You are on page 1of 2

Continund traditia romanului de inspiratie rurala, Marin Preda a creat prin Morom etii un roman original, cu o viziune moderna

asupra lumii taranesti. Scrierea es te alcatuita din doua volume publicate la doisprezece ani distanta, primul n 1955 , iar urmatorul n 1967. Cele doua parti se sustin reciproc, reconstituind imagine a satului romnesc de-a lungul unui sfert de secol, prin povestea unei familii din satul Silistea-Gumesti. Una din temele centrale care strabate romanul anuntata nca din titlu - este cea a familiei, care, din cauza lipsei comunicarii dintre membrii sai, se va destrama . Esecul acestei gospodarii traditionale are drept corespondent n planul simbolic transformarile din satul romnesc al vremii, care se va deruraliza, va fi schimba t din nsesi temeliile sale de catre regimul comunist. Ilie Moromete, personajul principal al romanului, reprezinta un tip aparte de ta ran n literatura noastra. Nu este o fiinta rudimentara, ci are o complexitate psi hologica ce tradeaza inteligenta, ironie sau chiar spirit contemplativ. Este un personaj exponential, reprezentnd conceptia traditionala fata de pamnt si de famil ie, al carui destin exprima moartea unei lumi, cea a satului traditional. Morome te este un pater familias, autoritatea principala n familia sa, pe care ncearca sa o ntretina cu ajutorul cultivarii pamntului. Niculae este fiul din cea de-a doua casatorie a lui Moromete, cea cu Catrina, fi ind mezinul familiei. Sarcina principala a lui Niculae este sa aiba grija de oai a neastmparata Bisisica, principala lui sursa de suferinta, prin care Preda distr uge mitul mioritic, asa cum, prin Niculae, distruge si mitul copilariei vesele s i lipsite de griji. Scena cinei din prima parte a volumului I este revelatoare p entru statutul mezinului n cadrul familiei, implicit n ochii tatalui acesta era as ezat n dreptul mamei sale, stnd pe jos, pentru ca nu avea scaun. Mezinul nu era, a sadar, un membru important al familiei, fapt dovedit si de conflictul pe care l v a avea cu tatal sau n ceea ce priveste dorinta lui de a se duce la scoala. Copilu l si doreste cu ardoare sa mearga la scoala si, n ciuda acordului mamei sale, nu p rimeste sprijin din partea lui Ilie, care trebuie sa i plateasca taxele. Acesta s ustine ca nvatatura nu i aduce niciun beneficiu si l ironizeaza: alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem . Relatia afectiva dintre cei doi este subrezita de lipsa acuta de comunicare. Mor omete are impresia ca cei din jur l nteleg si ca gesturile sale nu necesita nicio justificare, nicio explicatie fata de acestia. Este un tata autoritar, care nu a ccepta sa fie contrazis n vreun fel. Moromete si iubeste nsa copiii. Ironia fata de fiii sai se prezinta sub forma unor observatii cu scop corectiv si nu izvoraste din dispret sau rautate. De exemplu, lui Niculae, care ntrzia sa vina la masa, i s pune la un moment dat: Te dusesi n gradina sa te odihnesti, ca pna acum statusi! Tot usi, cnd vine vorba de manifestarea afectiunii, acesta si cenzureaza orice gest. L a serbarea de sfrsit de an scolar, la care Niculae ia premiul I, Moromete vine pr egatit sa auda ca fiul sau ramasese repetent. Scena denota att lipsa de interes a tatalui pentru preocuparile fiului sau, pentru viata acestuia din afara gospoda riei, ct si lipsa de ncredere n capacitatile intelectuale ale baiatului. Stingherea la copilului, criza de friguri care l cuprinde n timp ce ncerca sa recite o poezie l impresioneaza pe Moromete, dar gesturile sale de mngiere sunt schitate cu multa s tngacie. Dorinta sa de a-si mentine pozitia de autoritate n familie printr-un comp ortament dur, uneori chiar aspru, a dus tocmai la slabirea relatiilor dintre mem brii acesteia, dovada fiind si fuga de acasa a fiilor celor mari cu oile si caii la Bucuresti. n volumul al doilea, ce prezinta o perioada de un sfert de veac, conflictul dintr e Moromete si Niculae trece n prim-plan, pentru ca tatal si fiul reprezinta menta litati diferite: n Morometii, interesanta e problema lui Niculae, caci conflictul dintre el si Moromete simbolizeaza conflictul dintre doua conceptii despre tara n. Tocmai din aceasta cauza, ei devin reflectori: motivatiile lor launtrice inte reseaza nu numai ca expresie a adaptarii sau dezadaptarii spontane de o lume, ci si ca filosofie de existenta. ( Nicolae Manolescu ) Moromete si va concentra toata energia pentru a-i aduce acasa pe fiii sai cei mar i si l va retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu i aduce niciun beneficiu . A tunci se va produce o ruptura ntre tata si fiu. si va pierde nu doar autoritatea p arentala, ci si pe cea n sat, fapt care l face sa scada si mai mult n ochii lui Nic

ulae, care remarca: l vezi cum i ia altul vorba din gura, fara niciun respect si el lasa fruntea n jos si nu zice nimic . Acum un antimorometian ca filosofie a existe ntei, Niculae Moromete va ajunge activist de partid, adeptul unei noi religii a b inelui si a raului . Disensiunile ntre tata si fiu capata acum sensul unor maniere diferite de a concepe existenta; Ilie Moromete reprezinta conceptia traditionala fata de pamnt si de familie, n timp ce Niculae, apostol al marilor transformari , es te exponentul unei noi viziuni asupra satului, cea a socalismului. Aparndu-si pri ncipiile modului sau de viata, Moromete polemizeaza cu noua religie a lui Niculae, nezdruncinat n convingerile sale: Ca vii tu si-mi spui ca noi suntem ultimii tara ni de pe lume si ca trebuie sa disparem... Si de ce crezi ca n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba tu ar trebui sa dispari, nu eu?... Protestul t atalui sau, care apara rosturile taranesti traditionale, nu are niciun ecou n suf letul tnarului. Moromete si pierde astfel orice urma de autoritate parentala si aj unge sa fie el nsusi ironizat de catre copiii sai. Niculae i condamna fara mila tr ufia: crede ca el (Moromete) e centrul universului si cum le aranja el, asa e bin e, toata lumea trebuie sa-l asculte . Zece ani mai trziu, destituit din functia pe care i-o oferise comunismul, Niculae si continua studiile, devine inginer horticultor si se casatoreste cu o fata din sat. Moromete si va trai ultimii ani din viata tot mai departe de tot ce se ntamp la, tot mai rupt de lume. Marea nfrngere a lui Ilie Moromete este nsingurarea, dar mai ales nstrainarea de sine nsusi, criza sa atingnd dimensiuni tragice. La nmormntar ea tatalui sau, Niculae afla de la sora sa, Ilinca, de faptul ca Moromete se sti nsese ncet, fara de a suferi de vreo boala. Tnarul are remuscari pentru ca si paras ise tatal n ultimii ani si nu are liniste pna cnd imaginea acestuia nu i apare n vis, n lumina vesnicei zile de vara care scalda batatura si salcmii de acasa . Conflictul dintre cei doi va fi solutionat, se vor mpaca n visul lui Niculae. n acest deznoda mnt tragic, se stabileste un echilibru care lipsise de la bun nceput relatiei dint re cele doua personaje; mezinul reuseste n final sa si nteleaga tatal si si da seama de afectiunea pe care i-o poarta. Relatia dintre Moromete si fiul sau, Niculae, este una marcata de tragism, caci comunicarea deficitara a dus la o ruptura nefireasca ntre cei doi. nsa ceea ce da si mai mult dramatism situatiei este tocmai regretul fiului din finalul romanulu i, remuscarile pe care le are Niculae pentru faptul ca si parasise parintele. Fiu l si da seama prea trziu de greselile sale. Un consens la care ar fi trebuit sa se ajunga mai devreme a fost stabilit numai dupa moartea lui Moromete. Trufia lui Moromete, incapacitatea celor doi de a comunica unul cu celalalt, diferenta dint re conceptiile lor asupra vietii, precum si refuzul fiecauia de a ajunge la un c ompromis au dus la un deznodamnt tragic, care ar fi putut fi evitat.

You might also like