CUPRINS MITROPOLITUL ANTIM IVIREANUL DIDAHIILE

Compoziția predicilor  Exordiul  Tratarea  Ȋncheierea Limba Didahiilor  Nivelul fonetic  Nivelul morfologic  Nivelul sintactic  Nivelul lexical  Nivelul stilistic

CONCLUZIE

MITROPOLITUL ANTIM IVIREANUL

1

dȃnd la lumină o sumă de cărți grecești. ȋntre care și Floarea Darurilor – Fiore di Virtù. pictura și broderia și că ridicase la perfecțiune arta tipografiei ». unele cu caracter religios. 2 . s-a călugărit ș i și-a ales ca loc de umilin ță creștinească ș i de muncă sihăstria retrasă ȋn marginea Bucureștilor. Alături de aceste texte grecești Antim pune sub tipar ș i cȃteva căr ți romȃnești. fără să știm ȋnsă ȋn ce ȋmprejurări ș i nici cum a izbutit să-și recapete libertatea. ȋn cuvȃntări pline de avȃnt. cunoștea sculptura. prin munca lui neobosită ȋn cultura religioasă a neamului. departe de zvonul lumii. necesare serviciului divin. Ȋn zilele de mari sărbători creștinești. O altă latură importantă din activitatea de edificare morală a lui Antim Ivireanul este propovedania. Antim Ivireanul este ales ca episcop de Rȃmnic. ȋn atmosfera religioasă de la Mitropolia Bucureștilor. după ce săvȃrșea serviciul liturgic. pentru societatea și timpul lui. dar pline de suflu moral. ridicată pe o insulă lini ștită a lacului Snagov. Luȃnd ȋn primire episcopia Rȃmnicului. Această tiparni ță a funcționat pe lȃngă scaunul eparhial din Rȃmnic pȃnă aproape de vremurile noastre și. se urca ȋn amvonul Mitropoliei de unde. cu ajutorul ei. prin cuvȃntările lui ȋndrăznețe. retras ȋn mijlocul apelor. Adus ȋn țară de Brȃncoveanu a fost ȋnsărcinat cu direcția tipografiei domnești de la Mitropolie. ne spune că era « ȋnzestrat cu talente rare. Del Chiaro. Antim introduce o nouă viață instalȃnd ș i acolo tipografie. Căzuse din tinerețe ȋn sclavie. a instalat o tipografie și a ȋnceput o spornică activitate de imprimare. ales ca egumen al mȃnăstirii. care pe vremea aceea se aflau sub stăpȃnire turcească. Antim a continuat munca de cultură ȋncepută la Snagov. și prin strălucirea pe care a știut să o dea scaunului mitropolitan din București. Fără nicio legătură cu lumea. se ȋndrepta către poporul său. Ȋn primăvara anului 1705.Antim Ivireanul este cel mai de seamă dintre Mitropoli ții munteni. Acolo. care l-a cunoscut personal. Mitropolitul. Se pare că era vlăstarul unei familii ȋnstărite de georgieni din părțile Azovului. călugărul Antim. altele cuprinzȃnd norme de ȋndreptare ȋn credinţa ortodoxă și cȃteva cu caracter didactic și moral. pe care se străduia să-l ȋnalțe sufletește către puritatea moralei creștine. Izbutise să-ș i asigure prin aceste calității o situație independentă cȃnd Brȃncoveanu l-a adus ȋn țară.

1 3 . că a ȋmpovărat casa Mitropoliei cu datorii. Brȃncoveanu ȋnsă se simțea stȃnjenit și nu se putea ȋmpăca ȋn cugetul său cu această activitate a Mitropolitului. adică să facă. Acesta ȋi cere lui Antim să demisioneze de bunăvoie. Ȋn cele din urmă este ȋnchis ȋn beciurile palatului ȋmpreună cu predicatorul curții. pe Mitrofan. Dar lucrurile nu se termină aici. discutȃnd ȋn taină ȋnvinuirile ce i se aduceau. declară că se va retrage de bunăvoie din vlădicie. Brȃncoveanu nu a voit să dea proporții acestui conflict cu Mitropolitul ȋn acele vremuri nesigure. crește dospită. Mitropolitul Antim se ȋnfățișează la curtea domnească și. dar ȋnmȃnează ȋn același timp Domnului apărarea sa. Mitrofan Tasitul. Fundația Regelui Mihai I.că. și apoi altele : că este străin de țară. care mocnea ascunsă ȋn adȃncul sufletului. Ȋntre timp Mavrocordat ȋl silește pe Antim. Ȋn beciurile ȋnchisorii. Antim pretinde că « pre cei ce sunt pricina răutății ȋi știu cine sunt cum mă ș tiu pre mine ȋnsumi ». 219-220. să-ș i dea demisia din demnitatea de Mitropolit ș i alege ȋn locul lui pe fostul duhovnic al lui Brȃncoveanu. Era mai ȋntȃi vechea pȃră că a viclenit. De aceea el nu putea să vadă decȃt cu ochi buni desfacerea ț ării de turci și alăturarea ei de popoarele creștine. ci cu acea deplină consecven ță ȋntre vorbă ș i faptă. cum se zicea ȋn limba timpului « paretesis ». După 2 zile de zbucium. Mavrocordat ob ținuse de la Patriarhul din Constantinopol caterisirea lui Antim. Cu tactul lui deosebit. prin amenințări. Unul dintre aceștia pare să fi fost duhovnicul Domnului. sub scutul crucii. Mitropolitul este ținut mai multă vreme. 1945. București. hrănit cu literatura canoanelor și a polemicelor dogmatice.1 Mitropolitul Antim ca vlădică ortodox. Antim a ȋntrebuințat o viață de muncă fără răgaz ȋn opere de binefacere. avea – de altfel ȋn conformitate și cu dispozițiunile pravilelor bisericești ș i cu sentimentul general al ț ării – o puternică aversiune ȋmpotriva păgȃnilor. Brȃncoveanu va cere Patriarhiei să-l caterisească. sub acuzarea de Cartojan.Și nu se mulțumea să răscolească sufletele prin cuvinte bine gȃ ndite și mi șcă tor spuse. ajuns Mitropolit de Nissis. Astfel Antim este despopit. adică l-a traădat pe Domn. . p. Dar nemulțumirea Domnului. Din această apărare aflăm care erau capetele principale ale acuzării. ȋnsă Antim spulberă punct cu punct ȋnvinuirile aduse. dacă ȋn 15 zile nu renunță singur la scaunul mitropolitan. călugărul din Athos. Nicolae – Istoria literaturii romȃne vechi. Ioan Abrami.

p. receptarea conținutului se realiza. 4 . ȋn istoria literaturii noastre. aceste opere ȋnlocuiau calitatea de cititor cu aceea de ascultător și. primul care.2 Opera lui Antim se constituie ca o demonstrație a capacității plastice a limbii romȃne făcută păturii boierești de către un străin. 1977. Eugen – Antim Ivireanul-logos și personalitate. DU Style. tardiv. i se ridică numele monahal de Antim și i se redă numele său laic de Andrei și. 222-223. ca să grăiască 2 3 Ibidem. la vremea lor. după cȃt știm pȃnă acum.vrăjitorie. din nefericire. Didahiile au fost tipărite. i s-a pus un potcap roșu ȋn locul mitrei de Mitropolit. Lucrările sale predicatoriale. Meritul autorului se deslu șe ș te ȋn frumusețile reale pe care le deșteaptă din banala morală tradițională și din erudiția meticuloasă și moartă. Audiate. p. ȋn consecin ță. rupȃnd cu tradi ția. i se citește sentința prin care este condamnat la ȋnchisoare pe viață. sunt extraordinare ca substan ță stilistică. cȃnd mai puteau cȃștiga doar atributele obiectului de studiu. 7 predici ocazionale și două apărări trimise ȋn 1712 lui Constantin Brȃncoveanu. ȋl constituie Didahiile sale.3 Se cunosc ȋn momentul de față. 7. București. ca fiind redactate sigur de Antim. ȋn mȃnăstirea din Muntele Sinai. Dar. DIDAHIILE Mitropolitul Antim este. ȋn sfȃr șit. ȋn zilele marilor sărbători. predicile nu ș i-au limitat efectul asupra pu ținilor ș tiutori de slova chirilică din vremea lui Brȃncoveanu. următoarele cuvȃntări : 28 de predici la sărbători mari și la duminici. Negrici. nu citite. de o factură cu totul nouă ȋn evoluția speciei la noi. Ed. se urcă ȋn amvonul Mitropoliei. Dar meritul cel mai mare al lui Antim Ivireanul.

că este așa cum zic. adaptată la nevoile ei duhovnicești. cu deosebită grijă.. cu multă căldură. cu o dragoste creștinească nețărmurită uneori. ȋn Biserica noastră. de cruce. la suferințele ei. și mai ales ȋn legătura lor cu societatea timpului. a ajuns la teme. de prescuri. ȋn precizia ideii și a formei și ȋn vioiciunea stilului. care răsunau adȃnc ȋn suflete. de colivă. spre năravurile rele care duceau societatea romanească a timpului său la decădere și pe care se străduia din răsputeri să le stȃrpească. dar cazaniile. Cine din păgȃni face acestea ? Sau cine-ș i măscărește legea ca noi ? » 4 Cartojan.. Didahiile sale ne dezvăluie. 5 . și ne batjocorim ȋnșine legea. de cununie și de toate tainele sfintei biserici ? Si ne ocărȃm. pe cȃnd societatea romȃnească de la ȋnceputul secolului al XVIII-lea avea nevoie de o ȋnvățătură vie.4 Iată-l pe ȋnjurător: «… nu avem nici credință. avea ș i trăsături etice. Ca un adevărat « vraciu al sufletelor » – cum se numește singur – subliniază calitățile și defectele societății pe care o călăuzea. cu energie nebiruită alteori. alcătuite cu multe veacuri ȋn urmă. 225-226. cit. ca pentru toate vremurile și pentru toate societățile. Genul oratoriei religioase. Nicolae . de cuminecătură. Valoarea Didahiilor lui Antim Ivireanul stă ȋn claritatea planului. care s-au impus și au trecut de la un predicator la altul. la durerile ei. Și puteți cunoaște aceasta. el a știut să găsească cuvinte mișcătoare de mȃngȃiere. Pană la el. caută să ȋnfrȃneze răul ș i să promoveze binele. de pe ȋnălțimea amvonului. p. Este o predică vie pentru contemporanii săi. imagini și formule consacrate. ș i. că ce neam ȋnjură ca noi de lege. nici nădejde. ca de pildă acele discrete aluzii la lăcomia nesățioasă a turcilor care nu mai conteneau cu biruri ș i angarale. pline de duioșie. . decȃt păgȃnii. Mitropolitul Antim a ȋnțeles acest mare adevăr și. care cu toată simplitatea lor. nici dragoste ș i suntem mai răi. col țuri interesante din patriarhala viață romȃnească de altădată. locul predicii ȋl ținea cazania. să mă iertați. de botez. alinȃnd necazurile unui neam ȋntreg. de ispovedanie. tot atȃt de vechi ca ș i creștinismul.poporului său drept de la suflet la suflet. cuprindeau explicarea textelor evanghelice ȋn linii general-omenești. Atenția Mitropolitului se ȋndreaptă ȋnsă.Op.

... ca rugina pre fier ș i ca cariul pre lemn. Nu spunem că ț inem balaurul cel cu ș ase capete. ȋntȃi să satură el de struguri și apoi scutură vița de cad broboanele jos ș i se tăvălește pre dȃnsele de se ȋnfig ȋn ghimpii lui și duce ș i puilor... să nu ieșim deșar ț i. constituie un moment important ȋn dezvoltarea limbii romȃne literare. spunem cum că am mȃ ncat la masa domnească Miercurea ș i Vinerea pește. G. zavistia. iar noi vorbim și rȃdem și facem cu ochiul unul altuia mai rău decȃt pe la c ȃ rciumi.. Ed.ipocritul la spovedanie : «..» Mustrȃnd pe credincioși.. și cȃnd ieșim de la biserică. 5 6 .. nu spunem str ȃ mbătățile ce facem totdeauna. v ȃ nzările ș i pȃrile ce facem unul altuia. ȋn ce chip se tȃnguiesc ȋn zilele cele de post. numesc zilele postului mai mari decȃt celelalte . – Istoria literaturii romȃne de la origini pȃnă ȋn present. ci zicem că n-am facut nimănui nici un rău . Călinescu. fățăriile.. București.. ci să facem cum face ariciul.. rapstesc asupra verzelor. ȋn loc de a asculta slujbile... clevetirile. predicile lui Antim Ivireanul. p.» Cȃte o fericită imagine rezumă moralitatea : «. dorm ȋn silă.. predicatorul mimează reacțiile lor posibile : «… pe preoți ȋi ocărȃm..care nu au văzut lumina tiparului decȃt ȋn a doua jumătate a sec. ca să-l surpăm din cinstea lui . 17-18. ș i ȋn post raci și untdelemn și am băut vin. că după ce merge la vie. mă rușinez a spune de posomorȃrea celor mȃncăcio și. Fundația Regală pentru literatură și artă. cu nepoftă se duc la masă.. » pe cel care se strȃmbă la mȃncarea de post : «. se fac cum că au durere de stomah și amețeli de cap . că avem nevoi multe și dări și casă grea și copilași cam gloată. de ne roade totdeauna ficații. 1941. al XIX-lea. ȋncuibată ȋn inimile noastre.»5 Compoziția predicilor Deși au ca model diferite comentarii clasice ale evangheliilor.. cască adese.. și de a ne ruga lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. ci nu ne dă mȃna. ȋnjură legumele zicȃnd că ȋn zadar s-au adus ȋn lume. să culcă puțin și iar să scoală.. ci zicem : am face milă. bisericile le ținem ca pe niște grajduri și cȃnd mergem la dȃnsele.

tratarea ș i ȋncheierea. București. printr-o oralitate remarcabilă.6 Trebuie să precizăm că nici un moment nu ne este permis să uităm că avem de a face cu un anume tip de scrieri. care. fastuoase. Cu fiecare pagină răsfoită a Didahiilor ne convingem că opera strălucitului Mitropolit atestă una din primele tentative de prefacere a materiei evanghelice. Cu atȃt mai prețioasă ni se pare atenția cu care ȋși supraveghează Ivireanul compozițiile. potolită. vol. de cele mai multe ori. prin caracterul lor apoftegmatic. fixează. Ȋn istoria retoricii laice a fost preferat șocul. ori ample. nici măcar exordiile. sub raport stilistic. eficace. cu didahii. . afabilă. compoziția. scurte. Feții mei sunt vorbe de mȃngȃiere părintească. deoarece se adresau nu numai min ții. ȋn aceste predici. ansamblul compozițional. iubiții mei ascultători. B. nu fără convențiile pe care le impune orice structură didactică. strălucirea ȋntregului. Ȋn timp ce unele detalii sunt cel puțin interesante. Feții mei iubiți. Liviu – Istoria limbii romȃne literare. .  Exordiul Pentru orator ș i pentru auditorul său primele cuvinte ale discursului desființează iner ția. Ed.Fiind strȃns legate de societatea timpului și fiind expuse cu multă căldură. p. I. Onu. Nici un semn nu prevestește. Blagosloviților creștini. ci și inimii. predicile lui Antim se caracterizează. iar ȋn literatura predicatorială contează imens ținuta. furtuna. ȋnsoțite de formula de adresare sau de un text ȋn motto (la 16 predici). concizie. senin și moderat. care. Adresȃndu-se poporului ȋn limba și ritmica lui. de la bun ȋnceput. picurȃnd o resemnată acalmie peste un text ce se vestea. au ieșit coerente și riguroase. acest admirabil vulgarizator face opera de instrucție. ca armonie. 1971. Compozi ția operelor este transparentă ș i cercetătorii au remarcat că nu lipsesc introducerea. Al. intrarea ex Rosetti. Cazacu. 185. n-are egal ȋn literatura veche. Predicile debutează cumpănit ș i sfȃrșesc ȋn reculegere. un cadru spiritual dezbaterii. energie. de aceea e preferată formula decentă. Minerva. ș i urmăreau să convingă. 6 7 . astfel.

dă impresia vie a problematizării. 7 8 Negrici. 11. Dintre toate desele mutații stilistice cea ȋnfăptuită de rugăciune e esen țială. 12-13.. p. Predicile lui Antim răspund exigen ței exprimate de Boileau : « un exordiu trebuie să fie simplu ș i neafectat ». nu există o ordine unică a momentelor ș i nici măcar aceleași momente ȋn toate predicile. Argumentările conduse cu o anume ȋnverșunare persuasivă. ȋncruntatele interpretări de dogmatică. desăvarșește ultimul act al alocuțiunii. retorica religioasă prefer exordiile ex comodo. de la amvon. 8 .7  Tratarea Ȋn tratare (confirmare). tranziiile firești spre temă. alocu ția trepidează. Eugen – Op. predicile au uneori un excesiv caracter deliberativ provenit din ȋnclinațiile dialectice ale impetuosului părinte duhovnicesc. ȋnlesnite prin paralele biblice. rugăciunile lui Antim invită la o interpretare literară. o altă tonalitate. Ȋnainte de a fi puse ȋn funcție metodele de persuasiune. interesantele teologumene personale. Mul țimea nu se cȃ știgă prin dicție elegantă.8  Ȋncheierea Rugăciunea. Ambi ția de a convinge cu orice preț ș i-a pierdut motivația : credincio șii nu au nevoie de complicata demonstrație teologică a existenței divine. ȋn această zonă. ȋn omiletică. p. Ibidem. exegezele elegante ș i exemplificările inclemente lasă o senzație de freamăt la lectură. mici parabole ad-hoc. dar ȋntotdeauna. trebuie produsă starea de curiozitate. armonios caden țate ș i terminate prin ticul oratoric al scuzelor ș i nelipsitul apel la aten ție.abrupto. compuse cu tact. pentru că aduce o schimbare ȋn direcția adresării și ȋn atitudinea fată de ascultători. cit. Cu solemnitatea lor afectivă și ȋnfiorarea gingașă a tonului. Agitate de rostogolirea ideilor. ei trebuie doar mustrați ș i ȋndreptați pe căile moralei creștine. De aceea.

dar foarte multe dintre ele sunt concesive. structura morfologică este foarte puțin deosebită de a limbii vorbite . să crează. interesul artistic și cititorul.9 Limba Didahiilor Limba Didahiilor are un fonetism popular. 9 . Privită de aici. să puiu undița. să nu-și piarză.Autoritarul mitropolit ș i victimile sale s-au ȋmpăcat. u șor regional ș i arhaizant. ȋntreaga parte agresivă a predicii nu pare să fi avut altă ț intă decȃt trezirea din somnolen ță duhovnicească. 9 Ibidem. să scoată. să le ȋntinz. aplecate cordial peste nevoile oamenilor. nu crez. etc. ȋn fond. ȋn general. 18-19.lexicul este bogat și colorat . Exceptȃnd formula ceremonială prin care erau omagiați domnul ș i fruntașii ț ării. se va lăsa greu convins de valoarea lor. să cază.de largă respirație. Ioan Damaschin – conservate ȋn liturghia ortodoxă – să fie descoperite cu ȋncȃntare și adoptate de biserica Occidentului. Antim Ivireanul compune. finalurile predicilor au acea elevație constantă a exaltării care făcea ca rugăciunile ș i imnurile religioase ale lui Efrem Sirul. mai unitar decȃt al Bibliei lui Șerban Cantacuzino . predici. are o uscăciune specifică. p. puindu-ș i. fraza. comunicative. uneori savant (slavizant ș i grecizant) . să rămȋie. Reluarea ad literam a unor crȃmpeie de fraze și caracterul lipit al unor formule canonizate sunt fenomene care nu trebuie să ne mire. Cu toate acestea. nu imnuri sau rugăciuni. iar rugăciunea. Anastasie de Sinai. ca specie religioasă. are numeroase inflexiuni ș i se caracterizează printr-o topică afectivă.  Nivelul fonetic Dintre fenomenele fonetice. rugăciunile ș i-au pierdut. ȋntȃmpinȃnd o indigen ță imagistică acută ș i o croială sintactică stereotipă. Nu toate ȋncheierile au patosul rugăciunii. menționăm următoarele trăsături populare :  iotacizarea verbelor : să auză.

Antim folosește.. ⇒ forme de vocativ vechi (singular). alături de fonetisme mai vechi. populare. cunoa ște că s-au născut din fecioară . Ele alternează cu trăsături fonetice mai noi. etc. Joi-mari. jertvelnic. pre diavolul și pre păcatul . cela ce judeci pre ceia ce ca acestea fac . pohtesc. predominante cu v : jertvă. curentă ȋn Moldova și ȋn regiunea de nord a țării : au ȋncungiurat. Demne de relevat sunt urmatoarele fenomene : ⇒ acuzativul cu pre (sau pe) apare ș i la unele substantive-nume de obiecte : ați biruit pre vrăjmașii voștri. cum sunt : ajutoriu. sau la substantive colective : ȋmpărații cei buni. hier (arme – propriu fier). Pe lȃngă aceste trăsături fonetice evident populare. să jertfuească. uneori ȋn aceeași frază.. crede. fonetism mai nou : jertfă. sporadic. ȋn acela și timp : pohtă. cum că s-au născut Dumnezeu din muiere. Alături de fonetismele mai noi cu j. ceriu-ceriuri. etc. observăm ȋnsă și unele fonetisme arhaice care ar putea fi mai curȃnd arhaisme grafice. ⇒ articolul posesiv cu forme variabile după gen și număr : voi grăi limbile oamenilor ș i cu ale ȋngerilor. cu slăbiciunea ta. juru-vă. Astfel. judecătoriu. omule. limba predicilor lui Antim Ivireanul nu prezintă prea multe trăsături deosebite față de limba romȃnă de azi. pre această cucoană. au datorie să păzească pre norodul său de armele ș i de stricăciunile vrăjmașilor . etc. preote : ș i gȃnde ști. forme cu labiala nealterată : fier. priimește preote a lui Dumnezeu. aspecte arhaice ș i populare. foarte rar. și forma cu ǧ. oame.  Nivelul morfologic Din punct de vedere morfologic. un copaciu. că este roadă p ȃ ntecelui meu . ȋntȃlnim. ȋntȃlnim foarte rar. ȋn cuvinte de origine latină. fiarele cele sălbatice. Alături de f palatalizat ȋn cuvinte ca : o hiară (o fiară). dar uneori și folosirea lor pleonastică : 10 . aceleași cuvinte cu f. Apare ȋnsă și forma mai nouă omule : de nu poți. să să jertvuiască. ca oame. aș pohti.

acei[i] . Construcții sintactice străine de structura limbii romȃne : a) regimul de dativ al unor verbe. ⇒ genitiv-dativul singular al formelor adjectivale-pronominale de gen feminin : cea. sunt de remarcat următoarele particularități : 1. Al.. 185-186 11 ..atȃta sunt de mari vredniciile ale slăviților apostoli Petru și Pavel . ⇒ encliza particulei – și la pronumele demonstrativ acesta : că iar acesta și prooroc zice. Cazacu. p. B.. acea apare cu aspectul vechi cei[i]. Liviu – Op. aflat la o distantă relativ mai mare față de substantivul al cărui loc ȋl ț ine : t ȃ lcul acestor cuvinte cu adevărat este mare ș i adȃnc.. c) lipsa acordului ȋn gen și numar a pronumelui personal ȋn formă neaccentuată. ⇒ cȃteva fapte cu caracter neobișnuit : a) substantivizarea pronumelui reflexiv sine : unde ți-ai ȋngropat partea cea mai aleasă a sinelui tău ? (sine-persoană) .. la unele adverbe : iar ȋncăși luam seama vorbei și pohtei lui Petru . care de obicei nu se construiesc cu dativul : noi ne urȃm și ne căutăm ponciș unul altuia. cit. . Onu. ș i numai dascălilor este dat să o tȃlcuiască după cum se cade. era hulit pentru multa a lui smerenie .. 10 Rosetti.10  Nivelul sintactic Din domeniul sintaxei. . poate după modelul lui ȋntreg : vestea armelor lui și multa lui creștinătate ȋl mărturisea preste tot pămȃntul domn și stăpȃn a toatei lumi. după model slav : să ne cunoa ștem pre sine . b) articularea și declinarea pronumelui tot. b) cazuri de topică artificială a atributului ȋn genitiv : ci ȋntȃiu voi să vă spui foarte pre scurt a fieștecăruia bunătate . ca preoții acei vremi . ⇒ pronumele reflexiv se ȋntȃlnește ȋn locul pronumelui personal.. și la pronumele demonstrativ ceva : ca să descoperim ceva și ȋntru cinstea și lauda ei . și nu fu lui alt loc ȋn lume .

pentru odihna celor răposați ». de asemenea. au golătatea. ȋnchinată lui Dumnezeu ». mai « adv. Ȋntȃlnim numeroase cuvinte populare uzuale : au « sau » : cine ne va despărți pre noi de dragostea lui Hristos ? năcazul au supărarea. neologismul de origine latină materie « lucru. pomană ». sărindar « rugăciuni ce se fac de către preot timp de 40 de zile ȋn șir. eresuri « erezii ». cocon « copil » : și care om nu făcea coconi era hulit . ȋn predicile lui Antim Ivireanul se ȋntȃlnesc mulți termeni privitori la cult. clar » : să zic mai chiar . preobrajenie « schimbarea la față ». pofhală « pompă. anacoluturi. peasnă și pesnă « cȃntare bisericească de laudă.2. bȋcăi « a răsuna » : de voiu grai cu limbile oamenilor ș i cu ale ȋngerilor și dragoste să nu aib. privind mai ales alte domenii de activitate : astronom. precum și ȋmprumuturi turcești mai noi :cabaniță « mantie scumpă. au sabia ?. ochean. dragostea lui Hristos spre tot neamul rom ȃ nesc . fast. sfetagoreț « de la Sfȃntul Mare ». spre « prep. oceaianie « disperare ». au foametea. au primejdia. tiriiac « leac contra mușcăturii unui animal veninos ».. boierească ». la sărbători și tradiții. Iată cȃțiva asemenea termeni. comȋndare « praznic. Alături de asemenea termeni ȋntȃlnim și neologisme de origine greacă... Semnalăm. majoritatea de origine slavă ș i greacă : aghiazmă « apă sfințită ». aproape » : mi se pare că-l văd mai mort de rane . hulă « defăimare » : au ridicat hula poporului . ritor « orator ». chiar « adv. au gonirea. măreie ». Alături de fraza ȋngrijit construită. 12 . ȋn predicile lui Antim ȋntȃlnim uneori și construcții greoaie. caută « a privi » : ș i ne căutam ponci ș unul altuia . obraznicii ». bogoiavlenie « bobotează ». idiomata « ȋnsușire ». Prin natura și destinația comunicării. treabă ». făcutu-m-am ca o aramă răsunătoare sau ca o tobă bȋcăind ca un chimval răsunătoriu .  Nivelul lexical Lexicul predicilor lui Antim se caracterizează prin varietate. mozavirii « calomnii. scandelă « scandal ». blagoveștenie « bunăvestire ». fată de » : dragostea lui Moisi spre jidovi. catarg.

convingătoare. israelitenesc » . Pentru a reliefa ș i contura mai bine ideea de bază. iertăciune. 13 . Iată cȃteva comparații : că precum este aur mincinos. să str ȃ ngem pohta izb ȃ ndirii. pentru sufixul adjectival -esc « arienesc. doftoresc. a șa nici postul fără de rugăciuni. antiteze. potolită și reținută. a se ascunde – a se pitula. așa este și pocăință adevărată ș i pocăință mincinoasă . mucenie – mucenicie » . puterea și dreptatea. cȃnd complexă. să scuipăm pisma. fățărie . sterpiciune. Exclamativ și admirativ uneori. alteori . rotocolime. nemilostivnicia. și pentru prefixul ne. plină de căldură. -ime « greime. urȋciune » . cȃnd periodică. a ȋnceta – a se ostoi . retoric pe alocuri. evreii – jidovi/ovrei . fraza lui Antim Ivireanul e cȃnd scurtă și ȋn ritm sacadat. constatăm preferințe pentru sufixele substantivale : -ciune « albiciune. neritoricit. amplă. să gonim de la noi gura cea vicleană și buzele cele hulitoare să lepădăm de la noi. strȃmtorime » . cȃnd simplă. plastic totdeauna. ȋntrebăciune. pruncii – copil . ȋntunericime. Dintre compuse menționăm substantivul alsău « ȋnsușire » ( < al+său) : a vrut să arate la această taină a ȋntrupării 4 alsăuri firești : bunătatea.« neascultarea. comparații. că precum nu sunt dulci bucatele fără sare. Antim folosește. mohorăciune. neunit ». Antim Ivireanul ȋși expune predicile ȋntr-o limbă expresivă. Ȋn ceea ce privește formarea cuvintelor.Antim folosește ȋn predicile sale multe serii de sinonime : coconi/cocoană – prunc . cu multă abilitate. iscusie – pricepere . Cȃteva metafore : V ȃ nturile cele mari sunt nevoiele ce ne supără totdeauna. plină de nerv.  Nivelul stilistic Privită sub aspect stilistic. trebuie să lepădăm. interogații retorice ș i alte mijloace stilistice. repeti ții. uniciune. ș i cu praștia duhului sfȃnt să-i gonească. netemere. ȋn ritm lin și unduios . ȋmpăcăciune. incisiv și sarcastic. [Constantin] să făcu ȋmpărat să păzească turma lui Hristos de lupii cei pȃnditori. epitete. -ie « cucerie –cucernicie . nesfadnic. ȋnțelepciunea.

CONCLUZIE 11 Ibidem.. pre aceasta o au vazut Iacov ca o scară ȋntărită din pămȃnt pȃnă ȋn cer..11 Cȃnd indignarea lui Antim atinge apogeul. și cu hulele a rumpe carne fraților noștri ?. p. Interogația retorică este folosită de Antim cu dublu efect : ȋnviorarea expunerii prin tonalități variate și trezirea interesului celor cărora li se adresa de la amvon : Auzit-ați fapta sf ȃ ntului ? priceput-ați fierbințeala inimii lui spre a face bine ? ȋnteles-ați puterea dragostei către aproapele ?. Cu efect stilistic asemănător interogației retorice este folosită ș i exclamația. predica este ȋncărcată cu exclamații : O ! ce mărturie credincioasă și adevărată este aceasta ! O ! ce bunătate ș i fericire au cȃștigat acei ce au ascultat pre cel mărinimos ! . Procedeul repetiției este larg utilizat de predicator : pre aceasta [pe Maria] o au vazut Moisi ȋn muntele Sinai ca un rug aprins și nu ardea . și cȃnd ceriul de osteneală au fost ȋnchis spre somn toți ochii lui.Alături de metafore apar personificări : . iar sufletul a-l umple de păcate ? Ce folos este a fi galben ș i ofilit de post. fraza predicii sale abundă ȋn determinări repetate și ȋn interogații retorice. iar de pismă ș i urȃciune a fi aprins ? Ce folos este a nu bea vin și a fi beat de veninul mȃniei ? Ce folos este a nu mȃnca carne.apoi pre urmă.. atȃta că nici luna nu priveghea. Uneori.. 193. pre aceasta o au vazut Aaron ca un toiag ȋnflorit și plin de roadă . nici una din stelele cele mai mici avea deschise t ȃ mplele lor cele de argint. interogația. mergȃnd pe plan antitetic. Cȃnd oratorul se entuziasmează ȋn fraze și ȋnlănțuiri patetice. 14 . după ce au ascuns soarele toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei ȋntre ȋntunericul nop ții... devine mult mai vioaie : Că ce folos este trupul să fie deșert de bucate..

Didahiile lui Antim Ivireanul sunt foarte ȋnsemnate din punct de vedere literar. Spre deosebire de Dosoftei. din toate atitudinile.14 BIBLIOGRAFIE 12 13 Ibidem. Dar mai ales Antim are darul ȋntoarcerii bruște către ascultătorul din biserică cu o retorică ȋncărcată de sevele vorbirii zilnice. firește ȋmprumutate.. 14 Rosetti. Datorită acestor calități. dar cu mare ȋndemȃnare propuse unor ascultători neobi șnui ț i cu speculațiile teologice ș i cu transcendentalități. Antim nu se lasă furat. – Op. ctitor al limbii liturgice romȃnești și unul dintre ȋntemeietorii oratoriei religioase la romȃni. limba lui Antim are la bază exprimarea populară ș i impresionează prin claritate. cit. el este. Se vorbește despre sensul mistic al cuvȃntului Marian.. 183. Călinescu. un om cu ritorie. Calitățile artistice ale predicilor sale ȋl așează printre cei mai de seamă propagatori ai limbii romȃne literare. el poate fi numit.13 Raportată la aspectul general al limbii literare din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. p. Al. despre botezul cu apă ș i cu duh. Liviu – Op. pe deasupra. decȃt foarte rar. 194-195.. ducȃnd la o serie de portrete morale. prin expunere curgătoare ș i prin naturalețe.12 Cunoașterea limbii romȃne este uimitoare la Antim ș i. au idei. Cunoscător de limbi straine. cit. B. spre deosebire de vechile cazanii varlaamiene. cu drept cuvȃnt. 15 . de altfel. p. G.15-17.. p. despre mȃntuire și se face cu multă grație o exegeză destul de subtilă. Ivireanul apare ca un perfect asimilat. un spirit ȋnflăcărăt. și pe temeiuri de un bun simț curent. de sintaxă și de lexicul izvoarelor grecești (sau slavone). Onu. Cazacu. Este de remarcat că predicile lui Antim.Antim este unul dintre cei mai mari oratori religio și din trecutul poporului romȃn. cu sincerități ȋncȃntătoare.

București. Nicolae – Istoria literaturii romȃne vechi. 2. Al. 1945. București. Călinescu. I. B. 4. Eugen – Antim Ivireanul-logos și personalitate. . Onu. G. Liviu – Istoria limbii romȃne literare. București. vol. Ed. .1. 16 . Cazacu. Cartojan. 1977. Rosetti. București. Negrici. Fundația Regală pentru literatură și artă. 1971. Ed. – Istoria literaturii romȃne de la origini pȃnă ȋn present. Ed. Fundația Regelui Mihai I. Minerva. 1941. 3. DU Style.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful