în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte părţi. defineşte contractul cu titlu oneros ca fiind acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. contractul de antrepriză. contractul de locaţiune. părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor. Bucureşti. Importanţa clasificării contractelor în unilaterale sau bilaterale : • din punct de vedere al efectelor. rezoluţiunea. De exemplu. este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta.” . cu titlu oneros. datorită unei împrejurări viitoare. 947 Cod civil „ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte. iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului vândut şi debitorul obligaţiei de plată a preţului. Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vânzare – cumpărare. incerte. nu şi întinderea acestora. Persoanele.29 Astfel. numai în cazul contractelor sinalagmatice întâlnim excepţia de neexecutare. Drept civil pentru învăţământul superior economic. la a cărui încheiere. 947. contractul de închiriere. Lumina Lex. De exemplu. 1180 Cod civil. Ed. acestea trebuie să poarte menţiunea „bun şi aprobat”.31 Este comutativ acel contract. Art.2. Raluca Dimitriu. existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi. 2002. în art.

32 2. Corneliu Bîrsan. • moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale şi pot să ceară reducţiunea lor în cazul în care depăşesc cotitatea disponibilă. obligaţiile părţilor şi răspunderea lor contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu titlu gratuit. contractul de depozit neremunerat. Constantin Stănescu. fără să-şi micşoreze patrimoniul. introdusă de creditori. legea prevede că donaţia trebuie încheiată în formă autentică.. interzice minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. contractul de mandat gratuit. cea dea doua grupă cuprinde: . dreptul de uzufruct. pag. Clasificarea contractelor după efectele produse În funcţie de efectele produse33. fără echivalent. prin care una din părţi procură celeilalte părţi un folos patrimonial. de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauză de anulare a contractelor. legea interzice reprezentanţilor legali să facă donaţii în numele celor pe care îi reprezintă şi.2. Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit. De exemplu. contractele se clasifică în două grupe: 1.contracte declarative de drepturi.. cit. Contractul de donaţie reprezintă un exemplu de liberalitate. op.. Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate. 32 33 Tudor R. Popescu. cit. se exercită în condiţii mult mai uşoare decât atunci când se intentează împotriva contractelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane. 30. contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura. Petre Anca. Contractele generatoare de drepturi de creanţă sunt acele contracte prin care iau naştere raporturile juridice obligaţionale. să facă donaţii. • revocarea contractelor cu titlu gratuit. Contractele cu titlu gratuit se subclasifică în contracte dezinteresate şi liberalităţi. dreptul de superficie). de asemenea.contracte constitutive sa translative de drepturi.contractele constitutive sau translative de drepturi reale. Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donaţie. chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorilor legali şi a Autorităţii tutelare. op. dreptul de uz. . dreptul de servitute. un avantaj celeilalte. Liberalităţile sunt contracte cu titlu gratuit. op. • contractele cu titlu gratuit se prezumă că se încheie intuitu personae. • în cazul contractelor cu titlu oneros.12 Potrivit art. prima grupă cuprinde: . contractul de împrumut fără dobândă. cit. 2. pag. . Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: • în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. Pompil Drăghici.4. pag. 39 – 40. . 946 Cod civil.40-41. Liviu Pop. op. Ion Dogaru. cit. • sub sancţiunea nulităţii absolute. comodatul.3. prin acţiunea pauliană. pag.contractele generatoare de drepturi de creanţă.56. prin care una din părţi îşi micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte părţi.. contractul de mandat gratuit.

din motive de forţă majoră. care se produce la un singur moment Contractele cu executare succesivă sunt contractele a căror executare presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp. simpla calificare şi încadrare într-un anumit tip de contract este suficientă pentru a-i cunoaşte regimul juridic. Teoria generală a obligaţiilor. De exemplu. • în cazul desfiinţării unui contract cu executare succesivă. contractul considerându-se desfiinţat din momentul constatării cauzei de desfiinţare.35 Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilită de legea civilă şi o reglementare proprie. contractul de gaj. în cazul contractelor cu executare succesivă. în cazul contractelor cu executare imediată şi rezilierea. efectele datorate desfiinţării se produc numai pentru viitor. pag. Sunt contracte numite: contractul de vânzare – cumpărare. contractele se clasifică în contracte numite şi contracte nenumite. independent de orice contract numit. contractul de donaţie. Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent. 2. Drept civil. Drepturi reale. contractul de ipotecă convenţională. Codul civil. De exemplu. Ed. All Beck. Conţinutul acestor contracte este stabilit de părţi. contractul de locaţiune. Contractele cu executare imediată sunt acele contracte care presupun o executare instantanee. 34 Paul Mircea Cosmovici. În cazul acestor contracte. Această clasificare a contractelor prezintă interes practic deoarece: • în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare. Obligaţii. etc.29. 1. 1998. contractul de vânzare – cumpărare. Bucureşti. contractul de donaţie. • calculul prescripţiei extinctive este diferit. fie prin introducerea unor elemente noi. 35 Florin Ciutacu. • suspendarea executării. fie prin combinarea unor elemente specifice unor contracte numite. contractul de tranzacţie. pag. contractul considerânduse desfiinţat din momentul încheierii sale. Themis Cart. Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie În raport de nominalizarea în legislaţia civilă. sancţiunea care intervine este rezoluţiunea contractului. ca efect al nulităţii ori al rezoluţiunii. • dacă se desfiinţează un contract cu executare imediată.13 Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul încheierii lor. Bucureşti. Ed. 2003. Drept civil. Cristian Jora. . efectele desfiinţării se produc şi pentru trecut. 197. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire şi o reglementare proprie. se aplică numai contractelor cu executare succesivă. în sensul că la contractele cu executare succesivă se calculează pentru fiecare prestaţie un termen de prescripţie. contractul de mandat. Clasificarea contractelor după modul de executare În funcţie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă34.

dar şi în funcţie de soarta contractului principal pe care îl însoţeşte. negociază. un obiect determinat şi o cauză licită. De exemplu.. sub toate aspectele. Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele După corelaţia dintre ele. 53. consimţământul valabil al părţii care se obligă. Dacă acceptă clauzele. Încheierea contractului Prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. pur şi simplu.36. condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt : capacitatea de a contracta. . contracte de adeziune. Ed. op. în egală măsură.. Focşani. De exemplu. Florin Ciutacu. Contractele principale sunt acele contracte care au o existenţă de sine stătătoare şi a căror soartă nu depinde de aceea a altor contracte încheiate între părţi. pag. cit. op. Cristian Jora. contractul de transport. Contractele accesorii sunt acele contracte care însoţesc unele contracte principale şi depind de soarta acestora. preţul. Contractele obligatorii sunt acele contracte ale căror condiţii de încheiere sunt impuse de lege. asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule. Obligaţii. încheiat în baza Legii nr. Corneliu Bîrsan. contractele se clasifică în contracte principale şi contracte accesorii. Drept civil. în timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinată nu numai în funcţie de elementele sale intrinseci. De exemplu. cit. a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Constantin Stătescu. 1994. Acest acord se realizează prin întâlnirea concordantă. pag 43.4. Neuron. contractul de gaj. în cazul unui contract de vânzare – cumpărare părţile discută predarea lucrului. Capacitatea de a contracta 36 Eugeniu Safta – Romano. cealaltă parte aderă la un contract preredactat.36 Încheierea contractului înseamnă. contracte obligatorii. conform regulii accesorium sequitur principale. 2. clauza penală. contractul de ipotecă. 4. Potrivit art. pag.1. Valabilitatea şi menţinerea contractului principal se examinează în mod de sine stătător. contractul de furnizare. Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau parţial de către una din părţile contractante şi pe care cealaltă parte nu poate să le modifice. analiza mecanismului de formare a acordului de voinţă şi examinarea condiţiilor esenţiale pentru validitatea unei convenţii. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. 948 Cod civil. De exemplu. Contractele negociate sunt acele contracte în cadrul cărora părţile discută. toate clauzele.14 3. Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Acest criteriu permite clasificarea contractelor în contracte negociate. modalitatea de plată.

Bucureşti. 1980. 184 . Lumina Lex. Capacitatea de a contracta. Dicţionar de drept civil.15 Capacitatea civilă37 este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. Contractele speciale. Stabilirea scopului fiecărei incapacităţi are importanţă deoarece în funcţie de aceasta se va aplica sancţiunea nulităţii absolute – în cazul în care incapacitatea a avut ca scop protejarea unui interes public – ori nulitatea relativă – în cazul în care incapacitatea a avut drept scop doar protecţia incapabilului sau a unei anumite persoane. . Ion Dogaru. Bucureşti. iar art. Bucureşti. pag. Bucureşti. Contracte speciale. 29 –33.1308 pct. Dan Chirică. În raport de art. Tratat de drept civil.1308 pct. Bucureşti. 31/195438. împuterniciţi a vinde un lucru nu pot să-l cumpere(art. 40 Doru Cosma. iar excepţia incapacitatea.185 41 Francisc Deak. fie ocrotirea unor terţi sau a unor interese obşteşti. pag. 37 Pentru dezvoltări a se vedea Gh. pentru contractul de vânzare – cumpărare 41 legea prevede anumite incapacităţi speciale. toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. Partea generală. minorii. All Beck. teoria generală a actului juridic civil. comunelor. Ed. Elementele dreptului civil. 482. Subiectele dreptului civil. 39 Mircea Mureşan. Ed.40 Există incapacităţi generale şi incapacităţi speciale. fie realizarea concomitentă a acestor două obiective. 38 Decretul nr. Drept civil. ED.3 Cod civil). municipiilor sau judeţelor. 2001. pag. 1982. 36 –40. 1 Cod civil). 11/4. modificat prin Legea nr. în genere. În doctrină39. În structura capacităţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. nr. nr. Şansa. Pentru încheierea valabilă a contractului este necesar ca părţile să aibă capacitatea de a contracta. Din redactarea celor două texte rezultă că în materia încheierii contractului. Ed. oraşelor. publicat în B. 1307 Cod civil). pag. 949 Cod civil prevede că poate contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege. care au natura juridică a unor interdicţii de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra: • vânzarea între soţi este interzisă (art. nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor ( art. De exemplu. • persoanele ce administrează bunuri ce aparţin statului.1956. 31/1954 incapacităţile generale îi vizează pe minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. 4/1956. • tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art. Instituirea incapacităţilor are drept scop fie ocrotirea celor supuşi interdicţiilor sau îngrădirilor ce decurg din ele. pag. 950 Cod civil dispune că sunt necapabili de a contracta. Ed. 31 – 35. pag. • funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativteritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art.14. 1997. Persoanele. 1968. Ed. Ea are ca gen proxim capacitatea juridică. interzişii şi. Actul normativ de bază în materia capacităţii civile este Decretul nr. 11 din Decretul nr. Ştiinţifică. personal sau prin reprezentare. 8/30. Bucureşti. 1996. atât convenţională. 388. cât şi legali. Introducere în dreptul civil. regula este capacitatea. 1308 pct. Gabriel Boroi. 2 Cod civil). Incapacităţile parţiale sau speciale se referă numai la anumite categorii de persoane care nu pot încheia unele contracte. Tipografia Universităţii Bucureşti. Actami. contracte civile. 65. 4 Cod civil). Beleiu.04. capacitatea de a contracta a fost definită ca fiind o parte a capacităţii juridice civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a încheia.Of. 1308 pct. Art. 1993.1954. Drept civil. Persoanele.Of. care reprezintă capacitatea generală de a fi titular de drepturi şi obligaţii. publicată în B. pag. Drept civil. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice. Ştiinţifică şi Enciclopedică. • mandatarii.

4. smuls prin violenţă sau surprins prin dol. dolul (viclenia). Petre Anca. 1967. obligaţiilor respective.135. 2003. de lege lata. procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia (art. Tratat de drept civil. Drept civil. violenţa şi leziunea. având credinţa că va fi întreţinută de pârâţi. cit. Eroarea obstacol este cea mai gravă formă de eroare. 1072/1998. pentru eroare obstacol. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vicii de consimţământ. instanţa a admis acţiunea având ca obiect declararea nulităţii absolute a unui contract de vânzare – cumpărare. Didactică şi Pedagogică.. Gh. Sunt considerate erori obstacol. 1309 Cod civil).. • • 2. pag.16 • judecătorii. pag. I.2. vol. Pompil Drăghici. 63. Astfel. proprietatea funciară a dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil (art. 281. pag. Drept civil.. să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică (art. Ion Rucăreanu. Petrică Truşcă. interdicţia se întinde pe tot teritoriul ţării.52 – 53.44 Pentru a dobândi valoare juridică. Ed. Bucureşti. Instituţii de drept civil. Consimţământul părţii care se obligă Consimţământul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de voinţe al părţilor unui contract. 44 Veronica Stoica. pag. pag.43 sau voinţa unilaterală a părţilor ce se obligă de a-şi manifesta achiesarea la propunerea făcută de cealaltă parte. prin consimţământ se înţelege voinţa unei dintre părţi manifestată la încheierea contractului.280. ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului. Această formă de eroare este o eroare distructivă de consimţământ. 46 Curtea de Apel Timişoara. eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio) şi eroarea asupra identităţii obiectului actului juridic (error in corpore). 45 Aurelian Ionaşcu.46 42 43 Tudor R. 953 Cod civil consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare. pag. Ion Dogaru. Nicolae Puşcaş. 163. nepublicată. Eroarea poate fi definită ca falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic. cit. 535 Cod proc. Bucureşti. Edd. Această soluţie este acceptată. Partea generală. 2 din Legea nr. împiedicând însăşi formarea contractului. 1963. Bucureşi. care face ca voinţa celor două părţi să nu se întâlnească.45 iar potrivit art. motiv pentru care operaţia juridică afectată de o astfel de eroare este lovită de nulitate absolută. atât în doctrină cât şi în practica judiciară. Viciile de consimţământ sunt eroarea. op. Decizia nr. op. Ed. Secţia civilă. consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să emane de la o persoană cu discernământ. 2 alin. în condiţiile în care nici nu a primit preţul vânzării.civilă). iar încălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu reducţiunea actului juridic până la limita suprafeţei legale. op. cit. acord de voinţe (concursus voluntatum)care constituie însuşi contractul şi dă naştere. Academiei. Teoria Generală. pentru că distruge consimţământul.42 În sens restrâns. Beleiu. iar în cazul judecătorilor de la Curtea Constituţională. reţinând că vânzătoarea a făcut dovada că intenţia sa a fost aceea de a încheia un contract de întreţinere şi nu de vânzare – cumpărare. . Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorilor de la Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Popescu. Universul Juridic. ca atare.

49 Art. faţă de probele existente la dosar. dolul este o cauză de nulitate a convenţiei atunci când mijloacele viclene. Bucureşti. întrebuinţate de una din părţi sunt astfel. ar trebui să fie nulitatea absolută. de la Legislation et de la Jurisprudence. există o strânsă legătură. Ed. Aspazia Cojocaru. Curtea Supremă de Justiţie 51. 160/1993 în „Dreptul „ nr. Essai d’une theorie realiste du dol en droit francais. care poate să fie exercitată chiar de vânzător. Decizia nr. 1352 – 1360 Cod civil. 51 Curtea Supremă de Justiţie. fără aceste maşinaţii. 958: „Simpla temere reverenţioasă. că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. Eugen Barasch. 7/1994. iar sancţiunea care intervine în acest caz. 139. Pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă.” 50 Gh. nu poate anula convenţia.. a decis că „ instanţele de fond şi recurs. pag. art. sub imperiul constrângerii morale exercitate asupra sa de către cele două pârâte. 960 alin. în practica judiciară. 1932. instanţele de judecată trebuie să facă aprecierea ei în concret. 957: „Violenţa este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei. prin mijloace viclene sau dolosive. 954 Cod civil. fără violenţă. spre a face pe o persoană de a contracta. Beleiu. În doctrină.. iar sancţiunea prevăzută are ca scop să ocrotească victima erorii. 167. atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia”. 2000. Gabriel Boroi. cit. Partea generală. 1 Cod civil. în realitate. i s-a insuflat temerea. op. cit. 84. 48a fost susţinut şi punctul de vedere conform căruia. 956 : „Este violenţă totdeauna când. pentru a o determina să încheie un contract. cealaltă parte n-ar fi contractat. între eroare asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi viciile ascunse. în Revue Generale du Droit. investită cu soluţionarea unui recurs extraordinar împotriva unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis acţiunea în anularea contractului de vânzare – cumpărare pentru vicierea consimţământului vânzătorului. În materia vânzării. reglementate de art.. pag. op. . de sex şi de condiţia persoanelor”. ambele situaţii fiind generate de cunoaşterea inexactă a realităţii. 202. art. a consimţit să încheie contractul de vânzare – 47 48 Curtea Supremă de Justiţie.49Pornind de la consacrarea legislativă.17 Eroarea viciu de consimţământ este falsa reprezentare a realităţii ce cade fie asupra calităţii substanţiale ale actului – error in substantiam – fie asupra persoanei contractante – error in personam -. Lumina Lex. cit. cu voinţa slăbită de boală şi bătrâneţe. 200/1993. Pentru ca eroarea să fie cauză de anulare a contractului este necesar ca ea să fie cauza unică şi determinantă a consimţământului deoarece nu orice eroare viciază consimţământul. asupra descendenţilor sau ascendenţilor”.220. art. încât este evident că. raţională după dânsa. eroarea provocată prin dol este. 955 Cod civil: „Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate. Se ţine cont în această materie de etate. pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Dol et cause. Secţia civilă. Decizia nr. pag. op. Potrivit prevederilor art. în vreme ce viciile ascunse din materia vânzării permit doar cumpărătorului opţiunea între acţiunea în rezoluţiunea contractului şi acţiunea în micşorarea preţului. Sub acest aspect. atunci când ea priveşte substanţa prestaţiei proprii. în raport atât cu persoana victimei. Drept civil. nepublicată. Potrivit art. au fost îndreptăţite să reţină că autorul reclamantei. Secţia civilă. o nulitate pentru eroare asupra cauzei. Ion Dogaru.” Un alt viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a contractului este dolul – sau viclenia – care constă în inducerea în eroare a unei persoane. doctrina50 a definit violenţa ca fiind acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic. pag. ignorarea sau greşita cunoaştere a realităţii constituie viciu de consimţământ în două ipoteze: când cade asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi când se referă la persoana cu care s-a încheiat actul. cât şi cu împrejurările în care s-a încheiat contractul. În acest sens. pag.47 s-a argumentat că „ între eroare asupra substanţei şi viciile ascunse există o distincţie netă: eroarea asupra substanţei deschide calea acţiunii în anulare. Codul civil reglementează violenţa în patru articole.

cum ar fi: cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv. cu următoarea motivare: „ s-a dovedit că reclamantul. scop ce nu este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. 25 din Decretul nr. să fie determinat sau determinabil. înstrăinare pe care n-ar fi făcut-o şi nici nu ar fi avut motive să o facă. în Culegere de practică judiciară. În practica judiciară s-a stabilit că este valabil contractul de vânzare – cumpărare în care s-a stipulat că obligaţia cumpărătoarei de plată a preţului se execută prin renunţarea acesteia la creanţa ce o avea împotriva vânzătorului.4. 962 Cod civil. În acest sens. în acelaşi timp. să existe autorizaţia administrativă prevăzută de lege. să fie licit şi moral. 1311 Cod civil prevede că dacă în momentul vânzării lucrul era pierit în tot. Decizia nr. 1998. Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai dacă actele încheiate de minorii între 14 şi 18 ani care. sau numai una din părţi. lipseşte o condiţie esenţială a contractului. Astfel. vinderea este nulă. se obligă. 32/1954. Potrivit art.” Ameninţarea care constituie substanţa violenţei trebuie să fie ilicită. ameninţarea cu executarea unei creanţe sau cu introducerea unei acţiuni în justiţie. nu ne vom găsi în prezenţa unui act de violenţă. pag. instanţa 52a respins acţiunea vânzătorului având ca obiect anularea contractului de vânzare. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. obiectul convenţiilor este acela la care părţile. care a cerut să se anuleze contactul de vânzare – cumpărare. Condiţia existenţei obiectului contractului trebuie să fie îndeplinită la momentul încheierii acestuia. 2. acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care.18 cumpărare cu privire la apartament. ca şi temerile acestuia de consecinţele executării. respectiv: să existe. 2. sau exercitarea unui drept. să fie posibil.14-15. sunt lezionare pentru minor şi sunt comutative. Pentru valabilitatea contractului se cere întrunirea unor condiţii generale. Cauza contractului Cauza sau scopul este acel element al contractului care constă în obiectivul urmărit la încheierea acestuia. să fie în circuitul civil. prin renunţarea creditoarei la creanţa pe care o avea împotriva reclamantului. Aceasta înseamnă că dacă ea priveşte un rău care nu are nimic ilicit. a încheiat aceste contract în scopul stingerii obligaţiei sale de plată a creanţei. 52 Curtea de Apel Iaşi. deoarece dacă lipseşte obiectul. nu constituie nici o violenţă.3. aşa încât acţiunea nu este întemeiată.4. ca viciu de consimţământ. Pentru anumite contracte se cer întrunite şi condiţii speciale. acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare.4. obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. . 1214/1997. ceea ce va atrage nulitatea absolută a acestuia.” Leziunea este acel viciu de consimţământ care constă în disprroporţia văsită de valoare dintre două prestaţii. sunt acte de administrare şi au fost încheiate de minori fără încuviinţarea ocrotitorului legal. nu reprezintă acte de violenţă. dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare. având vârsta de 14 ani împliniţi. art. Astfel. Iaşi. încheie singuri. Obiectul contractului Potrivit art. Fapta cumpărătoarei de a-l fi ameninţat pe vânzător cu executarea creanţei. Secţia civilă.cumpărare pentru vicierea consimţământului prin violenţă.

în scris. contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.ofertă cu termen.2. 966 Cod civil.56 Acest lucru se explică prin faptul că în raport de principiul libertăţii contractuale..ofertă fără termen. Centre de Publications Universitaires. Les obligations. 968 Cod civil. Noţiune Oferta de a contracta (policitaţiunea) este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului. Conform art.1. situaţie consacrată şi în doctrina franceză.19 Art. Paris.5. Ed. verbal. op. lipsei elementului aleatoriu – riscul – în contractele aleatorii. 4 Cod civil. op. În sistemul dreptului civil român. Cauza este ilicită când rezultatul ce se tinde a se obţine şi care a constituit motivul impulsiv şi determinant la încheierea actului juridic reprezintă consideraţia unui scop nepermis. Gualino. 1999. Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil. Paris. s-au exprimat opinii diferite. Dalloz. pag.3. 54 Ion Dogaru. pag 46.69. lipsei remiterii bunului în contractele reale. În dreptul francez53. . Obligations. cauza ilicită este cea prohibită de lege. în timp ce absenţa cauzei este sancţionată cu nulitatea relativă sau cu nulitatea absolută Lipsa cauzei atrage nulitatea absolută atunci când se datorează: lipsei obiectului contraprestaţiei în contractele sinalagmatice. 2000. 55 Liviu Pop.139. . nu se cere nici o condiţie specială pentru forma ofertei. . autorii Codului civil nu au impus nici o condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei. 56 Corinne Renault – Brahinsky.5. aceasta putând fi exprimată prin oricare din modurile de exteriorizare a voinţei juridice.4. pag.55 2.. Paris. nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absolută a contractului atunci când lipseşte cauza datorită scopului imediat (causa proxima) ori aceasta este ilicită sau imorală. cit. Droit civil. Felurile ofertei de a contracta Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri: a) în funcţie de persoana căreia îi este adresată: . pag. de a încheia un contract în anumite condiţii. 2. 2. cit. Condiţiile ofertei 53 Jean – Luc Aubert. b) în funcţie de precizarea termenului în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar: . iar art. Muriel Bougeois. prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. enumeră printre condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii o cauză licită. expres sau tacit.5. 253. Responsabilite civile.ofertă adresată unor persoane nedeterminate (publicului). contrar ordinii publice.ofertă adresată unei persoane determinate.5. în sensul că sancţiunea nulităţii absolute intervine numai pentru cauză imorală şi cauză ilicită. economice şi sociale.54 Oferta de a contracta 2. pag. . Forma ofertei În principiu. 2000. 948 pct. Droit civil.43.

să fie exteriorizată. .dacă oferta este cu termen. în cazul ofertei cu termen.să fie o manifestare de voinţă reală. Oferta devine caducă la expirarea termenului. • Dacă oferta a ajuns la destinatar. Promisiunea de vânzare Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă.5. conştientă.să nu fie afectată de vicii de consimţământ. 37 din Codul comercial a fost instituită regula potrivit căreia. 2.să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice.să fie precisă şi completă. ofertantul o poate revoca. b) condiţii speciale: .dacă oferta este fără termen. . . iar acceptarea ulterioară rămâne fără efecte. precum şi în situaţiile în care ofertantul devine incapabil sau moare mai înainte de acceptarea ofertei. oferta şi acceptarea ofertei sunt revocabile. . respectiv să cuprindă elementele necesare pentru încheierea contractului.să fie fermă şi neechivocă. respectiv: . ofertantul este obligat să o menţină până la expirarea termenului. dar prin art. în sensul de a cumpăra sau nu bunul. serioasă. până la momentul încheierii contractului. în sensul că trebuie să exprime voinţa neîndoielnică de a încheia contractul prin simpla acceptare. după cum oferta a ajuns sau nu la destinatar: • Dacă oferta nu a ajuns la destinatar. În Codul civil nu există reglementări referitoare la forţa obligatorie a ofertei. iar beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune.5. deoarece după ce a fost acceptată se încheie contractul. . oferta de a contracta trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate ale consimţământului: . însă se cere ca revocarea să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta. ofertantul este obligat să o menţină un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului să se pronunţe asupra ei. . . soluţia este diferită. În analiza forţei obligatorii a ofertei se disting două situaţii. una dintre părţi având o obligaţie de a face faţă de cealaltă parte – să vândă în viitor un anumit bun -. neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. Revocarea intempestivă a ofertei va atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei. Forţa obligatorie a ofertei Forţa obligatorie a ofertei se analizează anterior acceptării ei.20 Pentru ca o ofertă să fie valabilă se cer întrunite două categorii de condiţii: a) condiţii generale Fiind o manifestare de voinţă. iar contractului i se aplică regulile privind puterea obligatorie a contractului.să provină de la o persoană cu discernământ. după cum oferta este cu termen sau fără termen.

1958. 135/1. în cazul promisiunii de vânzare. Instituţii de drept civil. abrogată prin Decretul –Lege nr.1989. dar constituie antecontracte. 59/1974 cu privire la fondul funciar. . cit. pag. beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului. în virtutea principiului conversiunii actelor juridice. În materia bunurilor imobile.Eugeniu Safta.75-79. o hotărâre care să ţină loc de act contract de vânzare – cumpărare. 15/29.08. nr. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina promitentului. în „Dreptul” nr. 41 din Legea nr.Of. 63 Curtea Supremă de Justiţie. Flavius Baias. pe baza unui antecontract de vânzare – cumpărare. 50/1991.12.2339/1993. deoarece nu a devenit proprietar. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire. iar din aceste antecontract ia naştere obligaţia părţilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrăinarea să aibă loc.Flavius Baias. Executarea silită a antecontractelor de vânzare – cumpărare a imobileleor în condiţiile abrogării art. 765/1993. 61 Valeriu Stoica. investite cu soluţionarea unor astfel de pricini. în Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie. publicată în B. încheiate sub imperiul Decretului nr. alternativ: .02. 167/7. Universul Juridic.7/1994. deciziile nr. În această situaţie. în „Dreptul” nr. întemeindu-se pe dispoziţiile art. nr. 1993. . 144/195858 şi al Legilor nr. rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul. 9/31. . în „Dreptul” nr. deciziile nr. la preţul stabilit.300. în „Dreptul” nr.30.1989.1058 şi abrogat la 7. Efectele juridice ale antecontractului de vânzare – cumpărare a unei construcţii. 3/1992. actele juridice constatate prin înscrisuri sub semnătură privată. pag. 1448/1993. 221/1993. 62 Francisc Deak. în baza art.21-22.11. pag. în „Dreptul”nr.Of. 14471958. intrat în vigoare la 29.57 Din definiţia dată rezultă că promisiunea de vânzare este un contract unilateral. o persoană primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun. în”Dreptul” nr. printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata doar existenţa unui antecontract de vânzare – cumpărare. contractul de vânzare – cumpărare. oricare dintre părţile antecontractului de vânzare – cumpărare poate cere instanţei de judecată. 144/1958. nr. precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii. 9/1993. pag. Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală.29-39. pag. publicat în B.11. nr.12. Acceptarea ofertei 57 Bogadan Dumitrache.pronunţarea. 12 din Decretul nr. 1/26. 144/1958. Romeo Popescu.Of. pag. 2001.acordarea de daune – interese. 1356/1993 şi nr. în condiţiile abrogării Decretului nr. Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale. decizia nr.62 Instanţele judecătoreşti63.Of. care este un act juridic unilateral.61 Astfel. au decis în sensul că pot pronunţa .03.7/1994.21 Spre deosebire de oferta de a contracta. reparare şi desfiinţare a construcţiilor.1974.1991 prin art. Bucureşti. ci şi bilaterală – de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părţi se obligă să încheie în viitor. Ed.8/1992. 58 Decretul nr. la încheierea contractului. nr. Aplicarea în timp a legii civile. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane. Secţia civilă. 1073 şi 1077 Cod civil.. beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese. nr.222/1993. iar vânzarea încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă. 138/5. 60 Legea nr. 58/197459 şi 59/197460 sunt nule ca şi contracte de vânzare – cumpărare.Romano. op.27 – 33. Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr.1974. nr. publicată în M. 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare.obligarea promitentului.879/1993. 11/1992. abrogată prin Decretul – Lege nr. 59 Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale.03. Marian Nicolae. în legătură cu înstrăinările de imobile. pag. publicată în B.41 – 53. 2614/1991. Vasile Pătulea. sub sancţiunea daunelor cominatorii.1991. nr.

• dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane. Pentru stabilirea momentului la care s-a încheiat un contract. prin ea însăşi. acceptarea poate să provină de la orice persoană interesată să încheie contractul. adică să concorde cu oferta. 64 65 Liviu Pop. se va distinge după cum: . .contractul se încheie prin corespondenţă. prin lege sau în practica judecătorească. ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare.1. momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul şi acceptantul cad de acord asupra încheierii contractului. 2. Momentul încheierii contractului Momentul încheierii contractului este acela în care se realizează acordul de voinţă prin întâlnirea acceptării cu oferta de a contracta. mai înainte. Încheierea contractului între prezenţi În cazul în care ofertantul şi acceptantul sunt de faţă.contractul se încheie prin telefon.8.50-51. în condiţiile în care.. Referitor la acceptarea tacită. dar dacă a fost adresată publicului. s-a pus problema valorii pe care o are simpla tăcere a unei persoane cărei i s-a adresat o ofertă. dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie.2. în general.22 2. 2. să fie conformă acesteia. . Potrivit art.7. 1437 Cod civil „ după expirarea termenului stipulat în contractul de locaţiune. Definiţie Acceptarea ofertei este cea de a doua latură a consimţământului şi constă în manifestarea voinţei juridice a unei persoane dea încheia un contract în condiţiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest scop. expresă. • atunci când oferta este făcută exclusiv în interesul celelilate părţi. se consideră că tăcerea poate să însemne acceptare a ofertei în următoarele cazuri: • legea admite tacita reconducţiune – tacita reînchiriere -65 • părţile pot să fi convenit.64 2. pag.ofertantul şi acceptantul sunt prezenţi. • acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă sau să fi fost revocată. atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită”. . precum şi următoarele condiţii speciale: • să fie pură şi simplă. care rezultă din anumite acţiuni. tacită. tăcerea nu poate avea valoare de acceptare. Cu caracter de excepţie. numai acea persoană o poate accepta. op.cit. care poate fi în scris sau verbal.7. Felurile acceptării ofertei Acceptarea ofertei poate fi de două feluri: 1.1. es poate fi considerată ca fiind acceptată chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace. Condiţiile acceptării ofertei Acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru voinţa juridică.

a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoaşterea momentului încheierii contractului. chiar dacă răspunsul nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului. telefax. respectiv: • din momentul încheierii contractului acesta poate să-şi producă efectele. • în raport de acest moment se apreciază posibilitatea de revocare. locul încheierii contractului este acela în care se află părţile. • în cazul contractelor translative de proprietate având ca obiect bunuri certe. • viciile de consimţământ se analizează în raport de momentul încheierii contractului. Locul încheierii contractului Locul încheierii contractului se determină diferit. prin scrisoare. Importanţa momentului încheierii contractului Momentul încheierii contractului prezintă importanţă datorită consecinţelor deosebite pe care le produce. telex.3. născându-se drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. • dacă încheierea contractului se realizează prin telefon. este preferat sistemul recepţiei acceptării. . • Sistemul expedierii acceptării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ. după cum încheierea contractului s-a realizat între prezenţi. În doctrină şi jurisprudenţă. Încheierea contractului prin corespondenţă Încheierea contractului prin corespondenţă. telex. iar riscul pierii bunurilor se suportă de cumpărător.8.8. numită şi încheierea contractului între absenţi. indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de conţinutul acestuia. precum şi caducitatea ofertei. • Sistemul emisiunii (al declaraţiunii) consideră că acordul de voinţă s-a realizat în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită. chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului. prin telefon sau prin corespondenţă: • Între părţile prezente. telegramă. • în caz de conflict de legi în timp contractului i se va aplica legea în vigoare la momentul încheierii sale. locul încheierii contractului este acela unde se află ofertantul. 2. atunci când oferta şi acceptarea se transmit prin scrisoare. transmiterea dreptului de proprietate are loc în momentul încheierii contractului. • determină locul încheierii contractului.2. telegramă. • Sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării) consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant.23 Regulile încheierii contractului între prezenţi sunt aplicabile şi în ipoteza în care încheierea contractului se realizează prin telefon. telefax. • Sistemul informării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat cunoştinţă de acceptare. 2.

regulă reglementată în art.1. care dispune referitor la contracte că „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele. pag. 3. iar nu după sensul literal al termenilor”.47 Constantin Stătescu. A interpreta înseamnă a determina înţelesul exact al clauzelor unui contract. regulă reglementată în art. Codul civil cuprinde reglementări referitoare la efectele contractului în art. Importanţa locului încheierii contractului Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în cadrul relaţiilor de drept internaţional privat atunci când apare un conflict de legi în spaţiu.2. 3. 79 din Legea nr. • contractul produce pe lângă efectele expres arătate şi alte efecte.66 CAPITOLUL 3 EFECTELE CONTRACTULUI 3. Corneliu Bîrsan. locul încheierii contractului este acela unde se află destinatarul ofertei. Regulile generale de interpretare a contractului Regulile generale68 de interpretare a contractului sunt: • prioritatea voinţei reale a părţilor. 977-985 din Codul civil. Teoria generală a obligaţiilor. legii locului unde a fost încheiat. 970 alin. Pentru aceasta este necesar să se dovedească contractul şi să se interpreteze clauzele acestuia. 969 – 985. Tratat de drept civil. în timp ce altele au caracter special.2.71 -72 .1.1. în sensul că sunt avute în vedere la interpretarea oricărui contract. ce 66 Art. 977 Cod civil conform căruia „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante. 2 Cod civil. modificat sau stins prin acel contract. în „Dreptul” nr.9. pentru stabilirea legii aplicabile. dar la toate urmările. pag. 1/1993. Academiei. având în vedere sistemul recepţiei acceptării. 1981. respectiv drepturile şi obligaţiile aflate în conţinutul acestor raporturi. 44 .24 • în cazul contractului încheiat prin corespondenţă. dispune: „Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a unei dintre părţi este supus. Bucureşti. cât priveşte condiţiile de fond. prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă. 2.67 Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse în art. dar sunt interdependente şi trebuie să fie aplicate concomitent. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaţional privat. 970.” 67 68 Elena Cîrcei. Ed. cu precizarea că unele dintre aceste reguli au caracter general. Interpretarea contractului Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut. În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile. Noţiune şi reglementare Prin efectele contractului se înţeleg raporturile juridice civile născute din acel contract.

984 Cod civil). când este îndoială.65 Tudor R. acesta are ca obiect numai prestaţiile la care părţile s-au obligat (art. 969 alin.3. nu se restrânge numărul şi întinderea acestora la exemplul dat (art. 969 alin. Principiul obligativităţii contractului Principiul obligativităţii contractului este reglementat în art.25 echitatea.70 3. în timp ce contractul obligă numai pe cei care l-au încheiat. precum şi în art. • oricât de generali ar fi termenii contractului. Regulile speciale de interpretare a contractului Regulile speciale de interpretare a contractului69 sunt următoarele: • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului (art.1. op. Între aceste cauze se înscrie şi denunţarea unilaterală a contractului care poate să intervină în materia contractului de închiriere 69 70 Liviu Pop. Principiile efectelor contractului şi excepţiile de la aceste principii Principiile efectelor contractului sunt reguli de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. dar şi din cauze autorizate de lege. 2 Cod civil.3.. principiul relativităţii şi principiul opozabilităţii.3. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului trebuie să fie prevăzute expres de lege sau de contract. cit.. convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (art. • atunci când în contract se dă un exemplu pentru aplicarea obligaţiilor. pag. fie numai pentru considerentul că legea are o aplicaţie generală. În doctrină s-a susţinut că un contract nu poate fi identificat cu o lege. • în cazul în care există îndoială clauzele contractului se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul (art. 1 Cod civil. • regula in dubio pro reo. 3. Conform art. 3.1. Petre Anca. • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care ele pot produce un efect (art.2. 981 Cod civil care prevede principiul conform căruia „clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg deşi nu sunt expres întrînsul”. Popescu. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”. revocarea convenţiilor se poate realiza nu numai prin consimţământul mutual. pag. Efectele contractului sunt guvernate de principiul obligativităţii. conform căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.978 Cod civil). 979 Cod civil). op. în sensul că dacă încheierea contractului este rezultatul unui mutuus consensus.1. Ne vom găsi în prezenţa unei excepţii de la acest principiu în următoarele cazuri: Denunţarea unilaterală a contractului Între modul de încheiere a contractului şi modul de revocare a acestuia trebuie să existe o simetrie.985 Cod civil).2. cit.110 . 3. revocarea contractului trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus. 983 Cod civil).980 Cod civil).

1616 Cod civil).Of. iar obligaţia sa se va naşte numai dacă aderă la contract sau încheie un nou contract.72 Aceste excepţii sunt clasificate în excepţii aparente şi excepţii reale sau veritabile. pe parcursul existenţei unui contract cu executare succesivă. Pompil Drăghici. 1436 alin. în materia contractului de asigurare. Suspendarea forţei obligatorii a contractului Dacă una dintre părţi nu îşi execută obligaţia intervine suspendarea obligativităţii contractului.2. în materia contractului de închiriere. Corneliu Bîrsan. Excepţiile aparente sunt promisiunea faptei altuia sau convenţia de porte – fort şi acţiunile directe. • ceea ce se promite este fapta personală a debitorului de a determina o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic faţă de creditor.26 fără termen (art. iar excepţia reală este stipulaţia pentru altul sau contractul în folosul unei terţe persoane. 8/2004. 2 Cod civl). pag 140 73 Constantin Stătescu. a contractului de mandat ( art. 3. dacă partea obligată nu plăteşte prima de asigurare.2.. el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane. se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani. conform căruia „convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”. nr.2004 72 Ion Dogaru. din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale. publicată în M.278/30.03. 1552 şi 1556 Cod civil) sau a contractului de depozit (art. aflate în curs de executare. prin lege s-a dispus că durata contactelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe. Acest principiu este instituit prin art. pag. Excepţiile de la principiul relativităţii contractului Excepţiile de la principiul relativităţii contractului sunt acele situaţii juridice în care contractul poate să producă efecte şi faţă de alte persoane decât părţile sau succesorii în drepturi ai părţilor. 71 3. contractul încetează de plin drept. îl reprezintă prelungirea legală a contractului dincolo de termenul stabilit de părţi. De exemplu.. 71 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.3.3. op. 973 Cod civil. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. Acest lucru se întâmplă de exemplu în cazul contractului de mandat. care expiră la data de 8 aprilie 2004. op. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care debitorul se obligă faţă de creditor să determine o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic în folosul creditorului din contract. Prorogarea legală Un caz de modificare a forţei obligatorii a contractului.66 .73 Trăsăturile caracteristice ale promisiunii pentru fapta altuia sunt următoarele: • terţul nu este obligat prin contractul încheiat între promitent şi creditorul promisiunii. Încetarea contractelor intuitu personae Contractele intuitu personae sunt încheiate în considerarea calităţilor deosebite ale unei părţi. cit. independent de voinţa părţilor. iar dacă partea a decedat. Principiul relativităţii efectelor contractului Principiul relativităţii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul produce efecte numai faţă de părţile contractante. De exemplu. intervine un caz de forţă majoră care împiedică executarea contractului.1. O suspendare temporară apare în situaţia în care. cit.

consimţământul valabil al părţii care se obligă. nu în favoarea sa. iar dreptul de a cere executarea obligaţiei îi aparţine şi stipulantului.38 . un obiect determinat şi o cauză licită). direct şi nemijlocit. Terţul beneficiar exercită acest drept printr-o acţiune personală (proprio nomine). independent de manifestarea de voinţă a terţului. dispune ca cealaltă parte.828 – 830) şi a rentei viagere (art. invocând contractul la a cărui încheiere nu au participat. Stipulaţia pentru altul generează raporturi juridice între stipulant şi promitent. Raporturile juridice dintre promitent şi terţul beneficiar pun în evidenţă caracterul de excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului a stipulaţiei pentru altul. 136/1995) şi a contractului de transport de bunuri76.3.1642). mandantul are o acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o în îndeplinirea mandatului. voinţa de a stipula (animus stipulandi). 1542 Cod civil. dar în puterea contractului. 75 Potrivit dispoziţiilor art. Tonel Ciobanu.3. Codul civil face aplicaţii ale stipulaţiei pentru altul în materia donaţiei cu sarcină în favoarea unui terţ (art. Acţiunile directe reprezintă posibilităţi recunoscute de lege unor persoane străine de un contract de a acţiona împotriva uneia din părţile contractante. la care se adaugă două condiţii speciale: 1. Principiul opozabilităţii efectelor contractului 74 Conform art. Pentru ca stipulaţia pentru altul să producă efecte juridice este obligatorie întrunirea condiţiilor generale menţionate în art. în sensul că favoarea terţului se naşte un drept. 1488 Cod civil.27 • debitorul nu este obligat să garanteze faţă de terţ executarea angajamentului de către terţa persoană. Stipulaţia pentru altul a fost calificată ca o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului deoarece prin intermediul acestei construcţii juridice se creează drepturi în favoarea altor persoane decât părţile contractului. În afară de reglementările cuprinse în Codul civil. 76 Aurel Pop. numită terţ beneficiar. persoana terţului beneficiar trebuie să fie determinată la momentul încheierii contractului sau să fie determinabilă în raport cu momentul executării acestuia. să facă sau să nu dacă ceva în folosul unei terţe persoane. 28 . 1984. să dea. numită promitent. 948 Cod civil pentru valabilitatea contractelor (capacitatea de a contracta. care nu participă la încheierea contractului. în măsura în care aceste sume nu au fost plătite antreprenorului. lucrătorii folosiţi de antreprenorul unei clădiri au dreptul să-l acţioneze direct pe beneficiarul clădirii pentru plata sumelor ce li se cuvin. aplicaţii ale acestei excepţii se mai întâlnesc în cazul contractului de asigurare (art. Raporturile juridice dintre stipulant şi promitent au în conţinutul lor dreptul stipulantului de a pretinde promitentului să-şi execute obligaţia asumată în folosul terţului beneficiar. 9 din Legea nr. numită stipulant. Universitatea Bucureşti. însă acesta va cere executarea obligaţiei în favoarea terţului. Codul civil reglementează două cazuri de acţiuni directe în materia contractului de antrepriză74 şi a contractului de mandat75 Stipulaţia pentru altul – numită şi contractul în folosul unei terţe persoane – este un contract prin care o parte. precum şi între promitent şi terţul beneficiar. dar exerciţiul dreptului depinde de voinţa terţului. Dreptul terţului beneficiar se naşte direct în puterea contractului dintre stipulant şi promitent. 3. Dreptul transporturilor. pag. 2.

pag. Partea I.1. O astfel de excepţie este simulaţia.. Curs de drept civil. Dreptul obligaţiilor. 1925..3.46-50 . Dacia. Ed. pag. a drepturilor şi obligaţiilor născute din acel contract. Formele simulaţiei Simulaţia se poate prezenta. cit. 3. Teoria generală. IV.79.28 Opozabilitatea contractului reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terţii. Condiţiile existenţei simulaţiei În cazul simulaţiei se încheie. Simulaţia prin încheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totală a realităţii. Pentru a ne găsi în prezenţa simulaţiei este necesar ca actul secret să se încheie anterior sau concomitent cu actul public. simulaţia se poate prezenta în una din următoarele forme: • contractul fictiv. 1994. apg. pe cale de consecinţă. dacă prin contractul public sunt ignorate numai anumite elemente ale contractului secret. Universitatea din Bucureşti. pag. Vlahide. Flavius Baias. Facultatea de drept. în funcţie de modul în care este conceput contractul public şi de elementul în privinţa căruia operează. mincinos – care nu reflectă voinţa lor reală. Francisc Deak. 1947.a. Gh. Teofil Pop.Traian Ionaşcu. când prin contractul public se urmăreşte să se ascundă natura juridică a contractului secret. De exemplu. prin care se creează o altă situaţie juridică decât cea creată printr-un contract secret – contraînscris – care exprimă voinţa reală a părţilor.3. vol. 77 George Plastara. Teoria generală a obligaţiilor.144. Europa Nova. iar contractul secret este un contract de donaţie. Facultatea de drept.122. În acest caz părţile convin. Simulaţia. Ioan Albu. Ed. fiind anihilat de prevederile contraînscrisului. Ed. op. Ed.153. vânzarea fictivă a unor bunuri pentru a evita executarea silită pornită de creditor.259. prin contractul secret. Beleiu. Curs de drept civil. pag. două contracte. George N. deghizare parţială. Teoria generală a dreptului civil. • contractul deghizat. Bucureşti. Teoria generală a drepturilor reale. op. Ed. 1993. Pompil Drăghici. Teoria generală a contractelor şi obligaţiunilor. între aceleaşi părţi. 1994. Bucureşti.Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului este situaţia în care un terţ va fi îndreptăţit să ignore existenţa unui contract. de exemplu preţul din contractul de vânzare – cumpărare sau scadenţa reală a obligaţiei de plată a preţului. • contractul prin care se realizează o interpunere de persoane. Bucureşti. Rosetti. 1980. Cartea Românească. şi. Bucureşti. Aurel Pop. Definiţia simulaţiei Analizând definiţiile formulate în doctrină77putem defini simulaţia ca fiind o operaţiune juridică în cadrul căreia două persoane încheie un contract public – aparent. II. pag. Universitatea din Bucureşti. contractul public este un contract de vânzare – cumpărare. Simulaţia prin deghizarea contractului public este de două feluri: 1. vol. în sensul că actul public este lipsit de orice conţinut juridic. pag.176. 1960. f. Bucureşti. Ion Dogaru. Drept civil. Repetiţia principiilor de drept civil. unul public şi unul secret. Drept civil român.108. Contractul şi răspunderea contractuală. Obligaţiuni. Cristian Jora. cit. pag. 2. Drept civil. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. Luţescu. Cluj – Napoca. 347. că operaţiunea juridică consemnată în contractul public nu s-a realizat. Curs de drept civil. deghizare totală. De exemplu. În raport cu terţii un contract se impune ca o realitate juridică care nu poate fi ignorată. Lumina Lex. pag. 404. pag. Bucureşti. Paul C. Florin Ciutacu.

29 Simulaţia prin interpunere de persoane intervine atunci când contractul public se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret se determină adevăratele persoane între care s-a încheiat contractul. Această formă de simulaţie este întâlnită în materia donaţiei prin interpunere de persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate. Scopurile urmărite de părţi prin simulaţie78 Simulaţia are un scop general şi abstract, acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului ori a existenţei acordului de voinţă, faţă de terţi, precum şi un scop concret, care poate să constea în: - sustragerea unor bunuri de la urmărirea pornită de creditori; - evitarea raportului donaţiilor şi reducţiunii liberalităţilor excesive; - asigurarea anonimatului unei persoane gratificate; - evitarea aplicării integrale a taxelor de timbru. Efectele simulaţiei Potrivit dispoziţiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. În sistemul dreptului civil român, simulaţia nu este sancţionată cu nulitatea, sancţiunea specifică care intervine în cazul simulaţiei este, după caz, inopozabilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice create prin contractul secret şi înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. Efectele contractului în caz de simulaţie sunt guvernate de două reguli: 1. contractul secret produce efecte numai între părţi şi, în principiu, succesorii lor universali; 2. contractul secret nu produce efecte faţă de terţii de bună-credinţă. Terţii au opţiunea de a invoca în favoarea lor contractul public sau contractul secret. Acţiunea în simulaţie Acţiunea în declararea simulaţiei este acea acţiune civilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului simulat al contractului public şi existenţa contractului secret care modifică, total sau parţial, contractul public. Proba simulaţiei se face după reguli diferite: - între părţi, proba se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actului juridic; - terţii pot proba simulaţia prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumţii, deoarece faţă de ei simulaţia este un fapt juridic. Admiterea acţiunii în simulaţie va duce la înlăturarea efectelor contractului public, iar singurul contract care îşi va produce efectele juridice va fi contractul secret, dacă este încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi, eventual, formă cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Efectul principal al acţiunii în declararea simulaţiei este încetarea caracterului secret al contraînscrisului. 3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg următoarele efecte specifice: 1. obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura lor sau datorită voinţei părţilor se execută altfel. Aşa fiind, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde
78

Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.147

30 executarea, nu execută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această posibilitate poartă denumirea de excepţie de neexecutare a contractului; 2. dacă una din părţi nu-şi execută culpabil obligaţiile, cealaltă parte are dreptul să ceară în justiţie rezoluţiunea sau rezilierea contractului; 3. dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică o parte contractantă să-şi execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind exonerată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportării riscurilor contractuale.79 3.4.1. Excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) Definiţia Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va executa obligaţiile ce-i revin. De îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului încetează.80 Reglementare În codul nostru civil nu există un text general care să reglementeze excepţia de neexecutare a contractului, dar ea este consacrată în câteva cazuri, în materie de vânzare, de schimb şi depozit remunerat. “Vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu are dat de vânzător un termen pentru plată”, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumpărătorul are şi el dreptul de a opune excepţia de neexecutare. În cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat în schimb de către cealaltă parte, fără ca acesta să fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constrânsă să predea lucrul pe care, la rândul său, l-a promis, ci numai să întoarcă pe cel primit (art. 1407 Cod civil). În materia contractului de depozit, “depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită din cauza depozitului”(art. 1619 Cod civil).81 Temeiul juridic În doctrină, excepţia de neexecutare a contractului este fundamanetată, de majoritatea autorilor, pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor născute din contractele sinalagmatice.82, dar este susţinut şi punctul de vedere potrivit căruia fundamentul excepţiei de neexecutare este principiul bunei-credinţe şi echităţii, în baza căruia nici una dintre părţi nu ar putea solicita celeilalte părţi executarea angajamentelor sale, fără a oferi şi ea ce datorează.83 Condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului se cer întrunite următoarele condiţii: -obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. De exemplu, cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o;
79 80

Liviu Pop, op. cit.,pag. 72; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 83. Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 84. 81 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 136. 82 Octavian Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag. 197; Liviu Pop, op. cit., pag. 73. 83 Dimitrie Gherasim, Buna - credinţă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 82.

31 este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de importantă; - neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia; - părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce. Dacă un astfel de termen a fost convenit, înseamnă că părţile au renunţat la simultaneitatea de executare a obligaţiilor şi deci nu mai există temeiul pentru invocarea excepţiei de neexecutare; - pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere. Invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi, fără a fi necesar să se pronunţe instanţa judecătorească. Este însă posibil ca partea căreia i se opune această excepţie să sesizeze instanţa judecătorească ori de câte ori pretinde că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv.84 Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi, ci tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract. Aşadar, ea poate fi invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice. În schimb nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct născut din contractul respectiv. Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului constă în suspendarea obligaţiei asumate de partea care foloseşte aceste mijloc de apărare, până la momentul la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare a determinat invocarea excepţiei. 3.4.2. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Definiţia rezoluţiunii Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea, pe cale judiciară sau convenţională, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul în care nu se îndeplinesc, în mod culpabil, obligaţiile asumate prin convenţie, desfiinţare care produce efecte retroactive.85 Cu alte cuvinte, rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Rezoluţiunea contractului şi nulitatea Deşi ambele au ca efect desfiinţarea retroactivă a contractului, între rezoluţiune şi nulitate există şi importante deosebiri. Astfel, în timp ce cauzele nulităţii sunt întotdeauna concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheierii contractului. Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat, pe când rezoluţiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat, care însă nu a fost executat din culpa uneia dintre părţi. -

84 85

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 86. Valeriu Stoica, ”Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile”, Ed. All, Bucureşti, 1997, pag. 15.

să acorde un termen de graţie părţii acţionate. cit. rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur. urmează să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului. de natură a contribui la executarea întocmai şi cu bună-credinţă. pag. 1021 Cod civil. p. op. p. op.32 Temeiul juridic al rezoluţiunii contractului În doctrină. . nu se va pune problema rezoluţiunii. Liviu Pop. Corneliu Bîrsan. . cit. În aceste condiţii. legea recunoaşte instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiunii. Corneliu Turianu. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiţia rezolutorie expresă care constituie o modalitate a contractului. Corneliu Bîrsan. Călina Jugastru. op. 79. Pompil Drăghici. garanţie a respectări contractului. 87. op. pag. Constantin Stătescu. Al. cit. împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. 199. 90 Ovidiu Ungureanu. Punerea în întârziere este foarte importantă. putând.90 Instanţa judecătorească. În cazul condiţiei rezolutorii. Dacă neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite. după caz. Alexandru Bacaci. a obligaţiilor contractuale. 87. op.89 Condiţiile exercitării acţiunii în rezoluţiune Pentru admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiţii: . Liviu Pop. cit. 78. op. neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia. Călina Jugastru. s-a afirmat că rezoluţiunea contractului este o sancţiune civilă. 77 Ovidiu Ungureanu. pag.86 Majoritatea autorilor consideră însă că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic.157. rezoluţiunea nu operează de drept. op. Corneliu Turianu. ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor. cit. în condiţiile prevăzute de lege. Bacaci. ci aceea a riscului contractului.87 Rezoluţiunea judiciară Potrivit art. cit.. p.. .debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere. 199. o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit. cit. pag. pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă. Partea îndreptăţită trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezoluţiune. 89 Constantin Stătescu. 88 Ion Dogaru.. op. străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter 86 87 Liviu Pop. constatând îndeplinirea acestor condiţii. pag.una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale. ar însemna să i se acorde o primă de încurajare. ..88 Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nuşi execută obligaţia. Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat precum şi de avânzii ei cauză. Rezoluţiunea convenţională Clauzele contractuale exprese prin care părţile prevăd rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. independente de voinţa debitorului. cit.

pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciară restrictiv şi cu mai mare severitate. d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală prin care părţile prevăd că. Constantin Stătescu.Ion Dogaru. Corneliu Bîrsan. op. 156. deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune. Având în vedere consecinţele lor asupra fiinţei contractelor. fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată.. în cazul pactului comisoriu. Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului. cât şi pentru viitor (ex nunc). Alexandru Bacaci. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului. Atunci când creditorul a suferit şi un prejudiciu din cauza neexecutării obligaţiei de către cealaltă parte. Popescu. pag.. Intenţia părţilor de a stipula o asemenea clauză trebuie să rezulte fără echivoc din cuprinsul actului juridic. Corneliu Bîrsan. Ovidiu Ungureanu. b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care părţile convin că în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile. pag. Instanţa de judecată sesizată de una dintre părţi nu va avea altă posibilitate decât aceea de a constata faptul că rezoluţiunea contractului a operat de plin drept. op.. atât pentru trecut (ex tunc). op. în cazul în care una dintre ele nu execută prestaţiile ce le datorează. pag.91 După modul în care sunt redactate. obligarea debitorului la plata de daune interese. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia va putea totuşi să constate că. Aceasta înseamnă că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să acorde termen de graţie şi să se pronunţe referitor la oportunitatea rezoluţiunii contractului. pactele comisorii sunt de patru tipuri: a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuală prin care părţile prevăd că. . În caz contrar. 89. Tudor R. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură posibilitatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune. cit. Efectul principal constă în desfiinţarea contractului. de îndată ce a expirat termenul de executare. cit. chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. 81.. Dimpotrivă. cit. 93 Constantin Stătescu. pag. părţile fiind ţinute să-şi restituie prestaţiile efcetuate în temeiul contractului desfiinţat.. c) Pactul comisoriu de gradul III constă în clauza prin care se prevede că. rezoluţiunea se datorează neexecutării obligaţiilor contractuale de către debitor şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului. op. el are dreptul să ceară. Liviu Pop. 92 În legătură cu toate pactele comisorii este necesar a fi făcută observaţia generală că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat sau se declară gată să-şi execute obligaţiile. Călina Jugastru. pag. cit. cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat. 140. cit. cit. dar va putea să constate că rezoluţiunea nu a avut loc. contractul se desfiinţează. întinderea daunelor interese va fi stabilită de instanţa de judecată. Între părţi.pag. 82. Petre Anca. Pompil Drăghici. fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire. 90. în cazul neexecutării obligaţiei. 200. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de părţile contractante printr-o clauză penală.. pag. Astfel. op. 91 92 Liviu Pop. conform art.33 sancţionator. op. 1084 Cod civil. op.93 Efectele rezoluţiunii contractului Rezoluţiunea produce efecte între părţile contractului şi faţă de terţi.. pe lângă rezoluţiunea contractului. respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluţiunii. contractul se consideră rezolvit de plin drept. rezoluţiunea contractului are ca efect repunerea lor în situaţia anterioară. cit. în cazul în care una dintre părţi nu îşi va executa obligaţiile sale. contractul se consideră desfiinţat de drept. instanţa nu poate acorda un termen de graţie. Corneliu Turianu.

pag.. şi în dreptul civil modern. Cu toate acestea. a fost înlocuită.34 Faţă de terţi. adică să suporte riscul contractual. Valeriu Stoica. Popescu. De aceea şi obligaţiile izvorâte din cele două stipulaţii erau independente una faţă de alta.. op. regimul juridic al rezoluţiunii. nu însă şi pe cumpărător.97 94 95 Liviu Pop. Astfel. ori este. În dreptul medieval. În doctrină s-a afirmat că. op. în cazul bunurilor imobile. fiind de regulă ireversibile. fără însă ca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci. în orice alt mod. cu excepţia faptului că desfiinţează contractul numai pentru viitor. 90. cit.. 87. 97 Ioan Albu. pag. la contractul de vânzare-cumpărare. cit. stipulaţia prin care vânzătorul se obliga să vândă bunul cumpărătorului şi stipulaţia prin care cumpărătorul se obliga să plătească preţul vânzătorului..95 3. terţii dobânditori vor putea opune dobândirea drepturilor lor prin posesie de bună credinţă (art. Ca urmare. cu alte cuvinte. 130. libera pe vânzător. cu titlu de regulă. deci res perit emptori. Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalagmatic. pag. Petre Anca. quam ipso habet”. din considerente de echitate. este normal ca şi cealaltă parte să fie exonerată de executarea obligaţiei sale corelative. care trebuia să plătească preţul. Prestaţiile executate în trecut. pag. culpabilă de această neexecutare. efectele viitoare ale contractului încetează. 3 Riscul contractului Când în cadrul unui contract sinalagmatic. de exemplu. 15. pierderea fortuită a bunului înainte de predare. Contractul de închiriere. pag. contractele sinalagmatice aveau la bază două stipulaţii independente. rezilierii i se aplică. însă nu în exprimarea extracontractuală de res perit domino. conform principiului “resoluto jure dantis. cu soluţia res perit domino. op. Ion P. 84. 1909 Cod civil). Filipescu. pag. De aceea. Dacă la un moment dat una dintre părţi nu-şi mai execută obligaţia. 96 Tudor R. pentru cauză de neexecutare numai pentru viitor.. Această soluţie s-a transmis. 84.94 Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sancţiunea care se aplică în cazul neexecutării culpabile a unui contract cu executare succesivă. Liviu Pop. soluţia injustă din dreptul roman. una dintre părţi să se afle în imposibilitatea de a-şi executa obligaţia. o parte nu vrea să-şi execute obligaţia sa. cit. op. cit. dobânditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea “nemo plus juris ad alium transfere potest. rămân definitiv executate. cine va suporta riscul contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare a obligaţiei ce revine uneia dintre părţi. Corneliu Bîrsan. op. rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilor consfinţite în favoarea lor de către dobânditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit. Se poate întâmpla însă că dintr-o împrejurare independentă de voinţa părţilor. este un contract cu execuţie succesivă. de exemplu.. Ca efect al rezilierii. sub toate celelalte aspecte.4. În dreptul roman. în cazul bunurilor mobile şi prin uzucapiune. . op. în timp. Constantin Stătescu. Se pune atunci problema de a şti dacă partea cealaltă mai este ţinută să-şi execute obligaţia ce-i revine ori. resolvitur jus accipientis”. op.96 Problema suportării riscurilor contractuale a fost soluţionată diferit în decursul timpului. pag. cit. 138. cit. se poate spune că rezoluţiunea contractelor cu executare succesivă se numeşte reziliere. ci în exprimarea contractuală de res perit debitori. cit. cealaltă parte va putea cere rezilierea contractului. urmare a caracterului retroactiv al rezoluţiunii. care exprima aplicarea la vânzare-cumpărare a adagiului res perit creditori.

ale regulii. op. Constantin Stătescu. Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei debitorului lipseşte de cauză obligaţia creditorului. astfel. produce efecte retroactiv. op. în acest caz. Regula riscurilor contractuale se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor care s-au obligat fiecare numai în consideraţia executării obligaţiei corelative. ceea ce înseamnă că locatorul nu va avea dreptul să pretindă chiria de la chiriaş (art. . Corneliu Bîrsan. pag. Regula că riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat nu este formulată de Codul civil.35 Regula menţionată înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă. Filipescu.fie soluţia desfiinţării sau desfacerii în întregime a contractului. în diferite materii. 92. Astfel: . nu va mai trebui să fie executată. Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţilor ce revin părţilor contractante. În contractele sinalagmatice. obligaţia fiecărui contractant este cauza executării obligaţiei de către celălalt contractant. dacă în timpul locaţiunii lucrul închiriat piere în totalitate. calitatea de debitor al unei obligaţii imposibil de executat şi deci suportă riscul contractului. nu are caracter imperativ. cit. Locatorul este debitorul unei obligaţii imposibil de executat şi va suportă riscul contractului. pag. pentru a o impune creditorului. ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat suportă riscul contractului în măsura obligaţiei neexecutate de el. 971 Cod civil dispune: “În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii.în materie de închiriere. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. lucrul confecţionat de antreprenor piere fortuit. aşa încât părţile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale. cit. motiv pentru care această regulă. contractul se consideră de drept desfăcut. Cu alte cuvinte. prin caz fortuit. antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investită în confecţionarea lucrului Antreprenorul are. Cazul fortuit. proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor. dar acesta face unele aplicaţii. 98 Ion P. Regula consacrată în legislaţie este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate. . dacă parte ce ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul a fost încheiat. înainte de a fi fort predat de către transmiţător. deci nu în întregime ca în situaţiile precedente. Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capătă o soluţie specifică în cazul în care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert. dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat. în sensul că ambele obligaţii se consideră ca şi cum nu au existat niciodată. sau a unui alt drept real.fie soluţia de a se reduce în mod corespunzător contraprestaţia ce ar urma să se execute de cealaltă parte. 88. 1423 Cod civil civil). dacă înainte de predare. două situaţii sunt posibile: . În această situaţie riscul contractului este suportat integral de către debitorul obligaţiei imposibil de executat.. art.98 În cazul în care obligaţia devine numai parţial imposibil de executat.. chiar dacă nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. . O asemenea problemă se pune în situaţia în care lucrul care a făcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauză fortuită. neexecutarea obligaţiei uneia dintre părţi lipseşte de suport juridic obligaţia celeilalte care. riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). care pune riscurile în sarcina debitorului obligaţiei a cărei executare a devenit imposibilă.în materia contractului de antrepriză. Cu privire la transmiterea proprietăţii unui lucru cert. de pildă. care determină aplicarea regulii riscului contractual.

transferul proprietăţii nu se produce la încheierea contractului. 1295 alin. prin înscriere în carte funciară dreptul de proprietate se transmite atât în raporturile dintre părţi. transferul proprietăţii operează la predare. vânzătorul fusese pus în întârziere întrucât nu îşi executase la termenul prevăzut.. Debitorul pus în întârziere poate scăpa de urmările riscului numai dacă dovedeşte că lucrul ar fi pierit chiar dacă ar fi fost predat cumpărătorului la termen (art. 1018 Cod civil). atât ca aplicare a principiului res perit domino. deşi este vorba de bunuri certe. iar bunul piere înainte de a se fi operat transferul proprietăţii. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. deşi este vorba de un bun cert. transferul dreptului de proprietate operează numai odată cu predarea către cumpărător. numai în acest moment se realizează individualizarea bunurilor. .”Curs de drept civil. fără a putea obţine vreo reducere a preţului (art. În caz de neexecutare vânzătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri. Astfel. vânzătorul este obligat să-şi procure altele. În consecinţă. 3 Cod civil). În cazul în care vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă. . pag. în privinţa vânzătorului.în sistemul de carte funciară. op. 1960. cit. obligaţia de predare. Astfel. Dacă lucrul piere în mod fortuit pendente conditione. riscul contractului va fi suportat de către vânzător. şi anume din momentul în care înstrăinătorul şi-a îndeplinit obligaţia sa prin punerea în posesie a dobânditorului şi predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului transmis. dacă până la predare intervine o imposibilitate de executare. chiar dacă se împlineşte condiţia (art. de exemplu: . Pieirea unor bunuri de gen nu înlătură obligaţia vânzătorului de a-şi executa în natură obligaţia. adică de vânzător. O situaţie deosebită apare în cazul în care transferul proprietăţii este afectat de o condiţie. urmează a se distinge după cum este vorba de o condiţie suspensivă sau de o condiţie rezolutorie. 99 Ion P.. 88. Drept urmare.. iar cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul.părţile au convenit transmiterea proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului. legea dispune că riscul îl va suporta vânzătorul. deoarece ca regulă. chiar mai înainte de întabularea dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului. înainte de pieirea lucrului. spre a-şi executa obligaţia (genera non pereunt). conform dispoziţiilor art. Teoria generală a obligaţiilor”. 1074 alin.99 În cazul în care obiectul contractului sunt bunuri de gen. Chiar dacă toate bunurile din patrimoniul vânzătorului de genul celor vândute au pierit în mod fortuit. . transferul operează în momentul întabulării. 2 Cod civil care menţionează expres că “lucrul este în rizico-pericolul creditorului. 1 “ vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. cât şi pentru că el este debitorul obligaţiei imposibil de executat. Bucureşti. de acelaşi fel. acesta nemaifiind în măsură să-şi execute obligaţia la împlinirea condiţiei. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. Dacă pendente conditione lucrul a pierit numai în parte. Francisc Deak. în acest sens fiind dispoziţiile art. În cazul în care. afară dacă debitorul este în întârziere. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobânditorului. ci ulterior.. 1018 alin. transmiterea proprietăţii lucrului individual determinat este subordonată realizării condiţiei.în cazul vânzării lucrurilor viitoare. 1156 alin. cât şi faţă de terţi.36 Codul civil face aplicaţia practică a aceste reguli în materia contractului de vânzarecumpărare. riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. Filipescu. în cazul bunurilor de gen. cumpărătorul este obligat să-l primească în starea în care se găseşte. pag 163. în acest caz rizico-pericolul este al debitorului”. 2 Cod civil). Riscul contractului va fi suportat de către vânzător şi atunci când.

prin care acesta se oferă să plătească.. Dacă lucrul piere mai înainte de realizarea condiţiei rezolutorii. 95.37 Dacă vânzarea s-a făcut sub condiţie rezolutorie.125 . în mod public. ca dealtfel şi alte izvoare ale dreptului civil. Această notificare. 1804 – 1806 Cod civil. 4. Corneliu Bîrsan.. Bucureşti. cit. Drept civil român. op. Iosif Urs.126 . care va trebui să plătească deci preţul. pag. se obligă. pag. se numeşte ofertă de purgă. 1998.100 În concluzie se poate afirma că ori de câte ori transferul unui bun este afectat de o condiţie. Definiţie Actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii este actul juridic civil care reprezintă rezultatul voinţei unui singur subiect de drept având ca efect naşterea. izvoare de obligaţii În doctrină102 sunt considerate ca izvoare de obligaţii următoarele acte juridice unilaterale: a) Oferta de a contracta. 128. pag. b) Promisiunea publică de recompensă este acel act juridic prin care o persoană. op. constă în angajamentul unei persoane. d) Oferta de purgă a imobilului ipotecat. realizată în condiţiile art. Popescu.2. 134. 100 101 Tudor R. riscul contractului va fi suportat de către acea parte care are calitatea de proprietar sub condiţie rezolutorie. proprietar sub condiţie rezolutorie.3. op.R. Drept civil. Cristian Jora. Oscar Print. de a acorda un premiu determinat celei mai bune lucrări realizate de cineva. pag. care a fost analizată la mecanismul încheierii contractului. dacă bunul a fost dobândit printr-un act cu titlu gratuit.101 CAPITOLUL 4 ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII 4. care constă în notificarea adresată de dobânditorul unui imobil ipotecat creditorilor ipotecari. 102 Gh. Petre Anca. cit. 4.L. Constantin Stătescu. cit. Exemple de acte juridice unilaterale. Bucureşti. modificarea sau stingerea unei obligaţii. Ed. Florin Ciutacu. cumpărătorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul încheierii contractului şi se află în aceeaşi situaţie în care se găseşte vânzătorul în contractul încheiat sub condiţie suspensivă. numită promitent. Beleiu. 231-232. deşi dreptul său de proprietate este desfiinţat cu efect retroactiv din momentul încheierii contractului. în condiţiile concursului arătate în promisiune. III. Reglementare Codul civil. datoriile şi sarcinile ipotecare. în limita preţului de cumpărare a imobilului sau a preţului evaluat. c) Promisiunea publică de premiere a unei lucrări în caz de reuşită la un concurs. 1998. pag. iar bunul piere pendente conditione. Casa de editură şi presă „Şansa” S. Smaranda Angheni. să plătească o recompensă persoanei care va îndeplini un act sau fapt juridic. iar ofertantul este obligat să o menţină timp de 40 de zile. nu cuprind o reglementare generală a actului juridic unilateral ca izvor de obligaţii.. acesta reprezentând o excepţie dedusă din interpretarea anumitor instituţii juridice.1. vol. asumat în mod public. riscul îl suportă cumpărătorul.

numită şi gestiunea de afaceri. prin fapta sa voluntară şi unilaterală. All Beck.295 . 103 Constantin Stătescu. în doctrină gestiunea intereselor altei persoane a fost definită ca fiind o operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine. modifică sau sting raporturi juridice. 2002. şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane. se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o a săvârşi. Definiţie Gestiunea intereselor altei persoane. care nu are o reglementare legală. până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi”. persoana care intervine prin fapta sa voluntară şi gerat.1. cu voinţă. Pornind de la această definiţie legală. fiind o construcţie a literaturii de specialitate şi a practicii judecătoreşti. Raluca Dimitriu. 5. Din categoria faptelor juridice licite face parte şi îmbogăţirea fără justă cauză.2. • Plata lucrului nedatorat (art. op. cunoaşte o definiţie legală cuprinsă în art. fără a avea mandat din partea acesteia. Drept civil. fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă. Noţiune şi reglementare Prin fapte juridice se înţeleg evenimentele şi acţiunile omeneşti care produc efecte juridice. persoana pentru care se acţionează. Ed. conform căruia „ acela care. pag.296 . săvârşeşte fapte materiale sau încheie acte juridice în interesul altei persoane. cit. 104 Brânduşa Ştefănescu. prin care o persoană numită gerant.113. Corneliu Bîrsan. Teoria generală a obligaţiilor. Gestiunea intereselor altei persoane 5. 987 Cod civil.992 – 997).. Codul civil reglementează două fapte juridice licite.38 CAPITOLUL 5 FAPTUL JURIDIC LICIT 5.1.103 Într-o altă formulare. gestiunea de afaceri este un fapt licit şi voluntar. gere (administrează) interesele altuia. numită gerat. adică creează. fără cunoştinţa proprietarului.2. ca izvor de obligaţii: • Gestiunea de afaceri (art.987 – 991). Bucureşti. pag.104 Din definiţiile formulate rezultă că părţile care intră în acest raport obligaţional se numesc gerant.

3. b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra interesele unei alte persoane.2. care s-au născut din actele încheiate de gerant în numele său.să execute toate obligaţiile faţă de terţi.să dea socoteală geratului pentru operaţiunile efectuate. vor putea să o preia (art.2. Condiţiile gestiunii de afaceri Condiţiile gestiunii de afaceri privesc obiectul şi utilitatea gestiunii. Actele juridice încheiate de gerant în nume propriu nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare.2.3.2. nu propriile sale interese. Din punct de vedere al atitudinii părţilor faţă de actele de gestiune.149 .39 5. sau moştenitorii săi. .2. 989 Cod civil). 5. precum şi atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune.3. . urmează a fi reţinute două aspecte: a) geratul să nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului. pag. Efectele gestiunii de afaceri 5.în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar (art. cit. .2.să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut (art. în sensul ca prin săvârşirea ei să se evite o pierdere patrimonială. în caz contrar fiind vorba de un mandat tacit.1. op.3. 987 – 988 Cod civil). 105 Liviu Pop. 991 Cod civil).să continue gestiunea începută până în momentul în care geratul. Obligaţiile gerantului Obligaţiile gerantului sunt următoarele: . Obligaţiile geratului Geratul are următoarele obligaţii: . Gestiunea trebuie să fie utilă geratului105. 5. 2. Aceste condiţii sunt următoarele: 1..

Academiei.” Obligaţia de restituire a accipiensului este reglementată în art.3. care diferă după cum acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. 5. pag. Corneliu Bîrsan. orice plată presupune o datorie. 994 – 997 Cod civil. cit. Condiţiile plăţii nedatorate Condiţiile generale ale plăţii nedatorate sunt următoarele: . primeşte ceea ce nu-i este debit.să existe o plată.3. Bucureşti. care prevede că „ cel ce. în doctrină106 plata lucrului nedatorat a fost definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia. 992 Cod civil.3. dar are dreptul să păstreze fructele. pag. Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Accipiensul este de bună – credinţă atunci când nu a cunoscut faptul că plata pe care a primit-o nu era datorată. Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaţii deoarece prin efectuarea unei plăţi nedatorate ia naştere un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire a ceea ce a plătit. cit. . 993 Cod civil. 994 Cod civil). Plata lucrului nedatorat 5.plata să fie nedatorată. este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.. op.187. 2 Cod civil). din eroare. de către debitor. .40 5. ca orice posesor de bună – credinţă (art. Efectele plăţii nedatorate Principalul efect al plăţii nedatorate este obligaţia de restituire a lui accipiens. crezându-se debitor. 5. 154.3. op. Bina – credinţă se prezumă. are drept de repetiţiune în contra creditorului. iar persoana care primeşte plata se numeşte accipiens. respectiv: . Liviu Pop.va restitui lucrul. iar accipiensul este debitorul acestei obligaţii.plata să fie făcută din eroare.” Întinderea obligaţiei de restituire este reglementată în art.4.4.3. În raport de aceste considerente. potrivit căruia „acela care. 106 Dimitrie Gherasim. pag. Reglementare legală Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art. 996 alin. . Persoana care efectuează plata se numeşte solvens.. iar întinderea obligaţiei de restituire va opera numai în limitele îmbogăţirii sale.3. Buna – credinţă în raporturile juridice civile. Definiţie În dreptul civil. Conform art. 5. . a plătit o datorie. 1981. 5.120.2. din eroare sau cu ştiinţă.3.1.1.dacă lucrul a fost înstrăinat se va restitui preţul primit (art. 1092 Cod civil. Ed. Constantin Stătescu. prin plată se înţelege executarea voluntară a unei obligaţii. indiferent de obiectul acesteia.

5.3. 1164 Cod civil). Idei producătoare de efecte juridice.creditorii chirografari ai solvensului.dacă a înstrăinat lucrul.41 dacă lucrul a pierit. . 2002. 5.7.4. 2 Cod civil). acesta va restitui doar în măsura îmbogăţirii sale (art. să restituie cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut cu conservarea lucrului. 1092 Cod civil).5. 5.3. Ed.8. respectiv sporirea valorii lucrului. acţiunea are caracterul unei acţiuni în revendicare care este. All Beck. • dacă plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză imorală. prescriptibilă în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani. în principiu. 5.a primit. Îmbogăţirea fără justă cauză 107 Coordonator Ion Dogaru. Dacă obiectul plăţii a fost un bun individual determinat.3.107 5. Cine poate să ceară restituirea Restituirea plăţii poate să fie cerută de următoarele persoane: . • dacă plata a fost făcută unui incapabil. pag.4. indiferent de preţul pe care l. Obligaţiile sale sunt următoarele: . în mod fortuit. cu excepţia cazului în care va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la solvens (art. • când plata a fost făcută de către o altă persoană decât debitorul. pe calea acţiunii oblice. 81 . 1098 şi art.dacă lucrul a pierit.3. 5. . 996 Cod civil). indiferent dacă acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Accipiensul este de rea – credinţă atunci când primeşte o plată. deşi ştia că nu i se datorează. iar accipiensul a distrus cu bună – credinţă titlul constatator al creanţei sale.să restituie lucrul primit şi fructele percepute (art. 994 Cod civil). să restituie valoarea acestuia.2. imprescriptibilă. ră restituie valoarea acstuia din momentul cererii de restituire. la data introducerii acţiunii în justiţie (art. termen care începe să curgă din momentul în care solvensul a cunoscut. Bucureşti. Acţiunea în restituire Acţiunea în repetiţiune (restituire) este o acţiune patrimonială.3. va fi liberat de obligaţia de restituire (art. Obligaţiile solvensului Solvensul este obligat faţă de accipiens.6. . 995 Cod civil).solvens. Drept civil.995 alin. în mod fortuit. sau trebuia să cunoască faptul că plata era nedatorată. Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Obligaţia de restituire a plăţii nedatorate nu mai există în următoarele cazuri: • cazul obligaţiilor civile imperfecte achitate de bună voie de către debitor (art.

4.. Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire pot fi grupate în două categorii: 1. o hotărâre judecătorească.42 5. . 31-33 . 111 Curtea de Apel Bucureşti. arăturile şi munca depusă de alţii. respectiv: . 5. 3548/1999. 5.272 110 Tudor R.156. proprietarul terenului care culege fructele este obligat să plătească semănăturile.4.. pag. pag. Reglementare Codul civil nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză. pag.. 484 Cod civil. cunoscută şi sub denumirea de îmbogăţire fără just temei.4.potrivit art. condiţii materiale.2.conform art. op. 5. cit. Petre Anca. respectiv.109 Acţiunea în justiţie pe care o are creditorul acestei obligaţii.1. fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. care constă în mărirea patrimoniului unei persoane. Renee Sanilevici.4. Secţia a III-a civilă.2. având ca obiect restituirea. proprietarul care a construit pe terenul său cu materialele altei persoane are obligaţia de a plăti contravaloarea acestora.4. condiţii juridice. 108 109 Constantin Sătescu.4. dar există mai multe aplicaţii ale acestui fapt juridic licit. cit. se numeşte actio de im rem verso. Popescu. în Culegere de practică judiciară. diminuarea unui patrimoniu.108 De regulă. să existe o legătură între mărirea şi.3. se consideră că aceasta implică un fapt juridic. Definiţie Îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane. Condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire • • • să se producă mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile. 1999. Corneliu Bîrsan. pag 127 Paul Mircea Cosmovici.. prin diminuarea patrimoniului altei persoane. 493 – 494 Cod civil. un contract111. fără temei legitim. op.4. în sensul că ambele operaţiunii să fie efectul unei cauze unice. op. decizia nr. 2. micşorarea patrimoniului altei persoane să constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli. Condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire110 • să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane. cit. ca izvor de obligaţii. iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul să fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reţinut construcţia. pag. 5. cea dintâi având obligaţia de a înapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obţinut în dauna ei. respectiv să nu fie vorba de o dispoziţie legală. op. cit.224.4.

Conform prevederilor art. 2. pentru acţiunile formulate în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. atât faptul măririi altui patrimoniu.6. cât şi persoana care a beneficiat de această mărire. din care ia naştere un raport juridic obligaţional. supusă termenului general de prescripţie. 5.4.43 • să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite. termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care persoana care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut. de 3 ani. Obligaţia de restituire cunoaşte două limite: 1. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial. persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului său.5.4. iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligaţii. restituirea se face în natură. 8 alin. Prescripţia acţiunii Acţiunea în restituire este o acţiune prescriptibilă extinctiv. IZVOR DE OBLIGAŢII . 5. sau trebuia să cunoască. la momentul intentării acţiunii în restituire. 167/1958. 2 din Decretul nr. persoana al cărei patrimoniu s-a mărit nu poate fi obligată la restituire decât în măsura creşterii patrimoniului său. împotriva căruia se intentează acţiunea. dar atunci când acest lucru nu este posibil. De regulă. CAPITOLUL 6 FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. în temeiul căruia persoana al cărei patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligaţiei de restituire. restituirea se va face prin echivalent.

pag. Bucureşti. Ed. conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legale. 6. 998 – 1003 Cod civil. Răspunderea civilă este de două feluri: . răspunderea civilă a fost definită ca fiind o instituţie juridică alcătuită din totalitatea normelor de drept prin care se reglementează obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală. Ed. 1972. Răspunderea civilă delictuală. Marin F. Potrivit art. care cauzează altuia prejudiciu. 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.7-8 113 Liviu Pop.răspundere civilă delictuală Răspunderea civilă contractuală apare în cazul nerespectării clauzelor unei convenţii. Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale Sediul materiei răspunderii civile delictuale îl constituie dispoziţiile art. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. 112 Ion M. orice faptă a omului. a-l repara.1. cit.răspundere civilă contractuală .. op. Răspunderea civilă.44 .164 . Mihail Eliescu. Noţiunea de răspundere civilă Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice. Anghel. Francisc Deak. 15-21. care constă într-un raport juridic obligaţional. Ştiinţifică.2.RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ - 6. 1970. Popa. Academiei. 998 Cod civil. ori pentru care este chemată de lege să răspundă. pag. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. Bucureşti.112 Într-o altă formulare113. Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. iar art. pag.

Răspunderea civilă delictuală.5. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. Condiţiile generale ale răspunderii Din analiza textelor art. 2. a-l repara”. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. iar art. 6.4. 1002 Cod civil). Reglementare Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil român în art. 998 Cod civil dispune că „orice faptă a omului. • existenţa unei fapte ilicite.5. Teoria generală a obligaţiilor. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. 3. respectiv: • răspunderea pentru fapta proprie (art. 999 Cod civil prevede că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.5. 1 Cod civil). Universitatea din Bucureşti. 1000 alin. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Natura juridică a răspunderii civile delictuale Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală. 3 Cod civil). pag. 998 şi 999 Cod civil. al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat114. răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. Răspunderea pentru fapta proprie 6. 1000 alin. răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art.5 . 1000 alin. Drept civil. 4 cod civil). dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. 1001 Cod civil). răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauztae ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art. nu în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia. • Răspunderea pentru lucruri. 6.3. 998 – 999. Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. 2. 3. 6. care cauzează altuia prejudiciu. 1000 alin. Art. în general (art. edificii şi animale: 1. 1980. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: • existenţa unui prejudiciu. Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri.2.45 6. Facultatea de drept.1. • răspunderea pentru fapta altei persoane: 1. 998 – 999 Cod civil). 114 Constantin Stătescu. 2 Cod civil).

6. În deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale. cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra în 1969.6. pag. Alături de aceste elemente. pentru că nu poate face dovada unui interes. ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei. pag.33 120 Ioan Albu. Victor Ursa. cit. Teoria generală a obligaţiilor. condiţie necesară şi esenţială a acesteia. cit. 1979. pierderea capacităţii de muncă. respectiv: • după natura sa: prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonial. 32 118 Ioan albu. Ed Dacia.Definiţie Prejudiciul. este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană. De exemplu. efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane. Alţi autori116 au argumentat în sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale. neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. calificat ca o condiţie sine qua non118. Rezultând din atingerea unor valori morale ale omului. Marin F. Francisc Deak. Clasificarea prejudiciului Prejudiciul se clasifică în funcţie de mai multe criterii.1. cit. Ion M.2. Petre Anca. Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani. pag. prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale. deoarece atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată. Popa.6. Victor Ursa. 117 Constantin Stătescu..29.29 . pag. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale. op. Prejudiciul 6. cit. pag. De exemplu. Anghel. 119 Constantin Stătescu. • după durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv. op. cit. op. op. 6. constând în intenţia. Didactică şi Pedagogică.160-161. 89. Bucureşti. Ed. • după cum putea sau nu să fie prevăzut în momentul producerii: prejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibil. Răspunderea civilă pentru daune morale. pag. Într-o altă opinie 117s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită poate fi examinată separat. distrugerea unui bun.46 existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul. ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparaţie. în literatura de specialitate115 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul. pag. op.119 Alţi autori120 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare.. de antură patrimonială sau nepatrimonială.6.. Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare în bani. Cluj – Napoca.71 116 Tudor R Popescu... doctrina şi jurisprudenţa română au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la 115 • Paul Demetrescu. 1966. suferinţa fizică provocată de un accident. după cum poate fi considerată un element implicat în condiţia vinovăţiei. Drept civil.

316-320 . mutilările. Lumina Lex.121 Prejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau într-un interval de timp scurt. a determinat concluzia că o atare despăgubire de „compensare” sau „satisfacţie” a victimei. Secţia penală. în cadrul infracţiunilor contra vieţii.1997. Prejudiciul succesiv constă în consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat în timp. în Buletinul Jurisprudenţei. să fie recunoscută. 121 Curtea de Apel Ploieşti. Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. libertăţii persoanei. 229/30. a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalităţii umane şi a raporturilor de familie. Ed. exclusiv.10. pag. desfigurările.1997.1997 şi 242/14. vătămările. restrângerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii.47 reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice încercate de părţile vătămate prin lovirile. Bucureşti.09. Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite.09. a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiate. 475/4. 1999. deciziile nr. integrităţii şi sănătăţii persoanei. Punerea de acord a jurisprudenţei române cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale.

Secţia penală. cât şi posibilitatea de a fi determinat.48 6.4.3.2. în măsura în care sunt sigure atât apariţia acestui prejudiciu. dacă sunt îndeplinite. 271 . în acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurare. pag. Principiile reparării prejudiciului Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni în justiţie pentru plata despăgubirilor.1.S. se fac următoarele distincţii: • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş. cât şi modalitatea de plată a acestora. cumulativ. . Pe cale convenţională.Dacă victima primeşte indemnizaţie de asigurare. în Culegere de decizii ale T.6. victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ. cu titlu de ajutor. Caracterul cert al prejudiciului Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existenţei cât şi al întinderii sale.6. Este considerat cert. Condiţiile reparării prejudiciului Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare. iar dacă terţul a plătit în locul autorului faptei ilicite.3. prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor. va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite.prejudiciul să nu fi fost reparat încă. iar victima îl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la asigurator. • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. • dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat. victima şi autorul faptei ilicite pot să încheie în mod valabil o convenţie prin care să stabilească atât întinderea despăgubirilor. pentru repararea prejudiciului ea va fi îndreptăţită să formuleze acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii.3.6.122 2. 122 Tribunalul Suprem. acordată de Asigurările sociale. asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane. 3. adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire. Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Analiza acestei condiţii se face în raport de trei posibile situaţii.6. nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite. în cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă. decizia nr. Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană. pe anul 1983. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri. două condiţii: . 6. respectiv: 1. 1356/1983. 6. 6.prejudiciul să fie cert. se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite.

Repararea prin echivalent a prejudiciului Atunci când nu este posibilă repararea în natură a prejudiciului .109 124 Curtea Supremă de Justiţie. înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel. 2530/21.stabilirea unor prestaţii periodice. autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată până la data încetării stării de invaliditate. op. Orizonturi. repararea prejudiciului se face în funcţie de următoarele principii: . Ed. Pompil Drăghici. remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru. temporar sau viager.. 6. cât şi beneficiul nerealizat – lucrum cesans-123. care se stabileşte prin hotărârea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor. pag. principiul reparării în natură nu este consacrat în Codul civil. Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea în natură a prejudiciului constă într-o activitate sau operaţie materială. idem. concretizată în restituirea bunurilor însuşite pe nedrept. cit. pag. cit. cu urmarea unei invalidităţi temporare. 1990 – 1992.6. dar este recunoscut în doctrină şi jurisprudenţă.principiul reparării integrale a prejudiciului.125 Sub aspectul reglementării. în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie. op. • În stabilirea întinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicite124 • Prejudiciul trebuie să fie reparat în întregime. • se repară atât prejudiciul previzibil cât şi prejudiciul imprevizibil.93 125 Liviu Pop. . Principiul reparării integrale a prejudiciului Restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale. decizia nr. 747/1992. 123 Curtea Supremă de Justiţie. În cadrul unei astfel de acţiuni.4.6. Bucureşti. repararea se face prin echivalent. 92 . 6.acordarea unei sume globale. De exemplu.principiul reparării în natură a prejudiciului. pag. pag. . decizia nr. etc.1.11. distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia. devenind aplicabilă ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă.4. 1993.169 126 Ion Dogaru.1991. 6.126 Repararea prin echivalent se poate face în două modalităţi: .107 .4. victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune având ca obiect plata despăgubirilor. în formă bănească..6. cauzatoare de vătămări corporale. care se plătesc victimei. după caz. indiferent de forma sau gradul de vinovăţie.2. La repararea integrală a unui prejudiciu. Secţia penală. în cazul săvârşirii unei infracţiuni contra persoanei. urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte: • este supusă reparării atât paguba efectivă – damnum emergens -. Secţia civilă.3.49 Dacă între părţi nu a intervenit o asemenea convenţie. Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie. 223 .

• dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată. fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate.186 . 2110/26. cit.. dacă se dovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort în plus. cit. în cazul vătămării integrităţii corporale.1. cit. În materia răspunderii civile delictuale. este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efort. Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare. op. 6. sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.7. care. op. au decis şi în sensul că în cazul în care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar. având drept cauză aceeaşi faptă ilicită. pag. fără consecinţe de durată. după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească. • dacă urmarea faptei ilicite constă în decesul victimei. pag. indiferent sub ce formă. şi chiar mai mare. Corneliu Bîrsan. realizează la locul de muncă aceleaşi venit. se face dovada unor noi prejudicii. pag.. încălcându-se normele dreptului obiectiv. Definiţie Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară săvârşirea unei fapte ilicite. Aceasta înseamnă că în analiza faptei ilicite vom avea în vedere doar elementul obiectiv al acesteia. adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă a unei persoane. se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii. Fapta ilicită 6. 128 6. deoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte. Constantin Stătescu..4.6. • dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale. Secţia civilă.1995. cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată. op. ulterior abandonat. precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate în întreţinerea victimei.129 127 128 • Constantin Stătescu.09. cit. iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. pag. cu precizarea că elementul subiectiv a fost. • autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire. Corneliu Bîrsan. ajutor social). consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost..170 Curtea de Apel Ploieşti.7. 437 . care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie.438 129 Constantin Stătescu. op. se pot obţine despăgubiri suplimentare. se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice. decizia nr.4. în concepţia tradiţională avea în structura sa un element obiectiv sau material şi un element subiectiv sau psihologic. precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical. 45. Instanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni având ca obiect plata despăgubirilor. se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de înmormântare. care a necesitat pentru compensare.50 În doctrină127 s-a precizat că în cazul în care. fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care. Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului întinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de acordare a despăgubirilor. chiar şi în situaţia în care. ulterior producerii prejudiciului.

7. Institutul European.Dumitru Văduva. Petrică Truşcă. Ed. op. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. dar şi atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. Ed. Răspunderea civilă delictuală operează atât în cazul încălcării unui drept subiectiv. pag. 6. producând astfel proprietarului care. . Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei În anumite situaţii. Trăsăturile caracteristice ale faptei ilcite Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice:134 • fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială. potrivit art. pag. op. Drept civil. Nicolae Puşcaş. Cauzele135 care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: . Smaranda Angheni. menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicită. op. constând într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată.254-258. Iaşi. dar fapta ilicită poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni. potrivit legii. • fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice. pag. 25 şi 35 din Decretul nr. 1999. • fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate.05. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală. în realitate. Maria Gaiţă. obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora. Andreea Tabacu. deoarece este înlăturat caracterul ilicit al faptei. pag. 487/5. pag. În asemenea situaţii. 6. Paralela 45. 133 Încălcarea acestei obligaţii are loc. decizia nr. 484 Cod civil.212 Veronica Stoica. 998 Cod civil se referă la „orice faptă care cauzează altuia prejudiciu”.51 În alte formulări. Secţia civilă. Teoria generală a obligaţiilor.131 Deşi dispoziţiile art. De exemplu. iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese. Instituţii de drept civil.110-113. dar şi normele de convieţuire socială. o daună constând în contravaloarea fructelor însuşite pe nedrept. fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane130 sau ca reprezentând un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate. 162-170. răspunderea nu este angajată.141 134 Liviu Pop. în principiu. în acele situaţii când. pag. deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane. 1998. este ilicită fapta posesorului de rea – credinţă. Iaşi. 2003. pag. Deoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite.213 135 Iosif Urs. Legea impune. cit.7. să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelor. cit. de regulă. Drept civil.. 998 Cod civil.. are dreptul să culeagă fructele.1997. 17 133 Mihail Eliescu. care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine. op. cit. Ed. prin acte comisive. 2002. 130 131 Liviu Pop. acesta având obligaţia ca. fapta trebuie să fie ilicită.legitima apărare. Obligaţii. o persoană este obligată să îndeplinească o activitate sau să săvârşească o anumită acţiune.3. potrivit art. pag. cit. la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi încălcate.132 În acest sens şi art. 328 132 Curtea de Apel Iaşi. în Culegere de practică judiciară.2. Bucureşti. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice. printr-o activitate pozitivă. în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale. 480 Cod civil... Drept civil. Universul Juridic.

63 A/13. lipsindu-i caracterul ilicit.. direct. iar modul de executare al ordinului nu este ilicit. integrităţii corporale. sub sancţiunea recunoscută de lege. născut şi actual. pag. Fapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală.204 139 Ion Deleanu. .139 Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii: . 49 . îndeplinirea ordinului superiorului. 31/1954 . pag. 136 137 Mihail Eliescu. o asemenea pagubă.2002. 1988. Culegere de practică judiciară. exercitarea unui drept. dacă a fost săvârşită în îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului.atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes general. ale altei persoane sau în apărarea unui interes general. în acord cu interesul obştesc şi cu normele de convieţuire socială. 2 din Decretul nr. Cluj – Napoca. astfel cum rezultă din prevederile art. op. 44 Cod penal. Ed. împotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană.138 Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său.2 Cod penal.136 O persoană este considerată în legitimă apărare dacă fapta a fost săvârşită în următoarele condiţii: . 3 alin. prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său. respectiv potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege.152 Curtea de Apel Târgu – Mureş. .06. legitim şi juridic protejat. . viaţa. emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale. Starea de necesitate . definită de art.există un atac material. 2003. 35-36 138 Florin Ciutacu. imediat şi injust împotriva persoanei care comite fapta. pag. s-au creat anumite restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei alte persoane. drepturile celui atacat ori interesul public. consimţământul victimei. în Ministerul Justiţiei. Legitima apărare este definită în art. Bucureşti...dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat în limitele sale interne.52 starea de necesitate. cit. All Beck. Ed. decizia civilă nr. obştesc. integritatea corporală . integritatea corporală sau sănătatea autorului. Drepturile subiective şi abuzul de drept. Executarea ordinului superiorului137 înlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public. presupune că fapta a fost săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent. onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea. Dacia. Exercitarea unui drept înlătură caracterul ilicit al faptei dacă. 45 alin. libertăţii. agresorului. cit. faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului. şi care nu putea fi înlăturat altfel. ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv.atacul să pună în pericol grav viaţa. op. direct.apărarea celui care săvârşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu atacul. reprezintă o faptă săvârşită în scopul apărării vieţii. Cristian Jora. a sănătăţii. în scopul valorificării unui interes personal. îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege. pag.

53 dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună – credinţă, conform dispoziţiilor art. 57 din Constituţia României şi art. 970 alin. 1 Cod civil. Dacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. În dreptul civil, prin abuz de drept se înţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci în intenţia de a păgubi o altă persoană. Instanţele judecătoreşti au decis că „ deşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile când ea este săvârşită cu permisiunea legii. Este cert, că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit, chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. În acest sens, exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţia României nu poate fi calificată ca o faptă ilicită.”140 Sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său. Consimţământul victimei reprezintă o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei în măsura în care victima prejudiciului a fost de acord, înainte de săvârşirea faptei, ca autorul acesteia să acţioneze într-un anumit mod, deşi exista posibilitatea producerii unei pagube. 6.8. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate141, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.142 Codul civil impune această cerinţă prin art. 998 – 999; astfel potrivit art. 998, răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul, iar conform art. 999, răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Necesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite, în condiţiile în care caracterul ilicit ala cesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei. Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criterii143: • sistemul cauzalităţii necesare,144 potrivit căruia cauza este fenomenul care, precedând efectul, îl provoacă în mod necesar; • sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile145, care consideră că fenomenul – cauză nu acţionează izolat, ci este condiţionat de mai mulţi factori care, nu produc în mod
140

-

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2788/30.05.2001, în „Pandectele Române” nr. 2/2002, pag.

62
141 142

Mihail Eliescu, op. cit., pag 115-1120; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.175 - 178 Neculaescu Sache, Răspunderea civilă delictuală. Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul civil român, Ed. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1994, pag.99 143 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.200-2002; 144 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag.97; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.177 145 Valeriu Stoica, Relaţia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale în procesul penal, în „Revista Română de Drept” nr. 2/1984, pag. 35; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 765/1990, în „Dreptul” nr.6/1991, pag.66

54 nemijlocit efectul, dar îl favorizează, astfel încât aceste condiţii alcătuiesc, împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă, în cadrul căreia ele ajung să dobândească, prin interacţiune cu cauza, un rol cauzal. 6.9. Vinovăţia 6.9.1. Noţiune Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite în raport respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce.146 de fapta

6.9.2 Structura vinovăţiei Vinovăţia este alcătuită în structura sa din doi factori: - factorul intelectiv, implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvârşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce; - factorul volitiv, care constă în actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite. 6.9.3. Formele vinovăţiei Codul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei. Dispoziţiile cuprinse în art. 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei, formele vinovăţiei şi modalităţile acestora.147 Codul penal reglementează două forme de vinovăţie: intenţia şi culpa. Intenţia se poate prezenta în două modalităţi: 1. intenţie directă, când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei; 2. intenţie indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Culpa este de două feluri: 1.imprudenţa (uşurinţa),când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind, fără temei, că el nu se va produce; 2. neglijenţa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 6.9.4. Cauzele care înlătură vinovăţia Cauzele care înlătură vinovăţia148 sunt împrejurările care împiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia. Aceste cauze sunt: • fapta victimei înseşi; • fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă; • cazul fortuit;
146 147

Mihail Eliescu, op. cit., pag.176; Maria Gaiţă, op. cit., pag.190 –191;Liviu Pop, op. cit., pag. 225 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, pag.114 - 124 148 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.216-219; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.250

55 • forţa majoră.

6.9.5. Capacitatea delictuală Pentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale, adică să aibă capacitate delictuală. Lipsa discernământului echivalează cu absenţa factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovăţiei. Analiza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile: 1. pentru minori, prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernământului începând cu vârsta de 14 ani; 2. persoanele nepuse sub interdicţie, care suferă de boli psihice care le afectează discernământul, în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate că au capacitate delictuală; 3 în cazul persoanelor puse sub interdicţie, răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvârşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernământ. 6.9.6. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie. Procesul civil fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii – onus probandi incumbit actori -. Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale, în raport de dispoziţiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de probă, inclusiv proba testimonială. 6.10.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine, vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Această formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normative: - Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice; - Legea nr. 31/1990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, cu modificările ulterioare; - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare; - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003. Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră în componenţa sa, dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice, au o

CAPITOLUL 7 RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE Codul civil. Această formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă. operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de . 3 Cod civil). Victima prejudiciului poate să cheme în judecată pentru plata de despăgubiri: . în sarcina celui considerat responsabil.56 răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. În situaţia în care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune în regres împotriva persoanei fizice care compune organul de conducere. Aceasta înseamnă că în toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia. . conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptă.1000. . 1000 alin. 1000 alin. 2)răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. 3)răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art.persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care au acţionat în calitate de organe ale persoanei juridice. 4 cod civil). atât în raport cu persoana juridică cât şi cu victima prejudiciului. în art. reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia: 1)răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 2 Cod civil). 1000 alin.persoanele fizice.persoana juridică. Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general.

Partea generală. Filipescu. 2 Cod civil. constând în acţiuni sau inacţiuni ilicite. cit. Popa. 4/1978. 375 . în „Revista Română de Drept” nr. 97 alin.677. cit..57 obligaţia probei. cit.. pag. Andrei I. Andrei I.150 În concluzie. Drept civil. Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al egalităţii sexelor. din afara căsătoriei ori adoptaţi. se declanşează o triplă prezumţie de culpă:154 prezumţia că în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri. în „Revista Română de Drept” nr. 2001. 7. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de educare152. în doctrină au fost formulate mai multe teorii: răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minor151. Teofil Pop. conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori. 6/1981. care din această cauză săvârşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Examen al practicii judiciare privind conţinutul prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori.1. precum şi cu prevederile art.203 154 Liviu Pop. Prezumţia de culpă este relativă – juris tantum –în cazul părinţilor. pag. pag. Actami. în „ Legalitatea populară” nr. astfel cum aceasta este reglementată în art. Otilia Calmuschi. Tudor R.347. 62. 149 Traian Ionaşcu. Marin F.256 153 Raul Petrescu. Ion P. Filipescu.148 152 Mihail Eliescu. în baza art. prezumţia de culpă a părinţilor.13.147 . All Beck. Anghel. pag. pag. Francisc Deak. textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie149. pag. Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile. iar alin. 2001. Ion M. Ed. în „Studii şi Cercetări Juridice” nr. 147 . Ed. 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.2.510 – 517. sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii.Gabriel Boroi. Popescu. institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută – juris et de jure – în cazul comitenţilor.. după moartea bărbatului. Petre Anca.213 150 Ion P. pag. 1001 alin. Bucureşti. Bucureşti.. pag. Evoluţia doctrinară şi jurisprudenţială în domeniul răspunderii civile a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori. pag. Bucureşti. de obicei sub forma neglijenţei. 1000 alin. 2 Codul familiei153 Codul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor.1. Drept civil. în „Justiţia Nouă” nr. Referitor la această problemă.1.10/1987. Persoanele. respectiv existenţa prejudiciului. 7. Fundamentarea răspunderii părinţilor Fundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor legale ce le revin faţă de copii. cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. pag. Reglementare Conform art. op. Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor. Filipescu. Tratat de dreptul familiei. All Beck. 1 din Codul familiei.. Ed. ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvârşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane. Filipescu. În prezent. cit. 1000 alin. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul. 2000.1. 2/1950.376 151 Vasile Longhin. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori 7. op. 6/1956.240. fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie. tatăl şi mama. op. Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori. op. 2 Cod civil. existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. pag. pag. Teoria generală a obligaţiilor.

în raza teritorială a căruia domiciliază femeia. 2 Cod civil au în vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite. vinovăţia. adică cu vinovăţie. 1000 alin. Condiţiile speciale Răspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii speciale: . în situaţia în care copilul este adoptat. Condiţiile generale Condiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează în persoana minorului. în sensul că neexerciatrea îndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvârşirea faptei.2. respectiv existenţa prejudiciului. 1000 alin. 7. domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornic. deoarece în acest caz drepturile şi îndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator. art.copilul să fie minor.4.1.minorul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie. locuinţa copilului coincide cu domiciliul. deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă. 14 alin. dar în acest din urmă caz. fără deosebire cum cum este sau nu pus sub interdicţie. • adoptatorilor.1. 2 Cod civil Răspunderea reglementată de art. sau chiar 15 ani. 1000 alin. iar atunci când părinţii nu au locuinţă comună. 31/1954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi. existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. 2 Cod civil. existenţa faptei ilicite.4.pentru copilul major lipsit de discernământ ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale. 1 din Decretul nr. Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani.4.3. Copilul să fie minor Referitor la această condiţie.copilul să locuiască cu părinţii săi. . De regulă. Referitor la vinovăţie. este necesară încuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean. părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă între timp copilul a împlinit vârsta de 18 ani.1000 alin.1. care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţii. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 7. nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ. .1. indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătoriei. Părinţii nu răspund în următoarele situaţii: . 7. prevederile art. Sub acest aspect. .1. Copilul să locuiască cu părinţii săi Comunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art.58 prezumţia de cauzalitate între aceste abateri şi fapta prejudiciabilă săvârşită de copilul minor. 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoane: părinţilor. Condiţiile răspunderii părinţilor 7. Astfel.

Asemenea situaţii pot să apară în următoarele cazuri: • minorul a părăsit locuinţa părinţilor . Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980 – 1985. iar prezumţiile legale relative sunt acelea împotriva cărora se poate face proba contrară. op. Bucureşti. Prezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relative. prezintă interes nu domiciliul minorului. Obiectul probei contare trebuie să îl constituie faptul că părinţii şi-au îndeplinit în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau. decizia nr. de comun acord. la care dintre ei va locui copilul. părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minor. ascultând autoritatea tutelară. În raport de această prevedere legală. 5 Cod civil. fără acordul acestora.. cit. va răspunde numai părintele căruia i-a fost încredinţat copilul. nu este permisă dovada contrară. că nu se poate reţine un raport de cauzalitate între fapta lor – ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor – şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de minor. Efectele răspunderii părinţilor Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere. 152 156 Gabriel Boroi. Secţia penală. 1000 alin. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară.1980. op. cit. 1986. 1828/10. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor Conform art. precum şi pe copil. va decide ţinând seama de interesele copilului. în principiu.6.156 Potrivit art. ci locuinţa acestuia. pag. 1199 Cod civil.132 157 Constantin Stătescu. Ioan Mihuţă.. părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. 241 . În situaţia în care minorul nu are discernământ. În cazul minorul a fost încredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotărâre judecătorească.1.1. pag. la rude sau prieteni. aceştia vor decide. • minorul se află. deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este însăşi îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti. • minorul se află internat în spital. Ştiinţifică şi enciclopedică. instanţa judecătorească. Ed. Dacă părinţii nu locuiesc împreună. 100 Codul familiei.5. dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani. deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de minor. • minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducare în care se afla internat155. în doctrină şi jurisprudenţă s-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă. În caz de neînţelegere între părinţi. 155 Tribunalul Suprem. temporar. Corneliu Bîrsan. Referitor la cea de a doua condiţie specială.157 7. Răspunderea părinţilor se va angaja şi în acele situaţii în care nu este îndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvârşirii faptei prejudiciabile de către minor. pag. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.10. vor răspunde numai părinţii. 7. copilul minor locuieşte cu părinţii săi. Prezumţiile legale absolute sunt acelea împotriva cărora.59 Potrivit art.

1000 Cod civil în categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere. 7. Dacă un părinte a plătit integral despăgubirea. 2002.2. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării. acesta are o acţiune în regres împotriva celuilalt părinte. a îndruma şi controla activitatea prepusului. institutori şi artizani. Spre deosebire de părinţi. 7. 169 . pentru fapta proprie. deoarece nu sunt menţionaţi în alin. recuperând ce au plătit pentru minor. pe baza acordului de voinţă dintre ele. pag. în care prepusul se află în subordinea comitentului. 7. Ed.3. comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile încredinţate. • calitatea de membru al unei organizaţii cooperatiste. comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. vor avea la îndemână o acţiune în regres împotriva minorului. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7.2. 1000 alin. • contractul de antrepriză.60 Dacă la momentul săvârşirii faptei minorul a acţionat cu discernământ. victima are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe minor. Izvoarele raportului de prepuşenie sunt variate: • contractul individual de muncă158. Condiţia raportului de subordonare este îndeplinită în toate cazurile în care. • situaţia militarului în termen. 998 – 999 Cod civil. • contractul de mandat. Bucureşti. Domeniul de aplicare al art.2. Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenie. deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară.1 Reglementare Potrivit art. o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni. 3 Cod civil. Pentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent în raport cu altă persoană.2.3 Cod civil Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepus.2. 1000 alin. • să cheme în judecată minorul şi unul dintre părinţi. • să-i cheme în judecată pe părinţi. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 158 Ion Traian Ştefănescu. Dacă minorul este chemat în judecată el va răspunde în temeiul art. • să cheme în judecată minorul şi ambii părinţi. acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită. între cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare. În măsura în care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvârşită de minorul cu discernământ. 5 al art. Dreptul muncii. Lumina Lex. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandant.

All Beck. Pompil Drăghici. cit. op. • teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului. 159 Tudor R. Condiţii generale Condiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie îndeplinite de prepus: . Secţia civilă. Natura şi condiţiile răspunderii comitentului. îndrumarea şi controlul activităţii prepusului. op.S.1981 şi 402/17. potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate. Bucureşti. op. pag. op. pag. Aurelian Ionaşcu.2. Examen teoretic al practicii judiciare privind repararea prejudiciului cauzat de prepuşi sau de lucruri. comitentul exercită supravegherea. 7. pag. în „Revista Română de Drept” nr. Condiţii speciale Alături de condiţiile generale. 7. 10/1983.existenţa faptei ilicite săvârşite de prepus.2. cit.283-291. precum şi că reprezentarea este valabilă numai în materia actelor juridice nu şi a faptelor juridice..4. Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Liviu Pop. pag.61 Pentru fundamentarea răspunderii comitentului în doctrină şi jurisprudenţă s-au propus mai multe teorii 159: • teoria prezumţiei legale de culpă.03.săvârşirea faptei ilicite de către prepus în funcţiile ce i-au fost încredinţate de comitent. Liviu Stănciulescu.252-253. pag. 216. deciziile nr.. cit. Petre Anca.1981.2.14-17 . Drept civil. op. pag.03. . pag. conform căreia răspunderea comitentului se întemeiază pe o culpă în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe culpa în supravegherea prepusului – culpa in vigilendo. garanţie care rezultă din faptul că..112-116 161 Victor Scherer. Curs selectiv pentru examenul de licenţă. 2002. pag.în Culegere de decizii ale T. în „Revista Română de Drept” nr.1. Raul Petrescu.existenţa prejudiciului. Popescu.280-284 160 Tribunalul Suprem.existenţa raportului de prepuşenie la dat săvârşirii faptei ilicite. pentru angajarea răspunderii comitentului se cer întrunite două condiţii speciale161: . cit.. • teoria riscului. cit. 1983. Ion Dogaru. Cristian Jora. Teoria garanţiei este acceptată şi constituie opinia dominantă în doctrină şi jurisprudenţă160. pag. . Maria Gaiţă.. Ed.29. Ed.raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Bucureşti. cit. . Ştiinţifică şi enciclopedică.vinovăţia prepusului.274-279. Corneliu Bîrsan.220-224. în temeiul raportului de prepuşenie. .265-267. pag. teorie ce nu poate fi aplicată în ipoteza în care alegerea prepusului se face prin concurs. Florin Ciutacu. op. • teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil. având drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului. 392/14.. 2/1978. Gabriel Boroi. teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea în regres împotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei. Constantin Stătescu. bazată pe o prezumţie absolută de culpă.4.2. pe anul 1981.4.

Bucureşti. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului Victima prejudiciului are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe comitent pentru a se despăgubi. care este autorul faptei ilicite.5.. Fapta săvârşită de un salariat cu ocazia unui transport în interesul unităţii la care este angajat îndeplineşte această cerinţă.răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimă.comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează în interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia încredinţată şi nici atunci când activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitent. op. .02. Secţia a III-a civilă. persoana încadrată în muncă. 7. pentru a fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor. 3 Cod civil. este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său în aceste condiţii. Dispoziţiile art. decizia nr.62 Referitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizări162: .173 165 Tribunalul Suprem.S. 113-117 .2. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus Dacă comitentul a acoperit prejudiciul. Alexandru Bacaci. 312 164 Curtea de Apel Bucureşti. adică de prepus. În practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art. decizia nr.prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs.03. .răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie. în temeiul art. Ed. pag. în Culegere de decizii ale T. Corneliu Turianu. . poziţia unui codebitor solidar. 392/14. 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă în aceea ca fapta prepusului să fi fost săvârşită în îndeplinirea funcţiilor care i-au fost încredinţate acestuia din urmă. Călina Jugastru. chiar dacă acesta nu a respectat traseul stabilit în foaia de parcurs. pag. Pentru a se exonera de răspundere. codebitorul solidar care a plătit debitul neputând pretinde de la fiecare codebitor decât partea acestuia. În practica judiciară165 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are în raporturile cu prepusul.2. deoarece: . 1052 şi 1053 Cod civil. Secţia penală. potrivit cărora obligaţia solidară se împarte de drept între debitori.2.1982. pe anul 1981. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. • să-l cheme în judecată pe prepus. 1000 alin. 1000 alin.164 7. 226-227 Tribunalul Suprem.5. decizia nr. în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000.11.2. pag. pag. În consecinţă. fapta prejudiciabilă a fost săvârşită în timpul concediului de odihnă) . Rosetti. comitentul poate invoca numai acele împrejurări care erau de natură să înlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului. Secţia civilă. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva prepusului. 1779/17. 2002.S. pe anul 1982. în temeiul art.1981 şi decizia civilă nr. 272/4. 998 – 999 Cod civil.5. • să cheme în judecată comitentul şi prepusul. cit.1.comitentul nu va răspunde în cazurile în care prepusul a săvârşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul funcţiei încredinţate163 ( de exemplu. nu 162 163 Ovidiu Ungureanu. 1673/2000.1981. în Culegere de decizii ale T.

cât şi la sporirea profitului meseriaşului. Ca şi părinţii. în speţă profesorul.3. deci. Aceştia sunt ţinuţi. Ucenicii sunt persoane care. 166 Constantin Stătescu. Aşa fiind. 7. în sensul articolului 1000 alin. 7.2. care foloseşte lucrările practice executate de ei în scopuri exclusiv personale. reprezentată de o instituţie şcolară. alin. profesional ori tehnic. cât şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comerciale. 5). profesorii din cel gimnazial. însă. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7. pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei. Domeniul de aplicare Pentru aplicarea prevederilor art. "dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil" (conform art. îi dă dreptul după despăgubirea victimei să se întoarcă împotriva prepusului său pentru întreaga sumă plătită. În această categorie sunt incluşi educatorii din învăţământul preşcolar. învăţătorii din învăţământul primar. care în doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari.3. Ca şi în cazul institutorilor. 4. Noţiune şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. Majoritatea autorilor. au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere.. alin. are obligaţia de a-l instrui şi supraveghea. din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească. doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor întâlniţi în acest articol. Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat. pot fi atât meşteşugarii individuali. ei se pot exonera de răspundere. liceal. care vine în contact direct cu ucenicul şi. meşteşugarului. prin activitatea depusă contribuie atât la însuşirea unei meserii. spre deosebire de elevi. În literatură şi practică au existat controverse în legătură cu posibilitatea ca unitatea de învăţământ să fie obligată la reparaţie împreună sau în locul profesorului. În cadrul acestuia s-au inclus.1. pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă. 1000. în vigoarea obligaţiilor de serviciu. la supravegherea ucenicilor. în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere. Literatura juridică actuală foloseşte ca înlocuitor al cuvântului "institutor" termenul generic de "profesor". particulari. 252 . Corneliu Bîrsan. Artizanii.63 sunt aplicabile în raporturile dintre comitent şi prepus. 4 Cod civil institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor. ca urmare a constatărilor practice judiciare. cit. op. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învăţământul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeşti. pag. 1000 alin. răspunderea pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de ucenic revine persoanei fizice.3. sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional. inspectorat judeţean de învăţământ sau chiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării166. iar nu persoana juridică. 4 din Codul civil. calitatea comitentului de garant. 1000. Institutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea. Artizanii.

.3. pag. 252-254. op. numai atunci când se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului. op. O primă opinie are în vedere faptul că în art. că articolul 1000 alin.. Anghel. 255 .3.. Astfel. Petre Anca. cit.. cit. Popa. liceal). cit. pag. Tudor R. 7.. Marin F. 1000 alin. Cealaltă teză. Astfel. "articolul 1000 alin. cit. Corneliu Bîrsan. în doctrină s-au formulat mai multe opinii. consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai în cazul în care fapta păgubitoare a fost săvârşită de elevi sau ucenici minori168. fundamentarea răspunderii îşi are temeiul în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de supraveghere. la acea dată ei nu puteau fi decât minori. calificată drept artizan. prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor îşi are temeiul în îndatorirea de supraveghere. S-a considerat astfel. pag.. În încercarea lor de a extrage din textul art. 4 Cod civil. cit. se prevede expres condiţia minorităţii copiilor. astfel că "numai minorii au a fi supravegheaţi" şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie "împovăraţi cu o prezumţie de răspundere mai întinsă decât cea a părinţilor"169. 1000 alin. pag. Practica judiciară a statuat faptul că alin. 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane. În acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului. 161 Constantin Stătescu. Ei dobândesc aptitudinile necesare unei meserii sub îndrumarea unei persoane fizice sau juridice. făcându-se trimitere la răspunderea părinţilor. 4 Cod civil trebuie să fie aplicat. practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vârstă a elevilor peste cea a minorităţii. 1000 alin. majoratul începând cu vârsta de 21 de ani"170. pag. op. Popescu. astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea. indiferent de vârsta autorului. 279-280 170 Constantin Stătescu. şi ca urmare. deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decât pentru părinţi"167. op. Un alt argument formulat rezultă din însăşi analiza alin. Într-o primă opinie se consideră că răspunderea institutorilor şi artizanilor se fundamentează pe trei prezumţii: 167 168 Ion M. 1000. unde se întâlnesc numai elevi minori. op.64 De asemenea. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor Fundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din însăşi formularea art. 279 169 Mihail Eliescu. cit. Corneliu Bîrsan. 4 anumite prezumţii. în care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori. termenul de "institutori" se referea la învăţătorii încadraţi în ciclul primar al învăţământului. O controversă ivită în literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vârsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutorului. menţionează generic termenii de elev şi ucenic. Prin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial. din cauza faptului că sunt beneficiarii unor îndatoriri de instruire şi supraveghere. pag. 4 Cod civil. op. ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi. 2 Cod civil. conform legii. Cât priveşte ucenicii. 210. care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub "supravegherea" institutorilor şi artizanilor. 4 al art. Francisc Deak. Mihail Eliescu. conform articolelor 998-999 Cod civil. la momentul adoptării Codului civil. În susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente. nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cât se află sub supravegherea institutorului sau artizanului. 4 al art.

pag. conform art. În practica judiciară au apărut însă cazuri în care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului. În opinia celor mai mulţi dintre autori.4. Corneliu Bîrsan. o simplă dificultate nefiind de ajuns172. În momentul în care reclamantul a probat aceste condiţii generale.Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilor Pentru ca institutorii şi artizanii să poată răspundă în baza art. în fapt el nu se găsea sub această supraveghere. pentru a înlătura obligaţia de a repara prejudiciul. În legătură cu aceasta s-a spus că pârâtul. Corneliu Bîrsan..2. 7. respectiv a) prezumţia de culpă. cit. 171 172 C. 281 173 Constantin Stătescu. care se află în continuarea celei de culpă. c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. 5 Cod civil. b) fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului. b) existenţa faptei ilicite a elevului sau ucenicului. pag. în această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictă. existenţa acestei din urmă condiţii nu este necesară. d) existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului. se mai cer îndeplinite încă două condiţii: a) cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minor.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor Condiţii generale Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor..3.3.onstantin Stătescu. fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenită. Ca urmare a înlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor173. nu cu mult diferită de prima. 1000 alin. se întemeiază tot pe trei prezumţii. el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că. trebuie să probeze faptul că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini îndatorirea de supraveghere. conform articolului 1000 alin. c) prezumţia de garanţie. după cum am văzut. b) prezumţia de cauzalitate. deşi a acţionat cu maximum de diligenţă. 4 Cod civil. 255 Mihail Eliescu. 4. c) prezumţia de vinovăţie (culpă) a institutorului sau artizanului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi cădea în sarcină171. Răspunderea va fi angajată şi în cazul în care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului. op. cel chemat să răspundă va putea face dovada că. pag. op. Iar cum aceste prezumţii sunt relative.4. cit. reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta proprie: a) existenţa prejudiciului. acestea sunt prezumate de lege. când acesta era lipsit de discernământ ori avea un discernământ diminuat. cit. b) prezumţia de cauzalitate..65 a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător. care o completează pe prima. op. 7. 1000 alin. A doua opinie. dintre neîndeplinirea acestei obligaţii şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane. 255 .

pe elev ori ucenic. op. acesta neavând posibilitatea de a împiedica săvârşirea faptei prejudiciabile. Pentru toate situaţiile în care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei. op.pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan împreună. 257 176 Ibidem. op. răspunderea părinţilor. artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci când. a favorizat sustragerea de sub supraveghere174 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau întârzie de la cursuri. Aceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă. invocând ca motiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor175.. 254 . Liviu Pop. pag. pag. 4/17 ian. cit. 257. 310-313 Constantin Stătescu. . în Culegere de decizii ale T. În final. în subsidiar. pag.3.5. pag. hotărârea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină în supraveghere..66 Instanţa a hotărât în acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla. cit. 1000 alin.. în fapt. permiţând prin aceasta să se săvârşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii). 174 175 Tribunalul Suprem. Acţiunea în regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului. 7. 998-999 Cod civil şi îşi are temeiul în efectele subrogaţiei legale prin plata creditorului. pe anul 1977. În aceste cazuri art. se va putea atrage. astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va fi obligat să înmâneze institutorului sau artizanului întreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei176. acesta are o acţiune în regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns. institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului. În cazul în care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a îndeplinit îndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvârşirea faptei prejudiciabile. prin fapteoemisive sau comisive contrare îndatoririlor legale ce îi incumbau.S. iar acţiunea în regres se exercită conform ar. 1977. Reclamantul are însă posibilitatea să cheme în justiţie: . Institutorul sau artizanul se va putea însă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii. Decizia nr. 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor În măsura în care toate condiţiile general şi speciale sunt îndeplinite. Corneliu Bîrsan. sub supravegherea sa. cit.

. Filipescu. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8.. publicată în M. Andrei I.288-292. 3 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor suportă răspunderea stabilită de lege. Noţiune şi reglementare Potrivit art. sau că animalul se află sub paza sa.2. nr. op. pag.. pag. Andreea Tabacu. cit. Corneliu Bîrsan. pag.Of. op.G nr. Liviu Pop.. op.05. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.248-250.. cit..1. op.67 CAPITOLUL 8 RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE. 1001 Cod civil.U.1. 163-164. Constantin Stătescu. cit. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă.178 177 O. Dumitru Văduva . proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dânsul. op. Ion Dogaru. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi. 8. cit. cit. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8.1. în art.253-255. op. pag.1. în cursul serviciului.2002 178 Tudor R. cit. cit. Popescu. Petre Anca.. sau că a scăpat. precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundere. pag. pag. pag. este responsabil de prejudiciul cauzat de animal. 313. 306-309. Maria Gaiţă. op. 55/2002177. Filipescu.. Ion P. Pompil Drăghici. 311/10.

68 Referitor la persoanele care sunt chemate să răspundă. pag. circuri). Florin Ciutacu. în Buletinul Jurisprudenţei. Secţia a IV-a Civilă. decizia nr. Ed. cit. 654/2001. a produs un prejudiciu reclamantului. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Pentru fundamentarea acestei forme de răspundere în doctrină s-au formulat trei opinii: 136. până la proba contrară. 309-312 179 Curtea de Apel Craiova.Of. 1001 Cod civil. pag. fie că a scăpat.. Secţia civilă. publicată în M.54 182 Legea nr. mai multor titularii.265-266. 721/24.3.183 8. decizia nr. iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile strict protejate. nr. Lumina Lex. zootehnicianul.. Paza juridică se prezumă că aparţine proprietarului. fie că animalul se află în paza sa . autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animalului. deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalul. În acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie. Dacă animalul aparţine în coproprietate. cit. 1001 Cod civil. în temeiul art. op. 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vânat revine gestionarului fondului de vânătoare.35 180 Curtea de Apel Bucureşti. aceştia au paza juridică. sunt acelea care aveau paza juridică în momentul producerii pagubei. 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului. Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art.1. potrivit cărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta. precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică. op. răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului. modificată prin Legea nr. scăpat de sub supraveghere. 1-2/1999. în Culegere…. 2002. op.animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vânătoare. cum ar fi uzufructuarul. Secţia civilă. 1001 Cod civil.03. . Liviu Stănciulescu. răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiţiile art. Prin pază juridică se înţelege dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi în interes propriu de animalul respectiv. Bucureşti. 749/23. în raport cu dispoziţiile art.1001 Cod civil. 2449/2000. În practica instanţelor judecătoreşti179 s-a reţinut că. în măsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora. comodatarul. care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animal. în „Revista juridică a Olteniei” nr.311-312 .. pag. pag. Cristian Jora. în temeiul art. decizia nr.2001. chiriaşul.”180 Paza juridică nu se confundă cu paza materială.11. 15 alin. Pentru acestea există Legea nr. cit. care în art. instanţa a admis acţiunea cu motivarea că „în situaţia în care câinele pârâtului. având ca obiect acţiunea în despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de câinele pârâtului. pag. 998 – 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal. Florin Ciutacu. persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale. 1001 cod civil. Cristian Jora. Au paza materială a animalului: ciobanul. văcarul.181 .2001 183 Gabriel Boroi. 103/1996182. Într-o altă cauză.. pag. 1001 Cod civil. Pentru animalele sălbatice care se găsesc în stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art.animalele sălbatice aflate în captivitate (grădini zoologice.175-176 181 Curtea de Apel Suceava.animalele domestice. 193/1998. conform art. răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de: .

.fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă în supravegherea animalului. 8. 8.69 1. în sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta.2.1. Craiova. Răspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă.de la cel care are paza materială a animalului. 1998. Fundaţia Eugeniu Carada. 1002 Cod civil. pg.2. cit.noţiunea de ruină a edificiului.2.48-53 186 Maria Gaiţă. Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material. op.fundamentarea răspunderii pe ideea de risc. în temeiul art. animalul a participat activ. 17!987. op. Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul 1997. când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. pag. 2. 2532/1998. 1002 Cod civil. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Victima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri: . decizia nr. precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri. proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului. victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal. Victoria Daha.252 –253. dacă a plătit despăgubirile. în temeiul art.112 185 Valeriu Stoica. în „Studii şi cercetări juridice” nr. Constantin Furtună. în temeiul art..1. pag.184 Paznicul juridic al animalului. 998-999 Cod civil.137 . 998 – 999 Cod civil. Dumitru Văduva. fundamentarea răspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.5. Andreea Tabacu.1. ci prin existenţa raportului de cauzalitate între fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate. faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majoră. Răspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de împrejurarea că la producerea rezultatului păgubitor. . iar participarea acestuia să îmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprie. 3. Domeniul de aplicare Determinarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art. Flavius Baias. pag.185 8. cit. Secţia civilă. 8. Noţiune şi reglementare Conform art. poate formula acţiune în regres împotriva paznicului material.2. Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei înseşi.de la cel care are paza juridică a animalului. 1001 Cod civil. . 184 Curtea de Apel Craiova. impune prezentarea următoarelor noţiuni186: . Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului Pentru angajarea răspunderii.4.edificiu.

prin încorporarea lor în sol sau la altă construcţie.forţa majoră. pag.existenţa faptei ilicite. Anghel. Petre Anca.teoria răspunderii subiective. cit. în doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii: . Dacă imobilul este în proprietate comună. 1002 Cod civil. răspunde superficiarul. Condiţiile răspunderii Pentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiarului.2.fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă.împrejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie. care are calitatea de proprietar al construcţiei. . independentă de orice culpă din partea proprietarului. devine. 8. . un imobil prin natura sa. căderea unei părţi. 187 188 Liviu Pop. pag. pag. cit. . pag. Prin edificiu se înţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care.fapta victimei. Francisc Deak. în mod durabil. 8.4.teoria răspunderii obiective190. care constă în ruina edificiului. Marin F. .persoana răspunzătoare.311 Florin Ciutacu. . op. conform căreia răspunderea se întemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie191. iar dacă există un drept de superficie.existenţa prejudiciului. pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor. în baza art. cit. pag.187 Ruina edificiului reprezintă dărâmarea completă sau parţială a edificiului.. . op.243.417 . cit. .3. dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze: . Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului În legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului. desprinderea unor elemente de construcţie. 191 Mihail Eliescu. Cristian Jora.251-252 190 Ion M. op. Răspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului.. Proprietarul sau superficiarul nu vor putea înlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de întreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei.existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi ruina edificiului. victima trebuie să dovedească: . coproprietarii răspund solidar. ... dezagregarea materialului. chiar dacă imobilul format obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct.188 Ruina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie..lipsa de întreţinere a edificiului. op.318 189 Tudor R.2.viciu de construcţie. op. Popa.70 .Popescu.189 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de întreţinere sau unui viciu de construcţie. cit.

1002 Cod civil.1000 alin. răspunderea în baza art. prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene. printr-o acţiune în regres. dar şi a celor care nu sunt periculoase.Brahinsky.21/1907. acesta fiind înlocuit cu o prezumţie de culpă rezultând din lipsa de pază a lucrului. pag.3. Drept civil. conform art. până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut în unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decât o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului. Ed. . în doctrina şi jurisprudenţa franceză.vânzătorului de la care a fost cumpărat imobilul. Acţiunea în regres se va intenta. jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neînsufleţite aflate în paza cuiva. împotriva: . cit. care prevede că „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră. după caz. 194 „Dreptul” nr. proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei. Muriel Burgeois.1384 din Codul civil francez. constată în 192 193 Coordonator Ion Dogaru. pag. dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie.1000 alin. 2003.uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau în sarcina lor. Bucureşti.3.273-276. a unei responsabilităţi obiective. având în vedere lucrările adepţilor teoriei riscului.1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată în decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti194. pag. pag. reglementate în textele subsecvente. op. . În cazul în care ruina edificiului se datorează altei persoane. În ţara noastră. precum şi în decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iaşi195care.constructorului sau proiectantului. Contractele speciale.1000 alin. proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiri.145-146. pag. precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804. 8. Ulterior. 195 „Dreptul” nr.34/1908.. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8.125-131 Corinne Renault. nu numai lucrurilor ” periculoase”.5.71 8.” Art. lucrurilor acţionate de mâna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci când paguba este produsă de viciul lucrului. Doctrina franceză193 modernă a recunoscut aplicarea textului în discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor..2. Efectele răspunderii Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.192 Acţiunea în regres se va întemeia pe contractul încheiat între proprietar şi persoana culpabilă.213.1. . cit. op. Iniţial. 998 – 999 Cod civil. All Beck. iar în lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie. depăşind chiar soluţiile admise la acea dată în jurisprudenţa franceză.167-170.1 din Codul nostru civil reproduce prevederile cuprinse în art. lucrurilor aflate în mişcare şi lucrurilor aflate în staţionare.Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este consacrat în Codul civil în art.1. deoarece vânzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului.

Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri Toate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea întregii răspunderi civile. în încercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător. ele sunt marcate de încercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate. paznicul juridic poate înlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă. Les biens et les obligations. deoarece alin.2.333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie196. pag.Carbonnier. legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului.1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucrului. Într-o primă explicaţie. pag.1000 alin. Aşa fiind.2. În planul concepţiei subiective. Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare în această materie îl reprezintă decizia nr.5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate.1/1970. Eugen Barasch. răspunderea prevăzută de art. Paris.27-30. deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucrului. Răspunderea civilă delictuală – culpa element necesar al răspunderii.2.3. 8. răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. • prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic. Dincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii. 1957. în „Studii şi cercetări juridice” nr. 1/1939. prin acest text al Codului civil. cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie. • existenţa unei culpe în paza juridică. fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră.1. J. s-a afirmat că.571. Concepţia răspunderii obiective 196 197 „Pandectele Române” nr. astfel încât victimele ajungeau în situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciului. Opiniile şi soluţiile propuse în doctrină şi jurisprudenţă se încadrează în cele două mari concepţii: concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective.1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă.72 art. în dreptul civil modern îşi au originea.1000 alin. s-au înscris următoarele teorii: • prezumţia relativă de culpă a paznicului juridic. Droit civil. direct sau indirect.3. Concepţia răspunderii subiective Potrivit acestei concepţii.3.152. în special a răspunderii civile delictuale. în care se arată: ”Este de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neînsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii: stabilirea raportului cauzal între daună şi faptul generator al acesteia. Tome II. 8. .197 Curând s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut. care nu poate fi răsturnată. apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridică. pag. ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă. legate de tradiţia Codului civil. prin care s-a încercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente.” 8. Traian Ionaşcu.2.

existenţa prejudiciului.forţa majoră. răspunderea repartizându-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia. 2. 998-999 Cod civil. în temeiul art. care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare.fapta unui terţ nu înlătură total răspunderea paznicului juridic.raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru.Reglementări cu caracter special în materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 198 Ioan Albu. Efectele răspunderii Victima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului.4. 8. raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucrului. Droit civil.faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane. O altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere. această calitate se prezumă că aparţine proprietarului. pentru tot ce a plătit în plus.. În situaţia în care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ. .73 Conform acestei concepţii. deoarece. Paznicul juridic poate înlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere: 1. până la concepţiile obiective ce prezintă neîndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă. alcătuită din mai multe teorii. în caz contrar.184. calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită. Unii autori198 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului – profit. deoarece până la proba contrară. 3.Weill. Fr.3. în sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru. Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune în regres împotriva paznicului material. 1 Cod civil. 8. 1975.3. pag.fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore. a paznicului juridic. op. iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc întinderea corespunzătoare a participaţiei sale. 1000 alin. Les obligations. . dovedită sau prezumată. în temeiul art. titularului unui alt drept real sau posesorului. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă. Condiţiile răspunderii Pentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer întrunite următoarele condiţii: . care se materializează în obligaţia de despăgubire.3. Paris. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva terţului. fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic.5.3. întemeiată pe dispoziţiile art.Terre. cit. observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate. A. 8. nu poate fi prezumată.667. deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde în solidar. . sau de la cel care are paza materială a lucrului. Concluzionând asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. pag. 998-999 Cod civil.

Of. Pe plan internaţional aceste reglementări sunt cuprinse în Convenţia de la Paris asupra răspunderii civile în domeniul energiei nucleare din 29.1963.1995.78/9. Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 12.” Consecinţele accidentului de la Cernobîl din 26.104/29. orice altă pierdere sau daună astfel provocate în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent.06. Alături de stabilirea unor norme severe de securitate impuse de industria nucleară.67/14.Of. ceea ce a determinat instituirea unui regim special în materie.Răspunderea civilă pentru daunele nucleare Folosirea pe scară tot mai largă şi în tot mai multe state a energiei nucleare în scopuri paşnice a pus probleme deosebite şi în ce priveşte securitatea desfăşurării acestor activităţi. nr. în plan naţional şi internaţional. nr.06. gravitatea potenţialelor pagube şi dificultatea soluţionării cererilor de reparare a lor au generat adoptarea unor reglementări adecvate.Of.106/1992.k .1999. Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive204 şi Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare.05.1995. respectiv: Convenţia asupra notificării rapide a unui accident nuclear şi Convenţia privind asistenţa în caz de accident nuclear ori de situaţie de urgenţă radiologică. împreună cu reprezentanţi a 10 organizaţii internaţionale.06.09.09. precum şi orice deteriorare a bunurilor.105/ 16.1993. Aceştia s-au reunit la Viena.283/21.1963200 şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris.1999.43/24.04. Prin Legea nr. aflată într-o instalaţie nucleară. precum şi răspunderea civilă.05.05.11.1977. 204 Convenţia a fost adoptată la Viena la 5 septembrie 1997 şi a fost ratificată de România prin Legea nr. 203 Convenţia a fost adoptată la Viena la 17 iunie 1994 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.1990.223/ 11. Convenţia de la Viena precizează în art. publicat în M. Convenţia de la Viena asupra răspunderii civile în materie de pagube nucleare din 21. şi au redactat două proiecte de convenţie care au fost aprobate de Conferinţa din 24 – 26 septembrie 1986 a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.” În sensul Convenţiei. 201 România a aderat la aceste convenţii prin Decretul nr.1988. prin accident nuclear se înţelege ”orice fapt sau succesiune de fapte care având aceeaşi origine.1960199.74 . România a aderat la Convenţia de la Viena şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la Viena. Convenţia privind securitatea nucleară203.205 199 200 Convenţia de la Paris a intrat în vigoare la data de 1. sunt produse în această instalaţie ori sunt transmise la aceasta.265/15. nr. între 21 iulie – 5 august 1986.1993. orice pierdere sau dăunare a bunurilor.1986 a determinat Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică ca în sesiunea extraordinară din 21 mai 1986 să convoace experţii guvernamentali din 62 de state membre ale agenţiei în scopul elaborării unor măsuri pentru consolidarea cooperării internaţionale în domeniul siguranţei nucleare şi protecţiei radiologice. . care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice altă sursă de radiaţii. ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară.11. publicată în M.05. nr.201 Ulterior au mai fost elaborate şi alte documente în această materie.05. explozive sau a altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear. dacă legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei.Of. încheiat la Viena. cauzează o daună nucleară. publicată în M.că prin daună nucleară se înţelege „decesul sau vătămarea corporală a unei persoane. 202 Convenţia a fost semnată la Viena la 3 martie 1980 şi ratificată de România prin Legea nr. publicată în M. la 21.1990. care provin s-au rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice. dintre care menţionăm: Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare202.04.1 lit.

5/8. nr.703/2001 are un regim juridic propriu.Of.204/2000. cu riscuri minime.10.2003. 2003.212 Caracterul special al acestei răspunderi se concretizează în următoarele elemente: 1. modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. publicată în M. care a prevăzut măsuri. nr.208 Potrivit reglementărilor în vigoare. răspunderea pentru daunele nucleare a fost reglementată pentru prima dată de Legea nr. a fost adoptată Legea nr.Of.384/2001. obligaţiile titularului de autorizaţie şi ale altor persoane fizice şi juridice.1259/7. publicată în M. .7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. aprobată cu modificări prin Legea nr.2002.Of.12.2001 şi intrată în vigoare la 19. nr.1974. nr.07.111/1996 cuprinde dispoziţii cu privire la activităţile şi sursele cărora li se aplică. 207 Publicată în M. Activităţile din domeniul nuclear se desfăşoară conform Planului Nuclear Naţional.75 În ţara noastră.G.11.589/21. de protecţie a personalului ocupat profesional.818/19. alte autorizaţii. prevederile tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.61/1974 a fost publicată în B.136/2. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare.3 lit. sub îndrumarea şi controlul statului şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.01. pag. avize şi responsabilităţi. 209 Daniela Marinescu.1996.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare207 şi de Ordonanţa Guvernului nr. 212 Liviu Pop.Of. În conformitate cu prevederile Convenţiei de la Paris asupra răspunderii în domeniul energiei nucleare.Of.Această răspundere se angajează numai pentru daunele nucleare Potrivit art. a Convenţiei privind răspunderea civilă pentru daune nucleare de la Viena şi a Protocolului comun referitor la aplicarea acestor convenţii de la Paris. elaborate de Agenţia Naţională pentru Energie Atomică. Tratat de dreptul mediului. Strategia naţională de dezvoltare a domeniului nuclear a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.56.2002 privind aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear în România şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii.851/26.11. Editura All Beck.111/1996. nr.59/1. publicată în M.703/2001. cu importante particularităţi. publicată în M. ca urmare a aderării la documentele internaţionale în materie. nr. a mediului şi a proprietăţii. în „Dreptul” nr. de protecţie a personalului expus profesional. a populaţiei. pentru limitarea consecinţelor lor. În art.01.Of.12. Bucureşti. nr.396.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare211. a mediului înconjurător şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor este dată de Legea nr.2001.9/18. nr.11.1 se prevede că obiectul acestei legi îl constituie reglementarea răspunderii civile pentru repararea daunelor rezultate din activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice. regimul de control al acestor activităţi şi răspunderea administrativă. Răspunderea civilă pentru daune nucleare reglementată prin legea nr.02.11. în România activităţile nucleare sunt de interes naţional şi se desfăşoară în condiţii de siguranţă şi securitate nucleară. precum şi a actelor normative interne. 210 H. iar în cazul producerii acestora.7/2002. prin daună nucleară se înţelege: 205 Convenţia a fost adoptată la Viena la 12 septembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. pag.Of.400/20. Ulterior. în regim de autorizare.209 Legea nr.2000.1259/7. atribuţii şi obligaţii pentru prevenirea accidentelor nucleare. care are la bază Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear şi Planurile Nucleare Anuale. 208 Publicată în M.11. în doctrină afirmându-se că ne găsim în prezenţa unei ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală. nr.1999. penală şi civilă pentru încălcarea prevederilor legale.Of.1999. 211 Publicată în M.267/29. a populaţiei. abrogată expres prin Legea nr.61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear206. autorităţile competente în domeniul nuclear.2002. d din legea nr.2002210 şi se bazează pe recomandările Uniunii Europene. 206 Legea nr. reglementarea activităţilor de folosire a energiei nucleare în condiţii de securitate nucleară.

dacă s-a dovedit a fi provocată de un accident nuclear survenit la instalaţia sa.Operatorul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă exclusiv pentru orice daună nucleară.4 alin. care este titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii nucleare. este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinaţii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice.1 şi 2. ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante emise de orice sursă de radiaţie care se află într-o instalaţie nucleară sau emise de combustibilul nuclear. 4. 2. Instanţa de judecată competentă îl poate exonera pe operator de răspundere dacă acesta dovedeşte că dauna nucleară a . dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a instanţei competente. 3. Fundamentul acestei răspunderi este obligaţia de garanţie pe care o are operatorul.2. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor. datorită deteriorării semnificative a mediului şi dacă nu este inclusă în pct. dacă astfel de măsuri sunt luate sau urmează să fie luate şi dacă nu sunt incluse în pct. orice pierdere economică care rezultă dintr-o daună la care s-a făcut referire la pct.ca fiind orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine. explozive ori cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material. care este considerat operator.3 lit. venind de la sau trimis spre o instalaţie nucleară. care cauzează o daună nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune.111/1996. 4. 6.2.Daunele nucleare trebuie să se dovedească că au fost cauzate de un accident nuclear Accidentul nuclear este definit – art. 5. de plin drept. insurecţie sau ostilitate.1 din lege.Răspunderea pentru daunele nucleare este o răspundere obiectivă Potrivit art. orice altă daună economică. 2. Tot daune nucleare sunt considerate şi costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de luarea şi desfăşurarea unor astfel de măsuri. dacă o astfel de deteriorare este semnificativă. prin excepţie. alta decât cea cauzată de degradarea mediului înconjurător. În cazul unui accident survenit în timpul transportului de materiale nucleare. în sensul legii. orice deces sau orice rănire. Operator înseamnă titularul autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor Legii nr. costul măsurilor de refacere a mediului înconjurător deteriorat în urma producerii unui accident nuclear. război civil. dar este suferită de o persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri în cea ce priveşte o astfel de pierdere. a din Legea nr. costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de astfel de măsuri. orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un deces economic faţă de orice utilizare a mediului înconjurător. neinclusă în aceste prevederi. 3. 2. adică fără culpă. republicată. Pierderile sau daunele prevăzute de lege sunt calificate daune nucleare în măsura în care pierderea sau dauna : 1.703/2001 . ori implicând un material nuclear care provine din această instalaţie sau este trimis către ea. răspunderea pentru daunele nucleare revine transportatorului.76 1. 7. Operatorul este exonerat de răspundere dacă face dovada că dauna nucleară este rezultatul direct al unor acte de conflict armat. de produşii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalaţie nucleară ori de materialul nuclear provenit din. răspunderea pentru daunele nucleare este de natură obiectivă.

.703/2001 limitează răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la cel mult echivalentul în lei a 300 milioane D. cu condiţia ca diferenţa să fie alocată de stat din fondurile publice. de o culpă gravă ori de acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de către victima accidentului nuclear.T. operatorul are un drept de regres numai în următoarele situaţii: 1.T. dauna nenucleară este considerată..12.S. Dacă accidentul nuclear se produce în timpul transportului de materiale nucleare. până la echivalentul în lei a 10 milioane D.T. una nucleară. 2. după caz. răspunderea operatorului va fi de minimum echivalentul în lei a 30 milioane D.T. În cazul în care daunele nucleare se produc datorită reactoarelor de cercetare. ca fiind nucleară. este limitată la echivalentul în lei a 5 milioane D. cu aprobarea autorităţii naţionale competente. Pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii – 19. depozitelor de deşeuri radioactive şi de combustibil nuclear ars.T.S. cauzată exclusiv de accidentul nuclear.În cazul în care două daune.S.213 De la această regulă instituită prin art. existenţa acestora fiind dovedită autorităţii naţionale competente în vederea obţinerii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare..S. acţiunea în regres se va intenta împotriva persoanei fizice care a săvârşit fapta. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 150 milioane D. Dacă obiectul transportului este combustibilul nuclear care a fost utilizat într-un reactor nuclear. 4. cu condiţia ca diferenţa să fie acordată de stat din fondurile publice în vederea acoperirii daunelor nucleare produse. 6.dacă dreptul a fost prevăzut în mod expres într-un contract. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare poate aproba ca răspunderea operatorului să fie limitată pentru fiecare accident nuclear la mai puţin de echivalentul în lei a 300 milioane D. în tot sau în parte. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 75 milioane D..T.. 7.S.S.T. răspunderea lor este solidară..8 alin. răspunderea operatorului poate fi limitată pentru fiecare accident nuclear produs în această perioadă şi sub echivalentul în lei a 150 milioane D.77 fost cauzată.1 din lege. răspunderea operatorului este limitată la echivalentul în lei a 25 milioane D. iar alta nenucleară sunt cauzate de un accident nuclear sau de un accident nuclear împreună cu unul sau mai multe evenimente diferite. există următoarele excepţii: 1. răspunderea operatorului sau transportatorului.S. 5.2002 .S.Răspunderea faţă de victimă a mai multor operatori este divizibilă în măsura în care este posibilă stabilirea cu certitudine a părţii din daună care revine fiecăruia. şi poate fi redusă.. Pentru garantarea plafonului răspunderii. operatorul şi transportatorul de materiale nucleare au obligaţia legală de a încheia contract de asigurare sau să-şi asigure o garanţie financiară care să acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare. în aceleaşi condiţii.dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară.T. înseamnă „ drepturi speciale de tragere”.S. 3. 2.T. În limita sumei plătite cu titlu de despăgubiri. iar dacă această determinare nu este posibilă. 213 D.T. în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de cea nucleară.S. care constituie unitatea de contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional.Sistemul de despăgubire Legea nr.

Brînduşa Ştefănescu.12 din Legea nr. reglementată de Codul civil. cit. 214 Constantin Stătescu. Corneliu Bîrsan. pag. respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. în cazul celorlalte daune nucleare expres prevăzute de lege. respectiv în termen de 10 ani.78 8. CAPITOLUL 9 EFECTELE OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR . răspunderea civilă pentru daunele nucleare este guvernată de regulile specifice prevăzute în Legea nr. de la data producerii accidentului nuclear..325. În concluzie. pozitivă sau negativă. op. Raluca Dimitriu.703/2001. să facă sau să nu facă ceva. dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă acţiunea nu este intentată în termen de 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear. pag. dacă dauna nucleară a constat în deces sau rănire. Debitorul este ţinut de această prestaţie. cit.EXECUTAREA ÎN NATURĂ Raportul juridic obligaţional conferă creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea. op.. sub sancţiunea constrîngerii sale de către organele de executare ale statului214.703/2001 care se completează cu principiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale. 321 .Acţiunea în despăgubiri este prescriptibilă În conformitate cu prevederile art.

Persoana care poate face plata Conform art. părinţii pentru copii lor minori. 1093 Cod civil. Noţiune Plata reprezintă efectul specific al raportului juridic obligaţional. Potrivit art. 1092 –1121 Cod civil. plata poate fi făcută de debitor şi de orice persoană interesată sau neinteresată. care poate să facă plata în temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat. respectiv persoane obligate pentru debitor. Plata 9.1. cit. Reglementare Plata este reglementată în art. • act juridic.1. numită şi executare în natură. creditorul are dreptul la despăgubiri. creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei. 9. pag. 215 Constantin Stătescu. executare indirectă. totale sau parţiale.327 – 328. op.1.2. În cazul executării necorespunzătoare sau a neexecutării. adică o persoană obligată împreună cu debitorul. op. Executarea obligaţiilor este guvernată de principiul executării directe sau în natură. • un terţ neinteresat. numită şi executare prin echivalent. Pompil Drăghici. 9.3. indiferent de obiectul ei sau o convenţie între cel care face plata şi cel care primeşte plata.1. plata poate fi definită ca fiind executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor. executare directă. Termenul de plată are două accepţiuni: • mijloc de executare voluntară a unei obligaţii. Ion Dogaru. În concluzie. de exemplu. personal sau prin reprezentant. Aceasta înseamnă că executarea obligaţiilor poate fi. Aceasta înseamnă că plata poate fi făcută de următoarele persoane215: • debitor.79 Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta s-a obligat.1. 9. • un terţ interesat să stingă obligaţia. cum ar fi.3. cit. Corneliu Bîrsan. • fidejusorul.. • codebitorul solidar sau indivizibil.1..416 417 . cumpărătorul unui bun ipotecat care plăteşte datoria vânzătorului pentru a salva bunul de la urmărire.Condiţiile plăţii 9. pag.1. 1073 Cod civil. comitentul pentru prepus.

• potrivit art.2. când plata făcută unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu. cit. 1100 Cod civil. • când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută decât de debitor. • succesorii creditorului. respectiv de a face. iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie. plata poate fi primită de : • creditor. op. unui moştenitor aparent).3. iar sancţiunea care intervine în cazul plăţii făcute unui incapabil este nulitatea relativă. • terţ desemnat de justiţie pentru a primi plata (de exemplu. dacă părţile nu au convenit altfel. 1095 Cod civil. În consecinţă.. debitorul trebuie să remită creditorului . Obiectul plăţii este diferit în raport de felul obligaţiei. plata poate fi făcută numai de proprietarul bunului. creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorează. Persoana căreia i se poate face plata Referitor la persoana căreia i se poate face plata. 2.întotdeauna. Din interpretarea art. sub sancţiunea nulităţii plăţii. chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare. • cesionarul creanţei. când creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi. există următoarele excepţii216: • în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae.3. plata nu poate fi făcută decât de debitorul acelei obligaţii. pag. de a da un bun cert sau sau bunuri generice. sau persoanei autorizată de lege ori de instanţa de judecată să o primească. în cazul obligaţiilor de a da. dacă obiectul obligaţiei este prestaţia de a da un bun cert.1. În ipoteza în care obiectul obligaţiei este prestaţia de a da bunuri generice.3.1. Astfel. 9. • mandatar. bunuri de o calitate mijlocie. art. 216 Liviu Pop. conform principiului genera non pereunt. 1096 Cod civil dispune că plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său.1100 Cod civil rezultă că debitorul este obligat să plătească exact lucrul sau prestaţia pe care o datorează. 9. când plata s-a făcut cu bună-credinţă posesorului creanţei (de exemplu. • tutore. 3. Persoana care primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. debitorul trebuie să remită acel bun în starea în care se află la momentul plăţii şi nu va răspunde în cazul în care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forţă majoră.477 . s-a plătit unui creditor al creditorului). creditor popritor) Plata făcută altor persoane este valabilă în următoarele cazuri: 1. care trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină.80 De la principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană. având ca obiect constituirea sau transmiterea unui drept real asupra unui bun. Obiectul plăţii Potrivit art. decât dacă a fost pus în întârziere.

în locul debitorului. chiar dacă datoria este divizibilă. adică a ajuns la scadenţă.8. iar debitorul face o plată care nu acoperă toate datoriile şi nu se cunoaşte care dintre acestea s-a stins. • când datorii reciproce ale părţilor se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici sume şi se plăteşte doar diferenţa rămasă din daorie.4. 9. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii Potrivit art. aceştia invocând beneficiul de diviziune vor plăti fiecare parte ce li se cuvine.1. De la acest principiu există următoarele excepţii: • creditorul consimte ca plata să se facă fracţionat. 9. Atunci când părţile nu au stabilit locul plăţii.81 În cazul obligaţiilor de a face. 9. cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului.1. Aceasta înseamnă că plata trebuie făcută în întregime. are interes să .1. • când plata este făcută de fidejusori.5.3.1. În cazul obligaţiilor pure şi simple. • în caz de deces al debitorului datoria se împarte între moştenitorii acestuia.3. 1105 Cod civil. deoarece debitorul. 1104 că plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor. care prevede că debitorul nu-l poate sili pe creditor să primească o parte din datorie. pentru o parte din datorie.Locul plăţii Codul civil dispune în art.3. Principiul indivizibilităţii plăţii Principiul indivizibilităţii plăţii este consacrat legislativ în art. 1101 alin.1 Cod civil. debitorul trebuie să execute întocmai faptul la care s-a obligat.6. dar părţile pot conveni ca aceste cheltuieli să fie suportate şi de creditor. 9.3. spre deosebire de creditor. debitorul trebuie să facă plata la expirarea termenului.7. sau de ambele părţi în mod egal. Aceasta înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă. plata trebuie făcută. 9. • instanţa de judecată acordă debitorului un termen de graţie şi eşalonarea plăţii.1. Data plăţii Plata trebuie să fie făcută în momentul în care creanţa a devenit exigibilă. Soluţionarea acestei probleme prezintă interes atunci când creanţele sunt purtătoare de dobânzi sau sunt însoţite de garanţii. adică este indivizibilă. în principiu. la domiciliul debitorului.3. Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv. plata trebuie făcută imediat după naşterea raportului obligaţional. În cazul executării cu întârziere a obligaţiei. Imputaţia plăţii Problema imputaţiei plăţii apare în situaţia în care un debitor are mai multe datorii faţă de acelaşi creditor. creditorul are dreptul la despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.

ce datorie s-a stins prin prestaţia debitorului. Reglementarea ofertei reale urmată de consemnaţiune este cuprinsă în art. • dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase. Oferta reală urmată de consemnaţiune217 Oferta reală de plată este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor. Codul civil a instituit două prezumţii de plată: 1.3. prezumţia este relativă. aceasta va fi făcută de creditor.1. Imputaţia convenţională este cea făcută prin acordul părţilor sau numai prin voinţa uneia dintre ele. în caz contrar se încalcă principiul indivizibilităţii plăţii. această prezumţie este absolută. 2. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. 2 Cod civil dispune că atunci când creditorul remite debitorului titlul original al creanţei. Pentru a simplifica sarcina probei plăţii. Bucureşti. Dumitru Rădescu. • dacă creanţa este producătoare de dobânzi. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 217 Gabriel Boroi. Naţional. • dacă toate datoriile sunt scadente. 831 – 833. În funcţie de izvorul său.Viorel Mihai Ciobanu. cu respectarea următoarelor reguli: • plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 1997. • dacă unele datorii sunt scadente. Imputaţia legală este acea formă a imputaţiei plăţii care se face de drept. Ed. imputaţia se face asupra dobânzii. care este un înscris sub semnătură privată. 9. 9. în puterea legii. 1994. iar termenul a fost stipulat în favoarea creditorului. respectiv: • în primul rând se consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă. 1138 alin.9. art. se va considera plătită datoria cea mai veche. II. care este un înscris autentic sau o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. Ed. Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii. pag. Dovada plăţii se face după regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice. Dovada plăţii În principiu. se prezumă că debitorul a fost liberat prin plată sau remitere de datorie. imputaţia plăţii este de două feluri: imputaţie convenţională şi imputaţie legală. deoarece el pretinde stingerea obligaţiei prin plată. imputaţia se face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor. art. Primul care decide asupra cărei obligaţii se impută plata este debitorul.4.82 considere că prin plata făcută sa-u stins datoriile care produc dobândă sau cele însoţite de garanţii.. iar altele nu au ajuns la scadenţă. pag. în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia. dovada plăţii se face de debitor. All.506-509 . conform regulilor prevăzute în art. 1113 Cod civil. vol. 1138alin 1 Cod civil prevede că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanţei sale. 586-590 din Codul de procedură civilă. Bucureşti. care va preciza. în chitanţa liberatorie de obligaţie. imputaţia se face asupra obligaţiei scadente. plata se impută proporţional asupra fiecăreia. • dacă toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime. se prezumă liberarea debitorului prin plată sau remitere de datorie.1.

se poate executa silit numai în măsura în care bunul se află la debitor. debitorul poate să-i facă ofertă reală. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face În legătură cu obligaţiile de a face. obligaţia de a preda bunul. orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului. să achiziţioneze cantitatea de bunuri de gen. creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să le aducă la îndeplinire. op. obligaţie care se execută întotdeauna în natură. art. 1115 şi alin. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere instanţei de judecată obligarea debitorului să distrugă ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau îl poate autoriza pe creditor dă distrugă el însuşi. Potrivit art. iar pe calea executării silite să recupereze preţul acestora.83 nr. Daunele cominatorii În temeiul art. Corneliu Bârsan. 1114-1121 Cod civil.339 . când creditorul unei sume de bani refuză să primească plata.3. 9. în caz de neexecutare. 9. dacă nu se mai află la acesta. lună – până la executarea obligaţiei. să accepte executarea prin echivalent. 59/2001 şi în art. creditorul poate cere executarea silită. În cazul obligaţiilor de a nu face. 3 şi 4 din art. executarea în natură este întotdeauna posibilă.2. executarea silită a obligaţiei de a da se face diferit: a)dacă obligaţia are ca obiect o sumă de bani.. 1116.2. 1114 alin.218 Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească. cit.2 Executarea silită în natură a obligaţiilor În situaţia în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia asumată. Executarea obligaţiei de a da În funcţie de obiectul său. Executarea silită este tot o executare în natură şi constă în obligarea debitorului să execute obiectul obligaţiei. pentru valorificarea dreptului său. debitorul are două obligaţii: să constituie sau să transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. 9.2. să consemneze suma. 9. în contul debitorului. executarea se va face prin echivalent. pe socoteala debitorului. c)dacă obiectul obligaţiei este un bun de gen. creditorul are mai multe posibilităţi: să ceară executarea silită în natură. art. pag. cu excepţia alin. 1 Cod civil. Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru altă unitate de timp: săptămână. pe cheltuiala debitorului. 8 din art.1. în temeiul legii. b)dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determinat.2. iar dacă creditorul refuză primirea. 1077 Cod civil dispune că. 1075 Cod civil. 218 Constantin Stătescu.

Petre Anca. Secţia civilă. se înţelege dreptul creditorului dea pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit.433 221 Tudor R. op. sau suma corespunzătoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare. Francisc Deak. Noţiune Prin executarea indirectă a obligaţiilor. contractuală sau delictuală. 10. Ion Dogaru. este doar provizorie. Categorii de despăgubiri Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri: • despăgubiri compensatorii.221 10.3.220 Aceasta înseamnă că atunci când nu mai este posibilă executarea în natură a obligaţiei creditorul are dreptul la despăgubiri sau daune – interese care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. Eugeniu Safta – Romano.266 . Ed. pag.. Marin F. numită şi executarea prin echivalent. 303. cit. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei.. putând păstra doar suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit din cauza întârzierii executării. în raport de izvorul obligaţiei. spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură. iar aceasta nu se mai poate face. în ipoteza în care debitorul nu şi-a executat în natură obligaţia. Corneliu Bârsan. Acordarea lor nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu. s-a reţinut faptul că „natura juridică a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de a face pentru a-şi executa în natură obligaţia. Neuron . Focşani. op. creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii. decizia nr. pag. daune – interese moratorii. 219 220 Curtea de apel ploieşti.319.”219 CAPITOLUL 10 EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT – 10. cit. • despăgubiri moratorii. op.. Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei. op. în Buletinul Jurisprudenţei…. 285/3. pag. Anghel. Pompil Drăghici. executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate. Ion M. în cazul în care debitorul şi-a executat totuşi obligaţia.2.1997.. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor Pornind de la definiţia executării indirecte a obligaţiilor rezultă că aceasta are natura juridică a unei răspunderi civile care poate fi .Popa. deoarece pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză.84 În jurisprudenţă.. 1994. pag.. Obligaţii. 342. daune – interese compensatorii. ca urmare a neexecutării. Drept civil. cit.02. cit.1.380-381 Constantin Stătescu. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei. Popescu. pag. pag. iar încasarea daunelor cominatorii de către creditor.

. astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul dintre aspectele posibile ale executării obligaţiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilă executarea în natură. împreună cu despăgubirile. iar răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaţiilor.85 În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală.

op. • vinovăţia debitorului.339 .5. În principiu. Condiţiile acordării de despăgubiri 10. Cluj – Napoca.5. Condiţiile răspunderii contractuale Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea.223 Condiţia existenţei prejudiciului rezultă din dispoziţiile art. Prejudiciul Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială. Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului. În măsura în care nu există prejudiciu. iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă. Liviu Pop. când legea fixează drept despăgubire dobânda legală).. până la proba contrară. forţei majore sau vinovăţiei creditorului.7. pag. Ed. neexecutarea obligaţiei este imputabilă debitorului. rezultă că pentru existenţa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: • fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de debitor. cât timp debitorul nu dovedeşte executarea. Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei se datorează cazului fortuit. Referitor la proba acestei condiţii. Contractul şi răspunderea civilă. op. în sensul că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare.222 Din analiza textelor Codului civil. creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei. cit. pag. • existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului. executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. distingem următoarele situaţii: • în cazul obligaţiilor de a nu face. Vinovăţia debitorului Vinovăţia debitorului reprezintă latura subiectivă a faptei debitorului. prin neexecutarea prestaţiei sau prestaţiilor la care s-a îndatorat. faptă care constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei asumate. cit.. Dacia. cit. 10. • în cazul obligaţiilor de a da şi a face.4.86 10. 222 Mihail Eliescu. efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual. 1082 Cod civil potrivit căruia debitorul datorează daune – interese „ de se cuvine”.Ioan Albu. executarea cu întârziere a obligaţiei îi este imputabilă.. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului. pag. Drept civil. 1994. acţiunea creditorului având ca obiect plata despăgubirilor urmează să fie respinsă ca fiind lipsită de interes. pag. 235.2. op.5. 10.1. cu excepţia situaţiilor în care întinderea prejudiciului este stabilită de lege( de exemplu. în cazul obligaţiilor care au ca obiect sume de bani. creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşit de debitor prin care s-a încălcat obligaţia.336 223 Liviu Pop.

87 10. „la obligaţiile care de obiect o sumă oarecare.” 224 225 Constantin Stătescu. riscul se strămută asupra debitorului. Corneliu Bîrsan. din acest moment creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-interese compensatorii.6. 1 Cod civil). 1088 Cod civil. prin natura sa. 1079 pct.. dacă obligaţia constă în a da sau a face.6. 10841086 Cod civil: la stabilirea despăgubirilor. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri225: în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legală – art. 1072 Cod civil). pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaţia(art. op. în principiu. • cererea de chemare în judecată a debitorului.3. debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. pag. Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului. debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct. op. nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat.6. 1079 pct. pag. punerea în întârziere trebuie să îmbrace una din următoarele forme: • notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti. prin care ele pretinde executarea obligaţiei de către debitor. în cazul obligaţiilor continue. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă. Astfel. care ţine loc de daune. când obligaţia. 1081 Cod civil). în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art.349 Florin Ciutacu. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Cristian Jora. debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului său. după lege. afară de cazurile în care . pentru a-şi produce efectele. cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice sau a apei.2 Cod civil – punerea în întârziere convenţională). de fidejusiune. dobânda curge de drept.5.2. cit. afară de regulile speciale în materie de comerţ. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. 1079 alin 1 Cod civil. când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte juridice: de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese moratorii. Evaluarea despăgubirilor 10. În cazul art..224 Potrivit art.385-386 . care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. Evaluarea legală Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligaţii având ca obiect o sumă de bani. 10. 3 şi art. de societate. de câte ori legea face să curgă de drept dobânda. instanţa de judecată va avea în vedere atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza. Evaluarea judiciară Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanţa de judecată este reglementată de art.interese la obligaţiile ce au ca obiect sume de bani. conform art.1. 10. 1079 pct. ca efect al punerii în întârziere. cit. când obligaţia constă în a da un bun individual determinat. 1079 Cod civil.

deoarece daunele – interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda. Bucureşti. Regimul juridic al dobânzilor în contractul de împrumut din perspectiva noilor reglementări cuprinse în O. 9/2000.. stabilită pentru întârzierea executării obligaţiei de restituire a sumei împrumutate. 10/2002. • este obligatorie între părţi. cit.347.228 În practică. Argument. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. Această clauză este interzisă în contractele de împrumut . Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei clauze numită clauză penală.88 Dobânzile legale226 pentru obligaţii băneşti sunt stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. Ion Dogaru. cit. în „Dreptul” nr. pag. Stabilirea nivelului dobânzii legale în lumina reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr. 2000. Aceasta înseamnă că instanţa nu poate pretinde creditorului obligaţiei. ci urmează doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condiţiile stipulate prin contract. decizia nr.455. Pompil Drăghici. 356/2002. pag. în „Dreptul” nr. ca orice contract. Corneliu – Liviu Popescu. 6/2000. care este echivalentul pentru lipsa folosinţei banilor. pag. Discuţii în legătură cu dobânda legală. clauza penală este menită să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul.”229 226 Gheorghe Chivu. pag.1984. cit. op. Corneliu Bîrsan.Filipescu. op. Repertoriu de practică judiciară…. cit.43 .6. în „Juridica” nr. Florin Ciutacu. Având o natură convenţională.G. aprobată cu modificări prin Legea nr. în Ioan Mihuţă.. op. 5/1999. 365/2002. în Culegere….348. 1088 Cod civil.82 229 Curtea de Apel Bucureşti.. instanţele au reţinută că „ penalităţile stipulate de părţi în contractul de împrumut au caracterul unei clauze penale.3-16. apg.28-31..357. Secţia civilă. 227 Liviu Pop. pag. Evaluarea convenţională Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin convenţia părţilor. 9/2000. decizia civilă nr. op. pag. pag. executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. 625/14.388 228 Tribunalul Suprem. 9/2000.. aşa cum rezultă din dispoziţiile art. Constantin Stătescu.03.227 Clauza penală prezintă următoarele caractere juridice: • este o convenţie accesorie. Drept civil.44-49. astfel încât instanţa nu este chemată să-l determine ea printr-o apreciere proprie. pag.3. Toma Mircea. în lumina noilor reglementări. Secţia a IV-a civilă. Ed. • este datorată numai atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri.. Alin Iuliana Ţuca. op. 10. Ion P. 206. pag. precum şi a Legii nr. • are valoare practică deoarece fixează anticipat valoarea prejudiciului. Teoria generală a obligaţiilor. cit. 422/2002. Cristian Jora. să facă dovada prejudiciului suferit. Clauza penală este definită ca fiind acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării. care se prevalează de clauza penală. nr..Filipescu. Andrei I. pag.. 3154/1999.

. 11.1. creditorii pot exercita toate drepturile şi toate acţiunile debitorului lor.3.97 . Definiţie Potrivit art. care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Examen teoretic şi practic refertor la acţiunea oblică şi acţiunea pauliană. 11. Măsurile conservatorii În temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari. Potrivit art. 2) cererea de efectuare a inscripţiei sau transcripţiei imobiliare. • să ceară luarea unor măsuri conservatorii. pentru a evita insolvabilitatea debitorului. pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de către debitor. 974 Cod civil.89 CAPITOLUL 11 DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. acţiunea oblică a fost definită ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să şi le exercite. 3) dreptul de interveni în procesele debitorului. Acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie – 11. 9-12/1989.” Creditorii chirografari au următoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului: • să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului. „oricine este obligat personal este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. Acţiunea oblică este acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său.231 Acţiunea oblică se mai numeşte şi indirectă sau subrogatorie deoarece este exercitată de creditor în numele debitorului. pag. cu privire la bunuri din patrimoniu sau de partaj.1. pag.230 Într-o altă formulare. Corneliu Bîrsan. 1718 Cod civil. Petre Anca. 363 Tudor R. au la îndemână mijloace juridice destinate să asigure conservarea patrimoniului debitorului. pentru ca acestea să nu fie făcute cu viclenie pentru vătămarea drepturilor creditorului. Consideraţii generale Debitorul răspunde pentru obligaţiile asumate cu întregul său patrimoniu.. afară de acelea care ăi sunt exclusiv personale. Popescu.232 230 231 Constantin Stătescu. prezente şi viitoare.2.3. op. mobile şi imobile. care se numesc măsuri conservatorii sau acte conservatorii: 1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului. pag. 4) dreptul de a formula acţiunea în declararea simulaţiei. cit. • să intenteze acţiunea revocatorie – pauliană -. dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. 344 232 Eugeniu Safta – Romano. • să intenteze acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie -. cit. op. în „Revista Română de Drept” nr.

Secţia civilă.S. cu motivarea că „acţiunea de ieşire din indiviziune nu este exclusiv personală a debitorului. dreptul de uz.3. cum ar fi. ceea ce nu este cazul cu privire la acţiunea de partaj care aparţine deopotrivă tuturor coindivizarilor.3. 364-365. debitorul este insolvabil). cu următoarele excepţii:233 • creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare şi nici nu au dreptul să încheie acte de dispoziţie. op. 233 Liviu Pop. dreptul de abitaţie. creditorul poate exercita pe calea acţiunii oblice toate drepturile şi acţiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului..90 11. Ion Dogaru. Condiţiile intentării Pentru intentarea acţiunii oblice se cer întrunite următoarele condiţii: • debitorul să fie inactiv. care implică o apreciere din partea titularului lor. • creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea (de exemplu. • creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile. 1405/30. dreptul la pensia de întreţinere.412-413. pe anul 1983. instanţele au reţinut că acţiunea de partaj poate fi intentată pe calea acţiunii oblice. deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înţeleg acele drepturi a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor. în Culegere de decizii ale T. cit. • creditorul nu poate exercita acţiunile şi drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv şi strict personal. Domeniul de aplicare În principiu. pag.. acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine.1983. În practică. • creanţa creditorului trebuie să fie certă lichidă şi exigibilă.475 234 Tribunalul Suprem. decizia nr. Constantin Stătescu. 39 . pag. fără ca nici unul dintre ei să nu se poată opune unei asemenea acţiuni”234. cit. op. de exemplu. 11. Pompil Drăghici. Corneliu Bîrsan. op.. cum ar fi.06. pag. pag. de exemplu.2.3. cit.

Repertoriu de practică. Sub aspectul naturii juridice. în Ioan Mihuţă. • în cazul admiterii acţiunii. domeniul de aplicare al acţiunii pauliene este acelaşi cu al acţiunii oblice. I.3.1983. Secţia civilă. 891/14. Costin.237 235 236 Mircea N.3.4.1.1984. 257/5. decizia nr. Definiţie şi natură juridică Acţiunea revocatorie sau pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.60 Tribunalul Suprem.02. 11.”236 Prejudicierea creditorului se apreciază avându-se în vedere faptul dacă prin actul respectiv s-a micşorat patrimoniul debitorului.04.S pe anul 1983. deoarece originea sa se află în dreptul roman. Mircea C. Prin urmare. lichidă şi exigibilă. pag. terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului. pag. • creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat. deoarece dacă este ulterioară. Acţiunea revocatorie – pauliană – 11.4. Efectele acţiunii oblice Creditorul exercită acţiunea oblică în locul şi în numele debitorului. creatorul său fiind pretorul Paulus. pag. Bucureşti. acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului său. Lumina Lex.91 11. constând în micşorarea gajului general. În practica judiciară s-a reţinut că „ pentru admiterea acţiunii pauliene. va putea să opună acestuia toate apărările şi excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi debitorului. precum şi a prejudiciului şi conivenţei frauduloase dintre debitor şi terţul achizitor. care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenţa creanţei şi că a achiziţionat bunul urmăribil tocmai pentru a zădărnici încasarea ei. 42 . în Culegere de decizii ale T. • creanţa trebuie să fie certă.4.4. Ed.4. decizia nr. 1997. secţia civilă. Condiţiile intentării Exercitarea de către creditor a acţiunii pauliene se poate face dacă sunt întrunite următoarele condiţii: • existenţa unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului. 11. 11. creditorul trebuie să facă dovada unei creanţe certe. bunul asupra căruia exista dreptul care era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului. Dicţionar de drept civil. anterioare actului pe care îl atacă. Costin. creditorul nu va putea să ceară anularea unui act de vânzare – cumpărare încheiat anterior creanţei sale. de natură să determine sau să mărească insolvabilitatea debitorului. determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia. ceea ce produce următoarele efecte: • pârâtul pe care creditorul îl acţionează în judecată.2. iar în cazul actelor cu titlu oneros. vol. prin care debitorul a înstrăinat bunul unui terţ. lichide şi exigibile.235 Acţiunea revocatorie se mai numeşte şi acţiune pauliană. Domeniul de aplicare În principiu. acel act nu poate fi prejudiciabil şi nici fraudulos pentru creditor. 82 237 Tribunalul Suprem.

dar creanţele pot fi cesionate şi prin contract de schimb sau contract de donaţie. în materia vânzării. capacitate şi cauză. Efectele acţiunii revocatorii În cazul admiterii acţiunii pauliene. astfel. • pentru încheierea sa valabilă nu se cere consimţământul debitorului.Definiţie şi reglementare Cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane. cesiunea de creanţă este o convenţie încheiată între cedent (cel care transmite creanţa) şi cesionar (cel care dobândeşte creanţa) prin care primul substituie în locul său pe al doilea. Terţul dobânditor al bunului poate să păstreze bunul oferind o sumă de bani creditorului pentru satisfacerea creanţei sale. nu şi faţă de ceilalţi creditori ai debitorului. • contractul de cesiune este un contract consensual.1.1. 1391 – 1398 şi art.4. obiect. 238 Constantin Stătescu.377 . Acţiunea pauliană îşi produce efectele numai faţă de creditorul care a intentat o astfel de acţiune. Cesiunea de creanţă este reglementată de art.4.1.1. Corneliu Bîrsan. Cesiunea de creanţă 12. va fi inopozabil creditorului. 12.. cit. care. dovedit fraudulos. op. 1402 – 1404 Cod civil. va putea urmări bunul. actul atacat. Condiţiile cesiunii de creanţă Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • toate condiţiile de validitate ale unui contract referitoare la consimţământ. cu excepţia cazului când reprezintă o donaţie şi trebuie să se încheie în formă autentică.92 11. CAPITOLUL 12 MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR 12. pag.2.238 Cu alte cuvinte. acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).

cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei. 12.1. Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care cesiunea de creanţă s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit. debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului. indiferent de preţul pe care l-a plătit. va deveni terţ faţă de ceilalţi cesionari.3.381 . acela care îl notifică primul pe debitorul cedat.1.2. sau obţine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un înscris autentic.1. cesiunea trebuie să fie notificată debitorului sau să fie acceptată de debitor printr-un act în formă autentică. devine creditor în locul cedentului.3. 12. care ..93 • în principiu. Efectele cesiunii de creanţă între părţi Ca efect al cesiunii de creanţă.240 12. care era terţ faţă de raportul iniţial dintre creditor şi debitor.2. Ed. mai ales atunci când cesiunea este cu titlu gratuit. pag. creditorii cedentului. În situaţia în care există mai mulţi cesionari. op. 2000. Lumina Lex. creanţa trece în patrimoniul cesionarului. plătind datoria debitorului. Faţă de terţi. • pentru opozabilitatea faţă de terţi. Prin cesiunea de creanţă.prin transfer.2. pensia de întreţinere). Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12. Felurile subrogaţiei 239 240 Liviu Pop. între părţi. cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanţe. pag.3. Definiţie Subrogaţia este acel mod de transmitere a obligaţiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional cu o altă persoană care. caz în care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plăteşte (solvens). 1106 – 1109 posibilitatea ca o plată să se facă şi prin subrogare (înlocuire). În consecinţă. cit. creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. orice creanţă poate forma obiectul unei cesiuni. dobândind toate drepturile creditorului plătit. devine creditor ale acestuia din urmă.239 12. Dacă cesiunea s-a făcut printr-un contract cu titlu oneros. Efectele cesiunii de creanţă 12. Reglementare Codul civil a prevăzut în art. 462 Constantin Stătescu.1.2.1. Teoria generală a obligaţiilor. 12. cu excepţia creanţelor incesibile (de exemplu.3. cesiunea de creanţă îşi produce efectele numai de la data notificării sau a acceptării cesiunii de către debitor. Corneliu Bîrsan.2.2. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi În materia cesiunii de creanţă sunt terţi: debitorul cedat. Bucureşti. până la momentul notificării sau acceptării.

464 Constantin Stătescu. subrogaţia poate fi: • • subrogaţie legală. d) în folosul moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar şi plăteşte din patrimoniul său un creditor al moştenirii. Potrivit art.2. 1107 pct. b) în folosul celui care. 1 din Legea nr. subrogând terţul împrumutător în drepturile creditorului iniţial. Această formă de subrogaţie este reglementată de art.3. Sunt obligaţi împreună cu altul: codebitorii solidari. care poate fi de două feluri: subrogaţie convenţională consimţită de creditor. codebitorii obligaţiilor indivizibile şi fidejusorii între ei. în mod expres.382 .3. subrogaţie convenţională. 12. • trebuie să se producă concomitent cu plata.242 12. dobândind un imobil ipotecat. • trebuie să fie expresă. fiind el însuşi creditor al aceluiaşi debitor. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. op. plăteşte altui creditor ce are preferinţă. De exemplu.2. b) Subrogaţia consimţită de debitor Subrogaţia consimţită de debitor se realizează prin acordul de voinţă intervenit între debitor şi un terţ. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. fără a fi necesar acordul de voinţă al părţilor. 1107 pct. • chitanţa să aibă dată certă. un creditor chirografar plăteşte unui creditor ipotecar şi se subrogă în drepturile acestuia.. c) în folosul celui care. op. plăteşte creditorul ipotecar. între creditor şi terţul care plăteşte datoria debitorului. cu intenţia de a evita urmărirea silită a bunului. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. pag. Conform art. Subrogaţia convenţională a) Subrogaţia consimţită de creditor Subrogaţia consimţită de creditor se realizează prin acordul de voinţă realizat. subrogaţia legală există în următoarele cazuri:241 a) în folosul celui care .1. în limitele indemnizaţiei plătite. 2 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: 241 242 Liviu Pop. 1108 Cod civil. Subrogaţia legală Subrogaţia legală operează prin efectul legii. subrogaţie convenţională consimţită de debitor. 1 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: • pentru a opera nu se cere consimţământul debitorului ci doar al creditorului iniţial. cit. are interes să o plătească.. asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. în acele situaţii prevăzute de Codul civil şi în materie de asigurare. de la care debitorul de împrumută pentru a plăti creditorului.2. la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă. Corneliu Bîrsan.94 În funcţie de izvorul său. pag. cit. 22 alin.

12. • această subrogaţie nu presupune consimţământul creditorului.2. Împotriva debitorului terţul poate să intenteze şi acţiuni proprii în temeiul contractului de mandat.1.2. Efectele subrogaţiei Indiferent de izvorul său. ceea ce înseamnă că atât contractul de împrumut cât şi chitanţa de plată a datoriei trebuie să se încheie în formă autentică. .4. efectul principal al subrogaţiei este acela că subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit. • în actul de împrumut trebuie să se menţioneze expres suma care se împrumută pentru plata datoriei. prin schimbarea în raportul juridic obligaţional a obiectului sau cauzei obligaţiei vechi. Definiţie Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă. Novaţia obiectivă Novaţia obiectivă este acea formă a novaţiei care se produce între creditorul şi debitorul iniţial.1. Felurile novaţiei 13. gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără justă cauză. • dacă creditorul refuză plata.1.2.95 • este un act juridic solemn. Subrogaţia operează numai în măsura plăţii efectuate. Novaţia 13.1. precum şi garanţiile creanţei şi poate să exercite toate drepturile şi acţiunile împotriva debitorului. • în chitanţa de plată a datoriei să se precizeze că aceasta s-a plătit cu suma împrumutată. CAPITOLUL 13 MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13. iar în caz de plată parţială va opera proporţional cu suma plăătită. debitorul are la îndemână oferta reală urmată de consemnaţiune. 13.1.1.

2.2. 1136/11. Delegaţia 13. pag. Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului iniţial cu un nou creditor.06. 2. pag. consimţământul unei alte persoane. pag. decizia nr. numit delegant. obligaţia nouă să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie. 13. Condiţiile novaţiei Novaţia presupune întrunirea tuturor condiţiilor de validitate ale contractelor. fără a se cere acordul debitorului iniţial. Novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se obligă faţă de creditor să plătească datoria.2. animus novandi. Lumina Lex.96 Schimbarea obiectului obligaţiei se realizează atunci când părţile convin ca obiectul obligaţiei să-l reprezinte nu o sumă de bani ci o altă prestaţie. precum şi următoarele condiţii speciale: 1. alături de el sau în locul lui. cum ar fi părţile. op. Referitor la condiţiile novaţiei.1.3. 2000. care să se stingă prin novaţie. 1130 Cod civil.1. Corneliu Bîrsan. ceea ce prepune că debitorul va fi liberat faţă de vechiul creditor şi obligat faţă de noul creditor. care are caracter contractual fiind rezultatul voinţei părţilor. 470 245 Constantin Stătescu. iar novaţiei îi sunt necesare îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege pentru încheierea contractelor. voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act. 13. pag. Schimbarea cauzei obligaţiei intervine atunci când dobânditorul unui bun.”243 13. convine cu înstrăinătorul să păstreze preţul cu titlu de împrumut. prin acordul părţilor să se nască o obligaţie nouă.129 244 Liviu Pop. • dă naştere unei noi obligaţii. în Buletinul Jurisprudenţei. 13. Ed. Definiţie Delegaţia este actul juridic prin care un debitor.4..244 Delegaţia a mai fost definită şi ca fiind o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. 4. obiectul sau cauza. novaţia nu se prezumă. Efectele novaţiei Indiferent de felul ei. Curtea de Apel Cluj. Novaţia subiectivă Novaţia subiectivă este acea formă a novaţiei care se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaţiei iniţiale.02. cit. Repertoriu de practică judiciară….1. să existe o obligaţie veche valabilă. aduce creditorului său. împreună cu toate garanţiile sale. 3. op.245 243 Tribunalul Suprem. intenţia părţilor de a nova. care să înlocuiască obligaţia veche. cit. Bucureşti.387 . 177/11.. în practica judiciară s-a reţinut faptul că „potrivit art.1. Secţia civilă. novaţia produce următoarele efecte: • stinge obligaţia veche.1999. numit delegatar. valabilă. numită delegat. care se obligă alături sau în locul delegantului. în Ioan Mihuţă. Secţia civilă. decizia nr.1981. debitor al preţului.2. 81. 127 .

Modurile de stingere a obligaţiilor se clasifică în funcţie de mai multe criterii: 1. 473 -474. 2.1. novaţie. darea în plată. CAPITOLUL 14 MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR Potrivit art. pag. pe delegat. stinge obligaţia veche şi o înlocuieşte cu o obligaţie nouă. • nulitatea şi rezoluţiunea desfiinţează chiar raportul juridic obligaţional. Corneliu Bîrsan. compensaţie. faţă de care rămâne obligat delegatul. cit. astfel: în cazul delegaţiei perfecte. confuziunea.2. • prescripţia extinctivă duce la stingerea dreptului la acţiune în sens material. confuziune. 2. ceea ce înseamnă că delegantul va fi liberat faţă de creditor. Felurile delegaţiei Delegaţia este de două feluri: 1. astfel că delegantul nu este liberat faţă de delegatar. prin anulare sau resciziune. delegantul şi delegatul. remitere voluntară. Compensaţia 246 Liviu Pop. b) moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului: remiterea de datorie. 14. Efectele delegaţiei Efectele delegaţiei sunt diferite. delegaţie imperfectă – atunci când delegatarul nu consimte la liberarea delegantului. Analizând textul menţionat. b)moduri de stingere a obligaţiilor care nu implică manifestarea de voinţă a părţilor: imposibilitatea fortuită de executare şi confuziunea. prin efectul realizării condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie.2. 1091 Cod civil. având doi debitori.2. după cum ne vom afla în prezenţa delegaţiei perfecte sau imperfecte. în cazul delegaţiei imperfecte.După cum stingerea obligaţiei a dus sau nu la realizarea creanţei creditorului: a) moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului: compensaţia. delegaţie perfectă – atunci când delegatarul îl acceptă pe delegat ca debitor şi-l liberează pe delegant.3. imposibilitatea fortuită de executare. pierirea lucrului. cit. op.După rolul voinţei părţilor în încetarea raportului obligaţional: a)moduri voluntare de stingere a obligaţiilor care presupun manifestarea de voinţă a părţilor: remiterea de datorie şi compensaţia convenţională. Constantin Stătescu.393 .. această formă de delegaţie se confundă cu novaţia prin schimbare de debitor.. obligaţiile se sting prin plată. în doctrină246 au fost formulate următoarele critici: • novaţia este un mod de transformare a obligaţiilor.97 13. pag. iar acesta va mai avea un debitor. op. 13. se adaugă un nou raport obligaţional celui preexistent.

3.388 .1. conform art. 14. convenţională şi judecătorească. Definiţie şi reglementare Compensaţia este acel mod de stingere specific obligaţiilor reciproce. în acelaşi timp. Compensaţia judecătorească 247 Tudor R. • creanţele să fie certe. celui care ia fost luat bunul. cum este. cu următoarele excepţii: .. de exemplu cazul pensiei de întreţinere. adică să existe între aceleaşi persoane. 489 – 490. creditor şi debitor una faţă de cealaltă. Codul civil. Compensaţia legală Compensaţia legală este acea formă de compensaţie care operează în temeiul legii. în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt. op.3. Constantin Stătescu. adică a unor bunuri fungibile care au fost date în depozit şi au fost consumate de depozitar. compensaţia poate fi de trei feluri: legală. adică să neîndoielnice.când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar. • creanţele să aibă ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani sau bunuri fungibile. Popescu. 1145 Cod civil.395 248 Liviu Pop.. . lichide şi exigibile.. op.3.1. pag. pag. 14.98 14. op.2. Corneliu Bârsan.2. depozitarul trebuie să restituie bunul primit în depozit. cit. 1144 prevede că această formă de compensaţie operează „chiar şi când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta.1. Constantin Stătescu. pag. cit.. determinate în întinderea lor şi să fi ajuns la scadenţă. op. nu i se poate opune compensaţia.1. 405-406..” Pentru existenţa compensaţiei legale se cer îndeplinite următoarele condiţii248 • obligaţiile să fie reciproce. compensaţia este un mod de stingere a oricăror obligaţii contractuale sau extracontractuale. 14. Domeniul de aplicare Potrivit dispoziţiilor art. fără a fi nevoie de acordul părţilor sau de o hotărâre judecătorească. Felurile compensaţiei În funcţie de izvorul său. cit. op. în art.3. Petre Anca. 1143 – 1153 Cod civil.3. 1147 Cod civil. Compensaţia convenţională Compensaţia convenţională este acea formă de compensaţie care operează prin convenţia părţilor.247 Reglementarea generală a compensaţiei este dată de dispoziţiile art. .1. prin care obligaţiile se sting până la concurenţa celei mai mici. cit. 14.când se pretinde restituirea unui depozit neregulat. chiar dacă este debitorul persoanei care şi-a însuşit bunul. întrucât nimeni nu poate să-şi facă singur dreptate.când creanţa este insesizabilă.389 . întrucât compensaţia legală nu este posibilă atunci când obiectul obligaţiei reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferită.1. cit. Liviu Pop. pag. Corneliu Bîrsan. pag.488. fiecare având atât calitatea de debitor cât şi calitatea de creditor.1. 14. atunci când nu sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale.1.

pentru a opera acest mod de stingere a obligaţiilor este necesar consimţământul creditorului.99 Compensaţia judecătorească este acea formă a compensaţiei care operează în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.1.2. în cauză sunt incidente regulile aplicabile în materie de imputaţie a plăţii. pronunţată de instanţa de judecată la cererea unuia dintre creditorii reciproci. op. cit.. Dacă între părţile compensaţiei există două sau mai multe datorii reciproce şi compensabile. În raporturile dintre persoanele juridice. Domeniul de aplicare Confuziunea se aplică tuturor obligaţiilor de natură contractuală sau extracontractuală. confuziunea apare în materia succesiunii. precum şi garanţiile şi accesoriile acestora. dacă confuziunea se produce între creditor şi unul dintre codebitorii solidari. Confuziunea 14.492 . 14.1. pag. Darea în plată 14. fără a putea să profite şi celorlalţi codebitori. Potrivit art.4.1100 Cod civil.1. 249 Liviu Pop. Definiţie Darea în plată este definită ca fiind acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în acceptarea de către creditor.3. Efectele confuziunii Confuziunea stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale. dar se şi deosebeşte de aceasta deoarece darea în plată are loc odată cu plata şi îl liberează pe debitor de executarea obligaţiei.3.2. 14. Definiţie Confuziunea este acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de creditor şi de debitor al aceleiaşi obligaţii. 14. confuziunea operează în cazul în care două persoane juridice între care există un raport obligaţional se reorganizează prin comasare sau divizare. Darea în plată se aseamănă cu novaţia prin schimbare de obiect. 14. hotărâre prin care se dispune stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. În cazul obligaţiei solidare.2.2. existând între persoane fizice sau persoane juridice. Efectele compensaţiei Compensaţia stinge creanţele reciproce. atunci când succesiunea este acceptată pur şi simplu.249 14. În raporturile dintre persoanele fizice. creanţa nu se stinge decât pentru partea codebitorului solidar.3.2. În cazul compensaţiei judecătoreşti efectele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus compensarea. de a primi o altă prestaţie în locul celei la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional. la propunerea debitorului.

3. Dacă remiterea de datorie s-a făcut printr-un act între vii. pag.5. ea constituie o donaţie indirectă şi este supusă tuturor regulilor acesteia. 4001. 492 .5. Florin Ciutacu. Efectele dării în plată Principalul efect al dării în plată constă în stingerea obligaţiei ca şi plata. pag. care poate avea loc şi printr-un testament. op.252 Remiterea de datorie este reglementată în art.251 Într-o altă formulare. cit. Efectele remiterii de datorie În cazul remiterii de datorie. ca şi cum ar fi fost executată. care este un înscris sub semnătură privată.2. Proba remiterii de datorie În legătură cu proba remiterii de datorie. Ion Dogaru. presupune manifestarea de voinţă a ambelor părţi.509 Constantin Stătescu. apg. Definiţie şi reglementare Remiterea de datorie este renunţarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanţa pe care o are împotriva debitorului său. op.250 14.. Remiterea de datorie 14. în cauză sunt aplicabile regulile de drept comun în materie de probă a actelor juridice. iar prin art. 14. pentru a fi valabilă.4. prezumţia de liberare a debitorului este relativă. investită cu formulă executorie. pentru că altfel nu se va mai produce efectul dării în plată. 1138 – 1142 Cod civil. pag.. 14. cit.4.4.4. 14. cit. operează o prezumţie absolută de liberare a debitorului. op. Definiţie şi reglementare 250 251 Ion Dogaru.100 14. • în situaţia în care creditorul remite debitorului originalul titlului constatator al creanţei sale. op. împreună cu toate accesoriile sale.1. 509.. Pompil Drăghici. Condiţia care se cere este ca cel ce dă în plată să fie proprietarul lucrului prestat în locul celui ce trebuia prestat.4. 435 252 Liviu Pop. remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului. op. cit. cu consimţământul debitorului.1. Cristian Jora.2. Pompil Drăghici. Imposibilitatea fortuită de executare 14.3. cu excepţia formei autentice. la dreptul său de creanţă. obligaţia se stinge. 1138 Cod civil au fost instituite prezumţii de liberare a debitorului: • în cazul în care creditorul înmânează debitorului originalul titlului constatator al creanţei. pag.. care este un înscris autentic sau copia legalizată a unei hotărâri judecătoreşti.4. Corneliu Bârsa.. cit. în sensul că nu trebuie să îmbrace forma autentică. 14. caz în care constituie un legat de liberaţiune. Condiţiile remiterii de datorie Remiterea de datorie este o convenţie care.

pag.5. în cazul în care i l-ar fi transmis sau predat. De la această regulă există următoarele excepţii253: • obligaţia nu se stinge dacă în momentul pierii lucrului.494 . cu excepţia cazului în care debitorul va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la creditor. din cauză de forţă majoră. precum şi obligaţiilor de a face care implică un fapt personal ala debitorului.3. op.. din cauză de forţă majorăAcest mod de stingere a obligaţiei este reglementat în art. 1156 Cod civil. Domeniul de aplicare Imposibilitatea fortuită de executare este un mod de stingere a obligaţiilor propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de predare a unui bun individual determinat. cit. debitorul urmând să execute obligaţia prin echivalent. 14. nu se stinge dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră. 253 Liviu Pop.101 Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor este un mod de stingere a obligaţiei care operează datorită faptului că debitorul este în imposibilitate absolută de executare a prestaţiei pe care o datorează. debitorul era pus în întârziere. Prin acest mod nu se sting obligaţiile de a da sau de a preda bunuri generice. cu excepţia acelor cazuri în care debitorul şi-a asumat expres răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră. conform regulii genera non pereunt. • obligaţia de a restitui un bun sustras ori luat pr nedrept.5. Efectele imposibilităţii fortuite de executare Imposibilitatea fortuită de executare stinge obligaţia împreună cu garanţiile şi accesoriile sale. 15.2.

. pag.termen legal. Subiectele dreptului civil. solidare şi indivizibile. 3. pluralitatea de subiecte.termen suspensiv. termenul este stipulat în favoarea deponentului.1. 2.1. termen în favoarea creditorului. 2. De exemplu.Clasificare În funcţie de efectul său: 1. până la împlinirea lui. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. În raport de aceste considerente există : 1. data morţii credirentierului într-un contract de rentă viageră. Introducere în dreptul civil. adică acel termen care amână exerciţiul dreptului subiectiv şi obligaţiei corelative până la împlinirea lui. de exemplu termenele stabilite într-un contract sinalagmatic.1. obligaţii alternative şi facultative.1. termen în favoarea ambelor părţi. 8/2004. Termenul 15.102 CAPITOLUL 15 OBLIGAŢIILE COMPLEXE Caracterul complex al obligaţiei poate să rezulte din: 1.termen extinctiv. 2. 15. 3. adică acel termen care amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. De exemplu. 3.189.2.1. În funcţie de beneficiarul termenului: 1. obligaţii afectate de termen sau condiţie. cum sunt. pluralitatea de obiecte. termen în favoarea debitorului. Ed. după caz.254 15. În funcţie de izvorul său: 1. obligaţii divizibile. stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor corelative. cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. de exemplu.1.Gh.1. Beleiu. Drept civil român. 254 Gabriel Boroi. care reprezintă regula. 2003. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.182 . afectarea de modalităţi: 2.Definiţie Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare până la care este amânată începerea sau. Universul Juridic.1. pag. cit. op. în materia contractului de depozit. Bucureşti. termenul la care trebuie restituită suma împrumutată.

el face o plată valabilă. creditorul poate lua măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului său. 2.3. judecătorul poate să dea împrumutatului un termen potrivit împrejurărilor”.1. • de la data împlinirii termenului suspensiv începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune.1. Termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative. • înainte de împlinirea termenului. Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei ci numai exigibilitatea acesteia. • până la împlinirea termenului. fără a se cere şi consimţământul creditorului. conform art.1. . cu excepţia cazului în care părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV. Astfel la împlinirea termenului încetează efectele raportului juridic obligaţional. creditorul nu poate intenta acţiunea oblică sau acţiunea pauliană. echivalentă cu renunţarea la beneficiul termenului. • înainte de împlinirea termenului. Termenul de graţie împiedică executarea silită. 1583 Cod civil. 1583 Cod civil.4. 1582 Cod civil „ nefiind de fapt teremenul restituţiunii. prin acordul lor. 15. numit şi termen de graţie. adică termenul acordat de instanţa de judecată debitorului.termen judiciar. Termenul de graţie Potrivit art.103 2. Dacă se renunţă la beneficiul termenului. respectiv termenul stabilit prin convenţia părţilor. 3. termen a cărui împlinire este cunoscută din momentul naşterii raportului juridic obligaţional. la beneficiul acestuia. judecătorul va prescrie un termen de plată după împrejurări.1. dar nu împiedică compensaţia. Caracteristica acestui termen o constituie faptul că se acordă de instanţa de judecată numai în favoarea debitorului.5.termen cert. 15. • până la scadenţă (împlinirea termenului) nu curge termenul de prescripţie.teremen incert. creditorul nu poate opune debitorului compensaţia. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau nu a datei împlinirii sale: 1.1. Efectele termenului În legătură cu efectele termenului prezintă interes distincţia dintre termenul suspensiv şi termenul extinctiv.” Un asemenea termen se numeşte termen de graţie şi este acordat de instanţa de judecată atunci când obligaţia scadentă nu a fost executată de debitor. cu următoarele consecinţe: • dacă debitorul execută obligaţia sa înainte de termen. iar art. Renunţarea la termen Partea în folosul căreia a fost prevăzut poate renunţa la beneficiul termenului. 15. iar când termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părţi.termen convenţional. obligaţia nu va mai fi o obligaţie afectată de modalităţi ci va deveni o obligaţie pură şi simplă.1. a cărui împlinire este sigură dar nu se cunoaşte momentul când se va produce acest lucru. ele pot renunţa. prevede că „ dacă însă s-a stipulat numai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când va avea mezii ( mijloace).

1005 Cod civil. condiţia este un eveniment viitor şi sigur ca realizare. 15. De exemplu. indiferent dacă are sau nu o vină în producerea ei. decăderea din beneficiul termenului apare în următoarele cazuri: • debitorul ajunge în starea de insolvabilitate. vânzarea se va desfiinţa”. 2. condiţie cazuală256 – când realizarea evenimentului depinde de hazard. când nu este nici în puterea creditorului.întâmplare .2. 1 Cod civil. 185. 1025 Cod civil. După cum condiţia constă în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului: 255 256 Gh. Beleiu. cit.104 15. cit. 1010 Cod civil) deoarece o asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga. iar această micşorare îi este imputabilă. condiţie potestativă simplă – acea condiţie a cărei realizare depinde atât de voinţa uneia din părţi. 825 alin. de exemplu: „ îţi vând casa proprietatea mea. de exemplu: „ îţi vând autoturismul dacă mă voi muta la Timişoara”. Decăderea din beneficiul termenului Potrivit art.1. După cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului: 1. • debitorul micşorează garanţiile pe care le-a adus creditorului.. dacă părinţii îmi vor dărui un alt autoturism de ziua mea”.2.1. 2. op. 3. art. cât şi de voinţa unei alte persoane determinate (art. 192 De la casus .1. de exemplu: „ îţi donez casa mea.255 15. Condiţia 15.6. 1007 Cod civil). cu condiţia că. pag. dacă voi fi transferat la Timişoara”. cât şi de un fapt exterior sau voinţa unei persoane nedeterminate. cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa. Gabriel Boroi. nici într-aceea a debitorului. Definiţie Ca modalitate a actului juridic. de exemplu: „îţi vând autoturismul. op. obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă este nulă (art. potrivit art. condiţie mixtă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa uneia din părţi.1. pag. de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) actului juridic civil.2. Clasificare În funcţie de efectele pe care le produce: 1. condiţie rezolutorie – a cărei îndeplinire desfiinţează retroactiv raportul juridic obligaţional. Decăderea din beneficiul termenului are natura juridică a unei sancţiuni care produce aceleaşi efecte ca şi renunţarea la termen.. dacă vreau”. de exemplu: „îţi vând autoturismul meu. condiţie pur potestativă – a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei dintre părţi. condiţie suspensivă – de a cărei îndeplinire depinde naşterea raportului juridic obligaţional. dacă voi fi transferat la Timişoara. condiţie potestativă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa unei din părţi.2. dispune că donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui.1. 2. Condiţia potestativă este de mai multe feluri: 1.1.

. 390 . • dacă debitorul execută prestaţia. 2. pag.391 258 Ion P. Andrei I. Liviu Pop. op. în principiu.. op. pag. cit. • actele de administrare făcute de înstrăinător înainte de realizarea condiţiei rămân valabile. op. Efectele condiţiei Potrivit sistemului Codului civil. cit. 255 – 256. Eveniente conditione ( atunci când s-a realizat condiţia) se consideră că obligaţia îşi produce efectele retroactiv. 388. pag. pag.1. condiţie pozitivă – acea condiţie care afectează raprotul juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează se se îndeplinească. Ion Dogaru. op. • dobânditorul sun condiţie rezolutorie a unui bun individual determinat. op. Pompil Drăghici. • drepturile sub condiţie transmise înainte de îndeplinirea acesteia sunt valabile De la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei îndeplinite există şi excepţii. Filipescu. pag. • dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Liviu Pop. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă voi fi transferat la Timişoara”.. poate să ceară restituirea ei în temeiul plăţii nedatorate. cu următoarele consecinţe juridice: • creditorul nu poate pretinde executarea obligaţiei de către debitor. cit. Constantin Stătescu. Eveniente conditione 257 Ion P. pag. ci data la care a luat naştere raportul juridic obligaţional. cu următoarele consecinţe juridice: • plata efectuată până la îndeplinirea condiţiei.3.. în mod retroactiv. 412 – 413. Corneliu Bîrsan.. 15. Andrei I. cit. Constantin Stătescu. op. Filipescu. Efectele condiţiei rezolutorii258 Pendente conditione Până la îndeplinirea condiţiei raportul juridic obligaţional este considerat pur şi simplu. 387 – 388.105 1. • riscurile produse înainte de realizarea condiţiei sunt în sarcina înstrăinătorului. pag.2. respectiv: • termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai la data realizării condiţiei. Efectele condiţiei suspensive257 Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul naşterii raportului juridic obligaţional şi momentul realizării condiţiei). • nici una dintre părţile raportului juridic obligaţional nu poate invoca compensaţia. 391 .. op. tot sub condiţie rezolutorie. Filipescu. 413 – 414. Pompil Drăghici. • dobânditorul va culege fructele numai din momentul îndeplinirii condiţiei. cit.. • în acest interval de timp nu curge termenul de prescripţie extinctivă. 256 – 257. se consideră că obligaţia nu există. cit. suportă riscul pierii bunului în calitate de proprietar – res perit domino. Filipescu. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă nu voi fi transferat la Timişoara”. Ion Dogaru. cu următoarele consecinţe juridice: • debitorul trebuie să-şi execute obligaţia. cit. condiţie negativă – acea condiţie care afectează existenţa raportului juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează să nu se îndeplinească. în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei. iar creditorul poate să ceară executarea obligaţiei. cit. nu mai este considerată o plată nedatorată şi nu va mai putea fi restituită. op. pag. Corneliu Bîrsan.. efectele condiţiei se produc.

• actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile. Renee Sanilevici.. op. op. 1027 Cod civil). Sarcina nu afectează existenţa raportului juridic obligaţional.259 De exemplu. indiferent din ce cauză.1. 15. ci stabileşte o obligaţie pentru una dintre părţi.1. cit. iar de caz de neexecutare creditorul va putea să ceară executarea obligaţiei. În cazul obligaţiei de a da .4. Corneliu Bîrsan. impusă de dispunător gratificatului în contractele cu titlu gratuit.106 Întrucât condiţia se realizează. Petre Anca.. cit.2.1. pag.2. debitorul are obligaţia de a da un autoturism.Pluralitatea de obiecte Obligaţia cu o pluralitate de obiecte se caracterizează prin faptul că debitorul datorează mau multe prestaţii. cit. dacă debitorul datorează cumulativ toate prestaţiile la care s-a obligat.2. pag. 15. Constantin Stătescu.000. 371. Condiţia şi sarcina Sarcina este o obligaţie de a da. obligaţia se desfiinţează retroactiv. Popescu. • drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinţează retroactiv. Obligaţia facultativă Obligaţia este facultativă când debitorul se obligă la o singură prestaţie. Obligaţia alternativă Obligaţia alternativă este acea obligaţie al cărei obiect constă în două sau mau multe prestaţii. dar poate să aparţină şi creditorului. cu un singur obiect şi se va stinge prin executarea tuturor prestaţiilor. 15.2.264. 15. De exemplu. De la regula retroactivităţii efectelor condiţiei rezolutorii există următoarele excepţii: • riscurile produse înainte de îndeplinirea condiţiei sunt suportate de dobânditorul sub condiţie rezolutorie.. a face sau a nu face ceva.000 lei sau un autoturism. pag. dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite în momentul alegerii. dintre care. Alegerea prestaţiei ce urmează să fie executată aparţine debitorului. • fructele culese de dobânditorul bunului rămân în proprietatea acestuia. op. Obligaţiile plurale 15. cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestaţii determinate. Obligaţia se transformă într-o obligaţie pură şi simplă atunci când unul din obiectele obligaţiei alternative devine imposibil de executat. cu următoarele consecinţe juridice: • părţile trebuie să restituie prestaţiile efectuate. obligaţia produce efecte ca şi cum ar fi pură şi simplă. 259 Tudor R. însă numai dacă există stipulaţie expresă în acest sens (art. la alegerea uneia din părţi.2.1. deoarece până atunci nu se cunoaşte care dintre obiecte va intra în patrimoniul creditorului.415 . În raport de intenţia părţilor. executarea unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei.1. se datorează 100.2. dar prin convenţia părţilor i se dă dreptul să se libereze şi prin darea unei sume de bani.

418 . • insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor. efectuată de unul dintre creditori nu profită şi celorlalţi creditori. 397 263 Constantin Stătescu. iar obligaţia se stinge.2. pag. 1034 – 1056 Cod civil şi fac parte din categorii obligaţiilor indivizibile.2. Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanţă. 260 261 Liviu Pop. 369 262 Liviu Pop. pag. • întreruperea prescripţiei faţă de un debitor. Obligaţiile solidare Obligaţia plurală solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului. cit. op.. Pluralitatea de subiecte 15. debitorul va fi liberat. 15.2. cit.2.2. Corneliu Bîrsan. deoarece ceilalaţi codebitori nu răspund pentru partea celui devenit insolvabil. pag. cesiunea de creanţă şi novaţia făcute de către unul din creditori cu privire la dreptul de creanţă sunt inopozabile celorlalţi creditori (art. iar fiecare debitor este obligat să execute numai partea sa de datorie. fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea lui de creanţă. • plata de către un debitor a părţii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalţi debitori.. 1064 alin. atunci când există doi sau mai mulţi debitori. cit. • dacă sunt mai mulţi creditori. op.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte între care creanţa şi datoria se divid de plin drept.. Fiind mai multe raporturi obligaţionale.260 Obligaţia poate fi conjunctă din momentul naşterii sale sau ca efect al morţii creditorului sau debitorului.. iar dacă obiectul obligaţiei piere din caz fortuit sau de forţă majoră. op. Raluca Dimitriu.2.107 În cazul obligaţiei facultative există o singură prestaţie ca obiect al obligaţiei. cit. fiecare este ţinut şi poate fi urmărit numai pentru plata părţii sale din datorie. 2 şi 3 Cod civil). 395 Brînduşa Ştefănescu. Existând o pluralitate de subiecte. darea în plată. atunci când există doi sau mai mulţi creditori. dar există o pluralitate de prestaţii în privinţa posibilităţii de a plăti. op. 2. • remiterea de datorie. • punerea în întârziere a debitorului şi întreruperea prescripţiei faţă de unul din debitori nu produce efecte în raport cu ceilalţi debitori. Solidaritatea poate fi de două feluri: 1. prin punerea sa în întârziere. care lasă mai mulţi moştenitori între care obligaţia se împarte. dreptul de creanţă şi datoria se divid în atâtea părţi câţi creditori sau debitori sunt în raportul obligaţional.263 Obligaţiile solidare sunt reglementate de art. ceea ce produce următoarele efecte juridice261: • dacă sunt mai mulţi debitori. numărul acestora depinde de numărul creditorilor sau debitorilor. solidaritate pasivă.262 15. solidaritate activă.2. Creditorul poate să ceară numai executarea prestaţiei principale. pag.

iar încasarea creanţei în totalitate este posibilă în virtutea reprezentării celorlalţi creditori. efectele punerii în întârziere profită tuturor creditorilor solidari. 1038 Cod civil. 2. Petre Anca.1039 Cod civil. În raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul comun. ci numai pentru partea care-i aparţine. . 3.” Aceasta înseamnă că fiecare creditor solidar nu este titularul creanţei în integralitatea ei. potrivit căruia „ creditorul solidar reprezintă pe ceilalţi cocreditori. efectele obligaţiei solidare sunt guvernate de principiul înscris în art. dacă debitorul a fost chemat în judecată de un creditor solidar. întreruperea prescripţiei făcută de unul dintre creditori profită tuturor (art. 1034 Cod civil „ obligaţia este solidară între mai mulţi creditori. 262 Tudor R. astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate şi că plata făcută de unul dintre debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor. cit. „ obligaţia este solidară din partea debitorilor când toţi s-au obligat la acelaşi lucru.108 Solidaritatea activă Potrivit art. remiterea de datorie făcută de unul din creditorii solidari liberează pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art. fiecare creditor adre dreptul să pretindă şi să primească plata integrală a creanţei. 376-377. dacă debitorul a fost pus în întârziere de către oricare dintre creditori. ceea ce înseamnă că solidaritatea activă îşi are izvorul în convenţia părţilor sau în testament. op. 1035 alin. un singur creditor nu poate face acte de dispoziţie – novaţie. în măsura în care este favorabilă creditorului urmăritor. op. 1035 Cod civil).” Din definiţia prezentată rezultă că în cazul solidarităţii active. cât timp debitorul nu a fost chemat în judecată de un creditor solidar. 1034 Cod civil). hotărârea judecătorească obţinută de un creditor profită şi celorlalţi creditori. pag. Popescu. dare în plată – cu privire la întreaga creanţă fără consimţământul celorlalţi creditori. debitorul nu poate face plata decât acestuia. 4. 1034 Cod civil). obligaţia solidară produce următoarele efecte264: 1. iar plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor (art. debitorul comun este liberat de datorie faţă de toţi creditorii săi solidari. remitere de datorie. 6.. 2.Filipescu. 1 Cod civil). Din aplicarea acestui principiu rezultă următoarele efecte:265 1. când titlul creanţei dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanţei şi când plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor. 3. iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori. Solidaritatea pasivă Potrivit art. daunele moratorii cerute de un creditor profită şi celorlalţi creditori. existând mai mulţi creditori. cit. Filipescu. fiecare dintre ei este îndreptăţit să ceară debitorului comun plata întregii datorii. 1036 Cod civil). 4. debitorul poate plăti oricăruia din creditorii solidari (art. În raporturile dintre creditorii solidari.” Din definiţia legală a solidarităţii pasive (între debitori) rezultă că obligaţia solidară pasivă este acea obligaţie cu mai mulţi debitori care dă dreptul creditorului să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei. oricare dintre creditorii solidari ai aceleiaşi creanţe poate să ceară plata integrală a datoriei şi să dea chitanţă liberatorie debitorului (art. în toate actele care pot avea de efect conservarea creanţei.. 5. 264 265 Ion P. pag. În sistemul Codului civil nu este reglementată solidaritatea activă. Andrei I.

2. fiecare din ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului” 268 Art. răspund solidar faţă de victimă266. Plata făcută de debitorul solidar liberează pe toţi debitorii faţă de creditorul comun (art. mandanţii. aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire” 267 Art. iar izvorul său este voinţa părţilor şi legea. nu se prezumă. au numit un mandatar. 266 Art. în comun. modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă ( de exemplu. codebitorul solidar împotriva căruia creditorul a intentat acţiune poate să opună acestuia excepţii comune. precum şi excepţii personale. 1047 alin. • pierirea lucrului care formează obiectul prestaţiei. 1003 Cod civil prevede: ”când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane. 3. Solidaritatea pasivă produce două categorii de efecte: raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. Potrivit art. din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului. întreprinzătorul şi arhitectul rămân răspunzători de daune” . sau ameninţă învederat dărâmarea. din culpa unuia dintre debitori angajează răspunderea tuturor codebitorilor (art. cauzele de nulitate relativă şi nulitate absolută. executorii testamentari ai aceleiaşi succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile încredinţate268. număraţi din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru asemănător. În raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. prin fapta lor ilicită. Codul civil reglementează următoarele cazuri de solidaritate pasivă: 1. raporturile dintre codebitori. 1 Cod civil. 3 Cod civil). care profită tuturor debitorilor solidari. 1045 Cod civil). 2 Cod civil prevede:” ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat. 2. 918 alin. antreprenorul şi arhitectul răspund solidar pentru dărâmarea construcţiei din cauza unui viciu al acesteia sau al terenului pe care construcţia este situată. 1044 alin. Reprezentând o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei. conform art. 1483 Cod civil prevede: „ dacă în curs de 10 ani. un prejudiciu.109 Această formă de obligaţie plurală este reglementată în art. 4. 1039 – 1056 Cod civil. toţi debitorii s-au obligat sub condiţie suspensivă şi invocă neîndeplinirea acesteia). 1039 Cod civil). 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. unul ori altul se dărâmă în tot sau în parte. 1041 Cod civil. 1046 Cod civil). În cadrul acestor raporturi. care au acelaşi mandatar. ci trebuie să fie stipulată expres. sunt ţinuţi să răspundă solidar pentru toate efectele mandatului267. • întreruperea prescripţiei extinctive faţă de unul dintre codebitori are efect faţă de toţi codebitorii solidari ( art. 1044 Cod civil). pentru o afacere comună. solidaritatea pasivă produce şi următoarele efecte secundare: • punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faţă de toţi codebitorii solidari (art. Excepţiile comune sunt următoarele: 1. 3. ceea ce implică dreptul creditorului a de a urmări fiecare debitor pentru prestaţia care formează obiectul obligaţiei. cauzele de stingere a obligaţiei. 3 şi 11 din Decretul nr. cei care au cauzat. afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare dintre ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat” 269 Art. în materie civilă. care îi profită numai lui. efectul principal al solidarităţii pasive este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime. • curgerea de dobânzi făcută de creditor împotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobânzilor faţă de toţi codebitorii solidari ( art. cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art.269. obligaţia solidară. 1551 Cod civil dispune: „ când mai multe persoane.

existenţa unei cauze de nulitate relativă numai în raport cu un debitor solidar. 15. nici intelectuale”.. decesul unuia dintre codebitorii solidari. • de regulă. 1058 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă când obiectul este divizibil. Obligaţiile indivizibile Obligaţia este indivizibilă dacă. sunt următoarele: 1.272 Potrivit art. datorită naturii obiectului sau convenţiei părţilor. op. op. cit. Obligaţiile indivizibile sunt reglementate în art.3. 2. cit. a plătit în întregime prestaţia datorată.. Solidaritatea pasivă încetează prin următoarele moduri271: 1. Pompli Drăghici. Plata făcută oricăruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor.110 Excepţiile personale. nu se poate face părţi. prestaţia executată de împarte de plin drept şi trebuie suportată de fiecare debitor270. plata se împarte în mod egal între debitori. În raporturile dintre codebitorii solidari. nici materiale. modalităţile (termen sau condiţie) consimţite numai în raport cu un debitor solidar.2. 1062 – 1065 Cod civil. solidaritatea pasivă produce următoarele efecte: • efectul principal constă în faptul că ori de câte ori numai unul dintre debitori plăteşte întreaga datorie. 1052 Cod civil prevede că „ obligaţia solidară în privinţa creditorului de împarte de drept între debitori: fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai pentru partea sa” 271 Ion Dogaru. dar părţile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate”.272 . pag. 1057 – 1059 şi art. fără a fi denaturat. care pot fi invocate numai de un codebitor solidar şi îi profită numai celui care le-a invocat. caz în care datoria se divide între moştenitori proporţional cu partea de moştenire primită. • debitorul care a plătit se va întoarce împotriva celorlalţi solicitând restituirea părţii lor de datorie. nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorilor solidari pentru partea fiecăruia dintre ei. 2. Indivizibilitatea pasivă are ca efect principal faptul că fiecare dintre codebitori poate fi obligat să execute în întregime prestaţia datorată. iar conform art. 270 Art. 1057 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă atunci când obiectul ei. pag. 406-407 272 Renee Sanilevici. Dacă debitorul solidar. Indivizibilitatea activă se produce ca urmare a morţii creditorului unei creanţe cu un obiect indivizibil şi are ca principal efect faptul că fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrală a prestaţiei. sau moştenitorul acestuia. renunţarea la solidaritate.

pag.pag. “Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale”. În sistemele de drept.1.1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. Lumina Lex. Ed. 72 . pag.. Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor în temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului. Academiei. privită ca măsură constituită în acest scop273. Asigurarea executării unei obligaţii se înfăptuieşte şi pe calea garantării ei. Garantarea executării obligaţiilor se poate realiza prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale274. numite “garanţii”. 2001. Bucureşti. creditorul diligent poate şi ar trebui să ia măsurile corespunzătoare prin care să preîntâmpine riscul insolvabilităţii debitorului. prezente şi viitoare”. mobile şi imobile. or.111 CAPITOLUL 16 GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16. Bucureşti. op. 1970. 49 Victor Zlătescu. în această ordine de idei. Creditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi în literatura de specialitate275 creditori 273 274 Victor Zlătescu. obligaţia este garantată prin diverse instrumente juridice accesorii. Ed. “Garanţiile creditorului”.24-25 275 Nelu Anghel. Elena Loredana Anghel. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor Se cunoaşte că scopul final al asumării oricărei obligaţii îl constituie executarea acesteia întocmai cum a fost angajată.cit. conform art.

Curs selectiv”. Institutul European. nu conferă posibilitatea îndestulării creditorului cu preferinţă faţă de alţi creditori ai aceluiaşi debitor şi nici nu conferă posibilitatea urmăririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele. acestea se vor imputa (deduce) proporţional asupra valorii creanţelor. pag. prin garanţii. ei pot cere înfiinţarea unui sechestru asigurător. “Drept civil. precum: a) dreptul de lua măsuri de conservare în legătură cu un bun sau mai multe bunuri. iar nu bunurile concrete care îl compun. conform art. totalitatea bunurilor debitorului. Ed. În legătură cu ineficienţa gajului general ar mai trebui amintit că el conferă poziţie de egalitate tuturor creditorilor din categoria celor chirografari. obiectul dreptului de gaj al creditorilor chirografari îl constituie însuşi patrimoniul debitorului. ceea ce impietează asupra capacităţii debitorului de a-şi executa la timp şi în mod corespunzător datoriile ce-i incumbă. Iaşi. Cu alte cuvinte.975 Cod civil. 1997.”Drept procesual civil. atâta timp cât creditorii nu au procedat la realizarea creanţei lor şi cu condiţia ca debitorul să fie de bună credinţă. Pe cale de consecinţă. O altă opinie276 a fost exprimată în sensul că creditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj general care priveşte. dreptul de gaj general conferă creditorilor o serie de prerogative.974 Cod civil) creditorului de a introduce acţiunea oblică sau subrogatorie pentru a înlătura neglijenţa debitorului în exercitarea propriilor sale drepturi. b) posibilitatea recunoscută de lege (art. asigurându-se astfel posibilitatea de realizare efectivă a executării silite (prin echivalent sau. Actele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc patrimoniul său sunt opozabile de la naşterea creanţei până la urmărirea bunurilor. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere.975 Cod civil. c) posibilitatea de a cere.204 . Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depăşirea activului de către pasiv. şi preţul lor se împarte între ei prin analogie. întrucât nu înlătură riscul insolvabilităţii debitorului. altele decât gajul general. fără a fi îngrădit în acţiunile sale. pe calea acţiunii pauliene. şi nu să-şi mărească în mod fraudulos insolvabilitatea în dauna creditorilor săi). după caz. afară de cazul când există între creditori cauze legitime de preferinţă”. deoarece acesta poate fi supus.1719 Cod civil-“bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi. acesta constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului-pârât. conform art. indiferent de modificările petrecute în patrimoniul debitorului de la data naşterii creanţei (bunurile prezente) şi până la momentul executării creanţei (bunurile viitoare). întărindu-le astfel poziţia în cadrul circuitului juridic la care participă. modificării de-a lungul existenţei sale (debitorul poate dispune liber de bunurile sale. d) posibilitatea de a trece la executarea silită asupra bunurilor debitorului. după cum am amintit şi mai sus. se poate ajunge la una din următoarele situaţii: 276 Corneliu Bîrsan. În această ordine de idei. De asemenea. All Beck. aşa cum şi câte sunt la data executării silite. Drepturile reale”.< Prin analogie> se înţelege <proporţional cu valoarea creanţelor respective>. Gabriel Boroi. pe calea acţiunii pauliene. Maria Gaiţă. Mona Maria Pivniceru. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor.13 277 Viorel Mihai Ciobanu. în principiu. fapt ce generează următoarea situaţie: în cazul în care sumele obţinute în urma procedurii executării silite nu sunt suficient de acoperitoare pentru satisfacerea în întregime a tuturor creanţelor. 2003. în natură) în situaţia obţinerii unui titlu executoriu277. dreptul de gaj general al creditorilor chirografari reprezintă cea mai generală garanţie pentru executarea obligaţiilor şi în acelaşi timp şi cea mai puţin eficace.112 chirografari. conform art. în virtutea dinamismului său. Mijloacele juridice speciale s-au născut din nevoia imperioasă de a evita sau de a reduce o dată în plus riscul insolvabilităţii debitorilor. Bucureşti. pe cale judecătorească. pe cale judecătorească. pag. de exemplu.

. clauza penală.519 281 Nelu Anghel. Corneliu Bîrsan. într-o opinie279 se consideră că. 16. cel ce nu-şi execută obligaţia este ţinut la plata sumei prestabilite. unele ipoteci. 278 279 Ion Dogaru.78 . într-o situaţie privilegiată. ori. conform căreia “garanţie. fără a mai fi nevoie de vreo dovadă în acest sens din partea creditorului. de regulă. constând. cu precizarea că arvuna şi clauza penală nu sunt considerate garanţii propriu-zise pentru următoarele considerente: . Garanţiile reale fixează limita maximă a creditului pe care îl poate obţine o persoană. solidaritatea. conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare. op. dacă executarea obligaţiei nu a avut loc din vina celui ce a plătit-o. prin chiar garanţia respectivă.). acţionând în virtutea legii (cauzele legale de preferinţă. în timp ce. acesta o va restitui îndoit (art. pag. dintre garanţii.cit. fidejusiunea. fie 2.”280... să urmărească pe o altă persoană. Garanţiile constituie. modalităţi de asigurare a executării în natură a obligaţiei.398 280 Ion Dogaru. dincolo de limitele dreptului de gaj general şi în plus faţă de acest drept. conservă anumite bunuri mobile sau imobile ale debitorului în vederea executării silite a creanţei. să execute obligaţia debitorului în cazul în care el nu o face de bunăvoie278.cit. contribuind astfel la realizarea funcţiei de asigurare a creditorului şi implicit a creditului.înlăturarea egalităţii dintre creditori. pag.281au fost reţinute două funcţii importante ale garanţiilor. care s-a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului”. nici una din cele două instituţii juridice nu adaugă ceva la dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său. Tot doctrinei de specialitate i-a revenit şi de această dată sarcina de a formula o definiţie noţiunii de “garanţie”. în sens larg (lato sensu). în caz de neexecutare din partea debitorului. purtând asupra patrimoniului unei alte persoane decât debitorul.adăugarea la gajul general existent a unui alt gaj general.113 1.). cit.în cazul convenirii unei arvune. Astfel. reprezentând echivalentul considerat că va fi încercat de creditor prin neexecutarea obligaţiei de către debitor. op. prin care creditorul îşi asigură posibilitatea executării în natură a creanţei sale. unul sau unii dintre aceştia fiind puşi. ce se realizează prin faptul mobilizării tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului. Astfel. indivizibilitatea etc. fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori. făcând posibilă exercitarea privilegiului creditorului. fie în posibilitatea ca.1298 Cod civil). pag.cit. înglobează pe lângă garanţiile propriu-zise şi alte instituţii juridice precum: arvuna. care se obligă. Pompil Drăghici.518 Constantin Stătescu. garanţiile pot fi definite ca fiind “acele mijloace juridice care. în subsidiar.iar în cazul stipulării unei clauze penale. Pompil Drăghici. O primă funcţie este aceea de asigurare a creditului. op. Elena Loredana Anghel. “Depozitul asigurător” reprezintă a doua funcţie pe care o îndeplineşte numai gajul. gajul cu deposedare evită pericolul înstrăinării de către debitor a bunului gajat. Tot astfel s-a încercat conturarea unei accepţiuni în sens larg a aceleiaşi noţiuni. dreptul de retenţie etc. În timp ce unele garanţii sunt legale. pag. dacă executarea devine imposibilă pentru primitorul arvunei. altele se stabilesc prin acordul părţilor contractante (gajul. egal cu valoarea bunurilor mobile de care dispune şi care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi ipotecate. acesta nu mai poate pretinde restituirea ei. în consecinţă. op. Garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligaţional principal. . Funcţiile garanţiilor În doctrină. unele ipoteci etc.2. în lipsa uneia legale..

extrem de oneros şi de formalist. de exemplu. se transmite şi se stinge dreptul real de ipotecă (sistem preluat în dreptul român prin numeroase articole ale vechiului cod de procedură civilă şi prin codul civil). încă mai apar noi forme de garanţii. bunul nu mai trecea în proprietatea creditorului.Reglementarea legală a garanţiilor Codul civil constituie izvorul de bază al garanţiilor civile. care era de data aceasta un simplu detentor al bunului până la executarea obligaţiei. garanţii specifice anumitor ramuri de drept (dreptul comerţului internaţional. care fie se adaugă celor existente. conţinând o serie de prevederi în această materie: Titlul XIV intitulat “Despre fidejusiune (cauţiune)”. cum ar fi.4. care presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun. dreptul transporturilor). cea mai des uzitată garanţie însă era fidejusiunea. Of. forme specifice de garantare a creditelor.3. Elena Loredana Anghel. preferinţele s-au îndreptat spre garanţiile mobiliare perfecţionate ( cauţiunea bancară. de exemplu. fapt ce a dus la apariţia titlurilor de credit. care la rândul lor trebuiau garantate (prin aval. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice283). ca o specializare a fiduciei a apărut “pignus” sau “gajul”. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Sub perioada dominaţiei împăratului Justinian. garanţie specială de plată a unei cambii dată de un terţ). Literatura de specialitate282 menţionează ipoteca printre primele garanţii cunoscute în Egiptul antic.79 Legea nr. având o întrebuinţare frecventă. se aplică în coroborare cu dispoziţiile privind garanţiile şi cauzele de preferinţe prevăzute în diferite legi speciale: Legea nr. ori chiar aplicaţii noi ale garanţiilor cunoscute. Prevederile Codului civil. cu unele modificări de regim faţă de Codul civil (garanţiile reale mobiliare.114 16. ce încorporau anumite drepturi de creanţă. a devenit o piedică în calea desfăşurării raporturilor juridice. Prima garanţie reală cunoscută la Roma a fost “fiducia”. ceea ce îi conferea o situaţie deosebită de cea a debitorului solidar şi preferabilă acestuia. pag. În epoca feudală.Evoluţia garanţiilor În decursul anilor. Procesul de transformare a garanţiilor reale a continuat în timpul Revoluţiei franceze când s-a reglementat publicitatea ipotecilor prin transcripţiunea imobiliară. op. dreptul comun în materie. La romani. garanţiile imobiliare au dobândit o însemnătate deosebită faţă de cele mobiliare. Ele se folosesc cu precădere. În economia capitalistă dezvoltată.. nr. 16.cit. Astfel. Titlul XVIII “Despre privilegii şi ipoteci”. bunurile mobile au devenit considerabil mai valoroase ca până în acel moment. fie le modifică conţinutul. cât şi în afara unui proces. siguranţei şi opozabilităţii faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie. deşi frecvenţa lor a fost în continuă schimbare. creditorul obligându-se să-l retransmită proprietarului după ce acesta îşi va fi achitat integral şi în mod corespunzător obligaţia. care viza atât bunurile mobile. fidejusorul a dobândit beneficiul de discuţiune. 236 din 27 mai 1999 . garanţie personală ce se putea constitui atât în cadrul. care instituie un 282 283 Nelu Anghel. garanţia bancară autonomă). cât şi pe cele imobile. deoarece creditul imobiliar. Ulterior. Titlul XV “Despre amanet (gajul)”. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice a fost publicată în M. în special cauţiuni bancare. astfel cum sunt reglementate de Legea nr. sistemul garanţiilor a rămas în linii mari acelaşi. prin care s-a urmărit asigurarea evidenţei. În acest context.

cu titlu gratuit. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. Legea nr. Garanţiile reale instituie în favoarea creditorului un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. ci şi fidejusorul însuşi al acestuia. Fidejusiunea (cauţiunea) 16. să achite acestuia datoria debitorului atunci când acesta nu o va plăti din proprie iniţiativă. Mai mult.1655 alin. fidejusiunea a fost cunoscută sub denumirea de “chezăşie”284. includ în raportul obligaţional un alt debitor principal.1 Cod civil (“oricine poate să se facă fidejusore. Noţiunea şi felurile fidejusiunii. Din dispoziţiile art.Neagu. chiar dacă nu are consimţământul acestuia şi chiar fără ca acesta din urmă să ştie.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. Sunt garanţii reale: gajul. în 284 V. se poate garanta nu numai debitorul principal. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. Legea reglementează o singură garanţie personală: fidejusiunea (cauţiunea). la scadenţă. 1958.proc. O. aplicându-i-se.6.115 regim unitar pentru garanţiile reale mobiliare. în conformitate cu care “cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte”.22/1969 privind angajarea gestionarilor. “Curs de drept civil. Iaşi. printr-un contract accesoriu.Clasificarea garanţiilor Codul civil reglementează două feluri de garanţii: garanţii reale şi garanţii personale.). privilegiul şi dreptul de retenţie (debitum cum re iunctum) care constituie o garanţie reală imperfectă. cât şi solidaritatea pasivă. în conformitate cu dispoziţiile alin. însă nu pot fi considerate drept garanţii propriu-zise.279 . se obligă faţă de un creditor să execute obligaţia debitorului. P.civ. Garanţiile reale sunt acele mijloace juridice care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumată de debitor.2 ale aceluiaşi articol (“asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal. Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic să garanteze obligaţia debitorului dintr-un contract principal. fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest contract iau naştere obligaţii numai în sarcina fidejusorului) şi accesoriu (contractul de fidejusiune are caracter accesoriu faţă de un alt contract principal. prin care o persoană. evită unele incoveniente ale fidejusiunii. prevederile Codului de procedură civilă privind ordinea de preferinţă a unor creanţe (art.1.G. Fidejusiunea sau cauţiunea este singura garanţie personală reglementată de Codul civil român.54/1994 (cu menţiunea că ultimele două legi menţionate au ca domeniu de aplicare gestionarii angajaţi de agenţii economici şi autorităţile sau instituţiile publice) etc. ipoteca.1652 Cod civil. p.409 C.Demetrescu. nr.5. În sistemul nostru de drept. consensual şi unilataral. numită fidejusor. conform art. deducem că fidejusiunea este un contract accesoriu. După cum am mai amintit. atunci când acesta nu şi-ar executa-o.6. o funcţie asemănătoare fidejusiunii o au indivizibilitatea şi solidaritatea pasivă. 16. 16. dar şi pentru fidejusorul acestuia”). Faptul că atât indivizibilitatea. Instituţia juridică pe care o analizăm prezintă următoarele trăsături: • are natură contractuală. încă de la începuturile sale. Garanţii personale. Garanţiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul. fără ordinea şi chiar fără ştiinţa acelui pentru care se obligă”). Teoria generală a obligaţiilor şi contracte speciale”.

Accesorium sequitur principale impune ca obligaţia principală.B. “însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte” este expresia codului civil. cu drept de regres împotriva celorlalţi.Academiei. pentru ca însăşi fidejusiunea să existe şi să fie valabilă. Garantarea unei obligaţii nule absolut (de exemplu. cu condiţia ca cel ce garantează să cunoască natura obligaţiei287. obligat numai în subsidiar. Garantarea unei obligaţii viitoare impune fidejusiunii o modalitate. După cum sancţiunea nulităţii relative a obligaţiei principale atrage după sine anularea obligaţiei fidejusorului. neidentificându-se însă. în cazul fidejusiunii. nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de fidejusiune. amintim dispoziţiile art. Bucureşti. pag. obligaţia fidejusorului subzistă până la pronunţarea hotărârii de anulare ori se consolidează prin confirmarea obligaţiei principale de partea în drept care fusese lezată în contractul iniţial.cit. în anumite situaţii date. • fidejusorul garantează fie pe debitorul principal. Ed. fie chiar un fidejusor al acestuia. op. În timp ce. 1921. ceea ce înseamnă că. Bucureşti. dovedind că el nu a cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal. obligaţia fidejusorului rămâne valabilă. să existe. În cele din urmă. Facem 285 Constantin Stătescu. o obligaţie contractată sub o condiţie potestativă din partea celui care se obligă . pag. cu excepţia cazului în care fidejusorul va înlătura prezumţia legală relativă. Menţionăm cu privire la această clasificare că primele două feluri de fidejusiune. fidejusiunea a fost considerată ca fiind legală. pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenţiei de fidejusiune. Conţinutul şi întinderea obligaţiei fidejusorului nu pot fi mai mari decât ale debitorului.1653 alin. Poate fi însă numai pentru o parte a datoriei şi sub condiţii mai puţin grele.Cartea Românească. Teoria generală a obligaţiilor". cu solidaritatea286. numită fidejusor. Dispoziţiile art. nici vreo încheiere judecătorească. Ed.2 Cod civil prevăd: “Cu toate acestea. la solidaritate. 1981. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia prin fidejusiune poate fi garantată chiar şi o obligaţie naturală. cum de pildă în cazul de minoritate”. fidejusorul este numai un debitor accesoriu. Corneliu Birsan. pag. nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase.535 . 286 Ion Dogaru. fără însă să-l indice sau să-l oblige într-un fel pe acesta. dar există posibilitatea pentru fidejusor să garanteze numai pentru o parte a obligaţiei principale. 401. “Elementele dreptului civil”.art. În funcţie de izvorul ei.1654 Cod civil. să fie determinată sau determinabilă şi să fie valabil contractată. nici legea. legală şi judecătorească. se poate face cineva fidejusorele unei obligaţii ce poate fi anulată în virtutea unei excepţii personale debitorului. dacă obligaţia principală se anulează pentru lipsa de capacitate a debitorului principal. numai că. Cauţiunea ce întrece datoria sau care este contractată sub condiţii mai oneroase e validă numai până în măsura obligaţiei principale”.523 287 M. nu contravin nicicum naturii juridice contractuale a fidejusiunii. creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal. Pompil Drăghici. aceasta deoarece în cele două cazuri menţionate legea sau instanţa judecătorească sunt cele care impun aducerea. judecătorească şi convenţională285.1010 Cod civil) este ea însăşi nulă absolut. • contractul de fidejusiune se încheie cu sau fără acordul ori cunoştinţa debitorului garantat sau a garantului personal al acestuia. care este garantată. • fidejusiunea reprezintă acordul de voinţă intervenit între creditorul unei persoane şi o terţă persoană de contractul principal.Cantacuzino.116 consecinţă regula de drept conform căreia “accesoriul urmează soarta principalului” sau accesorium sequitur principale). "Tratat de drept civil. a unui fidejusor. În susţinerea acestei opinii. oricare dintre ei putând fi ţinut să execute întreaga datorie. în acest caz. “Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului. Fidejusiunea se aseamănă. respectiv condiţia suspensivă ca obligaţia principală să se nască..

302. 22/1969 privind angajarea gestionarilor. putând însă. pag. cât şi întinderea obligaţiei fidejusorului. contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care durează atât timp cât durează şi contractul principal. per a contrario. Acesta rezultă din faptul că fidejusorul nu urmăreşte nici un avantaj patrimonial prin perfectarea contractului de fidejusiune.117 precizarea că obligaţia naturală este lipsită de sancţiune. Fidejusiunea nu poate fi mai mare decât datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase (art. 1653 Cod civil). Consecinţele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple. 279 Cod procedură civilă. fapt ce ar da contractului un caracter oneros. 10 din Legea nr. Nimic nu împiedică însă ca părţile să convină o anumită contraprestaţie în favoarea fidejusorului. neputând fi supusă executării silite. ce nu poate întrece datoria debitorului. Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost reţinut şi în practica instanţelor judecătoreşti. ceea ce înseamnă că fidejusorul nu s-ar putea regresa împotriva debitorului principal. să poarte asupra numai a unei părţi din obligaţia principală ori în condiţii mai puţin oneroase decât aceasta. Potrivit art. decizia. pag. fidejusiunea are un caracter convenţional. de exemplu. Caracterul contractual al fidejusiunii va fi păstrat în ambele situaţii. şi nu de esenţa fidejusiunii. s-a stabilit că "Fidejusiunea este un contract accesoriu şi subsidiar în temeiul căruia garantul se obligă faţă de creditor la executarea obligaţiei de care este ţinut debitorul"289. în sensul că fidejusiunea va putea exista şi atunci când obligaţia principală este anulabilă în virtutea unei excepţii personale a debitorului cum ar fi. Astfel. deoarece "nimeni nu poate deveni garant-fidejusor în afara voinţei sale"288. care reglementează procedura încuviinţării unei execuţii vremelnice. 1654 alin. Fidejusiunea este legală. Ea nu poate exista în absenţa unei asemenea obligaţii. "Culegere de decizii pe anul 1999". instanţa poate cere reclamantului să aducă un fidejusor care să garanteze acoperirea pagubelor care s-ar produce-“instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. Fie legală. în acest caz. nr. instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni”.2.6. cit. O prevede expres art. 1999. 21 . Conexiunea dintre cele două contracte explică atât efectele fidejusiunii în raport cu obligaţia principală. b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune. cu modificările ulterioare. De asemenea. pentru cauză de minoritate (art. cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădita în întârziere.. gratuitatea fiind de natura. fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile unei datorii. Caracterele juridice ale fidejusiunii Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt următoarele: a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii faţă de obligaţia principală în vederea garantării căreia se încheie. op. 1 Cod civil). în lipsa căreia obligaţia fidejusorului nu poate exista. Totodată.02. prin care gestionarul debitor este obligat să aducă un garant. Secţia civilă. Aceasta regulă are însă o excepţie. de exemplu. mai este necesar ca obligaţia principală să fie validă. în cazul prevăzut de art. precum şi la cheltuielile ocazionate cu urmărirea silită. 16. când hotărârea se va referi la bunuri. Curtea de Apel Iaşi. 276/ 24. Un caz de fidejusiune judecătorească este cel reglementat de art. fidejusiunea va urma întotdeauna soarta obligaţiei principale. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă". care să se oblige faţă de unitatea bugetară că va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza gestionarul în cursul gestiunii. Astfel. 1657 Cod civil. 288 289 Renee Sanilevici. fie judecătorească.

16. Această regulă are şi o excepţie. obiect determinat şi cauză licită. Contractul de fidejusiune trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate de fond (capacitate de a contracta.1191 Cod civil “dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. Nu este necesară îndeplinirea unor formalităţi pentru a lua naştere în mod valabil. care este o convenţie şi în acelaşi timp un mod de transformare a obligaţiilor.1666 Cod civil “când mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie. Deosebirea constă în aceea că cel ce se obligădelegatul.118 Deşi gratuită.948 Cod civil) şi de formă ale oricărui contract. prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoană”.Condiţiile de validitate ale fidejusiunii. alin. respectiv obligaţie decurgând dintr-un act sau fapt comercial. fidejusiunea nu este o liberalitate.cit. Solvabilitatea unui garant se apreciază. prin care acesta din urmă se obligă fie alături de primul debitor. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”.1680 Cod civil prevede că “confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său. consacrată în alineatul 2 al aceluiaşi articol: “nu se aplică în singurul caz în care fidejusorul s-a dat numai în puterea unei convenţii. întrucât legea a statuat în favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa împotriva debitorului pe care-l garantează. Ca şi în cazul oricărui act juridic civil. cu excepţia cazului când părţile convin în mod expres aceasta (transformând contractul dintr-unul unilateral şi gratuit într-unul bilateral sau sinalagmatic şi oneros). ci este un debitor principal. art. adică în situaţia în care fidejusiunea s-a contractat în considerarea calităţilor unei anumite persoane. faţă de acelaşi creditor. Unele condiţii speciale se cer însă fidejusorului. d) Caracterul unilateral al fidejusiunii constă în faptul că fidejusiunea dă naştere la obligaţii doar în sarcina fidejusorului faţă de creditor. op. să rezulte cu claritate din contract. prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. Contractul de fidejusiune se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. conform art. nu se poate face decât sau prin act autentic. c) Caracterul consensual al fidejusiunii. fiecare din ele rămâne obligată pentru datoria întreagă”-. care să posede avere îndestulă spre a garanta o obligaţie” cu cele ale art. căpătat de creditor de bună-voie sau judecătoreşte. 1661. prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. Pompil Drăghici. pag. forma scrisă se cere numai pentru a se putea face dovada contractului în caz de litigiu. ca la fidejusiune.nu este un debitor accesoriu. consimţământ valabil exprimat de către părţi. a devenit apoi nesolvabil. trebuie să se dea un altul”.1659 Cod civil“debitorul obligat a da siguranţă trebuie să prezinte o persoană capabilă de a contracta. afară de cazul când datoria este mică sau afacerea este comercială. fidejusiunea nu poate depăşi limitele în care s-a contractat. fie în locul său290.în conformitate cu prevederile art. Fidejusiunea nu trebuie confundată însă cu delegaţia.1 Cod civil “Dacă fidejusorul. sau prin act sub semnătură privată”. După cum. chiar pentru depozit voluntar. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea să fie expresă. în situaţia în care mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor. respectiv un alt debitor solvabil.497 . intuitu personae. Menţionăm că acestea sunt următoarele: • fidejusorul să fie solvabil. numai după imobilele ce pot fi ipotecate.art.Această condiţie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. Creditorul nu-şi asumă nici o obligaţie. Art.3. cu drept de regres ulterior faţă de ceilalţi fidejusori şi faţă de debitorul însuşi. fiecare din ele poate fi ţinută pentru întreaga datorie.6. De asemenea. “Spre acest finit” (în acest scop) nu 290 Ion Dogaru. în condiţiile art.1660 Cod civil..

I. fidejusorul apare ca un obligat personal.6. “în teritoriul jurisdicţional al tribunalului judeţean. decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie-urmărire-. dacă obligaţia principală a fost garantată de mai mulţi fidejusori. cât şi în raportul juridic accesoriu) şi fidejusor.Hamangiu. Băicoianu. în caz contrar. sau s-a obligat solidar cu datornicul. situare în spaţiu.1046 . efectul obligaţiei sale se regulează după principiile statornicite în privinţa datoriilor solidare”. până la soluţionarea excepţiei de către instanţă. În cazul din urmă. nu şi pe creditor. dacă nu va fi îndestulat. Din punct de vedere al condiţiilor de formă. teza a doua a art. În acest sens. în baza acestuia. creditorul se poate îndrepta împotriva fidejusorului. Putem aprecia în această ordine de idei că beneficiul de discuţie suspendă. afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu. Dacă urmărirea împotriva debitorului principal s-a scontat cu îndestularea creditorului. îl poate urmări direct. Rosetti-Bălănescu. Faptul că obligaţia fidejusorului este una accesorie şi subsidiară. op. Actul scris este necesar numai în ceea ce îl priveşte pe fidejusor. Raporturile dintre creditor şi fidejusor iau naştere în urma perfectării contractului de fidejusiune între cele două părţi. amână urmărirea fidejusorului de către creditor.1. sunt reglementate prevederile art.1659 Cod civil. îi conferă acestuia posibilitatea de a invoca beneficiul de discuţiune.4. În raporturile sale cu creditorul. la care trebuie să se dea”. atunci fidejusorul nu mai este obligat.1663 Cod civil: “creditorul nu este îndatorat să discute averea debitorului principal. fără a mai fi nevoie de urmărirea în prealabil a debitorului principal.II.cit.119 se pot lua în consideraţie imobilele în litigiu. Al. pag. raporturi dintre fidejusor şi debitorul principal. Raporturile dintre creditor şi fidejusor. reduce obligaţia fidejusorului proporţional cu valoarea creanţei satisfăcută de însuşi debitorul principal ori poate chiar stinge obligaţia acestuia. 16. beneficiul de diviziune.6. dacă garantul nu o cere de la cele dintâi lucrări îndreptate contra sa”.4. nici acelea situate la o aşa depărtare. Efectele fidejusiunii. adică toate măsurile ce se impun în cadrul procedurii silite. O altă opinie. precum şi excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune. urmărirea împotriva acestuia va fi reluată. precum şi raporturile dintre fidejusori între ei. vom distinge între categoriile de raporturi juridice implicate de cauţiune: raporturi dintre creditor (creditor atât în raportul juridic obligaţional principal. potrivit art. aceasta fiind cerută de lege doar ad probationem. acesta poate renunţa la el. Excepţia beneficiului de discuţiune va putea fi invocată numai cu respectarea următoarelor condiţii: 291 C. în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia. a fost exprimată în sensul că o persoană poate fi considerată solvabilă chiar şi în lipsa deţinerii de bunuri imobile291. 16. vol. Beneficiul de discuţiune constă în facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului să pornească mai întâi executarea împotriva debitorului şi apoi împotriva sa. încât să devină foarte dificile “lucrările executive asupră-le”. contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. • fidejusorul trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului judeţean în care urmează să se execute obligaţia.. 1662 Cod civil “Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului. Pentru analiza efectelor fidejusiunii. Constituind un beneficiu instituit de lege în favoarea fidejusorului.

Nici o dispoziţie legală nu interzice ca în cazul fidejusiunii legale sau judiciare fidejusorul să se poată invoca beneficiul de diviziune. întrucât n-a renuntat la beneficiul diviziunii. ci numai în raporturile dintre creditor si fidejusori. 1666 Cod civil este că fiecare fidejusor răspunde pentru întreaga datorie. ci de către ceilalti cofidejusori. bunurile să se afle în raza teritorială a tribunalului judeţean unde urmează a se face plata (conform prevederilor art. 2. op. 2.1664 alin. Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori. Invocarea acestui beneficiu pe cale de excepţie se poate face înainte de intrarea în dezbaterea fondului.1 Cod civil) ori dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii pasive între fidejusori. ci numai atunci când este cerută. acesta rămâne obligat în proporţia unei asemenea nesolvabilităţi.urmărirea. Beneficiul de discuţie poate fi invocat numai de fidejusorul urmărit. Regula prevăzută de art. De asemenea. singură instanţa putând să înlăture această prezumţie pentru motive ce ar justifica întârzierea. pag.cit. neinvocând beneficiul de discuţie. în fond se contestă validitatea obligaţiei. şi pe ceilalţi cofidejusori (art. 292 Ion Dogaru.datoriei sau care nu se mai găsesc în posesia debitorului).averii debitorului principal” şi art. fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal. caz în care se aplică regulile solidarităţii. atunci nu mai poate fi răspunzător pentru aceasta”). de exemplu. beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă fidejusorul a renunţat la el (art. cu respectarea condiţiilor impuse de articolele 1662-1665 Cod civil. garantul neputând opune beneficiul de discuţie pentru prima dată la instanţa de apel sau în recurs.1677 Cod civil “Garantul judecătoresc nu poate cere discuţia . Dacă unii din garanţi erau nesolvabili în timpul în care unul din ei obţinuse diviziunea. 1667 Cod civil stipulează că “cu toate acestea. fiecare din persoanele arătate în articolul precedent-cofidejusori-. acţiunea creditorului nu a putut fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l urmărească mai întâi pe debitor. 1664 alin.1667 alin. De aceea. Beneficiul de diviziune În cazul existenţei mai multor fidejusori. fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. dividă. 3. 2 Cod civil nu se iau în considerare bunurile deja ipotecate pentru “siguranţa” –garantarea. invocarea beneficiului să se facă până să se fi intrat în judecarea în fond a litigiului.. dacă însă nesolvabilitatea a supravenit după diviziune. poate cere ca creditorul să dividă mai întâi acţiunea sa şi să o reducă la proporţia fiecăruia. care garantează pe acelaşi creditor şi aceeaşi datorie. Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportată de creditori. Diviziunea urmăririi nu are loc de drept. În caz contrar.1 Cod civil. în baza art. Excepţia nu poate fi invocată de instanţă din oficiu. Pompil Drăghici. nu se va putea invoca beneficiul de discuţie: 1.1678 Cod civil “cel ce s-a făcut garant numai pentru fidejusorul judecătoresc nu poate să ceară discuţia averii debitorului principal şi a fidejusorului”. fidejusorul a renunţat la beneficiu. Fidejusorul urmărit poate invoca beneficiul de diviziune. în cazul fidejusiunii judecătoreşti.530 . iar în urma primelor apărări în fond debitorul principal a dobândit bunuri ce pot fi supuse urmăririi silite292 . ceea ce echivalează tot cu o renunţare la diviziune. conform art. există prezumţia că fidejusorul a renunţat la acest beneficiu.120 1. adică urmărirea să se împartă. să indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmărite şi să avanseze cheltuielile reclamate de urmărirea acestor bunuri. 3. in limine litis. În următoarele situaţii.

Art. şi că “regresul se întinde atât asupra capitalului. Corneliu Bârsan. ipoteca. care se răsfrâng şi asupra obligaţiei accesorii de garanţie a fidejusorului (ex. 16. dacă se cuvine. are interes de a o desface”. acest beneficiu nu mai este o excepţie dilatorie. fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit ( conform art. Prin efectul plăţii făcută creditorului. de care se bucură creditorul. acţiunea personală prezintă avantajul că termenul de prescripţie curge din momentul în care fidejusorul a făcut plata către creditor.404. şi încă şi pentru daune-interese. fidejusorul ar putea opta însă şi pentru o acţiune personală care îşi are izvorul în gestiunea de afaceri. În locul acţiunii subrogatorii. nulitatea absolută a obligaţiei principale. Faţă de avantajul conferit de acţiunea subrogatorie. pag. cât şi asupra dobânzilor şi a spezelor-cheltuielilor. 3 Cod civil “Subrogaţia se face de drept… în folosul aceluia care.4. Din punct de vedere al dreptului procesual civil. ci este o excepţie de fond. în virtutea căruia fidejusorul beneficiază în cadrul ei de toate garanţiile pe care le avea şi creditorul plătit de el.121 Potrivit dispoziţiilor art. nu mai poate să se lepede de această diviziune. el are un drept de regres împotriva debitorului principal. şi art. dar şi excepţiile personale care decurg din contractul de fidejusiune (excepţii privind validitatea contractului. termene etc. fără ştirea debitorului garantat. invocarea compensaţiei). însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”).1668 Cod civil. cu toate acestea. Nu poate însă invoca excepţiile pur personale ale debitorului principal. 1669 Cod civil prevede că atunci când fidejusorul a achitat datoria. Fidejusorul are regres şi pentru dobânda sumei ce a plătit. cele privind întinderea obligaţiei.).Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal Fidejusorul poate recupera. mai înainte de timpul în care a primit-o.: excepţia prescripţiei extinctive.1681Cod civil potrivit cu care “garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei. Cu toate acestea. “dacă creditorul însuşi şi de bună voie a împărţit acţiunea sa. Prin efectul subrogării.6. sau din mandat293. chiar când datoria nu produce dobândă. inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fără ştiinţa debitorului. cum ar fi: nulitatea relativă a obligaţiei principale pentru vicii de consimţământ sau pentru lipsa capacităţii de exerciţiu (art. deşi. de la debitorul principal suma pe care a plătit-o creditorului şi cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului urmărirea începută de creditor. Excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune Fidejusorul va putea opune creditorului atât excepţiile inerente obligaţiei principale. de regulă. 1108 pct. fidejusorul beneficiază şi de gajul. cele referitoare la condiţie. privilegiul etc. dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”. 1670 Cod civil . fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei..2. Efectul invocării beneficiului de diviziune constă în aceea că datoria se fracţionează în tot atâtea părţi câţi fidejusori au garantat împreună pentru întreaga datorie. unii din cauţionatori au fost nesolvabili”. garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamaţia pornită asupra-i. în situaţia când fidejusorul acţionează din proprie iniţiativă. op. atunci când fidejusorul s-a angajat în urma solicitării debitorului principal. . 293 Constantin Stătescu..cit. respectiv “Cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”).

122 În regresul exercitat împotriva debitorului principal, fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv plătite, dobânda la această sumă, cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea, inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. Potrivit art. 1671 Cod civil, "când sunt mai mulţi debitori principali solidari pentru una şi aceeaşi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toţi are regres în contra fiecărui din ei pentru repetiţiunea sumei totale ce a plătit.". Va funcţiona astfel solidaritatea între cofidejusori faţă de fidejusorul care a plătit datoria. Acesta din urmă va putea cere doar partea fiecăruia. Acţiunea în regres este deci divizibilă împotriva cofidejusorilor. Art. 1672 Cod civil stipulează că “fidejusorul ce a plătit prima dată nu are regres contra debitorului principal ce a plătit de-a doua oară, are însă acţiunea de repetiţiune contra creditorului. Când fidejusorul a plătit, fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinţat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia în cazul când în timpul plăţii, datornicul ar fi avut meziu (mijlocul) de a declara stinsă datoria sa; îi rămâne însă dreptul de a cere înapoi de la creditor banii daţi”. Primul caz prevăzut în cuprinsul articolului menţionat se face referire la două plăţi consecutive: o primă plată o efectuează fidejusorul, fără a-l încunoştiinţa pe debitorul principal care, la rândul lui, efectuează a doua plată. În cel de-al doilea caz, mijloace aflate la îndemâna debitorului pentru a paraliza executarea silită ar putea fi invocarea compensaţiei, a prescripţiei extinctive etc. În ambele cazuri, fidejusorul are dreptul să pretindă creditorului ceea ce el a plătit, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză sau fără just temei, pierzând însă dreptul de regres împotriva debitorului principal. Există împrejurări în care fidejusorul, deşi nu a achitat datoria garantată, este în pericol de a nu fi acoperit pentru plata la care va fi eventual obligat, astfel că art.1673 Cod civil îi dă acestuia dreptul să se poată adresa anticipat debitorului principal: “Fidejusorul, şi fără a fi plătit, poate să reclame dezdăunare de la debitor: 1. când este urmărit în judecată pentru a plăti; 2. când debitorul se află falit sau în stare de nesolvabilitate; 3. când debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanţie într-un termen determinat şi acesta a expirat; 4. când datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadenţei stipulate; 5. după trecerea de 10 ani, când obligaţia principală nu are un termen determinat de scadenţă, întrucât însă obligaţia principală nu ar fi fost de aşa fel încât să nu poată a se stinge înaintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori întrucât nu s-a stipulat contrariul”. 16.6.4.3.Raporturile dintre fidejusori În situaţia în care mai mulţi fidejusori garantează pentru unul şi acelaşi debitor şi numai unul dintre ei a plătit în întregime, el are o acţiune în regres divizibilă în contra celorlalţi fidejusori, conform art.1674 Cod civil (“Când mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor şi pentru una şi aceeaşi datorie, garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare. Cu toate acestea, nu are loc regresul decât când garantul a plătit în unul din cazurile arătate în articolul precedent”) numai în cazurile prevăzute la art.1673 Cod civil, enunţate anterior. În toate celelalte cazuri în care nu sunt incidente dispoziţiile art.1673 Cod civil, fidejusorul care a plătit datoria are drept de regres numai împotriva debitorului principal. 16.6.5. Stingerea fidejusiunii 16.6.5.1.Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă

123 Potrivit principiului accesorium sequitur principale, odată cu stingerea obligaţiei principale se va stinge şi fidejusiunea, datorită caracterului său accesoriu. Stingerea pe această cale indirectă este unul din modurile de stingere a obligaţiei accesorii. Dacă debitorul principal a făcut o plată parţială, fidejusiunea rămâne să garanteze restul creanţei neachitate. Pe lângă plată, obligaţia principală se mai poate stinge prin novaţiune (art. 1137 alin. 2 Cod civil), remitere de datorie (art. 1142 Cod civil), compensaţie (art. 1148 Cod civil), confuziune (art. 1155 Cod civil), dare în plată (art. 1683 Cod civil). Dacă obligaţia principală se stinge prin darea în plată, caz în care creditorul primeşte o altă prestaţie decât cea care îi era datorată, fidejusiunea se stinge chiar dacă după aceea creditorul este evins, conform dispoziţiilor art.1683 Cod civil. În situaţia în care plata a fost făcută de către un terţ, iar nu de către debitor, fidejusiunea nu se stinge întrucât terţul se poate subroga în drepturile creditorului plătit, cu excepţia cazului în care prin plată a urmărit efectuarea unei liberalităţi, faţă de debitorul principal ori chiar faţă de fidejusor. De asemenea, tot legea este cea care prevede că un termen de graţie acordat de creditor debitorului său principal nu liberează pe fidejusor de garanţia sa, putând fi urmărit în consecinţă pentru plată (art.1684 Cod civil). 16.6.5.2. Stingerea fidejusiunii pe cale directă Potrivit art. 1679 Cod civil “obligaţia ce naşte din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting şi celelalte obligaţii”, ceea ce înseamnă că fidejusiunea se poate stinge şi independent de obligaţia principală, pe cale directă, prin unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor. Astfel, fidejusiunea se poate stinge prin: • remitere de datorie, în sensul remiterii de fidejusiune, caz în care creditorul îl liberează de bunăvoie pe fidejusor de obligaţia sa; • confuziune între patrimoniul fidejusorului şi cel al creditorului. Cu privire la confuziune, dispoziţiile codului civil sunt în sensul următor: art. 1680 Cod civil stipulează “Confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său, prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul, nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”; • compensaţia opusă de fidejusor creditorului. La aceste cazuri se adaugă cel prevăzut de dispoziţiile art.1683 Cod civil, când, datorită culpei creditorului, fidejusorul nu mai poate dobândi, ca efect al plăţii principale, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art.1676 Cod civil “cel ce e dator să dea garanţie e liber să dea un amanet sau altă asigurare, care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanţei”. De exemplu, din neglijenţa creditorului nu au fost conservate garanţiile care asigurau creanţa principală, ceea ce presupune că garanţiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creanţei principale în momentul când fidejusorul s-a angajat. 16.7. Gajul 16.7.1.Definiţie şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art.1685 Cod civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce constă în îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice. Contractul de gaj sau amanet - le contrat de nantissement - fiind un contract

124 accesoriu, nu este, prin natura sa, nici civil, nici comercial, ci îşi împrumută caracterul său civil sau comercial de la natura obligaţiei principale pe care o garantează, fără a se avea în vedere natura lucrului amanetat. O altă definiţie dată în doctrină294 este formulată în sensul că “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un terţ remite creditorului spre siguranţa creanţei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal, în scop de a conferi dreptul de a reţine lucrul până la îndestularea sa şi de a fi plătit din urmărirea bunului amanetat cu preferinţă înaintea altor creditori”. Tot astfel s-a mai apreciat: "Gajul este un contract prin care debitorul sau un terţ se deposedează de un lucru mobil pe care îl afectează plăţii unei datorii, remiţându-l fie creditorului, fie unui terţ care îl conservă pentru creditor" 295. Bunul afectat garanţiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal, care se află în circuitul civil şi, deci, este alienabil, cum ar fi de exemplu: bani, mărfuri, titluri de credit etc. Cuvântul “amanet” provine de la cuvântul turcesc "emanet" şi în acest sens a fost folosit şi de Codul civil. Prin termenul de “gaj”, se înţelege atât contractul de gaj, cât şi garanţia care rezultă din acest contract, precum şi obiectul garanţiei. Sediul materiei garanţiilor reale mobiliare se regăseşte în următoarele acte normative: - Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice296; - Ordonanţa Guvernului nr. 89/29.08.2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare, modificată şi completată297; - Ordinul Ministrului Justiţiei şi Ministrului Finanţelor nr. 2506 /C/ 1324/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind modul de încasare şi plată a taxelor prevăzute de O.G. nr.89/2000298; - Instrucţiunile Ministerului Justiţiei nr. 1235/C/14.06.2001299 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă, prin care s-au abrogat Instrucţiunile nr. 2325/4.10.2000; 16.7.2. Caracterele juridice ale contractului de gaj 1.Contractul de gaj are un caracter accesoriu în raport cu obligaţia principală pe care o garantează, făcându-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Gajul nu este posibil în absenţa unui raport principal de obligaţie. Deşi este un contract numit, cu o reglementare proprie, el va fi afectat de cauzele de anulare, rezoluţiune/reziliere şi de stingere, precum şi toate modalităţile la care este supus raportul juridic obligaţional principal (condiţie, termen). 2.Contractul de gaj are, de regulă, un caracter real, în sensul că, pentru a fi valabil, trebuie să aibă loc remiterea bunului gajat. Excepţia, de a avea caracter consensual, este consacrată de Legea nr.99/1999 şi alte legi speciale; în această situaţie, contractul se naşte în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără să mai fie nevoie de îndeplinirea unei alte condiţii.
294

295

Matei B.Cantacuzino, op.cit, 1921, pag.550-551 H.L. et J. Mazeaud, "Droit civil", Ed. Montchresttien, Paris, 1968, vol. III, pag. 64

296 297

Legea nr. 99/ 26.05.1999 publicată în M.Of. nr. 236/27.05.1999, cu modificările ulterioare O.G. nr. 89/2000, publicată în M.Of. nr. 423/1.09.2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 298/15.05.2002, publicată în M.Of. nr. 356/28.05.2002; O.G. nr. 89/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/30.01.2003, publicată în M.Of. nr. 59/1.02.2003 298 Publicat în M.Of. nr. 502/12.10.2000 299 Publicate în M.Of. nr. 332/21.06.2001

300 Ion Dogaru.549 . Înregistrarea consta în păstrarea unui exemplar al înscrisului constatator al gajului într-o mapă specială. deoarece generează obligaţii în sarcina doar a unei părţi contractuale. 6. pot fi gajate toate bunurile mobile corporale şi incorporale care se află în circuitul civil. de a garanta. Constituirea gajului.129 alin. inclusiv creanţele (ex. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi. dacă totuşi s-au făcut acte de executare. bunuri certe şi de gen. În cazul în care debitorul este minor. Contractul de gaj are un caracter unilateral. pentru ca gajul să fie opozabil terţilor. şi. Mai este considerat în doctrina juridică300 un contract cauzal.3. la judecătorie (conform dispoziţiilor art. gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibilă numai cu încuviinţarea prealabilă a Autorităţii tutelare (art. respectiv în sarcina creditorului: obligaţia de a păstra bunul.99/1999 stipulează că garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. întrucât îşi grevează un bun cu sarcini reale.2 Codul familiei). Legea nr. op. părinte ori tutore. nu permite pornirea executării silite.).cit. şi pentru a se evita fraudele. inclusiv un fond de comerţ. • sub aspectul formalităţilor necesare constituirii gajului este necesar să fie respectate câteva reguli.125 3. existând riscul pierderii bunului.7. În acest caz.proc. contractul de garanţie reală este titlu executoriu. drepturile succesorale etc. Este în mod imperativ prevăzută de lege.17. permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată. iar. • referitor la obiectul gajului. cele fungibile şi nefungibile etc. a felului şi naturii bunului gajat sau descrierea calităţii.719 şi art. de a-l conserva şi. pentru cazul executării obligaţiei. 16. Executarea nu este posibilă decât în raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. dreptul de autor. deoarece valabilitatea lui implică valabilitatea cauzei ce l-a generat.1686). întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii. deoarece partea obligată cunoaşte.1 Codul familiei interdicţia ocrotitorului legal.. nici una dintre părţi nu urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial. caracterul unui act juridic de dispoziţie. dat de naşterea dreptului real de gaj. Efecte Constituirea valabilă a contractului de gaj impune îndeplinirea următoarelor condiţii de validitate: • în persoana debitorului: . în acelaşi timp.99/1999. Lipsa titlului executoriu. Pompil Drăghici. se poate obţine anularea lor pe calea contestaţiei în anulare. pag. un contract gratuit. Încheierea valabilă a contractului presupune inclusiv menţionarea creanţei ce se garantează. Codul civil cere ca gajul să fie constatat printr-un înscris înregistrat (art. art. din momentul încheierii contractului. Astfel. 4. în numele minorului. obligaţia altuia. titluri la purtător. Conform prevederilor Legii nr.să aibă capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile. nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională. în principiu. greutăţii şi măsurii lui. brevete de invenţii. respectiv a contractului principal. întinderea obligaţiilor ce-i revin. 5. Contractul de gaj are caracter comutativ.129 alin.720 C.. conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale.civ. Contractul de gaj este. 7. mărfuri.: bani. implicit a contractului de gaj. adică să-i confere creditorului un drept de preferinţă asupra bunului dat în gaj.art. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. Titlul executoriu reprezintă acel înscris care. 8.cel ce oferă bunul în gaj să fie proprietarul lui şi . de a-l restitui debitorului.

În situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia. produsele obţinute constau în orice bun primit de debitor în urma vânzării. în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită. În urma valorificării bunului afectat garanţiei. Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare. în cazul în care se va pune problema valorificării garanţiei).). răspunzând după regulile dreptului comun pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat.126 abrogate însă prin Legea nr. dar cu dată certă) este cerută de lege ad probationem. De asemenea. De asemenea. În noua reglementare. primul în drept” (creditorul care îşi înscrie garanţia înaintea altui creditor. în aceeaşi arhivă. precum şi sumele încasate din asigurare sau alta formă de administrare ori dispunere de acestea.civ. b) dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită.99/1999 prevede faptul că pe durata contractului de gaj. garanţia reală acordă creditorului garantat şi următoarele drepturi: a) dreptul de a verifica bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului. care să ofere informaţii exacte şi actualizate cu privire la înregistrările garanţiilor reale mobiliare. fiind plătit cu preferinţă. schimbului. pentru a reduce nivelul acesteia. necesare sau utile. Odată obligaţia principală executată integral.11 că garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate. cu ajutorul ei se poate determina prioritatea înscrierii. Art. pe de o parte. creditorul trebuie să restituie bunul gajat. În lipsa unei stipulaţii contrare. Forma scrisă (act autentic sau act sub semnatură privată.99/1999). debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia.21 din Legea nr. ci doar calitatea de detentor precar. apoi asupra dobânzilor şi. vor fi restituite de debitor (art. Deoarece nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului gajat. Legea nr. creditorul păstrează dreptul de retenţie asupra bunului gajat până la plata lor. tot legea prevede că. pentru respectarea principiului de drept conform căruia “qui prior tempore potior jure”. prin reglementarea înfiinţării şi funcţionării Arhivei Electronice de Garanţii Reale.99/1999. Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat . constituirea altei garanţii sau vânzare. în situaţia concursului între un creditor care are o garanţie înregistrată în arhivă şi unul care nu a făcut această înregistrare. inclusiv prin închiriere. iar pe de altă parte. asupra cuantumului obligaţiei garantate. Creditorul îşi poate exercita acest drept numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau exista posibilitatea ca plata. care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie”. “bază de date la nivel naţional. pune bazele unui nou sistem de publicitate a garanţiilor reale.7/1996 privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară şi Legea nr. Înscrierea la această arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate.2 C. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie. creditorul are obligaţia de a conserva bunul. Legea nr. 99/1999 prevede în art. “primul înscris. în cazul existenţei mai multor creditori interesaţi să urmărească acelaşi bun. va avea prioritate faţă de acesta din urmă. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. arhiva pune la dispoziţia oricărei persoane interesate un sistem de căutare. Eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunului. cu modificările ulterioare.1691 alin. va avea câştig de cauză cel care are înregistrarea făcută. fructele şi productele. să fie pe cale de a fi împiedicată. Arhiva îndeplineşte în principal două funcţii deosebit de importante: funcţie de avertizare şi funcţia de asigurare a priorităţii. în final. dacă îi poate fi imputată vreo culpă. Dacă aceste cheltuieli nu vor fi restituite. executarea obligaţiei principale.

99/1999) Astfel. creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. În ceea ce priveşte prescripţia. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. dacă s-au cauzat daune creditorului.39 din Legea nr. el va avea influenţă şi asupra gajului. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi. situaţie în care dreptul de preferinţă al creditorului se va păstra asupra indemnizaţiei de asigurare. Stingerea gajului Stingerea obligaţiei principale are ca efect şi stingerea gajului. în conformitate cu legislaţia în vigoare. dacă este cazul. garanţia reală poate înceta: 1. asupra cuantumului obligaţiei garantate. în afară de cazul în care părţile au convenit. De exemplu.. dacă intervine un mod de stingere a obligaţiei principale. Pentru ipoteza în care bunul afectat garanţiei se găseşte în posesia creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă. care are drept efect întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune privind obligaţia principală301. precizează art.7. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor (ex. posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: 1. se consideră că lăsarea gajului în mâna creditorului constituie o recunoaştere permanentă a datoriei. Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanţiei. Astfel. în final. vor atrage răspunderea debitorului. remiterea datoriei. dacă obligaţia principală este nulă absolut sau este anulată. precum şi în alte cazuri prevăzute de legea aplicabilă în materie (Legea nr. 301 302 Renee Sanilevici. renunţarea creditorului la garanţie. care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligaţiei garantate. înstrăinarea acestuia. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de gaj. de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. Uneori gajul poate să se stingă şi independent de obligaţia principală. cum ar fi plata. op. în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO.. Aceste consecinţe decurg din caracterul accesoriu şi subsidiar al contractului de gaj. prin contract.99/1999. pentru a reduce nivelul acesteia. atunci gajul va fi desfiinţat.cit. după caz. că garanţia reală acoperă şi obligaţii viitoare. Garanţia reală încetează o dată cu îndeplinirea obligaţiei garantate. 16. Neîndeplinirea de către debitor a acestei obligaţii atrage răspunderea acestuia pentru orice daună cauzată creditorului garantat. Debitorul este obligat să transmită cumpărătorului un înscris eliberat de arhivă prin care se atestă existenţa tuturor garanţiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt înscris de la fiecare deţinător de garanţii reale sau sarcini care să declare că bunurile sunt libere de orice sarcină. face excepţie cazul când bunul gajat a fost asigurat. dacă preţul de achiziţie al bunului depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1. pag.000 EURO. compensaţia. În lipsa unei stipulaţii contrare. printr-un act liberator din partea creditorului. de a ţine.4. a produselor acestuia. 2. desesizarea creditorului de bun gajat302.312 Ibidem . conform art. distrugerea sau degradarea datorate neglijenţei ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligenţă. urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. prescripţia extinctivă etc. Orice garanţie reală înscrisă anterior la arhivă va fi opozabilă cumpărătorului.127 garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia.: pieirea totală a bunului gajat prin forţă majoră. apoi asupra dobânzilor şi.27. aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar.

Felurile ipotecii În funcţie de izvorul său. care poate să fie debitorul sau un terţ. Definiţie şi reglementare Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane.8. în sensul că imobilul ipotecat este afectat în întregime pentru garantarea creanţei. creditorul garantat va trebui. creditorul trebuie să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanţiei reale. 4. 435 . ipoteca prezintă următoarele caractere generale: 1. Arhiva va introduce în rubrica corespunzătoare o menţiune privind stingerea obligaţiei garantate. deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate în circuitul civil. ipoteca este un drept accesoriu. . ipoteca este indivizibilă.128 2.3. op.8. ipoteca prevăzută de art. fără deposedare. 1 Cod civil). 1749 alin. 5.8. 16. ipoteca este o garanţie imobiliară. ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care conferă titularului său două atribute: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. prin hotărâre judecătorească. 16. ceea ce înseamnă că poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate şi pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinată. dar şi într-o ipotecă. 16. 10 din Legea nr. După îndeplinirea obligaţiei garantate. ipoteca poate fi de două feluri: ipotecă legală – care ia naştere în temeiul unei dispoziţii speciale a legii (art. pag. deoarece însoţeşte şi garantează un drept principal.. 2. Dispoziţiile prevăzute în Codul civil cu privire la cazurile de ipotecă legală au fost abrogate. Ipoteca legală Ipoteca legală este acea formă de ipotecă care ia naştere în virtutea unei dispoziţii legale. În termen de 40 de zile de la stingerea garanţiei reale.2. Ipoteca 16. ipoteca este o garanţie specializată. se poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 EURO. Caracterele generale ale ipotecii Indiferent de felul ei.1.8. potrivit căruia garanţiile suplimentare a căror obligativitate este stabilită de lege pot să constea nu numai în fidejusiune ori în gaj. cit. 303 Liviu Pop. În prezent se poate reţine că sunt cazuri de ipotecă legală: 1. 1746 – 1814 Cod civil.care ia naştere printr-un contract încheiat între creditorul ipotecar şi proprietarul bunului imobil. 16.1.3.8.ipotecă convenţională . la cererea debitorului. În caz contrar. care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun. 22/1969.303 Ipoteca este reglementată în art. să restituie imediat posesia bunului afectat garanţiei în cazul în care anterior intrase în posesia acestuia. 3.

Sancţiunea nerespectării formei autentice. cel cu rang prioritar. nr. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale. 1749 alin. Înscrierea ipotecii legale este imprescriptibilă. 1 din Legea nr. Condiţiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca. 36/1995 a no12 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 9129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129 . 61/1990304 conform căruia creditele acordate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru cumpărarea de locuinţe din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuinţei dobândite şi art.3.Of. 76/1994. 36/1995. ipoteca prevăzută de art.1992. 2 Cod civil. publicată în M. unitatea vânzătoare îşi garantează încasarea preţului prin înscrierea ipotecii asupra locuinţei. Înscrierea ipotecii convenţionale conservă dreptul d eipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării. care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi calitatea de proprietar actual al bunului. 22/8. 166 Cod procedură penală. 16. înscrierea lor se face la cererea creditorului.129 2. 2 Cod civil.306 Publicitatea se efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii şi este ordonată printr-o încheiere de către judecător. 16. în cazul în care vânzarea se face cu plata preţului în rate.2. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. în baza art. cu formele prescrise de lege.06. 15 din Legea nr. după caz. 180/29.07. conform art.Of. care este cerută ad validitatem. 85/1992305modificată prin Legea nr. În cazul ipotecilor legale. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie. nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. ipoteca prevăzută de art. ipoteca convenţională este aceea care ia naştere din convenţia părţilor. 12 din Decretul – Lege nr. constă în faptul că între doi creditori de rang diferit. este nulitatea absolută. 902 alin. în virtutea titlului din care rezultă ipoteca.8. 108 alin. conform art. Decretul – Lege nr. nr. publicat în M.Of. ipoteca convenţională este valabilă numai dacă este constituită prin act autentic. care reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect bunurile imobile sechestrate.1998 306 Legea nr. conform căruia. în sensul că oricât timp ar trece de la data efectuării ei ea nu se perimă. Pentru valabilitatea ipotecii se cer întrunite condiţii de fond şi condiţii de formă. Data înscrierii conferă şi rangul ipotecii. 3.02. republicată în M. după care se perimă. Ipoteca convenţională Potrivit art.Publicitatea ipotecii Publicitatea ipotecii constă în înscrierea ipotecii în registrul special sau. adică 304 4.8. prevăzută de art. în cartea funciară aflată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat bunul imobil. Importanţa rangului ipotecii. 1772 Cod civil.4.1990 305 Legea nr. 264/15. 1779 Cod civil.

5. nulitatea inscripţiei ipotecare.8. prin următoarele modalităţi: renunţarea creditorului la ipotecă. fără participarea sa. folosinţa şi dispoziţia. pe cale principală. Procedura acesteia este reglementată în art. până la concurenţa preţului de cumpărare a imobilului sau până la concurenţa valorii imobilului. Debitorul poate înstrăina bunul ipotecat sau îl poate greva cu sarcini reale.3.8.5. terţul dobânditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare. rezoluţiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat.2. terţul dobânditor poate să plătească datoria debitorului şi se va subroga în drepturile creditorului. Efectele faţă de debitor307 Debitorul sau cel căruia îi aparţine imobilul ipotecat. 16. dreptul de preferinţă se exercită în ordinea dată de rangul ipotecii fiecăruia. pe cale accesorie. 1801 – 1814 Cod civil şi constă în oferta făcută creditorului de a plăti creanţa garantată prin ipotecă. prescripţia extinctivă. iar creditorul cere realizarea ipotecii: 1. 1791 – 1797 posibilităţile pe care le are terţul dobânditor al imobilului ipotecat în cazul în care debitorul nu plăteşte datoria.5. drept care îi conferă două atribute: . care constă în aptitudinea de a-şi realiza creanţa cu prioritate din preţul obţinut din vânzarea imobilului ipotecat. ipoteca rămâne fără obiect. toate atributele dreptului de proprietate: posesia . dacă a dobândit imobilul printr-un contract cu titlu gratuit. 16.8. iar înscrierea se radiază.dreptul de urmărire. atunci când se stinge obligaţia pe care o garantează. 4. 16. 2. care constă în posibilitatea de a urmări bunul în stăpânirea oricui s-ar afla. 16. stabilită prin expertiză. iar în situaţia în care sunt mai mulţi creditori ipotecari. terţul dobânditor poate să opună excepţii: inexistenţa sau stingerea datoriei.dreptul de preferinţă. Dacă debitorul plăteşte datoria.6. fără deposedarea proprietarului bunului imobil.8. 2. terţul dobânditor poate să recurgă la purgă.5. 3. chiar dacă debitorul l-a înstrăinat. . Efectele faţă de creditor Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu.1. oferta de purgă. Stingerea ipotecii Ipoteca se poate stinge: 1. Efectele ipotecii 16. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat Codul civil reglementează în art. iar ceilalţi creditori se vor despăgubi din ceea ce rămâne.130 cel care a înscris primul ipoteca.8. nulitatea contractului de ipotecă. nulitatea obligaţiei garantate. în principiu. respectiv prin: - 307130 130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130 . va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat. păstrează.

1727 Cod civil).2003 310 Codul de procedură fiscală a fost aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 2. compensaţie. remitere de datorie.2003 . 1737 Cod civil). 92/2003 şi a fost publicat în M. Privilegiile generale Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sunt: privilegiul tezaurului public. 16. care au profitat 308131 309131 131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131 13 113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113 113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113 1131131131131131131Of. 1722 – 1745. 1722 Cod civil. privilegii generale. datorită calităţii creanţei sale. 1730 Cod civil). 16.9.9. 1725 Cod civil. .308 Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care s-a născut creanţa. 941/29.privilegiul cheltuielilor de judecată.1.9.1. Sediul materiei privilegiilor îl constituie art. 1727 Cod civil. 16. 1780 – 1815 Cod civil şi art. incidente în materie. 409 Cod de procedură civilă. privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art.131 plată.12. Privilegiile 16. Clasificarea privilegiilor În raport de dispoziţiile Codului civil.2. art.927/23. conform căruia creditorul care a făcut cheltuieli în proces sau cu ocazia executării silite.Of. care pot fi: .9. 1729 Cod civil). confuziune. nr. privilegiul este un drept ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori. 3. novaţie. fie chiar ipotecari. Definiţie şi reglementare Potrivit art. reglementat de art. dare în plată. reglementat de art.2. În doctrină. nr. privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. .privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului (art. În prezent în această materie sunt incidente dispoziţiile Codului fiscal309 şi ale Codului de procedură fiscală310 care reglementează privilegiul statului pentru obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de plată a impozitelor. privilegiile se clasifică astfel: 1.12. privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori.

.10.privilegiul transportatorului.1. care conferă un adevărat drept d egaj asupra bunurilor mobile ale chiriaşului sau arendaşului. privilegiul celui care a împrumutat bani pentru plata constructorilor. respectiv: . în acelaşi timp debitor al obligaţiei de restituire sau de predare a bunului altuia.2. pentru preţul neîncasat al imobilului. 16.2. care conferă hotelierului un drept prioritar de a-şi recupera valoarea prestaţiilor asigurate clienţilor din preţul bagajelor aduse în camera de hotel.privilegiul cheltuielilor făcute cu conservarea bunului mobil al debitorului.preţul obiectelor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în decurs de şase luni. . . .cheltuieli de înmormântare a debitorului.creanţe din salarii.2. . pentru plata chiriilor sau arenzilor.cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcute în cazul ultimei boli în decurs de un an înaintea decesului. privilegiul copărtaşului. pentru plata lucrării. 1729 Cod civil.privilegiul hotelierului. 1730 Cod civil: . . 1737 privilegiile speciale imobiliare: privilegiul vânzătorului unui imobil.3. .privilegiul locatorului de imobile. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile sunt enumerate în art. privilegiul arhitectului.9.privilegiul creditorului gajist asupra lucrului dat în gaj.privilegiul arendaşului pentru plata sumelor datorate pentru seminţe.privilegiul vânzătorului unui bun mobil al cărui preţ nu a fost plătit de cumpărător. 16.9. posibilitatea de a reţine acel bun în .132 şi celorlalţi creditori.10. . care poate fi exercitat numai atât timp cât cărăuşul are bunul în detenţia sa. . a reparaţiilor locative şi pentru tot ceea ce priveşte executarea contractului. cheltuiala recoltei anului curent şi pentru instrumentele de exploatare agricolă. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile Privilegiile speciale mobiliare au ca obiect un bun mobil determinat al debitorului şi sunt enumerate în art. privilegiul celui care a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului către vânzător. Definiţie Dreptul de retenţie este acel drept real care conferă creditorului. . are dreptul să le recupereze din sumele ce formează obiectul urmăririi. privilegiul care rezultă din separaţia de patrimonii. recunoscut pentru preţul transportului şi pentru toate cheltuielile de transport. Dreptul de retenţie 16. constructorilor şi al lucrătorilor asupra imobilului construit.cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor. 16. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile Codul civil enumeră în art.

îi va plăti sulta. va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv.311 În general. pag. el fiind creaţia doctrinei şi a jurisprudenţei. 452 . Aplicaţii Aplicaţiile practice ale dreptului de retenţie312 : vânzătorul nu este obligat să predea lucrul. pag. depozitarul poate reţine lucrul depozitat până la plata integrală a sumelor care i se datorează de către deponent în legătură cu depozitul (art. dreptul de retenţie al unuia dintre foştii soţi asupra bunurilor comune partajate. în cazul vânzării imobilului. 1. op. 1. 1.1.3. Noţiunea de obligaţie Elementele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic obligaţional Clasificarea obligaţiei civile Clasificarea obligaţiilor după izvoare Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile Izvoarele obligaţiilor CAPITOLUL 2 – CONTRACTUL 311 Liviu Pop.3. prin drept de retenţie se înţelege acel drept în virtutea căruia detentorul unui lucru este îndrituit să-l reţină până la plata unei creanţe pe care o are împotriva proprietarului lucrului. 1444 Cod civil). 1. Iosif Urs. Constantin Stătescu.133 stăpânirea sa şi de a refuza restituirea lui până când debitorul său.10.4. op. Corneliu Bîrsan. cit.3. 16. Condiţia esenţială pentru existenţa dreptului de retenţie este aceea ca datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să aibă legătură cu lucrul..2. pag.2. căruia i-au fost atribuite bunurile de către instanţă. 1.2. cit. cit. cit. creditor al lucrului.3.3.3.2. în cadrul unei acţiuni în revendicare.3.4. 1619 Cod civil). pârâtul posesor are dreptul să reţină lucrul revendicat până la despăgubirea sa de către proprietarul care a câştigat procesul. pag. 1. 448 312 Liviu Pop. 1322 Cod civil). CUPRINS CAPITOLUL 1 – OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1. 1. până în momentul în care celălalt soţ. să fie un debitum cum re iunctum. 1. Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect care conferă retentorului numai o detenţie precară Codul civil nu cunoaşte o reglementare de principiu a dreptului de retenţie.3.2.451.5. înainte de a fi despăgubiţi de către locator sau de cumpărător (art. 1. 353.2. op. 1. op. 1. locatarul şi arendaşul nu pot fi lipsiţi de stăpânirea bunului.. Smaranda Angheni..2. dacă cumpărătorul nu a plătit preţul şi nu are dat de vânzător un termen de plată (art.1.

1.2.1.2.134 Definiţia contractului Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil Clasificarea contractelor civile Importanţa clasificării contractelor civile Criterii de clasificare a contractelor civile Clasificarea contractelor după modul de formare Clasificarea contractelor după conţinutul lor Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi Clasificarea contractelor după efectele produse Clasificarea contractelor după modul de executare Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Încheierea contractului Capacitatea de a contracta Consimţământul părţii care se obligă Obiectul contractului Cauza contractului Oferta de a contracta Noţiune Forma ofertei Felurile ofertei de a contracta Condiţiile ofertei Forţa obligatorie a ofertei Promisiunea de vânzare Acceptarea ofertei Definiţie Felurile acceptării ofertei Condiţiile acceptării ofertei Momentul încheierii contractului Încheierea contractului între prezenţi Încheierea contractului prin corespondenţă Importanţa momentului încheierii contractului Locul încheierii contractului Importanţa locului încheierii contractului CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONTRACTULUI Noţiune şi reglementare Interpretarea contractului 3. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Principiul relativităţii efectelor contractului Excepţiile de la principiul relativităţii efectelor contractului Principiul opozabilităţii efectelor contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice .3.1.2.Reguli generale de interpretare a contractului 3.Reguli speciale de interpretare a contractului Principiile efectelor contractului Principiul obligativităţii contractului 3.

3. IZVOR DE OBLIGAŢII – RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ – Noţiunea de răspundere civilă Reglementare legală Natura juridică a răspunderii civile delictuale Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea pentru fapta proprie Reglementare .2.4.4.135 Excepţia de neexecutare a contractului Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Riscul contractului CAPITOLUL 4 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII Definiţie Reglementare Exemple de acte juridice unilaterale.3. Condiţiile materiale ale acţiunii în restituire 5. izvoare de obligaţii CAPITOLUL 5 – FAPTUL JURIDIC LICIT Noţiune şi reglementare Gestiunea intereselor altei persoane Definiţie Condiţiile gestiunii de afaceri Efectele gestiunii de afaceri Obligaţiile gerantului Obligaţiile geratului Plata lucrului nedatorat Definiţie Reglementare legală Condiţiile plăţii nedatorate Efectele plăţii nedatorate Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Obligaţiile solvensului Cine poate să ceară restituirea Acţiunea în restituire Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Îmbogăţirea fără justă cauză Definiţie Reglementare Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire 5. Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prescripţia acţiunii CAPITOLUL 6 – FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII.1.

Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Principiile reparării prejudiciului Principiul reparării integrale a prejudiciului Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea prin echivalent a prejudiciului Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului Fapta ilicită Definiţie Trăsăturile caracteristice ale faptei ilicite Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Vinovăţia Noţiune Structura vinovăţiei Formele vinovăţiei Cauzele care înlătură vinovăţia Capacitatea delictuală Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice .3.136 Condiţiile generale ale răspunderii Prejudiciul Definiţie Clasificarea prejudiciului Condiţiile reparării prejudiciului 6.6.1.Caracterul cert al prejudiciului 6.6.2.3.

4.3.5.3.1.3. Condiţii generale 7.4.2.2. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8.1. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus 7. Condiţii generale 7.3.3.2.2. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor 7. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.6. Efectele răspunderii părinţilor 7. Condiţii speciale 7.4. Efectele răspunderii 8.1.1. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Noţiune şi reglementare 8.4. Domeniul de aplicare al art.3. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8.1.1. Reglementare 7.2.2.2. Noţiune şi reglementare 8.5.3.3.1.5.1. Domeniul de aplicare 8. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7.5.1.1.1.1.2. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.2. 3 Cod civil 7. Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază . Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor CAPITOLUL 8 – RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.1.2.4. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.2 Condiţii speciale 7.1.2. 1000 alin.4. Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.1. Noţiune şi reglementare 7.2. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului 8. Condiţiile speciale 7.4.1.2. 2 Cod civil 7.1. condiţiile răspunderii părinţilor 7.3. Domeniul de aplicare 7.137 CAPITOLUL 7 – RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE 7.5.3.5. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7.2.2.3.1.4.2.2.3.2.2. Domeniul de aplicare 8.1. 1000 alin. Fundamentarea răspunderii părinţilor 7.1.4.1.4.2. Reglementare 7.1. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8.2.5.1.4.3.3. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art.1. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului 7.1. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori 7. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.2.3. Condiţii generale 7.2.2. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului 8. Condiţiile răspunderii 8.

1. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor 10.5.2.3.3.6.3.3.3. Prejudiciul 10.3. Noţiune 9.3.5.1. Daunele cominatorii CAPITOLUL 10 – EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT) 10. Condiţiile răspunderii 8. Condiţiile răspunderii contractuale 10. Concepţia răspunderii subiective 8. Evaluarea despăgubirilor 10.1. Măsurile conservatorii 11. Condiţiile acordării de despăgubiri 10. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face 9.4. Plata 9.3.1.2.1. Vinovăţia debitorului 10.1. Definiţie 11.1.9.2.1.1. Punerea debitorului în întârziere 10. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 8.4. Persoana care poate face plata 9.3.3.5.3. Principiul indivizibilităţii plăţii 9.3.5.1.8.2.6.1. Persoana căreia i se poate face plata 9.1. Domeniul de aplicare . Cheltuielile pentru efectuarea plăţii 9.6.3.1. Locul plăţii 9.3.1.1.7.2.1.3. Evaluarea legală 10.3.3.138 8.1.2. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare CAPITOLUL 9 – EFECTELE OBLIGAŢIILOR.6. Noţiune 10.5.6.2.3.3.1.3. Reglementare 9. Concepţia răspunderii obiective 8.1.2.1. Evaluarea convenţională CAPITOLUL 11 – DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. Categorii de despăgubiri 10. Imputaţia plăţii 9.3.1.5. Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) 11.2. Evaluarea judiciară 10. Dovada plăţii 9. Efectele răspunderii 8.2.3. Executarea obligaţiei de a da 9.4.2.2.2.2.3. Condiţiile plăţii 9. Executarea silită în natură a obligaţiilor 9.1.4. Obiectul plăţii 9.3. Oferta reală urmată de consemnaţiune 9.1. Consideraţii generale 11.2.3.2. EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA ÎN NATURĂ) 9. Data plăţii 9.

2.3. Efectele confuziunii 14. Efectele acţiunii revocatorii CAPITOLUL 12 – MODURILE DE TRANSMITEREE A OBLIGAŢIILOR 12.4.4.1.2.3.2.3. Felurile subrogaţiei 12. Efectele subrogaţiei CAPITOLUL 13 – MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13. Novaţia subiectivă 13.1.2.2.3. Definiţie 14.1.3.2.1.2.2. Compensaţia convenţională 14. Efectele delegaţiei CAPITOLUL 14 – MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR 14.4. Definiţie şi reglementare 12.1. Cesiunea de creanţă 12.1.4.2.2.3. Definiţie 12.3.3.2.2. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi 12.2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12.4.1.3. Efectele cesiunii de creanţă între părţi 12. Definiţie şi reglementare 14.1.2.3.1. Compensaţia 14.1.2.1.1.2.3. Remiterea de datorie .3.3. Domeniul de aplicare 14.1. Condiţiile novaţiei 13.1.1. Subrogaţia legală 12. Efectele compensaţiei 14.2.4. Novaţia obiectivă 13.2. Novaţia 13. Condiţiile cesiunii de creanţă 12. Efectele acţiunii oblice 11.3.1.2. Felurile delegaţiei 13.2.1. Domeniul de aplicare 11. Compensaţia legală 14.4.1. Compensaţia judecătorească 14. Condiţiile intentării 11.1.1. Felurile novaţiei 13. Reglementare 12.1.1.2.3.2.2.1.2.1. Felurile compensaţiei 14.3.2.4.2.2. Definiţie 13. Efectele cesiunii de creanţă 12. Subrogaţia convenţională 12.1. Definiţie 14.1.1.3. Condiţiile intentării 11. Acţiunea revocatorie (pauliană) 11.1. Efectele dării în plată 14.1. Domeniul de aplicare 14.1.1.4. Darea în plată 14.3.1. Confuziunea 14.3. Definiţie 13.2.3. Efectele novaţiei 13.139 11.3.2.1.4. Delegaţia 13. Definiţie şi natură juridică 11.4.

Efectele imposibilităţii fortuite de executare CAPITOLUL 15 – OBLIGAŢIILE COMPLEXE 15. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.5.4. Efectele termenului 15.4.1. Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă 16.3. Stingerea fidejusiunii 16.1.4.1.5.1. Pluralitatea de subiecte 15.1.6. Efectele remiterii de datorie 14.6. Condiţia şi sarcina 15. Efectele condiţiei 15. Raporturile dintre creditor şi fidejusor 16.1.1. Obligaţiile solidare 15. Noţiunea şi felurile fidejusiunii 16.1. Obligaţia facultativă 15.2.2.1.1.2.4.3.2.3.1. Termenul 15.4.1.6. Definiţie şi reglementare 14. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal 16. Caracterele juridice ale fidejusiunii 16.6.6.1. Efectele fidejusiunii 16. Condiţiile de validitate ale fidejusiunii 16. Reglementarea legală a garanţiilor 16. Proba remiterii de datorie 14.4.2.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) 15.5. Evoluţia garanţiilor 16.1.1. Pluralitatea de obiecte 15.1.1. Clasificarea garanţiilor 16.6. Imposibilitatea fortuită de executare 14.2.2.1.1. Clasificare 15. Decăderea din beneficiul termenului 15.2.6.2.2.2.5.6.2.1.3.5.1.2.2.1. Condiţiile remiterii de datorie 14. Raporturile dintre fidejusori 16. Obligaţia alternativă 15. Definiţie 15.4. Obligaţiile plurale 15.5.2. Obligaţiile indivizibile CAPITOLUL 16 – GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16.1.6.6.2.1. Renunţarea la termen 15.4. Termenul de graţie 15. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor 16.1.4.4.1.1.3.3. Domeniul de aplicare 14.2. Definiţie 15.2. Funcţiile garanţiilor 16.5.2. Condiţia 15.3.2.1.2. Clasificare 15. Fidejusiunea (cauţiunea) 16.2.2.6.6.1.5.4.2.1. Stingerea fidejusiunii pe cale directă .140 14.1.5.3.1.2.2. Definiţie şi reglementare 14.4. Garanţiile personale.

3.1.4.2.2. Privilegiile 16.8.10.7.2.8. Efecte 16.1.5.Definiţie şi reglementare 16. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile 16.8. Efectele faţă de debitor 16.8. Efectele ipotecii 16. Stingerea gajului 16. Stingerea ipotecii 16.1.8.7. Privilegii generale 16. Gajul 16. Publicitatea ipotecii 16.7. Clasificarea privilegiilor 16.3.9. Ipoteca legală 16.8.141 16.2.1.3.2.8.9. Constituirea gajului.2.9. Ipoteca 16. Ipoteca convenţională 16. Aplicaţii . Efectele faţă de creditor 16.5.2.6.9.3.1.3.5.9. 8.1.8. Dreptul de retenţie 16.2.3. Definiţie şi reglementare 16.10.8.8.1. Caracterele generale ale ipotecii 16.7.2.7.2.10.4. Caracterele juridice ale contractului de gaj 16.5.8.9. Definiţie şi reglementare 16. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile 16. Definiţie 16. Felurile ipotecii 16. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat 16.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful